Sunteți pe pagina 1din 7

Respiratia reprezinta un schimb ntre celula si mediul extern.

Produsul respiratiei este apa (dioxidul de carbon nu este produs al respiratiei deoarece rezulta din decarboxilari ce au loc cu mult nainte de utilizarea oxigenului ) . Respiratia prezinta mai multe etape: 1. Externa sau pulmonara; 2. Interna sau celulara (etapa respiratorie propriu-zisa) 3. Etapa de transport. Etapa externa are ca scop unic arterializarea sngelui venos, printr-un proces numit hematoza. Hematoza se realizeaza prin 3 mecanisme: a) Primenirea compozitiei aerului (ventilatia); b) Perfuzia pulmonara (P=Q); c) Difuziunea (proces de traversare). Primele doua (a si b) reprezinta procese verticale iar 3 este un proces transversal.
RESPIRAIA ORGANELE VENTILAIEI

Organele respiratiei sunt: 1. plamnii; 2. toracele; 3. pleura. A 4-a componenta a ventilatiei este aerul. 1. Plamnul este format din 2 componente majore: a) Caile aerifere; b) Subunitatile respiratorii (spatiile alveolare) care grupate n 60 000 acini pulmonari (sau <subunitati respiratorii propriu-zise>); fiecare acin pulmonar contine circa 5 000 alveole totalul alveolelor este de aproximativ 3 milioane . 1.a Caile aerifere sunt de doua feluri: I. II. Centrale sunt protejate de schelet cartilaginos; din segmentul central al cailor aerifere fac parte laringele, traheea si tot arborele bronsic pna la bronhiile extralobulare (= supralobulare) Periferice au peretii deformabili si sunt reprezentate de bronhiolele intralobulare, bronhiolele terminale (60 000), bronhiolele acinoase (=respiratorii) si alveole.

La limita dintre bronhiolele terminale si bronhiolele respiratorii (= acinoase) exista o bariera respiratorie si hemodinamica. Proprietati: 1) Volumul de repaus elastic= 200 ml= volumul pe care l ocupa cei doi plamni atunci cnd sunt scosi din contextul lor anatomic (extrasi din cavitatea toracica); 2) Volumul de echilibru elastic= 3000 ml= volumul ocupat de cei doi plamni aflati n repaus respirator (n cutia toracica); 3) Distensibilitatea 4) Elasticitatea= reculul elastic pulmonar este asigurata de doua componente: Anatomica (elastica, structurala) da 35 % din totalul fortelor de recul, prin prezenta fibrelor de elastina, reticulina si colagen .

Fizica - 65 % din fortele de recul sunt asigurate de tensiunile superficiale din interiorul alveolei pulmonare. Tensiunea superficiala tinde sa micsoreze presiunile alveolei Relatia lui Laplace: T= PR/2 pentru sfera Palveolara= 2T/R mecanism de feedback(+): alveolele tind sa autocolabeze, deoarece raza este invers proportionala cu tensiunea <catastrofa spatiilor alveolare> instabilitate foarte mare. n realitate surfactantul mpiedica producerea <catastrofei spatiilor alveolare>: Numarul total de molecule de surfactant/alveola este constant (cantitatea de surfactant/alveola este constanta). Ca urmare concentratia de suprafata a surfactantului pe peretele alveolar c= (numar molecule surfactant)/(suprafata interna a peliculei de surfactant)= (numar molecule surfactant)/ (4pR2) variaza invers proportional cu raza alveolei. Cum surfactantul este tensioactiv, cresterea concentratiei de surfactant n cazul micsorarii razei alveolare R duce la o scadere coeficientului de tensiune superficiala ( ~R). Rolurile surfactantului sunt deci: Mentinerea n echilibru a sistemului pulmonar; Reglarea reculului pulmonar. Sindromul de detresa respiratorie este datorat lipsei surfactantului n alveolele nou-nascutului prematur. Surfactantul este secretat de pneumocitele de tip II n lunile 89 VIU ( viata intrauterina ) . n viata intrauterina nu exista recul elastic deoarece alveolele sunt pline de lichid. Conditia poate fi reprodusa prin umplerea plamnilor cu lichid, lucru care diminueaza reculul elastic cu 65 %. n primele secunde dupa nastere trebuie sa existe un recul elastic pulmonar puternic. Aceste prime secunde reprezinta un moment critic deoarece: 1) lipsa interfetei lichid-gaz implica absenta tensiunii superficiale (alveolele sunt pline cu lichid); 2) plamnii sunt comprimati. Presiunea de autocolabare: cu surfactant este de 5 mm coloana H20; fara surfactant este de 50 mm coloana H20. 2. Toracele prezinta doua componente: a) Peretii cutiei toracice; b) Muschii respiratori. 2.a Cutia toracica este etansa, elastica si de volum variabil. Volumul de repaus elastic al cutiei toracice este de 4 000 ml (4 litri, 4 000 cm3). n conditii de constrngere elastica datorata pleurei, volumul este de 3 litri. Vidul pleural rezulta din conlucrarea fortelor de recul elastic: de expansiune (tendinta cutiei toracice) si de colabare (tendinta plamnilor). n viata intrauterina exista o stare de <pace elastica>. 2.b Muschii respiratori: Inspiratori: - principali (participa la respiratia nefortata): diafragm; intercostali externi. - accesori (participa la realizarea inspirului fortat): sternocleidomastoidieni (2); scaleni (6); fibrele ascendente ale trapezului; serratus sup.; pectorali. Expiratori: - n expirul nefortat: expirul nefortat este pasiv;

