18 martie

- Viata, privita in mod individual, nu are nimic din colectivismul ei retoric. In Astral, timpul daca ar fi sau daca ar exista, ar fi caracterizat prin atemporalitate. Daca ar exista ar insemna ca el nu trece, ca este la fel dintru inceput pana spre un sfarsit, nici acestea foarte bine definite. Referindu ne la Universul cunoscut si la teoria acceptata, pentru ca nu a putut fi contestata de nimeni, a formelor de concentrare a materiei intr un bing-bang initial, dezvoltarea timpului ca atare are o legatura cu ciclicitatea spatiului universal. E o absurditate foarte mare sa crezi ca numai omul traieste in timp si spatiu datorita constientei trairilor vietii sale si ca, in afara omului, timpul si spatiul nu poate fi perceput. Daca intr o noapte senina de vara va veti uita pe o bolta instelata, ar trebui sa va ganditi ca noi suntem atat de departe in Univers de ceea ce vedem pe bolta incat majoritatea stelelor vazute cu ochiul liber s ar putea sa nu mai existe. De aceea, relativitatea spatiului si timpului, in ideea dezvoltarii einsteiniene poate ramane si la o relativitate a receptiei mintii in stocarea de informatie, necesara sau nu. Din pacate, la nivelul constiintei voastre, inmagazinati intr o viata de om o informatie atat de inutila incat ea nu va este necesara nici spiritual, nici uman. Omul si spiritul nu au evoluat intr atat in simbioza lor comuna, incat sa faca distinctia, rapida si simpla, intre folositor si inutil. Exemple de efecte ale atemporalitatii la nivelul mintii umane sunt nenumarate. Dati intotdeauna vina pe uitare atunci cand nu gasiti o solutie care va e la indemana, in anumite fapte si intamplari ale vietii voastre, fara sa va ganditi la memorie si la lucrul ei impartit in memoria de scurta durata si in cea de lunga durata. E o mare diferenta, din punct de vedere spiritual, intre a judeca un criminal pentru toate crimele sale infaptuite in sprijinul evolutiei si invatarii sau a judeca un om care, prin toata viata lui, a facut mult bine omenirii, dar nimeni nu a invatat din binele sau. Va marginiti la a intelege prea putin in subtil viata care vi s a dat, considerati trairea ei o necessitate, fara scop de multe ori si cei care nu mai gasesc nici scopul, nici motivul ajung sa se sinucida risipind toate eforturile Noastre si toate eforturile lor de pana atunci in a invata ceva. Nu este o risipa mai ciudata decat aceea prin care un spirit spune ca este pregatit sa plece la reincarnare, isi alege un program de viata, primeste acordul celor care ar trebui

sa i l dea, adica al Consiliului Celor 12 Spirite Superioare, constituite separate, unul pe feminin si unul pe masculin si plecand in viata, ajungand probabil intr o familie sau pur si simplu in bratele unei femei singure, sa constate ca este prea slab ca sa duca pana la un capat PDVA si atunci, cu disperare sau din ratacire sa se sinucida, fara ca prin aceasta sinucidere sa fi dat cuiva lectie de viata. Exista sinucideri acceptate sau propuse, exista morti provocate de asa numitii asasini spirituali, exista morti provocate de suferinta, dar ele se inscriu in programele propuse. Nici un risipitor al eforturilor Noastre spirituale nu vine in graba, din timp dintre planuri. Nu este asta o pedeapsa, ci poate ca este mai degraba starea de reflectare asupra efortului Nostru spiritual pentru ca nu este usor lucru sa cladesti o fiinta spiritual, din nimic, sa o trimiti la scoala, iar ea sa revina inapoi, nu numai refuzandu si ceea ce inainte isi propusese si acceptase, ci refuzandu si, chiar si pentru sine, rezolvarea evolutiei sale. Se spune, de multe ori, cum ca Dumnezeu ar fi luat mintile, Dumnezeu ar fi dat suferinta, Dumnezeu ar fi facut raul acesta si, mai rar, ca Dumnezeu a facut binele acesta, Dumnezeu l a aparat pe omul acesta. Cu toate ca nici unele, nici altele nu le fac Eu. Adevarul e ca vi le faceti voi, dragilor, in functie de ceea ce v ati ales sa traiti si, mai ales, in functie de ceea ce ati reusit sa traiti. Pentru ca, in mod sigur, veti trai ce veti putea din ceea ce veti voi. Divinitatea n are dreptul sa modifice programe alese si nu numai Divinitatea, ci toate spiritele care se prezinta ca Protectorii unei vieti umane si, mai ales, toate spiritele care, dintr un motiv sau altul, asista la spectacolul vietii celorlalti. Divinitatea nu si asuma responsabilitatea uriasa de a interveni in lectii de viata alese, cu atat mai mult cu cat aceste lectii nu Divinitatea trebuie sa le invete, ci cel care le traieste. Omul care invata nu isi inventeaza viata. El o traieste deplin, castigul spiritual fiind o forma prin care primeste o rasplata pentru curajul sau de a trai. In Astral nu se dau decoratii supreme. Singurul lucru real care se castiga este multumirea pentru viata traita si evolutia ei. E greu de spus ca Aici noi nu iubim, noi nu suferim, pe noi nu ne doare. Se stie sigur ca toate spiritele pleaca in viata cu un bagaj de sentimente pe care omul le descopera in sine, inclusiv rautatea, frica sau uratul. Raul face parte din viata spirituala fie ca este aici, in Astral, fie ca este pe Pamant doar ca el are forme diferite. Binele, la fel. De multe ori ceea ce pare rau pe Pamant, din punct de vedere al vietii spirituale este un bine concludent, dupa cum ceea ce pare bine pe Pamant, devine un rau complicat pentru ca binele acela este trait degeaba, el atarnand prea putin in balanta evolutiei.

