Sunteți pe pagina 1din 78

Drept civil (C1)

1

8 noiembrie 2005

Cap. 1

CONTRACTE

1.Contractul de vânzare-cumparare

Deşi nu este cel mai vechi contract, totuşi contractul de vânzare-cumparare este cel mai răspâdit. Este cel mai reglementat contract. Codul civil constitue sediul principal al materiei contractului, conţinând numeroase reglementări, consacrându-i întreg Titlul III, Cartea a III-a despre diferite moduri prin care se dobândeşte proprietatea, pespectiv art.1294-1404. În afara C. civ.,o serie de alte acte, norme speciale, reglementează anumite moduri, anumite categorii de vânzari pe care le vom analiza pe parcurs. Esta vorba de exemplu de vănzarea de locuinţe construite din fondurile statului, reglementate prin Decr. Lg. Nr.61/1990 şi lg. 85/1992, vănzarea terenurilor reglementată prin lg.54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor, vănzarea autoturismelor regl. prin H.G. 610/1992.

Noţiune : conform art. 1294 C.civ. vânzarea-cumpararea este o convenţie prin care două parţi se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietarea unui lucru şi aceasta a plăti celei dintâi preţul lui. Aceasată definiţie nu este întotdeauna exacta, fiind totodată şi incompletă.Astfel, pe de o parte, transferarea proprietaţii operează în principiu prin simpla exprimare a consimţământului, dar acest transfer nu reprezintă totodată o obligaţie aparte a vânzatorului.În afară de dr. de proprietate asupra unui bun, pot fi transmise prin intermediul acestui contract şi alte drepturi reale sau de creanţă. Astfel, art.534 evocă vânzarea dr. de uzufruct (art. 1391-

2

1392) care se referă la vânzarea creanţelor şi a altor dr. incorporale; art. 1399 priveşte vânzarea unei moşteniri ce include o universalitete de drepturi şi obligaţii.

Art. 1402 se referă la vânzarea unor dr. litigioase, dr. de superficie şi

altele.

Caractere judiciare

a) vânzarea-cumpărarea este un contract sinalagmatic în înţelesul că se că

se caracterizează prin reciprocitate şi prin îndeplinirea obligaţiilor ce le revin părţilor.

Vânzătorul are obligaţia de a preda bunul şi de a-l garanta pe cumpărător iar acesta din urmă de a plăti preţul convenit, de a ridica bunul şi a plăti cheltuielile vânzarii. Fiecare din obligaţiile uneia din părţi îşi are izvorul în contractul de vînzare-cumpărare.

b) vânz.-cump. este un contract cu titlu oneros -fiecare parte urmareşte

relizarea unui interes material: vânzatorul-preţul; cumpărătorul-bunul.

c) vânz.-cump. este un contract comutativ în general –existenţa şi

întinderea obligaţiilor este cunoscută încă de la momentul încheierii contractului, nedepinzând de un moment viitor şi incert. Dacă părţile convin, contractul poate avea

caracter aleatoriu cum e cazul unei recolte viitoare sau a unui dr. litigios.

d) este un contract consensual întrucât pt. valabilitatea sa este suficient

consimţământul celor două părţi. Vânzarea-cumpărarea este deci un contract care se

încheie solo consensum.El nu este nici solemn şi nici grav. O dată ce părţile s-au înţeles asupra lucrului şi preţului deşi lucrul nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat, contractul este valabil încheiat. De la regula consensualismului există câteva excepţii consacrate în legi speciale: ex. vânzarea autoturismelor, terenurilor care se încheie de cele mai multe ori în formă autentică.

e) este un contract translativ de proprietate din momentul încheierii lui. În

3

art.1925 (1) prevede că proprietetea este de drept strămutată la cumpărător îndată ce părţile s-au înţeles asupra lucrului şi asupra preţului deşi lucrul încă nu se va fi predat şi

preţul nu se va fi numărat. Art. 971 C. Civ. prevede că în contractele ce au ca obiect translaţia proprietaţii sau a unui alt drept real, proprietatea sau dr. se transmite prin efectul consimţământuluipărţilor iar lucrul rămâne în rizicopericolul dobânditorului chiar atunci când nu i s-a facut tradiţiunea. În dreptul român ca şi în alte legislaţii moderne, prin însăşi exprimarea consimţământului se produce cel mai important efect şi anume transferul proprietaţii de la vânzător la cumpărător şi o dată cu aceasta transferul riscurilor chiar dacă bunul nu s-a predat şi preţul nu s-a plătit. Potrivit regulilor generale, riscul pieirii lucrului este suportat de proprietar. Dacă vânzătorul reuşeşte să dovedească că deşi nu a predat lucrul, această executare nu îi este imputabilă, ne vom afla în situaţia cazului fortuit când începe să funcţioneze teoria riscului pieirii. Dacă a fost dovedită cauza străină, vânzătorul va suporta riscurile numai dacă a fost pus în întârziere cu privire la obligaţia de a preda lucrul portivit art. 1074 (2)C. civ. La această regulă se mai adaugă si situaţia imobilelor la care se cere îndeplinirea formelor de publicitate imobiliară pt. opozabilitate faţă de terţi a înstrăinării.

Condiţii de validitate ale contractului de vânz.-comp.

Pentru validitatea contractului de vînz.-cump. se impune respectarea aceloraşi condiţii generale de validitate pe care art. 948, 969 C.civ. le prevăd pentru orice convenţie şi anume: consimţămănt, capacitate, obiect, cauză. Aceste condiţii diferă în funcţie de obiectul contractului de vânz.-cump. în care sens judecătorul a prevăzut uneori unele condiţii speciale. 1)Capacitatea de exerciţiu – în principiu încheierea unui contract de vânz.-cump. reprezintă un act de dispoziţie şi de aceea se cere îndeplinită condiţia capacităţii depline de exerciţiu pentru ambele părţi.

