Sunteți pe pagina 1din 30

"Cea mai mare minune se afla abia la inceput"

Un preot batran mi-a spus ca Sfantul Nectarie doreste ca minunile sale sa fie cunoscute de toti. Mai ales suferinzii ce au nevoie de vindecari ar trebui sa-si indrepte rugaciunea spre el. Iubit din cale afara de Maica cea Sfanta, il ajuta in tot ce face, punandu-i lucrarea sub puterea lui Dumnezeu. Am simtit si eu aceasta putere, desi pe mine sfantul m-a vindecat, nu de trup, ci de suflet ... Eu l-am cunoscut pe Sfantul Nectarie chiar din paginile minunatei dvs. reviste, unde am citit un reportaj care mi-a strapuns sufletul. Din acel moment, am pornit in cautarea tuturor informatiilor cu privire la acest sfant. Intamplator, am descoperit ca aveam in colectia mea de carticele despre Sfintii Parinti si o brosurica cu Acatistul Sfantului Nectarie. O cumparasem de mult, la recomandarea unei persoane, dar nu avusesem curiozitatea s-o rasfoiesc, astfel ca ea a ramas uitata "intr-un colt pe etajera". Cand am citit pentru prima data Acatistul Sfantului Nectarie, era in postul Craciunului, chiar la inceput. Sufletul meu zbuciumat de nemultumiri isi cauta insetat jumatatea, acea jumatate care sa ma accepte asa cum sunt, cu calitatile si defectele mele. M-am hotarat sa ii cer ajutor Sfantului, sa mijloceasca el, spre intalnirea sufletului pereche. A fost singura data in viata mea cand am reusit sa postesc toata perioada postului si sa citesc Acatistul Sfantului Nectarie, seara de seara, implorandu-l de fiecare data acelasi lucru: "Ajuta-ma, Prea Sfinte, sa gasesc baiatul acela care sa-mi umple sufletul de bucurie cu prezenta lui si langa care sa imbatranesc frumos". Ajutorul Sfantului Nectarie nu a intarziat sa apara. Intr-o buna zi, o buna prietena imi propune sa cunosc un baiat care o impresionase cu povestea vietii lui. Intalnirea ramasese stabilita pentru data de 5 decembrie, zi care ne permitea tuturor cateva ore libere, pentru o intalnire la o cafea. Pe 6 decembrie, fiind ziua mea de nume (ma cheama si Nicoleta), urma sa primesc in vizita cateva prietene, pentru care voiam sa pregatesc ceva special, de post. M- am decis, deci, sa reprogramez intalnirea "sufletului pereche" pentru a avea timp sa pregatesc cele necesare musafirilor. Dar planurile mele au esuat, pentru ca baiatul

pe care urma sa-l cunosc nu avea liber, in nici o alta zi propusa de mine, si atunci mi-am zis in gluma: "Poate asa vrea destinul". Uitandu-ma in calendarul bisericesc, am observat ca pe 5 decembrie, pe langa alti sfinti, se serba si ziua Sfantului Nectarie, si atunci am lasat lucrurile sa se intample dupa voia lor, interpretand acest fapt ca un raspuns la rugaciunile mele. E greu de crezut, dar dupa aproximativ 6 luni, acest baiat urma sa-mi devina sot, dovedindu-se a fi exact omul pe care eu aproape ca nu mai speram sa-l gasesc. De atunci am inceput sa-l iubesc cu adevarat pe Sfantul Nectarie si, cunoscandu-i puterea, sa-l chem in ajutor, de cate ori aveam nevoie. Asa am facut si in momentul in care, dorindu-ne un copil, acesta intarzia sa apara, iar medicii nu ma incurajau deloc. Sfantul Nectarie a facut si de aceasta data o minune in viata noastra, daruindu-ne, atunci cand ne asteptam mai putin, copilul mult visat, care in semn de multumire poarta numele de Nectarie. Un copil sanatos, in ciuda faptului ca s-a nascut cu o suferinta fetala. Si poate minunea cea mai mare dintre toate a fost atunci cand, insarcinata in 8 luni, in

1

catedrala din orasul nostru au fost aduse o parte din moastele Sfantului Nectarie Taumaturgul, aflate in Grecia, la Eghina (manastirea la care a fost staret o perioada de timp). Inchei aici povestea minunilor intamplate in viata mea, desi cea mai mare din ele se afla abia la inceput. E vorba despre credinta si rugaciune, cele doua fantani nesecate, care imi dau bucurie, putere si nadejde pentru viitor. In sufletul meu, lumina vine din cer. Va poarta in gand si in inima o cititoare anonima, care se regaseste cu bucurie in randurile revistei dvs. Cu mult respect si admiratie, Nicoleta

Cand rugaciunile se implinesc ...

"La 17 ani, sora mea a facut scleroza multipla"

Cred din tot sufletul povestile oamenilor care v-au trimis scrisori, povestindu-va despre cum i-a ajutat Sfantul Nectarie. Si familia mea a avut parte de o asemenea interventie divina. Acum doi ani, sora mea, Monica, a inceput sa prezinte dintr-o data, niste simptome ciudate de amorteala, oboseala, care au evoluat in parestezii, ataxie, spasme, un episod foarte periculos de pierdere a cunostintei. Au urmat doua saptamani de spitalizare, analize peste analize, tratament de doua luni cu cortizon (cu toate efectele secundare specifice acestei clase de medicamente), cu un diagnostic care ne-a infiorat pe toti: scleroza multipla la 17 ani! Ei bine, tot raul s-a rezolvat, evolutia ei a fost pana in acest moment excelenta, cu ajutorul Sfantului Nectarie. Nu pot exprima in cuvinte cat de mult ne-a ajutat bunul Sfant, cat de evidente au fost interventiile lui, cat de minunat a limpezit situatiile care pareau fara rezolvare. Pe drept cuvant, rugaciunile adresate lui Dumnezeu prin intermediul Sfantului Nectarie au mare putere.

IRINA IORDACHE - e-mail: irina.iordache2003@yahoo.com

"Cine citeste aceste randuri va spune ca-s bolnava de minte, dar eu spun adevarul"

Am primit si eu cartea "Viata, acatistul, paraclisul si minunile Sfantului Nectarie" cu multi ani in urma, cand aparuse. Mi-a dat-o o doamna, care o citise impreuna cu toata familia ei, spunandu-mi ca le salvase de la moarte nepotul, ce facuse un transplant de rinichi. M-am apucat si eu sa citesc, asezata la masa, cu fata spre rasarit. Dar n-apucasem sa parcurg doua randuri si m-a apucat o mare durere de cap (in frunte) si un somn, de parca luasem un somnifer. Imediat m-am culcat si am dormit ore in sir. Am repetat rugaciunea si in ziua urmatoare, dar m-am confruntat cu aceleasi simptome. Imi era din ce in ce mai rau. Atunci am dat cartea inapoi. Mi se facuse frica, nu mai patisem asa ceva. De fapt, nu imprumutasem niciodata carti de rugaciuni, le cumparam de la biserica sau de la libraria "Lumina". Intr-o zi, trecand pe acolo, i-am povestit vanzatorului ce am patit, ca eu nu pot citi acatistul Sfantului Nectarie, mare facator de minuni. El mi-a spus sa nu mai folosesc carti citite de oameni care au suferit, fiindca necazul lor trece in ele. Si m-a indemnat sa

2

cumpar scrieri noi despre Sfantul Nectarie, ceea ce am si facut. Ca prin minune, le- am putut folosi de atunci inainte, le citesc regulat, chiar tin in permanenta sub perna si in poseta iconita sfantului. Acum cred cu convingere ca vanzatorul avea dreptate. Nu trebuie citite carti religioase, nici de alt fel, de la persoane cu mari probleme de sanatate sau de necaz, ca transmit tot raul lacrimile lor. Poate cine citeste aceste randuri va zice ca-s bolnava de minte, dar eu spun adevarul. Mi s-a intamplat exact cum am zis. Poate am o sensibilitate aparte, fiindca simt tot raul altuia, si el mi se transmite si cad la pat. Eu sunt nascuta vinerea si vinerea mi-e totdeauna rau, am cumpene, uneori chiar de moarte. In 16 mai 2003, intr-o zi de vineri, chiar in magazinul "Lumina", pe cand eram cu doua carti religioase in mana, am cazut pe trepte, punand piciorul in gol. M-am internat la ortopedie si in urma investigatiilor mi s-a spus ca am cancer si ca trebuie sa ma operez de urgenta. Pana ce am intrat in sala de operatie, am citit intruna viata, acatistul, paraclisul si minunile Sfantului Ioan Rusu. S-a intamplat ca si pe parintele de la bisericuta cu hramul Sf. Mc. Pantelimon, din curtea spitalului, sa il cheme Ionel Rusu. Mi-a facut si el rugaciuni si iataca dupa patru ani, ii multumesc lui Dumnezeu si la toti sfintii, sunt in viata si ma simt bine. Rugaciuni, fapte bune si iar rugaciuni. Sa ne rugam unii pentru altii, mereu, ca si cei pe care nu-i cunoastem au nevoie sa se roage cineva pentru ei. Sa avem un gand bun pentru oricine, cunoscut sau necunoscut, ruda sau neruda. Doamne ajuta!

STEFANIA - e-mail: stefania@libyamail.net

"Am fost in Grecia, la moastele sfantului. Ce am simtit nu pot descrie in cuvinte"

Am fost de curand in Grecia, la moastele Sfantului Nectarie si sunt profund impresionata. In acel moment, nu stiam prea multe despre viata si minunile savarsite de el, dar ceea ce am simtit la atingerea mormantului nu pot descrie in cuvinte. Cred in minuni dumnezeiesti si sunt martora unei astfel de minuni. Credinta si rugaciunile celor dragi mi-au salvat mama de la moarte. Le doresc tuturor cititorilor revistei sa aiba fericirea de a simti caldura dumnezeiasca, iar Sfantul Nectarie sa le aduca alinare si vindecare.

IOANA IANCU - e-mail: oana@cciph.ro O promisiune incalcata

Aveam de ceva timp pe gamba dreapta o mica excrescenta, cu margini neregulate, cu o coloratie diferita, de la brun inchis pana la culoarea unei picaturi de ulei. Doream s-o investighez mai de mult, dar tot timpul amanam (mai ales ca sunt o persoana care nu se expune la soare). Tot ce stiam despre cancerul de piele era faptul ca trebuie sa existe un teren favorabil si o expunere exagerata la radiatii. Asta, pana intr-o zi in care mi-a cazut in mana un articol despre cancerul de piele,

3

semnat de un reputat dermatolog de la noi din tara; in acel articol se dadeau detalii,

indicii de diagnosticare sustinute cu poze. Ce mai, din acel moment, nu am mai fost om. Aveam toate semnele, plus ca excrescenta respectiva crescuse, de la un punct de cativa mm la peste 2 cm. Gandurile cele mai rele nu ma lasau sa dorm sau sa mananc. Aparuse si o durere surda tot in zona gambei. Nu indrazneam sa ma duc la doctor. Toate astea, pana intr-o zi in care am citit in revista "Formula As" un articol despre Sf. Nectarie si minunile savarsite de el, precum si de biserica "Radu Voda", unde se odihnesc particele din moastele sale. Din acel moment, am inceput sa ma rog, sa fac acatistul si, in plus, sa fac doua promisiuni: una, ca daca voi fi sanatoasa, nu voi mai pune strop de alcool in gura (aveam ceva probleme cu alcoolul pe fondul unei depresii mai vechi) si ca voi face publica minunea Sfantului. Am inceput treptat sa ma linistesc, m-am programat si la doctor, am continuat sa ma rog si mi-am intarit promisiunile. In sfarsit, a sosit si ziua consultatiei. Am intrat in cabinet, ce-i

drept, cu mare frica, dar cu speranta in suflet. Si minunea s-a intamplat

Nici vorba

... de melanom, doar o forma de dermatoza. Am simtit ca renasc, bucuria era inimaginabila. Durerile au incetat ca prin minune. Ce mai, doream sa ma intorc la viata. Dar diavolul, care nu doreste sa-si lase prada sa-i scape, a inceput sa lucreze

in mintea mea. Intai mi-am spus ca ma speriasem degeaba, fiindca nu fusese nimic, ca pentru atata lucru nu trebuia sa renunt la placerea de a consuma alcool (atatea ocazii si sarbatori in viata, fara nici un strop de vin!) si, in plus, cum sa fac public ceea ce s-a-ntamplat? Daca ma fac de ras? Cine ma crede? Si azi asa, maine asa, gandurile astea nu-mi dadeau pace, pana cand am sesizat ca au reinceput durerile, s-au intensificat, si au inceput sa prinda zone din ce in ce mai multe. De aici s-a pornit calvarul altor saptamani si luni de zbucium si stres emotional, nopti nedormite si zile in care nu puteam sa pun strop de mancare in gura. Am reinceput sa ma rog, sa fac acatistul Sf. Nectarie, sa-mi cer iertare de la Dumnezeu ca nu mi- am tinut promisiunile, si cu ajutorul Lui, mi-am infruntat cea mai mare temere a

mea si

mi-am facut analizele. In prezent, sunt inca in asteptarea rezultatelor:

... Rmn-urile au iesit bine. Cu spaima in suflet, dar si cu speranta ca Domnul se va

milostivi de mine si nu-mi va da vreo boala cumplita, iau toate aceste lucruri ca pe niste incercari pe care mi le trimite Dumnezeu, spre a ma intoarce la El. Am dorit ca prin aceasta scrisoare sa-mi indeplinesc si promisiunea facuta Sf. Nectarie, de a face cunoscut harul sau. Cu stima,

Andreea Ioana C. – Bucuresti

"Sfintilor le place sa ne tinem promisiunile"

