Sunteți pe pagina 1din 8

METODE DE EVALUARE A REZULTATELOR COLARE

Evaluarea constituie o activitate de colectare, organizare i interpretare a datelor obinute prin intermediul instrumentelor de evaluare; Evaluarea cuprinde o suit de acte prin care educatorul se informeaz asupra atingerii obiectivelor i poate emite o apreciere asupra activitii elevului (M. Ionescu). Metodele i instrumentele utilizate in evaluarea performanelor colare sunt de mai multe feluri. Prof. C. Cuco propune urmtoarea taxonomie ( Pedagogie, 2002) : tradiionale * probe orale * probe scrise Metode i * probe practice instrumente de evaluare complementare *observarea sistematic a elevilor *investigaia *proiectul *portofoliul *tema pt. acas *tema de lucru n clas *autoevaluarea

A. Metode tradiionale Verificarea orala Verificarea orala consta in realizarea unei conversaii prin care profesorul urmarete identificarea cantitaii i calittii instructiei. Conversaia poate fi individual, frontala sau combinata. Avantajele constau in faptul ca se realizeaza o comunicare deplina intre profesor i clasa de elevi, iar feedback-ul este mult mai rapid. Metoda favorizeaza dezvoltarea capacitatilor de exprimare ale elevilor. De multe ori insa, obiectivitatea ascultarii orale este periclitata din cauza interveniei unei multitudini de variabile: starea de moment a educatorului, gradul diferit de dificultate a intrebarilor puse, starea psihica a evaluailor etc.. In acelai timp, nu toi elevii pot fi verificati, ascultarea fiind realizata prin sondaj. Avantajele utilizarii probelor orale vizeaza (Cf. Stoica, Evaluarea curent i examenele, 2001, pp. 48-49): - flexibilitatea i adecvarea individual ale modului de evaluare prin posibilitatea de a alterna tipul intrebarilor i gradul lor de dificultate in functie de calitatea raspunsurilor oferite de catre elev; - posibilitatea de a clarifica i corecta imediat eventualele erori sau neintelegeri ale elevului in raport cu un coninut specific ;

- formularea rspunsurilor urmarind logica i dinamica unui discurs oral, ceea ce ofer mai multa libertate de manifestare a originalitaii elevului, a capacitaii sale de argumentare etc.; - interactiunea directa, manifesta, creata intre evaluator i evaluat (profesor i elev), de natura sa stimuleze modul de structurare a raspunsurilor de catre elev, incurajand i manifestari care permit evaluarea comportamentului afectiv-atitudinal. Limitele acestor probe se prezint astfel : - diversele circumstane care pot influena obiectivitatea evaluarii atat din perspectiva profesorului, cat i din cea a elevului (gradul diferit de dificultate a intrebarilor de la un elev la altul, variaia comportamentului evaluatorului etc. genereaza o puternic varietate interindividuaia i intraindividuala intre evaluatori sau la acelai evaluator n momente diferite, la fel cum starea emoionala a elevului in momentul raspunsului influenteaza performana acestuia din punct de vedere al calitatii prestaiei sale); - nivelul scazut de validitate i fidelitate; - consumul mare de timp, avand in vedere ca elevii sunt evaluai fiecare separat. Verificarea scrisa Verificarea scrisa apeleaza la anumite suporturi scrise, concretizate in lucrari de control sau teze. Elevii i prezint achizitiile fara intervenia profesorului, in absena unui contact direct cu acesta. Avantaje : -anonimatul lucrarii, uor de realizat, ingaduie o diminuare a subiectivitaii profesorului ; -posibilitatea verificarii unui numr relativ mare de elevi intr-un interval de timp determinat, - raportarea rezultatelor la un criteriu unic de validare, constituit din coninutul lucrarii scrise, - avantajarea unor elevi timizi sau care se exprima defectuos pe cale oral, -economia de timp pe care o realizeaz in cadrul bugetului alocat relaiei predare-invatareevaluare; -acoperirea unitar ca volum i profunzime pe care acest tip de probe o asigur la nivelul coninutului evaluat; -verificarile scrise fac posibila evaluarea tuturor elevilor -asupra aceleiai secvene curriculare, ceea ce face comparabile rezultatele elevilor,iar evaluarea in sine devine mai obiectiva; -posibilitatea evaluatorului de a emite judecati de valoare mult mai obiective, intemeiate pe existena unor criterii de evaluare clar specificate i prestabilite ; -posibilitatea elevilor de a-i elabora independent raspunsul, reflectand cunotine i capaciti demonstrate intr-un ritm propriu; -diminuarea starilor tensionale, de stres, care pot avea un impact negativ asupra performanei elevilor timizi sau cu alte probleme emotionale. Limite : -verificarea scrisa implica un feedback mai slab, in sensul ca unele erori, neimpliniri nu pot fi eliminate operativ prin interventia profesorului; -inconvenientul major const in relativa ntarziere in timp a momentului in care se realizeaza ratificarea i corectarea probelor. Cu toate acestea, timpul de care dispun elevii pentru a intra in posesia rezultatelor evaluarilor poate fi utilizat pentru cunoaterea rspunsurilor corecte. Pot fi concepute strategii, de catre profesorii creativi, de gratificare a acelor elevi care, in rstimpul scurs pana la aflarea notei, identific i cunosc rspunsurile corecte. Nu-i exclus practica revizuirii notei - daca elevul probeaza ca tie, pna la urma, ceea ce trebuia sa tie !