4

Pentru persoanele lipsite de capacitatea de exerciţiu sau pt. cele cu cap. de exerciţiu restrânsă pot încheia contract de vânz.-cump. numai prin reprezentant legal sau cu încuviinţarea acestuia la care se adaugă cerinţa autoritaţii tutelare. 2) Capacitatea de folosinţă potrivit art.1306 C. Civ. pot cumpăra si vinde toţi cei cărora nu le este oprit de lege. Deci în privinţa încheierii contr. de vânz.-cump. regula este capacitatea iar incapacitatea este excepţia. Scopul instituirii unor incapacităţi este fie acela de a ocroti interesele generale ale societăţii, fie acelea de a ocroti pe terţi. În raport de scopul incapacitaţii se va determina şi sancţiunea aplicabilă. Contr. de vânz.-cump. încheiat cu încălcarea incompatibilităţii va fi sancţionat fie cu nulitatea absolută atunci când s-a urmarit ocrotirea unui interes general, fie cu nulitatea relativă daca s-a urmărit protecţia unei persoane sau a unui cerc restrâns de persoane. Incapacităţi speciale

a) – vânzarea între soţi este interzisă(art. 1307 C.civ.) acest art. vizează atât vânzările reale dintre soţi cât şi pe cele simulate prin interpunere de persoane. Înrucât donaţia dintre soţi potrivit art. 937 e revocabilă, legiuitorul a urmărit preîntâmpinarea unor contracte de vânz.-cump. simulate. Scopul interdicţiei este şi acela de a împiedica fraudarea intereselor moştenitorilor rezervatari ai soţilor, ai beneficiarilor donaţiei precum şi ale creditorilor soţilor. Interdicţia nu se aplică viitorilor soţi şi nici concubinilor sau personelor logodite. Sancţiunea acestei interdicţii constă în nulitatea relativă a contr. de vânz.-cump. acţiunea în anulabilitate poate fi introdusă de oricare dintre soţi, de moştenitorii lor sau de creditori. Fiind o nulitate reletivă i se aplică regimul juridic comun al nulităţii şi anume: poate fi acoperită prin confirmare, este prescriptibilă in termen general de trei ani.

b) Tutorii nu pot cumpăra bunurile aflate sub tutela lor atâta timp cât socotelile nu au fost incheiate (art. 1308 punct 1 C. Civ.)

5

d) Administratorii bunurilor statului, comunelor,oraşelor,judeţelor nu pot cumpăra bunurile aflate în administraţia lor. (art.1308 punct 2)

e) Funcţionarii publici şi cei din comisiile de licitaţie nu pot cumpăra bunurule statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale care se vând prin mijlocirea lor (art.1308pct.4). Sancţiunea nerespectării acestor interdicţii constă în nulitatea

relativă.

f) Judecătorii, procurorii şi avocaţii nu pot cumpăra conform art.1309 C. Civ. , nu pot deveni cesionari de drepturi litigioase în circumscripţia Curţii de Apel în care-şi desfăşoară activitatea. În cazul judecătorilor Îaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie interdicţia se referă la întreg teritoriul ţării.

g) O altă incompatibilitate de cumpărare e prevăzută în art.2 al.3 din lg.54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor.

h) Persoanele insolvabile nu pot cumpăra bunurile imobile care se vând prin licitaţie publică(art. 535 C.pr.civ.)

i) Cetăţenii străini, apatrizii nu pot dobândi dr. de prop.asupra terenului.

3)Obiectul contractului de vânz.-cump. – potrivi art.962 C. Civ. obiectul convenţiilor este acela la care părţile se obligă . Sintetizând la contr. de vânz.-cump. convenţia sinalagmatică, obiectul este dublu : pe de o parte prestaţia vânzătorului în privinţa lucrului şi pe de altă parte prestaţia cumpărătorului în ceea ce priveşte preţul. Lucrul vândut( condiţii) :

a)- lucrul să existe – art. 1311C.civ. prevede că dacă în momentul vânzării lucrul era

pierit în tot vânzarea e nulă; portivit art. 965 C. Civ. lucrurile viitoare pot forma obiect al obligaţiei.

b)- lucrul să fie în circuitul civil- potrivit art.1310 C.civ. toate bunurile care sunt în

comerţ pot fi vândute afară numai dacă o lege opreşte aceasta. Potrivit art. 963 C. Civ.

numai lucrurile care sunt în comerţ pot fi obiectul unui contract. Prin urmare, toate bunurile aflate ăn circuitul civil pot forma obiect al contractului de vânz.-cump, excepţiile fiind de srictă interpretare.

6

c)- lucrul să fie determinat sau determinabil; sancţiunea( art. 964-968) încălcării acestei obligaţii e nulitateta absolută. d)- bunul individual determinat să fie proprietatea vânzătorului. Neîndeplinirea acestei obligaţii pune în discuţie problema vânzării lucrului altuia. Preţul – e principalul obiect al contraprestaţiei cumpărătorului. Pt. validitatea unei convenţii se cere ca preţul să îndeplinearscă următoarele condiţii:

a)- să fie stabilit în bani; b)- să fie determinat sau determinabil- această cerinţă e prevăzută în art. 1303 C.civ. şi ea presupune că la data încheierii contractului părţile să fi convenit asupra cuantumului. c)- preţul să fie sincer şi serios- prin preţ sincer se înţelege că el trebuie să corespundă realităţii, adică să fi fost stabilit cu intenţia relă de a fi cerut şi plătit iar nu fictiv. În cazul în care preţul e simulat contractul este nul ca vânzare-cumpărare dar poate fi valid ca donaţie deghizată cu condiţia de a îndeplini cerinţele pt.validitatea donaţiei. Legea cere în art.1303 ca preţul să fie serios ceea ce înseamnă ca el să nu fie derizoriu, foarte mic in raport cu valoarea bunului. Dacă se constată că preţul fixat de părţi a fost derizoriu, contr. este nul absolut. Dacă însă preţul este inferoir valorii reale a bunului fară a fi derizoriu, în dreptul nostru se admite acţiunea în resciziune pentru leziune ca o măsură de protecţie a minorului cu capacitatet de exerciţiu restrânsă care a încheiat actul de vânz.-cump. singur fără încuviinţarea reprezentanţilor lor legali sau a autoritaţii tutelare. Majorul nu are deschisă acţiunea în anulare pt. leziune. 4)Cauza - potrivit reglementărilor generale aplicabile contractelor, obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect.( art. 96)

Efectele conractului de vânzare-cumpărare

Obligaţiile vînzătorului – pt. a-şi produce efectele voinţei părţilor, contractul trebuie să cuprindă clauze clare. Dacă părţile nu au prevăzut nimic sau voinţa lor este

7

greu de dedus, se pune problema interpretării clauzelor. De regulă, în materie de obligaţii potrivit art.983 C. Civ. orice clauză obscuă se interpretează în favoarea debitorului. La vânz.-cump. însă C. Civ. prevede prin art.1312 o altă solutie şi anume:

după ce stabileşte sarcina vânzătorul de explica cu claritate obligaţiile ce-i revin, în aliniatul 2 prevede că orice clauză îndoielnică din contr. se interpretează în contra vânzătorului. Obligaţiile fixate prin lege în sarcina vânzătorului constă în aceea de predare a lucrului vândut. Predarea bunului vizează nu doar bunul ci şi accesoriile necesare folosirii lui. Portivit art. 1326, vânz. e obligat să predea lucrul vândut în măsura determinată prin contract. Dacă e un bun individual determinat, el se va preda în starea în care se găseşte la încheierea contr. Dacă bunul este de gen ori este vorba de un bun viitor, predarea se va face în cantitatea, calitatea ori alte criterii prevăzute în contr. predarea imobilelor se va face remiterea cheilor şi a actelor de proprietate. Bunurile mobile se predau fie prin trediţiune, fie prin predarea cheilor clădirii în care se află iar bunurile incorporale prin remiterea titlurilor care le conţin. Fructele percepute după momentul transferării dr. de proprietate trebuie pecepute şi predate o dată cu bunul vândut în lipsă de stipulaţie contrară.