Se implinesc trei ani de cand am trecut printr-o ciudata suferinta. Am fost la un mic pas de moarte. M-a apucat asa, dintr-o data, la masa, intr-o zi de vineri. Senzatia a fost de inec. Am crezut ca o coaja de rosie s-a lipit pe orificiul caii aerului. Cu ajutorul unei doamne de la Bucuresti, venita la casa ei de la tara, si cu ajutorul sotului meu, am ajuns la Spitalul din Valenii de Munte, apoi la Spitalul Boldescu din Ploiesti. Mi-am lasat mama si copiii plangand la poarta si nu pot sa va explic ce am simtit, gandindu-ma ca-i vad pentru ultima data. I-am speriat pe toti cei din jurul meu: familia, medicul de familie, chiar si pe deosebitul parinte Sofronie de la

4

Crasna, duhovnicul meu, pentru ca aveam fata schimbata inspre negru. Inainte sa mi se declanseze aceasta stare de rau, am avut unele simptome (cu cateva saptamani inainte) care s-au manifestat destul de ciudat; prin amortirea corpului, incepand de la picioare, pana in varful capului. Chiar si fata, nasul, limba imi amorteau. Chiar si dintii. Uneori, simteam cum se plimba

ceva pe coloana vertebrala. Asa am dus-o o perioada de timp: noaptea ma lua Salvarea, iar dimineata ma intorceam acasa. Am facut tot felul de teste si analize si toate au iesit bine, ceea ce l-a facut pe un asistent de la spital sa ma indemne sa o iau si pe calea bisericii, pentru ca ar fi fost posibil sa mi se fi facut ceva rau de catre cineva care ma dusmanea. Parintele Sofronie nu mi-a dat voie sa cred acest lucru. Dupa cum spune, unui om cu adevarat credincios nu i se pot intampla lucruri de felul acesta, nu se leaga de el farmecele. Am ajuns chiar si la psihiatru, unde am fost certata ca sunt inconstienta daca inca mai alaptez copilul (fetita mea cea mica are noua luni), cand un prunc se

alapteaza doar pana la 6 luni

M-am conformat ordonantei, spre disperarea copilei, care de dorul

... laptelui matern a facut febra, noaptea ofta in somn si tremura. Pe mine m-a luat un frate la el acasa, ca sa am linistea necesara sa ma refac, dar gandul meu era tot la copii. Criza cea mare am facut-o intr-o seara, cand gustand dintr-o felie de mar, starile acelea de inec insuportabile au revenit. Dureri cumplite imi strabateau tot corpul. Atunci mi-am adus aminte de Sfantul Nectarie. Primisem acatistul de la o doamna asistenta care imi cunostea necazul, spunandu-mi ca Sfantul Nectarie e grabnic ajutator la boala. Durerile au tinut de la ora 7 seara pana dupa ora 24.00. Am citit plangand rugaciunile, alaturi de copiii mei, de mama si de sotul meu, care nu ma lasa sa ma opresc, obligandu-ma sa citesc pana la capat. Am promis atunci Sfantului ca ii voi da inelul meu de logodna si-i voi picta o icoana daca ma va ajuta sa scap de necaz. Aceasta promisiune am reinnoit-o intr-o seara cand am ramas acasa doar cu fetita cea mica si pe cand ceilalti erau la biserica. Mititica avea temperatura. Am zis: "Sfinte Nectarie, stiu ca e putin lucru, dar nu ne lasa sa ajungem la spital". In acea seara, am incercat sa ma odihnesc langa micuta mea, cu gandul sa nu adorm intr-atat, incat sa nu simt in caz ca i-ar creste temperatura. Si am adormit.

Visul

Se facea ca sunt intr-o bisericuta si aratam cuiva o icoana pictata de mine. Apoi am iesit in amvon; eram cu micuta Mihaela in brate si priveam icoanele. In stanga era icoana Mantuitorului, in dreapta icoana unui sfant (probabil a Sfantului Nectarie), iar deasupra usilor, o icoana mai mare a Maicii Domnului. Deodata s-au deschis usile si au aparut doi preoti: parintele meu de botez, cu un potir in mana, si alt parinte, mai carunt, cu un paharut plin cu miere aurie. Am crezut ca e vreo sarbatoare si au venit sa ne puna si noua potirul pe cap. Parintele cu paharutul a luat din miere pe deget si s-a indreptat spre fetita. Micuta a mancat cu pofta, parintele a zambit si a vorbit ceva cu ea. S-a apropiat apoi de mine, a luat din nou pe degetele sale din acea miere si mi-a oferit-o.

Vedeam cum mierea se prelinge pe mana parintelui, dar nu stiam cum sa o primesc, si ca sa nu se risipeasca pe jos, am intins mana. In clipa aceea, mi-am adus aminte ca sunt bolnava si am dus mana la cap, cu gandul sa imi ung capul si fata cu miere. In acel moment, m-am trezit. Sotul meu, care tocmai se trezise si el, a fost foarte surprins sa ma vada zambind, dupa atatea zile de groaza. S-a inchinat. I-am povestit visul. Simteam o bucurie dulce in suflet. Sfantul Nectarie

intervenise

...

De atunci, raul a disparut

...

Dar s-a mai petrecut o minune: propunandu-i d-lui

5

director al Palatului Culturii din Ploiesti, Constantin Manolache, sa dam numele scolii din satul in care lucrez "Sfantul Nectarie", el a acceptat pe loc. Primaria, la fel. Acum, scoala noastra, venita in sprijinul copiilor talentati care nu au posibilitatea sa mearga la Ploiesti, poarta numele acestui mare sfant. Eu nu intru in clasa pana nu ma rog Sfantului Nectarie sa ma lumineze si sa ma invete exact ce trebuie sa fac, cum sa predau copiilor cu folos pictura. Darurile sfintilor sunt adevarate comori. Dar ei tin cont de fagaduintele pe care le facem, fie ele oricat de mici. Nu ca ar avea nevoie de darurile noastre, dar tinandu-ne promisiunile, avem

ocazia sa ne schimbam in bine, sa ne schimbam atitudini si comportamente sti sa explice cu mult mai bine lucrurile acestea.

...

Cred ca un preot ar

V-am povestit aceasta intamplare, in speranta de a veni in ajutorul unor persoane deznadajduite si spre cinstea sfantului acestuia vindecator, Sfantul Nectarie de la Eghina. Cu deosebit respect,

CAMELIA POPA (34 ani)

"Bucuria si mangaierea mea de la Domnul!"

Numele meu este Camelia Ungureanu si sunt rezident in Italia, de la sfarsitul anului 2002. Nu va

spun cat de greu este aici sa gasesti un loc de inchinaciune si un preot duhovnic la care sa pleci genunchii. Dar cu purtarea de grija a lui Dumnezeu, pasii mi-au fost indreptati spre biserica ortodoxa cu hramul Sf. Vasile cel Mare din Udine, care este la 60 km distanta de locuinta mea. Acolo i-am cunoscut pe Sf. Nectarie, pe Sf. Mina si pe Sf. Serafim de Sarov. Sfantul Nectarie ajutase in mod miraculos doua dintre enoriasele care ii cerusera sprijinul. Una avea doua tumori (una la gat si una la san), iar tatal celeilalte se afla pe patul mortii, diagnosticat in ultima faza cu cancer. Amandoua au primit tamaduire totala de la sfantul si au facut public acest lucru in toata parohia, asa ca ne-am hotarat sa mergem de hramul Sfantului Nectarie, pe 9 noiembrie 2007, in Grecia, ca sa ne inchinam si noi sfantului. Eu, personal, m-am dus cu o lista de cereri care nu se mai termina, pentru toti ai mei cerand amanuntit cate ceva. Si credeti ca a trecut sfantul cu vederea vreuna din cererile mele? Nu! Iata cateva din minunile pe care sfantul le-a implinit cu mine:

  • 1. Nasa mea de botez nu reusea sa ramana insarcinata, ea avand uter retrovers, desi erau deja doi

ani de cand incerca. La cinci saptamani de la intoarcerea mea din Grecia, m-a sunat sa ma anunte ca era gravida in cinci saptamani, exact de cand facusem rugaciunea catre sfantul.

  • 2. Primul baietel pe care l-am botezat, Ionut, avea din nastere fruntea plina de basici

transparente, pentru care medicul dermatolog ii daduse diferite tratamente, fara nici un rezultat.

Cand m-am intors acasa de Craciun, anul trecut, fruntea lui era curata. Mama lui gasise o crema cu care basicile i-au trecut imediat.

  • 3. Mama mea sufera de o boala psihica si sunt sapte ani de cand se chinuie. Nu voia nici macar

sa mai faca tratamentul medicamentos care o tinea cat de cat pe linia de plutire. Vedea si auzea voci, zicea ca sunt persoane care o chinuie fizic, si nu va zic cat de mare e agonia acestor persoane, care, in astfel de incercari, refuza ajutorul lui Dumnezeu. Dintre toti, in familie ea era cea mai indaratnica in a merge la biserica, si nici pe mine nu ma lasa, pentru ca incercam sa tin posturile si sa stau nemancata, iar eu am fost dintotdeauna bolnavicioasa, suferind de spasmofilie. M-am rugat pentru ea la sfantul, ca sa nu se piarda sufletul ei, sa se intoarca la

6

Dumnezeu si sa dobandeasca pacea sufleteasca, dupa atata amar de vreme. Si nu trecusera doua zile de la pelerinajul nostru la mormantul Sfantului Nectarie, ca sora mea imi spune ca mama a cerut singura sa mearga la doctor. De aici, lucrurile s-au imbunatatit cu fiecare zi. Cand m-am dus acasa de Craciun, am vorbit cu ea si i-am spus clar, in fata, ca cei care o chinuie sunt spurcatii diavoli care au putere asupra ei, avand in vedere ca nu s-a spovedit de cand era mica. "Trebuie sa te spovedesti si sa te impartasesti, asa Hristos iti va da putere si nu vor mai putea sa te necajeasca", i-am spus. Si ea a zis: BINE. Dupa care am uns-o pe frunte si dupa ceafa cu ulei de la candela sfantului. In scurt timp, am fost cu ea la spovedit si in prima luna a acestui an s-a impartasit. Acum se simte mult mai bine, si la fiecare 40 de zile, se spovedeste si se impartaseste.

4. In ceea ce priveste persoana mea, in luna februarie a anului trecut, am descoperit ca pe ovarul

stang aveam doua chisturi. In luna august, am refacut ecografia si chisturile crescusera. Cand m- am dus la sfantul, eu nu am cerut sa ma vindece, ci sa se milostiveasca de mine si sa imi dea pace sufleteasca si sa ma intareasca in credinta. Aflandu-ma acolo, am simtit o dorinta continua de a-i sta la picioare si a ma ruga la racla sa, din care izvora parfum de mir. Si cum toata lumea facea fotografii, am deschis aparatul, ca sa am si eu amintiri. Dar de cate ori incercam sa fac poze, bateriile se descarcau si aparatul se inchidea. Asa ca mi-am zis ca sfantul nu vrea sa fac poze si nici nu am mai incercat, pana in ziua plecarii. Nu va pot descrie ce a lasat sfantul sa se vada in acele fotografii facute in ultimul moment! Ochii sai deschisi pe o icoana de argint. Mai mult, deasupra capului, se vede clar, in diferite ipostaze, aureola sfantului, fie in forma de para de foc, fie sub forma de fulger. Aceasta a fost mangaierea mea. Dar nu este tot. Pentru a marturisi si mai mult generozitatea sfantului Nectarie, va spun ca la urmatoarea ecografie, pe care am facut-o anul acesta, in luna ianuarie, medicul a constatat ca cele doua chisturi au disparut. Sper sa nu fi uitat nimic din ceea ce era de datoria mea sa va marturisesc. Sper, de asemenea, sa va folositi de marturiile mele si cu credinta sa cereti ajutor de la Sfantul Nectarie: bucuria mea, si mangaierea mea de la Domnul!

CAMELIA UNGUREANU

"Si eu am fost ajutata de marele Sfant"

Ma alatur si eu cititoarelor dvs. si doresc sa va spun, in putine cuvinte, ca si eu am fost ajutata de Sfantul Mare Ierarh Nectarie. Am fost diagnosticata cu o tumora in dermul subiacent, care, la prima vedere, dupa excizie, parea a fi o tumora care prezenta semnele bolii celei urate. Rezultatul testului histopatologic a venit cu intarziere. In tot acest timp, m-am rugat Sfantului Nectarie ca diagnosticul sa nu se confirme, stiindu-l rugator la Dumnezeu pentru cei in situatia mea. Si harul Sfantului Nectarie s-a dovedit si in cazul meu, aducator de sperante si sanatate, pentru care ii multumesc.