Verificarea practica Se realizeaza la o serie de discipline specifice i vizeaza identificarea capacitatilor de aplicare practica a cunotintelor dobandite, a gradului de formare a unor priceperi i deprinderi, concretizate in anumite suporturi obiectuale sau activitati materiale. Pentru realizarea cu succes a unei activitati practice, este normal ca inca de la nceputul secvenei de invaare elevii sa fie avizati asupra (Neacu, Stoica, 1996, p. 76): *tematicii lucrarilor practice; *modului in care ele vor fi evaluate (baremele de notare); *condiiilor care le sunt oferite pentru realizarea activitaii respective (aparate, unelte,sali de sport etc.). Un tip specific de proba practica il constituie activittile experimentale in contextul disciplinelor cu caracter practic-aplicativ. Probele evaluative de ordin practic se pot gandi in urmatoarele perspective: *executarea de ctre elevi a unor produse pornind de la un model; * realizarea de ctre elevi a unor aciuni pornind de la un proiect de actiune ; * simularea unor actiuni in conditii speciale (pe ordinator, in salile de simulare etc.). Facem precizarea ca probele practice, in masura in care sunt bine concepute, ratific in modul cel mai elocvent ceea ce elevii cunosc i pot sa fac. B . Metode complementare de evaluare 1. Referatul Acest instrument permite o apreciere nuanata a invatarii i identificarea unor elemente de performanta individual a elevului, care ii au originea in motivatia lui pentru activitatea desfaurata. Se pot diferenia doua tipuri de referate: referat de investigate tiinifica independent, bazat pe descrierea demersului unei activitai desfaurate in clasa i pe analiza rezultatelor obinute ; referat bibliografie, bazat pe informarea documentara. Caracteristicile eseniale ale referatului sunt: pronunat caracter formativ i creativ ; profund caracter integrator, atat pentru procesele de invaare anterioare, cunotinele disciplinare i interdisciplinare, cat i pentru metodologia informarii i a cercetrii tiinifice, fiind astfel o modalitate de evaluare foarte sugestiva, precisa, intuitiv i predictiv; permite abordarea unor domenii noi, ce reprezinta extinderi ale coninutului, in masura in care tematica propusa este interesant, justificata didactic i exist resurse in abordarea ei; se pot realiza conexiuni cu alte obiecte de invatmant i cu modalitai de investigatie transdisciplinare; caracter sumativ, angrenand cunotine, priceperi, abilitati i atitudini diverse, constituite pe parcursul unei perioade mai indelungate de invare etc.. 2. Investigaia Se prezinta ca un instrument ce faciliteaza aplicarea in mod creativ a cunotinelor i explorarea situaiilor noi sau foarte puin asemanatoare cu experiena anterioara. Investigaia este

