Reforma economica si institutionala in Romania - un dublu esec

8 Iunie 2008 | 1 comentariu

Voteaza Trimite unui prieten

Examinand perioada pe care am strabatut-o in acesti 18 ani constatam, in primul rand, ca ea reprezinta un complex de tranzitii interdependente: o tranzitie de la economia centralizata, bazata pe proprietatea colectiva, la o economie de piata, bazata pe proprietatea privata; o tranzitie a Romaniei catre un nou loc in economia mondiala si modificarea corespunzatoare a structurii de ramura a economiei nationale; o tranzitie de la o structura sociala de clasa la alta; o tranzitie politica, de la dictatura la democratia pluralista si, in acest context, de la statul totalitar la statul democratic de drept; o tranzitie de la o structura sociala de clasa la alta; in fine, tranzitie de la un mod de viata al populatiei si de la un comportament al ei la altele noi. Romania este a doua tara ca dimensiune din Europa Centrala. Are o pozitie ideala pentru circulatia marfurilor intre Marea Caspica, Marea Neagra si Europa vestica. Poseda stabilitate politica, bune si foarte bune relatii cu toate tarile vecine, un sistem legislativ croit dupa standarde europene, care necesita insa o mai mare stabilitate si rigoare. Cei aproximativ 21 de milioane de consumatori, cat reprezinta populatia Romaniei, constituie o piata potentiala de marime medie pentru orice producator de bunuri economice. Analiza rezultatelor reformei intreprinse dupa 1990 releva un dublu esec. Pe de o parte, la nivel macroeconomic nu au fost create conditiile necesare cresterii eficacitatii si eficientei alocarii resurselor. Pe de alta parte, recesiunea si inflatia reprezinta problemele-cheie cu care s-a confruntat, aproape un deceniu din cei 18 ani de tranzitie, economia Romaniei. Etapele parcurse in cei 18 ani de tranzitie de la planul centralizat la economia de piata au cuprins: liberalizarea preturilor, dezvoltarea sectorului privat in paralel cu incercarea de restructurare si privatizare a intreprinderilor de stat. Principala politica de stat promovata cu ardoare, aceea a fragmentarii marilor combinate si intreprinderi industriale in mai multe societati comerciale mici - pe principiul divide et impera (divizeaza si stapaneste), s-a dovedit a fi eronata. Politica intai privatizare, apoi restructurare s-a dovedit nepotrivita, putini investitori preferand intreprinderi falimentare, grevate in datorii. Macrostabilizarea a fost principiul defectuos aplicat, prin care s-a incercat sa se influenteze politica economica generala. Nu a fost avuta in vedere refacerea economica a tarii, prin impulsul pe care l-ar fi dat evolutiile pozitive din agricultura