Vorbesc de atata timp despre o evolutie, in sensul individual al cuvantului, incat afirmatia ca o concentrare colectiva de energii ar rezolva problemele lumii nu mai inseamna nimic. E drept ca exista si karme comune si suferinte comune care afecteaza popoare dintr o tara sau tari intregi, dar acestea, sub aspectul karmelor comune, inseamna o invatare in colectiv si nu o invatare colectiva a problemei. Daca lucrurile acestea colective ar reprezenta solutii colective, ce rost mai au ierarahizarile umane, aparitiile liderilor si conducatorilor in omenire ?! Se prea poate ca un conducator inalt uman sa nu fie in acelasi timp un spirit inalt. Modul de oragnizare politic si social al omenirii permitand in momentul acesta indreptarea spre functii de conducere a spiritelor pe care voi le numiti de vibratie joasa si retragerea dintr un motiv sau altul, excluzand retragerea din neputinta. In momentul acesta, cand dvs urmariti acest curs este evident ca marea majoritate a conducatorilor popoarelor planetei sunt de vibratii joase, planeta in care inaltarea prin spiritualitate, oricum am intelege aceasta spiritualitate, este blocata la nivelul conducatorilor alesi. Explicatia pe care vi o dau este simpla: daca intre acesti conducatori ar fi, sa zicem, un spirit de rang unu, plan unu, adica un spirit care nu a depasit stadiul primitiv al evolutiei sale, dar datorita incarcarii pe destin si indepartarii de planul de viata asumat reuseste sa se strecoare la un nivel de conducere, vibratia lui joasa se va imprastia asupra poporului si tarii respective, iar deschiderea inspre colectivitatea lumii se va pierde. In istoria omenirii tipurile acestea de spirite au constituit societati dictatoriale, conduse de dictatori care au imprastiat moarte in loc de viata, ura in loc de iubire, ruina in loc de dezvoltare. Din punct de vedere spiritual, se poate considerea ca au existat momente in viata omenirii in care acesti dictatori au facut un rau necesar ca pe o purificare colectiva si cu o lectie de viata comuna transmisa, nu numai generatiilor umane viitoare, ci si generatiilor spirituale viitoare., Moartea nu este un scop al vietii, ci este o necesitate a ei, in masura in care nemurirea la care omul viseaza doar spiritual, prin desprindere, o poate oferi. Se pare ca omul a construit o viata si o lume cu susul in jos in care, in clipa de fata, cei fara putere sunt puternici, cei slabi au devenit bogati, femeia in esenta ei a fost umilita, desi ea duce viata inainte. Barbatul are o importanta categorica in a conduce viata, pe care nu o merita in razboaie si in umilinte in numele Meu, in razboaie si umilinte in numele Pamantului, Pamant care va gazduieste, nu va rabda si pamant care trebuie sa mai fie locuinta voastra inca vreo cateva miliarde de ani pentru a ajunge sa puteti colonioza alte sisteme.