o activitate care se poate derula pe durata unei ore de curs sau a unei succesiuni de ore de curs, in timpul careia elevii demonstreaza o gama larg de cunotine i capacitai. Elevul sau grupul de elevi primesc o tema cu sarcini precise, bine circumscrise. Se poate formula i sub forma unor teme pentru acasa, dar definitivarea se va face in clas, prin comentarea concluziilor. Investigaia este o metoda de evaluare in care elevul este pus in situaia de a cuta o solutie la exigene i complexiti diferite. Elevul trebuie s faca dovada inelegerii cerinelor temei, a soluiei adoptate, generalizarii sau transpunerii acesteia in alt context. Caracteristicile eseniale ale investigatiei constau in faptul c: - are un pronunat caracter formativ; - are un profund caracter integrator, atat pentru procesele de invaare anterioare, cat i pentru metodologia informarii i a cercetrii stiinifice, fiind in acest fel o modalitate de evaluare foarte sugestiv, precis, intuitiv i predictiv; - are un caracter sumativ, angrenand cunotine, priceperi, abilitti i atitudini diverse constituite pe parcursul unei perioade mai indelungate de invare; - se pot exersa in mod organizat activiti de cercetare utile in formarea ulterioar i in educaia permanent. 3. Proiectul Constituie o metod complex de evaluare, individual sau de grup, recomandat profesorilor pentru evaluarea sumativ. Subiectul este stabilit de profesor, dar dup ce se obinuiesc cu acest tip de activitate, elevii inii vor putea propune subiectele. Este obligatoriu ca elevii s dispun de anumite preconditii: -s prezinte un anumit interes pentru subiectul respectiv; -s cunoasc dinainte unde isi vor gsi resursele materiale; -s fie nerbdatori in a crea un produs de care s fie mndri; | -s nu aleag subiectul din cri vechi sau s urmeze rutina din clas; -s spere c prinii vor fi intelegtori si interesai de subiectul ales. Capacitile care se evalueaz in timpul realizarii proiectului pot fi: -capacitatea de a observa i de a alege metodele de lucru; -capacitatea de a msura si de a compara rezultatele; -capacitatea de a utiliza corespunzator bibliografia; -capacitatea de a manevra informaia i de a utiliza cunotine; -capacitatea de a rationa i de a utiliza proceduri simple; -capacitatea de a investiga i de a analiza; -capacitatea de a sintetiza i de a organiza materialul; -capacitatea de a realiza un produs. Proiectul poate avea o conotaie teoretic, practica, constructiv, creativ. El se poate derula intr-o perioada mai mare de timp, pe secvene determinate dinainte sau structurate circumstantial. In funcie de particularitatile de varsta, acesta poate sa includa componente ludice. 4. Portofoliul Se prezint ca o metoda de evaluare complexa, longitudinala, proiectata intr-o secvena mai lunga de timp, care ofera posibilitatea de a se emite o judecata de valoare, bazata pe un ansamblu de rezultate.