Locul şi data predării – dacă părţile nu s-au înţeles potrivit art. 1319, predarea trebuie să se facă la locul unde sa află lucrul vândut în timpul vânzării. Cheltuielile de predare cad în sarcina vânzătorului( respectiv cele de măsurare, numărare, cântărire etc.) iar cele de ridicare( încărcare, transport, descărcare), în lipsa unei stipulaţii contrare, sunt în sarcina cumpărătorului.(art. 1317) Conservarea bunului – o dată ce lucrul e pus la dispoziţia cumpărătorului, acesta are deseori un anumit timp pt. a veni să-l ridice. De aceea se pune problema conservării bunului fie că e un bun individual determinat, fie de gen care a fost individualizat prin măsurare, cântărire etc. C.civ. nu prevede în mod expres o anumită regulă dar este incontestabil că aceasta obligaţie revine vânzătorului aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 1074 C.Civ.

8

Sancţiunea nerespectării obligaţiei de predare

Cu excepţia cazului când predarea nu este posibilă datorită forţei majore ori cazului fortuit, vânzătorul e supus mai multor sancţiuni pt. neexecutare. Astfel, în caz de neexecutare a obligaţiilor de predare cumpărătorul are alegerea între:

a)

a cere executarea silită în natură a obligaţiei prin punerea lui în posesia lucrului (art. 1320);

b)

invocarea exceptiei de neexecutare dacă i se cere plata preţului;

c)

a cere rezoluţiunea contractului care poate fi amiabilă sau judiciară.

Drept civil (C2)

1

Garantarea obligaţiilor

15 octombrie 2005

După predarea bunului, vânzătorul potrivit art. 1336 trebuie să-l garantaze pe cumpărător de liniştita folosinţă şi de utila folosinţă.

Obligaţii împortiva evicţiunii

Această garanţie este reglementată în C.Civ. prin art. 1337-1352. Ea operează de drept în orice vânzare chiar dacă părţile nu au stipulat în contract nici o referire la acest aspect. Garanţia are dret scop protejarea dr. cumpărătorului de a nu fi tulburat în folosinţa lucrului dobândit prin acel contract nici de către vânzător, nici de către un terţ. Evicţiunea desemnează pierderea unui drept judecat, respectiv deposedarea cumpărătorului. Se admite în sens restrâns că pierderea lucrului poate interveni şi pe altă cale decît prin justiţie. De ex. dacă dr.terţului asupra lucrului este atât de evident încât în scopul evitării unui proces inutil, cumpărătorul abandonează bunul ori plăteşte creanţă, ipotecă pt. a imobilul si a-l păstra. Eficacitatea garanţiei este întărită şi de fapul că se transmite dobânditorilor succesori ai bunului ca accesoriu al acestuia. Prin urmare ea poate fi invocată nu doar împotriva vânzătorului ci şi împotriva autorilor acestuia Garanţia faptului personal Ac. reprezintă un element esenţial al contr, vânzătorul şi succesorul lui fiind tinuţi să se abţină de la orice act anterior sau posterior vânzării , de natură a ameninţa drepturile sau folosinţa cumpărătorului. De ex. reprezintă o tulburare de drept interzisă vânzătorului invocarea unui dr. nerezervat prin cotr. ca abitaţia, servitutea, uzufructul, locaţiunea. Vânzătorul trebuie să garanteze pt orice fapt material al său ca de ex. după

2

ce a vândut o suprafaţă de teren îl deranjează zilnic pe cumpărător pt. a cultiva un alt teren pe care îl deţine. În această situaţie cumpărătorul poate impune excepţia de garanţie prin cara să prevadă cine trebuie săgaranteze orice convenţie pt. înlăturarea răspunderii cumpărătorului pt. evicţiune rezultată dintr-un fapt personal este nulă.( art. 1339) Existenţa acestei garanţii nu-l împiedică pe vânzător să solicite rezoluţiunea pt. neplata preţului sau anularea pt. viciu de consimţământ.

Garanţia împotriva evicţiunii provenind de la terţi Vânzătorul răspunde pt. evicţiunea ce provine de la o treţă persoană dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

- existenţa unei tulburări de drept;

- cauza tulburării să fie anterioară vânzării;

- cumpărătorul să nu fi cunoscut cauza evicţiunii. Tulburarea de drept Spre deosebire de garanţia faptului personal în cazul tulburărilor ce provin de la terţi, legea nu recunoaşte dr. de a se plânge decât după aceste tulburări de drept iar nu de fapt. Reprezintă tulburare de drept invocarea de către un terţ împotriva cumpărătorului a unor drepturi fie reale , fie de creanţă. Anterioritatea cauzei evicţiunii în raport cu momentul încheierii contr. este o condiţie a răspunderii în acest caz, deşi nu este expres prevăzută în cadrul vânzării. Ea îşi are explicaţia în art. 971 din care rezultă că o dată cu încheierea contr., riscurile legate de lucru trec asupra dobânditorului. Pt. acest motiv, în principiu vânzătorul poate fi chemat să răspundă pt. tulburări de drept provenite de la terţi şi care au o cauză anterioară vânzării chiar dacă acestea sunt exercitate ulterior. În cazul uzucapiunii începute de un terţ înaintea vânzării şi continuată după încheierea contr. de vânz.-cump, se adminte în principiu că vânzătorul nu este ţinut să răspundă, împlinirea termenului prescripţiei achizitive fiind imbatabilă cumpărătorului care ar fi putut să o întrerupă.

