Cap III.

Izvoarele dreptului In literatura de specialitate se discuta despre urmatoarele izvoare ale dreptului: - cutuma sau obiceiul - legea - jurisprudenta ( practica judiciara ) - doctrina ( literature de specialitate ) Cutuma sau obiceiul reprezinta cel mai vechi izvor de drept si consta intr-o practica indelungata facuta cu constiinta reprezentarii unei reguli juridice obligatorii. Cutuma se mai numeste si lege nescrisa. Ulterior, a aparut legea scrisa in general prin codificarea acestor cutume. In principiu, cutuma sau obiceiul nu este izvor de drept in sistemul romanesc. Poate fi insa izvor de drept exceptional atunci cand legea trimite expres la obicei, la cutuma sau la uzul. A nu se confunda cutuma sau obiceiul cu uzantele comerciale internationale care au fost codificate ( yncoterms- reguli codificate ). In dreptul anglo- saxon, cutuma sau obiceiul inca reprezinta izvor de drept. In dreptul continental, cutuma sau obiceiul este izvor de drept doar in situatia prezentata. In sistemul romanesc de drept, ca si in orice sistem care face parte din marea familie a sistemului romano- germanic legea este principalul izvor de drept. Izvorul de drept este locul unde se gasesc normele juridice. Notiunea de lege are doua acceptiuni: in sens larg si in sens restrans. - in sens larg este locul unde se gasesc izvoare de drept - in sens restrans regasim legea, ca act juridic al Parlamentului Ierarhia actelor normative in sistemul romanesc de drept Constitutia se afla in varful piramidei . La acelasi nivel se mai afla Conventia europeana a drepturilor omului si toate tratatele si conventiile internationale cu privire la drepturile omului. Aceasta Conventie europeana a drepturilor omului se poate aseza chiar deasupra Constitutiei ( sediul Curtii Europene- Strasbourg ). In situatia in care o instanta a pronuntat o hotarare si a incalcat un principiu al Conventiei, Curtea europeana poate obliga statul sa il despagubeasca pe cetatean, dar nu o poate inlocui. Regulamentele din Uniunea Europeana sunt de aplicabilitate imediata si direct; se afla la acelasi nivel cu Constitutia. Sub Constitutii se afla legile in sens restrans ca act juridic al Parlamentului. Legile sunt de doua feluri: - organice

ordinare

Legile organice intervin in domenii deosebit de importante ( dreptul de proprietate, infractiuni, regimul electoral, partidele politice ) carora le este greu sa realizeze o majoritate in Parlament. Legile ordinare Ordonantele Guvernului ( au aceeasi putere ca cele ordinare ) sunt acte normative emise de Guvern, in baza unei delegari legislative data de Parlament. Isi produc efectul chiar daca nu au fost aprobate prin lege. Exista si ordonante de urgenta. Nu sunt emise in baza unei delegari legislative, ci intr-o situatie care reclama urgenta. Sub ordonante se afla hotararile Guvernului. Sunt acte normative administrative, care sunt dare de Guvern pentru aplicarea si executarea in concret a dispozitiilor cuprinse in legi si ordonante. Sub hotarare, se afla ordinele ministrilor, hotarari, alte hotarari ale consiliilor locale, judetene care cuprind acte normative. Un act de o forta juridica inferioara nu poate contrazice niciodata si nu poate prevedea altfel decat un act de o forta juridica superioara. Exemplu: o hotarare de Guvern care adauga la lege, poate fi anulata de Instanta de Contencios administrativ. Jurisprudenta Toata literatura de specialitate considera ca in sistemul nostru de drept, jurisprudenta nu este izvor de drept spre deosebire de dreptul anglo- saxon. Jurisprudenta este izvor secundar de drept in sistemul nostru de drept, existando tendinta de apropiere a celor doua sisteme. Practica judiciara este uneori izvor de drept negativ. Deciziile Curtii Constitutionale au caracter abrogativ al normelor juridice atata timp cat constata ca au caracter neconstitutional. Este situatia in care I instanta judecatoreasca poate anula o hotarare de Guvern care incalca legea. Doctrina Literatura de specialitate nu este izvor de drept, dar opiniile doctrinarilor vor avea o influenta atat asupra organelor care aplica legea, cat si pentru puterea legiuitoare, opiniile acestea stand la baza redactarii normelor juridice.