si industrie, ci, s-a incercat dirijarea evolutiei economice prin masuri monetare si fiscale, fara a stapani baza reala a transformarilor produse. Rezultatele obtinute au fost pe masura lipsei politicilor economice concrete, esentiale si aflate la baza constructiei economico-sociale. Conceptul dreptului de proprietate Legile proprietatii trebuiau sa se afle la baza reformei societatii romanesti postdecembriste. Dreptul de proprietate trebuie garantat si nu ocrotit. Nu exista nici acum o conceptie generala privind toate formele de proprietate, mai ales in materie de revendicari sau despagubiri pentru persoanele ale caror bunuri imobile au intrat dupa 1947 in proprietatea statului. Reforma economica trebuia sa fie neaparat insotita de o reforma institutionala si morala a societatii romanesti. Unul din elementele cheie ale reformei - privatizarea - a inceput in agricultura, mai precis in sistemul cooperatist din agricultura. Comparativ cu alte state central si est-europene, cum ar fi Polonia, Cehia sau Ungaria, in Romania procesul de privatizare a fost mai lent, din cauza indeciziei factorilor politici, dar si a dificultatilor legate de mentalitatea oamenilor mostenita de la regimul totalitarist. Acest lucru a facut si face ca Romania sa fie in acest proces in urma altor tari din regiune, ceea ce ii agraveaza si mai mult dificultatile din economie. Eroarea facuta in aplicarea privatizarii in tara noastra a fost aceea ca s-a considerat si s-a actionat pentru accelerarea procesului de privatizare, ca obiectiv principal pentru relansarea economica. Apreciem ca trebuia sa se procedeze invers: sa se realizeze mai intai relansarea economica si apoi sa se faca privatizarea! Printre cauzele care au inflentat in mod esential derularea fenomenului de privatizare enumeram: lipsa capitalului intern si extern, blocajul financiar, inflatia, criza economica prelungita, inconsecventele de natura juridica si politica (subventionarea preferentiala a unor firme de stat cu pierderi). Capacitatea redusa de retehnologizare, datorata putinelor investitii efectuate, a intretinut ritmul lent al restructurarii. Romania s-a plasat in grupul statelor in tranzitie cu cele mai slabe performante in domeniul fluxurilor de investitii straine directe. Chestiunea deficitului In urma politicilor de liberalizare aplicate pe fondul unui sistem economic slab structurat a aparut dublul deficit (cel bugetar si cel de cont curent). Deficitul de cont curent a avut ca sursa principala dezechilibrul balantei comerciale. Deficitul bugetar a fost cauzat de cresterea nivelului cheltuielilor bugetare in conditiile declinului economic, de deteriorarea capacitatii de colectare a veniturilor, precum si de insuficienta transparenta a exercitiilor bugetare, care au permis canalizarea ineficienta a resurselor financiare. Propunandu-si ca principala ancora controlul deficitului bugetar, autoritatile au promovat politici fiscale severe. S-a demarat totodata procesul de aliniere la rigorile stabilite de Uniunea Europeana si organismele internationale, creandu-se premisele diminuarii ponderii deficitului bugetului general consolidat in produsul intern brut. Piata muncii a fost afectata de dezechilibre, la nivelul raportului dintre populatia activa si populatia inactiva, cat si in rata de ocupare. Pe fondul instaurarii normelor si institutiilor statului de drept, al activarii si organizarii societatii civile, al crearii cadrului normativ al noilor mecanisme ale economiei de piata (cerute de liberalizarea preturilor, piata bancara si bursiera, piata financiara, monetara, a asigurarilor etc.), Romania a inregistrat pasi importanti in directia formarii sistemului economiei de piata, care inca nu este pe deplin functional. O evaluare obiectiva, arata insa ca economia romaneasca se prezinta ca un sistem slab structurat din punct de vedere institutional. Ea este neeficienta, neproductiva, nefunctionala, necompetitiva si nestructurata. Operationalitatea mecanismelor si instutiilor create pentru implementarea economiei de piata este redusa din cauza insuficientei coerente a cadrului normativ, a persistentei practicilor etatiste si capacitatii reduse a sistemului juridic de a asigura aplicarea legii. Pe de alta parte, activitatea economica se deruleaza inca, intro proportie considerabila, pe palierul informal al societatii (economia subterana). Resursele minerale si energetice constituie pilonul oricarei economii nationale. In iuresul oricaror procese de globalizare, regionalizare sau integrare ele constituie, totodata, baza pentru buna functionare a economiei respective.

