Sunteți pe pagina 1din 40
Dilemele Romagrotec. consumatorului Tablouri dintr-o român expoziţie Pag. 12 Pag. 3 Nr. 1 / mai
Dilemele
Romagrotec.
consumatorului
Tablouri dintr-o
român
expoziţie
Pag. 12
Pag. 3
Nr. 1 / mai 2011
Oameni Oameni şi şi maşinării: maşinării: Mihai RAUSSER Mihai RAUSSER / Väderstad România / Väderstad
Oameni Oameni şi şi maşinării: maşinării:
Mihai RAUSSER
Mihai RAUSSER / Väderstad România
/
Väderstad
România
În În lumea lumea bărbaţilor bărbaţilor
Monika Monika PUIU PUIU / / New New Holland Holland România România
Fertil: Fertil:
Ş Ştefan tefan POIENARU POIENARU / / Agrofam Agrofam
Conexiuni: Conexiuni:
Ioan Ioan RODINA RODINA / / Geolink Geolink
Dorel Dorel LĂCĂTUŞ LĂCĂTUŞ / / Elire Elire

Vina de a te fi născut la sat

Pag. 35

Bucăţi de viaţă

Fermier - proprietar sau arendaş al unei ferme. Aşa este definit fermierul în toate

dicţionarele popoarelor. Dincolo de a fi o meserie sau ocupaţie, a fi fermier este un mod de viaţă. Este o pasiune nimicitoare, înţeleasă doar de cei care au simţit gustul pământului. Este un freamăt al mâinilor în lupta de îmblânzire a pământului şi frenezia nebănuită la vederea roadelor. Este nesomnul, incertitudinea, veghea, memoria ancestrală amestecate cu tehnologia de ultimă

primului bob de grâu în palma bătătorită de lupta cu pământul.

Bucuria de a fi omul ce hrăneşte lumea, indiferent de locul în care trăieşte pe pământ. Fermierul simte acelaşi lucru pentru minunea neagră pe care a călcat zilnic. Este ceea ce îi uneşte. Ceea ce îi separă. Este felul în care trăiesc fiecare zi din viaţa lor de fermier.

Astăzi, aici, vă voi reda bucăţi din viaţa oamenilor care trăiesc din şi pentru agricultură. Pentru că oamenii sunt cei care contează, care creează evenimentele şi care merită să fie prezentaţi cu succesele şi eşecurile lor, cu calităţile şi defectele lor. Cu experienţa şi înţelepciunea care ne vor ajuta pe toţi să mergem înainte. Să ieşim mai puţin epuizaţi din lupta dintre bine şi rău, să găsim măcar calea de mijloc între moralitate şi imoralitate. Aşadar, în aceste pagini, veţi găsi idei, creatori, bucurii şi tristeţi, speranţe şi dezamăgiri, secetă şi potop. Pe scurt, veţi găsi bucăţi din viaţă. Din viaţa fiecăruia dintre voi. Cei ce v-aţi dedicat agriculturii.

oră

delicateţea

Elena NEACŞU

Vorbe-n gând

via ţa fiecăruia dintre voi. Cei ce v-a ţ i dedicat agriculturii. or ă delicate ţ
via ţa fiecăruia dintre voi. Cei ce v-a ţ i dedicat agriculturii. or ă delicate ţ

Vorbe-n gând Pentru că

Vorbe-n gând Pentru că Pentru că oamenii unei bresle atât de active şi fără prea multe
Vorbe-n gând Pentru că Pentru că oamenii unei bresle atât de active şi fără prea multe

Pentru că oamenii unei bresle atât de active şi fără prea multe briz-brizuri de palat nu au timp, uneori, să interacţioneze cu cei de pe acelaşi palier profesional. Pentru că trăim într-o epocă paradoxală, în care explozia informaţională ne-a însingurat din ce în ce mai mult, în loc să ne apropie unii de alţii… Pentru că suntem tot mai departe de colegi, ori de cei dragi, de noi înşine, uneori chiar şi de cer… Pentru că malaxorul nu aşteaptă, pentru că nu e loc de ezitări ori de sincope… Aşa este în agricultură. Pentru toţi oamenii de ispravă care au pus osul la treabă, în timp ce alţii au fuşerit-o ori şi-au plâns de milă, pentru toţi

“a face” decât pe oricare

dintre verbele de nuanţă, pentru aceşti oameni, ne-am gândit să venim cu o alternativă viabilă de comunicare, de firesc, de acasă. Dincolo de toate teoriile, la baza oricărei afaceri de succes stăomul,cu toate ale lui,multmaimultedecâtcele cuprinseîntr-unCV. Ceea ce vom scrie noi aici, va fi adevărat, va fi rodul intenţiilor bune şi soluţiilor fireşti, aşa cum este şi rodul pământului într-un an de belşug. Ceea ce vom reuşi împreună nu se va putea cuantifica şi nici măsura în bani ori active, care se pot pierde într-o noapte. Agrofin va fi o platformă unde ne vom cunoaşte mai bine unii pe alţii, platformă care, asemenea unei reţele de socializare, va transforma date şi cifre în oameni adevăraţi, în carne şi oase, cu bucurii, pasiuni, talente ori plăceri mărunte, împărtăşite uneori şi la o cafea pe strasse, la Viena, ori aiurea… Agrofin, care nu va ezita să arate cum se construieşte succesul, va arăta lucrurile bune, pentru că ele trebuie arătate, sunt exemple adevărate care pot schimba viaţa oamenilor! Evident că şi cele rele trebuie să se spele, dar vom alege implacabil să determinăm pe cât posibil, cu instrumente şi demersuri jurnalistice, vindecarea unor tare şi nu doar spălarea simplistă a unor probleme care pot recidiva! Agrofin le va spune celorlalţi că România are viitor, că România suntem noi, cei care nu am predat încă armele! Şi că ea, ţara străbunilor noştri, va fi mâine a copiilor noştri!…Şi dacă ţara, vatra noastră, marea familie, va fi o entitate sănătoasă, atunci, neîndoielnic, şi familiile fiecăruia dintre noi vor fi în siguranţă! Înţelepciunea alor noştri, un pic mai bătrâni, de pe la sate, ne-a îndrumat de-a lungul vremii şi ne-a dat soluţiile cele mai simple. Să redescoperim ceea ce avem sădit în noi, ancestral. Cu Dumnezeu înainte! Ce gândim să izbândim!

oamenii care aleg mult mai lesne verbul

AgroFin este marcă înregistrată a Carré Promotion srl.

Contact:

Str. Grigore Alexandrescu nr. 70 et. 2, ap. 5, sector 1, Bucureşti, 010626 Tel./Fax 021-311.16.49 , 021-310.73.52 agrofin@agrofin.ro , agrofin2@agrofin.ro http://www.agrofin.ro

Redacţia:

Elena NEACŞU

elena.neacsu@agrofin.ro

Senior editor Cristian DUMITRAŞCU cristian.dumitrascu@agro-update.ro Redactor şef Mihai CIOCAN mihai.ciocan@agro-update.ro Redactor

Corectura:

Cecilia SFETCU

Abonamente, difuzare:

Mirela Monica UNGUREANU

agrofin2@agrofin.ro

Tiraj 2000 exemplare trimestriale. Grafică şi tipar: AZERO

Cristian DUMITRAŞCU

Rom A gro T ec. Tablouri dintr-o expozitie 2000 de cuvinte … În 2000 de

RomAgroTec. Tablouri dintr-o expozitie

2000 de cuvinte

În 2000 de cuvinte, atât cât este dimensiunea permisă a textului de faţă, ar trebui să concentrez esenţa acestei a 8-a ediţii a RomAgroTec.

Elena NEACŞU

În 2000 de cuvinte, atât cât este dimensiunea permisă a textului de faţă, ar trebui să concentrez esenţa acestei a 8-a ediţii a RomAgroTec. Ar trebui să vorbesc poate de realizări şi de neîmpliniri. Ar trebui. Dar nu o voi face. Pentru că neîmplinirile avem curajul de a ni le asuma, iar de realizări decenţa de a ne bucura în tăcere. Nu trăim doar marea criză, aşa cum se spune. Grav este că trăim, de fapt, marea DEPRESIE. În negura aceasta a marii Depresii, vă rog, aici şi acum, să începem să reclădim SPERANŢA. Să învăţăm să fim oameni. Dincolo de limitele pe care ni le impun alţii sau ni le impunem chiar noi înşine zilnic. Această ediţie a RomAgroTec stă sub semnul speranţei şi este începutul întoarcerii spre semenii noştri. Este momentul în care trebuie să dăm şi altora o parte din şansa şi norocul nostru şi să le demonstrăm celorlalţi că noi putem acţiona acolo unde ei nu vor să facă nimic.

şi norocul nostru şi să le demonstrăm c elorlalţi că noi putem acţiona acolo unde ei
şi norocul nostru şi să le demonstrăm c elorlalţi că noi putem acţiona acolo unde ei
Sub semnul discutabil al reformei, ni se închid spitalele şi şcolile şi se pare că

Sub semnul discutabil al reformei, ni se închid spitalele şi şcolile şi se pare că această bătălie am pierdut-o. Putem însă să câştigăm o bătălie mult mai importantă. Dacă ei ne închid şcolile, noi vom ajuta copiii să ajungă la şcolile care au mai rămas. Dacă ei trec nepăsători pe lângă suferinţa celor fără de speranţă, noi le vom deschide poarta către lume. În fiecare sat din România, există cel puţin un copil care are nevoie de ajutor, iar fiecare dintre noi poate face câte o minune pentru aceste suflete. Orice gest, oricât de minor ni s-ar părea nouă, pentru ei este de o însemnătate pe care noi am uitat să o apreciem.

gest, oricât de minor ni s-ar părea nouă, pentru ei este de o însemnătate pe care
gest, oricât de minor ni s-ar părea nouă, pentru ei este de o însemnătate pe care
Aşadar, atunci când vă întoarceţi acasă şi vindeţi recolta sau atunci când vindeţi un tractor,

Aşadar, atunci când vă întoarceţi acasă şi vindeţi recolta sau atunci când vindeţi un tractor, puneţi puţin, oricât de puţin,

deoparte şi pentru un copil. Un caiet are un preţ nesemnificativ pentru cei mai mulţi

dintre noi, iar o bucată de pâine

noi nu am aruncat pâinea pentru că am cumpărat prea multă şi s-a stricat? Ca orice popor, şi noi ne împărţim în luptători, indiferenţi şi trădători. Pe cei dintâi îi rog să nu înceteze să spere, indiferenţilor le cer să înveţe să înţeleagă.

câţi dintre

Celor din urmă le spun doar atât: ne vom ridica şi vom fi pregătiţi, vom merge înainte, din ce în ce mai puternici.

din urmă le spun doar atât : ne vom ridica şi vom fi pregătiţi, vom merge
din urmă le spun doar atât : ne vom ridica şi vom fi pregătiţi, vom merge
din urmă le spun doar atât : ne vom ridica şi vom fi pregătiţi, vom merge
Oameni ş i ma ş in ă rii Mihai RAUSSER Director pentru România al Väderstad:
Oameni ş i ma ş in ă rii Mihai RAUSSER Director pentru România al Väderstad:

Oameni şi maşinării

Mihai RAUSSER Director pentru România al Väderstad:

Oamenii cresc prin experienţă de viaţă, dacă o înfruntă cinstit şi curajos. Acesta este modul în care se clădeşte un caracter Eleanor Roosevelt

Într-o vreme total neprietenoasă pentru asumări de riscuri ori începuturi de drum, în timpuri în care doar câţiva nebuni frumoşi mai speră că Romania ar putea redeveni grânarul Europei - iar aceşti nebuni frumoşi nu sunt nici la Ministerul Agriculturii, nici aiurea prin clasa politică -, una dintre cele mai apreciate mărci de maşini agricole a intrat în forţă pe piaţa românească! Anul trecut, cam pe vremea asta, deşi pare incredibil, la recepţia de deschidere a noii reprezentanţe de maşini şi utilaje agricole, niciun oficial din ministerul de resort nu a fost prezent. Această intrare pe piaţă este strâns legată de un om care iubeşte agricultura, dar care nu a refuzat nici alte domenii şi provocări, considerând că orice experienţă este un pas înainte. După 12 ani petrecuţi printre tractoare, pluguri, secetă şi praf, inundaţii, dar şi producţii incredibile, a avut, ar zice unii, curajul de a părăsi domeniul. Curajul vine, aş zice eu, din decizia de a reveni totuşi la marea iubire – agricultura. Şi nu oricum, ci ca Director pentru România al apreciatei firme suedeze Väderstad. Auzisem că este unul dintre cei mai valoroşi oameni din

multă

îndrăzneală, din moment ce, în plină criză, s-a

pe

piaţa maşinilor agricole, care a dovedit şi

încumetat să se înhame la o asemenea întreprindere,

care unii au considerat-o drept sinucigaşă, dacă luăm în calcul birocraţia exasperantă şi evident, mai nou, criza.

