Sunteți pe pagina 1din 781

Ing.

CRISTEA MATEESCU

Membru 'a1 Acaderniei R.P.R. Profesor la lnstitutul de Construcfll Bucuresti

HIDRAULICA
-*w--.

---..

E D I T U R A

D E

S T A T D I D A C T I C A $ I B U C U R E S T I - 1 9 6 1

P E D A G O G I C A

-%- >

'

,
*

Aceastii lucrare arxe ca bazii cursul de hidra~liciipredat la. Facultatea de liidrotehnicg a Insti tutului -de constructii-~ucuregt din 1946 i ptnii agi. In consecintgea contine toate capitolele, previzute tn programa ' agali tic6 oficialg. Autorul a , dezvol tat fmii materia pe baza experientei sab tn hidratehnid, pentru ca lucrarea s i pcsatii fi de folbs $i inginerilor specialigti in lucrilri hidrotehnice, cercetiitorilor din insti tutele hidrotehnice gi cadrelor didactice de specialitate din inviitiimlnt. Au fost folosite cunogtintele de matemat ici predate fn iristi t utele de fnvitlmint tehnic superior.

4.1s _ m-3: *
a

- - 4 --%
-,

4?i
d.

- ---".-?
&--

-.y:;

- .*k:~p. -4%
- 2

A %

Z* y
.
I *

1''

,
f
-

- ! *>*a? :
> ;
n

--.

*.
I

Y - ,

2% :
t.

s - =-,-.$*

.
'

-. i9

-*

Aceastcr lucrare a fost scris~in indoitul scop : .+. - de a servi studenlilor din faculta'#ile prof ilate pe discipl inele hidrotehnice i. - de a servi spre consultare inginerilor din produclie si cerceta'torilor E n . > . diferitele domenii ale hidrotehnicii, precum : construct ii hidrdtehnice, navigat ie, hidroumeliora#ii, a1imenta'ri cu apa' si canaliz&i. \ Pentru a i ndeplini acest dublu scob a fost nevoie sa' se dea o dezvoltare egalci ._ : . -- hidraulicii teoretice cit si aplicafiilor tehnice. S-a cdutat ca bazele teoretice sci - fie dezvoltate pentru a da cititorului prega'tirea necesard spre a studia cit mai numeroase ~i mai variate aplicalii s-a ca'utat ca apli----cafiile sa' fie din diferitele ramuri tehnice. fn volumul de fala' specialitatea instai ale construcfiilor, afara' de -- - . ;* . lafii ~i utilaje, unde este necesard cunoa~terea atEt a hidraulicii lichidelor gigazelor, I c2t gi a termodinamicii. Problemelor deehidraulica construcfiilor hidrotehnice li s-a dat o atenlie deosebita', nu insd si dinamicii curslirilor naturale de apci, care necesitci o tratare T' 1'. specials' intr-un iolum separat, in legdturd strinsd cu hidrologia~icugeografia -, . fizica'. Totusi se vor g k i rezolvate, la Cap. X V I , X V I I I , X I X , X X I I , XXIV, ,. . X XV, nume'roase probleme din acest domeniu care sint legate mai strins de con-' strucliile hidrotehnice. . Pentru demonstrarea teoremelor de hidrodinamicci nu au fost, in general, F t -- depti~ite cunostin#ele de matemat ici predate in inst itutele politehnice. S-a fcicut ; desea uz de metodele de rezolvare aproximative si grafice, instrumente comode si .;'. eficiente puse la dispozilie inginerului care se g&eqte adeseori in fa#a unor pr6'ir bleme a ca'ror rezolvare matematica' exacta' nu este inca' posibila'sau este prea dificila'. Ca primul rind lucra'rile clasice, -- lucrdrilematerial documentar au servit in larga' lucra'rile hidraulicieniloriar pentru moderne s-au folosit pe o scara' soviet ici, i; precum si s .- -- spechl principaleleuzcontribulii aduse de hidraulicienii romini in acest domeniu. , In' am fa'cut de ualoroasa publicaf ie a regretatului prof. ing. D. GerA i ; mani ,,Hidraulica teoretica' si aplicata'", pe care autorul ei nu a avut posibili;+ tatea sri o termine, o moarte tiremat ura' antrerupind brusc o opera' de vast&erudvie L-e ;-,. -- ~i sintezli. Ca metoda" de expunere s-a luat ca bazd metoda dialecticii materialiste. Fe.';- . . nomenele au fost prezentate intotdeauna in cadrul natural, complex, cu legcituri 5? , multiple si consideratii isforice si apoi au fost intuite scheme simplificate, dupd > ;. a ciiror rezolvare s-a procedat 1; verificarea cu practica. >$ Aplicaliile tehnice prezentate nu sint simple exercilii, ci in general probleme $:' .- scoase din practica lucra'rilor hidrotehnice. 2f=;
.
2'
,;
-+
-$

&

'

*+'

,"

L I

A*.

F'

-I , I "

%
I

--u

<'> f
?N

5 - T

'7 -

a ,

$! !

& : y s
.y't
5 4 -&

.'

-. .
*

r-

A. MHrimi generale
- lungime (coordona t5) b, B - l5tirni h, H - iniltirne 7 - volume (in hidrodinarnici) V - volurn (in hidrostaticii ~i la ' proprietiitile fluidelor) v - volurn specific S, - suprafete a, @, 0 - unghiuri y, t - tirnp 7, T - durat5, perioadi - vitez5 unghiularii (radianils) - o - numlr de turatii pe rninut n, N - cornponentele carteziene ale u, V, W vi tezei V - vi teza (vector) a, c - vitezg de propagare (celeri tate) uf, I)', wf - viteze pulsatorii uf2,vl2, ufvf - viteze rnedii temporale - viteze medii in sectiune u m, M - mas5 F - forti (in general) P - fort 5 de presiune R - rezistentii (forti) G - greutate P - presiune u2 - presiune cinetic5 (de stagPo=P2 nare) Y - greutate specific5 P - densi ta te E - coeficient de elasticitate c - coeficient de elasticitate 1 X= - cubic5 t de cornpresi bil i coef icien E tate - coeficient de frecare la aluP necare
s

I, L,

- lungimi

w,

.
i

\ -

v,

- coeficient de viscozi tate di. ., namica - coeficient de viscozitate cinematic5 - tensiune superficial5 (capilar5) - efort unitar (normal pe sect i une) - efort uni tar tangential - efort unitar de directie oarecare - energie specific5 in sectiune, raportat5 la greutate - potential de forte - impuls, cantitate de mi~care - putere - energie (cantitate de .. .) - temperatura relativi in " Celsius - ternperatura absolutl in " Celsius
A

.
G

B. Fluide perfecte

- potential de viteze - functie de curent - potential complex


- circulatia, intensi tatea virtejului - viteza unui cirnp de viteze paralele, uniform in tot spatiul - presiunea pe u11 fir de curent, la distant5 mare de un obstacol - virtej, rotorul vitezei - sectiunea unui tub de virtej - flux, debit

C. Fluide reale

- razi hidraulic5 - perirnetru udat - pierdere de sarcin5 intre dou5 puncte - coeficient de pierdere de sarcin5 local5 - panta fundului - adincirnea unui canal - adincirnea unui canal in -rnigcare uniforms - adincirnea critic5 - ~ a n t energetic5 (hidraulicg) a - panta piezornetric5 - panta critic5 - i i teza cri t ic5 - debit de volurn (total) - debit de volurn (specific) - caracteristica (rnodulul) de debit - coeficientul lui Darcy - coeficientul lui ChCzy - coeficient de rugozitate, dup5 Pavlovskl, Manning +a. - vi teza de alunecare (dinarnicg) - grosirnea filrnului laminar - coeficient de contractie a1 sectiunii de curgere - coeficient de vi tez5 - coeficient de contractie a1 unei dirnensiuni (la deversoare) - coeficient de debit - coeficient de inecare (la deversoarej - rugozitate absoluti - rugozitate absolut5 nisipoasii - cotangenta unghiului cu orlzontala taluzului

- energie specifici, de - diarnetru - raz5 a unui cerc

- inilfime geodezic5

pozitie

-exponentul hidraulic al albiei cp(q); cp(t), cp(6) - functiile curbelor de s tivilire (dup5 Bahrnetev) 1, - lungirnea de undi - Pngltirnea unei unde dearl supra nivelului normal R - rezistenta total5 la tnaintare C - coeficient hidro- (aero-) dinarnic al rezistentei totale - coef icientul rezistentei de presiune (sau de form5) - coeficientul de rezistenti la C f frecare 2: - coeficien t ul hidrodinamic al presiunii locale R, - rezistenta frontal5 RZ - portant5
x

CP

D. Mi9carea apei subterane - migcarea aluviunilor

- coeficient de perrneabili tate - diametru efectiv (a1 unei


granule) - vi teza rnedie de antrenare - viteza la fund, de antrenare - vi teza de sedirnentare - rn5rirnea hidraulicg - debit solid total, kg/s - debit solid specific, kg/,s* - concentratie, kg/rn3 E . Similitudine

A = - - scara rn5rirnii A fat5 de a rngrimea a , a rnodelului 7r - produs criteria1 Re - nurn5rul Reynolds - nurn5rul Froude Fr - nurnsrul Euler Eu S1 1 - nurn5rul Strouhal We - nurn5rul Weber Ma - nurnirul Mach

Capitolul I

Introducere

% '

'

Este cunoscut marele rol pe care-1 joaci apa in procesele fizico-chimice si biologice de pe pimint. Acoperind scoarta globului pe 315 din suprafati, {ormind refeaua hidrografici a uscatului, fiind prezentii in atmosferi sub form6 de vapori, apa participi la modelarea formelor de relief ale pimintului,, la constituirea rocilor; ea circuli pin; la mari adincimi in interstitiile si porii uscatului, face parte constitutivi din organismele fiintelor vietuitbare si participi la fenomenele de viati care se indeplinesc pe uscat, in a p i si in atm6sferi. Istoria civilizatiilor umane atesti rolul fndeplinit de a p i 1 rnirirea ~i ; deciiderea anumitor popoare. In epoca noastri, rolul apei este cu atit rnai important cu cit populatia este rnai densii gi a ajuns la o treap t i rnai inalti de culturi. Tn special in t i r i cu o industrie puternid, printre care se situeazii pe o treapti din ce in ce rnai fnal tii tirile socialiste, ca U. R.S.S. ~i tirile de democrat ie popularii, folosinta apei este supusi - asemenea unui bun pretios - la o reglementare riguroasi fn vederea satisfacerii tuturor cerintelor actuale gi a celor previzute in planurile de dezvoltare in perspectivi. Multiplele folosinte ale apei se datoresc mu1tiplelor ei proprietiti fizice, chimice, biologice. Astfel, apa este unul din cei rnai puternici solventi, este purtitoare de energie mecanicii (cinetici si potentiali), este purtitoare ~i mijloc de transport de calorii, este lubrifiaht, plastifiant, cale de transport, mijloc de transport in amestec a1 unor materii solide, element vital care intervine in toate procesele vietii pe pimPnt (cresterea plantelor, viata animalelor, viata si siniitatea ornu!ui), precurn si in v h t a colectivititilor umane, chiar si in manifestiirile superioare ale acestora, ca arhitecturi, urbanism, igieni, sport, turism etc. Folosirea apei in toate aceste cazuri se face fie direct, f i r i intermediul unor constructii, magini sau instalatii, fie rnai ales prin mijlocirea unor asemenea obiecte, create de mintea si munca omeneasci. Aceste realiziri sfnt creatii tehnice si s-au produs de d n d existii omenirea. Nu intotdeHuna oamenii au avut numai foloase de pe urma apelor; ei au avut adeseori de suferi t de pe urma unor fenomene deosebi t de nefavorabile datori te apelor, ca:, inundatii, viituri distructive, secete prelungi. Asemenea manifestgri au de multe ori caracterul unor calamitiiti, dezlintuiri ale fortelor naturii, ~i cb efecte extinse asupra unor grupuri mari de oameni, asupra unor oraqe qi regiuni agricole vaste. Lup ta omului impotriva fenomenelor distructive ale apei se duce de asemenea, de milenii, prin executarea de lucrgri hidro9

1
I

tehnice: unele sint lucriri de apirare, altele sint lucriri capabile a atenua insegi debitele de viituri sau chiar lucriri pentru stiipinirea totali a fenomenelor naturale. De la folosirea partial2 ~i de la lucrari de apirare, omenirea a ajuns astizi, prin cunoagterea din ce in ce rnai aprofundati a legilor naturii, la stipinirea fenomenelor inse~i~i se afli in situatia de a-si propune ca tel tangibil stipinirea totali si folosinta mu1tipli a tuturor apelo; care u d i uscatul. In ceea ce priveste apele oceanelor ~i apele subterane, procesul de intindere a stipinirii omdlui se desfisoarii. in ritm progresiv. Tehnica nu avea la inceput caracterul de stiinti, constructiile se creau fir8 a fi calculate in sensul de astizi. Inginerul 'antichi tiitii avea ca principal obiectiv sii dea obiectelor formele ~i dimensiunile cuveni te din ,,experientiU qi prea putin din ,,calcul". Planuri, misuritori, devize s-au ficut din cele rnai vechi timpuri civilizate, inginerul era ins2 rnai mult arhitect, in sensul vechi grecesc a1 cuvintului (constructor-sef). Dar pe misuri ce oamenii au izbutit s i explice legile naturii, pe misuri'ce stiinta s-a dezvoltat, cantitativul a luat locul cali tativului, proprietiitile apei i u fost prinse in legi general valabile, iar astizi -creatiile tehnice nu se pot lipsi de contri butia stiintelor rationale. Printre aceste ~ t i i n t e este si hidraulica, o ramurii a mecinicii, aceasta fiind ea i n s i ~ i ramuri a fizicii. Hid,raulica nu se ocupi in egali miisuri de toate o proprietitile apei, ci rnai mult de acele proprietiti care intervin in echilibrul gi mi~careaei. Dar asemenea proprietiti le posed5 nu numai apa, ci toate lichidele, precum si gazele, intr-un cuvint : fluidele. !$i cea rnai caracteristici din aceste proprigtiti este tocmai fluiditatea, proprietatea de a lua forma, unui spatiu Tnchis, firii vreun efort apreciabil, fir5 consum de energie.
7

, -

1.2. OBIECTUL CU RSULUI


'.

Hidraulica se ocupi cu studiul miscirii si stiirii de repaus a fluidelor (deci a lichidelor si gaielor), precum si c; studiul rezistentelor opuse de un corp fix intr-un flhid in migcare. In aceste conditii, denumirea veche de hidraul icii data acestui studiu pare anacronici, deoarece acest cuvint derivi din grecescul hiidraulos, cuvint compus din dGop (api) si a6Aoc (tub), care insemna la fnceput orgi de api, instrument muzical cu iuburi de suflat, in care miscarea aerului era reglatii prin mijlocirea presiunii apei. Actualmente acest s h d i u a1 mecanicii lichidelor si gazelor trebuie sii poarte - in mod logic - denumirea de mecanica fluidkor, ceea ce se si obisnuieste, in cazul cind acest studiu imbriitiseazii deopotrivii proprietiitilk lichidelor si gazelor, chiar la vi teze 5i presiuni Gari. Riimin ca apartinind si azi domeniulii ,,hi draulicif" acele fenomene care se produc pini la pr'esiuni si viteze li-mitate, la care gazele pot f i tratate la fel ca gi lichidele. Notiunea de ,,mecanica fluidelor" a apirut destul de tfrziu, la inceputul secolului a1 XX-lea, o datii cu studiul rnai aprofundat a1 fenomenelor legate de mi~carea avioanelor, cind s-a stabilit in mod precis identitatea fenomendor de mi~caredin diferitele medii lichide si gazoase. Azi, aceastii denumire de rnai mu1t teoret icii, mecanica fluidelor se foloseste pentru a ihdica o dis~iplini dar rnai cuprinziit6are dech hidraulica, cici studiazi toate fluidele, Iiisfnd ins5 la o parte o serie de probleme de misciiri mai complicate nestipinite de
9
-

.
I

*,.

- .

'a$,* .
,

g<A,&?..= ,. * , : r\yr ,: ,
SF.!,,?

,
.,
*,
,

&.iff.!.;- , '
.$%..'\
b-*w

, > *

,,.

$''g;>;.. r.Th.' " 5,G$; ." $ . :


r
k

:.

. .

:,-

Introd ucere

metodele teoretice ale mecanicii fluidelor si care formeazi un domeniu propriu * ; .-.- a1 hidraulicii (cum sint curentii cu suprifata l i beri, m i ~ c i r i l evariabile s u b -. presiune sau cu nivel l i ber s.a.). Notiunile insi evolueazi in decursul timpului, . -. . .. fmbogitindu-si continutul ' sau din el, ~i cuvintul (numele) care le 7 exprim2 poatk ajunge cu timpulpierzindmai corespundii. Astfel, c f t i deosebire s i nu - . - & continut de la grecescul hiidraulos (orgi de api) la stiinta hidraulicii de . astizi ! .-. . .- -Cea mai mare parte din hidraulici este consti tui tii din hidrodinamicii, . . in care se studiazi stirile de migcare. Alte doui subdiviziuni, mai pufin dez-. - voltate: hidrostatica si hidrocinematica se ocupi de starea de repaus-, respectiv - de itudiul miscirilor ' flui delor f i r i considerarea fortelor. $5'4 '
Y

P;

6%

-d*,

I--Y

fa
z > .
C

-.i,

4 ,
L

1 -

-+

,%.

< + .

G./! '?'

Hidraulica a avut mult ltimp un caracter predominant experimental. Mai mult, importante lucriri tehnice, care pot f i privite ca aplicafii ale hidraulicii, precum: baraje, canale, rot i hidraulice s-au realizat, din antichi tate, .. .+. -fiii preexistent a unei disciiline teoretice. Scurtul tratat empiric a1 lui Arhi,. ' mede * si cele citeva note sumare din scrierile Iui Frontinus** sint singurele , dovezi fiimase despre sistematizarea cunostinfelor obf inute empiric si despre -+. L- - existent a citorva reguli practice, foarte aproximative, adesea doar calitative. ..: . In secolul a1 XVII-lea incepe a se clidi treptat edificiul hidraulicii teore". *,< -tico-experimentale. Este adevirat cZ i n c i in secolul a1 XVI-lea, Leonardo da a scris tratatul ,,Mi;carea ~i misurarea apei" bazat pe ~ i n c ' i (1452-1519) experienfe ~i observafii pe modele, dar aceastii lucrare, nefiind publicatii decit ? . ! . d u p i 400 de ani de la moartea autorului, nu a avut vreo inrfurire in tehnici. -. Dupi anul 1600, notim printre figurile mai proeminente: \J\\. . Simon Stevin descoperii legile presiunii lichidelor pe peretii vaselor ; 2 . - Blaise Pascal enunti principiul transmisiei presiunilor si formuleazi legea . echilibrului lichidelor, inventeazi barometrul ; Galileo ~ a i i l e i fiiri a fi fiicut , 4 descoperiri de seami in hidraulici, punind ins2 bazele mecanicii generale, f L + inlesne~tedescoperirea Iegilor hidraulicii, astfel c i elevul s i u Torricelli, T n secolul a1 XVII-lea, descoperii legea scurgerii prin orificii. Newton are o con-?* tributie importanti prin formularea. legii viscozitifii lichidelor si legea rezistentei la miscare a unui corp solid cufundat Tntr-un fluid fix. In secolkl a1 XVIII-lea, d u p i c e -principiile mecanicii generale au fost 2 stabilite, se pun vi bazele hidrodinamicii teoretice. De acum inainte, hidraulica .,' -urmeazi ca ~i mecanica construct iilor doui c i i , adesea separate: matematicienii . . stabilesc pe-cale teoretici legile misciirii, inginerii si fiiicienii experimenteazi . si stabilesc formule empirice de calcil. Astfel, printr&matemat icieni se remarcii : ~ a n i e Bernoulli (1700-1782) care a publicat primul tratat stiinfific de hidral -. ulici in 14 capitole, printre care cunoscuta teoremii de miicare pe un fir d e -+ ,., curent ; D'Alembert (1 71 7-1 783) care public2 tratatul despre echili brul s i
+ : '

*I

w ,

- .
>i P "

+ I

A -

& - c(*C h% ,

4',
a

'

4.
i

rc

.IC

* J"

'5

b-

\r

+ -

$ 2

>,

-%

2.
, -

, -

* **

De iis quae in humido vehuntur (traducere) (sec. 111, I.e.n.) De aquis urbis Rornae (sec. I).

I t

miscarea fluidelor (1744), iar Bouguer ,,Tratatul despre navii, constructia ~i miiciirile sale" (1 743). ' Cele mai importante lucriiri teoretice din secolul a1 XVIII-lea se datoresc savantilor L. Euler (1707-1793) si J . La Lagrange (1 736-1813). Primul, matematician si fizician, a stabilii ecuatiile generale ale miscirii fluidelor, teoria rot ii hidiaulice si a rezolvat numeroase probleme hidrotehnice. Cel d e a l doilea, matemat ician, a formulat, independent de Euler, ecuatiile miscirii . ~ a publicat tratatul de ,,Mecanicii analiticii" (1788), caracterizat priitr-un i inal t grad de generalizare si abstractie. Este de remarcat in secdlul a1 XVIII-lea rolul de stimulator a1 activitiitii stiintifice jucat de Academia din Petersburg. Bernoulli si Euler au publicat in ,,MemoriileU acestei insti tutii principalele lor cominiciiri. Tot atunci, Lomonosov a scris disertatia asupra soliditiitii si a lichidititii corpurilor, fiicind descoperiri ale proprietiitilor generale ale Gorpurilor. fn 1791 a apirut in Rusia prima hidraulicii practicii (,,Cartea de buzunar") scrisii de Alexei Kolmakov. In secolul a1 XIX-lea hidrodinamica teoreticii face mari progrese. Se introduc notiuni noi, ca: linii de curent, flux, circulatie, virtej. Multe din aceste nofiuni isi giisesc Tntrebuintare in mai multe ramuri ale fizicii deodatii, dar mai ales i i electrotehnicii (Helmholtz). Se stabilesc si ecuatiile generqle ale fluidelor viscoase (Navier-Stokes). Energetica, creati hupi 1848, cuprinde s i hi draulica si toate fenomenele de miscare sint interpretate energetic. Se iprofundeazii itudiul miscirilor in regim 'laminar si turbulent si sint descoperite cri teriile de simili tidine hidrodinamicii, de deynolds ~i ~ i o u d e , care elaboreazii teoria miscirii elicei si a navelor. In sfirsi t, prih procedee inali tice diverse, de la reprezentiirile conforme la ecuatii cb derivate partiale, se studiazii numeroase tipuri de misciiri, pentru explicarea principalelor ~i celor mai frecvente fenomene hidraulici din naturii. Paralel cu progresele hidrodinamicii se continuii in secolele a1 XVI 11-lea . - ~ ia1 X I X-lea cercetiirile experimentale de citre numero~i savanti. Astfel, se stabilesc legile empirice ale miscirilor permanente in conducte. ~i canale (Darcy, Bazin s.a.), ale scurgerilor brin orificii si deversoare (Poncelet, Weissbach, Bazin), iiscarea de fil tratie a apei ( ~ a r c f Dupui t), problemele misdrii , permanen te ( ~ o i s s i nesq, Bresse). In Rusia, cercetiiri experimentale incep in 1855 cu N. M. Sokolov. D. I. Mendeleev publici C 1880 monografia fundamental; despre rezistenta lichin delor si a plutirii in aer, in care apare pentru prima oarii nofiunea de strat limitii, iar N. P. Petrov, bazat pe experiente sistematice, elaboreazii o teorie hidrodinamici a ungerii. La sfirsi tul secolului a1 'X IX-lea, N. E. Jukovski publicii ecuatiile.generale ale miicirii apelor subterane, iar K. E. Tiolkovski incepe cercetiiri sistematice, in tune1 aerodinamic, ale rezistenfei la Pnaintare a corpurilor in mediu fluid. In secolul a1 XX-lea se pun bazele aerodinamicii si prin aceasta se elaboreazii o ,,mecanicii a fluidelor" unitarii, care cuprinde i t i t hidro- cit ~i aerodinamica. Unul dintre pionierii aerodinarnicii este savantul rus N. E. Jukovski (1847-1920), care publici studii fundamentale fncepind din 1890. El determ i n i pe cale teoretici rezistenta unei aripi de lungime infiniti, creeazi tipurile
9
'
A

Introducere

d e ,,profiluri aerodinamice" ~i le veri ficii intr-un t unel aerodinamic, construi t Ifngii Moscova, iar L. Prandtl extinde teoria la aripa de lungime finitii. Rezultatele dobfndite de 'Jukovski sint extinse de numerosi savanfi printre care S. A. Ceaplighin (1869-1945), autorul unei teorii a'misciirii supersonice a gazelor, este considerat creatorul aeroctinamicii moderne. ' ~ n Rominia, E. Carafoli creeazii noi t q u r i de profiluri si pliblicii lucriiri care constituie prima .contributie important; romineascii in aerodinamica teoreticii. Si in hidrodinamicii se fac progrese, dar bazele acestei stiinte fiind stabili te fncii din secolul a1 X IX-lea, eforturile numero~ilor savaiti, care lucreazi P -institute din ce in ce mai perfectionate, se conc'entreazii mai mult asupra n unor fenomene care se lasi cu greu stiipinite, din cauza complexitiitii lor.. Astfel, in limurirea problemei ,,turbulenteia s-au adus contributii impor-tante de Taylor, Prandtl, Kirman, Nikuradze inainte de 1930, iar dupii aceea, .mai ales, de remarcabila Scoalii sovieticii. Astfel I. V. Velikanov, V. I . Makaveev, A. N. Kolmogorov, L. G. Loifianski s.a. au adus contributii noi atit in metodele de cercetare experimentalii, cit si in metodele de studiu teoretic, fn teoria statisficii, in concepfiile de inter6etare. In ceea ce priveste fenomenele tranzi torii, problema lovi turi i de berbec, rezolvatii teoretic d e ' ~ E. Jukovski in 1899, capiitii o impdrtanfi deosebitii . in urma dezvoltirii uzinelor hidroelectrice si prime~teo rezolvare completii tehnicii datoritii lui L. Allievi. Oscilafiile apei in castelele de echilibru sPnt studiate sub diverse aspecte de Fr. Prasil, Thoma, E. Vogt, L. Escande. Mi$cares permanenti a curenfilor in albii este aprofundatg de N. N. Pavlovski (1884-1937), iar pentru albiile prismatice se aliiturii si numele lui Boris A. Bahmetev ; misciirile nepermanente in a1bii deschise sfnt rezolvate de S. A. Hristianovici prih metoda caracteristicilor si de ciitre Certousov ?.a. prin metoda clasicii. Studiul mi~ciirilorapelor subterane, pentru care N. E. Jukovski stabilise ecuaf iile de mi~care~i rnetoda reprezentirilor conforme, este cont inuat de N. N. Pavl.ovski care .a descoperit metoda experimentalii a analogiei electroprohidrodinamice, metoda de calcul a fragmentelor ~i a rezolvat numeroase bleme cu aplicafie in tehnicii. Problema miscirii aluviunilor a fost atacati cu vigoare in numeroase tiiri, cu mijloace kxperimentale din ce in ce mai puternice. InteresuI pentru aceastii problemii a crescut o datii cu punerea la punct a metodelor de transport a1 amestecului de apii si piimint (hidromecanizare) pentru lucriiri de terasamente gi exploatiiri de carieie. Dintre numerosii cercetiitori ai acestei probleme vom V. cita: din U.R.S.S. pe M. A. ~ e ~ i k a n d v , M. Makaveev, M. V. Potapov, V. N. Goncearov, A. P. Zegjda, E. A. Zamarin, iar din celelalte fiiri pe P. Du Boys, A. Schoklitsch, E. Meyer-Peter, H. A. Einstein, C. M. White, Chien-Ning. In Rominia, lucriri hidrotehnice importante au inceput pe la 1880, dar lucriri ~tiintificede hidraulicii s-au produs abia dupii 1900. Prima tezii de doctorat a unui romin a fost a lui N. Enache de la Olt (1908, Sorbona) cu titlulr ,,Contributie la teoria scurgerii peste deversoare". ~ u r f n d dupii aceasta, G. de Botezat trece la Paris o tezii asupra stabilitiitii aeropla'nelor. fn 1913, V. Vflcovici sustine la Gottingen disertatia: ,,Misciirile fluide discontinue cu douii linii libere". Intre 1913 ~i 1924, N. ~asileicu-Karpen publicii memorii
9
-

-.

originale cu privire la zborul planat a1 pisirilor. 0 ramuri noui a hidrodinamicii, ,,sonici tatea", ilustrati prin inventii remarcabile, este datori t i inventatorului romin ing. Gogu Constantinescu (1918). Alte teze de doctorat din hidrosi aerodinamici sint sustinute de D. Pavel (192!5), E. Carafoli (1928), A. Birglizan (194-O),D. Dilmitrescu (1942). Primul tratat de hidraulicii la nivel inalt, tipirit in Rominia, se datore~telui D. Germani (1942). In ultimii zece ani, stimulati de noua orinduire democrat-populari, cercetitorii romini au imbogiti t stiinta hidraulici si mecanica fluidelor cu numeroase lucriri dintre care u n d e remarcabile. Cercc!tirile pe modele la scari redusi, d e ~ au fost folosi te chiar din secoi lul a1 XVI-lea, au luat avint numai dupi stabilirea teoriei simili tudinii. Primul laborator hidraulic modern de cercetiri in Europa a fost condus laPetersburg de V. E. Timonov (1903), dar apoi in rnulte t i r i s-au infiintat asemenea laboratoare pe lingi universitif i ~i institute de cercetiri. Actualmente laboratoarele hidraulice au devenit indispensabile pentru proiectarea marilor lucriri hidrotehnice. In U.R.S.S., unde asemenea lucriri fac parte integrahti din construirea comunismului, s-au dezvol tat considerabil si laboratoarele de cercetiri hidraulice, atit in cadrul unor institute speciale h e cercetiri, ctt si pe lingi institutele de Invitimint si in unitifi ale producfiei. In Rominia, primul laborator de 'hidraulici si masini hidraulice a fost infiintat in 1929 pe lingi Scoala politehnici din ~irnisbara,urmat la cifiva ani de laboratorul de hidrotehnici a1 Politehnicii d i i Bucure~ti.In aceste laboratoare s-au ficut numeroase cercetiri industriale ~i unele lucriri teoretice printre care se remarci prima lucrare de doctorat in masini hidraulice execut a t i la Timisoara in 1939-1940. In Republics ~ o p u l a ;Rominii cercetarea ~ de laborator 'hidrotehnic, s-a dezvoltat in mod deosebit si s-au construi t rnai . multe laboratoare, cel rnai important aparfinind ~ n s t ~ t u t u l ude cercetiri i si studii hidrotehnice din Bucuresti. i Schita istorici a dezvoltirii hidraulicii ~ r e z e n t a t rnai inainte ilustreazi in mod evident teoria materialismului dialedic. Din observafiile numeroase ale fenomenelor, adunate cu greu in lunga perioadi de gestatie a acestei stiinte, s-a elaborat, printr-un proces de abstractie din ce in ce rnai extins ~i la iiveluri din ce in ce-mai ridicate, teoria care st8 la baza disciplinei. 0 d a t i legile naturii fiind formulate, fiind duse la un grad de generalitate din ce in ce rnai mare, gindirea omului a putut s i se intoarci cu puteri sporite asupra realititilor, s i infiptuiasci constructii, m a ~ i n si instalatii corespunzind unor scopuri i practice. De la intuirea vie - cum scrie V. I. Lenin - citre gindirea abstracti si de la aceasta la practici, aceasta este calea dialectic2 a cunoasterii adevirului, a cunoasterii reali t i f i i obiective.
9

'

--

99

6b

1.4. LEGATURA CU ALTE DISCIPLINE $I ACTIVITATI Hidraulica se afli la baza rnai multor ramuri de inginerie, care pot fi grupate intr-o disciplini largi ce poate f i numi t i hidrotehnica. Astfel, hidrologia cuprinde studiul apelor in naturi, iar hidrografia este partea descriptivi din hidrologie. In legituri cu folosintele apelor, deosebim o serie de discipline

'*,. .

g+:-,,'. /4 ,* .
27..

Z,' :
. 7

q!.;. ;;, ., .
: ; #

..+.... . . . -..
. j

-.

Int rod ucwe

13

,,.

care corespund folosintelor respective, precum': hidroenergefica sau amenajarea gi folosirea energiei hidraulice ; hidroamelioratiile (irigatii, deseciri) ; regula. . -- rizarea cursurilor de apd; cdile navigabile si portllrile; alimentiiri cu apd si canalizciri, toate din specialitatea inginerului constructor. Alte ramuri ale' hidrotehnicii se incadreazi in specialitatea ingineriei mecanice, precum: constructia -: turbinelor ~i a pompelor, aeronaut ica, navigatia etc. f n industrie, numeroase , procese tehnologice se bazeazi pe fluidificare, pe transportul hidraulic a1 unor corpuri soli de sau granulare, pe fenomenele de eroziune ~i sedimentare. ~3 rt Se elaboreazi in prezent o hidraulici a metalelor topite la temperaturi mari, , - . necesafi unor procese legate de folosirea energiei at omice. Hi draulica teoretici sau mecanica fluidelor este, f i r i indoiali. o disci." . plini cu bazi experimentali, ca orice ramuri a fizicii, insi explicafia fenomenelor necesiti folosirea largi a matematicilor, de la teoria vectorilor si analizi ping la statistica matematici. ~ ~ l i c a f ingineregti ale hidraulibii, ii'le 6 ,*se fac in-mod avantajos prin diferite metohe de'calcul graficrSi metode de cal-. cul aproximativ. Pe de a l t i parte, hidraulica se integreazi in mecanica generali, iar cu teoria elastici t i t i i are o legi t u r i strinsi, fntrucit ecuatiile generale de m i ~ c a r e a fluidelor viscoase sint acelea~i si ecuatiile elastici t i t i i , cu diferenta numai ca a unor schirnbiri de simboluri. Constructiile hidrotehnice nu se pot realiza luind ca disciplini de bazi numai hidraulica ; mecanica constructiilor (adici statica, rezistenta si elast icitatea) constituie a doua disciplini de bazi. Hidraulica intervine in doui .faze importante: -, - i n faza de proiectare, hidraulica determini formele ~i dimensiunile . obiectelor, care tre-buie apoi verificate la stabilitate'cu ajutorul mecanicii constructiilor. Am putea spune c i hidraulica precizeazi procesul tehnologic . si determini formele constructive necesi tate de n~iscarea fluidelor. - In faza de exploatare, hidraulica este folosit7i pentru verificarea procesului tehnologic admis si pentru urmirirea fenomenelor ce se ivesc in timpul _ exploatirii. Am afirmat c i necesititile de a p i merg crescind cu sporirea populatiei si ridicarea stirii materiale si cul turale a acesteia. Republics Populari Romini . G afli actualmente intr-o 'fazi constructivi in ritm deosebit de intens, ca e urmare a Tncadririi sale in ordinea social-economici a firilor socialiste ~i a metodelor de dezvol tare planici-proportionali adop tate. j-Dezvol tarea industriei si a agricul turii, progres~llsocial-cul tural a1 popo* : rului necesi t i crearea de nuheroase qi irnportante lucriri hidrotehnice. Lucririle de acest fel executate in ultimii.zece-ani, d e ~ i e p i ~ e s c multe domenii d in tot ce s-a ficut in epoca anterioari, trebuie considerate prin prisma dezvol tirii in perspectivi, pentru a ne da seama ce mai este de ficut. Astfel, fn hidroenergetici vom avea amenajate in intervalul 1959-1965 uzine noi cu o putere totali de cel pufin 460 MW (fati de 30 MW din epoca dinainte de 1945), dar vor trebui amenajate ulterior inci 4000 MW pentru a folosi cel putin potentialul natural a1 celor mai avantajoase dintre apele firii noastre. - In ceea ce priveste irigaf iile, suprafefele irigate insumeazi actualmente 120 000 ha, dar d i p i evaluiri -preliminare va f i necesar ~i favorabil a se iriga peste 3 milioane hectare.
* yc
b -C

h*

,,

i-

< ',

,'LP
-+

' -

2
#

\ ,

t *i, * r
&- _ a d

$ .

I -

, '
\

,.

'+,*
1

'i

X I

--

-,

>

\.

.> ,

- In intreaga tari sint 2 j/28 milioane hectare inundabile periodic, inmlii~tinate ori salinizate si din acestea nu s-au ameliorat decTt 700 000 ha (din care 500 000 ha Pncimpia de vest). Mai mult de 1 milion hectare terenuri agricole degradate sint in curs de ameliorare pe baza unui plan de 10 ani. - Pentru regularizarea debitelor si a albiilor riurilor noastre, f i r de care potentialul hidrotehnic a1 tiirii n; poate fi folosit, va fi nevoie sii se construiascii baraje cu un volum de acumulare Pnsumat de circa 8 miliarde metri cubi si din care in 1965 va fi realizat peste 1,5 miliarde. - 0 ditii cu lucriirile hidrotehnice pentru energie si agriculturii urmeazii a se construi citeva canale navigabile si porturi interioare care vor permite o dezvoltare puternicii a regiunilor din interiorul tiirii. - Alimentarea cu apii si canaliziirile locali tiifilor sint executate numai in proporfie de 113 la orase si intr-un viitor apropiat instalafiile ce lipsesc vor trebui completate, iar o dAtg cu cresterea populaf iei vor trebui spori te instalatiile existente si executate si instslafii hidroedilitare adecvate pentru sate, Lucriirile Gidrotehnice hfiit isate mai sus ca posi bile si necesare pentru . dezvol tarea intr-o perspectivii m d Pndepiirtati nu vor intP;zia sii se realizeze intr-un timp relativ scurt. Chiar P primii 15 ani urmitori, dupi cum rezultii n din documentele Congresului a1 111-lea a1 P.M.R., aceste Iucriiri se vor realiza intr-o proportie insemnatii. Astfel, Pndiguirile vor fi practic terminate in 1975, irigatiile vor acoperi mai mult de jumitate din suprafefele tehnic irigabile, iar puterea hidroelectrici va depiisi o treime din potentialul economic amenajabil. Din acest tablou sumar se intrevid marile sarcini vii toare ale inginerilor hidrotehnicieni. Lucririle hidrotehnice sTnt ins2 pretentioase in ce prive~te calitatea lucrului si costisitoare. Realizarea unor lucriiri ieftine si de calitate nu este posibilii dkcit prin stiipinirea unei tehnici cPt mai inaintate, bazatii pe stiinti. Hidraulica, fiind una din disciplinele stiintifice de bazii ale invit5rrhntului hidrotehnic, va trebui studiatii la nicelul cel mai inalt.

.,

Capitolul. 11

Proprietgfile

fl uidelor

2.1. PROPRIETATILE LICHIDELOR


w g1171

"

i-, 7

"f -C -

Lichi dele se caracterizeazii prin u ~ u r i n t ade deplasare a part iculelor din + 3 care sint formate (fluiditate); particulele alunecii unele fatii de altele, iar . : :,.- - - suprafafii liberii. Rezistenfa la lichidul iaa forma unuisevas, fiindnumai in stare < deformafia continuii pinii ce alunecare lichidelor produce limitat de o %d e miscare, aceastii rezistenfii crescind cu viteza. Lichidele, nerezistind la 1" . - schimdarea de farmii, pot f i considerate ca lipsi te de rigidi tate, deosebindu-se ; astfel esenfial de solide. In schimb, lichidele opun rezistenfii la variafia de volum si deci sint foarte put in compresi bile, deosebindu-se esenf ial de gaze, care au tendinfii de dilatare, fir2 acf iunea unei forte exterioare. Particulele lichide piistreazi totusi intre ele o legiiturii prin acfiunea unor atracfii reciproce intre molecule, care constituie coeziunea, spre deosebire de gaze la care part iculele sint supuse unor forte de respingere. . Proprietiif ile distincte ale lichidelor fafii de solide si fafii de gaze sint ins5 numai generale. Examinind mai aprofundat aceste p;oprietiifi, fizicienii au giisit cii aceeasi proprietate o au intr-o misurii mai mare sau mai micii toate corpurile, oricare ar f i starea lor fizicii, ceea ce se evidenfiazi prin experienfe de precizie ~i prin existenfa stiirilor intermediare (solide plastic& lichide foarte viscoase etc.).
I F A - .

2.1.1. Fluiditatea

I)

s'l

2.1.2. Greutatea specific5 ~i densitatea

Greutatea specificii sau volumetricii y este greutatea uni tiif i i de volum. Reprezentind citul intre greutate si volum, y se-exprimii in sisten~ulC.G.S. fn dyne/cm3, iar in sistemul M . K ~ ~ . (tehnic) in kgf/m3 sau tf/m3. Valorile s I t - greutiitilor specifice ale aceluiasi corp variazii putin la suprafafa piimintului, . 1 Pn functie de lati tudine si a1ti tidine, datoritii variatiei acceleratiei gravi tatiei. Greutatea specifici.mai variazi cu densitatea, iar aceasta depinde de .1 . temperaturii, de presiune, de puri tatea Iichidului etc. t Deosebit de notiunea de densitate, definiti ca un raport fntre greutatea unui corp ~i greutatea unui volum corespunziitor de a p i , -- in t a r e caz acest raport este un numir nedimensional - densi tatea se defineste ~i ca raportul : , dintre masii ~i volumul ocupat de acea masi. Cele doui nofiuni sint evident
,

' -

diferite una de alta si se va intelege pe viitor - cind nu se va menfiona contrariul - cii densitaiea este rnasa unifitii de volurn sau rnasa specifici. Aceasti densitate se noteazi cu p . ' ~ a c ise noteazi cu G greutatea unui carp, de volum V si masi M, existi relafiile*:
9

~i incii, tinind seama cii G = Mg, rezulti:

relatie din care se vede d p este exprimat in kgf s2/m4. Pentru api puri, la 4"C, la presiunea atmosferici ~i la Bucure~ti,unde g = 9,806 m/s2, y = 1 000 kgf/m3 si ,
-r p = - - 1 000 kgf/m3 = 102 kgf s2/m4.
g

9,806 m/s2

Greutgtile specif ice ale citorva l ichide


(gf/cm3)
t (OC)

(gf/cm3)

t (OC)

Apii distilatg.. ...... Aniling ............

~ I C O O ~ ............

Benzinii ............ Glicering purg ...... Ulei de uns ........ Ulei de anison ......

1,OO 1,022 0,79 0,68--0,74 1,26 0,89-0,92 0,996

4 20 10 15 0

16

Titei .............. Petrol lampant .... Mercur ............ Gudron de huili .... Clorurg de sodiu (sol. saturatg) ..........

0,85-0,93 0,79-0,82 13,596 1,20 1,21

15

0
17

2.1.3. Compresi biI itatea $i elasticitatea Lichidele sint put in compresibile in raport cu gazele, dar foarte compresibile fati de solide. Astfel apa, care e foarte putin compresibilii in raport cu aerul, este cam de 100 de ori mai compresibilii decit otelul moale. Notind cu p presiunea normali, adici forta normali pe unitatea de suprafat5 care limiteazi masa unui lichid, si cu suprafata pe care se exercitii aceea~i este p Q. presiunk unitarii medie p, forfa ca;e actioneazii pe suprafafa Dacii se fixeazii un punct M in interiorul acestei suprafete, presiunea unitari p
~i p reprezintg valori medii. Pentru definirea valorilor dM dG In jurul unui punct se folosesc derivatele - respect iv dV dV
--

* Conform acestor definitii,

Proprie f &tile f luldelor


-

care se exerciti pe suprafata a va deveni, la limiti, cind tinde spre zero, ^presiunea in punctul M. Presiunea se exprimi, in sistemul C;G.S. in dyne/cm2 = barye, iar in sistemul tehnic in kgf/m2 sau kgf/cm2. Unitatea de misuri pentru presiune seda 1 kgf/cm2 ~i se n u m e ~ t e atmosferii metrici sau tehnici. Presiunea medie a atmosferei la 0C ~i la nivelul mediu a1 mirii, considerati in mod conven-- -:tional egali cu greutatea unei coloane de mercur de 76 cm iniltime si 1 cm2 . , sectiune, se n u m e ~ t e ,,atmosferi fizicil" ~i se ia de asemenea ca uni tate d i misurii :,- pentru presiune. 'Relatia intre o atmosferii tehnici si o atmosferii fizicii este: 4. x 13 596 = 1,0333 kgf/&n2 = 1,0333 at (tehnici), 1 At (fizici) = 0,76 x ': iar 1 at = 0,9678 At. In meteorologie se folose~teca uni tate J e misuri pentru presiune milibarul = 1 000 dyne/cm2, deci .4
'f
\ '

Y"

. /

<r, .
, Ti

2: ..

,
i

1 at =
A

1 kgf - 981 000 dyne = 981 cm2 cm2

milibari

0,981 bari.

3k'-

In sistemul M.T.S. se foloseste piezul, presiune uniformi pe o suprafati de 1 m2, care produce forta totalk de 1 sten. Cum
L

- .

I sten
rezulti c i

lo8 dyne si
9

1 m2 = 104 cm2

,I-.

I piez
F

= = lo* 104 cm2 =

10 milibari.
=
I

1 at (tehnici) = 0,9678 At (fizici)


1
A

4 :

= 735 mm Hg =

981 milibari = 98,l piezi 10 m H20.

. .
.a
I \

.4.
r

L*-

In cele ce urmeazi se va consi dera ca uni tate de misuri a presiunii atmosfera tehnici, adici 1 kg/cm2, afarii de cazul cind se va specifica a l t i unitate. 6" lumul initial, f i r a se manifesta deformatii remanente, revinelichidele sint Daci inceteazi forta care comprimi un lichid, acesta exact la vodeci perfect elast ice. Fie acum V volumul unei mase lichide supuse la presiunea p si fie -dV .. : sciderea acestui volum pentru cresterea d p a presiunii. Pentru fieiare lichid . exist6 o relatie de tipul:
i

.,:---- In care x se numeste coeficient de compresibilitate cubicd, care variazii de la un 1


t
9
'+A w -3

. .
- 5

Eichid la altul, iar inversul siu

o=X

se cheami modul de elasticitate cubicd.

--. .
?
i.

Se poate deci scrie:

Tinind seami c i masa lichidului M = pV este constant& rezulti ca dM=O sau pdV Vdp = 0, relatie care permite s i se scrie valorile lui x si E sub forma :

Formula a doua din (2-1) a r a t i c i E are aceleasi dimensiuni ca o presiune, deci se miisoar8 in kgf/m2 (kgf/cm2), iar inversul i i u x, in m / k gf.
Valorile experimentale ale lui x $I
x.
w

Tabela 2-2
E

pentru citeva lichide


&

(m2/kgf)

(kgfim2)

A p i la 0C ........................ Petrol ............................ Glicerinii .......................... Mercur ............................


A

50,2 1OM10 85 . 10-lo 25 10-lo 2,91 10-lo

1,99

1,777 4
34,4

108

lo8 lo8 lo8

In toate fenomenele in care se poate considera c i densi tatea variazii foarte dp putin cu presiunea, - - 0, deci x = 0 ; prin urmare lichidele pot fi con-

siderate ca i n ~ o m ~ r e s i b i l e . Incompresibilitatea lichidelor este insa o fictiune, permisi pentru studiul fenomenelor in care elastici tatea este neglijabili, tot astfel cum in mecanica rational2 se accepti notiunea de corp rigid, indeformabil, pe cind corpurile reale sint toate deformabile. Existi t o t u ~ i serie de fenomene in care trebuie sii tiriem seama de como presibilitatea lichidelor. Se stie din fizica, c i viteza de propagare a sunetului intr-un mediu fluid este, coGform formulei lui Newton: c=

dp

I/ 5

(C =

viteza sunetului in mediul fluid considerat).


E

Introducind in (2-1) expresia lui


. .
.

dedusa din formula lui c, rezulti:

Ipoteza incompresi bili t i t i i

revine la a admite c i viteza sune-

tului c este infini t i , adici variati.de de- presiune se transmit instantaneu in masa lichidului. Daca fenomenul are loc intr-o conducti Iungii, transmisia sunetului (sau a presiunii) cere timp, deci nu mai pu tem face si aici abstractie decompresibilitatea lichidelor. De asemenea, cind vitezele particulelor de lichid sint d e a c e l a ~ ordin de mirime ca viteza sunetului, intervine compresibilitatea. i n Asemenea conditii se intflnesc si in cazul gazelor, de exemplu F aerodinamicii,

- -,deoarece viteza sunetului in aer este relativ mici (0,20-0,25 din aceea in a p i )
-

~i vitezele avioanelor se apropie de viteza sunetului sau chiar o depigesc. Integrind formula intii din (2-1 ) deducem ecuatia caracteristica"a fluidului (2-3), in felul urmitor:
0

.. .

In cazul c i variatia presiunilor este relativ mici, ecuatia caracteristica (2-3) se poate pune sub o formi mai comodi. (P-Po) si neglijind termenii care cuprind Astfel, dezvoltind in serie pe e pe x la puteri mai mari decit 1 , obtinem eiuatia caracteristica" a fluidului sau ecuatia de stave fizicii pentru aplicatiile c u r e h e :
3%
0

, i
.
.

p fiind egal cu p, cind p


'

"

p,. In locul ecuatiei precedente se poate intrebuinta ecuatia:


=
A

1 care exprimi in mod evident comprimarea volumului de la Vo la V cind pre- siunea creste de la po la p.
y

La lichidele in repaus, in orice punct, se exerciti intre particulele lichidului actiuni reciproce care sint numai eforturi normale pe orice plan de separatie a1 particulei de restul lichidului, neexistind actiuni sau forte tangentiale. Aceste rezistente (forte raportate la suprafetele respective) normale a n t . insi - numai de compresiune, opunindu-se la o apropiere a moleculelor. La o tendinti de:despirtire -a moleculelor insi lichidui nu se opune neavind decit o foarte mici coeziune. La lichidele in repaus nu exist2 deci decit rezistenfe normale de compresiune, rezistenfe pe care -1e vom numi pe scurt presiuni *. ~ & i i n s i lichidul este in m i ~ c a r e ,deformatiile sale sint insofite de rezistente tangentiale, care depind dk viteze si frineazii miscarea, modificind re*
9 9
)

Asupra naturii fortelor de coeziune, norrnale, s-au facut nurneroase ipoteze, care se pot grupa astfel: fortele repulsive, care ar fi cauza rezistentei la compresiune, s-ar datora probabil unor fenornene de ordin terrnic, pe cfnd fortele atractive ar f i sau de natura gravitatiei sau de origine electromagnetici. S-a Tncercat ~i pehtru lichide o teorie cinetici, aga cum s-a fiicut cu succes pentru gaze, plecind de la observatia c i ~i In interiorul lichidelor se produc . .rnigcgri de agitatie ale particulelor aflate P suspensie, rni~ciirilebrowniene. n viscozitatea, s-au propus de asernenea trei teorii principale: a) Teoria In ceea ce prive~te lui Newton, dupi care viscozitatea ar fi un fenornen de atractie; b) Teoria lui Maxwell in care se adrnite cii viscozitatea face s i apari diferenta dintre lichid ~i solid, datoriti vitezei cu care se separi, sub actiunea unor forte, pirtile cornponente ale corpului (viteza de relaxare) ; c) Teoria cinetici, dupa care viscozitatea este efectul unui amestec de cantititi de rni~care (a se vedea In special lucririle fizicianului Brillouin).

partitia vitezelor. Aceste rezistente sint atribui te unei atractii intre moleculele lichidului, numi t i viscozitate. Fie intr-un curent lichid in miscare planul P (fig. 2 in care toate punctele au vitezele paralele si egale V ~i planul P'paralel cu P 8i la distanta Az de acesta, in care mole&lele au vitezele paralele ~i egale cu V AV. Conform ipotezei lui Newton, intre doul supra fete egale, situate in planele P ~i P', se exercitl o fort5 tangentialii T, proportionalii cu suprafata a, , AV cu vi teza de alunecare - ~i cu

1'

un coeficient p numi t coeficient de viscozitate:

Az

Sau, trecind la limiti si introductnd rezistenta tangeGtialii de viscozitate:


T

T lim - ;

T-

dV P - r
,

(2-6) p se n u m e ~ t e coeficient de viscozi tate absolutii sau dinamicc, spre deosebire de raportul v = - , tntre p si densi tate, care se cheami coeficient de viscoP zitate cinematick Ipoteza lui Newton isi giiseste confirmarea in concordanta rezultatelor teoretice cu experienta. AV Gradientul vitezei -reprezintii deformatia in unitatea de timp a un-

Fig. 2-1. Schema fortelor de viscozitate

'

,ghiului drept xAB pe care-1 face la timpul t fata A B a unei particule, normalii pe planul P , cu directia vitezei. Intr-adevir, la timpul t dt punctele .A, B se afli deplasate in A' si Bf...astfelc i B f B " = AV At (pe cind A A ' = - BB" = V At). Raportul -A

Az

B'B" A'B"
A

= tg

BAB " fAf

Az

Pentru At = 1 s, acest raport este chiar AV/Az care reprezints viteza


n - datori t i viscozi t i t i i . Daci notim +de deformatie a unghiului xAfB" = 2 '
. .

aceasti vitezi de distorsiune (sau de alunecare a fortelor paralele cu P) .,qi tinem seama de formula lui Newton (2-6) putem scrie formula:,
leu

c p

-?S<>.
4

%* <--: --.
. I

k ,?-- . m, ..

Propriet wile f lutdelor

21

*--

i ,-

A?-

--

analogi cu formula alunecirii corpurilor solide:,.'


'r f)=-.
1

<>

? - D&i coeficientul de viscozitate p la fluide este analogul modulului de elas.t


i

ticitate la tiiiere G a1 solidelor. Forta de viscozitate se deosebeste de forta de frecare intre solide (care este tot tangentiali) prin mai muit6 caractere: a) este proportionali cu suprafetele in contact; b) nu depinde de presiune (rezistenta normali). Natura dimensionali a coeficientului y este, dupi definitia ldati: sau

. .
1

Urlitatea cu care se misoari coeficientul y este deci: I kg x 1 s/l m2 (in sistemul tehnic), iar unitatea C.G.S., numiti poisel=l dyni s/cm2. Coeficientul de viscozi tate cinematici v = L a r e dimensiunile:
P

- ,
#

v =

F T L-2 F L-4T2

= L2 T-1,

.-.

deci se exprim5 in unititi egale cu m2/s, iar in sisternul C.G.S. in cm2/s unitate, denumiti si stokes. ~oeficientiide viscozi tate variazi in raport cu temperatura, scizind cind temperat ura creste.
9

Tabela 2-3
Viscozitatea dinamicii a unor 1 ichide la diferite temperaturi
I
Substanfa Viscozitate dinamicii lo",
0"

In kgf slmZ
4 0

1
10"
2 0"

3 0"

50"

6 0"

Greutate specif icZi (18' C ) , kgf /m3

Ap5 .......... Aceton5 ...... AIcool etilic . . Benzol ........ Glicerin5 .... Fen01 ........ Alercur ...... Piridin ...... Sulfur5 de carbon ........ Tetraclorurii de carbon ...... Toluol ...... Tetralin ...... Xylol
a.......

,182 40 181 93
-

12,7 136
44

138 78 -

Poise-citegte puaz.

93

Variatia viscozititii lichidelor in functie de ternperaturi nu poate fi exprimati prin formule simple, de aceea se folosesc tabele de valori experimentale. Pentru uleiuri se obi9nuie~te se calcula cu viscozitlti cinematice. D-5m in tabela 2-4 valorile lui pentru titeiuri a din diferite pgrti ale lumii. Viscozitatea mercurului este printre cele mai mici.

Tabela 2-4
Valorile 106p, In kgf s / m 2

Viscozitatea dinamicii a unor titeiuri


Provenienta
,

lo0

20

30

40'

50

60

Rominia .............. Trinidad .............. Persia ................ Texas ................ Burma ................

87 500 57 400 28 100 -

38 600 7 200 13 000 1 690

36 500 20 200 2 300 6 500 1 060

19 600 1 1 400 1 340 3 700 740

9 800 6 600 1 060 2 500 580

4 700 920 1 900


7

t, ..

Exist; mai multe metode pentru misurarea viscozitifii lichidelor. In mod obisnuit, pentru uleiuri se foloseste aparatul Engler, cu ajutorul ciruia se m i s o i r i viscozitatea relativi, in raport cu viscozitatea apei. Viscozimetrul Engler, a cirui schemi este d a t i in figura 2-2, se bazeazi pe faptul ca un volum de lichid determinat se scurge dintr-un vas, printr-un ajutaj cilindric, intr-un timp cu atit mai lung cu cit viscozitatea lichidului este mai mare. Aparatul se compune dintr-un rezervor, a cirui capaci tate intre nivelurile a si b este de 200 cm3 si a1 cirui fund este previzut cu un orificiu circular la care se pune un ajutaj cilindric de 2 cm lungime, care are la intrarek2,9 f 0,02 mm diametru interior si la iesire 2,8 0,02 mm. Rezervorul st2 intr-un vas cu a p i a cirei temperaturi se mentine constanti. Dacg t impul necesar scurgeri i a 200 cmd a p i distilat; la 20C este to, iar eel necesar scurgeri i aceleia~icant i t i t i de lichid este t, nurndrul de grade Engler a1 viscozitiif i i este:
9 9

-.

Pentru a obf ine viscozitatea cinematici din numirul de grade Engler, se intrebuinfeazi tabelele si formula empiric; a lui Ubbelohde:
9

Fig. 2-2. Viscozirnetrul Engler

lo6 v

7,32 E

6,31 - - [m2Is1 E

(2-7)

?% ,
1

t,;
-*.

=>:I*.
.
-. .
\ .

' I

+Y

'i .,

4 .-.
-,

Sub 10% = I m2/s viscozimetrul Engler nu dii rezultate valabile, de aceea acest aparat se intrebuinteazii mai mu1t pentru uleiuri. In tabela 2-5 se gisesc valorile lui v in functie de numirul de grade Engler, mai exact decit prin for, mulele empirice.
Tabela 2-5 Transformarea gradelor Engler in valorile coef icientulu i de v iscozitate cinematic2 v, in m2/s

2>i
+.L-

, ,

Observatii ~i concluzii

i
#
\ -

'

-, .-

i r

l :
\

,
w

'.

a) Rezistenta datoritii viscozitiitii face ca lichidele in migcare sii se incilzeascii, ceea ce insearnnii c5 se pierde energie consun~indu-se parte din lucrul mecanic a1 fortelor care o - -produc migcarea. 1 b) Inversul coeficientului de viscozitate dinamicii -poate f i luat drept mgsurii a P fluiditiitii. . c) Coeficientul de viscozitate variazii incet si cu presiunea, scizind in general cind presiunea cre~te.Aceastii cornportare este atribuit5 migciirii prin comprimare a spatiului liber intermolecular. Pentru cre~teride presiune pin5 la 1 500 at, cregterea lui p este aproximativ p~oportionalicu presiunea p, dar pentru presiuni foarte mari (10 000-30 000 at) cregterea este mai degrabii exponential5 (E. W. Zolotth). Coeficientul de viscozi tate depinde de compozitia chimicii ~i de greuta tea molecularii, crescind cu aceasta. d) Studiul curgerilor diferi telor corpuri deforrnabile a luat o dezvoltare insemnatii fn ultimul deceniu, consti tuind o nouii ramurii a mecanicii : reologia. Punctul de plecare a1 acestei gtiinte P1 formeazi cuno~tinteleaprofundate cu privire la viscozitatea ~i elasticitatea corpurilor, tn functie de toti factorii care influenteazii aceste proprietiiti. e) Nu numai coefjcientul de viscozi tate variazii, dar insiisi legea rezistentei tangentiale a lui Newton nu este riguros valabili pentru licl-iide la toate temperaturile, ci numai fn zona nu prea apropiatii de punctele de vaporizare ~i de solidificare. Gazele au lnsii o comportare newtonianii.
'

Hidraulica
Pentru a exprima legea tensiunii tangentiale la-un lichid-nenewtonian, gradientul vitezei se noteazii

primind denumirea de ,,reopantiiU. Atunci e In care p nu mai este o constantii, ci o functie de gradientul de viteza ~ i - dtensiunea forma rnai general& sub

7,

dar in acest caz p nu rnai are acelea~idimensiuni fizice ca viscozitatea definiti prin legea lui Newton.

In rezumat, lichidele reale sint compresi bile ~i viscoase. ,,Lichidul perfect"


necompresi bil ~i neviscos, degi fictiune matematici, este totusi un concept de mare folos, perrnitind studiul unui mare nurniir de fenomen;, Pntr-o aproximatie - uneori admisibilii - dupii scheme de calcul simplificate. In toate capitolele ce urmeaza, materia se va considera omogenii si izotropi, adicii structura molecularii si proprietiitile fizice ale ei se pre'supun identice in toate punctele si nedepiizind de orientarea dupii anumite directii In sfirgit, la fluidele real;, tensiunile tangentiale se vor considera proportionale cu gradientul vi tezei, iar misciirile lichidelor nenewtoniene la care aceastii lege nu mai este valabilii nu &nt din domeniul hidraulicii, ci apartin reologiei .
A

2.1.5. Adeziunea Intre un lichid gi un solid se dezvoltii la suprafata de contact forte de atractie, numite forte de adeziune. Se poate verifica adeziunea prin unele experiente: un disc perfect lustruit se invfrtegte in jurul axei sale fntr-un vas cu lichid. Se constatii cii lichidul cap5tii o mi~care rotatie fn veciniitatea disde cului, chiar daci discul este numai in contact cu lichidul, fir5 sii fie cufundat intr-fnsul. S-a dovedit experimental, prin tuburi Pitot special construite, cii pin; la distanta de ordinul unei sutimi de milimetru de la perete existii un strat de lichid aderent, P repaus, chiar dacii lichidul este in miscare. Dar mi~carea n insiigi nu este influentati de adeziune, ei de viscozitate. ~ x d e r i e n t e analoge s-au ficut qi pentru gaze gi concluziile sint identice. 2.1.6. Capilaritatea 'Intre doul lichide in contact se exercitii in suprafata de separatie o tensiune uniform; a, numi t i tensiune superficialii, care se exprimii in kgf/m. Astfel pentru a p i la 20" C, la aer, a = 0,0077 kgflm; pentru mercur la aer

Propriet&#ile f luidelor

25

a= 0,055 kgf/m. Aceste tensiuni se numesc si ,,forte de capilari tatec', deoarece

tet**:
,,
!

au fost puse in evident2 pentru prima oar: la tuburile capilare. Sint putine fenomenele hidraulice in care forte atit de mici ca cele de capilaritate s2 a i b i o influenti sensibili. Unul din fenomenele de capilaritate cele mai cunoscute este ridicarea sau coborirea nivelului intr-un tub foarte ubtire. Aceasti denivelare este datorit2 acelora~iforte moleculare cirora se ; datoreste si tensiunea superficiali. rntre diametrul tubului d si inilfimea h a lichidului in tub, misurate in mm, exist2 relatia lui or ell;: hd = const. Pentru a p i , valoarea constantei este de 31 la 0" C si 30 la 20" C, pentru . . mercur este -14. . Asupra capilarititii se va reveni cu detalii si aplicafii intr-un paragraf -. deosebi t .
!

I?.
$ 3 /

.,sf.

fy

-., , . .*
+--

?y
;<*
..
z

i ' .>
*?;

K--,
i
$ &

. .$
.

,t': 2,
% =

bi.
2, -

P.
Q
rt S

'
I

Lichidele absorb gazele cu care vin in contact, conform legii lui Henry: Greutatea gazului dizolvat creste proportional cu presiunea, astfel cii volumul gazului se menline constaht. La temperatura o b i ~ n utii si la presiunea atmosferici, apa contine un volum de aer egal cu circa 2 % din ;olumul s i u . Dacii presiunea scade, o parte din gazele dizolvate se separi si in acelasi timp se vaporizeazi ~i din lichid, mai ales dac2 presiunea scade i u mult sub cea atmosfericii. In acest din urmi caz, degajarea gazelor se face violent ~i ele formeaz2 impreuni cu apa o emulsie foarte compresibili care poate perturba fn mare misuri 'fenomenele hidraul ice (cavitatia). Asupra fenomenul ui cavi tational se va reveni cu detalii.
j

2.1.8. ProprietWile fizice ale apei


9
-7..

.-

* .-

. -

In tabela 2-6 se grupeazi valorile constantelor fizice ale apei la diferite temperaturi.
-

+&

Tabela 2-6
ProprletPtile apei pure la presiunea de 1 ata
Temperatura Greutatea specific5 kgf/m3
Y

Densitatea kgfse/m4

Compresibilitatea
x

I
I

Viscozitatea cinematic3
Y

Tensiunea superfic. (la aer)


a

1 0Bm2/kgf

1 0%2/s

kgf / m

Greutatea speciffti. In naturi apa contine materii in solutie si in suspensie, ceea ce mireste greutatea sa specific% Astfel, apa oceanelor continind in medie 35O/,, siruri are y = 1 028 kgf /m3; iar apa incarcat5 cu noroi rezul tind de la dragaje contine de reguli 1/12-117 pimint, ceea ce s p o r e ~ t e pe y pin5 la 1 200 kgf/m3. Se vede din tabela de mai sus c5 densitatea apei pure scade cind creste temperatura, avind ins5 valoarea maxim5 nu la 0 ci la f 4" C. Aceastd a i o malie este explicati prin ipoteza c5 apa p u r i este un amestec de a p i solid5 care este a p i polimerizati (molecule grupate) si hidrol (solventul cu formula H,O). Tot aceastii ipotezi ar explica si celelalte knomalii, ca mirirea volumului la inghet , si diferi te proprietiiti op tice. Cornpresibilitatea. Ecuatia fizici a apei este:
9 9

Astfel, pentru o presiune de 1 000 a t , daci s-ar mentine x = const ., volumul ar scidea abia cu 5 % . De fapt, xscadeputin cu presiunea ~i numai de la 1 000 at in sus sciderea este importanti, deci in domeniul practic coeficientul x ~ o a t ef i socotit constant. Viscozitatea. Dupi experientele lui Poiseuille, coeficientul de viscozitate cinemat ic5 variazi cu temperatura, dup5 Iegea:
i

0 fiind temperatura, in "C. Coeficientul de viscozitate absolutii se obtine cu relatia p = vp, in care v si p se i a u din tabela 2-6. Absorbiia. Apa in contact cu aerul absoarbe mai mult oxigen si mai putin azot, fat2 de raportul in care aceste gaze se gisesc in aer. ~ s t f e la 0C in l .aer se afli 21% 0 ~i 79% N , pe cind in a p i 34% 0 si 66% N (in volume).
Apa grea. Apa grea este forrnati dintr-un atom de oxigen (greutatea atornici 16) ~i doi atorni de hidrogen greu (Deuterium) a ciirui greutate atomic5 este 2,0147, astfel cii greutatea molecular5 a apei grele este 20,0294 f a t i de 18 - greutatea molecularii a apei obi?nuite. Apa grea ingheatii la +3,BC gi fierbe la 101,42"C, greutatea sa specific5 maxima este la 1 1,6"C. fn apa natural5 se aflii aproximativ 2/0, ap5 grea care nu are nici o influentii sensibilii asupra proprietiitilor mecanice ale apei.

2.2. PROPRIETATILE GAZELOR


9

Proprietiitile lichidelor aritate mai sus sint comune ;i gazelor cu urmitoarele particulari t i t i : Gazele ocupi - prin expansiune - un spatiu oricit de mare si au o compresi bili tate mare. Volumul gazelor variazi foarte mult cu temperatura, la presiunea con,. stanta. I n ceea ce priveste viscozitatea gazelor, aceasta creste cu temperatura.
9

Proprietwile fluidelor

27

Coeficientul de viscozitate a1 aerului variazi conform formulei urmitoare, in care 0 este Qemperatura relativi P grade C: n
.

* 1'

.
-

y . , i
t

, '

k. '.&>

. . a

.\/ ,. '.
..
:;P' .

po = 1,712 40-6

[kgf s/m2] independent de presiune.

>. . .
%..

'

y.
,
-7:

Pentru viscozi tatea gazelor, P general, este aplicati formula lui Southerland : n

. \ .

,.:.~ . .: A:.,. . . . ..., +L ),


;
'

6.: + .

$$ ',
:
,,;.<\
.
,.

:.

Pt = Po

3:

.?$'

vg
C

4, I.

C 1 + - 273 C I + -T

' 9

.> 9. ' !j. .. ;

. .. .

. .

;. *. . . . .
.

g.' .'>
.-

-:

'\

fn care indicele t se referi la temperatura tC, iar indicele zero la 0C; in sffr~itC este o cons t a n t i care, pentru diferite gaze, ia urrniitoarele valori:

-+ ;

?f.'2.

;:.'..,,I

Tabela 2-7
Gaz Gaz
C

Aer ........................ Oxigen ...................... : Azot ........................ . Oxid. de carbon .............. i Bioxid de carbon ............

.
3

112 126 102 102 270

73 Hidrogen 164 Metan CH, 225 Etilen C2H4 322 Propilen C3H, C,H, (Hidrocarburi grele) -245 (in rnedie)

Tabela 2-8
Propr iet5t i le f izice ale aerulu i considerate la presiunea atmosferic5 normal5
Temperatura, "C
--20

-101

lo0

20"

40"

60"

80"

100"

y(kg/m3) .............. ........ P (kgf s2/m4) 10dp(kgf s/rn2) ........ v (m2/s) ..............

1,39 0,142 1,59 0,113

1,34 0,137 1,65 0,121

1,293 0,132 1,71 0,130

1,24 0,127 1,77 0,139

1,20 0,123 1,83 0,149

1,12 0.1 14 1,95 0,170

1,06 0,108 2,07 0,192

0,99 0,101 2,19 0,217

0,94 0,096 2,33 0,245

-:

Ecuatia caracteristica' a gazelor. Pentru gazele per fec te se apl ici legea lui Boyle-Mariot te si Gay-Lussac :
9

"-

:.

In care v, sint volumele ce ocupi 1 kg de gaz la ternperaturile 0" resp. 0" C. Intre volumul specific astfel definit si volumul real a1 gazului de greut a t e G exist2 relatin:
7 7

>,

La gazele reale se poate aplica formula (2-12) pentru presiunile o b i ~ n ute, i pe cind la presiuni mari ~i temperaturi joase, formula d i deosebiri importante f a t i de realitate. Daci transformarea gazului (variatia de volum si de presiune) se face lent, astfel incit cildura ce s-ar produce prin cornprimare s i poati fi cedati, ternperatura riimine constanti ~i atunci se aplici legea lui Mariotte. 0 asemenea transformare se numeste izotermi. Daci transformarea se face repede, se aplici , relatia: unde
9

x -', e

'*

este raportul dintre cildura specifics la presiune constanti

si cildura specifici la volum constant. 0 asemenea transformare se n u m e ~ t e

,adiabat ici". Legea lui Boyle-Mariotte se exprim2 si sub fcrms:

fn care v este volumul unui kilogram de gaz, T este temperatura absolutii iar R o constanti exprimati in m/"C. I a t i valorile exponentului adiabatic x pentru citeva gaze:
Tabela 2-9
X

Gazul

x -

Bioxid de carbon (CO,) ............ Etilen (GH,) ...................... Oxigen (4) ...................... Oxid de carbon (CO) .............. Hidrogen (H,) .................... Metan (CH,) ...................... Azot (N,) ........................ Aer ..............................

1,293 1,250 1,396 1,401 1,407 1,310 1,401 1,401

4,41 5,OO 3,53 3,50 3,46 4,23 3,50 3,50

Lucrul mecanic produs la expansiunea unui gaz se calculeazii din diagramii, cu formula:

L=
sau, folosind formula (2-14):

x-1

Yl

Fenornenul adiabatic in tervine la curgerea gazului prin sect iuni strangulam sau f n conducte de abur cu circulatie rapidi, daci sPnt izolate bine. Pentru amestecuri de gaze se ia in calcul coeficientul
x=
nlYlcp1

nlylcvl n,y,cv, i n care ni este cota volumetric2 a fiecirui gaz din amestec.

n2y2cp2

Proprietwile f luidelor

29

Expansiuilea politrop5 se folose~tela calculul ma~inilor,la care procesul de expansiune nu este des5vtr~itadiabatic ~i In acest caz se ia P loc de x, un exponent n avPnd valori n cuprinse Intre x ~i i , folosindu-se ecuatiile date mai sus, in care ins5 se inlocuie~tex cu n.
Tabela 2-10
Proprietiitile citorva gaze la 20C ~i 1 at presiune
Gaz Greutatea molecular3 Greutatea specific5

~onstanta

C
X 3 -

M
i

kgf /maloo

m 1c

cv

Aer uscat .................. Oxigen (0,) ................ Azot (N,) ..................... Hidrogen (H,) .............. Rioxid de carbon (CO,) ...... Bioxid de sulf (SO,) ........ Amoniac (NH,) .............. Metan (CH,) ................

29 32 28 2 44 64 17 16

1,293 1,429 1,251 0,0898 1,977 2,927 0,778 0,777

29,27 26,50 30,26 420,59 19,27 13,24 49,79 52,90

1,40 1,40 1,40 1,407 1,30 1,25 1,29 1,31

36 1) Dac5 greutatea specifics a apei de mare este la suprafat5 - din.aceea a apei dulci, 35 ctt este la 8 000 m adincime?
dp Folosim ecuatia fizicii sub forma diferentialg - = xdp, deoarece densitatea variaz5
P

continuu cu adincimea z sub suprafata liber5 a lichidblui. Legea hidrostaticii (v. capitolul urmgtor) este:
dp = ydz = gpdz.

Deducem din aceste dou5 ecuatii:


dp = xpydz;
- = xgdz;

dp

1 1 - - - - xgz
Po

~i

y =

Yo

p2

P
-- 1 028,6

1 - xyoz

F5cind calculul numeric cu yo = 1 000

36 35

kgf /ms ~i x

48 10-lo m2/kgf,

g5sim la 8 000 m adfncime y = 1 070 kgf/m3 (s-a negliiat variatia lui g cu adincimea). 2) Care este greutatea specific5 a unui gaz la care se cunoa~tevaloarea constantei R (temperatura 0C ~i presiunea 760 mm col. mercur).
pv = R T . fnmultind cu G ~i tinInd seama c5 V = vG

3) Ce greutate are 1 rn3 de aer la OC, la presiunea de 760 rnrn col. rnercur?

4) Cit oxigen ~i cit azot sint continute intr-o cantitate de 1 kg aer la presiunea atmos fericii? - CEt este presiunea partial5 a oxigenului gi cit a azotului? - Care este proportia in volume a celor dou5 gaze componente in unitatea de volum a aerului? Fie G, G1 ~i G, greutiitile aerului, oxigenului ~i azotului, p , p1 ~i p2 presiunile ~i R , R1 si R2 constantele gazelor respective. Dupg legea lui Dalton:

apoi G = G1

+ G2 ~i

= 29,27,

R1 = 26,50, R2 = 30,26 (cf. tabelei 2-10).

GIw= G

R - R2 R 1 - R2

= 0,263 kg;

G2=G.

-R+R1 R1- R2

= 0,737 kg.

Pe de altii parte, dupg legea lui Boyle-Mariotte

- Gay-Lussac:

In s f i r ~ i t ,tinfnd searna cii Vl

+ V,

V ~i G1

+ G, = G,

rezulti:

5) Un amestec de 50 kgf gaz rnetan ~i 7 kgf aer la 0C se afl5 la presiunea atrnosferic5. S se calculeze greutatea volumicii ~i constanta acestui amestec. B Care sint presiunile partiale pe care le exercitii fiecare din aceste gaze in amestec? Se cunosc: R I (,,tan)
*

= 52?90,.R2

() a ,

29,27.
(arnestec) =

Din ecuatia lui Dalton se obtine R Apoi

50.

Capitolul 111

Nofiuni fundamen tale gi ecuaiiile generale de migcare ale unui mediu continuu
\

."",
"1
*/
. I .

3.1. STRUCTURI $1 MODELE 3.1.1. Particula fluid%

r
1

\-

..

Studiul miscarii unui fluid se face, ca in cele mai multe probleme ale fizicii, plecind de la e'cuatiile diferentiale ale miscirii, ficindu-se ipoteza c i fluidul este format dintr-o infinitate dk particule infinit mici care se mentin in contact prin actiunea si reactiunea unor forte. Nu se face nici o ipotezii asupra formei si dimensiunii particulei, desi, spre deosebire de alte fenomene din fizica, &xperientane deterrninii a admite cii particula elementar5 a unui fluid in miscare nu este molecula, ci o particuli mai mare, formati dintr-un n u m i r maie de molecule. Aceasta este desigur o ipotezi care are avantajul de a studia miscarea fluidelor f5r6 a fine seama de anurnite misciiri de agitatie ale molec;lelor, miscari care nu i n t r i in calculele hidraulick, cum ar f i miscirile browniene. ~ o i u ~ i aceasti particuli este suficient de mici pentru a f i considerati in. calcul ca un element infinit mic, ceea ce permite aplicarea principiului continuititii materiei. Forma particulei ce se consider; in calcule si demonstratii este arbitrarii si - d u p i cum se giiseste comod-se admit particule in formi de paralelipiped, tktraedru, elemente d i cilindru (in cazul coordonatelor cilindrice), sfera sa u orice forrne cui be.
7

w.

3.1.2. Conceptii simplificatoare ale unui fluid. Modele mecanice ale fluidului
9

Studiul m i ~ c i r i i unui fluid necesiti - d a t i fiind complexitatea fenomenului - ipoteze simplificatoare in ceea ce priveste proprietitile fluidului ~i structura m i ~ c i r i i .Este adevirat c i fluiditatea, greutatea, viscozitatea ~i cornpresibilitatea fluidului existi ~i actioneazi in orice m i ~ c a r ea unui fluid, d u p i cum influenteazi si alte proprietiti, ca: adeziunea, capilaritatea etc., ins2 in mai mici misirii. Sint totusi numeroase cazuri de misciri ale fluidelor in care numai f l u i ditatea apare ca proprietate caracteristici, celelalte pot lipsi in total sau numai unele din ele. Se creeazi astfel diferite models uzecanice ale unui fluid, dupii cum l i se atribuie un grup de proprietiti din cele mentionate. Astfel, modelul cel mai simplu este a1 unui fluid lipsit de greutate, be viscozitate si incornpresi bil, avind ca singuri proprietate fluidi tatea, adici deformabiliiatea. Un
7

H idraul ilca

astfel de fluid este desigur fictiv, dar sint cazuri riumeroase de migciiri, anume migccirile poten#iale definite prin existents unei functii de potential a1 vitezei, care pot f i studiate luind de bazii acest model simplificat. In naturi, in tehnici se intilnesc m i ~ c i r i reale ale fluidelor, fn anumi te cazuri, cfnd distributia vitezelor si a presiunilor este aceeasi - sau aproape aceea~i ca . in cazul unei migciri potentiale. Mi~ciirile potintiale servesc ins5 gi la studiul miscirilor fluidelor reale, fntr-o prim2 aproximatie - uneori grosolani urrhind ca intr-un a1 doilea ,stadiu a1 studiului s i se considere si celelalte proprietiti ale fluidului real. Un alt model este a1 fluidului perfect, care se consideri f i r viscozitata si incompresibil, dar avind greutate. De cele rnai multe ori si fluidul perfect boate f i studiat cu ajutorul teoriei mi~cirilorpotentiale. Pe'misura adincirii studiului mi+clrilor se consider; viscozitatea, compresibilitatea etc. I n s i ~ i not iunea de fluid real considerat5 in hidraulicii este tot un model incomplet, simplificat doar fntr-o mica miisurii, ciici se fine seama de toate proprietiifile principale, dar nu absolut de toate proprietiifile si nici de fenomenele secundare care fnsofesc o miscare. (De exemplu, i n lichid real contine gaze in disolutie care, degajfndu-se, perturbi miscarea, sau un lichid care curge fntr-o albie cu o suprafat5 liberi In contact i u atmosfera antreneazi dupii sine un curent de aer etc.) Conceptia mecanicii a fluidului nu se deosebe~te concepfia corpului solid de #elasticdeformabil decit fn ceea ce p r i v e ~ t e conditiile de limiti, nu in ceea ce p r i v e ~ t emigcarea unui element infinit mic, fntrucit si elementului de solid real i se atribuie acelea~iproprietiti ca gi elementului'de fluid real: greutate, +compresibilitate, rezistenfi la alunecare (corespunziitoare viscozitiifii) ~i deformabilitate. Deosebirea este rnai ales P ceea ce priveste deformabilitatea, n mult mai accentuatl la corpul fluid. De aceea, vom porrk la studiul mi~ciirii ~i a1 ecuaf iilor de miscare ale fluidelor de la conceptul rnai general de mediu cont inuu deformabil ' pentru a stabili ecuatiile fundamentale valabile atft la solide cit si la fluide, urmfnd ca specializarea sii se faci in capitolele urmiitoare.
?
I
A

3.1.3. Structuri $i clasificiiri de miqciri

Miscarea unui fluid are loc de obicei intr-un spatiu limitat; sint ins2 cazuri cind sthdiul se face rnai comod considerind c i miscarea s-ar efectua fntr-un spatiu infinit. Spatiul este limitat fie de pereti solizi, fie de alt fluid, fie de acelasi fluid, printr-o suprafa{:a' de discontinuitate. Astfel, se poate consider; un fluid Pntr-un spatiu infinit (de exemplu aerul atmosferic) care are generali, iar P acest fluid se misc5 un corp solid (de exemplu avionul) n o mi~care care antreneazi in jurul si in spatele s i i i o cantitate de aer separati deaerul atmosferic printr-o supra fati de discont inui tate, sediu a1 unor fenomene speciale. Clasificarea misciirilor se poate face dupii diferite criterii astfel: a) Dupg forma'generali a miqdrii fluidului se deosebesc trei tipuri disde tincte: curenti care se transmit prin masa fluidi, m i ~ c i r i agitatie si perturbiri cauzate de un impuls local. Curentul se defineste ca o mas5 fluidi in care cea rnai mare parte a particulelor elementare pariicip2 la o miscare generalii care are loc intr-un spatiu - de obicei - lirnitat. Individual, particulele pot avea si misciiri dupii alte
T

Notiuni fundamentale si ecuufiile generale de miscare ale unui mediu contbuu 33


a

- '

*-

directii decit directia medie a mi~ciiriisau, in anumi te zone ale domeniului, se pot ivi perturbiiri sau regiuni de materie fn repaus. g.., yP,. - ' Curentii nu sint formati numai din mi~ciiriparalele sau cvasiparalele ale w.. 2 - . particulelor componente. Un curen t poa te f i convergent, divergent sau de 7t- , .. .: &. - - rotatie in jurul unei axe. Acest din urm5 tip de curent se numeste curent cir. culator sau virtej. Axa vfrtejului poate f i o curb5 oarecare, fie hchis5 fie des&;FL chis6 (inchisi la infinit). In s f i r ~ i t , curent poate avea o miscare compusi un g, '4- --,.\ din m i ~ c i r i l eelement are mentionate (de exemplu elicoidalij. a*-' +A Miscdrile de agitatie se caracterizeaz5 prin oscilatii ale particulelor sau -\ grupuriior de particule in jurul unor pozitii medii, de exemplu miscarea vilu. rilor, a mareelor, oscilatiile apei in rezervoare ~i castele de echilibru. Perturbiirile produse prin impuls local aduc masei fluide modificiri de form5 ~i de presiuni, tranzitorii, ~i au in general caracterul de unde (umfliituri care s e deplaseazi la suprafata unei ape sau, unde de suprapresiuni intr-o conduct2 sub presiune etc.). Aceste fenomene sfnt inrudite din punct de vedere . matematic cu fenomene din mai mu1te ramuri ale fizicii, dar mai ales cu transmiterea sunet u 1u i . b) Din punct de vedere a1 desfgguririi in spatiu a m i ~ c i r i i , deosebim: -. -M iscciri unidimensionale, la care predominii deplasirile in 1ungul unei linii dr&ptesau curbe, a1 cirei model este mi~carea unui fluid intr-o conducti avTnd sectiunea transversal5 foarte mici. Cazul ideal a1 unei astfel de misciri se numeSte fir de curent. M i ~ c i r i l e conductele reale sau in canalele reale'sint in de fap t 'tridimensionale, dar pentru determinarea caracterelor principale ale , acestui fel de m i ~ c i r i ele se pot concepe, printr-un proces de simplificare, ca misciri uni dimensionale. Mi@i bidimensionale la care predomini deplasirile dupi doui direct ii . Migcare-a unui lichid intre doui plici plane paralele este un astiel de exemplu, la care trebuie sii observim ci,-ficind sectiuni in fluid prin planuri paralele cu plicile marginale, spectrul m i ~ c i r i i(vitezi, acceleratie etc.) nu este acela~i . - ~i s~perpozabil in toate planele. Un caz particular a1 miscirii bidimensionale este miscarea plana' in sensul definit in mecanici. In ac&t caz, orice dreaptg dusi perpendicular pe planul de bazi intilne~te, planuri paralele cu acesta, in -. elemente mecanice identice (traiectorii, viteze, presiuni) superpozabile. M isccrile tridimensionale const i tuie cazul normal la flui dele reale: vi tezele, presiunile au in general componente dupi toate trei directiile unor axe de coor' donate. Citeva misciri tridimensionale cu un caracter particular sint deseori intilnite in t e h n i c i ~ prezinti mai multi importanfi: mjScirile axial sirnetrice i si m i ~ c i r i l e elicoidale. c) Din punct de vedere a1 limitelor domeniului deosebim: Curenti sub presiune, fluidul curge intre pereti, la presiuni care nu sint cunoscute, in general, prin datele problemei (conducte). Curenti cu o suprafafa' libera' de scurgere, cum sint cei din albiile riurilor si din can-ale, la care o parte din limitele domeniului nu este cunoscuti prin datele problemei , ci numai presiunea la limi tele dorneniului este cunoicuti, iar sectiunea de scurgere trebuie s i rezulte din calcul (nivelul variazi). Curenti care se formeaza' 2n jurul unui corp solid aflat intr-un fluid, iniuntrul unor supra fete de discont inui tate necunoscu te, dar pe care vi teza ~i presiunea sin t cunoscu t e.
I

; + 2 i

kt

% .

2$

$ * '

'

. 2.

r,

Curenfi sub formd de jeturi sau vine E interiorul altui fluid la care limita n domeniului este chiar suprafata vinei. d) Din punct de vedere a1 desfiivuririi in tirnp a rniscirii, deosebim: Migcarea permanentd sau stationard, la care, intr-un acelasi punct, determinat in spatiu, componentele vitezei fluidului sfnt constante timp. In acest caz rimin constante in timp gi acceleratiile, presiunile etc. Miscarea variabild, cind vitezele in acelagi punct determinat in spatiu variazi 'de la un moment la altul. Totodata variaz5 si acceleratiile si presiunile in punctul considerat, de la un moment la a1t ul, iar haci curentul e k e cu supraf a t i liberi, variazg in timp gi forma acestei suprafete. Mi~area semipermanentd la care vectori i vi tezelor au directii f i xe in fiecare punct din spatiu, insi intensititi variabile cu timpul. Un exemplu de acest fel este mi~careavariabili a unui fluid fntr-o conduct5 fix5. Migcarea uniformd care este un caz particular a1 miscirii permanente, vitezele fiind nu numai constante in timp, dar si egale ca ihtensitate in toate punctele. Clasificirile precedente se referi la structura geometrici. Urmeazii o ultimi clasificare rela t iva la ins;$ structura fizici a miscarilor, clasificare ce se impune la studiul miscirii fluidelor reale. e) Mivcgri laminare vi rnivcgri turbulente - valori critice. F i i ~ f n d u - ~ ~ observatii asupra miscirii lichidelor in conducte, s-a constatat c i daci diametrul tubului si vi t<za medie a lichidului sint destul de mici, lichidul se misci in fire paralele, 'traiectoriile part iculelor nu se incruciseazi fntre ele, deci curierea se face in straturi paralele (,,lamina6' latineste inseamnii strat, fir8 amestec in ' intre straturi) si de aceea o astfel de miscare s-a numit in regim laminar sau regulat sau in regimul lui ~oiseuille,dupii numele unui medic francez care a studiat-o pentru prima oari mai aminuntit. Fenomenul descris se poate invedera cu ajutorul unui dispozi tiv experimental , datori t lui Reynolds, (fig. 3 1 , care consti intr-un vas cu lichid la care se racordeazi un tub de sticli previzut la capitul din amonte cu o pilnie de 'racordare, iar lacapitul aval cu un robinet pentru reglarea vi tezei lichidului in tub. Se face s i curgi lichidul cu vitezi constanti, in care scop nivelul lichidului in vas este mentinut constant cu ajutorul unui preaplin. Dintr-un mic rezervor cu lichid colorant, acesta coboari printr-un tub subtire spre a pitrunde printr-un injector fin (tub convergent) in tubul de sticli. Materia coloranti poate f i solutie de hipermanganat de potasiu, sau de anilini sau eozini (cerneali rosie), sau cerneali neagri. Firul de lichid colorant injectat paralel cu axa tubului se mentine drept si subtire pe toati lungimea tubului, ceea ce dovedeste cii lichidul colorant nu se hrnesteci cu lichidul din tub, atit timp cit se meitine regimul laminar. Daci, printr-o deschidere a robinetului, vi teza in tub creste, firul colorat, la un moment dat, se indoaie in mai mu1te locuri, devine sihuos, se i n g r o a ~; i daci viteza este suficient de mare, firul incepe sii se destrame in mai multe fire mai subtiri care se incruciseazi, se intretes, iar dupi un scurt parcurs masa lichidului se coloreazii uniform. Miscarea a trecut din regim laminar in regim turbulent. La canalele cu suprafati liberi, cind apare turbulenta, suprafata apei nu mai formeaz; o oglindi perfect netedii ca in miscarea laminar;, iar imaginile reflectate se deformeazi ~i joaci.
9

Nofiuni fundamentale gi ecuafiile generale de migcare ale unui mediu conthuu 35

.'-

p -. &-C
t% .;
t.i-

4-; k,, 2

Migcarea turbulent2 este cu mult cea mai rispinditi in natur2 si in tehnici, a uneori regimului turbulent i se spune regim hidraulic. ~ i i c ~ r turbuea a f i studiati in aminunt la Cap. X I . Aceste aparitii nu sint singurele care deosebesc cele doui regimuri de migcare. Astfel, s-a stabilit experimental si teoretic c i in migcarea laminar2 lichidul intfmpini o rezistenti proportionali cu viteza medie, pe unitatea de lungime de conducts; de asemenea, rezistenta pe care o opune uncorp fix, cufun9

tufbu/cn1

Fig. 3-1. Experienta Jui Reynolds (turbulenta)


L

..
d

: . I

\ ,

'<

- ..
.4

-2

-!
8 .

:
i

-. L
2

dat P fluid, unui curent in regim laminar sau rezistenfa la inaintare a unui n corp mobil cufundat intr-un lichid in repaus, este, la viteze mici, proportionali -cu viteza. Tot astfel s-a stabilit c i P regim turbulent rezistenta in toate aceste n cazuri de migciri este proportionalii c; pitratul vi tezei relative. Printr-o serie de experiente ficute cu diferite lichide, cu tuburi de diaa e t r e diferi te si variind si vi tezele lichidului, Reynolds a demonstrat (in 1883) cii natura regimului de miscare - laminar sau turbulent - depinde de toti acegti trei parametri : vi teza medie, diametrul ~i viscozi tatea, si anume: trecerea misciirii se face din regim laminar F regim turbulent cind, date iind n diametrul ~i lichidul (viscozi tatea), vi teza medie trece de o anumi tii valoare cri tici"; de asemenea cind, date fiind viscozi tatea si vi teza, diametrul trece de o anumi t i valoare ,,criticii" a diametrului ; in s f i r ~t icind, date fiind diametrul ~i viteza, viscozi tatea scade sub o anumi t i valoare ,,cri tici". Aceste rezultate. au condus la formularea unui numiir cri terial nedimensional, desemnat cu literele Re, care depinde de cei trei parametri sub forma:
9
9
-

99

si care se cheami numlirul Reynolds a1 misciirii, dupii descoperitorul acestui hriteriu. In aceastii formuli, V este vitezi medie fntr-o conduct2 circulari, d este diametrul interior, iar v, coeficientul de viscozitate cinematici. Cind acest numir intrece o anumiti valoare ,,critici", care fn cazul unei conducte cilindrice circulare este 2 320, miscarea trece din laminari in turbulent& Vi teza critici, diametrul critic ~i visiozitatea criticii se obtin cu ajutorul numiisului Re,, astfel:

Vcr = Re,,.

-;

dcr=Re,,

-sl

'

v,, - -

Vd

RL
9
9

Re,, = 2 320 reprezinti valoarea critici inferioari sub care nu poate exista miscare turbulenti, dar regimul laminar se poate mentine si pentru valori ale lui Re > 2 320, in anumite conditii. De exemplu: - la conducte cilindrice foarte lungi- Re,, = 2 500; -la tuburi convergente Re,, > 2 3 2 0 , dar cele divergente au Re,, m i n < 2 300; - in conditii speciale, cfnd se eviti orice cauze de perturbare (ca zgomote, trepidatii, neregularititi in peretii tubului), $i in tuburi convergente s-a putut realiza menfinerea regimului laminar chiar pentru viteze de 25 x V,, , fnsi Sn conditii de instalabilitate.
9

1) Mentionim c i fenomenul este general pentru toate fluidele, deci ~i la gaze. 2) Am afirmat c i numirul -Re este nedimensional. Intr-adevir:
a

3) La sectiuni ale conductei de alte forme decit cercul, diametrul d poate f i in~ocui in formula lui Re in mod aproximativ cu 4 ~ / x in care Q este sect , fiuriea vie, x este perimetrul udat ~i raportul lor Q/X poarti numele de ,,razi hidraulici". Aceasti mirime este folositi mai ales in miscirile turbulente.
9

3.2. ECUATIILE GENERALE DE MISCARE ALE UNUI MEDIU CONTINUU


9

3.2.1. Ecuatiile diferenfiale. de mivcare ale unui sistem continuu


9

Un fluid poate fi considerat ca un caz particular a1 unui sistem (sau mediu) continuu, posedind proprietifile mecanice care sint comune materiei sub orice stare (solid, lichid sau gaz). Un sistem continuu se caracterizeazii, in mod esential, ca fiind format dintr-o infinitate de particule materiale suficient de mici pentru a putea f i considerate ca infinitezimale care rimin in permanent: legiturii intre ele prin' forta de atractie moleculari. Asemenea forte de legiturii sint fie de natura unor forte elast ice de compresiune sau 'de tractiune,normale pe suprafata care limiteazi particula, fie forte de frecare, Zangentiale la aceastg

*t* , i d <

:'

%, - supr/afati. Raport ul dintre forti si suprafata corespunzii toare se cheami ,,tensiune" (in sens general) sau ,,efort6, avfnd'dimensiunile FL-? Este de remarcat ci.pe cind la corpurile solide exist5 forfe de frecare interna . $i pe contur atit in repaus cit si P miscare, la fluide, fortele de frecare apar n . numai in timpul miscirii. ~otAdatii, lifluide, tensiunile normale se consider2 . numai de compresiune (,,presiuni"), deoarece tensiunile de tract iune sint negli+ - ' jabile. f n sfirsit, sistemul este deformabil, condifie necesari pentru producerea fortelor de frkcare. -t In afarii de aceste forte de tensiune care asigura' continuitatea mediului - material, se admite c i mai actioneazi asupra part~culelor,fortele masice, pro. -. portionale cu masa particulelor, forte datorate unui cimp de forte de atracf ie, ' - cum este greutatea (cimpul newtonian) sau fortele de atracf ie magnetic2 . . Forta masici, raportat5 la masa c5reia-i este aplicati, se numeste ,,forfa masic5 specifici" ~i are dimensiunile unei acceleratii (LTB2)). 0 a treia categorie de forte intervin numa'i in timpul si atit timp cit .particula este in miscare si supusii unei accelerati i . ~ c e s t e asint forlele de ' inerlie, avind inten'si tat& = mas2 x acceleratie si sens contrar vectorului acceleratie. , ~ r i c e i ~ c a r ea unui sistem continuu poate f i deci exprimati printr-o m . *ecuatie de echilibru intre suma fortelor masice, a fortelor de tensiune si a for.telor de inerfie.
L.
+

&

rr

'

7.

Fig. 3-2. Starea eforturilor pe fetele unei particule


k %

Sii consideriim acum (fig. 3-2) o particulii infinitezimalii a unui sistem de ?re ~ c o n t i n u u forma unui paralelipiped elementar (dx, dy, dz), virful A fiind k " 5;'-animat de o vitezii ale cirei componente dupii cele trei axe de coordonate -.. sEnt u, v, w si o acceleratie avind componentele a,, a,, a,. Pe cele trei fatete care concurii P A , se consi der5 tensiunile normale p,, p,, p,, uniforme pe fiecare n ,fatetg - deci aplicate in centrul de greutate a1 fafetei - indicele aritind ,
; .

-9 .

d.-

l -

"

a,

1' ,

38

Hidra u.li,ca

directia cu care efortul este paralel ; de asemenea, se considera eforturi tangentiale 7 notate cu un dublu indice, prima literi reprezentind directia normalei la fata in care se cuprinde - iar a doua literi directia lui 7 (de exemplu, T,,). Cele Sase miirimi ale lui T se reduc fnsi numai la trei mirimi dist incte, cum se poate usor demonstra aplicind teorema momentelor. Astfel :

<,

Eforturile p au fost reprezentate ciitre exteriorul elementului, sens la care corespunde tensiunea de intindere. La fluide, eforturile p sint presiuni, deci indreptate spre interior si in calcule se vor insoti cu semnul -. Rezul tanta fortelor masice specifice se noteazi - si este aplicati in centrul 7 de greutate a1 elementului, iar proiectiile pe axele de coordonate ale lui sint X, Y , 2. Toate mirimile considerate sint functii de x, y, z, t . Ecuatiile diferentiale ale miscirii se vor scrie proiectind toate fortele masice, superficiale si de inertie, be axele de coordonate, tinind seama cii pe celelal te trei fete a16 elementelor, necomune cu. virful A , toate eforturile au cresteri diferentiale in raport cu cresterile dx, dy, dz. Astfel, efectuind proiectiile pe axa Ox, a fortelor masice ki de inertie, se obtine:
9 9

X p dx dy dz-a,

p dx dy dz

p ( X - a x ) dx dy dz.

Efectuind apoi proiectiile, pe axa Ox, ale fortelor de presiuni normale pe cele doui fete paralele cu yOz, se obtine: .
- Px dy

dz

+ (pX+ dpx dx) dy dx

dz

= dpx dx

dx dy dz.

Singurele forte care mai dau componente paralele cu Ox rezulti din proiectiile fortelor tangentiale: - pe fetele paralele cu xOy:

- pe fetele paralele cu xOz:


T ~ x dx

dz

+ +
(T~,

dTyx

dy) dx dz

"YX

dy dx dz.

dy

dy

Se obtine astfel sistemul de ecuatii (Navier):

NoflunE fundarnentale ~i ecuufille generale de miscare ale unui medh contivtuu 39

Acceleratia se poate scrie - - - , componentele ei fiind


dt

da

Da Dt

pe cele

trei axe:

Acestea sint derivate substantialel, iar calculul lor dezvoltat se face tinind seama c i vitezele sint functii de t , x , y, z. Astfel:

Ecuatiile (3-1) contin un mare numar de parametri necunoscuti care nu se pot afla decit asociind un numir suficient de ecuatii rezultfnd din considerarea proprietitilor materiei.

3.2.2. Starea tensiunilor in jurul unui punct


Efortul unitar T , care ac fioneazi pe o fati d Q (fig. 3-3), orientatii oricum fati de axele de coordonate se poate calcula cu ajutorul eforturilor uni tare totale ( T , T Y , T z ) aferente fiecirei fatete din triedrul de proiecf ie. Fiecare din aceste trei eforturi unitare este efortul rezultant a1 eforturilor normale si tangentiale corespunzfiid fetelor respective.
9

Ast fel :

Daci ii este directia normalei pe fata inclinatii

r4
Fig. 3-3. Starea eforturilor
11 1

jurul unui punct

Deoarece cregterile d x , dy, dz care intri tn expresiile dezvoltate ale acestor derivate reprezinti componentele deplasgrii particulei tnsegi, adici a substantei, derivatele se numesc substantiale.

40
8
r

Hidraulica

.. - .

pe axele de coordonate, este evident c i forta total2 de tensiune pe fata dy dz este:

T,d~ dz
2
L

Tx d Q

cos

6, x),
1
L

deoarece proiectia triunghiului elementar d Q pe planul LyOz .este - dy dz. O Pentru celelalte tensiuni T y ,7, obtin relatii analoge. se Sii considerim ecuatia vectoriali de miscare a tetraedrului elementar:
9

- p (F - a ) dx dy dz
6

-+ - T , ~ Qcos (n, x) + T,dQ cos ( n , ~ + )


+ T,dQ
cos (n,z) -1- TndQ = 0.

Primul termen este infinit mic in raport cu termenii urmiitori, de aceea se poate suprima, rimfnind relaf ia vectorial; :

- T,
A

= T x cos

(n, x)
9

+ T y cos (n, Y) -IT , cos ( n , d D p


si
9

Inlocuind in (3-3) pe Tx,T y si 7, componentele lor prin proiectiile lui 71n pe axele de coordonate:

7,

se obtin

T,,

px cos ( n , ~ )

TnY

=Txy

Tnz = T x z

+ cos (n,x) + p, cos (n,x) +

T~~

Tyz

+ cos (n,y) + cos (n,y) + p,


cos ( n , ~ )

T,,

cos ( n , ~ ) ; Tzy cos (n,z) ; cos (n,z).

(3-3'

Acestea se pot exprima sintetic cu ajutorul matricei:

care poartii numele de tensor a1 eforturilor T punctul A. n In sfirgit, mirimea tensiunii T, se calculeazi c u formula:

> Din ecuatiile (3-3') rezultii c i Tnx, T,, $i Tnz sint functii liniare +i omogene de componentele tensorului efortului in punctul A . Aceste ecuatii servesc: . - pentru a tine seama de conditiile la periferia suprafetei care limiteazii ; sistemul continuu in mi~care - pentru a afla distributia eforturilor in jurul unui punct, Pn care caz reprezentarea cea mai sinteticii se face cu ajutorul cvadricelor directoare.

Nofiuni f undarnentale qi ecuaf iile generale de migcare ale unui medlu conthuu

41

3.2.3. Obtinerea celorlalte ecuafii necesare pentru rezolvareaproblemei mi~cgriiunui sistem continuu Pentru obtinerea tuturor ecuati ilor necesare rezolviirii problemei de miscare a unui sistem continuu, se vor considera relatiile necesare pentru a exprima : - conservarea masei (continui tatea) ; - continui tatea de form2 ; - legiiturile intre deformatii ~i eforturi tinind seama de constantele elastice ale corpului; - starea fizicii a materiei [p = f (p, T)] ; - transferul de ciil duri ~i conservarea energiei calorice ; - functia de viscozitate p = F (T). Aceasti problemi iese din cadrul unui tratat de hidraulicii, dar este util atit din punct de vedere stiintific, cit ~i din punct de vedere didactic a stabili ecuatiile de m i ~ c a r eale 'fluidelor, presupunlnd cunoscutii teoria elast ici tiitii . De a1tfel, descoperirea ecuatiilor de elastici tate a precedat (Navier, 1827) descoperirea ecuatiilor de m i ~ c a r e fluidelor (de Saint Venant , 1843; Stokes, a 1845), astfel cii modul de expunere cel mai indicat, logic si metodologic este de a admite cunoscute ecuatiile de elasticitate ~i a stabili ap6i printre-o analogie bine justificatii si ecuatiile hidrodinamicii. Vom face aceasta dupi ce, in cap itolul V, se va Irata despre cinematica fluidelor, ca materie preggtitoare.
9

Capitolul IV

Hidrosfatica

4.1. CONDITIILE D E ECHILIBRU ALE FLUIDELOR

4.1.1. Starea presiunilor i n jurul unui punct Starea de repaus a unui fluid poate fi priviti ca ace1 caz particular de miscare, cind fortele de inertie, deci acceleratiile tuturor particulelor, sint nule. f n acest caz insii si eforturile uni tare de alunecare ,? sint nule, deoarece ele nu apar decit dacii kxistii diferenti intre vitezele particulelor invecinate. Astfel, efortul unitar rezultant Tn pe o suprafati plan; infinit mici dQ,, a cirei normalii n este fnclinatii fat2 de axele de coordonate, se reduce la presiunea unitarii normalii p. Proiectia pe axa Ox a lui Tn se poate deci scrie:

(n, x) reprezentind unghiul pe care normala la suprafafa dQn il face cu axa Ox (fig. 3.3). Ecuatiile (3-3') devin, in acest caz:

T,, = p cos (n, x)

p, cos (n, x)
=

Tny = p cos (n, y) = p,cos (n, y) sau p, T,, = p cos ( 1 1 , X) = p, cos (n, Z )

p,

p, = p

(4-1)

Asadar, presiunile normale unitare pe felele plane ce trec printr-un punct A s Pnt egale, oricare ar f i orientarea planului pe care se exercita'. Este de observat cii ecuatiile (3-3') au fost demonstrate plecindu-se de la ecuatia misciirii unui punct material, tinind seama de acceleratie, deci ~ d fortele de iiertie. Acestea fnsii s-au eliminat o datii cu fortele masice ca infie nifi mici de ordin superior in raport cu fortele de legiiturii exercitate la suprafata tetraedrului. Asadar, relaf ia (4- 1) ~i legea constantei presiunilor in jurul unui punct sint h a b i l e nu numai in starea de repaus a fluidului, dar si in orice stare de miscare. Demonstraf ia acestei teoreme se face si direct, aplicind unui tetraedru elementar ecuatiile de echilibru, ca qi cind9acest element de masii ar fi solidificat.
9 9

4.1.2. Legea general5 a hidrostaticii

Pentru a obtine ecuatiile de echilibru ale unui paralelipiped material element& dx dy dz de densitate p, inchipuit separat din masa unui fluid in stare de repaus, considerim ecuatiile generale de mivcare (3- 1 ) in care toate componentele acceleratiei particulei ~i eforturile uni tare tangentiale T sint nule. Aceste ecuatii iau forma simp15 urmitoare* 7i au fost formulate pentru prima d a t l de L. Euler**:

- Daci se inmultesc aceste ecuafii, respectiv cu dx, dy, dz ~i se aduna, se obtine:

p ( X d x + Y d y + Z dz)
de unde rezulti:

p = -dd x + dx

p -dd y f dy

dp -dz, dz

Se atrage atentia cii P ecuatiile (4-2) s-a adoptat pentru presiunile p, dirijate de la n adicii opus semnului ce fusese adoptat in ecuaexteriorul spre interiorul particulei, semnul t iile generale de mi~care(3-1) ale unei particule elementare dintr-un mediu continuu. ** Leonhard Euler - matematician ~i fizician, niiscut la Base1 la 15 aprilie 1707, mort la Petersburg In 18 septernbrie 1783. A primit de la tat21 s2u Paul Euler prima fnvgtiiturii in matematici. La Universitatea din Base1 a fost elevul l u i J . Bernoulli ~i a fost prieten cu N. ~i D. Bernoulli. A studiat qi teologia, lirnbile orientale qi medicina. Prin Bernoulli, care fusese chemat de Ecaterina I la lnfiintarea Academiei din Petersburg, a fost Pndemnat ~i Euler sii rneargii la Petersburg E 1727 unde a obtinut in 1730 functia de profesor de fizicg n pe care a schimbat-o P 1733 cu aceea de profesor de matematici superioare. In 1741, la chen rnarea lui Frederic cel Mare, a plecat la Berlin, unde a fost numit P 1744 director a1 clasei n de matematici a Academiei. In 1766 s-a fnapoiat la Petersburg. Lucriirile lui Euler sint foarte numeroase in toate domeniile matematicii, astronomiei qi fizicii. Mai rnult de jurnitate din publicafiile Academiei din Petersburg din intervalul 1727-1783 sint concepute de el, iar la moartea sa a mai lgsat 200 lucrgri netipgrite, pe care Academia le-a publicat ulterior, treptat. Academia de $tiinte din Paris, care 1-a numit membru, 1-a premiat de zece ori. Principalele descoperiri in hidraulicii sPnt: ecuatiile generale ale migcgrii fluidelor perfecte, legile hidrostaticii, teorernele impulsului, teoria general5 a turbinelor, construct ia unei turbine hidraulice. Lucrlri mai cunoscute, in afari de memoriile publicate in analele Acaderniilor : Methodus inveniendi lineas curvas maxime rninimive proprietate gaudentes (1744) Introductio in analysim infinitorum (2 vol., 1748) Institutiones calculi differentialis (1755) Institutiones calculi integralis (4 vol., 1768-94) Principes g6n6raux du mouvernent des fluides, M6m. Acad. Berlin (1755) Continuation des recherches sur la theorie du mouvernent des fluides, M6m. Acad. Berlin (1768-1770) Introduction dans l'algebre (2 vol., 1770) Theoria rnotuurn planetarum et cometarum (1744) Mechanica sine motus scientia analytice exposita (2 vol., 1734) Lettres i une princesse allemande sur divers sujets de physique et de philosophie (3 d . , i 1765-72) Sot. elvetianii a cercetgrilor naturii a editat opera lui Euler, in 1911, in 45 volutne. ,

+,

Aceastii ecuatie poate fi interpretatii ast fel : Lucrul rnecanic virtual elernentar a1 forlei masice este egal cu lucrul fortelor etastice. - Dacii lichidul este omogen ~i se neglijkazii micile diferente de densitate datorite variatiilor presiunii ~i temperaturii, putem considera p = const,deci membrul fntii a1 ecuatiei (4-3) 'este o diferentialii exactii. Pe de altii parte, se pot usor verifica urrnitoarele relatii deduse prin deriviiri partiale ale ecuat i i lor i4-2) :

Aceasta inseamnii cii forta F derivi dintr-o functie de potential - U, cu alte cuvinte, componentele fortei F se obfin ca derivate partiale ale functiei de potential - U. In acest caz:

iar ecuatia (4-3) devine:

Integrind aceasti din urmii ecuatie se obtine:

care este o altii formii a legii hidrostaticii. --- Dacii se inmultesc ecuatiile (4-2), respectiv cu i, j , k, versorii axelor de coordonate, se obtine:

sau

t. = grad p

intensitatea vectorului grad p fiind:

- In cele de mai sus se vede cii legea hidrostaticii se exprimi in mai


mu1te forme: ecuatiile (4-2), (4-3) si (4-4) ca forme diferentiale, ecuatiile (4-5) ~i (4-6) sub formii integral& ulti*a fiind exprimati in notatie vectorialii* 4.1.3. Consecinie ale legii hidrostaticii a) Dacii fluidul fiind perfect, deci avind p = const, facem in ecuatia (4-5) pe U = const, rezulti si p = const. Adicii o suprafati echipotentialg * este si izobarii.
9

Hidrostatica

45

b) Forta aplicata masei este normals suprafetei echipotentiale care trece prin particula considerati. Intr-adevir:

Xdx

+ Ydy 4- Zdz
9

Fds cos (F, ds)

= -dU =

0,
- -

deoarece U = const. Cum si ds nu sint nule, trebuie sii se anuleze cos (F, ds), deci forta F trebuie sii fie perpendicularii pe direcfia & a deplasiirii pe suprafata echipotentialii, oricare ar f i directia lui ds. c) Sensul fortei F este acela care corespunde descresterii potentialului, deoarece d L = - d U ( L fiind lucrul mecanic elementar fortei F). d) Suprafetele echipotentiale nu se taie intre ele, ciici ar Pnsemna ca .En acelasi punct sii fie doui presiuni diferite, ceea ce este contrar teoremei precedente. e) Dacii o suprafati echipotentialii este izobarii, densitatea pe suprafati este constanti. Tntr-adevir, dacii intre douii puncte situate pe douii suprafete &hipotentiale vecine avem, conform ipotezei

p = const ~i U = const, rezul tii cii si p = const (din ecuatia (4-5)). f) Temperatura pe o suprafati echipotentiali trebuie sii fie constanta, ciici p si p sint constante, iar ecuatia de stare fizicii a corpului fiind T = f(p, p), trebuie ca si T sii fie constant. g) Suprafata de separatie intre douii lichide de densitiiti diferite este echipotentiali; de asemenea intre un lichid si un gaz. Intr-adeviir, fie p, oarecare de separatie avem: si p, densitiitile celor douii fluide. Tntr-un d~ = PI d U = p,dU, deci (p, - p,) d U = 0. Deducem U = const. h) Daci fortele masice sint neglijabile (X = Y = Z = 0) rezulta: - - 8P - - = 0, adicii presiunea p = const in jurul unui punct, se d p - - dP dx dr/ dz propagii- in orice punct din masa fluidului cu aceeasi valoare (principiul lui Pascal). Sub a l t i forms se poate exprima acest principiu astfel: Daci se exerciti din exterior intr-un punct a1 unei mase fluide in echilibru o presiune, aceastii presiune se transmite in toatii masa fluidii, adiiugindu-se presiunilor datorite fortelor masice etc. Un exemplu de aplicare in practici a acestui principiu este presa hidraulici.
7 9
9
A

4.1.4. Echilibrul fluidelor grele

Pentru a studia distributia in masa unui fluid a presiunilor, datorite actiunii greutiitii proprii, vom admi te cii pentru diferente de nivel obisnui te, atit densitatea p cit gi intensitatea gravitatiei g sint constante. Se aplicii legea general2 hidrostaticii sub forma
9
t

+ pU = const,

deoarece forta gravitatiei -derivii dintr-un potential. Forta masici este in acest caz chiar

-c

deoarece

G
-

= g,

~i este indreptatii

dupii verticalii,

t22

fn jos. Admitind sistemul de axe Oxyz, cu axa Oz verticals, in sus, forta masicii are o singurii components -g, deci

-gn-dz

. ,

U =gz

+ const.