E simplu de spus acum ca locul Meu poate fi luat oricand de altcineva, e simplu de spus acum ca ierarhiile spirituale, cel putin atata vreme cat voi fi Eu conducatorul acestui sistem solar se vor respecta. Sa nu intelegeti prin asta ca ar fi o duritate a Legilor Ceresti, asa cum le numiti, ci doar ca aceste legi se traiesc acum prin armonie si iubire si au un singur prag: EVOLUTIA. In afara acestei evolutii, pe care omul o va constata prin stiinta, prin formele lui de religie si credinta pe care le spera a evolua si ele, prin suferinta, prin iubire, toate acestea inseamna ca omul se va inalta si ca nu Eu il inalt pe el. Poate va fi greu sa credeti, dar si cel pe care L numiti acum Dumnezeu Tatal, cu toate spiritele din jurul Lui socotite inalte si evaluate, au trecut prin scoli succesive ale vietii. Si Eu am pornit cum ati pornit si voi si, mai mult ca sigur, si voi veti ajunge ca si Mine, dar Eu am ajuns la capacitatea de a conduce un sistem spiritual intr o forma a viului dupa ce am facut 42 de colonizari sistemice, sub diferite forme, din care pot sa spun cu mandrie acum, ca forma umana este cea mai inalta pe care o cunosc Eu. Si ca legatura dintre om constient si constienta spirituala este, la ora actuala, cea mai cunoscuta si cea mai raspandita in Univers. Pentru a intelege, va pot spune ca un singur sistem a fost colonizat si dus in evolutie pe viata spirituala intr o durata de 5-7 miliarde de ani umani. Cei care Ma insotesc acum au luat si ei aceleasi lectii pe care le a luat si omenirea. E uimitor de frumos sa vezi cum oamenii, ca niste seminte intr o gradina, incep sa invete sa traiasca, sa se respecte, sa se iubeasca, sa si traiasca durerile si rautatile personale in sprijinul evolutiei. Vremurile pe care le traiti acum nu sunt nici mai bune, nici mai rele decat altele care s au trait, dupa cum nici vremurile care vor veni nu vor fi nici mai bune, nici mai rele decat acestea. Vreau doar sa va spun ca nu exista evolutii comune, exista doar rezultate comune ale evolutilor individuale. Sper ca sa pot duce pana la capat acest ciclu propus, al omenirii constiente si spirituale si din randurile celor care au trait aici pe aceasta planeta, alaturi de mine, sa se inalte spirite superioare care sa conduca si sa dezvolte la fel de intelept civilizatii ale viului in material sau energetic si sa gaseasca aceeasi iubire si armonie deplina intre cei care vor avea curajul sa colonizeze, sub diferite forme, sisteme noi sau pe altele vechi, existente demult si nestiute. Sa nu credeti ca Divinitatea nu a plans sau nu plange. In vietile Mele de om am suferit si am trait poate in limitele rezonabilului aceleasi stari pe care le aveti si voi. Am iubit si am fost inselat, am ucis si am fost omorat, am furat si am fost jefuit, toate acestea, dragii Mei, pentru ca Eu era necesar sa fiu exemplu.