Din primele minute de interviu, Mihai Rausser mi-a

face,

cum doar în meseriile vocaţionale mai întâlneşti. Dincolo de acurateţea informaţiei şi de înalta specializare de ordin tehnic, absolut normală fişei postului, Rausser m-a făcut să privesc cu totul altfel marca suedeză, ceea ce pentru un vânzător este

lăsat impresia unui om atât de pasionat de ceea ce

esenţial. L-am întrebat despre curajul de a impune o afacere

în

România în plină recesiune, despre mentalităţi, despre fermieri, despre loialitate şi viziuni, dar şi despre

motivele care l-au determinat, la un moment dat, să părăsească agricultura, după cei 12 ani de experienţă.

părăsească agricultura, după cei 12 ani de experienţă. Aveam nevoie de o schimbare. Chiar dacă mi-a

Aveam nevoie de o schimbare. Chiar dacă mi-a plăcut mult firma la care lucrasem atâţia ani, vine o vreme când trebuie să alegi: dacă vrei să rămâi specialist sau dacă îţi doreşti şi mai mult de la viaţă, trebuie să alegi schimbarea. Îţi doreşti alte recunoaşteri, conforme cu vârsta şi pregătirea. Ai alte aşteptări. Eu sunt inginer mecanic de formaţie, pot explica oricând cum se montează şi demontează un tractor. Paradoxal, specializarea înseamnă totuşi o limitare. În plan personal vorbind, ca specialist, ca unul responsabil şi onest, trebuie să oferi totul. Şi, la un moment dat, îţi dai seama că te blochezi într-un domeniu, iar această limitare auto-asumată, în mod normal trebuie plătită pe masură, iar în România încă nu există o recunoaştere, aşa cum este în Vest, pentru acest palier în carieră. Pasul doi, într-o astfel de situaţie, după ce ai tras o asemenea concluzie, trebuie să îţi cauţi ceva. Loialitatea faţă de marca la care am lucrat, m-a împins

să nu mă duc la concurenţă. Mai întâi, în 2008, am plecat în construcţii, la

să nu mă duc la concurenţă. Mai întâi, în 2008, am plecat în construcţii, la firma numărul unu de profil din Germania, abia apoi am revenit în agricultura românească.

Ceea ce se întoarce dinspre angajat către angajator, se întoarce abia după aproximativ un an. De aceea, nu-mi plac mutările rapide, prefer stabilitatea.

După scurta perioadă petrecută în Germania,

trebuie spus că, întoarcerea în

agricultura

românească a fost ca director de piese de schimb. Eu am rămas în relaţii foarte bune cu toţi cei cu care am

lucrat, pentru că relaţia în sine a fost una corectă în momentul colaborării. M-am decis greu să accept oferta celor de la Väderstaad, după doar câteva luni de la întoarcerea în agricultură. Sunt un om serios, când accept un post, nu o fac pentru o perioadă scurtă. Ceea ce se întoarce dinspre angajat către angajator, se întoarce abia după aproximativ un an, de aceea nu-mi plac mutările rapide, prefer stabilitatea, deşi trăim într-o lume în care stabilitatea este nenaturală, din moment ce însăşi viaţa este un model desăvârşit de instabilitate şi de lipsă de caracter…Cum spunea cineva important… „Oamenii cresc prin experienţă de viaţă, dacă o înfruntă cinstit şi curajos. Acesta este modul în care se clădeşte un caracter.”

Au venit şi i-am luat cu maşina pe centură, să vadă cu ochii lor, că lucrurile s-au mai schimbat! Eu sunt optimist şi gândesc în viitor. Până acum, mi-a ieşit!

La intrarea pe piaţă, suedezii au cerut ca în două luni să se dea drumul la treabă, cu sediu şi formarea echipei. Le-am explicat că, după atâţia ani de agricultură, ştiu că nu se va putea aşa repede. Cu toate astea, am avut şi noroc. Au mers toate bine. Începutul se poate consemna pe 1 aprilie 2010. Am funcţionat o vreme într-un apartament închiriat în zona VITAN, apartament pe care l-am împărţit cu o altă firmă suedeză, vreme de câteva luni. Am căutat spaţiu, câteva luni, vizionând câte două sau trei locaţii pe zi. Nu a fost uşor, mai aveam şi traininguri în Suedia, a fost o perioadă solicitantă. Am găsit sediul actual după două luni de la angajarea mea, dar discuţiile pentru sediu începuseră de aproximativ şase luni. Am avut şansa şi l-am găsit în ultimul moment. Iniţial, suedezii nu au vrut în zona de Nord, considerând că în Sud-Est ar fi, de fapt, clienţii noştri. Le-am arătat că vor veni pe centură. Nu m-au crezut,

ştiind probabil situaţia din trecut când centura Bucureştiului era un imens blocaj. Au venit şi i-am luat cu maşina pe centură, să vadă cu ochii lor că lucrurile s-au mai schimbat. Eu sunt optimist şi gândesc în

viitor. Până acum, mi-a ieşit! avem produse un pic mai scumpe, dar preţul nu este

Am avut şi norocul că înfiinţarea reprezentanţei

noastre a fost privită cu ochi buni de toată lumea. De

tributar

practicii uzuale. Väderstad este o firmă familială, în mod intenţionat necotată la bursă. În 1962, a fabricat prima grapă cu colţi de fier - până atunci, în Europa cel puţin, grapele erau de lemn. Noi producem în Suedia cea mai rapidă semănătoare, are un regim de lucru de 12 -14 km pe oră, dublează eficienţa, înjumătăţind timpul de lucru pentru parcele. Avem în spate zeci de ani de practică şi cercetare. Avantajul mare la tipul de semănători Väderstad este că,

regulă, când vinzi printr-un dealer, eşti

Noi lucrăm cu utilajele noastre rapid, eficient, avem cele mai dure discuri. Aceste discuri sunt mândria Väderstad, sunt testate în Suedia într-o carieră de piatră, sunt din cel mai dur oţel. Este adevărat că

nici pe departe mare, faţă de beneficiile în timp pe care fermierii le confirmă deja. Sunt semănători şi de 12 ani care sunt pe câmp şi îşi fac treaba foarte bine. Nu vreau să spun că alţii nu au produse bune, vin doar de la concurenţă! Nu agreez metodele ticăloase de a carota concurenţa, un fel de capra vecinului pur românească.

Îi admir pe fermieri, duc o muncă fenomenală de anticipaţie, muncă grea, trebuie să aleagă momentul optim. Când îţi planifici, dă o ploaie şi se strică treaba!

Utilajele noastre au multe inovaţii tehnice, care uşurează munca utilizatorilor, bascule independente, datorită cărora poţi schimba, la nevoie, discurile infinit mai uşor. Avem o inovaţie similară şi la tăvălugul unor modele mai noi de semănători, necesarul redus de putere faţă de alte utilaje, sistemul de tandem al roţilor. Sigur, nu suntem cea mai ieftină variantă, dar suntem o opţiune absolut corectă, aş spune avantajoasă pentru client, pe termen lung. Îi admir pe fermieri, duc o muncă fenomenală, de anticipaţie, muncă grea, trebuie să aleagă momentul optim. Când îţi planifici, dă o ploaie şi se strică treaba! De aceea, principiul de la care nu fac rabat este acela că fermierul din faţa mea este în primul rând un partener pe care aş vrea să-l revăd şi mâine. Şi atunci când sunt în faţa unui fermier pentru o prezentare, mai bine, mă întreb de ce am eu maşini mai bune decât concurenţa şi nu de ce are concurenţa

elementele de semănat sunt chiar sub buncăr, repartiţia greutăţii este foarte exactă - aşa cum scrie în carte - uşurează înaintarea, iar, de exemplu, acolo unde există rezistenţă mare a solului, utilajul sare

să

peste eventualele denivelări dure, ceea ce face

scadă consumul de combustibil, precum şi costurile

să

promovăm avantajele, care sunt absolut reale şi

aproape de

importante în raportul calitate-preţ. A fi

client, înseamnă a fi dedicat firmei respective.

de întreţinere ale utilajului în sine. Vrem

A fi client, înseamnă a fi dedicat firmei respective. de întreţinere ale utilajului în sine. Vrem

maşini mai puţin performante? În orice caz, viitorul sună bine pentru agricultura românească. Este nevoie de o relaţie bună cu producătorii de tractoare. Sunt clienţi care s-au educat în timp, pentru care este mai puţin important tractorul, dar aleg bine semănătorile. Piaţa de reechipare este încă foarte activă, cu toată recesiunea. Am avut vânzări cash, adică prin virament. Clienţii vin azi, vor să plătească pe loc, vor utilajele ieri, iar mâine vor să înceapă să lucreze. Piaţa este diversă. Avem clienţi privaţi, firme mici, asociaţii, dar şi firme mari, care au şi 12 semănători. Astea cred că sunt semne că agricultura merge în sus. O involuţie nu mai poate să fie. În vestul ţării, deja nu mai există pârloagă, este însă multă umiditate în zona Timişoara –Arad, unde se observă fenomenul de băltire din cauza lipsei scărificării, deoarece aratul şi scărificatul sunt încă operaţii scumpe. Trebuie să se lucreze alternând cu drenarea la câţiva ani, doi, trei ani. Una peste alta, viitorul agriculturii româneşti se consolidează încet, dar sigur! În pofida piedicilor care i se pun la tot pasul…până la urmă totul nu este decât o imensă cursă cu obstacole…

Elena NEACŞU

Cultura (e)ko Dilemele consumatorului român Vânz ă torul cu p ă l ă rie în

Cultura (e)ko

Dilemele consumatorului român

Cultura (e)ko Dilemele consumatorului român Vânz ă torul cu p ă l ă rie în form

Vânzătorul cu pălărie în formă de tuci, deci garantat de meserie cioban figurant, are acte pentru brânzeturi, autorizaţii, certificate, nici nu trebuie să guşti, totul e în regulă. Când îl intrebi câte oi are, se bâlbâie: ba 500, ba 1000, capre mai puţine, bivoliţe vreo două, trei.