Introducind aceasti expresie a lui U in legea general2 a hidrostaticii, se obtine: p $- pgz sau Aceasta este ecuatia de echilibru a fluidelor grele si ea se poate obtine uSor ~i direct, considerind solidificatii o prismii de secfiune dreaptii dQ, (fig. 4 ) mirginitii la capete' de douii baze oblice de arii dQ1 , dQ, pe care se exercitii presiunile unitare p, ~i p,. Se proiecteazi pe axa prismei toate fortele care actioneazi asupra ei : greutatea prismei de lungime I , avind greutatea specifics y si fortele de presiune pldQl si p2dQ2, normale pe bazele prismei. Presiunile pe peretii lateFig. 4-1. Echilibrul unui element de fluid greu rali dau proiectii nule. Rezulti aceeasi Iege (4-7), care d i distributia presiunilor in masa fluidului.
9
9 9

= const

Consecinte :
9

a) Considerind presiunile in doui puncte la cote de iniltimi diferite zl ~i z,, rezulti:

P i - Pa = Y ( ~ 2 - ~ 1 ) , adici diferenta de presiune este egalii cu greutatea unei coloane de lichid avind ca iniiltime diferenta de iniiltime (2, - 2,) si o sectiune dreapti egalii cu unitatea de suprafati. b) Suprafata liberii a unui lichid este orizontali, ciici dacii p, = pz = presiunea atmosfericii, zl = z,. Bineinteles, suprafafa s i nu fie prea mare, cici atunci fortele G nu mai sint paralele. c) Suprafetele izobare sint orizontale.

Hidrostatica

47

A c e e a ~ i demonstratie ca la b). Aceste suprafete sint ~i echipotentiale. Din U = g z $ C deducem, pentru U = const, cii z = const. Mai rezultii de aci cii in vase comunicante lichidul se ridicii la a c e l a ~ inivel, oricare a r f i forma ~i rniirimea sect iunilor vaselor (principiul vaselor comunicante). d) ~ i z e= zO, la suprafata lichidului, fn coniact c u atmosfera (fig. 4-2). Ecuafia devine: a d i d presiurzea tntr-un punct A, este e g a l ~ presiunea afmosferica plus greucu tatea unei coloane de lichid avPnd Ena'ltimea de la suprafajd ptnd la A, gi secliunea egala" cu unitatea de suprafala'. Se obisnuieste a se numi p, presiunea absoluti (ata), iar diferenta (p, - p,) presiunea rela t ivii (at) sau suprapresi une. 1 000 h (h, in m ; p, ~i po in kgf /m2) ; Astfel, presiunea : p, = po de asemenea: p, = p1 1 000 (z, - 2,). Dacii p se exprim2 in kgf/cm2, iar z T m, vom avea: p2 = p, n 0, l(2, - z,), deoarece greutatea specifici a coloanei de lichid de suprafafi 1 cm2 ~i 1 m Tnilfime este:
7
7

+ +

+
9

1 000 kgf = 0 , l kgf/cm2 m. 10 000 crn2 rn


t

Daci exprimim pe p in tf/m2 si iniilfimile fn m avem: . P1 = po 1 h. Sii reprezentim geometric, f a t i de un plan de comparatie, presiunile vi nivelurile unui lichid. Putem transforma ~i presiunea atmosferica in coloana

-+

Fig. 4-2. Repartifia presiunilor unui fluid greu

de apa, ceea ce experimental se realizeazi cu un tub infundat, plin cu apii, rgsturnat T lichid cu gura in jos si suficient de lung pentru ca sii riming n - . vid la fundul tubului. Astfel, plahul suprafetei lichidului in tub (trecind prln 0) se cheamii plan de sarcina' absolute, iar diagrama OC' a presiuni- - .lor p = p, yh = H este diagrama presiunii absolute. Planul CC' (supra-

8 .

-'

fafa de contact cu atmosfera) se cheamii planul de apii sau luciul apei, sau

:oglinda apei, sau plan

de sarcinii hidrostaticii, iar diagrama CB' este d iagrarna presiunilor relaf ive. In cazul apei, putem aranja scara lui p, astfel ca CB' sii faci un unghi de 45" cu vert icala. De exemplu: daci p se exprimi in tf/m2, y = 1 si presiunea se misoarii chiar la scara lungimilor. Putem face si invers, ca iniltimile sii fie exprimate in presiuni impiirtite cu y. e) Dacii intr-un vas sint lichide de densi tiiti diferi te, Fig.4-3. Repartitiapresiunilorinlichidededensitiiti ele se vor separa dupi den& diferi te t i t i , cele mai grele la fund, ciici altfel echilibrul ar f i nestabil .(trebuie ca centrul de greutate sii aibii pozitia cea mai joasi, conform teoremei l u i Torricelli). Suprafetele de separatie trebuie s i fie echipotentiale, cici pe asemenea suprafete p=const . In cazul 1ichidelor grele, aceste suprafete slnt orizontale. De asemenea, estej orizontali suprafata de separatie a unui lichid de un gaz. Fie, de exemplu, trei lichide de greutiti specifice diferite ( y p y2> y,). Diagrama presiunilor relative ,:se obtine ca in figura 4-3, iar presiunea in punctul B este:
A

+ yB

PB = Po f Y1
(2' - 2")

+ y3

(20 - 2')

(2''

+ -

2,).

Diferenfa dei presiune p, = p, este egali cu greutatea coloanei de lichid AB', cu secfiunea egali cu uni tatea de suprafatii. 4.1.5. Mgsurarea presiunilor Se obisnuieste a se 'intrebuinta urmiitoarele instrumente, care .variazii Png raport cu miirimea presiunii -si natura fluidului. a) Piezometrul. Acest instrument constii dintr-un tub transparent racordat la vasul ce contine lichidul. Piezometrul este de doui feluri: deschis, ca piezometrele (1) din figura 4-4 si in care caz rnisoari presiunea
7 7 7

- --

-' 7

- - -

Fig. 4-4. Piezometre

Hidrostatica

relativi, sau inchis, ca piezometrele (2) din figuri ~i in acest caz tubul trebuie s i fie destul de lung pentru ca la partea superioarii s i r i m i n i un spatiu vid. Piezometrul inchis misoari presiunea absoluti. La montarea piezometrelor se iau urmitoarele precautii care inlesnesc o misurare corecti: - Tubul transparent, prin care se c i t e ~ t ela scali nivelul lichidului, trebuie sii fie calibrat uniform, avind un diametru de cel putin 2 cm, pentru a se evita erorile datorite urcirii lichidului in tub peste nivelul hidrostatic, produsi de tensiunea capi lari . - Scala trebuie sa a i b i diviziunile trasate cu precizie, orizontale, si cit mai apropiate de tub. - Tubul s i fie perfect curat. - Linia vizuala sa fie orizontali, tangent2 la meniscul din tub, in axa lui. In sfirsit, tubul piezometric inchis nu se racordeazi la partea superioari a vasului iichis, unde se produc ingrimiidiri de gaze si vapori, care ar putea falsifica rezultatul citirii, ci la un perete lateral. In figura 4-4, a piezometrele misoari o presiune mai mare ca presiunea atmosferici ; in figura 4-4, 6 se misoari o presiune inferioari presiunii atmosferice (vacuum partial) fie cu ajutorul unui piezometru deschis (1) in care se constati o coloanii de lichid de-h metri, fie cu un piezometru inchis (2) in care se observi o coloani de H metri f a f i de cota punctului B, astfel c i :
9
A

p~ (relativ) = - yh;

pB (absolut)

y H ~i

Mai observiim cii nivelul liber a1 lichidului se ridici in tubul deschis (fig. 4-4, 6) pini la cota M N (vase comunicante). Cu piezometrul deschis se misoari o b i ~ n u i t presiuni p i n i la cltiva metri coloani de lichid, astfel ca tubul s i nu intreac2 iniltimea camerei. b) Manometre cu mercur. Pentru misurarea presiunii p, a unui lichid sau a unui gaz in punctul A se foloseste manometrul reprezentat in figura 4-5. lntre sectiunile B si D pe aceiasi suprafati de nivel avem relatia :
9

in care y si ymsint greutiitile specifice ale fluidului din recipient si mercurului . Rezul t i :
9 9

Densitatea mercurului fiind de 13,6 ori mai mare decit cea a apei, coloana de mercur, h, va f i de atitea ori mai scurti decit coloana unui piezometru cu a p i , deci acest tip de manometru poate fi folosit pentru presiuni mai mari (pin6 la circa 4 ata).

Fig. 4-5. Manornetru cu rnercur

Hidraulica

c) Manometre metalice. Dintre acestea se folosesc mai ales douii tipuri: - Manometrul cu arc (Bourdon). Un tub metalic elastic, de secfiune transversal2 elipticii, are forma unui arc, insurubat la un capiit in recipientul a ciirui presiune interioarii o miisuriim (fig. 4-6, a). Celiilalt capiit este inchis astfel cii dacii presiunea in tub creste, sectiunea elipticii a tubu9

Fig. 4-6. Manornetre metalice

lui tinde a deveni circulars, iar axa tubului tinde a deveni 'rectilinie. Capii tul A a1 tubului, depiirtindu-se de centrul ircului, deplaseazii un sector dinfat, in jurul centrului s i u C ~ i prin intermediul unei rotife 0 angrenate , cu .sectorul, un ac se mi@ in fata unor diviziuni. Acest manometru 'este etalonat cu ajutorul altui manometru de precizie (cu mercur). - Manometrul cu membrane. I n locul tubului arcuit se intrebuinfeazii uneori o placii flexibilii care se deformeazii prin actiunea presiunii, iar deformatiile se transmit la acul indicator sau inregistrator printr-un dispozitiv analog cu cel a1 manometrului Bourdon (fig. 4-6, b). 0 variant; a acestui manometru este manometrul cu burduf (fig. 4-6, c). Manometrele metalice trebuie etalonate periodic. Manometrele, cind se fntrebuinteazii pentru miisurarea presiunii atmosferice, poartii numele de barometre. d) Tubul piezometric diferential. Pen tru miisurarea di ferentei de presi une din douii vase continind a c e l a ~ i lichid se foloseste dispozitivul din figura 4-7: un tub de sticlii indoi t in formii de U risturnat iste racordat cu ambele capete,
'

prin tuburi de cauciuc sau de metal, la cele douii vase. In partea superioarii a tubului este prinsii o cantitate de aer care se poate regla cu robinetul R. Dacii la fiecare vas am racorda cite un piezometru inchis, lichidul s-ar ridica in fiecare tub la o iniilfime h,, respecti+ h,. Din cauza presiunii p a aerului inchis in partea curbatii a tubului, aceste iniltimi vor fi mai mici C U E , fiind p presiunea aerului inchis, iar y-greutatea specifici a lichidului. Fie h f , h" iniilf imile reale l a care se ri dici lichi dele. Avem :
Y

PI - y h ' i - P ;

P2

yh"

+ p.
9

Daci presiunea p este prea mare si lichidul nu ajunge in partea de sticli, se deschide robinetul R pentru a iesi o parte din aer. e) Manometre pentru diferente foarte mici de presiune. - I a t i un tip: micromanome~rul Fig. 4-7. Piezometru diferential diferential. Acesta (fig. 4-8) se compune dintr-un vas continfnd un lichid mobil ins2 nevolatil. Pe la partea superioar5 vasul este in legi tur8 cu presiunea p2, iar partea inferioarii, prin intermediul unui tub de sticlii, inclinat cu unghiul cr fati de orizontali, este in legiturii cu presiunea p,. Fie p, >p,. Lichidul se ridicii in tubul Pnclinat de ?niltimea h, deplasindu-se h cu cantitatea 1 = - ,
9

'

sinx

'

care se citeste pe tubul oblic, gradai. Pentru a fi siguri cii la unghiul a din 'conFig. 4-8. Micromanometru diferential structie nu se adaugi unghiul de Pnclinare chiar a1 instrumentului, se previd o niveli de precizie cu buli de aer ~i un ~ u r u b de reglare a nivelului. Diferenta de presiune este:

doua' lichide (fig. 4-9) se cornpune din douii recipiente R , ', avind fiecare sectiunea mare = a, unite printr-un tub de sectiune rnicl = w gi contintnd douii lichide ce nu se arnestecii, avlnd densitlti foarte putin diferite Pntre ele (y > y'). Aparatul serveqte la rniisurarea diferenfei - foarte rnicii - de presiune a fluidelor continutefn douii vase. fnainte de a racorda manome trul la vase, suprafetele M N gi M ' N ' din cele douii recipiente sint supuse la aceea~ipresiune p, Pnsii M N este la un - nivel rnai jos ca M 'N' datoritii faptului cii y > y'. Nivelurile acestor doui .. suprafete P raport cu suprafata de n separatie A a celor dou2 lichide fie h --__~i h'. Avern:
Y

- M icrornanometrul cu

__
h '

r' : A
A' = - - 4

i--ii--li
:

:-

+ yh = p + y'h';

yh

= y'h'.

----

--

Dacii presiunea cregte cu Ap P n recipientul R ', nivelul M 'N ' coboar2 cu E , iai nivelul MN urcii cu E, astfel cii: wz ne=wz, e=-

Fig. 4-9. Micrornanornetru diferential cu douii 1ichide

apoi :

Ap = yh = h'y' Ap=

+ c(y + y 3 + z(y - y');

Dacii lichidele din recipiente slnt apii pur2, a cirei greutate specificii la 20C este 998, qi anllini purii a ciirei greutate specific5 la 20C este 1022, avern:
qi dacii presupunern
--0

[:

-(y+y')+y-y

'1

-2.

0
44

1 giisirn Ap = 44 z, 100 '

,P adici z este - , pe cfnd la un rnanornetru cu ap2, denivelarea este =

P
1 000

, deci sensibili-

tatea rnicrornanornetrului este de circa 25 de ori rnai mare. f) Manometre pentru presiuni mari. - Manometrul cu piston. 0 cutie rnetalic2 cu pereti g r o ~ i este plinii cu un lichid vtscos. poate aluneca fntr-un orificiu previizut la fata superioarg a cutiei Un piston de sectiune (fig. 4-10). Presiunea p tinde s2 ridice pistonul, care este adus la loc Pnciircfnd pistonul cu o greutate F . Dacii pa este presiunea atrnosfericii, avern:

presiuni foarte mari se folose~teproprietatea unui fir de rnanganini de a avea o rezistentg electric2 variabilii cu presiunea, conform legii urrniitoare, in care R gi Ra sPnt rezistentele electrice la pat, respectiv presiunea a trnosfericl:

- Pentru

R = R o (1 + 2 , 2 * 1 0-6

pat).

Hidrostatica

53

Se introduce in lichidul a cirui presiune se rnisoari o bobini de manganini protejati intr-o capsuli plini cu benzini (care nu ingheati la temperaturi mari) gi se mgsoari rezistenta. Cu asemenea manometre s-au studiat proprietitile apei pPni la 20000 a t presiune.

4.1.6. Presiunea vaporilor

Daci suprafata apei este = P a F vPa S -intr-un spafill inchis (de exemplu F I intr-un tub piezometric inchis), evaporarea apei se produce pinii - -- - ---- la saturatie, iar vaporii exerci t i o presiune depinzind de tempeFig. 4- 1 1. Misurarea raturi, indi ferent de prezenf a Fig. 4- 10. Manometru pen- presiunii vaporilor tru presiuni mari saturati sau absenta vreunui gaz (sau aer) in s ~ a t i u linchis. Daci n o t i m cu p, presiunea vaporilor saturafi (fig. 4-11), nivelul la care se ridici apa intr-un piezometru Tnchis nu este -&deasupra suprafefei Y Pa libere a apei in atmosferi, ci ---. PV

"4'" --f
... .. L

.-. .

--

Pentru ca citirile iniltimilor piezometrice s i fie corectate, d i m tabela de. mai jos, cu presiunea vaporilor saturafi, in functie de temperaturi, presiune m i s u r a t i in milimetri coloani de mercur la 0C. Tabela 4-1
Presiunea vaporilor saturati ~i continutul lor la 1 m3 aer

4.1.7. Presiunea atmosfericl I n tabela urmatoare se dB variatia presiunii atmosferice cu altitudinea, la temperatura de 0C. Pentru a1titudini intermediare se poate interpola liniar. S-au construi t formule care dau mai mu1t sau mai putin exact valoarea presiunii atmosferice P functie de altitudine si temperatura (v. articol 4.5.3.). n
9
A

54

Hidraulica

Tabela 4-2
Presiunea atrnosfericg la diferite altitudini (760 mm Hg = 10,333 m ap5)
A l t i t u d i n e m.d.M.
0 20 340 680 1030 1390 1780 2180 2600 3050 3 5 3 0 .

Presiunea atmosferic5 in mm Hg
A l t i t u d i n e m.d.M.

762

760

730

700

670

640

610

580

550

520

490

4 000 5 000 6 000 7 000 8 000 9 000 10 000 12 000 15 000 2 0 0 0 0 30 000

Presiunea a tmosferic5 fn mm Hg

461

403

352

306

266

230

198

146

89,7

41,O

I -

8,6

4.1.8. Aplicatii tehnice


1) Presa hidraulicii simplii. Aceastii m a ~ i n i(fig. 4-12) este compusi din doukcorpuri cilindrice umplute cG lichid, cornunicind intre ele printr-o conductii. fntr-unul din aceste corpuri A, se poate mivca un piston de sectiune a, fn celglalt, B , un piston de sectiune mult mai mare Q. Tntreg sistemul iiind fn echilibru, se aplicii in axa pistonului din A o fortii F care produce F balii cu - , presiune care, o presiune suplimentarii in masa lichidului eg
0)

conform principiului lui Pascal, se transmi te pe fata inferioarii a pistonului din B, echilibrfnd o rezistenfii R a - F. Q. Cu aceastii
0)

Fig. 4-12. Presa hidraulicl cu pompii

forti se poate piesa un obiect aflat Pntre pistonul B ~i o placii rigid5 legati de coloane fixate P funn datii masive. Cum la un drum h parcurs de pistonul din A corespunde un drum mult mai mic H a1 pistonului din B , astfel ca lucrul mecanic motor Fh sii egaleze lucrul rezistent RH, inseamnii c H pentru a produce ridicarea sensibili a pistonului din B trebuie introdusi o :cantitate mai mare de lichid,

Hidrostatica

'

55

ceea ce se face folosind corpul A ca pompi, previzuti cu supapele S1 ;i S, , cu aspiratie din vasul C gi refulare din A fn B. Forta manualii Fl se a p l i d de fapt la extremitatea pirghiei de lungime L, amplificindu-se pe axa pompei in L raportul: 1

De exemplu: pentru9

L
1

10, F,

20 kgf gi dac6 sectiunile pistoanelor

o si Q au diametrele de 2 cm, respectiv 30 cm, rezulti

R
6

= I

-(?) 30

2 e 2 0 k g f= 45 tf.

In realitate, din cauza rezistentelor de frecare la garniturile de etansare, rezultii o forti R mai mici, eventual 40 tf. Garniturile din piele sfnt moitate intr-un locas G (fig. 4-12) gi ele inchid cu atit mai bine cu cit se realizeazii presiuh mai mari ale lichidului. Cu dispozitivul de la aplicatia 2 se pot obtine forte inzecite. 2) Presa hidraulicii cu ~urub.La acest tip de press (fig. 4-13), pornpa A si vasul C sint la fel ca in cazul precedent, dar sub piston111 P se poate deplasa hn alt piston Q, cu ajutorul unei tije filetate de care este fixat rigid volanul V. Piulita M face corp comun cu pistonul Q si rotirea ei este irnpiedicati de perefii metalici D. Dac6 ~ u r u b u lare diarnetrul d gi pasul h, raza volanului a ~i volumul corpului de pomp6 B este V, la n ture ale volanului, volurnul V se micsov reazi cu : 2d2hn. Scriern c6 A =A . Rezulti sporul de presiune :
9
1 4

hn AT - 4 Ap= XT 0,00005 V
- d2

7T

Pe lingi aceleasi date din exemplul precedent, - f i e V = 15 000 crn3, v a= 5 cm, h = 1,2 em, n = 10 ture, a .= 3 0 c m ; . ob-tinem Ap = 315 at ~i A F = 222 tf, la care se adaugi forta de presiune initial; calculati in aplicatia 1 la 45 tf, deci in total 267 tf. Forta care la trebuie aplicatii volan se obtine calculind lucrul mecanic penttu o fnvirtituri :
,

C-

Rezultii T = 33 kgf. In reali tate, din cauza

Fig. 4-13. Presa hidraulicii cu ~ u r u b

frecirilor va trebui aplicati o fort5 depisind 40 kgf, deci volanul va f i manevrat de doi oameni . 3) Acumulatorul hidraulic se intrebuinteazi pentru acumularea energiei hidraulice, spre a f i folositi temporar pentru a acoperi necesitif ile de putere de virf ale ascensoarelor hidraulice. Acumulatorul (fig. 4-14) se compune dintr-un corp cilindric vertical C, in care se deplaseazi un piston. 0 platformii, fixatd de piston cu un cadru, este incircati cu greutiti. Volumul acumulatorului V = Q H . Greutatea pirtii mobile fiind G kgf, presiunea in lichid este
9 7

Lucrul mecanic acumulat, clnd pistonul s-a ridicat la maximum este:

4) Garnitura de etan~are.Aceasta (fig. 4-15) consti dintr-o bucata de piele presati astfel c i ia forma unei jumiititi de tor. In cazul unei crapodine cu arborele sustinut de api, sub presiunea p , se cere a se calcula momentul fortelor de frecare produs de garnitura de in& time h.
A

Fig. 4-14. Acumulator hidraulic


44 . nd2

Fig. 4-15. Garnitura de


e tanqare

Presiunea P lichid p n

=-

Presiunea lateral5 pe 1 m de garniturii

este ph, iar forta de frecare corespunzitdare yph. Momentul fortelor de frecare pe intreg perimetrul garni turii :

Hidrostati'ca
5) Un manometru cu coloane multiple (fig. 4-16) a fost intrebuintat de Kan~erling Onnes pentru a rnisura presiunile rnari ale gazelor. Prin robinetele r, r ' se introduce aer comprirnat la presiuni convenabile pentru ca s i fie cit rnai bine utilizate coloanele cu mercur. Neglijind greutatea aerului inchis in coloane, putem scrie, y fiind greutatea specifics a rnercur~!lui:

p~ = pB' = po

+ yh (po = pres.

atrnosferici) ;

Pentru rnai mu1te coloane, p = po yZh. Un aparat cu 24 sifoane de circa 2,50 rn Iniltime poate rnisura presiuni ping la 100 at. 6) Batimetrul lui Weeren, servind la deterrninarea presiunii in fundul rnirii, se compune dintr-o butelie de otel cu fund dublu (fig. 4-17). Camera de sus cuprinde 920 g a p i distilati, cea de jos rnercur. Cind butelia a ajuns la adincirne, apa mirii pitrunde printr-un orificiu fin in camera de jos, silind rnercurul s i treacii in camera de sus. Cit rnercur va trece, daci adincirnea rnirii este 9 429 rn (Oceanul Pacific lingi insulele Kerrnadec) ~i densitatea apei rnirii 36/35 fati de apa purg? Se va considera coeficientul de cornpresibilitate a apei x=0,000047 ~i se va neglija efectul compresibilititii apei rnirii (Care spore~te densitatea acesteia) gi a1 Compresibili t i t i i mercurului (Wit tenbauer).

Fig. 4- 16. Manometru cu coloane multiple

7) i n docul plutitor reprezentat in sectiune transversali in figura 4-18, cornpartimentele A , B, C comunici intre ele lingi fund. In pozitia initials, toate comp.artin~entele sint pline cu aer -la presiunea atmosferici po si docul
9

.e

Fig. 4-17. Batimetru

Fig. 4-18. Doc plutitor

p l u t e ~ t e carena minimi. Pentru a f i scoborit, se pompeazi a p i in comparticu rnentele B ~i C pin5 la nivelul y deasupra fundului. Apa i n t r i si in A, comprirnind aerul prins iniuntru. Pentru urcarea docului, se evacieazi cu pompele apa din compartimente. Ce relatie existi la un moment dat intre iniltimile x ~i y ? Dacs p estebresiunea aerului comprimat in A , existi relatia:

iar la o schimbare izotermicii a stiirii aerului in A : PO = (a - x ) p . Punind p, = yh, coloanl de a p i , rezultii: x2 - x ( a h, y ) f a y = 0.

+ +

8) Fintina lui Heron. Vasul A , plin cu lichid, este fn cornunicare cu vasul N prin tubul vertical (fig. 4-19). Aerul din vasul N este in comunicare cu aerul din vasul P prin tubul vertical CD. In s f i r ~ i t lichidul din P este h comunicare cu exteriorul prin tubul vertical EF. , Intre presiuni exist5 relatiile:

Presiunile in aerul aflat in vasele N ~i P sint aproximativ egale cu p ~ deoarece greutatea co, loanei de aer este de 800 ori rnai mica decft greutatea coloanei de ap2 de aceea~ifnciltirne. Nivelul apei in vasul P fiind supus deci la presiunea p~ prin deschiderea robinetului F, apa va -&mi pin5 la o iniiltirne h' -- h.

Fig. 4-19. Fintina lui Heron

Fig. 4-20. Aplicatie tehnic5 a finttnei lui Heron

Hidrostatica

59

Acela~iprincipiu st5 la baza dispozitivului din figura 4-20 care s e r v e ~ t ela scoaterea apei dintr-o mini. Apa se colecteazi in rezervorul subteran B, din care se umple intermitent recipientul P. Dupii umplerea acestui vas se inchid robinetele I?, K ~i G ~i se deschid robinetele S ~i T. Dintr-un rezervor situat in A , la o iniltime h > h', i n t r i apa In N comprimlnd aerul tn N gi tn P la presiunea p, + y h. Apa din P este astfel impins5 prin tubul EF la exterior, tnvingtnd diferenta de nivel h - h'. Prin aceast5 functionare, vasul P se g o l e ~ t e~i N se umple. Se deschid robinetele G ~i R pentru golirea vasului N gi umplerea vasului P. Acest dispozitiv a fost folosit uneori, atunci clnd se dispunea de o cantitate mica de apii sub presiune.

4.2. PRESIUNEA UNUI LICHID PE PERETI 4.2.1. Presiunea pe pereti plani


9

Ne propunem sii determinim presiunile unui lichid in repaus pe un plan fnclinat y'O'z' (fig. 4-21) care formeazi 1.111 unghi a cu planul xO'y ; de asemenea, sii determinim forfa hidrostatica' de presiune rezultanti pe aria din interiorul unei curbe inchise, trasate pe planul inclinat y'Oz'. Fie xOy planul de sarcin5 absoluti ~i h, presiunea atmosferici. Presiunea uni tar5 intr-un punct din acest perete, la adincimea z sub nivelul apei, este (p, yz), iar forta de presiune corespunziitoare pe o suprafat5 d Q in jurul acestui punct este (p, yz)dQ, normald pe planul peretelui.

Fig. 4-21. Presiunea unui lichid pe pereti plani

a) Rezultanta acestor forte elementare, numitii forta de presiune totala sau impingere absolutii pe suprafata Q, este normal5 pe suprafata Q ~i mgrimea ei este:

Dac5 forta opus2 a peretelui este supusi presi un i i atmosferice, presiunea yz - po) = yz, iar forta rezul t a n t i a presiuni lor uni t a r i rezul t a n t i este: ( p , pe suprafata Q are mirimea

Dac5 hot5m cu zG ~i z)G ordonatele centrului de greutate G a1 suprafetei Q , paralele cu axa Oz, respectiv O'z', avem: z
\

z' sin a si P
9

,Q

\ yz' sin

adQ = yzb Q sin a

deoarece

adicii impingerea, normalii pe perete, este egalii cu greutatea unei coloane* de lichid, prismatic& avind baza Q si.iniltimea egal5 cu distanta vertical;,. la planul de ap5, a centrului de g - e i t a t e a1 lui Q . b) Componentele orizontali si vertical5 P, si P, ale impingerii sint:
9
9

P, = yzG Q s i n cr = yzG Q,; P, = YZG aces = YZG a,, in care Q, ~i Q, sint proiectiile suprafetei Q pe planul orizontal si pe planul vertical. c) Centrul de presiune. Pentru a gisi punctul de aplicatie a1 impingerii P (fig. 4-22), s i luiim momentele fortelor paralele f a t i de axa Oy si fatii de Oz'. Fie zf ~i y: coordonatele acestui centru C a1 fortelor paralele. Avem:
9
9

2,. =
C

y sin a zI2dn
YZ;J

) z '2dQ zl,n

R sin u

Hidrostatica
A

ti!

in care rd este raza de giratie a suprafetei Q f a t i de o ax5 parale12 cu O y trecind prin G . Se vede c5 punctul C este situat mai jos ca G si pozitia sa este independent5 de unghiul GC.

Teorema momentelor aplicati fat5 de axa Oz' ne d5:

Numiiriitorul este momentul centrifuga.1fat5 de axele Oyz'. Daci axa Oz' este p a principal; de inertie, rezultS c i y z f d Q = 0 , deci punctul C se afll pe Or'.

,Fig. 4-23. Presiunea pe diferite suprafefe plane

d) Cazuri particulare (fig. 4-23). a) b) c) ah2 P = y - ab2 p = y- , P = yxhr2; 9

d)
=

e)
=~

2
7

2 yyr3; P

a (b -/h

$1;
0 '

- b ZG - -

- h . ZG - 3
9

ZG =

h;
r2
4h

ZG - 4 Y .9

--- Z G = h $ - - ;b 3 x 2
3nr 16
9

Z c - -,

- 2b 3

zC - -, 2

zc=h+--;

ZC---

zc

=h

b b2 -+-+ 12 (h++) 2

La un dreptunghi cu baza orizontali, presiunile sint distribuite liniar conform diagramei trapezoidale. Pe linia A A ' presiunea este yh, iar pe linia BB', y(h 6). Centrul impingerii (rezultantei) este la nivelul centrului de greutate a1 trapezului presiunilor. Probleme de aceasti naturii. se pot trata adeseori grafic, in mod avantajos.

-+

4.2.2. Presiunea pe pereti de formi oarecare

Fie un perete avind forma unei suprafete curbe oarecare, limitatii in interiorul unui contur inchis (fig. 4-24). f n acest caz, fortele fiind de direct i i oarecare si, in general, neconcurente, ele nu se reduc la o rezultantii unici, ci la doui forte care nu sint in acelasi plan (sau la o rezultanth si un cuplu rezultant). kvident c i nu exist& in general, nici centru unic de presiune. Vom putea calcula Ins; componentele dupg cele trei axe de coordonate ale fortelor si rezul tantele lor respektive, pe care le vom nota P , , P Y ,.P z . Daci a,, cry, az L Fig. 4-24. Presiunea unui lichid pe pereti de form2 oarecare sint cosinusuri le dlrectoare ale normalei pe suprafata elementari dQ, presiunea pdQ = yzdQ se poate descompune in: oc,yzd B ; a,yzd Q si oc,yzd a.
A

'

Ul tirna integral2 reprezentind momentul static a1 suprafetelor din dQ, din planul yOz fati de axa Oy, putem scrie: p x = yz,,Qx, (4-12)

Hidrostatica

63

in care Q, este proiectia pe planul yOz a suprafetei totale a peretelui a, iar z,, este coordonata paraleli cu axa Oz a centrului de greutate a1 suprafefei A ~ a d a r , componenta P, este egala' cu greutatea unei coloane d e lichid 2; secliune Q, si avind ina'ltimea egal6 cu adincimea sub planul de apd a centrului degreutate a kuprafetei Q:. Forta P, se aplicii in centrul de presiune a1 suprafetei plane OX.Tot Lstfel:

PY Apoi :

y i z d Y~= yZGyQy.

P,= y j z d Q , , suprafetele d a y si d a , fiind proiectiile lui dL2 pe pianele xOz ~i xOy. ~ b s e r v i mc i , in particular, P, = G, greutatea lichidului cuprins in cilindrul Fig. 4-25. Simplificarea calculului la pereti care are ca directoare conturul lui Q , curbi iar ca generatoare, verticalele care intilnesc conturul lui a, limitate de suprafala ~i de planul de apa'. Consecinta'. Fie un perete plan previzuf cu un intrind cilindric (fig. 4-5). Presupunem ' p ~ a n u ~ neintrerupt insi plin cu un lichid de greutate fictivi - y. Presiunea pe partea curbi A B C va f i rezultanta intre impingerea F, socotiti pe planul AC (fictiv) gi greutatea ce l i p s e ~ t e G, a lichidului din intrind. -

4.2.3. Apl icatii tehnice


irnpingerea total% pe un segment cilindric A B cu centrul in 0 (fig. 4-26, a) este impingerea pe planul fictiv AA' reprezentati prin trapezul AA'CC', din care se scade greutatea Q (sectiunea din lichid h a ~ u r a t i )Fortele . admit o rezultanti trecind prin 0, pentru c i toate presiunile sint normale pe
1)

Fig. 4-26. Epura presiunii pe o stavil5-segment

cerc. 0 altii metodii pentru a obtine rezultatul este indicatii in figura 4-26, b. P , este impingerea pe planul fictiv AB, 7, este greutatea lichidului cuprins intre arculysi coarda AB, care se scade din PI. Impingerea -rezul tantii este R = Fl- P,. 2) Tub circular supus la presiune interioarii uniform& Fie un tub de diametru interior D, de l m lungime si avind grosimea peretelui e (fig. 4-27). Presiunea interioarii fiep(tf/m2). Solidificiim jurniitate din lichid ~i sectioniim tubul dupii a c e l a ~ i plan diametral Fig. 4-27. Presiunea pe peretele unui tub cilindric orizontal. Pentru echilibru, . trebuie introduse presiunile ;lichidului suprimat asupra celui riimas ~i doui forte de tensiune' T, reactiuni ale jumiitiitii tubului suprimat asupra celui riimas. Trebuie ca fortele .acestea sii se echili breze, adicii :
9 9

,Eforturile uni tare in peretele tubului sint :

.
Dacii p este dat in atmosfere si D ~i e in centimetri, formula riimine .aceeasi. Formula este valabilii numai pentru pereti subtiri . - Dimensionarea tubului. Deoarece conducta este supusii in timpul .exploatiirii si la alte forte, datoritii fie modului de rezemare, fie impingerii laterale din partea piimintului, la forte dinamice sau la forte datorite vari,atiei de temperaturii etc., se obisnuieste a se lua rezistenta admisibilii mai micii decit la constructiile static;' obiinuite; astfel, dacii tubul este de otel moale, se ia a, = 800...I 000 kg/cm2 si se adaugii si 1,5-2 mm spor de grosime, pentru ruginii. Formula practich de dimensibnare va fi, deci, pentru .otel moale:
9 9

.in care p este exprimat in kgf/crn2, D si e in cm.


9

Hidrostatica

3) Paradoxul hidrostatic. Este cunoscuti din f izici experienfa lui Pascal prin care se dovedeste c i forfa de presiune a unui lichid pe fundul plan (detasabil) a1 unui vas este aceea~i, oricare ar fi forma vasului si forma conturului fundului, &u condifia ca suprafafa fundului ~i nivelul apei deasu~ra fundului s i riimini acele&i. Acest fenomen se exolic; imediat prinlegea hidrbstatici, dat frind ciUft orta de presiune in acest caz este: Fig. 4-28. Paradoxul hidrostatic P -- y h Q ;
9

diferenta dintre greutatea total; a lichidului G ~i forta de presiune P este rezultanta presiuriilor pe peretii laterali. 4) Forfa de presiune qi centrul de presiune pentru suprakfe situate intr-un plan vertical : a) e 1 i p s ii (fig. 4-29)

= yxab (h

+ b),

b) t r i u n g h i o a r e c a r e (fig. 4-30). D a d suprafata triunghiului o repartizim in trei mase egale, concentrate in mijloacele laturilor, aceste mase au acela~i baricentru,

Fig. 4-29. Aplicatie: Presiunea gi centrul de presiune la elipsi


-.

Fig. 4-30. Aplicatie: Presiunea ~i centrul de presiune la triunghi

acelea~imomente de inerfie ~i aceleasi momente centrifugale f a t i de orice pereche de axe rectangulare din plan;l triunghiului. Daci notim ( x , z ) ( x , z ) ( x , z ) coordonatele mijloacelor laturilor, gisirn:

66

Hidraulica

5 ) Determinarea fortei de presiune rezu.Itante si a punctului .ei de aplicare pe peretele despgrtitor a douP bazine (fi g. 4-3i). a) Se compun impingerile ~i & ale lichidelor din fiecare bazin (pe unitate de lungime de perete transversa 1) :

Fig. 4-31. Aplicatie: Presiunea pe un perete ce desparte dous lichide

b) Alt procedeu: Se scade diagrama OB'C din diagrama A B O si rezulti diagrama trapezoidal5 a presiunilor OQ'C'B. Se calculeaza suprafata t;apezului Q si centrul siiu de g e u t a t e h'R = yQh'. 6) Determinarea rezul t'antelor fortelor care lucreazii in diferite sectiuni orizontale ale unui baraj supus la presiunea apei (fig.

a) Se determini centrele de presiune ale blocurilor GI, G2....G6. b) Se determini centrele de presiune ale presiunilor apei de pe fiecare bloc, ceea ce revine la determinarea centrelor de greutate ale trapezelor In care se descompune diagrama presiunilor. 0 constructie graficii, demonstrats de prof Germani, este urrnii-

Fig. 4-32. Aplicatie: Rezultanta fortelor In 'sectiunile plane ale unui baraj

toarea: Se imparte o latura neparaleli a trapezului in trei parti egale si se unesc acele puncte de diviziune cu ,extrernitiitileceleilalte laturi neparaiele. Prin intersectia acestor drep te trece rezul tanta Pi a presiunilor pe blocul i. c) Construim poligonul fortelor G,, F,, G2, P2 etc. din care rezultii rezultantele partiale R,, R,, R,. d) La baza fundatiei unde se pot produce infiltratiile, introducem si subpresiunea apei care, ciitre amonte, se va lua egalii chiar cu yH, iar ciitre aval yh, h fiind iniiltimea apei din aval fatii de bazii. In fiecare rost de despirtire dintre blocuri trebuie sii fie indeplinite urmitoarele conditii : - sii nu se produca tensiuni in zidarie ( R sii cadi i'n treimea mijlocie); - rezistenfa normali in secfiune s i nu intreacii rezistenfa admisi9
&

- unghiul lui I? cu normala la sectiune sii nu intreaca unghiul de frecare.


7) Sii se impart5 diagrama presiunilor pe un perete plan, in n p5rti de suprafete egale (fig. 4-33). (Pentru inlesnirea expunerii se va lua un exernplu cu n = 3). Se ia AC = y h., Impirtirn segmentul A B fn trei pirti egale, ducern un semicerc B D 'A avInd diametrul A B ; ridicim perpendicularele D D ', EE' p h i la intersectia cu cercul. Din B , ca centru, ducern cercurile de raze BD' = BF ~i BE' = = BO. Ducem FF' ~i GG' pa~alele cu AC. Aceste paralele Impart triunghiul ABC in trei suprafete egale. Prin centrele de greutate ----ale acestor suprafete trec Pmpingerile pe portiunile B F , FG ~i GA , astfel c i :

P I = P2 = P,=
1 =-yh.
fi

-3

AB.

Fig, 4-33. Aplicatie: Repartizarea fortelor de presiune pe o stavil2 plan2


-

Demonstratie : In triunghiul dreptunghi B D ' A avern: BF2 = B ~B D T =


Suprafata B FF'

1 ~7 - B A 2 . =

FF' BF FF'

----

BF

F F ' = BF - *yh

Suprafata BFF ' = - -- - yh


6

B ~yh F 2 AB

A etc. X

Aceasti Pmp2rtire poate servi la constructia rational2 a unei stavile. Astfel, peretele A B fiind format din dulapi sau din tola rnetalici, acesta i$i g2segte sprijinul pe trei grinzi I orizontale avfnd toate acelagi profil $i solidariza te cu peretii transversali.

8) Pe fundul unui rezervor (fig. 4-34) se glseqte un sfert de cilindru de razl r, $i lungime I . Sii se giiseascii presiunile pe suprafata curb5 a cilindrului, vtiind c l nivelul lichidului este h(rn), deasupra fundului.

unghi pentru ca rezistentele ce se dezvoltii h elementele portii s l fie minime? Fig. 4-34. Aplicatie: ForConsiderlm poarta (fig. 4-35) format5 din grinzi oritele de presiune pe suprafata zontale allturate, de sectiune dreptunghiularii, de deschib unui sfert de cilindru . Forta de presiune a apei, uniform dere AC = CB = 2 sir1 a pb aplicati perexercitatii pe grind5 fiind p kglm, forta de presiune [totalii va f i P = 2 sin a' pendicular pe mijlocul grinzii. Cele bdoul porti fnchise flcfndu-$i echilibru, reactia R Pi1 punctul lor de contact este perpendicular5 pe axa ecluzei, iar reactia din A este egall $i sirnetricii cu R f r ~raport cu forla P . Considerind echilibrul punctului de art iculatie A , rezultl c l se dezvoltg in bara AC o fort5 axiall
,/ -- ---.--.
I
-

1 !\

,,,k:-- nate cu S5 se calculeze de axa ecluzei. Cit trebuie s5 fie tncli9) unghiul f a i l porfile buscate ale unei ecluze, acest
a

F = - P tga =
2

pb 4 cos a

~ o r n e n t u lincovoietor maxim in grinda AC este:

Dac5 SZ este sectiunea ~i W modulul de rezistentl a1 grinzii AC, M F +--a=pb SZ W 4 SZ cosa


A

da ia valoarea minim2 cind - - 0, adicl:

sin4 a
COS"

--. bQ -

4W

Pentru o sectiune dreptunghiularii a * d (d = inGI3b tirnea), mernbrul al doilea = 2d 10) 0 stavilg-cirlig dub12 (fig. 4-36) este scoborit5 partial ~i deversatl. Sii se calculeze fortele exterioare gi punctele lor de aplicatie.

R
Fig. 4-35. Aplicatie : Presiunile pe pirtile buscate ale unki ecluze

Hidrostatica

69

C o r p u 1 A. Fortadepresiune P,aapeiesteconsideratii,acoperitor, egaliicugreutatea rnasei de apii de deasupra. In reali tate, din cauza vi tezei apei, diagrama presiunilor este mai

Fig. 4-36. Aplicatie: Presiunile pe o stavilii-cirlig dublii, coboritii partial scoborPt5 ~i forta P, este de fapt mai micii. De asemenea s-a neglijat o component5 orizont a l i P ', deoarece in zona de desprindere-a vinei presiunea este echivalen t6 cu presiunea atmosferici ( p , = 0). Principala forti de presiune este P,, pe fata amonte; o a l t i fort6 de presiune P4 s-a considerat, datoritii infiltriirii apei intre cele douii corpuri ale stavilei, pin2 la I unde este o etan?are relativz. . C o r p u 1 B. In aval, nivelul apei s-a admis K (m) ~i corpul cu pereti e t a n ~ i Fortele de presiune care actioneaz5 asupra acestui corp sfnt Q,, Q4 ~i Q,. Pentru obfinerea tensiunilor maxime in diferite piirti constructive ale celor doui corpuri este necesar a se face calculul in rnai multe ipoteze cu privire la nivelurile maxime ~i minime i n amonte gi aval. 1 1 ) Clapeta basculantl (fig. 4-37). Se propune ca, pentru orice nivel sub cota (h, h, z), clapeta sii se mentin5 in echilibru, iar pentru o cre~tere a niveIului peste aceasti cotii, sii basculeze pinii ce se o p r e ~ t ela reazemul lateral A'.
A

+ +

Fig. 4-37.' Aplicatie: Presiunile pe o clapetii basculantii

Fig. 4-38. Aplicatie: Presiunile pe un tor sectionat

Condifia de echilibru la limit2 este d a t i de ecuafia momentelor f a f i de axa 0:

a1 sau, Inlocuind pe h, = -, h, = a2 rezulti sin a sin a .a% Q + y - ( 36 f z


a2 a: sin = Y T [ 3 z + 2 ~ + *sin, a -)a )

sin a

apoi a, a, = I = A B . Din aceste doui ecuatii rezulti a, ~i a, care determini pozitia axei 0. 12) Sii se determine rezultanta presiunilor pe peretele interior a1 unui semi-tor (fig. 4-38), c situat In plan orizontal, ~ t i i n d i ?n interiorul torului presiunea este constanti vi egalii cu p . PX = p [2R 2r f xra - (2R 2r - xr2)]= 2n pr2.

4.3. ECHILIBRUL CORPURILOR CUFUNDATE INTR-UN FLUID 4.3.1. Legea lui Arhimede
C

Presupunem un corp de greutate G si volum V, cufundat in intregime intr-unlfluid de greutatev'specifici y (fig: 4-39). Rezul tanta fortelor masice a este greutatea corpului, iar rezultanta presiunilor exerci tate asupra corpului este vertical2 gi egali cu greutatea volumului de lichid deslocuit de corp, Vy. Intr-adeviir, fmpingerile orizontale -- -- - - - - pe bazele oriciirei prisme elementare, detasate din corpul dat, se echiliabreazi, cici 2 pdo, cos a, = p d o , ---___ d o fiind sectiunea normal5 pe axa prismei, oricare ar f i unghiul a,, iarp la aceeasi adincime sub nivelul apei i, fiind a c d ~ a ~asadar rezul tanta presiu. nilor este verticali. Si ducem un cilindru tangent la corp, cu generatoare verticale, care separii corpul, prin curba C, in douii zone. Forta de presiune rezultantii pe zona inferioari este egalii cu greutatea lichidului V,y cuprins Fig- 4-39. Legea lui Arhimede (schemi) intre planul de apii si suprafata acelei zone si este indreptiti in sus; forta de presiune rezultanti pe zona superioarii eite indreptatii in jos dupi verticali si egali cu V2y (greutatea lichidului cuprins intre planul de a p i gi zona supe;ioar8 a corpului). Fiecare din aceste forte trece prin centrele de greutate V2y = Vy ale volumelor respective, iar rezultanta lor este egalii cu Vly ~i trece prin centrul de greutate a1 lui 11, conform teoremei momentelor statice.
A

d-

--

--

,-

--

Hidrostatica
C-

71

In acest fel s-a demonstrat legea descoperiti experimental de Arhimede: un corp, cufundat gntr-un lichid, pierde din greutatea sa, greutatea volumului de lichid deslocuit. Aceasti forfi, opusii greutiitii, se numeste subpresiune. Trebuie sii observ i m c i subpresiunea nu este o forti masici, ci o forti de contact, d e ~ ise exprimi prin produsul dintre un volum si greutatea specificii ca si o fort2 masicii. Pentru ca u i corp cufundat sii stea in echilibru trebuie deci ca cele doui forte, greutatea corpului si subpresiunea, sii se echilibreze, adici sii fie egale, de sens contrar gi pe aceeasi linie de actiune. Fie G centrul de greutate a1 corpului si C centrul presiunilor (centrul de greutate a1 volumului he lichid deslocuit). Cele doui forte trebuind sii fie egale si de sens contrar, urm'eazi ca punctele C ~i G s i vinii pe aceeasi verticalii (fig. 4-40). k e n t r u stabilitate, mai Gebuie ca G s i vinii Fig. 4-4.0. Stabilitasub C; altfel, pentru o deplasare foarte mici fafii de teacechilibrului unui o r ~scufundat (schemi) aceasti pozitie, corpul s-ar depiirta de pozitia de echili bru. Echilibrul Pnsii este indiferent pentru orice miscare de translatie paraleli cu axa vert icalii CG ~i pentru orice rotatie in jurul aceleia~iaxe. Legea lui Arhimede nu se aplici decit la corpuri complet Enconjurute de fluid, nu ins2 dacii o parte din suprafata corpului este in contact cu atmosfera sau cu vidul sau in contact intim cu peretele sau fundul, astfel c i fluidul nu poate pitrunde intre cele douii corpuri. Astfel sii presupunem un vas (fig. 4-41) plin cu un lichid de greutate specific6 y si un corp solid de volum T pe care-1 presupunem agezat in contact cu peretele vasului in diferite pozitii. In asemenea cazuri, rezultanta fortelor de presiune pe corpul scufundat nu mai este F = - yV, deoarece presiunea lichidului nu se rnai exerciti pe unele piirti ale suprafetei exterioare a corpului. Astfel, in cazul pozitiei a din' figura - '4-41, fata A B a corpului fiind in contact intim cu peretele vasul u i , de exemplu prin intermediul unei grisimi consistente, nu mai existii lichid intre corp si vas ~i lipsegte presiunea ce s-ar fi exercitat de ciitre lichid asupra corpului scufundat; de aceea trebuie considerat c i in afari de subpresiunea arhimedeanii - y V, se exerciti si o forti de presiune P pe aria de contact A B , p e peretele vasului, ca ~i cind n-ar exista corpul scufundat . Cele doui forte - y V ~i se compun Fig. 4-41. Cazuri de inaplicabili tatea conform schemei din figura 4-26. legii lui Arhimede
9
9
9
1

$i in cazul pozitiei b din figura 4-41, cind un orificiu mare in peretele

vasului este acoperit cu o van; (sau cu un capac) e t a n ~ 2 este valabila schema , fortelor din figura 4-26. In cele de mai sus au fost stabilite numai fortele de presiune datorite greutiitii lichidului ; pentru studiul echilibrului corpului scufundat trebuie s6 se consi dere .si celelal te forte: greut atea corpului' i n s u ~ i , reactia normalii pe perete, reactia datori t i frecarii etc. Mai trebuie observat c i legea lui Arhimede nu se P aplici la corpuri in mi~care, deoarece presiunile in stare d i n a m i d diferi de cele In stare statica.
L 9

ExperientB. fntr-un vas inalt, plin cu lichid (fig. 4-42), introducem un balon rnic de sticli nurnit ludion (dricugor). Acesta este previzut cu un orificiu la partea inferioarii gi este lestat astfel ca centrul s i u de greutate s i fie cit rnai jos. Corpul este plin cu aer ~i destul de ugor ca s i se ridice la suprafata lichidului. Daci prin apasarea unei membrane rn, in contact cu lichidul, mirim presiunea acestuia, lichidul intri prin orificiu, in ludion, fl ingreuiazii $i acesta se scufundi. Daci incetam apbarea rnernbranei, aerul cornprirnat in bigica ludionului expulzeazi lichidul gi uaureazi ludionul care se ridici iarigi la supra.fatii. Ludionul nu poate rarnlne in pozifie interrnediari, ci numai la suprafati sau numai la fund.
Fig. 4-42. Aplicatie: ludion -submarin
9

0 proprietate analoga are submarinul, care este mentinut in echilibru la adincimea voita, mai ales prin func-

tionarea unor pompe care introduc sau evacueaza apa in compartimentele navei -. (sau a unei instalafii cu aer cornprimat). 4.3.2. Corpuri plutitoare Daci fmpingerea ascendenta yV > G (greutatea corpului), corpul se ridici la suprafata ~i iese partial din apa pin2 cind volumul deslocuit V cintiireste cit G: yV = G. Atunci corpul plute~te.La un corp plutitor (fig. 4-43) deosebim : planul de plutire, apoi aria de plutire, care este suprafafa secfiunii corpului in planul de plutire, gi linia de plutire, care este intersect ia suprafefei corpului cu sE C ~ I U N E planul de plutire. ~ a r e n a nuse meste volumul care este scufundat in Apii. Centrul de carene este baricen trul carenei. La vasele navigabile, carena normali corespunde PLAN vasului descarcat si carena maxim;, vasului incirca t . Inc6rc6tura maxim; este diferenta dintre carena maxima si carena normal;. Fig. 4-43. Schema unui plutitor
9 9

*-

Hidrostatica

734

0 prim6 conditie de echilibru a1 unui corp plutitor este ca greutatea corpului s i fie egali cu greutatea carenei, deoarece aceasta din urmi reprezinti impingerea ascendenti (sub\ presi unea)

P = vy. Sii studiem pozitiile de echilibru ale unui plutitor de greutate constanti G (fig. 4-44). Fie, pentru pozitia verticali a navei, centrul de greutate G si centrul de carenii C. Daci nava i e inclini cu unghiul a, planul de plutire iapozitia H'K' (in figurii, desenim planul de plutire inclinindu-se cu unghiul a, vasul stind pe loc, ceea ce echivaleazii cu o inclinare reali a vasului in sens invers acelor ceasornicuIui) . Tmpingerea apei trebuind s i riminii constant6 - pentru echilibru - trebuie ca volumul HIH' s i fie egal cu KIK-'. Vom demonstra c i dreapta !,Fig. 4-44. Conditiile de stabilitate ale unui plu-. ti tor (schema) de intersectie a planurilor de plutire trece prin centrul de greutate a1 ariei de plutire. Intr-adevir, elementul de volum la distanta x de punctul I, situat pe dreapta de intersecfie, este x dQ tg a, iar suma volumelor trebuie s i fie compensati asa c i putem scrie:
a
A

deci I trebuie s i fie baricentrul ariei de plutire. In noua pozitie a vasului, carena isi schimbi forma, iar centrul subpresi unilor vine in C', descriind o curbi pe o suprafati numitii suprafata centrelor de careni. Se poate dovedi c i planul tangent in C' la suprafata centrelor de careni este paralel cu planul de plutire H'K'. htr-adeviir, fie G, si G; centrele de greutate ale volumelor HIH' si KIK' si G", centrul de greitate a1 volurnului H'IK. Din compunerea iortelor rezulti c i C se afli pe linia GIG" si G; pe linia GiG", astfel c6:
A

adicii dreptele GIG', si CC' sint paralele.


7

Rezulti c i , pentru doui pozifii infinit vecine ale centrelor de carenii (definifia tangentki CC'), dreapta GIG:, care la limit; (a = 0) se confundi cu H f I ( ' , este paraleli cu CC'. -Asadar, directia impingerii P este normal; in C' pe suprafata centrelor de caieni. Pentru simplificare s i presupunem o n a v i de lungime indefinita, in care caz, in loc de suprafafa C vom considera o curbi C. Centrul de curburi in C a1 curbei de caren; se cheami metacentru. Cind nava se inclini, impingerea P rimine tangenti la o c u r b i D, legati invariabil de navi, care este desfigurata curbei C ~i care va fi simetrici fati .de axa vertical2 a navei, prezentin'd un punct de intoarcere in m. C h d inc1.inatia este foarte mici, impingerea trece foarte aproape de m, punct care joaci rolul unui centru de suspensie a1 navei ~i se cheami micul metacentru. Notiim mG= a , distanfa metacentrici. Cuplul fortelor -p (subpresiune) ~i (greutate) cu distanta a sin a intre ele, tinde a indrepta vasul Pn pozitia initial2 .si este deci un cuplu de lndreptare: Pa s i n a . Se vede c i stabilitatea este cu Atit mai mare cu cit metacentrul este mai sus. h t r - a d e v i r . c u ~ l u l i n d r e ~ de tare = Pua (sau mai precis P a e s i n a) creste direct cu a,'cark este distania metacentrici. Echilibrul este stabil daci h este deasupra lui G; echilibrul este indiferent daci m coincide cu G ~i este instabil daci m este mai jos ca Sa determinim distanta metacentrici mG. C u ~ l u lde i n d r e ~ t a r ea1 forfelor (P, - p ) , definit mai sus, se compune din --cuplul fortelor ( P , - P), aplicate in C si C', ~i un alt cuplu de forte (P, - P), aplicate in C, respectiv in G. D a t i fiihd pozitia lui G, P cazul de f a t i , azest cuplu se scade din cuplul n fortelor (P,-F) aplicate T C', respectiv in-(fig. 4-45). Cuplul (P x CC') n C s e cheami cuplu-- de formd, iar cuplul (P x CG), cuplu de greutate. Cuplul de formi (F x CC') este insi echivalent cu cuplul forfelor Q, aplicate in G, si Gi. Intr-adevir, forta P aplicati in C' se descompune in aplicati in G ~i P -Q aplicati in G"; apoi forta - p din C se descompune In - Q : aplicati in G, si - ( P - ) aplicati in GIf. Deci cele doui cupluri sint echivalente. Si l u i m acum momentul forfelor care dau cuplul (Q, -Q,) in raport cu axa care trece prin I.
G o
1

fn care I este momentul de inertie a1 ariei de plutire f a t i de axa I,, Iar V este carena. Ins2 raza de curburi a curbei CC' fiind p, arcul CC' = Pap deci putem scrie (teorema lui Dupin):

Hidrostatica

75

Iar distanta metacentrici Gm Cm, distanta CG = 6, adici:

a se obtine adiugind (sau scizind) la

In cazul din figura 4-45 cind barieentrul G este deasupra centrului de careni, se ia semnul - inaintea lui 6. Aceasti relatie ne permi te a studia stabili tatea corpurilor plutitoare, intrucit conditia de stabilitate este exprimati prin inegalitatea Imin - 6 >O. Se ia Imin deoarece dintre toate momentele de inerfie in

r a p o ~ t cu diferite axe posibile acela care ar putea sa faca mernbrul fntri negativ, in primul rind, este momentul de inertie minimum.
4.3.3. Determinarea experimental%a inglfimii metacentrice a = Gm (fig.. 4-46).

9
C'
t

Pentru un vas care plutegte pe a p i linistiti aceasti determinare se poate face astfel: -admitern c i se cunosc greut a t e a P a vasului si centrul de greutate G' ~i fie o greutate Q care poate fi deplasati pe punte. Se instaleazi un pendul format dintr-o greutate suspendati cu un fir de Iungime 1, in, interiorul vasului, si se rnarcheazii pozitia dulului. Apoi se m u t i greutatea Q in Q', la distanta x, ceea ce produce o inclinare a vasului cu unghiul 8. Aceasta are ca efect o deplasare relativi a greutiitii pendulului de cantitatea y astfel cii:
9

6"

'\$+ \ ,
P
I

t
Fig. 4-45. Schema forfelor ~i momentelor aplicate unui plutitor

Y - = tg 8.

Scriem cii momentul forfei P este egal cu momentul cauzat de deplasarea

PGm tg 0
Deducem :

= Qx.

Observiim cay pe cfnd centrul de greutate a1 vasului e s t e mai greu a f i cunoscut din cauza neomogeni tiif i i incarcii turii, centrul carenei este calculabil in functie de elementele geometrice (forma si dimensiunile vasului). In cazul cind este cunoscutii pozitia centrului de ca;eni, se procedeazii astfel: Se calculeazi
A

determinindu-se astfel intii metacentrul m si apoi G. Exemplu: Un vas are o lungime de 70 m, o liifime de 9 m si un deplasament de 1 350 t (fig. 4-47). 0 incircare disimetricii de 20 t m u t a b la 6,75 m inclinii vasul cu 5". Momentul de inerfie a1 ariei de plutire fafii de axa Iongitudinalii este apreciat la 0,65 din momentul de inerfie a1 dreptunghiului circ~~mscris. Pozifia centrului de careni este la 1 3 0 m sub linia de plutire.
9

Fig. 4-46. Determinarea experimental5 a Eniiltimii metacentrice

Fig. 4 4 7 . Schema-unui vas pluti tor (aplicatie)

Sii se afle pozitia metacentrului si a centrului de greutate a1 vasului,stiind cii greutatea specifics a apei miirii este de circa 1,027 t/m3. Conform eibafiei (4-15), in care tg 0 = 0,875,

Volumul deplasat :

Hidrostatica

77

Fati de linia de plutire punctul m se afli la 0 , 6 0 m d e a s u p r a , iar punctul G se afli la 0 , 5 4 m dedesubt..


4.3.4. Oscilatiile plutitorilor ,
Pl P a) Oscllatii verticale (fig. 4-48). Dacii o mas2 suplimentari - se adaugii la masa g g a plutitorului, carena corespunzritoare trebuie s i fie V, astfel cii, pentru echilibru, sii existe egal i t a tea : I
vy= P

+ PI.

Dacri masa suplimentarii se adaugii brusc (dinarnic), vasul coboari cu cantitatea z rnai jos dectt pozifia sa de echilibru. Daci Q este aria de plutire, carena c r e ~ t e cu cantitatea &, deci rezulti o forti Indrep tat; h nus, egalii cu: y (V Scriem c i masa
4 .

+ 02) - (P + PI) = y a z .
+

este accelerati cu -

d2z dt2

(migca-

rea in jos, in sens contrar forfei),


"

Fig. 4-48. Oscilatiile verticale ale unui plutitor

ecuatia devine :

adici ecuatia unei migciri oscilatorii armonice; deci: z = A sin w t

+ B cos w f .

dz Daci pentru t = 0, z = zo, iar viteza v = - - w ( A cos of - B sin w t ) f iind nu15 la dt momentul initial, rezulti c i A = 0 ~i ecuatia migcirii devine:
Z = 2 0 cos o t .

Durata unei oscilaf i i complete este:

Durata oscilatiei proprii o afliim flctnd PI = 0.

6 ) Oscilatii in jurul axei orizontale longitudinale (ruliu*). Fienava fnclinatii de unghiul cr

fafii de planul de plutire initial, care era normal pe axa de simetrie verticalii a vasului (fig. 4-49). Dacii P este greutatea navei ~i n = mG distanta metacentricl, ,,rnornentul de fndreptare" este Pa sin a. Acest moment se opune acceleratiei unghiulare ~i putem scrie ecuatia rni~clrii de rotatie a corpului fn jurul axei longitudinale, Gy, care trece prin G:
d2a

IGY

-M

= -P

a sin a ;

I G este rnorflentul de inertie al maselor fn ~ raport cu Gy ~i fie-r, raza de giratie corespunP zitoare: I G = -r:. ~ Ecuatia rni~cirii devine: g @a agsin a -- -w2 sina, dt2 rf
Fig. 4-49. Aplicatiile orizon tale ale unui plutitor Ecuatia este identici cu aceea a pendulului simplu de lungime A = -. Integrarea se
a

rl

face cu ajutorul functiilor eliptice. Pentru unghiuri a foarte rnici, sin a z a ~i ecuatia diferentiall este a unei rni~clrioscilatorii arrnonice. Prin urrnare, durata unei oscilatii complete

Se vede c l durata oscilatiei este cu atit rnai scurti cu cft a este mai mare, apoi ~i oscilatiile sfnt rnai violente cfnd rnornentul Pa sina este rnai mare, deci cfnd a este rnai mare. De aceea pentru a avea un confort cft rnai deplin, precum qi pentru precizia tirului, este nevoie ca a sii fie cft rnai rnic. Mai rnult, trebuie evitat ca nava sii intre in rezonantii cu oscilatiile hulei (5-10) s. Durata de oscilatie a navei trebuie deci sii fie rnult rnai mare ca 10 s, de exernplu 15-20s. fn acest scop trebuie rngrit r, (adicl rnomentul de inertie), construind nava rnai largg, fndepirtind rnasele de a x i , sau trebuie redusii distanta rnetacentrici. Prin o asernenea reducere, se mic~oreaza, ce-i drept, stabilitatea pentru oscilatii rnici, dar se poate da vasului o astfel de forma de carenii care s l provoace cre~terea suficientii a cuplului de indreptaie la inclinatii rnari, pentru ca pericolul risturniirii sa fie evitat. c) Oscilatiile in jurul axei transversale Gx (tangajul) asculti de o lege analogg. Stabilitatea vasului este ins2 in acest caz rnult rnai mare.

4.3.5. Aplicatii
9

1) Areometru-densimetru. Pen tru rnlsurarea densi tiitii lichidelor se intrebuinteazi densirnetrul care consti dintr-un plutitor de sticlii conform figurii 4-50, lestat la partea inferioarii ~i care, cufundat intr-un Iichid, plutegte fn pozitie verticall, llsfnd o parte din tijg In aer. Fie M masa instrurnentului, V volurnul plrtii rnai umflate pfnl in A la cea rnai de jos diviziune ~i fie w sectiunea tijei.
A

De la cuvintul francez roulis.

Hidrostatica

79

Presupunem c5 introducem, pe rind, instrumentul intr-un lichid ugor, de densitate p,, astfel c l suprafata lichidului este tangents la diviziunea A, gi apoi intr-un lichid mai greu, de densitate po, astfel c l instrumentul sescufundi pins la diviziunea 100. Putem scrie in aceste cazuri condifia de plutire:
Vp, = M

9i

(V

+ C l o p o -- M .
p, in care instrumentul
V
8

cu lungirnea y f a t i de A , avem:

In s f i r ~ i t pentru un lichid de densitate necunoscuti ,

coboar2

I-.v - \
_ _ I -

-- - - -

Raportul

se obtine din primele

10 5

, o

45-1
\

+P

Din ecuatia (4-18), care furnizeazl valoarea lui y, rezul t l c l y=f(p) reprezintl o hiperboli, deci diviziunile tijei nu sPnt proportionale cu densitatea, fiind mai rare la partea' superioarii decit la partea inferioarl.

Fig. 4-50. Areometru-densimetru (aplicatie la legea lui Arhimede)

2) Un ventil de greutate Go, de form5 sferic5 (raza r), inchide etang un orificiu de fund d e razg a (fig. 4-51). Care este forta F necesarii pentru deschidere? Observlm c i sfera nu este complet inconjuratl de lichid. F = Go - y. (vol. sferei) greutatea coloanei cilindrice cu fund sferic ABCD.

4 F=G,,-7-xr3+yxa2h+ 3

f y-xi2(3r-i). 6
calota sfericg

cilindru

Se va tine seama qi de relatia geometric5 a2 = i (2r - i). 3j Sii se studieze stabilitatea la plutire a unei prisme omogene cu sectiune pgtratg, de laturl u gi de lungime indefinit5 (fig. 4-52). 0 prim2 condifie este ca centrul de greutate qi centrul d e Fig. 4-51. Ventil de in- caren2 s i fie pe aceeagi verticali. Aceastg conditie este indechidere (aplicatie la le- p h i t i pentru pozitiile simetrice urmltoare: gea lui Arhimede) a) doui fete paralele cu suprafata lichidului; b) un plan diagonal paralel cu suprafata lichidului. A doua conditie este ca distanta metacentricl 2 = z, - zg > 0. Calculfnd in pozi-. t i i k (I), (2) ~i (3) distantele metacentrice respective, glsim: pentru 0 lungime de prisms
,

+egalicu uni tatea gi considerind c i greutitile specifice ale apei ~i ale prismei stnt y, respect i v yl : a z P o z i t i a (1) z ~ = z - - - ; z c = - ; 2 2
C G = ~ =

a-z 2

z - Y1 . -- a
Y

Fig. 4-52. Pozitiile de echilibru a unei prisme de lemn pluti toare (aplicatie)
~ o n d i t i ade stabilitate va fi:

I
:sau z2 - az

Imin

-8-

aa/12 - a - z

>0

Z + a2/G> 0. Deducem c i a

. =

trebuie s i fie tn afar2 de I-idicir~ile E trinoY1 sau - > 0,788. Y

mului, adici :

2 < 0,212
Y

Po'zi

i a (2). Aici, pentru echilibru, V y = a 2 y l sau z = a

Y1 9 sau - > - = 0,281. z2 Y 32 P o z i t i a (3).Anabrad st e]ar log, deducem : 0 - a.2 43 44 45 46 @7 g 49 1 Y1 23 . -.' - - 0,719. 32 YIn cazul apei, y = 1 $i raportul yl/y = d, den- --si ta tea ma terialului . Daci . prisma este de lemn, ea se agazii in echilibru stabil in tr-una din pozitiile (I), (2), (3) dupi mirimea densi t i f i i . Dim in figura 4-53 Fig. 4-53. Pozif iile de echilibru a unui pluti tor prismatic, de lemn (schemi) o schemi:
2=

>0

--- ---2

Hidrostatica
Pentru densitati cuprinse intre 0,212 gi 0,281 gi intre 0,719 gi 0,788 nu existi pozitii stabile gi prisma ia poziti i intermediare. 0 discutie ampli a tuturor pozitiilor de echilibru se poate vedea in D. Germani, opus citat. 4) Fals perpetuum-mobile. 0 bandi f i r i sfirgit este compusi din f i ~ i de plut; cu inirng i de cablu de otel (fig. 4-54, a). Banda se infigoari pe scripeti gi printr-o bucgi de etangeitate trece printr-un orificiu previzut in peretele unui vas cu api. Portiunea din bandi care se - __ afli In a p i este supusi - - unei tmpingeri de jos in sus, egali cu greutatea lichidului deslocui t , pe cind partea din aer nu este supusi la o forti echivalenti. Pentru ce nu se realizeazii perpetuum mobile? 0 chestiune analogi se pune gi Fig. 4-54. Aplicaf ie: Pseudo-perpe tuurn mobile in cazul unui cilindru care se poate roti in jurul unei axe orizontale astfel c i 112 din cilindru se gisegte scufundati in lichid (fig. 4-54, 6 ) . In acest din urrnii caz, presiunile apei pe suprafafa cilindrici sint radiale gi intilnesc toate axa, iar presiunile pe fefele plane se anuleazi reciproc, deci nu existi impingere de jos in sus. fn cazul benzii de pluti, presiunile apei pe suprafetele cuprinse in zonele I $i I I I se anuleazi, iar pe portiunea curbati pe rotile, presiunile sint radiale ca ~i in cazul cilindrului, deci nu existi o forti ascensionali care s i actioneze banda. 5) Stabil itatea unu i cbeson. Considerim chesonul de forma unui paralelipiped foarte lung, astfel c i problema se reduce la o problem; plani. Fie greutatea chesonului = Po, fundul la adincimea H sub linia de plutire. Desfigurata curbei de careni se reduce la punctul 0.. . atit timp cit unghiul de inclinare este mai mic decit POS. Raza de curburi a curbei de careni C pentru inclinatii rnici se a f l i dupi teorema lui Dupin

I
- -- - -

R
- -- H
x

- b2 -3 ~ '
deci rnicul rnetacentru m este dat de Cm = p. Pentru stabilitate la oscilatii mici trebuie ca p > 6, adici centrul G de greutate s i fie rnai jos ca rn. Pentru fnclinatii rnai rnari (de exemplu cind linia de plutire este P'O) procedim astfel: aflirn centrul de careni C, corespunzitor, ducem normala din C, pe linia de plutire P '0 $i iiltersectia acestei normale cu axa noul rnetacentru. Pentru , lui C , notirn x gi y c o
/

P'
X
8

'
- Y-

-/

//

Q
e

b --/c'b-

Fig. 4-55. Aplicatie: Stabili ta tea unui cheson

- c.

1348

~ ~ m ~ ~ C ~ N S T R U C
~~GR~#TA?'~EA
1

*\

sale fat5 de un sistem x c y ~ i scriem cii C, este centrul de greutate a1 sumei triunghiurilor P ' S R $i RSQ. Ggsim

deci curba centrelor de carenii este o paraboli cu virful h C. Trebuie acum calculati ordonata Y a punctului N. Din ecuatia normaki C , N :

gisim

Momentul cuplului de Pndrep tare este:

Po (Y - 6 ) sin a.

Stabilitatea depinde de pozitia centrului de greutate G: cu cit acest centru este mai jos, pozitia este rnai stabili. 6) Stabilitatea unui cheson cu osarcing nesimetricg (fig. 4-56). Fie chesonul de lungime f, de greutate proprie P ~i fncirciiturii Q , la fnceput simetrici, deplasatii apoi P punctul A defin nit prin coordonatele x , y. Se cautii ce inclinare ia chesonul. Fie C centrul de careni. (0') noul centru de greutate a1 fortelor Q (deplasatii). Coordo- natele lui G'sint astfel c i G'si C ' se afli pe aceea~ivertical&

-rc
. Q

Y
A .

X'

Qx

Y.

P S Q
1 .

Y'=

QY

P+Q

+ Pa

*b-.Itbdl

\
4-

Pescajul (adincimea de cufundare) este:

Fig. 4-56. Stabili tatea unui cheson cu sarcini nesimetricii Noul centru de careni C' are coordonatele:

ho = P + Q 2 ybl

obtinute prin aplicarea ecuatiei de momente ale fortelor fatii de C'. Inlocuind P expresia n

valorilp coordonatelor prin acelea calculate mai sus, se obtine:

Hidrostatica
7) Stabilitatea unui cheson cu incilrciltur2 lichidii (fig. 4-57). Care este efectul acestei Incircituri asupra momentului de Pndrep tare? In pozitia vertical5, supr 'ata apei din cheson este aa', iar dupj. fnclinarea lui, este bb', deci se adaugi greutatea apei din prisrna cu baza Oa'b' ~i se scade aceea din prisma cu baza Oab. Mornentul de lndrep tare datori t lichidului exterior r i mine neschirnba t deoarece Cm fn expresia
L

depinde numai de dirnensiunile ariei de plutire ~i de careni, care la unghiuri rnici rimin neschimbate. Mornentul de Pndrep tare la inc'i nat se modific5 Fig. 4-57. Stabili tatea unuf c heson cu incgrc5tur-5-lichidi numai datori t i schimbirii de form5 a lichidului interior. Dac5 P este greutatea total5, G centrul de greutate a1 lui P ~i I lungimea chesonului:
#. ,

D e ~ iP qi mG sint rnai rnari la chesonul cu incircgturi liehid5 decit 'la chesonul gol, termenul negativ prevaleazi cfnd lichidul 'este putin, astfel c i Lmomentuld;,de ~ndrepare sc'inic~oreaz5..' t -, 8) Stabilitateh7.unv* 'cloiot complet scufundat (fig. 4-58). Considerim greutatea aerului neglijabili fat5 de celelal te forte si lniiltirnea stratului de a p i din interior ionstants = h. S5 p e Prichipuirn c5 clopotul este Pnchis la partea inferioar5 printr-un plan f5r5 greutate ~i fie F" greutatea lichidului din clopot, iar p,greutatea volumului deslocuit de clopot. Clopotul este sustinut de o fort5 P astfel c5:
L

--

P=&+

F//''l_, P'.

Fig. 4-58. Stabilitatea unui clopot scufundat

Pen tru istabili tatea kchilibrului, trebuie ca puncful de aplicatie a rezultantei fortelor sii pi s5Lfie sub punctul de aplicatie a rezul tantei fortelor si Observ5m cB greutatea P~ trece prin metacentrul m " corespunzgtor lichidului interior, i din cauz5; c i - ~ schirnbi,forma cu unghiul

de Pnclinare (daci ar fi o incircituri rigidi, P" ar trece evident prin C, centrul s i u de greutate). L u h d rnornentele acestor forte fati de punctul 0 din planul AB, se obtine:

Pentru stabilitate, trebuie ca b ~i D os i fie rnici (?ncircatura mare la fund) gi D ~i H ctt mai rnari. Trebuie Tnsi ca h s l nu fie prea rnic.

4.4. ECHILIB RU RELATIV 4.4. I . Conditii generale

Daci un fluid are o miscare de tirire f a f i de un sistem de axe fix, accelerafiile unei particule se ;ompun d u p i legea lui Coriolis:
a, = a , + a j

+ 2 0 x V,.

Ul t imul termen, numi t acceleraf ia complementari, este produsul vectorial a1 vitezei relative V , cu vectorul viteza instantanee de rotafie a .sistemului mobil f a t i de sistemul de axe fix. Se cheami c i fluidul este in echilibru (sau repaus) relativ, daci particulele sale sint in repaus f a f i de sistemul de axe mobil. In acest caz,

w,

a d i c i acceleratia absoluti este egali cu accelerafia de tirire. Daci deci particula fluidi, de masi m, este supusi unei forte F , rezult a n t i a fortelor date si a fortelor de legituri, se poate scrie, conform principiului lui d ' ~ l e m b & - t :

In acest mod, orice problemi de ech,ilibru relativ a1 unui fluid se reduce l a o problem2 de echilibru intre fortele aplicate particulei si forfa de inertie datori t i m i ~ c i r i i de tirire a sistemului mobil. In cazul c i fortele masice derivi din potentialul U , si forfele de inertie din potentialul U , ecuatia diferentiali a echilibrului reiativ a1 unui fluid s e poate scrie, extinzind legea general5 a hidrostaticii, astfel:
9
a

Hidrostatica
9

85

Din aceasti ultimi ecuafie se vede c i si in cazul echilibrului relativ, suprafetele izobare corespund cu suprafetele echipotentiale, printre care se afli si suprafafa liberi a lichidului.
9

4.4.2. Exemple
1) Un vas, continind un lichid cu suprafala libera", alunecii fa'ra" frecare, pe un plan inclinat cu unghiul a fat6 de orizontala' (fig. 4-59). Solutia I . Potentialul fortelor hasice speci fice (a1 gravi tatiei) este
j

gz $ const. Miscarea sistemului are acceleratia g s i n a , iar forfa de inerfie specifici a oricirui punct material este
9

-g sin a.
Componen tele acestei forte dupi direcfiile Ox si Oy fiind
9

-g sin a cos a, respectiv g sin2a,

potenfialele din care derivi sint :

ele

-I- gx s i n a cosa, respectiv - gz sin2 a.

Fig. 4-59. Echilibru relativ a1 lichidului dintr-un vas alunecfnd pe un plan Pnclinat

Semnele fortelor s-au h a t in concordant2 cu sensurile coordona telor. ) Potenfialul total este: U =gz-gzsin2a De unde: U = g c o s 2 a (z + g x s i n a cosa $ const.

+ x tga) $ const.

Se vede c2 suprafetele echipotentiale sint paralele cu planul

deci si cu planul Enclinat dat. Sblutia a 11-a. Mai simplu, compunem forta masici specifics a gravitatiei g, cu forta de inertie specific: -g sina, intr-o rezultanti - g cos a, normal2 pe planul Enclinat. Aceasti forti fiind intensitatea cimpului d forte, egal2 in orice punct din masa lichid2, toate suprafetele echipoten t i a1

si deci si izobare sint paralele cu planul fnclinat. Suprafata lichidului fiind suprafati izobarii (pentru p = p,,), este de asemenea paralelii cu planul inclinat. Analog se rezolvii problema unei cisterne fnciircate partial, in timpul acceleriirii sau friniirii, pe drum orizontal. 2) U n va+i avind o miscare de rotalie uniform2 w in jurul unei axe verticale confine un lichid care-1 antreneazd in aceasf2 miscare (fig. 4-60). Mai intii sint ahtrenate in mis12 carea de rotatie particulele lichide. in contact cu peretii, apoi prin fortele de frecare interni r sint puse in mi~care dewrotatie, de la toate partiperiferie spre cent;, culele formind masa lichidii. Suprafata lichidului, care in stare de repaus era orizontali, se modificii o datii cu miscarea, astfel cii atunci cind sistemul ajunge sii aibi viteza derotatieconstanti w , suprafata lichidului ia o formii curbii stabilii. 0 particulii lichidii este supusii gravi tatiei g ~i fortei de inertie centrifuge rw2, singura for@ de inertie fntr-o migcare uni formi rotativi. I Suprafetele echipotentiale ~i Fig. 4-60. Echilibru relativ a1 lichidului dintr-un iZ0bare trebuie S fie noIY-l'lale : vas PII migcare de rotatie la rezultanta lui g ~i ru2, de unde rezulti: t g ' 9 = - -dz - r o 2 0
-

dr

iar prin integrare, se obtine:

care este ecuatia unui paraboloid de rotatie cu virful in A (z = 5,r = 0). Agadar, suprafetele echipotentiale-izobare sint paraboloizi de rotatie identici ~i superpozabili prin translatie si printre acestia este ~i suprafata liberii a lichidului. La acela~irezultat se ajunge si folosind legea hidrostatici sub forma integrali. Astfel, potentialul gravitatiei este U, = gz, iar potentialul din care derivii forta de inertie de tirire (centrifugi) este:
9 9

deoarece derivata lui - U , este chiar acceleratia centripetii rw2.

Hidrostatica

87

Potentialul total este

U= U

U,=gz--

r2 o2

+ const,

iar ecuatia .suprafetelor echipotentiale este:

Constanta se obtine ficind pentru r = 0, z = z, i se ajunge la ecuatia (4-19) de mai sus. Presiunea intr-un punct de coordonate (r, z) se obfine din formula

Pentru aflarea constantei c, s i considersm punctul de pe a x i pe suprafata Iiberii a lichidului, care poate f i cunoscut prin conditiile la limits. Aceste conditii depind de volumul lichidului si forma vasului, care sint date. Fie, de exemplu, un vas cilindric de sectiun; circulars de razii R si fie h hiiltimea dat6 a lichidului in stare de repaus cind suprafata lichidilui este un plan orizontal. Dacii se noteazii cu h1 nivelul maxim a1 lichidului P rotatie, ling2 n perete, conditia de constanti a volumului lichid cere ca volumul lichidului in repaus absolut sii fie egal cu volumul lichidului in echilibru relativ, adici:

de unde rezultii

Pe de a1tii parte, ecuatia paraboloidului care formeazii suprafata l i beri este

in care punind z

h,, r

R, rezulti

Din ecuatiile (4-21) ~i (4-22) rezultg hl-hO=2(hlvh) sau h , + h l = 2 h .

88
4

Hidraulicu

In s f i r ~ i t ,din aceasti ultimd ecuatie si (4-21) rezultd:


T

Or, in punctul de la virful araboloi dului care formeazi suprafata l i bera de coordona te (r = 0, z = ho) resiunea este cunoscuti, fie p = pa. Introducind aceastd valoare in ecu tia (4-20) obtinem:

Fig. 4-61. Vas cilindricc~i lichid, in rni~carede rotatie

Fig. 4-62. Separator centrifug, de lichide

sau
C =

pa

+ yho,

iar distri butia presiunilor urmeazi legea:

4.4.3. Aplicatii tehnice


1) Separatorul centrifug (fig. 4-62). Doug lichide de densititi diferi te fiind P arnestec n (ins5 nerniscibile), sau dat5 fiind o suspensie de rnaterie solidi tntr-un lichid, se poate realiza o separare rapidi a materiilor componente prin centrifugarea arnestecului Intr-un vas care este pus fn rni~care rotatie cu vitez5 unghiular5 foarte mare. Explicatia se bazeazii pe faptul c i doui de lichide de greutiti specifice y, $i y, fiind in arnestec In stare de repaus, se separi prin sedimentare, adic5 particula mai dens5 de greutate specific5 y, cade la fund, unitatea sa de volum

'\

Hidrostatica
fiind antrenatii de forta (y, - y), Endreptati in jos. Cu cit este mai mare diferenta (y1-y), care este forta ce produce accelerarea de separare, cu atit separarea se efectueazl Pntr-un timp rnai scurt. Or, in cazul centrifugiirii unui amestec, cu viteza de rotatie w , intensitatea cimpului de forte este:
7

/=

~i raportul gl/g c r e ~ t econsiderabil cu w. Astfel, pentru r = 9,8 cm gi n = 3 000 rotlmin, 1 000 g ; in consecintii ~i y1 - y = g (61 - 6) devine gl (61 - 6), care reprezinti forta g1 de separare prin centrifugare. Raportul dintre cele dou5 forte de separare este Pn acest

g1 caz -- 1 000. g M a ~ i n a de centrifugare se compune dintr-un vas in rotatie cu peretii previzuti cu orificii la diferite niveluri. El este fnconjurat de un cilindru fix previizut cu orificii de colectare qi ajutaje prin care se evacueazii lichidele separate din amestec: cele rnai uvoare la partea de sus, cele grele rnai jos. Se intrebuinteazii magini centrifuge T medicing n pentru separarea particulelor rniFig. 4-63. Accelerometru cu piezornetru croscopice qi chiar ul tramicroscopice, cum sint virusurile. 2) Accelerometrul. fntr-un tub in form5 de U se a f l l mercur, care, in stare statica, se ridicii in ramurile verticale la Pniiltirnea h (cm). Acest tub poate servi la mkurarea fie a acceleraliei unei rnisciiri de translafie, fie a acceleratiei centripete qi atunci se obtine printr-un calcul- simplu iufeala unghiulard de rotafie. In primul caz, presupunem cii accelerometrul este fixat in pozitia AB orizontal, de un vehicul care are o acceleratie orizontalii (mls2). In acest caz mercurul se va ridica T una n din ramuri -cu x cm ~i va scobori in cealalti ramuri tot cu x cm. Rezultanta fortelor masice specifice ~i = 9,81 m/s2 trebuie s l fie perpendicular5 pe suprafata izobarii M N. Din figurii rezultl:

a g

Presiunea relativl Entr-un punct a1 bazei tubului, de exemplu in C, se misoara in Pniiltimea coloanei de mercur, in cm, care, raportat5 la 73,5 cm, d l presiunea in atmosfere tehnice : at.

In a1 doilea caz, aparatul se a~aziiastfel ca una din ramurile verticale s5 fie in coincidenti cu axa de rotatie a sistemului. Astfel, daci aceastl ax: este BN,

h fiind cunoscut in stare statics, este de ajuns a observa mirimea lui zN pe axa d e rotatie care poate fi misurat exact. Se obtine:

4.5. STATlCA GAZELOR


4.5.1 Legi le gazelor
In paragrafele precedente s-a argtat c5 legea hidrostatici este general5 si se aplicl la gaze, sub diferitele ei forme. Ins5 gazele sint foarte compresibile, iar presiunia lor depinde mult ~i de temperaturg ; astfel c2 rezolvarea problemelor de statica gazelor cere, P general, n intrebuintarea unui numlr mai mare de ecuatii. Vom aminti mai intfi ecuatiile date In Capitolul I1 pentru a putea face apoi o discutie asupra modului cum trebuie aplicate. a) Ecuatia caracteristicii (fizicg) se aplicg gazelor (afar2 de cazul presiunilor prea mari), in zona fndepgrtatg de punctul de condensatie, cfnd gazele se comport5 ca gazele perfecte (ideale). Aceast2 lege se pune ~i sub alte forme (v. Cap. 11). Pentru gazele reale se folose~temai frecvent formula lui Van der Waals. b) Legea lui Dalton sau legea amestecurilor se enuntii sub dou5 forme echivalente (in care V este volumul unei mase gazoase de greutate G): - La presiuni ~i temperaturi egale, volumele mai multor mase gazoase se adunii in amestec CV = V,. - La volume ~i temperaturi egale, presiunile mai multor mase gazoase se adunfi h amestec. Aceasta face c2 fiecare amestec gazos are o constant5 Ra care poate f i folositi ca vi constanta R a unui singur gaz din formula (4-40). Aceastii constant2 Ra se calculeazii cu formula mediei ponderate:
'
A

c) Relatia dintre c p $ i c,. Dac2 cp ~i c, sint cgldurile necesaie pentru ridicarea cu 1C a temperaturii unui kilogram de gaz sub presiune constant5, respectiv sub volurn constant, exist2 relatia:'

In care J = 427 este echivalentul, In kgm, a1 unei calorii mari. Relatia dintre c p ~i cy se mai dg gi sub forma de raport:

x este cuprins intre 1,09 ~i 1,67, In medie 1,41. Valorile mari ale lui x sint pentru gaze mono-

atomice, cele rnici pentru molecule complicate. d) Legea lui Joule. Daci o mas5 gazoas2 este supus2 la transformgri sub actiunea unor forte, astfel c2 temperatura final2 este egall cu temperatura initialii, cantitatea de c2ldur5 absorbit2 de acea mas5 este echivalent2 cu lucrul mecanic exterior. e) Legile schimb2rilor de stare (evolutii). 0 dat5 cu formularea legilor evolutiilor, vom calcula ~i lucrul mecanic exterior a1 fortelor elastice la modificarea de volum a unui kilogram de gaz:

Demonstrarea legilor evolutiilor nu va fi datii aci, acest capitol apartinind termodinamicii. Mentiongm c2 la toate procesele de transformare se aplicii legea general5 de stare fizicg.

Hidrostatica

91

in care procesul de transformare este atit de lent, incPt temperatura gazului se mentine constantg. In acest caz, T = 0, iar legea de stare fizicg devine:

- Evolu#ia izotermd este aceea

Lucrul fortelor elastice:

- Evolu#ia adiabaticri este acea transformare ideal5 in care cantitatea de c5ldurii continut3 tn 1 kg gaz se menfine constantg, adicg:

Primul termen din membrul I1 reprezint5 energia caloric5 necesari pentru ridicarea temper a turii sub volum constant, iar membrul I1 - energia echivalentg cu lucrul mecanic exterior, necesar variatiei acestui volum. Tintnd seama gi deecuatia de stare fizicg, se obtin urrnitoarele relatii echivalente:
pvX = const . ,
~ ~ x -1 -

const ;

rp
1

"

= const,

(4-30)

iar lucrul fortelor elastice lntre stirile 1 ai 2 este:

sau Pnci

Daci T2 = 0, se obtine expresia intregii energii interne a unui kilogram de gaz de temperatura T

- Evolufia
-

politropicd este aceea in care PvX' = const,

f n s i x' # x . In acest caz Ins5 baticg nu mai sint valabile.

X'

nu se poate inlocui cu

9si
cv

formulele de la evolutia adia-

4.5.2. Conditi ile f izice ~i hidrostatice ale atrnosferei teoretice


In cazul atmosferei, fortele masice derivi din potenfialul gravitational U = gz, astfel c i legea hidrostaticg se exprim5 prin:

H idr aulilca
-

iar ecuatia fizici (a gazelor perfecte) este

1 1 sau, inlocuind volurnele specifice v = - , vo - Y


Yo

aceasti ecuatie se mai poate scrie:

La OC, po = 10 336 kg/rn2 ~i yo = 1,29 kg/rn3, deci

iar

Scriind legea hidrostatici sub formi diferentiala:

~i inlocuind aci pe y obtinut din ecuatia (4-34), se obtine:

sau sub forma unei ecuatii cu diferente finite:

Aceasta forrnuli d i valori ale lui Az cu aproximatie < - pentru altitudini 2 < 2 500 r n 500 gi serve~tela misurarea a1ti tudinii cu ajutorul presiunii barometrice (nivelment barometric). Se presupune la aplicarea acestei formule c i temperatura T este constants, ceea ce nu este conform cu realitatea. In locul ecuatiei cu diferente finite (4-35) se poate obtine, prin integrare, formula barometricii
2-2,

= 8 0 0 0 (1 + a0) ln-.Po
P

Factorul 8 000 reprezinti iniltimea H, a intregii coloane atmosferice la 0C. considePo - 10 333- 31 8 000). rind c i densitatea aerului a t e constant2 ( H , = -Yo 1,29
-

Hidrostatica

93

0 formula practicii se obtine din precedenta, lnlocuind logari tmii naturali prin logaritmi zecirnali, presiunile p prin coloana de mercur h ~i temperatura prin temperatura medie
e+eo 2

Pentru o mhurare, respectiv un calcul rnai exact, trebuie sii se introducii o serie de ter meni de corectie, pentru: variatia lui g cu altitudinea ~i cu latitudinea; variatia coloanelor h ~i ho cu temperatura.

4.5.3. Atmosfera real2


Atrnosfera teoreticii, aga cum a fost consideratii P articolul precedent, se caracterizeazii n prin temperaturii constanti la acela~inivel ~i - degi variind cu lniiltirnea - se rnentine In ,,echilibru izotermic". Atrnosfera realii, In stratul inferior numit ,,troposferci", nu se aflii h echilibru izotermic ; de aceea se formeazii curenti orizontali in apropiere de sol ~i curenti verticali ping la o iniiltime de 10 500 m, care fac ca mase de aer sii treacl de la o presiune la a1ta. Cum conductibilitatea termicii a aerului este rnici, aceste fenomene se pot considera ca adiabatice, sau, rnai exact, ascultlnd de legea politropici [ecuatia (4-39)]. Deasupra altitudinii de 10 500 rn, atmosfera este formati dintr-o piiturii mult mai stabilii, lipsi t i de curenti ~i de variatii de temperaturii. Aceastl pituri, numi t i ,,stratosferri6', se poate deci considera cii este in echilibru termic. In acest strat este deci valabilii gcuatia (4-36), respectiv (4-37). Pentru aplicatii tehnice este necesar s i se defineasci o atrnosferii fictivl, avPnd propriet5ti medii, care sii se apropie cit mai mult de atmosfera realii. 0 asernenea atmosferi este nurni t i ,,atmosferri standard". I a t i ctteva proprietiti ale troposferei standard : a) Variatia ternperaturii (absolute) ascul tii de legea urmiitoare, valabill plnl la a1titudinea de 10 500 m:
A

~n care:

T = T o - az,

(4-38)

T este temperatura la altitudinea z deasupra nivelului mediu a1 mirii, in n ~ ; T o - temperatura la nivelul mediu a1 miirii; a - gradientul mediu a1 temperaturii = 0,0065"C de fiecare rnetru. b) Aerul este presupus uscat. c) Intensitatea gravitatiei g este presupusi constanti. d) Presiunea variazii dupi urmitoarea lege poli tropic5 :

e ) Greutatea specific5 variazii dupii legea evolutiei poli tropice :

f) In zona izoterrnii din atmosfera realii, legea barometric2 exact5 este:

- z, =

T , ( R ln-

Po P

t n care se ia: 2, = 10 769, T , = 218, temperatura medie in lntreaga troposferii, ptnl la 2,. In aceastl formull po este presiunea la nivelul mediu a1 mirii ~i la temperatura T o = 288C
(adici to = 15C).

94

Hidraulica

4.5.4. Statica aerostatelor


Vom considera un balon sferic prevazut cu o naceli (fig. 4-64) ~i c i volurnul acesteia este suficient de mic pentru a admite cii irnpingerea aerului se reduce nurnai la irnpingerea pe balon. IrnbrLimintea balonului se consideri etanqi, PnsH in cornunicatie cu atmosfera printr-un apendice larg, situat in partea inferioari, astfel ca s i se evite spargerea balonului cInd s-ar ridica repede ~i presiunea interioari a gazului ar fi rnai mare decit presiunea atmo-sfericii. Prin apendice se u r m i r e ~ t edeci ca, pe misuri ce balonul se urcii, presiunea gazului s i egaleze presiunea ex terioarl. Sii admi tern c ternperatura in atrnosferi este constanti, H c i V este volurnul ocupat de balonul urnflat $ - greutatea specifici a aerului la altitudinea yi unde se afl5 balonul. Greutatea aerului deplasat este deci Vy y~i greutatea gazului din balon Vy,, y, fiind greutatea specificri a gazului la aceea~ial titudine. Forta ascensionali rrirnasii este:

In aceasti relatie, 6 este -- constant, V = const, iar y l a p e n d i r e scade cind altitudinea creste. Pentru ca balonul s l se ridice. trebuie ca forta ascensio\ I / nali riirnasi F s i fie rnai mare decit greutatea iroprie plus greutatea utill (oameni, bagaje ~i lest) pe care le vom nota cu o singurl literl: P. In general, balonul nu este umplut cornplet cu gaz la plenaceli care, rimlnind zbfrcit in partea de jos (Imbricimintea flascl) ; totusi se intrebuinteazi un volurn de gaz suficient ca forta ascensionals F s i invingi fncl sarcina P. Pe mgsuri ce se Fig* 4-64* Balon sferic urcl, gazul se dilat5 - cgci presiunea interioari scade - urnfltnd ~i partea zbircitl, f5ri pierdere de gaz. Dupi ce trnbricirnintea este cornplet fntinsi, orice urcare a balonului are ca efect o pierdere corespunzritoare de gaz, prin apendice, presiunea interioarg trebuind s l se echilibreze cu presiunea ex terioarl. Abia in aceasti fazi, In care volurnul V este constant, balonul poate intra i n echilibru, la o iniltime plafon z, deterrninati de relafia
1
~\ %

\T

Aceasti relafie d i pe y, de unde rezulti z conform ecuafiei (4-39'). In aceastl pozitie balonul se rnentine citva tirnp; h i , datoriti pierderilor inevitabile de gaz, forfa ascensionali scade, ajungind la o valoare F'c F. Atunci balonul cade, sub influenta fortei P -F', tmbriclmintea devine zbircitl gi masa gazului M '=V'y ' rlmIne constan t i . V' y' Cum 6 = constant, insearnng c l ~i V' y = este constant, adici: 6
s

F' = V' y ( I

6)

= - (1

M ' 6

- 6) = const.

Aceasta face ca balonul s i nu mai poatg lua a l t i pozitie de echilibru p h i ajunge pe pirnint. De aceea, pentru a opri coborfrea, se aruncl lest, plnii cfnd greutatea poverilor P' < P

Hidrostatica

95

este suiicient de 1nic5 pentru ca F' > P', pentru o gre:~tate specific5 y' a aerului, ceea ce face ca balonul s i urce pini la un nou plafon, corespunzind lui y' dedus din ecuatia

Vy' ( 1

- 6) =

P'.
2 '

Cum P' < P , trebuie ca y' < y, deci noul plafon

va fi mai mare decit z.

4.5.5. Aplicatii ,
1) h t r - u n caznn de aer, crltndric, de diametru D = 1 nl p ina'llime h =. 3 m , se i introduce prin pompare apci, care preseazci aerul la p = 15 at. Pistonul pompei are u n diametru d = 5 cm ~i o curs6 s -- 40 cm. Se cere numfirul x de lovituri de pompd gi

lucrul mecanic necesar pen tru a produce acest rezultat sub temperaturd constantd.
Volurnul aerului este la Pnceput V o = apa incompresibilii)

xD2
4

h, la presiunea p,, iar in final (considerind

V = xD2 h - X - n d 2 s la p atmosfere.
4 4

Aplicind legea lui Mariotte intre cele doui stiiri, se obtine:

( ( )
poVo ln
P Po

:)=2

800 lovituri.

Lucrul de compresiune este:


- = 65

897 kgfm.

2) Care este, teoretic, inriltimea maxim6 de aspiratie a unei pompe la altitudinen de 2 500 m deasupra mdrii si temperatura de 15"C, dacci greutatea volurnetricii a uerului In acelea~icond if ii este yo = 1,2344?

Din ecuatia z punind zo = 0,

--

z,

Po RT in P

= 29,27,

p, = 10 405 kgf /m2

rezulti:

Aceasti iniltime ins2 nu se poate realiza, din cauza frecirilor apei in pompa $i conducts gi din cauza fenornenului de cavitatie.

96

Hidraulica

3) Manometrul cu pistoane (fig. 4-65). Se compune din doi cilindri cu cite un piston de diarnetre diferite. Se introduce sub pistonul be1 rnic gazul la presiunea p ce trebuie misurati qi citirea se face la coloana de lichid z deasupra pistonului mare. Intre pistoane este presiu-

nea ex terioari po, constan t5, iar greuta tea pistoanelor este neglijabilii. Pentru echilibrul sisternului trebuie ca:

de unde:

aer cald?
Fig. 4-65. Manometru cu pistoane
i n care

Se vede c i dac5 raportul D/d este mare, lniiltimea coloanei z se reduce rnult. 4) Care este forfa ascensionald a unui balon t.u

Fie to temperatura aerului exterior gi t > to temperatura aerului din balon. Forta ascensionalii este :

de unde:

5) U n balon cu h idrogen , avind greutatea proprie 2 800 k g plus greutatea ut ila' 690 kgf , trebuie sri dezvolte o forfd ascensionalG de 1 370 k g f la presiunea barometricti de 730 mm gi fernperatura 0 = 20C. Ce capacitate trebuie data' balonului?

F = V (y - yo) - G,

tn care:

Rhidrogen = 422,59,

deci

Q Ce plafon atinge balonul din problema precedentd, Zntr-o afmosferd izotermic6?

G Plafonul are loc pentru F = 0, adicii y - y - , -

- - .P Yaer RT
P

'0

Yl(hidrogen)

--. P -R~T
,

G
V

3 490 4 500

293
1
-

1 422,59

= 7 160,

29.27

4.6. CALCULUL EFORTURILOR IN P E RETI1 VASELOR SUPUS1 PRESIUNII FLU1 DELOR 4.6.1. General it5ti

Un perete foarte subtire, inextensi bil, supus actiunii presiunii hidrostatice, ia o formii de echilibru, astfel cii in orice sectiune fiicutii prin perete, rezisten ele sint normale pe sectiune ~i distribuite uniform pe grosimea sectiunii. ntr-un astfel de perete lipsesc eforturile de forfecare ~i existi numai eforturi de int indere sau comprimare, deoarece sectiunile sale nu sint niciieri solicitate la incovoiere sau la torsiune. Imaginea unor pereti absolut flexibili este pelicula inchipuiti la suprafafa unui lichid in care se exerciti tensiunile superficiale, sau-chiar membrana din care este format2 o bii~ici de sipun (v. paragr. 4.7). Peretii reali ai vaselor sint ins3 in general rigizi ~i chiar dacii l i se d i , prin constructie, forma de echilibru a unei membrane pentru o anumitii inciircare, aceasti form5 nu mai este tot o form5 de echilibru pentru a1te incirciiri. Apoi, datoriti deformatiilor elastice, pe de o parte, si unor piese de innidire, de intirire si de rezemare, pe de a l t i parte, se probuc totusi momente de incovoiere, mbmente de torsiune ~i eforturi de forfecare, ce-i' drep t mici f a t i de a1te forme arbi trare posibile ale suprafetei vasului. Eforturile acestea secundare pot lua in unele zone valori relativ mari ~i se suprapun eforturilor de tensiune sau de compresiune curatii. Din aceste consideraf i i rezul t i c i , in orice caz, avem interesul a da vasului o formi de echilibru pentru indrcarea cea mai mare, pentru a reduce cit mai mult eforturile interioare. i n cele ce urmeazii se vor studia numai eforturile de membranii si se va determina care sint formele de echilibru cele mai convenabile ale beretilor s u p u ~ ila presiune hidrostaticii.

4 4 . 2 . Suprafete cu simp15 curburg a) Perete cil indric supus la presiune constant5 (fig. 4-66). Presupunem necunoscutii directoarea cilindrului si consideriim echilibrul unei pirf i din perete avind generatoarea de lungimk = 1. Sectioniim peretele dupi genera-

toarele din A ~i B ~ i - 1 izoliim introducind tensiunile T, T' tangente la curba AB in A si B si presiunile p, normale pe elementele acestei curbe. Rezul tanta P a , , fortelor pds este p A B = p c si este normalii pecoarda c la jumii tatea ei, oricare ar f i forma arcului A B, deoarece, ize!lnd numai ,masa fluidii cuprinsii intre arcul si coarda AB, ea trebuie sii fie in echilibr;. Rezultii . cii fortele de tensiune T trebuie sii fie concurente pe directia l u i P, simetrice fat8 de P si egale cu:
t t

T=T'=
Fig. 4-66. Perete cilindric supus la presi une constant 5

PC

2 sin 2

Prl,

(4-42)

r, fiind lungimea comunii a normalelor A 0 si OB in punctele A si B. , Pentru un a1t segment de arc BC a1 directoarei, la care normalele ar avea o lungime r, # rl, am avea T' = pr,. Deci trebuie ca r, = r,, adici figura de echilibr~i curbei generatoare este un cerc ~i efortul de tensiune este si el a constant. Exemple. i n cazul unui rezervor cilindric circular cu axa vertical& continind un lichid, eforturile T sint egale intr-un plan orizontal; in cazul unui gaz, aflat la o presiune mare in raport cu greutatea sa volumici, rezultatul se aplic6 cu aproximatie adrnisibili in orice pozitie s-ar giisi vasul de form2 cilindric-circulari. i n cele precedente nu s-a tinut seama de greutatea peretilor vasului . b) Perete cil indric cu generatoare or izontale supus la presiunea hidrostaticii y t (fig. 4-67). Pen tru determinarea formei de echilibru de membranii, se scriu ecuafiile de echilibru ale unui element de suprafatii ds 1, proiecttnd fortele pe normala ~i tangenta la mijlocul lui ds, fir8 a considera greutatea peretelui.
9

[-T

da + (T -+dT)] cos -- 0 9

sau d T = O ;
yt ds = 2

(4-43) Tda.
Fig. 4-67. Perete cilindric cu ax5 orizontala supus la presiunea hidrostatici

T sin

-N

da

Hidrostatica

99

Se deduce: in care r este raza de curburi a elementului curb ds. Semnul - s-a introdus
ds deoarece raza de curburg r = - este negativi, dc fiind negativ (a scade o
da

cind z cre~te), iar T este pozitiv (tractiune). Rezul t i ecuatia di ferentiali :

Aceasti ecuatie conduce la o integralii eliptici, rezolvatii de M. LCvy (C. R. de 1 'Academic des Sc. T. XCVII, p. 694), considerati in scopul determinirii ,,elasticei (fi brei medii deformate) unei bare foarte flexi bile, supusii la doui forte egale si contrare aplicate la capetele ei (fig. 4-68). Ecuatia diferentiali (4-43) poate fi rezolvati, calculind pe x si y in functie de parametrul a si csnstruind curba prin puncte. Din ecuatia (4-43), in care inlocuim pe ds drin dzlsin a, obtinem ecuatia diferentiali:
"

yzdz=care, integratii, conduce la ecuatia:

T sin a do:

a,

fiind valoarea lui a pentru z = 2,. Tot din ecuatia (4-43), inlocuind pe ds prin dxlcosa, obtinem:
-T cos a da
y

dx =
Y

(cos a - cos a, ,)

+q ,
2

-F

Valorile lui x se pot afla prin integrale elip tice, prin calcul numeric aproximativ sau prin dezvoltiri in serie. Mai practicii este rezolvarea prin urmiit oarele me tode : Metode geometrice: Ecuatia (4-44) se poate scrie sub forma:

IrI=- T
YZ

(4-44')
I

* T

fn care r este raza de curburs a I I membranei cilindrice fn punctul C Fig. 4-68. Determinarea formei de echilibru a perela sub nivelul telui cilindric cu ajutorul ecuatiei lamei elastice, Iichidului (fig. 4-69). actionatii de doui forte egale aplicate la extremititi
9 '

Alegem tensiunea specific2 in membranii T si inclinarea ei la adincimea zl sub nivelul lichidului si calculim pe r1 du ecuatia (4-44'). zl este ales in apropiere de suprafata abei ins5 nu i t i t de mic ca rl sii iasii din cadrul p l a n ~ e i .Trasiim arcul de cerc 1-2 cu centrul in Cl, apoi pe raza 2-Cl luiim un segment 2-C,..= r, raza de curburii corespunziitoare punctului de la adinciA

4-69. Determinarea grafici a formei de echilibru a unui perete cilindric subtire supus la presiune hidrostatici

rnea 2z1 gi ducem arcul de cerc 2-3pin6 Ia intersectia lui cu orizontalaz=3zl; luiim un nou centru de curburii C, pe raza 3-C, si ducem arcul de cerc 3-4 si asa mai departe pinii ce peretele (membrana) este opri t in sectiunea unde T , :ndiplineste conditiile cerute. In zona 1-0, folosim construct ia aproximav
r

tivii: trasiim arcul 2-1


9

pin; la 1', la adincimea-

ducem tangenta I '-0


'

si in prelungire, efortul To. 0 a1t i metodii geometricii interesantii se giiseste descrisii in Kulka, Der Eisenwasserbau, Berlin 1928, bazatii pe unele prodrietiiti de reciprocitate ale

pol igoanelor funiculare. Metode analogice. Se foloseste analogia deformaf iei membranei* -formi de echilibru a fortelor de p-esiuie hidrostat icii cu deformaf ia unei lame elastice drepte, foarte flexibilii, actionatii la capetele ei numai de douii forte care se echilibreazii, cu neglijarea fortelor masice (fig. 4-70). fntr-o sectiune C noreste: malii, pe fibra medie deformata", momentul inc M = Fz, i,." ;\ '. * Cornunicatg de C. Mateescu la Sirnposionul de Mecanici tinut de Soc. de Maternatici

bKq%jp)-3
&

r'

din R.P.R., Pn octornbrie 1959 (nepublicati).

iar lama se va deforma astfel cii r fiind raza de curburg, este satisficutii ecuatia urmitoare:

Aceasti ecuatie este identicii cu ecuatia (4-447, d a d punem:

Asadar, profilul de echilibru a1 unei membrane kupuse la presiunea hidrostat icii se poate z obtine cu ajutorul unei lame foarte elastice si , flexi bile. Y f' Aceasti metodii permi te rezolvarea rapidii C 0 a unor probleme tehnice si tehnico-economice foarte complicate, care r necesi ta rezolviri de integrale elip tice, calcule variaf ionale. De exemplu, ne propunem a gisi forma unui jgheab metalic suspendat deasupra solului, format dintr-o membrani de o grosime uniFig. 4-70. Metoda analogiei formi, astfel ca pentru o arie datii a sectiunii e1astol:idrostatice pentru aflarea de Curgere si 0 rezistentii admisibila datii formei de echilibru a unui jgheab , a metalului s i se realizeze greutatea minims cu perete subtire de metal. Aceasta inseamni ca, pentru o lungime datii a perimetrului u d a t , sa se giiseascii suprafafa inchisi maximi, membrana h i n d si forma de echilibru care corespunde unei tensh.mil specilice 1 ' = const. In acest scop, cu o l a m i elastics de lungime arbitrarii pe care o supunem unor deformatii succesive' tfasim o serie de curbe apropiate de un semicerc, aceasta fiind forma hidraulici cea mai favorabili (fig. 4-71). T o t u ~ iarcul de ,
-

C .