Reforma sistemului de exploatare a resurselor minerale si a sistemului energetic national trebuie sa urmareasca transformarile din intreaga economie nationala, pentru a o eficientiza si dinamiza. La inceputul mileniului al treilea, Romania a fost, din nou, considerata o tara agrara, in care 42% din populatia activa era ocupata in acest sector economic important. Desi s-a incercat o rezolvare a problemelor agriculturii romanesti, nu s-a avut in vedere importanta sa ca ramura de baza a economiei tarii, care trebuie sa asigure necesarul de produse agricole pentru toate celelalte ramuri si pentru consumul populatiei. Este inadmisibil ca o tara cu potential agricol cum are Romania sa importe cea mai mare parte - aproape 85% - a produselor agricole necesare consumului. In conditiile in care Uniunea Europeana subventioneaza masiv sectorul agricol, pentru virtutile sale legate de asigurarea a numeroase materii prime pentru industrie si pentru consum, se impune sa adoptam acest comportament economic si in tara noastra. Problemele tranzitiei Tranzitia a condus insa doar la aspecte negative: a) scaderea ritmului de crestere economica; cronicizarea prabusirii economiei, in timp ce stocurile si importurile raman la un nivel extrem de ridicat; b) cresterea saraciei si inrautatirea starii de sanatate a populatiei. Romania are cea mai inalta rata a mortalitatii din Europa si, pentru prima data in istoria ei moderna, rata mortalitatii este mai mare decat cea a natalitatii, in conditii de pace; c) balanta comerciala a tarii este permanent deficitara, importam mai mult decat exportam; d) consumam mai mult decat producem. Ne indatoram din ce in ce mai mult (datoria externa se apropiase de cca. 10 miliarde dolari SUA si numai serviciul ei echivala, anual, cu exporturile Romaniei). Indicatorii economici de macrostabilizare nu pot fi tinuti sub control fara sporuri competitive de productie industriala si agricola. Politicile monetariste, de inspiratie FMI, au fost doar un paleativ de scurta durata si au aratat in repetate randuri acest fapt. Desi in agricultura UE se acordau subventii care ajungeau pana la 60% din valoarea productiei, guvernele Romaniei din ultimii patru ani ai deceniului trecut si Ministerul Agriculturii aproape au eliminat atunci subventiile din agricultura tarii noastre, la sfatul FMI. Politica preturilor liberalizate la producatorii industriali si dirijate de stat la producatorii agricoli a condus la situatii paradoxale de genul: in timp ce pretul laptelui a crescut de 200 de ori, iar al graului si al orzului de 500 de ori, pretul tractoarelor a crescut de 1.000 de ori, al combinelor de 1.200 de ori, al combustibilului de 3.000 de ori, al energiei electrice de 3.500 de ori! Dobanzile foarte mari la creditele acordate de banci au condus la decapitalizarea producatorilor, la adancirea si prelungirea crizei economice. Mai bogati si mai saraci Faptul ca lumea, chiar si dupa decolonizare, continua sa se imparta in bogati si saraci nu este surprinzator, ca fenomenul globalizarii este inteles de catre oamenii politici si economisti ca un fenomen ce ar adanci decalajele dintre tari. Daca in 1870 venitul pe cap de locuitor al natiunilor cele mai bogate era de 11 ori mai ridicat decat al natiunilor cele mai sarace, astazi, cei bogati sunt de mai mult de 50 de ori mai bogati decat cei mai saraci. Altfel spus, paralel cu cresterea bogatiei unor natiuni, la polul celor saraci se acumuleaza datorii care in anul 2000 insumau 3.350 miliarde dolari SUA, adica de sase ori mai mult fata de 1980. La o asemenea evolutie, Daniel Cohen concluzioneaza: Fenomenul inegalitar intre natiuni este deci recent, el este produsul ultimelor doua secole. Globalizarea economica - sustine Romano Prodi, ex-presedinte al Comisiei Europene - face ca tarile sa devina din ce in ce mai interdependente, iar frontierele nationale sa fie din ce in ce mai mult lipsite de relevanta. In acelasi timp, revolutia in domeniul tehnologiilor informatiei face ca lumea sa se transforme intr-un singur sat planetar digital, iar comertul mondial sa creasca in mod exponential aproape dublandu-se ca volum la fiecare deceniu. O asemenea dinamica a comertului poate avea loc, dar problema este daca toate statele de pe planeta vor beneficia in urma acestui salt. Realitatea ne demonstreaza ca de transformarile in domenile enumerate mai sus beneficiaza un grup restrans de state, iar distribuirea roadelor la scara planetara este ingreunata atat de factori interni ce apartin tarilor in curs de dezvoltare, cat si de inapetitul tarilor dezvoltate de a transfera o parte din avantaje spre zone slab dezvoltate. Reticentele fata de globalizare decurg din faptul ca balantele

