Sunteți pe pagina 1din 9

EDUCA IA 12.1.

Conceptul de educatie Pentru a-si asigura continuitatea, societatea este conditionata sa transmita noilor generatii cunostintele, deprinderile, atitudinele si comportamentele necesare, adica sa le educe. Procesul e educatie se desfasoara initial informal, n familie, ulterior formal, n institutii specializate ( gradinite, scoli, gimnazii, licee, facultati si doctorate), n perspectiva unor obiective precise, pe baza unor programe si metode standardizate si cu ajutorul unui personal specializat. Educatia este un fenomen social distinctiv rezultat din actiunea unor indivizi asupra altor indivizi n scopul transmiterii culturii prin nvatare individuala si colectiva. Educatia este, deci, un raport ntre oameni: unii pregatesc pe altii ceea ce implica un proces complex de modelare, influentare si transmitere. Procesul educativ poate exista numai n cadrul unui proces interactiv. n aceasta interactiune un individ sau u 343i82d n grup de indivizi urmaresc pregatirea altor persoane, iar acestea accepta benevol sau sunt obligate sa primeasca aceasta pregatire. Educatia nu nseamna numai procesul de transmitere a informatiilor privind cultura la noile generatii ci ea implica un proces mult mai complex de modelarea si formare o noilor caractere n conformitate cu un cod etic si de valori specific comunitatii. Prin procesul educativ se ntreprind actiuni directe sau indirecte asupra tuturor categoriilor de vrsta, educatia cunoscnd forme de manifestare n raport de contextele sociale si nivelurile de organizare din societate. Fiecare individ se caracterizeaza prin educabilitate - respectiv perseverenta omului n procesul de educare si de dobndire a experientei ca potential uman la nasterea si stadiul de fiinta umana ca realitate, constienta de existenta sa. Sfera educationala cuprinde un

complex de influente si actiuni constiente de formare si dezvoltare a fiintei umane. Educatia este un proces specific naturii umane si orice act educativ are o finalitate perceptibila. Educatia initiala, axata prioritar pe valori concrete - n majoritatea lor nationale si locale - contribuie la unitatea modului de gndire, simtire, exprimare si comportament la formarea sentimentului national, riscnd sa degenereze n nationalism, n timp ce educatia superioara, axata prioritar pe valori abstracte - n majoritatea lor universale - contribuie la diversitatea modurilor de gndire, simtire, exprimare si comportament, riscnd sa degenereze n cosmopolitism. Ca proces de formare longitudinala, de selectie succesiva si de repartizare diferentiata, educatia contribuie major la valorizarea potentialului nativ al indivizilor. Prin proiectarea sa pe obiective ferme si prin realizarea sa n colectivitati, educatia pregateste sistematic generatiile n spiritul disciplinei institutionale si al relatiilor interpersonale. Concentrnd resurse intelectuale de mare potential, institutiile educationale, mai ales cele universitare, constituie factori importanti de creatie si progres social. Educatia depinde de competenta corpului didactic, de inteligenta copiilor, de suportul material (baza materiala si finatare) si de deschiderea motivationala de care beneficiaza copiii. ntruct n societate se manifesta inegalitate sociala, exista riscul ca multi tineri dotati intelectual apartinnd claselor defavorizate, dar lipsiti de suportul material si deschiderea motivationala adecvate, sa nu poata sa finalizeze procesul de educatie. n acest fel copiii din clasele favorizate, multi nedotati intelectual, urmeaza formele cele mai nalte de educatie, n timp ce copiii din clasele nefavorizate, inclusiv majoritatea celor dotati intelectual, se opresc pe diferite niveluri ale procesului de educatie. Prin aceasta ierarhia sociala nu

promoveaza ntotdeauna valorile reale, iar educatia reproduce, ntr-o anumita masura, inegalitatile sistemului. Trasaturile educatiei: Procesul educative distinge printr-un set de trasaturi intrinseci: a) b) c) d) e) - caracterul ei specific uman. - universalitatea. - caracterul permanent. - diferentierea ei n functie de contextele reale n care actioneaza. - caracterul national.