A.S. - Bucuresti

"Povestea mamei"

7

Intr-o zi, am primit un telefon de la tata, care ma anunta ca mama e in coma la spital, sedata, ca a facut o criza si ca nu se stie ce-i cu ea. Au dus-o mai intai de urgenta la Iasi, apoi la Targu Mures, unde a fost supusa unui RMN. Diagnosticul a fost tumora cerebrala, care-i afecta 40 la suta din creier. Medicul i-a spus tatei ca situatia e grava si ca ar trebui, daca are posibilitatea, sa o aduca pe mama la spitalul de neurochirurgie "Bagdasar" din Bucuresti, la un renumit profesor chirurg. Am avut norocul, sau asa a vrut Dumnezeu, ca atat eu, cat si sora mea sa locuim in Bucuresti, asa ca am putut sa o aducem pe mama aici. Din pacate, atunci cand au adus-o cu Salvarea, s-a intamplat ca doctorii de la spitalul in cauza sa nu o primeasca. Au spus ca RMN-ul de la Targu Mures nu e clar, ca e nevoie de altul mai bun, ca stadiul bolii e foarte avansat si ca am venit prea tarziu, ca s-au saturat de prostiile pe care le fac doctorii din provincie. Ne-am rugat de ei, am incercat si cu bani, dar nu ne-au bagat in seama. Mama era intr-o stare deplorabila si eram siguri ca daca o ducem inapoi, acasa, nu mai rezista. Avea nevoie urgenta de ingrijire medicala. Am insistat, dar ne-au spus ca ei nu-si pot asuma responsabilitatea, ca ea nu e din Bucuresti etc. Nu a iesit nici macar medicul de garda sa se uite la biata mama, care zacea pe o targa, in Salvare. Au tinut-o asa vreo 7 ore, in fata spitalului (plus orele facute noaptea pe drum pana la Bucuresti). Absolut nimeni nu ne-a bagat in seama. Ne-am simtit ca ultimii oameni. In cele din urma, tarziu, catre seara, i s-a facut mila medicului de garda si ne-a zis sa o lasam totusi acolo, pana luni (era intr-o sambata), dar ca o lasam pe raspunderea noastra, ca e foarte grav si ca daca ar fi avut RMN clar, ar fi operat-o imediat. Pana la urma, medicul de garda a trimis-o direct la reanimare. RMN-ul ei a fost vazut si de profesorul care conduce sectia de neurochirurgie si de alti medici de acolo, toti ne-au spus ca e foarte mare tumora, ca am venit prea tarziu si ca sunt putine sanse sa supravietuiasca, iar daca supravietuia, ar fi ramas cu sechele mari. Nu ne-a mai ramas, atunci, decat sa ne rugam. Ne-am rugat la Maicuta Domnului, la Sfantul Nectarie si Sfantul Mina, in tot timpul cat mama a fost in spital. Ba chiar s-a intamplat ca moastele Sfantului Nectarie de la Eghina sa fie aduse tocmai atunci la Iasi, pentru ca se sarbatorea Sfanta Parascheva. Cineva, o ruda, a venit de acolo cu mir. Am uns-o cu mir in fiecare zi si am citit rugaciuni langa ea. Am mers si la Manastirea Radu Voda din Bucuresti, la moastele Sfantului Nectarie, si ne-am rugat. Ce a urmat a fost ceva incredibil. Mama si-a revenit, incepand de a doua zi, cand au scos-o de la reanimare. La mijlocul saptamanii, deja nu mai era sub sedative, manca normal si nu intelegea prea bine de ce se afla in spital (noi nu i-am spus nimic, decat ca nu se stie ce are, ca sa nu o speriem). Vineri au externat-o. Intre timp, i s-a facut din nou RMN, in spital, analize peste analize si teste, si a reiesit ceva incredibil: mama nu are tumora. Au zis ca a fost o "eroare". "Nu se stie ce e", ne-au zis, "s-ar parea ca e ceva "acolo", dar nu ne dam seama". Mama a plecat din spital pe picioarele ei, dupa mai putin de o saptamana, si dupa ce mai multi doctori, dintre care unii foarte cunoscuti si foarte buni, ne-au spus ca are putine sanse sa supravietuiasca. Multumim Sfantului Nectarie si Maicutei Domnului pentru ajutor. Cred ca sfantul ar vrea ca multi oameni sa stie ca au o sansa, prin credinta si rugaciune. Sanatate si Doamne ajuta!

SERBANESCU ELENA

8

"Lauda-Te-voi Doamne, din toata inima mea spune-voi toate minunile Tale"

"Pile" la Dumnezeu

In urma cu cateva luni duceam o viata obisnuita, cand, deodata, totul a luat o turnura tragica. Tatal meu a suferit o operatie pe cord deschis, agravata de o infectie grava localizata pe inima. Doctorii erau rezervati, iar noi - eu, mama si fratele meu - impietriti de durere. Operatia a trecut, nu fara emotii. Totul parea sa revina la normal, cand exact la doua saptamani dupa operatie, fara sa se simta rau, tatal meu drag a intrat in stop cardiac. A fost resuscitat abia dupa 10 minute, iar in ziua aceea a mai facut inca patru stopuri cardiace mici. In tot acest timp ne-am rugat puterilor ceresti sa ne ajute si am sperat intr-o minune divina. Era singura cale pe care o mai aveam. Intr-o buna zi, mama mea a aflat despre Sfantul Nectarie de la o calugarita. Din clipa aceea am inceput sa ne rugam cu ardoare si cu lacrimi fierbinti si suntem sigure ca ne-a ascultat in cele din urma dorinta, ducand rugaciunile noastre catre Domnul nostru Iisus Hristos, catre Sfanta Fecioara Maria si catre Preaputernicul Dumnezeu. Nu as putea explica de ce sunt atat de sigura ca salvarea de la moarte a tatalui meu i se datoreaza Sfantului Nectarie. Ca Sfantul Nectarie a fost cel care ne-a ajutat. Pur si simplu, simt asta din tot sufletul meu. De altfel, doctorul care a avut grija de tatal meu in tot acest timp i-a spus raspicat la externare: "Ai avut pile acolo, Sus". A avut mare dreptate. Acum tatal meu este acasa, se simte excelent, a renascut. La fel am simtit si noi toti: e ca si cum ne-am fi nascut a doua oara. Dupa luni intregi de chin si lacrimi, putem zambi din nou, din suflet. Mi-ar placea ca toata lumea sa afle despre puterile vindecatoare ale Sfantului Nectarie. Cu aceasta ocazie, macar o parte din oamenii cu frica de Dumnezeu vor afla despre el. Rugati-va cu credinta lui si va va ajuta. Avem sfinte moaste ale iubitului nostru Sfant Nectarie in tara, putem ajunge la el, totul e sa vrem si sa aflam despre puterea Lui. Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti. Cu drag,

SIMONA DUMITRU - e-mail: simonelsim@yahoo.com

Minunea de pe ecograf

Ma numesc Stefania Pavel, am 30 de ani, si va rog din suflet sa publicati scrisoarea mea, ca sa li se faca cunoscut oamenilor aflati in grele suferinte si boli cum pot primi ajutor grabnic de la noul doctor fara de arginti, Sfantul Nectarie, marele facator de minuni. Anul trecut, dupa doi ani de casatorie, in sfarsit am ramas insarcinata. Dar bucuria nu a durat prea mult. La prima vizita la medic, in Timisoara, am primit vestea ca sarcina se oprise din evolutie la cinci saptamani. Inima copilasului nu batea, singura solutie era indepartarea sarcinii. Dumnezeu m-a intarit si am trecut cu bine prin interventia chirurgicala. Dar intoarsa acasa, dupa putin timp, au inceput sa apara dureri abdominale care au crescut in intensitate asa de mult, incat dupa sapte zile au ajuns de nesuportat. Niciodata nu am crezut ca pot exista asemenea dureri. Dupa mai multe zile de chin, am ajuns din nou la acelasi medic, care mi-a spus inspaimantat ca el nu are nici o vina, dar uterul meu e plin de aderente. A intors ecranul ecografului spre mine, aratandu-mi acele formatiuni negre, amenintatoare. Mi-a mai spus sa revin, pentru ca va trebui sa-mi faca o noua interventie. Eu si sotul meu ne-am intors acasa foarte amarati. Ne-am sfatuit si am hotarat sa luam avionul si sa plecam la Bucuresti, la un medic pe care il cunosteam de la Spitalul "Elias". Spre seara, durerile au inceput sa ma copleseasca. Disperata, am inceput sa ma rog la Sfantul Nectarie. Avem in casa icoana Sfantului si ulei sfintit de la candela care arde tot timpul la moastele lui din insula Eghina, in Grecia. Fusesem cu un an in urma acolo, pe 9

9

noiembrie, chiar de ziua lui. Am stat atunci la Sfanta Liturghie, ne-am inchinat si ne-am rugat la moaste, am mers emotionati pe urmele pasilor Sfantului si in chilia sa. Pentru noi, Sfantul Nectarie este marele ocrotitor si purtator de grija, mereu alaturi de noi si foarte drag inimii noastre. In acea seara, sotul meu a inceput sa citeasca, si el, cu lacrimi in ochi, Acatistul Sfantului Nectarie. Desi icoana Sfantului e chiar deasupra patului meu si e destul de mare, din cauza durerilor abia puteam sa-i disting chipul.

noiembrie, chiar de ziua lui. Am stat atunci la Sfanta Liturghie, ne-am inchinat si ne-am rugat

Mormantul

Dar prezenta lui era din ce in ce mai vie si mai aproape. Spre sfarsitul acatistului, m-am uns cu ulei sfintit din candela Sfantului, in timp ce-mi faceam semnul crucii. Dintr-o data, durerile au inceput sa scada din ce in ce mai mult. In clipa aceea am fost incredintata ca Sfantul m-a ajutat. Sfantul Nectarie mi-a scris in suflet ca sunt vindecata si nimeni si nimic nu ma mai putea convinge de altceva. Dupa ce am terminat rugaciunea, i-am spus sotului meu ca nu mai e nevoie sa mergem la

Bucuresti, pentru ca voi fi bine. El mi-a spus insa ca daca tot am cumparat biletele, e bine sa mergem. Ajunsi a doua zi la Spitalul "Elias", i-am povestit doctorului prin cate am trecut. Mi-a facut o ecografie. Eu n-am fost surprinsa deloc, dar el nu mai intelegea nimic. Cum de cu o zi in

urma aveam uterul plin de aderente si acum

Mi-a aratat ecranul ecografului. In locul petelor

... negre, totul era alb si frumos. Bulversat, mi-a spus ca nu stie ce sa creada. Dar eu stiam. Era

Sfantul Nectarie. Minunat e Dumnezeu intre sfintii Sai! In acea seara, Sfantul Nectarie a fost acolo, la patul meu, asa cum e la patul atator si atator bolnavi vindecati de cancere si de boli grele. A fost acolo, in camera mea. Din mila lui Dumnezeu, cu rugaciunile Maicii Domnului si ale Sfantului Nectarie, acum, cand va scriu, eu si sotul meu asteptam un copilas si toate ecografiile spun ca e un copilas voinicut si sanatos. Slavit fie Dumnezeu!

STEFANIA PAVEL

Mijlocirea

Am citit despre Sfantul Nectarie cu cativa ani in urma si am fost foarte impresionata de viata acestui sfant, de blandetea si bunatatea lui. Am citit si despre multele minuni savarsite de el pentru rugaciunile credinciosilor. Ma intrebam, atunci, daca eu, o fiinta destul de putin credincioasa, as fi, la nevoie, ajutata de Sfant. Si iata ca s-a ivit ocazia ...

10

Intr-o clipa de neatentie, m-am impiedicat si am cazut in casa, pe parchet, si m-am lovit la genunchi. Lovitura a fost asa de puternica, incat nu am mai putut calca cu piciorul respectiv. Dupa vizita la medic, am plecat spre casa in carje. Diagnosticul - ruptura de ligament - trebuia doar confirmat de un RMN. Medicul insa m-a avertizat ca as putea avea nevoie de operatie, in

cazul cand ruptura ar fi prea mare. Panica! Operatie dintr-o simpla cazatura? Atunci mi-am amintit de Sfantul Nectarie si de grabnicul sau ajutor. Si am inceput sa ma rog zi si noapte sa ma salveze de operatie. Sa nu trec printr-o asemenea incercare. I-am promis in schimb Sfantului ca voi scrie despre acest lucru, dupa ce ruga mea va fi ascultata. Au urmat apoi zile grele, cand nu puteam merge decat putin si ajutata de carje. In tot acest timp, ma rugam si ungeam locul afectat cu ulei de la candela Sfantului. La cateva saptamani de la accident, am avut si RMN-ul. Mare mi-a fost bucuria cand medicul m-a anuntat ca ruptura nu este severa, deci nu va fi nevoie de operatie. Am urmat apoi cu strictete indicatiile medicale prescrise, iar acum sunt mult mai bine. Repararea unui ligament necesita mult timp, dar sunt pe drumul cel bun. In tot acest timp, am continuat sa ma rog Sfantului Nectarie. Multumesc, Doamne, ca m-ai ajutat! Si tie, Sfinte Nectarie, iti multumesc pentru mijlocire! Dumnezeu te iubeste cu adevarat.

IONELA GHEORGHIU - e-mail: ionela_gheorghiu@yahoo.com

Sfantul marilor sperante

La inceputul acestui an, in luna ianuarie, sotul meu a fost diagnosticat cu carcinomatoza peritoneala macromedulara si ascita neoplazica. Chirurgul la care am apelat ne-a spus, dupa ce l- a deschis, ca tumora nu poate fi operata, deoarece are metastaze in toata cavitatea peritoneala si sa asteptam rezultatul biopsiei. Rezultatul a venit dupa trei saptamani si a fost cumplit. Sotul meu avea adenocarcinom de tip intestinal, adica cancer in ultima faza. Chirurgul ne-a sfatuit ca sotul meu sa inceapa citostaticele, care ar fi singura speranta pentru a-i prelungi viata. In tot acest timp, cat a durat stabilirea diagnosticului, m-am rugat in fiecare zi la Maica Domnului si la Sfantul Nectarie. Am citit Acatistul Sfantului in fiecare zi si am mers si la Manastirea "Radu

Voda", unde m-am rugat la Moastele Sfantului. Preotul cu care am stat de vorba mi-a dat ulei sfintit cu care l-am uns pe sotul meu pe locul bolnav. Ma rog in fiecare zi la Sfantul Nectarie sa il vindece pe sotul meu. Si harul Sfantului s-a dovedit aducator de speranta. Metastazele s-au micsorat cu 7 cm si am credinta ca sotul meu va fi mai bine pe zi ce trece. Multumesc Sfantului Nectarie si Maicutei Domnului pentru ajutor. Cred ca toti cei care se roaga Sfantului au o sansa, prin credinta si rugaciune. Doamne ajuta!

