Junimea este o societate culturar constituit la Iai prin 1863-1864,dup opinia fondatorilor ei,cinci tineri intelectuali:Titu Maiorescu,Petre Carp,Iacob

Negruzzi,Vasile Pogor i Theodor Rosetti pe care afinitile dintre personalitile lor i unesc ntr-un cenaclu n care se dezbat public probleme culturale de seam din epoca de dup 1860:probleme de ortografie i limb,proiectarea unei antologii de poezie romneasc,organizarea unor conferine prin care s rspndeasc n public o serie de cunotine istorice,politice,economice i de cultur. Junimea reprezint cea mai important grupare literar din cea de-a doua jumtate a secolului al XIX-lea.Tudor Vianu apreciaz c Junimea reunete cele mai mari personaliti intelectuale ale vremii. Titu Maiorescu Critic literar si estetician inzestrat.S-a nascut la Craiova.Fiul profesorului ardelean Ion Maiorescu,dupa parerea lui Tudor Vianu,un remarcabil politician..Intemeiaza Societatea Junimea (1864)si revista Convorbiri literare(1867). Titu Maiorescu si-a lasat amprenta asupra uneia dintre cele mai stralucite perioade din lieratura romana: epoca junimista.Odata Constituita Societatea Junimea, criticul avea sa fie mentorul acesteia,imprimandu-I un spirit de seriozitate in abordarea problemelor literare,lingvistice,filozofice sau istorice si un discernamant in judecata estetica a creatiilor literare.Spirit multilateral,Titu Maiorescu a scris mai multe studii care se clasifica astfel: O cercetare critica asupra poeziei romana de la 1867 Primul articol a lui Maiorescu,scris cu intentia de a fixa cateva criticii,ala aprecierii operei literare in vederea alcatuirii unei antologii a fost O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867.Pana la Maiorescu critica literara aratase la ce serveste poezia ,intr-o vreme cand literatura romana era angajata prin marii ei scriitori la sustinerea idelurilor revolutionare,in spiritul originalitatii istorice si nationale.Maiorescu isi propune sa arate ce este poezia in orice conditii istorice,ea trebuind sa serveasca idealurile sociale prin conditia ei proprie de arta. De aceea criticul incepe cu o definitie:Poezia,ca toate artele,este chemata sa exprime frumosul; in deosebire de stiinta,care se ocupa de adevar.Ceea dintai si cea mai mare diferenta intre adrevar si frumos este ca adevarul cuprinde numai ideii,pe cand frumosul cuprinde idei manifestate in forma sensibila\" . In aceasta definitie Maiorescu deduce doua conditiuni elementare ale fiecarei lucrari artistice:conditiunea materiala si conditiuneaideala,una tinand de forma,cealalta de continut. Conditiunea materiala a poeziei Poezia trebuie s detepte prin cuvintele ei imagini sensibile in fantazia auditoriului. Frumosul nu e o idee teoretic, ci o idee nvlit n form sensibil procedee recomandate poeilor: alegerea cuvintelor mai puin abstracte folosirea epitetelor ornante i a personificrilor

 comparaia (nou i just) i tropul n general Conditiunea ideala a poeziei Ideea sau obiectul exprimat prin poezie este totdeauna un simimnt sau o pasiune, i niciodata o cugetare exclusiv intelectual obiecte poetice: iubirea, ura, tristeea, bucuria, desperarea, mnia Poezia e un product de lux al vieii intelectuale concluzie: scopul esteticii nu e de a crea frumosul, ci de a ne feri de mediocriti