4-71. Determinarea formei economice a unui jgheab dintr-o mernbrang subfire de grosirne uniform& prin metoda analogiei elastohidrostatice

cerc nu corespunde suficient din punct de vedere static. Planimetriim ariile ~nchiseintre curbe si coardele obtinute si deseniim un grafic luind in abscise lungirnile c ale coaidelor si Pn ordonatd ariile a corespunziitoare. DucTnd o
v

dreapti tangenti la curba A , paraleli cu axa Oc, se obtine Pn punctul de tangents solutia ciiutati. Figura astfel obtinutii se amplificii apoi la scara necesarii pentru ca sectiunea de curgere sii aibi aria datii.

Se considerg trasat pe suprafata dati un dreptunghi elementar curbiliniu (fig. 4-72), avfnd laturile ds, ~i ds, ~i fie I centrul siu, iar I N normala in I la exteriorul suprafetei. D a d elementul ds, ds, se separi de restul suprafetei, introducindu-se fortele de legii turii, acestea impreunii cu rezul tanta presiunilor exercitate pe ambele fete ale elementului de suprafati trebuie sii fie in echilibru. Fortele de legiturii vor f i notate cu T2dsl, respectiv Tlds2, aplicate normal la
-

Fig. 4-72. Schema eforturilor la ecuatia lui Laplace pentru o membranii cu dub15 curburi

mijloacele segmentelor ds, ~i ds,, Pnsi tangente la suprafati, T, ~i T , reprezentfnd tensiuni unitare (pe metru liniar lungime de arc). Pe celelalte doui laturi ds, si ds, se vor exercita forte diferite de fortele T2dsl ~i Tlds2 cu cantititi diferenfiale si anume: dS1 . T2dsl -I- (T2ds1)ds,, respect iv Tlds2 a
9

as,

8%

Diferenta presiunilor pe fetele drep tunghiului ds, ds, are ca rezul tanti forta

Hidrostatica

103

aplicati normal la suprafati in punctul I, p fiind functie de coordonatele locului.. In cazul cind punctul I se afli sub presiunea unui lichid de greutate specifici y, la adincimea z, rezultanta presiunilor este yz ds,ds,, deoarece, presiunile exercitate de atmosferi pe ambele fete se anuleazi. Vom scrie ecuatia de proiectie a fortelor pe normala IN, neglijind greutatea proprie a peretelui. In acest scop, notim cu da, respectiv dcp, unghiurile pe care le formeazii normalele la suprafati duse in virful dreptunghiului elementar la extremitatea arcelor ds,, respectiv ds,. Daci se neglijeazi infinitii mici de ordin superior, da si dcp sint totodati ~i unghiurile sub care sfnt vizute arcele ds, ~i ds, inscrise pe 'suprafati si care trec prin punctul I, unind mijloacele laturilor ds, ~i ds,. 0 ecuatie de 'echilibru este deci:
A

da 2T, sin - .ds2.

se va lua semnul cind lichidul udi partea concavi si semnul - cind udi part ea convexi . Razele de curburi ale suprafetei pentru sistemul de planuri diedre ales sin t : - - si 1 ' ' - ds, Q2--* Pl 9

d? + 2T2 sin -ds = f yz ds,ds,; 2

do:

'

d?

Daci introducem expresiile lor in prima ecuatie de echili bru, se obtine:

In aceastd formuli dispare semnul f ciici raza de curburi se va considera pozitivi P cazul concavititii udate si negativi cind convexitatea este udatii, n conventie care corespunde cu creSte;ea pozi t ivii sau nega t ivi a unghiurilor cr sau cp pe care le fac tangentele la curbele s, ~i s2cu planul de api. Proiect ind fortele care actioneazi element ul de supra fati dupi tangentele in I la curbele ortogonale s, si s,, se mai obtin douii ecuatii de echilibru, care impreuni cu ecuatia (4-45') permit determinarea atit a tensiunilor necunoscute T,, T2 cit ~i a unei conditii de formii F(s,,s,,z) = 0 , ecuatie care, in cazul unui perete nerigid (foarte flexi bil fnsi inextensi bi I), reprezinti suprafata de echilibru, forma necesari a peretelui. Pentru obtinerea ecuatiilor de proiectie dupi tangente, se vor proiecta mai intii fortele pe planul tangent, obtinindu-se un sistem de vectori echivalent (adici diferind de cel real numai prin infinif i mici de ordin superior) si se vor descompune dupi directiile celor doui tangente. In cazul particular, cind una din razele de curburi este mereu infinitii, ecuatia (4-453 se reduce la: T - = yz.
)

Daci tensiunile intr-o zoni sint negative (compresiuni), pereti i foarte flexibili se deformeazi puternic P acea zorii, se cuteazi (instabilitate de formii) n

~i este necesar, pentru a avea o formi stabili, ca perefii sii fie rigizi. Calculul

vaselor cu pereti rigizi insi foarte subtiri se face in modul aritat la peretii flexi bili, dar dacii forma peretelui nu corespunde cu suprafata defini tii prin ecuatia (4-45'), se vor nagte momente de Pncovoiere, la care peretele trebuie s i reziste. Aceste momente de incovoiere provin din cupluri he forte care nu schimbi starea de echilibru a tensiunilor T .
rn

Fig. 4-73. Deformafia unei membrane dreptunghiulare supus5 la presiune hidrostatic; -

Dacii punem conditia T , = T , = T = const pentru intreaga suprafati, ne afliim in cazul formei de echilibru a unei membrane infini t de subtire ~i flexibili (fig. 4-73), de genul piiturii superficiale a unui lichid care este sediul tensiunii superficiale (v. paragr. 4.7.)' Eii
Dac5 peretele are un contur de reazem plan dat ~i ne propunem a grisi forrna de echilibru a plnzei suficient de Intinse pentru ca bombamentul s5u fat5 de reazem s5 -fie relativ . 1 1 d2w haw mic, se pot lnlocui cu o aproximatie acceptabilri expresiile - ~i - prin - - gi -'

$i ecuafia diferential5 a membranei devine, pentru o tensiune superficial5 T uniform5 dati:

PI

P2

dy8

dza

0 solutie exact5 a acestei ecuafii a fost dat5 * sub forma:


g ,

=E

K impar

2a

COS

Kzy 2b

Equili bre d'une membrane au pourtour rectangulaire, soun~ise une B charge variant suivant la loi des pressions hydrostatiques (Bul. de math. et de physique de 1'Ecole Polytechnique de Bucarest, 1937).

* Cristea Mateescu,

Hidrostat fca

Au fost calculate valorile w , - gi - pentru o retea de 25 puncte in cazurile

6 -b 2 , - - b - 1 c+i--- - 1 = a a a 2 cazul a = 6 .

. In

dw dy

dw dz

figura 4-74 se reprezinti forma pfnzei obtinute pentru

Fig. 4-74. Curbe!e de deformatii egale ale unei membrane cu contur dreptunghiular supusii la presiune hidrostatici Aceste forme pot fi folosite ca elkkente de constructie pentru baraje, stavile, apoi la calculul plicilor groase supuse la presiunea liidrostaticii pentru obtinerea lui M, M, etc. Un calcul mai comod se poateFface pentru orice form5 de contur prin diferente finite ~i rnetoda relaxirii.

II.

4.6.4. Suprafete de rotatie


A

In cazul unei suprafete de rotatie (de obicei, axa verticala Oz este axa de rotatie) una din cele trei ecuatii de echilibru este satisficuti de la sine din cauza simetriei, iar tensiunile T I si T , se calculeazi cu ecuatia (4-45') si cu ecuatia de proiectie pe tangenta mkidianii, f i r i a impune suprafetei o andmiti formi de echilibru (fig. 4-75). Agadar, oricare ar fi forma curbei meridiane, echilibrul este stabil daci eforturile sint de tensiune, iar daci eforturile sint.

de compresiune trebuie ca peretele s i fie rigid, pentru ca stabilitatea si fie asiguratg. f n acest caz ecuafiile de echilibru se pun sub o form2 mai comod8, folosind ca variabile pe z si raza r a cercurilor paralele.
9

Fig. 4-75. ~chilibrulunei suprafete de rotatie supus5 la presiune hidrostaticii

Daci un cerc de rotatie face unghiul - - a cu normala la suprafati,


2

Tntre raza p2 de curburi normalii a suprafetei gi raza r decurburi oblici, existi relatia (Meusnier) : r = p cos ,

(f

-a)

pp sin a.

Din aceasti relatie si relatiile:


9

deducem
Pl

dr - dr --9 cosada d(sina)

iar ecuatia (4-45') devine:

TI

d (sin a)' + T , sina = yz. dr r

Hidrostatica
A

107

In aceasti ecuatie, T, este efortul in plan meridian, iar T, este efortul in plan paralel. Si proiectim fortele ce actioneazi elementul de suprafati pe direcfia Oz. Observiim c i proiectiile fortelor din planul paralel sint nule si c i notfnd Acp unghiul la centru in planul orizontal a1 arcului ds,, avem:
9

Rezultanta celor doui forte din planul meridian adici d (T,rAcp), iar proiectia rezultantei pe Oz este: d (T,r sin a Acp).
A

este variatia lor,

In sfirsit, presiunea unitari pe elementul de suprafati ds, ds, fiind p, forta de p r e s i ~ n eproiectati pe Oz este: p cos a dslds2 = pr dr Acp, deoarece ds,
= drlcos a.

Ecuatia a 2-a de echilibru este deci: d (Tlr sin a Acp) = pr drAcp.

Cum unghiul Acp este independent de r si p, ecuatia se simplifici r i mintnd


9

d (T,r sin a)

prdr

sau, integrati: T,r sin a =

r
ro

prdr .

Pentru lichide grele p = yz, deci: Tlr sin a


=

\ yzrdr.
-

Aceasti integrali este valabilii numai in zonele unde nu existi puncte, linii sau suprafek de reazem, pe care se dezvolti reactii, dar dacii una din limi te coincide cu punctele de aplicare a reactiilor, se pot g6si cu aceasti ecuatie reactiile pe reazeme. Ecuatia (4-47') inmulti t i cu 2 x reprezinti conditia 'de echili bru intre greutatea lichidului aflat in interiorul suprafetei de rotatie si tensiunile pe o linie de contur (sau reactii de reazem, dacii linia de contur ioincide cu reazemul). Dacl se pune conditia T, = T, = T = const. pe intreaga suprafati, cele doui ecuatii precedente devin identice si exprimi ecuatia suprafetei, care nu mai are meridiana arbitrari. 0 astfel de formii o c a p i t i o picituri asezati pe un plan orizontal sau o buli gazoasi intr-un lichid sub o placii orizontali. 0 asemenea formi poate fi folositi si pentru peretii unui rezervor sau o parte din suprafati, ca formi de baraj.
-

108

Hidros fdica

1) Un vas conic plin cu lichid este suspendat cu virful in jos p u n cerc

de reazem. S se calculeze tensiunile $i reactiile pe reazemul circular de razl In acest caz a = a, = const. ~i ecuatiile de echilibru devin:
A

R.

T 2 = Yzr

sin a,

1 Tl ( 0 ) - - Y -

R2
cosa,

Reactiile pe cercul de reazem sint dirijate dupii generatoarele conului gi este util a f i descompuse in componentele verticale si orizontale, pentru a putea dimenkiona cercul de reazem ~i fundatiile lui. Daci cercul de reazem este sub -- nivelul -lichidului, iar marginea su- - - perioari a peretilor conici este deasupra nivelului lichidului, ecuatiile de echilibru se scriu separat pe porfiunile OA, AB si BC (fig. 4-76). Calculul tensiunilor T,. Pe portiunea OA, integrala din iz membrul a1 doilea a1 ecuatiei (4-47') Fig. 4-76. Echilibrui unui vas conic continfnd este n u l i , = 0 si deci T , = 0 un lichid greu Pe portiunea AB:

--

T,r sin o0 = \:yzrdr


1

, =

r
R'

y (R' - r) tg oo*rdr

T, =turul B , unde

r cosa, 3 r = R:

(--+ x) zR efort
'r2 2
6

de compresiune, iar pe con-

R cos a, 6 Pe portiunea BC trebuie calculati integrala intre punctele C si B , pentru a nu trece prin reazemul B.
?

T I( B ) - -

($-R'R2 2

Tlr sin a,

B
0

y ( R ' - r) tg oo rdr = y ig a,

S:"
4

(R 'rdr - r2dr)

3R' T , este pozitiv si are valoarea maximi cfnd r = 9

Hidros f tlca a
>

109

Eforturile in planuri paralele T, se calculeazi ca la exemplul anterior. Reactia reazemului este egali cu suma eforturilor TI( B ) calculate deasupra ~i dedesubtul inelului B, sau se giseste scriind c i greutat'ea lichidului este echili brati de components verticali a ;fort ului total T I( B ) , adici :

Tl ( B )

R'3 Y -6 R cosu,

2) Calculul unui rezervor cu pereti sferici (fig. 4-77). I n acest caz existi o singuri ,razi de curburi si aceea este constanti si egali cu p. Ecrtafiile de echilibru devin: (4-48) T1 T2 = ypz;
9

rT, sin a

Fr

zrdr.

(4-49)
Fig. 4-77. Calculul unui rezervor cu pereti sferici

Avem relatide geometrice:


r=p sin a;z=z,-p

(I-cos

a) ;dr=p cos 0: doc.

Presupunem fata concavi udatii, deci p pozi tiv. Din ecuatia (4-49) rezul t i :
~ ~ =

-P

+ $ ( c o~ a + ~ s

+ cos a
~

jar din ecuatiile (4-48)

si

(4-49) rezulti:

Formulele sint valabile pentru z1 > 2p. Iatii variatiile lui T , si T2 cu unghiul a:
9
I

-TI
r

0
1 '
man

-- YP 2
-- YP

21

scade Tmin = scade Tmin

YP
-

(z1 -

T2

2 '

max

21

= -

YP (z,
2

%) $)

creste

descre~te-

GO

Daci z1 < 2p, formulele precedente sfnt valabile numai pentru partea de la nivelul apei in jos ; pentru partea peretilor deasupra nivelului apei se aplici formulele: T, sin20: = const. (4-51 )

Valoarea constantei se deduce aflind pe T , la nivelul apei atit prin formula (4-49) cit si prin formula (4-51). In cazu1 cind lichidul u d l partea convexi, se schimbii semnul eforturilor T , ~i T , calculate prin formulele anterioare. 0 discutie mai amplii a acestei chestiuni se g l s e ~ t e in ,,Hidraulicii teoretici si aplicatii" de D. Germani."
7

3) Rezervorul Intze (fig, 4-78). Acestui rezervor i se d5 o astfel de formii incit reactiile reazemului sii fie verticale. In acest scop corpul rezervorului fiind cilindric, fundul s5uare spre periferie forma unui con, iar la centru o suprafati sferici. Diametrul inelului de reazem CC se alege astfel ca T i gi T:' fiind eforturile ling5 reazem in fundul conic, respectiv sferic, componen tele lor orizon tale s5 se echilibreze, adicii: T: cos a = T:' cos a", '
Fig. 4-78. Calculul unui rezervor Intze constructiv. Eforturile T i gi T;' se calculeaz5 cu formula cunoscutii: (4-52)

ceca ce este avantajos din punct de vedere

T,r sin a =

r
0

yzrdr,

prin efectuarea integralei de la A la C, respectiv de la B la C, de unde rezulti:

T: =

G '
2xr0 cos a'

T; =

G' '
2xr0 cos cr"

Introductnd aceste valori in ecuatia (4-52) rezulti G = G", adic5 egalitatea volumelor ' care apasi pe fundul conic, respectiv sferic.

Dionisie Germani, inginer gi profesor, niscut T 1877 la Galati, diplomat a1 $colii n de poduri ~i gosele din Bucuregti, In 1900, gi a1 $colii Superioare de electricitate din Paris, in 1919. A proiectat gi a participat la executarea a numeroase ~i importante lucriri edilitare in Bucuregti gi P mai multe orave din targ. n Avind o vast2 culturg generali gi tehnicii, a predat cursuri de hidraulicii, motoare hidraulice, aerodinamici, magini electrice, din 1910 pfni in 1946, la $coala national5 de poduri gi ~osele,la Politehnicg gi la Universitatea din Bucuregti. Din 55 lucriiri publicate, 21 stnt memorii originale de mecanici, mecanica fluidelor, hidraulicii, electrb tehnicii gi geome trie. Din tre lucririle mai importan te se remarci : ,,Sinteza legilor de simili tudine in rnai mu1te domenii ale fizicii, bazata pe egalitatea miirimilor specif ice" (1930) ; ,,0 metodl elemen tari pen tru stabilirea deformatiilor ~i efor turilor interioare ale unui fluid incompresibil gi a ecuatiilor Navier-Stokes" (194 1) ; ,,Studiul grafic a1 lovi turii de berbec" (1938) ; ,,Asupra atractiei unui electromagnet deformabil" (1935-1936) gi tratatul de ,,Hidraulic5 teoretici ~i aplicati" (vol. I gi 11, 1942). Aceasti din urmi lucrare, d e ~ neteri minati, este cea rnai importanti publicatie de acest fel, apiirutii pfni In prezent in RomPnia. A murit In 1948, In Bucuregti.

Ifidrostatica

111

4.7. CAPILA RITATE 4.7.1. General itiiti

Sub ti tlul de capilaritate se grupeazii o serie de fenomene datori te unor forte care se dezvoltii la suprafata de separatie dintre lichide sau dintre un lichid si un solid sau dintre un lichid si un gaz. Se constati cii, datori tii acestor forte, iuprafata unui lichid aflat in ;epaus intr-un vas nu mai este planii si orizontalii aga cum apare in cimpul gravitatiei terestre - ci ia alte forme. Dacii masa lichidi este de dimensiuni mari, f r ca vreo dimensiune sii fie m i d , fenomenele de capilaritate nu joacii nici un rol, intrucit predominii fortele masice, in special ale gravitatiei ; cind insii cel putin una din dimensiunile masei lichide este micii, capilari tatea poate produce modificiiri importante ale suprafetei lichidului. Iatii citeva exemple, din cele mai obisnuite si caracteristice: - Sub volum redus, lichidul ia o formii proprie, forma de piciiturii, fiirii a avea nevoie de peretii de sprijin ai unui vas. Caracteristicii in special este piciitura de mercur, de formii sfericii, foarte elasticii gi mobili. - Un lichid viscos, agitat in contact cu aerul, formeazii numeroase biisici de aer, constituind spuma sau emulsia, care nu mai are nimic comun cu fo;ma obisnuitii a suprafetei unui lichid in contact cu aerul. - In tuburi de diametru mic (tuburi capilare), apa se poate ridica la iniiltimi mari, in contrazicere cu principiul vaselor comunicante. De la acest fenomen particular provine denumirea generic2 a acestor fenomene, de ,,capilari tate". Se dovedeste - ca si in alte ramuri ale fizicii - cii, in general, fenomenele sint sub depenhenta simultanii a mai multor legi, adicii sint complexe si, dup2 cum dominii anumi te categorii de forte, aspectele fenomenelor pot diferi d e la un caz la altul.

4.7.2. Tensiune superficial5

Numeroase experiente ne conduc la ipoteza ca la suprafata unui lichid, intr-un strat foarte subtire, se dezvoltii tensiuni superficiale uniforme, care nu depind de forma suprafetei lichidului, ci de natura lichidului si a gazului cu care lichidul este in contact, precum ~i de temperaturii. 1 a t i citeva din aceste experiente: - Se introduce un cadru (sau inel) de sirmii subtire in apii siipunoasii sau in lichid gliceric (apii in amestec cu siipun si glicerinii) si se scoate afarii. Se constatii c i s-a prins pe cadru o cantitate micii de lichid, intins ca o membranii *subtire.pe cadru. - Dacii de marginea inelului este fixat un fir subtire de miitase de care este legat un altul in douii puncte, fcrmind un ochi de formii neregulati, si se introduce in lichid gliceric, astfel ca membrana lichidii sii prindii in ea fireie de miitase si se giiureste apoi membrana in interiorul ochiului format de fire, s8 constatii'cii firul estk intins uniform de toate piirtile, astfel cii ochiul ia forma

unui cerc (fig. 4-79). Or, aceasta fiind forma de echilibru a unui fir flexibil supus unor tensiuni uni forme in planul s i u , experienta dovede~te existenla tensiunii superficiale, egala' E toate directiile. n Aceasti tensiune se poate misura prin diverse metode. De exemplu, introducem in lichidul gliceric un cadru de sirmi, avind una din laturi mobilii gi preyiizuli la capete cu douii mici ochiuri, astfel ca sii poati aluneca in lungul

Fig. 4-79. Experienta care dovedeqte c i tensiunea superficial5 este constanti

Fig. 4-80. Experienta prin care se mgsoarii tensiunea superf icialii

celor douii laturi perpendiculare pe ea. Dupii ce scoatem din lichid cadrul cu pelicula pe cadru, atfrniim o greutate micii la latura A B si constatiim c i ea se deplaseazii cu o canti tate micii in A 'B', Fntinzind membrana lichidii (fig.4-80). Explicafia acestor fenomene a fost datii pentru prima oar5 de Laplace, cu ajutorul- ipotezei atractiei moleculare. Ulterior s-au elaborat si a1te teorii, k. care ins2 suferii de acelea~iimperfectiuni ca ~i ipoteza lui ~ a ~ l a c Moleculele unui lichid s-ar menfine in pozitii reciproce imobile datoritii unor forte de atractie la distantii, foarte mici, denumite forte de coeziune. Aceste forte sint cu totul neglijabile dacii distanta dintre douii molecule d e p i i ~ e ~ t,,raza de e acfiune molecularii" care este de ordinul unei sutimi de micron. (Spre deosebire de lichide, gazele sint lipsite de coeziune, moleculele lor tinzind a se depiirta si fiind intr-o stare de continuii miscare, cu viteze depiisind 1 000 m/s). Se admiie deci, pentru lichide, cii atractia Pntre moleculele lor este proportionalii cu masele ~i cu o funcfie de distanfii, de formii necunoscutii, dar care se anuleazii pentru distanta egalii cu raza .de actiune molecularii. f n ce fel se explici tensiunea superficialii cu ajutorul ipotezei mentionate? Fie o moleculii M I - sit uatii la oarecare adincime, supusii fortelor de atractie provenind de la molecu- lele situate in interiorul unei sfere de acti-- vitate molecularii de raza E (fig. 4-81). -Intrucit materia este izotropii, toate aceste forte de atractie se echilibreazii si moleFig. 4-81. Explicatia tensiunii superficiale cula rgmine in echil ibru. Fie scum 0 moleculii M, aproape de suprafata lichidului, la o distant; mai micii decit E . f n acest caz se echilibreazii numai fortele de coeziune datori te moleculelor cuprinse intre planul A B si un plan A 'B' sirnet r i i cu A B faid de M,; toate moleculele din-calota sferiLii de sub planul A'B'
T
1_
6

atrag molecula M,, fortele de coeziune respective compunindu-se h t r - o rezultanti normal6 pe planul de a p i AB gi indreptati spre interior. Este adevirat c i moleculele de aer (sau gaz) din calota si tuatii deasupra planului AB exerc i t i asupra moleculei M , b atractie dirijati in sus, ihsi densitatea gazului fiind mu1t mai mici decit densi tatea lichidului, predomini forta de atractie dirijati in jos. Pentru a aduce o moleculi c a M , mai la suprafati, trebuie indeplini t un lucru mecanic care si invingi aceasti forti, proportional cu suprafafa lichidului:

dW = A d a , in care A este o constanti. Lichidul posed5 deci o energie potential6 superficiali W AQ. Fig. 4-82. Energia potential5 Fie o curb2 trasati pe suprafata lichidului, superficialiiinchizind o arie . P r e s u ~ u n e mc i ~ r i n t r - o Iiirgire a curbei care ia pozitia C', sup;afata IR se spore~tecu cantitatea d Q (fig. 4-82). Energia sa superficiali va creste cu d W = AdQ. Pe de a l t i parte, am vizut c6 existi o tensiune superficiaf5 in planul tangent la suprafati si egali in toate directiile. Efortul uni tar de tensiune superficiali fiind a, e i primat fn kgflcm, forta corespunzind segmentului A B = ds trebuie s5 fie normal; pe AB ~i egali cu ads. Lucrul mecanic ce trebuie si-1 indeplineasci forta ads pentru ca lichidul t5 se deformeze din pozitia AB, pe curba C, in pozitia A'B', pe curba C', srebuie s i fie egal cu:
3
L .

dW
Cum insi

= ads00'

cosa = adsdn = a d Q .

trebuie ca a s i fie egal cu A , adici tensiunea superficiali a este chiar constanta din formula energiei potentiale superficiale si in acest mod se face legitura fntre diferi tele ipoteze si teorii privi toare ia aceste fenomene. Si presupunem acum o picitur5 dintr-un lichid situati pe suprafafa altui lichid. Datori t i atracf iei moleculare, intre cele doui lichide in contact se produce o tensiune -- - - --4* - - - - superficial6 a,, si datoriti atractiilor dintre fiecare din iele doui lichide ~i gaz se Fig. 4-83. Echilibrul tensiunilor suproduc alte doug tensiuni superficiale a, , perficiale la contactul a trei corpuri respectiv 0,. Cele trei forte trebuie s i se echilibreze, de aceea picitura de lichid usor ia o astfel de, formi lncit tensiunea a, sii fie egali ~i de sens contrir cu rezultanta tensiunilor a, si a,, , tangente la piciturii (fig. 4-83).
9

Dacii insi o, > a, a,, nu se poate forma triunghiul de echilibru a1 fortelor si piciitura se intinde p i n i ce se reduce la un strat extrem de subtire format hintr-un singur rind de molecule. Iata citeva valori ale tensiunilor superficiale o (forfi/lungime):
Apg f a t i de aer . . . . . . . . . . . . . . Alcool fat5 de aer . . . . . . . . . . . . Untdclemn fati de aer . . . . . . . . Sulfur2 de carbon fat5 de aer. . Mercur fat5 de aer . . . . . . . . . . . . Untdelemn fati de ap5. . . . . . . . Alcool fat5 de ap5. . . . . . . . . . . . 0,0770 0,0258 0,0327 0,0330 0,4700 0,0210 0,0023 gfjcm = 7 5 3 gfjcm = 25,3 gfjcm = 32,l gfjcm = 32,4 gfjcm = 461,l gf/cm = 20,6 gfjcm = 2,26 dyn cm-I dyn cm-I dyn cm-I dyn cm-l dyn cm-I dyn0cm-l dyn cm-I

. . . . .

4.7.3. Teoremele principale ale capilaritgti i a) Teorema lui Laplace. Daci la suprafafa de separatie a unui lichid se consider5 ca fenomenele de tensiune superficial2 sint asimi la te cu tensiunile ce se dezvolti intr-o membranii extrem de flexibilii ins2 neextensibilii, tensiuni egale in orice directie, ecuatia diferentiali a echilibrului acestei membrane se poate deduce din ecuatia (4-457, in care punem conditia o,=o,=a=const. Din aceastii ecuatie presiunea p normal5 pe elementul de suprafati care se exerciti de la fafa concavi la fata convexa este diferenfa dintre presiunile ce se exerciti pe ambele fete si poate f i funcfie de spatiu: p = f ( x , y, 2). Se obtine ecuatia lui Laplace:
9

iar membrul intii reprezintii ,,curbura medie" a suprafetei, oricare ar tarea acestor planuri. Pentru o anumiti orientare, p, = r, = raza ~i p - r, = raza minimi, corespunzind ,,curburilor principale". , suprafata lichidului sub acfiunea tensiunii superficiale este o formi libru de membrani. Consecinle ;i aplicaJii ale teoremei lui Laplace
j

p, si p sint razele de curburii situate in doui planuri ce se taie ortogonal, ,


9

fi orienmaximi Asadar, d k echi-

1) Forma de echilibru a suprafetei de separatie a unui lichid greu, in stare de echilibru, limitat la partea superioari de un gaz, are ca ecuatie:

tn care z este ordonata unui punct curent a1 suprafefei f a f i de un plan orizontal de cornparatie,' tangent la suprafatg.

Hidrostatica

115

Intr-adeviir, in figura 4-84, cazul I, presiunea exterioarii in M fiind p,, presiunea exterioarii in N este po y'z, y' fiind greutatea specificii a gazului. Presiunea interioari fn punctul N este

deci diferenta presiunilor ce actioneazii in N pe ambele piirti ale membranei su~erficialeeste de la inierior sDre exterior: P (y - y')z. Cum y' este neglijabil f a t i de y, se poate lua p = yz. In cazul 11, presiunea interioari este po - yz, deci
=

+ y'z)

= Po

+ Yz - +
(PO

I Po

Fig. 4-84. Forma suprafetei de separatie a unui lichid greu fati de un gaz

P = - yz, la care corespund raze de curburii negative (concavitatea spre exterior). Suprafata liberii are curburi accentuate numai in apropiere de pereti ; O cea rnai mare parte a suprafetei, razele de curburii sint suficient de mari n pentru a admite cii:

de unde rezultii:

2) Formele de echilibru pe care le iau rnembranele foarte subtiri, formate din lichide putin viscoase (solutie de siipun, lichid gliceric etc.) se explicii nemijloci t cu ecuatia (4-52). Astfel : - La o bii~iciide siipun (fig. 4-85) diferenta dintre presiunea din interior pi si presiunea din exterior pa (a tmosfericii) poate ii consideratii :

Pi - p a = pFie p' presiunea din lichidul care forrneazii membrana. Intr-un punct avem, neglijind cant it i t i l e foarte mici (diferenfe dintre curburile pe o fatii ~i pe cealaltii a membranei):
A

Fig. 4-85. Tensiunea superf icialii fntr-o memhranii sfetic5 a unui balon de lichid
sHpunos

-+ (b

i )
-

- Pi -PI,

p' - pe.

Pentru dimensiunile obisnui te ale bisicilor, p poate fi considerat egal in orice punct a1 membranei Si in acest c a i suprafata de echilibru este o sferi, a cirei razii este dati de ecuatia:

- Daci se inmoaie in lichidul gliceric un sistem de douii inele paralele

finute la distante constante cu o bari, se poate forma o membrani intinsi numai intre cele douii inele, la care presiunea pe o fati si pe cealal t i are aceea~i valoare constanti pi = p, = pa, deci pi - p, = 0. T acest caz, rezulti c i :

cele doui raze de curburi sint egale ~i de sens opus si pelicula are o formii de rotatie, ale cirei curbe meridiane sint liinti~oare(guprafata este catenoidi) (fig. 4-86). - 0 masi lichidi aflatii in suspensie intr-un lichid cu care nu se amesteci, iar lichidele avPnd acelea~idensititi, ia o formi determinatii numai de tensiunea superficiali ca si in cazul bi~icilorde sipun in aerul atmosferic. Intr-adevir, pentru ca sisternu1 sii fie in echilibru stabil, trebuie ca energia sa potentiali s i fie minimi; dar, aceasti energie fiind = A . O (proportionalii cu suprafata), trebuie ca pentru orice deformatie sub volum constant suprafata s i fie minimi, conditie indepliniti numai de sferi.
A

Fig. 4-86. Mernbran5 fn form5 de catenoidi

Fig. 4-87. Forma de echili bru a unei mase mici. de lichid sau de gaz h interiorul unei mase lich ide

Dar ~i o masi mici de-gaz in interiorul unei mase lichide - pentru acelea$ motive - trebuie s i ia forma unei sfere (fig. 4-87) ~i atunci relatia dintre presiunea gazului si raza bisicii este: p = -.
T
T

2a

Hidrostatica

117

b) Racordarea suprafetei l ibere a unui 1 ichid cu un perete solid. 1) Unghiul de racordare. Suprafata liberi a unui lichid se curbea.zi la contactul cuun perete solid formind fie un unghi ascutit (fig. 4-88, a) la 1ichidele care ud2 peretele, cum ar f i apa, alcoolul, fie un unghi obtuz la lichidele care nu le u d i (fig. 4-88, b), cum ar f i mercurul. Aceasta se explici prin existents tensiunilor superficiale in f,d suprafata de separatie dintre --perechile de corpuri , cum s-a - - semnalat deja la art. 4.7.2. Pentru echilibru este necesar ca suma proiecf i i lor (a ) fortelor capilare pe peretele Fig. 4-88. Racordarea suprafetei libere a unui !ichid s u solid s i fie nule, adici: un ~ e r e t e solid a c o s cr f ai - a, = 0. , Unghiul a se miisoarii intre directia lui o si direcfia tensiunii superficiale a. Daci o > o f a nu poate exista echilibru si lama lichidii tinde sii se , , ridice pe lingi perete la infinit, ajungind la o grosime inferioari unui micron. Un lichid care u d i perfect peretele nu existi, oricit de curat ar f i peretele, astfel c i lichidul se opreste formind cu peretele solid un unghi ascuf it a . Deoarece ascensiunea lamei i e lingii perete depinde de starea de puritate, nu s-au putut obtine valori experimentale concordante pentru unghiul a. 2) Tuburi capilare (fig. 4-89). D a d se introduce un tub de sticli de diametru sub l cm, deschis la ambele capete, intriun lichid care udii sticla, lichidul se ridici la o iniiltime h deasupra nivelului initial care se poate determina printr-un calcul elementar. Astfel, dac2 tubul are sectiunea circular2 de razi r, se poate exprima conditia de echilibru a forfelor de presiune qi a forfelor capilare. Presiunea atmosfericii pitrunzind pe la cele doui capete ale tubului se anuleazii, si singura forti de presiune este' datoritii coloanei de A lichid: yxr2h. Aceasta trebuie s i echilibreze rezul tanta forfelor cah pilare, care in cazul c i unghiul a-r-de racordare la perete, u = 0, - . -- -- -A, este 2xra. Din egalitatea:
A

\-L.---

2xr a rezul tii :


Fig. 4-89. Tuburi capilare - ascensiunea capilarg
2cr =Y

r2 h

hr

40 sau hd = - . (4-54)
Y

Se regiseste legea aflatii de Borelli experimental: hd = 30, T care h qi d n sint date milimetri. (Intr-adeviir, a = 0,077 gf/cm, y = 1 gf/cm3, hd = 0,30 cm2.)

118

Hidraulica

Pentru mercur se giseste experimental hd = - 14, teoretic - 18,8. Misurarea ,,iniltirnii capilarku h se face de la nivelul lichidului din vas p i n i la planul tangent la menisc, pe cind iniltimea h din calculul precedent ar trebui s i fie iniltimea cilindrului de lichid, avind un volum echivalent cu a1 lichidului ridicat in tub, tinfnd seama de forma reali a suprafetei l i bere. Pentru a se determina forma suprafetei libere a lichidului din tubul capilar (fig. 4-90) se aplici ecuatia lui Laplace intr-un punct curent M, unde presiunea exterioari este cea atmosfericii (pa ), iar presiunea interioari este p-y z, p fiind presiunea intr-un P -----tub ldr9 plan orizontal in lichid luat ca Fig. 4-90. Calculul suprafetei libere a lichi- plan de comparatie:
I

dului h t r - u n tub capilar

Dacii planul de comparatie este luat la nivelul lichidului fn vasul larg, p = p, ~i ecuatia suprafetei lichidului in tub este:

3) Cfnd tubul are o forma'derofa@e p,

dr -d (sin cp)

p2=

r sin cp

p, fiind raza

de curburi a curbei meridiane si p2 intr-un plan perpendicular pe planul meridian. Pentru tuburi de diameire mici, putem face aproximativ ca meniscul sii formeze o caloti sfericii tiiind generatoarele tubului la perete sub unghiul oc (fig. 4-91). Atunci curburile sint egale si:
y

Fig. 4-91. Calculul suprafetei libere la tuburi capilare de diametre foarte rnici

Fig. 4-92. Suprafata liberl la peretele unui vas larg

Hidrostatica

119

dec i
Z,,d

20 sin a

YR

(4-55)

Sigeata meniscului rezul tii din consideratii geometrice:


cos cr

Ascensiunea capilari la perete pentru rp


h = 1/20 -(I
A

rp,,

cind z = h, este: (4-57) (,4-58)

In cazui a: = 0

Y,

-coscc).

formuli valabilii si pentru denivelarea maxim2 a lichidului in repaus fati de muchia ascutitii a unui deversor (fig. 4-93). Tn cazul apei, cu

Fig. 4-93. Denivelarea maxim5 a unui lichid in repaus fafa de rnuchia unui deversor

Fig. 4-94. Ascensiunea capilarg in tre doi pereti foarte apropiati

h = 0,39 cm. rezul ta : - In cazul a doi pereti verticali paraleli la distanti foarte mici d (fig. 4-94), ascensiunea capilarii h se poate obtine cu suficienii aproximatie admitfnd meniscul cilindric circular, cu r = const ~i unghi de racordare oc:
A

h, = 2a cos a
yd

AZ = d (1- -sin

cr)

4) Coeziune aparent& (fig. 4-95). Douii,corpuri solide in contact, udate cu un lichid care, datoritii fortelor capilare, formeazii un inel lichid aderent P n jurul punctelor de contact, manifest8 aderentii intre ele. Astfel, douii sfere egale, cu linia centrelor orizontalii, se atrag (aparent) cu o forfi P -- 2xroa datoritii tensiunilor superficiale de la fata meniscului

120

Hidraulica

inelar, care are forma unei suprafete de rotatie in jurul axei OO', curba meridianii fiind l i n t i ~ o; tot astfel, doui sfere egale in contact, cu centrele 00' pe r verticali, manifest2 o atractie reciproci P = 2xRa (1 o). fenoAcest R men se intilneste adeseori in naturii, .in so1u;ile umede nisipoase. Cind nisipul este uscat, nu existii coeziune; cind nisipul este umed, griuntii se lipesc intre ei sau de mini, datori t i tensiunilor superficial'e de la suprafetele de separatie ale lichidului. In mecanica solurilor se tine seaFig. 4-95. Coeziunea aparentii a doi grlunti de nisip udati ma de aceastii coeziune aparenti. 5) Affe apficalii. Fenomenele de capilaritate mai intervin la: - explicarea atractiei intre corpuri mici, dense, care plutesc pe un lichid (ace, lame); - formarea piciturilor a ciiror greutate este proportionali cu diametrul picuri torului si cu tensiunea superficiali a lichi dului ; efectul 'de atenuare a agitatiei valurilor cu ajutorul uleiului pe care marinarii I1 varsi in jurul navei. Desi foarte subtire, pelicula de ulei impiedici spargerea valului. ~e 'de altii parte, formele suprafetelor de separatie dintre fluide grele reprezinti forma de echilibru a unei membrane supuse la presiuni, variind dupii legea hidrostatici. Dacii se d i peretelui rezervorului o astfel de formi, materialul este foarte bine folosit, tensiunile din perete fiind egale dupii toate directiile. S-au construi t rezervoare pentru produse petrol iere .avPnd forma unei piciituri agezate pe piimfnt. Construi te pentru capacitiiti mari, ele s-au dovedi t mai economice decit celelal te tipuri de rezervoare cunoscute (fig. 4-96).

Capitolul V

Cinematica fluidelor (hidrocinematica)

5.1. REPREZENTA REA MI$CARII

Studiul m i ~ c i r i iunui fluid se poate face in doui moduri deosebite, dup2 sistemul de variabile independente sau de parametri care se adopti: a) Sisternul Lagrange. Se consi deri miscarea fiecirei part icule pe traiectoria ei raportati la un sistem de axe fix 0;yz. Pozifia particulei la momentul f depinde de timpul t ~i de condifiile initiale, definite prin trei parametri cunoscuti, de exemplu coordonatele xo,yo,z, ale aceleiasi part icule la momen-, tul to, sau cornponentele vitezei sau ale acceleratiei 'etc., la rnomentul to. In general, fie a, b, c mirirnile cunoscute ale variabilelor independente la momentul to. Atunci, variabilele instantanee x, y, z sint functii de a, b, c, t ~i se poate scrie: x = F,(a,b,c,t); y = F,(a,b,c,t); z = F,(a,b,c,f). Componentele vi tezei dupi axele de proiectie Ox, Oy, Oz se obtin prin derivarea partiali in raport cu t a coordonatelor:

In ceea ce priveste acceleratiile, observim c i , intrucit viteza unui punct pe o traiectorie pist;eazi parametrii a,b,c constanti pentru o deplasare infinitezimald, acceleratia depinde numai de variatia lui t, deci componentele dupd cele trei axe ale acceleratiilor se pot exprima ca derivate partiale a l e vitezelor, in raport cu timpul, adicd:

Trebuie s i mentionim c i parametrii a, 6, c se mentin constanti pentru intreaga traiectorie a unei particule, dar variazi de la o particulii la alta. Aceasti metodii de studiu a miscgrii unui fluid este de fapt identicii cu metoda de studiu a misciirii u n i i sistem continuu de puncte rnateriale. 0 datii cunoscu te traiic toriile, vi tezele si acceleratiile, se pot determina presiunile, densi tatea si temperatura in difirite puncte ale miscirii, f inind seama si de ecuatiile i'izice. b) sisternu1 Euler. Se consideri un punct fix P spatiu, rziportat prin n coordonatele sale x, y, z la un triedru Oxyz fix si se studiazii elementele misc i r i i tuturor particulelor care trec prin ace1 punct, cind t variazi. Astfil viteza particulelor ce trec prin acelasi punct fix din spafiul ocupat de fluid este functie de coordonatele x, y, si de timpul t :
9
9

Dacii se c.onsiderd traiectoria unei particule, in sistemul Euler, trebuie observat c i vitezele se determini ca derivate totale ale functii.lor x, y, z, intrutit cresterile lui x, y, z, reprezentind deplasarea particulei, sint functie de timp, deci cbmponentele u , v, w ale vitezei se obtin cu ecuatiile:

qi nu prin derivare partial6 in raport cu t , cum se face in sistemul Lagrange. Pentru acelea~imotive, obtinerea acceleratiei fntr-un punct se face prin derivarea totali a lui u , v, w, tinind seama cii si x, y, z sint funcfii de t. Prin urmare componentele acceleratiei fn sistemul' EuIer se obtin astfel:

Pentru a deosebi clar modurile de derivare in cele dou6 sisteme, deridu dv dw vatele - - si - se numesc si derivate substantiale (in sistemul Euler), '
9

dt

dt '

dt

intrucit dx, dy, dz sint deplassri ale substantei (particulei) si se noteazii, adeseor i , deoseb i t :
9

Du Dt

Dv Dw -9 - ' Dt Dt

In general, nu se studiaza traiectoriile in sistemul Euler, dar dacii se cere aceasta, se integreazi ecuatiile: dx = u d t , dy = v d t , dz = u d t ,

Cinernatica fluidelor (hidrocinematica)

123

iar constantele de integrare ce se obtin sint evident ,,coordonatele fluide", sau ,,variabilele independente" a, 6 , c la momentul to, ale lui Lagrange. In acest mod se poate face trecerea de la sisternul Euler la sistemul Lagrange. In notatie vectorialii se poate caracteriza sintetic deosebirea dintre cele doui sisteme de repreZentar& astfel : Pe cind in sistemul Euler viteza se poate exprima prin ecuatia: - - v = f (r, f ) , Tn sistemul Lagrange se exprimi prin ecuatia:
A

V
A

F (r,, t).

In aceste ecuatii reprezinti razele vectoare ale unui punct oarecare din spatiu considerat fix (Euler), pe cind reprezinti razele vectoare ale punctelor initiale prin care trec diferi te traiectorii (Lagrange). In acest manual vom folosi aproape intottleauna sistemul de reprezentare a1 lui Euler ca fiind mult mai comod, cu atit mai mult cu cit traiectoria unei particule in miscirile o b i ~ n u i t eale fluidelor sale nici nu poate f i verificata experimental.

r,

5.2. PRECIZA REA UNO R NOTIUNI D E HIDROCINEMATICA


5.2.1. Linie de curent
Se cheami linie de curent linia care, urmirind directia de curgere, este tangents la vectorii-vitezii ai particulelor care la un moment dat coincid cu punctele de pe acea linie. Se vede din aceasti definitie cii linia de curerit nu este in general identici cu traiectoria unei part icule. In figura 5-1 se arat6 cum se construieste linia de curent care trece printr-un punct dat A,. Particula m, care la momentul t trece prin A, parcurge in timpul. elementar dt distanta elementari A , A , . timp dt, o altii particuli m,, care se afla in A, la I 69 7 momentul t, parcurge elementul de curbi A,A,; tot .in a c e l a ~ itimp dt, particula m,, ce se afla in A, la momentul t, parcurge elementul de curbi A,A, etc. Reprezentind vectorii-vitezii in punctele A, , A, etc., acegtia sint tangenti la curba A,A, A, ... care este linia de curent. Linia de curent ce trece prin A, Fig.5-1.Liniedecurellt schimbii in general pozitia de la un moment la altul. Daci miscarea este permanenti sau chiar semipermanenti (v. cap. I1 I), vectorii vitez'elor au pozifii fixe in fi,ecare punct din spafiu, de aceea linia de curent in cazul acestor fel uri de misciiri -coincide c u traiectoria.

.\\

Liniile de curent ale unei misciri se obtin uSor din conditia ca vectorul ds, elementul de distantii, sii iie paralel cu vectorul-vitez6, adicii:

Liniile de curent sint analoge liniilor de fortii ale unui cimp de forte ~i pe aceasti analogie se bazeazi si o metodi de vizualizare a liniilor de curegt, folosind un cimp magnetic si piiiturii de fier sau folosind un cimp electric.
9

5.2.2. Tub de curent, fir de curent

Daci se consideri o curbi inc his2 si se traseazii liniile de curent care trec la un moment dat prin toate pu n c t d e acestei curbe, se formeazii un tub de lungime nedefinitii numit ,,tub de curent" (fig. 5-2), prin care fluidul curge in ace1 moment ca si cind tubul ar avea peref i solizi, adici fir; trecerea de materieprin pereti ; cici dacii ar f i altfel, ar exista linii de curent care ar intersects alte linii de curent si ar insemna cii in punctele de intersectie ar exista doui viteze diferite ca pozifie ~i m i rime pentru acelasi punct. Fig. 5-2. Tub de curent Daci sectiun6a tubului se reduce la un element foarte mic, tubul se reduce la un f i r de curent". Desi firul de curent se reprezinti printr-o linie ca ~i linia de curent, existi inire cele douii nofiuni deosebirea c i , pe cind linia de curent este o nofiune geometric2 abstract;, nemateriali, firul de curent este material, este format din insusi fluidul - in cantitate foarte redusi care umple tubul elementar. Firele de curent pot f i vizualizate uneori introducind o materie coloranti prin injectoare foarte fine in masa curgiitoare a fluidului. Pentru aceasta, trebuie ca miscarea s i fie permanenti, pentru ca atunci ,,fireleu se i dent ifici cu traiectorfile.
9

5.2.3. Flux. Debit. Vitezg medie


Daci in masa unui fluid in miscare se consideri o suprafati in, pe care se traseazi o curbi inchis6 C, se chkamii ,,fluxu canti tatea de materie (mgsurats volumetric) care trece in unitatea de timp prin aria limitatii de acea curb; (fig. 5-3). Daci ne fnchipuim cii aria prin care trece fluxul este foarte mic; ~i constituie un element component a1 unei arii de dimensiuni finite, volumul care trece prin aria elementari ;in unitatea de timp este un ,,flux elementar". Aceasti nofiune de flux este legatii numai de Pnsu~irile geometrice ale materiei si nu de proprietiitile ei mecanice (de densitate, de exemplu). Daci se cunoaste distributia vitezelor in spatiul ocupat de fluid, fluxu1 care trece prin a r i i 0 se poate calcula in modul urmitor: se descompune
9

Cinematica fluidelor (hidrocinematica)

125

suprafafa Q 3n suprafete elementare d B prin care trec curenti elementari si se ia dS1 suficient de mic pentru ca vitezele fluidului care trec prin aceash suprafati foarte mici s i poati f i considerate constante in mirime si directie. Fie directia normalei la d Q , cu semnul pozitiv socotit spre interior si fie V vi teza cores~unzi toare. Fluxul elementar este volumul unui paralelipiped avind baza d Q si iniltimea V cos (n, V) 1, cifra 1 indicii~d uni tatea de timp. Fluxul total este deci:

\ VCOS(n, 0
52
9

d n . (5-4)

Daci u, v, w sint componentele vitezei si a,, a,, a, cosinusurile directoak ale normalei n, fluxul se poate calcula si cu formula:

Fig. 5-3. Schema pentru definitia fluxului

Fluxul poarti in hidraulici denumirea de debit, pe cind denumirea de flux este rezervati mai mult unei notiuni generale aplicabile in mai multe ramuri ale fizicii in care se intilnesc aceleasi tipuri de ecuafii (astfel fluxul este intilnit in electricitate, magnetism, termodinamicii, optic: etc.). Debitul are dimensiunile L3 T-l, se misoarii deci in m3/s, 1/s, I/min etc., dupii uzul consacrat in diverse ramuri ale tehnicii ~i dupi mirimea debitului. ,,Viteza medie" intr-un tub de curent se numeste debitul curentului impirti t la aria sectiunii drepte (normal5 pe axa curintului). Aceastii definif ie nu prezintii vreun cusur cind este vorba de curenti rectilinii sau usor curbilinii (chiar cu sectiuni de mirime finiti) sau de curenfi infinit m i d , elementari. Dacii ins: curentul este format din tuburi curbilinii ~i are o secfiune mare, axa curentului ~i sectiunea dreaptii, avind oarecum un caracter conventional, in acest caz si viteza medie este legatii conventional de definitia .), secfiunii de curgere". Daci se inmulfeste volumul cu densitatea p sau cu greutatea specifics y, debitul se poate considera si a1 materiei (debit de masi), misurat in
9

unit6ti de masg secundii

sa u

unitgti de pondere secundii

5.3. CONTINUITATE

Conditia de continuitate exprimi principiul conservirii materiei si totodati al continuitif i i , adicii al neexistenfei unor spatii lipsite de mhterie intr-o mas2 fluidii in miscare. Pentru a stabili ecuatia de continuitate se
9

consideri o suprafati arbitrari fix; care inchide in interiorul ei un volum constant ~i se exprima ca diferenfa dintre masele de fluid care intri ~i cele care ies intr-un timp determinat'prin acea suprafati plus diferenfa .dintre masele aflate in spatiul inchis in momentul final ~i cel initial sa se anuleze. Daci miscarea este permanent; $i fluidul incompresibil (adicii un lichid cu p = const) condif ia revine numai la compensarea intre volumul de lichid care u t : dx i intri si cel care iese -+ din sp'atiul inchis, P n intervalul de timp dat. Conditia de continui tate pentru intreg spafiul lichid se exprim i sub forma diferentiali astfel: I n sisteFig. 5-4. Schernl pentru ecllatia de continuitate mu1 Euler se consider6 ca spafiu de control volumul inchis in paralelipipedul elementar dx, dy, dz (fig. 5-4), format intr-un punct fix din spafiu. Din direcria Ox intri prin fata yOz in unitatea de timp fluxul u dy dz si iese prin fafa opusa fluxul dy dz, deci apare
-

ca exces diferenfa dintre cele doui volume:


-

du

dx

dx dy dz;

semnul plus inseamnii c i este un exces de volum i e ~t. i Tot astfel, apar la trecerea prin celelalte fete ale suprafetei de control, tlupi directii paralele cu Oy si Oz, excesele:
9

Suma lor trebuind s i fie nuli, rezultii c i :

Sau, in notatie vectoriala este mirimea cunoscuti ca dilatatie cubici: div


=

0.

(5-6)

Cinematica fluidelor (hidrocinernatica )

127

Daci se consideri continuitatea de masa, fluidul avind o densitate p variabilii cu timpul si cu spafiul - adici fn cazul cel mai general - excesul maselor iesite asupra celor intrate este:
t
7

a variat numai in raport cu t :

In a c e l a ~ iinterval de timp; masa interioara care ocupii volumul dx dy dz

3 = dx dy dz. dt
Variafia totala trebuie sii fie n u l i si se obtine adunfnd toate variatiile de inass:
9

- In sistemul Lagrange, se exprimi conservarea volumului (sau a masei) particulei


f luide de-a lungul traiectoriei. Daci
r

este volumul particulei, trebuie ca :

cu observatia c5 aceasta este derivata substantials, adici:

Considerind ca particula se g i s e ~ t ela momentul t in punctul de coordoiiate (x, y, z) avind viteza ; +, -k re, ~i c5 r = dx dy dz, se ajunge i l l urma efectulrii calculelor derivatedp dz lor substantiale - ~i - la aceea~iecuatie de conditie ca ( 5 3 , adic5:
dt
dt

de cont inui tate, Pn coordonate cilindrice, se obtir~eprintr-o metodii identic5 ~i este urmgtoarea:

- Ecuatia

In aceast5 ecuatie v, este components vitezei F directia razei vectoare r, iar ve este cornn ponenta azimutali normal5 pe planul rOz.

- Este interesant a scrie ecuatia de continuitale in anumite cazuri


particulare. Astfel : a) Pentru un tub de curent in care se fac doui sectiuni-normale pe firul curentului (fig. 5-5), la distanja ds, fluxul care intri prin sectiunea amonte si fluxul care iese prin secfiunea aval sint, in timpul dt:
9

Q dt, respectiv

(
9

A~adar, fluxul iesind excede canti tatea* i .

'w ds
Fig. 5-5. Ecuatia de continuitate la un tub de curent
dt

dQ -ds
ds

dt.
-

Pe de a l t i parte volumul din interiorul elementdui de tub, admitind dQ c i sectiunea a variat in timpul dt cu cantitatea -dt, creste cu:
9

Suma celor doui volume trebuie s i se compenseze, adici:

b) Daci miscarea este permanenti, -= 0, deci


9

di2
dt
9

(5-9) Daci sectiunea este constanti, adici Q1 = Q se realizeazi miscarea uniform2 cu V = V,,, deci viteza medie rimine egalii in toate sectikni~e, ceea ce insi nu inseam115 c i si distributia vitezelor in sectiune este uniformi. c) Daci printr-un tub dk sectiune variabilii curge un fluid compresibil, se stabileste, pe consideratii analoge cu cele de mai sus, ecuafia de continui tate:
9

rezulti relatia fntre doui sectiuni drepte si vitezele lor medii, V,. Q = const = Vml Q1 = Vm2Q2.

dQ -= 0, ds

de unde

Daci p variazi prea putin, ca in cazul lichidelor, p se elimini si rimine valabili ecuatia (5-8).
9

5.4. ROT0 RUL VITEZEI Dupi cum se va demonstra in paragraful 5-6, vi teza de care este animati o particuli fluidi poate f i considerati ca rezultind din trei misciri diferite: de translatie, de rotatie si de deformatie.
9 9

Cinematica f luidelor (hidrocinematica)


A

129

In acest paragraf ne vom ocupa de viteza de rotatie. Spre deosebire de rotatia unui corp rigid, o particulii fluidi este in general si deforrnabili, astfel cii moleculele care constituie particula nu au aceeasi v;tezi de rotatie in jurul axei instantanee de rotatie. De aceea se defineste Ea vitezi de rotatie media vitezelor de rotatie ale moleculelor aflate in p i a m perpendiculare pe axa de rotatie. Fie paralelipipedul elementar dx, dy, dz (fig. 5-6) cu unul din virfuri in punctul A ( x , y, z), in care componentele vi tezei d u p i cele trei axe de coordonate sint u, v, m. Tn timpul dt, particula-paralelipiped are o miscare de
9

N Y

Fig. 5-6. Schema pentru calculu ro tatiei particulei

translatie care poate f i considerati aceea a punctului A si o miscare de rotatie a cirei ax2 trece prin A. Aceasti rniscare de rotatie doate fi 'descompusii in trei rotatii avind axele Ax, Ay si Az s i n e propunem s i gisim mirimea acestor rotatii pe care le vom nota cu w,, a,, w;, iar rezultanta lor cu a. Si presupunem acum c i pentru a elimina efect ul translatiei aducem punctul A din pozifia deplasati A ' in pozitia initial2 printre-o translafie invers6. Prin aceasta, rotatia nu este influentatii.' I n punctul C, la distanfa dy de puncdw tul A , componenta vitezei paraleli cu Az diferi de w cu cantitatea -dy,
9 9

du

iar in punctuf D , componenta vitezei paralele cu Ay diferi de v cuEantidv tatea - dz. Astfel, punctele C si D sint deplasate f a f i de punctul A ca si
9

dz

/
/'

i
-

/'

dw cind ar f i supuse unor viteze de rotatie in jurul axei Ax, egale cu - la dy

/
/

distanta dy, respectiv

- - 1, distanfa dz de a x i . dv
dz

Conform observaliei anteriozre, vom considera c i rotatia particy jurul axei Ax este media rotafiilor punctelor extreme C, D , adici,:

Tot astfel giisim cii rotatiile in jurul axelor Ay si Az sint:


y

fndoitul vectorului-vitezii de rotatie medie este cunoscut fn teoria vectorilor sub denumirea de ,,rotor" (in 1. germand), ,,tourbillon" (in 1. francezii) n curl" (in 1, englezi) g i ,,vhri6' fri I . rus5 si se noteazi, P toate limbile: -- kc, in care 6, q si sint componentele rot 7= = it
,?
1

+ +

vectorului rot Asadar existii relatia:


9

7.

rot Daci 6, q gi

L = 2w. !

sint nuli, adica :

miscarea este ,,nerotationalii". Totodati, suma u dx v dy w dz = V dr estk diferentiala exactii a unei functii rp ( x , y, z), care se cheamii potential deviteza. Deci miscarea este ~i potential&, iar componentele vitezei se deduc in raport cu coordonatele. prin derivarea {artiali a functiei Reciproc, daci miscarea este potentiali, adicii dacii:

7 -

+i formiim cantitif ile

5, q, c, gisim c i acestea sint identic nule. h t r - a d e v i r :

prin urmare mi~carea este si nerotationali. Intr-o miscare nerof at ioiala divergenta rotorului vitezei este nuhi. Tntr-adevir daci formiim derivate~epartiale

si le aduniim, se obtine:
1

div rot

1/

div 0 = 2

+ dar
dl

Cinematica fluidelor (hidrocinematica)

131

Aceasti relatie este analog2 ecuafiei de continuitate de volum div V = 0, a unui fluid incompresi bil si exprimi continui tatea intr-un cimp de vi teze a fluxului rotorului vitezei. Intr-adevir, inmultind ecuatia (5-15) cu dx ;dy dz, primul termen
9

dx

dx (dy dz)

reprezinti excesul fluxului rotoric pe fefele perpendiculare pe axa x, iar ceilalti doi termeni corespund fluxurilor rotorice dupi celelal te doui directii, y ~i z. Atft cimpul vitezei cit ;i cimpul rotorului vitezei sint solenoidale (formate din tuburi) ~i divergenta lor este n u l i in orice punct a1 cimpului.

5 . 5 . DEFORMAT11 ELEMENTARE
Considerind aceea~i particuli elementari de forma unui paralelipiped, s i comparim vitezele in directia Ax ale celor doui puncte extreme A si B ale du particulei situate la distanta dx. Diferenta de vitezi - dx inmultiti
9

dx

cu unitatea de timp exprimi dilatatia (sau contractia) particulei dupi directiadx, in unitatea de timp, adici viteza de deformatie liniari. Raportind aceasti mirime la lungimea dx a particulei, se obtine - , adici viteza de deformatie
dx
J

du

liniara' proportional& Aceasti deformatie impreuni cu celelal te douii analoge dupi direcfiilk Ay ~i Az se noteazii astfel:

Ele reprezinti dilatafii cind sint pozi tive si contractii cind sint negative. Particula suferi si deformatii unghiulare dare se misoari cu deformatiile unghiurilor drep te a l i fafetelor. Astfel, unghiul drep t yAz, in ipoteza din f i gura 5-6 se deformeazi cu diferenfa dintre unghiurile
dw dw

-+ &!02

datoriti rotafiilor unghiulare E jurul axei Ax. Aceasti mirime, n


-

precum ;i celelalte analoge din fatetele xAy ~i zAx vor f i notate:

Este de mentionat c i , in acelasi timp, particula se roteste in intregime in jurul axei instantanee de rotatie care tiece prin A , cu viiezele de rotatie ox,my, oz, in jurul muchiilor, conform celor stabilite in paragraful 5.4:
9

5-6. DESCOMPUNE REA


-

MISCA RII UNEI PA RTICULE FLU1 DE

Fie 7= i u ) u s + w viteza intr-un punct A (x, y,z) a1 fluidului. Viteza in punctul B situat la o distant2 infinit mici 8r de punctul A , adica avPnd coordonatele x 8x,y f 8y, z 82. Vi teza in B si care se va nota cu Vl (u,, v,, w,)se poate obtine din viteza V , prin diferentierea totali a vi tezelor dupi cele trei axe (fig. 5-7). Adici, dacii viteza V este o funcfie continui de spafiu si neglijind infinifii mici de ordin superior, se poate scrie:

Introducind in aceste ecuatii mirimile a, 6, c, f , g, h, wx,ay, o, stabilite fn paragrafele 5-4 si 5-5, se poate vel-ifica uSor c i ecuatiile (5- 18) se pot inlocui cu ecuatiile echivalente:

:Fig. 5-7. Schema a variaf iei vi tezei part icule i

sau:

Cinematica fluidelor (hidrocinematica)

133

Termenii din membrii din dreapta ai acestor ecuatii se interpreteazii astfel : Termenii u, v, w inseamni c i vectorul-vitezii se deplaseazi din A in B ca vitezi de translatie. Termenii ($2 - cry) si analogii lor reprezi ntii componentele vi tezei. de rotatie w ai intregiij particule in jurul axei vectorului-virtej. Termenii a8x, b8ysiic8zreprezinti vitezele de dilatatie in lungul muchiilor. Termenii (hay $- g8z) precum si analogii lor din celelal te douii ecuatii reprezinti vitezele de deformatie ~ h ~ h i u l a rin jurul muchiilor. Asadar, se d poate formula rezultatul urmator: I n miscarea unui mediu continuu, defortnabil, viteza urzei part icule se compune din: b viteza' de translatie, o viteza' de rotatie si o vitezri de defortnatie* > > >
9

Pentru a invedera efectele componentelor vitezei asupra particulei s5 Inchipuim un paralelipiped elementar care se migc5 de-a lungul unei linii de curent, in urmiitoarele situatii (fig. 5-8): Din pozitia (1) in pozitia (2) particula a suferit numai m i ~ c a r ede translatie. Din pozitia (2) in (3), pe ling5 translatie a actionat qi viteza de deformatie. Laturile s-au lungit, unghiurile drep te s-au modificat, dar diagonalele au riimas aproape cu acelea~i directii, fiirii rotatie (B, este pe directia lui AB).

. '

Fig. 5-8. Compunerea migcgrilor particulei, d u p l Helmholtz Din (3) in (4), particula a suferit gi-deformatie ~i rotatie. Diagonala din A B s-a rotit Pn pozitia AB,, muchiile au suferit dilatgri (contract5ri). Tn realitate, particula este supus5 In a c e l a ~ ifimp unei translatii, unei rotatii ~i unei deformatii. Dacg diferentialele 6x, 6y, 62 sint privite ca coordonate r' (x' y' 2') fat; de un sistem de axe ce trece prin A, vi teza de deformatie Vd are componentele:

iar diferentiala :
- -

V d dr'=

(ax'

+ hy'

+ hy' + gz', VdY = hx' + by' + fz', V d z = gx' + fy' + CZ', + gz') dx' + (hx' + by' + jz') dy' + (gx' + fy' + cz') dz'
V d x = ax'

(5- 20)

este exactl, admitind ca integral5 functia de vitez5 ,p':

134
Astfel, cornponentele vitezei
U1 = u

Hidraulica
se pot scrie:
dcp ' + - + ( aY dx'
2'

- wzy'),

Vitezele de deforrnatie admit deci o functie de potential, 'iar suprafetele echipotentiale sint date de ecuatia: cp' = const, care reprezintg cuadrice cu centrul in punctul de aplicatie a1 vitezei. Cum viteza este norrnala pe suprafata echipotentialg, Pnseamnii cg orice punct are o mi~care ,,deformatie puri" dupg de o directie normal5 la cuadrica respectivg. 1 Daci se ia constants astfel c5 cp' = & - gi dac5 se orienteazi axele x', y', z' astfel 2 ca terrnenii dreptunghiulari din ecuatia (5-21) sii disparg, cuadrica raportat5 la axele ei principale va avea ecuatia urrngtoare: alX2 a,Y2 a3Z2 = 1. (5-23)

A ~ a d a raxele principale sfnt acelea dupg care] deformatiile unghiulare in fatetele respective ale triedrului de referintii se: anuleazri. .

Descompunerea vitezei particulei a fost fnfitigatl in acest mod de H. Helmholtz* in lucrarea sa fundamentali despre teoria vfrtejurilor. Solutia este unici, oricare ar f i sistemul de axe admis, deoarece directiile axelor deforrnatiilor, mirimea deformatiilor relative, mirimea vectorului-virtej etc. depind in fiecare punct a1 fluidului numai de starea de miscare relativi din ace1 punct ~i nu de pozitia axelor de referinti.
?

5.7. INTEG RALA CURBILINIE A VITEZEI. CI-RCULATIE


Fie viteza in fiecare punct a1 unei mase fluide in miscare V, determinati P functie de spatiu, si un arc de curb2 AB trasat arbitiar fntre doui puncte n situate Pn cimpul vitezei. Se formeazi cu fiecare element ds a1 curbei ~i cu viteza V care-i corespunde, produsul scalar Vds = udx vdy wdz ~i se efect ueazii integrala de-a lungul arcului de curbii AB:
9
__(-

'

IAe

SAVds =

B--

(udx
A

+ vdy + wdz).

(5-24)

Hermann V. Helmholtz, fizician qi fiziolog , niiscut in 1821 la Potsdam, mort in 1894 la Charlottenburg. A fost profesor de fiziologie, de anatomie qi de fizic5 la rnai rnulte universitgti germane. A dat o fundamentare exact5 principiului energiei, a descoperit rnecanisrnul vgzului gi auzului ; analiza sunetului prin rezonatori ; iar P 1858 a elaborat teoria rnaternatici n a vfrtejurilor fluidelor. A conceput o teorie a electricitgfii cuprinztnd Tntr-o sintezg teoria veche a electricitgtii ~i teoria electrornagnetisrnului, a lui Maxwell. A prornovat terrnodinarnica prin cercetgrile termochimice ~i terrnoelectricd la care a aplicat principiul conservirii energiei. In hidrodinarnicg a rnai ficut cercetgri aprofundate asupra rni~cirii ondulatorii h fluide gi asupra m i ~ c i r i i discontinue a fluidelor.

Cinematica fluidelor (hidrocinernaf ica)

1 35

Aceasta este o ,,integral2 curbilinie a vitezei". Daci curba este inchisi, integrala curbilinie a vitezei se n u m e ~ t e,,circulatie" si se noteazi:
I
9

r = $ V ~ = $ ( U ~ X+ ~ S
) . - I

d y

W ~ Z= )

V ~ cos S

(v, ds) .

(5-25)

Este evident c i atit integrala curbilinie cit ~i circulatia au o valoare pozitivi sau negativi, depinzind de sensul de parcurgere a liniei de integrare. Daci miscarea este potentiali, componentele vitezei sint:
9

u = - 89
dx

-d9
dy

w= d9
dz

Introducindu-le in expresia lui I' se obtine:

r = $ ( z dx+*
dy

d y + - d9 dz)
dz

&j dp

u
cpA.

= cpA -

Fig. 5-9. Scherng la definitia ,,circulatiei"

Valoarea lui I depinde deci de valoarea functiei cp, initial si dupi inchi' derea circuitului fn A . Cele doui valori sint identice, deci I' = 6 dac2 functia p este uniformi, deci continui, diferentiabili si lufnd in .fiecare punct o valoare unici. In aceste conditii se poate forrnuli teorema : circulafia pe o curb6 Znchisci in fr-un cSmp potential esf e nuld. Teorema are un caracter matematic ~i este general valabili in orice cimp vectorial care admi te potential, deci nu numai in hidrodinamici.

5.8. TEOREMA LUI STOKES


A

In cazul unei misciri generale, deci in care rotorul vitezei nu este nu1 peste tot, se aplic2 urmitoarea teoremi, datoriti lui G. G. Stokes: Intr-un spatin ocupat de un fluid conex, circulatia vi tezei de-a lungul unei curbe inchise, luati arbitrar, este egali cu fluxul rotorului vitezei care stribate suprafafa inchisi de acea curbi. . Orice suprafati poate fi impirti t i intr-o infini tate de suprafete elementare prin trasarea unei retele de curbe intretiiiate (fig. 5-10). Daci se considerg circulatiile pe contururile elementelor de suprafati, se constati c i la fiecare directie de parcurs a conturului unui element corespunde o direct ie contrari de parcurs a contururilor elementelor invecinate, astfel c i circulatiile se anuleazi reciproc afari de acelea de pe elementele periferice. Astfel, suma circulatiilor eleFig. 5-10. Scherng la teorema Iui Stokes (surna mentare este egali cu circulafia de-a lungul curbei . circulaf iilor) periferice care Pnchide suprafafa datii.
%

136
%

Hidraulica

Pe de altii parte, circulatia elementarii se poate exprima in functie de rotorul vi tezei. Intr-adevir, sg orientim axele- de coordonate astfel ca planul tangent intr-un punct P sii fie paralel cu xOz si elementele de curbii ale retelei suficient de rnici pentru a se confunda cu d i , d z (fig. 5-1 1 ) :

ul t ima expresie din ecuatia (5-25)corespunzind unui sistem de axe orientate oarecum. Rezul tatul - valoarea circulatiei elementare - este un invariant, nedepinzind de orientarea axelor de coordonate astfel c i putern scrie pentru intreaga suprafat2 :

Fig. 5-11. Schema circulatiei elementare concorm teorernei lui Stokes

$l/& =

-rot ~n
8

d ~ ,

(5-26)

ii fiind directia normalei la suprafati, sau, cu ajutorul proiectiilor pe trei axe:

(udx f vdy

+ wdz) =

I , m , n fiind cosinusurile directoare ale normalei 1;) suprafafa d Q .


Dacii miscarea este nerotationalii, E = q = = 0, deci si circulatia este nulii. Importanta acestei teoreme consti in aplicabili tatea ei in orice domeniu unde existii un cimp de vectori $i permite reducerea unei integrale de suprafatii la o integralii curbilinie si invers.
9
9 9

Cinematica fluidelor (hidrocinematica)

13

z*

5.9. TEOREMA LUI GAUSS-OSTROGRADSKI


de la calculul vectorial, se poate demonstra,. usor cu ajutorul concep telor cinematicii fluidelor. Enuntul ei este: Integrals divergentei vitezei calculatii la volumul inchis de o suprafafa. este egala c u fluxul care trece prin suprafati. Intr-adevir, fie d Q un element din suprafata care margineste acest spafill. vectorul-unitate, normal la suprafati. Fluxul care trece prin dl2 este:si
9
A

Si aceasti teore,mii, cunoscuta

( -- d~ Vn

(tu

+ trzv

nu) d ~ ,

coordonate. P e de a l t i parte, daca p = const, excesul de fluid care trece prin elementul de volum. d~ = dx dy dz, este:

I , m, n fiind cosinusurile directoare ale lui

n cu axele de

d r fiind spatiul elementar. Integrind in intreg spafiul inchis in interiorul suprafetei date, rezulta:

Aceastii formula permite calcularea unei integrale de volum cu ajutorul~ unei integrale de suprafata la care condif iile de limi tii sint cunoscu te.

Capitolul VI

Dinamica fluidelor perfecte :


teoreme ~i ecuafii generale

6.1. ECUATIILE DIFE RENTIALE ALE MI$CA RII (Euler) In sistemul cartezian de coordonate, ecuatiile de m i ~ c a r e unei particule ale de fluid perfect se obfin nemijlocit din ecuatiile generale ale unui sistem (sau mediu) continuu stabilite in cap. 111, considerind c i influentele viscozit2tii si compresi bili t i t i i sint nule. In consecintii, eforturile unitare tangentiale T iint nule si singurele forte de legituri sint presiunile normale pe suprafati, iar densititea p a fluidului se consider2 constants. Ecuatiile misc2rii iau, in aceste ipoteze, forma urmitoare:
t
A

Amintim cii
dv

DU
-

Dt

etc. sTnt derivate substantiale (totale) pe cind

au

at

- etc. sint derivate locale in raport cu timpul.


dt

Ecuati ile de miscare sub forma precedenti, desfisurati, au fost stabili te pentru prima oari d 6 eon hard Euler in 1755. Ele pot ti puse sub diverse forme. Daci in ecuatiile (6-1) inmultim ambii membri cu i, respectivT ~i k gi adunim, se obfine:

sau

iar daci forta masivi specific2 derivi din potentialul vectoriali a m i ~ c i r i i :

- U,

se obtine ecuatia

Dtnumica fluidelor perfecte : teoreme si ecuatii generale

139

Ecuatia (6-2) este echivalentii cu sistemul de trei ecuatii scalare (6-1). Dacii potentialul de fortii este cel a1 gravitatiei : U = gz const, se obtine ecuatia de miscare a lichidelor perfecte grele:

Ecuatiile dinamice impreunii cu ecuafia de continui tate: div V = 0 sfnt in numar necesar ~i suficient pentru rezolvarea oriclrei problerne de .miscare a unui fluid perfect, daci se dau conditiile la limitii. Necunoscutele sint in general, componentele vitezei u, v, w si presiunea p in fiecare punct din masa fluidului. Conditiile la limit2 care se dau de obicei sint urmiitoarele: - la peretii solizi care miirginesc fluidul, vitezele sint tangente la suprafata iirni tativi ; - la curentii cu suprafata liberg, presiunea pe suprafati este cunoscuti.
t
9

6.2. T RANSFO RMA REA G ROMEYA-LAMB

S consideriim prima ecuaf ie diferentialii a misciirii, scrisii dezvol tat, .dupii Euler:
9

Si efectuim derivarea partial& in raport cu x , a identitiitii:

Fobtinind identitatea urmiitoare:

si sii sciidem din ecuatia de miscare, de mai sus, membrii acestei identititi. bup5 gruparea convenabi l i a 'termenilor , se obti ne :

s a u , admitind c i fortele masice specifice derivi din potentialul -U si Enlocuind parantezele care insotesc pe v si pe w cu 2 w , , respectiv 20, (ihdoitu
9

1 40

Hidraulica
9

componentelor dupi axe ale vectorului-virtej), ecuatia intii din sistemuf (6-1) devine:
du dx
P

dt

+ 2 (ww,

- vw,).

Transformiri analoge se pot' obtine prin permutiri circulare pentru* ecuafiile a doua si a treia din sistemul (6-1) dupi proiectiile pe axele Oy si Oz. dv Si considerim cazul miscgrii permanente s i in9 9

dt

dt

multim cele trei ecuatii transformate cu dx, respectiv dy s i - dz si apoi s i le adunim. In membrul intii se obtine o diferentiali exacts care s; poate integra imediat, iar membrul a1 doilea se poate scrie sub forma determinant u l u i din ecuatia urmiitoare:
7

Se obtine o formi de integral2 a ecuafiilor miscirii, din care putem trage citeva consecinte foarte importante. Daci determinantul din membrul a1 doilea este nul, rezulti c i suma
7

p u + - t - v2 - const. -

Rimine s i vedem cazurile in care se realizeazii, aceasta avind si o semnificatie mecanici deosebiti. Aceste cazuri sint: a) Daci vectorul-virtej este nul, adici:
9

deci in cazul miscirilor nerotationale - care sint identice cu miscirile potentiale. In acest caz, constanta din membrul a1 doilea a1 ecuatiei (6-b) are aceeasi de valoare pentru tot cimpul miscirii, iar viteza derivi din fr~nctia potential Astfel: u
d9 =dx
9

6.

v=-

d9 dy

, w = - - d9
dz

Dinarnica f luidelor perfecte : teoreme ;i ecuaf ii generale

141

Transformarea Gromeka-Lamb se poate opera deci -. pistrind si termeni i derivatei locale, care nu sint decit gradientele functiei 3 astfel c i , in locul
9

dt

,ecuatiei (6-6), se obtine, prin integrare, ecuatia mai generals (6-7) a unei m i ~ c i r inepermanente:

I n aceasti ecuafie, constanta din membrul a1 doilea este constanti numai fafii de spatiu, fiind totusi o functie de timp f ( t ) . b) Daca miscarea nu i s t e potential& deci cel putin una din componentele vectorului-virtej este diferiti de zero, i n s i particula urmeazi o linie de curent, atunci componentele u , v, w ale vitezei sint proporfionale cu dx, dy, dz, adicij -,viteza V este tangenti la linia de curent. Aceasti conditie este exprimati prin:

I n acest caz, determinantul din ecuatia (6-5) este nul, ca avind d o u i linii proportionale si ecuafia (6-6) este valabili, i n s i nu in tot spatiul ocupat de fluid, ci numai pe liniile de curent, iar constanta din membrul a1 doilea ia valori diferite, pentru fiecare linie de curent cite o valoare constanti, de-a lungul siu, insi diferind de la o linie de curent la alta. Sub aceasti formi, ecuafia (6-6) poarti numele de ecuafia lui Bernoulli, despre care se trateazi aminuntit la paragraiul 6.5. c) Dacii valorile o x , o,, wz satisfac ecuatiile

determinantul din ecuatia (6-5) este de asemenea nul, deci ecuatia (6-6) se aplici si d u p i liniile reprezentate de ecuatiile (6-9) care sint infisurate' ale axelor ;ectorului-virtej si poarti numele de linii de virtej. $i in 'acest caz constanta de integrare variazi de la o linie de virtej la alta, neexistind o constanti unici pentru tot cimpul r n i ~ c i r i i . d) Daci vectorul-vi tezi a1 particulei este paralel cu vectorul-virtej, determinantul din ecuafia (6-5) este de asemenea nu1 deoarece

deci elementele a doui linii fiind proporfionale. 0 miscare de acest fel este elicoidali (miscare de surub) si in acest caz liniile dc birtej se confundi cu liniile de curekt ale mikciriii. Constants din ecuatia (6-6) are o valoare f i x i pentru intregul spatiu,'daci si ecuatia (6-10) este satisficuti in intreg spatiul ocupat de fluid.
7 7

6.3. FO RMA VECTO RIALA A ECUATIEI MI$CARII


du In ecuatiile (6-4), considerind mi~carea permanenti, termenii - , dt anuleazii, iar membrul intii ia pe rind valorile componentelor scalare ale f unct iei :

dv dw -, - s e dt dt gradientului.

In sfir~it,membrul a1 doilea are valorile componentelor dupi cele trei axe ale produsului vectorial intre rot V gi viteza V. Tn locul ecuatiei (6-5) se poate deci scrie formula P v2 = grad E = - rot - X V = V ~ r o t vectoriali sinteiici: grad ( U V (6-12) P 2 $i din aceasti ecuatie rezulti imediat c i grad E = 0, fie cind rot 7= 0 (in mi~carea potentiali), fie cind vectorul-vitezi este paralel cu vectorul rot ceea ce face ca produsul lor vectorial s i fie nul. Interpretarea energetics a functiei E ~i a ecuatiei (6-6) va f i dati in paragraful 6.5.

+ + -)

6.4. ECUATIILE DIFERENTIALE ALE MI$CA RII IN COO RDONATE CILINDRICE


Fie r, 0, z coordonatele; v,, ve gi v z componentele vitezei dupii raza, tangenta qi axa vertical2 ; fie R, N gi L fortele masice Pn directia razei r, a normalei la planul rOz ~i P din rectia Oz. I 1 figura 6-1 se reprezinti elementul de volum, a cirui mas; este: 1 Proiectiile ecuatiei de mi~care dupi directiile R, N gi Z dau, dupi efectuarea calculelor ~i eliminarea infinitilor mici de ordin superior, ecuatii le ciut ate. Pen tru facerea calculelor este Insi necesar a exprima acceleratiile dupi r ~i n In functie de acceleratiile a, qi ay , iar pe acestea in functie de r gi 0:
ax----

- @x dt2

d2 (r cos 0) ; dt2

ay----

- d a y - d2 (r sin 0) ; dt2 dt2

ae - - a, sin 0 -

+ ay cos 0.

Fig. 6-1. Forfele ~i acceleratiile la particula elementarg, in coordonate cilindrice

Dinarnica f luidelor perjecte : teoreme

si

ecuatii generale

143

In

cele din urmii:

~i pe de a l t i parte:

de unde rezultii:

N-- 1

d p p rd0

---

due dt

V rug

~ V Z dv, do9 Este de semnalat c;i derivatele substantiale - - ~i - se pot scrie dezvoldt dt dt tat, ca mai jos, vz avind aceea~isemnificatie ca w in sistemul de axe cartezian:
9

6.5. ECUATIA ENERGIEI (D. BERNOULLI*)


9

Pentru un fir de curent in miscare permanents si dacii singurele forte masice derivii din gravitatie, U = gz si ecuatia (6-7) devine:
9 9 9

z + P + - v2 - const Y

2g

* Daniel Bernoulli - matematician, nlscut la Groningen la 29 ianuarie 1700, a murit


la Basel in 17 martie 1782. Fiu a1 matematicianului Johann Bernoulli ~i inrudit cu nurnero~i matematicieni si fizicieni, a fost numit profesor de matematici la Petersburg in 1725, unde. a functionat p h i in 1732, iar in 1733 a fost numit profesor de anatomie gi botanicii In Basel unde dupi 1750 a predat fizicl. In opera sa principali ,,Hydrodynamica6' (Strasbourg 1738) a intreprins pentru prima oari studiul matematic a1 mi~cariilichidelor, a introdus notiunea de presiune ~i a dat ~i primele teoreme din teoria cinetici a gazelor. A fost membru a1 Academiilor din Paris, Londra, Berlin, Petersburg.

Aceastii ecuafie a fost stabilitii pentru prima oar2 de Daniel Bernoulli, Tn 1738, pe o cale directs, deci mai inainte ca Euler sii fi descoperit ecuatiile generale ale misciirii particulei fluide. Vom da in kele ck urmeazii o demonstratie elementarii, cu caracter energetic, ecuatiei lui Bernoulli (6-L5). Fie un tub de curent a ciirui sectiune transversalii, variabilii in lungul .axei sale, este suficient de micii pentru a putea considera cii in secfiune, atit vi tezele cit si presiunile sint distribuite uniform (fig. 6-2). Fie douii puncte pe axa tubului, de altitudini zo si z,, unde secfiunile transversale sint' Qo si Q,, si vitezele fluidului .Vo, .respecti; V, . Volumul cuprins intre peref i i tubului si cele doui sectiuni, fiind in momentul' t ABCD, se deplaseazii dupii trecerea t impului dt in A'B'C'D'. Fie
9

AA' BB'
Fig. 6-2. Schema la dernonstratia teoremei lui Bernoulli

CCf = ds0 = Vodt, = DD' = ds, = Vldt


-

~i ecuatia de continuitate: fiov0= n,v,.

Sii apliciim masei A BCD in miscare, teorema echivalentei lucrului mecanic consumat cu variatia energiei cihetice. Pe porfiunea A'BC'D nu au variat in timpul dt nici masele, nici vitezele, miscarea fiind permanenti; ins2 masa AA'CC' = p~,ds,, care avda in momentul- initial viteza v,, m=p vo~ a apiirut dupii timpul dt, -in- BB'DD' = pa, ds, egalii tot c u m, insi cu viteza V,. Variatia energiei cinetice a intregului sistem se reduce deci la:

Lucrul forfelor se compune din: lucrul greutiitii mg, care cade de la altitudinea 2, la z,, adicii:

mg
si Iucrul presiunilor

(20 - 21)

Conform princip iului ec hivalentei sus enuntat :

sau, dupd impdrfirea cu mg si regruparea termenilol;:


9

Dlnurnica fluidelor perfecte : teoreme ~i ecuafii generale

145

Aceasti ecuatie are o reprezentare geometric2 si totodaii o interpretare energetici (fig. 6-3). Astfel, daci se ridic2 deasupra planului orizontal de comparatie in cenirele N,N2, ale sectiunilor firului de curent, verticale pe care se poarti segv2 mente proportionale cu z, - si - la scara iniltimilor, se obtin: linia PIP, Y ' 2g a presiunilor (linia piezometrici) ;i linia ElE2 a energiei mecanice totale (linia energetici). Asadar ecuatia (6-16,a) exprimi faptuici suma celor trei segmente de lungimi este constanti pentru toate punctele din lungul firului de curent. Daci fnmultim ecuatia (6-15) cu greutatea masei m, adici cu mgcare reprezinti o forti - fiecare din cei trei termeni ai ecuatiei lui Bernoulli reprezinti un Iucru mecanic, respectiv o energie misurati in kgm si anume: Fig. 6-3. Reprezentarea energetici a ecuaf iei lui Bernoulli termenul z, (mg) reprezinti energia potentiali d e pozitie, a masei 6;
9

Po (mg) reprezintii energia potential2 elastics a presiunilor;


Y
-

30 (mg) reprezinti energia cinetici a masei m.


2g
9
k

Asadar, ecuatia lui D. Bernoulli reprezinti u11 bilant a1 energiei rnecanice totale care se mentine constanti, pe traiectorie, atit timp cit nu intervine transfer de cilduri (pierderi in energie calorici sau cistig de cilduri din exterior). In acest sens, linia energetici EIE, este orizontili, intrucit ea se obtine prin insumarea energi i lor mecanice, sum5 care este constant5 . Chiar ~i sub forma simp18 geometrici, ecuatia (6-16) are interpret are energetici dac5 ne inchipuim fiecare termen inmultit cu forta de 1 kg. In cazul gazelor trebuie s i f inem seama pe de o parte cii intre p si p existi legea care exprimi evolutia gazului p = f(p), astfel c i in membrul a1 doilea a1 ecuatiei (6-16), ultimul termen va fi inlocuit cu m, iar in
9

membrui intii trebuie introdusi cresterea energiei interne absorbite de masa m, datoriti lucrului elastic de compreiiune (pozitiv) cind masa a trecut din pozifia 0 in pozitia I. Acest lucru va f i negativ in caz de expansiune. Ecuafia Bernoulli devine deci, in cazul gazelor,

Dupi inlocuirea integralei din membrul intii, obtinute prin integrare prin p i r t i :

si dupi impirtirea cu m, se obtine forma integral2 finali:


1

sau forma diferentiali :


9

-g dz.

Este de remarcat c i in ecuatia de energie a miscirii pern~anentenu apare .nici un termen datorit vreunui transfer de cildur;, ci numai lucrul mecanic de compresiune. Pierderile de sarcini care se produc prin lucrul de frecare transformat in cilduri nu au fost exprimate, intrucit s-a presupus c i fluidul este lipsit de viscozitate, fie el lichid sau gaz. Observatie. I n acest capitol s-a stabilit teorema lui Bernoulli pentru fluide perfecte, fiii a se tine seama de pierderile de energie datorite frecirilor. Pentru fluidele reale, se introduce in ecuatia energiei un termen suplimentar, dupi cum se va arita fn capitolul care trateazi despre miscarea fluidelor reale.
9

6.6. VARIATIA PRESIUNILOR PE TRAIECTORIA UNEI PARTICULE


9

Fie o particuli material6 M in miscare pe traiectoria sa, la o distanti


9

OM = s misurati pe curba traiectoriei de la un punct 0 luat ca origine. Fie

b directia normalei principale si a binormalei, C si r centrul ~i raza de cu;burii in M (fig. 6-4). Ecuatiile de miscare ale particulei se pot scrie in ,,coordonite intrinseci ", exprirnind legea lui Newton F = ma proiectati pe cele trei directii ale axelor Ms, Mn si Mb. Presiunea in M - dupi cum s-a dovedi t - este egali cu p, oricare ar f i orientarea planului pe care se exercita, iar forfele masice se reduc la greutatea particulei. Deci atit forta masici specific2 cit si presiunea derivii dintr-un potential
9 9

si

Fig. 6-4. Variatia presiunilor pe o traiectorie curb5

Dinarnica fluidelor perfecfe : tsorerne ji ecuafii generale

147

Dacii se consider; masa


1 . v2 -r

unitatea, se pot scrie cele trei ecuatii de proiecfie: dupii normala principalii,

dn
=-

1gz + $) dupii db

binormalii,

In membrul intii sint date componentele acceleratiei ; in ecuatia intii acceleratia centripetii, iar in ecuatia a treia acceleratia tangentialii. Pentru a vedea efectul acceleratiei centripete sii admitem cii planul osculator este oridz zontal, deci - = 0 ; prin urmare
dn

adicii presiunea creste de la partea concavii spre partea convexi, proportional v2 cu p-


9

Dupii directia binormalei se vede cii presiunea variazii conform Iegii hidrostatice, iar dupii directia tangentei, presiunea variazii dupii legea lui Bernoulli . htr-adevar, dezvol tind membrul intii avem: o

In cazul misciirii permanente,


9

--

dV dt

0, deci ecuatia a treia (6-17) devine:

iar in cazul miscirii nepermanente (variabilii cu t impul) ,

sau integrind intre douii puncte de-a lungul curbei s

Ecuatia (6- 18) reprezintii teorema lui Bernoulli ext insi la o traiectorie, in miscare variabilii.
9

--

6.7. CONSECINTE $I APLICATII ALE TEOREMEI LUI BERNOULLI 6.7.1. Scurgerea unui lichid dintr-un rezervor printr-un orificiu (fig. 6-5).

Si aplicim ecuatia lui Bernoulli la un fir de curent AB, observind c i presiunea pA = p~ = p o (presiunea atmosferici) si c i viteza punctului A este neglijabili daci suprafata liberi a liechidului in rezervor este mare fati de sectiunea orificiului

Fig. 6-5. Scurgerea unui lichid dintr-un rezervor printr-un orificiu


P

Fig. 6-6. Schema contract iei vinei

Punind zA -zB
A

= h,

rezulti formula lui Torricelli:

In realitate firele de curent nu se intorc brusc din directia radiali pe care Q au in vas, dupi axa orificiului, si vfna de lichid se contracteazi la iesirea din vas (fig. 6-6). De aceea secfiunka orificiului fiind Q, iar cp, un coefidient .de contractie subunitar, debi tul este: Q = p e n 1/2gh. D a d nu este impiedicati contractia laterali, cp, = 0,61 ... 0,64; daci fnsi peretii orificiului au muchiile rotunjite, cp, ajunge aproape = 1. 6.7.2. Pres i unea de stagnare Daci se interpune intr-un curent, unde presiunea este p, si viteza V,, un obstacol, viteza in punctul (1) (fig: 6-7) este nuli, deci, daci linia de curent este orizontali, avem:

-.

VU

PO

vf P"+ - - -P1
Y
:Fig. 6-7. Schema presiunii de stagnare
2g

$ 0; .

pl-Po=Y--

v;
2g

- P-

vi
2

Dinamica fluidelor perfecte : teoreme ~i ecuafii generale

149

adici presiunea p, in (1) este mai mare decit p, si anume cu canti tatea p - , care "O
9

se n u m e ~ t e presiune de stagnare sau de impact sau, cum i se mai spune in unele publicatii, impropriu, presiune . dinamici. 1 000 kgf /s2 kg = 102 Pentru a p i , p = , pd = 51 VE -.
-

9.81

m4
9

m2

Pentru aer, la OC, p = de uncle rezulti pd


=

0,125 2

Vg = 0,065 V $ -.

1,293 9,81

To iar la 15C se inmulteste cu - - -9

273 288

kgf m2

TI,

Aceeasi presiune de stagnare se produce si I in cazul c i fluidul este fix, iar un corp se depla: ) P -&.I seazi cu viteza V , in fluid. Daci avem drept? r I -obstacol un tub cu axa paraleli cu fluidul, pre- - _- _-_- _ - - .- - - _- siunea de stagnare se transmi te prin golul tubu- - --_- _- _ lui propagfndu-se la un instrument de misuri. - - --- --- - - - -Un tub indoi t asezat paralel cu curentul poate f i el insusi un instrument de misurat care se cheami tibul lui Pitot, dupi numele inventatorului (fig. 6-8). Dar pentru a misura pe V cu ajutorul lui p, trebuie s i cunoastem presiunea p,, fntrucit presiunea de stagnare este p,-p,. Este Fig. 6-8. Principiul t u b u l u i Pitot de observat c i misurarea presiunii p, este mai (schem5) dificili din cauza perturbirilor produse de aparat, in curent. Experienfele au aritat c i in orice a l t i pozitie fati de curent s-ar aveza tubul Pitot (fie cu virful spre aval, fie lateral) se produc depresiuni in tub. Pentru a misura cit mai exact presiunea, trebuie s6 ne asigurim c i viteza iluidului la gura de intrare a tubului piezometric este n u 1 i . h acest scop sonda piezometrici se asazi tot in pozitia (a) insi inchisi la guri, iar in peretele
C--

12

(a)
1
I
-

-3d
A

fb)
C4

- I
f
* q w * q

d+ 106

&12
L

4 I

d <03d
?

.. - .

Fig. 6-9. Detaliul tubului Pitot

tubului se lasii orificii mici in pozitia lateral5 in care curentul nu piitrunde, dar in care se forn~eaziimici virtejuri cu vitezi rezultantii nulii (apii n~oartii). In aceste spatii presiunea este egalii cu presiunea indicatii de piezometru. Astfel, combinind tubul Pitot cu o sondi piezometricii se poate citi direct diferenfa p, - p,. In tubul 1 se miisoarii p;esiunea p,, in tubul 2 presiunea totalii p,. Sonda combinatii din figura 6-9, a are muchiile ascuti te, dupii Darcy ; sonda din figura 6-9, 6, construitii de Prandtl, are virful rotunjit.
6.7.3. Venturimetrul Este un aparat cu ajutorul ciiruia se poate miisura debit ul unei conducte. El se compune din: - un t u b conic-convergent cont inuat cu un tub conic-divergent, intercalat pe conductii ; - un manometru diferential cu prizele in sectiunea a,din amonte de convergent si in sectiunea ingustati h,. In miscarea permanenti
A

Conform teoremei lui Bernoulli, iniIt.imea piezometricii in tubul 1 va f i mai mare decit in tubul 2 Fig. 6-10. Principiul venturimetrului (fig. 6-10), deoarece viteza Vl < V2. Dacii neglijiim pierderile dintre sectiur ile 1 si 2, se poate scrie:
7

Se deduce viteza medie in secfiunea calibratii precis

Q2:

Coeficientul de corectie a vi tezei cp, tine seama de pierderile mici de energie din aparat si valoarea lui este cuprinsii intre 0,92 si 0,99, in functie de
9

Dinarnica f luidelor perfecte : teoreme ~i ecuatii generale

151

numiirul Reynolds a1 sectiunii

a,, cum rezultii dupii


a*
l .

din figura 6-1 1 obtinuti

a prin experienti, pentru un raport 2 = 0,25.


Pentru misurarea exact2 a diferentei de presiune- (p, - p,) se intrebuinfeaza manometre diferentiale, de obicei cu coloani de mercur, uneori cu dispozi t iv de inregistrare.

Coeficlent de vilezii pmtru ven/ur~netrc r3p/.iul d/'amel~n/o~ cu = 0,s


Fig. 6-1 1. coeficientul de vi teze la venturimetre

Difuzorul dinspre aval a1 aparatului se face cu 12rgire foarte inceat2 a sectiunii pentru evitarea pierderilor de sarcini F conducti, unghiul de divern gent5 (total) fiind cuprins Fntre 5" si 12'. De asemenea, pentru precizia mgsuri, torilor, aparatul se etaloneazii cu ajutorul unor metode de mare precizie.
Exernplu numeric. Pe o conduct2 cu diarnetrul de 10" se monteazii un venturimetru 1 a 2 cu raportul - - - . Diferenta de presiune cititii la un manometru diferential cu coloan5 a* 4 de mercur esce de 13,42 cm. Sii se calculeze debi tul de apii a1 conductei, tinind seama ~5 cp, = 0,97. Se g a s e ~ t e = 76 11s. f n calcule, iniiltimea coloanei de mercur se inlocuie~tecu Q

iniiltirnea echivalentii a coloanei de apii:

' = 13,59 '

13,42 = 182,5 cm.

Observafie. In loc de aparate Venturi, costisitoare, se pot folosi debitmetre mai simple, constfnd din diafragme (discuri prev5zute cu orificii sau cu duze). Teoria lor este similar5 cu aceea a venturimetrelor (fig. 6-12).
Did ffdymg

DUZ~

Fig. 6-12. Diafragml ~i duzii de rnasura debitului

152

Hidraulica

6.7.4. Oscilatii in tub cotit


9

Un exemplu de aplicare a ecuatiei Bernoulli in rniscarea variabili este oscilatia unui lichid intr-un tub coti t de sectiune constanti (fig. 6-13), f i r i a considera frecirile si stiind cii lichidul a fost ;ledlasat cu cantitatea x din pozifia , % de echilibru. Viteza v a r i a b i l i cu timpul este aceeasi pentru toate particulele:
9

v = - dx dt

vo = v,.

Ecuaf ia Bernuolli da :

Fig. 6-13. Oscilatia unui lichid intr-un tub cotit

=,-j--+-[

V:
2 g

1
g

Insii

o dt .

-ds. dV

z1 -2,

x (sin a

+ sin p),

I -d 2 x
g dt2

+ x (sin o: + sin p)
CU w

sau ecuatia diferentiali :

;t

+ w2x = 0,

(sin a

+ sin p)
I

care are solufia cunoscuti :


X =

A C O S( w t

+ cp);

T = - 27r o

I
g (sin a

+ sin p)

Pentru un tub vertical, indoit Tn U, durata unei oscilatii complete


5 este T = 2 c

r$*

Dinarnica f luidelor perfecte : teoreme $i ecuatii generale

153

6.7.5. Aplicatie la gaze


S5 lu5rn ca exernplu aerul atrnosferic. Daci viteza aerului este mai mic5 decit 50 rnls,. putern aplica ecuatiile hidrodinamicii, chiar fgrl a tine searna de ecuatia fizic5 a gazelor, fgrg a face vreo eroare sensibilg. fntr-adevgr: s5 c5utlrn pe traiectoria unui fir de curent orizontal un punct unde presiunea p, este maxim%. Averni dup5 legea lui Bernoulli:

Daci in punctul zero, po ~i Vo sint cunoscute, p, este maximum acolo unde Vl po = 10 333 kg/rn2 (1 atm) ~i Vo = 50 m/s; yo = 1,293 kgf/rn3. Rezulti:

= 0.

Fie

In tr-o evolutie izoterrnicg, legea lui Boyle-Mariotte d5 :

P - -- P o ; y = P m a x yo = 1,016 yo, Y Yo Po.

caci Vy = I;, yo = 1 kg, adici variatia greutitii specifice, in cazul curentului considerat, este nurnai de 1,6% ~i putem s i aplicgrn ecuatia lui Bernoulli ca la lichide. Calculul pentru o evolutie adiabatic5 conduce la o eroare gi rnai rnicg. N u tot astfel putem proceda la curenti*verticali cu diferente mari de iniiltirne ~i deci cu diferente rnari de greut5ti specifice.

6.7.6. Butelia lui Mariotte

Intr-un vas complet urnplut c u . a p i ~i inchis intrg un tub vertical deschis la ambelecapete, care la inceput este urnplut pin5 P B (fig. 6-14). n Vasul se gole~teprin orificiul rnic C. Care va f i viteza de scurgere la orificiu? Fenomenul prezint5 trei faze: 1) La inceput viteza este V , = V2gh (conform ecuatiei Bernoulli intre B ~i C) qi scade pe m5surri ce tubul se gole~tepin5 la V , = V2ga (ecuatia Bernoulli intre A ~i C). 2) Viteza V, = Y2ga rgmlne constant;, prin A intrind aer spre D. Aerul rarefiat din partea superioarii a vasului plus coloana lichid5 de la A pin5 la 8 suprafata apei h vas echilibreazg presiunea atmosfericri din A . Deci ecuatia Bernoulli se aplici intre A qi C gi duce la V , = V2ga. 3) Din mornentul cind suprafata lichidului ajunge la nivelul A ~i scade, viteza incepe s5 scadi. D Llaca scoborlrn tubul A B, chiar clnd butelia este plin5 cu -ap5, la nivelul C (In faza a doua), nu curge a p i din rezervor, d e ~ i --- h -orificiul C este deschis, deoarece presiunea in A este egalg cu . -aceea din C, egal5 cu presiunea atmosfericg. -- Butelia lui Mariotte are aplicatii practice care folosesc proprieA tatea mentinerii unei viteze constante sub nivel variabil a1 lichidului (in faza a doua). Astfel s-a rnisurat pe unele riuri din Rominia debitul de ap5 prin metoda chirnicg, intrebuintindu-se o butelie Mariotte continind o solutie concentrati de NaCl din care se introduce un debit constant in apa riului, In tot tirnpul observatiilor. Acest dispozi tiv de realizare a unui rnic debit lichid care se mentine constant, in mod automat, f g r i nici un reglaj mecanic, se folose~tegi in diferite experiente de laborator, In mod Fig. 6-14. Butelia avantajos. Mario t te

.rt
_c

-7,

6.7.7. Tubul de aspiratie (difuzorul) a1 turbinelor (fig. 6- 15) La turbinele cu reactie, apa nu iese direct in atmosferi, ci prin intermediul turbinei este micsoratii unui tub divergent, in care viteza Vl la iesirea din r ~ a t a indeajuns, astfel ca la iesirea din difuzo; energia cinetici a lichidului i fie neglijabili. Teorema lui Bernoulli aplicati intre sectiunile 1- 1 intrare si 2-2 iesire din difuzor conduce la relatia:
9

I r f r
2-

Fig. 6-15. Tubul de aspiratie a1 unei turbine

valabilii in i ~ o t e z ac i difuzorul are o formi favorabili unei m i ~ c i r iregulate, f a r producere de virtejuri . Rezul t i :
7 -

PI
9

=Pa

p -2

v:

-y z

P V ~ (termen 2g

neglijabil).

Asadar, presiunea la intrarea in difuzor este inferioari presiunii atmosferice, cu echivalentul energiei cinetice a lichidului la iesirea din rotor, la care se adaugi si diferenta de nivel z. Difuzorul permite deki folosirea in turbin5 atit a ciderii z cit si a unei mari pirti din energia cinetici la iesirea din rotor. Aceastii folosire se reflect; in posibilitatea admiterii unor viieze mai mari in turbini. Acest procedeu este limitat de faptul c i presiunea sub o at-mosferi nu poate f i mult scizuti far; pericolul ruperii coloanei de lichid si a1 producerii fenomenului de cavitatie. Trebuie deci ca presiunea p, s i r i m i n i superioari presiunii vaporilor saturati. Din ecuatia (6-20) se deduce viteza maximi admisibili la iesirea din rotor, punind pl = 0:
l

Fie deci P*

10,33 m, z

0 (difuzor cu axa orizontala). Rezulta :

14,2 m/s. Aceeasi limitare apare necesari si in secfiunea strangulati a unui debitmetru tip Venturi sau similar, unde viteza nu trebuie s i depiseasci aproximativ 14 m/s, cici altfel se produc perturbiri de cavitatie. Din aceeasi formulii a vitezei V l , daci z ar f i de semncontrar, adici daci nivelul aval ar ,,inecaUrotorul (ar f i mai sus ca nivelul rotorului) rezultii cii viteza Vl ar putea f i admisibilii la o valoare mult mai mare. De exemplu, pentru -z = 5,67 m, V1 = 16 m/s. Deci prin contrapresiunea produsii in
=
9

Dlnarnica fluidelor perfecte : teorerne qi ecuatii generale

aval, prin inecarea turbinei, putindu-se realiza viteze mari in turbini, sectiunile ei vor f i mai reduse si constructia masinii mult mai economici, desi fundatiile se scumpesc.
9 9

6.7.8. Ejectorul (fig. 6- 16) Este un aparat care foloseste o canti tate micii de a p i cu vi tezi mare la iesirea dintr-un confuzor (tub ' convergent) unde, producindu-se depresiune, o a l t i cantitate de a p i este absorbitii din 0 si masele in amestec sint refulate -A prin difuzorul 3. Din aplicarea teoremei lui Bernoulli pe portiunea 1-2,. rezulti c i o mare parte din energia de presiune din I a apei de exemplu din reteaua orasului - se to transformi in energ& cinetici 'in 2 si se Fig. 6-16. Ejector realizeazi in camera de amestec A d depresiune (sub presiunea a tmosferici) astfel cii prin conducta 0 pot f i aspirate cantititi de a p i de la un nivel mai jos spre a f i evacuate prin canalizarea orasului. De asemenea se foloseste ejectorul cu a p i din refeaua de presiune a orasului pentru amorsarea pompelor centrifuge. 0 altii aplicatie important: este depresionarea apei la i e ~ i r e adin tuburile de aspirafie ale turbinelor la uzinele fluviale, cu ajutorul unor debite s u ~ l i m e n t a r einjectate la apele mari cu viteze superioare vitezelor de la ie~irea din difuzoarele turbinelor. Aceasta are de efect sporirea ciderii si deci si a puterii turbinei.
9 9 9

6.7.9. Teorema lui Bernoulli in cazul mi~cgrii relative


A

Intrebuinf ind aceea~i metodi direct2 bazati pe teorema fortelor vii ca la paragraful 6.5, presupunem c i un tub de curent foarte ingust este supus unei misciri de rotatie uniformi in jurul unei axe oarecare cu vi teza unghiulari o. Fie w,, w, vitezele relative ale apei, in sectiunile de la intrare, respectiv i e ~ i r e ,si fie u,, u, vitezele de antrenare in aceleasi puncte. * Aplicind teorema fortelor vii in miscare relativi, putem pleca de 'la energiile cinetice ale maselor calculate la vitezele relative, dar va trebui s i se introduci si lucrul fortelor de inertie in miscarea de antrenare (fortele centrifuge) . Pentru un lichid periect se poate scrie:
9 9 9

I - rn (wg - w:)

variafia energiei cinetice (relative)

plQl ds,

- p,Q2 ds, (lucrul forfelor de presiune),


Y

rng (21 - 22)

(lucrul greutitii lichidului), (lucrul fortelor centrifuge).