LILIANA AVRAM

Promisiune uitata

Intr-o clipa de neatentie, m-am impiedicat si am cazut in casa, pe parchet, si m-am lovit

Biserica din Eghina

11

Anul trecut, fiul nostru a fost depistat si operat de adenocarcinom gastric. Atunci, in disperarea noastra, ne-am rugat Maicii Domnului si Sfantului Nectarie sa ne salveze copilul si am promis, in rugaciunea noastra, ca vom cumpara iconite cu chipul Sfantului pentru copiii nostri, pentru noi, si o icoana pentru biserica. Si ca vom face cunoscut tuturor ajutorul primit de la acest minunat si degraba ajutator sfant. Iconitele pentru copiii nostri si pentru noi le-am cumparat, dar pentru biserica, datorita problemelor financiare, nu am reusit inca sa cumparam. Nici despre minunata binefacere si ajutorul dat de Sfantul Parinte Nectarie nu am scris, desi am facut legamantul acesta, si unde pana in octombrie copilul nostru se simtea binisor, la o noua tomografie s-a observat ca aparusera noi adenoame, astfel ca in noiembrie a suferit o noua

interventie chirurgicala. Acum situatia este din nou critica si incercam sa ne reparam greseala, daca se mai poate. Ne rugam Sfantului Parinte Nectarie sa ne ierte pentru ca nu ne-am respectat promisiunea si sa faca din nou o minune si sa ne faca copilul sanatos! Dvs. va multumim pentru intelegere si pentru rabdarea de a ne citi confesiunea si va rugam, daca ramane un coltisor in paginile "Formulei AS", sa publicati aceasta marturisire, astfel incat tot mai multi credinciosi sa cunoasca ajutorul si minunile pe care Sfantul Parinte Nectarie le aduce celor aflati in suferinta si in necazuri. Doamne ajuta!

ECAT. R. - Iasi

"Cum a murit si a inviat tata de patru ori"

Totul a inceput in anul 2007, cand vestea ca tatal meu va trebui sa se opereze pe cord deschis ne- a lovit ca un trasnet. Pana atunci fusese un om sanatos, care nu a facut niciodata o injectie si pe care nu l-a durut nimic in mod serios. Situatia se inrautatea pe zi ce trecea. Nu putea dormi noaptea din cauza durerilor musculare pe care le avea, ajunsese ca o umbra. A umblat mult prin doctori si multi dintre ei i-au pus diagnostice gresite. Ajunsesem sa ne dorim un diagnostic corect, oricare ar fi fost el, pentru a sti ce avem de facut in continuare. Dupa cateva luni de cautari, a fost diagnosticat cu stenoza aortica (trebuia inlocuita valva aortica a inimii cu una mecanica), cat si cu endocardita infectioasa (una dintre cele mai grave infectii care se pot localiza pe inima), dar si cu hepatita. Eram cu totii coplesiti de durere Tata a fost internat cateva zile la spitalul din Buzau (si le multumim doamnelor doctor Negoita si Sava, care l-au trimis la un doctor bun - domnul doctor Ion Tintoiu, de la Spitalul Militar Central din Bucuresti). Aici nu se putea face inca operatia la inima, din cauza infectiei, motiv pentru care a fost transferat la Spitalul Colentina. Zilele si noptile treceau greu pentru noi toti, dar mai ales pentru el, care nu dormea mai mult de 10-15 minute pe zi sau pe noapte. Durerile erau mari, nu putea respira cum trebuie, nu putea sta culcat, ci numai rezemat de perete, in sezut. Se apropia sarbatoarea Pastelui din 2008, iar tata lupta cu disperare pentru viata. Are doar 53 de ani, iar Dumnezeu i-a dat o forta morala fantastica. Cu toate acestea, infectia nu ceda, operatia era iminenta, totul se complica. Si totusi, dupa Paste, pe data de 5 mai, a fost programat la operatie. L-a operat un chirurg bun, doctorul Ionel Droc. Stiam cu totii ca era singura sansa sa supravietuiasca, motiv pentru care ne-am lasat in mainile lui Dumnezeu si ale medicilor. Atunci mama mea a aflat de Sfantul Nectarie. A fost la o manastire unde o maicuta i-a spus despre El si i-a dat acatistul Sfantului. Din prima zi am inceput sa ne rugam. Pe masura ce ne rugam cu lacrimi fierbinti si cu mare speranta, Sfantul ne asculta. Simteam ca ne ajuta, chiar daca nu ni se arata. Nu e nevoie de o aratare, ca sa se infaptuiasca o minune. Trebuie doar sa crezi. Aflasem ca sunt moaste ale Sfantului Nectarie si la noi in tara, la Manastirea "Radu Voda" din

12

Bucuresti. In ziua operatiei, am mers acolo si ne-am rugat cu credinta. Operatia a mers bine si totul parea sa intre pe fagasul normal. Tata si-a revenit destul de repede, iar a doua zi o suna pe mama (la reanimare fiind) si ii spunea ca a scapat. Ne-am bucurat prea repede, pentru ca urma sa se intample o minune si mai mare. La exact doua saptamani dupa operatie, din cauze necunoscute noua, aveam sa aflu ca tata a facut un stop cardiac de 10 minute, a fost resuscitat, dupa care inima i s-a mai oprit de trei ori, pentru cateva secunde. Atunci am simtit ca totul se prabuseste in jurul nostru. Am crezut ca venise sfarsitul. Sfantul Nectarie ne-a ajutat din nou. L-am visat pe tata, care mi-a promis ca se va face bine. Am simtit ca este un semn. Asa a fost. Tatal meu si-a revenit, i-a fost implantat un stimulator cardiac pentru a nu mai fi probleme, infectia de la inima s-a vindecat, iar in ce priveste hepatita, se pare ca e doar purtator de virus B, care poate fi tinut sub control. Analizele ulterioare i-au iesit bine, doarme noaptea, se recupereaza dupa depresia postoperatorie de care a suferit si crede in Dumnezeu. Credinta e cel mai important lucru si nimeni nu ne-o poate lua. Tot spitalul il cunostea pe pacientul care a murit si a inviat de patru ori. Pana si doctorul i-a spus tatei sa-I multumeasca lui Dumnezeu, pentru ca sigur a avut pile acolo Sus. In acest moment, tata e acasa, se bucura de viata, iar noi ne bucuram de el, chiar daca sunt momente in care nu ne vine sa credem ca totul a trecut si ca o minune a avut loc chiar sub ochii nostri Sfantul Nectarie a fost binecuvantat de Dumnezeu sa-l scoata pe tata din ghearele mortii. Nu le vom putea multumi niciodata indeajuns nici lui Dumnezeu, nici Domnului Iisus Hristos, nici Sfintei Fecioare Maria si nici Sfantului Nectarie pentru ajutorul dat, dar vom incerca, asta e sigur. Si doctorilor care l-au ingrijit pe tata le multumesc. Stiu ca Dumnezeu a lucrat aceasta tamaduire prin ei si sper sa le ajute Cel de Sus sa fie sanatosi la randul lor. Si fratelui meu, care a facut de garda impreuna cu medicii, zile si nopti la spitale, dar si iubitului meu, care a ajutat cu tot ce a putut in situatia aceea grea, le multumesc si ma rog sa le puna Dumnezeu puterile la loc. De curand, am aflat ca o alta particica din moastele Sfantului nostru drag a fost adusa la o bisericuta din Brasov, exact judetul in care locuiesc eu. Bisericuta este pe un deal, langa localitatea Sinca Veche, si merita vazuta neaparat. E un colt de rai invaluit in liniste. Am fost acolo de curand si voi merge cat voi putea de des. I-am promis Sfantului Nectarie ca voi scrie despre minunea lui, insa am scris povestea de mai multe ori fara succes. Ea nu a fost publicata. Voi incerca, pana cand voi reusi, pentru ca oamenii trebuie sa afle ca avem un mare sprijin in Sfantul Nectarie de la Eghina. Pana si faptul ca am renuntat la fumat i-l datorez tot lui. Dupa mai multe tentative esuate de a renunta la un viciu care nu-mi facea deloc bine (desi nu fumam foarte mult), l-am rugat pe iubitul

Sfant Nectarie sa ma ajute. Tot printr-un vis m-a ajutat. Am visat ca tata m-a descoperit fumand si mi-a fost asa de rusine, incat a doua zi am zis stop. Si de atunci au trecut luni de zile si ma simt de parca nu as fi fumat niciodata. Acum, nici nu ma gandesc sa renunt la rugaciunile aduse Sfantului Nectarie si puterilor ceresti. Ele sunt oaza mea de bucurie, speranta si una din modalitatile de a multumi pentru cea de-a doua "nastere" a tatalui meu si pentru renasterea intregii mele familii. I-am promis Sfantului Nectarie trei lucruri: ca voi publica minunea lui in revista "Formula AS", ca voi merge la Eghina (in Grecia) sa-I multumesc si ca daca voi avea copii, vor purta si numele lui. Sper sa ma ajute Dumnezeu sa le duc la indeplinire pe toate trei. Doamne ajuta!

SIMONA DUMITRU - Brasov

""Minunea" de la Sfantul Visarion"

13

Marturisesc din capul locului ca am 39 de ani. Am realizat cateva lucruri in profesia mea, mai multe decat m-am asteptat sau am visat sa fac. Dar am multe neimpliniri personale, si de aici si o oarecare stare de neliniste interioara, dominata de intrebari de genul "de ce" si "cum sa fac sa schimb ceva"? Nu am fost niciodata o practicanta a ortodoxismului, in sensul ca nu am mers la slujbe foarte des si nici cu o deosebita tragere de inima. Am citit Biblia mai mult din curiozitate intelectuala si din punct de vedere istoric.

Marturisesc din capul locului ca am 39 de ani. Am realizat cateva lucruri in profesia mea,

Isus

Am ramas indragostita de frazele din Biblie, de limbajul literar, de puterea de a transmite un mesaj cald, dar in acelasi timp ferm. In ultimele luni, dominata de intrebarile mele, am cautat sa gasesc un loc, o biserica anume, in care sa ma simt bine, sa imi doresc sa merg la slujbe, unde sa ma pot concentra sa pot spune o rugaciune. Si mi-am adus aminte de un reportaj in care doua actrite tinere marturiseau dorinta lor de a avea duhovnici. Si una dintre ele spunea ca a mers la biserica Sfantul Visarion. Atunci mi-am adus aminte ca o buna prietena a mea s-a casatorit acolo si, deci, stiam unde este. Am mers intr-o duminica dimineata si am descoperit locul pe care il cautam. Adeseori mi se intampla sa decupez din spatiul real o lume in care sa ma regasesc. Am fost plecata ani de zile in Germania, si cand inchid usile camerelor si dau drumul televizorului pentru a urmari canalele germane, imi decupez o lume numai a mea, amintirea anilor petrecuti in Germania. Cand intru pe usa bisericii Sfantul Visarion, imi decupez din spatiul bucurestean o lume pe care am crezut-o pierduta. E o lume frumoasa, sincera, inteligenta, rabdatoare si care te primeste cu bratele deschise. Am fost impresionata de cei doi preoti de acolo, am simtit la ei ceea ce cautam: autenticitatea actului crestin si a mesajului. Cuvantul este spus frumos, corect, clar, fara graba, predica este inteligenta si cu finalitate a mesajului, vorba iti este adresata tie, ai sentimentul ca le pasa de tine, ca odata ce te-au vazut de cateva ori venind acolo, esti un om special pentru ei. Si mai e ceva care este foarte frumos: corul. Adeseori, inchid ochii si am senzatia ca cineva imi unge sufletul cu un balsam de cantari. Este atat de frumos cum canta acest cor, este o incantare sa ii asculti si nu pot decat sa ii binecuvantez pentru bucuria pe care mi-au facut-o mie si cred ca si multor altora. Aceste randuri le-am scris ca o marturie si multumire pentru acest loc, unde eu, cea plina de intrebari, am cautat un refugiu sufletesc. Sunt fericita ca l-am gasit intre peretii unei biserici cu

14

preoti vrednici, care mijlocesc cu har si iubire intalnirea cu Dumnezeu.

MAGDALENA IONESCU - Bucuresti

Ilustratie: Reproduceri dupa picturi de Vladimir Zamfirescu

Cand rugaciunea face minuni

"Harul Sfantului Nectarie trebuie sa fie cunoscut de cat mai multi dintre noi"

In primavara anului trecut, una din prietenele mele mi-a vorbit de Sfantul Nectarie, daruindu-mi o carticica cu povestea vietii lui si acatistul acestuia, mi-a vorbit despre manastirea "Radu Voda" din Bucuresti, unde se afla fragmente din moastele Sfantului Nectarie. M-au impresionat foarte tare cele citite, minunile infaptuite de Sfantul Nectarie, copilaria lui trista, viata lui plina de sacrificii. Toate acestea m-au determinat sa plec insotita de sotul meu, prietena mea si de familia ei, in Egina (Grecia), la manastirea unde Sfantul Nectarie si-a petrecut ultimii ani din viata. Aproape nu-mi venea sa cred ca am ajuns acolo. Intrand in biserica in care se afla racla cu moastele Sfantului Nectarie, am simtit o emotie profunda. M-am asezat in genunchi, am citit langa osemintele sale acatistul si am plans, asa cum nu o mai facusem de mult.

preoti vrednici, care mijlocesc cu har si iubire intalnirea cu Dumnezeu. MAGDALENA IONESCU - Bucuresti Ilustratie:

Hrana de Pasti

Si iata ca dupa cateva luni de la aceasta vizita la Egina, sotul meu s-a imbolnavit grav de rinichi si a fost internat de urgenta la Spitalul "Sf. Ioan" din Bucuresti. A fost atat de grav bolnav, incat aproape nici medicii nu mai credeau ca poate fi salvat. A fost chiar la un pas de a i se face operatie, care in starea in care se afla, putea sa-i fie fatala. Si-atunci mi-am amintit de Sfantul Nectarie si de minunile lui si am inceput sa ma rog cu ardoare in speranta ca isi va dovedi puterea nemarginita si in cazul sotului meu. A urmat una din cele mai grele perioade din viata mea, dar plina de nadejdea ca Dumnezeu imi va implini rugaciunile prin Sfantul Nectarie. Am stat in spital langa sotul meu aproximativ 10 zile, l-am uns cu uleiul adus de la manastirea "Radu Voda" si m-am rugat la iconita sfantului. Acolo, in spital, Sfantul Nectarie era singurul meu prieten, singurul meu ajutor. Si iata ca minunea s-a intamplat; unul din cei mai buni medici ai spitalului l-a consultat pe sotul meu, a stabilit diagnosticul corect, a hotarat ca operatia nu era necesara si ca ar fi putut fi o grava eroare a medicului chirurg. Spre bucuria tuturor, sotul meu s-a facut bine, iar recunostinta noastra fata de Sfantul Nectarie va fi atat cat vom trai. Mergem aproape in fiecare saptamana la manastirea "Radu Voda", cu o floare pe care sotul meu

15

o lasa langa racla Sfantului, si ii multumim pentru ajutorul pe care ni l-a dat si pentru faptul ca ne simtim in permanenta protejati de El. Doresc, de asemenea, sa le multumesc inca o data medicilor exceptionali care l-au ingrijit pe sotul meu, si bunilor nostri prieteni care ne-au fost alaturi in aceasta grea incercare.