Comediile lui I.L.Caragiale(1885) Studiul lui Maiorescu despre Comediile d.lui Caragiale este o exemplificare a acestei mijlociri a criticului ntre creator i public, pentru progresul adevrului. Cu comediile lui Caragiale se ntmplase ceea ce criticul spunea: combaterea violent din partea celor muli a ideii nscute n atmosfera actualitii, din chiar mediul luptelor intelectuale ale epocii. Piesele fuseser fluierate de public iar criticul, ca un mentor, intervine pentru a explica publicului ideea i a o duce spre succesul ei definitiv. Criticul procedeaz ca un estetician, care exemplific prin arta scriitorului principiile valabile ale artei comicului. Punctul de sprijin al argumentrii este aprecierea calitii artistice a operei discutate, pentru a se arta n continuare n ce const ea: Lucrarea d-lui Caragiale este original; comediile sale pun n scen cteva tipuri din viaa noastr social de astzi i le dezvolt cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul nfirii lor n situaiile anume alese de autor. Stratul social pe care l nfieaz mai cu deosebire aceste comedii este luat de jos i ne arat aspectul unor simminte omeneti, dealtminteri aceleai la toat lumea, manifestate ns aici cu o not specific, adic sub formele unei spoieli de civilizaie occidental,strecurat n mod precipitat n acel strat i transformat aici ntr-o adevrat caricatur a culturii moderne . Caragiale ne arat realitatea din partea ei comic. i, mrginindu-ne la relevarea meritului necontestabil al comediilor autorului nostru, putem constata i recunoate acest merit n scoaterea i nfiarea plin de spirit a tipurilor i situaiilor din chiar miezul unei pri a vieii noastre sociale, fr imitare sau mprumutare din alte literaturi strine. Comediile lui Caragiale sunt adevrat art, de aceea sunt morale.arta este moral nu ca idee, separat de compoziia ei artistic, ci prin nsui procesul de creaie artistic, deci ca form, prin care ideea devine art. Critice ...o comedie nu are nimic a face cu politica de partid; autorul i ia persoanele sale din societatea contimporan cum este, pune n eviden partea comic cum o gsete si Caragiale, care astzi i bate joc de fraza demagogic, i-ar fi btut joc ieri de ilic i tombater i i va bate joc mine de fraza reacionar, i n toate aceste cazuri va fi n dreptul su literar incontestabil. ...ar trebui s ne mrginim la simpla tragere a liniei de hotar ntre ceea ce este art i se poate cere de la art si ntre ceea ce nu este art i nu i se poate cere. Comediile d-lui Caragiale, dup prerea noastr sunt plante adevarate, fie tufi, fie fire de iarba, i dac au viaa lor organic, vor avea i puterea de a tri.

Titu Maiorescu Eminescu si poeziile lui(1889) Ceea ce caracterizeaz mai nti de toate personalitatea lui Eminescu, este o asa de covrsitoare inteligent, ajutat de o memorie, creia nimic din cele ce-si ntiprise vreodat nu-i mai scpa (nici chiar n epoca alienatiei declarate), nct lumea n care tria el dup firea lui si fr nici o sil, era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce si le nsusise si le avea pururea la ndemn. Titu Maiorescu Cuvintele de amor fericit si nefericit nu se pot aplica lui Eminescu n acceptiunea de toate zilele. Nici o individualitate femeiasc nu-l putea captiva si tinea cu desvrsire n mrginirea ei. Ca si Leopardi n Aspasia, el nu vedea n femeia iubit dect copia imperfect a unui prototip nerealizabil. l iubea ntmpltoarea copie sau l prsea, tot copie rmnea, si el cu melancolie impersonal si cuta refugiul ntr-o lume mai potrivit cu el, n lumea cugetrii si a poeziei. De aci Luceafrul cu versurile de la sfrsit: \"Ce-ti pas tie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul? Trind n cercul vostru strmt Norocul v petrece; Ci eu n lumea mea m simt Nemuritor si rece.\" Ce a fost si ce a devenit Eminescu este rezultatul geniului sau innascut,care era prea puternic in a sa proprie fiinta incat sa-l fi abatut vreun contact cu lumea de la drumul sau firesc . Titu Maiorescu Acesta a fost Eminescu,aceasta este opera lui.Pe cat se poate omeneste prevedea,literatura poetica romana va incepe in sec.al XX-lea sub auspiciile geniului lui,si forma limbii nationale,care si-a gasit in poatul Eminescu cea mai frumoasa infaptuire pana astazi,va fi punctul de plecare pentru toata dezvoltarea viitoare a vestmantului cugetarii romanesti. Titu Maiorescu Critice Cu totul osebit n felul su, om al timpului modern, deocamdat blazat n cuget, iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate, pn acum aa de puin format nct ne vine greu s-l citm ndat dup Alecsandri, dar n fine poet, poet n toat puterea cuvntului, este d. Mihail Eminescu. Titu Maiorescu