Sunteți pe pagina 1din 3

Riga Crypto si lapona Enigel

de Ion Barbu
Ion Barbu, alaturi de Tudor Arghezi si Lucian Blaga a reinnoit peisajul liricii moderne, impunand o noua viziune poetica originala. Matematician valoros, ajunge poet dintr-o ambitie, aventura sa lirica plecand de la ideea ca ``exista undeva, in domeniul inalt al geometriei, un loc luminos unde se intalneste cu poezia``. Tudor Vianu identifica in lirica barbiana trei etape: parnasiana (caracterizata prin rigoarea formala, preferinta pentru metafore simbol si neimplicarea eului poetic -``Laba``, ``Muntii``, ``Banchizele``), baladica si orientala (inclinata spre narativ si pitoresc, in care predomina poemele epico- lirice ``Dupa melci``, ``Domnisoara Hus``) si ermetica (orientata spre perfectiunea clasica a formei, abstractizarea mesajului, incifrarea, care il sileste pe cititor sa gandeasca - ``Din ceas dedus``, ``Timbru``, ``Grup``). Pentru Ion Barbu, starea poetica este o stare de intelectualitate, el polemizand cu ``poezia lenesa, refuzata de idee``. In conceptia lui Barbu, exista doua cai de cunoastere, apolinicace vizeaza simtul masurii, echilibrul, contemplatia, optimismul si dionisiaca- caracterizata prin dezlantuirea fortelor irationale ale existentei, o contopire a fiintei cu tot ce e viu, o depasire a limitelor, o dezamagire a omului. Poezia ``Riga Crypto si lapona Enigel`` a aparut in volumul ``Joc secund``, 1930 si a fost subintitulata ``balada``, dar rastoarna conceptul traditional despre aceasta specie, devenind un amplu poem de cunoastere (gnomic) si un poem alegoric. Tehnica narativa este aceea a povestirii in rama, scenariul epic fiind dublat de caracterul dramatic si de lirismul mastilor, personajele avand semnificatie simbolica. Definit drept ``luceafar intors``, poemul prezinta drama cunoasterii si incompatibilitatea dintre doua lumi. Titlul este construit in genul operelor care relateaza o istorie celebra a unei iubiri imposibile ``Romeo si Julieta``, ``Tristan si Isolda``. Tema operei o reprezinta o poveste d eiubire neimplinita dintre doua fiinte apartinand unor regnuri diferite. La nivel formal, poezia este alcatuita din doua parti: prima reprezinta rama- o nunta finalizata, implinita, cadru pentru cealalta nunta, neimplinita, modificata in final prin insotirea craiului cu mireasa maselarita. Primele patru strofe constituie prologul si contureaza atmosfera de la ``spartl nuntii in camara``, cand un nuntas il roaga pe menestrel sa-i povesteasca despre iubirea traia de lapona Enigel si riga Crypto. Povestea ceruta este celebra si nu s-a devalorizat prin uzanta `` Cu foc l-ai zis acum o vara``. Spunerea cantecului presupune un anumit ritual, un spatiu izolat, ferit de ceilalti ``la spartul nuntii in camara``. Partea a doua, nunta povestita, este alcatuita din mai multe tablouri poetice. Incepe prin prezentarea portretului celor doua personaje si a originii lor. Crypto este regele intunericului, al unei lumi obscure ``In pat de rau si-n huma unsa``, el se afla inca pe treapta initierii, este crai, necasatorit, numele aratandu-i firea inchisa, ascunsa. Asupra lui planeaza ideea ca ar fi vrajit sa ramana vesnic tanar sau ca i s-ar fi dat un suflet tanar de catre o vrajitoare ``minatarca``, ``De la fantana tineretii``. Crypto traieste detasat de ceilalti deoarece procreatia ii este necunoscuta. De aceea ghioceii si toporasii ``Sterp il faceau si naravas``. Incapacitatea de a inflori, faptul ca nu si-a gasit perechea puncteaza o existenta tragica. Lapona coboara din tinuturile inghetate, un spatiu al gandirii in conceptie barbiana. Ea este ``mica, linistita``, semnul gandirii apolinice. Numele laponei vine de la angel (=inger) si vizeaza dimenisiunea solara spre care aspira. Ea se afla in plin proces de transhumanta ``De la iernat la pasunat/ In noul an