In urma cu cateva zile, am facut, atat eu, cat si sotul meu, analize complexe, la o clinica din strainatate. M-am rugat zilnic Sfantului Nectarie si Maicii Domnului pentru ca aceste rezultate sa fie cat de cat bune, dar spre uimirea noastra si chiar a medicilor de acolo, ele au fost nu bune, ci foarte bune. V-am adresat aceasta scrisoare cu convingerea ca trebuie sa o fac, ca harul Sfantului Nectarie trebuie sa fie cunoscut de cat mai multi dintre noi, ca trebuie sa-i multumim mereu, pentru grija pe care ne-o poarta.

FLORELA DINICOIU

"Sigur mi s-a transmis un mesaj"

Draga redactie, Sunt o cititoare fidela a "Formulei AS", am aproape intreaga colectie si am experimentat cu succes multe din sfaturile cititorilor dvs., atunci cand am avut nevoie. As vrea sa va povestesc si eu o intamplare petrecuta saptamana trecuta, cand am implorat ajutorul Sfantului Nectarie. Intrucat am fost diagnosticata cu o boala foarte urata - mielopatie - in ziua dinaintea aparitiei revistei, fiind ingrijorata si necajita, am uitat sa o cumpar (nr. 793 (44), 5-

12.XI.2007).

Turla

Am plecat duminica la Bucuresti, fiind programata la medicul specialist, spre a-mi citi rezultatele RMN. Seara, am primit un telefon de la sora mea, care m-a intrebat daca am citit articolul privind boala pe care banuiam ca o am si cel privind ajutorul dat de Sfantul Nectarie unor persoane aflate la necaz. Atunci am realizat ca nu cumparasem revista si am rugat-o pe sora mea sa-mi citeasca la telefon articolul. Incurajata, avand in casa o iconita a Sfantului Nectarie, m-am rugat acestuia sa ma ajute ca prin rugamintile sale catre domnul nostru Iisus Cristos sa nu se confirme diagnosticul cel temut. In acea noapte, a fost pentru prima data in sase luni de zile cand boala nu s-a mai manifestat prin nici un simptom. A doua zi, medicul mi-a spus ca este o alarma falsa si ca maduva spinarii mele nu este in suferinta. Am stiut atunci ca Sfantul Nectarie a

facut o minune si cu mine si i-am promis ca va voi scrie, pentru a incuraja si pe alti credinciosi sa i se roage. Abia astept sa prind putere si sa ajung in Grecia, in insula Egina, pentru a-i multumi pentru ajutorul dat.

Povestesc cele intamplate tuturor celor care, consider eu, ca nu m-ar suspecta de

nebunie. Da,

... minunile se intampla si astazi. Cum de exact cand eram atat de necajita, a aparut o revista pe care

eu o iubesc atat de mult, cu un articol despre scleroza in placi si despre minunile Sfantului Nectarie?! Coincidenta? Nimic nu e intamplator. Sigur mi s-a transmis un mesaj. Va multumesc ca existati, va apreciez si va stimez pentru tot ceea ce faceti. Doamne ajuta!

L.B. - Braila, tel.

02 ...

"Sfantul Nectarie asteapta doar sa fie rugat, pentru ca viata noastra sa se schimbe in bine"

16

Va scriu pentru prima data, cu speranta ca imi veti acorda atentia dvs. pentru cateva minute. Povestea mea este simpla, dar sunt convinsa ca in ea se vor regasi multi romani, care, la fel ca mine, se confrunta cu o multime de greutati si de necazuri, ajungand la o disperare atat de mare, incat nu mai stiu ce sa faca, la ce usi sa mai bata, pana nu le mai ramane decat Dumnezeu, doctorul tuturor. Atunci te opresti si te intrebi: cu ce am gresit?

Ce trebuie sa schimb in viata mea? Eu am primit raspunsul la aceste intrebari, cand mi-a cazut in mana o carte. O carte cu viata Sfantului Nectarie Taumaturgul. Atunci am inteles cate greseli am facut, cat l-am maniat pe Dumnezeu cu nestatornicia mea la rugaciune. Nu mergeam regulat la biserica, nu-mi spovedeam pacatele, viata mea devenise tot mai trista, povara tot mai greu de dus, glasul rugaciunii mele (atunci cand o faceam) nu mai urca la cer, din pricina negurii pacatelor. Dar Sfantul Nectarie este cel care m-a primit atunci cand toti m-au dat afara, cel care mi-a auzit glasul deznadejdii atunci cand nimeni nu ma auzea si cel care m-a ajutat atunci cand nu mai vedeam nici o solutie. Insa cel mai important lucru e ca nu meritam nimic din tot ce mi-a daruit. Recunostinta si speranta mi-au umplut sufletul atunci cand m-am rugat Sfantului Nectarie sa-mi ajute sa-mi gasesc un alt loc de munca, pentru ca acolo unde lucram era groaznic, nu aveam duminica, nu aveam sarbatori, nimic. Se muncea 12 ore cu 24, neintrerupt. Nu mai stiam de e luni sau joi, de e zi sau e noapte. Intr-o duminica am cerut ajutorul Sfantului, iar luni am primit un telefon de la o firma unde-mi depusesem CV-ul in urma cu cateva luni.

Erau sute de CV-uri. Cum m-au ales pe mine, dupa atata timp, si chiar la o zi dupa ce ma rugasem Sfantului Nectarie? Sunt sigura ca doar el stie. I-am promis ca nu va mai trece nici o zi fara sa-mi citesc canonul primit la spovedanie si acatistul Sfantului. Asta fac, si darurile lui nu inceteaza sa se reverse asupra mea si a familiei mele. Schimbandu-mi serviciul, mi-a fost greu cu banii. Pierdusem din luna de lucru, dar

banca trebuia platita, gazul, lumina, baiatul meu incepuse scoala

Dar am simtit

... ajutorul Sfantului Nectarie zi de zi si ceas de ceas. Parca toti prietenii, cunostintele, rudele, se intelesesera sa ma ajute, care mai de care. Oameni pe care nu-i cunosteam m-au ajutat fara sa pretinda nimic in schimb. E o minune? Pentru mine, da! Mare de tot. Pentru ca acum, in sufletul meu, in loc de deznadejde este speranta, in loc de tristete este bucurie. De cine sa ma tem, cand un Sfant atat de placut lui Dumnezeu ma apara si ma ajuta, exact atunci cand am nevoie? Sa va povestesc inca ceva. Aveam doar o singura tristete: ca din cauza banilor nu voi putea sa merg in insula Eghina din Grecia, sa ma inchin moastelor Sfantului meu drag. Dar o revista despre care nu stiam pana atunci ca exista, "Formula AS", mi-a fost adusa de o vecina si prietena draga, cu indemnul sa citesc un articol in care se spunea ca la Manastirea "Radu-Voda" din Bucuresti a fost adusa de un arhiereu grec o cutiuta cu o parte din moastele Sfantului Nectarie. O intamplare? Nu! O alta minune pentru mine si pentru toti oamenii care, daca vor, pot sa se inchine Sfantului si sa-i ceara ajutorul. Il vor primi cu siguranta.

17

Acum, din tot sufletul, va rog, mai publicati un articol cu Sfantul Nectarie, cu minunile Lui, pentru ca sunt atatia romani in nevoie, in suferinta, iar Sfantul Nectarie asteapta doar sa fie rugat, pentru ca viata noastra sa se schimbe in bine. Sfintia Sa este atat de iubit de bunul Dumnezeu, incat obtine iertarea pacatelor noastre si, deci, si ajutorul necesar. De cate ori nu a spus Domnul nostru Iisus

Hristos celor pe care i-a vindecat: "Du-te si nu mai pacatui!". Asa sa facem si noi, dragi semeni, sa cerem mijlocirea Sfantului Nectarie pentru iertarea pacatelor noastre, sa ne rugam, sa mergem duminica la biserica, sa incercam sa fim mai buni, si toate celelalte se vor adauga noua. Slavit fie Dumnezeu si toti Sfintii Lui, in veci. Amin!

MUNTEANU ANGELA - Cugir, jud. Alba

"Minunea s-a implinit. Fiul meu este azi vindecat"

Rugati-va neincetat si cu toata increderea! Sfintii ne aud! Am promis in momentul cand ma rugam Preasfintei si de viata facatoarei Treimi, Maicii Domnului si tuturor sfintilor, ca daca ma vor auzi si copilul meu se va vindeca, voi face publica aceasta minune in "Formula AS", pe care o citesc si este prezenta in casa mea inca de la aparitia ei. Iata povestea: in postul Pastelui anului 2007, intr-o vineri, am aflat de boala copilului meu, o boala necrutatoare, care la ora actuala bantuie lumea, secerand fara mila batrani si copii, anume - cancer Hodkin gr. III. Doctorii i-au dat trei saptamani de viata dupa ce i-au facut biopsia, dar iata ca bunul Dumnezeu nu a vrut acest lucru si a hotarat altfel, intarindu-ma, inainte de toate, pe mine. In momentul cand am auzit diagnosticul, in loc sa ma prabusesc in disperare, am spus:

este o incercare de la bunul Dumnezeu.

Cauta-ti un duhovnic, spovedeste-te si, daca e cu putinta, sa te si impartasesti. Apoi ia drumul bisericii cu copilul de mana, ca sa participi la tainele Sfantului Maslu. Asa am facut. Primul Maslu la care am participat impreuna a fost la biserica Sfantul Antonie cel Mare, mare facator de minuni, care se tine martea. Urmatorul pas, inainte de a incepe tratamentul cu citostatice, a fost sa mergem la un mare si dumnezeiesc duhovnic al nostru, al romanilor, care inca mai este printre noi si pentru care trebuie sa-i multumesc bunului Dumnezeu, anume parintele Iustin Parvu, de la sfanta manastire "Petru Voda". Cand am ajuns acolo, pentru a putea lua o binecuvantare de la dansul, l-am intrebat: "Credeti ca baiatul meu se va vindeca?". Iar dansul a raspuns: "Numai o minune dumnezeiasca il mai poate vindeca". Acest cuvant spus de dansul mi-a dat cea mai mare speranta si am crezut din acea clipa in minuni. Baiatul a inceput tratamentul, iar eu nu am incetat a ma ruga, a merge la sfinte manastiri, a trimite acatiste. Intr-un tarziu, am ajuns la inca un mare duhovnic al nostru, si anume, parintele Calistrat de la manastirea Barnova. In cele din urma, s-a intamplat si minunea de care mi-a spus parintele Iustin Parvu, si anume: am ajuns cu totul intamplator si fara nici un ban la Eghina, in Grecia, la Sfantul Nectarie, chiar de ziua lui, datorita unei prietene care stia de boala fiului

18

meu. L-am rugat pe sfantul Nectarie, cu lacrimi fierbinti, sa ma ierte daca am gresit, dar sa-l vindece pe fiul meu. Iar rugaciunea mi-a fost ascultata. Acum, dupa 18 luni, cand fiul meu a facut o noua analiza pe un computer tomograf, boala nu mai exista.

Si oare nu este aceasta o minune? Ba este, si din cauza asta doresc sa spun lumii intregi: rugati-va, oameni buni, rugati-va si iarasi rugati-va sfintilor, ei va aud si va indeplinesc cererile, drept dovada, fiul meu este vindecat prin puterea sfintilor lui Dumnezeu si al sfintilor pe care inca ii mai avem printre noi. Doamne, slava Tie si tuturor sfintilor Tai din cer si de pe pamant.

ELENA E. - Azuga, jud. Prahova

Cu ulei de la candela Sfantului Nectarie, ungeti locul unde aveti tumorile. Cunosc persoane care s-au vindecat. Unii erau cu piciorul in groapa, iar altii se pregateau de cutit. Si Sfantul i-a miluit pe toti. Si pe mine, nevrednica, care aveam doua chisturi pe ovare. Puneti-va nadejdea in el, ca puterea Domnului se preamareste prin acest sfant, si el a binevoit sa vina la noi in tara, in mai multe biserici si manastiri, asa ca este la indemana tuturor. In strainatate Moastele Sfantului Nectarie se gasesc la manastirea pe care a intemeiat-o in Eghina. Mana stanga se afla in Catoliconul Manastirii Marea Lavra din Sfantul Munte Athos, particele din moastele Sfantului se mai gasesc si la Biserica Sfantului Nectarie (Charlotte, Carolina de Nord). In Romania, particele din moastele Sfantului Nectarie se gasesc la Manastirea Putna (racla cu Moastele este in Sfantul Altar), la Manastirea "Radu- Voda" din Bucuresti (racla se gaseste in pronaos) si la Biserica "Sfantul Ierarh Nectarie" din Iasi (in Sfantul Altar), precum si la Schitul Sfintii Ioan si Nectarie (Bradetu, Arges), racla fiind asezata in naosul paraclisului. Aceeasi binecuvantare o gasiti si la Sinca Veche, intre Brasov si Fagaras, unde se afla o manastire de calugari ce poarta hramul Sfantului Ierarh Nectarie Taumaturgul. Paraclisul in care se savarsesc slujbele pastreaza cu cinste si o particica din Moastele Sfantului Nectarie. Nu va duceti cu indoiala, ci cu convingere. Sfintii sunt tristi ca nu le cerem

ajutorul, la fel si Maicuta Domnului. Cereti si vi se va da. Mila Domnului e mare, si ea nu se uita la greseli, ci la smerenia cu care ne ducem sa cerem ajutorul, stiind ca nu il meritam, pentru multimea faradelegilor noastre. Dar sunt convinsa ca nu va veti intoarce la casele voastre rusinati. Domnul sa va lumineze si sa nu treceti cu vederea cele ce v-am transmis, ca sa va folositi!