Acest instrument reprezinta o colecie din produse ale activitaii elevului, selectate de el insui, structurate i semnificate corespunzator. Portofoliul ofera o imagine completa a progresului inregistrat de elev de-a lungul intervalului de timp pentru care a fost proiectat, prin raportarea la criterii formulate in momentul proiectarii. Portofoliul este un produs complex, format din elemente diferite, ca forme de transmitere a informaiei si a mesajului: -fie de informare si documentare independenta, - referate, -eseuri, -pliante, -prospecte, -desene, -colaje, care pot constitui subiectul unor evaluri punctuale, dar nu in mod obligatoriu. Elevul adauga in portofoliu materialele pe care le considera necesare, materiale care-1 reprezinta, subliniind atitudinea si interesul fata de domeniul abordat. Profesorul va prezenta elevilor un model de portofoliu compatibil cu varsta acestora, coninand elemente asemanatoare cu cele propuse ca tema, criterii de apreciere formulate clar si caracteristica valoric a diferitor elemente Exista mai multe niveluri de analiza a portofoliului: - fiecare element in parte, utilizand metodele obinuite de evaluare; - nivelul de competent a elevului, prin raportarea produselor realizate la scopul propus; - progresul realizat de elev pe parcursul intocmirii portofoliului. Portofoliul este un instrument euristic, prin intermediul lui putandu-se evidenia urmatoarele capacitai: -capacitatea de a observa i de a manevra informatia; -capacitatea de a raiona i de a utiliza cunotine ; -capacitatea de a observa i de a alege metodele de lucru; -capacitatea de a masura i de a compara rezultatele ; -capacitatea de a investiga i de a analiza; -capacitatea de a utiliza corespunzator bibliografia; -capacitatea de a rationa i de a utiliza proceduri simple; -capacitatea de a sintetiza i de a organiza materialul; -capacitatea de a sintetiza i de a realiza un produs. 5. Observarea sistematica a comportamentului elevilor Este o proba complexa ce se bazeaza pe urmtoarele instrumente de evaluare: 1.fia de evaluare; 2.scara de clasificare; 3.lista de control/verificare. 1. Un posibil model de fia de evaluare cuprinde urmatoarele : a) Date generale despre elev : nume, prenume, varsta, climatul educativ din mediul caruia provine; b) Particularitai ale proceselor intelectuale: gandire, limbaj, imaginaie, memorie, atenie, spirit de observatie etc.;

c) Aptitudini i interese ; d) Trasaturi de afectivitate ; e) Trasaturi de temperament; f) Aptitudini fa de : - sine; - disciplina/obligatiile colare; - colegi. g) Evoluia aptitudinilor, atitudinilor, intereselor si nivelului de integrare. n raport cu fia de evaluare, se avanseaza urmatoarele sugestii: fiele vor fi elaborate numai in cazul elevilor cu probleme (care au nevoie de sprijin i indrumare); observarea se limiteaza la cateva comportamente relevante. 2. Scara de clasificare indica profesorului frecvena cu care apare un anumit comportament. Scrile de clasificare pot fi numerice, grafice, descriptive. Se va raspunde la intrebari de tipul: a. In ce masura elevul participa la discutii ? - niciodata; - rar; - ocazional; - frecvent; - intotdeauna. b. In ce masura comentariile au fost in legatura cu temele discutate? - niciodata; - rar; - ocazional; - frecvent; - intotdeauna. 3. Lista de control/verificare indica profesorului faptul ca un anumit comportament este prezent sau absent. Poate fi urmat urmatorul model: Atitudinea elevului fa de sarcina de lucru A urmat instruciunile. A cerut ajutor atunci cnd a avut nevoie. A cooperat cu ceilali. A ateptat s-i vin rndul pentru a utiliza materialele. A mprit materialele cu ceilali. A ncercat activiti noi. A dus activitatea pn la capt. Da Nu