3

Necunoaşterea cauzei evicţiunii de către cumpărător

Obligaţia de garanţie există numai dacă la data încheierii contractului cumpărătorul nu a cunoscut faptul că o terţă persoană are sau pretinde a avea un dr. asupra bunului. Cunoaşterea pericolului evicţiunii aste considerată ca o asumare a riscului din partea cumpărătorului. Sarcina probei incumbă vânzătorului. În privinţa sarcinilor care grevează bunul, art.1337 prevede că vânzarea este ţiunută a le declara. Coroborând însă, art.1339 rezultă că ceea ce are în vedere este bune credinţă a cumpărătorului corelată cu buna credinţă a vânzătorului şi obligaţia acestuia de informare.

Modul de funcţionare a garanţiei pentru evicţiune

Pt. funcţionarea acestei garanţii trebuie să distingem între cum evicţiunea nu s-a produs încă dar este pe cale să se producă şi evicţiunea s-a produs , consumat. Din punct de vedere al conduitei impuse vânzătoruluipt. Îndeplinirea acestor obligaţii el este ţinut după caz la a nu face nimic care să-l tulbure pe cumpărător, la a face dacă evicţiunea este pe cale să se producă, la a da în situaţia în care evicţiunea s-a consumat. a) Evicţiunea nu s-a produs dar este pe cale să se producă – în această situaăie dacă cumparătorul este chemat în judecată de către un terţ, el trebuie să solicite instanţei introducerea în proces a vânzătorului pt. a-l garanta. În caz contrar, se expune riscului ca acesta să fie scutit de răspundere. b) Evicţiunea s-a consumat – dacă terţul l-a evins deja pe cumpărător sau pe succesorul lui în drepturi, legea prevede modul de răspundere a acestuia în funcţie de evicţiunea totală sau parţială. Spunem că evicţiunea este totală atunci când cumpărătorul a pierdut în întregime dr. de proprietate asupra bunului cumpărat. Practic contr. este rezolvit, desfiinţat şi pe cale de consecinţă va avea loc descăunarea cumpărătorului. Art. 1341-1346 reglementează modul de dezdăunare a cumpărătorului, adică acesta are dr. de a primi integral preţul plătit indiferent de scăderea valorii bunului la data evicţiunii datorată inclusiv deteriorării bunului fără a distinge între cauzele

4

acestuia. Dacă însă cumpărătorul a tras foloase de pe urma distrugerii bunului( de ex. a încasat indemnizaţia de asigurare) vânzătorul are dreptul să reţină din preţ o sumă echivalentă a acestor foloase. De asemenea, cumpărătorul are dr. să ceară contravaloarea fructelor pe care a trebuit să le restituie evinsului. Cumpărătorul mai are dr. de a cere daune ineterese potrivit dr. comun cu precizarea că va trebui să apeleze la calea acţiunii în justiţie.

Viciile să fi existat în momentul încheierii contractului

Este îndeplinită această condiţie dat fiind caracterul translativ de proprietate al contr., riscurile trec asupra cumpărătorului din momentul încheierii vânzării. Viciul trebuie să fie grav, adică defecţiunile de calitate semnalate de cumpărător să fie atât de însemnate încât să înlăture utilitatea bunului. Gravitatea bunului este lăsată la aprecierea instanţei de judecată care va administra toate probele considerate pertinente şi concludente inclusiv expertizele tehnice de specialitate.

Efectele şi întinderea obligaţiei de garanţie pentru vicii ascunse

Cumpărătorul are posibilitatea de a alege între a provoca o acţiune în rezoluţiunea contr. sau o acţiune în reducerea preţului. Întrucât art.1355 Cciv. nu distinge, se admine că cumpărătorul poate opta pt. oricare din cele doua modalităţi în condiţiile în care vânzătorul nu satisface în natură obligaţia de a înlocui bunul. Exercitarea uneia din cele două acţiuni nu îl împiedică însă ca ulterior până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti să îşi chimbe opţiunea solicitând rezoluţiunea. Dacă acţiunea în rezoluţiune duce la desfiinţarea contr., vânzătorul va restitui preţul iar cumpărătorul lucrul. Dacă vânzătorul a fost de rea credinţă adică a cunoscut vicile, pe lângă preţ vânzătorul va fi ţinut şi la plata de daune interese.

5

Acţiunea în reducerea preţului are ca obiect restituirea unei părţi din preţ pt. a compensa pierderea calitativă pe care defecţiunea a avut-o asupra bunului.

Prescripţia dreptului la acţiune (art.1359)

Pt. oricare dintre cele doua acţiuni termenul de prescripţie este de 6 luni dacă viciile nu au fost ascunse cu viclenie sau de 3 ani dacă au fost ascunse cu viclenie. Termenul începe să curgă de la data descoperirii viciilor însă nu mai târziu de un an de la predarea bunului de orice fel cu excepţia construcţiilor când termenul începe să curgă cel târziu în 3 ani de la predare.

Obligaţiile cumpărătorului a) – Plata preţului- este cea mai importantă obligaţie care va avea loc în ziua şi locul precizat în contr. Dacă nu a fost precizată o astfel de clauză, data şi locul plăţii sunt identice cu cele ale predării lucrului. Părţile pot conveni ca plata preţului să se facă print-o prestaţie unică sau în rate. Dacă preţul s-a stabilit în rate termenul de prescripţie începe să curgă eşalonat pt. fiecare rată scadentă. Cumpărătorul este obligat în anumite situaţii să plătească dobândă până la achitarea integrală a preţului. Dacă cumpărătorul nu plăteşte preţul, vânzătorul poate cere rezoluţiunea vânzării. Potrivit dr. comun, el poate cere obligarea cumpărătorului la executarea silită în natură. Acţiunea este prescriptibilă extinctiv în termenul general de 3 ani.

Ca în orice contract sinalamatic vânzătorul poate opune excepţia de neexecutare în măsura în care bunul nu a fost predat. Dacă însă prin contr. s-a acordat un termen pt. plată, vânzătorul nu poate refuza predarea. Rezoluţiunea vânzării pt. neplata preţului poate fi cerută de vânzător , succesorii lui în drepturi universali sau cu titlu unuversal dar şi de cesionarul preţului, lagatarul particular căruia i s-a testat creanţa preţului precum şi pe calea acţiunii oblice de creditorii chirografari ai vânzătorului. În principiu, acţiunea în rezoluţiune pt. neplata preţului este supusă regulilor generele coprinse in art. 1020-1020 C.civ.

6

b) Obligaţia de a lua în împrimire lucrul – este o obligaţie corelativă a aceleia de predare a bunului ; ea se îndeplineşte la locul şi termenul la care vânzătorul era ţinut să-l predea. În cazul neîndeplinirii obligaţiei de predare vânzătorul poate să ceară instaţei de judecată obligararea în natură ( de a face sub sancţiunea unor daune cominatorii). Vânzătorul poate de asemenea solocita instanţei permisiunea de a depozita bunul în altă parte sau poate intenta acţiune în rezoluţiune potrivit dr. comun. Potrivi art. 1305, cumpărătorul, în lipsă de stipulaţie contrară, e obligat să suporte cheltuielile vânzătorului, respectiv: taxa de timbru, onorariul notarial, taxa de publicitate imobiliară etc.