CAMELIA UNGUREANU

Lant de minuni la Manastirea "Radu-Voda" din Capitala.

Putini oameni stiu ca adevaratul centru istoric al Bucurestiului nu se afla la Curtea Domneasca, ci peste apa lenesa a Dambovitei, pe locul bisericutei ridicate (se zice) de chiar Bucur, ciobanul ctitor al Capitalei. Din strada, nu vezi mare lucru. Intr-un tarziu, dincolo de Piata Unirii, sirul cenusiu de blocuri comuniste se dau greoi deoparte, descoperind doua bijuterii medievale, exilate stingher pe doua inaltimi vecine: Biserica "Bucur" (cea mai veche din Bucuresti), citadela taraneasca inconjurata de florile toamnei, iar alaturi, peste drum, Manastirea "Radu-Voda", cu Seminarul teologic si aleile sale imperiale, ce trec prin tunelul vegetal al unor castani seculari. Vegheata de turnul clopotnitei (de pe vremea lui Mihai Viteazul), biserica adaposteste

19

mormantul unor domnitori si patriarhi vestiti ai Romaniei. Suntem, de fapt, in inima spirituala a Bucurestiului, pe locul primelor ctitorii intemeietoare. Blocurile din jur inchid perspectiva, o uratesc, dosind 600 de ani de istorie, de incercari si navaliri otomane. Istoria nu se opreste insa aici, in dreptul zidurilor inalte de la intrare. Asa discreta si aflata mereu sub vremi cum este, destinul manastirii se implineste si astazi sub ochii nostri - tacut, miraculos, viu.

Vindecator de cumplite boli

In urma cu doi ani, un arhiereu grec, dornic sa cunoasca ortodoxia romana, a vizitat ca din intamplare aceste locuri. S-a mirat in felul sau de frumusetea manastirii. A privit atent in jur, luand aminte la dealul abrupt ca spinarea unui calugar pravalit in rugaciune, la vechile cruci nescrise, risipite printre copacii imensi din spatele bisericii, la pietrele de granit din caldaram. Apoi, arhiereul a intrat in biserica. S-a inchinat la icoane, s-a recules in tihna lacasului, a admirat simplitatea catapetesmei si a mormintelor arhieresti, ramanand mult timp in fata icoanei Sfantului Nectarie, asezata la loc de mare cinste, in dreapta usilor de la altar. Interesandu-se la calugarii din strana, a aflat ca obstea de la "Radu-Voda" are mare evlavie la Sfantul, ca staretul manastirii, Varsanufie Prahoveanul, bolnav fiind de cancer, s-a rugat fierbinte Cuviosului Nectarie, chiar la Eghina, la mormantul sau. Raspunsul nu a intarziat sa apara. Intr-o noapte, staretul Varsanufie s-a intalnit in duh cu Sfantul care i-a proorocit nu numai ca se va vindeca de boala cea grea, dar ca va ajunge si episcop, ceea ce s-a intamplat aidoma, in scurt timp. Povestea acestei vindecari l-a tulburat peste poate pe oaspetele grec. Privirea i s-a luminat ca intr-o revelatie. Plecase la drum avand asupra sa o cutiuta cu moastele Sfantului Nectarie, asa cum primise si el porunca in vis. Nu stia unde si cui sa le daruiasca. Se ruga doar Sfantului sa-i lumineze calea. Umbla din tara in tara, din biserica in biserica, asteptand un semn. Cu ochii umeziti de lacrimi, arhiereul grec a cerut sa vorbeasca cu staretul manastirii. Drumul sau luase sfarsit. Sfantul Nectarie isi aratase voia. Biserica "Radu-Voda" era de-acum noua sa casa romaneasca.

*

Despre Cuviosul Nectarie de la Eghina s-au scris zeci si zeci de carti. Mutat la cele ceresti in 1920, a fost canonizat de curand. E un sfant contemporan noua. E un sfant pe urmele caruia calcam la modul cel mai concret si mai adevarat cu putinta. La Eghina mai traiesc batrani greci care l-au cunoscut, care i-au ascultat vocea blanda si sfaturile intelepte. E un sfant taumaturg, vindecator al celei mai cumplite boli cunoscute pana acum: cancerul. Prima minune a Cuviosului Nectarie a fost savarsita imediat dupa obstescul sau sfarsit. Maicile de la Eghina, venite la spital sa pregateasca trupul neinsufletit al Sfantului, i-au scos vesta de lana cu care era imbracat si, ca din intamplare, au pus-o pe patul vecin, unde zacea un paralitic. O simpla atingere a hainelor a fost de-ajuns ca sarmanul bolnav sa se ridice din patul de suferinta si sa mearga, spre uimirea deplina a celor de fata si a medicilor, care nu-i mai dadeau nici cea mai mica sansa de indreptare. In cativa ani, s-au adunat peste 600 de marturii, lesne de verificat prin analize si acte doveditoare, despre minunile Sfantului. Moastele sale, gasite intregi si placut mirositoare si dupa 30 de ani, implinesc necontenit vindecari incredibile, dupa credinta si ravna fiecarui bolnav. Ele aduc alinare si credinciosilor romani, dimpreuna cu intreaga obste de la Manastirea "Radu- Voda". E un dar urias, pe care, poate, inca nu stim a-l pretui asa cum se cuvine. Mergem in pelerinaj la manastiri vestite din tara, platim acatiste si Sfinte Masluri, dar uitam ca

20

vindecatoarea comoara a Sfantului se afla la doi pasi, chiar langa noi.

"Domnului Iisus Hristos, catre Cer"

Apropiata veacului nostru, viata Sfantului aproape ca nu mai are nici un ascunzis. S-a nascut la 1846, in Silivria din Tracia Greciei. Se tragea dintr-o familie saraca, de oameni simpli, dar credinciosi. Stramtorat material, a intrat ucenic la un negustor de tutun, robotind toata ziua in haine ponosite si adeseori descult, pentru o portie de mancare si un acoperis deasupra capului. Ravnitor in credinta si cu o inocenta ingereasca, a inceput sa scrie pe bucatelele de hartie ce insoteau pungulitele de tutun cuvinte din Evanghelie si scurte invataturi despre pacatul fumatului. Mai mult chiar, intr-o zi, a simtit nevoia sa discute cu Dumnezeu si I-a trimis o scrisoare plina de candoare copilareasca, pe care a pus ca adresa doar atat: "Domnului Iisus Hristos, catre Cer". Intamplator sau nu, scrisoare a ajuns la un negustor vecin care, impresionat de credinta copilului, a inceput sa-i raspunda si sa-i implineasca micile dorinte: o haina, o carte, o pereche de incaltari. Este lesne de imaginat bucuria baietelului de doar 14 ani. Avea dovada ca Dumnezeu era viu si adevarat. Raspundea la scrisori si rasplatea orice rugaciune. Sfanta lui naivitate avea sa-l insoteasca toata viata, el neincetand sa-I scrie necontenit in gand lui Hristos si sa-I marturiseasca toate oprelistile si greutatile vietii. Chiar si atunci cand va ajunge episcop si va fi alungat din Alexandria, in urma unor cumplite uneltiri, Sfantul nu se va lepada niciodata de bunatatea lui copilareasca si de dragostea pentru aproapele. Despre viata lui s-au scris carti si minunate romane biografice - o viata grea si plina de suferinte, provocate de invidia si rautatea celor din jur. Din toate, raman scrierile si ctitoriile sale (mai ales Manastirea de maici de la Eghina), invataturile si numeroasele minuni pe care le-a savarsit fara contenire, in timpul vietii si, mai ales, dupa. Episcop calator, exilat in Atena, Rizarion si apoi in Eghina, Cuviosul Nectarie muncea cot la cot cu angajatii manastirii, imbracat intr-o rasa veche si ponosita, avand mereu pe buze rugaciunea lui Iisus. Firesc si fara umbra de marire, in urma Sfantului ramaneau presarate zeci si sute de minuni: imblanzea serpii, alunga lacustele rosii, deschidea portile cerului pe vreme de seceta, chiar sub ochii uimiti ai satenilor. Nu voia sa faca minuni, dupa cum singur recunostea, ci voia sa ajute norodul stramtorat de lipsuri si de saracie. Multi oameni s-au vindecat doar atingandu-se de straiele lui modeste - care de friguri, care de epilepsie sau de alte boli fara leac. Adevaratele minuni au inceput, insa, dupa mutarea lui la cele ceresti. Nu numai ca si-a cunoscut sfarsitul, numindu-l pana in cele mai mici amanunte, dar chiar intins in cosciug, din trupul sau, din degetele sale albe ca de crin, izvora necontenit mir, ca picaturile de sudoare, inmiresmand tot aerul din incapere. Si-a inceput viata ca un sfant, potolind o furtuna cumplita pe mare. Tot ca un sfant se va savarsi pamanteste, acoperit cu flori din lamaii pe care parintele insusi ii sadise cu mana lui, si va fi ingropat sub un molift verde si stufos. Era in anul 1920, o zi de 9 noiembrie, devenita de atunci Ziua Sfantului Nectarie Taumaturgul de la Eghina.

*

In Biserica "Radu-Voda" coboara inserarea. O candela uriasa palpaie tainic deasupra raclei Sfantului Nectarie. Sub un baldachin imparatesc, de nuc sculptat din belsug, sta o cutiuta aurie ce adaposteste smerit, sub ochi de sticla, particica sfintelor sale moaste. Dupa vecernie, in biserica s-a asternut o liniste profunda, grea, aproape materiala. In naos, nu mai e aproape nimeni. Doar o femeie in varsta, trasa la fata si abia sprijinita de bratul fiicei ei, se roaga la racla Sfantului. Sta

21

indelung aplecata cu capul lipit de racoarea metalului aurit. Pare ca se odihneste dupa un drum lung si fara popas. De fapt, plange si cere ajutor. Se vede ca e grav bolnava. La un moment dat, se clatina si fiica ei se grabeste speriata sa-i intinda mana. Ridicand privirea, batrana o linisteste:

"Ai simtit mireasma de aloe si smirna?", sopteste ea cutremurata si pe chip ii apare un suras de nadejde. Inseamna ca Sfantul i-a ascultat cererea, ca o va ajuta, asa cum a ajutat pana acum multime de credinciosi, carora medicii nu le mai dadeau nici o speranta. La "Radu-Voda", in numai doi ani, de cand adaposteste sfintele moaste, minunile Cuviosului au implinit o carte aparuta deja la editura "Bunavestire" din Galati: Noi minuni ale Sfantului Nectarie.

Cateva marturii

Profesoara Maria P. din Bucuresti povesteste ca sotul fiicei sale, stabilita in Sua, trebuia operat de urgenta la coloana vertebrala. Medicii americani (brutal de sinceri cu pacientul) erau deosebit de pesimisti asupra rezultatelor, considerand ca bolnavul risca sa ramana paralizat dupa

interventia chirurgicala sau chiar sa moara. "Timp de o luna de zile n-am cunoscut alte drumuri decat cele spre biserica. Cu cateva zile inaintea ultimei date fixate pentru operatie, am fost

indrumata in cuget spre Manastirea "Radu-Voda". (

...

)

Pe masura ce-i inaltam rugaciunea si

Acatistul acestuia, Sfantul imi era tot mai aproape, ii simteam prezenta, era o realitate ce ma asculta si ma incredinta sa nu ma indoiesc. In ziua operatiei, 17 iulie, dupa o noapte de rugaciune, ma aflam la racla Sfantului, unde m-am rugat neincetat. Nu pot reda in cuvinte ce am simtit langa moastele sfinte. Apoi, in miez de noapte, m-a sunat fiica mea. Nu numai ca operatia reusise, dar in foarte scurt timp bolnavul a inceput sa-si simta picioarele si sa se recupereze miraculos, cum nu se mai intamplase in alt caz. Pentru multi - inclusiv pentru medicii americani - a fost o minune si nu pot pune aceasta minune decat pe seama Atotputernicului Creator si a Sfantului Nectarie, care a condus mana doctorului in chip desavarsit." Doamna Elena Cristescu din Bucuresti povesteste ca s-a imprietenit pe Internet cu un grec, Dimitris, din Australia. Nu peste mult timp, avea sa afle ca Dimitris nu numai ca avea cancer la pancreas, dar, in urma operatiei, sansele de supravietuire erau foarte reduse. Asa avea sa cunoasca marea putere tamaduitoare a Sfantului. "Afland despre minunile savarsite la mormantul Cuviosului Nectarie, a ajuns in Eghina, hotarand sa nu mearga cu autobuzul pana la manastire, ci, ca semn de iubire fata de Sfant, s-a descaltat si a mers pe jos. Dupa cum povesteste el, desi era ceva de mers, Dimitris parca ar fi avut aripi la picioare si parca pe drum nu erau pietre si tepi de ciulini, ci catifea. Minunat e insa altceva - dupa ce s-a instalat intr-o camera, s-a culcat pentru doua ore si, cand s-a trezit, pe picioare nu mai avea nici o urma de rana sau de umflatura, semn ca Sfantul isi plecase deja ochii spre el. Incercarile insa au continuat si Dimitris ajunsese din nou in spital. Chiar daca il incurajam cum puteam, eu insami incepusem sa ma clatin in speranta vindecarii depline. Cuprinsa de ganduri negre, intr-o seara, in timp ce stateam in genunchi si citeam Acatistul Sf. Nectarie, am simtit nevoia sa ma opresc si am inchis ochii. Cat timp am stat asa, cartea s-a deschis de la sine in alta parte si, cu uimire, privirea mi-a cazut pe urmatoarele cuvinte: "Nu te nelinisti, copila mea, prietenul tau se va face bine in curand". Nu stiam ce sa

cred. Se putea ca acele vorbe sa fie de la Sfant sau se putea sa fie numai o ispita. Nu am spus nimanui si am asteptat sa vad ce avea sa se intample. In zilele urmatoare, Dimitris a mers la analize. Am asteptat rezultatul cu destul calm, in sufletul meu simtind ca nu putea sa nu fie bine. Si asa a fost - tumora ce reaparuse dupa operatie disparuse complet, ca si cum nu ar fi fost

vreodata in locul acela. (

)