Mihai ŞTEFAN

Şi uite aşa, am început să ne luptăm cu temerile producătorilor şi cu întrebările lor: cine suntem?, ce vrem ?, de ce să ne arate, cum şi ce produc?, de unde ştim de ei? şi alte chestii ce nu pot fi reproduse nici măcar în scris. Noroc că mirajul cumpărătorilor din capitală a funcţionat şi am reuşit să deschidem câteva uşi. Ne-au explicat, ca la extratereştrii, marile taine ale mezelăriei tradiţionale, păstrate din tată-n fiu. Ce ne-a mirat foarte tare, au fost instalaţiile de injectare

locurile de muncă, suntem patrioţi, nu-i aşa? cu seringi, pungile cu chimicale, fumul pus la sticluţă şi

Pentru o lămurire a acestei dileme, am decis să facem

o expediţie cu buget propriu, un myth

românesc, să vedem dacă ale noastre sunt cele mai

bune, mai gustoase, mai ca la mama acasă. Zis şi

Mai greu la început, greu de găsit informaţii credibile.

Sursa de informaţii pentru muritorii de rând, lista Ministerului Agriculturi care conţine tot ce vrei, mai puţin datele reale de contact ale producătorilor şi dacă aceştia mai există.

multe alte lucruri ce ţin mai mult de chimie decât de mezelărie. Nu ştiţi voi, ăştia de la Bucureşti, cum stă treaba cu reţetele din moşi-strămoşi, ne spuneau producătorii infatuaţi şi sfătoşi. Dar toate au pălit în faţa atestatului de produse tradiţionale, frumos înrămat şi pus la vedere ca o icoană.

Deşi media abundă de reclame cu produse tradiţionale ,,de la bunica'', ,,de la ţară'', ,,de acasă'', ,,de la mama", ,,de la bunicul'', cu trimitere directă la rădăcinile rurale ale fiecăruia dintre noi, mă trezesc deseori în faţa rafturilor din magazine uimit de reclamele colorate, mai mult sau mai puţin inspirate, neştiind ce să aleg: ceva tradiţional, ceva eco, din România sau din import? Televizorul ne spune să luăm produse româneşti. Ajutăm economia, păstrăm

buster

făcut!

Aşa am aflat că atestatul se dă ,,pe viaţă'', nu contează ce şi cum produci. După ce l-ai obţinut, mai poţi să scrii mândru pe etichetă: "Produs în România'', alături de un tricolor ce mângâie orgoliul cumpărătorului român. Controalele merg bine, faci o şarjă cum trebuie, că doar te anunţă când vin, să nu faci vreun atac de panică, pregăteşti una sau două sute de kilograme de produse care merg la "analize", totul iese brici şi te mai vezi cu ei, la sărbătorile cu cruce roşie din calendar, că tocmai atunci îi mai vine produsului tradiţional rândul la analiză. Dar nici brânzarii tradiţionali nu stau degeaba. Toată brânza e din Sibiu, oraş cu nume magic, oraşul tuturor brânzeturilor, fie ele din Bulgaria, din Polonia sau de aiurea. Telemelele stau frumos aliniate pe sortimente: de capră, de oaie, de vacă şi trebuie să fii un adevarat cunoscător să ghiceşti amestecurile de lapte din care sunt făcute. Multă telemea este 100% de bivoliţă, deşi în România vezi bivoliţe mai mult la televizor. Vânzătorul cu pălărie în formă de tuci, deci garantat de meserie cioban figurant, are acte pentru brânzeturi, autorizaţii, certificate, nici nu trebuie să guşti, totul e în regulă. Când îl intrebi câte oi are, se bâlbâie: ba 500, ba 1000, capre mai puţine, bivoliţe

vreo două, trei. că dacă a facut bani din ceva, se pricepe la toate. Piaţa

să nu îl uităm pe întreprinzătorul român, care crede

Nici vorbă! Şi

mentalitatea, cu ,,lasă că merge şi aşa'', lipsa acută de informaţie, de pregătire, nimeni nu a făcut nicio şcolarizare, practică cu micii producători să îi înveţe cum să producă, ce să producă, cum să valorifice cât mai bine materia primă. Cât depre ambalare, cum să

Nu aş vrea să spuneţi că sunt cârcotaş, am vrut să văd şi care sunt cauzele acestor lucruri la nivelul micului producător şi le-am identificat. În primul rând,

producător şi le-am identificat. În primul r â nd, c r e e z e o

creeze o etichetă pentru un produs?

Noroc cu un moşneag însetat şi invidios, care ne-a

luminat. Ăsta e, zice el, speculantul numărul unu din comună, şi-a făcut Dumnezeu ştie cum acte sanitar-

veterinare, că nu mai are nicio oaie, şi acum

de la toţi la preţ mic şi revinde. Cât despre condiţii,

fiecare face brânza cum poate şi cum se pricepe. Bani să iasă.

cumpără

este cea care le va dovedi că se înşeală, pe banii lor, lăsând să găsim pe rafturi produse din import, de multe ori mai proaste calitativ, dar frumos ambalate şi etichetate. Şi noi vom alege, ca şi până acum, cu ochii la promoţii şi alte fisticăreli.

În lumea bărbaţilor Monika PUIU, Director General New Holland Romania: Comportamentul s-a schimbat, mentalitatea,

În lumea bărbaţilor

Monika PUIU, Director General New Holland Romania:

Comportamentul s-a schimbat, mentalitatea, încă nu. Românii au o mentalitate latină, de genul, mai merge şi aşa, dar nu în sensul rău al cuvântului. Vedeţi, există nu doar afacere nemţească, ci şi una latină.

Doamnă Monika Puiu, aţi ales într-un mod surprinzător pentru mulţi la momentul acela să lăsaţi frumuseţea

şi cultura Austriei, pentru o ţară cum

era

România,

schilodită

de

comunism şi plină de mentalităţi de neînţeles pentru un om care venea

Credeţi că a fost un câştig, acum după 20 de ani, faptul că aţi ales România? Puteaţi alege o altă ţară din Vest, mult mai dezvoltată. Retrospectiv, îmi dau seama că a fost un câştig din toate punctele de vedere. Nu aş fi avut parte de o asemenea provocare în altă ţară. Totul a fost nou şi diferit atât oamenii, cât şi modul de realizare a afacerii. Pentru

Austria şi să veniţi în România? mine ca persoană, aceasta a reprezentat

din Vest. Ce v-a făcut să părăsiţi

provocarea pe care mi-am dorit-o în profesie. Dacă îmi permiteţi o comparaţie obişnuită, v-aş spune că am mers din centrul unei farfurii spre marginea ei, iar acum mă îndrept, din nou, spre centrul acesteia. Într-un fel, aţi fost martoră la această tranziţie extraordinară pe care a parcurs-o România.

Da. Unul dintre visele mele a fost să trăiesc lucra în România. Am acceptat. în Los Angeles. Am fost acolo în vacanţă de

Era o provocare şi am vrut o schimbare în activitatea mea profesională. Am lucrat într-o firmă care opera în întreaga lume şi m-am oferit să lucrez în străinătate. Prima ofertă am refuzat-o, apoi, după o jumătate de an, a apărut solicitarea de a

mai multe ori şi m-am gândit cum ar fi să trăiesc în acel loc. Tot o provocare, dar nu atât de mare ca cea din România. Acolo totul este realizat. Şi în Los Angeles e o evoluţie, dar nu atât de vizibilă şi clară ca cea din România. Au trecut 14 ani până când aţi fost aleasă preşedintele APIMAR, asta v-a atras renumele de „doamna de fier a

agriculturii”. Cum aţi putut gestiona o

situaţie într-un domeniu în care, după unii, nu au ce

căuta femeile?

Staţi puţin, eu nu lucrez în mod direct în agricultură, dar îmi place acest mediu, acest domeniu. Aici am întâlnit oameni care muncesc din greu şi vor să realizeze ceva. Vedeţi, eu nu mă implic într-o afacere din care să scot repede mulţi bani. Nu acesta este interesul meu. Îmi plac agriculorii pentru că ei

lucrează pământul şi aşteaptă apoi roadele. Aşa şi

îmi place să construiesc, să realizez ceva pe termen lung şi agricultura îmi oferă această posibilitate. Aşa s- a întâmplat şi cu firma NHR. Cum era când am

preluat-o şi cum a ajuns acum! diferită. Şi astăzi, românii vorbesc cu mine mai

degrabă în limba engleză decât româneşte. Copiii îmi spun că vorbesc stricat româneşte. S-a schimbat mentalitatea românilor din '90 până acum? Comportamentul da, mentalitatea încă nu. Românii au o mentalitate latină, de genul, mai merge şi aşa, dar nu în sensul rău al cuvântului.

personală. Să mergeţi la concert, la coafor, la întâlniri?

ce timp mai are o femeie de business, de

an Austria. Până să ajungem acolo, aş vrea să-mi spuneţi

despre Austria, despre faptul că vedeţi de puţine ori pe

mai puţin abordate. Aş vrea să vă întreb şi despre acasă,

Este un interviu neconvenţional şi vorbim despre

Am reuşit să găsesc un echilibru între familie, afacere şi timp pentru mine. Nu întâmplător vă întreb despre concerte. Veniţi din ţara muzicii, a lui Mozart, Strauss. Nu duceţi dorul emulaţiei culturale?

Cel mai mult mi-a lipsit să merg la o cafenea şi să citesc ziarele. Şi aici sunt ziare, dar nu există acel stil specific vienez. În Austria mergeam la o cafenea şi stăteam o oră, o oră şi jumătate şi citeam magazine, ziare. Această obişnuinţă mi-a lipsit foarte tare aici. Nici la început şi cred că nici acum, o femeie nu poate merge singură într-un bar în România. Îmi amintesc că am fost în '91 când s-a deschis primul bar pe bulevardul Dacia. A cântat Johny Răducanu. A fost excelent, dar toată lumea se uita la mine ca la un extraterestru. În Austria nu este aşa. În cât timp aţi învăţat româneşte? A fost greu. Eu am vorbit germana şi engleza. Româna este o limbă total

asemenea

mie

Îmi amintesc că am fost în '91 când s-a deschis primul bar pe bulevardul Dacia. A cântat Johny Răducanu. A fost excelent, dar toată lumea se uita la mine ca la un extraterestru. În Austria nu este aşa.

lucruri

viaţa

Dar mentalitate? într-un anumit domeniu din cauza diferenţelor mari de tehnologie sau producţie. Acum s-a

Dar

mentalitate? într-un anumit domeniu din cauza diferenţelor mari de

tehnologie sau producţie. Acum s-a mai micşorat această diferenţă? Da, cu siguranţă. Cine a investit în tehologie nouă, inclusiv în agricultură, a investit în tehnologie de ultimă generaţie. Parcul de utilaje este fie foarte vechi, fie foarte nou. Vă dau un exemplu: astăzi oamenii noştri de la vânzări sunt mai bine echipaţi decât partenerii din Austria. Dacă în anii '90 mergeam la Ambasada Austriei pentru a transmite un fax la Camera de Comerţ, secţia comercială, astăzi, prin videoconferinţă, am transmis imediat ce aveam de spus colegului din Linz, iar el a trebuit să scrie pentru că nu avea microfon. Deci asta e o mentalitate.

trei patru ori pe an, cu delegaţii formate din

Poate că românii s-au simţit inferiori, în vreme aceea,

nu

dăunează

mediului

de

afaceri

această

Vedeţi, există nu doar afacere nemţească, ci şi una latină. O altă filozofie?