Varietăţi ale contractului de vânzare-cumpărare

Codul civil român prevede şi alte tipuri speciale de vânzare care prezintă anumite trăsături specifice:

a) Vânzarea după greutate, numărare sau măsură – obiectul acestui contr. îl

reprezintă bunuri de gen dintr-un lot determinat iar pt. individualizarea cantităţii sau determinarea preţului este necesară operaţiunea de cântărire măsurare sau numărare.

Contr. este valabil încheieat la data acordului de voinţă asupra lucrului şi asupra preţului.

b) Vânzarea cu grămada (art. 1299) – această varietate mai este numită şi

vânzarea în bloc. Obiectul contr. în reprezintă o cantitate determinată de bunuri

individualizată prin masa ei.

c) Vânzarea pe gustate (art.1301) – această varietate de vânzare este folosită

de regulă pt. unele bunuri alimentare care se desfac în pieţe. Contr. nu se consideră valabil încheiat decât după ce cumpărătorul gustând bunul a declarat că îi place.

d) Vânzarea pe încercate (art.1302) – această modalitate este un act juridic

afectat de condiţia suspensivă a încercării bunului de către cumpărător. Până în momentul realitării condiţiei proprietatea şi riscurile nu se transmit. Contr. se consideră valabil încheiat retroactiv de la data acordului de voinţă în cazul în care rezultatul încercării este pozitiv.

7

e) Vânzarea unai moşteniri (art. 1399-1401) – reprezintă acel contr. prin care

titularul unui drept succesoral îl înstrăinează cu titlu oneros. Contr. nu se poate încheia valabil decât după deschiderea succesiunii. Obiect al acestui contr. îl poate reprezenta un patrimoniu sau o fracţiune din patrimoniu iar în cazul înstrăinării unui bun individual determinat din succesiune vânzarea va fi una obişnuită. Prin acest contr. cumpărătorul dobândeşte atât activul cât şi pasivul corespunzător cotei cumpărate. Ca efecte, vânzătorul este obligat să predea cumpărătorului tot ce se găsea în masa succesorală la data deschiderii moşteirii şi ceea ce a dobândit succesiunea ulterior. În urma vânzării datoriile vânzătorului faţă de succesiune se sting prin confuziune. Cumpărătorul trebuie să restituie vânzătorului sumele plătite de acesta cu titlu de sarcini şi datorii ale succesiunii. Renasc prin urmare şi creanţele pe care vânzătorul le-ar fi avut faţă de succesiune stinse prin confuziune ca efect al acceptării moştenirii. Faţă de alţi creditori ai moştenirii cumpărătorul nu poate fi ţinut direct ci doar pe calea acţiunii oblice. Şi vânzarea de drepturi succesorale dă naştere unei obligaţii de garanţie a vânzării.

f) Vânzarea de drepturi litigioasa şi retractul litigios – în principiu este

permisă vânzarea sau cesiunea unui dr. ce face obiectul unei acţiuni în justiţie. În acest

caz contr. are caracter aleatoriu, preţul plătit este mai mic dacât valoarea reală. Retractul litigios este operaţiunea juridică prin care adversarul cedentului poate să-l înlăture din proces pe terţul dobânditor cesoinar plătindu-i preţul cesiunii, dobânda şi cheltuielile contractului. Pt. exercitarea retractului litigios se cer a fi îndeplinite următoarele condiţii:

1) – dr. cedat să fie litigios – să existe un proces pe rol dar nefinalizat; 2) – cesiunea să fie o vănzare adică o cedare cu titlu oneros în schimbul unui preţ; 3) manifestarea de voinţă de a exercita retractul litigios terbuie să fie însoţită de faptul material al plăţii preţului cesiunii cu dobânzile aferente precum şi cheltuielile vânzării; 4) notificarea intenţiei de exercitare a retractului litigios direct în faţa instanţei care soluţionează litigiul în fond, în apel sau în recurs. Nu se

8

poate exercita retractul litigios în cazurile prevăzute de art. 1404 C.civ. la care se adaugă unul dedus din art. 5 al lg. 54/1998.

procesului,

desfiinţarea retroactivă a vânzării dr. litigios cu consecinţa rezoluţiunii şi a drepturilor subsecvente consimţite de cumpărător în favoarea altor persoane.

Efectele

exercitării

retractului

litigios

stingerea

-

Vânzarae de locuinţe

1

Drept civil ( C3)

Contractul de schimb

1.

Noţiune

21 octombrie 2005

Contractul de schimb e considerat ca fiind unul din cele mai vechi contracte din lume. Schimbul nu figura printre contractele numite din dreptul roman. În practică, după apariţia monedei a fost folosit motiv pt. care a fost reglementat în codul civil francez de la 1864 ca o reglementare de sine stătătoare. Ulterior, schimbul a căpătat o importanţă deosebită la scară internaţională ca urmare a aşa-numitelor operaţiuni de compensare sau barter. În dr. nostru intern schimbul a fost cunoscut ca având o aplicaţie mai puţin practică deşi în viaţa de zi cu zi a cunoscut foarte multe aplicaţii. C.civ român a consacrat contr. de schimb în mai puţine art. 1405-1409. Definim contr. de schimb ca fiind acel contr. prin care părţile numite copermutanţi îşi transferă reciproc proprietatea unor bunuri ale lor.