A pus echipamentele la locul lor dup utilizare. A fcut curat la locul de munc. Recomandari pentru utilizarea listelor de control: - se completeaza cu x in dreptul raspunsului adecvat; - pentru ca rezultatele sa fie relevante se folosesc cel putin doua dintre instrumentele prezentate; - se completeaza informatiile asupra comportamentului elevului din timpul activitatilor didactice; - se utilizeaza numai in cazul copiilor cu dificultati de invatare. 6 . Autoevaluarea O modalitate de evaluare cu largi valene formative o constituie autoevaluarea elevilor. Autoevaluarea permite aprecierea propriilor performane in raport cu obiectivele operaionale; cu acest prilej, elevul va inelege mai bine obiectivele i coninutul sarcinii pe care o are de rezolvat, modul in care efortul su in rezolvarea sarcinii este valorificat. Grilele de autoevaluare permit elevilor s-i determine, in condiii de autonomie, eficiena activitatilor realizate. Pornind de la obiectivele educaionale propuse, grila de autoevaluare proiectat conine: capacitai vizate; sarcini de lucru; valori ale performanei. Autoevaluarea poate s mearga de la autoaprecierea verbala pn la autonotarea mai mult sau mai puin supravegheat de ctre profesor. Implicarea elevilor in aprecierea propriilor rezultate are efecte benefice pe mai multe planuri (Radu, 1988, p. 246): profesorul dobandete confirmarea aprecierilor sale in opinia elevilor, referitoare la rezultatele constatate; elevul exercita rolul de subiect al aciunii pedagogice, de participant la propria formare; ii ajuta pe elevi s aprecieze rezultatele obtinute i s ineleag eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite; cultiva motivaia intrinseca faa de invaare i atitudinea pozitiv, responsabil, fa de propria activitate. Calitatea evaluarii realizate de profesor se repercuteaz direct asupra capacitii de autoevaluare a elevului. Interiorizarea repetata a grilelor de evaluare cu care opereaz profesorul constituie o premisa a posibilitii i validitatii autoaprecierii elevului. Pe langa aceasta modalitate implicit a educrii capacitii de autoevaluare, profesorii pot dispune de cai explicite de formare i de educare ale spiritului de evaluare obiectiv. Iat cateva posibilitati: 1. Autocorectarea sau corectarea reciproca. Este un prim exerciiu pe calea dobandirii autonomiei in evaluare. Elevul este solicitat sa-i depisteze operativ unele erori, minusuri, in momentul realizarii unor sarcini de invtare. In acelai timp, pot exista momente de corectare a lucrarilor colegilor. Depistarea lacunelor proprii sau pe cele ale colegilor, chiar daca nu sunt sancionate prin note, constituie un prim pas pe drumul contientizarii competenelor in mod independent.

2. Autonotarea controlata. In cadrul unei verificari, elevul este solicitat s-i acorde o nota, care este negociata apoi cu profesorul sau impreuna cu colegii. Cadrul didactic are datoria sa argumenteze i sa evidenieze corectitudinea sau incorectitudinea aprecierilor avansate. 3. Notarea reciproca. Elevii sunt pui in situaia de a-i nota colegii, prin reciprocitate, fie la lucrarile scrise, fie la ascultarile orale. Aceste exercitii nu trebuie neaprat sa se concretizeze in notare efectiva. 6 . Notarea colara Aprecierea rezultatelor colare se materializeaza, de cele mai multe ori, prin notare. Notarea este un act de ataare a unei etichete, a unui semn, la un anumit rezultat al invaarii. Nota este un indice care corespunde unei anumite realizari a randamentului colar. Dupa Vasile Pavelcu (1976), nota poate indeplini mai multe funcii: -rol de informare (pentru elevi, parini, profesori), -rol de reglare a procesului de invatare, -rol terapeutic (dinamizator pentru anumite cazuri - prin acordarea de puncte ,,in plus"),dar i un rol patogen, intrucat nota ii induce stres i disconfort psihic elevului, mai ales in situatiile de insucces. Aprecierea colar, ca atribuire a unei judeci de valoare, se face fie prin apelul la anumite expresii verbale, fie prin folosirea unor simboluri. Aprecierea verbala este des utilizata i are un rol dinamizator, calauzitor in invatarea colar. Aprecierea se poate realiza in mai multe feluri: - aprecierea verbal sau propozitionala; - aprecierea prin simboluri: numerice; literale; prin culori; prin calificative. Menirea activitatii evaluative este aceea de a conduce la optimizarea demersului calitativ si cantitativ de cunostere a celui evaluat, in conditii cat mai coerente si corecte. In acest sens, ansamblul metodelor ttraditionale de evaluare, dominante in desfasurarea actului evaluativ, trebuie completat cu noi metode, tehnici si instrumente de evaluare ale caror virtuti formative sunt evidente.