Aceste trasaturi ne demonstreaza ca procesul educativ este un factor formativ si nu un proces de dresaj sau de domesticire. Educatia pune la dispozitia factorului modelator - individ, grupuri de indivizi sau societatea n ntregul ei mijloace, metode si forme de socializare a individului. 12.2.Forme si tipuri de educatie Diferenterea tipurilor de educatie se face n functie de mai multe criterii precum natura institutionala, vrsta, domeniul de actiune, criteriul psihologic etc. a. Diferentiere formelor de educatie din punct de vedere institutional: Educatia formala - este explicat pe baza unor obiective clar definite, iar procesul educa ional se caracterizeaz prin intensitate, concentrare i continuitate. elul acestui tip de educa ie este de a informa elevii prin cuno tin e noi,

familiarizarea cu tehnici educativi, care le va da indivizilor o anumit independen educativ . Pentru acest tip de educa ie sunt elaborate programe de specialitate, care sunt preg tite de speciali ti, cu o preg tire n acest sens. Cuno tin ele primite sunt alese i structurate, fiind caracterizate prin con inut tiin ific. Educa ia formal ajut la o asimilare continu important a cuno tin elor i u ureaz dezvoltarea unor aptitudini, capacit i, atitudini a individului, introducerea persoanei n societate. O latur a educa iei formale o constituie evaluarea, care u ureaz reu ita colar , succesul form rii elevilor. Evaluarea, n afar de faptul c evalueaz cuno tin ele elevilor, mai are scopul de a trezi n individ, capacitatea de autoaprecierea, autoevaluare. Individul se simte frustat, atunci cnd persoana de al turi este apreciat mai bine. Acest lucru, n cazul n care este o notare corect , s trezeasc eul propriul, i s se ridice la a tept rile cuvenite. De i acest tip de educa ie este necesar , totu i are unele goluri, din cauza programelor de nv rutin m re e. Educa ia formal este caracterizat prin urm toarele: - la baz are, introducerea persoanelor n studiu intelectual; - posibilitatea de a lega cuno tin ele, avnd la baz cuno tn ele teoretice; - recunoa terea cuno tin elor proprii; Educatia nonformala - Acest tip de educa ie con ine majoritatea influen elor educative, care au loc nafara clasei, acestea sunt activit i extradidactice sau prin activit i op ionale sau facultative. Are un caracter mai pu in formal, dar cu acela i mnt nc rcate. i argumentare, face ca cuno tin ele Acest fapt cauzeaz lipsa neobi nuitului, creativismului, i are caracter de i monotonie. Lipsa de explicare transmise s aib un caracter pur informativ, f r a trezi min i i a descuia idei

rezultat formativ. Ac iunile educative, care sunt plasate n cadrul acestui tip de educa ie, sunt flexibile, i vin n ntmpinarea diferitor interese, particular pentru fiecare persoan . Educa ia nonformal , i are nceputurile nc din timpul fond rii educa iei. O caracteristic nou ap rut la acest tip de educa ie, este rolul de mijlocitor pentru cei care nu au acces la educa ia formal , i anume cei: saraci, retra i, analfabe i, persoane cu handicap. Principiile educa iei nonformale sunt urm toarele: - protejarea persoanelor, ce doresc o cre tere n comer , agricultur , industrie, etc; - sus inerea popula iei pentru utilizarea mai ra ional a resurselor naturale i personale; - cre terea profesional sau schimbarea activit ii profesionale; - educa ia pentru s n tate i ra ionalizarea timpului liber; - analfabetizarea; Toate aceste principii, pot constitui o cultur minor , n cazul n care educa ia nonformal nu este n corela ie cu educa ia formal , i nu se bazeaz pe aceasta din urm . Evaluarea educa iei nonformale este observat prin diferite activit i ca: cercuri specializate, olimpiade etc. Aceste activit i, la fel ca moderatori sau coordonatori. Tot n cadrul educa iei nonformale, sunt incluse i emisiunile radio i televiziune, care sunt create anume pentru elevi i au un nivel ridicat al cuno tin elor. Acela i tip de educa ie l au i ziarele i revistele colare, la care particip foarte mult elevii, dar oricum sunt coordona i de pedagogi. i la educa ia formal , sunt coordonate de pedagogi de specialitate, dar care n aceste situa ii, au un rol secundar, de colare, concursuri, care sunt ntemeiate de institu iile colare, organiza ii ale tineretului, organiza ii p rinte ti,