n expirul fortat: intercostali interni; abdominali; serratus postero-inferior.

Muschiul diafragm: 3. Pleura: Pleura reprezinta o suprafata continua care prin reflexie creaza aspectul a doua foite permanent alipite (n apozitie) ntre care se delimiteaza cavitatea pleurala (virtuala). Din cauza tendintelor elastice si continuitatii foitelor se genereaza vidul pleural care este raspunzator de suctiunea lichidului pleural. Lichidul pleural contribuie la alunecarea foitelor pleurale una pe alta si la adeziunea foitelor. Solidaritatea toraco-pulmonara este rezultatul urmatorilor factori: Conflict de recul elastic; Forte de coeziune n lichidul pleural; Resorbtie pleurala. aria suprafetei diafragmului este de 250 cm2; o deplasare liniara a diafragmului cu Dx= 1 cm corespunde unei variatii de volum a cutiei toracice V= 250 cm3; o deplasare liniara a diafragmului cu Dx= 2 cm corespunde unei variatii de volum a cutiei toracice V= 500 cm3= volum respirator curent; deplasarea liniara maxima a diafragmului este de 5 cm si corespunde variatiei de volum DV= 1250 cm3.

<Vidul pleural> (care se manifesta ca o presiune exercitata spre interiorul cavitatii pleurale, normal la suprafata foitelor) are valori diferite n raport cu regiunea pleurala si pozitia corpului, astfel ca: n ortostatism - n zona apicala a pulmonilor: -10 cm col H20; - la baza plamnului: -1 cm H20; - valoare medie (n zona mijlocie): -5 cm H20. n alte pozitii ale pompei toraco-pulmonare (4 pozitii fundamentale) valori medii: 1. EXPIRATORIE DE REPAUS: -5 cm H20; 2. INSPIRATORIE DE REPAUS: -15 cm H20; 3. EXPIRATORIE MAXIM (VR= 1,5 l): +5 cm H20; 4. INSPIRATORIE MAXIM (corespunde CPT): -36 cm H20. VC (volumul curent) este volumul de aer balansat la trecerea din pozitia inspiratorie de repaus la cea expiratorie de repaus. Vidul pleural (VP) poate disparea n inspiratia fortata. Astfel VP (care ia de obicei valori sub 1 atm) poate ajunge la valori peste 1 atm, dar valoarea sa este mai mica dect a presiunii alveolare, indiferent de pozitia respiratorie. Presiunea alveolara este de obicei subatmosferica. Valoarea VP este invers proportionala cu vrsta (la batrni VP este scazuta). VP este o masura a reculului elastic pulmonar. Deoarece vidul pleural se transmite structurilor vecine , valoarea VP poate fi estimata prin masurarea presiunii la nivelul corpului esofagian. PVP@ PESOFAG PTRANSPULMONAR= PALVEOLAR- PPLEURAL(VP) Deoarece n repaus PALVEOLAR= 0 avem PTRANSPULMONAR@ PESOFAG.

Dinamica pompei Actul ventilatiei 2 ventilatii: Externa (vizibila) schimb de aer la nivelul cavitatii bucale; Interna - distributia ventilatiei studiaza modul n care volumul de aer care a trecut frontiera bucala este distribuit spre cei 60 000 acini (subunitati respiratorii).