sa-si duca renii``, ceea ce presupune un drum initiatic. Ea poposeste ``pe muschiul crud``, in poiana regelui Crypto. Se remarca prezenta cifrei trei cu incarcatura magica, care face trimitere la conceptia autorului legata de cele trei trepte de cunoastere: prin Eros (Venus), prin ratinue (Mercur) si cunoasterea parasenzoriala (Soare). Intalnirea dintre Enigel si Crypto se petrece in vis, visul devenind liantul dintre cele doua lumi ``Lin adormi, tocand verdeata``. Intalnirea dintre cei doi reprezinta o capcana, o lectie de viata pe care ambii trebuie sa o constientizeze. Pentru Enigel, mutatia in alt regn inseamna plafonare, ceea ce ea va constientiza, iar pentru Crypto ar insemna moarte, ceea ce el nu va constinetiza si pentru asta va fi pedepsit. Crypto va rosti trei incantatii magice, menite a o atrage pe micuta lapona. El isi imbie aleasa cu fragi, elemente ale existentei sale vegetative, apoi o roaga sa fie cules la randul lui si apoi o implora pe Enigel sa ramana ``In somn fraged si racoare``. Enigel, la modul constient, respinge lumea instinctelor, dionisiaca si o considera inferioara ``Eu ma duc sa culeg/ Fragii fragezi mai la vale``. Fiind un simbol al intelepciunii, cunoasterea apolinica, lapona stie ca o coacere fizica pentru o ciuperca inseamna moarte si foloseste cuvantul cu sensul lui figurat- maturizare ``Lasa. Asteapta de te coace``. Imaginea soarelui, in conceptia lui Crypto vizeaza incapacitatea fiintei (vulgului) de a aspira la un idea de care se teme ``De soare, visuri sute de macel/ Ma despart`` si tendinta profanului de a gasi imperfectiuni ``Pete are fel de fel`` in perfectiunea inaccesibila. Lapona insa vizeaza treapta solara a cunoasterii ``Ma-nchin la soarele intelept``, ideal spre care aspira fiintele perfectibile ``Ca sufletu-i fantana-n piept``. Metafora sufletului fantana vizeaza capacitatea deosebita de reflectare pe care o are individul ce accede la aceasta forma de cunoastere. Cele doua lumi sunt antitetice: cea spirituala vizeaza cunoasterea parasenzoriala ``La soare, roata se mareste``, pe cand cealalta trimite la lumea profana, a instinctelor, refuzata de Enigel ``La umbra, numai carnea creste``. Ultimele sapte strofe reprezinta rama si recupereaza vocea lirica narativa. Enigel ii vorbeste regelui ``Frumos si subtirel``, ea este ``dreapta``, semn ca nu se va abate din drumul ales. Momentul temporal al despartirii celor doi este amiaza, cand soarele statea ``Svarlit in sus ca un inel``, motiv anticipativ, simbol al logodnei, dar si a perfectiunii. Daca Enigel pleaca plangand, Crypto are tendinta sa revina in lumea intunericului, insa e prea tarziu, soarele se oglindeste in el de zece ori, transformadu-l intr-o ciuperca otravitoare. Profanul nu poate rezista, nu poate trece nepedepsit pe langa o experienta pentru care nu este pregatit ``Ca-i greu mult soare sa indure/ Ciupearca cruda de padure``. Din nou apare antiteza dintre cele doua regnuri ``fiara batrana``, al carei suflet are capacitate nelimitata de cunoastere si ``faptura mai firava``, fiinta de simt comun, profana, pentru care gandul devine pahar cu otrava. In plan mental, Crypto e innebunit si are iluzia nuntii. Nebunia rigai este esenta poeziei barbiene: condamnarea pentru o aspiratie nejustificata. Finalul vizeaza implinirea blestemului si imposibilitatea iesirii din regn ``De a ramas sa rataceasca/ Cu alta fata, mai craiasca``. Totusi, rezolvarea este gasita intr-o alta nunta ``Cu maselarita- mireasa``, ce sfideaza tragicul ``Sa-i tie de imparateasa``. Poemul barbian este o alegorie in care se afirma urmatoarele antinomii: vointa- constiinta, instinctratiune, latenta obscura- intelepciune atotcuprinzatoare. Autorul insusi afirma ca poemul este un luceafar intors, geniul fiind principiul feminin , invers decat Schopenhauer sau Eminescu. Ca si in ``Luceafarul``, personajele sunt alegorice, reprezinta niste simboluri, validandu-se un lirism al mastilor. Poemul este construit pe baza unor elemente d emit (drumul intiatic, descantecul si chiar motivul mezinului). Firul epic este doar un pretext pe care se proiecteaza lirica mastilor si dilema alegerii de catre fiinta umana intre cele doua cai de cunoastere. Alte elemente care fac trimitere catre luceafarul eminescian sunt: motivul aspiratiei teluricului, dialogul dintre cele doua ipostaze lirice, incantatiile sau descantecele, spaima celui chemat, imposibilitatea nuntirii.

Sub aspect stilistic, prezenta inversiunilor ``zice-le-as`` si a vocativelor evidentiaza oralitatea textului. In conturarea portretelor, sunt folosite epitete ``sterp si naravas``, ``mica, linistita``, precum si superlativele de origine folclorica ``mult indaratnic``, ``prea cuminte``. Dialogul dintre Crypto si Enigel se desfasoara in regim liric si este construit pe baza unor asonante ``fragii fragezi`` si repetitii ``Asteapta de te coace``- ``sa ma coc``. In opinia lui George Calinescu, poemul este de factura romantica si are rol de cunoastere a altui univers (regn). Elementul de modernitate vine din aceea ca Barbu neaga o intreaga traditie literara, inlocuind ideea ca dragostea este un miracol in sine, prin prezentarea dramei incompatibilitatii si a legii nemiloase a iubirii. Supravietuieste cel puternic, iar cel slab este sacrificat.

S-ar putea să vă placă și