Da, dar nu neapărat rea. Îmi place că, astăzi, românii

au un alt comportament faţă de străini. Dacă

la

început priveau cu admiraţie, chiar inferioritate,

oamenii de afaceri străini, astăzi îi privesc de pe poziţii egale. Am mers în Austria, în primii ani după '90, de

câte

cinci-şase oameni de afaceri, cu fumcţii importante, care se simţeau inferiori austriecilor. Acum nu mai este aşa. Dacă mergeţi astăzi în Austria, în primul rand, vă întâlniţi în orice colţ cu români din clasa medie.

Un service înseamnă nu doar asigurarea continuităţii în funcţionare a unui utilaj, ci implică şi asigurarea unor locuri de muncă pentru cei de aici, pentru că service-ul

dumneavoastră? este asigurat de firma dumneavoastră cu muncitori din

România. Da, este o întreagă reţea ce presupune căutarea şi angajarea de muncitori, precum şi pregătirea acestora. De unde vă recrutaţi oamenii, pentru că este o problemă cu învăţământul, cu liceele noastre agricole? Este într-adevăr o problemă grea. Recrutăm oameni care au experienţă, care au cunoştinţe în domeniu sau care abia vin de pe băncile şcolii şi vor să lucreze în domeniul agricol. În fiecare filială avem echipe destul de mari care sunt gata să formeze specialişti şi organizăm regulat training-uri la producători. Training-ul presupune bani. Nu este greu pentru firma dumneavoastră să asigure pregătirea la un nivel superior a celor care termină acum şcoala şi presupun că nu au cunoştinţe solide? Da, dar asta este situaţia. Nu ne puteam aştepta că venind în România o să găsim angajaţi cum am găsi în Germania. V-aţi asumat acest risc? Desigur. Am avut recent o discuţie cu austriecii care spuneau că aici oamenii nu vin dimineaţa la ora 8, când începe programul. Pentru mine nu contează dacă cineva întârzie la prima oră, atâta timp cât acea persoană stă peste program să termine ce are de făcut.

utilaj agricol

redusă de noxe

Pentru că am ajuns la capitolul tehnologie, maşini, dacă ar fi să-mi vindeţi un tractor New Holland şi aş avea bani, aş face credit, cum m-aţi convinge să cumpăr de la

Pentru că oferim cel mai bun service. Acesta este atu-ul dumneavoastră?

Da, asta e provocarea noastră. Chiar dacă suntem cei mai buni pe piaţă, la ora actuală, continuăm să ne

perfecţionăm.zilnic. Asta este ţinta noastră, să

oferim

piese de schimb şi service de cea mai bună calitate.

Pentru cei care se întreabă de ce ar fi important ca o firmă producătoare de maşini şi utilaje agricole să aibă

un service bun, de ce n-ar fi mai bine să

aleagă o firmă

care face maşini bune, ce le-aţi răspunde? Nu există maşini care nu se strică. Desigur sunt

unele

maşini mai sensibile. De exemplu, ai scos un model

nou care din aproape toate punctele de vedere este excelent, dar are şi o anumită slăbiciune. Un tractor

care lucrează până la 3000 de ore pe an,

este

imposibil să nu se strice şi, de obicei, se strică când ai cel mai mult nevoie de el. Atunci este foarte important să existe cineva care să-ţi asigure service- ul. În fiecare an apar tehnologii mai avansate, fără emisii de noxe. În prezent, normele ecologice şi consumul de combustibil nu ne mai permit să lucrăm cu tractoarele de acum 20 de ani. Acum, ţinta oricărui

este consumul scăzut, precum şi emisia

Din funcţia pe care o ocupaţi şi după experienţa foarte bogată pe care o aveţi, puteţi să le transmiteţi un mesaj important elevilor din liceele agricole? Până la urmă, peste câţiva ani, de acolo vă veţi lua angajaţii. Ce ar trebui ei să aplice pentru a fi competitivi pe o piaţă atât de tehnologizată? Pentru oricine, eu aş transmite un singur mesaj important: faceţi doar ce vă place! Cred că tânăra

am

generaţie trebuie să fie mult mai flexibilă decât

fost noi. Acesta este un mare avantaj al românilor.

orice

Aici oamenii sunt foarte flexibili. Dacă intraţi în

firmă şi întrebaţi angajaţii ce aţi învăţat şi ce faceţi, veţi vedea că

faţă

de ce au învăţat în şcoală sau au trei-patru profesii diferite. Dacă vine la noi o persoană care a terminat liceul şi a lucrat ca şofer, dar vrea să repare utilaje, atunci totul este simplu, pentru că ştim că va învăţa repede şi va

să

facă. Avem oameni care erau

în

firmă şi acum sunt foarte buni,

iar alţii au studii, dar nu fac cu

au meserii diametral opuse

face de plăcere ceea ce vrea

necalificaţi când au venit la noi

plăcere ceea ce fac.

În încheiere, o predicţie pentru viitorul României, după 21 de ani de când staţi printre noi. Cum vedeţi România peste 10 ani?

de

străinătate. De felul în care evoluează acolo lucrurile. Dacă vorbim despre cum va fi România peste 10 ani, trebuie să vedem cum va fi în Europa peste 10 ani. În România investitorii sunt străini, bineînţeles este şi o piaţă mare aici, doar în agricultură lucrurile stau altfel,

Din păcate, România depinde aproape în totalitate

pentru că în acest domeniu sunt investitori români. Deci, indiferent ce se va întâmpla în Europa, agricultura românească va merge mai departe, pentru că are un viitor profund, independent. Asta s-a văzut clar şi în timpul crizei. Agricultura a rămas stabilă. Cum am spus şi mai devreme, România merge spre centrul Europei, dar va merge bine, dacă Europa va merge bine. Dacă Europa nu va merge bine, România nu va putea merge singură mai departe pentru că are lipsă totală de putere politică. Ţările care au reuşit au politicieni care au grijă de propria ţară. Din păcate, doar în agricultură românii care au făcut bani au investit în România, în rest, în industrie au preluat fabricile şi le-au falimentat. Vedeţi, asta ar trebui să dea de gândit tinerilor politicieni români. Aici singura şansă este tineretul. De afară cum se vede dacă s-ar fi reinstaurat monarhia în România? Pentru străini asta este mai puţin important. Ei se interesează de corupţie, de sistemul legislativ, de sistemul de fiscalitate. În privinţa corupţiei, România nu stă cu mult mai rău decât alte ţări din Europa, poate corupţia din sistemul juridic, care dă nesiguranţă şi goneşte investitorii. Sunt însă necesare decizii care nu au fost luate încă şi asta este mult mai grav. E mult mai bine să iei decizii, chiar dacă uneori sunt mai puţin inspirate, decât să nu iei nicio decizie şi să aştepţi la alţii să-ţi facă programul. Asta se întâmplă în România. Din păcate, sunt lăsaţi hoţii să fure din plin şi ţara este încă bogată, mai au de unde fura. De exemplu, în timpul crizei s-au luat bani de la angajaţii de la stat, prin diminuarea salariilor, fără să se reducă TVA-ul. Neimplicarea prin luarea de decizii urgente şi lăsarea unei găşti de hoţi să fure este de neiertat. Românul este prea tolerant.

Aţi înţeles foarte bine psihologia poporului român, după

atâta timp aici.

Este psihologia imprimată de comunism. Venind aici am învăţat câte ceva din cultura dumneavoastră.

Vi se întâmplă ca, după numeroase probleme, să

ajungeţi la saturaţie şi să vreţi să scăpaţi de aici, să vă

întoarceţi în Austria, unde e frumos şi oamenii sunt relaxaţi?

Nu, niciodată nu mă satur de România, de problemele de aici. E adevărat că plecăm destul de des, dar asta am fi făcut şi dacă stăteam în Austria. De exemplu, săptămâna viitoare mergem la Paris, din păcate soţul meu nu va veni, pentru că are de rezolvat unele probleme, dar eu voi pleca cu băiatul meu acolo pentru că el are de dat un examen. Eu cred că astăzi se poate trăi în România cu bine şi cu rău, pentru că în fiecare ţară e şi bine şi rău. Când veţi ajunge în Austria, pentru următoarea dată, la ce bar veţi bea cafea şi veţi citi ziarul pe esplanadă? Şi, la ce concert veţi merge?

În Linz este cafeneaua din piaţă, au toate ziarele

pe

care le poţi găsi în Austria, au cafea bună şi ceva dulce

pentru cine doreşte.

Austria, au cafea bună şi ceva dulce pentru cine doreşte. Ce sortiment de cafea preferaţi? Cafea
Austria, au cafea bună şi ceva dulce pentru cine doreşte. Ce sortiment de cafea preferaţi? Cafea

Ce sortiment de cafea preferaţi?

Cafea cu spumă de lapte, pe care o găsesc şi aici, de altfel. La Gmunden, o localitatea în apropiere de părinţii mei, este o zonă de munte foarte frumoasă, cu lac. Acolo este o cafenea pe malul lacului. Cât despre concert, următorul la care voi merge nu

va fi in Austria

fi cel de la Londra, la Linkin Park şi

va

Skunk Anansie în Bucureşti. În acest an, vor fi două festivaluri de rock în Bucureşti. Unul la Romexpo, celălalt undeva în Pipera.

Vă mulţumesc foarte mult pentru interviu. Cu mare plăcere.

Cristian DUMITRAŞCU

Fertil Ştefan Poienaru. Un om care nu mai are nevoie de nicio prezentare în lumea

Fertil

Ştefan Poienaru. Un om care nu mai are nevoie de nicio prezentare în lumea agriculturii. Un om care în 20 de ani a ridicat un imperiu, plecând de la nimic. Aparent, de la nimic. În realitate, Ştefan Poenaru a realizat o afacere de succes, pentru că atunci când s-a apucat de business în agricultură era unul dintre cei mai bine cotaţi profesionişti în domeniu, acumulase o experienţă care a fost bine folosită şi, nu în ultimul rând, a avut şi spirit de întreprinzător. A început cu vânzarea de peşte, a făcut banii cu care mai târziu a investit în agricultură. Acum are un patrimoniu contabil de 50 de milioane de euro, un sistem de business de agricultură integrat, 17 mii de hectare de teren arabil, chiar şi un abator mobil de un milion de euro, adus tocmai din FINLANDA. A fost

Ştefan POIENARU, Director General Agrofam

În acest capitalism sălbatic, am făcut două mii de lucruri proaste şi două bune: primul lucru bun, un program coerent de investiţii, iar al doilea lucru bun, am construit un colectiv extraordinar!

dezamăgit de fariseii care s-au ridicat după 1990 şi care mai toţi fuseseră înainte ori incompetenţi, ori obedienţi, ori adesea infractori, iar odată cu marea schimbare au aruncat cu noroi caracterizându-l drept “comunist”, uitând că toată lumea făcuse parte din acel sistem impus de mult mai de sus, uitând mai ales că, dincolo de politica vremii, Poienaru şi alţii ca el erau înainte de toate oameni foarte bine pregătiţi cu multă şcoală şi experienţă. A fost dezamăgit apoi de politicienii care au girat jaful din agricultura românească, dar a depăşit treptat episoadele urâte şi a găsit puterea să creadă că iată, chiar şi prin exemplul personal, România are viitor. Mai ales în agricultură. Mi-a vorbit cu dragoste despre oamenii de care s-a înconjurat, de echipa extraordinară de oameni

muncitori şi loiali de care este foarte mândru. Şi-a deschis inima povestindu-mi episoade dureroase din viaţa-i tumultoasă, experienţe care i-au demonstrat că, din

păcate, tocmai cei pe care-i ajuţi la un moment dat pot

cei mai aprigi adversari de conjunctură. Îi place să ierte, ducând această trăsătură de caracter într-o extremă aproape de sensul primar, creştin, din moment ce mi-a mărturisit că, în opinia sa, fiecare om are ceva bun în el, iar acest ceva bun trebuie exploatat indiferent de răul pe careacelom ţil-a făcutla unmomentdat.