Pentru vitezele relative qi de antrenare s-au adoptat notatiile obignuite: u gi w . Acestea nu trebuie sii se confunde cu notatia proiectiilor vitezei V pe axele Ox,Oz, folositii anterior.
Z

156

Hidraulica

Integrala din membrul a1 doilea se calculeazii astfel:

m 02r dr
Cum or,
=

in w

m r d r = - 02(ri - r:).
2

u, ~i or,

u,, lucrul fortelor centrifuge este:

si ecuatia lui Bernoulli devine:


9

iar in cazul fluidelor reale se adaugii si un termen h, .pentru pierderea de sarcinii intre secfiunile 1 si 2. Ecuatia (6-23) este fudamentalii in calculul t urbinelor, a1 pompelor si a1 vent ilatoarelor.
I
9

6.8. EXTENSIUNEA TEOREMEI LUI BERNOULLI LA CURENTI D E SECTIUNI FINITE IN MISCARE PERMANENTA Teorema lui Bernoulli poate f i extinsii la un curent de secfiune finitii, mai intii pentru mi~carea permanent; a unui fluid perfect, apoi pentru fluide reale si misciiri nepermanente. Ne propunem sii stabilim in ce conditii este valabhii ecbafia lui Bernoulli pe un fir de curent fictiv pe care fluidul ar avea viteze egale cu vitezele medii in sectiunile transversale ale curentului considerat. In cazul general a1 unei rnisciiri permanente, atit distri but ia vi tezelor cit si distributia presiunilor variazii neliniar atit in aceeasi sectiune transversaiii cit ~i de la o sectiune la alta, chiar la fluidele deoarece cind liniile de curent sint curbe, intervin fortele centrifuge care determinii variatia presiunilor. Dacii insii curentul poate f i inchipuit ca format din tuburi de curent subtiri, paralele si in linie dreaptii sau usor curbilinii, termenu1 z din ecuafia lui Bernoulli este supus legii hidrostatice

+ $1.
4

6.6), deci este constant de la un punct la a1tul in aceeasi sectiune trans(v. versali. Fie u viteza localii pe un fir de curent, normal5 la sectiunea 0 a curentului, si fie V viteza medie a curentului in secfiune, definitii prin relatia:
9

Dinamica f luidelor perf ecte : teoreme si ecuatii generale

157

Ecuatia energiei specifice totale H, la un fir de curent, de debit elementar dQ, este:

H = ~ + Lu2 - cons t . +--Y


2 g

Sii form2m media:

H* este constant in lungul curentului, deoarece fiecare din termenii care se insumeazii este constant. H* reprezinti deci energia specific2 totalii pentru un fir de curent mediu. Pentru ca H* s i se poatii pune sub forma sumei celor
trei feluri de energii, definim un coeficient numeric a, astfel ca suma energiilor cinetice ale debitelor de mas2 elementare s i fie exprimatii i n functie de energia cinetici a Pntregii mase care ar curge in sectiunea Q cu viteza rnedie V, adici:

Daci a este cunoscut, iar p

const, rezultii din relatia precedenti c i :

Cum s-a aritat c i si termenul


9

este constant si nu depinde de dQ, ,

rezulti c2i H * = z + - +Pa -

v2

const.

Aceasta este relatia care constituie o extensiune a ecuafiei lui Bernoulli, valabili pe un fir a1 sectiunii curentului care se consideri, in mod obisnuit, pe axa acestuia. Coeficientul a a fost determinat de ciitre Coriolis pentru diferite tipuri de misciri si valoarea lui este cuprinsi in general intre 1 si 1,1. Se poate dovedi cii a este in orice caz n:ai mare ca unitatea. Tntr-adevGr, viteza u intr-un punct a1 sectiunii se poate scrie egalii cu:
9 9
7
9

u=v+c, In care c este un termen pozitiv sau negativ, dar cind este negativ, valoarea sa absolutl nu depiseste pe V. Din formula debitului, exprimati prin ega9

rezultd, prin cornpararea primului ~i ultimului membru, c6 :

I r i niod analog, calculim termenul cinet ic

sau, tinind seama de relatia (6-26):

este pozitiv, deoarece cinetic se poate pune sub forma:

Cum 3 V

+e

nu poate sc6dea sub V

termen111

I
Forma profilului vertical

112 dQ =

V2Q

+- o cantitate pozitivii =: uV2Q,

in care cr este un coeficient suprauni tar, calculabil cu formula (6-24). Pentru diferite tipuri de distributie h e viteze rezulti valorile urmitoare pentru coeficientul lui Coriolis ( a ):
Canal de l2fime infiniti
~4,1112 =

1,5

2
I

00

Observaf ii

.......... paraboli ........


trapez

a = l
a = 1

1,04 1,04

1,11 1,09

1,44

u, = viteza la suprafat2 u,=vitezalafund


i

1,31

1,54

Conduct2 de secfiune circu lar2


Regim Legea variafiei vitezei
a

laminar..

....................

u = urnax ( 1 urnax 1
( 1 -

Lf2

2
n

turbulent ne ted ............

turbulent rugos

..............

)
)

n =7

1,05 1,03 1,05-1,lO

rr--

10

Dinarnica fluidelor perfecte : teoreme ~i ecuafii generale


A

159

In cazul unor diagrame foarte neuniiorme de distributie a vitezei, a poate lua valori > 2. In concluzie, i n miscarea permanent5 a unui curent intr-un canal sau o conducti, fie c i fluidui este perfect sau real, teorema lui Beri~oullise poate extinde pentru axa curentului ca pentru un fir de curent, cu singura deosebire ca termenul cinetic trebuie insofit de un factor cx ceva mai mare decit 1, conform datelor din tabelele precedente. Astfel, intre sectiunile 1 si 2 din figura 6- 17 ~i introducind si un termen a1 pierderilcr de energie h,, datori t rezistentelor intimpinate inire cele doui sect iuni, este valabili ecuatia (6-27) :

In cazul unui curent gazos, se ia in loc de -4- integrala


Y
7

in secti~lnea

curentului. Daci curentul este rectiliniu si ambele secti~,ni sint cuprinse P in acelasi regim de miscare, suma z 4-- este aceeasi in aceea~isecf iune, deci
9

ecuatia lui Bernoulli este valabili pe oricare fir de curent; in cazul general, cind firele de curent sint curbilinii, ( r -tvariazii in sectiune, crescir~d

+)

de la partea concavi la partea convexi, deci este necesar a se lua o valoare medie a acestui termen in axa curentului. Prin aceasta, i n s i , nu se poate Ti1 spune c i relafia l u i Bernoulli se poate aplica la curenfii c~~rbiliriii mod r lguros.
-

6.9. PUTEREA CURENTULUI IN SECTlUNE


Energia total2 a unui curent, raportata la unitatea de greutate, fiind H*, pu terta P a curerltului intr-o sectiune se exprimi prin produsul l u i If cu d e b tul de masi a1 curentului, adicii cu greutatea de fluid y Q care trcce prin scctiune in unitatea de timp:

Daci se tine seama cii 1 dyn cm/s = I watt ~i 1 k W = 1,36 CP, puterea curentului in secfiune se poate exprima in sistemul tehnic:

P
6

==

1 000 QH [kgfmls] = 13,33 QH [CP] = 9,81 QH [kW].

In miscarea permanentii a unui fluid perfect, Q = const ~i H const, deci n si pu terea curentului este constantii, aceea~iE orice sect iune. Observc5m c6
9

* De acum Pnainte energia specific5 total5 ?n sectiune o vom nota, rnai simplu, cu H,
renuntind la asterisc.

I60

Hidraulica

in expresia lui P sint cuprinse si puterile potei~tialeyQz (de pozitie) si Qp (de presiune), iar potentialul de dozitie se raporteazii la un plan orizbntal de bazii, fix. In cazul cind rniscarea se face intr-o conducti, pe care este intercalat un motor hidraulic (tirbinii) si daci se consider; douii sectiuni: 1 F arnonte n si 2 fn aval de turbini, ,iar motorul hidraulic actioneazii un receptor consub a t o r de energie; diferenta puterilor din sectiunile l si 2 este egali ctl puterea cedati turbinei. Cum functionarea turbinei nu estk posibili fiirii pierderi de energie, puterea turbinei care este cedatii receptorului este rnai mici decit (PI - &), adicii Pturbinli qt (PI - Pi?), (6-28, a) in care qt< 1 este raildarnentul turbinei. In acest caz H I > H , si-.diagrarna energiilor specifice totale prezintii o treap tii de ciidere brusci. Daci pe conductii este intercalatii o pompii, H I < H , si PI < P2,cici pu terea curentului este spori t i cu p~itereapompei care primeste energie de la un izvor de energie exterior. In acest caz, puterea cedati pompei trebuie .sii fie rnai mare decit P, - P , adici :
A

in care q,

<1

este randamentul pornpei.


-7-

!
I

-~7
I ---- - - --

L'-!*
-

i
C.

OP~ZO"~.

a. Nuld perfect Hr 4
:

b Flu12 real

/n ~erfjunefpans verm/a

4 > ff2

+e= const r

Fig. 6- 17. Definitia puterii curentului (schemi)

Dlnumica f luidelor perfecte : teoreme i

ecuatii generale

161

Daci se considerii un curent in miscare permanent;, in conditiile reale, pierderile de energie servesc tocmai la iransportul debitului Q, adici in sectiunea 1 energia specific5 H , este mai mare decit H,, puterile nu mai sint egale, iar diferenta HI - H2 este energia disipat5 in cildur5, rezultind din frecarea intern5 din tre particulele 'fluide, aceasti di ferenf i asigurind transportul debit~tluiQ, pe distanta dintre cele doui sectiuni, in unitatea de timp. Pu terea consuma t i in acest scop este
A

In sfirsit, in cazul unei ape curgitoare in miscare tlniformi, presiunile fiind egale cu presiunea atmosferici, iar vitezele fiind egale in sectiunile 1 si 2, diferenta energiilor specifice este:
9
9 9

iar diferenfa de putere in cele dou5 sectiuni ale curentului se poate socoti destul de exact: Aceasti putere care, in mod natural, se consum5 in pierderile prin frecare in timpul curgerii apei la vale, poate fi folositi, in mare parte, in instalatii prin care se transformi energia potential5 a apei in energia mecanicii a motorului hidraulic, iar aceasta in energie electrici.
Ca exemplu numeric s i consideriim una din turbinele uzinei hidroelectrice Sinaia, la care: Q = 2 m3/s; ? t u r b = 0,80; p, = 1,42 at in amonte de intrarea in turbini ; p, = - 0,33 at . la ieqirea din rotor; in punctele unde sfnt misurate pi ~i p,, cotele geodezice sint egale (2, r 2,). Diametrele conductelor fnainte ~i d u p i turbini sfnt egale cu 0,8 m. Puterea cedati de ciitre curent turbinei este:

Puterea turbinei = 342 q t H r b = 342 0 , 8 = 274 kW = '373 C.P. Puterea generatorului (care are randamentul 0,94) = 258 kW. .

6.10. EXTENSIUNEA TEOREMEI LUI BERNOULLI LA CURENTI IN MISCARE NEPERMANENTA


Presupunem c5 mi~careaeste variabilii cu timpul, insi c i lichidul, ,,perfect", este incllis intr-o suprafati imobili, limi tind transversal, intre sectiunile IR,, IR,, un volum r (fig. 6- 18). In acest caz liniile de curent si traiectoriile coincid ~ i de-a lungul unei astfel de linii, este valabilii ecustia: ,

Inmultind aceastii ecuatie cu ydQ ~i integrind, se obtine:

d~ fiind elementul de volum d~ = ds . d Q . Adicii : diferenta intre puterile curentului in ouii sectiuni la acela~i moment, P, - P,, este egalii cu derivata partialii in raport cu timpul, 'a energiei cineiice a masei lichide cuprinse Tntre acele sectiuni . Ast fel, dacii P, - P, este o cantitate pozitiv6, energia cineticii internii creste pe contul energiilor potentiale ( z + p / y ) si mi~carea se accelereazii spre aval ; dacii PI-P, este o cantitate negativii, Fig. 6- 18. Extensiunea teoremei lui Bernoulli la miscare miscarea se decelenepermanen t5 reaza. Ultimul termen din ecuatia (6-30), care se poate numi si ,,puterea accelerativii", se poate calcula introducfnd viteza medie in sictiunea V . i n acest scop se va introduce factorul de corectie P, astfel ca:
9 ?
'

rezultii:

sau, in definitiv:.

Pentru calcult~llui P, procedim ca si la calculul lui a , scriind cii V = V , $- E, deci, lntr-o anumiti sectiune a, presupusii plan2 :
7

de unde:

asadar si coeficientul (3 este mai mare ca unitatea.

Dinarnica fluidelor perfecte : teoreme ~i ecualil generale


C

163

Intre ceoficientii u ~i p existi o relatie. Tntr-adevgr, relatia (6-26') se poate scrie:

dec i

Rezultii prin cornpararea celor doui formule, c6:

Folosind valorile lui a , calculate la paragraful 6.8, se giseste c i :


9

In In

migcarea laminar5 .............................................. migcarea turbulent5 neted5 cu n = 117 .......................... Idem, cu n = l / , .................................................. In mi~careaturbulent5 rugoasii ......................................

2 1,05 1,03 1,10

1,33 1,02 1,01 1,103

Observa/ie. In membru! a1 doilea a1 ecuatiei Bernoulli, In c,azul fluidelor reale, mai apare ~i termenul care reprezinti energia disipatii E freciiri n interne pe traseul 1-2 (fig. 6-18).
6.1 1 . TEO REMELE IMPULSULUI (CANTITATILOR DE MI$CA RE) Teoremele cunoscute in mecanica generali sub aceastii denumire i ~ i giisesc aplicatii frecvente si importante in hidrodinamici. Aceasta se datore~tefaptului cii ele d ~ i cla stabilirea unor ecuatii de miscare integrate, de o formii foarte comodi, proprii sistemelor continue. MA mult, ele permit obtinerea unor relatii pe suprafata care limiteazi domeniul misciirii, fiiri a fi nevoie s i se cunoasci in detaiiu miscgrile in interiorul domkniului, ceea ce este valabil mai cu seam2 in cazui miscirilor permanente; Amintim c i , pentru un punct material de masi m, supus unei forte F gi animat de.0 vitezi V, ecuatia cardinalii a m i ~ c i r i i scrie - dupii . se dfAlembert - ca o ecuatie de echilibru intre forfa F (rezultanti a forfelor date ~i de legiituri) si Tntre forfa de inertie. Forfa de inertie se poate scrie folosind notiunea de impuls sau cantitate de migcare mV:
9
, 9

astfel c5 mi~careapunctului material are ecuatia vectorialii:

care se interpreteaza si ca o ecuatie de echilibru intre doi vectori: forfa F ~i derivata vectorial5 fat6 de timp a vectorului mV, avind aceeasi directie, f n s i sens opus 1ui ? I La u11 sistem de puncte materiale - ceea ce este cazul la un fluid in miscare - echilibrul intre forfele exterioare si forfele de inertie se exprim5 p i h dou5 ecuatii vkctoriale: - o ecuatie de echilibru a unor vectori liberi (fiir5 cupluri); --- o ecuaf ie de momente f a t i de un punct arbitrar 0 a1 acelorasi vectori, r fiind raza vectoare cu origirlea in 0 si virful In punctul de aplicare a fortei:
9 9
I

. -

Amintim ca momentul derivatei impulsului se cheam6 si ,,moment cinetic". In cazul cind materia este fluida, aceste ecuatii iau'forme speciale, care se obtin corisiderindu-se o parte din domeniul ocupat de lichid separata de restul domeniului printr-o suprafati inchisa, aleas5 convenabil, numi tii suprafat6 de control" (Euler). Astfel, fie o suprafat6 de control consideratii fix5 in spatiu si presupunem cii in timpul dt, fluidul aflat la timpul f pe suprafata din zona' Q, s-a deplasat pe suprafafa repreZentat5 punctat ; In acelasi timp s-a produs o deplasare de fluid spre exteriorul zonei fi2 (fig. 6-1'9). Sii evalu5m fortele care actioneaza asupra fluidului din cuprinsul suprafetei de controi. - Fortele mnsice. Daca d r este elementul de volun~, rezultanta fortelor dasice este suma vectorialii:
A

17

in care F este forta aplicati unittitii de mas5 in centrul elementului de volym d ~ . - Fortele d e presiune. Suma preiiunilor, notind cu 7i normala intr-un punct la suprafat5 c5tre interiorul ei, este:

Fig. 6-19. Teoremele impulsului (schemi)

Dinarnic~ fluidelor perfecte : teorerne g i ecuatii generale

E care p este presiunea intr-un punct a1 suprafetei, iar n indici vectorulpresiune unitate pe suprafata elementarii d R . Integrala indicii o s u m i vectorial% - Fortele d'e irrerfie trebuie calculate in trei zone: a) Tn partea comunii celor douii pozitii ale suprafetei volumului de fluid la intervalul dt, variatia cantitiitilor de miscare va fi calculati plecind de la un volum elementar C/T a cirui' mas8 p d ~ butind f i variabilii in intervalul de timp df, ca si viteza V, inseamnii cii si cantitatea de rni~care aferentii volumului d ~ anume & , , T a variat in timpul dt cu cantitatea:
7
9

semnul plus ariitind cii operaf ia de diferentiere se face scizind pe mC' la mod (mV) la momenlul t dt. Pentru intreaga mentul initial t din mV parte comunii, forta de inertie este deci egal2 ~i de sens contrar cu integrala derivatei cant i t i t i lor de miscare element are, deci cu :

dV b) Pe zona superficialii amonte Q, vi teza i/ intr-un punct a varia t cu -dt


dt

in timpul dt si a putut varia si p. Aceste variatii sint ins5 infinit mici - deci neglijabile - fatii de variatia masei, ocazionatii de disparitia fn timpul dt -din zona a, a masei elementare pVndl2 dt = p Vnd12dt. Se scade deci din spatiul controlat cantitatea de miscare corespunzitoare acestei mase: .
9

- p V ( v , d ~ d t )= - P

V~Q dt,

V , reprezentind proiectia lui r p e directia normalei la dQ, iar expresia din parantezi este fluxul elementar care trece prin suprafata dl2 in timpul dt. Pentru intreaga zonii superficial2 a,, fortele de inertie se calculeazi insumind vectorial derivatele cantititilor de miscare elementare:
9

(n rQdt

d (Q ~ dQ) V t dt

&dQ,

adici:

De asemenea, pentru zona superficialii d,, suma vectoriala a fortelor de inertie este:

176

Hidraulica

Putem deci scrie ecuafia echilibrului dinamic a1 fortelor exterioare. ~i de inertie care actioneazii asupra fluidului din interior si de pe suprafata de c,ontrol consi dera tii :
9

-T

d(ph dT+SQlp~d~-\ p v d = ~ dt Qe
(intrare) (ie~ire)

0.

(6-36)

Aceasta este prima ecuatie a impulsului, sub forma vectorial2 care poate f i inlocuitii in calcul prin trei ecuatii de proiectii pe axele de coordonate. Observiim cii rezultanta fortelor de presiune se poate separa tn trei forte: Rezultantele presiunilor fluidului din exterior pe suprafetele fluide din zonele Q i Q,, notate cu P, P,. Rezultanta presiunilor peretilor rigizi asupra fluidului din interior notati cu &. Reactiunea opus5 acestei forte:

reprezinti forta de presiune (reactiunea) dinamici a fluidului in miscare asupra peretilor rigizi. In cazul misciirii permanente, termenul a1 treilea din ecuatia (6-36) se anuleazii, intrucit vitezele I/ nu variazi cu timpul. Ecuatia (6-36) devine in acest caz:
9
A

a + P. + SQ1 P V ~ -\ Q

p v d = O. ~
Q2
A

(6-36')

Ecuatia (6-36), respectiv (6-36') permite determinarea reactiei a peretilor rigizi, in mirime si directie, ins2 nu si pozitia ei in spatiu. In acest din urmii scop se folosGSte ecuaf ia momentilor cinetice care se obf ine lutnd momentul in raport cu un punct arbitrar a1 fortelor exterioare si de inertie calculate anterior:
9

In miscarea permanenti termenul a1 treilea din ecuatia (6-36) se anuleazi. 6.12. CONSECINTE $I APLICATII A L E TEO REMELO R IMPULSULUI 6.12.1. Tub de curent in mi~care permanenti

In acest caz, vitezele in sectiuni plane transversale neavind o distributie


uniformii, se poate folosi, in ecuatiile de miscare, viteza medie cu un coeficient de corectie. Astfel, pentru cazul cfnd vitekele sint normale pe sectiune sau

Dinarnica f luidelor perfecfe : feoreme vi ecuutii generate

167 de

aproape normale - caz destul de frecvent intilnit in practicg-fortele inertie la intrare si i e ~ i r ese calculeazi cu formula:
9

in care p este acela~icoeficient de corectie intflnit la (6-10) definit prin raportul :

n indicii directia fortei de inertie care este normalii la suprafata sectiunii plane 0. Cum coeficientul p este in general foarte putin diferi t de 1 , acesta poate f i luat = I in aplicatiile tehnice. Daci tubul de curent in conditiile precedente are pereti rigizi, reactia fluidului asupra peretilor se va calcula cu formula:
-

Sensurile fortelor sint urmiitoarele: n,p,Ql ~i p p ~ spre interior, deci q impulsul in sensul lui ; n,p,Q, ~i pPQP2 tot spre interior, adici impulsul fn sens opus lui 6 .Punctul de aplicatie a fortei R- se va calcula luind momentele statice ale fortelor fati de un punct oarecare. In acest mod se calculeazi reacfia unui curent asupra cotului unei conducte (fig. 6-20). Cazur i part iculare :
- Un recipient larg previizut cu un orificiu mic de sectiune Q este plin cu lichid pini la inilfimea h deasupra centrului orificiului. Care
este reactia lichi,dului? In formula (6-39) punem p, - p2 = p a , Vl + 0. Riimine R = - pQV2, = deci forfa R are sens opus lui V,. Pe de a l t i parte:
A

Daci orificiul are muchia rotunjiti, coeficientul = 1 ; rezultii

de debit p -- 1 si
9

adici indoitul fortei de presiune hidrostatici, pe aceeasi suprafati 0. Daci insi orificiul are muchia ascut i t i in perete subtire, se produce contractia vinei de a p i la ie~ire,cu un coeficient p 0,6. In acest caz, IRI = 1,2 y h a .

--.
+G Fig. 6-20. Reactia dinarnicii la un tub de curent

P i

Asadar, reactia vinei sub presiunea h este diferitii de forta de presiune hidrosiaticii yha, putfnd atinge valoare teoreticii de douii ori impingerea hidrostaticg. - In cazul cii recipientul (fig. 6-21) contine gaz la presiunea p, care iese prin orificiu in atrnosferii la presiunea p,, viteza medie a vinei fluide este: --

Y
Fig. 6-21. Reactia dinarnicga
unei vine lichide, la ieSirea din rezervor

I R I = 2gp

P1-P2

2 (PI - PZ) Q -

(6-41 )

6.12.2. Presiunea unei lame lichide plane pe o placi plan2 oblic2 fat2 de planul lamei Se presupune lama plana, de extindere infinit;, avind o grosime uniformi a, in miqcare permanents cu viteza uniform distribuiti V i paraleis cu o directie fixi. Ajungind ling2 placii, lama se ramifici in doui lame de grosimi diferite, care,la o distant; suficient de mare de punctul de intersectieo a1 axei lamei a, cu placa, se apropie de valorile asimptotice a, si a,, in care vitezele, uniform distribui te, iau valorile V,, respectiv V,. Fie - pentru a elimina efectul gravitatiei - planul pliicii gi planul median a1 lamei a, verticale, in figura 6-22 fiind reprezentatii o sectiune orizontali. In acest caz, admitfnd vitezele Vo orizontale, vor fi orizontale $i vitezele V,, Va pe oarecare dist a n t i (abstrigind efectul de c i dere sub acti unea gravi tatiei). Ecuatia lui Bernoulli aplicatii pe un fir de curent orizontal dB:
9

I 2

Po vf+--- P

1 Vf+P'. 2 P

Cum la suprafata lichidului presiunea este egali cu p,, pre- Fig. 6-22. Presiunea unei lame lichide plane pe siunea atmosferici, rezultii din o placii oblicii aceasti ecuatie c i V, = Vl la suprafata li berg, deci -si in interiorul lamei, conform ipotezei. Tot astfel V = V,. De fapt, vitezele din lamele ramificate sint - conform

Dinamica fluidelor perfecte : teoreme i

ecuntii generale

169

observatiilor experimentale - cu 4-6% mai mici ca V, din cauza fre-cirilor si ciocnirilor. Forta de Pmpingere dinamici p, exercitati de lichid asupra plicii, se calculeazi aplicind teoremele impulsului, in care scop se va considera suprafata de control R care inchide lamele in jurul ramificatiei trecind prin secfiuni normale pe cele trei lame. Suprafata R este cilindrici, generatoareleei paralele cu planul plicii si extinsi la infini t , fnsi vom considera dintr-insa. numai lichidul dintre doui' sectiuni paralele cu planul figurii, avfnd intre ele distanta egali cu unitatea de lungime. Lichidul din interiorul suprafefei de control fiind inconjurat de atmosferg, inclusiv placa, presiunile in sectiunile t ransversale prin lame si acelea de la suprafata liberii a lamelor sfnt egale cu presiunea atmosfericii p,, deci. se poate scrie cii
9 9

integrala fiind calculatii pe intreaga suprafati de control. Rimine a se calcula: efectul presiunilor p la contactul lamelor deviate cu placa. Aceastii presi-une p se poate scrie: Dar presiunea p, (primul termen component) a fost deja luatii in calculul integralei precedente, deci (p-p,) este presiunea suplimentarii datori tii misciirii si care se exercit6 numai pe portiunea AB a suprafetei Q. Forfa de siune'corespunz6toare este egali cu reactia lichidului. Ea este definitii prin::

si miirimea ei se obtine aplicind prima ecuatie a impulsului, din care - dupk cum s-a argtat mai inainte, - presiunile au fost eliminate, riiminind numai forfele datorite impulsurilor, adicii (vectorial):
9

Indicii (0), ( I ) , (2) aratii cii vitezele respective, toate egale cu V, au direc-. tiile normale pe secfiunile respective a,, a,, a,. Dacii se proiecteazii fortele pe direcfia pliicii si pe normala la placii, se obtine: (6-42) P = p a V2 s i n a ,

'

q,V2 cos Q
deci :

+ p a, V 2 - p a, V 2
a -(1
2

0 sau a, - a,

Din ecuatia de continuitate rezultii a,

+ a,
2

a, cos a.

a,,

a,

+cos a),

a2 -

--cos a).

Pentru a afla centrul de presiune C a1 fortei P se iau momentele fortelor Pn raport cu punctul 0 si seeobtine relafia:
9

Pd

pa, V 2 a1 -2

a, V 232

Pn care d este distanta de la punctul 0 la forta P. Sau, Tnlocuind pe P , conform formulei (6-42) si observind cii a: - a: ni cos a, rezulti c i d = 5 ctg a.
9

: =

Impingerea lichidului perfect este deci normali pe placii; dacii se tine seama de freciri, existii si o micii component5 in lungul pliicii, iar P real este cu circa 4-6% mai mic decit cel calculat. 6.12.3. ~mpingereaunei vine lichide pe cupa unei roti hidraulice cu actiune

In acest caz cupa are forma unei linguri cu o creasti la rnijloc, iar vina lichidului are o sectiune circular5 (fig. 6-23). Fie Q debitul vinei, iar p - ung h i u l de deviere a vinei. Daci se neglijeazii freciirile, viteza V1 -- V si :
9

\ \
--m

Valoarea lui P este maximii ~ e n t r u Pentru ca debitul sii poatii fi evacuat Pn afara rotii trebuie ca unghiul p la iesire sii fie de 4-7".
9

v,
Fig. 6-23. Trnpingerea unei vine lichide pe cupa unei turbine cu act iune

6.12.4. Reactia opusi de peretii unei conducte rectilinii, la mi~carea uniform8 a unui fluid (fig. 6-24). Reactia este forta de rezistenta daturitii eforturilor tahgentiale care se nasc pe partea interioarii a peretilor conductei si care echilibreazii in miscarea uniformi fortele exterioare. FO;tele de inertie sint nule atit la interiorul lichidului cit si in secfiunile I si 2 care limi teazii . suprafata de control, acceleratiile fiind nule. Prin urmare, ecuafia intii a impulsului dii fn acest caz :
9

Fig. 6-24. Reactia peretilor unei conducte rectilinii in mi~careauniforms a unui fluid

G sin a

+ p,Q

- p,Q,

Dinamica fluidelor perfecte : teoreme ~i ecuafii generale

171

fn care greutatea lichidului este G = y Q,, iar p,, p, sint presiunile unitare presupuse distribuite uniform P secfiunile I , respectiv 2. Ecuafia precedent5 n se poate scrie:

E care h, este diferenfa cotelor piezometrice, egalii in cazul miscgrii uniforrne n c u pierderea de energie (exprimat5 fn coloanii de lichid) pe lungimea 1. Pierderea de energie unitari (pe metru liniar de lungime) fiind J = - reacfia hr

R se poate scrie:

Efortul tangential mediu de-frecare pe suprafa f a perifericii udatii a conductei este deci:

udat, in sectiunea transversali, iar Rh este raza hidraulici, definiti ca raportul dintre sectiunea transversal5 udat5 si peri~II care
7

x este perimetrul
=-

metnil udat: R,

a . 111 cazul unei conducte de secfiune circular5 de razi r,

Rr

=-

In cazul unui canal E care curentul are suprafata ,,liberg" (in n

contact cu aerul atmosferic) se neglijeazi frecarea de aer ~i se consider5 ca perimetru udat nurnai cel din albie.
6.12.5. Reactiarunui curent asupra unui canal in rotatie uniformg. Ecuatia fundamental; a turbinelol*
9

S5 consider5m canalul format intre dou6 pale ale rotorului unei turbine si cele doui discuri inelare perpendiculare pe axa de rotatie (fig. 6-25). Fie b , w vitezele relative la intrare si iesire (tangente la curba de profil a paletei) ; ul, u, vi tezele tangent iale * aie sect iunilor de intrare si de ie~ire, datorite miscgrii d6 rotaf ie o,~i c,, c, vitezele absolute la intr&ea si i e ~ i rea din rotorul turbinei. Sii determiniim momentul de rotaf ie produs de forfele exterioare si de inertie asupra rotorului, considerfnd toate canalele acestuia formate intre ;ele nLpale. Aplicim teorema a doua a impulsului, scri ind c6 suma momentelor fortelor fn echilibru diriamic fat5 de axa turbinei este nul5, luind ca suprafat6 de control pe aceea format: din douii pale si secfiunile de intrare ~i ie$ire.
7
Y

Pentru vitezele relative ~i de antrenare s-a adoptat notatia obivnuitii w gi u care nu Lrebuie confundat; cu notatia componentelor dupi axele x ~i z ale vitezei.

Dacii axa este verticalii, greutatea lichidului dii-rnomente nule, iar dacii axa este orizontalii, greu tiiti!e dau o rezul tantii care intersecteazii 'axa, deci dii moment nul. Presiunile pe stlprafetele de intrare si iesire dau de' asemenea momente nule, fiind radiale, deci momentul de roiatii se datore~tenumai , irnpulsurilor la 'intrare si la iesire: pQcl rr,cosS,-pQc,r,cos $ ; (6-47).
9

M,=.l

r, cos 6, si m cos 8 , sint bratele de. pirghie a ~ k momentelor. Pu terea corespunz2 toare, consi deu1 rind cB - -- - - o, este - U2 a

r2

P = M,w = = pQ (clul cos 8, -c,u, cos 6,).

(6-48)

Puterea maxim5 se realizeazii X cind 6, = - adicii atunci cind apa


T

pgrgseste turbina radial. Aceastii ecuatie, ditoritii lui Euler, este fundamentalii in teoria turbinelor. Puterea obfinutii prin formula (6-48) este mai micii decit puterea curentului de debit Q care cade de la iniiltimea H socotit5 ca diferentii intre sarcina de la intrare si aceea de la iesire, din cauza pierderilor de energie in interiorul rotorului. Dacii se noteah cu ~ j h ,,randamentul hidraulic" a1 turbinei, exist2 relatia:
Fig. 6-25. Reacfia unui curent asupra unui canal curb Pn m i ~ c a r e rotatie uniform5 de
9

YQH

p Q(clul cos 6, - c2u, cos8,) .


.

Este de observat cii valoarea lui H care intrii in aceastii expresie nu este H b r ~ t geodezic ci diferenta de nivel energetic a1 apei la intrare si iesire, tinind seama ~i de . pierderile de sarcini in amonte de intrarea in roto; cft si cele din aval de rotor (v. paragraful 6.9). Apoi mai exist5 si alte pierderi: de volum lichid la trecerea prin turbinii ~i de energie, datoriie unor freciiri de ordin mecanic, ciocniri si vfrtejuri, acestea din urmii depinzind de traseul corect ~i buna executie a paleior turbinei. Numeroase a1te ienomene hidraulice se explicii prin teoremele impulsului, ca : sal tul hidraulic, undele de presiune intr-o conduct;, unda de translatie fntr-un canal etc. Aceste aplicatii se vor iace la capi tolele corespunziitoare.
9
9

Capi tolul

\I1 I

M i ~ ci ~pofenfiale r

7.1. DEFINITII.
9

PROPRIETATI GENERALE

a) Miscarea potential; a unui fluid a fost definitii prin existents unei functii scilare de coordonatele spatiului, cp, numi tii potentialul de viteze, din ;are proiecfiile vitezelor din orice punct a1 domeniului ocupat de fluid se obtin ca derivate partiale ale funcf iei cp:

fn acest mod, intreg domeniul miscirii consti tuie un ,,cimp de vectorivitezii" de un tip special, ,,cimpul poientiali'. Locul geometric a1 punctelor pentru care funcfia cp are aceea~ivaloare C .se numes te suprafat6 echipotentiald. cfnd a fost intkodusi in hidrodinamicii notiunea de potential de vitezii, s-a definit, prin analogie cu potentialul de forte U, o functie- 0,de sens contrar cu cp. Mai tirziu, s-a recunoscut c; pentru o formulare mai justi a fenomenelor este mai indicat a se recurge la definifia precedent; a lui cp. Funct ia de potential se intilneste in numeroase fenomene fizice, ceea ce permite stabilirea unor analogii electrice, magnetice, termice etc. si crearea unei teori i ma tema t ice comune fenomenelor analoge. b) Viteza - 11, in orice punct M a1 domeniului mi~cgrii, #. este normal; la suprafafa echipotentialii ce trece prin punctul M. Intr-adeviir, s; formim produsul scalar a1 vitezei V cu un segment arbitrar ds, parcurs de particula mohilii pe supraiafa echipotenfialii ce-i corespunde:
? 9 ?

V ds

V dscos ( V , ds)

=u

dx

+ v d y + w dz.
-dz z = d
dT

Jntroducfnd expresiile lui u, v, w in functie de potentialul cp, rezulti: V d s c o s ( V , d s ) = -ddxx + - d y $ y d


dT dT

dcp

0,

deoarece cp = const. Cum cantitiitile V ~i ds nu sint identic nule, trebuie s i se anuleze cos (V, ds), adici vectorul V sii fie perpendicular pe ds. Cum ds s-a trasat intr-o directie arbitrari pe suprafata? - C, rezultii cii vectorul V e.ste nor.mal la aceasti stlprafatg.

De aici rezulta ca liniile de curent, fiind tangente la viteza V, intersecteazii ortogonal suprafetele ech ipotentiale.
-

c) Dac5 se deriveazii functia cp dupii directia lui

n, normal5
9

la suprafata

echipotentialii, deci dup5 directia V, se obtine inski viteza V ca gradient a1 functiei j7=-" grad cp.
-

dn

Daca suprafetele cp = C sint- foarte apropiate, V poate c r e ~ t e infinit, ceea ce nu poate corespunde reali tatii. Este evident cii punctul in care IV)+ m este un ~ u n c tsingular. intr-tn punct se intilnesc douii. linii de curent, cum vitezele d) ~kii nu pot f i diferite in acelasi punct, este necesar ca vitezele sa se anuleze. Asadar, punctele de vitezii ndii s h t puncte singulare prin care pot trece doug &u mai multe linii de curent. Punctele singulare pot f i izolate sau pot forma linii sau suprafefe de singularitafi. e) Dacg miscarea este permanentii, liniile de curent coincid cu traiectoriile particuleior ; dacii Ins5 miscarea este nepermanentii, liniile de curent variazii cu timpul ~i deci nu mai koincid cu traiectoriile. f) ~uprafefele'echipotentiale E general nu se intersecteazii, deoarece n Entr-un punct de intersectie viteza ar avea douii directii diferite corespunzlnd normaleior la cele douii suprafete, ceea ce am viizut cii nu este pos:ibil decit in punctele singulare. Aceastii 'proprietate ne permite a concepe domeniul functiilor potentiale ca avind o structurii stratificatii. g) ~ntegrala' curbilinie efectuatii intre tlouci puncte A , B ale unei curbe oarecare :

\L :Z

u ~ x + v ~ ~ + w ~ d c= l ~ ~ - - c p , z p

nu depinde de drumul parcurs, ci numai de valorile potentialtllui in punctele extreme. Deci dac5 functia cp este uniformii ~i curba este inchis6, circula~ia este egal5 cu zero (v. paragraful 5.7):

De aici rezulta ca, intr-un cEmp potential uniform, liniile de curent nu pot f i curbe inchise, ciici in acest caz circulatia ar f i diferitii de zero, dat fiind cii vectorii V si & au aceeasi directie si acelasi sens. h) Ecuatia de continuitate a fluidului incompresibil capiita forma (7-4): Intr-adeviir, dacii introducem expresiile lui u , el, w din ecuafiile (7-O), fn ecuatia decontinuitate div V = 0, se obtine:
A

Laplacianul Alp a1 functiei cp fiind nul, inseamnii cii potentialul este o functie armonicii.

Ecuafia de continuitate, considerind o suprafata inchisa Q, se poate exprima si prin condifia cii integrala de flux pe aceastii suprafat5 trebuie sii fie nul5, &a ce, in cazul cind viteza V derivii din potenfialul y, devine:
SQvndn= 5 8 ~ 0 (11, I) s
d

sz

+ cd9 o
dy

s (n, y)

+ ddz

-COS

(n, Z )

!$~Q-O.

(7-5)

Din (7-5) rezultii cii potenfialul cp nu poate avea in interiorul fluidului. maxime sau minime. Intr-adeviir, s5 presupunem cii se inconjoara punctul cu o suprafatii inchisii, suficient de mic5. Dacii y admite un maxim-(sau minim),

3 va dn

avea in toate directiile acelasi semn, deci


7 7

C"

SZ

a f i # 0 ceea re

este contrariu ecuatiei (7-5). i) Miscarea potential5 este si rotationala si reciproc5, dupa cum s-a arS tat la paragr;ful 5.4. j) Proprietiif ile precedente sint valabile, f r restrictii, intr-un spa\ i l r ismplu-conex (fig. 7-1, a). Se aminteste c5 spatiul simplu-concx este acela 111 ,

Fig. 7-1. Scheme de conexiune a spatiului

care o curba Enchisa in jurul unui pui~ctpoate f i redus5 la un punct f a r R ;r iesi din limi tele doineniului (exemplu: sfera). Dacii ins5 spafiul continc. ~i uiul sau n contururi ireductibile, el se numeste duhlu-conex, respectiv multipl~r (n -t- I ) - conex. (exemple: torul - dublu-conex - fig. 7- 1 , b - sau par-a lelipipedul cu doua coloane cilindrice in interior-triplu-conex - fig. 7- 1 , c).
7

7.2. EXEMPLE DE MISCARI 'POTENTIALE a) lzvorul (fintina) este un punct 0 care emite un flux uniform in toale directiile spat iului (fig'. 7-2). Potentialul s5u este

Constanta C, negativii, corespunde unui izvor pozi tiv care emi te substant5 ; dacii C este o constant; pozitivii, izvorul este negativ, absoarbe substanfa.'

1 76

Hidraulica

Suprafefele echipotentiale sint, evident, sfere concentrice, liriiile de c.urent sint razele ce trec prin punckul 0, iar viteza fluidului in orice punct M pe .sfera de raz5 r are ca valoare:

si ca directie aceea a razei, sensul fiind de la 0 spre M pentic; izvurul iozitiv.

Fig. 7-2. Izvorul spatial

Fig. 7-3. Dous izvoare spatiale

Fluxul total a1 izvorului pe o suprafat5 echipoteniial5:


7

b) Doug izvoare de debi te8egale si de semne contrare -- Q, in spat iu (fig. 7-3). Potenfialul in punctul M esie:

Vi teza intr-un punct M este rezult anta vi tezelor care corespund la f iecare din cele douii izvoare. Debitul Q = 4 x C emis de izvorul pozitiv A intr5 i n izvorul negativ B. Linia de curent caretrece prin M este tangent2 i*n M la viteza V si trece si prin punctele A , B.
9
7

7.3. MISCARI POTENTIALE PLANE (BIDIMENSIONALE)


9

7.3.1 Proprietiti generale


T

Miscarea plan5 fiind definitaconform capitolului 111, liniile de curent sint p a r d e l i cu planul de bazii, iar suprafetele echipotentiale sint cilindri, avind ca directoare, curbe continute in acelasi plan, ortogonale liniilor de curent. Astfel, miscarea plan5 poter$ialii poate fi studiati ca miscarea unui strat foarte subT T T

Mi~cdri pot entiale

177

fire de fluid si tuat pe un plan orizontal (pentru a elimina ~i efectul fortelor de gravi tatie). Proprietitile generale ale acestor misciri derivi, Pn cea mai mare parte, din proprietiitile deja studiate pentru miscirile potentiale fn spatiu: a) Viteza intr-un punct $i componentele ei
9

b) Conditia de continuitate, la fluide incompresibi le:

c) Conditia de nerotational itate:

d) Circulatia intr-un domeniu simplu-conex:

7.3.2. Functia de curent


A

In cazul mi~cirilor plane potentiale existi o functie scalar5 +(x, y), numiti , functie de curent", definiti prin conditiile:
j

Introducfnd aceste expresii ale lui u ~i v in ecuatia unei linii de curent:

deci de-a lungul liiliei de curent , curent .

+ = const. De aceea + se cheami functie de

Aceasti functie verifici si ecuatiile de continuitate si de nerotationalitate. Astfel, Fnlocuind pe u si v kin ecuatiile (7-14) in ecuitia ( 7 1 1 , se obtine:
7

iar ecuafia (7-12) devine:

Asadar, functiile de curent (J, ca si functiile de potential cp verificii ecuatia lui Laplace si sint functii armonice. Functiile cp si +, legate prin ecuatiile (7-10) gi (7-i4), se cheamii functii armonic conjugate. Legitura Pntre ele rezultfnd din aceste doui ecuatii se exprimi prin ecuatiile diferentiale ale lui Cauchy-Riemann :
9
9
7

d9 - d --- 4

dx
A

dy

-89- - . d+
-

dy

dx

(7- 15)
'

Inmultind cele douii ecuatii (7-15) se obtine conditia de ortogonalitate, deci liniile de curent si cele echipotentiale se taie ortogonal. .
9

a) Daci se considera la un moment dat coordonatele intrinseci ca avTnd directiile tangentei ds si normalei dn Tntr-un punct P a1 liniei de curent (fig. 7-4), ecuatiile precedente devin:
7

1 / = - - -89
ds

- d+

.
9

d~

-d+ -

dn
=

dn

ds

0.

(7- 16)

Se deduce d$

V dn sau, integrfnd:
=

+* - qJi

\ k
i

Vdn

Q*
2

(7- 17 )

Fig. 7-4. Elementul de retea adicii debi tul care curge Fntre liniile de curent i potentialg si k este egal cu diferenta dintre valorile functiei

he curent + k , respect iv + i. b) Dacii se aleg ca echidiferenfe ale functiilor cp si cresterile constante Acp = C, si A+ = C,, viteza medie Fntre doui linii echipoteniiale sau doui linii de curent succesive este invers proportional5 cu distantele As, respectiv A n :

c) In coordonate polare se scrie (fig. 7-5):

- d - - - q + i - - - o-- df dr dr dr dz

aJ

dz dr

eie ( 1 4

- iv) = u cos 8 -1v sin 8 -

- i (v cos 0 - u sin 0) = v,- ive .


Tot astfel:
i --P - - -

r d0
df dz

df i dtp 1 ----- + - r '30 d z = eie d0

dl)r de

o -

( u - iv) = v, - ive .
(4

Prin obtine :
dr
- -1 _ _d - 9 _ r do

comparatia rezultatelor, se
=

4 - d$ - - 1 _ _ - v,
r do

u cos 0 + v sin 0

84J = V, = dr

v cos 8 - 14 s i n &

Fig. 7-5. Relatiile dintre:componen tele vitezei in coordonate rectangulare vi in (7-16, b) coordona te polare

7.3.3. Stutliul nlisciirii cu ajutorul functiilor analitice


Amintim cii o furictie f de o variabila complex5 z = x $- iy se numeste s analitici" sau ,,monogeni" daci admite derivate continue si unice in orice punct, independent de directia cre7terii d z adici de raportul Astfel,
9

*)
dx

f (2) fiind exprimat prin f = cp -I- i+, pentru a f i derivabil in conditiiie amintite, trebuie Pndeplini te aceleasi conditii Cauchy-Riemann, necesi tate de existenfa h n c f iei de curent , a d k 6 trebuie sat isficute ecuatiile diferentiale (7-15). Este util a aminti printr-o schiti de denionstratie cum se ajunge la aceste condifii. Raportl~lcresterii functiei df la cresterea lui z este:
' H
9

dx

+ idy

sau :

Este evident cii, pentru ca derivata s i fie indepedenti de dyldx, trebuie ca termenii formati din parantezele de la numir5tor s5 fie egali, adici:

de unde rezulti imediat conditiile de monogeneitate (7-15). In acest mod se stabileste c i , separind la o funcfie analitic5 de o variabil5 complex5 f, partea real5 (d, de partea imaginari , cele doui functii cp gi J,, armonic con.jugate, reprezinti o mi~care potential5 gi, reciproc, orice .mi~carepotential5 poate f i repreZentat5 anali tic printr-o funcf ie anali tici. ~ ~ a d akele doui 'domenii: cel mecanic a1 mi$cirilor potenfiale gi cel r, matematic a1 functiilor anali tice se suprapun perfect si asffel mecanica fluidelor capit5 un instrument puternic de studill prin insisirea teoriei functiilor * analitice. In tern~eniai mecanicii fluidelor, funcf ia f se numegte functia mi9cdrii, cp este potenfialul, iar este funcfia de curent; ad5ug6m c$ rp si J, sunt funcf i i armonice, conjugate, iar f este potentialul complex. Dind lui 9, respectiv l u i +, diferite valori constante, se obfine o retea .de linii ortogonale numi t5. uneoi-i izotermci, deoarece distribufia temperaturii :in regim stat ionar se face dupl o funcf ie cp care satisface ecuatia lui Laplace* Noi vom evi ta in aceasti lucrare o asemenea denumire, deoarece inecanica fluidelor isi- are terminologia proprie. Consecinfe. a) ~ r i inmultirea lui f cu i se obf ine o alt5 mi~care h potentiak:
A

In care - are rolul de functie de potential, iar cp este functia de curenta b) Prin adunarea a dou5 potentiale complexe se obfine o nou5 mi~care potenfialii, intrucit si funcfiile noi obtinute, dupi cum se poate verifica lesne, fndeplinesc cordif iile Cauch y- Kiemann. De asemenea, prin inmultirea lui f cu o constanti complexi a P i se obtine tot o miscare potentiali. c) Prin derivarea lui f in raport cu z, se obtine derivata bomplex5:

fl

if

- -+ +

icp,

Se constat5 c5 aceasti derivati reprezint5 un vector simetric fatii de viteza V in raport cu axa real2 (fig. 7-6). Acest vector re, se cheam5 -,,conjupata vitezei V" a miscirii reprezentate de functia f (2). De aseme,, df nea, se constat5 c i - reprezinti o miyare po9

dz

tential5, fiind functie anali tici. Intr-adevir : du - d d (-V) - d2 (--'PI --- 2 l

dx

dx2

'

dy

dy2

Trebuie ca:
du -- d(-v) dx dy

deci

- 2f - d ~ d2cp

dx2
9

. dy2,E

- 0,

Fig. 7-6. Viteza conjugat5

condif ie deja satisfiicut5 prin ecuatia continuitate (v. ec. 7-4 si -7-11).

de

MigcM potenfiale

1 1 8

7.3.4. Metoda transformgri i conforme S-a demonstrat in paragraful anterior c i studiul miscirilor potentiale plane revine la studiul funcfiilor analitice de o variabili cdmplexii. De aceea, se impune a se aplica pentr~istudiul acestor misciri una 'din metodele cele , mai fructuoase ale teoriei functiilor anali t ice, si anurne metoda reprezenta'rii sau a transforrna'rii conforme. Aceastii metodi p b m i te ca, plecind de la o mi?care cunoscutii, sii se obtini, prin transformiri conforme, misciiri noi. Amintim cii un domeniu plan D ' este reprezentarea ( s h transformarea) conformii a altui domeniu D, dacii la orice punct din D corespunde un punct in D ' astfel c i unghiurile a douii elemente curbilinii onoloage duse prin punctele omoloage sint egale si cu sensul de parcurgere acela~i(fig. 7-7). Aceasta se realizeazi dacii intre ckle douii domenii plane definite prin coordona tele comp lexe : z=x$-iy si Z = X $ i Y , existii o legiitura intre punc tele celor douii domenii - inclusiv frontierele lor = z (z), Z fijnd o functie analiticii univalenti. 1ntr-adevir: daci zo si Zo sfnt doui puncte ornoloage in cele douii domenii si ds respectiv d S - elemente a douii arce omoloage a douii curbe omoloage C C' trecfnd prin punctele considerate, avem relaf iile generale:

ii

d z = dx i d y = dscos8 4- i d s s i n 0 = dseie, iar fn ptinctele M (zO), respectiv M' (2,): Indicele I aratii cii elemevltele ile arce s-au luat pe curbele C , ds, = MN,;

(7-19)

respectiv C::
( 2 ,

Din relatiile precedente rezul t i , pentru punctele omoloage

5) :

Fig. 7-7. Schemri la metoda transformiirilor conforme

Deoarece insi Z este o functie analitici, admite in punctul unicii pe care o vom nota:

2,

o derivata

cornparind cele doua expresii ale derivatei in punctul


dS1 - -ds,

I,,

rezulta:

('O),

P I - Q1 =

A?

ce trei prin M gi M'. Acelasi rezultat fiind valabil si pentru alte elemente de curbe ds,, respectiv d ~ care trec prin punctele 'ornoloage M , M ', rezulti c i : i

p (5) A depinzind numai de z,, si

nu insa de directiile curbelor C, si C:


9

sau

adicii triunghiurile infinit mici MN,N, si M'NiN; sfnt asemenea, avind laturile proportionale ~i unghiurile egale. Este de notat cii raportul de similitudine p (z,) variazi cu z, deci nu este constant pentru Pntreg domeniul, nici pentru o zond de mirime finiti. Asadar, simili tudinea triunghiurilor omoloage sau a altor figuri derivate este vdiabilii numai la scara infinitilor mici. Totodatii este de ollservat cii figura suferi p r i n transformare o rotatie locala A, care este de asemenea functie de z. Funcf ia Z (z) care transform5 conform domeniul D in D ' se cheamg ft~nctiede transformare. Aceast ii operaf ie este reciprocii si functiei Z ti corespunde functia
7 7

care transformi domeniul D' in D. Punctele din cele doul domenii se corespund deci biunivoc. Este de observa t ca proprietiitile transformarii conforme nu sfnt Pnsi aplicabile punctelor singulare ale domeniilor ~i cii si ordinea de conexiune trebuie sii fie aceeasi in cele doui dbmenii care se korespund.
y

7.3.5. Transformarea prof ilurilor, a vi tezelor etc.


I

Metoda transformirilor conforme, redata, principial , in articolul anterior, este folositi sub numeroase ~i variate aspecte la studiul transfosmirii mi?cgrilor. Tn trucft functia de transformare opereazii aslipra fntregu1u.i domeniu, liniile de curent dintr-un domeniu sint transforma te in ljnii de curent omoloage

Mipcliri potentiate

fn domeniul transformat. Liniile echipotent iale si vi tezele de asemenea sint transformate, dupi cum ~i anumi te linii de 'cureit formate din curbe fnchise, care pot f i folosi te drep t r o f i r i hidrodinamice" (fig. 7-8).

-X

Fig. 7-8. Profiluri hidrodinamice

In ceea ce priveste obtinerea vitezelor transformate, fie o mi~care reprezentatii prin potent~alul complex, in planul z
-

si fie functia de transformare:


7

z
avem evident

= z(Q;

f (4 = f
Vi teza comp lexa :

(Q1

adicg viteza comple...in planul transformat Z: este egala' cu produsul dintre viteza complex& in planul z si derivata functiei de transformare. Aceste citeva propozitii fundamentale ne permit a rezolva imediat o serie de cazuri de rnisciiri mai simple. Dupg -ce vom lua cunostinti de modul de rezolvare a acestor probleme, vom expune in art. 7.3.8 unele teoreme generale care permit rezolvarea unor probleme in care conditiile pe contur sPnt mai complicate.
J

7.3.6. Migciri reprezentate prin functii anal i tice date


0

a) Curent plan-paralel (fig. 7-9). Coeficientul C fiind un numiir complex A

f = y . + i $ - - (A

+ Bi) ( x +

+ Bi,

avem:

iy)

Ax-& --k i(Bx--kAg), de unde : Liniile 4 = const. fac unghiul ,p cu axa reali, astfel c2 tg p := - BIA. Vi teza comp lexii

este reprezentati prin vectorul In cadranul I, deci viteza V a miscirii este simetrica vitezei coijugate, T cadranul IV, fati de n axa reali, si este paraleli cu liniile 3, = const. In cazul B=o, Fig. 7-9.Curent plan paralel liniile de curent si vitezele sint paralele cu axa ria19 si A = V . Lui B pozitiv P i corespunde o vitezii T sensul lui -I- x . n
?
9

b) Migcarea produsi de un izvor punctiform (fig. 7- 10).


\

f
f
=

(2)

= Cln z;

(7-25)

C ln reioc C in r iC8. (7-26) Cum viteza la distanfa r este radial2 ~i are aceeasi valoare V, debitul este:
?

Pe de alt2 parte, din ecuatia (7-26) se deduce:


cp = C i n r ;

$ = C8;

ComparPnd (7-27) cu (7-29) rezui t i :

Liniile echipotentiale sint evident cercuri concentrice cu centrul Pn origine, iar liniile de curent sint razele pornind din origine.

Mipcdri potenfiale

185
-

Fig. 7-10. Migcare plans datorits unui izvor

caz, liniile cp qi cC, din planul f se transform5 prin funcfia C In z in liniile cp !ji J, ale spectrl~lui ciutat in planul z. Cum in planul f reteaua liniilor rg si $ este format2 din pitrate. reteaua liniilor omologe in planul r va consta din pitrate curbilinii. Q x Dac5 se ia de exemplu Acp = A$ = - .- = - , in care caz A e x , liniile de curent = const. sint acelea notate in valori ale debitult~iQ. Liniile echipotenf iale, ortogonale cu liniile de curent, vor avea valorile p C In r de unde rezulti:
n luind valorile succesive ale numerelor intregi: n = 0, 1, 2, 3 etc. Astfel,

2x

16

pentru

r,

= 1,

ezI8, e2=I8,

e3=I8 etc.

Cercuri le cu raze sub-unitate vor avea razele:

Spectrul miscirii este redat cu atit rnai detaliat c ~ cit ochiurile retelei i sint mai mici, iar aceasta depinde de AO. 0 aplicat ie tehnicii a acestei probleme este deterrninarea misclrii : v Scurgerea pe Bub o stavild plan2 d e fund (fig. 7- 1 1). Fie r, nivelul apei in arnonte de o stavili plana, ridicati la iniiltimea r1 fat: de fund. Vom considera Pntr-o prim2 aproximatie ca liniile de curent

Fig. 7-11. Miqcarea scurgerii pe sub o stavilii plan5

se scurg prin fanta de liifime r1 de la fund ca printr-un orificiu infinit mic in 0 (fig. 7-11, a), deci dupa modelul unui izvor punctiforrn negativ. D e ~ i liniile de curent vin din direcfie orizontalii si apoi se curbeazii spre a se dirija radial spre fanti, vom considera cg debitul Q este distribuit

uniform-radial, astfel cii intre trei sectiuni de scurgere de raze r, r, ~i r,, ecuatia de continuitate revine la:

Se propune a deterrnina distributia presiunilor pe fata vert icala udatii a stavilei, considerind ca presiunea atmosfericii se anuleazii, fiind egala pe ambele fete si de sensuri contrarii. Ecuatia iui Bernoulli, aplicatii intre A si B, da
9

Din (7-31) si (7-32) rezultii:


9

Ecuatia lui Bernoulli intre punctele B si A d5:

tinind seama de (7-33) si (7-34):


9

Rezultii din (7-35) ca, in fiec.are punct, pe peretele AB, presiullea este P mai mic5 decit presiunea hidrostaticl - - ro - r (fig. 7-11, 6). Y Impingerea apei pe intregul perete es te:

YO

pdr = y (ro-rl)2
ro

,<r1

I 1

r1

)= : (r,

deci mai rnicii decit impingerea hidrostaticii, aceasta din urmi fiind

Raportul :

este cu atit. n-iai mie, cu cit raportul r,/r, este mai mare.

188

Hidraalica

Printr-o metodii analog5 se poate calcula presiunea pe fundul vasului. In figura 7-11, c se aratii spectrul rni~ciiriideterminat prin metode mai. exacte. c) Mivcarea produs5 de un virtej rectiliniu indefinit (fig. 7-12). Dacii axa virtejului este perpendicular2 in origine pe planul xOy, mi~carea este reprezentatii prin potentialul complex : Se observii cii aceasti miscare se obtine prin inmultirea cu - i a functiei (7-25) care reprezintii izvorul punctiform. In acest caz liniile echipotentiale sint razele, iar liniile de curent sint cercurile cu centrul in origine. Viteza fiind tangent5 la cercuri se poate obtine din (7-36) si (7-16 b) .
9 3

Fig. 7-12. Migcare plan5 datoritg unui vtrtej rectiliniu

iar circulatia I? pe o linie de curent in sensul cre~teriilui cp (considerind C > 0)

este: de unde:

A ~ a d a rcirculatia joaca in aceastii mi~care , rolul lui Q din cazul izvorului punctiform. V se numeste ,,viteza indusii" de virtej. Este important a observi cii circulatia are valoarea I? # 0 numai pentru ourbe care inconjurii originea; pentru orice alte curbe inchise, care lasi criginea in exteriorul lor, circulatia este nulii, dupii cum ne putem convinge scriind cii:

Dacii sensul de parcurs a1 curbei C este ca ~i sensul lui V (adicii invers acelor ceasornicului), proiectia lui ds pe V este rd8, pozitivii pe portiunea ABC ~i negativii pe portiunea CDA a parcursului (fig. 7-13), astfel cii:

In mod analog se poate dovedi cii pe orice curb5 care se Inchide in jurul lui 0 - deci nu numai pe liniile de curent - circulatia este I? = 2nC6

A~adar,cfmpul migcirii este nerotafional, In afara originii, de aceea aceasti mi~care . . f i numiti ,,mivare cu circulatie fntr-un cfmp potential". poate Soectrul miscarii se construieste
> ,

punctul b) anterior. d) Scurgerea printr-o fantd de deschidere 2a (fig. 7-14). Potentialul complex este :

f ( 2 ) = - ic arc cos din care rezulti:


z
=

L.

, Y

(7-38) (7-39)

if a cos C

sau
x+iy=
i -

. 0
L
I

(COS

(1, -ch !! -I!C C

isin-shx), (1,
C
C

Fig. 7-13. Circulatia in domeniul unui virtej

J, x = acos-ch-9 '9
C C

= usin-sh-, CP $
C C

(7-40)

Asadar, liniile echipotentiale cp = I sint elipse homofocale, iar liniile ( de cuient = I ' sEnt hiperbole homofocale, focarele fiind chiar limitele ( fantei. Pe axa real%,elipsa 1 se reduce la segmentul A B, Y iar hiperbvla la segmentele X, A ~i B 'x, . Debitul care se scurge prin fanti se obtine cu formu la (7-17), care d i :

Q
A

+A-

+B.

Fig. 7-14. Scurgerea printr-o fantg


-

Din (7-40) rezulti cii In punctul R , unde x = a, y = 0, = 0, iar fn punctul A , = xc, deci Q = xc. Vi teza cornplexi :

+ +

v = dt - dz

ai sin

- .

if
C

- iv.

Observat ie. 0 rniscare reprezent a t i de a c e l a ~ ispectru ca miscarea precedenti insi cu schirnbarea intre ele a liniilor cp, tialul complex:
f
=

+ este aceea care are poten= cos-

c arc cos-

2
9

ceea ce revine la z

t
c

(7-43)

Acest caz corespurlde unei misciri cu circulatie in jurul placii plane de. latime 2a, in spat iul infini t. ~ c e a s i a urmi miscare are aplicaf ie la studiul din infiltrafiilor pe sub un perete de palplanse de ahincimea a, printr-un teren perrneabil de adincime infinitg. Aceasti Ehestiune va f i examinatii mai detaliat la capitolul XXIV. e) Mi~carea datoritii a douii izvoare. In cazul general a dou5 izvoare neegale Q, ~i Q, asezate in punctele z, ~i z,, potenfialul complex este:
A

Dacii debitele sint de acelasi sens si neegale, punctele de vitezii nrilii se gasesc prin conditia:
9 9

iar plan111 se separ6 in doua zone neegale, fiecare continind liniile de curent numai ale unuia din izvoare (fig. 7-1,5). Daca debitele sint de sensuri contrarii si rleegale, planul se i n ~ p a r t ede asemenea in do16 zone: o zoni iniuntrul uAei curhe inchise care trece prin izvor~llmare si cuprinde la interior izvorul mic si o zon5 exteri'oarii continfnd restul de linii de curent ale izvorului mare (fig: 7-16,).

Fig. 7-15. Mi~careaplani datoritii a douii izvoare neegale, de acelasi sens

Fig. 7-16. Mi~careadatori t5 a doui izvoare neegale, de sensuri con trare

In cazul particular a doui izvoare egale ~i de sensuri contrarii, potentialul complex se obf ine prin suprapunerea celor doui izvoare punc t iforme (fig.7-17): in 0, izvorul negativ de debit-Q ,si in 0, izvorul pozitiv de debit Q:
f (z) =
- In L

2n

z-a z+a

sau

--

Q In-

I Ds'.
Fig. 7-17. Mi~careadatoriti a d o u i izvoare egale . qi de sensuri contrarii
7

$=

Q - (el - 0,). (7-46)


27t

Liniile echipotentiale si liniile de curent au deci ecuatiile respective:


1 -- p= -

const,

8,

8 ,

=y

= const. I

(7-47)

Se vede usor c i 1iniil.e de-curent sint cercurile care trec prin 0,, 0, care sint locurile giometrice din care se vede segmentul 2asub un unghi constant y. Raza R a acestui cerc este d a t i de relafia R sin y = a . Liniile echipotenfiale se obf in exprimind I-aportul
(X

+ a)' + y2 = p2 [ ( x - a)2-+ y2],

(7-48)

de unde:

Acestea sint c e r c ~ ~ r ilui Apollonius, ;are au ca a x i radicala comunii insiii i le axa Oy, centrele lor se afli pe axa Ox, in punctele date de:

iar raza este


2 p2 -- x,
-

a2.

Vi teza corny lexii :

Miirimea absolutg a vitezei este deci.

.Aolica{ie tehnicb. Scurgerea pe sub o stavill de forrna unui segment circular '(fig. 7-18).

Fig. 7-18. Aplicatie: scurgere s u b o stavili-segment

Se cere aflarea distributiei presiunilor pe suprafata stavilei, care are forma unui segment circular. lntr-o primii aproximatie. se asimileazii aceastii scurgere unei rniviri .datoritii a douii izvoare: in 0, cel negativ si fn 0, cel pozitiv. Aplicfnd formula (7-53) in punctele M ~i A rezulti:

Pe de a l t i parte, aplicPnd teorema lui Bernoulli, fntre punctele B, M : ~ A si considerfnd c l in V , presiunea este egalii cu presiunea atmosferici, i se obfine:

r :

de unde rezultl:

Mi~cdri potentiale

193

Din aceastii relatie se vede c2 presillnea In M este mai micii d e c i t presiunea h idrostaticii, deoarece termenul cinetic este negativ cici V > V,. Din relaf iile (7-54) ~i (7-55) se mai obline:
y

v,' - - (ho - ha),


2g

r i a r2a

Presiunile miisurate corespund bine cu cele calculate chiar fn portiunea . inferioarii a cilindrului. f) Mi~carea datoritii unui dublet (dipol) (fig. 7- 19). Dacii distanfa 2a intre cele douB izvoare din problema de la e) devine infinit micii, iar Q se miire~te astfel ca produsul :
<

sa fie o cantitate finitii, se obfine un dublet, caracteriz&prin ax& care este -. in acest caz axa Ox si un moment, care este m. 4~ I Plecfnd de la potenlialul complex a douii izvoare f Q, sii determin5m limita acestuia cind a tinde ciitre zero
9

(2) = lim a 3 0

Q -In

Z-a

2n:

2+a
UI

I,uiIrn derivata

df lim - - Qa a+O

112

dz

ICZ~

2~

T Z ~

Fig. 7-19. Dipol

lim f
a 3 0
9

2 7tz

+ const.

(7-60)

Liniile echipotentiale si liniile de curent se obtin din:

Pentru diferife valori constante ale lui cp si +, ecuatiile (7-61) reprezintii douii familii de cercuri ortogonale tangente in origine: liniile cp = const, tangente la axa imaginarii si liniile de curent = const, tangente la axa realii. Vitezele se obtin din'calculul vitezei complexe sau prin derivatele partiale ale formulelor (7-6 1) :

Pentru x = 0, u

- - adicii la intersectia cu axa Olf, toate vitezele 99


L i b

sint egale in directie si mirime. Observa#ie. Aceastii miscare se cjbtine ~i plecfnd de la miyarea reprezentatii de potentialul compldx de la punctul g) tlrmiitor. g) Mivcarea intre laturile unui unghi. Potentia 11-11 complex :

permite reprezentarea mi~ciiriiunui curent intre doi pereti plani ce fac un 7t unghi oarecare intre ei = - .
A

Intr-adevir :

Potentialul de viteze cp si funcfia de curent sint:


9

cp = urn cos no,

+ = arn sin tz0.

(7-64)

Iar ccmponentele vi tezei, E coordona te polare, sint : n


v , --- dp - r
dr
---

nar n-1 cos no; vo

1 d~ - - - - nar n - r d0

sin rl0.

i7-65)

Miqcdri potentiale

195

Mgrimea vitezei este:

Citevu cazuri particulare prezintn' un inferes special, date f iind aplicat iile lor practice : I ) Cazul n 1 nu este altceva decit miscareh paralelii studiatii la punctul a) anterior. 2) Cazul n = - 1 este dubletul studiat la punctul f) anterior. 3) Dacii n = 2, potentialul si functia de curent stnt : (7-66) -cp = ar2 cos 28 = a (x2 - y2), $ = ar2 sin 28 = 2axy.

Liniile de curent sint hiperbole echilaterale avind axele de coordona te ca asimptote; liniile echipotentiale stnt hiperbole echilaterale ale ciiror axe coincid cu axele de coordonate. Acest spectru poa te folosi pentru reprezentarea fie a miscirii Sntr-un cot dreptunghiular (fig. 7-20), limitat de un a1 doilea perete 'hiperbolic, fie a miscirii unui curent cgtre axa real& cu un punct de stagnare tn 0 etc.
9

Vi tezele sfnt date de:

sau, in coordonate polare:

v,

2ar cos 20,

ce -

- 2ar sin 28.

(7-67')

Se vede cii viteza fn origine este zero. 2 4) Cazul n - reprezintii (fig. 7-21, a) mi~careade ocolire a unei mu-

chii dreptunghiulare, avind:

5) Pentru n = - , func2 tiile cp ~i reprezintii mi$carea de ocolire a unui semiplan infini t (fig. 7-21,b)

cp = arlle cos

c)

Fig. 7-20. Migcarea plana in interiorul unui unghi drept

'

196

Hidrautica
9

6) Cazul general (n > 1) rezolva t la Pnctput corespunde misciirii fniiuntrul unui unghi egal C U T misciirii de infiltratie la intrare fn taluzul OA sau
y

, '\

'

Fig. 7-21. Mi~careaplan5 in interiorul unui unghi a, cind

a1 unui dig permeabil, care face

-cu axa Ox care reprezintii un teren im2n

77;

'

permeabil. Notiim cii OA, bisectoarea unghiului xON, este asimp tot5 a liniilor echipotentiale (fig. 7-21, c). 7.3.7. Mi~cgrileunui fluid perfect in jurul unui cilindru circular (fig. 7-22) Asemenea misciiri se obtin prin suprapunerea unor misciiri elementare, .de felul celor studliate in paragraful precedent. Vonl prezeLta citeva tipuri de misciiri mai importante: a)'Miscarea planii-paralelii a unui fluid in care se aflg un cilindru circular, fiirg circulafie. Potentialul complex a1 unei astfel de miscHi rezul tii din .insumarea potentialelor complexe ale unui cur-ent paralel $ a1 unui dip01
d

Se deduce potentialul de vitezii cp si funcfia de curent +:


y

Componentele vitezei sPnt :

Mipciri potenfiale

197

Funcjia rjr se anuleazi, fie pentru y = 0 , fie pentru x2 $ y2 - a2 = 0. Aceasta inseamnii c i axa Ox este o linie de curent pentru vaiori ale lui x cuprinse intre oo ~i $ oo. Vi teza pe aceastii a x i se reduce la componenta :

deci este mereu inferioarii vitezei V , a curentului paralel. Dar si cercul cu centrul in odgine si cu r a z a = a este o linie de curent. fn punctele A si B, u = V=sO, deci viteza se anuleazi, de aceea A si B se cheami puncte de ;tagnare. Urmirind miscarea pe cercu 1 (0, A B) se 'consta t i ca viteza creste atingind valori mari in punctele C ~i Fig. 7-22. Mi~careaplani-parale15 in jurul unui cilindru D si anume V = u =2V,. , circular Pe axa Oy vitezele scad cind y tinde la - , men tinindu-se in tot cimpul aproape de valoarea limitii V - . Deci vitezele rnaxime din tot cimpul m i y i r i i sint in punctele C si D. ~re'siuneaintr-un punct M pe conturul cilindrului se giseste cu ajutorul teoremei lui Bernoulli, aplicati intre un punct la CQ si pu~;ctul M (daci se face abstract ie de gravi tatie) :
9

Ins5 pentru un punct M de coordonate x = a cos 0, y = a sin 0 vitezele deduse din (7-72) sint: v = V , sin 20 u = V , ( 1 - cos 20), (7-74) . V = 2V, sin 8. (7-75) Dee i
,

-.

Kezultii c i presiunea rnaximi se produce i n punctele A si B de stagnare, V:, iar valorile minime au unde 8 x , respectiv 0, anume, p -

loc fn punctele C si D pentru 0 ,

f - pentru care 9
X

Punctele unde presiunile sint nule sint date de conditia 1-4 sin2 8 = 0, X adici = f - . Diagrania radialii a presi~~nilor reprezentatii in figura 7-23. este
6

Distributia presiunilor fiind simetrici in raport cu ambele axe, inseamnii ca rezultanta fortelor de presiune pe cilindru este nuli. Acest rezultat este In contradictie cuNfenomenu1 real, in care se constatii o rezultantii paralelii cu axa Ox si de acelasi sens cu viteza din P W P w cimp. Aceastii fort; de presi;ne rezulti dintr-o distribuf ie a presiunilor diftri t i de cea calculatii aci si urmind aproximativ diagrama punctatii. l p - p, ~ o r t ~deesugere laterale si din spatele cilindrului se datoresc unor virtejuii care formeazii o apii moartii intr-o zonii desprinsii de curentul general printr-o suprafati de discontinuitate (v. art. 7.3-9). Aspectttl contradictoriu a1 presiunilor calculate cu cele reale a fost numit paradoxul lui Euler-D'Alembert . Acest paradox se menf ine ~i in cazul unui corp de form6 oarecare aflat intr-un curent paralel. b) Mi~carea plang-paralell a unui fluid in care se aflg un cilindru circular, fluidul fiind supus ~i unui curent circulat~rin jurul axei cilindrului. - 3 - 2 - 1 0 +I Un curent circulator se poate realiza prin fnsisi o miscare de rotatie a cilindrului solid in juril Fig. 7-23. Distributiapresiunilor axei 'sale. Daci existii cft de mici forte de adepe cilindru. in mi~carea re~rezen-ziune si de frecare intre particulele fluide, stratatii in figura 7-22 turi d< fluid sfnt antrenate succesiv fntr-o mi~care de circulatie cuprinzind fntreaga masii fluidi. Firii existents fortelor tangentiale este greu de admis miscarea circulatorie. Fie aceastii mi~carede tipul misciirii induse de un fir-vkrtej., adici cu o circulatie a vi tezei I' = const, in' tot cfmpul, pe orice curb5 inconjurind cilindrul. Potentialul complex a1 mi~ciirii este P acest caz: n
h

+r

de unde rezulti, tinfnd seami


7

si

de ecuatiile (7-73):

Pentru af larea vi tezei se poa te folosi v i teza camp lexii :

$i P aceasti miscare, o parte din linia n razii a, deoarece peniru r = a valoarea lui

+ = 0 se confundi cu cercul de + din ecuafia (7-78) este zero.

Punctele de stagnare de pe acest cerc stnt date de ecuatia V deduce din ecuatia (7-79):

-=

0, care se poate

Deosebim trei cazuri : - daci realizantul:


-

r2
4x2~:

+ 4a2 > O

sau T 1 < 4xaVm,

cele doui rgdacini ale lui z sint reale si pe cercul de razi a se gisesc cele doul puncte de stagnare. Aceste puncte sk determini punind T ecuatia (7-80): n
z = a (cos 0

+ i sin 8).
ra cos 8
2~ V m

Ecuatia devine atunci:


ae cos 20 9

ra sin 8
2~ V,

--

a2

+i

2a2i cos 0 sin 8 f


9

0.

(7-81)
9

Este usor de ~razutc i partea real5 si partea imaginarg sint identice si egale cu zero, dac5 :
? '

sin 8

= -

r
4axV,

La aceeasi valoare a lui sin 8 corespund pentru a, ' si V, pozitivi, I doul valori aie lui 0 corespunzfnd punctelor de stagnare A , B in zona lui y negativ (fig. 7-24, a). Daci I? = 4 x a V,, sin 8 = - 1, deci punctele A , R se confundi intr-un punct pe axa Oy (fig. 7-24, 6).

Fig. 7-24. Spectrul rni~cgrii plane-paralele fn jurul unui cilindru circular, cu circulatie, fn caiurile:
a) r<4naV,

b ) I= '

4lcaVa~ c) ~ > ~ z u ' v ~ D

Dacii I' > 4x a V,, realizantul ecuatiei (7-80) este negativ,'deci riidiicinile sint imaginare si punctele de stagnare stnt pe axa Oy, Pnsi nu pe cercul , de razii a. Daci insemniim cu rn expresia:
I

-P

4x

v9,

rn,
0
C

ridacinile ea@d4isi (7-80) sint in acest caz:

Pentru m = 1, s e realizeazi acelasi caz limitii din figura -7-24, 6, iar pentru rn > 1, riidiicina z, se afli pk axa - Oy., sub cercul de razs a (fig. 7-24, c) si nu se mai gisesc pe linia $ = 0, care reprezintii numai 'ce?cul, ,de razi a. * Disfributia presiu~zifor suprafata cilindrului este data tot de ecuatia (7-75), pe ., dar T expresia lui V trebuie introdusi si viteza indusii de circulatia . n ' I Cum curgerea este simetrici fat5 d6 axa Oy, proiectia rezultantei fortelor de presiune ye axa Ox trebuie s i fie nulii, ceea ce calculul confirmi. Componenta dupii axa Oy este diferiti de zero, deoarwe, diipi cum se constata din mersul liniilor de curent, la vitezele calculate prin formulele (7-74) se
9

.
4 ,l

adaugii ~i vitezele

r
27t a

datori te circulatiei I?. h s a in zona lui y

>0

aceste

-'

. :ay .
i

*-Yi$%,

viteze au acela~isens cu vitezele din cPmpul nerotational, pe cPnd P zona n y < 0, vitezele7din vPrtej sPnt de sensuri contrare cu ale curentului paralel. fn consecinfii, in virtutea teoren~ei lui Bernoulli, presiunile pe semicerclll superior (fig. 7-24, a) sint mai mici decl't presiunile din punctele simetrice situate pe semicercul inferior, astfel cii existi o rezultantii a fortelor de presiune paralelii *cu Oy si indreptatii spre y pozitiv, adicii normalg pe directia , vitezei V,. . Si calculiim aceastii rezultantii F y care poarta numele de portan#& Obser+vimcii viteza curentului pe suprafata cilindrului este, conform ecuatiei (7-76) , si influentei circulatiei :

2V, sin 0

r +-. 2 m
'.

Forta de presiune* elementari proiectatii pe axa Oy este:

d F Y = - p ds sin 0,

deci rezultanta fortelor de presiune dupii axa Oy este:

(p. -

p $)sin o ds

Miicciri potenfiale

sau :

FY

=
----

-[ \P :a
-~,a

-:

( 4 ~ : sin2 e

47r2a2

4-2

v,r

xa

sin

o asin

0dO

=;-

5:"

sin O d e

+ 2pa V', \:sin3

ede

-+ 8x2a \:sin r2p

Ode -I--

de unde rezultii:

Aceasta este formula lui N. E. Jukovski pentru calculul portantei, valabilii j chiar pentru un contur de o formi oarecare. . _ Existents unei forte perpendiculare pe directia miscirii de translatie' a unui cilindru animat fn acelasi timp si de o miscare de rotatie fn jurul axei sale fusese observati de rnulti vrem; Astfel, hevierea proiectilelor iesind dintr-o teavi ghintui t i era bine cunoscuti, dar explicatia st iintifici a acistei devieri a fost d a t i prima oari de Magnus, in 1853. Meritul lui Jukovski in aceasti problemi este complex: - de a fi descoperit existents unei circulatii a fluidului in jurul unui corp solid In n~igcarede translatie in anumite conditii determinate, chiar ?@nd nu are o miscare de rotatie proprie; - de a fi deicoperit formula fizico-matematici a portantei ; - de a fi generalizat si aplicat problema la asipa avionului, in scopul. obtinerii profilului optim.
9

. '

'

Y
'

c) Mi~careafluidului, initial in repaus, provocati de mi~careauniformi, de translatie, a unui cil indru circular, dupI o directie perpendiculari pe axa cil indrulu i. Pen tru rezolvarea acestei probleme se folosesc rezul tatele de la acest articol, punctul a), suprapunfnd migcirii paralele studiate o migcare de vitezi egalii gi de sens contrar: -V,. - acest caz, potentialul complex, potentialul de vitezg ~i functia de curent deduse din In relatiile (7-70) qi (7-71) sfnt:
I

iar componentele vi tezei sfnt :

Astfel, prin deplasarea cilindrului cu viteza -V,, p aralelii cu axa -Ox, spre stlnga, lichidul este dislocat la provi $i alt lichid ia, simultan, locul rlmas vid la pup:, urmtnd liniile de curent J, din figura 7-25.

Spectrul migc5rii unui fluid initial in repaus, deplasat de un cilindru Fig. 7 ~ 2 5 P rnigcare de translatie n Liniile cp = const ~i C) = const sint de fapt acelea~ica ale unui dublet, cu. diferenta i 5 domeniul ocupat de sectiunea cilindrului nu face parte In acest caz din migcare. Spectrul este construit pentru un observator legat de cilindrul mobil, fn rnomentul cind axa cilindrului trece prin originea axelor de coordonate.

7.3.8. Transformiri conforrne (exemple ~i aplicatii tehnice)


Teoria generalii expus5 la 7.3.4 gi 7.3.5 permite a studia: - reprezentlrile conforme cu ajutorul unor functii de transformare simple ; - reprezentlrile unui domeniu pe a1t domeniu ; - profiluri hidro - sau aerodinarnice obtinute prin transformiiri conforme. a ) Reprezentgri conforme simple. Se studiazii reprezentarea conforml a unei figuri din planul z fn planul I;, prin folosirea unor functii de transformare simple. .
t

I )- Translafia (fig. 7-26, a)


c fiind constant5 complex5 deci x = 5 - a,
=a

C =z

+ c,
-

(7-87)

+ bi;

y=q-b.

Un cerc cu centrul Pn origine, E planul z, se transform5 fntr-un cerc cu originea deplan sat5 E punctul I; = c, in planul I;. fntr-adeviir, dtndu-se cercul n
se obtine

De fapt, orice figur5 se transformi h t r - o figurii deplasatii in planul C cu canti tatea c, Ins5 superpozabili pe figura din planul z (translatie).

+ y2 = R2 + (q - b)l = R2. (5 x2

Mi@i

potentiate
(7-88)

2) Rotafia (fig. 7-26, b). Prin functia 1: = zei@ z = Reie se vede cii cercul se .transformi, fn planul c, in cercul

+c

raz5 R dar se r o t e ~ t en jurul lui 0 cu unghiul p. P Cercul deci pgstreazii aceea~i Orice figurg supus5 acestei transforrniiri rgmtne identic5 cu ea tnsg~i,Ins5 se roteqte c unghiul dat. u 3) Omotefia (fig. 7-26, c) f: = W , a fiind o m5rirne real& Cercul z = Reie- devine c = aReie. In aceastg transformare, figura din planul c riirntr~asemenea cu figura datii O planul z , n fnsii la altg scar& I n toate aceste transforrngri, figurile ornoloage nu au numai o asemgnare ,,h infinit mic", ci o asemiinare riguroasg. Transforrnarea lui z prin ,,functia liniarri fntreagri": = az b, tn care a ~i b sfnt cantitgti cornplexe, rezult5 din compunerea unei translatii, cu o rotatie qi o omotetie. Observafie. Functiile de transformare din exernplele precedente c = f(t) au derivata f'(f) finit5 ~i diferitg de zero in orice punct a1 domeniului ~i prin aceasta se indeplinegte conditia de conformi tate, adicii egali tatea unghiurilor. Sfnt fnsii functii care nu fndeplinesc aceast5 conditie. De exemplu, fie functia de transformare

n fiind real ~i

> 1. Derivata acestei functii

= nz

n- 1 $i nu15 pentru

= 0 Dacg se scrie: .

gi se aplic5 transformarea precedentg, rezultti :


deci :

Dacii deci douii drepte date, trecfnd prin origine ~i fiicind un unghi y, stnt supuse transformgrii precedente, toate unghiurlle P planul 1: se arnplificg de n ori, deci ~i unghiul y, n ceea ce dovede~te intr-un punct singular (zero sau infinit) transformarea nu mai opereazg cri conform.

RotaCia unur cepe

Fig. 7-26. Transforrniiri elementare

4 ) I nversiunea :

I fiind- o mgrime realii. In scrierea exponentia15 a mgrimilor complexe, lui z = reia ii corespunde, aplicind functia de transformare a inversiunii :

4 ~ 9s

de unde :

R Z -1
r

p = -a.

Fie un cerc de razii 1 cu centrul in 8 origine in planul z ~isg suprapuriem axele xOy ~i 4wq. Observgm c5 lui 2 = 0 ii corespunde 1: = m, deci domeniul lui z din in teriorul cercului trece in ex teriorul acestui cerc T domeniul c. Un punct A n din planul z trece In planul c, astfel ca OX - A = r R = Z2, deci moduo' . I lul R = OA' se oljtine din aceastii conditie, care exprim5 inversiunea cunoscutii din Fig. 7-27. Transformare prin inversiune geometrie. Astfel, dacg A este pol, A' se afl5 pe polara,cercului In raport cu A: Transformatul prin inversiune a1 punctului A trebuie sg aib5 ins2 argumentul p - - a, ; adic5 trebuie SB fie A", simetricul lui A' fat5 de axa realg. De aici rezult2 constructia'geometric5 simp15 din figura 7-27, a transformirii prin inversiune. Cum se transform2 prin inversiune un cerc din planul z ? Fie acest cerc :
xt

~i relatiile rezul tind din functia de transformare :

de unde

Introducind aceste expresii ale lui x, y in ecuatia (7-92), se obtine:

.b

sau

Din ecuatiile (7-92) gi (7-93) rezultg cii transformatul prin inversiune a1 unui cerc este in general tot un cerc, afar5 de cazurile urmgtoare: - cTnd A # 0, D = 0, un cerc trecfnd prin origine se transform5 fntr-o dreaptti care , nu trece prin 0 ;

- cind

= 0,

D # 0, o dreapti care nu trece prin origine se transforrni Intr-un cerc


I

trecind prin origine ; - cInd A = 0, D trece prin origine.

= 0,

o dreapti trecInd prin origine se transforrni intr-o dreapti care

5) Transformarea omograf ica (circular&)


Z=
+

c[+d'

a , 6, c, d fiind constante cornplexe.

Aceasti f'unctie de transforrnare se rnai poate scrie:

In cazul general cin.d deterrninantul a c # 0, aceasti transforrnare se poate obtine 6d ' prin transforrnirile succesive, de tipul celor'studiate anterior, z', 2 fiind variabile cornplexe succesive :

Transforrnarea ornografici trece orice punct a1 planului z in planul ~i reciproc. Ea se c bucuri de proprietatea irnportantii - i transformi un cerc In alt cerc. De aceea aceasti transforrnare se numegte ~i ,,circulari". Intr-adeviir, fie C(x, y) = O'ecuatia unui cerc In planul z. Acest cerc trece in alt cerc C" din planul z" prin transforrnarea (7-95) 111, care este o rotatie cu ornotetie ~i translatie; cercul C" trece tot in cercul C' prin inversiunea 11, din planu1 2'' in planul z' ~i apoi cercul C' trece de asemenea In cerc in planul prin transformarea I care este de asemenea o rotatie cu ornotetie ~i translatie. fn cazul cind una sau rnai rnulte din constantele a, 6, c, d sint nule, cercurile pot degeneia In drepte. Toate functiile de transforrnare prezentate anterior : translatie, rotatie, ornotetie ~i jnversiune sInt cazuri particulare ale transforrnirii ornografice.

<

<

b) Trecerea unui domeniu intr-a1tul prin mij locirea funcf iilor de transformare. Este interesant in aplicat iile tehnice a considera transformarea conformii a unui domeniu intr-altul, cuprinzind nu intreg planul z sau ci numai #un domeniu limitat de un contur dat, in interiorul (sau exteriorul) ciiruia se miscarea unui fluid. In exemplele- date anterior s-au pus fn evidentii citeva contururi sau limite de forme simple (cercuri, drep te), ciirora le corespund prin transformare sonformii, de asemenea, cercuri sau drep te (transformarea ornograficii). In cele ce urmeazii vom examina si alte functii de transformare precum si metode lnai generale pentru a rezolva caztil unor conditii la limit5 mai complicate. 1) Funct ia exponent ialli si f unct ia logaritmicci >

c,

Daci se dau lui x , respectiv y, valori constante, in planul z se obtin snumite curbe care lirniteazii un domeniu D. Aceste curbe vor trece, prin transformarea exponentialii, in alte curbe din planul l: cuprinzind domeniul D ' transforma t .

206

Hidraulica

In figurile 7-28 ~i 7-29 se reprezintii pentru functia exponential5 curbele care limiteazii domeniul f n planul z cft si transformatele conforme ale lor i n planul c.
9

Dreaptn x = x, trece Tn cercul de razd p, = 1[,1= Dreapta x = x, trece In cercul de raza' p, = ( {,

eXI

I = eX2

Fig. 7-28. Transformare prin functie exponentiali a unei f f ~ i iparalele cu axa y, de lungime infiniti

Fig. 7-29. Transformare prin functie exponential5 a unei fP$i paralele cu axa x , de lungime semiinfinit2

ilc,eleasi figuri servesc ~i pentru functia logaritmicii, inversii functiei exponentiaie, in care caz trecerea se face de la plantrl t: la planul z, deci de la domeniile desenate in dreapta la acelea din stTnga figurilor. 2j Funcfii trig-onometrice. Fie funcfia de transformare t: == arc sin z sau
z

sin
;

c.
sin Ech q ices t s h q , y =: cos t s h q,

(7-97)

Se poate scrie: x $. i y = sin (5 $- iq) deci x = sin 5 ch q ,

Mipcdri potenfiale
-

207

de unde, prin eliminarea lui

5, rezulti:

Aceasti ecuatie reprezintg o familie de elipse cu focarele i n punctele &- 1. si avfnd pe 3 ca parametru (fig. 7-30). ,.

Fig. 7-30. Transfornlare prin functii trigonometrice


A

(c = arc

sin z)
A

In planul Ft~ia cuprinsi Cntre drep tele de mai ios trece Pn elipsa
. r

<

In planul z

Ne limitiim la acest exemplu, dar mentioniim cii alegind alte funcf i i trigoriometrice de transformare si variind limitele domeniului din planul z se 6btin nurneroase cazuri de rebrezentiiri tn planul <, care pot f i de folos in aplicatiile tehnice. c) Functia de transformare Jukovski * ~i studiul proiilurilor hidro- ~i aerodinamice I ) Fie functia de transformare:
#O

'

Jukovski s-a niscut la Orehovo la 17 ianuarie 1847. A studiat fizico-maternaticile la Universitatea din Moscova gi a obtinut titlul de magistru In 1876, cu dizertatia ,,Cinematica corpului lichid", lucrare foarte bine apreciati. Trimis la Paris s i - ~ continue i studiile, se Inapoiazi In patrie in 1879 gi este numit in acela~ian profesor de mecanicg la $coala tehnici superioari din Moscova. In 1882 obtine doctoratul cu dizertatia ,,Asupra stabilititii mi~cirii".In 1885incepe lunga sa activitate didactici la Universitatea din Moscova, fir5 a piriisi ~i ocupatia de profesor de liceu, in care putea si-gi valorifice rnai bine calititile pedagogice. Prima lucrare de hidrodinamici, publicati in 1890, cu ti tlul ,,Modificarea metodei Kirchhoff pentru determinarea m i ~ c i r i ibidimensionale a unui lichid" pune bazele metodei retelelor. Studiazi rni~careaapelor subterane, formele rationale ale vaselor. PlecPnd de la studiul defectirii conductelor de alimentare cu a p i , descoperi rnecanismul fenomenului cunoscut sub denumirea de ,,loviturg de be]-bec" ~i publici teoria acestui fenomen T 1899. n Are mai multe lucriri asupra teoriei curgerii, unele in colaborare cu S.A. Ciaplighin. Problema zborului 1-a ocupat in mod deosebit In ultimii 35 ani. Prima lucrare: ,,Contributie la teoria zborului" In 1890 cu numeroase observatii ~i experiente cu privire la migcarea aripii. Tn 1902 incepe a face experiente, in tunelul aerodinarnic Pnchis a1 laboratorului din Moscova ~i apoi fn tunelul de la Kucino.
A A

* N. E.

spare

208

Hidraulica

Aceastii funcfie este deosebit de interesantii pentru studiul profilurilor si a fost folositii de N. E. Jukovski pentru obtinerea profilurilor hidro- si akrodinamice. Ecuatia unui cerc cu centrul in origine si raza a, din planul z, se exprimii chiar prin z ca functie de variabilii comblexii: z = a(cos 0 + i s i n 0). Introducind aceastii expresie a lui z in relafia .(7-98) se obtine: la C= iy = a (cos 0 f i sin 0) f -(cos 0 - i sin O),
?

(+

.de unde rezultii:


*

< = (a

+ $) cos 0 ,

9 = (a -

$1
7

sin O.

Eliminfnd pe 0 din aceste relatii, se obtine ecuatia unei elipse:

Asadar, un cerc C de raza a = const cu centrul P origine in planul z trece n Mtr-o elips5 E cu centrul in originea w in planul C si focarele avind semidistanfa = 21 (fig. 7-31).
7

Fig. 7-31. Transformarea unui cerc prin functia de transformare Jukovski In 1904 public5 importanta sa descoperire cu privire la ,,rolul circulatiei P portant5". n apoi despre ,,vIrtejurile legate", iar in 1910 descoperii pe cale teoretic5 profilurile de aeroplan Jukovski, avPnd calitiiti deosebite pentru zbor. In -patru mernorii se ocupii de teoria elicei. Dup5 1905, activitatea lui Jukovski In aerodinamicii se Irnbinii tn mod creator cu aceea a 1ui Ceaplfghin. De~i pasionat de aerodinamicg, g5se~tetimp s5 se ocupe de matematici (calculul variatiilor), de artilerie, de c5i ferate. Depune o considerabilg munc5 pedagogic5 P institutele de preggtire a ofiterilor de aviatie. n Pentru contributia sa la creatiile tehnice este numit in 1911, dup5 40 de ani de activitate, ,,inginer mecanic honoris causa" Dupii Marea Revolutie din 0ctombric a continuat cercetiirile ~tiintifice munca didactic& ~i .devotPndu-se noii orlnduiri sociale. La 29 august 1920, dup5 50 de ani de activi tate ~tiintific5 pedagogics, Vladimir Ulianov ~i (Lenin), pre~edintelecomisarilor poporului, a decis ca N. E. Jukovski, ,,p5rintele aviatiei ruse", s5 fie recornpensat prin asigurgri de ordin material ~i manifestgri de ordin moral (editarea lucr5rilor, instituirea unui premiu etc.). Jukovski moare la 17 martie 1921 la USOVO.

Dacii raza cercului a

I , semiaxele elipsei iau valorile:

deci acest cerc C, din planul z trece in tiiietura Eo in jurul focarelor ~i a axei reale. Aceasta inseamnii cii domeniul in interiorul cercult~ Co este reprezentat i printr-un domeniu infinit mic. in planul Domeniul exterior cercului C trece in domeniul exterior elipsei E si invers, n iar domeniul dintre cercul C ~i cercul Co trece P interiorul e l i p s e i ' ~ ,pfnii la tiiietura E,. Deoarece fnsii la o valoare datii a lui corespund dou5 valori z ( ~acestea seobtin din ecuatia functiei de transformare, de gradul 2 fn raport i cu z), la o elipsii din planul corespund douii cercuri din planul z, un kerc exterior ~i un cerc interior cercului Cb; asadar, corespondenta nu mai este biunivocii. Daca 8 = const si a = 1, se obtine din relatiile (7-99) ecuatia unei hiperbole:

.,

, '

adicii, la razele vectoare din planul z corespund hiperbole in planul care taie ortogonal elipsele (7-100) si sint omofocale cu ele. 2) Profilttri aero- ~i hidrodinamice. Vom ariita citeva profiluri ce se ohtin prin functia de transformare J ukovski : - Placa plan5 este cel mai simplu profil aerodinamic, obtinut chiar la punctul a) precedent din cerc.ul generator 0 avfnd r = 1 in placa A f B f = 4 1, pe axa realii. Arctll de cerc (fig. 7-32) se obtine din cercul generator M (raza a) cu Oy centrul pe axa- la distanta OM = f . \Tom reprezenta planele z si '5 suprapuse. Fie 0.4 = OB = 1. Sii transformiim cercul M din planul z cu ajutorul functiei (7-98). Un punct P pe acest cerc are afixa z= ~ ( C O S0 -I-isin 8). Tniocuind in ecuatia (7-98) pe z in functie de (p, 8) si separfnd partea reaiii de cea imaginarii, se obtine:
9

c,

<

q = (p

-$)
I

sin 8.

Fig. 7-32. Profil hidrodinamic in forma unui a r c d e cerc

Observim cB p se poate elimina intre aceste relatii daca Tnmultim prima ecuatie cu sin O,, a doua cu cos 8, le ridiciim la piitrat si apoi sciidem pe a doua din prima ecuatie.
9

Pe de altii parte, din triunghiurile OMA ~i OMP avem:


a2 = l2

+ f2 = + p2 - 2 pf sin 8
f2

P---

ta - 2 f sin 8.

ComparPnd acest rezultat cu expresia lui q de mai sus, rezulti:

Introducind aceastii valoare a lui sin2 8 in ecuatia (7-102) rezulta ecuafia unui cerc in planul

c:

Se vede ca acest cerc trece prin punctele A, (1,O) ~i B , (-I,O), ale caror coordonate satisfac ecuafia (7-104), ~i are centrul In punctul 5 == 0, El mai trece si prin punctul C' pe- axa Oq, astfeI TI=---2

(::

Din relatia (7-103) rezultl cii TI este pozitiv si pentru valori negative ale lui 8, deci din cercul AC'B' numai arcul supe;ior rispunde solutiei. - Profilul simetric biconvex Jukovski (fig. 7-33). Fie cercul generator ( I cu centrul M pe axa Ox, la distanta m de originea axelor. Observiim c l transformarea Jukovski [relatia (7-98)J se poate efectua pe cale geometricl, Pnsumind transformarea = z (cercul K se transform5 in el insu~i)cu transforl2 marea = -, o inversiune. Aceasta din urrnii va da un cerc K f care trece

c2

cl

prin B

- deoarece

inversul lui B ( x

-1)

este

l2 c2 = - - --1 I

si va avea
9

-I

centrul pe linia OMB, pentru motive de simetrie. Cercul I(' va rnai tiiia axa reall ?n-Af astfel ca: OA' =

Se obtine astfel diametrul BA'


siu M ' (fig. 7-33).

+ I +1 2n1

a1 cercului I ' si centrul (


9

~i~cdri potenfiale

21 1

Pentru a trece un punct P de pe cercul I( iri planul c, va trebui sii adun.5m geometric OP cu raza vectoare a inversului lui P care se obf ine conform regulii stabilite pe raza simetricii cu O P fatii de axa reali, la intersectia cu :cercul K t . Punctul ciiutat este P".
-

1
Fig. 7-33. Profilul simetric biconvex Jukovski

Profilurile sirnetrice isi giisesc aplicatia nu numai in aerodinamici ci si la constructiile hidrotehniie, ele putind fi luate ca tipuri favorabile, hid&dinamice, pentru pile de pod sau pile de baraj (fig. 7-34). Totusi, aceste tipuri nu trebuie adoptate intocmai, deoarece, din -motive de o r d i i constructiv si
9

profi'l Jukovski'

,o;l.i de pod

p;/i de bar9

Fig. 7-34. Profiluri hidrodinamice practice ale pilelor

economic, sect-iunea orizontalii a unei pile trebuie sii aibii douii laturi paralele de o anumitii lungime si numai la capete trebuie profilate hidrodinamic, pentru a evita formarea de 'linii de discontinuitate si vfrtejuri ; de asemenea, pentru motive de rezistentii, coada pilei nu poate f i atit de alungitl si de subtire.
9

212
'- Protilul

Hidraulica

nesimetric Jukovski-Ciapllghin. Pentru a obtine un profil nesimetri'c, cu o f a t i inferioari concavi, se ia cercul generator I, cu centrul P cadranul I a1 axelor,de exemplutn ( n punctul M (fig.7-35) ~i fie K cercul transformat prin ' Y.') ' inversiune 'a1 cercului K. P baza funcfiei de trans: n formare (7- 103).Constructia geometric5 de la cazul precedent poate fi folositii gi pentru profilul nesimetric. Astfel, ducind din 0 razele simetrice OP ~i OP', punctul P" de pe profilul ciutat- obtine fiicPnd se sums OP OP'. Asemenea profiluri se iau ca bazi pentru constructia aripii de avion. SPnt actualmente studiate un numir mare de tipuri de profiluri perfectionate, astfel ca s i riispundi la o serie de conditii tehnice. Printrz Fig. 7-35. Profil disimetric Jukovski (arip5 de avion) acestea este ~i profilul acad. E. Carafoli.

' I

d) Reprezentarea contururilor poligonale sau curbe. 1 ) S-a constatat c i este util a reprezenta pe un semiplan z aria inchis5 intr-un contur poligonal putindu-se reduce prin aceasta un caz complicat de miscare la din planul un caz mai simplu. 0 metodi generali care a dus deseori la rezolvarei exacti a problemelor -de m i ~ c i r icu contururi poligonale - care se intilnesc mai cu seami la miscarea apelor subterane - este Metoda ~ c h w a r t z - ~ h r i s t o f f e(fig. 7-36). Au t0ri.i acestei me tode au stal bilit, independent unul de altul, c i pentru trecerea unui contur poligonal pe un semiplan trebuie folosi t i funcf ia de transformare :

c,

~n care z,, z2 ... 2, sint constante reale in numir egal cu numirul laturilor poligonului din planul l: si asezate in ordinea: z, < z2 < ... < z , , iar a,, a z , . a sint unghiurile exterioare , formate de cfte doui laturi consecutive 2, c ale poligonului. Daci poligonul este inchis si se consideri c i un observator pareurge conturul poligonului de la A, spre A,, A, ... A,, A,, adici in sens invers miscirii acelor ceasornicului, unghiurile d n t pozitive daci se formeaz5 pe dreapta ~i negative, pe stfnga. Cu aceasti convent ie, este cunoscu t i relatia geometric: : Fig. 7-36. Schema la metoda Schwartzh

*/

0 <F.'///M&,

u1

a2

...

+ an

= 2%

Chris toffel

Nu vom demonstra proprietiitile functiei c, aceastii chest iune i e ~ i n d cadru l din lucriirii Ode fafii, dar vom indica aceste proprietiiti ~i conditiile in care ele pot fi folosite. Proprietatea esenfialii este urrniitoarea: DacH punctele z,, 2, ... z, sint parcurse de un punct z descriind. axa real& punctul descrie conturul pol igonului da t , punc tele z,, 2, . .. z, corespnnzind succesiv virfuri lcr A,, A, ... A n ale poligonului. Sii formiim expresia :

Factorii acestui produs se pot pune sub furma:


I '

I zk.- z I

ein sau I zk - z 1 ,

dupii cum z > zk sau < zk. Astfel cii, dacii z parcurge segrnentul z k ~ k + l pe axa real6 din planul s, expresia d c/dz se poate scrie sub forma:

P care R este un factor real, care variazii cu pozitia punctului, iar argumentul n este constant pentru fiecare segment zkzkfl de pe axa realii; in consecinfii ~i punctul se deplaseazii pe un segment de dreaptii AkAk+, care reprezin tii, ~ punctele zk . .. derivata dcldz se anuleazii si conform, segmentul z ~ ? In + ~ reprezentarea nu mai este conformii; prin ocolirea punctelor z,, 2, ... z, de pe axa realii prin semicercuri foarte mici, argumentul punctelor zk la trecerea de la un segment la celiilalt creste cu n,pe cind argumentul punctului corespunziitor scade cu a k , adicii se reproduce poligonul avind unghiurile exterioare al, OC2 . . . O k ... an* C Se mai demonstreazi in analiza matematicii cii punctului - - infinit de la din planul z f i coreSpunde un punct determinat pe segmentul AnA,, astfel cii poligoanele se inchid (cel de pe axa realk din planul z la -- 00, iar cel din planul la distanta finitii), iar domeniul interior din planul 1: liisat la stfnga, prin parcurgerea cont urului corespunde semip lanullii deasupra axei reale din planul z, liisat de asemenea la stinga prin parcurgerea axei reale, deci si sensurile de parcurs se menfin. Corespondents este biunivoci dacii aria poligonului este simpli, iar reprezentarea poligonului se face la scara determinatii de constanta C. In cazul cfnd unul din punctele zk de pe axa realii este la infinit, se va suprima factorul corespunziitor din formula (7-105). Pentru reprezentarea pe un semiplan a1 domeniului afla t la exteriorul poligonului se demonstreazii cii functiunea urmi toare real izeazii .aceasti5 reprezen t are :

in care se corespund, P toate cazurile, urmiitoarele douii puncte: z = oo, = 0 n si z = i , c = 00. 2) Aplicatii ale formulei Schwartz-Christoffel. Ap licatiile cele mai nurneroase si importante se vor face la capitolul XXIV. Vom da aici numai cfteva cazuri pentru ilustrarea teoriei . A .Y Exemplul 1 . Reprezentarea unei semi f i ~ i pe semii planul superior (fig. 7-37). Poligonul din planul t: forx mat 5 = 0, / / / / I / / / / /, / , 7 = 0din 3 drep tele: fnchide / si = ih se , +f A, f+-) 0 , formfnd o ffsie 0 la drep tungh iularii. Facem sii corespundii la punctele A:, A: punctele A, (z = - 1) si A, ( z 1 ) celelalte hrfuri se corespund la infinit. Formula lui SchwartzChristoffel se simplificii, deoarece numai doul puncte Fig. 7-37. Reprezentarea unei sernift~iipe planul supe- se corespund la distanta rior, dupg metoda Schwartz-Christoffel finit%:
9
3

<

0'

= ;

Constantcle se determinii prin conditiile de corespondentii : 1: = 0, z =: 1 de unde arch 1 = 0 c = ih, z = - 1 de unde arch (-1) = in.
h c = -arch 7e

c = C arch z + C'.

(7-108)

sau

==ch

g
5;-.

..

Exemplul 2. Curgerea de-a lungul unui fund cu treapta' drepturaghiulard (denivelarea = h) (fig. 7-38). Fie - V , viteza de la infinit a miscirii din v planul 2. Propunem corespondents :

A,

(2 =

ih),

Conform formulei lui Schwartz-Christoffel,

sau

Constantele de integrare se ohtin din corespondenfele alese la inceput , rezultfnd:

deci :
= -

(Vc2 - 1

Potenfialul complex a1 curgerii din

c). planul c este:


arch

de unde se deduce viteza complex5 in planul z :


df - df w=---.---

dz

dl: -

drdz ,

umdl:
:

dz

Ah

600)

At ih v2
#

0
0

- v*
9 1

44
g/2

Fig. 7-38. Curgerea p o t e n t i a h de-a lungul unui fund cu treapta in unghi drept

Din ecuatia (7-110) se poate deduce o relatie intre U 9 V Intr-adevar, din (7-109) rezultii cii pentru l; + w , z -+ w deci punctele de la infinit in planurile z ~i se corespund ~i deci ~i vitezele. Punind deci in ecuatia (7-110) l; = w , rezulta relatia ciiutatii:

Din aceeasi relatie urmeaza ca in punctul A,, V 0, deoarece w se anuleazii pentru l; = 1, adicii in punctul A; (c == 1) corespondentul lui A, din planul z. In sfir~it, pentru z = ih (punctul A,), V = oo, deoarece pentru l; = -1, corespunzind punctului A: din planul l;, w+oo. A~adar, planul z, in punctul 0 este de stagnare, iar punctul A, este singular, avind viteza infinit2 la ocolirea colful~li prag. de
9
-

3) Reprezentarea unui contur pe un cerc: Teorema lui Riemann.Riemann a demonstrat c i dat fiind un domeniu simpleconex In planul avind ca frontiere exterioare (sau interioare) un contur C, domeniul se poate reprezenta conform pe domeniul din planul t;, avind ca frontiere exterioare (sau interioare) un cerc K . Reprezentarea se realizeazii cu ajutorul unei functii unice atit a domeniilor intre ele cit gi a conturului tnsugi pe cerc. D e ~ problema este principial rezolvatii, pentru giisirea functiei de reprezentare nu existi i o metodii generalii practicii; astfel, solutia problemei se va giisi in fiecare caz special prin metode adecvate. De exemplu, reprezentarea unui dreptunghi pe un cerc sau a unei elipse pe un cerc se realizeazii cu ajutorul functiilor eliptice. e) Mi~careain jurul unor plgci plane. Probleme de rni~ciriin jurul uneia sau mai multor pliici plane sau prin fantele ce rezultii Tntre pliicile plane au aplicatii numeroase tn tehnicii. S-a arirtat la pct. 3 de la art. 7.3.8 cii aplicind transformarea:

(a,

un cerc de raz5 a din planul z trece Tntr-un segment de dreaptii = 4 1 situat pe axa real5 in planul dacg a este real. Dacg fn locul lui a se consider5 In functia de transformare (7-1 10) miirimea complex2 peia fn care a este modulul ~i se opereazg transformarea cercului de razii a din planul z, un punct M de pe acest cerc trece T planul fn punctul M ' (fig. 7-39): n

<

= 2 a cia cos (0 - a). aeie Dacii punctul M parcurge cercul, omologul sHu M ' parcurge dreapta d B . Intr-adevgr, pentru 0 = a ~i 0 = a x , M' cade Fn A , respectiv B ; iar pentru 0 oarecare, l u l m pe dreapta OA un punct M', astfel ca O = X = 2 a cos (0 - a). A ~ a d a rcercul trece in segmentul d B = 4a, ,

C M = a ,i0

- aae2ia

fiictnd unghiul a cu axa realii. Daclicr= functia de transformare devine: Fig. 7-39. Curent ocolind o placii fiicfnd un unghi a cu directia curentului Ox

7c

I;=%+

(ia)' - Z - 2

ae
z

(7- 1 1 1)

Mi@

i potentiale

. v

...
,!