In neputinta mea, eu m-am gandit sa-i multumesc Sfantului vorbind

... despre el si altora, pentru ca si semenii mei sa se impartaseasca din darurile minunate pe care

22

Dumnezeu le-a gatit pentru toti. Il iubesc pe Sfantul Nectarie ca pe un tata, iar el imi este mereu aproape, chiar si in chip simtit. Intr-o zi, ma plimbam pe o strada din Iasi si, cum mergeam gandindu-ma la ale mele, dintr-o data am simtit coborand asupra mea un acoperamant puternic de pace si iubire. Mirata, am privit in jur si am vazut ca sunt langa o biserica. Interesandu-ma la trecatori, am aflat ca biserica era abia construita si avea hramul Sfantul Nectarie. De la el veneau bucuria si inflacararea inimii. Sa dea Dumnezeu ca acest Sfant, care i-a iubit atat de mult pe oameni, incat s-a lasat umilit si calcat in picioare numai ca sa-i poata ajuta, sa se milostiveasca si asupra romanilor si sa verse de-a pururea harul sau si peste noi." Sorin Preda

"Sfintii sunt prietenii lui Dumnezeu"

Numeroasele scrisori sosite la redactie, in care ni se relateaza vindecari incredibile, obtinute prin rugaciuni indreptate catre Sfantul Nectarie, ne-au indemnat - aproape ca ne-au obligat - sa realizam aceste pagini. Iar despre interlocutorul nostru, preot in parohia "Pogorarea Sf. Duh - Sf. Nicolae" din cartierul bucurestean Militari si totodata redactor la radio, trebuie sa stiti ca el insusi colinda cu reportofonul prin manastirile din Romania, rezultatul acestor calatorii fiind niste foarte frumoase interviuri, publicate in revista "Lumea monahilor". Intr-un anume fel, asadar, se poate spune ca face acelasi lucru ca noi astazi: ii cauta si incearca sa-i inteleaga pe sfinti.

- Parinte, cum ar trebui sa definim sfintenia? Ce este un sfant?

- Sfintenia este o chemare pe care Dumnezeu i-a facut-o lui Adam in rai si ea s-a adresat nu numai lui Adam, ci si tuturor urmasilor lui. Chiar in Evanghelie gasim indemnul imperativ: "Fiti sfinti, precum Tatal vostru din ceruri este sfant". Acum, cand spui despre cineva ca e sfant, oamenii se gandesc imediat la ceva supranatural, deja si-l inchipuie pe acela facand numai fapte de necrezut, zburand prin vazduh sau mergand pe ape sau inviind morti sau ridicand bolnavi din patul lor de suferinta. Poate ca unui sfant i s-a dat puterea de la Dumnezeu sa faca si astfel de lucruri. Insa, in Biserica Ortodoxa, sfintenia are multe fete. Asa, de pilda, avem si sfinti care n-au facut minuni niciodata, cum ar fi Sf. Grigorie Palama. E unul din marii sfinti ai Bisericii noastre, dar nu sunt consemnate minuni facute de el, nici in timpul vietii, nici dupa moarte. Moastele lui se pastreaza intr-o racla frumoasa la Tesalonic, insa el nu are acest renume de mare facator de minuni, ca Sfantul Nicolae, de exemplu. Potrivit indreptarului nostru canonic despre cinstirea sfintilor, cineva poate fi desemnat de Biserica drept sfant daca poseda anumite virtuti: a dus o viata curata, a raspandit o invatatura teologica adanca si de o acuratete desavarsita, si-a dat viata pentru Hristos si pentru credinta, L-a marturisit pe Hristos si a suferit de pe urma acestei marturisiri. Iata ca, dupa cum spuneam, sfintenia poate avea multe, foarte multe infatisari in lumea ortodoxa. De asemenea, un argument in favoarea sfinteniei cuiva este si evlavia populara. Mergeti la Putna pe 2 iulie si veti vedea cum moldovenii vin de pretutindeni, pe jos, ca sa asiste la Liturghie. Este o

23

sarbatoare absolut impresionanta. Aceiasi moldoveni care il numeau pe domnitor inca din timpul vietii sale "sveti Stefan" (in slavona, "sfantul Stefan") - cu secole inainte ca el sa fie canonizat de Biserica.

  • - Sfintii se nasc ori devin sfinti? Putem vorbi aici de predestinare?

  • - De predestinare in nici un caz, in schimb putem vorbi de atotstiinta lui Dumnezeu

care, cunoscand evolutia in viitor a acelor oameni, ii alege, intr-adevar, ca "vase cinstite ale Duhului Sfant", inca din pantecele mamei lor. Cum a fost Sfantul Ioan Botezatorul. Cum a fost si Sf. Nicolae. Citim in acatistul lui: "Minunata s-a aratat nasterea ta, Nicolae, credincios fiind tu pe pamant, din vremea nasterii tale; ca ai

supt numai din sanul cel drept si de la sanul maicii tale te-ai cunoscut facator de

minuni

...

".

Adica, abtinandu-se sa suga din sanul stang, el a aratat un semn de

asceza, inca din primele clipe ale vietii. Un alt sfant daruit cu prisos de Dumnezeu

din anii fragezi ai copilariei a fost Serafim de Sarov, care a primit rugaciunea neincetata, rostirea ei in inima, la varsta de numai sapte ani.

  • - Atunci l-a invatat cineva rugaciunea lui Iisus?

  • - Nu. A primit-o in dar de la Dumnezeu, ca o miscare launtrica. Pe de alta parte,

exista si multi sfinti care au avut de parcurs un drum lung si dificil pana la treapta desavarsirii.

  • - Vorbiti-ne putin despre cei ce fusesera candva mari pacatosi.

  • - Patericul si Vietile sfintilor sunt pline de oameni care, din pacatosi, s-au

transformat in sfinti. De ce? Pentru ca Dumnezeu spune: "N-am venit pentru cei drepti, ci pentru cei pacatosi". Deci, Iisus s-a coborat pe pamant pentru noi toti, cei pacatosi, ca sa ne facem sfinti. Si unii chiar au ascultat de cuvantul Mantuitorului. Un exemplu este Maria Egipteanca, o fosta prostituata care s-a chinuit vreme de patruzeci si sapte de ani in pustie, ca sa scape de pacatul acesta trupesc. Un altul e Moise Arapul, capetenia unei cete de talhari. Imbracat in calugar, el a intrat intr-o manastire, cu gandul s-o profaneze si s-o jefuiasca. Socotind ca gazduiesc un sfant calugar, maicile l-au spalat pe picioare, apoi i-au dat unei monahii oarbe apa aceea, ca sa bea din ea si sa se clateasca pe ochi, iar oarba si-a recapatat indata vederea. Si Moise Arapul, cand a vazut cu ce putere lucrase Dumnezeu prin el, s-a convertit pe loc, impreuna cu toata ceata lui de talhari. Toti s-au facut oameni sfinti. Prin urmare, vedeti dvs., harul lui Dumnezeu are puterea sa-l scoata pe om din orice adanc al pacatului s-ar afla. Sf. Simeon Noul Teolog spune foarte frumos ca Dumnezeu l-a apucat de par si l-a tras afara din intunericul pacatului. Fiindca in tinerete el primise lumina, adica Il vazuse pe Hristos-lumina, dupa care se dedase

unei vieti usoare si dezordonate, pierzand noptile in petreceri, pana cand dintr-o data a fost intors din ratacirea lui. La fel si Sf. Siluan Athonitul, un alt ridicat din mocirla. El avea obiceiul sa bea sapte litri de votca si sa manance cincizeci de oua

24

pe zi, pe urma lua in spinare doi saci grei - umpluti cu porumb, cu grau, cu ce-or fi fost - si alerga cu ei prin sat. Deci, iata ca Dumnezeu il cheama pe tot omul pacatos si il face sfant. Cu conditia ca si omul sa doreasca acest lucru. Si acum intreb eu:

mai exista sfinti in zilele noastre?

- Probabil ca da.

- Intr-adevar, sunt. In primele veacuri, toti crestinii erau numiti "sfintii lui Dumnezeu". De ce? Fiindca ei traiau crestinismul cu o intensitate atat de mare, incat isi vindeau averile si le imparteau saracilor, nu puneau pret pe faima si pe cariera, lasau totul ca sa-si dedice viata lui Hristos, avand constiinta imediata a venirii lui Dumnezeu pe pamant.

pe zi, pe urma lua in spinare doi saci grei - umpluti cu porumb, cu grau,

Biserica Radu Voda. Moastele Sf. Nectarie atrag multimi de credinciosi

Astazi, lucrurile stau putin altfel. Nu toti crestinii mai au in ei harul lucrator primit la botez, adica puterea lui Dumnezeu nu mai lucreaza in ei - pentru ca ei nu mai vor. Au uitat, s-au racit. Au pierdut constiinta aceasta de care vorbeam, a venirii lui Dumnezeu. Doar unii din ei au pastrat-o, si acestia sunt sfintii din zilele noastre. Cum arata un asemenea sfant? Poate fi si facator de minuni. Cum a fost parintele Arsenie Boca, de exemplu, despre care sunt marturii ca ar fi facut minuni, inca din timpul vietii: prestiinta, vindecari, ajutor sufletesc. Altii, cei mai multi, au o harisma deosebita, surprinsa de un mare parinte, sfant el insusi si intre timp plecat dintre noi - e vorba de parintele Galeriu - care spune asa: "Sfintenia nu inseamna sa mergi pe ape, nu inseamna sa zbori prin vazduh, nu inseamna sa inviezi mortii. Cea mai mare virtute a sfinteniei la care poate ajunge un om in zilele noastre este sa se invieze pe sine, din propriile pacate". Si avem atatia parinti, mari duhovnici ai nostri, care au reusit sa se despatimeasca, au scapat de patimi. Poate mai au asa, o stare pacatoasa, pentru ca sunt inca oameni si mai gresesc inaintea lui Dumnezeu, insa pacate grele, de moarte, ei nu mai savarsesc. Nu mai sunt incercati de ispitiri

25

trupesti, nu mai au pacatul minciunii, al mandriei, nu mai sunt iubitori de bani, nici maniosi. Dumnezeu ne-a creat dupa chipul si asemanarea Sa. Toti oamenii au chipul lui Dumnezeu, dar nu se aseamana cu El. Sfintii sunt cei care au dobandit si asemanarea. Pe intelesul nostru, putem spune ca sfintii sunt prietenii lui Dumnezeu.

  • - Care este rolul sfintilor in viata noastra? Sunt intermediari intre noi si Dumnezeu?

  • - Intermediari? Nu-i vad deloc asa. Apelam la ei, da, insa ca la niste prieteni. Cine

poate fi mai aproape de tine, pe cine poti intelege, daca nu pe un om care a trait ca

si tine, a dormit, a respirat, a suferit, s-a intristat? Cand vezi ca el a avut pacate grele si s-a ridicat din ele si s-a sfintit, te intrebi imediat: "Oare eu as putea?". Dumnezeu n-are nevoie de intermediari. Dar, din smerenie, El se lasa pe sine descoperit de catre oamenii sfinti, oamenilor nesfinti. Ca si cum ar spune: "Ei au reusit. Reusiti si voi. Iata unde este idealul, urcati si voi, mergeti intr-acolo".

  • - Si ce ne puteti spune despre sfantul al carui nume il purtam?

  • - Este sfantul ocrotitor. I te poti ruga, ii poti cere ajutorul, ii poti urma viata: s-o citesti, s-o inveti pe de rost, sa te inspiri totdeauna din ea.

  • - Va referiti mereu la aspectul duhovnicesc al relatiei noastre cu sfintii. Insa de

foarte multe ori, oamenii le cer sprijin pentru problemele vietii de fiecare zi. Chiar intervine aici si un fel de "specializare". Cand ai pierdut ceva, dai fuga la Sf. Mina. Daca te-ai imbolnavit grav, mergi la Sf. Nectarie.

trupesti, nu mai au pacatul minciunii, al mandriei, nu mai sunt iubitori de bani, nici maniosi.
  • - De fapt, sfintii au toate virtutile, numai ca una dintre ele iese in mod deosebit in

evidenta, dandu-le cumva si identitatea. Iar prin acea virtute predominanta, ei vin in intampinarea credinciosilor care le cer ajutorul. De exemplu, Sf. Nectarie s-a caracterizat printr-o compasiune profunda fata de semenii sai, de aceea el este mare tamaduitor, taumaturg. Dumnezeu i-a dat lui darul acesta, de a raspunde grabnic la rugaciuni, de a fi foarte prezent printre oameni si atent la nevoile lor. Nu

26

inseamna ca ceilalti n-ar fi. Toti sfintii se grabesc sa ne ajute, insa depinde si de evlavia noastra. Cu cat ea e mai mare fata de un sfant, cu atat el se deschide mai mult spre noi. Si prin el, se deschide spre noi insusi Dumnezeu.

- In ultimul timp, se observa ca iau amploare pelerinajele la moaste, participarea la hramuri, interesul pentru sfinti in general, chiar pentru unii mai putin cunoscuti. Cum va explicati?