2. Caractere jurudice

Ca şi vânzarea, schimbul este un contr. sinalagmatic prin aceea că dă naştere la drepturi şi obligaţii în sarcina ambelor părţi. Este un contr. cu titlu oneros, comutativ, consensual şi translativ de proprietate. Dacă valoarea lucrurilor schimbate nu este egală se va plăti diferenţa într-o sumă de bani numită sultă. (lat. Solutum=plată) Obiectul contr. de schimb poate fi un dr. real, un dr. de creanşă( ex. părţile pot

schimba dr. de folosinţă asupra unor bunuri incorporale, inclusiv dr. de autor)

2

3. Aplicarea regulilor schimbului

Întrucât schimbul a stat la originea vânzării, el urmează aceleaşi reguli ca şi în cazul vânzării; sunt aplicabile astfel regulile referitoare la condiţiile de validitate, luau obligaţia de garanţie împotriva evicţiunii şi împotriva viciilor. Evident nu se vor aplica regulile din materia vânzării ce privescpreţul cu excepţia cazului când se plăteşte sultă. Datorită specificului vânzării unele dispozişii sunt de strictă interpretare şi nu se vor aplica prin analogie schimbului. De ex. în privinţa interpretării contr. se apreciază că se aplică regula in dubio pro reo prevăzută în art.963 C.civ iar nu regula de la vânz-cump. În cazul suportării preţului ( a cheltuielilor contractuale) vom constata că dispoziţia presupunând suportarea lor de către cumpărător, nu poate fi aplicată la schimb în lipsă de stipulaţie prevăzută în contr. Pe care de interpretare logică există câteva reguli speciale aplicabile contr. de schimb prevăzute chiar în cuprinsul lui, reguli conform cărora părţile nu pot fi obligate decât la ceea ce s-a stipulat în contr. Art. 1407 prevede că dacă unul din copermutanţi a dat în schimb celuilalt un lucru ce nu-i aparţine, acesta din urmă nu poate fi obligat să predea lucrul pe care la rândul său l-a promis ci poate doar să întoarcă lucrul primit de el. Rezultă că în materia contr. de schimb copermutantul ameninţat cu pericolul unei evicţiuni poate opune excepţia de neexecutare a contr. dacă evicţiunea s-a produs deja art. 1408 prevede că cel evins are alegera între acţiunea în garanţie pt. evicţiune şi acţiunea în rezoluţiune.

4. Schimbul de imobile

Imobilele care pot foma obiectul contr. de vânz-cump pot forma şi obiectul contr. de schimb. Per a contrario şi interdicţiile din materie de vânzare ce privesc anumite

imobile sunt aplicabile şi contr. de schimb. Schimbul de terenuri este reglementat în special de art. 12-13 din lg. 54/1998 ce prevede circulaţia juridică a terenurilor. Conform art.12 din lege schimbul de terenuri între persoane fizice şi juridice are loc prin acordul părţilor cu respectarea limitei a 200 ha teren agricol în echivalent arabil de familie. Contr. de schimb de terenuri sub sancţiunea nulităţii absolute trebuie încheiat în

3

formă autentică. Întrucât legea nu prevede că schimbul de terenuri poate fi încheiat sub altă formă, regulile care guvernează această instituţie devin aplicabile şi în cazul statului

atunci când se pune problema interesului public. Pe calea contr. de schimb nu se poate înstrăina timp de 10 ani de la

închiriată de la stat de la foştii chiriaşi în condiţiile legii 112/1995( restituirea imobileleor luate în mod abuziv de statul român).

locuiţa

Contractul de donaţie

1. Noţiune Prin donaţie se înţelege acel contr. prin care una din părţi numită donator cu intenţie îşi micşorează patrimoniul cu un drept în favoarea celeilalte părţi numită donatar fără a urmări vreo contraprestaţie. C.civ. defineşte donaţia prin art. 801 ca fiind un act de liberalitate prin care donatorele dă irevocabil un lucru donatarului care îl primeşte. Definiţia potrivit opiniei specialiştilor nu este completă şi din ea nu se desprind caracterele juridice ale acestui contr. special.

2. Caractere juridice

a) Donaţia este un contr. solemn întrucât pentru încheierea sa valabilă art. 813

C.civ. prevede sub sancţiunea nulităţii absolute forma autentică.

b) Este un contr. cu titlu gratuit – în schimbul micşorării patrimoniului său cu

un dr. real sau de creanţă, donatorul nu urmăreşte nimic în schimb. c) Donaţia este un contr. unilateral care în principiu dă naştere la obligaţii doar în sarcina uneia dintre părţi, respectiv donatorului.

d) Donaţia este un contr. translativ de proprietate – efect care se produce de la

exprimarea consimţământului la încheierea sa în formă autentică. Aceste caractere juridice se aplică contr. de donaţie dar cu unele derogări se aplică de ex. în cazul darului manual, donaţiei cu sarcină etc.

4

Interpretarea şi delimitarea contractului de donaţie Dat fiind că în C.civ. aceste caractere nu sunt reglementate, se vor aplica regulile generale de interpretare a contr. prevăzute în art. 977-985. În privinţa calificării unui contr. în caz de îndoială, se admite că această îndoială

trebuie considerată ca un contr. cu titlu oneros dacă nu rezulă cu certitudine intenţia că donatorul l-a gratificat pe donatar.

, contr. ce are ca efect micşorarea unui

patrimoniu încheiat cu intenţia de a gratifica şi alte operaţiuni, trebuie stabilită cu prioritate intenţia pe care a avut-o donatorul. Prin urmare, se impune aplicarea la criteriul cauzei care la contr. de donaţie cauza este anumus donandi.

3. Condiţii de validitate Întrucât donaţia este un contr., condiţiile sunt cele de validitate generală prevăzute de art. 964 C.civ. respectiv consimţământ, capacitate, obiect, cauză, formă( autentică).

Consimţământul şi forma în contr. de donaţie În privinţa consimţământului este de precizat că încheierea valabilă a contr. de donţie presupune acordul de voinţă al celor două părţi, respectiv voinţa donatorului ( animus donandi) şi respectiv dorinţa donatarului de a accepta donaţia. Potrivit dr. comun, consimţământul părţilor trebuie să fie liber exprimat, să nu fie viciat prin dol sub forma captaţiei sau sugestiei, smuls prin voilenţă sau dat din eroare. Eroarea în privinţa persoanei în cazul donaţiei prezintă o importanţă deosebită nu doar asupra identităţii acesteia ci şi asupra calităţii persoanei, dat fiind caracterul garatuit al acesteia. Şi eroarea asupra substanţei obiectului poate atrage aceeaşi sancţiune- nulitatea relativă când de ex. s-a donat originalul unui tablou deşi ar fi intenţionat doar donarea unei copii. În practica judiciară s-a pus în discuţie problema existenţei discernământului, dispunătorul sau donatorul cu titlu gartuit la data încheierii contr. Instantele sunt chemate astfel ca printr-un material probator amplu în care expertiza medico-legală psihiatrică are un rol major în stabilirea discernământului retroactiv deci la momentul exprimării voinţei.