, .,

217

$i cercul trece Entr-o plac5 de l5tirne = 4a, a ~ e z a t 5 axa irnaginarl a lui <. Vom considers pe acurn ~i migcgrile tn jurul pl5cii: 1) Curent perpendicular pe placi (fig. 7-40). Fie potentialul complex a1 unui curent T jurul cercului din planul z : n

S5 aplic5rn transformarea (7-1 1 1 , rezolvPnd rnai intii pe z =. f(l;):

Fig.7-40. Curent inconjurtnd o placii 'plana perpendicular5 pe directia lui. Liniile de curent, presiunile p gi vi tezele V Acesta este deci potentialul complex a1 curentului perpendicular pe plac5, avfnd la infinit df . directia axei reale. Intr-adevL, obtinern componentele vi tezei, forrnlnd vi teza conjugati - . dr

De aici rezultl cii viteza V este U g ppentru = f oo, iar pentru l; = 0, V = 0, deci in origine exist5 puncte de stagnare ale rnigcgrii, la mijlocul pl5cii. La marginilesp15cii, unde C = f 2 ai, oo. Presiunea distribuit5 pe placii se obtine cu teorema lui Bernoulli, tintnd searna c5i pe firul' de curent de la suprafata plicii, componenta u = 0, deci V = v. Agadar :

v=

pe toate punctele plgcii, afar5 de centru $i de rnargini, unde vitezele au 9i fost calculate. Se va introduce deci in membrul a1 doilea din relatia ( 7 1 13, 1: = f iq, q variind de la - 2a la 2a, $i se pistreazi partea irnaginarii care se egaleazi cu - iv, in virtutea relatiei de definitie: dfldt: = u - iv. Dup5 efectuarea calculelor se gisegte c5:

2 18

.
**

'

Hidraulica

I -

P Se vede c l presiunea maxim5 pozitivri este 0 u2 pentru


L
d

r)

= 0, se anuleazii pentru

& 2a, ceea ce desigur nu are sens fizic, dupi cum nu are sens fizic nici viteza infinitl la margines pllcii. 2) Scurgerea printr-un sistem de fante (fig. 7-40). S-a studiat la 7.3.6. -d) mi~careade scurgere printr-o singurii fantii de deschidere 2a:
7 = a 1/2 qi devine - oo pentru
r] =
Z if ixf f - - cos - - cos - = ch -

Cum aceastii miqcare se produce fn tntreg spatiul, s i reprezentiirn aceastii miqcare pe .o fiqie de liitime L. i n acest scop se va folosi functia de reprezentare:
Z 1: - - sin x -

Rezulti cii noua miqcare va f i defiaitii i n planul c, de potentialul complex f , prin relatia urmiitoare : f l; - a sin x - - - ch (7-1 15) L b c a Pentru determinarea constantei - vom scrie cii pentru 4 = a (1 12 din deschiderea fantei), b xa - a ir) qi f = c p i+ f = 0, deci sin - - - Dacii in relatia (7-1 15) introducem l; = 5 L 8 gi dezvolt5m ambii membri ai relatiei, se obtine, egalfnd pirtile reale qi pgrtile imaginare jlntre ele:

~4 sin -ch L

-- sin -

~ r l

xa 'P (I, -ch - cos - ,

9 xrl (7-1 16) sh -cos-x4 =sin- 7ca sh - sin- 4r * L L L C C In figura 7-41 se d i spectrul miScirii care are loc numai tn interiorul flgiei de litime L. Juxtapunfnd figii iden tice, se obtine spectrul unei misciiri ~ r i n t r - u nnumir arbitrar de fante. Se verificg lesne cii pentru x = & a (ti1 planul z) rezultii = f a la extremititile fantei In planul C. Migcarea potential5 prin gritare $i rotoare cu palete a fost studiatl pentru gkirea formelor favorabile pentru turbinele cu reactie. 0 contributie romineascii in acest domeniu este lucrarea lui D. Pavel *.

7.3.9. Mi~cgriplane cu suprafete de discontinuitate sau cu suprafete libere


Din studiul miscirilor fluidelor perFig. 7-41. Curent paralel trectnd prinfecte, expus fn paragrafele precedente, tr-un sistem de fante rezulti c5, fn cazul cfnd un corp solid fix este cufundat fntr-un fluid perfect in mi~care,liiliile de curent f l inconjuri astfel incft Tacele linii care sint aplicate chiar pe suprafata corpului rigid P1 inconjuri pfni se reunesc P span
Dorin Pavel, ,,Ebene Potentialstromungen durch Git ter und Kreiselraderc', Disertatie. Ziirich, 1925.

Migcciri pot enf iale

2 19

tele lui, fiirii a se dezlipi ~i fiirii a crea o zonii de a p i moartii in spate, zonii care se consta tii din observarea fenomenelor de mi~careale f luidelor reale. Aceastii zonii de apii moartii nu este complet lipsitii de misciiri, ci este ocupati de virtejuri ~i este inchisi in limi tele unor ,,suprafete de 'discont inuitate" care sint const i tui te din ,,stratmi de virtejuri". Descrierea amiinunti tii

fluid perfect

(81

f l u i d real

(4

Fig. 7-42. Exemple de r n i ~ c i r i plane cu suprafefe de discontinuitate

qi explicatia acestor fenomene se va da la capitolele X I I1 ~i X X I 11, necesitind o cunoastere mai aprofundatii a fluidelor reale. h a i n t e de a se cunoaste cu exactitate iceste fenomene de separare a unei pirti de fluid din fluihul in mi?care generali, fizicienii au imaginat o schemi simplificatii a fenomenului, pentru a explica paradoxul Euler-D'Alembert, conform ciruia corpurile i'nconjurate de un fluid perfect in mi~carenu opun o rezistenfii. Cum fnsii rezistenta existii si se poate misura prin experienti, Helmholtz (1868) si Kirchhoff (1869) a; considerat cii ill spatele corpului se separii o zonii de fluih in repaus, care se fntinde la infinit fntre douii suprafete curbe ale ciiror urme pe planul de proiecfie au forma apropiati de aceea a unui arc de paraboli. Asadar, fnguntrul acestei zone viteza este nulii ~i presiunea este egalii cu p,, adicii = presiunea constant5 de la infinit. Rezultii din aplicarea teoremei lui Bernoulli pe liniile de curent din masa fluid5 in miscare, insi infinit de apropiate de zona de discontinuitate cii, fn conformitite cu acea teoremii (cu neglijarea greutiitii proprii)

Presiunea p pe aceste linii de curent nu poate diferi de presiunea p , din zona din irnediata vecinitate a apei moarte, de tlnde rezultii cii si viteza tre, ' buie -s i fie pe aceste linii egali cu viteza V,. In acest mod, paradoxul rezistentei se rezolvi numai in parte, intrucit rezultanta presiunilor fluidului calculatii pe suprafata corpului, desi diferitii de zero, este mult mai micii decit fn realitate. De aceea metoda indiiatii aci, d e ~ i a fost dezvoltatii si perfectionatii de N. E. Jukovski, T. Levi-Civith S.a., se folose~te numai in aiurnite cazuri, in care suprafefele de discontinuitate ipotetice corespund cu cele reale, cum este cazul hidroglisoarelor * etc.
* L. I.
Sedov, Ploskie zadaci ghidrodinamiki i aerodinamiki, 1950.
.

220
A

Hidraulica

In cazul cind o parte din suprafata limiti este o suprafati liberi, spectrul miscirii in conditiile unui fluid perfect se poate afla mult mai exact decit i i cazul precedent, deoarece suprafata liberi, care este a priori necunoscutii, poate f i determinati prin calcul. Probleme de asemenea naturii apar in cazul formgrii vinelor lichide la iesirea dintr-un orificiu sau la , formarea lamelor deversante. Pentru rezolvarea problemelor cu suprafete de discontinuitate sau cu suprafete libere existi metode numeroase, care au. ca punct de plecare o bazi de tratare comunii, indicati de Kirchhoff. a) Metoda general%. Se consideri fluidul separat in dou: Fig. 7-43. Schernii la rnetoda generals pentru , studiul rni~carilorcu suprafete de discontinuitate zone: zona I, in care miscarea se produce intr-un ctmp potential de viteze, si zona 1 inclusii Entre supra'fetele de discontinuitate si care 1 cuprind; a p i moarti (fig. 7-43). Miscarea din zona I are in dlanul z potent ialul complex 9

f , cp si $ fiind functii de .r, y. Daci se reprezintii planul z pe planul f , liniile y=const. ~i $=const. sPnt paralele cu axele (fig. 7-44). Putem alege constantele adi tive astfel ca linia $ = 0 sii reprezinte liniile de separatie OD,w si OD,w. Aceste linii, urme ale suprafetelor de discontinuitate pe planul , sint formate din doui pirfi. Astfel, linia OD,oo se compune dintr-un segment y, = OD,, la suprafata corpului ~i segmentul infinit A. Punctul 0 este punctul de stagnare (sau de impact), de , la care linia de curent $ 0 se ramificii in jurul corpului. De asemenea, a doua constant; o putem alege astfel ca linia a, = 0 s i treac5 prin 0. Reprezentarea planului z se face in planul f , confoim figurii 7-44, in care zona If din plant11 z este reprezentati fn interiorul tgieturii aplicate dupii axa Op in planul f . Fie deriva ta potentiallllui complex f:
7

=.

w = -df

u - iv.

Dupa cum s-a ariitat, daci se reprezintii variabila complex5 w P planul n u , - v, argumentul siiu este egal si' de semn contrar cu argumentele punctelor din planul z , iar modulul este egd cu intensitatea vitezei, cici IVI = Iwl= = u2 v2. Viteza conjugati se reprezintii deci printr-un vector cu originea E 0 egal si simetric fati de axa reali cu vectorul vitezei reprezentat ~i el in n , planul w .

MipctSri potentiale

22 1

Cind 0. particulii se aflii in miscare pe o linie de curent din planul z, extremitatea P a vectorului-vitezii ai acestei particule-vector, reprezentatlfn planul w , descrie hodograful traiectoriei; totodatii, extremitatea P' a vitezei conjugate descrie tot in planul w o curbii simetricii cu hcd-,graful in raport cu axa Oil.

Fig. 7-44. Metoda hodografului la st udiul rni~cirilorcu suprafete de discontinui tate


A

Intrucit pe liniile de discontinuitate A,, A, s-a admis c i viteza este cons t a n t i si egali cu V,, hodografele respective (ale vi tezei conjugate) sint reprezentati prin arce ale cercului de razii V, din planul w . Punctele de desprindere Dl, D2 din planul z se reprezintii prin puncte corespunziitoare in planurile f si w, avind argumentele in planul w egale si de sens contrar cu argumentele 'punctelor corespunzitoare din planul z. ~ k c e l ede curbe y, si y2 de pe conturul corpului (fig. '7-43) trec E arcele y, si y din planul w, 'iar orin , ginea atit in planul z c9t si in planul w corespud punctelor de impact. In sfirsit, observiim cii p u n c h l de la infinit I a1 planului z este reprezentat punctul I pe axa realii in planul w , deoarece viteza P infinit este paran leli cu u ~i egalii cu V,. Dacii functia V' este cunoscutii, miscarea se obtine din ecuatia (7-117) prin int'egrare:
9

,de unde: si dupii efectuarea integralei se separi si se egaleazi lntre ele pirtile reale ,$i piirtile imaginare, obtinfndu-se astfel fhnctiile .p si +, cu constantele adi t ive .r-espect ive . Presiunile se calculeazii, ca ~i in celelalte cazuri, cu ajutorul teoremei l u i Bernoulli.
' 9 9
-

0 perfectionare a acestei metode, datoritii lui Jukovski si Mitchell, este introducerea funcfiei:
T
t

Daca introducem in aceastii relatie pe w sub forma

de unde rezultg

Insii pe liniile de separatie h, V = V , , dec.i X = 0, iar pe suprafata corpului, in cazul cfnd conturul este rectiliniu, Y = 0 = const. Conditiile la limits fiind astfel inlesnite, problerna se rezolva mai usor b) Aplicatii. Metodele precedente au fost folosite cu succes in mai multe cazuri, obf inlndu-se atit 1iniile de curent l i ber cf t ~i coef icienti i de contracf ie la scurgerea prin orificii, ajutaje ~i deversoare. Calculele sint destul de complicate -9i delicate ~i necesi tii indeminare ~i experientii. Vom da numai rezuItatele pentru cazurile urmiitoare: Scurgerea prin ajutajul Borda, dintr-un rezervor de dimensiuni foarte mari E raport cu liirgimea d a ajutajului,. lungimea lui fiind foarte mare. Se n considerii lichidul flrii greutate (fig. 7-45). Se giise~te coeficientul de contract ie

P=

- , ceea ce concord6 perfect cu experienta, care aratii valori pesteO,51. 2


T

Diferenta se explicii prin faptul cii in practicii nu existi rezervoare de dimensiuni infinite. Prin metode mu1t mai simple (cu aplicarea teoremei impulsului) se giiseste de asemenea p = 2 - Scurgerea printr-o fantl de liitime constant5 si .lungime infinitii, tiiiatii pe fundul unui rezervor infini t , presiunea fuhdului fiind foarte m i d (fig. 7-46). $i aceastii problemii s-a rezolvat pentru un fluid flrii a se tine seama de greutatea lui, si s-a gisi t :
9

TC

E.". =

2+n

= 0,611,

v a l e de sernenea f o r t e p r o p i t 5 de valoarea realii. Prin metode elementare (teorema impulsului) s-au g5sit lralori de crdinul
Fig. 7-45. Scurgerea prin ajutajul Borda

(vezi cap. XVI)

- Scurgerea printr-o fantii de latime constantii a dintr-unrezerjror de IBtime b (fig. 7-47). S-a gBsit prin calcul exact:
1 2 - - 1 -1- - 0 ctg 0,
P
7T

in care tg

0 2 -

a
-

5'

Fig. 7-46. Scurgerea printr-o fantg de Jiitime constantii ~i lungime infiniti, 'la fundul unui rezervor infinit
a

Fig. 7-47. Scurgerea printr-o fanta dintr-un rezervor de lifirne finitii

pent^-11

diferite valori ale raportlllui - se obtine din formula precedentg:


6

Valorile lui p calculate sint verificate de experienti pina la a doua zecimala. Pentru alte cazuri studiate si pentru calculul larnelor deversante a se ' vedea capitolul X V I I .
7.3.10. Metode aproximative

pentru determinarea mi~ciirilornerotationale


A

In paragrafele precedente s-au aratat mai mu1te rnetode pentru deterrninarea miscirilor nerotationale, bazate in special pe proprietatile functi ilor anali t ice 'de o variabilii comnlexii si oe orincioiul re~rezentiiriiconforme. Aceste metode pot f i denumite' ,,exacieU'in m8su;a in caie condif iile la lirnita se pot exprima-prin relatii matematice exac te si daca ~i ecuatiil'e diferentiale
9

ale liniilor de curent si ale suprafetelor (sau liniilor) echipotentiale admit ,solutii exacte. In praciicii ins5 se . intilnesc cazuri numeroase cind limi tele unui fluid in miscare sint conturate de pereti sau de corpuri solide ale ciiror forme geometrice complicate nu sint date analitic sau nu pot f i exprimate prin functii simple; sau cSnd suprafata liberii a fluidului, nefiind datii, nu poate f i giisitii prin metodele cunoscute. In asemenea cazuri se poate totusi giisi .solutia problemei, dacii se fntrebuinteazii metode aproximat ive de ialcul, ,ajutate uneori de procedee experimentale bazate pe analogii . Calculul a~roximativ efecse tueazii fie analitic, fie grafic, fie P' printr-o metodii mix& Aceste r;tsv; calcule au ca prim obiectiv construirea unei refele complexe ortogonale, formate din liniile echipotentiale si liniile de curent ale mi~ciirii,intr-o anumitii zonii a planului. Este evident cii, neputfnd construi o astfel de retea pfnii-11 infinit, valorile de la infinit ale cimpului misciirii trebuie obtinute pe alte ciii: a) MetodFi graf icFi de compunere a douii migciri (fig. 7,948) cunoscute prirl retelele respective :Fig. 7-48. Metoda grafici de cornpunere a doug (cpl, 4) si (cp,, 4). Miscarea migciri rezultantii va avea reteaua
A

Pentru a compune misciiri le vom construi retelele astfel ca ech idiferentele funcfiilor de curent ale &lor douii mi~ciirisii fie egale:
=

= const.

F i e punctul P prin care trec liniile JCi = C1 ~i $ = C si fie $, , a spatiile , , , Darcurse in t i m ~ u l6t pe liniile de curent respective a l i celor doug m i ~ c i r i . obtine cu suficientii kxactitate, in cazul cind ochiuVitezele respecfive se rile retelei sint mici, din rapoartele:
4

Pe de altii parte, d i n triunghiurile asemenea PA,B, si PA;B, rezultii


9

Cornparind -cu penult ima relatie, rezul t i :

adicg v'iteza punctului P in mi~carearezultantii are directia -diagonalei 8s

b) Metoda graficY de construcfie.a retelei potentiale, cind conturul dome89 niului rni~clrii este dat. Se alege, dup5 fmprejuriiri, raportul - - K . Dac5 80 se ia Y = 1, se obtine o retea de piitrate curbilinii ; daci se iaVi($5 1, ochiurile retelei sint drep tunghiuri curbilini i asemenea fn toatii reteaua. Tntr-adevir , Pntr-un. punct al retelei

6s si 6n fiind laturile ochiului dreptunghiular. Rezultii - 9

6s 8n

K. A~adar,

atft timp cft se menfine - - K = const ., ochiurile retelei vor fi toate drept" unghiuri asemenea. Debittil care curge intre doui linii de curent
*

66

+b

~i

+,

este

Daci liniile + a -- const. ~i $b = const. coincid cu doi pereti rigizi ai conturului, se va alege S+ astfel ca, m fiind un ntlmir Pntreg

Viteza in orice punct se obtine din relafiile (7-119). Pentru construct ia retelei se foloseste un procedeu de aproximki succesive si urmirind ca liniile cp = const. si = const. sii se taie ortogonal. Ca verifi'clri, se va vedea ca si diagonalele'sii se taie ortogonal, iar in cazul retelelor din piitrate curbilinii, s i se poatii inscrie In fiecare ochi a1 retelei cite un cerc. In general, aceasti din urmii condifie nu este teoretic Indeplinit; riguros, fnsi practic, eroarea este micii, fiind de ordinul de miirime a1 grosimii liniilor desenate. In exemplul din figura 7-49 pleciim de la o linie de potential I care taie ortogonal peretii si difera foarte putin de o linie dreaptii. Aci vitezele sint aproape egale in iectiune. Pe misurii ce ne depiirtiim de sectiunea I , liniile echipotentiale au curburi mai accentuate. Dacii pe o linie de contur (care este linia de curent) se cunosc punctele de intretiiere cu liniile echipotentiale, se poate deduce toatii reteaua in modul urmiitor: se duc diagonalele A A ' :i BA', BR', CB' etc. toate la 45" fati de
y

laturile poligonului ARC. Se unesc toate ptinctele de intersectie A', B', C' printr-o curbii care este o linie de curent. Se duc normalele AA,, BB,, CC, la curba ABC. Apoi din punctele A,, B,, Cl, se duc iargsi perechi de diagonale la 45" care se Tntilnesc in A;, B;, Ci, iar aceste punct;? determini o nouL linie de curent. Normalele A,A,, BIB,, C,C, duse la curba AIBICl furnizeazii punctele de intersectie A,, B,, C etc. Se , formeazii astfel piitratele curbilinii A B B,A,, BCC,B, etc. Desi ducerea unor drepte la 45' este migiiloas5, daci se lucreazi cu lngrij ire, se obtin rezultate suficient de exacte. In cazuri mai complicate, trebuie fgcute multe Tncercgri, pe hirtie de calc suprapusi, ping se reuse~te a se construi o refea care Tndeplineste conditiile aratate. Cu oarecare exercitiu, unii calculatori capiitii o TndemTnare deosebi t i , astfel c i pot trage de la Pnceput, Fig. 7-49. Metoda grafici de constructie a unei refele potentiale, cind conturul este dat prin apreciere vizuali, o retea destul de exactii. La trasarea refelelor este de mare ajutor cunoasterea chiar numai a cftorva linii ale retelei, prin procedee experimentale, restul retelei construindu-se prin procedeul grafic ariitat.
A

c) Metoda analiticg aproximath4 prin diferente finite. Spectru1;unei rni~cgri-plane potenfiale se poate determina prin calcul, plecfnd de la ecuatiile diferenfiale ale lui Laplace:

Acest calcul este valabil nu numai Pn hidrodinamicri, ci ~i In toate domeniile fizicii unde exists un d m p potential. Fie deci, in general, o rniirirne scalar5 u, care fndepline~te,In tot planul, conditia:

Sii inlocuim elementele diferentiale 6 x , 6y prin can tititile finite a, respectiv b ~i sii considergm grupa de cinci puncte fnvecinate care fac parte dintr-o retea drep tunghiularri : 0, 1, 3, 2, 4 (fig. 7-50).

4
Fig. 7-50. Schema unei retele drep tunghiulare

Mi?cciri potent iale


Se poate scrie:

Se constati c i ecuatia diferentialii de ordinul 2 se transform5 fntr-o ecuatie liniarii

algebrici cu diferente finite. - cazul unei retele de piitrate, cPnd a = b In

=h ,

Au are i n nodul 0 expresia simpl5.:

Dacg sInt n noduri, se obfin n ecuafii algebrice lin'iare pentru care exist5 metode c unoscu te de rezolvare . Pentru obtinerea ecuafiilor la nodurile din veciniitatea conturului, elemen tele diferenf iale se calculeazii prin inter- ~i extrapolare, obf inindu-se ecuatii algebrice de tipuri speciale. Astfel, fn figura 7-51, a , unde reteaua de piitrate este intersectatii de linia C a conturului, pentru punctele 2' ~i 4' situate la jumiitatea distantelor 20 si 04 se poate scrie:

Aplicind un procedeu analog n pentru cazul reprezentat P figura 7-51, b se obtine ecuatia:

(E

(hu3 + "l) 8) (h &)

.(7- 123)

Fig. 7-51. Calculul ling5 conturd care intersecteaze o retea dreptunghiularg

Se obtin prin aceasti rnetodi valorile lui u in nodurile retelei, iar liniile pentru care u = const. se obtin apoi prin interpolare. Metoda d i rezultate cu atit rnai exacte cu cit reteaua de puncte este rnai deasii (cu clt ,,pasulU h este rnai rnic). Rezolvarea insP a unui nurnir mare de ecuatii liniare prin metodele obiqnuite ale algebrei necesitii consurn mare de tirnp qi de rnuncg, de aceea se folosesc unele rnetode de aproxirnatii succesive, cunoscute sub denurnirea de rnetoda relaxirii * sau - si rnai bine - se folosesc ma~inilede calculat. In afar2 de retele drep tunghiulare se folosesc In anurni te cazuri retele triunghiulare a u hexagonale.
t

d) Metodii experimental5 : model hidraul ic cu trasarea l illi ilor de curent cu coloranti (Pra~iletc.). h t r - o cuvi foarte plati se studiazi miscirile comDuse dintr-un cur& cit mai

cristale si solutia colorant5 este antrenati pe oarecare distanta pe firul decurent, phiice, prin difuzare, se amestecii in masa lichidului (fig. 7-52). Pentru liniile de curent la suprafata lichidului se vizualizeazii miscirile prin pulbere de licopodium sau de aluminiu, sau prin plutitori lukinosi care sint fotografiati in termi tent, obtinindu-se astfel si o imagine a cimbului vitezelor. e) Metodii experimental2 : model de mi~care care admite un cimp potential de viteze, lichidul fiind animat de o miscare laminar% intre doi pereti de sticll foarte apropiati #(MetodaHele-Shaw). Vizual izarea firelor de curent se facg. ca in experienta lui Reynolds, cu ajut o r d unui numir suficient de mare de injectoare fine din care iese un lichid colorant (fucsini, eozini, permanganat de potasiu etc.). Baza teoretici a acestei metode se va expune -la ,,Miscarea fluidelor vPscoase". In figurb 7-53 se d i imaginea unei misciri Fig. 7-53. Trasarea firelor de curent dupi rnetoda vizualizatii prin aceasti metbdi. Hele-Shaw
Fig. 7-52. Colorarea firelor de curent cu crlstale de perrnanganat de potasiu
9
I

1950.

Vezi L . V. Kantorovici qi V. I. Krilov, Priblijeniie rnetoda viqeevo analiza, Moskva

D. Dumitrescu ~i colab., Studii ~i cercetiri de rnecanicri aplicati (Acad. R . P. K . , 1955).

R. V. Southwell, ~elaxatio'nsmethods, Oxford. 1940-46.

f ) Metodii experimentalii ba~atii pe analogia electrohidrodinamicii (N. N. Pavlovski)". Intrucit in numeroase fenomene din naturii apar cimpur de vectori care derivii dintr-un potential, se pot studia miscirile potentiale ale fluidelor cu ajutorul unui aparat bazat pe analogia acestui fenomen cu oricare din urmiitoarele fenomene: curent electric, cimp electrostatic, curent termic, cimp magnetic etc. Dintre toate analogiile, cea mai interesantii este aceea cu curentul elec,tric care trece printr-un corp bun conduciitor de electricitate, deoarece s-a r e u ~ i t ,datoritii & special lucriirilor lui N. N. Pavlovski, sii se construiascii un aparat cu ajutorul ciiruia se pot trasa retelele misciirilor potentiale cu suficientii precizie. Aparatul poartii denumirea de E. G.D.A. (adicii electroghidro-dinamiceskii analoghii) si se compune din urmiitoarele parti principale (fig. 7-54): O cuvii din material izolant (fig. 7-54, a), continind electrolit, ai c5rei pereti laterali modeleazii la scara geometric5 necesarii conturul misciirii ; douii sine conductoare I si 2; un potentiometru 3; un galvanometru de zero G si un stil (creion de mital conductor) 4 ; un circuit care uneste sinele I ~i 2 inchizindu-se prin electrolit si fiind alimentat de o baterie d i cdrent continuu sau de un transformator de &rent alternativ ; curentul este previizut cu reostaful R, intrerup toru] K , un arnpermetru si un voltmetru ; un a1 treilea circuit care leagii 1 cu 2 ~i cu potentiometrul; o punte condudtoare intre potentiometru ~i electrolit, trecfnd prin galvanometru ~i creionul metalic. In cazul folosirii curentului alternativ, galvanometrul este inlocuit cu o cascii telefonici (fig. 7-54, c). Electrolitul din cuvii poate fi inlocui t cu o foaie de grosime uniform5 dintr-un material conductor.
A

N. Pavlovski (1884-1937). Pregitirea sa ~ t i i n t i f i c i fost de inginer de la Institua tul de c i i de comunicatii de la Leningrad. De tIn5r are ocazie s i participe la Intocmirea de lucriri hidrotehnice, In special de irigatii, In Crimeea, In Asia Centrali, dind dovadi de calititi exceptionale de om de gtiintii gi inginer organizator. Dupl Revolutia din Octornbrie, aceste tnsugiri au fost puse in valoare gi Pavlovski devine profesor ~i activist pe tirImul muncii sociale. Conduce sectorul de tncerciri fn constructii pentru irigarea Turkmeniei , sector devenit In 1921 Institut de cercetiri gtiintifice de amelioriiri, organizeazri laboratorul de hidraulici gi formeazii renumiti oameni de gtiinfl In hidrotehnici. Public5 (1918-1922) lucrarea fundamental5 : ,,Teoria mi~ciirii apelor din teren sub constructiile hidrotehnice gi principalele ei aplicat ii". Tra teazi problema f il tratiei cu ajutorul functiilor analitice gi propune rnetoda analogiilor electrohidrodinamice (E . G. D.A.) , pe care o face cunoscutii In 1931 la Congresul de navigatie de la Venetia gi Conferinta ener getici de la Londra. In 1924 publici ,,Indreptarul hidraulic", lucrare cu material bogat gi chiar original. In 1924 propune o formu15 noui pentru coeficientul lui Chezy, care-9i gisegte aplicare 9i azi. Dii metode noi pentru calculul formei suprafetei libere a cursurilor de a p i naturale. In 1928 scrie ,,HidraulicaU, lucrare clasici, in 1 931 ,,Despre fil trarea apei prin barajele de pimInt pe fundatie impermeabili", apoi In 1930 -1931 ,,Despre mi~careaneuniformi a apelor In teren". Imagineazi pen tru rezolvarea proble melor de f il tratie sub presiune ,,metoda fragmentelor". Se ocupi de probleme din hidraulica construcfiilor, precum ~i de deversorul lateral, orjficiul semiinecat 9.a. In 1937 publicii ,,Indreptarul hidraulic", lucrare de rnari proportii. A lisat 100 de lucriri. In 1932 este ales membru activ a1 Academiei de $tiinte a U.R.S.S.
A A
A

* N.

Schema circuitelor este redata in figura 7-54, 0 , unde rezistenfele electrice sfnt notate astfel:

In figura 7-54, a este modelat un tub difuzor de o form5 specialii. Prin includerea circuitului de alimentare se creeazii o diferenfii de potential intre I si 2; un curent electric se stabileste fn stratul de electrolit; un alt
9

Fig. 7-54. Analogia electrohidrodinamici (Pavlovski)

curent se stabile~te prin circuitul secundar, trecfnd prin potentiometru. Contactul 3 poate fi mutat fn diverse pozitii la care corespund o infinitate de tensiuni. De asemenea creionul 4, putind f i rnutat mai aproape de ~ i n a sau I de sina 2, este supus la o tensiunelelectrici variatii. Presupunem cii fixiirn coniactul C intr-un punct deterrninat, asa cii el separii pe potenfiometru dou5 rezistenfe determinate, R, ~i R, (fig. 7-!54, a). hcerciirn, hutfnd vfrful creionului, sii realiziim acelasi raport de rezistente R3/R4ca R,/R,. i'n acest caz, tensiunile in 3 si 4 sint eiale si prin galvanornetru nu mai circulii nici un curent ; instrumentul &at2 ,,zerou. ~ ~ i i s i icu vfrful stilului pe fundul cuvei pentru m a lgsa o urmii durabili. Misciim apoi stilul In secfiunea transversalii a curentului electric, astfel ca galvanometrul sii riimfnii mereu la. zero. In acest mod se traseazii o linie echipotentiali. Dacii dorim a construi o altii linie echipotentialii, deplasiim contactul (3) in altii pozitie, pentru care obtinem o alt5 linie echipotentialii. Curbele ce obtinem ne ajutii apoi la construirea fntregii refele potentiale cu mult mai exact decit dup2 simpla apreciere vizualii.

Analogia electrohidrodinamicii este reprezentatg in tabloul urmiitor :


Tablou analogic

Fenomen hidrodinam ic
Potential de vitezl (p Linie echipotentialg (p = const. Elementul unei linii de curent = ds Viteza v = ds

Fenomen elecfrodinarnic Potential electric U Linie echipotentiali U = const. Elementul unei linii de curent = ds Intensitatea curentului:
i = c - dU ds

Linia de curent, suprafata liberl sau hidro-izoiatoare (dn 1ds)

Suprafata electro-izolatoare linie de curen t (dn ds)

(c = coeficient de conductibili ta te)

Metoda E.G.D.A. are intrebuintare largii in special in studiul infiltratiilor prin constructii hidrotehnice (diguri, baraje) sau prin terenul de fundatie pe sub corpul barajelor (v. ~i mi~careaapelor subterane, cap. X X IV).

7.4. MIWA RI NE ROTATIONALE T RI DIMENSIONALE


7.4.1. Generalitgti

Dupii cum s-a stabilit la paragraful 7.1, miscirile potentiale ale unui
' fluid necompresibil sint guvernate de ecuatia de'continuitate si de ecuafia lui Laplace:

In care g, este poteritialul de viteze. Functiile care satisfac ecuatia lui Laplace fiind functii armonice, cunoasterea proprietitilor acestor funcf i i este de mare irnportanfii, pentru rezolvaria problemelor de acest fel. Dezvoltarea metodelor generale de rezolvare a misciri lor spatiale si expunerea teoremelor de matemat ic2i corespunziitoare iesinh din cadrul unui tratat de hidraulicii destinat mai ales inginerilor hidiotehnicieni, vom trata numai citeva exemple care necesiti un aparat mai simplu. Pentru studiul mai aprofundat a1 problemelor de sub titlul de mai sus sint indicate lucririle [l], [2], [3], [14]. Vom rnentiona c i probleniele de misciiri potentiale se deosebesc fn douii clase, *lufnd in considerare condif iile 1; limiti. DacH se cere determinarea unei functii armonice cp, considerati regula tii E domeniul misciirii, astfel ca s i ia valori date pe o suprafat; care apartine n sau este la limiia domeniului, problema se numeste prohlema Dirichlet; daci functia cp trebuie determinatii astfel ca derivata ;a normal5 s i ia valori date pe aceasti suprafati, problema se c heaml problema Neumann. Se demonstreazii existents unei solutii pentru un numiir mare de cazuri. Problemele de misciiri
7

plane rezolvate P paragrafele a-nterioare sint exemple de solutioniiri ale -unor n cazuri de deterrninare a unor functii arrnonice de doua variabile. Pentru rezolvarea problemelor la lirni tii, cu ajutorul ecuatiilor integrale a se vedea lucriirile lui Caius Iac.ob si, in special, lucrarea se fundament,alii [ 2 ] .
t

7.4.2.. Curenti cu simef rie axial%

Daca axa de sirnetrie este Oz, liniile de curent ~i liniile echipotenkiale sint ident ice P planele meridiane, astfel ca reprezent area geometric5 a rnisn cirii apare ca o retea plan2 ortogonali. De fapt, liniile de curent, prin rotirea ty - . unui plan meridian, descriu o ,,suprafatii de curent". Suprafetele de curent intersecteazii suprafetele echipotentiale dupii cercurile paralele cu planul xOy, cu centrele pe axa Oz (fig. 7-55). Vi teza unui punct V se descompune . in v,, dupii .directia lui I., si v,, dupii axa Oz, iar ve = 0. Ecuatia de continuitate in coordonate cilindrice este [v. par. 5-3, for0 + mu la (5-7") ]
A

Fig. 7-55. Descompunerea vi tezeloryla migciiri cu sirnetrie axiali


.
,
-

sau a (-T V ~ )+

(- V Z ) T

0. (7- 123)

~ceas'tii ecuatie se rnai poatepdernonstra punind conditia ca. surna debitelor care trec prin fetele unui paralelipiped curbiliniu elementar (rdO,,dr,dz) sii fie nulii. Conditia ca rni~careasii fie nerotaf,ionala este:

Aceasti relatie exprimii si conditia cii viteza derivii dintr-un potential definit prin:
T

Intr-adevgr, introducfnd aceste expresii ale vi tezelor in ecuatia (7-124), se constati cii aceastH ecuatie este verificatg: Ecuatia de continuitate devine In acest caz:

Dig -acea.stii ecuatie diferentiali se obtine functia cp. ~ c u a t i ade continuitate (7-126) este satisficuti si de valoFile lui v, si v,, definite cu ajutorul unei functii Jy, astfel ca:
7 7

-.

lntroducind aceste valori E ecuatia (7-124) se obtine conditia de nerotan tionalitate sub forma ecuatiei diferentiale (7-128), din care se obtine Jy, functia de curent a lui Stokes:
7

Intr-un plan meridian, curbele definite prin ecuafia

Jy

const.

reprezinti, pentru valori diferite ale constantei, linii de curent continutein acest plan. Aceste linii taie ortogonal liniile echipotentiale cp = const.,, deoarece din relatiile (7- 125) ~i (7-127) se obtine conditia de ortogonali tate r

Fluxul care trece printr-o coroani circular5 elementarii de raz5 interioarii r gi litime PP' = dr este (fig. 7-56):' dQ = 2xrdr v, = 2 x r V d n = 2nd 4, E care d n este distanta intre n doul lirlii JC ~i JC d+. Debitul I P care trece printr-o c ~ r o a n icir- Fig. 7-56. Schema retelei potentiale a unei m i ~ c h - i cu simetrie axial2 cularii de raze ri ~i rk este:

In sffrgit, din relatiile (7-125) ~i (7-127), dac5 potentialul de vitezii estecunoxut, se poate obtine functia de curent JC. Pntr-adevlr :
d+ = d4J dz d4J - + - dr = r -89 a

av d z - r - d r-

Un exemplu sirnplu a1 unui curent potential cu simetrie axial5 (fig. 7-57) este mifcarea a1 cgrei potential de vitezl este:

Se observi imediat cii functia cp verificii ecuatia de continui tate (7-126). Funct ia de curent JI se determinli cu ecuaf ia (7-129) sau cu ecuatia (7- 130). Astfel:

de unde:
Fig. 7-57. Curent cu simetrie axial5 ciilre un plan de oprire

Liniile de curent din planele meridiane sfnt deci hiperbole de gradul trei. Se observii cii pentru x = 0, r = 0, v, = 0, = 0 ; deci originea este un punct de stagnare. Acest curent poate fi folosit la darea formei tubului de aspiratie a1 unei turbine.
ZJ,

Solutia generalg a mi~ciirilorpotentiale cu simetrie axial; a fost d a t i sub forma: T care primul factor este: n

iar factorul a1 doilea:

F2 = JO ( K r ) = 1 -

Y2r2 22

+ *K4+ 2242

l(6re

224262

+ ...

functie Bessel de prima specie, gradul zero, I( putfnd fi un num5r real sau imaginar. Aplicatii importante ale acestor mi~cgrise intflnesc la tuburile difuzoare ~i la rnivarea unui fluid uniform ~i paralel in infinit, fn jurul unui corp solid fix care posed5 o ax5 de simetrie coinciztnd cu direcfia generalii a migclrii fluidului [l].

7.4.3. Misciiri datorite unui sistem de izvoare. M i ~ d r iin jurul unor corpuri de rotatie
9

Metoda compuneri i izvoarelor s-a folosi t ocazional in cap i tolele precedente ~i mai ales la misciiri plane potentiale. Metoda a fost folositii pentru prima oar5 de Rankine, in cazul m isciirilor tridimensionale, pentru a inlocui corpul solid de rotatie, in jurt~!cgruia curge fluidul, cu un sistem de izvoare, unele pozitive, altele negative,' astfel fnctt suprafafa de separatie care se forrneazii in jurul acestor izvoare siifnchid5 o zonii care sii ia forma corpului solid
y

dat. Pentru ca liniile de curent ale fluidului in infinit sii nu fie alterate, este necesar ca suma debitelor izvoarelor pozitive si negative sii fie nulii. Intrucit problerna direct5 este mai totdeauna foarte'dificili, se studiazi problema inversg, considerind o serie de cazuri particulare ale unor sisteme de izvoare care ar putea constitui solutii apropiate de solutia problemei directe. De zceea vom considera rnai departe citeva din cazurile cele mai caracterist ice. a) Izvor pozitiv sau negativ. Cunoa$ern deja potentialul de viteze in cazul unui izvor pozitiv Q:

Liniile de curent, care sint razele ce ies din 0, se obtin cu Lajutoru1 ecuatiei (7-130) pentru care s-a ales un sistem de coordonate cilindrice (fig. 7-58) cu axa Oz:

Conditia

) C

= const. revine la

o raz5 OP care face unghiul y cu axa 02.

4 i

- = cos

= const., adicg punctul IP se afli pe

b) Pereche de izvoare, avfnd debitele tiv 0, (fig. 7-59).

+ Q ~i - Q in punctele O,, respect' .*

Fig. 7-58. Izvor reprezenta t En coordonate cilindrice

'

Fig. 7-59. Pereche de izvoare, In coordonate cilindrice

Potentialul de vitezii se obtine prin insumarea potentialelor celor dou5 izvoare, adicii : Q CP=4v

47%

4xp,

sau, introducind coordonatele cilindrice ( r , z) f a t i de centrul 0 de la jurngtatea distanlei. 0,0,:

236

Hidraulilca

Liniile de curent 4 = const. sint, pentru fiecare izvor, raze iesind d jn O1,, , . respectiv 0,. Insumind valorile lui JI peiltru ce1:e douii izvoare f Q rezultq funciia. de curent: Q z+a Z-a - - (COS y, -cos y2), (7-1333) Q
,
A

4 .
,

v -

c) Dublet. Dacii facem pe a sii tindii ciitre zero. considerind pe Q suficient de mare pentru ca produsul2 a Q sii tindii spre o limi tii finitii M i se obtine miscarea produsii de un dublet, caracterizat printr-un moment M, dirijat in kensul lui z negativ. Potentialul de vitezii si functia de curent a l t acestei misciiri se obtin prin trecerea la limitii - pentru a + 0 - a functiilor cp si ;C1 de la punctul b) precedent:
-

y si y fiind unghiurile cu axa Oz a razelor vectoare p , , ,


9

p , .

In care p

\Ira

+ z2,
t

d) Pereche de izvoare +Q, -Q asezatii intr-un curent paralel, uniform. Fie 2a distanta dintre izvoare gi V , - viteza uniform5 a curentului. Functiile rp ~i se obtin prin suprapunerea mi~ciirilorcomponente:

+=-- 1
2

r2V,

+4x

(COS

y1 - COS y 2 )

Fig. 7-60. Pereche de izvoare Q, - Q a ~ z a t i iTntr-un curent parale1

Mivcarea f i ind axial-simetricii putem construi liniile de curent dintr-un plan meridian zOr prin metoda insumiirii grafice a cimpurilor scalare, expus5 la 7.3.10-b). Liniile de curent ale izvoarelor sint raze, iar ale mi$ciirii paralele, drep te paralelecu axa Oz. InsumSm mai intii cimpurile izvoarelor O,, 0, ~i obf inem lini ile de curent reprezentate in semiplanul superior a1 figurii 7-60. Apoi
-

Ensurniirn acest cirnp cu cirnpul miscirii paralele si obfinern liniile reprezentate in semiplanul inferior. Din ipectrul misciirii se constatii cii suprafata de curent cj, = O este format5 din segrnentele he dreaptii - w A , B w si suprafafa ovalii A C B D . Punctele A ii B rezultii din condifia v, = 0 pentru r = 0. Din ecuatia (7-136) rezultii prin derivare:
9

In care p, = z a, p2 = z - a pentru zona din dreapta a ovalului. Ridiicina realii z = 2, a ecuatiei precedente dii punctul B . Prin schirnbarea sernnelor la z, p, ~i p2 in ecuatia (7-138), se obtine o altii ecuafie a ciirei riidiicinii reali 2 = z, dii pozitia punctului A . In sfirsit, dacii fn ecuatia cj, = 0 se ia z = 0, se obfine o ecuatie in r care, rezolvatb, deterrninii pozitia punctelor C si D de pe axa Or. Suprafafa ovalii obtinuti teoretic este o forrnii hidrodinamicii a unui corp.
e) Dublet agezat intr-o migcare paralelg. Curent paralel in jurul unei sfere (fig. 7-61). Functiile cp ~i ale mi~ciiriislnt in acest caz:

cp=v,z+

Mz 47cpS

cu p =

+ r2
+z--

1 v,r2 2 Componenta radial5 gradient a1 lui cp: 89 - v , - + dz ve=-dp dp dz z Cum - - - - cos y, dP P

Mr2 (7- 139) 4xp3 a vitezei vp se obtine ca

M
47cp3

dz dp

3Mz

4c * 7p

y fiind unghiul lui p

Fig. 7-61. Dublet a ~ e z a ttntr-o rni~care paralelii (curen t paralel in j urul sferei) Se vede cii ve = 0 pentru:
P" =
2x v-

. = a".
..

Adici sfera cu raza p = a este o suprafatl de curent, intrucit viteza cimpului pe aceastii suprafati este tangentialg. Cu alte cuvinte, suprafata de curent = 0 este reprezentati de sfera cu raza a ~i segrnentele - co A ~i B co, ca ~i in cazul problernei precedente. Tn ecuatiile (7-139) se poate pune in evidenti raza a. Astfel:

n Liniile de curent sint redate in figura 7-61 P dorneniul exterior sferei. Putem calcula viteza pe suprafata sferei ~i distributia presiunilor. Vi teza se reduce pe suprafata sferei la vi teza tangentialii v y tn planul meridian, deoarece
PQ

dz = 0. Din relatia (7-140) ~i tintnd seama cii z = p cos y ~i - - - p sin y, rezult5: dp


/

738

Nidraultca

Pentru p = a, adici pe suprafata sferei: v = -.- 3 V q , sin y 2

3 -2 Presiunea pe suprafata sferei rezul tii din teorema lui Bernoulli :


Rentru r = 5 a, V = 0 ,ci pentru z = 0, V = V,,,

v,

In care introducind pe V2 din formula (7-14 1) se obf ine:

In figura 7-62 se d 5 distributia presiunilor pe sferi a acestei rni~ciria unui fluid perfect. Din formula anterioari rezults c l presiunile cinetice maxime se produc in punctele de stagnare A ~i B:
,112

iar presiunile cinetice minime (depresiuni) in punctele C si D :

Spectrul mi~c5riifiind simetric fat5 de ambele axe de coordonate, rezultanta fortelor de presiune este nuli, adicB P 2 = P r = 0 (paradoxul Euler-D' Alembert demonstrat anterior pentru un corp cilindric).

Fig. 7-62. Distributia presiunilor unui curent paralel pe sferg

Fig. 7-63. Izvor liniform

f) lzvoare distribuite dupg o Iege oarecare. Izvoarele pot f i linifornze, adici distribuite de-a lungul unui segment a1 unei linii drepte sau curbe, sau supcrficiale,-adicii distribuite pe o suprafatii P interiorul unui contur dat. n Potentialul de vi tezi se calculeazg i n cazul izvorului liniform (fig. 7-63) cu legea de distributie q

(e)

M i ~ c d r i potenf iale

239

iar Pn cazul izvorului de suprafatl:

g) Mi~careain jurul corpurilor de rotatie. Folosind rnetoda lui Rankine rnenfionati la inceputul acestui paragraf au fost obtinute mi~cgrile potentiale E jurul unor forme numeroase n de corpuri avind o ax2 de rotatie, intr-un curent paralel la infinit.

Fig. 7-64. Mi~careaPn jurul unui profil aerodinamic (form5 de rotatie)


D6m ca eremplu, d u p i G. Fuhrmann, cazul cind priri cornpunerea unui izvor punctual +- Q in punctul 0 cu un izvor liniform de debit - Q distribuit uniform pe segmentul OB, impreuna cu o m i ~ c a r euniform5 parale15 de vitez5 V a , se obtine o suprafats de separatie inchisi, avTnd forrna unei aeronave dirijabile foarte fuzelate. Functia de curent pentru izvorul pozitiv Q este, conform forrnulei (7-132):

Pentru izvorul distribuit - Q:

Se glseste prin integrare:

Functia de curent rezultanti este:

Suprafata de rotafie care incliide sistemul de izvoare este: In figura 7-64 se reprezinti in semiplanul superior liniile de curent numai ale sistemului de izvoare, iar in partea inferioari liniile de curent ale migcirii rezultante In jurul corpului de rotatie. Intrucit aceasti forrni subtiati spre pupi permite curgerea fluidului In j urul corpului fgri desprinderea gi f i r 5 formarea de virtejuri mari, experientele au dovedit o coincidenti buni a curbei distributiei presiunilor reale cu curba distributiei presiunilor calculate ca fluid perfect, conform teoriei expuse. Lungimile a ~i b se determini prin conditia c i vitezele in punctele A gi B' sint nule dpuncte de stagnare). Lungimea totali a carenei este

Capi tolul VI I I

Migcgri potenfiale cu virtejuri

De cele mai murte ori, rni~cirileiluidelor reale sint insotite de mi~c5r-i de rotatie ocazionate de aparitia unor fire de virtej, care apoi, 'datorit5 interventiei unor forfe de frecare chiar fdarte mici, se descompun in numeroase alte virtejuri care se propagi in intreaga mas5 a fluidului. Originea virtejurilor este in general in discontinuititi ale conturului, ale vitezei sau ale presiunii. Astfel, vedem apirind virtejuri la nluchiile unui corp aflat intr-un fluid in miscare, la muchiile unui orificiu, ia deplasarea fluidului prin miscarea unui corp solid si chiar la miscarea unui fluid in jurul unor profiluri curbe, continue. Anafoarele din apele curga toare, tromhele din atmosfer5 sin t tipuri de virtejuri de mari proportii. In acest capi to1 se studiaz5 un model de miscare intermediar intre miscarea potential5 si misc.area fluidelor reale. ~ l u i d u ise va considera perfect: deci fir5 se lda in kalcul pierderile de energie prin irecare, dar particulele sale vor putea Ti animate de misciri de rotafie (miscare de virtej, misciiri turbionare). Aceste misciri poten'fiale cu ~~Trtejuri cteeaz5 un tip special de rezistenfe, a1 ciiror calcul este dat in capitolul I X . Urmgtoarele notiuni, din care unele a u fost cleja introduse, au nevoie de preciziri si complet5ri. Linie 'de vtrtej. La paragraful 5.4 s-au defini t conform formulelor (5-1 1) componentele vi tezei de rotatie G , vectorul-vi tezi unghiularii care caracterizeazi miscarea de rotatie a particulei iluide in jurul axei instantanee de rotatie. ~ d e s t ecomponente sint:
9
7

.. -.

Intensitatea vitezei unghiulare a virtejului este: Se nume7te linie de virtej - prin analogie cu liniile de curent - curba tangent5 la vectorii G , aplicati la un moment dat, i n punctele c,are constituie acea curb%. Ecuatiile unei linii de virtej sint:

Suprafat6 de vErtej se numeste acea suprafatii care este tangent5 la linia de virtej care trece prin orice bunct a1 ei. Tub de virtej. Fir de virtej. Dacii se consider2 o curbii inchisii si liniile de virtej care trec la un moment dat prin toate punctele care apartin acelei curbe, se formeazii o suprafatii care inconjurii o infinitate de linii de virtej fntr-un spatiu tubular, limitat, ins5 de lungime indefiniti, care se numeste ,,tub de virtej". Dacii conturul curb se restringe pin5 ce inchide o arie infiiit micii, spatiul cuprins in tubul de virtej se cheam5 f i r de virtej". Intensitatea virtcjului. Se numeste indoi t u l produsului dintre v i teza unghiulars w ~i S , aria unei secfiuni drepte normalii pe virtej.
8.2. TEOREMELE PRlNClPALE ASUPRA VIRTEJURILOR

8.2.1. Teorema Thomson- Lagrange


A

Intr-un fluid perfect si incompresibil in miscare, circulatia de-a lungul unei curbe inchise fluide s< mentine constant2 in 'timp, dacii nu intervin alte forte exterioare decit cele masice care derivii dintr-un potential uniform". Sii consideriim o curb5 fnchisii, formatii din particule de-ale fluidului care se miscii o datii cu fluidul (deci o curb5 fluids) ~i sii scriem derivata fat5 de timp circulatiei I?, consideratii Fntre douii puncte ale acelei curbe.
9t

Intrucit coordonatele x , y, z ale unui punct de pe curba fluidii variazg cu timpul, derivata va avea expresia urmiitoare:

deoarece
- (11 dx) = - nx
A

d df

du dt

- du -1 ud (dx ) - - d x f u d u .
dt df du
-

Inlocuind sub semnul integralei (8-4) pe

dv
-

dt '

dt '

si

dw - CLI expresiile

dt

din

ecuatiile diferenfiale ale mi~ciirii unui fluid perfect:

si inlocuind paranteza a doua


9

v2 , cu d 2

rezul ta :
dp + -dy + 2 dz) -1dy dz

dt

(Xdx

- -

Ydy

4-Zdz) -

1
-

( z d x

(F)}

Dacii fortele exterioare derivii dintr-un potential - U, prima paranteza devine - dU, iar a doua parante25 fiind diferenf iala total5 a presiunii, termenu1 a1 doilea devine deci:

*
P

Prin ipoteza, ins;, potentialul C! este uniform, presiunea p si viteza V sint de asemenea functii uniforme, astfel c5 derivata circulatiei iAtegratii pe o curb5 inchisii se anuleaz;, de unde rezultii:

I?

c,onstanta in raport cu timpul.

Deci, s-a demonstrat ca dacii forfele sint conservative si fluidul se gasea la inceput in miscare fiirii virtejuri, miscarea va continua d f i e fiirii virtejuri ,; , , iar daca mi~careaavea virtejuri, ele nu vor dispiirea, circulatia lor se va menfine constant;. Aceasta teoremii, stabilitii in 1927, apare ca o generalizare a teoremei mult mai vechi a lui Lagrange, care exprimii cii ,,intr-un fluid perfect supus la forte masice care derivii dintr-un potential, dacii densitatea este functie numai de presiune si dacii la un moment dat vi tezele intr-o port iune a fluidului derivii dintr-un in orice alt moment ele vor deriva din aceeasi functie de potential". feorema lui Thomson pare in contradictie cu fenomenele observa te P legiiturii cu durata virtejurilor. Intr-adeviir, se constatii cii virteiurile, care n apar la un moment dat, se mentin in general un timp scurt, dupii &re dispar, pe cind dupii teorema lui Thomson ele ar trebui sii fie nedestructibile. Aceasta se explic; prin faptul cii virtejurile considerate Pn aceste teoreme a u loc intr-un fluid perfect, f r freciri, pe cind in fluidele reale observate exist% forte tangentiale care irineazii vir tejuri le, cauzeaza descompunerea lor in a1tele mai micii pin8 ce nu mai pot fi constatate. Teorema lui Thomson poate fi folositii si in miscarea fluidelor reale, p&tru intkvale de timp scurte, cPnd efectele freciirilor sint neglijabile. Ea 4 permite a da explicatii calitative.in multe cazuri de aparifie a vfrtejurilor. De exemplu, daca o aripa Fig. 8-1. Schemii la teorema lui Thomson asupra circu~atiei de avion, avPnd un profil disimetric si pornind din repaus, atinge vitezii suficientii, fluidul se dezlipe~te la spatele profilului, formindu-se un virtej I? (fig. 8-1). Dacii acum consideram misciirile fluidului Pntr-un spatiu mai mare, inchis fntr-o suprafat5 C, astfel c i sii cuprindii atft profilul aripii cit ~i virtejul din spate, trebuie, conform teoremei lui Thomson, ca circulafia in acest spatiu s i fie zero, ca in starea initialii.

Aceasta inseamnii cii o datii cu formarea virtejului I?, se formeazii o miscare in aiurul profilului a ciirui circulatie este - I?, astfel ca suma lor sii fie nu!ii. 8.2.2. Teorema lui Stokes* In paragraful 5.8 s-a demonstrat teorema lui Stokes sub forma cea mai genera 15 , ,,Circulatia vitezei pe un contur inchis este egall cu fluxul rotorului vi tezei care striibate o suprafati sprijinitl pe acest contur". Aceastii teorernii va f i formulatii putin diferit, introducind o notiune nouii, intensi tatea virtejului. Am viizut la paragraft11 5.4 cii vi teza unghiu1 larii o a misciirii de rotatie a particulei este - rot Vsi, conform ecuatiei (5-25),
7
A

se poate deci scrie, cind conturul este mic si inchide o suprafafii elementarii dS, normalii pe axa tubultli de vfrtij: dl? = rotVdS, = 2wdS, = 2w,dS. (8-6) Ultima form5 a membrului a1 doilea corespunde unei secfiuni elementare d S orientate oricum, on fiind proiectia vitezei unghiulare w pe normala la suprafata dS. Pentru un tub de virtej de sectiune finit5, din ecuatia (8-6) se obtine prin integrare :

adicii circulutia pe conturul ce irzchide suprafafa transversalii S, este egald cu fluxill rotot-uiui virfejului. Prin def ini t ie, aceas'tii expresie se nurne~tesi intensitntea zfirtejului.
9

8.2.3. Teoremele lui Helmholtz Teoria virtejurilor se bazeaz5 pe trei teoreme publicate de Helmholtz In lucrarea sa ,,Despre teoria \rirtejurilor", apjruta fn 1858. Inti ia teoremii a lui Helrnholt-z. Intensitafea la unui tub de v%rtej un moment dat este constantc de-a lungul tubului. Mai intii observam c5 circulafia de-a lungul unei curbe inchise, descris5 pe o suprafafa de virtej (deci ~i pe suprafata tuhului de virtej) este nula, deoarece fluxul de virtej care trece prin

Fig.8-2.Schema la teoremele lui Helmholtz asupra virtejurilor

matematician qi fizician, niscut in Irlanda in 1819, mort la Londra In 1903. Profesor la Universi tatea din Cambridge de la 1849. i n hidrodinamici a descoperi t teorema care-i poarti numele qi care are aplicatii qi in electrotehnici; de asemenea, a contribuit la studiul fluidelor viscoase, formulind ecuatiile diferentiale ale m i ~ c i r i ifluidelor vtscoase, legea ciiderii unei sfere intr-un lichid viscos 9.a. A ficut cercetiri asupra ecuatiilor diferentiale gi integrale, cercetiri experimentale F optics asupra f luorescentei. A elaborat n teoria absorbtiei luminii. Operele sale sint adunate in publicatia: ,,Mathematical and physical papers", 1880-1905.

* G. G. Stokes,

aceastii suprafafii este nul, dat fiind cii vectorul Q este tangent la o astfel de suprafatii in orice punct a1 ei. Sii considerim acum sectiunile transversale S, si S, printr-un tub de virtej si s i facem o tiieturii infinit de ingusti d u p i liiia de virtej ab, in curbele ;are contureazi sectiunile S, si S, (fig. 8-2). Se formeazii un contur inchis acdabefba aplicat pe suprafata tubului de virtei, deci circulatia de-a lungul se poate ins5 descompune, acestui contur este nuli. Aceasti circulafie - I ' si I?, fiind circulatiile pe curbele ce contureazii suprafetele S, si S, in f e l d urmitor:
7 7
A

Insi

rl $ rab rba = I' = 0. + -[r2 rba - rab,deci I', = I?, , =

adici: I~ztcnsitafenunui tub de virfej este consiantii de-n lungul fnbului. Acest rezultat poate f i obfinut si din ecuatia de continuitate a cfmpului rotoric (5-15). intr-adevir, considkrind portiunea din tubul de virtej limi tat5 intre secfiunile S, si S,, cum flux111 prin peretii laterali este nul, rezulti S, rot V , - S , rot V,,=:= 0. Ynsi, conform teoremei lui Stokes, S rot V = I', deci I', I',. 0 consecint5 important; a acestei teoreme este cu privire la forma unui tub de virtej. Intr-adevir, deoarece intensi tatea virtejului este constanti, tubul de virtej nu poate f i terminat in masa lichidului, cici, la capiitul s i u ,
9

?-

(4

(6)
Fig. 8-3. Forme posibile ale virtejurilor

I' ar f i nu1 si deci1n-ar mai f i constant. De aceea se infitiseazii numai urmatoarele forme posibile ale tu6ului de virtej: - tub de virtej de lungime infinitii; - tub de virtej inelar, adici un tub ale cirui linii de virtej sint curbe inchise (fig. 8-3,a); -- tub de vPrtej ale ccirui capete se sprijinii pe suprafefele limit5 ale domeniului f l ~ ~ i d u l u i pereti sau la suprafata liberii a unui lichid, (pe fig. 8-3 b si c).
7

.n

246

Hidraulica

Virtejurile inelare (fig. 8-4) se produc la trecerea unui fluid dintr-un vas intr-altul sau, in atmosferii, printr-un orificiu, mai ales dacii muchia acestuia este ascutitii. Acest tip de virtej se poate produce experimental cu ajutorul unei cutii cu fum, previzutii cu un orificiu. Apiisind scurt si intermitent pe peretii cutiei, fumbl este expulzat sub forma de inele-virtej care se indepiirteazii de cutie si totodatii se expandeazii. Acest ui t im fenomen se va explica in paragrafele urmii.. .. . toare. Virtejurile de tipul a1 doilea se intilnesc foarte frecvent i n apele curgiitoare, unde de obicei poartii numele de viltori sau de anafoare. De asemenea se fntilnesc in Fig. 8-4. Virtejuri inelare atmosferi sub forma unei coloane verticale de aer care se deplaseazii. rotindu-se in acelasi timp in jurul axei sale (ciclon*). Cind ;n astfel de virtej se formeah deasupra miirii, apa este absorbiti spre nucleul , ciclonului, unde presiunea este sub presiunea atmosferici, si ast fe! apa este ridicati la mari inilfimi (tromba marini). Pe uscat, ciclonul absoarhe corpurile solide de la suprafata piimintului si le antreneazii la iniltime. Tromba poate fi usor produsi experimental, punind heasupra unui vas cu apii, Ia oarecare inilfime, s i se invirteasci o roatg de ventilator aspirator cu axa verticalii (N. E . Jukovski). A doua teoremii a lui Helmholtz: Dacci fluidul ideal este supus numai la forte masice derivind dintr-un potential uniform, liniile de virtej ale tubului se conservii, iar tubul de virtej nu se destramk Si consideriim pe suprafafa lateralii C a unui tub de virtej un contur inchis C. Circulatia de-a lungul acestui contur, dupii cum s-a ariitat la teorema precedentii. este nulg la un -moment dat t, deoarete componenta normal5 pe suprafati a vectorului virtej este nulii, acest vector fiind tangent la suprafata Z. IJa momentul urnlitor t', conturul C se deplaseazi in C', fiind format din aceleasi part icule. Cum conturul C este oarecare, rezulti c i part iculele ce forma; suprafata C vor forma la timpul t' o supraiafii 2'. Pe de altii parte, conform teoremei lui Thomson, circulatia se menfine constantii in timp ; deci cum circulatia pe conturul C este nulii, ea va f i nu15 si pe conturul C'. In consecinti, fluxul vectorului virtej care trece prin C' irebuie s$ fie nul, oricit de micii ar f i aria inchisii de C'. Asadar, toate punctele de pe C' sint astfel cii firele de virtej sint tangente la aceastii suprafafii, care este deci o supraf a f i de virtejuri. Sii consideriim acum o linie de virtej L la momentul t. Ea poate f i privitri ca ficind parte din douii suprafete de virtej, C , si X.,,car6 se intersecteazii ; dupii cele aritate anterior, aceste suprafefe se menfin tot supra fete de vfrtej si la timpul t', si prin urmare interse-cfia !or este tot o linie d e vfrtej. ,
A

de ,,ciclonfidin meteorologie, prin care se intelege o zoni atmosferici cu presiunea scizutl ; ,,anticiclonul" este o zoni cu presiune mare.

* S i nu se confunde cu notiunea

Astfel s-a demonstrat cii fiecare linie de virtej se deplaseazii in spatiu, fiind format2 din aceleasi particule si deci Psi pistreazi individualitatea. Consecin#a': Un t u b dk virtej fiind' lirnitat he linii de virtej i ~ va conserva i ~i el individuali tatea, el nu se destram2, nu pierde ~i nici nu cis1igii substanti. Teorema a 111-a a lui Helmholtz: Intensitatea unui tub de iirtej se mentine constantti S t imp, dacd forfele exterioare derivti d intr-u n potential ~i densitatea n fluidului este functie numai de presiune. Aceasta rezult'ii din teoremele precedente ~i din teorema lui Thomson cu privire la constants circulatiei. Dbserva#ie. Teoremele lui Helmholtz sint valabile numai in cazul fluidelor ideale, lipsite de frecare si sub actiunea unor forte derivind dintr-un potential. In cazul contrar, se constati c.5 virtejurile sint, ce-i drept, structuri care-si piistreazii individualitatea, ins2 nu indefinit, ci ele se difuzeazii in masa fluidelor inconjuriitoare, amortizindu-se in cele din urmii prin efectul rezistenfelor de viscozi tate *.
J

8.3. INFLUENTA VTRTEJU RILO R ASUP RA FLU1 DULUI INCONJURATOR

8.3.1. Vitezele induse de un fir de virtej de o formi oarecare. Formula lui Biot-Savart Vom considera mai int ii vfrtejuri de o sectiune transversalii infini t mici, deci fire de virtej. Fie un singur fir de vfrtej de o formi oarecare (fig. 8-5) situat intr-un fluid in care existi un c I m ~ DOtential de viteze. Si consideriim fn punc'tui P un element al firului de virtej de lungime dl ~i de sectiune d S , avPnd intensi tatea : Acest element de virtej induce fntr-un punct oarecare M din spafiu o vitezl care se calculeazl prin analogie cu formula lui RiotSavart din electrodinamicii **, pe care nu o vom demonstra aici :

6vi = A

4nr2

r sin a dl.

(8-7)

Fig. 8-5. Vi teza indusl de un vir tej oarecare

In aceastii formulii, 8vi este partea de vitezii indusii datoritii elementului de virtej d l ; a este unghiul razei PM cu direcfia segmentului dl luatii astfel ca sensul de rotatie a1 virtejului sii fie invers sensului acelor ceasornicului, pentru un observator cu capul spre virful vectorului-virtej.
Vezi A . I. Nekrasov ;,Difuzarea virtejului", Lucrlrile TAGHI, vol. 84. Firul de vPrtej este analog conductorului electric, intensitatea vfrtejului - intensitiitii curentului electric qi cfmpul electric - potentialului de vitez5 indus de vlrtej.

* **

In cazul unui fir de virtej rectiliniu

Din figura 8-6 se vede ca:


dl
-

rda
9

sin a

a sin a

Introducind aceste valori in integrala precedenti, se obtine:


cr. --- L
4xa
1'

S::

sin a tim

Fig. 8-6. Vi teza indusi decun yirtej rectiliniu


A

-(cos m2 - cos al).


4xa

In cazul cind se consideri lungimea axei virtejului infinitii, a, si a, = 0 si se giiseste:


-.
7 y

180"

Pentru un semifir infinit,

X,

- cr2 9
lb

0,

VPrtejul liniar de lungime semiiniiniti Psi giiseste in naturi corespondentul siu aproximativ in ,,trombii" sau ,,tornados", care' se stabileste in anotimpul ciilduros in anurni te conditii ale a tmosferei, intre nor si suprafata piimintului. Acest virtej are forma unui tub subtire la partea inferioarz (fig.8-7) in care ---.==A=se produc misciiri de rotatie ale aerului, cu viteze de 15-30 mjs si depresiuni importante, astfel c6 in ' interiorul virtejului sint absorbi'te tot felul de corpuri solide intilnite in deplasarea orizontali a intregii trombe, care de altfel se produce cu viteze de numai citiva km/h. Diametrul in partea inferioarii este de citiva metri pin2 la citeva sute de metri. Lungimea parcursi variazi intre citeva sute de metri si 4-00 km, durata trombei de la citeva --_ iecunde la citeva ore. In regiunea munFig. 8-7. Tromba: tilor Alegani si Stincosi din S.U.A. se a) deasupra uscatuIu i , produc forme mult mai violente de b) deasupra m5rii
3 3

Miscciri potenfiale cu virtejuri

249

trombe, numi te tornados, ale ciror vi teze tangentiale de rotatie ating 450 m/s si viteze de translatie de 35-100 km/h. ~ x e r h ~dee virtejuri liniare sint si ,,anafoarelefi,virtejuri cu axa ver t icalii l care se formeaz2 in riuri pe ling5 maluri, datorit2 unor discontinuititi ale conturului. Aceste virtejuri uneori sint antrenate de curentul riului in tire se difuzeaz5 dup5 un parcurs scurt; alteori se formeazii in ,,apa moart2" la a d i postul unei stinci iesite din linia malului (Tulcea) sau dup5 un cot accentuat (~eatalchioi, brati1 Chilia), avind un caracter de permanent5 si producind pe in fundul albiei pilnii de eroziune p i n i la 30 m adincime. Din formulele (8-8), (8-9) se vede cii viteza indus5 de firul-virtej intr-un punct este invers proportional2 cu distanta de la punct la axa vfrtejului, deci ( cimpul vitezelor induse este potential .; art. 7.3.6.). Cind distanta a tinde spre zero, viteza ia valori infinite, deci axa vfrtejului este o linie singulara. Miscarea rofationald este deci limitatd la spatitil ocupat de virtejuri, pe cind In ;?xteriorul hcestui spat iu, adicii In tot c ~mp$lmi~ciiriicu except ia spatiulu i de virtejuii, miscar-ea Lste poten!ialk.
9

8.3.2. Fire de virtej liniare, paralele, i n fluid nel*otational (fig. 8-8).


9

a) Vom considera un numiir oarecare de fire de vfrtej paralele cu axa Oz, Fnconjurate de un fluid ocupind un spat iu nelimitat. IJrmele firelor de virtej pe planul de proiectie xOy fiind puncte izolate care induc viteze de rotatie (,,vfrtejuri punctuale"), miscgrile fluidului slnt identice in planuri paralele cu planul xOy, deci problem& se poate trata ca o miscare plan2. Fie M K unul din cele n virtejuri punctuale date 4 P (x, y) un punct oarecare in care se caut2 vi teza indusk 1n cazul unui singur virtej, de circulatie rK, miscarea fluidului in planul xOy este datii, conform art. 7.3.6-c) de potehtia!ul complex :
9

(z)

-.I- id
I

irK . - -In (z2n

2,) =

- [(.' 2n

iFK

- X K ) $ i (Y - yK)],

de unde se deduce:

Componentele uK , VK ale vi tezei induse in P devirtejul punctual din hlK sint deci:

Fig. 8-8. Fire de virtej liniar, paralele,lin fluid nerotational

i1-1

care

Pentru toate cele n vfrtejuri, componentele vitezei induse se obtin prin insumare :

Viteza indusii in punctul MI, centrul vfrtejului punctual M,, de ciitre celelal te vi teze este deci :

Relatii analoge se obtin pentru u,, u3 ... un. Asadar, intre firele de virtej se exerciti actiuni reciproce, viteza pe axul unui tirtej fiind influentat5 de celelalte virtejuri, adici de circulatiile lor si de distantele reciproce.
Exist5 ins5 un punct care rimine neinfluentat de virtejuri. Pentru aflarea acestui puncti s i inrnultim ecuatiile (8-13) respectiv cu r , , r 2 , r3... ~i sii le aduniim:

Termenii rnembrului a1 doilea a1 acestei egalititi se anuleazi cPte doi, astfel c5:

Tot astfel se deduce cg gi x r K v K Cum relatiile precedente se pot scrie :

= 0.

UK =-

d x ~ ~i dt

VK - d --

y ,~ dt

d e unde rezultii, prin integrare:

Daci atribuim punctelor M K mase egale cu TK, centrul de greutate a1 acestor mase are coordonatele xo, yo date de relatiile:

Mipcciri potentiale cu virtejuri

25 1

Comparfnd ecuatiile (8-15) cu (8-16) rezultii cii x,, yo sfnt constante. Am obtinut astfel urmitorul rezultat important: Firele de vlrtej paralele au m i w r i paralele datorife interact iun ii lor, insd: cu viteze d iferite. Existd PnsLi o axd fixd determinatd de coordonatele x,, yo, ale centrului de greutafe a1 tnaselor rK atribuite firelor de virtej, acest centru rdmtnind neschimbat.

b) Studiul citorva cazuri particulare ne permite a preciza mai bine natura miscgrilor virtejurilor. - Dacii sistemul de virtejuri se reduce la douii fire paralele, avind rl ,si I?, de acelasi sens, punctul R se va k i s c a cu vitezi indusii numai de virtejul I?, (fig. 8-9):
9

rl v1 = -2x1

fi
A

-si punctul A se va m i ~ c a viteza indusii cu

he virtejul I?,:

t--a;
"2

--&a;

+I

Fig. 8-9. DouB fire de vfrtej paralele, de acela~i sens

Viteza de rotatie in jurul lui A , corespunzfnd vitezei V

este

si viteza de rotatie in jurul lui A , corespunzfnd vitezei V


9

este

-deci aceste viteze de rotatie sfnt proportionale cu I?, si I?,. Se stie cii dolli rotatii de acelasi sens se compun ca vectbri paraleli, in'tr-o rotafie rezultantii i n jur~ilunei a& care trece prin centrul de greutate G a l vectorilor I?, si I?,, -definit prin relatia :
9

Avadar firele die virtej se vor roti i'n jurul pun,cfului G, p6strind intre ele distanta 1 ~i raportul a,/a, = const. Substanta Prisisi nu are vi tez5 nu15 in G, ci fn p~inctulG' definit prin conditia ca viteza indbsii de ambele virtejuri sii
C .

4 "

ai ae

rl - - a2 rz a,

deci punctul G' este simetric cu G fa@ de mijlocul segmentului AB.

252
- Daca

Hidraulica

sistemul de virtejuri paralele se reduce la doui virtejuri egale si de semne contrare (fig. 8-10):
9

centrul de rotatie G este aruncat la infinit si cele douii rotatii se compun intr-o translatie a carei vitezii este:
7 7

Cu aceastii viteza se miscii firele de virtej ; substanta are viteze diferite. .Astiel, in mi.jlocul segment~luiAB, substanta se m i x 5 cu viteza:
9

adicii cu o vitezi egalii cu de patru ori viteza de translafie a virtejurilor. In figura 8-11 se reprezinta liniile de curent ale miscarii datorite actiunii a doua fire de virtej paralele, de intensitiifi egale Potenfialul complex. a1 miscgrii este:
7

(2) =

2ni

In (z

- z1) -7- -In

2xi

(z - z2) r -In [ ( z - 2,) (z - zz)] . =


I

2ni

PunPnd z - z,

r,eiOl si z

z,

r 2eiez rezulta:
?

Liniile de curent se obf in separind partea imaginarii,. ceea ce revine la a egala In r,r,'cu o constants sau: Const
=

rfrf

[(x -

Aceste curbe reprezinta o familie de lemniscate.

Fig. 8-10. Doui fire de virtej paralele, egale ~i de sensuri contrare

Fig. 8-1 1. Liniile de curent produse de'c) pereche de virtejuri paralele, egale ~i de acelagi sens

mi scat-i pot en!iale cu oirtejuri


A

253

potent ialul complex este:


f (z)
f (z)

- I n cazul a doui fire de virtej de intensitate egali si de sensuri contrare, '


== -In
I

2xi

(z - z,)
2 - z1

I - -In (Z - q,) ;

2ni

2 xi

- In

z -2,

- r 1n -2xi

:(

ei (01-e29

Partea imaginari, egalati cu o constanti, revine la r,/r, const. problemi cunoscu t i la compuGerea a dotlii izvoare eqale si de semn contrar. L.iniile de ctrent 'ale acestor misciri sint cercurile Appolonius si sini reprezentate in iigura 8-12. ~erpkndiculara distanta pe z,z2 la mijlocul ei este de asemenea o linie de curent, care este si ax2 de simetrie. Observim c i jumiitatea din spectrul miscirii de o parte a acestei axe poate reprezenta mi~carea produsi de un virtej rectiliniu lingi un perete plan, paralel cu axa virtejului.
7 7

1I
Fig. 8-12. Liniile de curent produse de o pereche de virtejuri paralele, egale ~i de sens ur i con t rare

8.3.3. Virtejuri cu nucleu


Conceptia firului de virtej ca un tub infinit de subtire .permite calculul m i ~ c a r i i induse In spatiul inconjuriitor, dar irnplicii existents unor viteze infinite in apropierea axei virtejul ui, ceea ce contrazice reali tatea. Limitarea vi tezelor se datoreste desigur, la fluidele reale, rezistentelor de frecare. De aceea s-a imaginat un alt model abstract decit firul de virtej g i anume virtejul-tub de diametru fini t, care se comport5 ca un solid in rotatie, forrnind nucleul virtejului, pe cind in afara nucleului cirnpul vitezelor rsrnfne ca in cazul firului de virtej de sectiune infini t rnicii. In figura 8-13 se reprezints, conform acestei concept i i , virtejul cu nucleu ~i distributia vitezelor qi a presiunilor atft in exteriorul cit si in interiorul nucleului. Astfel, nucleul de diarnetru 2 r,, rotindu-se ca un solid, cu viteza unghiulara uniforms w, vi teza la periferia nucleului este iar in interior ( r < ro): Viteza in interior variaza deci liniar de la zero in ax8 la Vo la margine. In cirnpul potential exterior nucleului (r > r,) viteza este functie de intensitatea I a ' vir tejului :

iar la periferia nucleului :

de unde rezultii:

I n ceea ce prive~tedistributia presiur~ i l o r nucleu, acestea variazii cu r in functie d e in forta centrifugii :

1 a periferie :

deci :

In cirnpul potential este valabili legealui Bernoulli :

iar la marginea nucleului, tot in ctmpul exterior, presiunea este: Fig. 8-13. Virtej cu nucleu Cum pe de alt5 parte roVo = rV, legea distributiei presiunilor va f i :
n

A~adar, distributia presiunilor in interiorul nucleului este supus2 unei legi parabolice (8-22), pe cind in exterior, unei legi hiperbolice (8-25).

8.3.4. Virtejt~ri inelare

Comportarea virtejurilor inelare este fntrucftva analogs cu cea a cuplului de fire de virtej. Intr-adeviir, daci vorn considera un inel circular de diarnetru D ~i cu nucleul de diarnetrul d, doui segmente sirnetrice AA' si BB' se comport2 ca dou2 tuhuri paralele, deci ele se influenteazi reciproc 'si conduc la o miscare general; de translatie a inelului in sensul V , (fig. 8-(4). Datorit2 simitriei radiale, efectul este aseminitor pentru fntreg inelul.
d

Mipcciri potentiale cu virtejuri

Daci se considerii acum doui rotatie (fig. 8-15) interacfiunea lor de acelasi sens de rotafie, adicii se rotesc unul P jurul celuilalt, n
9

inele paralele avind acelasi sens de va f i ca intre doui fire 'de virtej segmentele proiectate in A si in C pistrind distanfa egali; aceaka face

Fig. 8-14. Virtej inelar

Fig. 8-15. Pereche de virtejuri inelare de acela~isens de rotatie

ca inelul CL) sa se largeasci, iar inelul AB s6 se strfmteze. Cu cit insi un inel are diametrul mai mic, cu atit viteza proprie de translafie c r e ~ t e[v. formula (8-17)]. Asadar, inelul AB se apropie de CD si se strimteaza, inklul CD se lirgeste si isi incetineste mersul. Apoi inelul A B trece prin CD 'ca;e incepe ii se strimteze ~i s6 se accelereze, pe cind AB se lirgeste si se decelereazii. Daci doui inele au rotatii invkse, ele se apropie dar totodati se lirgesc, ceea ce le incetineste apropierea reciprocg, astfel c i nu ajung in timp finit s i ke ating2 (fig. 8-16). Acelasi lucru se intimpli Pn cazul apropierii unui inel de u k perete plan, cici el se giseste intrucitva P cazul n unei jum2tgf i din schema celor doiii inele de sens contrar.
9

Fig. 8-16. Pereche de virtejuri inelare de sensuri contrare

8.3.5. Straturi de virtejuri Se observi adeseori c i in miscirile . fluidelor r eale se produc discontinuititi ale vitezelor intre doi 'curenfi de viteze diferite sau cu ocazia acceleririlor locale datorite ocolirii unor muchii ascuf ite. Fie deci un strat de fluid de grosime mica h, care separi doua misciri de viteze u, si u, diferite (fig. 8-17). Fie u in directia axei Ox ~i fie axa Oz perpendicular2 pe planul xOy. In stratul de grosime h proiecfia vPrtejului vitezei dup2 axa Oz este:
A

256

Hidrnulica dv -= 0 dx

Cum

si '

du dy

# 0, rezultii

o, # 0

asadar in acest strat exist5


9

sediul unor virtejuri. Ca s i se realizeze aceastii discontinuitate a vitezelor trebuie sii esiste forte de vizcozitate.- Si calculiim intensitatea virtejului pe metru liniar de strat de virtej (fig. 8-18):

I?

Y2

2a,dS = -

Y2

- udy=

du

Yl

Yl d y

-5

Yz Y1

ede;

Fig. 8-17. Strat de virtejuri

Fig. 8-18. Explicatia forrnirii stratului de virtejuri

a ~ a d z rintensitatea virtejurilor din strat nu depinde de grosimea stratului h, de aceea nici nu este nevoie s5 admitem o grosime arbitrarg, ci putem simplifica scl~ernade calcul punind h 0 si inlocuind ,,stratul de virtejuri" printr-o !,suprafat5 de separaf ie" care poate juca rolul unui perete fluid.

8.3.6. Sisteme de virtejuri in ~iruri

La miscarea unui corp solid intr-un fluid, s-a observat cii in spatele corpului se formeazii siruri de virtejuri care sint antrenate de corp pin6 ce se difuzeaz5 in masa fluidului. Acest fenomen a fost supus unor experienfe minufioase, in 1906, de Benard, care a studiat mi~c5riledatorite unui cilindru circular vertical' care avea o miscare de translaf ie perpendicular5 pe axa sa. Cfnd cilindrul are o vitezi destul de mare, apar in spatele s5u douii ~ i r u r ide virtejuri, cu axii vertical& care se asazii la distanfe egale intre ele. Vitezele de rotatie sint inverse pe un sir fat5 de celila!t si axele l vfrtejurilor de pe un sir corespund intervalelor de pe ~ i r u celiilalt (fig. 8-19). In primul moment, viteza de deplasare a vlrtejr.lrilor este chiar aceea a
9
9
A

corpului cil indric, dlir ea scade cont inuu si virtejurile r i m i n semiinate in urma cilindrului la intervale egale, difuzinhu-se dupii citva timp in fluid. Teorja cornpletii a acestui fepomen a fvst ficutii de Tt1.v. Kbrman, care a incercat totodati sii calculeze rezistenta c.e se opune de ciitre fluid mi7i ciirii cilindrului, pe baza acestui fenomen.
Potentialul complex pentru un singur gir de vfrtejuri a ~ e z a t e la distante egale cu I (fig. 8-20) este, conform celor stabilite anterior:
w = -{ln(z-z,) 2ni

+x
00

[in@-zK)+

i n (2-Z-K)]

Aceasti expresie este valabila pentru tot cimpul afar5 de axele virtejurilor. S5 tnrnultirn pe (z -- 2,) cu - ~i s5 irnpirtim pe (z -zK) ~i pe (z-Z-K) cu - l K , res1 pectiv ZK, ceea ce nu rnodifici decEt constanta arbitrarii, gi sii inlotuirn in expresia rezultat5 suma logaritrnului prin Iogaritmul produsului. Avem succesiv (V. art. 8.3.5):

+ const.

Fig. 8-19. Sistem de virtejuri, in viruri

1L

Fig. 8-20. Schema la teoria sistemelor de vtrtejuri

Inlocuind pe z~

= 2,

+ 1K

~i z-K = zO- IK, se obtine:

deci potentialul complex se va exprima prin:

f (2) = -In sin - (z - 2,). 2zi I


7t

Viteza complexi intr-un punct

este:

Acest Sir de vfrtejuri riimfne fix, deoarece virtejurile fiind situate la distante egale, actiunii unui virtej asupra unui virtej dat ZK i i corespunde actiunea contrarii ~i egali a unui virtej simetric fat5 de ZK. S i considerim acum doui ~ i r u r i virtejuri de tipul celui studiat mai tnainte. Fiecare de gir este in echilibru sub actiunea propriilor virtejuri, fnsi acum apare interactiunea dintre virtejurile celor douii ~ i r u r i .Fie I?, ~i I?, intensitiitile qirului de sus, respectiv de jos, ~i h distanta dintre ~ i r u r i Fie z, un virtej din qirul de sus ~i z, virtejul cel mai apropiat din ~ i r u l . de jos. Potentialul complex a1 miscgrii datori te acestor doul virtejuri este:
f
(2)

rl -In sin - (z 27ri 2


7c

21)

+ -In sin -(2 - 2,). 2xi 2


r 2

7c

Viteza complex3 intr-un punct

este:

u-iv=-

7c df - -ctg-(z-zl) rl dz 21i 2

+ -ctg21i
r 2

It

(2 - z2).

Virtejul z, care apartine ~iruluide sus este imobll in raport cu acest Sir, astfel c i mi$carea sa este datoriti numai virtejului z2, deci viteza complexi a virtejului zl este:
u,
2 - iv, - -ctg-7r - r

22i

(zl - z2).

Intrucit calea de virtejuri (dublul Sir) se rni~cii un singur tot, cele douii viteze trebuie ca s2 fie egale: de unde rezulti: r2= - rl= - r. Daci punem E relatia (8-30), zl n se obtine:

- 2,

=b

+ hi,
r

b fiind defini t ca in figura 8-19,


It

u, - iv, - u2 - iv2 = -

-ctg21i

(b

+ hi).

Cum cele doui ~ i r u r i virtejuri se deplaseazi dupii directia Ox, trebuie ca vl = v2 = 0, de deci qi membrul a1 doilea trebuie s5 fie o cantitate realii. Aceasta se intimplii in urrnstoarele dou5 cazuri : - cind b = 0 qi atunci se realizeazi ordinea simetrici a vfrtejurilor cu:

- ctg i
21
1. c C n d b =2

ir

fn care caz vfrtejurile din cele doul qiruri sint a1ternate, avind viteza

KBrrnan a aritat cii configuratia alternati este singura stabili gi atunci raportul h/t este determinat gi egal cu 0,281, ceea ce corespunde cu valorile ggsite la experientele cu cilindri tn api.

Mi~cciri potenfiale cu viretjiiri

259

Spectrul mi~ciiriifluidului in spatele cilindrului, in zona c5ii de virtejuri, se obtine din - (8-29) ~i conditia r2 = =. considerind un vfrtej zl din ~ i r u lde sus gi alt virtej 2, din ~ i r u lde jos:
ir

(2) =

- - 1 11
2n

nr X sin - (t - zl) si11 - (z - 2) , iI' I I . - - - In 7c 2c 7 7t sin- (2-2, f b hi) sin - (t - 2) , I I

Mi~careaeste reprezentatii in figura 8-21.

Fig. 8-21. Migcarea produsii de virtejuri in ~ i r u r i (dupii Kiirman) Bazat pe aceastg teorie, KBrman a incercat s5 obtini prin calcul qi rezistenta la inaintare a corpului In fluid, dupii cum se va vedea 211 capitolul urmltor.

Capitolul I X

Forfele hidrodinamice i n miscarea fluidelor perfecte

Teoremele generale ale impulsultii, stabili te la paragraful 6.1 1. ne-au permis a determina reactiile hidrodinamice ale perefilor care limiteazi un fluid T miscare, peretii fiind fie f i c ~ i ,fie mobili: ~ o r m e l eecuat iilor impulsului n date de Euler [formulele (6-36) si'(6-37)]si-au gisi t numeroase 'aplicatii tehnice, dintre care o parte sint ctlprihse in ackst tratat. Cind un corp solid este .inconjurat de un fluid, se deosebesc cazurile: - cind fluidul este in miscare in jurul corpului care este fix; - cind fluidul este fix in 'infinit si corpul este in miscare. Aceasta este o pr6blemi fundamentali a l~idrodinamiciisi o vom trata in acest capitol numai in ipoteza fluidului incompresibil s i ' f i r i a se tine seama de p ierderi le de energie prin freciri . ~ n t r u c i tfortele d6termina te ast fel diferi, in general, foarte mult de acele ce se constati in cazul fluidelor reale, studiul va lua in considerare si urmiitoarele ipoteze care apropie din ce in ce mai mult problema de realitate, fir6 a o rezolva definitiv: - Se consideri in fluid un cimp de viteze potential si forte conservative. - Se considerii, daci este qazul, existents circulatiii si in general a vfrtejurilor in cimpul potential exterior virtejurilor. - Se considerii formarea unor suprafete de discontinuitate in spatele corpurilor inconjurate de fluid. Este admis c i virtejuri si supra fete de discontinui tate echivalente cu un strat subtire de virtejuii se formeazii numai presupunind existenfa unor forte de viscozita te specifice foarte mici, care ins; nu intri in calcul ca atare.
7 7
A

9.2. TEOREMA REZIDUURILOR VITEZEI COMPLEXE


Fie un curent plan, a1 cirui potential complex este f(z) ~i i n care se gisesc n puncte singulare ale functiei d f datori te unor izvoare pozi tive
dz

sau negative ~i ale unor virtejuri punctuale in punctele z = a,, z=a, ~i avind reziduurile corespunzitoare A*, A2 ... An

... z=a,

Forfele hidrodinamice 2n migcarea fluidelor perfecte

26 1

Dupi cum este cunoscut din . analiza matematici, daci se inconjurs punctele singulare cu un contur curbiliniu C, exist5 t~rmitoarearelatie:

Daci se inlocuiesc in egalita tea precedenti cant ititile complexe A K = cc, . d t -i P K , precum si - --- .- io si dz = dx idy, se obtine:
, .

dz

Insi

(o dx
C

+ vdy)
\c

I' (circulatia)

( u d y - vdx) Dec i

Q (debitul).

A ~ a d a r , daci se cunosc expresia analiticii a potentialului complex si punctele singulare, se obtin cu formula (9-3) atit circulatia din clmp, cit $i debi tul total a1 izvoarelor. Consecinte I ) Daci in cfmpul miscgrii nu sint izvoare pozitive sau negative, exist5 relatia :
D
9

2) In cazul unei transformdri conforme a mipirii, circulatia rcimine neschimbat& Dacii se face trecerea din planul z intr-un plan brin transformarea conform;: = f(z), putem scrie:

<

c,

df Inlocuind in formula (9-4) pe - ~i pe dz prin expresiile precedente,

dz

se obtine:

3) Dacn" se opereazii transformarea conformii a curentultli in jurul unui

cilindru circular, circulajia in jurul noului profit obtinut este aceeqi ca in jurul cilindrillui circular ~i anume : - 4 z a v , sin O,, in care 0, este unghiul care corespunde punctelor de stagnare pe suprafata cilindrului circular (fig 9- 1 ) . Sg considerim acum c i se foloseste funcf ia de transformare Jukovski I" i== z - si se obf ine profilul diZ simetric (fig. 7-35), in planul c. Transformarea trebuie aleasii astfel ca viteza in acest plan sii nu ia valori infinite. Fie w v-iteza complexi Pn plaI Fig. 9- 1 . Schema la demons trarea conserl-arii nu1 z si w'-viteza complex5 Pn circulatiei In urma unei transformiri conforme planul . h t r e aceste viteze existi urmi toarea relatie :
j

+.

avem :

dec i Dacii z = - 1, viteza ' din planul c poate deveni infinitii. Pentru a evita aceasta, trebuie ca si w sa fie nul, ceea ce se intimplii numai tn punctele de stagnare, pe c e r h generator (punctul B din fig. 9-1). Asadar transformarea se va face astfel ca punctul de stagnare B de pe cercul din pldnul z sn' treaca" in bordul de iesire R, ul profilultli din planul (fig. 7-35). 4) Circulatia la un p;ofil cilindric circular se realizeazi numai dind, din exterior, o miscare de rotatie cilindrului in jurul axei sale, pe cfnd la un profil obtinut piin transformarea cercului, circulafia se produce prin insusi n fap tul disimetriei. Valoarea acestei circulat i i depinde de unghiul 8, ales f profilul circular generator [v. formula (9-6)]. Aceastii ultimi concluzie, datoriti lucrgrilor lui N . E. Jukovski si N. A. Ceaplighin, este de mare irnportanfii dat fiind c i de mirimea circulatiei naturale", care depinde de desenul profilului, depinde portanf a, adici forta de sustentie a aripei unui avion. 5) fn problemele de hidrotehnicii, teoremele circulaf iei si ale portantei au mult mai putinii importanti decit in aerodinamicg. Ele isi gisesc totusi aplicatie inti fn urmitoarele domeni i : - teoria modern5 a turbinelor cu reactie, Pn care se iau ca punct de plecare fortele care se exerci t5 pe palele rotoru lui . Trebtlie t o t u ~ imentionat
7y
T

Forjele hidrodinamice in mi~carea fluidelor perfecte

263

cii aceastii teorie nu a putut inlocui vechiul calcul bazat pe teoremele energiei si ale impulsului si pe o serie de date empirice; - teoria miscirii aluviunilor, cind se studiazi miscarea individual5 a part iculelor .
7

9.3. FORTELE HIDRODINAMICE IN MISCAREA PLANA A UNUI FLUID IN CARE SE AFLA UN CORP FIX
Problema consti in stabil irea unor formule generale care s i dea forta de presiune rezultanti ~i cuplul rezultant a1 presiunilor exercitate pe un ciIindru fix, avind o sectiune de o formi oarecare, aflat intr-un fluid incornpresibil in mi~carepermanenti. Vom calcula rezultanta ~i momentul rezultant a1 presiunii, ficind abstractie de fortele masice. Fie X, Y componentele. fortei de presiune ~i fie pre- 'Y siunea complexi 3 = X - i Y definiti ca un vector conjugat cu R fati de axa real;. Daci n este directia norrnalei spre interiorul suprafetei corpului (fig. 9-2), a1 cirui , contur P planul xOy este C, R n se exprimii prin relatia:

R=x-~Y=[
C

p(sin0

+
(9-9)
i

+i cos 0)ds= i

Sc

pe-0; ds.

Forta de presiune rezul tanti se obtine introducind tn ecuafia (9-9) valoarea lui p din ecuatia lui Bernoulli: 1 p = c--pv2, 2 c fiind o constant;.
1

w r(

Fig. 9-2. Scherni pentru calculul fortelor hidrodinamice actionlnd un corp fix intr-un fluid in miyare plan2
I

Prima integral5 din membrul a1 doilea se anuleazi, cgci se presupune continuitatea conturului inchis. Intr-adevsr : jce-ei ds =

j ds (cos 0 C

i sin 0) =

(dx-idy)

=! = z
C

0.

fn c,are & este variatia afixei conjugate lui z. In a doua integralii se poate scrie e-eids = e-29; dz, deci

264

Hidraulica

Ve-0; = V (cos 8 - i s i n 0) = u - i v = w , Ins5 w fiind conjugata vitezei V . Astfel se obtine prima formulii a lui Blasius-CeaplZghin:

Momentul rezultant a1 presiunilor hidrodinamice se calculeazl in raport cu axa Oz, perpendicular5 pe planul migcgrii :

Sc Introducind fn aceasti ecuatie pe p din ecuatia lui Bernoulli, avern: 1 L = p ( x d x + ydy)-p V 2 ( x d x ydy).
C C

L=

( x p cos e

+ y p sine) ds=
2

+ ydy).

c r are valoare final5 identi-cii cu cea initial& deci : L=V2jxdx


2

Prima integral5

S'=

d (9)= 0 deoarece la parcurgerea cornpletii a conturului inchis,

LP
2

+ ydy).
R
[formula (9-10)]g

Aceasti expresie a lui L poate fi pus5 in functie de ~ ca gi expresia Am gisi t rnai sus c i Ve-ei = w. Prin ridicare la pitrat ~i fnrnultire cu z dz se obtine: Cum ins5 V2e-20; z dz = @z dz. = e 2 0 i dz, rezul tZi : V2zdz
=

1nsii
deci :

w2z dz.

z dz = ( x $ i y ) ( d x - idy) = x dx

+ y dy + i ( y d x - x dy),
real5 (v2z';i;).

Va( x d x

+ y d y ) = partea

Agadar, L se mai poate scrie in doui feluri, in care simbolul 6%e insearnni partea r e d s :

Aceasta din urmi este a doua formulri a lui Blasius-Ceaplighin. Dacg se cunoagte expresia analitici a potentialului complex a1 migcirii fluidului: formulele precedente se pot pune sub o forms care permite calculul analitic direct:

For$e[e hidrodinamice tn miparen fluidelor perfecte

2659

S i aplicim aceste formule la exemplul cunoscut pe a l t i cale, a1 migcirii Intr-un ctmp uniform de viteze cu suprapunerea circulatiei r gi' a unui cilindru circular de razi a. Conform formulei (7-77), potentialul complex a1 migcirii este:

df Introducind aceasti expresie a lui - In formula (9- 14), se obtine:

4n2z2
Z

"' J dz.

1 Dupi teorerna reziduurilor, numai termenul In - se pistreazi ca reziduu a1 polului~

z = 0 gi integrala se reduce la 2xiAl, A, fiind coeficientul terrnenului rezidual. Astfel:

(s)2
X=O

dz = 2x i iv,
n

--

2v,

de unde rezulti:
?

Y = prv,,

rezultat cunoscut, ~i anume: forta de presiune dupi directia general: a migcirii este nuli, iar portanta, forta perpendiculari pe directia migcirii, este aceea d a t i de formula lui Kutta-. Jukovski. In ceea ce privegte momentul rezultant L, aplicfnd formula (9-15) gisirn:
A

Intrucit expresia din acoladi este imaginari, momentul rezul tant este nul, deci singura reactie hidrodinamici este portanta care trece prin originea axelor de coordonate.

9.4. REZISTENTELE DATORITE DIRELOR $I VIRTEJURILOR

9.4.1. Curent cu dire vi suprafete de separatie S-a ariitat la art. 7.3.9, cii ipoteza unor suprafete de discontinuitate, care despart domeniui mi~ciiriigenerale de spatiul dinapoia unui corp inconjurat de fluid, permite calculul unor rezistente care eliminii partial paradoxul l u i d'Alembert. Se poate numi ,,diriU, zona care se formeazii indiiriitul corpului si care se caracterizeazii prin urmiitoarele: - fluidul stagneazi fn zona direi, adicii viteza relativii a direi in raport cu corpul este nu16. De aceea se mai poate numi aceastii zonii ,,apii rnoartii".
?

in diri si pe suprafata de separatie este constanti si egalii c u presiunea la infinit p,; - f n Sntreg domeniul, in afari de zona direi, mi~careaeste potentiali. Pentru determinarea ~ r i n calcul a rezistentelor datorite formirii direlor ;se folosesc mai multe metbde. Astfel, se poate pleca de la legea distributiei presiunilor pe suprafafa corpului, care se stahileste in fiecare caz in parte, d u p i ce se determini potenfialul complex ~i vi tezeie. In acest scop, se preferi .a se pleca de la conjugata complex2 a forfei elementare - i p dz efectutnd integrarea ei sub diferi te forme si folosind eventual formulele Blasius-Ceaplighin. Calculul forfei de presi;ne frontali, bazat pe ipoteza mentionatii, duce insa la rezultate mult diferite de realitate. Astfel, rezistenfa unei plici plane norrnale pe directia curentului calculatii in acest mod este:
T

- presiunea

. ,

o pe cind prin miisur5tori se giise~te valoare cam de doui ori mai mare.
9.4.2. Curent cu viruri de virtejuri

In cazul cind in spatele corpului se formeazii indoitul gir de virtejuri a1 ternate, se considera si in zona direi o miscare potenf i a l i cu virtejuri punctuale. Calculul rezisteniei se face consideriid o suprafati de control de forma unui paralelipiped care' se miscii cu viteza de deplasare a virtejurilor ~i se aplica teorema I a impulsulu~. Se obf in formule care sint in concordanfi cu experientele, ins5 anumi te marimi trebuie stabili te experimental, astfel .cii aceastii teorie nu duce la rezultatul numeric ciiutat, deoarece in zona direi mi~careaeste departe de a f i potenf iali. 0 teorie care da rezultate mult mai apropiate de realitate este aceea a lui G. V. Kamenkov (1933) bazatii pe pierderea circulatiei vitezei profilului, datori tii desprinderii vfrtejurilor din sir. Cu toate deficientele lor, teoriile hnisciirilor, in care se tine seama de formarea direlor si a sirurilor de virtejuri, Bu dovedi t cii aceste fenomene sint cauza unei piirti imp6rtante din rezistenfele pe care le opune corpul la miscarea fluidului ~i cii, i l l stadiul actual, aceste rezistente nu pot f i determinab decit prin experiente facute pentru o gamii intinsii de'nume-re Reynolds, dupa cum se va vedea la capitolul X X I I I .

Capitolul X

Miscarea fluid elor

viscoase

In acest capitol se studiazii misciirile fluidelor considerate ca sisteme continue, elast ice ~i viscoase. ~ a t o r i i i iunor forte de atractie molecularii se dezvol tii, in t impul misciiri i, eforturi interne tangent iale, analoge eforturilor de frecare. Se vor coniidera numai mi~ciirilein strituri paralele, ciirora li se aplicii legea fundamental5 a eforturilor de viscozi tate, descoperitii de Newton :

Nu toate fluidele sint supuse acestei legi (v. art. 2.1.4.), dar la cele niai rgspindite, cum sint apa, gazele si in general lichidele nu prea viscoase, in domeniul de temperaturi si presiuii depiirtate de valorile critice ale schimbiirilor de stare fizicii, aceask lege se aplicii riguros. i n sfirsit, se face restrictia ca mi~careasii nu fie insotitii de fenomene de turbulentk. Se vor stabili mai intii ecuatiile generale de miscare.ale misciirii fluidelor viscoase si apoi se vor studia diferite cazuri particdare de misbiiri si diferite metode de rezolvare a unor clase de probleme.
9

10.2. STABILI REA ECUATIILOR LUI NAVIER $1 STORES Ecuafiile de miscare ale fluidelor v7scoase, stahilite de Navier si Stokes, se pot obtine fie dirkct, pornind de la proprietiitile specifice ale flufdelor, fie plecind de la ecuaf iile generale de mi~carea unui mediu continuu si elastic (v. paragr. 3.2.), spre a putea folosi re'zultatele ce stau la dispozitie in teoria elasticitiitii, precum si relatiile dintre deformatii ~i eforturi. Deosebirea dintre fluid si solid nu existii din punctul de vedere a1 ecuatiilor de miscare, decit cii, in raport cu solidele, la fluide se constatii d: deformatiile sint mu1t mai mari ; - eforturile tangentiale, de frecare, nu exist5 in stare staticii, ci numai In timpul misciirii ; - conditiile la limi t5 au un caracter special, fluidele putindu-se deforma pin5 ce iau forma suprafetelor rigide care constituie peretii unor vase, conducte sau canale.
9

In ceea ce prive~te relatiile dintre deformatii si eforturi, analogia cu so, lidele este perfect valabilii *.
Fie un element fluid avind forma uilui paralelipiped elernentar (fig. 10-1) care s-a den a plasat in timpul dt, astfel c5 virful A ajunge T A', in tirnp ce elementul de volun~ suferit tirnp o translatie, o rotatie qi deforT acela~i n rnatii. S i ne fnchipuirn cii acest element este 42 adus, printr-o translatie ~i o rotatie de sens invers, cu virful din punctul A' Tnapoi in punttul A, f5rl s5 se anuleze ~i deforrngrile. Astfel, ---7 deforrngrile unghiulare da ~i dp ale fetei d y x d z A dau na~tere unor eforturi de forfecare TYZ = = 'rzy in planurile yOx, respectiv zOx, ca ~i I . cind unghiul drept zOy ar f i suferit o deforrna/ tie total5 (da dp). Tnsii, dupg cum am vgzut I dv I la art. 2.1.4, gradientul vitezei - este toc/
/ / A#--

4 I

A.

.L---T~
4

--#

___t

dy Fig. 10-1 . Deformatiile paralelipipedului elernentar de fluid

rnai deforrnatia in unitatea de tirnp a unghiului drept yAz. A~adar, se poate scrie:

C~Z

form%analogs cu T ~ Z = zzy = G yyz, din teoria elasticititii, y fiind analogul lui G, iar viteza unghiularii d (a + p) fiind analog5 undt ghiului de alunecare yyz. Considerind cornponentele v, w ale vitezei V qi cre~terilelor respective dupg striibaterea distantelor dy, respectiv dz, putem scrie (fig. 10-1): Creqterea vi tezei v dupg directia z este dz dv timpul dt este - dz dt.
dz
=dv

dz

dz, iar deplasarea corespunzitoare in

Deformatia unghiularii:

Tot astfel, dp

dw - dt.
-

Rezultii c5:
'ryz =

dy zzy

- :( I :+
y -

Dezvol tind analogia cu teoria elastici titii, sii considergrn ca toa te deformatiile Pn hidrodinarnicg sint un produs a1 unei viteze de deforrnatii cu elernentul de tirnp dt. Astfel, dac5 in elasticitate se noteazg cu c, q, deplasgrile, iar cu E qi y deforrnafiile specifice liniare ~i unghiulare, vorn avea: 85 - dT dri Ex - -. . . Y Y - - +- ~ dx dy 'dz
7

Aceste relatii pot fi stabiIite ~i direct, pentru fluide. 0 incercare interesantii, in acest sens, este datoritl lui D. Germani: ,,Essai d'une theorie 6lCrnentaire des dkforrnations et des efforts intCrieurs d'un fluide incarnpressibleU (Bul. Pol i tehnicii din Bucure~t X I I , 194 1, i*, Nr. 1-2, p. 103).

M i ~ c a r e a f luidelor vlscoase
..

269

udt,
E

q =vdt,

1; = wdt.

Acestea introduse in expresiile lui

qi y, se obtine:

Cantitifile c x , citurile:

EY,

EZ

~i yyz etc. fiind de ordinea de m5rime a lui dt, putem forma

Yyz--

- YYZ -

dt

dw dt 1 dz dt

-+

dvdt - - -dw 1 dy dt dt

dv +-dy

care sint cantitsti finite qi pot fi numite viteze ale deformafiilor specifice, ale c5ror expresii sfnt deci:

Tot astfel, deformatia cubic5 din elasticitate 0 se inlocuieqte cu viteza de dilatatie cubic5 8' din liidrodinamicii:

Continuind analogia, s5 form5m o expresie a lui yiantul tensiunilor o:

E,

astfel ca s5 se pun5 in evident5 inva-

Expresia va f i de tipul ox = o o i qi urmeazl a g5si pe o x , adic5 partea suplimentarg a tensiunii norrnale, datori t l efectului fortelor de frecare T. S considerlm relaf iile: H

.G=

mE 2(m

+ 1)

qi 0

(ox

+ oy +

OZ)

m -2. - .- o (m - 2) (legea Hooke generalizatii). - 3 m E 2 (m l)G

Pe de alt5 parte, s5 considersrn cunoscuta relatie:


ax ay

+ az

E.~ =

2(m

+ 1) G cx, Pn care vom inlocui pe

oy+oz

CU---.

30

ax

Se obtine:

270

Hidraulica

Dacii f inem seama de legea lui Hooke generalizatii, existi deci, in teoria elasticititii, urmiitoarea relatie importanti care leagii lungirea specifics rx de tensiunea a x , nemaifiind in formulii decit invarianti vi constante: 2 2 a , = a + 2 C ; ~ ~ - - G8=o+2GcX-G div 3 3 in care
=

rt2 + q2 + tE = deplasarea

totalii.

In- mod asemiinitor se obtin $i ecuatiile care dau pe py?i p z . In aceste ecuatii, a s-a inlocuit cu - p pentru a pune in evident2 directia negatiuj. a presiunii medii p (opus5 normalei exterioare). Presiunea pe o fatii se poate pune deci sub forma: Px'-p+pJr In care: 1 P. =2 3 div T) .
I

Vom avea in hidrodinamics, prin analogie cu du px=-p 2 p-dx

elasticitatea: 2 - p div 3

v.

l"(g-7yx

In mod analog se obtin celelalte dolt2 ecuafii care dau pe ph ~i p;,

La fluide incompresibile, div 7= 0, iar la fluide perfecte se anuleaz2 ~i y, astfel c5 px - - p = pu = p z Aceasta rezultii ~i din ecuatia (3-3').

Tnx = Pn C s (n, x) O
fiicind .ry, = T,,=

cos (n, y)

TZX

cos(n, z),
- -p

0. Rezultii c5 la fluidele perfecte:

T n x = px cos(n, x ) , adic2 T , = px = py - pZ -

nu nunzai in stare de repaus, dar p in n z i ~ a r e . i Termenul din ecuatia (10-3) este ceea ce se adaug5 presiunii - p , datoritii fortelor de viscozitate. Deci la un fluid real, viscos, in miscare, valoarea presiunii normale variaz2 in jurul unui punct oarecare, cu termenul respectiv p , ~i p z , dupii directiile, x, respectiv y ~i z. Ecuatiile (10-2) precum ~i ecuatiile:

pL

pi,

se deduc in mod sistematic din ecuatia matricialii urmiitoare:

div V 2 3

0 div

V
0

'div

Mi~carea f luidelor viscoase

271

Dac5 se introduc valorile lui p' si 2, obtinute din ecuatiile (10-3) s i (10-4), in kcuatii~e generale de miscar; a unui sistem continuu (v. cap. I I I ~ . se oblin pent ru' fluidele compresibile si viscoase ecuatiile de miscare urrniito;~~ e:
D u. ' Dt
0--

px--

dp dx

-+ 2x( 2 p - -dux d d

2 3

p div V

--I1

p "(%+.")+ (&I dy dx

Dw P x -

p z

-dz

2
3

y div V $- p

-)

"("+$)
dx
dx

sau, dupii transformgrile indicate si notind:


9

obf inem :

Dm P - - Dt

z dz

11 -d I

3 dz

( p div

V).

- ecuatia de continuitate:

- ecuatia de stare fizicii:


p

- ecuatia lui Van der LVaals pentr~rgaze reale; - ecuaiia de terrnodinamicii pentru procese adiaba t ice, cu corlservarea cnergie i

pgR-T pentru gaze ideale sau

caloiice si transferul de cgldurii ; ecuafia de viscozitate p = f ( T ) .

Ileci in total sint sapte necunoscute: u, u, w , p, p, T, p si sapte ecuatii. La procesele izote'rme T si p sint determinate, deci sint de ajuns cinci ecuaf i i . Pentru fluidele iilcompresibile se obtin ecuatiile Navier-Stokes (1845) :
7 7

Cele trei ecuaf i i (10-7) pot f i puse sub forma unei ecuatii unice, vectoriale:
Q-

DV = Dt

@- grad p
7

+- PV

2V.

Aceasti ecuatie se deosebeste de ecuatia lui Euler numai prin termenul acliugat p V P j 7 . Conditiile la limitti care se pun de obicei sint: la pereti solizi v,, = 0, adici IritGza este tangenti la contur, iar la suprafete libere eforturile t = 0 .si presiunile sint cunoscute. Ecuatiile Navier-Stokes slnt verificate in numeroase cazuri particulare pentru misciri lente in regim laminar; la viteze mai mari trebuie s i se adauge mernbrului doi a1 ecuaf i ilor, termenii suplimentari corespunzii tori rezistentelor interne datori te turbulentei (v. cap. XI).
T

10.3. P ROBLEME REZOLVATE CU ECUATII NAVIE R-STOKES Deosebim trei grupe de probleme rezolvate cu ajutorul ecuatiilor NavierStokes: - Prohleme la care a fost posibili rezolvarea exact5 a ecuaf iilor NavierStokes. - Probleme rezolva te d u p i negli jarea unor termeni din ecuatii le de miscare si care jucau un rol secuhdar fn procesul fizic a1 miscirii. - ~;ohleme la care s-au folosit metode aproximative de 'calcul. 10.3.1 . Probleme rezolvate exact Vom prezenta citeva cazuri de misciri mai importante, la care s-au putut rezolva exact ecua t i ile de miscare. a) Mi~careapirale15 a Jnui fluid incornpresibil sub presiune intre doi pereti plani paraleli (fig. 10-2). Vi tezele au numai componenta u # o , pe cPnd
?

v = 0, w- = 0. Ca urnlare, aplicind ecuatia. de continuitate .(lo-7), reeultl OU imediat - - 0, deci u nu depinde de x. Asadar u = f(y, z,f). . . ... d x . -pfesiunile variazii dupi direct iile y $ z, coiform- legii hidrostatice ; ins5 aceste presiuni variazl dupl directia x, conform ecuatiei de miscare dupl .. aceasta directie: .
k #

, -

.-

d2u . +-dii.). pz--'i"(dy2 du dp dx


-

d2u

(10;io)

i8
--- + I . -

Aceasti ecuatie liniari se x ..: rezolvl exact in mai multe cazuri particulare dintre care vom trata ~ o m p l e citeva, mai import tante, la punctele b), c) 9-i d). b) Mi$carea plan% permanent% Fig. 10-2. Mi~careaparalelii a unui fluid viscos Entre doi pereti p 1 p i jntr-uua canal intre doi pereti paraleli f i c ~ i a$ezati la distanla 22. Ai,gca& este plani, deci I( depinde nun~ai y si, -fiind permanenti, tkrmenui de . du inertial' p - = 0 ; deci .ecuat ia (10-10) devine<.: , . ,
a
"

9 .

dt

"

Dacl se dii pierderea' de sardiril; . ,: ".