Ştefan Poienaru este un om normal, pe care banii şi puterea nu l-au îmbătat, nici înainte de marea schimbare din '89 şi nici după, când a devenit unul dintre cei mai bogaţi oameni din Bărăgan. Aflând despre profilul revistei Agrofin, unul mai puţin tehnicist, dar mai aplecat către poveştile de viaţă ale oamenilor din agricultură, poveşti care pot fi un exemplu nepreţuit pentru cei care vor urma, m-a rugat să încercăm să realizăm un studiu şi o investigaţie care să urmărească drumul produsului made in Romania, de la producător la magazin, un demers care să dezavueze loviturile la rădăcină aplicate oamenilor

care trudesc cinstit şi care nu sunt apreciaţi nici financiar

nu-şi

şi nici moral, la adevărata valoare. Articolul de faţă

propune o imagine completă a unui personaj atât de

simplu

complex cum este Ştefan Poienaru, ci aduce pur şi

sub ochii dumneavoastră, ai cititorilor care aveţi sau nu legătură cu agricultura, bucăţi din viaţa unui om de succes, povestite chiar de el, istorii care împreună pot fi

pilde importante pentru toţi cei care sunt la început, ori la mijloc de drum. Pe lângă multele motive de apreciere pe

cei

care le putem găsi fără să căutăm prea mult scrutând

40 de ani de muncă în agricultură ai managerului

întâlnirea

Poienaru, o frază dintre multele spuse la

noastră m-a mişcat poate cel mai mult: “În România s-a

nu

împământenit acea sintagmă că dacă munceşti cinstit

ai timp să te gândeşti cum să faci bani! La noi, la Agrofam, se dau salarii decente şi bonusuri anuale şi în multe cazuri

bonusuri lunare de fidelitate, care i-au schimbat pe oameni, le-au dat încredere, i-au făcut să evolueze, sa fie

fi

elegantişisăschimbe aceastămentalitatepăcătoasă!”

Domnule Poienaru, în afara faptului că sunteţi de meserie agronom,se facegreusauuşor business în agricultură?

agronom,se facegreusauu ş or business în agricultură? Sunt foarte puţini agronomi care chiar au afaceri. Din

Sunt foarte puţini agronomi care chiar au afaceri. Din păcăte, îi numărăm pe degete, în top 50. Ceilalţi sunt fie cu turban, fie aduc banii la suprafaţă, fie sunt arbitrii. În 1990 era o elită de agronomi care nu mai sunt în privat. Înainte, agronomii lucrau cu pârghii economice foarte bine puse la punct. În acea vreme, era un milion şi jumătate de hectare care se puteau compara cu agricultura Statelor Unite ale Americii. Angelo Miculescu şi Teşu au implementat sistemul, a cărui primă calitate o reprezenta şcoala înaltă. Se făceau prognoze, profituri planificate, se făceau balanţe. Exista o şcoală înaltă, care din păcate nu avea tehnologie, dar organizatoric, agricultura românească era perfectă. Deosebirea faţă de americani era că ei aveaudouătractoare, iar noizece. După revoluţie, s-a întâmplat ce s-a întâmplat şi totul s-a vândutpenimic.

c e r c e t a r e a răspuns că, după părerea mea,

cercetarea

răspuns că, după părerea mea, m-au ales pentru că am făcut treabă bună, pentru că eram un om îngrijit, îmi făceam costumele la Casa de Modă VENUS şi pentru că vorbesc foarte bine liber. Trei nopţi am fost singur, păzit de militari. Ca un făcut, de Sfântul Ştefan a venit la mine un colonel blindat de cartuşe şi m-a luat cu el. “Haideţi cu mine, tovarăşe Poienaru!” Am crezut că mă împuşcă. A fost un moment de cumpănă în viaţa mea. Mi-a spus apoi să stau liniştit că mă duce la “ai mei”, adică la infirmerie, unde erau toţi membrii fostei judeţene de partid. Inspectorii poliţiei şi cei din securitate scriau adeziuni către tovarăşul Iliescu! Gheorghe Glodeanu l-a proiectat în timp excelent pe Iliescu, nici sărac, nici cinstit. Sunt mândru că această carte a fost publicată cu ajutorul meu, nu pot să refuz pe nimeni carevreasăpubliceocarte. Pe 31 decembrie, am semnat o cerere antedatată că am cerut noi protecţia Armatei, ca să nu îi putem ataca mai târziu pentru zilele de detenţie. Şi uite-aşa, m-am trezit în capitalism, ca aproape toţi românii, cu ce aveam pe mine şi cu ce agonisisem prin munca cinstită. Modelul agricultorului de atunci era următorul: 40 de ani în Bărăgan şi apoi să cumpere un apartament în

la

oraş “să se spele”

noi în agricultură…mai tot omul îşi cumpară un apartament la oraş, pentru ca la pensie să aibă viaţa uşoară, de domn, să se odihnească după truda pe câmp de o viaţă. Aşa mi-am luat şi eu apartament şi …. am rămas fără bani… Am intrat în capitalism fără bani.

comunism… Aveam chiar şi o unitate de mărime…nu ştiu de unde

Timişoara, Cluj Haideţi să revenim la perioada aceea de sfârşit de

specialişti, de aceste elite. Iaşi, Bucureşti, Craiova,

păcate, cele 14 zone agricole aveau nevoie de

agricolă. Specialiştii au plecat pe la multinaţionalele care au concurat neloial agricultura românească. Din

După '90, panta descendentă a fost şi în

e o chestiune împământenită

aceşti

La 30 şi ceva de ani am fost director de IAS. La ultimul congres comunist am fost în prezidiu şi mă simţeam jenat de laudele multiple aduse cuplului prezidenţial.

Ce caut eu aici, l-am întrebat pe primul secretar?

să ai ce povesti la nepoţi, mi-a răspuns şi, într-adevăr, am avut ce povesti. La Revoluţie, m-au reţinut şi m-au închis la unitatea militară. Au inceput să mă interogheze…De ce am fost în prezidiu? Şi le-am

O

îmi venise mie ideea asta că voi câştiga în piaţa concurenţială un salariu de 1000 de dolari! Eram convins că vor veni capitaliştii şi vor căuta specialişti. Mi-am zis, stau liniştit. Aveam vârsta de 40 de ani, experienţă şi tenacitate, în mod sigur o să-mi dea 1000 de dolari,aşacredeam eucă merit. Din păcate, nu au venit nici americanii şi nici alţi capitalişti să-mi dea mie 1000 de dolari…Apoi, toate

care s-au întâmplat sunt în mare parte lucruri de notorietate…A fost un proces lung. Această avere imensă şi şcoala fabuloasă au încăput pe mâna hoţilor. Oameni care au cumpărat IAS-urile cu 30 de mii de

dolari şiapoi le-auvândutpe milioanedeeuro. el…Până la urmă, s-a descoperit ce făcea… El măsluia

Atunci prin luna mai 1990, Petre Roman a trimis o circulară ca organizaţiile FSN din fiecare direcţie judeţeană să-şi aleagă directorii. Pe mine m-au votat

că

se pot baza pe mine. Demonstrasem înainte de '89 şi profesionalism şi bună credinţă…Ehe…ce vremuri…10.000 de oi avea IAS-ul! În fine… După ce au numărat voturile, au început diversiunile. Au băgat

reputaţie

îndoielnică…unii erau beţivi notorii, alţii mai rău,

aceşti

oameni au început să arunce cu noroi în mine şi în toată munca mea de până atunci. Ziceau: “Să mai terminăm odată cu comuniştii ăştia!” O terfelire şi o amestecare intenţionată de termeni…Ce treabă avea meseria cu orientarea şi încadrarea politică…câţi

dintre ei nu au fost, la fel ca mine, membri de partid? Şi atunci am hotărât…Le-am spus că nu mai vreau să candidez, dar le-am mai spus atunci, când am luat cuvântul la final: “Nu mai vreau! Dar hai să lămurim câteva lucruri… Unu la mână… IAS-ul are nevoie de mine pentru că ştiu foarte bine meseria asta, faceţi

cum vreţi!

pentru mine, eu, probabil, o să mă descurc foarte bine! Şi trei…până una, alta, partidul ăla pe care îl huliţi voi, v-a dat leafă mai mare ca la ingineri şi toate condiţiile….”

Până la urmă, au fost obligaţi să mă numească inginer- şef pe judeţ, în următoarea perioadă…profesional, aveam cotă! Aici m-am lovit de oameni reprobabili, cum vă ziceam, de foşti puşcăriaşi, care m-au încondeiat că sunt fost comunist. Am multe poveşti din perioada aceea…Oamenii pe care i-am ajutat, mi-au fost cei mai mariduşmani.

Doi la mână… democraţia a venit şi

în faţă oameni manipulaţi, care aveau oricum

ciobanii, văcarii, oamenii care munceau şi care ştiau

Aveam un contabil îndrăgostit de secretară. El era însurat, fireşte. Cumpăra portocale cu lada. Eu aveam cu 1000 de lei mai mult ca el, dar luam portocalele cu kilogramul. Era opulenţă pe vremea aceea ce făcea

state de plată. Am încercat să-l ajut. L-au condamnat patru ani de puşcărie. A venit ginerele său, să-l ajut să nu fie trimis în Deltă. Chiar m-am supărat atunci când am văzut ce a făcut. După aceea, l-am ajutat cât a fost în penitenciar. La ieşire, tot prostii a făcut. Îmi zic:

“Bine domnule, îl scot, îl tăiem de pe listă, îi găsesc loc de paznic la liber, la o fermă de legume, asta ca să nu îl trimită în Deltă…Bun. Iese. Îmi pupa mâna. Şi după ce a ieşit, s-a dus tot la amantă, nu la nevastă! Atunci am avut o revelaţie: ce drept am eu să mă bag în viaţa unui om? Ia lasă-l Ştefane, să facă ce-o vrea el, că e viaţa lui! Am vrutsă-lajut.L-am angajatdinnou.