Pt. a evita confuzia dintre donţie

5

Acţiunea în anularea contr. de donaţie pt. lipsa de discernământ este supusă teremenului general de prescripţie de 3 ani de la data încheierii contr. Consimţământul trebuie exprimat în formă autentică. Realizarea simultană a acordului de voinţe are loc prin prezentarea ambelor părţi- donator şi donatar – în faţa notarului public unde îşi dau consimţământul şi semnează înscrisul autentic. Părţile pot fi reprezantate prin mandatari cu procură autentică şi specială. Regula consimţământului constituie forma ad validitatem pt. care contr. de donaţie trebuie încheiat în formă autentică. Atât doctrina cât şi practica au stabilit că nu e admisibilă proba testimonială pt. dovedirea unui contr. de donaţie, nuluitatea rezultând din lipsa formei autentice putând fi invocată oricând de orice persoană interesată inclusiv de instanţa din oficiu. Ea nu poate fi acoperită şi nici confirmată de donator ulterior prin acte oficiale. Cerinaţa formei autentice este aplicabilă sub sancţiunea nulităţii absolute şi donaţiilor făcute statului sau instituţiilor publice şi înzestrarea unui copil în vederea căsătoriei nu este scutită pt. validitatea contr. de forma autentică cu excepţia darului manual. Această formă solemnă trebuie respectată şi în cazul încheierii contr. între absenţi când oferta şi acceptarea sunt exprimate separat.

Oferta de donaţie trebuie să fie făcută în formă autentică, dar ea va produce efectele din ziua când a fost acceptată tot în aceeaşi formă de către donatar. Legea prevede în mod expres cerinţa ca acceptarea donaţiei să intervină în timpul vieţii donatorului, în caz contrar oferta fiind caducă. Nu este permisă acceptarea donaţiei pe calea acţiunii oblice a creditorilor destinatarului ofertei şi nici de către moştenitorii acestuia. Dacă oferta nu este caducă şi a fost acceptată de donatar, pt a naşte în mod valabil contr. legea mai prevede o cerinţă şi anume notificarea acceptării către donator în timpul vieţii lui şi înainte de a deveni incapabil. Cu privire la mecanismul încheierii contr. între absenţi astfel cum este reglementat de lege, conduce la concluzia că până la primirea notificării privind acceptarea ofertei de donaţie , ofertantul o poate revoca expres sau chiar tacit.

6

Referitor la cerinaţa formei specifice donaţiei potrivit C.civ. se cere întocmirea unui stat estimativ în cazul în care avem bunuri mobile constând dintr-un înscris semnat

de donator şi donatar care să cuprindă o eveluare a bunurilor dăruite. S-a apreciat în practica judiciară că lipsa statului estimativ nu atrage nulitatea donaţiei. Capacitatea părţilor şi în cazul contr. de donaţie funcţionează regula capacităţii de a încheiea acte juridice, incapacitatea constituind excepţia.

Incapacitatea de a dispune prin donaţie

Potrivit art. 806 C.civ. modificat prin dispoziţiile art. 133 al. 3, art. 129 al.1,3 şi art. 105 al.3 din C.fam, minorii şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească nu pot dona nici personal, nici prin reprezentant legal chiar dacă ar exista acordul autorităţii tutelare.

Această incapacitate e una de folosinţă. Încălcarea ei duce la nuliatea absolută a donaţiei. În favoarea tutorelui, minorului nu poate dona nici un bun chiar după împlinirea vârstei de 18 ani atâta vreme cât autoritatea tutelară nu a dat descărcare de gestiune tutorelui cu excepţia cazului când tutore este un ascendent al minorului.

Incapacităţi de a primi donaţii

Persoanele fizice neconcepute nu pot primi donaţii în mod direct ( art. 808 C.civ.). Copilul neconceput poate fi gratificat indirect prin donaţia cu sarcină. Donaţia se face în favoarea unei persoane existente, capabile, în sarcina căreia se stabileşte de către donator obligaţia de a transmite bunul sau un dr. către copilul ce se va naţte în viitor.

Organizaţiile care nu au dobândit personalitate juridică sunt incapabile de a primi danaţii.

Străinii şi apatrizii nu pot primi donaţii ce au ca obiect dr. de proprietate asupra unui teren.

7

Medicii şi farmaciştii nu pot primi donaţii de la persoanele tratate de ei din ultima boală din care donatorul a murit. Incapacitatea se prezumă pt. că în caz contrar s-ar tinde să demonstrăm că consimţământul donatorului ar fi fost viciat. Sunt valabile însă donaţiile remuneratorii dacă cuantumul acestora nu este disproporţionat în raport cu starea materială a donatorului şi serviciile făcute. Legea asimilează prin incapacitate de a primi donaţii şi pe preoţii care au asistat pe donator din punct de vedere religios în cursul ultimei boli.

Minorii şi interzişii deşi au capacitate de folosinţă de aprimi donaţii, nu au exerciţiul acestui drept dar pot accepta donaţii numai prin reprezentantul legal şi cu încuviinţarea prealabilă a acestuia. Art. 816 C.civ. prevede că surdomutul care nu ştie să scrie nu poate accepta singur o donaţie având nevoie de asistarea unui curator special. Lg. 36/1995 a notarilor publici prevede că declaraţia de voinţă a surdomutului care din orice motiv nu poate scrie, se va lua prin interpret.

Persoanele juridice (art. 817) nu pot accepta donaţiile făcute lor, deşi au existat anterior anumite acte normative care sub o formă deghizată prevedeau ca persoanele juridice să accepte unele acte de donaţie.

Obiectul contractului de donaţie

Trebuie îndeplinite anumite condiţii generale prevăzute de art. 948,964 ca pt. orice convenţie. Pot forma obiect al contr. de donaţie orice bun mobil sau imobil, corporal sau incorporal care sunt în comerţ şi care nu sunt inalienabile prin lege. S-a pus în practică problema obiectului contr. prin care o persoană finanţează construirea unei case pt. o altă persoană , suma de bani sau casa constituie obiect al donaţiei? Răspunsul e suma de bani. În eventualitatea ivirii unor incidente care ar afecta contr. de donaţie , dr. de donaţie al dobânditorului asupra bunului cumpărat sau construit cu această sumă de bani va rămâne neşirbit.

Drept civil ( C4)

1

Cauza contractului de donaţie

28 octombrie 2005

Condiţiile de validitate comune tuturor contractelor printre care şi cauza trebuie să îndeplinească anumite cerinţe pt. a duce la încheierea valabilă a unei donaţii. Cauza trebuie sa fie licită, adică să nu contravină bunelor moravuri şi ordinei publice, caz contrar fiind nulă. S-a statuat de asemenea că este nulă absolut pt. cauză imorală acea donaţie care s-a încheiat în scopul exclusiv al stabilirii sau al continuării unor relaţii de concubinaj.