-.

'

- -

-.

(semnul .
1.

- dacii se consideri pozitivl partea scoboritoare a liniei de'sarcinl),

..

1 dp - - -Y dx -.
d

J -- const

>

si prin integrare:
9

Constantele deintegrare se obtin prin conditiile la l i m i t l u = 0 pentru .y = Rezuitg:


b

h.

274

Hidraulica

Distributia vitezelor este parabolicii (fig. 10-3):


yJhB - - - - gJha Urnax 2r. 2v
.

(pentru h

0).

Debitul pe metrul liniar de liitime este:

Dacit se considerii miscarea fluidului nurnai de la axa Ox Pn jos, se realizeazii cazul unei rnisEiri laminare cu suprafati liberii; fn acest caz, trebuie ca fundul ~i subrafata Iichidului s i aibi panta J ~ i atunci for, ) (10-12) si (10-13) sfnt valabile si pentru aceasti miscare. mulele (
9

c) Migcarea plani permanent5 intr-un canal intre doi pereti paraleli la dlstanta h, dintre care unul fix $i altul avind 0 migcare in propriul siu plan cu viteza U = const. Ecuatia diferentiali de la b) este valabilii ~i i n acest caz, doar conditiile la lirnitii se schirnba ~i anume: pentru y = 0, u = 0 gi pentru y = h , u = U. Rezulti legea distributiei vitezelor, tot parabolici:

Y h2 - Y u = - U - - d p - (1 h 2pdx h

-f)*

(10-14)

dh tributie liniarii a vitezelor:

In cazul particular

--0

dp

se obtine o dis-

Fig. 10-3. MiScare plani permanen t i intre doi pereti paraleli, dintre care unul este mobil Acest tip de mi~carese nume~temi~careaCouette simplii. Se poate privi mi~careareprezentati prin (10-14) ca o suprapunere de dou5 mi~ciiri: o rni~care in canal, ca la punctul b) anterior ~i o mi~care Couette-simpld (fig. 10-3, curba 1). Se observi cii dacii presiunea scade in direcfia lui U, vitezele se distribuie dupi o parabolii Pn felul lui 2, iar daci presiunea cregte in sensul lui U, se realizeazri distributia vitezelor dupi o paraboli in felul lui 3, adici apare un contracurent ling5 peretele fix. Aceastri mi~carese realizeazii in spatiul strPmt cuprins Pntre cepul unui arbore vertical gi crapodinii ~i prezint5 interes in teoria ungerii.
'

Miqcarea fluidelor vtscoase

275

d) Mi~carea permanent5 in conducts rectil in ie, de sectiune constant% . (fig


10-4). Daci Ox este axa conductei si miscarea se produce in straturi (laminara), du numai u # O, pe cfnd v - O, w 5 O. Fiind o miscare permanentii, - - 0, =
9

T -

dt

dv - - - -- 0 . Apoi, atft v cft gi w fiind identic nule, derivatele lor - dw df dt

partiale fat5 de x , y, z sfnt nule. In sffrsit, fortele masice specifice sfnt X = g c o s a ; Z = g s i n a. Ecuatia lui Navier-Stokes dup5 directia de proiectie Ox este
A

sau
v2U

gJ = -- V

const.

(10-16)

Aceasta es!e o ecuatie di ferentiala Fig. 10-4. Mi~careapermanenti in conduct6 rectilinie a unui fluid viscos a lui Poisson, la care nu se cunoa~te o solutie generalii. A fost rezolvatg exact P cazul citorva forme particulare ale conturului sectiunii. n Astfel, fn cazul secfiun.ii circulare, din cauza simetriei centrale, la fiecare d2u valoare a lui -corespunde o valoare identicii - deci ecuafia (10-16) se d2u reduce la:
dy2
-

dz2

de unde rezulti, prin integrare:

Constantele C, si C, se obtin prin conditiile: du pentru y = 0 , - -- 0, deci C, = 0 ;


--

d!?

pentru y

r u
7

0, deci 0

= .

gJ - r2 4.- c2 4v

u s - gJ (r2 - y2).
4v

A~adar,legea distribuf iei vi tezelor se reprezintii printr-un paraboloid de rotafie (fig. 1045). . Viteza maxim5 este in centru, pentru y = 0:

Vi-teza medie:

Fig. 10-5. Distributia vitezelor ~i a eforturilor de frecare intr-o conduct5 rectilinie de sectiune circularii

Pierderea de sarcinii:

J
9

8~Urned
9

gr2

(1 0-22)

asadar p ierderea de sarcinn' E aceastcE miyare esfe propor~ionalii n cu viteza rned ie, ceea ce esfe caracterisfic miscn'rii in regim lamia . Aceste formule, deduse de Hagen ~i Poseuille, sPnt ' in dep ling concor danfi CLI e ~ p e r i e n t e ~ e . i
Se poate pune P evident5 cii pierderea de sarcinii P rni~carealaminar5 permanent5 n n intr-o conductii este datorat5 nurnai lucrului rnecanic a1 fortelor de frecare intre straturile de du fluid presupuse larnele cilindrice de grosime dr *. Eforturile tangentiale fiind 7 = y - forta dr du de frecare intre dou5 straturi aliiturate de lungirne I este 2nrl y -, iar deplasarea relat ivii dr du a straturilor in unitatea de tirnp, - dr. Insurnind lucrul rnecanic a1 fortelor, de frecare Pntre dr toate straturile succesive pe lungimea I se obtine energia disipatii (consurnatii in ciildurii):
?

Introducfnd in aceastii expresie pe - dedus din legea parabolic5 a distributiei vitedr zelor fn rni~carealarninarii, se obtine D In functie de vi teza rnedie V. Pentru a se obtine pierderea de sarcinii J pe unitatea de lungirne, se frnparte D la greutatea y Q a fluidlilui care a trecut prin conductii in unitatea de tirnp, Pnrnultit5 cu lungirnea I.

du

In sffrsit, efortul specific de frecare z fn lungul generatoarelor cercul'ui de raz5 y este:


9

9p

Iorgulescu, Metoda de calcul a pierderilor de sarcin5 P rnivcarea larninarl, n Hidrotehnica", 1, 1953, Bucure~ti.

* vezi FI.

Migcarea f luidelor viscoase

deci variazii proportional cu y, iiind zero pe ax5 si maximum la perete, unde -- -. -- Y ~ J T ia valoarea ,
9

Observiim cii ecuatia diferenf ialii a m i ~ c i r i iin conduc tii circular2 (10- 18) se poate stabili pe cale elementarii, f2r2 a race uz de ecuafiile lui Navier?tokes, plecind de la echilibrul di,namic a1 fortelor care actioneazii in timpul rnisc2rii un tub de curent de razi y ~i lungime i. Tntrucit distribufia vi tezelor estk identicii in secfiunile transversale, rezultii cii forfele de inertie la intrare *do, == 0, si rBmTn in ecuafia impulsului si iesire se echilibreazi, pufdQ, - pu2 humii presiunile, greutatea proprie a tubului de curent si forfele de frecare. Prin urmare, proiectind aceste forte pe directia axei conductei se obtine:
4.

G sin a $

alp, - Q,p,

-S C r l d ~ ==

0;

(1 0-23)

C fiind cercul cle contur a1 tubului de razii y. Cum

G sin cr
iar
't =

= ylQ

sin cr = y ;1'( ~ l

"1,

p - , rezulti :
dy

du

interioarg r (fig. 10-6), se poate proceda prin oricare din metodele de calcul argtate pentru sectiune circular5 ~i se obtine rezultatul urmiitor:

Punind Q = xy2, y ---- p ~i p = p . ~ si simplificind, se deduce ecuatia g diferenfialii (10-18) obfinutii mai sus pe a l t l cale. - In cazul unei sectiuni de fornta unei coroane circulare avind raza exterioarg R ~i raza

1 ; :

r Pentru cazul r = 0, in - - - ar, deci cidem peste -

formula .. (10-19). - In cazul unui triunghi echilateral a cirui in5lf ime este 36, legea distributiei vitezelor este:
, I

U = -

gJ y + b
4v

(10-26)

y fiind mgsurat de la axa Ox trecind prin centrul de greutate, vfrful fiind la y = 26. In cazul unui dreptunghi, legea lui u este dat5 sub forma unei serii duble 141. - 0 n~etodiimai generals, care a permis rezolvarea exactl a multor cazuri particulare ale nii~cgrit permanente E conducte, pornind tot de la ecuatiile Navier-Stokes, a fost indicatii n de3; 'clG Saint Venant pen tru torsiunea prismelor, depinzind tot de o ecuatie Poisson. Se observ5
A

Fig. 10-6. Conduct5 avind sectiunea de forma unei coroane circulare

c i integrala cp a ecuatiei diferentiale v2 cp = f ( y , 2 ) se poate obfine ca sum; a douii functii: o GO functie armonicii $, solutiea ecuatiei diferentiale v2q= 0 gi o functie cp, = - -(y8+id)
9 Y

se alege astfei' tncPt care este o solutie particular5 a ecuatiei diferentiale date. Functia cp + cp, sii satisfacii conditiile pe contur. Aceastii metodi, folositl la torsiunea plicilor, s-a aplicat gi la migcarea permanents a fluidelor viscoase la sectiuni ale conductei in forml de elipsi, paraboll, ovoid, sau cTnd conturul este format din segmente de conice, intersectii de. cercuri, poligoane regulate sau neregulate. e) Au rnai fost rezolvate prin metode exacte qi alte probleme, precum: migcarea unui fluid antrenat de un disc fn rotatie, migcarea ciitre un punct de stagnare gi citeva migciri nepermanente. Importanta teoreticii a acestor probleme este mare, Intrucit ele constituie relativ putinele cazuri de migciri ale fluidelor reale la care s-a putut constata o concordanti perfectii intre calcul gi experientl.

10.3.2. Probleme rezolvate prin aproximarea fenomenului (Cazul mi~cgrilorlente)


d

In cazul cfnd n~iscirilesfnt foarte lente, termenii inertiali (depinztnd de fortele de inertie) pot' fi neglijabili fati de termenii depinzfnd de fortele de frecare (de viscozitate), astfel c i primii se pot elimina din ecuaf iile de miscare. Simplificate pe aceastii cale, ecuatiile devin i'ntegrabile prin metode eiacte, dar rezul tatele contin un grad de aproximare uneori apreciabil, datoritii ipotezelor de bazii *. Plecfnd de la ecuatia (10-9) ~i considerind echilibrarea fortelor masice de citre presiunile hidrostatice, riimin in ecuatia de miscare numai gradientul presiunii dinamice si termenul de v iscozi tate.
9 9

grad p = p V 2 V , la care se adaugi ecuatia de continuitate: div -V = 0. Dacii aplicgm ecuatiei (10-28) operatorul div, avem: div grad p = y div A V = div V . Insi, conform ecuatiei (10-28), memhrul a1 doilea se anuleazii, si tinind , seama c i div grad p = A p , rezultii c i : Presiunea este deci o functie de potential. Ca aplicatii mai importante ale acestor feluri de misciri, prezentiim ur, matoarele doui cazuri :
a) Mi~careaparaleli in jurul sferei. Cu privire la aceastl problem5 vom da numai enuntul gi rezultatele:
-

Urmind o cale nouii, Acad. Gr. C. M i i gi colab., reduc migciirile plane lente ale osl lichidelor viscoase incompresibile la1migciri rnai simple, suprapuse (Com. Acad. R.P.R.. Nr. 3 1951 9. 4.

Mifcarea f luidelor v tscoase

279

Dacg migcarea se produce in sensul Ox cu viteza U , in jurul unei sfere de razii R , cornponentele vitezei $i presiunea tn punctul (x, y, z), de razii vectorie r, s h t :

v=u=-

3 4

Rxy
rS

Pe suprafata sferei :

In cazul cind presiunea fluidului (fgrii sferii) este p = pcoflst = p, , prin considerarea sferei, presiunea va fi aceea din formula precedents, la care se adaugii p,. Presiunea maxim5 este in punctul PI (amonte) gi presiunea minim5 (depresiune) h P, (aval). Valoarea absolutg a acestor lpresiuni este: 3 - P u, 2 R In figura 10-7 se d6 diagrama distributiei Um presiunilor pe un meridian a1 sferei. Forta total5 de presiune este Fx = 6~ pU,R, (10-31)
-*

formulii stabilitii de Stokes. Se constati cii aceastg formu15 este valabili pentru migc5ri foarte lente, corespunzind unui numir : U,d Re = - < 1 (d = 2R).
V

+.-+---+.
-1

I .+-+

. . .. -FK

Formula (10-31) se mai poate pune s u b forma o b i ~ n u i t ia formulei lui Newton care dii rezistenta unui corp intr-un mediu fluid in migcare: P , P F , = C j a - U2 : CfnRa-U,; 2 2 2 (10-32)
24
f

Fig. 10-7. Mi~careaparaleli in jurul unei sfere fixe a unui fluid viscos. Distributia presiunilor pe un cerc mare, paralel cu migcarea generala a fluidului

in acest caz, punind Cj = - formula (10-32) este identic2 cu formula (10-31). Re Formula (10-30) a fost ulterior fmbunitititii de Oseen pentru a fi valabilg ptnii la numere Re < 5, Cj fiind pus sub forma:

, .

-Dispozitivul 1- b.) Micciiri: permanente plane intre dai pewti paraleli fic~i. Hele-Shaw. Ac+Ste 'miscC5ri reiifizeaei -intre d6ul p llci planeS+pai.alde,; 'sS din; care una cel ,putin. este transparent% h t r e aceste pllci ,se fixeazii un corp . sau un sistem de corpuri solide in jurul clfora curge, un lichid cu o distributie de viteze datl. Scopul dis'pozitivului (fig. 10-8) este de a-reproduce misclrile potentiale, vizualizind liniile de curent cu ajutorul unor fire de curent colorat, dupii metoda cunoscutl a lui Reynolds; Acest lucru 'este posib'il, deoarece, dupi cum se va ariita, vitezele medii pe iniiltimea h a lichidului intre cele doug pliici admit o funct.ie depotential. Vom considera cazul cind pliicile si miscarea sint orizontale (fig. 10-9).Componentele u si v ale vitezei slnt - . -- - . . diferite de zero; dar w E 0: . ... . , : Miscarea fiind :permanenti., '* . FG. - 10-8. Apirat Hele-Shaw pentru bizualizami rnigcirilgr potentiale d u - dv - - - - - -dw - 0 .
1
.

.--v,.-

--

..

-*

. - ..

-. .

. .

.-

Fortele masice au componentele X 5 Y = 0 ~i Z g (acceleratia gravitatiei). Vitezele variazii prea putin in directiile- x si y , astfel- c i putem admi te, cu aproximatie acceptabili:'
9

dt

$t

.at-

ins5 gradientii - - sSnt mari $i nu pot f i . neglijati.


;

du dx

dv

L-

.-

dz

Ecuatiile de proiectie ale lui Navier-Stokes se simplificii in aeeste conditii, lufnd formele urmiitoare:

Din ultirna ecuatie se obtine prin integrare: . .., ' P = ~ g z f (xs Y)* 3\ _

, . -

10-9. Schemi la demonstratia rnigcgri i vbcos intre dou5 plgci plane foar te apropiate

Migcarea fduidelbr 'viscoase


!

281

Op - .. Din - aceastg -relatie se .vede c i - - s.i


:
L -

. dx, . '

.sznu depind de z, deci la integrady

rea ecuafiilor diferentiale (10-27), acesti gradienti ai presiunii pot f i considerati constanti. Solufia ecuaf iilor (10-34) este deci :

z = f - determinii cele patru constante C,, C,, C, si C, si se obfine, in


2
7

definitiv :

Pentru o anumitii valoare a lui z = z, se obtine:

deci componentele vitezei din acela$i strat orizontal deriv6 dintr-o functie de potential 9, care diferii de la un strat la altul: .
~i teza medie deriva de aseme'nea dintr-un potential, deoarece prin def i-

deci V G , derir.5 din potentialul .tp= - h2: P ; ~ 12p .

Experienta aratii cii pentru ca firele de curent colorat sii se piistreze subtiri, trebuie ca ,,numiirul Reynolds redus" al misciiri i defini t prin
7

t fiind o lungime caracteristicii a corpului in planul x , y. Dacii

> 1,

fortele de inertie cresc simtitor $i ecuatiile (10-37) nu mai confer; suficientii exactitate. Dispozi tivul Hele-Shaw a fost folosi t intr-un mare numiir de cazuri (misciiri cu izvoare, dublete, misciiri F jurul paletelor, aripilor, pliicilor plane) ; n de asemenea, un dispozi t iv format din douii pliici paralele verticale, s-a Pntrebuinfat pentru studiul misciirilor de infil tratie a apelor subterane (v. cap. XXIV).
9

10.4. METODE DE CALCUL APROXIMATIV $1 METODE ANALOGIC EXPE RIMENTALE


Aproximati ile ficute la paragraful 10.3 nu sPn t propriu-zis aproximatii de calcul numer ic, ci rezul t i din neglijarea unor termeni din ecuatiile diferentiale, totodati cu restringerea domeniului de aplicabilitate a rezultatelor. In cele ce urmeazi vom expune trei metode grafico-analitice bazate pe metoda diferentelor finite, urmate de o metodi experimental2 bazati pe analogia cu alte fenomene. a) Metoda refelelor rectilinii gi de calcul cu diferente finite. Principiile ~i modul de potentiale plane, aplicare a acestei metode, expuse la articolul 7.3.10 cu privire la m i ~ c i r i l e sPnt valabile ~i pentru calculul mi~cirilorfluidelor viscoase in care se poate folosi o retea de puncte tn plan. De exemplu, fn cazul m i ~ c i r i ipermanente in conducte, in care distributia vi tezelor este guvernati de o ecuatie diferentiali de tip Poisson, se poate acoperi sectiunea vie a conductei printr-o retea, de obicei cu ochiuri pitrate sau dreptunghiulare, ~i cu cPt reteaua este rnai deasi, cu atPt calculul este rnai exact. b) Metoda* retelelor curbllinii gi a tuburilor de curent. Aceasti metodi se aplici acel o r a ~ iprobleme ca ~i metoda retelelor rectilinii. Sectiunea dreap t i a conductei este imp firt i t i in ochiuri curbilinii, fiecare ochi fiind considerat ca sectiunea dreapti a unui tub de curent elementar. Scopul retelelor curbilinii este ca fnse~iliniile de contur s i faci parte din retea, in care scop se aleg curbele printr-o metodi adecvati, expusi mai departe. Se obtine avantajul c i ecuatiile nodurilor pe contur sint mult mai simple decit in cazul metodei precedente ; in schimb, construirea retelei curbilinii cere uneori o munci suplimentarg, afari de unele cazuri destul de numeroase, care se a r a t i mai departe. Ecuatiile la nod au exact aceea~i formi ca ~i tn cazul retelei rectilinii. Intr-adevir, pentru fiecare tub elementar, de contur C ~i de sectiune dreapti a , putem scrie:
A

6 ) ~i c), a se vedea: C. Mateescu, Metode noi de determinare a distributiei vi tezelor fn mi~careauniformi a lichidelor viscoase (Studi i ~i cercetiri de mecanicl aplicats, t. VIII, Nr. 4, 1957).

* Pentru metodele de sub

Mi~carea fluidelor viscoase

283

n fiind directia normal5 la contur, iar T efortul

de frecare specific pe fata lateral5 a tubului. Pentru un ochi dreptunghiular curbiliniu M M ' N'N (fig. 10-lo), ecuatiile permit a se scrie :

gi ale ochiurilor adiacente. Pentru o retea de ochiuri curbilinii piitrate, acestea fiind circumscrise unor cercuri de raze row t, . (fig. 10-10) gi cu aproximatiile :
.u,,
u1

... fiind valorile lui u in centrele 0, O,...ale ochiului M M ' N ' N

..

Q = (2ro)2 etc.. ., , ecuatia (10-41) se reduce la: 41-4, - (u,

+ u, + u, + u,)

gJ -(2r,),,

(10-42)

ecuatie identic5 cu aceea obtinut5 plecind de la retele rectilinii cu ochiuri piitrate. Aproximafiile ficute conduc la erori sub 1% dac5 unghiul de divergent5 a dou5 curbe vecine de acel a ~ igen este < 20". Aplicatia acestei metode este fnlesnitii prin construirea in .prealabil a unei retele curbilinii adap tat5 conturului, de exemplu dac5 conturul face parte dintr-o retea ortogonalii cunosc u t i , de exemplu cercuri Appolonius (fig. 10-11) sau o refea de elipse gi hiperbole homofocale etc. In general, dindu-se forma sectiunii, putem construi o plac5 conductoare sau o baie electroliticii de aceeagi form5 gi constitui doui segmente ale conturului din pozitii diametrale, ca poli ai unui model E.G.D.A. de analogie electrohidrodinan~ici.Trasfnd liniile echipotentiale pe cale experimental5 gi liniile de curent prin constructia grafici (fig. 10-12), obf inem o retea de pitrate curbilinii pe care urmeaz5 apoi misurarea razelor gi cercurilor inscrise gi a laiurilor pgtratelor curbitinii care intri in sistemul de ecuatii (10-42) cu diferente finite. c) Metoda prin suprapunerea mi~cgrilor.Fie doui migciri laminare rectilinii de sectiuni drepte diferite, in care se cunoagte distributia vitezelor: u, = F, (y, z), u, = F,(y, z)

Migcarea definiti prin:


11

F(y, z) = mu,

+ nu,

(10-44)

r n ~i

se obtine K, = K, = K. Aceastii suprapunere matematic5 este posibilii dacii se poate calcula. u fn exteriorul contururilor partiale (prelungire analitici) gi daci, in domeniul de suprapunere, functiile de repartitie a vitezelor sint uniforme gi nu comporti nici un punct singular. Aceastg metodi permite s5 se aducii o scurgere de form5 complex5 .la o suprapunere de scurgeri simple cunoscute. De exemplu : - un cerc gi un p5trat sau un triunghi inscris intr-un cerc conduc respectiv la un piitrat sau- un triunghi cu laturi curbe (fig. 10-13); - o elipsi gi un triunghi echilateral dau un profil ovoid (fig. 10-14).

n fiind constante. Daci rn + n = 1 gi K,

= K2

. 10-10. Retea de piitrate curbilinii

Fig. 10-11. Calculul prin metoda retelei de piitrate curbilinii a1 m i ~ c i r i i uniforme intr-o conducti avtnd sectiunea de o formi complicati

Fig. 10-12. Metoda E.G.D.A. pentru obtinerea unei retele de pitrate curbilinii inscrisii intr-un contur de o formi oarecare

Fig. 10-13. Calculul migciirii - unui fluid vtscos . prin metoda suprapuner-ii ctnd conturul este un piitrat, respectiv un triunghi curbiliniu

Fig. 10-14. Obtinerea prin metoda suprapunerii, a migcgrii unui . fluid viscos intr-o conduct5 de sectiune ovoidal5

Miparea fluidelor viscoase


,
I

.
t

10.5. CA RACTERUL ROTATIONAL A L MISCARII FLUIDELOR V ~ S C O A S E

Miscarea in regimul laminar, oricit de regulate ar fi straturile in care ea se p;oduce, fiirii amestecarea sau incrucisarea firelor de curent, este totusi o miscare rotationalii, in care rot V=# 0, chiar in c,ea mai simp16 Iorm6 a acest& misciiri 'si anume in miscarea permanent; in conduct2 rect ilinie de sectiune consiantii. Pentru a demonstra aceasta, vom considera Ox axa conductei in directia misciirii.:si u =# 0, v = 0, w = 0. h t r - u n punct oarecare, vectorul-virtej 'a1 y i tezei are componentele :
9

care, in condiliile date, devin:

Ecuatiile liniilor de virtej sPnt deci:

de unde rezulti:

deci ; Asadar rotorul vitezei si deci virtejul vitezei este diferit de zero, aviild valoarea :
9

lol=
a d icii :

,v
1

rot

=~

X o

du du -+- w 221z - l ( z() ) =1 T Z Z ,


2C
2
2

w = 0

grad u.

Din ecuatia (10-47) rezultii cii liniile de virtej se confundii cu liniile de vitez6 egalii (izotahe), iar in ecuafia (10-48) gradientul lui u se calculeazii in

286

Hidraulica
L.

sectiune transversali, d n fiind un element de lunqirne normal pe curba imtahi dintr-o astfel de sectiune. In sfirsit, din relatia:
9

dacii tinem seama de (10-48), rezulti: adicii efortul de frecare 7 este proportional cu viteza de rotatie a vectorului-virtej . A~adar,liniile izotahe din sect iunea transversala sint singurele lini i d e virtej ale miyiirii *.

10.6. DIFERITE APLlCATlI ALE TEO RIEI MIVCARII FLUIDELO R vISCOASE


a) Lubrificatia. Una din cele mai importante aplicaf i i ale teoriei misciirii fluidelor vfscoase este teoria lubrificafiei, care, apartinind domeniulii constructiei de m a ~ i n inu va f i expusii fn acest tratat. 0 tratare amplii, exhaus, tivii a acestei probleme, datoritii Prof. N. Tipei, este publicatl in ,,Hidroaerodinamica lubrificaf iei" (1957). b) Viscozimetria este tehnica mlsuririi viscozi tiitii fluidelor. Aceasta tehnicii a cipitat o mare dezvoltare ~i s-au construit numeroase tipuri de viscozimetre, folosind diferite tipuri de mi~ciiriale fluidelor viscoase. Viscozitatea este o miirime fizici legatii si de alte proprietiti fizice si chimice ale fluidelor care intereseazii tehnologja materialelor, fizica, fiziolbgia etc. c) Transportul fluidelor viscoase prin conducte. Aceastii chest iune se bazeazii pe legea miscririi fluidelor viscoase in conducte, expusl in acest capitol, dar va f i cornpietati cu diferite considerafii tehnice in capitolul XIV.
,
Y

'%

A se vedea C. Mateescu, Cornuniclrile Academiri R.P.R., t. V I I I , Nr. 5 1958.

Capi tolul X I

M i ~ c a r e aturbulentii

1 1 . 1 . T RECEREA DIN MI$CA REA LAMINA RA

fN MI$CA REA TURBULENTA


S-a ariitat la capitolul 111 c i mi~careaturbulentii este structural cu totul deosebi tii de rni~carea laminarii: - Nu se rnai produce acea mi~carein straturi care caracterizeazi miscarea laminari ; liniile de curent se incruci~eazi, fmpletesc ; in masa fluid;se lui in miscare apar virtejuri care, dupii un parcurs linistit, se amortizeazii. - ~ i i e z aPntr-un punct din spatiul ocupat de fluidul in miscare permanenti nu are niciodatii o valoare constanti; de asemenea, direcfia vitezei se schimbii in fiecare moment, componentele vitezei au caracterul unor mirimi care oscileazi in jurul unor valori medii. - Pierderea de sarcini de la un punct la a l t u l a1 unei conducte sau a1 unui canal care transport5 fluidul este mult rnai mare decit in m i ~ c a ~ e a laminari, ceea ce dovede~te i fortele de frecare sint mu1 t rnai mari in miscarea c turbulenti. S-a rnai ariitat la capitolul 111 c6 trecerea tiin mi~carea laminari in mi~carea turbulen t i se face cind nurnirul adimensional

trece de o anumitii valoare numiti critics, oricare ar li nalura fluidului, insa depinzind de forma sectiuriii de curgere. Astfel, la o conducti dreapti de sectiune circulari,, se deosebe~te nurniir critic inferior Re,, = 2 000, iar in un conditii obisnuite Re,, = 2 320. Dacii experienfa se face cu deosebite prea se elimina orice cauze perturbatoare (neregulari tiiti ale perecautii, telui, virtejuri in rezervor~~l amonte, vibratii provenind din mediul exterior etc.1, treceiea in turbulenfi se face pentru un numiit- Re mult rnai mare decit 2 320, numit numir Re critic superior, a cirui valoare poate diferi mult de la un caz la altul. Dintre aceste diversevalori ale numirului critic. cel rnai imeortant este numgrul critic inferior, deoarece el marcheazi limita de stabilita'te a m i ~ c i r i ilaminare, adici orice perturbiri s-ar aduce miscirii, la aceasti valoare a lui Re, miscarea revine de la sine la regimul laminar care este in acest caz un regim stabil. Dimpotrivii, nurnirul Re,, superior se a f l i intr-o zona de instabilitate; el se realizeazg printr-o sporire inceatg a vitezei, cu pistra-

288

Hidraulica

rea precaut iilor arii ta te, ins2 dacii se introduce o perturbare, cliiar treciitoare, miscarea tiece in turbulent5 si nu mai revine la regimul laminar. Se poate spune cii pentru R-e > 2 000 rigimul stabil de miscare este regimul turbulent.
9

Care este cauza intirni care produce turbulenta ~i cum s-ar putea determin'a prin calcul nurniirul Re critic? Dintre diferilele teorii pro- puse pentru a da un rispuns la aceasti chestiune , Re =32 ,,teoria stabilititii d u p i rnetoda rnicilor oscilatii" este cea rnai consolidata, rnai cu seams d u p i ce in ultirnii 20 de ani s-a pus in e ~ i dents, prin experiente de mare precizie, cii rnisc6ri oscilatorii de foarte rnici arnpli tudine i n stratul de ling5 perete, oricite precaufii s-ar lua pentru asigurarea unei rni~c6rilinistite. Aceste r n i ~ c i r i abia perceptibile se arnpliRe -65 ficii dacl Re > Recr, pini ce se destrarni, difuzindu-se P rnasa f luidului, irnprirnind m i ~ c i rii n caracterul turbulent ; iar daci Re < Re,,, aceste rnici oscilatii se arnortizeaz5 rapid, f6rl a schirnba regin~ullaminar. Trebuie rernarcat c l exist5 o fazi prernerggtoare trecerii in regirn turbulent, cind mi~ciii-ilesinusoidale ale unor fire de curent sau unele virtejuri izolate qi repetate, fie ca sint provocate, fie ca sint ,,spanRe=m tane" (adici fir5 a l i se fi putut determina Fig. 11-1. Aparitia de virtejuri izolate la cauza), nu schimbl regimul ]inistit atit timp c ~ t trecerea din m i ~ c a r e laminar; in m i ~ c a r e nLlmirul Re rimine sub Valoarea critics infeturbulent5 rioari. Experiente ficute cu ulei uri viscoase au pus in evident5 'asemenea r n i ~ c i r i (fig. 1 1- 1). Cind tn aproape intreaga mas2 a fluidului rni~cirile pulsatorii sint generalizate, se constituie : regirnul de ,,turbulent5 deplins". Intrucit cauzele perturbatoare se manifest6 incepind in stratul de fluid de ling5 perete, ne propunem a dezvolta teoria stabilitiitii rnigc6rii la capitolul XII, care trateazi despre stratul-lirniti.
~-

spar

-4

11.2. STRUCTU RA MISCARII TURBULENTE Struc tura misciiri i turbulente este determina tii de suprapunerea unor misciri de agita(ie a particulelor peste o miscare fundamentalii care ar f i 'guvernatii de ecuatiile lui Navier-Stokes. Este de remarcat cii miscarea de agitatie a particulelor nu este la nivelul moleculelor, cum se admit'e in teoria cinet i'cii a gazelor sau in cazul misciirilor browniene. Nu moleculele, ci grupuri mari de molecule, denumi te moli, elemente macroscopice, part icipii impreunii la mi sciiri oscilatorii. Aceste oscilafii sint departe de a f i sinusoidale, ci sint foaite complicate, putlndu-se totu7i observa o suprapunere de misciri de d iferi te frecvente gi ampli tudini. Tn figura 1 1-2 se d i diagrama vitezelor u ~i v in funcf ie de timp, intr-un punct a1 unei sect iuni prin albia unui riu. Se poate observa cii abaterile vitezei in jurul vitezei medii iau uneori valori mari, chiar de 50% ; de asemenea, la vitezele vintului se constat2 variatii temporale tot atit de mari, pe cind in canale si in conducte d e forme reiulate rniscarea este rnult mai linistit2. ,
y
9

Migcarea turbulentd

,*

289

Atit intr-o miscare ,,deplin turbulenti" cit si intr-o miscare laminarii cu


perturbiri, fiecare mbrime mecanicb poate f i consiheratii ca suma a doui mirimi cornponente: o miirime medie temporal5 si o mirime pulsatorie. De exemplu, componenta dupi dtirectia x a vitezei fnti-un punct este suma a doui viteze:
I

Viteza este ,,viteza .de transport", medie ternporali * a vitezelor u, definitii prin relafia:
-

. -5
1

to+T

u (1) dl,
to

(1 1-3) iar u' este ,,viteza de agi.tafie", o miirime cind pozi t ivii cind nega t ivii, egal6 cu diferenf a (u u) (fig. 11-2). Rezultii cii media temporal6 a lui n' este nulii:

Fig. 11-7. Variatia vitezei

14

in mi~careturbulent%

Intr-o miscare permanenti, durata T se va lua suficient de mare pentru ca valorile mkdii ale lui u, pentru intervalele de timp to ... (to T) ; (to T ) ; ... (t, 2T) etc. s i fie practic egale, adici:

De fap t, nu se poa te realiza decit o mi~carecvasi-permanentg. Pentru oscilatii de frecvente rnari, media se realizeazii Pntr-un timp T de cPteva secunde, dar pentru frecvente mai mici, cum se fntimpli la cursurile mari de a p i , trebuie sii treacii rnai multe zeci de secunde sau chiar minute pentru a se avea media. (De aceasta se tine seama la efectuarea miisuriirilor de debit ale cursuri lor de apii .) Acelea~i consideratii sfnt valabile pentru toate componentele vi tezei, precum ~i pentru presiunea p Pntr-un punct:

+ u';

v+ v';

w = w -1- w ' ;

p = p+ p';

(In cele ce urmeazi, orice semn barat cu


temporall.)

o linie va Pnsemna o miirime rnedie

porale, s i nu se confunde c u milrimile vectoriale.

* Reprezentarea prin li tere barate a diverselor milrimi (viteze, presiuni etc.) rnedii tern-

290

Hidraulica

Prin rnisc5rile-in toate direcfiile ale particulelor se produce un amestec intens a1 fluidului precum ~i a1 cant itsfilor de miscare, ceea ce are ca urmare a ---in cazul m i ~ c i r iin conducte-o micsorare importai~ti vitezelor 11in punci tele apropiate de axa conductei, 'astfel c i diagrama distribuf iei vi tezelor este mu1t mai plat5 in miscares turbulent: decit in miscarea laminar5 (fig. '11-3)9

.A.

11.3. STUDIUL EXPERIMENTAL. A L STRUCTURII MISCARII TURBULENTE


Structura migclrilor turbulente fiind foarte complicatii, a fost nevoie de cercetiri experimentale fine cu aj:utorul unei I aparaturi speciale, care s i inregistreze automat puisatiile vitezelor, iar tn timpul din urmi gi variatia presiunilor. Fig. 11-3. Distribufia vitePentru masurarea vitezelor se Pntrebuinteazi: zei in migcare laminari gi in - Clnd curentii sint de dimensiuni mari ~i au nurnere regim turbulent Re mari, m o r i ~ t ihidrometrice obignuite, tnregistrarea turatiilor ficlndu-se cu un cronograf. IntrucPt morigt ile deranjeazii structura curentului gi au ~i o inertie importanti, s-au folosit aga-numitele micromori~ti,c u inertie redusi. Inconvenientul semnalat rimPne, ins2 atenuat. - Metoda cinematograficci. Se satureazl curentul cu bule de aer gi se c i n e m a t ~ g r a f i a ~ g - 1 - -s la intervale curentul puternic luminat, cu timpuri de expunere foarte scurte \ 200 mici de timp. Traiectoriile bulelor apar ca linii lurninoase Pntrerupte, care se misoar5 apoi pe proiectia, f i c u t i pe un ecran, a filmului. Se obtin valori cvasinstantanee ale vitezei (pe durata t impului de expunere) gi valori medii (media valorilor instantanee). In locul bulelor de aer, care prezinti inconvenientul c i au o migcare ascendenti proprie, se folosegte mai bine o emulsie de amestec de clor-benzol gi vaselini a cirei densitate este apropiati de aceea a apei. Dupg E. M. Minski aceste misuriri se fac cu 0 eroare de 3-5%. Metoda are mai multe avantaje, precum :. nu este deranjatg structura curentului, se pot misura simultan componentele vitezelor Pn puncte diferite, se pot urmiri traiectoriile, deci se poate aplica metoda Lagrange. Metoda are gi inconvenien te : nu se fnregistreazi pulsatiile de frecventg mare, nu se aplici la curentii de aer, nici la viteze mari, iar prelucrarea rezultatelor este anevoioasi. M etoda termo-anemometricci este cu deosebire avantajoasi la experientele cu curent i de aer. Ea- se bazeazi pe variatia rezistentei electrice a unui fir conductor cu temperatura conducorului. Un astfel de fir (de obicei de plating) fictnd parte dintr-un circuit electric este introdus in curentul de aer, unde se Incilzegte datoritg curentului electric. Tempera tura la care se ridici firul este Pnsii fn functie de viteza f luidului care-1 ricegte, deci tnsigi intensi tatea curentului electric va varia Sn functie de viteza fluidului. S-a stabilit cii exist2 relatia:
\
A

($

i2 = a

+ pum

(1 1-6)

In care i este intensi tatea curentului electric ;u'-'vi teza curentului de gaz ; a, p - constante experimentale ; Ud m = 0,35...0,5 variind ugor cu numirul Re = - , v

d fiind diamet ul firului de plating. Schema electrici a aparatu ui este argtat5 fn figura 11-4. Intensitatea i a curentului variazi cu ajutorul reostatului r gi se misoari cu ampermetrul A . Rezistentele a , b, c se aleg In functie de diapazonul

Fig. 11-4. Schema instalatiilor electrice ale termo-anemornetrului

de variatie a rezistentei R a firului de p latini. Galvanometrul G serve~tela balansarea puntii. Pentru misurarea vi tezei pulsatorii se inregistreazi variatia tensiunii electrice prin intermediul unui amplificator electric de tensiune. Intrebuintarea termo-anernometrului P a p i este Pngreuiati de formarea P jurul firului n n a unui strat de gaze care modifici conditille termice. Metoda termo-anemometricii permite gi misurarea directiei curentului, misurarea componentei vitezei de agi tatie d u p i o perpendiculari pe directia vi tezei de transport, misurarea momentelor de corelatie etc. (v. paragr. 11.7). Vom da cfteva rezultate ale metodelor de misurare a vitezelor, care pun in evident2 structura mivcgrii turbulente ~i caracterul statistic a2 fenomenului. In figura 11-5 sPnt redate, dupi experientele ficute de E. M. Minski, intr-un canal de laborator, curbele de frecvente ale componentelor longi tudinale ~i verticale ale vi tezelor de pulsatie h t r - u n punct la 0,18 H de la fund ~i la 0,90 H de la fund, H fiind adincimea canalului. Se vede c i punctele experimentale se situeazii destul de aproape de curbele teoretice de distributie a frecventelor obtinute prin formulele de probabilitate a erorilor, ale lui Gauss. In formulele (1 1-7) nu1, nV1sfnt frecventele vitezelor de pulsatie (agitatie) u' ~i v', iar aul ~i avl sPnt mediile pitratice respective ale lor. nu1=

1 e 2ncw1

--u12 2

20#4

, nu1 =

II

1 e '2navl

- -vt2
2oVl
2

(1 1-7)

'

Se observi c i pulsatiile sPnt mai puternice inspre fundul canalului decit la supfarati, F axi. Se mai constati c i curba de distributie a frecventelor este aproape identici pentru viten zele u' $i p f la suprafati $i difer8,intre ele apreciabil la fund. Acest fapt se evidentiazi $i mai bine in figura 11-6, unde se reprezinti variatia cu adincimea relativi in canal a valorilor relative ~ P / G ~i Se vede c i pe cind componenta orizontalii a pulsatiei creqte de la f a t i la fund, componenta verticali rimine aproape constanti, afar5 de un strat subtire de la fund. Totodati, componenta vertical2 a pulsatiei vitezei depinde foarte putin de numiirul Re. Concluziile precedente sint valabile numai pentru ,,turbulenta deplinii" din conducte ~i canale. Trebuie mentionat c i fenomenul de turbulent2 are aspecte diferite in functie de conditiile la limiti ale curentului, ins5 caracterul statistic a1 fenomenului se mentine totdeauna.

V3/umax,;21~ V P / G ~ ~ . v?/

Fig. 11-5. Curbele de frecventi ale vitezelor de pulsatie uf ~i vf in doul puncte ale unui profil vertical a1 unui canal

- Alte metode. DatoritS variatiilor oscilatorii ale vitezelor se prod uc fluctuatii gi ale presiunilor gi cu cit turbulenta cregte, se miiregte gi energia cinetici a vitezelor de agitatie Prin anumite dispozitive experimentale se pot pune P evident5 variatiile presiunilor gi efecn tele energiei cinetice. Astfel, In Laboratorul de Hidrotehnicii a1 Institutului Politehnic Timigoara* au fost Inregistrate variatiile presiunii unor vine de a p i in aer liber, In sectiunea de kiidere, vinele provenind de la deversoare gi orificii de diferite forme. Vina ciizind pe o placii elastici, de metal, servind ca ' receptor a1 vibratiilor, acestea YIsint transmise prin bare rigide la un vi brograf ,,Geiger". In 0,8 figura 11-7 se repraduc vibrogramele obtinute I11 cazul roduse de un deversor 46 triung iular, din care se cons t a t i existents unor vibratii 94 comylexe, rezul tind din su' . prapunerea unor mi~cgri oscilatorii de frecvente gi ampli42 tudini diferi te. Printr-o alt5 experientl, 0 . 002 OD4 006 408 0.1 412 014 416 &I8 efectuatii la acelagi laborator, se pune in evident5 importanfa energiei cinetice a - vibratiilor dintr-o vin5 in aer Fig. 11-6. Variatia valorilor relative ~i in liber P reaim turbulent. 0 n u u de apiwtn regim linigtit functie de adincimea relativii T canal (dupii E. M. Minski) vIn5 aspectul unei bare de n are gheat5 transparent5 ; ciizfnd pe;o plac5 de beton, aceasta nu suferi nici o alterare. Dacg Pi1 aceeagi ving de apg se introduce un fir de miitase cu diametrul de 0,25 mm, miguirea devine turbulent5 vi energia ,ibratiilor este capabil5 s i giureascii In scurti vreme placa de beton.
I

1 -v-7 / 7

Fig. 11-7. Variatiile presiunii In sectiunea de c5dere a unei vine de apii in funcfie de adincirnea saltelei de a p i , h,
1)

h, = 0; 2) h, = 26.7-32

cm; 3) h, = 35-40

cm

* Pompiliu Nicolau, Migcarea vibratoare a vinelor de ap2 in aer liber (Bul. ~tiintific
,

~i tehnic a1 Institutului Politehnic TimiSoara, tomul 3 (17), 1958).

11.4. CLASIFICA REA MISCARILOR TU RBULENTE Se deosebesc mai rnulte clase de misciiri turbulente care cuprind, fiecare, mai multe tipuri de misciiri. Dupii A. Townsend se deosebesc patru clase in raport cu conditiile de simetrie P care se dezvoltii turbulenta: n I. Iwtropa, adicii avind simetrie sfericii. Exemplu : Miscarea dupii un griitar uniform asezat la intrarea unui tune1 aerodinamic ap;oximeazii numai tmbulenta izo&opicii, deoarece aceastii miscare nu , este si omogenii, avind un pu ternic gradient de presiune in directia misciiri i , medii. 11. Bidimensionala', adicii exist5 o directie in care conditiile la limit5 nu variazii si P care deci turbulenta este statistic omogenii. Exemple: n Jet dintr-un ajutaj de liitime infinitii. Dfra din spatele unui cilindru infinit de lung. Stratul limit5 a1 unei pliici plane. Curentul sub presiune fntr-un canal bidimensional. Dira fn spatele unui griitar de cilindri asezafi la distante egale. Convectia liberii de la un izvor liniform he ciildurii. 111. Cu simefrie axiald. Exemple: Jet dintr-un ajutaj circular. Dira unui solid de rotafie. Curent sub presiune prin conducte de sectiune circular2 sau intre supraf efe ident ice concen trice. Convecfia liberii a unui izvor punctual de ciildurii. 1V. Bidimensionald si cu simetrie axiald. Exemplu : Curent intre doi cilindri concentrici roti tori. Dupii conditiile la limi tii deosebim: - Turbulent a in conducte si canale. - Turbulenta in stratul limit5 a1 unei pliici plane. - Turbulenfa in stratul limit5 a1 unei suprafete de rotatie fixii. - Turbulenta in stratul limit5 a1 unui corp in miscare de rotatie: - Turbulenta liberii. In aceastii lucrare cele mai importante dezvoltiiri se vor da miscirilor tllrbulente P conducte -si canale, precum si in stratul limit5 a1 undi pliici n , . , plane.

A.

11.5. DETERMINAREA TENSIUNILOR DATORITE TURBULENTEI 11.5.1. Leme


- Inainte de a dezvol ta metodele de determinare a tensiunilor suplimentare datori te
turbulentei, este necesar a stabili citeva reguli pentru calculul rnediilor mlrimilor care fluctueazi P cazul turbulentei (vi teze, presiuni e tc.). n Fie cp ~i 4 doul mirimi care sint fhnctii de x, y, z gi f, ~i fie ~i 3 mediile lor temporale. Este evident c5: * cp+$=i+J; CP . - + = c p a $ - . (-11-8 a)

Da%ci este oricare din cele patru variabile mentionate: n

S S
\

cpdn = idn.

Daci o rngrime cp este surna unei mirirni medii jurul lui zero), astfel c i 7 = 0, avem:

~i a unei mirimi fluctuante cp' (In


\

Media lui cp2 este:

Produsul a doui mirirni cp Si +, arnindoui variabile in timp, are media:

Terrnenii din rnijloc fiind nuli, rimlne:

1 1.5.2. Tensorul tensiunilor de viscozitate aparenti. Ecuatiile lui Reynolds


Observirn cii in ecuafiile lui Navier-Stokes (10-8) se poate face lnlocuirea urrnitoare:
,

Intr-adevir, dezvolttnd terrnenii din mernbrul a1 doilea se obtin terrnenii din mernbrul Pntti plus terrnenii din ecuafia de continuitate, a caror sum2 este zero in cazul fluidelor incornpresibile. Vom transcrie deci ecuafiile Navier-Stokes sub forrna:

La care se adaugi ecuatia de continuitate:

Mi~carea turbulent d

295

S i introducem in aceste ecuatii valorile medii ternporale ale tuturor rngrirnilo;, luind -u n interval de tirnp T suficient de lung pentru ca u, v ~i 6 tntr-un punct oarecare dat, si fie constante, deci presupunern o rniscare cvasiperrnanenti In care se anuleazii qi derivatele - - - in raport cu tirnpul. Cum i h r - o astfel de rnivcare rnediile cornponentelor fluepartiale tuante u', v', w' ~i sint nule, ecuatiile (1 1- 1 1) ~i (1 1- 12) se transforrni dupii cum urmeazi: Ecuatia de continuitate, deoarece

du' d' dw' ; , - ~i - sint nule, devine: dx dy dz

A~adar,in ecuafia de continuitate, valorile instantanee u, v, w pot fi inlocuite cu mediile ternporale u, v, w.

---

In ecuatiile (1 1-1 1) toti terrnenii care contin derivate se transforrng in virtutea lernei
(1 1-8 b), media derivatei fiind inlocuitg cu derivata rnediei. astfel c5:
d-(uu) .dx Apoi d -(uv) dx d = - (U v) dx d - = - [&I v dx d = - (u dx
U)

d - = - [U u dx

+ U'

u']

deoarece terrnenii liniari T u', v' se anuleazi. n

+ U'

v'] etc.

Ecuotiile (1 1- 1 1) iau, dupi efectuarea calculelor, forrna cunoscutg sub nurnele de ecuabiile lui Reynolds:

a-+v-+w-dx

- dw

- dw

- d;
dz

- 2 - -

dy

dp P dz

+ vAw

du'w' dx

+ dv'w' dy

dz

Dacg se cornpar5 aceste ecuatii cu ecuatiile Navier-Stokes (1 1-8) ale fluidelor viscaase, l g r i turbulenti, se constati c i existi In fiecare ecuatie, In rnembrul a1 doilea, trei terrneni suplirnentari depinzind de rnirirnile fluctuante. Pentru. a deduce ciror tensiuni suplirnentare l e corespund a c e ~i t terrneni, s l considerirn un tensor suplimentar datori t turbulentei, avtnd noug cornponente care, spre deosebire de eforturile totate, vor fi notate cu sernnul ,,prim6':

296

Hidraulica

Rezultanta fortelor suplimentare superficiale (adici .fortele de presiune gi fortele tangentiale de frecare) raportati la unitatea de mass va avea, conform ecuatiilor generale de migcare ale mediilor deformabile (3- l), urmiitoarele componen te, dupii directiile Ox, respect iv Oy, Oz:

Comparind deci ecuaf iile (3- 1) cu ecuatiile (1 1- 14) putem identifica componen tele tensorului suplimentar cu termenii respectivi din ecuatia (1 1-14): pu12 pu'vl
\

pu'v'
PV'~

pu'w' pv'w' pw'2

pu'w"

pv'w'

De exemplu : 7, = .ryx = - pu'v' etc. E for tur ile acestea se numesc tensiunile de frecare aparent2 ale mi+cn"rii turbulente. Tensiunile totale rezultii din 'insumarea tensiunilor din mi~carea unui fluid viscos la' care s e adaugi tensiunile frecirii aparente [v. ecuatiile (10-2) gi (10-4)]. Astfel :

Tx,

= i.

(* *) +
dy dx

pufv' etc.

S-a constatat experimental (pe baza miisuriirii vitezelor u , v, u', v' etc.) cii tensiunile provenind din viscozitate stnt importante numai intr-un strat foarte subtire lingii pereti, unde migcarea este laminari (sub stratul laminar), pe cind in masa fluidului, termenii datoriti. turbulentei sint acei ce predominii. Ecuatiile lui Reynolds gi tensiunile determinate prin ecuatiile (1 1- 17) consti tuie o bazL teoretici pentru cercetiri, ins2 nu pot fi folosite in practicii, atfta timp cit nu se cunoagte -- dependenfa mirimilor fluctuante u', v', w', de mgrimile medii u, v, w. De aceea, pentru. calcularea elementelor migcirilor turbulente, se folosesc P practici doui c i i dist incte: n - Se studiazi prin misuriri numeroase, in diferite cazuri de turbulent;, miirirnile fluc-; tuante gi se stabilesc legile statistice ale variatiilor lor. Aceste rezultate se prelucreazii cu ajutorul statisticii matematice qi se interpreteazii din punct de vedere fizic-fenomenal, in scopul' de a se constitui o teorie statistic2 a turbulentei. - Se fac ipoteze simplifieatoare cu privireda dependents intre diverse1.e mirimi ~i se constituie o serie de legi qi formule semiernpirice, cu scopbl aplicirii lor in practicii. Aceastg din urrnii cale a adus pin2 h prezent cele mai importante rezultate. Totugi teoriile statistice sint in plini dezvoltare.

--

Miscaren t urbulentd

29T

Conditiile la limit5 sEnt pentru vitezele medii temporale acelea~ica in cazul rni~cgrii fluidelor vtscoase, iar vitezele oscilatorii sTnt nule la perete. Aceasta are drept urmare c& qi eforturile de frecare aparenti se anuleaz5 la perete, r5rnPntnd ins5 acelea de viscozitate din miqcarea laminar;. Urmind conceptia substratului subtire laminar de la perete, urmeazl c5 vitezele oscilatorii ~i eforturile de frecare aparent5 se anuleaz5 sau sfnt foarte mici, ba chiar neglijabile qi 4n acest ,,film laminar". Trebuie s l admitem c5 imediat dup5 substratul laminar urmeaz5 o zon5 de tranzitie h care fortele de viscozitate real5 qi acelea de visco-zitate aparent5 sPnt de acela~iordin de mgrirne, iar mi~careaturbulent5 propriu-zis5 ocup5. zona dincolo de aceast5 zon5 de tranzitie qi intreg centrul rnasei fluide.

I 1.6. LEGILE MISCARII TURBULENTE


Fenomenul de turbulentii este desigur extrem de complicat si part iculele fn miscare sint supuse legilor statist icii matimat ice, ca orice >enomen s f o chasti;. In acest sens, vom adiuga in paragraful 11.7 o ,serie de notiuni si. observatii la cele date anterior. . Legile misciirii turbulente se refer5 la dependent a mirimilor medii tern- - porale u, v, w ~i p de coordonatele spatiului si de timp. Asemenea legi au fost ciiutate si formulate inci din .secolul a1 XVI I I-lea, atit in ceea ce prive$te: distributia vitezelor fn sectiunea dreap tii a unui curent rectiliniu, cit si pier-derea de energie datoritii fortelor de frecare pe unitatea de lungime a curen-tului.
9
9
'

1 1.6.1. Legile empirice ale distributiei vitezelor Aceste legi au fost cercetate in special in profiluri verticale, la canalesi rfuri, si intr-un plan diametral, la conducte cu sectiune circularii. S-a c h a t care este curlia de repartitie a vitezelor care se adapteazii cet. mai bine punctelor experimentale. Au fost propuse de ciitre diferifi autori,. pentru profilul vertical a1 unui canal de lungime foarte mare (fig. 1 18): parabola
1

t Y'

Fig. 1 1-8. Distributia vitezelor P miqcarea turbulent5 dintr-un canal . n drep tunghiular ~i o conduct5 circular& conform legilor empirice

'298

H idraulica

s u ax2 orizontali O'x (la nivelul apei) sau cu ax5 orizontalii O f ' x (deplasatii mai jos); parabola cu a x i verticali O y ; elipsa, hiperbola; chiar curba logaritmici sau parabole de ordin superior. Acestea douii din urmi fiind actual.mente curbele de distributie preferate, este demn de remarcat c i curba logaritmici a fost propusi, fnci din 1820, de F. E. T. Funk, iar R. Jasmund, In 1893, a ales curba logaritmici d u p i ce a determinat eroarea mijlocie a abaterilor a patru tipGi de curbe- f a t i de punctele experimentale in 445 profiluri si a constatat c i acelei curbe ii corespundeau erorile cele mai mici. Parabole de ordin superior au fost sustinute de T. Christen (1903-1904) pentru curba de distributie a vitezelor atit la canale cit si la conducte lecirculare (fig. 1 1 8 , peiltru acestea. din u r m i fiind propusi formula;

'

Citeva cunostinte importante care stau l a baza conceptiilor actuale .au fost de asemenea stabilite experimental in trecut. Astfel, fizicianul E . Duclaux a demonstrat, fn 1872, c i lichidul in miscare aderi de pereti, iar H. S. Hele-Shaw a demonstrat (1897-1901) c i 'lichidul aderii de pereti ,chiar in cazul vfrtejurilor si c i E apropierea peretilor miscarea este laminari. n In ceea ce priveste miscaiea turbulentii in conducte circulare, H. Bazin, prin miisuriri de precizie, a stabilit c i viteza u este egali chiar cu viteza medie Pn sectiune V, in puncte la distanfa de la centru egali cu 0,74 r, ceea -ce corespunde cu misuririle si teoriile actuale.
A

1 1.6.2. Legile semiempirice ale distributiei vitezelor


Incerciri de a se determina prin calcul legea repartifiei vitezelor s-au ficut incepind din 1915 si ele continu2 si fn prezent, dind nastere la mai multe teorii, pe care le vom eipune pe scurt, retinfnd rezultatele lor concrete. Ori,care din aceste teorii se desfisoari in trei faze: - determinarea legiturii dintre vitezele de pulsatie si eforturile de fre"care aparenti ; - determinarea unei ecuatii diferentiale care leagi v q i a t i a vitezei 'intr-up punct de .efortul de frecare total ; - rezolvarea ecuatiei diferentiale si stabilirea unor formule practice pentru calcul. In toate aceste faze trebuie urmiri t i indeaproape concordanta teoriei cu experienta. Ecuafiile si formulele stabilite Pn acest mod sint numite semiempirice, dat fiind cii elk se intemeiazi nu numai pe experienti dar si pe importante %considerati teoret ice. i a) Propozitii fundamentale. Legile distributiei vi tezelor in mi~carea turbulenti au la bazi citeva propozitii fundamen'tale, stabilite si interpre7
9
A

t a t e fizic de Tietjens, 0 . Reynolds, G. Taylor, L. Prandtl*, Th. KBrman. Aceste propozitii exprimii atit legs tura dintre tensiunile 7 si vi tezele d e agitatie, cit ~i dintre 7 ~i gradientele vitezelor medii temporaie. Aceste propozitii se intemeiaza pe numeroase fap te experimentale de seamii, publicate anterior de ciitre diferiti cercetitori, precum si pe alte experiente ul terioare meni te a ,verifica unele ipoteze. lY Desi expresiile care dau tensiunile da tor; te turbulentei erau cunoscu te d i n lucriirile lui Reynolds [v. ecuatiile (1 1-18)], este de un interes deosebit a urmari procesul de gindire care, plecind de la intuitia fenome, nului, a condus la o teorie care, desi imperfect& a putut lega o serie de' fapte ce pireau disparate si a -putut ulterior sii fie folositi i i in ;pract icii. Sii considerim cazul cel mai simplu, a1 unei misciiri plane, in care X viteza de transport 6 (medie temporalii) este funbtie de tj si c i vite- Fig. 11-9. Reprezentarea amestecului de cantitiiti de mi~care zele instantanee in A B sint diferite: uB - u, = u'. Fie o mas5 elementari Am, animati in afari de viteza U B si de viteza de pulsatie v' I n directia transversal2 miscBrii generale. Ea ihtrii printr-o sectiune Aw c u viteza UB in masele aflate 'in A in miscare (fig. 11-9). Cantitatea de miscare a maselor d(n A, dacii u' este pozitiv., a crescut I n timpul At, in direktia lui u, cu:
9
7

Ameu'
s

( p A o ev' At) u'.


9

Acestei variatii a canti tiitii de miscare f i corespunde impulsul unei forte F, ode acela~i sens cu u, cireia-i corespunde o forfii egala si de sens contrar aplicatii maselor din B. Acestea sint forfele de frecare aparefitii interne, Avem vdeci:

Ludwig Prandtl, fizician ~i inginer, niscut P 1875 la Freysing, In Bavaria, a profesat n $din 1901 la Hanovra, apoi la Gottingen, unde a condus mult timp Institutul pentru cerc e t i r i de mecanica fluidelor. A murit in 1955. Este unul din fondatorii mecanicii fluidelor . ~ aerodinamicii moderne. Cercetirile sale mai importante sint din domeniul turbulentei ~i i d i n teoria stratului limi t2. Publicatiile sale mai de seami sint : ,,Ergebnisse der Aerodynamischen Versuchsanstal t zu Got tingen" (192 l), ,,Bernerkungen uber die Entstehung der Turbulenz" (1926), ,,Bericht iiber: Untersuchungen zur ausgebildeten Turbulenz" ~i lucriirile de s intez2 : ,,Stromungslehre", Berlin (193 1, 1942) ~i ,,Hydro- und Aerotechnik" (Pn colaborare c u Tietjens).

300

Hidraulica

S-a luat media produsului u'v' in tirnpul At, pentru a obtine valoarea efortului specific de frecare aparentii 7'. Rezultii:

Sernnul minus este necesar pentru cii produsul u v este in general negativ, fntrucit la o dilatare intr-un sens (de exernplu u' > 0) trebuie sii corespundii o contractare in sens transversal, pentru ca rnasa total5 sii nu varieze (v' < 0). Pe de altii parte, sii consideriirn diagrarna vitezelor rnedii ternporale u(y) si yitezele in douii puncte In sectiunea transversal5 rnisciirii, la distanta &' intre ele (fig. 11-10). Am viizut c5 fntre vitezele de agitatie u' si 'v exist5 o corelatie ; astfel, la pereti toate vitezele'sint 9 nule, atit viteza de transport cit ~i vitezele deagitatie ; in alte puncte se pistreazi ahurnite ordini de rniirirne (v. paragr. 11-3). Corelafia este puter-. nicii fntre douii puncte foarte apropiate gi slab5 I Pntre puncte mai fndepirtate. Diferenta dintre vitezele rnedii temporale in douii puncte la distanta 1 fiind
9 9
1L

'

4-

A;=[Fig. 1 1- 10. Reprezentarea lungimii de amestec

du
9

dy

sii presupunern c i luiirn pe 1 astfel ca A sii fie egal ; cu media valorilor absolute ale lui lu'l, cornponenta vitezei de agitatie axialii. Miirirnea aceasta a lungirnii 1 a fost nurniti de L. Prandtl ,,lunghe de arnestec" si s-ar defini ca ,,distanta pe care tfebuie sii o parcurgii o particulii cu vechia vitezii, pin5 ce diferenta fntre acea vitezii ~i aceea a punctului unde a ajuns particula sii fie exalii cu viteza de agitatie din rniscarea -turbulentii". Este evident cii si v p
9

trebuie sii depindii in acelasi mod de - ca si u', adicii trebuie sii avernr '
9

du dy

Sub ultima formii, cu l2 = 111, se dii posibilitatea ca ~i sensul lui sensul lui
-

. r

sii urrneze

du

Constatiirn cii tensiunile de $freeareaparentii se deosebesc esential de cele de viscozitate, intrucit acestea din urrnii sint functii liniare de gradientul de--

dy

vitezii 'si de o. constantb fizicii p, pe cind in miscarea turbulentii se insumeazii cele d d u i efecte:
9

aP

7 . 2

p-f

au

p/2

8~

du - . - du .
'

(1 1-22)

dy

dy

Formula lui T' in turbulent; (11-21) se poate lega de propozitia lui Boussinesq, care a introdus notiunea de coeficient de viscozitate aparent6 propunfnd formula:

In aceastii formulii, E joacii acelasi rol ca v din formula lui Newton. Cornparind formulele (1 1-21) si (1 1-23) rezbltii cii viscozitatea cinematic6 aparentii:

nu ,corespunde unei proprietiiti fizice a fluidului si n u a r e nici o legiiturii cu


9

viscozitatea. Formula (1 1-21) nu elucideazii cornplet problema, ci se Pnlocuiesc doar vi tezele de agitatie u' si v' cu o mtirime liniarti 12. T o t u ~ i s-a dovedi t 'cii aceasti miirime este mu1t mai uSor de determinat , , fiind o fu'nctie numai de spafiu, ale cirei valori se pot verifica experimenta.1. Este deremarcat cii la formula (1 1-21) a ajuns si Th. von KBrman prin teoria simili tudinii mecanice. Utilizarea acestei formule d e ~ i n d ede alte i ~ o t e z esau de structura formulei admisii pentru lungimea I. Ptstfel, Prandtl a'dmite cii 1 poate fi exprimat Sn zona de 1Pngi perete prin: ,
9

1 = xy,

(1 1-25)

fn care x este o constant5 adirnensionalii, iar von KBrrnan* giseste prin teoria s'imilitudinii cii 1 trebuie sii depind5 de distribuf ia vitezelor konform formulei

I( fiind de asernenea o constant5 adimensionalii.

Sii considerim acum tele doug cazuri de mivciiri turbulente, singurele rezolvate prin metodele semiernpirice: o rnivcare plan6 intre doi pereti paraleli si miscarea permanent6 P conduct; circularii. * n
9

Kongresses f . Techn. Mechanik, Stockholm (1930).


\

* Th; v. Krirman, Mechanische Ahnlichkei t und Turbulenz, Verhandlg. d. 111 Internat.


I

L:

b) Cazul mi~ciiriiplane intre doi pereti paraleli, situati la distanta 2h. Aplicfnd teoria l u i Prandtl, vom scrie ecuatia (1 1-21) in scopul integririi ei: *
I

De acum inainte, tensiunile 7' 111 miscarea turbulent5 vor f i notate z, fir5 accent; apoi mirimile medii temporale vor f i scrise nebarat, afari d e paragraful 11.7, unde este nevoie a se mentine semnele barate. Se define~te prin relatia 4 z l p = v, o mirime de natura unei viteze, care poarti numele de ,,viteza de frecare" sau ,,de alunecare". Ling5 perete, z= si ,,viteza de frecare la perete" se noteazi : ,

Totodati considerim pe 1, lfngi perete, conform relatiei (1 1 2 5 , astfel c i Entr-o zoni lingi perete avem riguros exact:

Prin integrare, se obtine:

Desi prin ipotezele ficute aceasti ecuatie este valabili pentru regiunea de lfn& perete, t o t u ~ iea a fost extinsi pentru intreaga sectiune si confruntarea ei cu experientele a dovedit cii aceastii extindere este valabib. Aceasta se explici ~i prin faptul c i atit v, cit si x scad de la perete spre axa sectiunii si raportul lor nu variazii mult, riiminind ca sii se adopte pentru constant: d o a r e a care permite o cPt mai buni concordant5 a formulei cu curbla experimentali. Aceast5 valoare este x = 0,4. In planul median a1 conductei, y = h si u = umax In troducind aceste . conditii in ecuatia (1 1-30) se obf ine ecuatii a d i q n s i o n a l i (1 1-31) :

adic5 vi teza ,,deficitar5 relat iv5" este invers proportional5 GU logari tmul adfncimii relative. Formulele (1 1-30) ~i (1 1-31) au caracterul de ,,univetsaleU, valabile oricare ar f i conditiile scurgerii turbulente in sectiunea datii. Ecuatia (1 1-31) se poate scrie si sub forma:
9

Mipcarea turbuletztci

303

si este valabilii atit in cazul conductelor netede cit si a1 celor rugoase. Trebuieclbservat cii formula riu mai este valabilii in zona'filmului laminar de linqii perete, unde putem considera pe o grosime 6 ca,miscarea urmeazii legea lichci-delor viscoase. \Pentru aceast a scriem cii duldy la perete are ca uw valoare medie raportul - (figura
9

11-1 I), uw fiind viteza la trecerea din zona laminarii Pn cea turbulentii:

de unde rezultii:

intr-adev5r,

U 'O *

este un nu-

mgr adimensional, analog cu nurnifrul Re, ~i distanta 6 marcheazii trecerea din miscarea laminarii in miscarea turbulentii, care * trebuie sii se facii atunci cind acest numiir are o akumitii valoare criticii N. Din esperienfele lui Nikuradse si apoi ale lui Grujienko rezultii cii acest numar poate f i luat -- 11. ~ i (11-33) se deduce 6 ~i urn,,. i Acum sii rezolviim aceeasi problema dupa teoria lui Kiirman. Intr-un punct la distanta y de pere'te avem, conform formulelor (1121), (1 1-24) si legii distributiei lui T:
A

Fig. 11-1 1. Distributia vitezelor in sectiunea circularii a unei conducte in regirnul turbulent, dup5. conceptiile actuale

Sau, extriigind riidicina piitratii:

Integrind, se obf ine:

de unde, printr-o nouii integrare Tntre limitele y

0, y

h, se 'obtine:

Hidraulica

In aceasti formuli, valoarea experimental2 a lui K = 0;36. Comparfnd rezul tatele date de cele dou2 formule ale distri butiei univer:sale a vitezelor (1 1-31) si (11-36) se constati diferente foarte mici fntre ele si curba dedusi experimental. i c) Cazul mi~ciri permanente intr-o conducti circulari dreapti. Incii pe la 1775, de Ch6zy a propus prima formuli aplicabili pentru calculul pierde.rilor de sarcini in miscarea uniform2 a curentilor cu suprafata liber2:
9 9

incare: Veste viteza medie in sectiune; R - raza hidsaulici; i - p a n t a hidraulici sau . - pierderea--- sarcini pe unitatea de lungime de canal; C - - . u E o T --.---. de --c i e n t d e p inzind de rugoiifa-fea* aT6ieT: -Se'poa te vedea usorcZ acest coef icien t nu este adimensional ([C] = L1I2T--I). Formula prop<sii de Darcy fn 1865 entru -p-anta_._ __ . energetici .J- . a conductelor este corecti si din punct de vedere %~ensional, coefici~ntulA fiind numir pur :
-Ll*lrs

In %ceast2 formulii, D este diametrul conductei si A este coeficientul de -pierdere de sarcinii in lungul conductei. v Daci punem D = 4R ~i compariim formulele (1 1-37) si (1 1-38) rezultg .cii fntre A si C exist5 relatia:
9 9

,deci ambele formule: (11-37) si (1 1-38) pot fi folosite atit pentru calculul pierderilor de sarcini fn conducie cft ~i fn canale cu nivel liber. S-a constatat 'prin experiente numeroase cii C si ' A depind in special de raza hidraulici si de rugozitatea perefilor conduct& sau canalului si s-au -propus numeroase formule pentru evaluarea acestor miirimi (v. cap. XIV si *cap XVI I I). : Prin cercet5ri ficute dupii 1910 s-a observat c i daci peretii conductei -sint foarte netezi (sticli, metale trase s.a.), A depinde de alti parametri decft in cazul cind peretii sfnt aspri. De aceei a fost necesar sii se stabileasci formule deosebi te pentru conduc tele netede si pentru conductele rugoase. 1) Conduct6 circular6 cu perefi nitezi. Urmind aceea9i metodi de expunere .ca pentru miscarea plani fntre doi pereti, vom arita cum se ajunge la formulele de-cafcul atft dupii teoria Prandtl cEt ~i dupi teoria lui KBrman. Mai fntfi observiim cii- formula (11-32) este' valabilii ~i in acest cazi :inlocuind pe h cu r,, raza conductei, constantele fiind obf inute experimental
9

Migcarea turbulent ci

305

Tot atit de valabilii este ~i formula analog5 cu (1 1-36):

In care I =-- 0,36. Este instructiv a compara aceste doui forinule si c.u formula ( d a t i de H. Darcy in 1855, care urn-o 'poate f i pus6 sub forma : Vor
9

>

Din figura 11-12 - s e vede c i cea mai bung concordant5 cu valo'rile experimentale o are formula 1 1-40), dar ,si formula (1 1-42) d6 valori foarte precise in toati sectiunea afar6 de o zonii lingi perete, de 0,25r0. Formulele de mai sus nu sint valabile- in zona filmului laminar, unde miscarea nu mai este turbulenti. D& la distanta 6 de perete, ecuatia (1 1-40) trebuie s i fie satisficuti. Ca si pentru lmiscarea fntre pereti plani, vom avia, conform relaf i i lor (1 1-33):
9

~nlocuind P ecuatia (1 1-40) n uw pe y = 6 s i P = N , o b f i n e m .


9

f a

co~espunzBto~ Cbrmulei N -37

2 core~puntBtuorfo~muletN-38

v*o

- -N
UW
A

3 co~espunz8'f ~ o ~ m u I e i -39 UP N
- 5,75

- Urnax V*O

lg ~ o V * O Nv
9

V*o

Fig. 11- 12. Comparatia formulelor moderne pentru distribuf ia vitezei in m i ~ c a r e turbulentg
9

De aici se deduce

urnax

si se inlocuieste fn ecuatia (1 1-40) obtinindu-se:

v*o

Aceastii formulii poate f i considerati ca formula final5 pentru calculul practic a1 distributiei vitezelor in conducte netede. Pentru efectuarea lui ~ , / p . In acest scop folosim formula cunoscutii (6-46) : trebuie cunoscut u,o =
A

Migcarea turbulentd

fn care J este pierderea de sarcini liniarii pe conductii, iar

Cu formula (1 1-44) calc.uliim pe urnax pentru y ,

r,:

Viteza medie fn sectiune, V, se obf ine din integrala de volum a vitezelor , care dB debitul raportat la v, :
* . -

In sfirsit, grosimea filn~ului laminar la conducte netede se calculeazi plecTnd de la 'formulele (1 1-43) si (1 1-45):
9

Dupi formula Darcy, J = mula lui 6, gisirn:

'

IV2 -, de 0%
-

gJr0 - v2 unde rezul t i - - 8

Inlocuind in for-

s=
'

fiG= 11:ds.
1I

VD
I

N . 300
I-'

Formulele (1 1-48) ~i (1 1-48 a) permit a calcula, pe diferite cii, grosirnea stratului laminar. 0 altg teoriedernni de rernarcat a fost emisi de" I. Ta lor cu citiva ani Pnainte de " G. . Prandtl, plecind de la ideea c i turbulenta se produce prinfr-un ransport de virtejuri dintr-un strat P altul, ceea ce creeazi o forti egali cu rezistenta la rni~carernanifestatii prin piern derea de sarcini. Principiul rnetodei se poate urrniri rnai uSor in cazul rni~cirii perrnanente in directia Ox, intre doi pereti plani paraleli. Ecuatiile de rni~carese reduc la:

- -fYMI

intructt in turbulenta deplini pot fi negli jate fortele de viscozi tate, iar fortele rnasice datori te gravitatiei sint echilibrate de presiunea hidrostaticii, astfel c i fn rnernbrul a1 doilea intervin nurnai variatii dinarnice. Aceasti ecuatie se poate pune sub forrna:
\

P care n

este singura component2 a virtejului diferit2 de zero. Considerind valorile medii temporare, viteza deci ecuatia devine :

dv nu depinde de x , iar ; 0 gi - = 0, = dx
w.

In timp ce masa-vfrtej se transport5 de la punctul y la y

+ 2, vPrtcjul

a variat cu:

-2 dy -

1 du

3..

a ~ a d a r poate scrie: se

deci :

Pntrucit v este identic cu viteza de pulsatie v. ' Pentru a compara acest rezultat cu teoria lui Prandtl s2 formlm ecuatia de mi~care dup2 aceast2 teorie. Variatia cantititii de mi~carefiind in acest caz:

1 dp ~i fiind egalg cu aceea~i forti - - , inseamni c i diferenta Pntre cele doui teorii ar - P dx exista numai daci produsul iv' ar depinde de y.

Dup2 cum se vede, ~i fn teoria lui Taylor apare o lungime analog5 cu lungimea de amestec. Pentru cazul a doi pereti plani paraleli, situati la distanta 2h, y fiind mgsurat de l a perete, s-a g2sit prin integrare urmiitoarea lege de didributie a vitezelor: Umax u - - [arc sin ( I - ) I r - 1 - y '12 y 'Ir v*o K

(--) ]

Prin experienti s-a determinat I = 0,23. ( Pentru n ~ i ~ c a r en conducte circulare legea de distributie a vitezelor este: Pa

y miisurat fiind de la perete. Pentru I se ia valoarea 19. (

Miqcarea turbulentii

309

J
I

Aceste formule ale lui Taylor reprezintii tot atit de bine mi~careaca ~i formulele lui KBrman ~i Prandtl, ceea ce dovede~tecii dacii un fenomen nu este precis cunoscut Pn adPncime, el poate fi Pmbriicat intr-o diversitate mare de expresii matematice.

I's

i'

, \

2) Conducfe circulare cu per@ rugozi. Ecuaf iile universale stabili te i de KBrman vi Prandtl sint valabile pentru orice misciri turbulente. . . - Cum insi rugozitatea implici o conditie speciali la limiti; trebuie definiti 7 f n s i ~ i nofiunea de rugozitate. Ping la experientele lui J. Nikuradze (1926) rugozi tatea era privi t i ca o proprietate i suprafefei unui perete, care, prin proeminenfele sau adinciturile c9t de mici ale sale, putea stfnjeni mai mult sau mai pufin mi~careafluidului, perturbind firele de curent ~i ocazio- nfnd formarea de virtejuri. Cantitativ, aceasti proprietate era apreciati sub + forma unui coeficient experimental, rezultind din misurarea pierderilor de sarcinP. Prin experientele 1ui J . Nikuradze cu conducte ai ciror pereti au fost ficufi rugosi in mod artificial cu un strat de nisip monogranular, de citeva sorturi; lipi t'cu ajutorul unor lacuri speciale, s-a pus in evident2 caracterul geometric a1 rugozititii. Anume, pentru acelasi mod de distribuire ~i aceeasi formi a .proeminentelor, ,,rugozitatea absolutii!' poate f i misurati prin iniltimea medie a acestora, deci - poate f i caracterizatii printr-o mirime liniari k,. k Rugozitatea relativ6 este raportul - dintre rugozi tate si raza hidraulici ,
r

iar netezimea relativi este inversul acestui raport adici k


10 . apar mirimi derivate, precum - (r,

In formule,
=

:
7

:i

6
ra F

trul). Dup2 unii autori, in cazul peretilor rugosi nu ar mai exista un film laminar, c2ci curentul inconjurind prokminenteli s-ar dezlipi cle peref i formind zone numeroase de dire (api moarti). T o t u ~ i ,dupi cum se ka vedea din capi tolul X I I I , orice'strat limi t i posedg un substrat laminar oricit de neregulat ar f i . Deci si in cazul rugozititii va exista la distanta 6 = y, de la perete o ,,vitezi la perete" uw. In cazul rt~gozii t i i caracterizate prin proeminent tele k, este foarte probabil c i y, este functie de acest k, adici:
9
A

D raza geometrici) sau - (D


I

diame-

m fiind un coeficient de form8 si de dispozitie a elementelor rugoase. Inlocuind f n ecuatia (1 1-40) pe u u, si pe y prin y,
9

mk obtinem:

si eliminind pe
9

Urnax

intre aceasti ecuatie ~i (11-40) se obtine:

v*o

310
Fie valoarea din parantezl in conducte rugoase:

Iiidraulica
=

A,. Obtinem formula distributiii vitezelor

Constanta A, variazii cu rugozitatea si formula are tot structura logaritmicii, Tntocmai ca la conductele netede. doeficientul A, se poate si el calcula in functie de A, dupii calculul prealabil a1 lui V, viteza medie in kectiune, in felul cum s-a obtinut formula ( 1 1 4 4 ) Se giiseste:

Fig. 1 1-15. Diagrame experirnentale de repartitia vi tezelor, P conducte circulare n (dupi F. A. $evelev)

Ecuatiile (1 1-51) si (1 1-52) sint formulele finale care dau distribufia vitezelor la miscaiea turbulentii fn conductele rugoase. ~ i s t r i b i t i avitezelor in conducta circular& cu perefi rugosi, conform formulei (11-51) a fost confirmatii prin experiente de mare preciie, cum au fost acelea efectuate de F. A. Sevelev (fig. 11-15).
d) Mivcarea in conducte avind sectiuni de diferite forme. Curenti in albii cu suprafala liberg. Pentru altfel de sectiuni de conducte decPt cele studiate mai sus, nu s-au putut Pnci aplica cu succes metodele care au dus la formulele semiernpirice, degi unele incerciri nu au lipsit de a transforma legea logaritmici a distributiei vitezelor lfngi perete ca o lege universali aplicabilfi oricgrui fel de sectiune. Mai importante sint rezultatele experimentale obtinute de unii autoci, in special de J . Nikuradze (1926), din care

Fig. 11-16. Migcarea turbulenti h conductiidesectiune drep tunghiulari (izotahe)

Fig. 11-17. Migcarea turbulenti P n conducti de sectiune triunghiulari (izotahe) .

s-au dedus topogramele izotahelor (curbelor de vitezii egal5) pentru conducte 'cu sectiuni: u n dreptunghi (fig. 11-16), un triunghi echilateral (fig. 11-17) ~i pentru un jgheab dreptunghiular cu suprafata liberg (fig. 11-18). Din examenul izotahelor se constatii c 5 acestea urmeazii aproape paralel conturul, chiar in unghiurile ascuti te unde serealizeazg vi teze destul de mari. Acest fapt este atribuit unor curenti secundari care pornind din centru spre vTrfuri se intorc la centru ocolind jum5tate din laturi (fig. 11-19). In cazul jgheabului cu pivel liber, se observ5 c5 viteza maxim5 T sectiune are loc citre suprafati, . n la 0,20 din- a d h i m e , Ldatorit5 frec5rii lichidului cu aerul.
*
+

.-

Fig. 1 1- 18. Mi~careaturbulent5 T n canal drep tunghiular (izotahe)

Fig. 11- 19. Curenti secundari in conduct5 de sectiune triunghiularii

Se mai mentioneazii c5 rezolvarea exact5 a celor cTteva cazuri de conducte sub presiune germite ~i rezolvarea cazurilor de canale deschise avind sectiuni care se pot deduce prin tiierea dupii planuri de simetrie a sectiunii conductei, astfel ca t5ietura s i fie ortogonalii liniilor izotahe (de exemplu, un semicerc, jum5tate dintr-un dreptunghi fnchis t5iat paralel c u una din laturi etc). Configuratiile astfel obtinute vor trebui insi corectate spre a tine seama de scobortrea punctului de vitez5 maxim5 sub nivelul lichidului.
1

1 1.6.3. Pierderile de sarcinii in lungul curentilor turbulenti in mivcare permanent;


9
t

a) Conducte netede. Mu1t i vreme calculul conductelor netede nu se fiicea c u formule de structurii special;, ci era inglobat in calculul conductelor ru-. ,goase; numai dupi 191 1, H. Blasius, in urma unui studiu critic bazat pe similitudine, dupii criteriul Revnolds, a propus pentru prima oar2 o formuiii special5 pentru calculul pierderilor de sarcinii in conducte netede. Aceastii formulii este:

In care h este coefic,ientul pierderilor de sarcinii pe metru liniar de conductii, V - viteza medie in sectiune, D - diametrul. Formula este valabilii pfnii la numeret Re ,< 100 000.

312

Hidraultca

Introducind pe A din formula (1 1-53) in formula Darcy, aceastca din urm5:. devine :
\

a fiind o constant5 dacii viscozitatea este constantg. A ~ a d a r ,pierderea de sarcinii este proportional5 cu viteza medie la puterea 1,75, cuprinsii deci intre 1 si 2 si apropiat5 de 2. 0 formulii rnai corectii pentru A s-a giisit in urma experientelor lui J. Nikuradze efectuate pentru o gamii intins5 de numere Re (de la 4 *lo3 la 3,2 *lo6). In scopul acesta se folose~te ecuatia (1 1-47), in care se inlocuieste v,, scos din relatia (1 1-45) si ecuatia lui Darcy:
9 9
A

L
)

Ecuatia (1 1-47) devine:

Ajustind formula pentru a se acorda cit mai bine cu experienta, se ajunge la:

sau fncii, prin transformarea 1ui O '


1

"*o v

se ajunge la formula:

- = 2 lg (Re )

V h

-0,8

2 lg

Re in aceastii formulii fiind dat in functie de viteza medie in sectiunea V- si, VD de diametrul conductei, adicii: Re = 9

Formulele (1 1-56) si (1 1-57) sint cele mai bune, in acord cu experientele fiicuk pin5 la si de cktre J ; Nikuradze. 0 formula iot atit de bung, avind si avantajul de a fi exprimati explicit in funcfie de A, este formula ~ o n a k o v ' :

b) Conducte rugoase. Coeficientul - pierderilor de sarcini A se obtine pentru conducte aspre (rugoase)' din legea distri butiei vi tezelor fn sectiune, datg de ecuatiile (1 1-51) si (1 1-52), cu restrictia c i coeficientii sint determinati pentru un singur tip de rugozitate, anume pentru ,,rugozitatea artificial; nisipoasi", folositi in experientele lui Nikuradze. Deocamdati ne vom ocupa numai de conducte circulare avind acesf tip de rugozitate. Pe baza experientelor citate, ecuatia (11-51) se poate scrie:
7

si prin integrarea de volum a vitezelor u, tinind seama, conform ecuatiei(1 1-55), c i :


t

rezultii imediat:

Dacii in loc de raza geometric5 r, se intrebuinteazii raza hidraulicii. R = -5si se aduce A la numiritor, ecuatia (1 1-60)se poate pune si sub forma:.
2
9
T

In formulele (1 1-60) si (1 1-61) care dau pe A pentru conducte rugoase, cfnd turbulenta este deplini, se observii c i nu mai intervine viteza medie In sectiune V, astfel c i A, introdus in formula Darcy, nu mai altereazi exponentul 2 a1 lui V, pierderea de sarcini specifici J fiind deci riguros proportionalii cu pitratul vitezei V. Asemenea misciiri turbulente se- cheami c6 se aflg in xona ~6tratica" pierderilor de s a r c i k , zoni care caracterizeazl ,,turbulenta depliniU. Dar, P afar5 de zona conductelor netede si de zona pitraticii a conducn telor rugoase, existi si alte zone cu alte tipu;i de misciri si aceasti zonare a fost precizati in cei mai mare misuri de J . ~ i k u r a d z k . c) Sistematizarea cunostintelor cu privire la coeficientul pierderilor de sarcing, in conducte. putem considera cii pierderea de sareini in lungul con-

314

Hidraulica
9

ductei se exprim5 In orice regim de miscare si pentru orice tip de rtlgozitate c u formula:
9

ln care caz A numgr adimensional, nu este totusi o constant5 ci, dupg cum , .se poate vedea din examenul formulelor stabilitk ping acum, este el insusi functie de Re, sau de netezimea relat i v i 3- de amindoi a c e ~ t parametri sau i
n

Sistemat izarea cunostintelor existente astiizi P aceasti privinf ii va fi n prezentatii prin doui grifice: - Reprezentarea lui J . Nikuradze, cuprinzind valorile A in funcfie de numirul Re, pentru miscarea laminari, pentru miscarea turbulent6 In conducte netede si pentru miscarea turbulentii in condudte, in majoritate ~ c urugozitate artificial5 (fig. 1 1-50). - 0 reprezentare mai noui, in care rugozitiitile artificiale sint fnlocuite c u rugozititi tehnice (fig. 11-21). In amindouii aceste grafice, abscisele reprezinti lg (Re), iar ordonatele Ig (100. A). In primul grafic, numit si ,,harps lui Nikuradze", au stat la bazii i n special experientele executaie de acesta cu conducte ficute artificial rugoase
.-r
A

Z6

28 30. '32 4

36 98 4.0 12 4

4 6 +B 5,D 52 54 ,

56

58 6 0 1

Fig. 11-20. Pierderile de sarcing liniare (A), P functie de Re ~i de rugozitatea n relativii (liarpa lui Nikuradze)

3 1-6

Hidraulica

'-0 cu diferi te sorturi de nisip monogranular, astfel cii netezinlea relativii -varia

de la 15 la 507. f n graficul din f i ura 11-20 dreapta I reprezintii ecuatia misciirii laminare, care fnceteazii pe a Re = 2 300 (Ig Re = 3,37). Zona II reprezintii o .zonii de nestabilitate, in care migcarea trece din regim laminar in regim turbulent. Aceastii trecere trebuie sii 'ne-o inchipuim. cii se produce fiicPnd sii curgii, intr-o conduct6 de diametru si rugozitate date, un debit fluid din ce in ce mai mare, realizind 'numere ~k din ce in ce mai mari . Dacii 3este suficient de mic (adicii rugozitatea relativii este mare), h.
9

creste continuu cu cresterea lui Re, intrind intr-o zoni de tranzitie I V, pentru a a;unge apoi in zona V, unde miscarea se caracterizeazii printr-un A = const,. independent de numirul d e . ~ c k a s t aeste zona ,:turbulentei depline" fiind totodatii zona piitraticii a pierderilor de sarcinii. In cazul cind netezimea relativii este mare (rugozitatea micii), A, dupii ce a iesit din zona I , nestabilii, trece in zona III constind dintr-o curbi, apropiitii de o linie dreaptii, pe care se astern punctele ce reprezintii misca-rea turbulentii in conducte netede. Dacii facem sii creascii mai departe numgrul Re, coeficientul A trece de pe curba I l l , in zona de tranzitie I V , numitii si zona prepiitraticg, pentru a trece apoi Pn zona piltraticii, V, unde A = c o d . Acestor zone le corespund urmii toarele ecuati i : 64 Zona I - ecuatia miscirii laminare A = - , rezistenta este datoritii
9 9

numai viscozi tiif ii ; Zona II - este functie de Re, nu depinde de k , dar prezintii mare nestabilitafe ; Zona II I - ecuatia ttlrbulentei netede 1 1-57) ; miscarea nu dep inde de rugozitatea peretilor, ci numai de numgrul Re; Zona V - ecuatia (11-60); A nu depinde de Re, ci numai de rugozitate (de numiirul r0/k a1 netezimii relative); Zona I V - (de tranzitie sau prepiitraticii), unde A = [(Re si r,/k). In caz~ilrugozitiitilor artificiale nisipoase, curbele de t r a n i i ~ e racor-se deazii cu curba III dupii o scoborire a-lui A, incii neexplicatii; in cazul rugozitiifilor tehnice, naturale, racordarea se face fiirii anomalii si poate f i calculatii [v. formula (1 1-62) si fig. 11-21]. In reprezentarea rugozitiitilor naturale (dupl L. F. Moodv, anul 1944) s-a trasat si o linie (punctatii) care reprezintii limita spre dreapta a zonei de tranzitie. ~ i e a s t i i curbii se determinii prin ecuaf ia (1 1-62) scrisii in. . douii forme echivalente:
9 9
A

Re

v*o k

68, sau Re I/h=200-,

care exprimii cii miscarea in stratul laminar nu mai are nici o influent5 asupra. pierderilor de sarciiii, stratul fiind redus numai la o piiturii de lichid' aderent, aproape fn repaus. In acest criteriu intervine, dupii cum se vede in ecuatie,. miirimea k a rugozitiitii, deci cu cit aceasta este mai mare, cu atit trecerea in.. turbulent5 se face pentru valori mai mici -ale lui v,, si ale lui Re.
A

Mi~carea turbulentd
A

317
'

ceea 'ce priveste legea pierderilor de sarcinii in zona prepitraticii, iork ,rnulele prcpuse sPnt <e tipul Colebrook-White, A = functie de Re si de - . D
I11
9 9

. U
--

.k

Aceste formule sint reprezentate in graficul din figura 1 1-21. In figura 11-22 se reprezintii diagrama care dii direct pe A P functie de n pentru conducte rugoase.
A

Fig. 11-22. Pierderea de sarcinii h = f (dlk)

0 altii formulii pentru zona de tranzitie si care are avantajul cii este expliciti in raport cu A este formula lui N. Z. ~ r k n k l :
1 6,81 0.9

vh

--21g[3,:D

+(

Re)

]*

.
,

Dacii termenul in k / D este neglijabil, se obtine formula lui P. C. Konakov , (conducte netede), iar dacii termenul fn Qe este mic, se obtine forimula (1 1-60). ~bservaiii.'Tn diferi te forrnule fn care intervine netezirnea relat ivii, autorii care le-au propus nu au ajuns la o definif ie unitarg, de aceea la folosirea formulelor trebuie precizat dacii netezimea relativii este definiti fntr-unul din modur i le urm6 tiare : R 0 .. r, = raza geometricii; - ... R = raza hidraulicii ;
_ C

' D D R - ..* D = diametrul conductei; - sau - sau - ... ro


k

P acest caz A n

- , dupii conceptia unor autori care presupun, cu drep t


2

cuvint, cii neregulari tatea n-ar fi eficace decit la jumiitate. din diametrul k, atunci cind sfnt granule dese, cum este cazul nisipului, deoarece fluidul n-ar mai piitrunde pe jumitate din k. 'Fatii de conventia adoptatii trebuie observat ca si coeficientul respectiv sii fie ajustat. Existii tendinfa de a considera rugozitatea ,,naturaliiUabsoluti k a unui perete ca fiin.d o mirime conventionalg, echivalentii cu o rugozitate tip Nikuradze, pentru a mentine ca un reper fix edificiul teoretic a1 ~ c o l i i la Gotde t ingen. Valorile rugozititilor echivalente k din cazurile reale, tehnice, s-ar obtine deci cu ajutorul unor experiente ale ciror rezultate se introduc in formulele care, dau pe A.
y

, Valorile rugozitgtilor echivalente absolute k


Nr. crt. Ma terialul Starea materialului

Tabela. 11-P

1I

An

Conducte trase, din sticll, arapll, alarnl .............. Tuburi de otel sudat, calitate o b i ~ n util ..................

tehnic bun nou curltit d u p l intrebuintare indelungatl ruginit, rnoderat, incrusta t i i usoare incrustatii puternice dupii 20 ani de exploatare, cu depuneri de foite

0,0015 0,05-0,lO 0,15-0,20 0,40 3 1,1 2,4 1-10 0,125 0,25-1 1-1,5 1,5-3 0,15 0,2-1 0,3-0,8 1-3 0,l
I
I

Conducte de gaz de transport.

Conducte de gaz, de distributie dupii 25 arii de exploatare cu depuneri de catran ~i naftalinii in o r a ~ e .................. -- -.--Conducte de otel nituite ...... Conducte de fontii divers5 biturnate In interior nou cu usoarl ruginl cu irkrustatii tehnic bun divers5 tencui t, sclivisi t brut tehnic bun

5
6

..........

'I

'

Conducte de fier galvanizat ....

8 - Lemn
9

........................

Conducte de beton

............
......

10
A

Conducte.de azbociment

In cazul cind suprafata peretelui are asperitiiti foarte mici, astfel cii poat.e fi consideratii netedii, Pnb .prezintii ondulatii, cum se Pntimplii in caaul bitu9

m5ri i si asfal tiiri i , calcul~~ll h se face dupi formula conductelor netede, lui mu1t ipiicindu-se h , (pentru conduc te netede) cu factorul care ia valorile:: urmii toare : pentru lemn 6 = 1 , 5 . . . 2,o pentru fier asfal tat 5 = 1,2 . . . 1,s pentru izolatie bi tuminoas5 6 = 1,03 . . . 1,l Folosirea diagramei 1 1-22 este Pnlesni t i prin diagrama 1 1-23, fn care sea dau rugozitiitile de nisip echivalente pentru o serie de opt materiale. diverse din care sint confect iona te in mod obisnui t conductele. d) Legile mi~ciirii turbulente in canale. Studiul m i ~ c i r i i tur-bulente in canale cu suprafat5 liberi, de mare important5 pentru . practici, prezintii dificultgti mai mari decit stu'diul misciirii turbulente in conducte, deoarece suprafata liberii a lichidului prezintii neregularitiiti crescind cu gradul de turbulent& ~i s-a dovedit cii profilurile de canale care sint folosite P practicii nu n pot fi rezolva te .,exact", nici in cazul conductelor, in ceea ce prik ~ i g .1 1 -23. Valorile - pentru diferi te materiale veste distributia viD. teielor . In 1938 insii, A. P. Zegjda (U.R.S.S.) a fntreprins o serie de experientein i~heaburirectilinii d r e tun~hiularede diferite adincimi ale curentului. ~ peri&etrul udat fiind previzut i u 10 tipuri de rugozi t i t i artificiale, in felul celor folosi te de N ikuradze fn experienfele sale. ~ e g j d a 'folosi t la prelucrarea rezultatelor netezimea relativii RIA, in care R este raza hidraulicii vi A = k,, mirimea granulei asperi tiitii . Punc tele experimentale se asazii foar te aprop ia t A de o serie de curbe care dau coeficientul de frecare f = - in functie deA

numirul Re si de Rlk. Zegjda a giisit c5 formula:


9

corespunde fenomenului pentru netezirni relafive - cuprinse intre 5 si 80. Transformind parametrii acestei ro n t ( folositi de Nikuradze, adici - P locul lui - (r,
2k

A formule in parametri de felul acelora k


=

raza geometric&

320

Hidraulica

)4echivalentii 2 R) si h in locul lui 4 f , - se giiseste legea coeficientului pierde= rilor de ssrcinii pentru curenti cu suprafat a liberii :

care aproape coincide cu formula (1 1-60) stabili tii pentru zona piitraticii . la conducte. Desi aceastii lucrare a lui Zegjda a deschis perspectiva utilizirii legilor universile ale turbulentei si la curentii cu suprafafa liberi, alte studii importante nu au apiirut pentr; intregirea si confirmarea rezultatelor, astfel incit . pentru mi~ciirileturbulente cu suprafete libere se folosesc aproape exclusiv formulele eh~pirice. e) Alte forrne ale legilor rni~ciiriiturbulente. Legile misciirii turbulente P n conducte netede sint actualmente cel rnai bine exprimate sub forma logaritmicii, intrucit o singurii formuli este valabilii pentru intreg domeniul folosit in mod obisnui t a1 numerelor Re. Totusi, cu progresul tehnicii, se ext inde gama in zona nukerelor Re din ce in ce rnai k a r i si se simte necesitatea unor experiente de precizie' cu conducte netede pentru 'Re > lo7. S-a ariitat Ins5 cii ~i leii exponent iale, monome, pot inlocui legea logari tmicii Pniiuntrul unor game partiale rnai restrinse ale numerelor Re. fn acest caz, legea distributiei vitezei ar f i o lege de interpolare:
9

.ii fiind viteza medie temporalii la distanta y de la pereti, r, raza geometricii a conductei, iar n un exponent care variazii cu Re. Astfel, valorile n cele rnai
potrivite ar fi:

Prin integrarea de volum a vitezelor se giiseste raportul intre viteza medie in sectiune V ~i viteza maximii Urnax:
9

.din care se vede cii cu cit n, si deci Re, este mai mare, cu atPt repartifia v = 0,791, iar pentru n = 10, este rnai uniform;. De exemplu pentru n = 6,
9

urnax
U max

P e de altii parte, ~i A se poate exprima pentru conductele netede sub forma


A =
b

.,

A
9

(Re) lln'

(1 1-68)

Migcarea turbulent ii

32-1

in care A' ~i n' variazii de asemenea cu Re. Astfel, pentru Re cuprins intre 105 si lo6, A se poate exprima destul de exact prin formula:
9

0,115 (Re)-lI6 ,

(1 1-69)

iar pentru valorile lui Re cuprinse fntre lo6 ~i lo7, formule mai potrivite ar avea n' = 8. A~adar,peiltru gama numerelor Re practicatii astiizi sint suficiente trei grupuri de valori A' ~i n' spre a folosi o formulii monon~iide tipul (1 1-68), cu destulii exactitate. h t r e exponentii n ~i n' existi de asemenea o legiiturii, deoarece intre valorile A si legea*de distributie a vitezelor exist5.0 legiiturii, asa cum s-a ariitat la ariicolul 11.4.2, c 1. In graficul din figura 1.1-21s-au reprezentat ~i cele trei ramuri ale curbelor A conform formulei (1 1-68) cu cei trei exponenti diferiti : n' = 4 (Blasius), .. n' = 6 si n' = 8. . $i i i C ~ Z U mi~cciriiturbulente in conducte si albii~rugoase ~ ' 5-au propus de ma'i multi autori formule ernpirice monome, de'tip exponential, pentru coeficientul de pierdere de sarcinii A. Dintre aceste formule, acelea in care principalul parametry variabil este rugozi tatea relat ivii sfnt cele mai apropiate de . formulele semiempirice ale lui Prandtl ~i Zegjda. Pentru a face posibilii aceastii comparatie, vom conk sidera P cele ce urmeazii ca parametru variabil rugozi tatea relativii - , n
9
A

'

'

'

E care,R este raza hidraulici, pentru a cuprinde si cazurile cind sectiunea n


de c~urgere este diferi tii de cerc, ~i vorn prezenta toa'te formulele transformate In acest sens. Ele sfnt de tipul

k. fn care ~i A, si rn depind de - 9 ins5 variaf iile lor sfnt mult mai lente gi '

k pot fi luate constante pe anumite intervale ale luli -. 0 astfel de formulii R k* apare deci ca o formulg de interpolare valabilii fntre anumite valori ale lui -

sau ca o apr,oxin~antii, Pntr-o zonii d a t i , a curbei logaritmice. Mentioniim astfel formula Strickler din 1923 cu A,'= 0,176, m = 3, formula lui V. N. Goncearev (l938)cu A, = 0,243, m=2,5 si formula lui J . Williamson din 1951 cu A,=O, 113, rn 3. fn special aceastii bin urmii formulii dii valori foarte apropiate de vilorile obtinute prin formula logaritmicii (1 1-60) si autorul ei a ciutat sii demonstreze cii formu1.a monon~iieste rnai exac t i dekt formula logari tmicii la stabilirea ciireia s-ar fi fiicut unele greseli. Autorul acestui manual*, plecfnd de la ideea cii formulele logaritmice sfnt'cele mai exacte, fiind valabile pentru k o gami foarte mare de numere - , a considerat cii este totusi util a stahili '

a1 Nr. zelor" de Cristea Mateescu (,,Buletinul ~tiintific Insti tutului de constructii", Bucure~ti, 1, 1954).
t

* V. ,,Calculul pierderilor de sarcinl in conducte rugoase in domeniul pltratic a1 vite-

in ce mgsurii pot f i Tnlocuite printr-o formulii exponential5 monomg de tipul 1 1-70) PunPnd conditia ca diferentele dintre valorile A obtinute prin cele dou5 tipuri de formule s i nu fie rnai mare ca f 296, autorul a Prnpirtit gama R de valori - in trei domenii, pentru care a obfinut urmiitoarele valori pentru
k

A, si ,
9

m. In tabela urmiitoare s-a trecut si netezimea relativi exprimat& in D = 4 R reprezentind diametrul virtual al unei conducte circulare
9

hidraulic echivalente cu sect iunea dat5 de raza hidraulicii Re In graficele din figurile 11-20 ~i 11-22 s-au trecut valorile- D
k

Rugozitiif i mari

Rugozittif i mijlocii

Rugozftdti mfci

R Ik D lk
rn
A1

I-7
t

4-28 0,1763 1.8

7-150 28-600 0,1145

000 600-80 000


150-20

0,0582 5

De la forrnulele (1 1-70) cu rugozi tHji relative, deduse din legile semiempirice, printr-un calcul de aproximare fn limite foarte restrfnse se poate trece la unele formule empirice, de tip exponential, a1 ciror domeniu de valabilitate se poate aprecia pe baza Pnsgsi a formulelor (10-70) si a valorilor parametrilor din tabela precedentii. Cea mai importanti din' formulele empirice este . desigur formula lui N. N. Pavlovski, exprimata sub forma coeficientului ChCzy (v. cap. X I I I ) :
#

C z - 1 RY n
0 u .

(1 1-71)

n fiind coeficientul conventional de rugozi tate absolutg, obtinut prin experiente. Cum atit formula Ch6zy cft ~i formula Darcy exprimi panta pierderilor de sarcini J, se obtine usor relafia dintre coeficientii C ~ iA: .
.

J = - - - -v2 - A C2R 4R

v2

sau' A = - 8g *

2g

Deci inlocuind pe h conform formulei (1 1-70), se obtine:


I

Ca

(1 1-72)

c =- 1 RY = v8g
n

vx-

-R 1/2m kll2m

Din cornpararea .lui C din formula (1 1-71) cu expresia precedent;, 1 se deduce mai intEi c i y = - Or, E domeniul rugozitltilor relative n
2m

mijlocii

R (unde - este cuprins intre 7 ~i 150) giisim y


k

-1 6

adic5 tocmai

Migcarea turbulentd

323

valoarea recomandatii de Pavlovski., identicii cu valoarea din formula mai vec.he a lui Manning. Egalfnd factorii care inmultesc pe RY se obtine:

n=

1 1 8g

sau k = n 2 m

(E) .
m

Rezultii deci cii factorul de rugozitate n nu este corect a f i considerat . Deci : numai functie de k, el fiind functie si de A, care este functie de
9

(t)

'

k formulele empirice sint valabile pdntru o gamii restrfnsii a lui - , iar forR mulele logaritmice sPnt valabilegentru o gamii fntinsii de rugozitiiti relative, fapt care const i tuie superiori tatea acestor din urmii formule. Prin experienfe noi care s-ar extinde P zona atft a rugozitiitilor relative n mari cf t ~i a celor mici, se va putea obtine o mai mare sigurantii In aprecierea limitelor de valabili tate atf t a formuielor semiempirice cf t si a celor empirice. 0 a l t l categorie de formule empirice actuale fsi cautii 'sprijinul pe formulele semiempirice, In ceea ce priveste structura formulei, si pe experientii fn ce privestk, precizarea coeficientilo;. Astfel, I. I. Agroskin* fn 1949 ~i ulterior J. I(oieky** au propus o formulii unitarii care sii evite calculul, de fiecare datii, a1 netezimii relative. Ei pleacii tot de la formula lui J . Nikuradze pentru turbulenta piitraticii si de la formula lui ChCzy:
9

si giisesc
9

Puilfnd conditia ca, pentru = 1 m, coeficientul lui ChCzy calculat dupg formula lui Nikuradze si dupii formula Manning sii fie egali, Agroskin , giiseste
'

fn care K este un coeficient, legat de coeficientul de rugozi tate n prin conditia: ' K = 0,05643 Coeficientul h ~ o a t efi deci calculat din tabela 1-anexii cu n aiutorul coeficientului n. KoZeny propune aceeasi formul, pentru C, diferind numai ca expresie: ,
. I

'

C = 2 (8,86 lg D -f-.C')

(1 1-76)

~i determinii pe C' pentru principalele tipuri de materiale prin compararea cu valorile experimentale. fn tabela 11-3 se dau aceste valori ale lui C'.

* I. I. Agroskin, Formula pentru calculul coeficientului lui ChCzy C, in cazul piitratice a rezistentelor (,,Ghidrotehnicescoi Stroitelstvo, 2, 1949). ** J . Kozeny, Formule de curgere unitare, Oester. Bauzeizschrift, Wien, 1950.
L

legii

De asemenea 'pentru rugozi tatea ondulatii (la conducte de azbociment sau din doage de lemn) Koieny propune formule de tipul:
in 'care
, .
. .

5,95 '(pentru azbociment) A = 7,78, C' A = 6,5 C' = 5,15 (pentru doage de lemn). ~ o r i u l e l enu sint calabile in zona de tranzifie.
Tabela 11-3

Coeficienfii C din formula (1 1-76) '


Material
,

C '

Observati i

Fonti, noui sau curititi ............ veche ...................... Ofel tras, vechi .................... nou ...................... Conducte ni tui te, noi ................ intrebuintate ...... Idem sau sudate, noi ................ vechi ............ Beton ~i beton armat: foar te ne ted. monoli t. ............ din tronsoane (mai uza t) ......: ... aspru. executie mediocri .......... Conducte de canalizare
I )

35 30 38 36 31 18-26 34 3 1-27 38 30 26-27 28 34

Valorile corespund ~i formulei Scobey = KD-0925 cu K = 0,0156, 0,0218 ~i 0,0290 Cu mizgii

~ u b u r ide lut ars

....,......... (drenuri) ..........

Din cauza pericolului de fnfundare s i SO ia valori mai mici

f) Formule specializate. ~xperientele lui F. A. $evelev*. Hidraulicienii soviet ici, considerind cii problema misciirii turbulente nu este rezolvatii - nici teoret ic ~i nici tehnic - cu gradul dk exactitate necesitat de stiinta si tehnica modernii, au Sntreprins numeroase cercetiiri si au supus unii critiii intense hcerciirile teoretice existente. Cercetiirile a; urmat douii ciii distincte: s-a recunoscut necesi tatea ca fundamentarea teoret icii a fenomenului turbulentei sii se facii cu ajutorul statisticii matematice si s-au si obtinut pTn5 in prezent rezul tate importante prin lucriirile lui ~ r i e d m i n ~ k l l e r ale lui Kolmogorov,~ si , , Velikanov ~i altii. T o t u ~ i'noile cuno~tinte igate sint insuficiente pentru ca, pe baza lor, , cist s i se poatii stabili formule nevoile practicii. .De aceea, s-au fiicut exconducte, Moscova, 1953,.