vrea el, că e viaţa lui! Am vrutsă-lajut.L-am angajatdinnou. făcuseră şi puşcărie pentru diferite delicte…Şi 23

făcuseră şi puşcărie pentru diferite delicte…Şi

Bun. Şi ruptura când s-a produs? Când aţi renunţat la

funcţiadela stat înfavoareamediuluiprivat? modelul fostelor IAS-uri. Fiecare subunitate

funcţionează ca un centru de profit: siloz, cramă, sector de transporturi. Facem tehnologii, stabilim un plan de venituri şi cheltuieli şi un profit. Din ceea ce depăşeşte 30 la sută, se întoarce la salarii, pentru ca oamenii să aibă un ţel să câştige. Această participare la profit este mai mare decât salariul anual. În felul acesta, fiecaresalariateste deja partener şinudoar angajat. Este, deja,o schimbare dementalitate. Am vrut să contrazic sintagma post-decembristă că dacă munceşti nu ai timp să faci bani. Avem un pachet social puternic. La noi, toţi primesc 100 de kilograme de grâu pe lună, de la Poienaru până la femeia de serviciu! Avem 20 de locuinţe de serviciu, pe chirie modică. Foarte multe familii, pe care ne bazăm,

dramei post-decembriste, am identificat partea de

business. M-am apucat să vând peşte, casa mea era pe

malul Borcei, în 1990. Într-un an, am vândut opt

O vreme am mers în paralel. Ca să supravieţuiesc

Al doilea lucru important, particular Agrofam, pe

tone

de sturion şi 250 de icre negre. Hotelul Intercontinental a fost locul unde am vândut cel mai mult. În toată această perioadă, am avut parte de reclamaţii, m-au chemat la Parchet. Eram deja director

comercial la IAS, plus afacerea privată. Instinctul meu

îmi spunea că trebuie să fac ceva. Mă urcam în

maşina

mea, Lada 1500, regina şoselei, aveam salopetă, plecam cu morunul de 200 de kilograme, îl luam pe gestionarul de la Intercontinental, Ştefan Banu, şi

vindeam peştele. Aşa am câştigat bani mulţi. În '92 am

îi

luat primul tractorcu remorcă. reprezintă osatura noastră. Mulţi care sunt de 10 chiar

şi 15 ani în Agrofam, au şi bonusuri. Foarte important este faptul căviaţalor s-a suprapus peste viaţa noastră. Foarte multe lucruri le-am învăţat. Am fost norocos, sănătos şi cu o familie minunată! M-am înconjurat de oameni oneşti, asta este una dintre abilităţile mele extraordinare! Afacerea trebuie să prospere, dar ea prosperă doar

hectare de pământ.Acum, avem 17 miide hectare. prin oameni oneşti, oameni de calitate. Am angajaţi pe

De ce?

Am constatat că ţăranii îşi umpluseră curţile cu cereale,

iar CAP-urile nu le mai duceau la complexele de porci

şipăsări. După doi ani, am renunţat la peşte.

concurenţa. Cel mai tare am suferit în cei doi ani de lipsa activităţii pe câmp. În '92, am luat primii 140 de

Apăruse

V-amauzitfolosind sintagma“Capitalism sălbatic”. Da, este adevărat. În toţi aceşti ani de capitalism sălbatic am facut două mii de lucruri proaste şi două bune. Un program coerent de investiţii, patrimoniu contabil de 50 de milioane de euro, dar cel mai

important este faptul că am construit un colectiv extraordinar! Asta mi se datorează şi mie, am abilităţi

de a lucra cu oamenii. Sunt apropiat, sunt obiectiv,

fiecare persoană are lucruri bune şi am încredere în oameni. Am o politică de cadre foarte bună. Pe cheltuiala noastră, am şcolit peste 40 de ingineri, jurişti, din foştii lucrători, care s-au întors în societate, acoperind nevoile de dezvoltare.

care îi ştiu de o viaţă. Unii sunt octogenari, dar nu au preţ! Adică, valorează cât nu am eu bani să îi plătesc! Acesta este unul dintre marile secrete ale reuşitei în afaceri!

Cristian DUMITRAŞCU

Conexiuni

Conexiuni Topogeodezia – un domeniu indispensabil pentru agricultur ă Ioan RODINA , Director G eneral Geolink

Topogeodezia un domeniu indispensabil pentru agricultură

Ioan RODINA, Director General Geolink

Infuzia de tehnologie, care a explodat practic de prin 2000, a revoluţionat domeniul şi astfel totul s-a dezvoltat. Gândiţi-vă că s-a făcut trecerea de la teodolit şi carnetul de măsurători la staţiile totale şi receptorii GPS, coroborate cu software-uri de ultimă generaţie!

Dincolo de banii pe care trebuie să-i ai când vrei să începi o afacere, experienţa

Dincolo de banii pe care trebuie să-i ai când vrei să începi o afacere, experienţa de viaţă şi spiritul

întreprinzător au, în foarte multe cazuri, o importanţă şi mai mare. Experienţa personală în cazul directorului

general al firmei Geolink, din Timişoara, este

interesantă şi într-o bună măsură atipică

categoria oamenilor de afaceri de succes, categorie în care Ioan Rodina poate fi încadrat de câţiva ani buni. Pe la 20 şi un pic de ani, era ofiţer de artilerie. Pe la 30, era un foarte apreciat realizator de emisiuni radio la Radio Timişoara, mai apoi a intrat în afaceri, pe piaţa asigurărilor, iar acum, la 40 de ani, este un prosper om de afaceri care contează pe piaţa imobiliarelor, cadastrului şi topografiei. Braşovean de origine, s-a acomodat greu în Banat, datorită climei, tânjind după răcoarea de sub Tâmpa, însă a îndrăgit Timişoara pentru

una foarte

pentru

că este un oraş frumos, dar şi pentru că timişorenii au un spirit practic şi întreprinzător ieşit din comun şi nu au nevoie de multe explicaţii să înţeleagă repede orice, mai ales când este vorba despre oportunităţi de afaceri. Firma Geolink este creaţia sa. Activitatea foarte bogată din primii şapte – opt ani de activitate au propulsat-o între primele firme de profil din judeţ şi din ţară. Ioan Rodina m-a primit, la mijloc de săptămână, în sediul aflat într-o superbă clădire veche din centrul istoric al oraşului, vorbindu-mi printre multele telefoane scurte la care era nevoit să răspundă. Pe lângă domnia sa, câţiva angajaţi. Puţini, m-am gândit la început. Apoi, aveam să aflu că aşa trebuie să fie într-o zi normală în meseria asta, pentru că cea mai mare parte dintre angajaţi era la treabă, în câmp, undeva pe lângă Oradea, unde tocmai derulează o lucrare de cadastrare.

Toată viaţa mi-a plăcut natura, am şi lucrat mult în natură la începuturile mele profesionale. Am devenit inginer topograf, apoi am înfiinţat firma. A fost o conjunctură economică favorabilă, undeva pe la începutul anilor 2000, când lucrările de cadastru s-au dezvoltat în directă legătură cu investiţiile străine masive, care au dus la achiziţionarea de mari suprafeţe de terenuri şi înfiinţarea unor mari exploatări agricole. Conjunctură favorabilă, ziceam. Dacă până în anul 2000 măsurătorile topografice şi geodezice din România erau într-o oarecare inerţie, infuzia de tehnologie care a explodat practic de prin 2000 a revoluţionat domeniul şi, astfel, branşa s-a dezvoltat. Gândiţi-vă că s-a făcut trecerea de la teodolit şi carnetul de măsurători la staţiile totale şi receptorii GPS, coroborate cu software-uri de ultimă generaţie. Putem afirma că a fost un domeniu cu unul dintre cele mai mare boom-uri tehnologice. Dacă vreme de circa 80 de ani s-a mers cam în acelaşi ritm şi cu aceleaşi aparate, în doar aproximativ 15 ani s-a întâmplat o adevărată revoluţie, care a schimbat total datele problemei. Performanţele

din domeniu au cresut exponenţial. De fapt,

revoluţia

IT şi-a spus cuvântul şi în branşa noastră sau, aş putea spune, mai ales în branşa noastră.

După '89, la nivelul conştiinţei individului, proprietatea a căpătat conotaţii noi. Fiecare individ a conştientizat că bucata aceea de pământ este a lui, apartamentul este al lui, casa pe pământ este a lui şi că are nevoie să-şi identifice foarte clar proprietatea şi să şi-o conserve!

Revenind, agricultura se face pe pământ. După '90,

fost

Legile Fondului Funciar, care stau la baza proprietăţii

agricole de astăzi. Înfiinţarea proprietăţii în România s-a

unele dintre legile fundamentale elaborate au

asta

pentru că, până în '89, în România conceptul de

realizat cu ajutorul lucrărilor de cadastru. Şi

de realizat cu ajutorul lucrărilor de cadastru. Şi proprietate era unul abstract întrucât statul era cel

proprietate era unul abstract întrucât statul era cel mai mare proprietar. După '89, la nivelul conştiinţei individului, proprietatea a căpătat conotaţii noi. Fiecare individ a conştientizat că bucata aceea de pământ este a lui, apartamentul este al lui, casa pe pământ este a lui şi că are nevoie să-şi identifice foarte clar proprietatea şi să şi-o conserve. Înţeleg că acesta ar fi şi un moment de început al breslei. Întotdeanuna s-a spus că Banatul e fruncea! Aşa a fost şi în domeniul dumneavoastră? La fel ca în multe alte sectoare, în Banat, meseria aceasta şi domeniul au luat-o puţin înaintea celorlalte zone din ţară, beneficiind şi de un aflux mare de investitori străini care au achiziţionat suprafeţe mari de terenuri pentru agricultură. După cum bine se ştie, Câmpia de Vest este una dintre cele mai fertile zone care beneficiază şi de o climă prielnică. Pe aici este o vorbă care spune că, dacă se scuipă sămânţă, răsare

floarea soarelui din rambleu! Dincolo de glumă, afirmaţia se susţine într-o bună măsură. Revenind la domeniul meu de activitate, după cum spuneam, prezenţa investitorilor străini ne-a dat foarte mult de lucru. Asta ne-a permis să ne dezvoltăm rapid, să ne cumpărăm tehnică şi tehnologie, să investim şi să dăm de lucru la multă lume. Uite aşa, au apărut firme puternice, competitive, capabile să lucreze inclusiv în Uniunea Europeană.

Această dezvoltare accelerată poate ridica şi probleme

loc de

sau, mai bine spus, provocări? Mai există creştere a volumului şi a cifrelor de afaceri?

Sigur că da. În primul rând, este vorba de

finalitate

implementarea cadastrului general, a cărui

o reprezintă identificarea, înregistrarea,

reprezentarea cu planuri cadastrale a tuturor proprietăţilor, indiferent de destinaţie şi proprietar, apoi de implementarea cadastrului de specialitate, creearea unor sisteme informatice geografice, care

să vină în sprijinul administraţie locale şi a entităţilor private - respectiv, mari producători agricoli,

desfăşoară

fermieri, diverse societăţi care îşi

activitatea pe întinderi mari de terenuri. România se află într-o fază incipientă de dezvoltare pe acest

palier, iar standardele

de ridicate în această privinţă.

Uniunii Europene sunt destul

Stând de vorbă cu agricultorii, există o criză şi in ceea ce priveşte resursa umană? De unde vă luaţi această resursă?

Din fericire, în zona de Vest, respectiv în Timişoara, pepiniera de specialişti este reprezentată de cele

două facultăţi de specialitate din cadrul Politehnicii şi

din Agronomie. Anual, cele două instituţii scot un

număr semnificativ de specialişti, din rândul cărora ne selectăm şi noi angajaţii. Evident că formarea unui inginer complet continuă după absolvirea facultăţii şi

putem spune că abia după doi ani devine un specialist format. Dincolo de oamenii depre care v-am întrebat, care sunt instrumentele specifice, fără de care un inginer topogeodez, topograf nu poate să-şi exercite meseria? Care sunt piesele de specialitate cu care vă mândriţi la Geolink? Noi în firmă lucrăm pe o platformă integrată TRIMBLE şi avem de la staţii totale de ultimă generaţie S6, până la receptori GPS cu dublă frecvenţă (L1, L2) R 8. Aparatura din dotare ne permite să oferim servicii de înaltă calitate, operând cu echipamente performante, echipamente electronice de mare precizie, software şi aplicaţii de proiectare de ultimă generaţie, precum şi platforme utilizate pentru baze de date asociate, de tip GIS.