comerciale ale tarilor in curs de dezvoltare inregistreaza constant un deficit considerabil fata de tarile dezvoltate. Fara strategii, fara dezvoltare durabila Romania a fost frustrata pana in 1999 de strategii nationale si sectoriale, capabile sa-i orienteze pe investitorii romani si straini. Nimeni nu a cunoscut pana la sfarsitul deceniului trecut perspectivele de mentinere, de lichidare, de reorientare sau de dezvoltare a productiei diferitelor ramuri, subramuri sau grupe de produse, iar operatorii economici industriali au fost nevoiti sa duca o politica de supravietuire, fiecare pe cont propriu, care a accentuat dezorganizarea si degringolada sistemului economic. Principalele cauze care au limitat activitatea in industria prelucratoare au fost cererea interna insuficienta si insuficient stimulata, problemele financiare si incertitudinile mediului economic. Reforma economica si restructurarea au impus exigente majore sectoarelor de productie putin elastice si energofage. Tinand cont de specificul economiei romanesti si de locul care i se rezerva acesteia in actuala si viitoarea structura economica europeana, Romania a fost impulsionata sa-si dezvolte sectorul IMM. Marcate profund de criza economica, marea si mica industrie a tarii au cunoscut o tranzitie care le-a complicat foarte mult existenta, desi ar fi trebuit sa constituie elementul important al tuturor strategiilor si programelor de dezvoltare. Dezvoltarea durabila presupune normalizarea relatiilor dintre economie, societate si natura. Teoria si practica economica sunt chemate sa participe - prin intreg sistemul stiintelor economice de ramura si de granita pe care le patroneaza - la aceasta normalizare a triplei relatii: economie - societate - natura. Expansiunea companiilor transnationale este efectul dezvoltarii generate pe de o parte, dar si al concentrarii puternice a capitalului si a potentialului stiintific pe de alta parte, a capacitatii de dominare in domeniul productiei de varf si in plan financiar. Avantajele sunt, in consecinta, in favoarea celor dezvoltati, care au posibilitatea de a beneficia de un spatiu mondial si de conditii care sa le asigure costuri mai reduse de productie si segmente de piata avand capacitate mai mare de absorbtie. Decalaje in dezvoltare Romania are de recuperat ramanerile in urma in domeniile de varf, care s-au accentuat in perioada tranzitiei prin criza pe care a strabatut-o. Tara noastra trebuie sa aplice cu rigurozitate acea strategie de dezvoltare care sa puna bazele materiale, sociale, politice si culturale care sa-i permita sa atinga performantele caracteristice UE la nivel regional. Evaluarea comparativa a indicatorilor economici ai Romaniei cu cei ai tarilor membre UE evidentiaza un puternic decalaj, inclusiv fata de tarile care au aderat la 1 mai 2004. Astfel, daca PIB-ul pe locuitor al Romaniei reprezinta doar 25% din PIB-ul pe locuitor al tarilor membre UE, in schimb cel al Poloniei era in 2007 de 31%, al Ungariei de 37% si al Republicii Cehe de 35% fata de media PIB-ului pe locuitor al tarilor membre UE. Criteriul etic in afaceri Din ce in ce mai multi economisti, dar si alti intelectuali, sesizeaza si propun asimilarea criteriului etic in teoria si practica economica. Aceasta cerinta s-ar putea realiza, evidentiind mutatii profunde in structurarea mecanismelor ideatice (teoretice) si practice, economice, prin cresterea nivelului de acumulare a cunoasterii de catre fiecare individ, indiferent de pozitia sa economica si sociala. Globalizarea a afectat profund functionalitatea economiilor nationale si a economiei mondiale, in conditiile in care institutiile economice nu au raspuns printr-un proces de modernizare si adaptare la aceste schimbari majore induse de globalizare. Punerea pe noi baze a functionalitatii vietii economice se va realiza printr-o reforma institutionala profunda si de durata a institutilor care ajuta la reglarea prin interventia statului in economie politicilor economice respective.

www.financiarul.ro, http://www.financiarul.com/articol_5534/reforma-economica-siinstitutionala-in-romania---un-dublu-esec.html