* F. A . $evelev, Studierea legilor fundamentale hidraulice ale mi~cirilorturbulente in

periente si observatii in laborator ~i in naturi pentru verificarea asa-numitelor legi uni;ersale ale distri butiei vi tezelor ~i ale pierderilor de saicini. Cu toate aproximatiile continute in unele ipoteae care stau la baza acestor teorii, totusi s-a recunoscut c i legea distributiei vitezelor este bine reprezentat5 prin formulele semiempirice. De asernenea expresiile coeficientului A de pierderi hidraulice, pentru conducte netede ~i fn zona pitraticii a conductelor rugoase, sint corecte, dar legile pot f i exprimate si prin formule exponentiale. Existi ins5 o lacuni mare fn a~a-zisa zonii prepiitratici, pentru cazurile de rugozitiiti tehnice din natur5. Formulele date de Colebrook si White sint aplicabile numai in cazuri limitate, ~i dau valori cu totul erohate in cazul conductelor de otel si de font5 formate din tronsoane previizute cu joante a ciror influent5 se i a n i f e s t i , cantitativ, prin pierderi de sarcin5 apreciabil mai mari, iar calitativ prin curbe ale lui A paralele cu curba lui Anered= f (Re) sau chiar divergente in zona numel-elor Re mici, avind deci o alur5 cu totul diferitii de aceea admisii pin5 acum. In figura 11-24 se v i d curbele obfinute de F. A . Sevelev (op. cit.) pentru \ asemenea rugozi t i t i . Chiar la conductele fSr5 joante, insi cu rugozi t i t i natuA

Fig. 11-24. Valorile h pentru conducte metalice cu ~i fiir5 joante (dupii F. A. $evelev)

rale apirute in t impul exploatirii si care pot fi de tipuri foarte diferite, curbele lui A in zona prepiitraticii sfnt foaite diverse. Mai mult, trecerea din zona prepiitratici in zona pitraticii se face in aceste cazuri departe de punctele situate pe curba M din figura 11-21. De aceea, $evelev propune ca pentru conducte de ofel ~i de font5 s5 se adopte, pentru zona de, tranzitie a turbulentei rugoase, formule de tipul:

Termenii A , B ~i exponentul m se vor lua fn functie de material, de uzurii, de modul de Pnniidire a tronsonului s i de calitatea execufiei. Formula este alcituitii astfel cli, pentru numere Re mHri, termenul a1 doilea din parantezii devine neglijabil si A ia forma exponentialii a miqcgrii in zona piitraticii, pe cfnd la numere R; mici, primul termen din parantezi devine neglijabil a n si A ia forma,e~ponentialii misciiri i P conduc te netede. Dupii cum se va vedea I'n capitolul X I I I , din furmila (1 1-77) sfnt derivate mai rnulte formule specializate dupi cazurile caracteristice.
g) Exemple numerice. In exemplele din acest articol nu se va ariita chiar calculul practic a1 mi~cirilor turbulente In conducte gi canale,-pentru care este rezervat capitolul XIVci se va arita cum se folosesc formulele semiempirice qi rezultatele lor, comparativ. 1) Intr-o uzinii de preparare a apei existi o conduct2 de fontii, putin htrebuintatii, pentru transportul apei, avfnd diametrul interior de 200-mm, qi se dispune de o pantii energeticg utilizabili pentru transportul apei de I = 0,04. Care este capacitatea de transport a conductei ctnd apa are temperatura 10" C ? Un calcul aproximativ, cu formula empiricl a lui Pavlovski-Manning, fn care se ia n = 0,013, dii viteza medie fn condllcti (raza hidraulicii R = 0,05 m):
8

Pen tru a aplica formulele semiempirice trebuie cunoscutii rnai in tii zona. Dupii Darcy :

Viteza de alunecare

Limita zonei pitratice este dati de criteriul

deci mi~careaeste i n zona piitraticii. Verificarea lui A se face deci cu formula:

de unde:
.
.

Deoarece conducta este format5 din tronsoane inniidite cu mufe, acestea produc unele 0,035 = 1,15 pare deci corect: pierderi suplimentare ; raportul celor doug valori calculate 0.0304 0 comparatie cu formula lui KoZeny, in care lugm C' = 32, d i V = 2,3 m/s, deci o valoare foarte apropiati de formula Prandtl. Formula !$evelev (v. cap. XIV) pentru conducte de fon t i noi , cu mufe, dii :
I

In cazul de fat2 am considerat prin ipotezii materialul putin ruginit, deci sporul 0,0304 - 0,0278 de = 9,3% ce ar-trebui dat acestei din urmi valori este fn concordantg cu 0,0298 valorile gisi te. 2) Uzina hi'drwlectrici Moroeni are o galerie de aductie ciiptugiti cu beton tenrui t, sclivisit cu fpgrijire. Diametrul interior = 2 m, debitul Q = 8 m3/s. Care este coeficientul pierderii de sarcini liniari, A ? Apreciem c i rugozitatea absoluti poate fi luati k = 0,0003 rn (tencuiali foarte bung). 2Q La temperatura apei de 10" C, v = 1,3 loo6, raza hidrahlicii R = - -0,5m;V,=4
Q

Un prim calcul cu.formula Pavlovski-Manning dii, pentru n = 0,0,11, V = 2;55 =


(05)2/3 5112

. . In= 0,002

1 0,011

Vi teza de alunecare:

deci mivarea este in zona de tranzitie, pentru care trebuie cunoscut numirul Re:

Rezultg X = 0,0132 ~i coeficientul de rugozitate n = 0,0116, apropiat de ace1 apreciat.

1 1.7. ANALIZA

STATISTICA A TURBULENTEI

In ultimii 25 de ani', fizicieni ~i matematicieni proeminenti din mai mu1te f i r i au depus eforturi apreciabile pentru a piitrunde rnai a d h c in structura fenornenului de turbulentii qi a-i descoperi legile, plecind de la ideea de bazi c i esenta acestui fenomen este un amestec de mase, de vfrtejuri, de cantititi de migcare manifestat prin m i ~ c i r ide pulsatie atlt ale particulelor cit ~i ale unor grupuri rnai mari de particule, care au fost numite rnoli. Aceste rnigciri se suprapun unor rnigciri fundamentale guvernate de dinamica fluidelor viscoase. In paragraful 11.2 s-a aritat caracterul stohastic a1 mi~.ciirilor agitatie, de unde rezultii de necesi tatea unei analize statist ice aprofundate, atft prin teorie cit ~i prin experienti, a acestui fenomen.. Totodati apare ca interesant gi oportun a se pune ~i bazele unei teorii statistice a turbulentei, adicii a se descoperi anumite legi lntre mirimile medii, 'pe baza analizei statistice. Legiiturile fntre mgrirnile fntirnpliitoare fn asemenea cazuri sfnt ciutate in primul rind prin stabilirea corelatiilor dintre mediile lor. fn acest sens este demni de remarcat teoria statistici a turbulentei elaborati de ciitre cercetitorii sovietici [A. A. Friedman gi L. V. Keller.

328

Hidraulica

Expunerea acestei teorii iese insi din cadrul unui tratat destinat aplicatiilor tehnice; de aceea, ne vom limita la completarea notiunilor de statistic5 matqnatici aplicate la problema turbulentei ~i la expunerea unor rezultate ale cercetirilor de analizi statistic5 efectuate p t n i tn prezent. a) Moment de corelatie. Fie u' i v' componentele vitezei de agitatie intr-un punct. Aceste mirimi variazi in fiecare moment l i fie, in figura 11-25, reprezentate aceste componente printr-un punct figurat cu un cerc balustrat.

Fig. 11-25. Dispersiunea valorilor u' ~i v' (vitezele de agitatie) d u p i Minski Tn figura 11-25, a a u fost reprezentate perechile de valori(ul, v') pentru un punct situat in albia unui jgheab, la adincimea y / H = 0,91 (y fiind misurat de la fund), iar in figura 11-25, b s-au reprezentat in aceea~i sectiune mirimile (u', v') pentru un punct la
= 0,18,

-H -

deci aproape de fund. Se constata in figura a c i toate punctele observate se grupeazg in interiorul unui cerc, deci u' ~i v' variaza independent, corelafia este n u b , pe cind in figura b punctele se grupeazi in interiorul unei elipse, deci existi oarecare corplatie, adici existi o legiturg slabi statistics intre u' ~i v', pe cind daci ar fi o lege functionali, punctele c-ar grupa foarte aproape de o dreaptl sau de o curbi. Se n u m e ~ t emoment de corelatie media produselor u'v':

B (u', v') = u v . ''

(1 1-78)

b) de corelatie se nurneste raportul dintre momentul de corelatie ~i produsul me. diilor pitratice ale mirimilor u', v': R,J~J =

actor

B (,u' v')

VZ.F

Valoarea absolut5 a lui R u ~ ,variazi de la 0 la 1: zero pentru lipsa oricrirei dependente ~ intre u' $i v' ~i unu pentru cazul unel relatii functionale, cici atunci:
U'

= i v' $i u'v' = K ~ ' 2 , (

iar

Se demonstreazi in teoria probabilititilor c i d a c i a , b sint semiaxele elipsei de corelatie :

Mi~carea turbulent d
!
\

329

'

Se studiazl rnai rnulte feluri de corelatii ale vitezelor de agi tatie intre vitezele u', v f din dou5 puncte PI, P,. Dac5 PI, P, sint situate pe axa de transport Ox, sau dac5 sfnt situate pe o a x i 0 y perpendicular5 pe Ox, vom avea corelatii notate cu R (u', v ' ) ~ respectiv R (u', v ' ) ~ .De asernenea, se nurne~tecorelatie Lagrange cfnd punctele PI ~i P, fiind pe axa1Ox se consider5 msrirnile variabile la momente corespunzfnd cu pozif iile unei particule pe traiec torie (adicl se u r m i r e ~ t erni~carea unui punct pe traiectoria lui, ca in sisternul Lagrange). Se constat5 ~i se explicii uSor c5 ordinea de rngrirne a corelatiilor este urrnitoarea:
". =

R (u' u ' ) ~< R (v' v ' ) ~


~i

R (v' v ' ) ~ < R (v' v') j

kx Lagrange > Rx

la un tirnp oarecare.

c) Grade de turbulentg. Pe cind rnomentele ~iq factorii de corelatie sfn t notiuni bazate nurnai pe ,,rnedii ternporale", r 1 sau trea ta de turbul,&$.,este o n.o f i ~ n e mai complexi, i In care poate intra ~i spatiul. Gradu de tclr u h t i se define~te ~n i~ c t o r u l u de corelatie dintre vi teze, calculat dupg coordonata dirijatl in lungfl segrnentului care u 5 e e c-erne-Integrala se ealculeaz5 fntre lirnitele urrnltoare: 4 = 0, adic5 cele dou5 x e confundi ~i coeficientul de corelatie R -- 1 , gi o limit5 1 unde apare prima valoare a coeficientului de aorelatie R = 0, sau o a1t5 limit5 conventionall. Astfel, pentru o corelatie dupa o ax5 in sensul curent ului general : R~
-- L * + .

+%
r , , , ,

c~+.*.-

fUWrw-

" *.'%>.' "

l Ii

TV,

E
34.
*. f;' "*
T b
I

..

<.
Y

este coeficientul de corelatie dintre vitezele u; in punctul initial ~i u' in punctul la distanta de punctul initial. Acest grad de turbulent5 are diFig. 1 1-26. Coeficientul de. corelatii a1 vi tezelor mensiunile unei lungimi ~i i n s 5 ~ limita 1 i ~i gradul de turbulent5 corespunde fie distantei pfn5 la care o rniScare de pulsatie transportatii in lung i ~ ip5streaz5 individualitatea, fie lirnitei volurnului de lichid Pnsu~i (fig. 11-26). Astfel, dac5 axa este in lungul curentului, lirnita de integrare ar fi infinitl, insl, in mod practic, coeficientul de corelatie se anuleaz5 dupl o distant5 1 de transport, factorul R I - ~sclzind rapid, dupii o lege aproxirnativ exponentiali. Dacii axa dupi care se ia integrala este perpendicular5 pe directia curentului, lirnita superioarg a integralei este adincirnea sau l-5tirnea curentului. Gradul de turbulent5 L este deci o lungime care se asearniin5 cu lungirnea de arnestec a 1ui Prandtl, amfndoul caracterizind distantele pinii la care se realizeaz5 arnestecul de canti t i t i de hiScare. 0 notiune similar5 este gradul de turbulent5 exprimat in tirnp, care se define~te:
1 .
/

330

Hidraulica

In acest caz, vitezele pot fi considerate fie in acela~i punct, Pnsi la timpuri diferite, fie in puncte diferite $i la timpuri diferite. In acest caz, gradul de turbulent2 ar avea semnificatia: timpul pin; la care o masi in mivcare Pntr-un punct i$i pistreazg individualitatea in acela$ purlct sau in alt punct. PresupunPnd c i corelatia ,,se stinge" dupi un timp scurt, se poate admite c i = u s , deci:

Mirimile L, T sau lungimea de amestec 1 sau orice alt coeficient de schimb de mase, cum este coeficientul de frecare aparenti E , caracterizeazi mirimea spatiului in care se produce turbulenta $i, in consecinti, prin considerarea $i a unor spatii interioare din ce in ce mai restrinse, se definesc grade inferioare de turbulenti. Se produce un proces in cascadi, prin care energia se transmite de la treptele superioare la cele inferioare, ping ce se ajunge la mi$cirile moleculare (viscozitate), care nu mai constituie o treapti de turbulenti, ci trccerea direct2 a energiei mecanice in energie termici. Acest concept (treapta de turbulenti) a permis legarea fntre ele a unor fenomene disparate, de mari proportii, precum mivcirile din atmosferl sau mi$cirile nebuloaselor. d) Spectrul turbulentei. Una din caracteristicile cele mai importante ale turbulentei este coexistenta mai multor mivciri oscilatorii, de frecvente $i amplitudini diferite. Studiul unui astfel de fenomen poate fi atacat pe doui cii: teoretic, cu ajutorul analizei armonice $i a seriilor Fourier, $i experimental, prin folosirea unei aparaturi care fnregistreazi pulsatiile $i totodati le separi dupi frecvente printr-un sistem de filtre electrice Fie viteza de' pulsatie u', oxprimati prin serii Fourier

u' (t) =
k =1

(Ak cos o k t
-

+ Bk sin o k t)
I

(1 1-85)

$i f i r i termen liber, deoarece s-a presupus c i u' = 0. u' (t) este deci suma unui numir infinit de pulsatii de amplitudini $i frecvente diferite. Flcind media temporals pitratici intr-un timp T suficient de mare, considerat de la qriginea timpului t = 0 putem scrie

=
2fu

3s

[ k g , ( ~ kcoo okt

+ Bk sin okt)

I'

dl.

Efectufnd operatiile algebrice de sub semnul integralei $i observlnd c i integralele confinind pe sin okt cos o p t , sin okt sin o p t , cos okt cos o p t slnt nule $i c i :

ok Luind acum, ca variabili, frecvenfa n = - $i considerind c i spectrul oscilatiilor este

2x

continuu, obfinem:

Cum K este Indoitul energiei cinetice a unitifii de masi, rezulti c i functia

.caracterizeazi distributia energiei In functie de frecventa n, deci poate fi denumiti functia spectrald. Mai rezulti ci:

lntre gradul de turbulent5 T $i frecventa pulsatiilor exist; o legitur5, intrucit cu cft trecerea maselor se face intr-un timp mai scurt, cu atit frecventa virtejurilor este mai mare. De exemplu. ink-un curent tn albie, pulsafiile de p a d mare cu amplitudine mare au aceeavi -ordine de mirime ca gradul de turbulenfi, deci ca adincimea curentului. Ele posed2 o mare parte din energia de turbulent5 a curentului $i sint in buni parte cauza er~ziunilorde fund $i a amestecurilor aluviunilor. Pulsatiile de grad mic au frecvente mari $i amplitudini mici $i determini structura fini, posedind o parte q i c i din energia de turbulenti a curentului. La pulsatiile de grad mare, viscozitatea joaci un rol redus, deci disiparea energiei fn energie termici este de mici importanti; dimpotriv5, in cazul pulsatiilor mici, viscozitatea joaci rol important $i prin trecerea lor in m i ~ c i r imoleculare se produce cea mai mare disipare a energiei. D u p i cum observi A. H. Kolmogorov, curentul in reglm turbulent posed5 o energie cinetici importanti, care nu se poate recupera in energie mecanici utili a curentului, ci, conform structurii spectrale a turbulentei, energia de turbulent5 de grad mare trece in energie de turbulenti de grade mai mici ($i frecvente mari), iar perturbatiile din ce in ce mai mici stnt, in cele din urmi, amortizate de fortele de viscozitate. Gradele de turbulenti pot fi exprimate cu ajutorul functiei spectrale, introducind in coeficientul de corelatie in r a ~ o r tcu t i m ~ u l :

R, =

u' (t) u' (t

7)

2 (t)

(1 1-91)

sau in coeficientul de corelatie longitudinali

sxpresiile mirimilor u' in functie de frecventele n $i u ' ~ K. Astfel R, devine: =


9 (n) cos 2nnh dn.

(1 1-93)

Fig. 11-27. Functiile spectrale q (n) $i Q (n), ale frecventei n

Aceasti formuli permite o verificare a acestor teorii prin experienti. Mirimile q (n) pot fi determinate experimental cu ajutorul unui termo-aneniometru care inregistreazi pulsatiile, jar acestea pot fi analizate printr-un sistem de filtre electrice. In figura 11-27 se a r a t i distributia spectral3 a energiei oscilatiilor longitudinale pentru curentul dintr-un canal (dupi Reichardt $i Motzfeld). 0 d a t i ce q (n) se poate misura, o verificare importanti din punct de vedere teoretic este aceea a-gradului de turbulenfi transversali Lulul pentru o aceeavi particula la timpuri diferite. Or, calculul lui L se face cu ajutorul lui A,, conform formulei

Din calculele f5cute rezulti c i

L U l d

mecum si

L V l d

sint reurezentate ~ r i ncurbe

in funcf ie de - care au aceea~i alur5 ca gi curba lungimii de amestec a lui Prandtl. H ' e) Concluzii. Metodele statisticii matematice combinate cu rnijloace fine de experimentare au permis s5 se stabileascii importan te aspecte ale rniqcirilor turbulen te, din tre care au fost ariitate aici numai citeva mai caracteristice. Notiunile qi formulele stabilite la acest paragraf pot fi folosik ~i in hidrologie, la dinarnica cursurilor de ap5, la transportul aluviunilor etc. Cu toate succesele apliciirii acestei metode, tncerciirile de a introduce notiunile statistice chiar '4 in ecuatiile de mi~careau dus la teorii care, d e ~ i perfect incheiate, sint numai schematice, fiirii posibilitatea, in stadiul actual, sii se rezolve cu ajutorul lor chiar probleme simple din : practici. T o t u ~ i aceasta este o cale cu perspective promif itoare pentru cunoagterea in adincime , a feriomenului de turbulenfi.
*

fr;;.
1. * $
?'

Capitolul XI1

Teoria similitudienii si modelarea hidraulic~i

t
;

Datori tii complexi tiif i i fenomenelor hidraulice a fost necesarii u t ilizarea ; pe scarii largii a metodelor experimentale de cercctare, .printre care cea mai important5 este modelarea hidraulicii. Aceast5 metadii cuprinde..studiul feno,>:eF* menelor hidraulice pe modele la scar5 redusii, executate in labaratoare hidroL tehnice speeiial amenaja te. Necesi tatea folosirii modelelar s-a simti t. in hidraulicii fncii de la fnceputul ei ; Galileo Galilei spunea cii: ,,mai uSor este a cunpaste $: 5. corpurile ceresti, decit cea mai simp15 miscare a unui fluid". Dar folosiiei rnodeliirii hidiaulice ca metodii stiintificii dk cercetare nu a fost posibilii decit fncepind cu secolul X X , dupii 6e au fost puse bazele teoriei similitudinii si - analizei dimensionale. Principiul similitudinii dinamice fusese enuntat de t! g 3 Newton cu douii secole mai inainte ~i aplicat de el la calculul rezistentei intimpinate de un corp intr-un fluid in miscare, dar o teorie inchegatii n-a fost datii declt in secolul X X prin lucriirile 1ui kirpicev (1907) i Buckingham (1915j. Fj4, 6: Stabilind condif iile generale pe care trebuie sii le indeplineascii fenomenele 6; ,it- asemenea, teoria simili tudinii a dat posibilitatea ca fenomenele complexe din 6-: ip.b L\naturii sii poatii f i studiate pe modele la scar5 redusii, iar rezultatele obtinute i.f sii poatii f i extinse, dupi anumi te legi, la o clasii fntreagii de fenomene asemenea. Dezvol tarea tehnici i , real izarea unor mari constructi i hidrotehnice fac 5 ca, In unele cazuri, metoda modeliirii sii fie singura metodii de cercetare aplicabili. Ea constitltie o verificare, chiar ac010 unde teoria este suficient de ; avansatii. Aceastii verificare este absolut necesarii pentru ca din studiul diferitelor variante sii rezulte solutia cea mai economic5 ~i care sii prezinte o sigu- rant2 deplinii in exploatare. Un q v h t deosebit a1 modeliirii hidraulice se inregistreazii in tiirile socialiste unde se proiecteazii si se executii lucriiri hidrotehnice de o arnploare uriasii : noduri hidroenerge t k e , lucriiri de amenajare a riurilor in vederea navi gati&i sau pentru irigatie, alimentiiri cu ap5 industrialii sau potabilii etc. In tara noastrii lucriirile teoretice cele mai importante in domeniul similitudinii sint datorate lui D. Germani, care, printr-un studiu de sintezii (1929), - a extins aceast5 metodii de investigatie la diferite ramuri ale fizicii. Aplicatii practice importante s-au fiicut ins5 numai dupi 1948, in legiituri cu infiiptuirea lucririlor de electrificare si de amenajare a apelor.
?.
1
<\

*,,

"
if
!. a

6 ;

$r;

12.2. TEORIA SIMILITUDINII 12.2.1. Definitii. Forme de similitwdine


\

Douii fenomene sint asemenea daci in tre di feri tele miirimi omoloage, avind acelea~i dimensiuni, exist5 un factor de proportionalitate constant.. Daca prin litere mari se noteazg- diferitele mirimi pentru primul fenomen, iar cu litere mici, m5rimile celui de-a1 doilea fenomen, cele dou5 fenomene: sint asemenea dacii
I

L _ -

t'

a z , - - a, , v

F --af

Q , -q-

a,

etc.

(12-1)

' ,

al, a,, aj, a, etc. fiind coeficienti de scari pentru lungimi, viteze, forte, debite.. ., diteriti Intre ei, dar constanti pentru aceea~icategorie de m5rimi.0 consecinti a definitiei de mai sus este c i mirimile adimensionale, care rezulti din raportul a doui m5rimi avfnd acelea~idimensiuni, au valor1 identice la fenomene asemenea. Cea mai simp15 formi de simili tudine o const i tuie similitudinea geometricci. Doug figuri geometrice plank sau doui corpuri in spatiu sfnt asemenea. dacii se mentine proportionalitatea lungimilor omolnage:

Similitudinea mecanicli. f n mecanicii, exprimarea simili tudinii fenomenelor numai -prin asemiinare geometric2 nu este suficientii, deoarece in desf5vurarea fenomenelor respective part icipii, Pn afar: de miirimile geometrice, ~i mgrimi fizice si mecanice. Pentru fenomene cinemat ice, similitudinea cinematicti este asiguratii prin asemgnarea geometric5 a traikctorii lor si proporf ional i t a tea vi tezelor corespunzitoare. Aceasta se reduce la
9 9

~i deci egali tatea elementelor unghiulare.

sau, introducfnd Pn locul vi tezei lungimea ~i timpul,

In fenomenele cinematice intri desigur ~i alti parametri, cum ar fi de exemplu acceleraf ia, vi teza unghiulari, debi tul etc. Pentru fiecare dintre ei trebuie s i existe un coeficient de scar5 constant. Cu ajutorul analizei dimensionale se poate dovedi c i , deoarece toate mgrimile cinematice se exprimii prin

Teoria similitudinii

si

modelarea hidraulicci

33 5

mgrimile fundamentale lungirne si t imp, cunoa~tereacoeficienf ilor de scar% ai si a, d i posibilitatea determihrii tuturor celorlalti coeficienti de scari. ~ eexernplu : ' raportul vitezelor a,
- dT = -v . dl

t) - dl
at

.
9

raportul acceleratiilor a,

-a
3 al --

dT2 d2i

--

d(at02 - $1 a?

.
?

raportul debitelor a,

= -4 at'
7

La fenomenele dinamice fn studiul cirora inCr& si cauzele care produc n miscarea, deci fortele care actioneazi, similitudinea dinhica' impune, E afarii de 'conditiile obtinute la similitudinea cinematicii, si un raport constant a1 v forfelor, deci :

Sat isfacerea celor trei condifii este suf icientii pentru a avea coeficienti de scar2 constant i pentru toate celelal te miirimi rnecanice, de exernplu : raportul maselor a,
=

-P

M rn

aj a;
a 1

.
9

raportul presiunilor cr,

P - - -' 2
a~ =
h'L

raportul lucrului rnecanic

fl
I

upr;

raportul puterilor ap = -- - afar1

fl

at

Asupra raportului fortelor trebuie fiicutii o precizare. Se $tie cii F = M A , deci


af=--

M A ---- A p Vol , .ma p vol a ,

Qe

"13

Ul

a;2,

Aceastii expresie reprezin t i raportul forfelor de inertie1. Dar fortefe care .determini fenomenul pot f i diverse: forte de greutate, de frecare, de elasti.citate, de capilari tate etc. Similitudinea dinamici cere ca raportul tuturor forfelor componente, indiferent de natura lor, sii fie acelasi, cu alte cuvinte poligonul forfelor sii fie asemenea. In practicii se constatii cii realizarea pe model a acestor conditii nu este posibilii, din cauza varietiif i i fortelor care part icipii fn general la desfiisurarea ienomenului, ceea ce atrage dupii sine o serie de conditii grele asupra Lorelafiilor dintre constantele fizice ale fluidelor. Din aceastii cauzii se apreciaza fortele dominante si se impune conditia de similitudine dinamicii numai acestor forte. In felul ace& se obtin diferite modele dupii categoria de forte luate in cons iderare.
9

12.2.2. Stabilirea conditiilor de similitudine p.rin metoda fortelor Model ul Froude


\

Dacii fenomenul studiat are pe ling5 forfa de inerfie, dom'inantii forta de greutate, ul tima conditie de simili tudine este
-

1I

Fi 2 2 s-a ariitat cii raportul fortelor de inertie - - a e av al.


fi

4 '
ts:

*d
4

\. ,I

F, - Mg Raportul fortelor de greutate este -- - -- a, i.7 a,.


fg
mg

Din egalarea lor se obtine:

Revenind la notaf iile inif iale, rezultii

Raportul - este o mirime- adimensionalii si se numeste numiir sau 1+ ,


9 9

v2

criteriu Froude (Fr).


F pn V 2 L2 sau criteriul lui Newton.
Raportul
-

Lls

f
~m

v2 F

= Ne reprezinti cri teriul de sirnili tudine rnecanicii,

-.

Teoria sirnilifudinii ~i modelarea hidraulicd

337

Conditia de simili tudine a douH fenomene in care dominante sPnt fortele de greutate este ca pe lingi conditiile de similitudine cinematic6 s6 fie satisf5cut5 ~i conditia Fr
T

idem.

(12- 10)

Modelul Froude se folose~tef n special la studiul curentilor in albii deschise, miscarea navelor etc. . In cazul modelului Froude, dacg fluidul din naturii si cel de pe model sPnt aceia~i,toti coeficienf i i de scarii sPnt reductibili la scara geometrici la diferi te puteri. Astfeli
A

coeficientul coeficientul coeficientul coeficientul coeficientul coeficientul coeficientul

de scarii de scar5 de scarii de scari de scarii d e scar5 de scarii

a1 vi tezelor a1 timpilor a1 debi telor a1 forfelor a1 presiunilor al lucrului rnecanic a1 puterilor

a, - u;12 ; -

uI = aI ; 112 a, up
= u 5 / 2 ' I
OC;

uj =

(12-11)

ar ; U L = uf ;

Modelul Reynolds. Dac6, in afarii de fortele de inertie, cele mai importante forte sint drecirile interioare datori te viscozitiitii fluidului, conditia de similitudine dinamicii prin care raportul fortelor trebuie sZi fie constant va fi:

I *

Raportul fortelor de viscozitate, ~ t i i n d Fv cii

S.7,

S Op a -

dv

d~

'

este

Prin egalare cu - rezult5


fi

Pi

sau

338
VL
V

Hidraulica

Raportul adimensional - se numeste numiir sau cri teriu Reynolds (Re) ;


9

Re = idem
A

(12-15)

constituie conditia de bazi pentru modelul in care dominante sint fortele de viscozi tate. In practicl, modelul Reynolds se intilne~tein special in cazul misciirii fluidelor P conducte. n In cazul modelului Reynolds, daci fluidul din naturi si cel de pe model este acela~i,deci v, = Vrn , pn - Prn 7 se obfine: 7
A

coef icientul de coeficientul de coeficientul de coeficientul de coeficientul de coeficientul de coeficient~llde

scari scar2 scari scari scari scari scara

a1 vi tezelor a1 timpilor a1 debitelor a1 fortelor a1 presiunilor a1 lucru1ui mecanic a1 puterilor

a, tlt

-1 Q1

- a1

aq = ul aj = 1 ap = a1
-2

(12-16)

a~ = a, - -1 tlp - a1

Modelul Weber. Se foloseste in cazul in care in afara fortelor de inertie predominii forfele capilare, a 'ciror expresie este Fc = o L,, a fiinkl constants capilari ,

sau

Raportul

p V2L
0 .

- poarti numele de numir sau criteriu Weber (We), iar


L

conditia de similitudine se scrie: We


=

idem

si trebuie satisfiicuti la anumite fenomene de curgere cu suprafati liberg (de exemplu la deversoare), unde frecirile se negl i jeazi, dar fortele capi lare au un rol insemnat (v. Cap. XVI).

Teoria sirnilitudinii

Si

nioiielarea hidraulicti

339

Modelul Euler se foloseste cfnd pe 14ngii fortele de inertie trebuie luate in consideratie ~i fortele d i presiune. In acest caz

F cum P
f,

==

2
C l ~

'

iar

fi

Fi

= a,

4 s

2 a, orl 2 ,

rezul tii sau

a~ 2 = aQ a,

Introducind E loc de presiune absoluti diferenta de presiune 8 p care n constituie factorul motor,, conditia de sirnilitudine se poate scrie

in care raportul

*
pV2

consti tuie cri teriul denumi t Euler (Eu).


9

Identitatea Giteriilor Euler, Eu = idem, pentru natur5 si model este o conditie de bazii la studiul fenomenelor legate de cavitatie. In acest caz, P loc de p, se ia p - p,, f n care p, est.e presiunea de vaporizare. Numiin rul I = 2 Eu se nume~tecifra de*cavitatie. ( Modelul Mach. M i ~ a r e a Entr-un mediu fluid elastic este Ensotitii de unde de presiune care se transmit cu o vitezi- ,,c" niimitii celeritate ~i care, dupg Newton, este egali cu V E / ~ E fiind modulul de elasticitate a1 mediului fluid. , Pentru modelarea unor asemenea misciiri trebuie ca raportul Mtre forta de inertie si forta elastici sii fie acelasi la miscarea din naturii si la model. Asa dar:
9

Riidiicina piitratii M a acestui raport se numeste numlrul Mach, adicii


9

~i serve~te cri teriu pentru discriminarea misciirilor subsonice de rnisciirile ca supersonice, ~i pentru modelarea acestor din urn15 misciiri . Aplicatii mai importante ale acestei notiuni se fac E i aerodinamica vitezelor mari. Similitudine compusci. Din cele aritate mai sus rezultii cii studiul prin similitudine pe modele se reduce la alegerea unui anumit model geometric
9 9

asemenea cu natura, pentru care unul din criteriile Fr, Re, We, Eu etc. trebuie sii fie identic cu cel din naturii, in functie de categoria de forte dominante. Dac5 fenomenul studiat este rnai complex si nu pot f i neglijate rnai multe categorii de forte, conditiile de similitudine vdr fi rnai grele, ele cerfnd satisfacerea concomitentii a identitiitii rnai multor criterii. Dac5, de exemplu, fortele de greutate ~i fortele de viscozitate sint la fel de importante, vor trebui indeplini te ambele conditii Fr = idem si Re 7 idem.
T

Aceasta duce la o relatie suplimentarii obligatorie fntre coeficientul de scar5 a1 lungimilor ~i cel a1 coeficientilor de viscozi tate cinemat icii. v2 - - si - - vl v2 V L -Cum

--gl gL

vn

vm

sau

deci, pe model, fluidul folosit trebuie s5 a i b i o anumit5 viscozitate, in functie de scara geometric5 aleas%, conform ecuatiei (12-23). Cum fn practica modeliirii hidraulice fluidul folosit cel rnai frecvent este apa, satisfacerea concomitentii a criteriilor Fr = idem si Re = idem devine incompatibilii. Un mijloc de a evita erorile pe care le poate aduce neglijarea uneia dintre conditii const ii fn efectuarea Encerckilor fn zonele de automodelare in raport cu unul dintre cri terii, adicii in zone Bn care feiomenul studiat nu mai depinde de ace1 criteriu. De exemplu, la studiul miscirii unui curent in domeniul de turbulent5 rugoas5, pierderile de sarcinii n i rnai ddpind de num5rul Re, este deci cazul unui domeniu de automodelare fn raport cu criteriul Re. Alte d m e n i i de automodelare fn raport cu criteriul Re sfnt domeniile de miscare uniform5 a unui fluid viscos cu forte masice neglijabile, sau de mikcare potential5 permanentii ~i forte masice neglijabile.
9
'

12.2.3. Metoda analizei dimensionale apl icatii la stabilirea conditiilor de similitudine. Teorema produselor (11) Metoda analizei dimensionale permite sii se obtin5, sub form5 criteriall, legea dupg care se desfii~oarii fenomenul studiat . Astfel, dacii se cunosc parametrii care deterrnin5 fenomenul, pe baza primului principiu a1 analizei dimensionale se poate afirma cii intre a c e ~ t i parametri trebuie sii existe o relatie functional5 a c5rei exprimare general5 este: f (41, 42, q37 qn) = 0. (12-24)
#

Teoria similitudinii ~i modelarea hidraulicii

Parametrii qi pot f i miirimi fizice sau mecanice, cu sau fiirii dimensiuni. Fiecare parametru qi are o formulii dimensional: in functie de sistemul de mlrimi fundamentale ales XI, X,, X,
si o valoare numeric5
9

in care x,, x,, x3 reprezintii unitiitile de mgsurii En sistemul ales.

Valoarea miirimilor adimensionale ni se poate calcula cu relatia

Dacii xI, x,, x3 sPnt luate ca miirimi fundamentale, nireprezintii valoarea relativii a parametrului qi. De exemplu, fn sistemul L T, vi teza are formula dimensional5 [v] = LT-I i valoarea numeric5
8

v =
J

a unitiiti de lungime b unitiiti de timp

Dacii v este miirime fundamental5


si v = c unitiiti de vitezii. Valoarea exponentilor C,, C,, C, se stabile~te conditia de omogenitate. din De exemplu, forta in sistemul V, L, p (vitezg, lungime, densitate) va avea , formula dimensional5
9

[f]
si ' valoarea ' k

[vlC1

[LI'~ ~ ~ 1 ' 3

Stiind c l forta este egalg cu masa inmul.titii cu acceleratia


%

deci

~nlocuind P expresia fortei, avem n

in care . i2 S-a inlocuit prin suprafata S. Formula obtinuti poate f i comparatii cu expresia cunoscuti a rezistenfei la fnaintare a unui corp fntr-un fluid: in care C este un coeficient de rezistenti. Deoarece alegerea sistemului de mirimi fundamentale ~i a unitiif ilor lor de misurii este arbitrarii, se pot lua ca bazi trei miirimi care fac parte chiar din fenomenul studiat, cu conditia ca ele s l fie independente intre ele si sii poatii exprima pe celelalte. Fie aceste miirimi q,, q, ~i q,. Mirimile derivate se obtin'asa cum s-a aritat mai fnainte, iar valorile lor numerice relative se formeazidin produsele
9
1

Relatia functional9 se transformi in

sau
\

f(n,, n . . . ) k

0.

In felul acesta, ecuatia initiali (12-24) de n parametri s-a transforrfiat fntr-o ecuatie de (12-3) parametri adirnensionali, formfnd o ecuatie criterialii. Aceastii teoremi este cunoscutii sub numele de teorema Il, sau teorema produselor . 0 ecuatie pusi sub form5 criteria15 exprimi nu numai un singur fenomen, ci un grup de fenomene. asemenea, un grup de similitudine. Conditia de similitudine a unui grup de fenomene care depind de n parametri consti fniindentitatea a n-4 criterii. Metoda analizei dimensionale se folose~te atunci cfnd pe bazii experimentalii se pot cunoaste parametrii care part icipii la desfiisurarea fenomenului. E t a ~ e l ede lucru iint deci: 1. experimentul - pentru stabilirea parametrilor ; 2. teoria - pentru determinarea criteriilor si a legilor de similitudine ; 3. incerciirile pe modelul execu tat conform 'legilor de simili tudine.
7
A

Teoria similitudinii gi modelarea hidraulicd

343

Exemplul 1 . Scurgerea peste un deuersor;


Debitul unui deversor depinde de densitatea lichidului p, acceleratia gravitationalii g si iniiltimea lamei deversante h. Ecuatia finctionalii este deci

Dacii se aleg ca unitiiti fundamentale p, g si h, ecuatia se poate scrie sub formii cri terialci
?

Considerim debitul G ca greutatea lichidului care trece in unitatea de t imp peste deversor,

[GI = M L T-,,
deci

MLT-3
de unde

(~~-3)'l

(LT-~)'~ ~ ) ' 3 (
=

Cl = 1, C, Rezulti debitul in greutate

312 si C,
?

512.

Introducind pentru deversorul dreptunghiular raportul


.

loarea debitului ca volum este

h -- v b

a -

in care m

K IC'

Y 2

Exempl ul 2. Determinarea pierderii de sarcini longitud inald E conduct n circulare.


Pierderea de sarcinii in conducte, in ipoteza unei misciri uniforme, se poate exprima prin diferenta;de presiune A p dintre sectiuniie considerate. Ea depinde de diametrul d si lungimea l a conductei, de viteza lichidului v, densitatea p ~i viscozitatea E*, a lichidului, precum si de rugozitatea absoluti a peret ilor A. Ecuatia funcf ionali, scrisii sub formii general& este
'

AlegPnd ca unit5ti fundamentale d, v si p, ecuatia se transformi intr-o ecuatie cri teriali


9

in care : IT4 =
'4 1

AP
uc24
pc34

'

dec i

In mod shnilar,

Expliei tEnd in ecuatia cri terialii cri teriul

9, se obtine
+P
\.

Cum pierderea de sarcinii este direct proportional5 cu lungimea,

Teoria similitudinii i

modelarea hidraulicd

345

Exprimfnd pierderea de sarcini longi tudinalii, sub forma

vom avea

sau

E care n

S-au obtinut in felul acesta expresia general9 a pierderilor de sarcinii longitudinal9 in conducte circulare, precum ~i parametrii de care depinde coeficienttil de rezistenfii A.
12.2.4. Stabil irea conditiilor de simil itudik prin identitatea ecuatiilot de miqcare Doug fenomene asemenea trebuie sii fie descrise de sisteme de ecuatii diferentiale ident ice, iar Pntre mgrimile care caracterizeazii un fenomen ~i mgrimile corespunziitoare ale celui de-a1 doilea fenomen trebuie sii existe coeficienti de scarg constanti pentru mirimi avInd acelea~i dimensi uni . Astfel, dacg se studiazi o problemii pentru care ecuatiile fundamentale a n t ecuatiile de miscare ale unui fluid vfscos, ecuaf iile Navier-Stokes, ,

i ecuatia de continuitate

du -+

dv

dx

dw - - 0, dz

un fenomen asemenea va fi caracterizat prin acela~igrup de ecuatii, in care fnsg parametrii vor fi respectiv a,v, all etc.
,

Rezultii sistemul :

Se constati c i ecuatia de continuitate este satisficuti fir2 conditii suplimentare.


I

impiirtind primele trei ecuatii cu factorul s s i punind conditia ca


9

.sistemele (12-29) si (12-30) sii fie identice, se obtin urmitoarele conditii de .similitudine: i
9

sau

Cri teriul T V se numeste criteriu de homocronie sau criteriul Struchal (Sh) ;


L
9

Sh
9

idem

(1 2-33)

este conditia de similitudine legatii de caracterul nepermanent a1 miscirii f lui.delor vfscoase. Daci miscarea este permanenti, aceastii conditie de kimi litudine nu se mai pune.

Pentru fortele masice egale cu fortele de greutate, conditia devine

Fr

idem.
a

(1 2-35)

Se stie din paragrafele precedente c i prezenta fortelor de greutate duce la condjfia de similitudine Fr = idem. pn sau - - -pnV2

pm v2

'9

Teoria similitudinii i
8 ~ v 2

modelarea hidraulica'

347

cri teriul obtinut 2 este criteriul Euler si prezenta lui este 'legat5 de exis?

tents

fortelor de presiune. Conditia de similitudine este: 'Eu 'd) sau Qe = idem,


(1 2-39)
=

idem.

(12-37)

conditii determinate de fortele de viscozi ta te. In concluzie, pentru mi~careafluidelor vfscoase, conditiile de similitudine rezul tate din' analiza ecuatiilor diferentiale sfnt :

Sh = idem, Fr = idem,
-

Eu Re

= =

idem, idem.

Se poate demonstra cii nu toate patru.conditiile sint necesare, ci numai trei. Ecuatiile Navier-Stokes se pot scrie fn general sub forma:
4

pentru fenamenul din naturii de exemplu, si


?

pentru . fenomenul de pe model. Cum cele doui fenomene trebuie sii iie asemenea, mai trebuie satisficutii condif ia de similfitudine -

Este suficient insi ca numai trei dintre rapoarte s i fie egale, cel- de-a1 patrulea fiind satisfiicut fn mod implicit. Dac5

fiecare dintre ele este egal si cu deci cu

Fi
-

--

fi

+ F g + Fv + fg + f a
7

si

'-P

din ecuatiile de m i p i r e .

Se poate afirma deci cii pentru miscarea fluidelor viscoase, conditiile de similitudine se reduc la Sh = idem;
9

-f p

Fr = idem;

D a d mi~careaeste permanentii, dispare cri teriul Sh. Dac5 si fortele masice sPnt neglijabile, se obtine modelul Re.

Hidraulica

Dacg fortele de viscozitate sint mici in raport cu fortele masice, sau+daca domeniul studiat este un d~meniu automodelare in raport cu criteriul Re,. de rimine numai conditia Fr = idem, deci modelul Froude. Conditiile deduse din identitatea sistemelor de ecuatii diferentiale sfnt. necesare, dar nu suficiente. La ele trebuie adlugatl aseminarea conditiilor de unici tate. Folosirea ecuatiilor diferentiale la stabilirea conditiilor de similitudine este o metodri exacta care duce la cunoasterea tuturor cri teriilor de simili tudine..
?

12.2.5. Conditiile de similitudine in miqcarea turbulentii


\

Pentru mi~careaturbulentg, cri teriile de similitudine, rezul tate din ecuatiile Reynolds, cuprind, In afara cri teriilor stabili te anterior, un cri teriu nou, propus de L. Loitianski

care caracterizeazii turbulenta prin termenul V' - pulsatia vi teiei. Deoarece sisteyul de ecuatii diferentiale a1 lui Reynolds nu este complet, qi deoarece fn practica modelirii este imposibil sii se pun5 conditii fn legiiturii cu pulsatia vitezei, pentru stabilirea conditiilor de similitudine in cazul mi$ciirii turbulente se recurge la metoda aproximativi a fortelor. Intr-o mivcare turbulentii, fortele dominante stnt fortele de inertie, fortele de greutate gi cele de frecare. Conditia de simili tudine dinarnicii va reiul ta din egali tatea rapoartelor a douii' dintre aceste ca tegori i de forte, de exemplu :
&

Raportul

fi = a, a,2 a,2 conform fi


T
2 a1-- CC/ CCI3
Lj.

(12-6),

iar - , cum Fj = t x L, iar Ff

fr

=y

R J,

este - -

R'

ff

Din egalarea celor doug rapoarte se obtine:


2 2 = aga,Q1
..

a, at aj

sau

av

1 sau

V"

--'

v=

Aceastii conditie se mai poate scrie sub forma:

, ,'
a I
I *

Teoria similitudinii gi modelarea hidraulicd


L

349

Dac5 se pune conditia ca panta energetic5 s5 respecte conditia de similifudine geometricii, rezulti: J,= J,; Fr = idem. (12-47) Egali tatea pantelor energetice se asiguri prin egal i tatea coeficientilor de rezistenti Cn = C, sau An
= A,.
9

(12-48)

Dar atit A, cit si C depind, dupi felul miscirii, de rugozi tatea relativ5fL R i de numLul Re. Dac5 miscarea este turbulent5 1 1 conducte rugoase, deci h = h 1 , simili tudinea se realizeazii prin conditia asemiinirii geometrice extinse asupra rugozitgtii ~i Fr = idem. Dacii mi~careaeste turbulent5 in cond'ucte netede, sau fn zone de tranzitie, coeficientul h depinde de numirul Re. Se stie cii fn practicii criteriile Fr = idem si Re = idem sint incompatibile. in aceastii cauzii se admite o abate& de la conditia Re = idem, .dar mentionind conditia de baz5 An = A Se poate lucra deci pe model, in ., .orice domeniu turbulent (neted, rugos sau in zoni de tranzitie), dar realizfnd ,acelasi coeficient de rezistentii h cu cel din naturi.
9

($1

12.3. PRINCIPII DE MODELARE HIDRAuLICA 12.3.1. Modelarea sistemelor sub presiune


-%.
I >

.. '.. t.
..I

Conducte, miscare permanents'. Dacii miscarea este laminari, negl ijind fortele masice In ;omparatie cu cele de presi;ne ~i de viscozitate, modelarea se face pe baza criteriului Re = idem. " . ~ a c lichidul folosi t pe model este acela~i cel din naturi, coeficientii i cu w de scarii se exprim5 fn functie de ul prin relatiile (12-16). 6,. Pentru miscarea turbulent& conditiile de similitudine constau in simi, $3. litudinea geometric5 a modelului si uh = 1. Pe baza legii universale date de I.'': .. Prandtl, pentru repartitia vitezelor'in miscarea turbulerltii, exist5 posibilitatea de a studia turbulenta in zona practicii cu9ajutor~l turbulentei netede pe model, cu conditia ca h, = A,. Conducte, miscare nepermanenti. Din studiul ecuatiilor diferenfiale ale P-- . A': o i t r i i de berbkc * rezultii conditiile de similitudine (v. cap. XV) I&$.!
+i

* ,

P:..

-.%

identitatea criteriului conductei si


9

0=-

Cltj
I

= idem

identitatea criteriului de manevrare a vanei. Datoritii valorilor reduse ale timpului de inchidere sau deschidere a vanelqr ~ i in general, ale timpului in care se desfiisdrii fenomenul loviturii de berbec, , se ia
9

Rezul tii urmitoarele/ relatii intre c.oeficientii de scar; : .

'

deci pentru . Din ecuafia (12-50) avem:


a, x ,
= r,l

sau
.

E,

= al .

IntroducEnd in (12-52) se obfine Cueficientii de scar5 sfnt deci :


a, - I ah -- Cx1

q , a2, . .-

3Ch =

a2 . ,
" I

si

a,

a1

important de semnalat este faptul cii viteza de propagare

a undei de

presiune pe model trebuie sii fie in acest caz mult mai micii decit cea din naturii. Aceasta se poate realiza prin folosirea pentru model a unor conducte cu perefi a1 c5ror modul de eelasticitate s5 fie rntIlt mai mic decPt cel din natur5. Orificiisi ajutaje. Pentru scurgerea prin orificii si ajutaje (v. Cap. XVII.21), fortele predbminante fiind cele de greutate, condif ia de simili tudine a fenomenelor se reduce la
-

Fr

idem.

Coeficientii de scarii, in functie de a1 , rezuitii din grupul de ecuatii

Teoria similitudinii ~i modelarea hidraulicd

35 1
-

12.3.2. lndicatii generale cu privire la modelarea h idraulicii a albiilor


9

I ) Regimul de miscare in naturg si pe model trebuie'si fie acelasi. Dac5 miscarea fl'uidulii in naturg este turbulent& caiul cel mai frecvint Fntilni t, heci Re, > Re,, , ~i pe model trebuie ca

Dar cum pentru modelul Froude

v,

vn

O ,C

0,5

iar R
e-

Rn ,

trebuie ca:

q-1,5

Vn

Rn > Recr.
2
a

Vm

Din aceastii relatie rezul tii o conditie. important% pentru alegerea coef icientului de scar6 al
al

< > a1 l i b

(1 2-56)

Cealalt6 limitii a coeficientului de scar6 pentru lungimi este determinati de dimensiunile platformei pe care se poate construi modelul in laborator
a 1
. 9

si de capacitatea de debit a laboratorului, ~ t i i n dc5:

deci :

Sc5rile recomandate din practica laboratoarelor hidrotehnice sint : pentru 1 deversoare la marile baraje - - . 1 . . - 1 pentru canale, stavile, port i
1
L -

1
.

a 1

. -1
25

30

'

2) Studiul, pe model, a1 curentilor In albii deschise, se poate face pe modele cu pat fix sau pat mobil (neerodabile sau erodabile). Modelele cu pat fix se folosesc la studiul hidraulic a1 cursurilor de ap5 T conditii naturale sau in conditiile din proiectul de amenajare. n Pe iceste modele se pot determina: distributiile de vi teze, repartitia de debite, directiile curenf ilor, zonele de virtejuri etc. Folosind un material solid -aluvionar se pot stabili $i caracteristicile calitative ale misc5rii aluviunilor, spiilarea sau acumularea lor in anumi te regiuni. Modelele cu pat mobil se folosesc F problemele la care aspectul morfolo-n gic a1 procesului are o important5 primordiali. In aceasti categorie de probleme, operatia cea mai grea o constituie alegerea materialului care va constitui patul mobil.
?

a 1

'

pentru modele de r i i - - al

100 ' 1

100

1 1000

.i

352

Hidraulica

Caracteristicile geometrice ~i fizice ale materialului aluvionar pe model trebuie astfel alese, Pncft antrenarea lui sii ai b i loc la viteze, respec tiv-niveluri, corespunziitoare cu cele din naturii; cresterea debitului solid fn'raport cu debitul de a p i sii fie asemenea pe model 'Si fn naturii ; coeficientul de scari a1 t impului morfologic s i fie rational, adici desivfr~irea procesului de modi ficare a albiei, la model, s i nu necesite un timp prea fndelungat. 3) Una dintre conditiile principale de similitudine este aseminarea geornetrici fntre model si naturi. Existii fnsii cazuri fn care posibilititile practice de executare a modelului impun abateri de la similitudinea geometrici, realizfndu-se prin aceasta modele- deformate (distorsionate). La - distorsiunea geometric5 a modelului se recurge in urmitoarele cazuri : a) cfnd posibilitiitile de alegere a coeficientulu'i de scari ar duce la o mi?care laminarii pe model, fn loc de. migcare turbulenti. In acest caz se recurge la folosirea unor coeficienti de scarii diferiti pentru elementek de lungime orizontale si verticale.. In ceea ce prive3te limitele admisibile ale raportului acestor sciri, existii diferite recomandgri' rezultate din practica laboratoarelor hidrotehnice. Labora toarele sovietice N. I. I. G. indicii valori care s i nu depbeasci 113.. .1/4. Existi unele tendinfe mai noi care admit ping la 1 5l / l Pentru unele probleme cu totul speciale s-a mers pfnii la difkrente muit mai mari, chiar 1/25. 6 ) Cfnd nu este posibili o similitudine geometricii completi, extinsii si asupra rugozitiitii peretilor, precum si cfnd nu se poate realiza conditia de igalitate a coeficientilor de rugozi tatk. c) f n cazul in care apar dificultiiti la asigurarea n~obilitiitiinecesare a .aluviunilor pe model, se impune modificarea pantei modelului, dfndu-se initial o pantii suplimentari. 4) Modelul trebuie s i se giseascii in acelasi regim ca si In naturii: lent sau rapid. Conditia este satisficuti automat la modelele nedeformate. Ea trebuie verificat i 'la modelele care au suferi t deformat i i . 5) La problemele la care se studiazii valurile sau undele de remu, viteza de suprafati nu trebuie sii coboare sub 0,23 m/s, care corespunde valorii limiti de la care nu se mai formeazi valuri. Pentru rezolvarea practici a problemelor de modelare hidraulicii se foloe~te metodica expusii de A. P. Zegjda in importanta sa lucrare de sintezii.
-

12.3.3. Conditi i de sirnil itudine pent ru rnigcarea apei subterane*


A

In mi~careaapei subterane, fortele predominante sint cele gravi tat ionale si de frecare; fortele de inertie sfnt neglijabile din cauza vitezelor foarte mici. Pentru doui fenomene de acest gen, criteriul de similitudine rezulti, * dupi Mosony **, din egalitatea
9

E. Mosony, Le r6le de 196che11e de reduction dans l'exp6riment sur mod ele redui t, Acta technica Acaderniae scientiarum Hungaricae, Tome 8, Fasc. 1,2 - 1959, Budapest.

* V. Cap. X X I V .

Teoria sinditudinii gi modelarea hidraulicd

353

In care rapoartele fnlocuite prin ecuatiile (12-8) ~i (12-13) dau


a, a? qr, = a,ac,a1 a,

sau

deci
Fr - - -V- - idem. - v
Re

l2 g

Aceastii conditie a fost enunfatii de Mosony pentru cazul unei similitudini geometrice complete, cuprinztnd ~i granulele masivului de pe model. Dupii Gh. Cosma*, d a d legea d a t l de Mosony se modificii prin introducerea diarnetru.lui mediu a1 granulelor fn locul parametrului liniar I , relatia
-.

Vv dag

idem,

este valabilii ~ipentru modele distorsionate. Dacii lichidul este acelasi, conditia (12-61) devine
9

v - - idem
da
C

Sau

v, h

vm =-

Ins5 din legea Darcy V = K J , si admitlnd c i coeficientul de permeabili tate .


9

rezultii penhu

deci aceea~i ecuatie (12-62). In conclueie, similitudinea fenomenelor de miscare a fluidelor in medii poroase se asigurii prin:
L -

vv - = idem
@ g

$i similitudinea geometric5 a domeniului.

Coeficientul de scar%a1 granulelor a se poate lua fie ad = al, fie ad= 1, d fie a # a* ~i # 1. d

* Oh.

Cosma, Hidrotehnica, nr. 3, Bucureqti, 1950.

Teoria stratului limits

13.J. DEFINITII. STRUCTU RA STRATULUI

LIMITA

Deosebirile importante dintre diagrama presiunilor distri bui te, mgsurate ,la suprafata unui corp fix aflat fntr-un fluid in miscare, si diagrama presiunilor calculate Pn ipoteza c l fluidul este perfect au necisi ta t dbservarea mai aprofunda t i a fenomenelor in vederea descoperirii legilor lor. Studiul acestor fenomene a devenit cu atft mai necesar cu cft numai prin stiipinirea lor se pot determina formele aerodinamice opt ime care trebuie date avioanelor, rachetelor, proiectilelor si, F general, oricgrui corp care trebuie s i se deplaseze Pn a tmo- . , n
fa)

*
&E2

.l I t

-2

P-Pa

PUZ

u.l Re*-T= fU 5
,?e = f62500

Fig. 13-1. Distributia presiunilor pe corpurile solide a ~ e z a t efix in aer in rnigcare, in regim laminar gi turbulent.

sferi cu viteze mari. Deosebirea dintre teoria fluidului perfect si fenomenuI , real apare cu atYt mai mare cu cPt numgrul Re a1 miscgrii este mai mare si depinde fn mare mgsuri de forma corpului. In figura 13-1 se arati 4n a) distribufia presiunilor pe suprafata unui profil de arip5 Jukovski intr-un fluid in miscarea paralell uniform5 si Pn b) distributia presiunilor in cazul unei sfere ,
9

Teoria st'ratului lirnitd

(dupi Flachsbarth). Se constatii cii *presiunile miisurate diferii mult mai mu1t d e cele calculate ca fluid perfect la sferii fafii de profilul Jukovski. Deosebirile se datoresc efectului de frinare a1 fortelor de frecare intern2 (viscozitate), care se transmit in masa fluidului de la suprafata corpului, unde viteza fluidului este zero datoritii aderentei. Aceste forte de frfnare decelereazi din ce in ce rnai putin particulele fluide, 'pfnii ce, la o distant5 6 de suprafata corpului, viteza fluidului este foarte apropiat% de U W , .iar fortele de frinare se anuleazi.

Fig. 13-2. Reprezentarea schematic5 a stratului limiti

Se numeste strut limita' sau strat marginal, stratul de fluid in mivcare, care este sediul variatiei de vitezii de la zero, la suprafafa corpului pin5 la viteza uniform2 a fluidului ~i T care se manifest% acfiunea foarte intensi n a forfelor de frecare. Stratul limitii a fost observat Entfia oar5 de Hele-Shaw, ins5 prirnul care a ariitat rolul stratului limit5 si chiar a descris dimensiunile si structura lui a fost N. E. Jukovski in 1896 Cunoasterea fenomenelor din stratul limi t2 este de o mare important5 pentru prigresul aviatiei, .pe cfnd pentru studiul fenomenelor din conducte in si albii este cu mult mai putin'important; t o t u ~ i , ultimul timp, a inceput 85 fie folositii teoria stratului limit2 in anumite cazuri ~i in hidraulica constructiilor, fn studiul presiunii vintului pe constructii, .in evaluarea rezistentelor la fnaintare a navelor etc., astfel cii aceastii teorie isi giiseste un loc jus' tificat si in acest manual. Reiimul de miyare in stratul limit5 poate fi laminar, turbulent sau de tranzitie; el poate lipsi pe o parte a suprafetei corpului, dupi ,,dezlipireaU lui de corp (v. paragr. 13.4). 'Regimul de miscare depinde, ca si fn cazul conductelor, de numiirul Re, ins5 fn cazul' stratului limit5 se'deosebesc mai 'multe feluri de numere Re, dupii cum se considerii lungimea caracteristici. Astfel, dacii I este lungimea corpului, in sensul misciirii, se defineste
9

ca numir Re in raport cu fntregul corp f i r i ins2 a avea o semnificatie precis; deoarece, de-a lungul corpului, regimul in stratul limiti incepe a f i laminar (1Pngii ,,bordul de atac" = virful amonte a1 corpului), iar de la o anumitii distant5 poate trece in regim de tranzitie gi apoi in regim turbulent (v. .fig. 13-3). De aceea, se considerii
Re, - - , - vx
V

(1-3-2)

numirul Re la distanta x de bordul de atac, V fiind viteza uniforrnii a curentului. Exist5 un Re; c'ritic depinzfnd de forma conturului corpului. Astfel, pentru o plac5 plani Rex cr = 3,2 *lo5 ca limiti inferioar5, iar ca limiti superioarg la placa plan2 Rex c, = lo6 pentru care miscarea devine categoric turbulenti.
9

133. GROSIMEA STRATULUI LIMITA LINGA 0 SUPRAFATA PLANA


Dup5 conceptiile actuale, grosimea stratului limit2 se define~te egalii ca cu acea distant5 6 misurati pe norrnalii, de la suprafata corpului soli'd, unde viteza diferii cu 1 % de viteza generali a fluidului V = U, . 0 astfel de definitie este necesarii, deoarece influenta viscozi tiitii se resimte si dincolo de aceast5 distantg, Tns5 din ce fn ce mai putin, fir5 a se putka stabili prin misuriri sau teoretic distanta la care eforturile T sint chiar nule. Structura formulei care d5 grosimea 6 fn functie de parametrii de care depinde se poate afla prin consideratii de aseminare mecanici. S-a demonstrat la
.

capi tolul X I I c i forta de inertie specific5 pu - ~i forta de frecare specific5


dx

du

P regim laminar, y n

trebuie sii aibi un raport adimensional. In cazul

itratului lirniti a1 unei suprafete plane, aceste doui forfe doming P n ecuatiile 13-8. Forta de inertie se poate exprima dimensional prin d p U m o U o - ,P -a , iar forta de frecare prin y-- 2 ~ -7 , admiflnd c i
I
*

dy2

pe Tntreaga sa grosime stratul limit2 este f n regim laminar. Rezultii:


P

u;
1 ,

U 00'

,P

const .

sau

In care C este un coeficient nedimensional. Valoarea lui C s-a dedus prin calcul, confirmat experimental pentru placa plan2, gisindu-se: C = 5. Deci
51

Uo a

Y G

Rezult5, ficind 1 = x, legea de variatie a grosimii stratului laminar

Teoria strafuiui limit&

357

Se poate exprima Re,


9

f (Re,)
-

Re, - U6 --=--- U x 6
v
V

Re, -- 5 1 / ~ e , YRe, -

Din formula (13-6) rezulti c i la un Re, , = 3,2 lo5 corespunde , Reao 2 800. In zona turbulentei depline, grosimea 6,,,b a stratului limi t5 se calculeazi cu formule empirice. Pentru o placii paralelii cu curentul, netedii, variazi cu distanfa x de la bordul de atac:
I

Ca ~i la miscarea turbulenti in conducte, in stratul limit5 se mentine un substrat lamihar 6' (film laminar) care este neglijabil (fig. 13-3).De altfel,. trebuie observat c5, in practici, lungimea intregii zone lanlinare este micl ~i

Fig. 13-3. Grosimea stratului limit5

neglijabilii in raport cu zona turbulentg. La suprafetele rugoase, efectul rugozitiitii relative este maximum fn apropierea bordului de atac, unde proeminentele pot fi mai mari decit stratul subtire laminar, pe cind cu cre~terea lui x, grosimea stratului laminar crescind, proeminenfele r5min inecate in substrat ca si cum suprafata ar f i netedg. ~rosimea' 6 este micii in raport cu 1, chiar in migcarea turbulentl. Astfel, calculfnd pe 6 cu formula (12-7) se obtin valorile din tabela 13-1.

358

Hidraulica -

Tabela 13-1
Natura fluidului

(m1s)
50 loo 200

u,

(m)

Rel =

611

(mm)

aer v = 14. loc6

1 5 1'0 2 50 200

3,5 lo6 3,5. lo7 1,4 lo8


2 106 2,5 lo8 2 .lo9
I

18 60 90
40.

1,8

1,2

0,9
2,0 0,8 0,5

ap2 v = 1.10-6

1 5 10

385 . 1 000

13.3. ECUATIILE MI$CARII I N STRATUL

L ~ N G Ao SUPRAFATA PLANA
9

LJMITA

Daci se consider5 in stratul limit5 regimul de miscare a fluidelor viscoase necompresibi le (regimul laminar) si se negl ijeazi fortele masice, ecuatiile Navier-Stokes dupi doul directii \i ecuaf ia de continui tate* iau' formele urmi t odre :

L. Prandtl, analizind ordinea de miirime a diferitelor variabile din aceste ecuatii, in care y fiind < 6 este o mirime foarte m i d in raport cu x si cu u, deci neglijabil5, a reusi t s i simplifice aceste ecuatii intr-o mare misuri, asa cii ele %pot integrate in cazurile mai simple. Astfel, in ecuatia I (13-8) fi d2u d2u . se poate neglija termenul vin raport cu v - , iar 'En ecuafia a 11-a
9

dx2

d u2

(13-8) presiunea variaz5 atft de putin cu y in& se poate considera conn stants f n raport cu y fiind numai functie x , ca si viteza U P cimpul potential exterior stratului limiti, in care U este funciie de x si de t. In sfirsit, du considerlnd c i studiem migcarea permanent& cii deci dispar si termenii - si
9 9 9

dv -' dt

dt

rimin numai ecuafiile I si a 111-a (13-8) sub forma:


9

Teoria stratului lirnitd

359
4

u =

Conditiile l a limi t i siilt : pentru y = 0, u = 0, v = 0, iar pentru . y = oo, .

Pe de a l t i parte,ecuatia I la frontiera y = 6 dintie stratul limit6 $i curentul du - " O s . d ? -~ =,0; . . potential, unde u. = U, - - -- i
~
a

ujx).

dy

dy

'

dy2

dec i

-1 -L U2 = const. (legea lui Bernoulli).


,2

Rezultatul obtinut mai sus cu privire la mentinera unei presiuni constante pe o normalii la suprafata corpului solid este foarte important, cici aceasta Pnseamnii cii nu se mai pune problema afliirii presiunii in stratul limitii, aceasta fiind egalii cu presiunea d i n cimpul potential la distanta x si putlndu-se afla din eeuat.ia (13-1.0). Experientele au confirmat pe deplin aceit rezultat, misuriitorile ariitind cii presiunea este invariabilii pentru x = const. In miscarea turbulentli, in locul mirimilor u, v ~i p trebuie introduse rniirimile medii temporale in ecvatiile (13-9), iar in locul lui v, coeficientul de viscozitate aparenti E.
A

Legea repartitiei vi tezelor de-a lungul normalei la front iera interioarii a stratului limitii pentru o placi planii se poate lua in miscarea laminar& sub forma unui polinom de gradul trei, care trebuie s i indeblirteascii conditiile la limitii. Plecind de la un astfel de polinom cu patru termeni, se ggseste legea urmii toare :
9

care satisface conditiile Ia limitii. Intr-adevgr, cind y = 0, NU= 0, ciici fluidul aderi la suprafata corpului solid ;cum ins5 si cornponenta v este zero pe frontiera interioarii, inseamlli cii prima ecuatii (13-9) se reduce la

."

..

Deoarece p = const. inseanlnii cii pentru y


-d2u dy2

0 trebuie sii fie


=

?= 0,deci
dx

- -- 0, conditie satisfgcuti de ecuatia (13-11). Pentru y

6 , trebuie ca

diagrama vitezelor sii se 'racordeze la u = U (x) si deci u = U di? conditii satisfiicute de ecuatia (13-11). In zona turbulentd se admite pentru o placii plan8 o repartitie exponentiali de tipul
9

du gi - - 0, -

analog5 cu legea distri butiei vi tezelor E conductele netede. Din aceasti relatie n gi din ecuatiile (13-9) se deduce valoarea grosimii stratului limitii 8 conform formulei (13-7). Pentru numere Re mai mici, este mai exact a lua exponentul din formula 1 3 - 1 2 , 115 in loc de 117, iar pentru numere Re oricft de mari, formula cea mai potrivitii este aceea logaritmicii, fntocmai ca P cazul conductelor. n

13.5. G ROSIMEA ST RATULUl LIMITA $1 REPARTITIA VlTEZELOR PENTRU 0 SUPRAFATA CURBA


Teoria ~i rezultatele indicate P paragr. 13.2 - 13.4 au fost stabilite n pentru stratul limitii la contactul cu o suprafatii planii. De cele mai multe ori corpurile Pnconjurate de fluid au suprafata curb5 (aeronave, proiectile, vapoare etc.) Ecuatiile diferentiale ale mivciirii intr-un astfel de strat limit5 au fost stabilite in ipoteza fluidului viskos intr-un sistem de coordonate curbilinii ( x dupg tangenta la curba de raz5 R(x) gi y dupii normalii) de citre W. Tollmien. Prin consideratii, fn legiiturii cu mica dimensiune 6 a stratului limiti, analoge cu cele fiicute la paragr. 13.3, ecuatia a doua revine la a recunoa~te c i presiunea este constant6 de-a lungul normalei la curbii ~i rimin numai dou5 ecuatii. Rezolvarea acestor ecuatii diferentiale este pract ic imposi bilii, astfel cii se urmeazg douii ciii deosebite: - pentru portiuni limitate Ax se consideri valabile ecuatiile pentru placa planii; - se fac anumite simpli ficgri, stabilindu-s"e unele relatii globale (teorema impulsului g.a.) presupunlnd - dup2 L. G. Loitianski --ci repartitia vitezelor $In stratul limita se poate reprezenta printr-o familie de curbe cu un singur parametru de form5 f :

Metoda [8] a dat rezultate suficient de exacte, in regim laminar, atPt pentru suprafete plane cit gi pentru suprafete curbe, iar pe acestea din urmg chiar In zona dinspre aval a corpului, unde se produce un fenomen care perturbi legea de repartitie a vi tezelor, ,,desprinderea6'stratului limi tii de ling5 corp~il solid (v. paragr. urmitor).

Teoria strdtuhi limitd

36 f

13.6. DEZLlPl REA ST RATULUl LIMITA. FORMA REA DI RELO R La studiul mivciirii unui fluid perfect fn jurpl unui corp s-a demonstrat existents teoretici a doug puncte de stagnare: unul 'in arnonte A $i altul in. aval B, pe traseul liniilor de curent aplicate pe suprafata corpului (v. art. 7.3.7 ~i 7.4.3.e ~i fig. 13-4). Presiunea fn punctele A si B este mai .mare decf t p, , adici decit presiunea fntr-un punctsuficient de depiirtat de corpul solid, si anume
9

In punctele C, C', unde se indesesc liniile de curent, vitezele sfnt mai mari ca U, deci presiunile stnt mai mici:
&

Fig. 13-4. Schema dezlipirii stratului. limi tii gi a formgrii direlor


.

In cazul fluidului real, se formeazii stratul limitii in care vitezele nu mai cresc de la'A la C in aceea~i miisurii ca la un fluid perfect, din cauza fortelor de frecare care frlneazii m i p r e a . Urmare a acestui fapt, particulele din straw tul limit5 au pierdut o parte din energia cinetici ~i nu rnai pot dezvolta lucrul rnecanic necesar pentru a se misea fn contra unei presiuni cresctnde din C fn B ; de aceea, ele se dezlipesc fntr-un punct D (respectiv D') de pe suprafats corpului, formind o suprafatii de discontinui tate consti tuitii din foarte numeroase mici vfrtejuri. In acest caz (fig. 13-5) x este directia dupii tangentii, y dupi normala la contur; u ~i U ,cornponentele dupi x ale vitezelor P stratul limit& respectiv la marginea lui si U variind cu profilul. n Un punct ca D se nume~te ,,punct de desprindere". sau ,,dezlipire6', care, du din punct de vedere matematic se caracterizeazii prin u = 0 +i (--=--) = 0 - \dyJy=o pentru y = 0. i n ace1 profil a1 vi tezelor, diagrama acestora prezintii deci un punct de inflexiune, iar spre aval de punctul D , incepe o zonii Pn care
9

< 0,

deci vitezele au sensul contrar rni~cgriigenerale. Zona in care - < 0 se du chearnl ~i zonii de. ,,ap5 moartii" sau ,,dirge, in care d e ~ i exist5 mivciri ale P art iculelor, da tori t prel zentei numeroaselor vfrtejuri, in medie ins5 viteza este foarte rnicii, asemiingtor unei ape st ii tii toqre sau ,,moarteU (fig. 13-5). La corpurile rotunde. cind numirul Rer este rnic, se formeazii de asernenea . un spafiu cu Fig. 13-5. Explicatia dezlipirii stratului limi t i ap5 moarti, &cupat d e
J

vfrtejuri stationare, spafiu limitatlatft lateral c'lt ~i spre aval, inconjurat de fluidul exterior a ciirui miscare general6 este prea putin influentati (fig. 13-6, a) ; pentni nurnere Re mai mari (de exemplu Re > 30), la cilindri cu axa perpendiculari pe directia general2 a migcirii, o partexdinstratul limit5 turbionar se Pnvlfteste lufnd forma de spiralii din care se rupe din cPnd in cfnd cfte o
9