RESPIRAIA EXTERN Actul ventilator consta n 2 momente a caror succesiune este ritmica si continua: inspiratie si expiratie. Pneumograma n starea de veghe are aspect de sinusoida regulata, fara pauze. Pauzele apar n somn si n unele conditii patologice. Pe pneumograma se nregistreaza miscarile respiratorii iar pe spirograma, volumele. Raportul dintre durata inspiratiei si cea a expirului este I/E=2,4/3= 0,8. Frecventa miscarilor respiratorii este de 1012 miscari/minut (0,1670,2 Hz). Inspiratia este faza activa a respiratiei. Forta motrice a inspiratiei este de natura musculara (Pmusculara= FNORMAL/ARIESUPRAF_ALVEOLAR). Aplicarea fortei musculare produce urmatoarele modificari n lant: variaza volumul cutiei toracice; se produce expansiunea pleurei; presiunea alveolara scade sub 0 (nivel de referinta - presiunea atmosferica); apare diferenta de presiune ntre cavitatea bucala si alveole; aerul se deplaseaza spre alveole. Modificarea diametrelor: Vertical: se datoreaza coborrii diafragmului si ridicarii coastelor IVI; Sagital: se datoreaza ridicarii coastelor IVI; Transversal: ridicarii si rotirii coastelor IVI.

Expiratia de repaus este pasiva. Forta motrice a expiratiei este de natura elastica (recul elastic sin ortostatism- forta gravitationala). n expirul fortat participa si muschii expiratori accesori. Fortele motrice ntmpina rezistenta. Fortele de rezistenta sunt de trei tipuri: 1. elastice; 2. vscoase (frecare); 3. inertiale. n respiratia de repaus fortele 2 si 3 sunt neglijabile; conditia de echilibru mecanic pentru respiratia de repaus este deci: PMUSCULAR= PELASTIC PULMONAR Fortele (1.) depind de urmatorii parametri: 1.1) distensibilitate; 1.2) elastanta; 1.3) presiune expiratorie maxima. Complianta pulmonara= CPulmonara= V/ p= 0,2 l/(cm H20). Pentru V= VC (0,5 l) avem p= VC/C= 2,5 cm H20.

Graficul functiei V= C Dp se construieste pentru doua conditii: statica si dinamica. Masuratori statice: PESOF la sfrsitul expiratiei (sonda esofagiana) si masuratori de volum (spirometru). Pentru respiratia linistita reprezentarea grafica este un segment de dreapta, complianta (panta tangentei la grafic) fiind constanta. n dinamica, bucla expirului se desparte de cea a inspiratiei iar la aceeasi (diferenta de) presiune (diferentele de) volume sunt diferite, plamnul fiind mai compliant n expir. Prin histerezisul (n limba greaca histerezis nseamna ntrziere) compliantei pulmonare se ntelege aceasta lipsa de simetrie (nu n sens grafic; ci n sensul ca unei valori pe abscisa i corespunde o valoare a V n expir si alta pentru inspir). Pentru determinarea n dinamica, ntotdeauna complianta pulmonara de expir este mai mare dect complianta pulmonara de inspir. n determinarea statica, daca avem o complianta mai mare dect cea normala plamnul este hipercompliant; n cazul invers, plamnul este hipocompliant (rigid). Patologie: Hipercomplianta - recul elastic slab dificultati n expir; valoarea VR (volumului rezidual) creste la 4 5 l; apare aspectul toracelui n butoi caracteristic bolnavilor de emfizem pulmonar. n repaus functia respiratorie este buna, dar capacitatea vitala si VR sunt mici astfel ca la efort apare eritematoza. Hipocomplianta este asociata fibrozelor pulmonare, cu efort crescut n inspir. Complianta ntregii pompe toraco-pulmonare este CTORACO-PULM= CPULMONAR/2= 0,1 l/cm H20. Rezistenta la flux nu se mai poate neglija n conditiile cresterii vitezei aerului. R depinde: 1. direct proportional de lungimea tubului de tranzit si coeficientul de vscozitate al aerului; 2. invers proportional de puterea a patra a razei tubului de tranzit. Cnd scade reculul elastic valoarea vidului pleural este scazuta, ajungnd sa influenteze alveolele din profunzime scade <vidul peribronho-alveolar> (care mentine deschise bronhiile) colabare de cai scade raza creste rezistenta (care este invers proportionala cu puterea a 4-a a razei) mare dificultate a respiratiei. Concluzie: Calibrul cailor necartilaginoase este total dependent de realizarea n limite normale a reculului elastic pulmonar. - 50 % din rezistenta la naintarea aerului apare la nivelul cavitatii nazale; 40 % - n caile periferice comprimabile (-ole) si 10 % n arborele bronsic central.