Educa ia nonformal este diferit fa con inutului i formele de realizare. Educa ia nonformal este caracterizat prin: - r spunderea concret la cerin ele fixate;

de educa ia formal , prin aspectul

- permite momente de abstractizare, prin extragerea de cuno tin e din via a practic - scoate din educa ie, func ia de predare, l snd loc func iei de nv are Educatia informala - sau educatia indirecta, are loc fara o afirmare voita a educarii din partea educatorului si din partea educatului, ea actioneaza spontan n cadrul relatiilor si interctiunilor sociale. Este o forma educativa realizata mai ales prin intermediul modelelor pe care si le alege subiectul supus procesului educational si are o influenta puternica mai ale n prima parte a procesului de socializare a individului. b. Diferentierea formelor de educatie n raport cu vrsta Din acest punct de vedere procesul educational asupra individului are loc pe tot parcursul vietii sale biologice, cu influente mai mari sau mai mici n functie de mai multi factori. Acest lucru ne arata ca procesul educativ este continuu, permanent si modificabil. - educatia prescolara - educatia scolara. - educatia adultilor. c. diferentierea formelor de educatie dupa criteriul psihologic: - educatie intelectuala.

- educatie fizica. - educatie afectiva. d. diferentierea din punct de vedere al domeniului de actiune: - educatie generala. - educatie profesionala. - educatie culturala. - educatie pentru civilizatie. Analiznd varietatea formelor si tipurilor de educatie, se releva diversitatea actelor educative ceea ce demonstreaza ca educatie este un proces complex de actiune si interactiune din partea unui individ sau a unui grup de indivizi asupra altui individ sau grup de indivizi cu scopul implementarii unui model promovat de societatea respectiva. 12.3.Functiile educatiei Educatia ndeplineste anumite functii n societate, de aceea ea se bucura n societate de un anumit statut care ar trebui sa fie privilegiat. Functia de ngrijire a copiilor n conformitate cu exigentelele acestei functii se considera ca fara o ngrijire organizata sistematic si permanent din partea familiei si a institutiilor sociale, nu se poate asigura cresterea, dezvoltarea fizica si intelectuala a copiilor. Fiinta umana cunoaste cel mai ndelungat proces de ngrijire, crestere si educare.

Functia de transmitere a experientei de viata si de munca - exprima imperativul educarii noilor generatii n spiritul mostenirii lasate de generatiile anterioare. Continuitatea ntre generatii si continuitatea istorica nu este posibila fara aceasta asimilare a de catre tineri a experientei acumulate n timp. Prin asumarea acestei functii de catre actul educativ se realizeaza stabilitatea si echilibrul social fara ca aceasta sa nsemne o preluare ca atare a mostenirii, dimpotriva ea are loc n cadrul raporturilor ntre generatii n forma contradictiei ntre ele. Functia de pregatire a copilului ca membru al societatii - cade n sarcina actului educativ viata sociala nu ar fi posibila daca omul nu ar cunoaste cum este organizata societatea, daca nu ar fi constient de locul lui n viata sociala, de drepturile si raspunderile ce-i revin. n orice societate fiecare individ tinde spre un loc ideal, de aceea toate actiunile sale se ndreapta pentru construirea acestui tel. n virtutea acestui fapt, copilul devine o fiinta constienta de locul si rolul sau n societate, dar si de limitele procesului de integrare sociala, pe care cauta sa le nlature sau macar sa diminueze din efectele acestora asupra evolutiei personalitatii sale. Functia de transmitere a valorilor culturale - prin procesul educational se transmite individului setul de valori morale si culturale ale comunitatii din care face parte. Functia de dezvoltarea a capacitatilor de asimilare, ntelegere si interpretare a valorilor culturale. Valorile morale si culturale transmise de la o generatie la alta au, mai ales n societatile traditionale, un impact mai puternic asupra individului dect

cunostintele transmise pe caile de comunicare n masa. Prin aceste cunostinte morale si culturale primite, individul este introdus n societate si initiat n idealurile, normele, aspiratiile si mentalitatile comunitatii careia i apartine.