- - , - 4
&-

~~~~
/ /

I y/-------\

----c2
-\

6-

\ -

-( j $'

<Q/ /--

, G\'>./- ,
-2
LC.)/ -\ G)
5))?-\ ;_--

I -

l = \ = \

1 1

\--

-/ ---- ---- -. .?I 5 i L / - f @-%i C

@'c!

G -

Fig. 13-6. Explicatia' forrngri i ylrtejurilor In aval de corpul s ~ l i d


A

coroang de vfrtejuri, antrenatii de fluidul inconjuriitor (fig. 13-6, 6). Virtejurile se desprind cfnd obstacolul este mic, pe douii siruri paralele, formind fie o retea dreptunghiularii, fie o retea triunghiularii, datoriti pozitiilor a1ternate ale vfrtejurilor. Forma'drep tunghiulari este nestabilii, pe cind forma triunghiularii este cea obisnuiti (fig. 13-6, c). Virtejurile acestea induc in zona de apii moartii o miskare de sens contrar cu curentul general, ceea ce face ca si sirurile de vfrtej'uri s i se deplaseze fn spatele corpului cu o viteza ceva m d Aicii decit U (v. teoria lui Th. v. Kgrman, art. 8.3. b ~i fig. 13-6). La-un corp cu muchii pronunfate, P cazul cfnd viteza U este micii, linia n de curent de lfngii rnuchie ocoleste muchia f5ri producere de virtejuri, desi -viteza lfngi rnuchie trebuie s6 fie - teoretic - infinitl. Dacl viteza U creste,
,,

Fig. 13-7. Formarea dfrei in spatele unei plici

Teoria ~fi'atutui, lirnitd

363

se formeazii P spatele muchiei o zonii depresionarg, in care apar virtejuri n stationare. Dacii ins5 U - si deci numirul Re cresc si mai mu1t, virtejurile incep a se desprinde, 'formindu-se dira (v. fig. 1 3 - a, b, c, d). La numere Re foarte mari zona de a p i Jmoart6 seArestrfnge,in schimb numeroase virtejuri se desprind din strati1 limitii si sint antrenate de curentul general, care ia un aspect complex.

13.7. REZISTENTELE LA MISCRREA IN J U R U L UNUI CORPS Dacii se aflii un corp solid intr-un fluid czre are viteza relativii general6 de translatie V = Vo se produc forte de rezistentii datorite actiunii fortelor de frecare, sub douii aspecte diferite: - Rezistenta de frecare propriu-zisi, care se propagi in stratul limi t l , plkcind de la sdprafata de contact cu corpul, fort6 opusii directiilor vitezei si tangential; acelei suprafete. - Rezistenta de presiune datoriti neechilibriirii presiunilor pe fata amonte ~i pe aval, in urrna dezlipirii stratului limit5 si form%rii zonei depresionare din spatele corpului. Aceastii rezistenti este datori t5, in ul tima analizi, tot actiunii unor forte de frecare care au cauzat desprinderea stratului limit5 ~i care amortizeazi apoi virtejurile ce se formeazii in spate. Vom mentine pentru aceast i rezistentii denumirea de rezistenf ii de presiune, pen tru a se deosebi de prima. Rezultanta R, a acestor douii rezistente, proiectate pe directia x a miscirii, numi t i ~i retisten@ frontala', este cunoscutl exact numai pe baza experientelor efectuate cu corpuri de diferi te forme, la diferi te numere Re. Rezistentele de irecare propriu-zise Rxj pot f i misurate ~i separat sau calcudupii metode analoge calculului pierderilor de sarcin6. late In afar2 de aceste rezistente, se mai produce si rezultanta aerodinamicii (respectiv hidrodinamicg), care este suma fortelor he presiune normalii exerci tatii pe -1ntreaga suprafati a corpului, proiectati pe direct ia perpendiculara misclrii, numitii portanfa P = R, . Expresia lui P a fost datii de Jukovski [v. paragr. 7.37.2 si Cap. 1x1. Asadar rezistenfa total5 la inaintare este
I

fits

Fiecare din aceste forte p a t i f i exprimat; sub forma indicati de Newton

P care V , este viteza relativii a corpului fafa de viteza fluidului, Ci este o arie n caracteristicg, deci are dimensiunile unei lungimi la pitrat, iar C este un coeficient adimensional, depinzind de. forma si de numiirul Re a1 miscLii.
9 9

Vom adopta pentru coeficientii C, aferenti fortelor definite la acest paragraf, notatiile:
Coeficientul unitar a1 rezistentei Roj Coeficientul uni tar a1 rezistentei R, Coeficientul uni tar a1 rezistentei P

........................CX j. ........................CX ........................C,.

Mentioniim cii, fn cazul unui profil de aripii de avion, Q = c 01, in care c este coarda sau profunzimea profilului, iar 1 inseamnil 1 m din lungimea aripii. In tabela 13-2 se dau coeficientii C3 pentru corpuri de diferite forme [16J:
Tabela 13-2
Forma corpului Coeficienfii unitari de rezistewtii C,

Placii plan5 circular5 subtire (disc), perpendicular5 pe directia mi~ciirii ..............

C, = 1 , l ...1,2

Placii plan5 dreptunghiulari ................ b/h = 1 C, = 1 , l O

2 4 10 18 00 1,15 1,19 1,29 1,40 2,Ol

Cilindru ciraular, axa _1_ pe directia rnigcgrii, 1 2 pentru 105 > Re > lo3 ................ I/d = 0 . 7 4 Cx = 1,12 0,91 0,85 0,87 0,99 Sfera.

..................................

- 10 ReCx = 4,3
Re =

lo2 loS lo4 lo5 1,0 0,49 0,40 0,49

10" 0,21

Picltura de diametru' d, lungime d/l= 113

..............................

1 gi

v 4 - 2. lo4
v

3 . lo4 6. lo4 8 - l(r 0,11

cx -

0,33 0,15

0,lo

Pentru cilindru circular- suficient de lung se dii in figura 13-8 variatia -. Vd . lui C, in raport cu Re = -, d fiind diametrul' sectiunii drepte.
V

Observiim c i la discuri perpendiculare pe directia mivciirii, C variazii , putin, deoarece frecarea propriu-zisi nu joacii nici un rol, pe cfnd la corpurile rotunde, unde frecarea depinde de regimul de mi~care,deci de numirul Re, C variazii in limite largi. , Rezistenta Rxj datoriti freciirii pure se poate calcula cu ajutorul rezistentei unitare 7 , pentru care s-au stabilit formule ~i s-au fiicut numeroase experiente. Astfel, pentru o placii planii paraleli cu direciia mivciirii, fortele de frecare se produc in mod egal pe ambele fete. In regim laminar, lufnd a = 2 b 1, suprafata totall de contact cu fluidul,

Teoria shatcclui- lirnitlZ


A

365

In mi~carea turbulent& admitirid pentru repart itia vi tezelor legea lui 117,

Pentru numese Re mai mari

= 10%.. lo9

, n Fig. 13-8. Coeficientul de rezistentfi C P functie de Re pentru un cilindru c,ircular fix


A

In k e s t e formule, Rel ~i Res au semnificatia de la paragr. 13-1 ~i 13-2. Observatie. Problema rezistentei la fnaintare a unui corp mobil intr-un fluid va f i ieluatl in capitolul X X I I I , unde vor f i luate fn considerare doui categorii de corpuri, creatii importante ale tehnicii : - Rezistenta la fnaintare a navelor. - Presiunea vfntului pe constructii. In ceea ce priveste rezistentele la Pnaintare ale avioanelor, acestea nu fac parte din lucrarea de'fati ; cititorii care doresc a le cunbagte pot consulta lucririle de specialitate ale acad. E. 'Carafoli ~i ale colaboratorilor sii.
A

13.8. STRATUL LIMITA IN CONDUCTE $I CANALE


La capltul de fnceput a1 unei conducte legate la un rezervor, dupi ce se stabile~te mi~careapermanenti in conduc t i , existii o zoni de tranzitie, in care distributia vitezelor trece trep tat de la o distributie uniformii u = const. = U,,pfnii la distributia carac teristici regimului de miscare.
9

Astfel, intr-un canal de Iitime 2a, fn care se stabileste miscarea laminari, dupi ,,lungimea de stabilizare" I,, se giseste diagrams de {iteze caracterist ici parabolici, pe cind intr-o sectiune intGrmediar5, diagrarna prezintg la centru un nucleu de viteze constante, racordat la pereti cu arce de paraboli. Aceasta se datoreste faptului c i fortele de frecare, la inceput existente
A
d
4

-----Pa
c c -

----------M
I

Fig. 13-9. Reprezentarea schimbririi distributiei vitezelor la capritul initial a1 unei conducte

numai lingi pereti, se transmit in timp pini in axa canalului. Pentru ca in mi~careapermanent5 debitul este constant, vitezele din nucleu cresc pentru a se compensa pierderile de vitezi dinspre peref i. In acest fenomen stratul l i m i t i ocupi spatiile dintre ,pereti si kele dooui planuri care, plecind din A si B, se intersecteaz5 in M, asadar d i la acest punct mai depirte stratul l i r n i t i hrnple fntreaga sectiune a cinalului (fig. 13-9). Dupg calculele teoretice ale lui Schlichting [43] distributia vi tezelor miscirii laminare se realizeazi dupi o distant5 I,, d a t i de relatia:
9

I,
In care Re
= U"
V

0,16 a2- - 0,04 (2a) Re,


V

. Segisestepentru Re
9

Re

= =

2 000 5 000

1, = 80 f2u) 1, = 200 (2a).

Pentru conducte circulare s-a stabilit, pe cale teoretici,


1,

0,03 d Red,

(13-8-l)

In care d este diametrul conductei. ~ x ~ e r i e k t e l e dovedit c i stabilizarca au se iace la o distant5 mai mare decit aceea d a t i de aceste formule. Daci regimul permanent a1 misckii in conduct6 este cel turbulent, lungimea de stabilizare 1, a fost determinati teoretic de S. Hfncu*, care a propus urmiitoarele formule: Pefitru un canal de l i t ime d = 2a 1, = 1,76 d (Red)'I4. -(13-21)

*) S. Hincu, Determinarea lungimii de stabilizare a migciirii turbulente a fluidelor in canale largi $i conducte circulare sub presiune (Studii $i cercetiri de mecanici aplicats, t. IX; nr. 4, 1958).

Teoria stratutui- limitti


/

367

Pentru o conductii de diametru d,

Prin. experiente s-au @sit valori foarte diferite, in functie de experimentator. 'fn concluzie, in cazul regimului turbulent se poate lua ca lungime de stabilizare 1, 50 d pentru conductele circulare, pentru nurnere Re cuprinse Fntre 10 000 ;i 50 000. Aceastl chestiune are importanti mai ales in cazurile urmitoare: - la studiul fn laborator a1 diferitelor tipuri de m i ~ c i r i Regirnul deplin . caracterizat stabilindu-se numai dup5 distanfa I,, de la'lnceputul conductei, aparatele de misurii trebuie introduse numai tn aval de aceasti lungime; - la calcu.lu1 conductelor scurte, formulele de pierderi de sarcini stabilite pentru misciri laminare, respectiv turbulente, nu sfnt valabile pe v lungimea de stabilizare 1,.

Fenomenele care apar fn stratul iimitii ~i au ca urmare deilipirea acestuia qi rnlrirea turbulenfei migcirii sint nefavorabile, P general, avPnd ca urmare rezistente mari la inaintarea n aeronavelor, a vapoarelor, precum ~i producerea de rezistente locale importante in unele instalatii hidraulice. Insl stratul limit5 poate fi influentat prin anumite dispozitive, spre a se evi ta desprinderea lui (absorbire) sau Insusi prof ilul corpului poate f i astfel desenat PncPt aceste fenomene s i nu se producg. Absorbirea stratlilui limitg se face previzind pe suprafata curb2 a corpului mici orificii ~i fante care comunic2 cu un spatiu in care se produce o depresiune, cu ajutorul unei pompe sau a1 unui sifon. Prin aceastg sugere, particulele care au pierdut din vitez5 ~i care aveau tendinta de a se desprinde de suprafata corpului sint Pnllturate din mi~care~i stratul limit5 care se formeaz5 mai departe devine capabil a invinge cre~tereapresiunii. Acest procedeu a fost incercat, dupg 1904, la aripa portants a avionului, obtinindu-se importante sporiri ale portantei, deci ale fortei de sustentatie a avionului. Mai tfrziu, s-a -4 - - - . - ciutat a se mic~oraforta de -----frecare, influentind prin SU-gere punctul de tranzitie a1 . strafului limit; de la laminar la turbulent, pentru ca pe cea rnai mare parte din suprafata +. corpului stratul limit2 s l r l rninii laminar. (bl, Tot prin absorbire, miq- carea dintr-un canal cu diver-. Fig. 13-10. Absorbirea stratului lirnitl: -gent2 pronuntati, in care se- a) f5r5 absorbire,, se produce dira de vlrtejuri; 6) cu absorbire, produc vfrtejuri ~i pierderi se 111entine m i ~ c a r e a l i n i ~ t i t g . .
A

--

---

(a

'

mari de sarcing, poate deveni o mi~care linigtitg, realizindu-se +i un debit sporit. In figura 13-10, a gi b se vede cum influentea25 absorbirea stratului limit5 asupra mirgrii tntr-un astfel de cara!. D curind, acad. L. Ese cande* a demonstrat cum se pot obtine modificiri foarte avantajoase ale unor rnigcgri in numeroase cazuri de lucriiri hidrotehnice prin absorbirea stratului limiti. Vom cita numai doui cazuri din cele propuse, de o aplicatie foarte frecventii. La deversoarele cu prof i 1 curb Creager-Of i terov, se d i profilului crestei o formi prin care se eviti producerea de depresiuni, care pot cauza @I ("1 vibrati i diunitoare. ToFig. 13-11. Absorbirea stratului limiti la creasta unui derer- tusi.. p f n i in oarecare li. . sor curb: mite, un vid partial este a) fir2 absorbire, vina se dezlipe~te; b) cu absorbire, vlna r i m i n e favoiabil, cici' 0 lipit5 de parament. mirire a capacitgtii de debit a deversorului; Daci sarcina H deasupra bragului cre~temult peste sarcina de calcul, -pinza de a p i .5e desprinde de parametrul aval, unde se formeazi o zoni de vfrtejuri (fig. 13-11, a). Daci se prevede de-a lungul pragului o fanti aspiratoare (fig. 13-11, b), lama de api se lipe~te .de perete ~i se stabile~te depresiune constanti, care face sB creasci debi tul deversat ping o la 18% peste debi tul deversorului tip Creager obi~nuit. Aspiratia & F se face punind fanta F in legituri cu bazinul aval, sub nivelul apei din ace1 bazin; se realizeazi astfel un sifon cu actiune foarte energici de absorbire.

Fig. 13-12. Absorbirea stratului limit5 la o prizg de apg:


a) zong de virtejuri; b) virtejurile dispar dacg stratul limit5 este absorbit i n punctul C

.ges hidrauli ques par aspiration de la couche limi te. (Revue de rnecanique appliquee, Bucarest, t. I11 1958, No. 13).

* L. Escande, Transformation des conditions de fonctionnement des grands ouvra-

Teoria stratului limit&

intrarea apei in prize la punctul C din amonte. In mod obignuit, a o astfel de prizii (fig. 13-12), daci racordarea cu malul rf ului nu este suficient de dezvoltati, se produce deilipirea curentului in camera de prizi gi In zona de a p i moarti se produc depuneri de aluviuni. In trarea curen tului se face cu secti une micgora t i , cu vi teze mari care antreneazii aluviuni si cauzeazii qi o pierdere de sarcini. Situatia se remediazi introductnd fn C o f a n t i previzutii cu un tub colector pus In cornunicafie prin tubul T cu bazinul din aval de baraj. I n acest mod se suprimii dezlipirea stratului llimiti gi se obtine o curgere favorabilii la intrarea In camera de prizi. 0 mici parte din debit este pierduti, fnsi numai la ape mari, cInd nu este nevoie de a p i , deoarece la ape scizute, ctnd stnt limpezi, tubul T poate f i Obturat cu o vanii intercalati pe' traseul lui.

0 a l t i aplicatie a acestui procedeu a fost propus2 la prizele de a 9, pentru a ameliora -

13.10. STRATUL

LIMITA, LOCUL DE NA$TERE A TURBULENTEI


- TEORIA MlClLOR OSCILATII
9

Pentru expl icarea producerii turbulentei, se adrni te c i apar inif ial perturbiri care produc oscilatii foarte mici. Se introduc aceste oscilatii in ecuatiile Navier-Stokes gi se pune conditia de compatibilitate. Se determini curba pentru care amplitudinile nu sfnt nici amplificate, nici amortizate gi se stabilegte o ava-numiti curbi de indiferenti. Se folosegte schema cea mai simpli a migcirii generale, 8i anume o n~igcareplan5 laminari, tn care direct ia generali a migcirii de transport este x, iai- vi teza este functie nurnai de y, valorile instantanee w' = 0, iar p', u', v' stnt funcfii, de x, y gi t , care caracterizeazg mi~careasuprapusl. Li terele barate desemneazi valori medii temporale. Introductnd in ecuafiile Navier-Stokes (10-8) gi In ecuatia de continuitate expresiile lui u v, ter din paragr. 1 1.1 se obtine sistemul :

du' dt

; du' dx

du dy

p d x

1 dp' P dx 1 +-- d i + -P1- -dp' P d~ dy

+V2u'
- vv"'
9

dv' - + u - dv' dt

dx

du' - + - - dv' - 0

dx

d~

Intruclt ecuati'ile Navier-Stokes sint satisficute de mirimile rni~ciirii fundamentale (laminare), rimtn tn aceste ecuafii numai termenii in care intervin variabilele u', v', gi p' adici: du' duq du -+u-+v'-+--dt dx P

(13-23)

dv' - + - dv' udt dx

+ -1- -dp' - vV2v'


P

dy

(13-24)

du' -+dx

dv' =O d~ d p ' v v 2 u ' ; ~

Migciirile perturbatoare admise constau din unde care se deplaseazg fn directia x, lnsg sint bidirnensionale. Deci, o astfel .de migcare este guvernati de o functie de curent cj, ( x , y,t) de forma urrnitoare: (13-25) $ (x, y, t) = c (y) ei ( a x -Bt) , p
I

370

Hidraulica

f n care a este o cantitate reali, pe cfnd P este un num5r complex, astfel 'ci
k

*,

p = ac = a (c,

+ ic;),;

( 13-26)

s are sernnificafia ,unei viteze de


propagare a undei in direcfia x , pe clnd c; este termenul de amortizare, daci c; > 0, sau de excitare dac5 c; < 0 Din ecuatia (13-25) rezultg: .
d t) -=cp
dy

u= '

'(y) el ( a x -P t ) ;

Fig. 13-13., Curbe de indiferenfi ale vi tezeior de perturbare, in cazurile:


a) ctnd nu exist8 frecare; b ) cu frecare.

Introducind expresiile lui u', v' din (13-27) A (13-24) vi eliminlnd de p', rezulti urmltoarea ecuatie difeientiali de ordinul patru :

in care

Ecuatia (13-28) este ,,ecua#ia diferenfiala' a perturbiirilor" $i rezolvarea ei depinde de conditiile la limiti. In cazul cind v este foarte mic, deci frecirile neglijabile, ecuatia se reduce la ecuatia de ordinul doi, mult mai simp15 (13-29 ( c )( - ) - 0 . . Aceasta este ecuaf ia ,, ins tabili titii fir5 frecare" Re tji solutia ei este reprezentati x . . * .- fn figura 13.13 prin curba de F indiferentl (a), pe cind solutia 422 499 ecuatiei de ordinul patru, fn 4 . care sint prezente gi frecirile $f137 ~ 3 (adici numirul Re), se repreX. e I !* zinti prin curba de indi'bU 1 @ 4 s8 2 ferenti (6). \ * . 3 Zona stabilii este in do2 rss 2 7 4 4 meniile ex terioare ale acestor curbe, pe cfnd zona de nes-8 tabilitate este in domeniiile 4493 a 9 I in terioare. -1 Pen tru confirmarea acesC9/ 911 B tor teorii au fost efectuate ex'4 periente de mare finete, folo8 sindu-se curenti de aer ~i Gi~nz(tii9 3 LR) UP Q pentru mgsurarea vi tezelor, termo-anemornetre. Vorn reda 8 337 cfteva rezul ta te caracteristice. S-a demonstrat existent a Fig. 13-14. Amplificarea micilor pert urbiri nagte unor perturb&i naturale (fir5 turbulenti

W-ro-'

. ..

a .

Teoria strat ului limitd

37 1

excitaiie din exterior) sub forma unor oscilatii sinusoidale ale vitezei u' in stratul limita laminar (fig. 13-14). Amplitudinea acestor oscilatii, extrem de mici la distarita x = 1,22 m de bordul de atac, cre~te,se amplifici la distanta de 1,91 m, pentru ca la distanta de 1,98 m oscilatiile s i h v i n i neregulgte, mi~careaintrind in zona de tranzitie laminar-turbulentii. Experientele au fost continuate ~i cu perturb&? arfificiale, verifichdu-se mai multe aspecte ale teoriei. In 'figura 13-15 se reproduc misuririle efectuate de Schubauer ~i 400 Skramstad asupra perturbirilor naturale.
960 *. .wo E
Q,

Fig. 13-15. Verificarea experimental2 a teoriei perturbirilor naturale

Fig. 13-16. Curbe de indiferentl ale frecventelor perturbarilor la o placi plani qi verificarea experimentali (dupl Schubauer ~i Skramstad)

In figura 13-16 se aratl cornpara tiv curbele de indiferenti ale frecventelor perturbirilor la o placi plani, din care rezulti concordanfa satisficitoare a misuririlor cu teoria.

Cap i tolul X IV

M i ~ c a r e apermanents in conducte sub presiune


.
I
t

In acest1capitol se' dezvolti calculul practic a1 conductelor care servesc la transpqrtul unui lichid fn miqcare permanenti. Se presupune cii tempearatura se mentine practic constantii, astfel c i proprietiitile fizice ale lichidului, fnvspecial densitatea ~i coeficientul de viscozitate, riimin constantea si cii kve~tuale gaze in disolutie sau in amestec ~i particule solide fine in suspe& sie se afli in bantititi neinsemnate. Vom examina intr-un paragraf complementar si c*aIculultransportului gazelor in cazurile cind acest calcul nu diferii esential ' de calculul transportului lichidelor. La baza materiei'tratate in acest capi to1 se aflii cele cuprinse in capitolele X si XI (miscarea fluidelor reale), fn care s-au studiat atit miscarea laminarii Lit si misdarea turbulent?, pentru aceasta din urmii stabilinh-se asa-numi te formule iemiempirice. In capitolul 'de fatii, problema care se trateazii este mai complicatii deoarece, pe de o parte, fenomenul de miscare permanents in conducti trebuie studiat in toatii complexitatea lui, aqa cum este intilnit in practicii, iar, pe de altl parte, pierderile de sarcinii depind in mare miisurii de materialul din care este confectionati conducta, de felul cum este alciituiti din elementele sale constructive, de calitatea executiei, de factorii provenind din exploatare, de tlzurii etc. Pierderile de sarcinii se clasificii in: - pierderi distribuite uniform, de-a lungul unei conducte ipotetice, de constructie uniformi rectilinie, cu sectiune constantii; - pierderi de sarcinii locale, provocate de variatiile de sectiune ~i de traseu ale conductei, pierderi care se concen treazii pe dis tante scur te care inglobeaz6 fiecare din ateste variatii locale. Aceste pierderi se socotesc supli mentare, adiiugate pierderilor distribuite uniform. Problema cea mai important5 este determinarea pierderilor de sarcini ; o datl acestea fiind cunoscute pe tot traseul conductei, in functie de debitul transportat, se pot determina qi presiunile, cu ajutorul teoremei lui Bernoulli, in orice punct a1 traseului. Calculul se face considerind, in mod schematic, c l miscarea se face pe iirul axial a1 conductei, cu viteze egale cu vitezele medii fn sectiunile respective. Schema geometricl a axei se obtine prin proiectia axei din spatiu desfiigurati pe planul vertical a1 elevatiei. Prin marcarea vPrfurilor de unghi
9 9
I

'

Mi~carea perrnanentd in corlductef sub presiune

373

se obtine un profil poligonal, virfurile de unghi pgstrfnd cotele geodezice reale si distantele fntre vfrfuri egale cu lungimile tronsoanelor m6surate sau calcuiate. Astfel, fn figura 14-1 se reprezintii o conducts format5 din tronsoane de diametre .si pante diferite, avind fn plan douii curbe. Punctele caracteristice
7

Fig. 14-1. Reprezentarea energetici a ecuatiei lui Bernoulli la o conductg, tinfnd seama de pierderile de sarcini

/'

ale axei sfnt notate cu numere. Profilul desfii~urat elevatie El obtinem ducind in mai fntii planuri verticale trecfnd' prin segmentele axei 1-3, 3-6, 6-42 si desfg~urfndapoi aceste planuri, pe planul elevatiei. Pe firul de curent i-2-3 . . . n putem aplica teorema lui Bernoulli Pntre douii puncte oarecare, tinfnd seama, conform paragr. 6.8, de coeficientii lui Coriolis '(a) pentru termenii cinetici si de pierderile de sarcini
9

Z; h,.
1
9

Pierderile de sarcini Entre sectiunile 1 si n sfnt ,notate astfel:

C h, - pierderile de-a lungul conductei ; X h', - pierderile locale.

In figurii, linia A , - A, este orizontala de comparatie; , C , - Cn - axa conductei ; N , - Nn - linia energiilor fn 'punctul initial, sau a energiilor fn orice punct, plus pierderile totale socotite, fncepfnd din punctul initial ; D, - D, - linia pierderilor de sarcinii longitudinale, insuma te ; El - En - linia pierderilor de sarcinii totale (inclusiv pierderile locale). Aceasta se cheamii ~i linia energet icii ; P, - P, - linia presiunilor sau piezometricii, obtinutii sciizfnd din ordonatele liniei El - E, iniiltimile reprezentind termenul cinetic. Presiunea miisuratii in coloanii de lichid in axa conductei este segmentul CP. Nivelul la care se ridicii lichidul fntr-o sondii de presiune (piezometru) montatii pe conduct5 in sectiunea respectivii este nivelul marcat de punctul P pe linia piezometricii. Ecuatia lui Bernoulli (6-27) este reprezentatii geometric prin egalitatea (fig. 14-1):
c .

Coeficienfii lui Coriolis a se vor lua oc = 1,05 ... 1 1 0 in mi~carea turbulent;, si a = 2, in miscarea laminarii. Segmentul EINl reprezinti pierderea de sariin5 la intrarea in conductii, unde se produce un fenomen special, care va fi descris mai tfrziu; deci, din punct de vedere hidraulic, purktul I, de la care fncepe conducts, se socote~te aval de sediul acestor pierderi. fn
'

Raportul J

- , In care L este lungimea tronsonului de conductii

EN L

considerat ; are caracterul unei pante, se nume~te panta hidraulicii sau energeticl si este pierderea medie de energie specificii pe unitatea de lungime de condbctii (p ierderea de sarcinii uni tarii). Daci sectiunea conductei este constant& linia E,En este paraleli cu P I P , ~ i in acest caz, pierderea de sarcinii unitarii este egall cu pierderea de , 'presiune uni tarii, ceea ce nu mai este exact dacii sectiunea conductei variazii. 14.2. PlERDEREA DE SARCINA UNITARA J L A C0:N~DUCT.ECU SECTlUNE CI N U L A RA CONSTANTA Rezul t atele experientelor foarte numeroase, executa te fncepfnd fnc5 de acum 185 de ani, se pot incadr'a I n formula
'.
.'

fn care A este un n u m k adimensional, n ~i m - exponenti intre care trebuie sii existe o legiiturii rezultfnd din analiza dimensional6 a formulei. Se vede imediat cii dacii n = 2, trebuie ca m s i fie egal cu 1.

Miqcarea permanantif Zn conducte sub presiune

Asadar, formula rational5 este aceea a lui Darcy * :


9

S-a stabili t cii A este el fnsu~ifuncf ie de numiirul nedimerrsiona-1, R e = k - - si de o constanti - care caracterizeazi rugozitatea, deci : VD
Y
9

In aceastii din urmi formulii, in care k' este o constanti dimensionald, regiisim exponentii lui V ~i D diferiti de acei din formula (14-2'); fnsii fntre ei exist2 legitura:
C

S-au .construit numeroase formule emp irice avind struc t ura formulei (14-3). Dependents lui J de V ~i D este dati si de formula lui ChBzy, care ne este cunoscu tii : (14-4) v = c VRJ. Din comparafia formulelor (14-2') cu (14.4) rezul t5 :
9

deci problema revine la stabilirea legilor care dau pe A sau pe C.

14.3.1 . Formule semiempirice


9

. ,

Dupg studiul ficut la paragr. 10 si 11, coeficientul de rezistenti A este exprimat pAn formulele urmiitoare: a) fn regim laminar, formula stabilitii la art. 10.3.1 pentru o conduct5 circular5 poa te f i inclusii in formula (1 4 2 ' in felul urmiitor (considerind

H . Darcy, hidraulician francez din secolul X I X . A descoperit legea filtratiei ficind-o cunoscutii In lucrarea ,,Les fontaines publiques de la ville de Dijon" (1856); a ariitat importanta rugozi tiitii peretilor conductelor in lucrarea ,,decherches experimentales relati+

ves au mouvement de l'eau dans les tuyaux" (Cornp tes Rendus de 1'Ac. des Sc. Paris, 1858). In colaborare cu H. Bazin a Pnceput In 1855 cercetiiri ample ~i precise asupra pierderilor de sarcini in canale cu suprafata liberii, cercetiri terminate, dupii moartea lui Darcy, de ciitrs Bazin (1865).

376

Hidraulica

sau

.
I

regi m turbulent, conducte netede : sau c) In regim deplin turbulent (zona piitrikticii, conducte rugoase):
1 --

v:

1,74 $- 2 lg --ro
k
--

sau

d) In regim de tranzitie (neted-rugos):

sau

In aceste formule: r, este raza geometrica, D - diametrul, k - rugozitatea absolutii (in echivalent de rugozi tate artificialii nisipoasii). ~orrnuielede la punctul d) se .ablicii dacii:

Pentru valorile lui k, corespunziitoare diferitelor materiale, se folosesc tabela 11-1 si diagramele de la capitolul XI. D e ~ riisbfndirea acestor formule a intfrnpinat piedici din cauza lipsei de i valori sigure pentru mlrimea k, ac tualmente ele se folosesc din ce in ce mai mu1t . Astfel, Institutul Unional Termotehnic din U.R.S.S. ( V . T . ) , in urma unor cercetgri minutioase, recomandii a se lua ca bazii de calcul pentru conducte de inciilzire transportul de abur, de aer comprimat etc. formulele semiempirice precedente (14-8) sau altele, simplificate, Pnsii echivaknte. Totodatii, V.T.I. a precizat -1imitele de aplicare a acestor formule intre doul valori Re critice: 0 valoare inferioarii Re,, 1 j4 ($)'s143

- fat5 de 59,5

dupii Nikuradze - si o a doua D 1,125 valoare superioarii Re,, 11 = (120 T )


9

la limita de trecere de la regimul hidraulic-mixt la rezistenta piitraticg. Pe baza acestor formule a fost calculatg tabela 14- 1 cu valorile numerelor D P functie de netezimea relativii n Recr I si Rect 11 , , k

Dac5 numiirul Re a1 misc5rii este cuprins fntre Re,, I si Re,, 11 , se aplicii formulele miscirii in zona thrbulentei mixte. Sub Re,, I s i fntinde domeniul turbulentei 14 conducte cu perefi netezi, Ins5 fir5 ca Re sii scad5 sub 2 320. Peste Re,, 11 se aplicii formulele misciirii turbulente fn zona piitraticii.
9

14.3.2. Forrnule empirice generale, pentru mi~careaapei

In aceastii categorie intrii acele formule empirice care pot fi folosite pentru o varietate mare de materiale, ele continfnd un coeficient de rugozitate care a fost determinat prin experienfe numeroase. Aceste formule dau rezultate bune P limitele domeniului pentru care au fost verificate. Unele din n aceste formule confin fn loc de diametru, c r variabilii, raza hidrauiic5 R, ceea ce prezintii marele avantaj de a putea fi folosite ~i pentru conducte avtnd sect iuni diferite de aceea circularii, precum si pentru canale cu nivel liber si pentru riuri. Dintre formulele vechi, rnai i u fnci fntrebuintare: -Formula Ganguillet - Kutter (1869): Coeficientul C din formula Ch6zy se va h a :
9

in care n este' un coeficient de rugozitate, determinat peiltru fiecare fel de material, J este panta hidraulicii, R - raza hidraulicii, fn m. D e ~ istructura formulei este defectuoasii, nef iind bazatii pe legile similitudinii mecanice, ea poate fi folositg .pentru o gamii fntinsii a parametrilor siii. Coeficientul de rugozitate n se foloseste cu aceleasi valori si fn formula Pavlovski si in formula Manning. - Formula Bazin (1897) :
T
9 9 9

Se mai foloseste, datoritii simplicitiitii ei, mai ales pentru calculul canalelor si rPurilor. In aceastii formulii, y este un coeficient de rugozitate pentru care i - a u dat valori fntr-un numiir redus de cazuri :
1. 2. 3. 4.

Pereti foarte netezi, ciment sclivisit, lemn geluit ...................... Pereti netezi, sctnduri, cgrimizi, piatri de talie ........................ Pereti de zidirie din piatrii brutii ...................................... Pereti de plmtnt foarte regulati, rigole ciptu~itecu piatrii.. .............. 5. Canale de pEimPnt fn conditii obignuite .................................. 6. Canale de pimfnt, cu rezistente exceptionale, fundul de bolovani, peref i cu iarbii

0,06 0,16 0,46 0.85 1,30 1,75

Migcarea permanmt6 Zn condrccte sub presiune


'

379

- Formula

R. Manning * (1890):

care se intrebuinteazi in formula lui Ganguillet Valorile lui n sint acelea~i ~i Kutter. Este valabilii atPt pentru conducte cPt si pentru canale. -.Formula lui N. N. Pavlovski (1925):
9

In aceastii formulii, n are aceea~isemnificatie ca si in formulele (14- 13) si ( - 5 ) . Desi nici aceastii formulii nu este construiti pe bazele analizei himensionale, ea are o serie de avantaje pentru care este consideratii ca fiind cea mai bun6 dintre formulele empirice. Intr-adeviir, formula se fntemeiazii pe o documentare vastii, folosind si observatiile fiicute la lucrki rnai noi, cu raze hidraulice mari. Exponentul este variabil, fn functie de rugozitate si de raza hidraulic5, ceea ce este in acord cu studiile care stau la baza formblelor semiempirice. Astfel, s-a ariitat la art. 11.4.3 d formula logaritmicii poate fi aproximat5 cu formule monome, exponentiale, dar cu exponentul variind in functie de *rugozitatea relativii. Formula Pavlovski este ~i foarte simplii, ciici y variazii foarte putin cu R ~i depinde rnai mult de n, care este cunoscut. De fapt, Pavlovski recomandi pentru cazurile curente a se inlocui y din formula (14-15) cu o constant5 y = 116, deci ca in formula (14-15); pentru sectjuni mari, cu raze hidraulice mari, s6 se foloseascii fnsii valoarea lui y datii de formula (14-17). Pentru fnlesnirea calculelor se dii fn anexii:
A

1 Anexi cu valorile lui n, care a fost fntocrniti d u p i rnai multe izvoare, pentru a se tine seama cft rnai mult de conditiile tehnice locale ale conductei; fn aceea~i tabel5 sint trecute gi valorile lui n pentru canale gi rturi - Tabela 2 - Anexi cu valorile coeficientului C din formula Manning - Tabela 3 - Anexii cu valorile lui - y din formula Pavlovski - Tabela 4 - Anex2 cu valorile lui C din formula Pavlovski

- Tabela

14.3.3. Formule empirice speciale


b

Din lucriirile lui $evelev (v. art. 1 1-4-3f ) s-a viizut cii dacii se urmiireste a se stabili formule valabile nu numai In zona turbulentei depline (piitratiEe), ci ~i E zona turbulentei mixte, nu rnai este posibilii stabilirea unei legi n universale, valabilii pentru orice fel de material, ci trebuie stabili te formule specializate pe tipuri de conducte, din acetasi material si avtnd acelasi tip de alciituire si calitate de executie.
9 9 9
9

De fapt, aceastii formu15 a fost propusi tnci de la 1868 de Ph. Gauckler.

Asemenea formule specializate au fost propuse incii mai de mu1tii vreme. Astfel, grupul de formule dat de Scobey (1915 - 1930); aplicabile ra con-, ducte cu pereti netezi si intrukitva si in zona turbulentei mixte, sint incg recomandabile. Ele da; panta hidraulic6, direct in functie de viteza medie si de diametru, rugozitatea fiind con'sideratii intr-un coeficient numeric:
9

Pentru conducte de lemn lucrate Dngrijit Pentru conducte de ofel, noi Pentru conducte de fontl, no!
?$

........ J

~1.8

= 0,000885-

01.17
~ 1 . 8

(14-18) (14.19)

................... J

= 0,0007745 = 0,0012

Dl,2
~ 2

:.................

-1 ~

~1.9

( 14-20)

Pentru conducte netede din plumb, arami, alami, trase ...........................................J = 0,01613

V 114

~ 7 1 4

0514

'(14-21)

De a1tfel, Scobey recomandii ca pentru conductele' metalice sii se Pmpartii coeficientii numerici de mai sus icu cifrele urmiitoare: *Pereti perfect netezi, ca termen de comparatie Conducte sudate, cu ni tuire transversalii Conducte nituite in lung si transversal:
9

1,00 0,97

a) tola b) tola c) tola d) tola


.

sub 5 mm grosime . .:. ..................................... 0,92 de la 5 la 12 mm grosime ................................... 0,85 peste 12 mm grosime ................... ................ 0,82 peste 12 mm cu eclise ...:.................. ....... . ... 0,78 . .

. .

..

Conducte in serviciu de 25 ani Conducte in serviciu de 50 ani

coeficientul conductei noi fiind= 1,00

0,90-0,85 OJO-0,70

Iatii si formule similare pentru conducte din alte materiale: ~ o n d b c t ede azbocimen t

0,000602 0 1.22

~1.78
a

(1 4-22)

Formulele de acest tip,. dupi cum se observii, se conformeazii in general regulii: ,,suma exponentilor vitezei ~i diametrului este egalii cu 3" ~i pot fi puse sub forma exponential5 a legii conductelor netede :
A =

Y (Re) -'In

Astfel, pentru conducte de azbociment A = 0,206 (Re)-0t21 si pentru conducte din doage de lemn A = 0,264 (Re)-0.20 etc. j
9

1I
9

Formulele lui F. A. $evelev de tipul r(11-77) au fost stabilite pentru tuburi de otel si de fonti, cu suduri transversale (otel) si cu mufe (fonts). Ele ,

Mlgcarea perrnanentd 2n conducte sub presiune

se bazeazi pe nurneroase experiente de precizie si pe constatarea c l formulele semiernpirice nu 'pot f i folosi te, in cazurile studiate, pentru zona de tranziti&*. a) ~ e n t r uconducte qoi de ofel, irnbinate prin sudur6 . T
a-,, -,-.

-. - ----

--**

" v*e<.

7-

4-'

A -pentru a p i , avind
v =

0,226

DO, 226

I/

1,3 .

m2/s la t = 10C, formula devine:

Aceste formule corespund formulelor semiempirice cu rugozitate absolutl .echivalenti k . = 0,011 mm. ; D a c l imbinirile se fac cu mufe, valorile lui A date de aceste formule trebuie. f mp5rti te cu coeficientul 1,18. b) Pentru conducie noi de font^ fmbinate cu rnufe:

iar pentru a p i , in conditiile de la punctul a :

la care corespunde rugozitatea absoluti echivalenti k = 0,20 mrn. c) Pentru conducte vechi de fontd si ofel imbinate cu mufe se folosesc formulele :
p

Pentru ap6, la 10C, aceste formule devin :

'

In cazul cind imbinirile se fac prin sudir-5, valorile lui A din aceste formule t r e b u k inmultite cu 1,18.
calculate de

* ,&ace

D: Cibc [lo].

si tabele nurnerice pentru valorile lui A, din forrnulele A. $evelev, au fost

14.3.4. Calculul debitului. Modulul de debit Plecind de la formula ChCzy, debitul exprimat se calculeazii cu formula: In general se foloseste sistemul & uni t i t i MKfS, In care caz Q este exprimat fn m3/s. In calculele tehnice este comod a scrie
9
A

--

in care se nume~te,,modulul de debit"4gi depinde numai de elementele geometrice ale sectiuni i conductei, deoarece coeficientul C este functie de raza hidraulicii si de coeficientul de rugozitate absoluti, care este o constant5 pentru aceeasi ionducti. Cind calculul pierderilor de sarcin5 se face prin intermediul lui i, se fnlocuieste C cu A in baza relatiei :
9

Vg , deci

r3 R

Q.

Notiunea de ,,modul de debit" este fndeosebi util5 in cazul ctrentilor in ( albie cu suprafata liberg, fn care caz I este functie de adlncimea caracteristicii a curentului in sectiune.

In toate aplicatiile din acest paragraf nu se tine seama de pierderile de sarcini locale, ceea ce este admisibil P cazu'l conductelor lungi - sau se conn sideri incluse in pierderile de sarcini longitudinale.
14.4.1. Conduct5 simp15 (fig. 14-2) Dintr-un rezervor de suprafat5 mare (fig. 14-2), pleacii o conduct5 A B de lungime L si diametru D. Capiitul de jos a1 conductei B se aflii la un nivel cu H (metri) rnai jos decit nivelul apei fn rezervor. Ecuatia iui Bernoulli, aplicati fntre nivelul superior a1 apei si sectiunea B, dii:
9

Fig. 14-2. Conduct5 de cidere cu sectiunea constantg, racordatg la un rezervor

-a

v2 + % + ~
2g
Y

h , .

C L

Miqcarea permanmtd in conducte sub presiune

Presuptinfnd conducta de lungime mare si diametru suficient de mic in comparatie cu rezervorul, se pot neglija 'fn relatia Bernoulli termenii care reprezintii energia cineticii si pierderile de sarcini locale. Dacl yo + ps = pa, relatia devine :
9

H = ~ , = A v2 - sau H = - L, - L Q2 2 D K2 deci energia total5 specificii H este egalii cu pierderea de sarcinii distribuit In lungime. ~ G b l e m e l principale care se pot pune la calculul unei conducte simple'sint : e - Verificarea capacitiitii de transport (debitul Q) a unei conducte de lungime ~i diametru dat, precum si diferenta de nivel H cunoscutii. - Determinarea diferentei d6 nivel H, necesarii pentru trecerea unui debit Q printr-o conductii de lungime L ~i diametru D. - Dimensionarea conductei (D) pentru un debit dat Q, o lungime L ~i o t m diferenfii de nivel H. K Pentru calcul, se pot u t iliza formulele cunoscu te:
-

>

---------L , D , V,

K = n-cmvRm
9

:A

Fig. 14-3. Conducte cu secfiune variabili, racordate la un rezervor superior

Dacii se impune vreo conditie de presiune P sectiunea B a conductei, relatia n de calcul se modificii:

H = - PB
Y

D iar linia piezometricii va fi corespunziitoare figurii 14-3.


Y

+ h, sau

H -- - A v2 L , PB 2g

14.4.2. Conduct& cu diametru variabil

In cazul unei succesiuni de conducte de diametre diferite (fig. 14-4) ~i care fac legiitura Pntre doug rezervoare situate la o diferentii de nivel H, debitul rezultii din relatia lui Bernoulli:
I

Xh,;

fq

Hidraulica

Dacii pentru acelasi debit s-ar proiecta o conductii de diametru constant, miirimea acestui diarnktru ar rezulta din ecuafia:

Fig. 14-4. Conduct2 cu sectiunk variabili, racordatii la capete la cfte un rezervor

14.4.3. Conducte ramif icate

Dintpun rezervor pleacii o conductii A B , din care se ramificii alte b u g ronducte BC si BD,- deschise complet in C si D (fig. 14-5). Dac5 se cunosc
9 9

Fig. 14-5. Conductii rarnificati, plecfnd dintr-,un rezervor

, 9

'lungimile L , L, ~i L,, diferenfele de nivel H1 gi H,, precum ~i diametrul D si debitele Q, si Q,, se pot deterrnina diametrele Dl gi D2. ~iarnetrel;!D, si D, necesare rez~ltir'~'din];relatia Bernoulli scrisi lui pe liniile de curen( A B C ~i A B D
m i

Mi~careapermaneatti in conducte sub presiune


A

385

Inlocuind modulele de debit prin:

K1 =

Q,C~V%

si
7

K 2= Q2C2 ,

rezulti D, si D,.
7

14.4.4. Conducte legate in paralel Dintr-o conduct; prin care trece debitul Q se ramific5 in A trei conducte, d e diametre si lunginYidiferite, care se string din nou in B fntr-o conduct ii unic5. Se cer;! repartizarea debitelor pe cele trei conducte Q,, Q, si Q3, precum qi pierderea de sarcin5 hAB. Scriind relatia lui Bernoulli intre A si B pe liniile de curent 1 , 2 ~i 3, se obtine:
7
y

sau

Ecuatia de continui tate completeazii sistemul :

Q = Qi

+ +
Q2

Q3-

Rezult5 necunoscutele h, Q,, Q, ~i Q,. ,,

OS

Fig. 14-6. Conducte legate in paralel

Este de remarcat faptul c5 la conductele legate in paralel (fig. 14-6), p ierderile de sarcinii longi tudinale pe f iecare ramurii sint egale.
I

14.4.5. Conduct5 cu debit uniform distribuit Se numeste conduct5 cu distributie uniform; de debit, acea conduct5 la care punctele' de consum sfnt foarte apropiate si aproximativ egale ,ca debit, astfel incft se poate admite cii din conduct2 ie consumii un debit uniform distribuit q, i n m3/s *rn (fig. 14-7). Fie o conductii de diametru D din care; pe portiunea L, se consum5 debitul Q, = q L, i'ar mai departe trece debitul Q,. Se cere pierderea de sarcini

pe lungirnea L. Pentru determinarea pierderii de sarcin5 in lungul conductei L, trebuie observat c5 debitul in conduct5 variazi de la o sectiune la alta avind, de exernplu in sectiI unea x , valoarea: Q x = Q1 Qz - q m . (14-38) X Pierderea de sarcini speci f icii J x la distanta x de A este: Q: J, = -.

--

K2

- - - - - - - . . - - . r r . . r . . , , , ,

PI ' 4 . L
Fig. 14-7. Conduct2 cu debit uniform distribuit
C

Pierderea de sarcini pe o lnngime elementari deconductii este: dh = J , dx, iar pe intreaga conduct5 L:
(Q1

J x dx

"
0

+ Qs - 4xI2
K2

dx;

L I

In cazul particular E n
n

a: 'L, careeQ, = 0, h, = - 1

pierderea care ar corespunde aceleiasi conducte prin care ar trece intregul debii Q,.
9

K2

deci o treirne din

Q$ Daci Ql- = 0, h, = - L, formula general5 a pierderii. de sarcin5 longiK2 tudinal5 Entr-o conduct5 cu debit de tranzi t. Linia p iezornetrici pentru conducta -cu distributie uniform5 de debit este o curb5 cu concavitatea fn sus, datorit5 faptului c5 debitul descrede in lungul conductei.
9

14.5. CRITERII ECONOMICE LA CALCULUL CONDUCTELOR.. DIAMETRUL ECONOMIC


Existi unele conducte a c5ror dirnensionare nu se poate face nurnai pe considerente hidraulice, fiind posibili o infinitate de solutii. Astfel de cazuri se fntflnesc la conductele de refulare, conductele fort ate, unele sisterne de retele de distri butie etc. In aceste cazuri, dirnensionarea conductelor trebuie fiicuti pe criterii' econornice, diarnetrul economic corespunztnd solutiei pentru care surna chel.tuielelor anuale este hinirni. Exemplu: Diametrul economic la o conduct6 fortat6 a unei uzine hidroA

electrice : - Costul conductei . Costul unui rnetru de conduct2 se cornpune din: - chel tuieli fixe (independente de diarnetru), de exemplu cheltuieIi de studiu, exproprieri, angajarea lucriirii, supravegherea etc. ;

<
I

Mi~carea permanentti in conducte sub presiune -

387

- cheltuieli in functie de diametru. Intr-adevir, grosimea unei conP O D (p - presiunea interioari, D - diametrul, ducte se ia: e = e,

a-rezistenta admisibilii la tensiune, eo= 2 ... 3 mrn pentru ruginire). Vo1u'mu1 metalului este x D e = x D e, . Volumul siipiiturii este
,

2a

. ..

( + 2a* )

de asemenea o functie de diarnetru (D'+ 6,) (D ho). In total, costul unui metru de conducti, care se compune din costul materialului montat, a1 sipiiturii executate etc., se Tnsumeazi ca o functie de diarnetru, de forrna:

- costul energiei pierdute.


Din figura 14-8 se observi cii pierderea de sarcinii pe conduct5 creste cu sdderea diametrului, deci c r e ~ t e~i energia pierduti. Aceasta inseamhii cii la o sciidere a cheltuielilor de investitii, prin- adop tarea unui diametru mic, corespunde o crestere a energiei pierdute. Diametrul s6 consider: opt im sau ,,economic" dac5 surna chei tuielilor anuale (amorf izarea invest itiiior, Intretimrea conductei si costul energiei pierdute) este minimii.
-

Fig. 14-8. Conduct5 fortat5 (schernii pentru calcul economic)

Dacii debitul instalat este Q si ciderea bruti, de la castelul de apii la evacuarea de la turbine H, pierderei de sarcinii corespunziitoare unei lungirni L de conduct5 este:
.I

Puterea pierdutii rezultii:

iar energia pierdutii anual in cazul cind Q

const, este [in kwh]

Costul energiei pierdute la pretul p lei/kWh este:

C2= B

Q3 -

Dm

(m = 5,33 cu formula Manning pentru C).

Pe de altii parte, costul conductei pe toati lungimea este L (a$b D+c D2), r iar cheltuielile de amortizare si intretinere anualii -- la capitalul inves9

100

tit se ridicii la

Cum suma anuall a cheltuielilor trebuie sii fie minimi,

4)

rezultii cii

dS - - 0, dD

din care se poate deduce valoarea diametrului economic.

-Dacii se neglijeazi termenul relativ mic bD, rezultii:

Diferi t.e formule au fost construi te dup5 aceastii metodii. Pentru conductele de otel se recomandii, de exemplu:
I

pentru H pentru H

< 100 > 100

DeC= v 0 , 0 5 2

Q3

In aceste formule, ' H este Pngltimea nivelului maxim in castelul de echi1i bru deasupra axei conduc tei. Dac5 se consider5 cii grosimea peretilor conductei este constanti pe toatii lungimea
t

Dacii debitul Q variazi in timpul anului Fn funcfie de debitul afluent si de variatiile cansumului de energie, valoarea Q din formulele
9

Mi9carea permanmtii in condztcte sub presiune


>

389

de mai sus se substituie prin Q,, ridicina a treia din media ordonatelor curbei -Q3 .

dt este unitatea de timp. Mai mentionam urmii toarele formule pentru diametrele economice ale conductelor fortate, metalice, in care se fine seama de principalii parametri care intrii in cal'culele economice [22]. - Pentru o conducti.de ciidere (a unei uzine hidroelectrice)

in care h este coeficientul pierderilor de sarcinii, o - rezistenta. admisi bilii in otelul moale (a = 1 000 kg/cm2), p = lei/k Wh, p, - lei/kg de conducti gata montatii; Q, si H au aceea~isemnificatie ca mai inainte. - Pentru o cbnductii de refulare (a unei statii de pompare)

Dec = 1,9 -(/A~Q;

(p

HPI

+ 0,0000172 p'),
9

(14-43 a)

in care H este iniilf imea manometric& in m ; p'-costul per k W instalat in electropompe, celelalte simboluri avind aceeasi semnificatie ca mai sus. 14.6. RETELE DE CONDUCTE Retelele de conducte pot f i : ramificate (fig. 14-9), sau inelare, formind circuite inchise (fig. 14-10).
,

Fig. 14-9. Retea de conducte, ramificati '

Fig. $4-10. Refea de conducte, bucla te

14.6.1. Dimensionarea retelelor ramif icate


Se face pe baza cunoasterii urm6 toarelor elemente: debi tele de consum

fn diferitele puncte ale refeiei Q, presiunea minimii necesar6 in retea p, configuratia terenului. Debi tele de consum distribui te Pntre doui noduri la capetele unui tronson se repartizeazii la noduri ca fortele paralele.

390

Hidraulica

Daci se cunoaste cota piezometric2 Pi1 A , se poate' calcula pe fiecare ramuri, intre A si h t r e m i titile retelei, de exemplu in B.
9

In care Jmed este panta piezometri.ci medie, H - ciderea disponibili fntre P A si B, - - fniltimea piezometrici minimi necesari la capitul conductei
9

fn B , 2

J!,

suma lungimilor conductelor. de la A

la capitul rami-

Pe fiecare tronson de conducti, debitul fjind cunoscut, se poate calcula .modulul de debit

Ki ,=

I/

Q:

Jmed

~i din Ki se obtine diametrul necesar Di. Se fac verificirile necesare pentru ca la. diametrele comerciale alese Wi,< H-si in lungul tuturor conductelor s i fie asigurati, in functie
9
9

de configuratia terenului, presiunea minimi p. Daci nu se cunoaste cofa piezometrici din A, problema admi te o infini tate de solutii. Solutia optimi se obtine pe qonsiderente economice. fn tabelace urmeazi se fac recomandiri, dupii Agroskin, cu privire la diametrele retelelor de distributie, in functie de de.bitele ce trec prin conducte (de circulatie), sau de vitezele recornandate din punct de vedere economic.
I

Tabela 14-2

Migcarea permanentd Zn conducte sub presiune

14.6.2. Dimensionarea refelelor inelare

Fie o retea inelarii oarecare, avind m inele, n noduri si p laturi. Se stie c i intre m, n si p exist5 relatia geometrici p=n+m-1. Se cunosc consumhrile (respect iv alimentirile) in diferi tele puncte ale xetelei, presiunea minimi ~i configuraf ia terenului. Nu se cunosc diametrele conductelor (In numir de p) si debitele de circulatie ce trec prin diversele tronsoane de conducti (in numi; tot de p). Numlrul de necunoscute estei deci 2p. ~ e n t r urezolvarea problemei s e pot scrie: - ecuatiile de compensare a debi telor de consum ~i de circulatie la noduri :Z Qi= 0 [in numlr de-(n - .I), deoarece ecuatia de continuitate' a debitelor .de consum (si alimentare) pentru intreaga retea trebuie sii fie sat isfiicuti] ; - ecuafiile de pierderi de sarcini pe un inel Z h, = 0 [in numir de m]. Numirul de ecuatii este deci n - 1 rn = p . Rezulti c i problema este nedeterminati dac-5 se tine seama numai de conditiile hidraulice. Pract ic, dimensionarea retelelor . inelare de conducte .se face in modul urmiitor: - se alege un circuit rat ional a1 apei in conducte; - se calculeazii debitele in conducte, fiicindu-se anumite ipoteze din punc-tul de vedere a1 proportiei in care debitul consurnat intr-un anumit punct a1 retelei este adus pe o ramuri sau alta a conductei; - se aleg dupi cri teri i economice diametrele corespunzitoare debi telor considerate ; - cu aceste diametre se calculeazi debitele cu conditia ca Z h, pe un inel s i fie zero. Acest din urmi calcul se face mai rapid prin metoda aproximatiilor succesive.
9
9 9
'

:Fig. 14-11. Schema pentru calculul unei retele inelare

Fig. 14-12. Calculul unei retele formati din dou5 inele

Exernoh: *Fiereteaua din iigura 14- 12 alciituitii din doui inele. Debitele consumate' in noduri sfnt cunoicute ; de asemenea, lungimile conductelor. Se fixeazii .sensulrde circulatie a1 apei prin retea, conform sggetilor. Se .fac ipoteze asupra cantititilor de a p i aduse de diferitele conducte fn punctele d e consum si astfel se stabilesc intr-o prim; aproximatie dcbitele Q1, Q2 ...Q7
l

392

Hidraulica

care trec prin conducte. Se aleg diametrele, fiictnd uz de recomandiirile prccedente, bazate pe criterii economice. Se calculeazii pe inele pierderile de sarc ini :

h , l + h,, -h7-3- hrg = s1Q: -1 s2Q; -s3Q;- s4Qz= & I , I I Xh, = hr3$ hr7- hr6- hr5= s3Q% s7Q? s6Q; S5Q2 - Ah11 5

I Xh,
in care

AhrI si AhrII pot f i egali cu zero, ceea ce inseamnii cii repartitia initial& a debitelo; a fost riguros corespunziitoare diametrelor alese. De obicei Ah, # 0, Aceastii valoare poate fi pozitivii sau negativi. Rezultii necesitatea de a face corecf i i de debi te pe fiecare inel. De exemplu, dacii AhrI si AhrIr sfnt maimari decit zero, vor f i necesare corectii AQI si A in sehs invers m5suriirii pierderilor de sarcinii. Se recalculeazii hhi1 Si hhi1 :
9
I

Din acest sistem se pot calcula corecfiile de debit AQI ~i AQII. Metoda aproximatii lor succesive presupune neglijarea in ecuatia I a termenului AQII si a piitratelor lui AQI , de unde rezultii
9

iar in ecuatia I1 neglijarea t menului AQI si a piitratelor lui AQII


9
/

Cu aceste aproximatii ~ h si: ~~ h #; 0,~ dar mai mici decit .valorile ~ inifiale; se impun noi corectii AQ. Se reface & acelasi mod calculul si dupi citeva incerciiri se- ajunge la. rezultat, cu un grad de aproximatie admisibil. La refelele de distri buve Ah, ,dm < 0,5 m in inel si < 1,5 m pe conturut general a1 retelei.
9

(I 4-46)

1 )
\

Migcarea permanentd in conducte sub presiune

393.

14.7. CONDUCTA SUPUSA LA 0 PRESIUNE INTERIOARA MA1 MICA DECIT P RESIUNEA ATMOSFE RIGA-SIFON 14.7.1. Definitii. Generalitiiti Daci linia piezometrici est'e l a o c o t i inferioarii conductei, adicii daci presiunea absolut8 interioari este rnai mici decit presiunea atmosferici, aerul. si alte gaze dizolvate in lichid incep a se degaja, acumulindu-se fn punctul. &el mai inalt si putind -obstrua sectiunea de curgere. Dacii defici tul de presiune nu este mare, viteza apei poate antrena ~i bulele de aer; dac2 ins2 presiunea fn conduct5 este inferioari tensiunii vaporilor de ap2 saturati, aceStiaesedegaji cu v'iolenti si produc deteriorarea materialelor printr-o actiune combinata,. mecanici si chimici (~ocuri si coroziune), luind nastere fenbmenul cunokcu t sudnumele de cavi tatie. I I --. ~ o i o d a t i i ,coloana de lichid care era in miscare se rupe. 7 -..-- v De altfel, chiar numai ingrimiidirile de aer sint z, uneor i periculoase, cind in conduc t.2 p i trunde aer din rezervorul superior. Aceasta se i n t i m ~ l icind nivelul apei gura de intrare a condictei este i- -L-----scizut , in care caz s e formeazii virtejuri pornind cu - Fig. 14-13.Antrenarea aeru-ax2 vertical5 de la suprafata lichidului si intrind in lui din rezervor in conduct6 conduct6 dupii traseul unei linii de c u r e d (fig. 14-13). Aerul antrenat astfel devine supiiriitor prin volumul sgu, cind denivelarea h,.. scade sub 2 m. Chiar dacti se monteazii o ventuzii -(ventil de aerisire) in cresr tetul conductei, trebuie ca presitlnea relativi in conduct2 -p -sii fie astfel ca: p pa > p, = presiunea vaporilor saturati. Pentru conducte de alimentiri cu a p i , a cirei temperaturii, in t i r i cu climi Pv temperati, nu trece de 25"C, - 3,24 m coloanii de apii, deci trebuie ca
9
-

'I I :
w

Aceasti condifie trebuie respectat2 in toate punctele unde linia piezcmetric; se afla sub nivelul conductei (cu depresiune).

. 14.7.2. Cornportarea unei conducte care une~te douii rezervoare denivelate


Pentru a fnvedera rnai bine modul de functionare a unei conducte cu dc --presiune, se consider; conducta din figura 14-14 care leagi doug rezervoare A ~i B situate la niveluri diferite. Linia piezometricii va fi AB, iar linia de sarcing total6 va fi cu fi metri deasupra liniei A B, si anume A ' B ' . S-au preY supus neglijabile pierddri~ede sarcinil locale ~i diferenta de lungime a conductei considerate in diferite pozitii. Traseul 11 are fati de I doui inconveniente: necesitii conduct2 cu pereti rnai g r o ~ i ,din dauza presiunilor rnai rnari, iar in punctul cel rnai de jos se pot depune rnaterii solide ~i trebuie previzut un robinet de golire.
v

:394

Hidraulica

Traseul I I I ' a r e fat5 de I avantajul cii peretii conductei sint mai subtiri, .conducts fiind supusii la o presiune mai m i d . Dat fiind curbura axei conductei fndreptatii in sus, i se spune ,,sifon6', fiirii ca presiunea minterioarii sii fie rnai mic$ decit presiunea atmosfericii (v. art. 14.7.3.)

'

Fig. 14-14. Racordlrile posibiie cu o conductl a doul rezervoare avezate la niveluri diferite

Traseul I V este 'de asemenea sifonat. Cum punctul S se afli sub nivelul apei in A , sifonul se amorseazii singur, dacii se eliminii aerul - prins in conductii - si ingriimiidi t in virful S . De aceea se introduce in S un ventil care permi te hezaerisirea automat5 (ventuzii). Presiunile absolute sint sub o atmosferii pe .portiunea cuprinsii intre intersectiile conductei cu linia piezometricii AB. In cazul cind punctul S se aflii deasupra nivelului apei in A, amorsarea se face prin absorbir'ea cu o pompii d e vacuum a aerului din S . Ventilul din S poate servi si la dezamorsare, dacii se lasii sii intre ,aerul din exterior in conductii. Pe traseul V linia de sarcinii total5 intersecteazii conducta. Ar insemna deci cii pe acest traseu sint puncte de presiune absoluti negat ivii, ceea ce este absurd. T o t u ~ i dacii cre~tetul , conductei se aflii sub orizontala lui A, conducta . poate functions, miscarea lichidului de la crestet in jos fiicindu-se cu suprafata liberii, ca intr-un ;anal. La traseul V I , miscarea nu este posibilii decit pentru cantititi mici, provocfnd urcarea apei prih absorbtie in crestet si liisfnd-o d cadi cu nivelul liber * I n ramura descendentii.
'

r.

Migcarea perrnanentd in conducte s u b presiune


A

395

.I (

In sfirsit, pe traseul V I I , miscarea nu este posibili, cici prin producerea d e vacuum 'in crestet, lichidul nu ie poate ridica peste linia de sarcini absolutii arizontali a pur-ktului A . 14.7.3. Sifon de descircare Se obisnuieste a se numi ,,sifon6'un tub indoit cu capetele in jos si servind 13 descircaiea uhui lichid dintr-un vas superior intr-unul inferior (trahsvazare). In acest scop, capitul A a1 unei conducte este introdus in lichidul din primul .rezer;or si capiitul - ce1ilal.t in rezervorul inC ferior, la 'un nivel mai ios, d u p i ce tubul' a* fost umplut in prealabii cu lichid sau d u p i ~ c e scotindu-se aerul din tub :cu ajutorul unei , pompe de vid, lichidul din rezervoare s-a ridicat --lI n tub pfni la umplere. Punctul cel rnai inalt h a1 conduc tei-sifon trebuie s i indeplineascii conditiile aritate in articolul precedent, pentru ca s i se stabileasci un curent nefntrerupt. Un asemenea i dispozitiv, insi cu amor/I sare automati, a f6st construit -in combinatie Fig. 14-15. Sifon de descircare c u un deversor, pentru a mentine n i v e l ~ lcon-.stant intr-un rezervor si totodati ~ e n t r u a evacua debitul in exces' a1 rfului. 'Acest obiect hidrotehnic s ~ e c i a l va f i descris si studiat intr-un capitol urmitor, tratind despre deversoare. ,
*

I@.- ^ Ip q l

14.8. FORMULE PRACTICE PENTRU ALTE FLUIDE D E C R APA 14.8.1 Lichide viscoase Formulele semiempirice sint valabile pei~trutot felul de fluide ~i sint din .ce i n ce mai 'mult folosite in practici. Dintre lichidele, altele decft apa, transportate prin conducte, cele mai frecvente ~i mai importante sint titeiul si produsele rafiniriillor de petrol. In general, diametrele conductelor f i h d relativ mici, ~i vi teza moderati, iar viscozitatea fiind mare, numerele Re, la transportul fiteiului ~i a1 uleiurilor ,grele, sint adeseori inferioare numirului Re,,=- 2 320 si miscarea este lami' n a r k I n cazul cind mi~careaeste turbulenti, dat fiiid c i se formeaai pe peretii conductei un depozit de parafini ~i c i viteza este moderati, miscarea :ie aflii i n general in zona conductelor netede. p e n tru?ransportul la distant;, mai ales a1 produselor albe, a ciror visqcozi t ate este miti, se intrebuinfeazi, in afari de formulele semiempirice, form ulele o b i ~ n u i t e empirice ale m i ~ c i r i turbulente stabili te pentru a p i , i n s i i -adapts te la constantele fizice ale lichidului. Astfel, in practica transporturiJor de petrol din Rominia s-a folosi t formula ChCzy i n care coeficientul C= 14,5
A

396

Hidraulica

la petrol lampant ~i C= 1 1,5 la tifei, D=diametrq, in cm, Q in l/min, viscozitatea corespunzind temperaturii medii a aerului din regiunea respectivii. Pentru conductele afl'ate in serviciu mai mult timp s-a constatat cii la petrolul lampant este mai exact a lua C = 12,5. -In cazul transportului titeiului parafinos inciilzi t la o tempkraturii mu1t. superioarii temperaturii aerului, se va fine seama de sciiderea diferenfei de. temperaturii dintre lichid si subsol, in functie de distanfa de parcurs, dup8 o lege exponentialii, exprirhatii printr-un factor r a X , determinat prin. a fiind observatie ~i experientii.
'

14.8.2. Fluide expansibile (gaze $i vapori) Gazele ~i vaporii, in timp ce se transporti pe conductii, pierzind din pre-siune, expandeazii, de aceea ecuatia de cont inui tate in miscarea permanents devine in acest caz
9

exprimind conse.rvarea materiei. Ca ~i in cazul lichidelor, se noteazii V, viteza. medie in sectiune, ins5 y, greutatea specific5 este 'variabilii cu. presiunea. In cazul cfnd sectiunea conductei este constantii :
A

V , y,
9

V, y,

const.

Asadar, viteza, in sectiunea 2 din aval fiind

este mai mare decit in sect iunea,l amonte, deoarece, prin expandare, y, < y,. Intr-o primii aproximare, se poate considera schimbarea de stare -a gazului. urmind o evolutie izotermb, deoarece v'ariatia presiunii fiind lentii, nu se produce o riicire*bruscii prin expansiune; mai'muit, prin pierderile de energie: datorite freciirilor, se produce ~i o cantitate de ciildurii care compenseazii in parte pierderile prin ex~ansiune.Asadar putem scrie ecuafia de stare fizicii:
A

sau, . tinind seama de (14-50):

Ecuatia lui Bernoulli, sub forma diferentialii (6-16 c) a fost demonstratii la paragraful 6.5: gdz

-+ dPp + dV2 2
-

0.

Migcarea permanmtd E conducte sub presiune n

.Integrind, se obtine in cazul neexistentei frecirilor :


z1 -2,

PI -P2 Y

v; - v1
2g

0.

(14-54)

In realitate, membrul intii a1 acestei ecuafii trebuie s i fie egal cu lucrul forfelor .de frecare pe lungimea 1, de la sectiuneal la sectiunea 2,-corespunzitor unui kilogram de gaz, care este: A--. 2 v2
D 2g

Se obtine ecuatia ciderii de presiune a unui g a i transportat sub volum *const : ant

S-a luat in considerare in loc de y, diferenta (y - ya), y, fiind greutatea specifici a aerului . . La conducte orizontale sau uSor inclinate, aceastii eciafie se simplifici astiel :

.sau, pentru un element de lungime dl

Sau, tinind seama de ecuatia de stare fizici (14-51) si integrind:

.rezulti dupii integrare, ecuatia ciiderii de presiune a unui gaz P regim de n expansiune izotermici :

I n care: h este diierenta de cot2 geodezici a punctelor I si 2, pe a x i ; indicele 1 reprezinti in general un punct amonte, iar 2, u i punct aval, semnele respectiv - corespund,unei pante urcitoare, respectiv scoboritoare a axei conductei, de la 1 la 2. Daci pierderea de presiune este mice gi expandarea neglijabilii, se pot aplica formulele de la lichide. Gradul de aproximare rezul t i chiar din ecuatie : d a c i (p,-p,) este E % din p,, eroareaceseface neglijind variatia de presiune & este - Ole.

.2

338

Hidraulica

14:9. PIERDERI DE SARCINA LOCALE LA MISCAREA PERMANENTA IN CONDUCTE Pierderile de sarcinii care se produc pe distante scurte de conductii, la. schirnbiirile bruste de sectiune, la derivatii, ramificatii, vane etc. si care se adaugii la pierderile I;roportio-nale cu lungimea conductelor, se numesc pierderi de sarcinii -Racord ~ o t u n d locale. gs= q96+0,9? Determinarea pierderildr locale pe cale teore-tic5 nu se5 a06 -008 poate face decit in citeva cawzuri. In general, o pierdere localii se exprimii prin for-mula: hi= v2 , in care h f r
3
a-

este pierderea de sarcinii, in m ; V - viteza, in m/s; - u n coeficient care depinde de caracteristicile geometrice ale elementului care produce rezis-tenta localii: de rugozitate, numiir Re etc. a) Rezistenta la intrarea in conducte (dintr-un rezervor, fig. 14-16). Dacii se noteazg cu V iviteza idealii, Pn cazul in care conducta se racordeazii. treptat cu peretii vasului, s. i cu V - viteza real%:
9

<-zg
A

Fig. 14-16. Rezistentele hidraulice la intrarea P conduct5 n

v = c p a v;,

rezul t5 pierderea de sarcinii local5


'

Valorile cp si <,pentru diferite moduri de intrare 4n conductii, au fost obtinute experimenial. ,

Observafie. Pierderea local5 se poate exprima in p ierdere echivalenti p e o anumiti lungime de conductii. Astfel, dac5 in formula Darcy lu5m h = 0,025, coeficientul = 1 corespunde unei pierderi de sarcinii pe lungimea L , astfel cii:

<

Miparea .perrnanentci in conducte sub presiune

3993

b) Liirgirea bruscii a sectiunii. Sectiunea creste brusc de la Q la Q2, ceea ce are ca -efect: producerea unor zone, in colfurile de lfngii sectiunea I , fn care lichidul nu ia parte la miscarea generalii, ci se fnvfrteste pe loc. Apoi vine o zonii plinii de vfrtejuri, care se linistesc abia dupii un parcurs L w 8 D.. Pentru determinarea pierderii de sarcinii se aplicii teorema impulsului masei de lichid cuprinsii fn suprafata de control 1 1-22 si relatia lui Bernoulli (fig. 14-17):
1) Pl 0 2 - P 2 Q2 + P Q V ~ - P Q V ~ = O sau, intrucft Q 3 V2 Q2 =
=

P,

CI

L
cd 3

v1 n,
'

- , ------.
*

(VlV2 - v;)
dec i PI-

(PI - ~

. .

2 )Q2

4- P

-- ->;(, -LiG$,i
I I

3 , y

--\%-\-\?\/

' 2

2)<.g\*d<-3 I
"

Q2

0,
2

' 7 1d 2
- VI V ) 2

P2, - 2(V2 -

Fig. 14-17. Lirgirea bruscii a sectiunii unei conducte-

Egalfnd 'cde douii expresii ale lui


Y

, rezu 1t 5

relatie cunoscutii sub numele lui Borda sau Carnot.


2g

v2 . Relatia se poate pune sub forrna generalg t; - .


h i = - V2" (Q,- 1 2g
a 1

)2

, deci t;

(2

sau h i = - 2g (1

v:

-5)
2

deci <'=

- .

Observa#ii. 1) Demonstratia se bazeazii pe ipoteza cii presiuilea p este aceeasi: imediat fnainte si dupii liirgirea sectiunii si se repar t izeazii uniform fn ~ectiunga.~. liirgitii, fapt coifirmat prin observatii ?i'justificat prin aceea c l lichidul din.. colturile 1-1 nu 'ia parte la miyare. 2) Formula lui 5 d l rezultate foarte exacte cu conditia sii se aplice fn, sectiunea 2-2 suficient de depiirtatii de 1-1, minimum L = 8 D .

Consecintd. Pentru intrarea in rezervor, tubul este cu muchii vii, deci = 1.


I

V , -- 0 si h, = - dacii 2L! '


I

vf

v: Daci racordarea se face trep tat, h; = -in care' < 1. Nu este pru2g dent sii se ia c< 0,5, deci se recupereazii cel mult jumitate din energia cinetici. c) ingustarea bruscg a sectiunii (fig. 14-18). Pierderea de sarcinii la in*gustarea bruscii de sectiune se datoreste celor doui zone de virtejuri in sec9

<

<

Fig. 14-18. fngustarea brusci a sectiunii unei conducte

Fig. 14-19. Diafragma intercalati pe conducti -

tiunea Q,, la colturi, si in sectiunea Q, P dreptul contractiei. Aplicind teoren .mele generale ca la pin'ctul b precedent, se ajunge la coeficientul de pierdere
(1 4-62)

Tn care, din experiente, r) = 0,4.. .0,5.? d) Diagrama (fig. 14-19). Problema se trateazi ca la lirgirea de sectiune de

.cr se poate lua, dupi J . Weisbach:

e) Lgrgirea continu5 a sectiunii (fig. 14-20). S-a observat c i , in tuburi divergente, miscarea trece de la regimul laminar la regimul turbulent, la numere Re critice mult mai mici decit la conducta cu sectiunea constantii. La tuburile I conice divergente, Ni kuradie 1 a g b i t cii pentru Re >l00000 se produc dezlipiri ale cured tului de la pereti si o zonii de Fig. 14-20. LQrgireacontinua a sectiunii unei conducte virtejuri, in special c h d
9

Mi~carea permanent& 2 conducte sub presiune n

40 1

unghiul conului este mai mare ca 8". In regim turbulent, variatia energiei cinetice nu se transfo'rmii fn intregime in energie de presiune, ci numai o fractime q

(z

$ ) i n

care r, s-ar numi randamentul racordului.

~~licfnd relatia lui Bernoulli intre sectiunile I si 2, la o conduct5 cu axa orizontalii, obtinem:

Valoarea lui c, conform experientelor, este, pfn2 la un unghi de 8", = 0,15.. .0,20, iar randamentul q = 0,85.. .0,80. Dac2 unghiul a creste, q scade repede, astfel cii pentru a > 30, se poate admite 1. Coeficientul se poate lua dup5 formula
9

f) Pngustarea continu5 a .sectiunii. In acest caz pierderile de energie sint neglijabile, chiar daci unghiul a este mare, deoarece curentul este stabil. Astfel, pentru o fngustare % fn . formii de trompii sau clopot, coeficientul 1: este 0,01 sau chiar mai mic. :-I .
'

9y

A plicalie : .Dispozitivul Venturi" pentru mburarea

..

Ah

vitezei si a debitului intr-o D conducti (fig. 14-21). Dispozi t ivul carei se intercaleazi in conduct2 se comII pune ,dintr-o pies5 convergentii scurtii (in formii de Fig. 14-21. Venturimetrul clopot), pentru fngustarea sectiunii, apoi o piesii divergent5 sub un unghi cr < 8", pentru lsrgirea sectiunii ping la miirimea sa initialii, si un manometru diferential care miisoarii diferenta de presiune dintre secthnea initiali $i cea ingustat5. Viteza qi debitul se calculeazii cu formulele:
L

Vl Q1 = k

dp, - p,,

k flind constanta aparatului.

402

H idraulica

g) Curbe. Pierderile de sarcini in curbe se datoresc, pe de o parte, curentilor sec.undari transversali, care se compun cu curentul principal intr-un.dublu curent spiral, si pe de a l t i parte, dezlipirii stratului limits de la pereti, Sn portiuni le de &rent in care pres'iunea c r e ~ t e sensul curentului (fig. 14-22). Sn Astfel, la o curb5 de 90, zonele in care se produc virtejuri de dezlipire sint AB si CD. Perturbkile se produc ins5 pe o bortiune de circa 50-70 D dupii curbii. Pierderea de sarcinii in curbe este de v2 forma hi = 7 - , iar coeficientul este 5 2g in functie de unghiul 6, numirul Re si rugozitatea relat iv5 a conduc tei. Pentru curbe de 90" se poate folosi urmiitoarea formulii a lui Weisbach

<

< = 0,13 $ 0,16

(1 4-67)
I

in care d este diametrul conductei, iar R - raza de curburii. Pentru 6 # 90'. se poate lua coefi-. cientul
Fig. 14r22. Fenomeqe secundare la o conducti curb5

Pierderea total; pe o curbii de lungime 1, misuratii pe a x i , se socoteste:


9

in care h este coeficientul de pierdere intr-o conductii rectilinie de aceeasi rugozi tate. h) Coturi (bru~te).Valorile coeficientului de pierdere. local; se pot calcula cu formula lui Weisbach:
9.

<

sau se pot 1u.a din tabela (14-3)


Tabela 14-3'
6"

30

40

50

60

1
V :

70

1
.

80

90

0,20

0,30

0,40

0,55

0,70

0,90

1,lO

pentru dl = d,

Daci d, # d,, iar

hi

==I

+ ~~-2L~V,cos 8
2g
b

7: = 0,7.. .1.0.

Migcarea perrnanantii in conducte sub presiune

403

Experientele aratii c2 1: depinde si de numirul Re gi de rugozitate. i) Ramificatii. La ramif icatii s-au obtinut valori experimentale pentru cazul intersectiei a trei conducte. Pierderea local5 este exprimat5 sub furma

respect iv,

prima, pentru trecerea de la diametrul D la D, ~i a doua, pentru trecerea de la D la D,. Coeficientii variaz5 foarte mult in functie de raportul debitelor,

<

Fig, 14-23. Cot (brusc) de conduct5

Fig. 14-24. Ramificarea unei conducle

de unghiul de ramiiicafie, de raporturile diametrelor si de sensul vitezelor (la despgrtirea unui curent in doui, sau unirea a doi iurenti intr-unul). Experienta aratii c5 cele mai mari pierderi se produc la ramificatiile in unghi drept ~i cind raportul dintre Q .Qt +Q2 diametrul conductei principale si 0 v diametrul conductei rami ficaie este mare. Pierderile la ramificatii in Fig. 14-25. Schema distributiei debitelor o un,ghi ascutit sint cele mai mici, ramificatie de asernenea cind diametrele conductelor sfnt egale. Dac5 se rotunjesc racordiirile, pierderile se mic~oreazi. Pentru ramificatii ca in schema din figura 14-25 se dau in tabela 14-4

la

I
I
r

- - 0,3 Q2 Q

Qe - = 0,5 Q

Qz -

0,7

6"

'

90"

GO0

3'0"

90"

60"

30"

90'

1
'

60"

30"

'

D 2 / D , favorabil 1 VdV Cz
*

O,3 0,76
I

0,61 O,8 0,59

0,58 O,9 0,35

1 O,5 0,74

0,79 O,8 0,54

0,75 O,9 0,32

1 . O,7 0,88

1 0,7 0,52

1 0,7 0,3

valorile (In cazul curentilor care se despart), pentru rapoartele cele mai favorabile ale diametrelor D 2 / D si diferite valori ale lui Q2/Q si 8". In experientele filcute*, muchia de despiirtire a fost rotunjitg. j) Aparate de Pnchidere ~i de reglare a debitelor. Vana plan5 in conduct2 circular5 ~i dreptunghiular5**.Coeficientul depinde de gradul de deschidere a vanei e/D. Se vede cil se produce pierFig. 14-26. Van5 plan5 pe conduct5 dere de sarcing chiar cind vana este complet deschisii din cauza nise'i sale. .Pentru vana' in ~'onducte dreptunghiulare, . se folose~tetabela 14:5, dup5 Weisbach.
A

c2

'

Tabela 14-5
Raportul s l / s 2
0,1

0 2

0,3

0,4

0,5

0,6

0,7

0,s

1,o
0

Coeficientul

193

44,5

17-,8

8,12

4,02

0,95

0,39

111. conducta
-

circularii, coeficientul

5 este dat i n tabela

14-6.
Tabela 14-6

Diarnetrul E n foli

Raportul e / D
118

114

318

112

Robinet fig. 14-27)

(3n conductg circular%,

Fig. 14-27. Robinet in conduct2 circulari

14-7, 14-8, ~i 14-9.

* G. Vogel 8i F. Petermann, Mitteilungen Hydr. Inst. Miinchen, 1926-193 1. ** Valorile coeficientilor c sint date dupi J . Weisbach in tabelele 14-5,
.

14-6,

Mi~carea permanentt in conducte sub presiune


'

405
Tabela 14-7

Coef icientul

Vans-f luture (in conduct5 circular5, fig. 14-28)


Fig. 14-28. Vani-flut ure Tabela 14-8

Coef icientul

Vang-clap5 (fig. 14-29)

Fig. 14-29. Vani-clap2


Coef icientul

Tabela 14-9

Ventile la pompe cu piston (fig. 14-30). Se construiesc astfel ca sectiunea inelari sii fie de 1,8 ori sectiunea conductei

"(054
8

D:)

1,8-

xD2 4

- (Dl - D);

1 2

h este cursa

(0,l ...0,25) D.

Pierderea de sarcini hi = 1: de C. Bach:

v2

, iar

2g

se ia dupii formulele date

V este viteza in sectiunea de diametru D. k) Sorb - fiirii clapetii de retinere c = 5...6;


- GU clapetii de retinere

1: = 10.

1) Principiul de calcul al conductelor scurte, tinind seama de pierderile liniare $i de cele locale. Linia energetic2 $i linia piezometricg. Fie un sistem hidraulic format dintr-o conductii scurtii (c)cool'c alciituitii din n tronsoane de sectiuni si lungimi diferite (fig. 14-31), cohducta plecind de la u n rezervor si terminind fie in atmosferii, fie Sntr-un a1 doilia rezervor. Pe parcurs conducta are coturi, fngustiiri si lirgiri de sectiune si o vanii (sau robinet) d< reglaj . S5 scriem ecuatia lui Bernoulli Fig. 14-30. Ventile la pornpa cu piston intre sectiunea o (in rezervor) si sectiunea n la iesire (in atmosferii sau fn rekervoru~ amonte). Cind conducta debiteazii liber in atmosferii, Vn din ul timul termen este viteza corespunzind diametrului de conduct5 la iesire, iar dacii debiteazii in rezervorul aval sub un nivel de a , V este vi tiza ce eventual ar avea apa f n acest rezervor, scurgindu-se mai departe (canal).
\

Fig. 14-31. Schema de calcul a unui sistem cu conductc scurte

Mi9carea permanentd in conducte sub presiune


9

407
9

Detaliind pierderile prin' freciiri (rezistente), P cele n tronsoane si cele m n puncte unde se produc pierderi locale, se poate scrie:

H fiind diferenta de nivel energetic Pntre sectiunile extreme. Diversele viteze medii ale fluidului irf trarrsoanele respective se pot exprirna In functie de o singuri vitezii - de exemplu viteza rnedie la iesire Vn,-pe baza ecuatiilor de continui tate
9

astfel cii ecuat-ia (14-73) devine

H = - '"i-Aj
2g
1

3( r ck (-)2+n s+ Q
Dj
Qj

a],

Qk

'

care perrnite a calcula pe V , dacii se cunosc H si elernentele geon~etriceale sisternului. La un sistem cu conductii scurtii, de bbicei exist5 nurnai'un dia-metru si formula se sirnplificii mult, iar
9

(14-75) s e nurneste ,,;oef icientul redus" a1 pierderilor locale. ~ u ce ~viteza Vn este calculatl prin formula (14-74), se obtine debitul h Linia energeticii se obtIne prin coborirea sub nivelul energetic cu pierQerile de sarcinii cumulate pin2 in sectiunea consideratii. Linia piezometricii se obtine coborfnd sub linia energet icii cu valoarea v2 corespunzltoare a - . Pierderile locale se reprezintii printr-o ciidere bruscii a liniei energetice, desi ele se exerciti pe o oarecare lungime. Observat ie. Tn pract icii, rareori se foloseste o-conductii de diarnetru constant far; coturi,'teuri, ramificatii si fiiri organe de Pnchidere si reglaj, ci ,,sisteme hidraulice" mai mu1t sau mai put in cornpl.icate.
9 9
9

2g

0 conductii se poate considera scurtii, deci trebuie sii i se aplice calculul precedent, dacii suma pierderilor locale intrece 10% din pierderile longi tudinale, Dacii lungimea conductei este sub 50 D (diametre), foi-mulele misciirilor turbulente nu mai sint valabile ciici pe, aceastii lungime abia'se stibileSte distributia vitezei Pn regim turbulent (v. cap. XIII). In acest caz, pierderile de sarcinii locale pot precumpiini si este preferabil a se determina suma pierderilor, experimental (v. art. 173.3).

14.10. Exemple numerice


1) Exemple numerice pentru calculul acestui fel de conducte au fost date la art. 11.6,

2) Calculul evacuatorilor de fund ai barajului de la ~ i c a z .


i n figura 14-32 se indicg sectiunea transversali prin barajul de la Bicaz, cu elementele de trasare ale golirii de fund. Diametrul golirilor de fund este de 2,50 m (Q = 4,906 ma), sectiunea de caplt este con-tractatl la a, = 4,15 m2. Ie~irea din conduct2 se face cu 90,75 m sub nivelul maxim a1 retentiunii. S i se calculeze debi tul pe care-1 poate evacua o conducti, cfnd nivelul amonte este la cota maxirni admisi. Rezolvare. Calculul se face ca pentru o conductd scurti, avfnd scurgerea la i e ~ i r e la presiunea atmosferici, ~i ciderea Fig. 14-32. Conducti de golire la barajul de la Bicaz H = 90,75 m. Scriind ecuatia lui Bernoulli fntre un punct la suprafata rezervorului amonte ~i un punct: la i e ~ i r e ,fati de un plan de referinti, vom avea:

Pierderile de sarcinl sfnt provenite din pierderea la griitar h,,,, pierderea la intrarea frn conductg hri , pierderea prin frecare h,f, pierderea la cot h,, ~i pierderea la fngustarea de capit: h, in,*. Calculim fiecare din aceste pierderi : Gritarul este format din bare circulare cu diametrul 15 cm cu interspatii b = 30 c m qi are o suprafati de 45 m2. Considerim fnsi, din cauza posibilititii de fnfundare, o suprafati de 25 m2 ~i calculim pierderea cu formula:

* Vanele,

fiind de tip ochelari, nu dau pierderi de sarcini, la deschidere cornpl.eti..

Mi~carea perrnanenta' in conducte sub .presiune

unde
. ,

6 ; g ~= P

[f)y3

p = 1,79 pentru bare rotunde

Vgy este viteza de acces la suprafata grltarului avem:


unde am notat cu Vc ~i

(agy= m2). Din ecuatia continuititii; 25

viteza ~i respectiv sectiunea conductei.

de sarcin5 are o valoare redusi

- Intrarea fn conduct5 are o form5 hidrodinamici pentru care coeficientul de pierdere


Ci = 4 0 6

prin frecare pe o lungime de circa 81,OO m a conductei metalice cu coeficient de rugozitate n = 0,013 este dat5 de relatia:
- Pierderea

unde

- Pierderea in cotul cu unghi la centru cx

= 28":

Coeficientul de pierdere local5 se calculeaz5 cu formula aproximativi:

4 10
- Pierderea

Hidraulica
la ingustarea treptatii de la i e ~ i r eva f i d a t i de relatia:

Din ecuatia continui t i t i i avem:

'Pentru ciderea maxim2 :

Aceastg valoare este cu numai 1.5% mai mici decit cea stabiliti prin incercgrile pe model. 3) Sd se dimensioneze conductele refelei - inelare din f igura 14-33 8i sci se calculeze dis- b i b u f i a de debik pe conducte. Reteaua este situatii in plan orizontal. Debitele diferitilor consumatori slnt indicate pe figuri. Se admite un sens rational de t5 35% curgere a apei in conducte qi o 2 repart itie echilibratii a debi telor. 8 De exemplu: mi~careaapei in con500 m ducte se face de la A + B + C si de la A +D + C. Debitul pe conducta 1 fie Q1 = 15 35=50 11s; e 3 0 PO& . pe conducta 2-Q, = 35 11s. Debitul de calcul '9 S pe conducta 3 - Q, = 0,55 X A X 20 = 11 l/s, iar pe conducta 4 - Q4 = 20 +0,55 X 30 = 51,5 11s. 500m La aceste debi te, diametrele 4 deduse pe baza vitezelor recomandate pentru retelele de distributie 30 . sln t : Eig. 14-33. Retea inelari calculati prin aproximatii Dl = 250 mm, D, = 200 mm, + succesive D, = 150 mm, D4 = 250 rnm.

j
;

+
+

I/J

Mi~carea permanentd in conducte sub presiune


Pierderile de sarcin2 pe fiecare conduct2 rezult2 din tabela de mai jos:

41 1

Suma pierderilor de sarcinii pe inel este Cum suma pierderilor de sarcini trebuie s i fie nuli, este necesari o recalculare a debitelor, prin introducerea unei corectii AQ, care s i mireasci debi tul pe conductele 4 ~i 3 ~i si-1 r e a u c i pe conductele 1 gi 2

2,47 = 2,78 11s 0,8892

[s-au neglijat termenii cu (L)Q)~].

Debi tele recalculate sint :

Suma pierderilor de sarcini rezul t i

Ah'' = 2,32

+ 4,45 - 3,OO.-

3,86 = - 0,09 m.

Eroarea de - 0,09 m la verificarea pierderilor de sarcini pe inel provine din aproximafia (AQ)2=r0. .

Capitolul XV

Mipcarea variabili i n conducte sub presiun e

Atit timp cit miscarea unui lichid intr-o conductii sau un sistem de con-ducte sub presiune sk face in regim permanent, presiunile in orice sectiune a . conductelor se mentin constante in timp. Starea de miyare permanent5 este ins6 numai exceptionalii, deoarece necesi t5tile de apii sau de energie variazii tot timpul si se produc destul de frecvent opriri sau puneri in miscare ale intregii mase de 'l(chid, datoritii fie necesi'tiifilor de exploatare, fie ;nor defectiuni in alimentarea cu energie electricii. Variatia debitului pe conducte se reali-zeazii cu ajutorul unor organe de inchidere sau de reglaj, ca: robinete, vane, sistem de vanete la turbinele cu reactie, deflector la turbinele Pelton; la porn-pele actionate de motoare electrice debitul scade de fndati ce scade turatia. motorului. In cazul unor inchideri - chiar partiale - ale aparatului obturator a1 unei conducte ,,de ciidere" (fig. 15-1, a si 6 ) se produce rnai intii o suprapresiune urmatii de o depresiune si dupii aceea 'de o serie de oscilatii ale presiunii, care se amortizeazii cu timp;l. In cazul deschiderii aparatului se produce intii o . depresiune, urmatii de o serie alternativii de supra- si subpresiuni. In cazul din figura 15-1, c, pentru o sciidere a turatiei motobornpei se produce intii o depresiune, urmat8 de o serie de supra- si subpresiuni. Suprapresiunile pozi-tive sau negative care se produc lingii aparitul de obturare nu sint numai locale, ci se propagii in lungul conductei cu iuteala sunetului, putind solicita conducta,, asemenea unor lovi turi pu ternice. Fenomenul acesta - numit ,,lovitura de berbec" - este cu atit rnai violent, cu cit conducta este rnai lungii si cu cit inchiderea este rnai rapid8 ;. dimpotrivii, lovitura de berbec este rnai iedus5 la conducte scurte, cind manevra vanei se face lent, sau cind exist5 intercalatii pe conductii o capacitate care sii acumuleke lichidul sau, in sfirsit, cind lichidul isi g i s e ~ t eiesire printr-o derivatie din conductii. Lovitura he berbec este decl o suprapreiiune (alter--nativ pozitivi si negativii) care se adaugii presiunii din miscarea de regim. ' permanent gi ihdependentii de aceastii presiune. Pentru cii lovi tura de berbec necesi tii supradimensionarea conductei si diiuneazii functioniirii instalatiilor, se cautii a se limi ta fenomenul la o portiune din conduct5 cit rnai scurtii, prin intercalarea unei camere sau a unui caste1 de echilibru, in general cu nivel de apii liber, asemenea unui tub piezometriccu o sectiune foarte mare.
A A

In cazul cind apa este adusii de la instalatia de prizii printr-o galerie sau conductii sub presiune, se introduce un caste1 de echilibru; dacii aductia de apii este un canal cu nivel li ber de scurgere, se intercaleazii o simplii camerii de apii, previizu tii cu un deversor care sii limi teze nivelul de apii in canal (fig. 15-1 , b) La conducta de refulare a unei pompe se folosesc rezervoare de - apii sau cu presiune de aer. In afarii de fenomenul loviturii de berbec care se produce in conducta fortatii, se mai produce in castelul sau in camera de echilibru un fenomen. deosebi t, si anume ,,oscilatia in mas5 a licl~idului" in c~nsecintii o usoarii si si oscilatie presiunii sau a nivelului apei; in aduciie. Dacii apa ~i materialul din care este fiicutii conducta forfatii nu ar f i cornpresi bile, energia cineticl a masei opri te brusc trebuind sii se transforme intr-un lucru mecanic cu deplasare nulii, ar urma sii se nascii o for@ (presiune) infiniti.. Deoarece insii apa si conducta sint compresibile, suprapresiunea riimfne la valori finite. In t impul foarte scurt de la inceputul oscilatiilor, lucrul mecanic datori t, freciirilor apei in conduct; este neglijabil, deci se poate admite ca, pentru prima oscilatie, sii nu se considere efectul freciirilor ; ar fi insii gresit a neglija mai departe freciirile, ciici ar frisemna cii oscilatiile ar continua la infinit, ceea ce este contrariu experientei. In realitate, freciirile au efectul de a amortiza cu t impul oscilatiile.
A

. 9

15.2. EXAMENUL CALITATIV AL FENOMENULUI


A

Intr-o primii aproximafie, sii consideriim cii sectiunea conductei ;si grosimea tolei sint constante, cii panta conductei variazii ddar putin in jurh. unei valori medii, cii pierderea. de sarcinii poate fi considerat%. neglijabilii. Fie viteza medie intr-o secfiune V = - Q si fie V , viteza in 0.
'

l-2 '

Presupunem o inchidere instantanee a vbnei d i n 0 si cii numai lichidul este compresidil, nu ins2 ~i peretii conductei.
*

Fig. 15-2. Reprezentarea schematics a unei conducte forfate simple, de sect iune constant:

Mi~carea variabild in conducte sub presi,une

Sii consideriirn volumul elernentar de lungime ds in lungul conductei, in punctul 0 . Din momentul Pnchiderii in timp dt, presiunea a crescut pe fata mmcu Ap, pe cind pe fata nn a riimas p,. Cre~terea este datoritii faptului Ap c5, din cauza compresibilitiifii sale,' lichidul a continuat sii intre fn volcmu1 Q ds. Dacii n-ar f i fost cornpresi bil, cresterea de presiune ar f i fost infini tii .. Aplicind teorema cantititilor de rniscire la rnasa pQ ds, 3 ciirei vitezii variazii de la V, la zero, scriem cii variafia cantitiitii de rniscare este egalii cu irnpulsul fortei in tirnpul dt, adicii:
?

Notiirn - - a viteza cu care se propagii suprapresiunea p ~i pe care


dt

ds

o nurnirn celeritate. Rezul tii :

(N. E. Jucoyski) Sau, exprimind P coloanii de lichid: n


AP -.

avo
g

-.

(15-l')~
.i. - din 0 pin2 in A,. a

Ca urmare, suprapresiunea Ap se transmite in timpul

la intrarea in conduct5 (fig. 15-3). -In ace1 moment, inceteazii rniscarea lichidului pentru un moment si fntreaga coloanii de lichid din conduciii este corn-. prirnatii, insii nh se poati tine in echilibru deoarece in punctul A presiunea pe fata nn este numai p, - care este presiunea in caste1 ~i care nu depinde de fenornenul din conducta -'pe cind pe fata mm presiunea este p, Ap. Din cauza dezechilibrului,. stratul nn va f i solicitat de viteza -*V0 spre rezervor. Aceastii miscare cu viteza - Vo se va propaga in straturile de lichid succesiv de la A. la '0, iar presiunea Ap se va propaga de asernenea cu celeritatea a 2L de*la A la 0, astfel cii dppii tirnpul .ro = - , masa lichidului isi va relua

volumul specific si presiunea initial;, insii anirnatii de vi teza - Vo (fig 15-4). L - 2L In tot intervalul de timp de la t = - - - la t = To - -, presiunea in 9 .
%
A

0 este po Ap. Repetind rationamentul de rnai s ~ se poate dernonstra urrniitorul rners a1 s fenornenului : La rnornentul t = .c,, .mass lichidii contifiuii a se . deplasa in sus cu viteza Vo si primul strat de lichid care se decomprimii estk in 0, unde se produce depresiunea - Ap = - paVo. Dilatarea lichidului continuii succesiv si fn straturile supe. rioare, astfel cii la momentul t = - depresiunea 3T0
?

- Ap

S-a

intreaga

propagat rnasii a

CU

CeleI'itatea a din 0 in A: lichidului fiind dilatatii

Fig. 15-3. Anularea suprapre-. siunilorlaPnceputu1~0ndu~tei

fa-

20 2

f. 2 ,
g

f *-320 2

t =2b

' ~ i g .15-4. Reprezen tarea cali ta t i v i a lovi t urii de berbec fn sectiunea de la s f f r ~tul conductei' i

vo

L a

2L !

3L - -

a
Fig. 15-5.

, 2 O - s l i - .-2s
a
3

- vo
2fL-sl ; ,

--t

vo

-a

R eprezentarea cali tativi a lovi turii de berbec intr-o sectiune oarecare

Mbcarea variabil~ tn canducte sub presiune


'

417

si pentru un moment fn repaus. Dupi aceea reincepe mi~careain sens invers (fn' jos) cu viteza V , lichidul se comprima iar, fncepfnd fnsii cu straturile superioare, ptnii la momentul t = 2 r o , cfnd intreg lichidul atinge densitatea initialii, fiind animat ,de vitcza f Vn, deci ca Pn starea initial&. fn tot , timpul he la t = 7, la t = 2 ~ , ,~resiuneaIn 0 este p, - Ap.. In t impul dilatirii lichidului s-ar putea produce ruperea coloanei daci PO< - P a r sau chiar daca < -p, (presiunea vaporilor saturati). S Pentru osectiune la distanta s de 0, fazele fncep dupH timpul ~i se
A

'

termini inainte, cu acela~i interval, deci durata supra- (sau sub-) presidnilor 2(L-S) ' (fig. 15-5). Cantitatea Ap este tot paVo. Variatia vitezei este 7, =
E

in sectiunea s se vede pe diagrama din figura 1&5, in trei faze: Vo, fa26 nulii, -Vo. In sectiunea de lingii vanii, unde s = 0, viteza este evident permanent nulH, din momentul fnchiderii. In sectiunea A de la castel, viteza ia valorile V , - V fiirl sii mai treacii prin faza nulg. : In cazul c i se considerg si elastici tatea conductelor, mersul fenomenului riimine calitativ acelasi, doar h este mai mic, deci si Ap = paV, este mai mic.
A

I.

1513. CALCULUL VITEZEI DE PROPAGARE A LOVlTURII DE BERBEC Din conditia de continuitate se va exprima cii diferenta de volum l'ichid care intrl sau 'iese in intervalul-de timp dt prin sectiunile Q, care limiteazi portiunea de conduct5 de lungime'ds, este egalii cu cre~terealateralii a volumului, datori tii elast ici tiitii conductei, plus cresterea canti tiitii de lichid care se lnmagazineazi fn volumul geometric h i t a t , 'datoritii cornpresibilitiitii lichidului (fig. 15-6). Fie d W diferenta de volum, V viteza medie in sectiune la disstanta s de 0. dW=-VQdtf
- .
I

(V+-ds )Q d t = - "' 2

ds

Qdt ds.

>

Cre~tereade volurn dW1 datoritii compresibilitiitii lichidului se obtine prin exprim area coeficientului de comp~esi tate : bili

Fig. 15-6. Schem5 la calculul vi tezei de propagare., h conduc t i

In aceste formule W este volumul elementar.

ds = - ds (pentru

7cDZ 4

sectiunea circulari) ~i dp este creiterea presiurlii. Cresterea de -volum dW,, datoritii elasticititii conductei, se calculeazii pentru d crestere de presiune dp in modul uqmiitor: Tensiunea in peretele unei conducte cu perete subtire este datii suficient de exact de formula:
7

e fiind grosimea peretelui. Cre~terea elastid a razei, notfnd cu E modulul de elastici tate a1 materialului din care -este .fgcutii conducta, este:

iar cresterea de volum


t

sftrsit, cre~tereatotala" a volumului datoritii elasticititii peref ilor si lichidului :


7
a

In

ComparFnd aceastii ecuatie cu (15-2) i introducind expresiile- lui d W, si dW, rezultg:


I

sau

.
.
-'

.. '
I,

-.
.

,
. L

I
8 .

'

Introducem notaf ia:>

Se stie cii viteza a de transmitere a sunetului intr-un mediu elastic este, conform formulei lui Newton:
&-

Miqcarea variabilli in condkcte sub presiune

E care E este modulul de elasticitate cubic%a lichidului gi p densitatea aeestuia. n


A~adar expresia si scrie :

- este de natura cel~ritiitii(vitezei sunetului) ~i putem

reprezintii celeri tatea in apii, In conduct5 infini t de rigidg, avind valoarea

a = 1 425 m/s. Dacii se introduc in formula (15-4)' valorile parametrilor geometrici si elastici, se obtin pentru a valori destul de variate. Astfel:
9

1 6 10 30 a = 6 6 5 777 837 1000 -Pentru beton armat .............. a = 900 ... 1070 m/s - Pentru lemn .................... a = 285 ... 760 mls - Pen tru cauciuc 7) ( = I 17 ... 29 rnls
=

- Pentru otel moale la presiuni

..... P

100 ata 1 1 8 4 m l* s

= ( !

........

15.4. CALCULUL ANALlTlC A L MI$CAR~I


I

In afarii de'ecuatia de continuitate obtinutl mai fnainte (15-3') ne folosim de ecuatia lui Bernoulli extins5 la migcarea variabilii (paragr. 6.6 ~i paragr. 6.10):

Referindu-ne la figurile 15-6 ~i 15-7, considerlm originea spatiului tn 0, ling5 vana de fnchidere,sensul pozitiv a1 spatiului.s de la 0 spre A ~i sensul pozi-tiv a1 vitezei apei de la A spre 0. Vom face urmiitoarele ipoteze simplificatoare : v2 deoarece feno- a) Neglijiim eilergia cineticii - In r a p ~ r t cu menu1 fiind cvasiinstantaneu, variatia luiVz fat5 de s e s t e neglijabilii in rap6rt cu ,variatia lui V fat5 'de t. Intr-adeviir:
- - dV --V =
I-

2g

~-~----f--+

as
dt

Raportul

- V d V dt
g
dt

ds

V dV
g

.1

Fig. 15-7. Scherni la calculul loviturii de berbec

Ins5 celeritatea a z a r evalori de sute de.ori mai mari ca V, deci variatia energiei cinetice in rapwt cu-spatiul este neglijabilii. b) V = const. pentru toate firele de curent in sectiunea transversali. Ecuatia (15-5) se poate deci scrie, finfnd seama de cele precedente ~i de conveilfia de semne stabilitii mai sus:- .

Eliminind pe V intre ecuatiile (15-3') si (15-6)prin derivarea ecuatiei (15-3') fat5 de t si a ecuatiei (156) fat5 de s, be deduce:
7

Admitfnd o portiune rectilinie din conduct5 -- 0, deci ecuatia precedent5 devine:

d2z ds2

identicii cu ecuaf ia coardelor, vibrante. In aceastii ecuatie:

Dacii se eliminii p in loc de V, se obfine:

Integrala unei ecuati i diferentiale de felul :


d2y - -- a2 dta
\

dB I/
ds2
,

are solutia general5 cunoscutii si usor de verificat:


T
T

' y - yo = F (s-at) f ( s + at), i n care F ~i f slnt doui funcfii arbitrare. Deci integrals ecuatiei (15-7) este:
(15-9) P - p o = F (S - - a t ) f f (s at), In care pd este presiunea insectiunea s, in momentulinitial, adicl (fig. 15-7):
i

c~entru aflarea lui V, vom afla pe in ecuatia (15-6).

3din ecuatia (15-9)si o vorn introduce ds


?

Mifcarea variabild tn rcqnducte sub presiune

42 1
1 '

Din ecuatia (15-9), derivfnd fn raport cu s, avem:

d , -p- - - Y - 8% deoarece z, ds ds
9

const. (fig. 15-7)

dF -ds

dF -1 d ( S -at). a

dF -

df --

af
d (s

dt '

dq

+ at)

1 df
1

df

Introduclnd pe

*
ds

din relatia precedent2

in

ecliatia (15-6) se obtine:

Integrals acestei ecuatii este:

sau

V,

g - - [F (s - at) - f (s $ at)], Ya
9

V este viteza tn sectiunea s la timpul t ; V , este viteza in aceeasi sectiune la t = 0. Intre functiile F ~i f exist3 anumite relatii. Astfel, pentru s = L, presiunea este constant egalii cu presiunea din castelul de echilibru, adicii p = p ~ deci din ecuatia (15-9) rezultg relatia (15-1l), , oricare ar fi timpul t: (15-11) F ( L - a t ) $ f ( L + a t ) = 0.
CL

De asemenea, si Pntr-o sectiune la distanta s de organul perturbator se poate g5si o retatie'fntre cele dou5 functii. fntr-adevir, s2i alegem un timp t, astfel ca s-j-atl = L $ at si un alt timp ( t - T ) , astfel ca s-a (t,- T,) = 2 (L - s) . Intro= L-at. Din acesqe conditiirezultii cii 7, trebuie sii fie .r, = Q duclnd Pn relatia (15-1 , fn locul lui (L at) ~i (L - at), expresiile lor p r e cedente fn functie de tl $i T,, se obtine relatia urmltoare (15-12), ca o conse9

..
A

F [s - a (t,

- -)I s

f (s -1- at, )= 0

in care

T ,

= .

2 (L-S)

Relatia (15-1Vse interrpreteaz5 astfel: lfunctia f (s+at) ia la momefitul t valoarea functiei - F (s - at), la momentul (t - T ~ ) ,timpul 7, fiind durata de parcurgere a undei! de presiune de la sectiunea s la A si inapoi. Deci dacii tinem seama dk relatia (15-12) putem scrie, i n locul ecuatiilor (15-9) ~i (15-lo), urmiitoarele ecuatii pentrd sectiunea s:
,

, p- po ,= Ap. = F (s-at)
=

- F [s- a:(t

7,)

J;
P

(15-13)

- pa (V - Vo)
A

- paAV

F (s - at)

+ F [S-a

(t - 7,)].

In aceste ekuatii, p gi V stnt considerate in sectiunea s la momentul t, iar p, ~i Vo tot in sectiunea s la momentul initial. Interpretarea d a t i acestor ecuatii este cii sectiunea s este supusii mai fntii F la suprapresiunea A ~ = ~(s - at) datori tii undei directe de presiune, numi t5 lovitura de berbec, in faza functiei F ; dupii trecerea timpului 7, de reflexie a undei, sectiunea intrii si i n faza lui f, a contraloviturii de berbec, care este unda reflectatii, suprapusii Lndei directe. or LL -, lovituradirectiiduAstfel, in sectiunea 0) .unde s = 0 si rs = T,
'

4
1

reazii de la fnchiderea vanei pfni 'la t = - (indicele lui


*

2L a

7 ,

aratii pozitia
I .

punctului Ocu s = 0). Dupii aceea se suprapune unda reflectatii (contralovitura). Timpul negativ n-are sens, ceea ce inseamnii cii termenul a1 doilea nu apare .. : , decft cind t > 7, . Intr-o sectiune oarecare, la distanta s, faza contraloviturii fncepe dupi 2 (L-s) tirn~ul de la Whiderea vanei. p
C -

In faza directi, ecuatiile (15-13) se reduc P membrul a1 doilea la primul n termen, deoarece termenul a1 ddilea de'loviturii indirect8 lipseste.' Deci;
7
'

C -

~aloarea " ~ i i,ui este poiitiv5 da'& l > V, adicii la fnchid'e~e;~i negativii & dacii V , < V, adicii la deschidere. ~ a l o a r e a maxim5 a Iui Ap are loc pentiu V = 0, adicii
4

"

<.i"

'

'

P~VOAsadar , suprapresiunea (sau depreSiunea) an prima fazG depinde numai de valbrile initiale si finale a b lui V , si nu de legea dupii care variazc viteza. Fie T tirnpul de fnchidere a vinei. Valoarea gisi t i Apmax paVo '+ = . 2 ( L -s) se realizeazi numai dacii T < .c, a Dacii T >IT,, suprapresiunea este. mai mic5, deaarece apare in acest timp si contralovitura. De indatii ce apare contralovitura, calculul lui Ap se face - dupii Allievi - cu ajutorul unor ,,ecuatii inlintuite", dac5 se dau: - elemenele geometrice ~i constantele elast ice ale conductei ; - curba de variatie a vitezei medii fn sectiune in functie de timp ~i deci durata de fnchidere T mai mare ca 7, .
A~rnax =
'
p q ,
I

Mi~carea variabiki .in.~onductesub presiune

-.

423

In calculul analitic joacii un rol deose:bit a~a-numi , caracterist ici ale tele conductei ~i anume:

.'.

.
I ,

..

1
1

:mirimeevident aedimensionalii, in care h, 'este presiunea exprimat~tncoloanii de-lichid, fnainte de manevra organului perturbator. Introducfnd fn aceas'tii -."avo din faza directii, rezultii: relaf ie de definitie valoarea lui A,; = y,.
T

A doua caracterist ici (tot ned:imensionall) tine :seama de reducerea suprapresiunii maxime in faza indirect5 (v. paragraf. 15.5) si se noteazii cu: *
0I
70

Lv o T ' " ghoT

(Aceste caracteristici . le deosebim cu sernnul ' spre a nu se confunda , . cu a1te -mLirni fizico-mecanice. notate cu aceleasi li tere.) 2 (Lr--s) dacl -se ia 'ca Dacg timpul se miisoarii cu unitatea de timp 7 =
.,
a
#

origine to = 0, momentul cind tncepe a se produce lovi tura de berbec si se vor pentrru t imp ii k\./" , considera ecuati i le (1 5-.b3). t

\ .

y,

<.[ +-

:,

'

P ,"Il,

t 2 , ..., ti

r I

... eghi 'CU :

se obtin ecuatiile:
'Y V - V i ="-.(Fi +.Fi-l),
'

. . . .., . .-. P care s-a pus fn evidentii factorul consfant 'f,, iile Fi fiind arbitf.are. n funcf Impiirtind ecuatiile .cu y , se obtine:
?

f'a

.?

., .. . .

u.

,;

. .
.:
,

..

..

. .

I...

. . :* 3 ' : , . . .!.,' ., .d,

..

? -

:.z

2 - ,

. . . . a, c ,'se:qdung cele'doug ecuatii 'in h,,' i q a r a t , gi se:scad ce1.e doua* ecuatii 'fri V-., g ........ , . . . .pe.. ; alta parte, se obtine: .:.; .. . .... . . .
'

. -.... .. .. .

. .

.a,*.

.-.,
...
L . 1

. . :

. ,
, .

. , . ..

. ...
3

, . . ' , . .. ... .,. .... . . . ..,.- .. ... ... . . . . a . /


,

1.

1 , .

*
. . .

,.

: ;

..

u .

"'

~ .

.).

9%

a , .

.,

, .

. .

'

! .

.-<.

. , : . . 1. . .

,.

. -

. . ., . . . . . . . . ,
'0 0,

,I

.,?

:,,

'

7.

j , .. . :.
1 .
I..

: .

. .

'

Eliminind pe ( F - F

) intre ecuatiile precedente, se obtine:

Dind lui i valorile numerelor intregi, se obfine asa-numita serie inlintuitii a lui Allievi:
9

,,

h1 - ho =

a - (Vo- Vl);
g

Y i - On viteza V iin sectiunea S2 a conductei fortate fn amonte de injector este:

Pentru a rezolva acest sistem de ecuaiii, trebuie cunoscuti relatia dintre V ~i h, care reprezintii legea de inchidere sau de deschidere a organului perturbator. Astfel, la o turbing Pelton, dacii .se dii gradul de deschidere - " = q (ti) a1 sectiunii w, a orificiul~~i regim permanent (Q = Q) ' fn ,,

Dacii impiirtim ecuatiile (15-16) h, ~i scoatem in mernbrii din dreapta cu pe V, factor comun, aceste ecuatii devin, p' fiind caracterisfica conductei:

Se vede cii,. dacg valorile q. sfnt cunoscute fn funcfie de timp, din prima a ecuatie de gradul a1 doilea in (unde &, = 1) se obtine cl, apoi P ecuatia n urmiitoare, singuia necunosclltii fiind se rezolvi~i aceast* ecuatie de gradul a1 doilea Pn :,i tot astfel intreg sistemul. In lucrarea lui Allievi sPnt date numeroase abace de calcul pentru rezolvarea acestor ecuatii P diferi te n cazuri din practici. Prezentgm in paragraful urmiitor ~i o metodii graficii foarte simplii care permi te rezolvarea simul tan2 a tuturor valorilor lui h pentru diverse valori ale timpului ti (dupi Conti gi G. de Marchi).

cl

c,,

ac2

Mipcarea variabiW

tn condude sub presiune

425

Asadar, in fm contraloviturii, calculul lui Ap se face cu ajutorul unor ecuatii In lant, grafic sau anali tic, dacg se dau : - elementele geometrice ~i elastice ale conductei ; - curba de variatie a vitezelor medii fn sectiune in functie de timp si deci si durata de inchidere T considerat6 mai mare ca 7,.
9 9

15.5. CALCULUL GRAFfC AL UNOR SECTlUNE 15.5.1. Sectiunea de tin@ organul perturbator. lnchiderea sectiuni i
Fie Fo denumirea functiei F pentru sectiunea de ling5 organul perturbator. La timpul tn cuprins Pntre nr0 si ( - 1 7 ; functia Fo ia valoarea etc. Vi teza la momentul t, Fo (t,), iar pentru tn-l = t,-.ro, valoarea Fo se va nota cu Vn. Conform ecuatiei (15-13) avem:
9

F (s - at) = p (Vo- V,) - F [s - a (t - T,)] a


Pentru s
=

0, t

t,. ~i

7,

- T ~ ecuatia devine: - , p (Vo - Vn) - Fo a


(in-1).

Fo (t,)

= pa

unda direct%

(Vo - Vn) - F O

(tn 70) = unda reflectatti

Folosind notatii analoge se poate scrie:

F0 ( t n ) = pa (V* - V n ) - Fe (t,- 1 ) ; Fo (tn-1) = p (,Vo- Vn-1) - Fo (tn-2) ; a

Din aceste n ecuatii deducem - dacii scldem din suma ecuatiilor de rang impar surna ecuatiilor de rang par - ecuatia urmiitoare: daci n este par. Dacg apoi sciidem din suma ecuatiilor de rang par toate. ecuatiile de rang impar minus prima, se obtine: Suprapresiunea E 0 la momentul tn este, conform ecuatiei (15-13): n

426

Hidraulica .
-

.,

Pentru efectuarea calculului grafic se va trece Yn .&tsscisl timpul Pmplr2L tit E intervale 7, = - , pk ordonatii graficul vi tezei de h i j d e r e tnmultite n
-

cu p pentru a obtine scara 'presiunilor. a Fie OPB acest grafic (fig. 15-8), viteza fiind misuratl sub dreapta AB. Viteza initial5 Vo este reprezentatl la scars desenul-ui, prin pa Vo, presiunea corespunziitoare. S l deterrniniim pe hop pentru timpul t = t, cuprins In al patrulea interval T ~ .De la abscisa t = t, lufnd spre sttnga, fn partea de sus, intervalele 70, riimine restul t, < to. Ordonatele deasupra curbei O P A sint .respectiv pa Vl, p V,; p V3, p V,. Pe ordonata lui t, marclm punctele R,, R,, R,, R,, R4 a a a la intersectiile ordonatei cu paralelele cu abscisa-, duse prin punctele p V,, a pa V, ... de pe curba OPB . Avem la momen-tul t,:

deoarece

,L,

Observiim c l , dacii marciim mai departe interv'alele 7, pe orizontala punctelor pa V,, pa V2 etc. se formeazl ffsii desp'irtite de curbe identice, ins5 depla9

Fig. 15-8. Procedeu grafic penmtru calculul variaiiei suprapresiunii' la inchiderea bruscii, fn sectiunea final5

Mi~carea variabild

fn cortaucte sub presivne


9

427

sate orizontal la intervale constante egale cu 7,. Fiecare ffsie taie dintr-o ordon a t i un segment care se ia in calcul cu semnul plus, alternativ cu semnul miql,rs. Astfel, o ordonati este tiiatii de fisii in punctele Rn, R3, R4' etc., forrntndu-se toate segmentele care intri i calculul lui Ap. In acest*tnb'd se A poate determina mirirnea lui h o p la orice moment t, prin insumarea algit'bri'c-5 a segmentelor determinate pe ordonata lui t, de ciitre aceste curbe.

el,

15.5.2. Sectiunea la distanta s de organul perturbator. lnch iderea sectiun i i

In cazul determinirii grafice a lui Asp, adici a suprapresiunilor produse ?ntr-o sectiune la distanta s de vana 0 , prin Pnchiderea acesteia, dup5 graficul de vitezii OPB, se aplici acelasi pracedeu, cu diferenfa c i timpul de refle2 ( L - s) 2s , iar la, intervalele de timp - xantitiitile Ap nu xiune =
9

mai variazi. Calculul grafic se face conform figurii 15-9, in care fl~iile ha~urate intercepteazii pe ordonate segmente care nu s e mai' iau E calcul. Lovitura de n *s ,berbec direct2 incepe in momentul to = - marcat prin p m c t u l 0 ' in figurg.
,

Fig. 15-9. Procedeu grafic pentru calculul suprapresiunii la *inchidere bruscii h t r - o sectiune - oarecare .-

'

15.5.3. Cazul deschiderii sectiunii de la capiitul aval

In cazul deschiderii vanei dupP o lege a vi tezei cunoscute, vi teza initiali V, fiind 'micii ~i crescind apoi pinii la o valoare finall V,, calculul grafic a1 loviturii de berbec se face ca in figura 15-10.

Fig. 15-10. Procedeu grafic pentru calculul suprapresiunii, la deschiderea partialii h secfiunea final5

1) Suprapresiunile sint independente de presiunea initial5 p,. 2) fn faza loviturii directe t L diagrama suprapresiunilor Ia vana
$19

( Inchidere' coincide cu curba pa (Vo - V ) . de


-

3) De la momentul

' 1 -1ha

.t,-

T incepe perio-

dicitatea fenomenului (perioada = 27,). 4) Suprapresiunea maxim2 are loc Pnainte


M

t
v

de T .
.
,

Fig. 15-11. Suprapresiunea maxim5 la variatia liniqrii a vitezei

5) Maximele ~i minimele 'urmitoare ale 2nL lui Ap au lot pentru t = -.


a

Mi~carea oariabikd in conducte sub presiune


-

429

6 ) .Dacii viteza V variazii liniar (sc5zPnd), A,p maximum are loc cind viteza este Vo [ l (fig. 15-11.):

);

W m a x

= 2Lvo

gT

(formula lui Michaud).


I

Asadar, Apma, fn faza lovi turii indirecte este independent5 de caracteristiciie ilastice ale sistemului. 7) Tntr-o sectiune oarecare, suprapresiunea maximii este :
.

A ~ ~ maa xL , iar P ,prima fazi: n

L-s

Aspmax = pa (Vo - VS).

'

8) Dacii T < .r, (fnchidere bruscii), Ap,,, are aceea~i valoare de-a lungul conductei, deci sectiunea cea mai periclitatii este in partea amonte a conductei, unde peretii sfnt mai subf iri, calculati la o presiune statici mai mici. Daci fnsi v i teza scade liniar ~i T > T,, suprapresiunea descre~te~i ea v Iiniar cu s, din aval fn amonte. 9). ~ c u a t i i l e precedente sfnt valabile si pentru deschideri bruste ale vanei, .dar atunci se produc rnai fntfi depresiuni. Valoarea limit5 admidbili a depresiunii trebuie sii nu anuleze presiunea de regim absolutl, cici altfel se rupe coloana lichidii ~i fenomenul ia alt mers, pentru care*nu mai sfnt valabile scuatiile precedente. Totodati, ruperea coloanei de lichid putlnd produce perturbiri In functionarea uzinei, se iau mlsuri pentru evi tarea acestui fenomen.
-

15.6. CHESTIUNI DIVERSE


6

15.6.1. Cazul inchiderii liniare Ping acum am presupus cii uiteza apei in conducte variazi liniar cu timpul fnchiderii (sau deschiderii). ~a turbine fnsi sectiunea de curgere w este aceea care variazii aproape liiliar cu timpul si nu cu viteza. De exemplu la injecto.rul turbinei Pelton, sectiunea vie a injectorului la momentul i este:
C

o, fiind sectiunea initialii, iar T timpul de fnchidere completii.

Daci Q este sectiunea conductei, u este vi teza medie in sectiunea contract a t i , iar p coeficientul de debit,
v Fie p, presiunea initialii, la viteza Vo si A,p cresterea presiunii la timpul t . Viteza u In sectiunea contractati:
9

n = V2g

(PO

+ AOP)
Y

deci

2 [I -$)V

(PO

+ AOP).
P

(15-21)

430

Hidrautica

- '

. __

.,

'

Daci Aopeste mic f a t i de po si deci se poate neglija, se vede cii V variazii liniar cu timpul, prin urmare cdnditiile ,stabilite mai Pnainte sint valabile, adicii suprapresiunea maxim5 este paVo dacl T < To sau conform formulei (15-20) dacH T > 7,. Am viizut cii, in primul caz, lovitura de berbec maximl raportatii la h, . este, conform formulei (15-14):

+.

Se vede cii cu .tit ho este rnai mare, cu atit formula lui Ape, bazati pe variatia liniarii a lui V, este rnai exactii. Dacii ins2 ciderea este rdativ micii, trebuie 'si considerim c l V variazii conform formulei (15-2I), ceea ce ~ n s e a m n i cii V este rnai mare decit in cazul cind p, = const. ~i Aop neglijabil. I n consecintii (fig. 15-12) segmentul CD=pa V trebuie sii fie mai mare decft C D r dj! care se obtine prin variatia strict liniarii A C a lui V, adicl presiunea A,p se repreziptl printr-o curbii convex5 in jos ,(fig. 15-12). Racordarea tn A se vb face insa, cu orizontala AX, rnai lin decit rez'ul t i din formula lui V, deoarece pierderile de sarcinii in conductii e r e 2 cu viteza V. Si fn acest caz, conditiile de aplicare a formulelor Jukovski ' si v t Michaud riimPn valabile.
,,
I "

Din cele precedente rezultl c i suprapresiunea Apmax dep inde de vi teza initiala ~i de tirnpul de inchidere T. Se cheamii ,,suprapresiune critici" valoarea cea mai mare dintre diferitele suprapresiuni posibile Ap,,, , ctnd variazii Vo ~i Ti Deci suprapresiunea critic5 caracterizeazii sistemul conductg-van5 de fnchidere. S-a demonstrat [20] c i , oricare ar fi legea de inchidere a vanei; suprapresiunea cri tici A,,p riimine la! valoarea:
#

Fig. 15-12. Suprapresiunea maximi cind sectiunea de curgere variazii liniar cu timpuI

15.6.2. Suprapresiune critici

adici este indoitul caracteristicii a [(v. formula (15-16)]. '

Migcarea variabilri 2n conducte sub presiune

Condif ia

9>

2,2 -revine deci la

o '

< 1,l

~i este

verificatii
L

fn cea mai mare parte -a cazurilor reale, deoarece, Sn general, se admi te A p < 0,lO p, ... 0,25 p, sau cel mult 0,7 p,.
Cazul 2 > 2,2 s-ar putea ivi numai la cideri mjci si conducte foarte lungi, de exemplu la alimentiiri cu ap5 +i conducte de refulare. fntr-o sectiune la distanta s de vana de ifnchidere, suprapresiunea critic5
Po

'1

deci fat5 de A p cr
.
A

L In concluzie, la fnchiderea brusci, adicii daci T

este In proportia (0)

( L - s)

2L < - *pmdX .puV,. =


a

~i suprapresiunea criticii este limitat5 la aceastii valoare.

Numai dacl T

< -suprapresiunea pLvo


1,l Po

critic5 este mai mica deci t va-

loarea d a t i de aceea~iformulg, dar nu millt diferiti de aceasta..

C-

In general, sectiunea transversal8 a unei conducte forfate variazl dupg legea diametrului economic (v. cap. X Iv) ; de asemenea, grosimea tolei variazii . cu presiunea . ~ diametrul interior. i Pentru a tine seama de variatia dimensiunilor conductei fortate de la un tronson la altul, se consideri fn calcule o vitezii medie V , ~i o celeritate medie a,, a unei ,conducte fictive echivalente, conform formulelor:
1
,

E care Li este lungimea unui tronson fn care celeritatea este a;.. n Formula jlui V , rezultii din aplicarea condifiei mentinerii aceleiagi cantit6ti de mivcare, iar formula lui a, din canditia mentinerii aceluia~i timp dc reflectie a undei.

15.6.4. Calculul practic a1 conductelor forfate la lovitura de berbec

Se admite cii suprapresiunea poate fi, lingii vana de inchidere, cel mu1t o fractiune din presiunea static5 po ~i anume: - La ciideri marj cu turbine Pelton:

- La ciideri mijlocii si turbine cu reactie:


9

La c5deri mici:
Apmax =

mai mult. Aceleasi valori limi tii se admit si pe traseul conductei, pentru rapoarfele
9

Po

0,30 ...0,70 la inchidere ~ i 0,2-0,5 ,

la deschidere sau chiar


,

*ps

max

Calculul se efectueazii fn felul urmiitor (fig. 15-13). Se tmparte conducta fn tronsoane. Ul t imul tronson, ling5 vanii, se calculeazii l a pres'iunea tot alii :

Po f AOP~,, reprezentatii grafic prin fniiltimea OQ, presiuneap, fiind presiunea hidrostat icii corespunzind nivelului maxim a1 apei in castelul de echilibru. Intr-un punct oarecare D a1 conductei se duce ordonata, pe care se ia un segment-AP cal. a

culat fn D cu teoria loviFig. 15:13. Calculul practic a1 conductei fortate turii de berbec. Seobtine fn b presiunea total5 D N i Acest calcul se aplicii pentru mai multe sectiuni in lungul conductei, fn special pentru sectiunile de la coturi. Se obtine o linie frfntii K L M N P Q . Fiecare tronson de conduct5 Pntre doui puncte calculate se dimensioneazi pe baza suprapresiunii adrnise pentru punctul aval a1 tronsonului.
I

Miscarea variabild. .Zn .conducte sltb preshne

433

Deoarece pentru mentinerea cit mai' constanti a turatiei este nevoie de timpuri de Pnchidere T foarte scurte, care ar provoca lovituri de berbec considerabile in conducti, se previd organe de desciircare [deflectoare la turbinele cu cupe sau vane compensatoare (de desciircare) la turbinele cu reactie, (fig. 15-14), actibnate de regulatorul de vitez5, care le deschide brusc, astfel cii debi tul conductei fortate cont inuii s5 curgii prin desciircitoare, in timp ce va-

.
I

, .

Fig. 15-14. Regulatori de presiune la turbinele Pelton gi Francis


*

nele turbinei seinchid rapid. fhacest mod, timpul de inchidere pentiu conducta fortati este determinat- de fnchiderea. ulteribari a desciirciitoarelor .care se produce mu1t . mai lent decit inchiderea vanelor turbinei. Timpul de Pnchidere a organelor desciirciitoare va f i deci determinat de lovitura de berbec admisibilii in conducti. Schema de calcul precedent2 priveste numai calculul conductelor la presiunea uniform% care se exercitii de la 'interior spre exterior. Calculul tehnic a1 conductelor fortate este mu1t mai complicat , intrucit existi numeroase categorii de forte care actioneazi o conduct2 fortatii. Forta cea mai importantH este fnsi presiunea interioarl compusii din presiunea de regim permanent (sau hidrostaticii, in cazul cfnd aceasta ar f i mai nefavorabilii), la care se adaug3 lovi tura de betbec. Este de remarcat cii in afari de sectiunea de capiit final trebuie verificate ~i diferite alte sectiuni in lungul conductei -9i in special acelea de la coturile convexe in plan vertical, unde este pericol de a se produce vid ~i rupere de coloanii lichidi. Presiunea interioarii fiind deci forta cea mai important& o prim5 dimensionare se faceSdupiischema precedenti, lufnd rezistente admisibile fn materialul conductei de circa 70-75% din acele admise pentru calculul definitiv, cu considetprea tuturor .fortelor.

15.7. ALTA METODA D E CALCUL GRAFIC (METODA CA RACTE RISTICILO R) 15.7.1. Curbele caracteristice de functionare in regim de mi~carepermanent5
'

In ultimii 30 de ani s-a dezvoltat o metodi de calcul grafic a1 miscirilor variabile, prin considerarea curbelor caracteristice de functionare la i n timp dat si schimbarea acestora cu t impul. Prin carac teristicii se fntelege diagrama care7exprimiidependents Pntre o miirime care caracterizeazii conducta sau apa-. ratul care foloseste debitul - gi aceasta ar fi presiunea - gi o mirime care caracterizeazii miscarea, cum ar fi debi tul. Pentru misciirile nepermanente In conducte sub presiune, metoda a fost pusii la punct he Schnyder ~i Bergeron (In intervalul 1929-1935). Metoda a fost ins2 extinsii ~i la mivciiri nepermanente fn canale, precum si fn diferite ramuri ale fizicii. Caracteristica unei conducte forlate ,,de cidere" (in cazu 1 unei uzine hi droelectrice sau in cazul unei conducte de alimentare cu apii dintr-un rezervor superior, prin ciidere liberii). S-a demonstrat la paragraful 15.4 cii termenul cinetic din ecuatia lui ' Bernoulli in mivcarea nepermanentii poate fi neglijat. In acest caz, iniiltimea piezometricii h, = ply deasupra axei Pntr-o sectiune E a conductei, situatii la distanta s de extremitatea B din aval, se exprimi, pentru un debit q = const ., prin relatia:
7

Hsreprezentind presiunea stat icii in sectiunea E.


In figura 15-15, a se arati linia piezometrici la debitul q. Se numeste caracterist icii de regim permanent a conductei pentru sectiunea E, relati; (15-24) dintre h si q, cind q este variabil. Curba reprezentativii este o parabolii cu axa vertical5 \i cu vfrful pe axa Oh (curba C din fig. 15-15, c). Pentru sectiunea B, carac teristica este exprimati prin relatia:
~i reprezentatii prin curba C din figura 15-15, b. In aceste figuri, indicele 0
4

se referii la valorile care corkspund obturatorului complet deschis. Caracteristica unei conducte fortate de refulare (in cazul unei statiuni de pompare). Pierderea de sarcinii de la capitul'aval a1 conductei pin5 la pomp2 fiind, in regim turbulent, h = ' q2 , presiunea h in sectiunea B a conducte't de ling5 pompi, este exprimatii prin relatia:

iar pentru o sectiune E,.oarecare, prin:

\
A

Mipcarea variabilii Zn conducte sub presiune

435

In figura 15-15,d se aratii linia piezometricii la debitul q, iar P figura 15-15,e n se d i curba parabolic5 C, caracteristica conductei de refulare pentru sectiunea B. Caracteristica de functionare a unei turbine hidraulice. In cazul unei turbine cu reactie, caracterisbca $ (q, y) = 0 este o. parabolii, avfnd ca parametru gradul de deschidere a1 paletelor. Pentru o deschidere dat5, curba caracteA

Fig. 15-15. Caracteristici de functionare a conductelor forfate (curbele C) in migcare permanent5 :


cgdere; b) caracteristica conductei q = f ( h ) pentru sectiunea a) profilul in lung a1 unei conducte de lings aparatul de inchidere; c ) idem, pentru o sectiune la distanta s i n amonte de aparatul d e inchidere; d) conducta f o r f a t 5 de refulare; e ) caracteristica acestei conducte ling5 pomp&
-I

le 1

'

rizeazii functionarea turbinei (fig. 15-16, a): fn aceeasi figurii este trasatg ~i caracteristica C a conductei in sectiunea B de 1fngii9 tnrbinii. Punctul M de intersectie caracterizeazii miscarea permanent5 a sistemului conduct5 fortatii-turbinii P sectiunea B '$i pentru o deschidere dat5, coordonatele sale n verificfnd In acelasi t imp ~i caracterist ica conductei si caracteristica aparatului perturbator '(turbina). Tot astfel, fn cazul turbinelor cu acf iune (Pelton), curbele caracteristice ale turbinei $, depinzind parametric de deschiderea acului injectorului, sfnt parabole cu vfrful fn jos ~i intersectiile lor cu curba C - caracteristica conductei fortate - definesc miscarea permanent5 in conditii determinate de parametrii sistemului hidrauiic. Este de observat cii fn cazul turbinelor cu actiune, debitul qi se exprimii Pn functie de sectiunea plinii a gurii injectorului w, si de gradul de deschi' dere qi a1 acesteia, la timpul i: 9

436

'

Hidraulica
y

Dacii legea de deschidere este liniarg si deci 7t . - Yi-& = A? = const., rezultii cii pentru hi = const, Aq. = q2 q . 2-1 estecunstanti.Infigura15-16,b a s-au trasat caracteristicile , +, , la intervale de timp egale, care deci au proprietatea c6 taie pe paralele la axa q, segmente Aq egale.

c) pentru

Fig. 15-16. Caracterist ici de functionare ale t urbinelor gi ponipelor in rni~care permanent& a) pentru o turbinil cu reactie, curba y, = 0; b ) idem,curbelk v o ,v l , ~ 2 la intervale de timp egale; ,
o pomp5 centrifug&, curbele v l ,

v2, v3 corespunzind la turatii diferite; d) pentru o pornpa volumetricil, curba y, = const.

Caracteristica de funciionare a unei pompe centrifuge-areca parametru viteza de rotatie (turatia n) a pompei ~i are alura curbei din figura 15-16, c. Punctul de intersectie M a1 curbei 4 = 0 cu curba C, caracteristica conductei de refulare, define~te mi~carea permanentii fn condif iile la lirni t l date (fig. 15-16, d). In c,azul unei pompe volumetrice, caracterist ica de functionare care este dreapta 11/ (15-16, d) intersecteazi caracteristica C a conductei fn punctul M, care defineste miscarea permanentii. curbel; C si sint caracteristice ?n mi~careapermanenti. In miscarea variabilii, la fieiare valoare a parametrului curba se deplaseazii, deci ~i iozitia punctului figurativ M. Pentru obtinerea succesiunii de puncte M se folosesc anumite drepte caracteristice, dup5 cum se va arita in paragraful urmitor.

Migcarea variabild, in conducte sub presiune

437

Din valorile coordonatelor punctelor M se deduce legea h = f(t) ciiutatg, care exprimii presiunea in functie de timp. Dupg cum se vede, prineipiul metodei este foarte general. si el a fost adaptat la .diferite fenomene din fizicii si mecanicg *.
9

,15.7.2. Dreptele caracteristice ale conductei fortate in n~i~carea nepermanenti

Desi epura finali a presiunii se va face in planul (y, t ) , sfnt necesare o serie d i operaf i i preliminare in planul (y, q) in care s-au repqzentat caracteristicile din miscarea permanentii. Aceste operati i sint meni te sii foloseascii, pe cale 'de constructie graficii, ecuati ile Jukovski-Allievi (1 5-10) a si (15-9):.i'nmultind ecuatia (15:lO) cu - , fnglobind pe - in expresiile func1
9

tiilor F.si f , si inlocuind pe Vo si V cu 5 rcspectiv 3 , se obfine ecuatia (15-27)


9
9 9

St

St

de mai jos. De asemenea, fnlocuind pe.p si po cu yh, respectiv yho in ecuatia (15-9) se obtine ecuatia (15-28) urmiitoare : . .
.

a - (qO- q) = F(s - at) - f(s ga

'+

at).;

h
:

- ho.=

F(s - at)

+ f(s + at).

A m vizut.din teoria loviturii de berbec,cii, pentru orice perturbare in miscarea de regim, se produce o variatie de presiune h--ho si o variatie de debit q - qo, care se exprjmg prin ecuatiile precedente in fuictie de douii functii arbitrare, reprezentind douiiunde de presiune: o undi direct5 F. care se propagg in sens contrar vitezei - pozitive de curgere, cu celeritatea a, si o . undi indirect; f , care se propagi in sens direct cu viteza de curgere, incepfnd dupii un timp determinat (de reflexie) . Aceste dou5 ecuatii &lea@deci . patru variabile h, q, F si f pentru care vom folosi douii reprezentiri . In tr-o reprezentare geometr ici (fig. 15-17, a), fie AB conducta rectificati; in punctul B, organul , perturbator ; E un punct pe axa con. , ductei la distanta 1 (misurat5 pe axa conductei) de la punctul B si T~ > v t timpul m5surat din momentul iniA F f 8 tial (t = 0), cfnd s-a produs perturbarea regimului permanent, pfng Fig. 15-17, Drep tele caracteris tice ale conductei ce perturbarea a ajuns in E. fortate in mi~carepermanen tii
9
-

I ;. --l r -w
I

-*-

* L. Bergeron, Du coup de bClier en hydraulique au coup de foudre en C!ectrici tC, Paris, 1950

Intr-o reprezentare cinematic5 in planul (q, h), punctul figurativ i aratii , dependents (q. , hi) la momentul T ~ in punctul E. S presupunem acum c i un z. , B observator situat in E urmireste unda F care se deplaseazii cu celeritatea a fn sens contrar directiei de scuigere si se giiseste la timpul t > T~ la o distant5 s > I de la punctul B. Observim cg in timp;l deplaskii ei, unda F are o valoare constantii. h-h=adeviir, distanta s este egalii cu distanta I plus lungimea parcursi de undii cu celeri tatea a, in timpul t -.ri adicii : ,
'

I r

Inlocuind pe's din expresia F(s - at) cu aceastii valoare, avem: asadar P orice punct s-ar giisl unda la un timp t oarecare, valoarea ei este n aheeaSi cu a undei Pn momentul cfnd trece prin E. Analog se poate arlta cii si unda f(s at) igi pgstreazii o valoare constant5 : f (S at) = f (1 a ~ i )= f t

In ecuatiile (15-27) si (15-28) putem privi mgrimile F(s - at) si f(s at) nu ca n i ~ t e functiuni n~cunoscute,ci ca niqte miirimi algebrice (constante) necunoscu te . Adunind ecuatiile (15-27) gi (15-28) se obtine:
'

a - h, --(q-qo)

=
t

2 F(s

ga

+ at) = 2 F (const).
(15-31)

Aceastii ecuatie fiind valabilii si pentru (hi, q ) , se poate scrie: hi - ho - - (4; - qo) = 2F*
a go

Sciizind ecuatia (15-31) din (15-30) se obtine:


'

Aceastii ecuatie reprezintg P planul (h, q) o dreaptd caracteristicci a - m i p n cirii variabile, P pui~ctulE, la rnomentul Ti. Dreapta trece prin punctul n a ~i are coeficientul unghiular iE h i q.) t Dacii se scad ecuatiile (15-27) ~i (15-28) ~ i procedind in mod analog, , se eliminii functia F si apoi functia f , se obfine o a doua dreapta' caracteristicli:
t

gQ

' douii drep te caracterist ice sPnt sirnetrice fati de paralela cu abscisa trechd prin iE.
1

trecfnd tot prin punctul iE ~i avfnd coeficientul unghiular

a -RQ

deci cele

Dreptele (15-32) ~i (15-33) se pot interpreta - dat fiind modul cum au fost deduse -Pn felul urmiitor : Daci un observator, pleacl din locul E la timpul Ti, cPnd regimul de miscare este (hi, q.) ~i se deplaseazg cu celeritatea a, el- constatii cti 4n orice 8 lot, Pn lungul conductei, presiunea -h $i debitul q, In momentul P care trece, n sint legate fntre ele printr-o lege liniarii care depinde numai de con~tantele a ~i i ale conductei, de regimul existent (hi, q.) in mornentul plecgrii ~acestui 2 t observator $i de sensul deplasirii sale". Astfel, sfnt eliminate din calcul undele F si f, desi s-a jinutLimplicit seama de ele la determinarea caracterist icilor.
9,
9 9

15.7.3. Aplicati i tehnice la calculul, loviturii de berbec In aplicatiile ce urmeazi se consider5 o conduct5 fortat5 unicg ori&nt'alii; de sectiune constant2 qi desfgquratii fntr-un plan vertical, iar rngrimile h slnt de fapt suprapresiunile Ah, datorite numai loviturii de berbec si care se adaug5 presiunii din mivcarea permanent%. a) Cazul inchiiferii liniare l,ente. Presupunem c i secjiunea efectivg ?b, a deschiderii obturatorului din B scade liniar de l a m , la zero-~i cii la cap& tul A din amonte a1 conductei, nivelul apei se mentine constant datoritii unui 2L rezervor, astfel c i hA = & = const. Fie T = - timpulEde refiexie a undelor
9
6

si fie tirnpul de Inchidere un multiplu intre a1 *Iui 91 arlume T = 47. Aceasta hu este o conditie necesarii, ci numai o ipo ez5 de calcul in vederea obtinerii unei epure mai simple. Lutnd pe T ca unitate de timp, s i t r a s h caracteristicile 4 ale obturatorului (presupus a1 unei turbine Pelton) pentru timpii 0, -17, 27, 32 ~i 42. Aceste curbe reprezinti conditiile la limiti, la momentele respective. , , Diagrama presiunilor 1 -(fig. 15-18) Pn functie de q C L/, 4 2 se obtine in modul urmg\ r fl

'i

v,

I-

Fig. 15-18: Calculul grafic a1 lovi turii de berbec, prin metddit caracteristicilor .[cazul fnchiderii liniare lente)

tor: Fie un observator care urm5re~teprima und5 care se 'deplaseazi cu celeritatea a Spre punctul A . Aceastii unda ajunge dupii' timiul 0,25 7 in punctul C la mijlocul lungimii conductei d B , iar la timpul 0,5 7 ajunge in A . starea punctelor Bo, A. ,5 si CO25 este aceea a miscirii initiale permanente pin5 c e ajunge E aceste puncte' prima und5, deci 6le pot fi reprezentate prin n acelasi punc t (ho, %) . Cu a1te cuvinte, miscarea permanent5 dureazi, de exemplu fh punctul C, pin5 la timpul0,25 7, iar-din acel moment apare prima undi, iar in punctul A migcarea permanent5 dureaz5 pin5 la t = 0 , s ~ . Fie un a1 doilea observator in punctul A, urm5rind unda care pleaci la timpul 0,5.7 (reflectata E sensul lui +V) cu celeritatea a spre B. Aceasta n und5 ajunge in B la timpul 7, urmind caracteristica-liniarl I 1 care trece prin a punctul A o 5 si are coeficientul unghiular - -. Unda ajunge in punctul B
9

dupii timpul P unit5ti 7: 0,5 0,5 = 7, ins5 E acest moment condi~iile n n la limit5 ale obturatorului sEnt determinate de parabola Punctul B, de la intersectia dreptei caracterist ice I I cu parabola d/, figuregzii schimbarea de regim, c k i o dat5 ajunsii fn 'B, unda $chim.biide sens, de la B cltre A ajungind in acest punct dup5 timpul fn uni tdti +:.1$0,5= 1,5 7.1In acest nou regim, punctele figurative se g5sesc pe dreap ta earacteristicg I care trece prin B,, avfnd coefia cientul >unghiular-. Ajungind 'In,A , conditia la limi t5 este aceea d presiu-

8Q

+,.

#,

riea'.este cori~tantii~-~i identic6 :cu.h,:':Deci punctul figurativ din plailul (h, q) va fi*inace1 moment (t = 1,5-7)p.e orizontala h = ho si el poate fi notat A1,5. Observatorii continui a u,rmari undele f n deplasirile lor cu celerjtatea a, de la - A . la B ~i invers, iar dreptele caracteristice' figurative ale regimului iariabil vor trece succesiv prin punctele B,, A2,5, B,, A3,5, B4 sprijinindu-se in punctele Bi pe parabolele ,, i in punctele A i + 0.5 pe orizontala h = hoeObserviim cii parabola '+4 coincidk-cu axa Oy vi d fn momentul t = - - 4 t = T , obturatorul fiind inchis complet prin inse~idatele problemei, toate celelalte parabole vor coincide cu axa verticalii Oy. Dup5 timpul 47, pun6tele figurativeale migc5rii descriu rombul B,A4,5 B6A3,5B1. . - Pre'siunile in -B la timpii 7, 27, '37, 47 sint h,, h, h,, h,, ~i putem construi. acum o diagram5 presiune-t imp. Daci dorim a obtine puncte ale gcestei diagrame in faze intermediare: 0,5 ; 1,5; 2,5.. . trasiim in prealabil parabolele 'caracterist ice ale organului perturbator la timpii 0,5; 1,5; 2,5 si ducem dreptele caracteristice I si I I sprijinite pe aceste parabole ~i pe orizontala h = hoeSe mai obtin astfel' punctele . , , intermediare Boe6 B J , ~B2.5b) Cazul i'nchverii bru~te(T < 7). i n figura 15-19 se arat5 mersul calculului grafic, pornind-din punctul B,. Intrucit parabola de fnchidere este chiar + axa verticals Oy, cslculul presiunilor se redvce la rombul Bo B, AOe5 T B2Bo. Este . de observat cii presiunea in punctul B cregte de la t = 0 pin5 la t = T, apoi rimine constant5 pPni la t = T si fn acel moment, intervenind unda reflectati, presiunea scade. In planul (h, punctul figurativ Bo (hogo) corespunde st5rii in punctul B la timpul t = 0, care coincide cu starea din A la timpii zero ~i 0,57. Pentru t = T suprapresiunea atinge valoarea avi, -maximii h - ho = - - a:Yo,figdrata in punctul Br. Acest punct se obtine

+
'

'

+,

lq),

1 4

'.

/*..
d8

Mipcarea variabiM- in cond:ucte sub presiune

44 1

plecind din punctul A T - 0 , 5 cu o dreaptii caracteristicii avind coeficientul unghiular = alga, care intersecteazl in BT parabola de Pnchidere +c = Q (care se confundii cu axa Oy). htr-adevir., ordonata punctului BT este *

Fig. 15-19. Calculul unei conducte fortate la lovitura de berbec pentru Pnchiderea brusc8,, prin me toda carac teris ticilor

Punctele B, ~i BT se confundii intr-unul singur in planul (h, q) si din acest punct se duce dreapta caracteristicii B1A3,5 + T pln5 la intersectia cu cjrizontala h = ho si asa mai departe. 0 d a t l ggsite valorile suprapresiunilor,'se .- . . construieste diagrama ( - - , t ) conform figurii' 15--19. c) ~ i z u ldeschiderii lente se poate urmiiri pe figura 15-20, construcjia atit a diagramei suprapresiunilor P punctul B (la obturator), cit si P mijlon n
9
9 9

Fig. 15-20. Calculul loviturii de berbec prin metoda caracteristicilor (cazul deichiderii lente)
'

.,

cul C a1 conductei. In epurii s-a admis c l timpul de deschidere Td = 3 r si cii legea de variatie a deschiderii este liniari. Calculul grafic se poate lege urmlrinri poligonul in zig-zag a1 dreptelor caracteristice I si 11, A0,5, B,, A B,, A? 5 etc. Presiunea in A are aceeasi valoare h, pe cind presiunea in B este repreGntati fn dlagrama (h, f ) . calc~iu.1 pentru punctul C se urmiireste pe linia in zig-zag. B0,5 C1,25 C1,7aetc.
9

15.7.4. Exemplu numeric. Sii se calculeze pen tru uzina hidroelet trici Moroeni, de pe riul Ialomita, lovitura de berbec produsi in conducta fortatg, fn urma ciderii sarcinii totale. Conducta fortatii este forma.ti dintrtun singur fir; pe primii 63,50 rn de'la castelul de echilibru, este galerie de beton sub presiune, restul este de @el moale, avfnd diametre ~i grosimi variabile, conform tabelei 15-1.
r

~ a b e l h15-1
IV

Tronson
I

II

III

'

VII

I , in m
d, in rn

63,50 2,o

112,57 52,93
-'

63,ll' 1,63

1,84

1,84 14

'-I
-

50,28 l,53
b

48,457 1,5;"-1 20-24

109,22 1,53 24-26

N,26 1,53 27

31,50