- Oamenii alearga, sarmanii, acolo unde afla ca pot primi un ajutor. Unii cer lucruri vremelnice, care le pot folosi doar pana la moarte, insa altii cer lucruri folositoare in vesnicie. Sa nu ne mire faptul ca lumea cauta sfinti. Pentru ca avem mare nevoie de exemple ale unor semeni ai nostri care s-au ridicat din pacatele lor si au putut sa renunte la apucaturile lumesti, la ambitia asta de a vana foloase materiale si a urca pe scara sociala, de a ajunge in frunte. Ei au ajuns altfel in frunte. Stau inaintea lui Dumnezeu, asadar cel mai sus posibil. Cand alearga la sfinti, oamenii arata ca au, adanc intiparita in ei, dorinta de a urma un model. Vedeti ca unii isi cauta modelul in proximitatea lor sau vor sa fie ca Madonna ori ca nu stiu ce alta vedeta. E o alegere gresita, pentru ca Madonna te poate insoti cel mult pana in pragul mortii, pe cand sfantul te ajuta sa-l treci. Ii urmezi viata, invataturile, si el iti deschide poarta dincolo de moarte. Te invata cum sa castigi viata vesnica. Foto: DAN TRASNAI (3) Adriana Rotaru

"Rugati-va la Sfantul Nectarie"

Sunt o fidela cititoare a revistei "Formula As" si de aceea as dori sa-mi publicati si mie randurile pe care vi le scriu din tot sufletul. Sunt mama a doua fete, iar una dintre ele a trecut prin clipe foarte grele, fiind diagnosticata cu neoplasm de colon. Fiind operata, in urma unor investigatii, s-a descoperit si o hepatita cu virus C, virusul ucigas, cum i se mai spune. Medicii au depus toate eforturile pentru a o salva, avand in vedere varsta ei de doar 33 de ani, dar si faptul ca era casatorita si avea un copil de 7 ani. Pentru mine, ca mama, a fost ceva ingrozitor, la fel ca si pentru cealalta fiica a mea, care a fost tot timpul alaturi de sora ei in incercarea prin care a trecut. Dar cu toata suferinta, eu nu am disperat nici o clipa, pentru ca am stiut si am avut incredere in Maica Domnului, in Domnul Iisus Hristos si bunul Dumnezeu. Am mai avut si norocul ca, avand un preot in familia noastra, el ne-a daruit Acatistul Sfantului Nectarie - pe care l-am citit timp de 40 de zile, la miezul noptii, cu post, ajun si rugaciune. Am avut mare incredere in Sfantul Nectarie, izbavitorul a multor boli de cancer. In timpul rugaciunii, mi-a aparut trei seri la rand cifra 8, despre care la inceput nu mi-am dat seama ce ar putea insemna, dar acum, cand fiica mea s-a vindecat, invingand cancerul, acum stiu ce a insemnat, deoarece dupa 8 luni de lupta cu boala, in urma analizelor si testelor, rezultatele au fost negative, normale, deci s-a facut minunea dumnezeiasca, s-a vindecat. In afara de rugaciunile facute acasa, am fost la Manastirea Radu Voda din Bucuresti, unde se gasesc moaste ale Sfantului Nectarie, la Manastirea Caraiman din Busteni,

27

la Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului, despre care am citit in "Formula As" (la parintele Gherontie Puiu), la Manastirea Recea, jud. Mures, la parintele Ioan Iovan, care a facut slujbe si dezlegari. Sunt sigura ca vindecarea fiicei mele s-a produs prin credinta. Nu pot sa va dau nume, deoarece nu vreau sa starnesc nemultumire printre medicii care si-au facut si ei datoria, dar vindecarea s-a produs prin vointa lui Dumnezeu. Mi-am luat angajamentul in fata Sfantului Nectarie, marele facator de minuni, ca voi face publica aceasta minune dumnezeiasca, pentru a sti si altii ca exista cale de mantuire. Rugati-va Sfantului Nectarie si Maicii Domnului cu credinta curata si minunile pe care le asteptati se vor implini.

Anuca Buda - Campia Turzii, jud. Cluj-Napoca

Sfântul Nectarie, cel care i-a trimis scrisori lui Hristos

la Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului, despre care am citit in "Formula As" (la

Raluca BRODNER

Joi, 31 Iulie 2008

Sfântul Nectarie Taumaturgul, unul dintre cei mai iubiţi sfinţi de dată recentă, este cunoscut mai ales ca vindecător al uneia dintre cele mai cumplite boli: cancerul. Puterea făcătoare de minuni ce izvorăşte din moaştele sale, aflate la Mănăstirea „Sfânta Treime“ din insula Eghina, atrage mii de credincioşi. Cei care caută pacea şi vindecarea se pot închina moaştelor Sfântului Nectarie şi la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, unde există părticele dăruite în 2002 de un arhiereu grec, aflat în vizită la mănăstirile din ţară.

Sfântul Nectarie s-a născut la 1 octombrie 1846 la Silivria, pe malul mării Marmara, în nordul Greciei. Venirea sa pe lume a coincis cu sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului şi a fost o bucurie pentru părinţii săi, oameni săraci, cu mulţi copii, dar foarte credincioşi, care l-au botezat Anastasie (gr. „Înviere“). Cât timp stă în casa părintească, copilul primeşte o aleasă educaţie creştină. Buna creştere se vede mai târziu, când pleacă, la vârsta de 14 ani, la Constantinopol, mânat de dorinţa de a-şi continua studiile şi de a- şi ajuta familia. Pentru că nu are bani să-şi plătească călătoria cu vaporul, căpitanul refuză să-l primească pe vas. Este momentul săvârşirii primei minuni din existenţa sfântului. Inexplicabil pentru membrii echipajului, vaporul nu poate pleca din port până când Anastasie nu este lăsat să urce la bord.

În copilărie, trimitea scrisori Cerului

Experienţa traiului în Constantinopol se dovedeşte una foarte dificilă, chiar dacă munceşte cu toată stăruinţa pentru a se întreţine. Într-o iarnă, rămas fără hrană şi haine groase, scrie o scrisoare „Pentru Domnul nostru Iisus Hristos. În ceruri“. Scrisoarea ajunge în mâna unui vecin cu suflet bun, care pune într-un pachet toate cele trebuincioase copilului, cu adresa „De la Hristos, pentru Anastasie“. În 1866, la vârsta de 20 de ani, Sfântul Nectarie pleacă în insula Chios, unde lucrează ca pedagog şi dascăl pentru clasele mici la Şcoala Metocului.

La vârsta de 27 de ani, pe 7 noiembrie 1876, intră în obştea Mănăstirii Nea Moni, prilej cu care este călugărit cu numele de Lazăr, de către mitropolitul Gheorghe de Chios.

Un an mai târziu, este hirotonit de acelaşi mitropolit diacon, cu numele Nectarie. În anul 1885, termină Facultatea de Teologie din Atena, după ce absolvise liceul, cu rezultate deosebite. În acelaşi an, Sfântul Nectarie pleacă în Egipt, unde slujeşte timp de trei ani la Biserica „Sfântul Nicolae“, din Cairo. Câţiva ani mai târziu, în 1889, patriarhul Sofronie l-a hirotonit Mitropolit onorific de Pentapolis.

Exilat, din cauza unor calomnii

28

Nectarie a fost nevoit să se întoarcă la Atena, după ce câţiva detractori invidioşi au reuşit să obţină destituirea sa. Aici, a rămas câţiva ani predicator (l891-1894), după care, acceptă postul de director al Şcolii teologice Rizarios, după ce a câştigat încrederea oamenilor ca preot predicator, în cadrul Mitropoliei de Evvia.

În decembrie 1908, la 62 de ani, Sfântul Nectarie pleacă de la conducerea Şcolii teologice şi se retrage în mănăstirea „Sfânta Treime“ din Eghina, unde rămâne până la sfârşitul vieţii. Modest şi dăruit în tot ceea ce făcea, sfântul munceşte laolaltă cu angajaţii mănăstirii, înveşmântat într-o rasă veche şi ponosită, rostind tot timpul rugăciunea lui Iisus.

Ctitor al Mănăstirii „Sfânta Treime“ din Eghina

A trecut la cele veşnice la 8 noiembrie 1920, după ce a îndurat un an şi jumătate chinurile cancerului. A fost înmormântat în mănăstirea sa, „Sfânta Treime“, de către ieromonahul iconar Sava care, mai târziu, a pictat prima icoană a sfântului. După moartea sa, s-a descoperit printr-o minune că din trupul său izvorau picături de mir, iar Patriarhia Ecumenică din Constantinopol l-a proclamat sfânt al Bisericii în 1961, cu pomenirea pe 9 noiembrie.

Încă din timpul vieţii, Sfântul Nectarie a fost cunoscut ca făcător de minuni. Se spune că îmblânzea şerpii, alunga lăcustele roşii, aducea ploaia în vreme de secetă, vindeca bolnavii. Minunile s-au înmulţit după mutarea sa la cele cereşti. Există mărturii contemporane despre minunile săvârşite în zilele noastre. Sfântul Nectarie este vindecător al bolnavilor, de unde şi denumirea de „Taumaturgul“. Sfintele sale moaşte se află la Mănăsirea „Sfânta Treime“ din insula Eghina, de unde foarte mulţi credincioşi pleacă vindecaţi sufleteşte şi trupeşte.

Nectarie a fost nevoit să se întoarcă la Atena, după ce câţiva detractori invidioşi au reuşit

Sfântul Nectarie, la Iaşi

Sfântul Nectarie a săvârşit minuni încă din timpul vieţii, însă firesc şi fără a se mândri. Există nenumărate „semne“ ale vindecărilor de boli şi ale suferinţelor socotite imposibil de vindecat pe care Sfântul Ierarh Nectarie le-a săvârşit.

El nu intenţiona, de fapt, să facă minuni, cum însuşi mărturisea, ci să ajute poporul strâmtorat de sărăcie.

Iată o primă minune, săvârşită imediat după adormirea sa.

Maicile de la Eghina, venite să pregătească trupul său neînsufleţit, au scos vesta de lână pe care o purta, aşezând-o, din întâmplare, pe patul vecin, unde zăcea un paralitic. Imediat, bolnavul s-a ridicat din patul suferinţei şi a început să meargă, spre uimirea tuturor celor care nu îi mai dădeau nici o şansă.

Sfântul Nectarie a cunoscut, de asemenea, ziua mutării sale la cele cereşti, descriind momentul în cele mai mici detalii.

În anul 2006, la hramul Cuvioasei Parascheva din Iaşi, sute de mii de pelerini au putut să se închine la moaştele sfântului care tămăduieşte cancerul. Sfintele moaşte au fost aduse atunci de o delegaţie de clerici greci condusă de Înalt Preasfinţitul Efrem, Mitropolit de Ydra, Spetses şi Eghina. Moaştele au fost purtate în procesiune pe 13 octombrie, alături de moaştele Cuvioasei Parascheva, pe străzile Iaşului, în cadrul pelerinajului „Calea Sfinţilor“. Imediat după sfinţirea bisericii din cartierul Alexandru cel Bun, pe 15 octombrie, o părticică din moaştele sfântului au fost aşezate în această biserică. (N.B.)

Scrisoarea micului Anastasie, adresată lui Hristos

Într-o dimineaţă de iarnă, domnul Temistocle, un om blând cu suflet mare, se îndrepta spre prăvălioara lui. Era frig şi zloată şi mergea strângându-şi pe el paltonul, când îl vede pe micul Anastasie că se apropie pe trotuarul celălalt.

- Unde te duci, Anastasie? Ai alt drum astăzi? Nu te duci la lucru? Baieţelule, o să răceşti. Nu eşti îmbrăcat gros.

29

- Mă duc la poştă să duc nişte scrisori.

- Dă-mi-le mie. Trec eu acum pe la poştă. Hai, fugi înapoi la lucru, că o să răceşti afară.

- Vă mulţumesc mult, domnule, spuse micuţul, dârdâind de frig.

Ce i-a venit domnului Temistocle, că s-a uitat pentru cine sunt scrisorile. Una era pentru un negustor, alta

pentru o fabrică de tutun, a treia era

...

„CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, ÎN CER“. S-a oprit locului şi a început să zâmbească.

- Săracul băieţel! Ia să văd ce cere

...

A deschis scrisoarea şi a citit:

„Hristoase al meu,

Hainele mi s-au rupt, pantofii mi s-au stricat şi mi-e frig. Din ce-mi dă stăpânul nu-mi ajunge nici de mâncare. N-am reuşit să trimit aproape nimic mamei mele, care este săracă. Ce să mă fac acum? Cum ies eu din iarnă, Doamne? Ajută-mă! Mă închin Ţie!

Robul Tău,

Anastasie“

- Comoară scumpă, spuse domnul Temistocle şi a plecat spre casă. A pregătit un pachet cu haine călduroase de iarnă - flaneluţe, un palton, pantofi, şosete de-ale copiilor lui - şi s-a dus apoi la poştă.

Peste două zile, l-a şi văzut îmbrăcat în haine călduroase. Îi veneau numai bine. Ochii copilului străluceau de bucurie. Ba luase pe chip şi o adiere de lumină tainică, căci cine poate şti câte nu şi-au spus seara la rugăciune Domnul şi micuţul Său rob ...

Domnul Temistocle s-a bucurat mult să-l vadă fericit pe acel băieţel. Omului nici nu i-a trecut prin cap că sufletul pe care-l ajutase va ajunge cândva Sfântul Nectarie, făcătorul de minuni ...

- Mă duc la poştă să duc nişte scrisori. - Dă-mi-le mie. Trec eu acum pe

Sfântul Nectarie, la Mănăstirea Radu Vodă

Cei care caută pacea şi vindecarea se pot închina moaştelor Sfântului Nectarie şi la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, unde există părticele dăruite în 2002 de un arhiereu grec, aflat în vizită la mănăstirile din ţară.

Mănăstirea Radu Vodă este aşezat în centrul Capitalei, pe malul Dâmboviţei, în vecinătatea Dealului Patriarhiei, la o aruncătură de băţ de Biserica Bucur, cea mai veche din Bucureşti. Mănăstirea a fost fondată de voievodul Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577) şi doamna sa, Ecaterina. Vodă a ridicat-o cu gândul de a fi Mitropolia Capitalei. După ce a fost distrusă de mai multe ori, a fost rectitorită de patriarhul Justinian Marina, înmormântat aici.

30