Dar lumea aceasta nu a inceput cu Mine, lumea aceasta a inceput cu multi dintre voi si daca Eu am avut sansa de a castiga mai repede in evolutie si de a fi acceptat ca cel mai echilibrat dintre spiritele superioare si mi am ales marea povara de a va conduce si aici si acolo, nu inseamna ca nu respect ceea ce traiti sau nu traiti voi, ceea ce suferiti sau nu suferiti voi, ceea ce va bucura si ceea ce va intristeaza. Dar sa nu uitati, toate acestea vi le faceti cu mainile voastre, cum voi insisi spuneti. Bucuria cea mai mare, la incheierea unui ciclu de vieti este sa simti ca ai castigat lupta cu tine, tu ca om si ca spirit si ca traiesti, fara indoiala, o dependenta ciudata de intoarcere in viata si reintoarcerea in moarte, ca o legatura suprema intre Mine si voi, intre Pamant si Cer. Nu vom reusi sa evoluam colectiv decat traind individual si ce ne am propus, iubitii Mei. Durerea Mea este si a voastra mereu, numai ca Eu trebuie sa strang in Mine si sa o adun ca voi sa puteti invata. Nu Ma plang si ar fi mai greu pentru Mine, dar Ma doare, omeneste exprimand, sa constat ca multe dintre lucrurile pe care le intelegeti si le vedeti Aici, in spiritualul pur asa, acolo nu mai sunt, pe Pamant. Voi spuneti de multe ori ca am sacrificat pe Fiul Nostru, pe Fiul Meu pentru voi, dar asa as putea sa spun ca voi toti sunteti fiicele si fiii Mei si ca sacrificiul vostru, acesta, va dura atata vreme cat va dura si viata pe Pamant pentru ca orice se obtine cu truda si suferinta, cu bucurie si fericire are valoare. Chiar si raul are valoarea sa, chiar si lacrimile de pe obrajii vostri sau ai Mei ca sunt ele tristeti sau bucurii vor aduce sprijin in devoltarea vietii voastre spirituale si a evolutiei. Trebuie sa va spun doar ca evolutia este esenta Universului pe care il cunosc si pe care si voi il descoperiti si il cunoasteti si ca ea este nesfarsita. Transformarea materiei in energie se produce mereu si iata de ce si voi si eu suntem nemuritori. Din pacate omul, in vietuirea lui de acum, nu poate face diferenta intre viata si moarte si esenta nemuririi prin nesfarsirea evolutiei. Multi din cei care vin aici spun: De ce nu faci, Doamne, sa se schimbe ceva, sa te inteleaga asa cum esti, nu cum vor ei sa fii si atunci Eu spun ca menirea Mea nu este sa ma prezint in fata omului ca un dat de a gata, ci sa il fac pe el sa Ma inteleaga asa cum sunt si sa se inteleaga asa cum este. Dragii Mei, noi nu suntem si nu vom fi despartiti niciodata unii de altii, voi traiti prin Mine asa cum Eu traiesc prin voi toate faptele vietilor voastre, de la cel mai mic la cel mai mare de la cel mai bun la cel mai rau, asa cum nu apuc sa va invat Eu cum trebuie traita viata, ci asa cum trebuie sa invatati voi ca trebuie sa o traiti.

Ganditi va, dragii Mei, ca undeva in acest univers veti ajunge si voi perechea suprema care va conduce un sistem in care poate ca nu veti fi numiti Dumnezeu Tatal si Divinitate Mama, ci ca vietile succesive pe care le duceti acum pentru asta va pregatesc. In imensitatea universului cunoscut si necunoscut viata spirituala a omului si a Mea, a spiritelor care sunt in jurul Meu este mai putin decat o picatura intr un ocean. Mai degraba seamana cu o lacrima intr un ochi. Problema pe care trebuie sa vi o puneti este : unde cade aceasta, in ce loc, care vor fi conditiile, care vor fi scopurile si care va va fi menirea. Sa nu credeti ca Astralul incipient al acestei planete nu a fost scutit de violente poate primitive, dar nu neaparat. Tineri cum am fost si noi nu ne intelegeam, in a ne respecta ierarhiile cu care veneam din celelelalte evolutii sistemice. Unii dintre noi au venit crezand ca pot mai mult, ca vreau mai mult, ca a conduce un sistem spiritual este o dovada de putere, ca puterea ar insemna absenta iubirii si a armoniei, ci dimpotriva ar insemna forta. Ne a imblanzit suferinta noastra comuna, spectacolul vietii celor de pe Pamant si Ne am spus ca durerea lor Ne este suficienta ca sa ne putem respecta pe Noi. Ordinea este uneori sfasiata de rabufniri pe care le simtim repede si Ne gandim si la voi si la Noi, asteptandu va sa va intoarceti Acasa si sa lasati jos toate singuratatile, tristetile si nemultumirile voastre si sa va bucurati de iubirea Noastra atunci cand veniti Acasa, ca si cum v ati intoarce dintr o calatorie nespus de lunga si Noi v am astepta cu o masa calda si un asternut curat, in casuta spiritelor voastre, dragii Mei . Fie si doar aceste ultime cuvinte trebuie sa va spuna cat de mult va iubesc si va astept.

Tata