GIS înseamnă, mai pe înţelesul tuturor, următoarea situaţie: dai un click pe o parcelă de teren reprezentată grafic şi afli instantaneu tot ce te interesează!

GIS - Sistemul Informatic Geografic - reprezintă un pas înainte pentru orice entitate care are de gestionat resurse care prelucrează informaţii distribuite spaţial, iar pentru agricultori poate fi soluţia unui management foarte eficient, în condiţiile în care permite gestionarea unor suprafeţe mari de teren în timp real, cu resurse minime. Datorită informaţiilor asociate hărţilor tematice (referitoare la proprietate, culturi agricole, tipuri de îngrăşăminte folosite, respectiv pesticide etc.), GIS înseamnă, mai pe înţelesul tuturor, următoarea situaţie: dai un click pe o parcelă de teren reprezentată grafic şi afli instantaneu tot ce te interesează: ce cultură s-a semănat, ce producţie am avut în ultimii ani pe parcela respectivă, poţi să vizualizezi dacă cineva îmi lucrează parcela respectivă şi poziţia exactă a utilajului în teren, dacă

pe acesta avem instalat un sistem de navigaţie interconectat cu GIS, pe care îl exploatez. Cu alte cuvinte, se pot dezvolta aplicaţii care îmi pot oferii, în timp real, toate tipurile de informaţii de care am

nevoie despre un teren. seriozitatea, competitivitatea şi profesionalismul îşi

Sunteţi pregătiţi şi aveţi specialişti care pot implementa GIS ? Este unul dintre domeniile noastre de activitate în care ne-am dezvoltat şi avem clienţi care beneficiază de expertiza noastră în implementare şi dezvoltare în această direcţie. Clienţii noştri fermieri, care au implementat deja un astfel de sistem, au realizat beneficiile aplicării acestuia, care s-au răsfrânt în reducerea cheltuielilor de personal, dar mai ales a consumului de timp şi în managementul business- ului.

Sunt absolut convins că perioada pe care o traversăm acum ne va determina să avem o altă abordare a fenomenului muncă

absolut convins că perioada pe care o traversăm, acum, ne va face să avem o altă abordare a fenomenului muncă. Lucrurile care nu au un fundament solid, treptat, treptat, vor dispărea, iar

vor pune amprenta asupra vieţii noastre de zi cu zi. Nu vom putea face faţă concurenţei din Uniunea Europeană dacă nu vom schimba din temelii modul de a gândi şi de a face afaceri.

schimba din temelii modul de a gândi şi de a face afaceri. Ca om de afaceri,

Ca om de afaceri, cu o experienţă de peste 10 ani într-o piaţă aflată în plină dezvoltare, cum vedeţi viitorul României în următorii ani şi dacă puteţi să vă pronunţaţi în privinţa agriculturii în acest context? Sincer, privesc cu optimism perioada care urmează, deşi criza economică a afectat extrem de puternic sectorul privat, care a fost nevoit să treacă la

concedieri masive, reduceri de cheltuieli, pe scurt

fost nevoit să supravieţuiască. Evident că s-au produs

mutaţii puternice la nivelul mentalităţii atât

patronatului, cât şi a angajaţilor. Practic, după euforia care ne-a cuprins pe toţi în perioada 2004 -2007, a

trebuit să revenim cu picioarele pe pământ, să

ne

Şi cu agricultura, cum va fi? Cum vedeţi traiectoria ei în următorii ani? Cred că, din fericire, Dumnezeu ne-a binecuvântat

a cu resurse foarte mari în acest domeniu, de care noi trebuie să profităm. Nu suntem nici japonezi să

a facem cipuri, nici nemţi să facem maşini Mercedes, fiecare trebuie să-şi găsească locul potrivit într-o economie care se globalizează tot mai mult. Potenţialul agricol pe care îl avem este uriaş, şi dacă ţara asta va ajunge o ţară prosperă, agricultura va avea o pondere semnificativă!

dăm seama că trebuie să regândim atât business-uri cât şi managementul acestora, de multe ori chiar să

ne reinventăm pentru a putea depăşi această perioadă dificilă. Optimismul meu are la bază, în primul rând, nevoia de dezvoltare a României. Sunt

Cristian DUMITRAŞCU

Conexiuni Dorel Lăcătuş , Director General ELIRE Ca antreprenor în agricultur ă , trebuie s

Conexiuni

Dorel Lăcătuş, Director General ELIRE

Ca antreprenor în agricultură, trebuie să-ţi asumi riscuri controlate. Dacă ai sistem de irigaţii, poţi preveni efectele secetei. Dacă nu ai acest sistem de irigaţii, sau dacă sunt inundaţii, grindină sau incendii, poţi să deţii controlul încheind o asigurare la timp.

O firmă de brokeraj împreună cu o firmă de training

pentru viitorii antreprenori este afacerea la care s-a

gândit un român întreprinzător de 40 de ani, din

Bucureşti. Aparent o acţiune cu multe riscuri, luând în calcul economia care îşi întârzie aiuritor relansarea, ori sutele de firme din domeniul asigurărilor, care au căzut

ca spicele… A pornit de la premisa optimistă că oamenii

s-au obişnuit deja cu recesiunea şi că au puterea şi înţelepciunea să o ia în calcul şi să meargă mai departe. Dintr-un spirit civic, aşa cum rar se mai întâlneşte la micii întreprinzători, a organizat, pe bază de voluntariat, cursuri de antreprenori pentru copiii de până la 14 ani,

pentru că, mi-a mărturisit, “este un act de echitate, de întoarcere cu faţa către viitorul unei societăţi în care şi noi ne-am format la rându-ne, societate care merită un viitor sănătos. Şi sănătatea societăţii de mâine înseamnă că cei mici de astăzi, care ne vor plăti nouă pensiile, să fie corect formaţi şi responsabili faţă de ceea ce înseamnă lumea economică, în ansamblul ei, raportaţi la ce este în jur, aşa cum se raportează fiecare la propria familie. Pentru că, nu-i aşa, noi cu toţii în această ţară suntem finalmente o mare familie, care trebuie să funcţioneze pe baze sănătoase!”

Domnule Dorel Lăcătuş, aţi lansat afacerea în plină criză şi se pare că nu aţi pierdut pariul. Sunteţi pe piaţă, motoarele merg în plin, sediul firmei dumneavostră de aici, din Centrul Istoric al Capitalei, vă oferă posibilitatea să fiţi conectat la un mecanism foarte rapid şi dinamic, precum este cel al asigurărilor. De ce acest training pentru antreprenori lângă afacerea din asigurări?

responsabilitate. Am pornit de la ideea că, dacă îţi merge bine, trebuie să împarţi binele şi cu cei din jur. Sunt un tip idealist. ELIRE din franceză, iar E-ul care nu se citeşte este semnificaţia educaţiei. În ceea ce facem, punem accent pe educaţia antreprenorială. S- a creat un întreg concept, fără să fiu mistic, numele a venit cumva către mine.

fără să fiu mistic, numele a venit cumva către mine. Cum aţi început? Companiile au fost

Cum aţi început? Companiile au fost înfiinţate în octombrie 2008. Am hotărât să caut un protector al companiei - Sfântul Andrei. Aşa se face că lupul, prezent în conceptul nostru de imagine, are strânsă legatură cu Sfântul Andrei. Compania de training, după cum vă spuneam, prima deschisă, funcţionează din 2008 până în prezent. Compania de brokeraj am pornit-o anul trecut şi am hotărât să încep afacerea cu brokerajul, considerând că ipoteticii clienţi s-au obişnuit şi cu ideea de criză şi cu toate neajunsurile care decurg din ea. Viaţa merge mai departe şi omul trebuie să-şi vadă de planurile lui

ELIRE - ENERGIE - LIBERTATE - INDEPENDENŢĂ FINANCIARĂ ŞI RESPONSABILITATE SOCIALĂ

Am înfiinţat mai întâi compania de training şi apoi pe cea de brokeraj, chiar dacă vi se poate părea ciudat .Am dat drumul mai întâi doar trainingului, pentru că mi s-a părut mai oportun la momentul respectiv, având de gând să intru imediat şi în business-ul de asigurări, pentru că am o experienţă în domeniu de 12 ani, iar această expertiză nu este de neexploatat. Aţi ales un cuvânt în franceză… Fiecare literă are semnificaţia ei, dar în română! E, de la energie. Pentru a fi antreprenor, în general, dar şi broker, în speţa noastră, este clar o chestiune de energie, trebuie să fii o persoană energică. Sunt caracteristici clare pentru meseria noastră. Este o meserie care nu se poate face uşor, dar oamenilor,

care se apucă de aşa ceva, le place libertatea. Aceasta

este semnificaţia celei de a doua litere, L. Apoi I, de

la

independenţa financiară, pentru că e o preocupare mai veche a mea. Când am hotărât să am propria companie, am facut-o pentru a obţine această

independenţă financiară. O companie care

funcţioneze şi dacă sunt prezent şi dacă nu. Mergând

mai departe în decriptarea lui ELIRE, R vine de la

să

şi să funcţioneze după noile coordonate economice .

socio-

să funcţioneze după noile coordonate economice . socio- Rep: Mi-aţi atras atenţia pentru că aţi declarat

Rep: Mi-aţi atras atenţia pentru că aţi declarat deschis că vizaţi piaţa agriculturii, care vi se pare o zonă cu mare potenţial, chiar şi pentru dumneavostră, deşi poate ar fi

fost comod să rămâneţi la zona urbană,

care, în mod natural, ajungeţi mai lesne… …Eu cred că între domeniul nostru principal de activitate şi agricultură sunt cel puţin trei conexiuni. Prima ar fi că atât agricultura românească, cât şi piaţa asigurărilor au un potenţial uriaş de dezvoltare. Pentru piaţa asigurărilor există actualmente 16 milioane de viitori pensionari, de la copii abia născuţi, până la oameni de 50 de ani, care au nevoie de o soluţie, mai devreme sau mai târziu. Apoi, gândiţi-vă la piaţa paralelă a asigurărilor de sănătate. Vor fi alte 10 milioane de oameni care nu reprezintă doar o

la oamenii la

sumă ipotetică, dacă ne gândim la faptul că, în Europa, sistemul public de asigurări de sănătate va trece către sistemul privat de asigurare. Şi asta este, de fapt, o consecinţă a îmbătrânirii populaţiei, iar asta se poate vedea limpede şi la noi. Am citit mai demult în Ziarul Financiar că pământul roditor al Romaniei ar putea hrăni, la o adică, circa 80 de milioane de locuitori. La un calcul simplu, 75% din producţie ar putea pleca la export, ceea ce mi se pare extraordinar, ca potenţial. Revenind la cele trei conexiuni, cea de-a doua este legată de faptul că şi în asigurări, dar şi în agricultură, funcţionează doar companii private. Tot la acest capitol este şi o similitudine reprezentată de interesul şi implicarea reală a investitorilor străini, de- o parte şi de alta, ceea ce confirmă potenţialul despre care vorbeam. Aici mai este un lucru interesant, aceste companii private sunt conduse de antreprenori, lăsând la o parte specificul domeniului - atât un antreprenor broker de asigurări, cât şi un antreprenor fermier îşi dezvoltă afacerea folosind ştiinţa managementului şi arta vânzării pentru a obţine rezultatele aşteptate. Iar ştiinţa managementului presupune şi gestionarea riscurilor. Atât companiile din agricultură, cât şi companiile din asigurări, lucrează cu riscul. Ca antreprenor în agricultură trebuie să-ţi asumi riscuri controlate. Dacă ai sistem de irigaţii, poţi preveni efectele secetei. Dacă nu ai acest sistem de irigatii, sau dacă sunt inundaţii, grindină sau incendii, poţi să deţii controlul încheind o asigurare la timp. A treia conexiune este una specială, care ar putea fi creată împreună cu antreprenorii din agricultură. Eu, ca un antreprenor din afara agriculturii, prevăd că toate companiile de profil se vor confrunta, într-un viitor apropiat, cu o lipsă acută de tineri specialişti în domeniu. Mă gândesc să construim împreună un proiect de educaţie antreprenorială, dedicat copiilor