Principul irevocabilităţii donaţiilor

C.civ. cuprinde o serie de reglementări prin care după ce face referire la condiţiile de fond şi de formă ale contractului de donaţie, consacră caracterul definitiv şi irevocabil al acestui principiu. În esenţă este vorba despre art. 801, 822 şi 824 C. Civ. , texte care inerzic sub sancţiunea nulităţii, înscrierea în contractul de donaţie a unor cauze cum ar fi condiţia potestativă, condiţia de a plăti o datorie nedeterminată a donatorului, dr. donatorului de a dispune în continuare de bunul donat, rezervarea dr. donatorului de a dispune în continuare de bunul dăruit. Deosebirea dintre irevocabilitatea obişnuită aplicabilă tuturor contractelor prevăzută în art.969 C.civ. şi irevocabilitatea donaţiilor rezidă în esenţă la următoarele aspecte. Potrivit art. 969, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţi. Este consacrată astfel forţa obligatorie a oricărui contract. Legal încheiat contractul nu mai poate fi revocat sau modificat prin voinţa unei singure părţi. Este ceea ce se numeşte irevocabilitatea de gradul 1. La donaţie vorbim însă de o ceriţă de validitate de vreme ce

2

interzicerea irevocabilităţii nu priveşte doar efectele contractului, ci un moment anterior acestei încheieri.

Se admit două excepţii şi anume:

- dacă donaţia este divizibilă şi claua interzisă, o afectează numai în parte, nulitatea actului de donaţie va fi parţială;

- de asemenea contractul nu este nul dacă după moartea donatorului succesorii săi o confirmă sau o execută.

Clauze incompatibile cu principiul irevocabilităţii

a) Condiţii potestative

Art. 822 prevede că este nulă orice donaţie făcută cu condiţiile a căror îndeplinire atârnă numai de voinţa donatorului. Per a contrario este permisă înscrierea unei condiţii

cauzale sau mixte.

b) Plata datoriilor viitoare nedeterminate pe care le-ar contracta donatorul

Conform art. 823 este nulă donaţia dacă s-a făcut sub condiţia de a satisface datorii sau sarcini care nu există la data donaţiunii sau care nu erau prevăzute în actul de donaţie. Interdicţia a urmărit să-l împiedice pe donator ca indirect după ce a donat să golească de

conţinut donaţia, urmare a contractării unor datorii a căror cuantum nu este precizat. Prin urmare, este perfect valabilă clauza prin care ar fi asumată de donatar plata unei datorii viitoare, dar determinată sau determinabilă.

c) Dr. donatorului de a dispune în continuare de bunul donat este pt. aceeaţi raţiune interzis.

d) Rezervarea dr. de denunţare unilaterală este prin natura ei o clauză incompatibilă cu principiul irevocabilităţii.

Clauze permise a fi înscrise în contr. de donaţie

a) - C.civ. prin art. 825 prevede valabilitatea clauzei de reîntoarcere

contravenţională a bunului donat. Potrivit acestui text de lege donatorul poate stipula întoarcerea bunurilor dăruite atât în cazul în care donatorul ar putea muri înainte lui, cît şi în cazul în care donatorul cât şi descendenţii lui ar putea muri înaintea lui. Raţiunea

3

pentru care legiuitorul a derogat de la principiul irevocabilităţii rezidă în caracterul personal al acestui contract cu titlu garatuit. b) Revocarea donaţiilor între soţi Spre deosebire de contractul de vânzare-cumpărare interzis de lege a se încheia între soţi, donaţia între soţi nu este interzisă. Legea instituie totuşi unele derogări de la regulile generale aplicabile donaţiei, fiind semnalat art. 937(1) care prevede că orice donaţie făcută între soţi în timpul căsătoriei este revocabilă. Soţul donator poate revoca donaţia oricând şi chiar nemotivat. Acest drept discreţionar al soţului donator de a revoca donaţia prin simpla sa voinţă nu poate fi înlăturat prin stipulaţie contrară. Practica a admis că revocarea donaţiei dintre soţi operează indiferent dacă clauza interzisă sau donaţia dintre soţi derogă şi de la alte reguli aplicabile donaţiei în general. Astfel, întrucât donaţia poate fi revocabilă şi o asemenea donaţie este valabilă chiar dacă ea cuprinde o condiţie potestativă, plata datorată viitoare rezervarea dr. de a dispune de bun de către donator. În concepţia C.Civ nici revocarea de drept pentru copii nu operează în cadrul donaţiei încheiate între soţi. C.civ. declară nule absolut şi donaţiile deghizate sau încheiate prin persoane interpuse.

Darurile manuale, donaţiile simulate şi indirecte

Darurile manuale – excepţie de la caracterul solemn al contractului de donaţie, darul manual reprezintă acea categorie de donaţii pt. validitatea căreia se cere pe lângă acordul de voinţă al părţilor şi tradiţiunea bunului. Darul manual nu este un contr. solemn ci un contr. real. Valabilitatea acestui contract care derogî de la cerinţa formei autentice şi fără întocmirea statutului estimativ rezultata din dispoziţiile art. 644 care prevede printre modurile de dobândire a proprietăţii şi tradiţiunea. În practică această formă este frecvent întâlnită. Obiect al darului manual pot fi numai bunurile mobile corporale susceptibile de tradiţiune. Prin excepţie titlurile la purtător pot fi al darului manual deoarece înscrisul lor se confundă cu însuşi dr. pr care îl conţine şi astfel poate fi transmis prin tradiţiune. În schimb nu poartă forma darului manual titlurile nominative.

4

În legătură cu depunerile la CEC de către părinţi pe numele copiilor lor minori practica este neunitară, dat fiind că statutul CEC prevede de prncipiu că raporturile dintre depunător şi titular nu interesează această instituţie bancară, s-a pus problema dacă asemenea depuneri constituie sau nu donaţii sub forma darului manual. Pt. stabilirea naturii juridice a depunerilor la CEC, instanţa are obligaţia să administreze toate probele necesare pt. a-şi forma convingerea că există o intenţie de gratificare a copilului. Dovada darului manual diferă după cumtrebuie făcută de donator sau de către donatar. Dacă donatorul sau succesorii săi au nevoie să dovedească existenţa contr., în condiţiile dr. comun , atunci trebuie să aibă un înscris probator al contr. În privinţa donatorului el este prezumat ca fiind proprietar în baza art.1909. Donaţiile simulate – apar sub forma donaţiilor deghizate, ascunse, sub aparenţa unui act cu titlu oneros fie sub forma interpunerii de persoane. Deghizarea donaţiei constă în ascunderea adevăratei naturi juridice a contr. încheiat ca de ex. cu vânz.-cump. cu titlu oneros. În principiu dacă în dr. comun simulaţia este recunoscută valabilă, atunci trebuie admis c