Regimul de curgere al aerului este: laminar, n respiratia linistita; turbulent, n respiratia fortata (debite mari);

Ventilatia interna Volumul alveolar= capacitate reziduala functionala= 3 l; VC= 500 ml (150 ml n cai spatiu anatomic mort; 350 ml ajung n alveole). Indicele de mprospatare= 350/3000= 12 %. Procentul redus de mprospatare ajuta la mentinerea constanta a compozitiei aerului alveolar; n cazul inhalarii de substante toxice acestea se dilueaza n aerul alveolar. Aerul alveolar este un rezervor de oxigen. Scopul unic al ventilatiei interne este remprospatarea uniforma a aerului alveolar (n toate spatiile alveolare). Spatii moarte: spatiul mort anatomic are un volum de 150 ml; spatiile moarte alveolare sunt teritorii alveolare care nu participa la hematoza. Raportul V/Q dintre ventilatie (V) si perfuzie (Q) are valoarea normala de 0,8. Cazuri particulare: 1. perfuzie nula - compozitia aerului ramne constanta; 2. Q nenula, V nula - cianoza. Un indice al uniformitatii ventilatiei interne este raportul de expansiune pulmonara= (volum pulmonar la sfrsitul inspiratiei)/ (volum pulmonar la sfrsitul expiratiei)= VI/VE= 1,2. Toti acinii au acelasi raport de expansiune (1,2). Uniformitatea se obtine prin ndeplinirea a 2 conditii: 1. Forta motrice de expansiune uniforma; 2. Proprietati mecanice constante (uniforme) ale plamnului uniformitate de raspuns (izotropie mecanica); Forta motrice a expansiunii pulmonare este generata de caderea de presiune pulmonara. Diferenta dintre forta finala si cea initiala este constanta si independenta de punctul de aplicare si de valoarea fortei initiale. Proprietatile elastice ale plamnului sunt neuniforme si se evalueaza prin constanta de timp mecanic a plamnului (CT). CT= = RC (R este rezistenta la flux iar C este complianta) . CT defineste timpul de umplere. Cazuri particulare: 1. Acinii apicali resimt mai puternic vidul pleural; produsul R C este mic. 2. Acinii bazali sunt aplatizati si au caile turtite R C mare. Apexurile sunt deci hipoventilate (5 %) iar bazele hiperventilate (1520 %). Exista deci o neuniformitate fiziologica a ventilatiei interne care explica histerezisul (atentie la explicatia data n acest curs notiunii de histerezis it is quite unique in its silliness). Cauzele neuniformitatii sunt: 1. Neuniformitatea CT; 2. Existenta respiratiei transversale alveolo-alveolare (prin porii Kohn) si bronhiolo-alveolare (prin comunicarile ntre bronhiolele terminale si acinii vecini descrise de Margaret Lamber). La nceput de expir, cnd forta musculara nceteaza si se expira, dar nu n cantitate mare, reculul se reajusteaza la valori mai mici dar nu prin scaderea volumului pulmonar. Cauze si concluzii:

1. Cronologia ventilatiei interne; 2. Ventilatia transversala. (CT) este timpul necesar golirii/umplerii acinului respectiv. Concluzie: neuniformitatea fiziologica a ventilatiei interne decurge din 2 neuniformitati ale plamnului: Neuniformitatea spatiala a compliantelor plamnului (dC/dx nenul; dC/dy nenul; dC/dz nenul); d /dt nenul (CT variaza n timp);

Variatiile fiziologice ale distributiei ventilatiei sunt cu: 1. pozitia corpului; 2. fazele respiratorii; 3. vrsta (bazele hiperdilatate devin hipoventilate; apexurile devin hiperventilate); Mecanismele omogenizarii aerului alveolar: 1. Viteza de deplasare (curgere) a aerului este nula la intrarea n acin - mprospatarea se face prin difuzie; 2. Mixica cardiogena - efect de masaj (brasaj) pe care l exercita arteriolele asupra acinilor (agitare).