între nouă şi 14 ani, care învaţă în şcolile din mediul rural. Poate că unii oameni cred că ar fi, în mod normal, o obligaţie a statului să dezvolte un asemenea demers, însă eu vin şi spun că, dimpotrivă, companiile private, direct interesate de dezvoltarea regiunilor de interes din agricultură, trebuie să vină în întâmpinarea tinerilor, adică în întâmpinarea viitorilor specialişti în domeniu. De pildă, o companie ar trebui să aibă un plan pe termen lung, care să includă dezvoltarea unei noi generaţii de specialişti, adică să se implice în crearea unui cadru favorabil reţinerii tinerilor acasă, în mediul rural. Lucrul acesta poate fi făcut prin dezvoltarea unor proiecte de educaţie antreprenorilă pentru copii, prin oferirea de burse de către aceste companii pentru copiii care işi continuă

studiile în liceele şi facultăţile de profil şi prin oferirea unor angajamente de muncă după finalizarea studiilor. Aici vin şi cu o propunere către antreprenorii din agricultură. Noi, cei din grupul

ELIRE, să ne punem la dispoziţie

acumulată în lucrul cu copiii între nouă şi 14 ani,

pentru că trebuie să vă spun, organizăm aici, de mai

mult timp, cursuri de educaţie

pentru copii. Aceste cursuri îi invaţă pe cei mici cum se stabilesc obiective, cum se lucrează cu un buget de venituri şi cheltuieli, ce înseamnă profit, ce înseamnă progres şi credeţi-mă, vă spun din experienţă că un copil care a trecut printr-un asemenea curs este mult mai bine pregătit pentru piaţa muncii. Eu propun doar un model, putem aplica astfel de cursuri oriunde ar fi nevoie de ele, în zonele de interes pentru companiile din agricultură, acolo unde sunt copiii care mâine vor lucra pentru ele. În concluzie, colaborarea cu agricultorii poate funcţiona perfect, cel puţin pe două planuri: pe partea de asigurări, pentru că ne putem implica să le oferim soluţii de gestionarea riscurilor şi, un alt plan, pe partea de investiţie în om. Chiar dacă sună, poate, un pic pompos, este absolut necesar să avem grijă de viitorul companiilor noastre, asigurându-ne că

antreprenorială

experienţa

p r e n o r i a l ă e x p e r i

principala resursă de care au nevoie afacerile de orice fel, resursa umană, va fi pregătită să preia conducerea mâine, prin implicarea noastră de astăzi în procesul lor de formare. Eu sunt un optimist incurabil, gândesc pozitiv. Dacă ne vom uni forţele şi vom vrea să muncim, dacă vom privi ţara asta ca pe casa noastră, unde lucrurile trebuie să funcţioneaze în armonie, va fi bine. Le doresc tuturor celor care citesc în revista dumneavoastră acest articol să le meargă totul din plin şi să aibă parte de sănătate şi voie bună.

Cristian DUMITRAŞCU

acest articol să le meargă totul din plin şi să aibă parte de sănătate şi voie
Vinovaţii fără vină Fără iluzii Domne' nu vrei, mai bine, s ă nu te mai

Vinovaţii fără vină

Fără iluzii

Domne' nu vrei, mai bine, să nu te mai chinui şi să reziliezi direct contractul de finanţare? Că, oricum, nu îţi avizăm dosarul. Pe noi nu ne interesează ce spuneţi, noi oricum aplicăm procedura în funcţie de client şi în cazul ăsta faceţi ce vă spun eu.

Elena NEACŞU

Pentru că aici oamenii ocupă rolul principal, nu trebuie să ocolim, să marginalizăm nicio categorie, iar cei care spun aceste fraze fac parte din viaţa noastră. Mai mult decât atât, într-o ţară în care ne plângem de blocaj, de criză, de recesiune etc., ne scapă un lucru esenţial. Acela că ne blocăm singuri, ne dăm cu stângul în dreptul şi că noi suntem poporul care a dus pe culmi de glorie celebra "să moară capra vecinului". Devenim, cu o ciclicitate uimitoare, conştienţi că merităm mai mult. Ne uităm cu invidie şi admiraţie la alte state europene. Ne întrebăm, ocazional, noi de ce nu suntem la acelaşi nivel de dezvoltare? Destule întrebări existenţiale, nu-i aşa? Dincolo de numărul relativ de posibile răspunsuri, există o realitate pe care refuzăm să o privim în ochi. Aceea că totul începe şi se sfârşeşte cu oamenii. Că ar trebui să ne

am

sfâr ş e ş te cu oamenii. C ă ar trebui s ă ne a m

se învaţă in timp şi că noi am avut parte de o Primăvară grea a democraţiei. Ştiu că suntem un popor sentimental, mai puţin raţional şi disciplinat. Ştiu că este imensă tentaţia fiecărui individ de a-şi manifesta fărâma de putere. Dar, înainte de toate şi pe înţelesul tuturor, gândiţi-vă unde v-aţi situa dacă iadul ar exista? Dacă iadul chiar ar exista

privim în oglindă şi să ne întrebăm zilnic dacă noi

făcut ceva pentru a avansa, măcar la nivel de individ.

Funcţionarul de la începutul articolului este real şi se regăseşte în fiecare dintre noi. Acţionează abuziv,

intenţionat sau nu, fără să gândească, în primul

că suntem dependenţi unii de alţii şi, în al doilea rând,

Ar

trebui să învăţăm să ne punem măcar pentru o clipă şi în pielea celuilalt. Ştiu că democraţia este o lecţie care

că mâine el ar putea să fie tratat la fel în altă parte.

rând,

Vinovaţii fără vină

Vinovaţii fără vină Vina de a te fi n ă scut la sat M ă numesc…

Vina de a te fi născut la sat

Mă numesc… De fapt, numele meu nu contează. Ar putea să mă cheme oricum: Ana, Maria, Vasile, Ion. Satele noastre au fost şi sunt încă populate de oameni purtând aceste nume.

Mă numesc… De fapt, numele meu nu contează. Ar putea să mă cheme oricum: Ana, Maria, Vasile, Ion. Nume simple, româneşti, folosite de părinţii noştri, de bunici, străbunici, din moşi-strămoşi. Satele noastre au fost şi sunt încă populate de oameni purtând aceste nume. Oameni care se nasc într-un

spaţiu ce îi condamnă la stagnare, la involuţie chiar. M- am născut la sat. Am crescut la sat. Astăzi trăiesc la

acolo. Să

sau

oraş. Aş fi vrut să trăiesc la sat. Să am ce face

am cum să mă dezvolt acolo şi să nu fiu obligat

obligată să-mi părăsesc familia, colţul de grădină,

răsăritul de soare. Poate că sună nostalgic, poate cine citeşte aceste

rânduri gândeşte că satul românesc e un paradis pe pământ, iar la noi, cei născuţi acolo, nişte super norocoşi!!! Nu, nu e nostalgie, sau nu e doar nostalgie.

E şi frustrare, neputinţă, gustul amar al sudorii,

amintirea îngheţată a drumului interminabil către şcoală, lupta pentru fiecare zi de şcoală, lupta pentru păstrarea speranţei că putem scăpa de acolo. Exact. Scăpare este cuvântul. Satul românesc nu mai este

imaginea idilică din poveştile lui Creangă, iar noi nu am fost niciodată copilul a cărei singură grijă era scăldatul

la râu. Pentru noi, viaţa acolo este o încrâncenare

pentru supravieţuire. Este încercarea de a nu te siii

vinovat pentru că te-ai născut la sat. Este ascunderea uşoarei stinghereli pe care o simţi atunci când mergi la Ana, Maria, Vasile, Ion, Gheorghe şi alţi nenumiţi

oraş îmbrăcat simplu cum ne-au învaţat pe noi parinţii

şi nu după ultima modă

Este

revolta pe care o simţim

atunci când ne dăm seama că cei mai mulţi dintre noi mânaţi de nevoi au inchis ochii, au scrâşnit din dinţi şi s-au lăsat jigniţi de gesturile altora, de autosuficienţa lor care ne-au jignit demnitatea şi inteligenţa

Nici nu ştiu ce să zic

dacă

era mai bine în vremurile

pe care mi le povestea bunicul, de capitalism

interbelic înfloritor, ori în vremurile de astăzi, în

capitalismul ăsta sălbatic

La

comunişti nici nu vreau

să mă gândesc, deoarece mi-au băgat neamurile în

puşcărie fiindcă nu au vrut în colectivă

Cu toate că,

din multe puncte de vedere, era mai bine atunci Cei

mici aveau, din câte am auzit, mai multe şanse de a

evolua, de a învăţa, de a se ajunge

Acum

noi ce

avem? Un sentiment de vinovăţie pentru că suntem

născuţi la sat

Avem

gratis modele strâmbe, pe care

toţi tinerii de vârsta mea din comună le văd pe la

televizor, iar cei mai adulaţi sunt maneliştii? Ce ţară o mai fi şi asta? Nu avem gaze şi drumuri normale pe la noi la sat, în schimb avem programe tv, pe care cei de

la oraş le evită demult

Poate

cu un pic de noroc om

scăpa din fundul ăsta de găleată

Dar copilaria pe care

ne-am pierdut-o pe aici prin mirificul sat românesc, pe asta cine ne-o mai dă înapoi?

S ă dăm o şans ă copiilor din Glodeanu ! CONT: RO33CECEBZ2808RON0782502 Deschis la CEC,

Să dăm o şansă copiilor din Glodeanu ! CONT: RO33CECEBZ2808RON0782502 Deschis la CEC, Sucursala Glodeanu Siliştea Titular cont: Tudor Marian

Vă aşteptăm şi la RomAgroTec 2012: 24-28 mai, tot aici.
Vă aşteptăm şi la
RomAgroTec 2012:
24-28 mai, tot aici.
Web-site: www.romagrotec.ro E-mail: agrofin@agrofin.ro
Web-site:
www.romagrotec.ro
E-mail:
agrofin@agrofin.ro
S.C. GEOLINK S.R.L. TOPOGRAFIE – CADASTRU – GEODEZIE – URBANISM – PROIECTARE Str. Gheorghe Doja,
S.C. GEOLINK S.R.L. TOPOGRAFIE – CADASTRU – GEODEZIE – URBANISM – PROIECTARE Str. Gheorghe Doja,
S.C. GEOLINK S.R.L.
TOPOGRAFIE – CADASTRU – GEODEZIE – URBANISM – PROIECTARE
Str. Gheorghe Doja, Nr.5, Timişoara, România
Telefon: 0256-499.161 Fax: 0256-499.161
E-mail: office@geolink.ro Web: www.geolink.ro