Sunteți pe pagina 1din 319

S.

ATJRELII GUSTINI S TUL AUGIJSTIN

OPE, O IV IA VON-LJh,{UL
Contr a academicos

De ord me
De quantitate anirnae

h.;,-)t

t7-

IL tllr :]\r;
Y\tr" ?Li,1

Augustin, sf$utul nepereche, dup6 care filossfia a imcetat si f';e alta de e flt cregtin6, mirifioul cugetdtor oare ni l-a incregtinat ps F Iaton, a ctitorit cultura

universall moderni, a inv6lat ryi nu tuceteaz& sd inve{e lumea cuill sil se privease6 pe sine insiqi, dar, mai cu se*m[, oum sd priveascl trntnu sine lnsIgi, s6 O desorpere qi sE p6$eacc6 demnfi
pr inefabila Cale

iubirii,

vorberyte, iatd, de-acum


Vasile Sav

i, ryeranfsi gi

kt

*
,i

5i rorn$nagto.

ilrB
&ne};lridt*a
sir,'e

oldNtA
"

E&ehiridion sau. D re ereel , spera.ntrh qi i.ubire {,i*q: *t bolo " De*pre eredinli 6i er Y*e {)t: ol*'rernro *d cateehurneflD$ - Despre Crez cfifre eate meni D* iihe *rhimi* - Liherlln itr* I1 IrI tr]e uslca - Despre rnuzic{ W Cern amdeml-**s - C* a acaele iciS.or tr)e o irre, $esplre ore{i D* quarrtitate ;{nimae " Despre eanllt R s etukii
S*IiXoqmi* " Snliio*q,"ii

De lid*, spe et charitate"

De

boni - Despr* n&tur& binetui D*'ag';x:.* eLrrictlann - ilespr* iu a gdna L)* rnagisrro , tr)espre "ru" *trv T:* ?:ea.ra wta " iDespr * "*a:;a fedeit& L)* t'fi,ilncl-{rtii tni ae " L}enpre n*murirea suf-Xe**lui

nn

lSE$i' q?3-5s-}S13-G

Otrlec{ia:

Sf.

Augstin Opera ()mnitt

SFANTT]L AUGUSTIN

Ctrordonator : I/asile Sat:

Copefta:

SoinLust
ConcePie gra fici; M i ha i
Re

nen

Opnna

OuNn

Deecrierca CIP a Bibliotccii Ne$onde a Rominiei: AUGUSTIN, St" Conha acodemicoa - Contrr ecrdemicilor; De ordine = Deepre ordine; De quantitctc admro ' f)'eepre cantitatea Bufl;dui / Sfintu-I Augugtin; trad., note 9i comentarii: Vasile Sav Cluj-Napoca: Dacia, 2002 540 p.; 13x20,5 cm

VorularlIV

(Opera Omnia)

CONTRA ACADENIICIIOR ACADEMICOS)


(cONTRA

ISBN:97&3s15934

Sav, Vasile (trad.)

82r.r24'02-97=t35.t

DESPRE, ORDINE,
(DB ORDINB)

Edidrrr Decia

3400, str' Ospltiriei nr' 4, tel'lfax: 0264/42 96 75 tal. 0264/45 21 78, O.P- 1, C.P' 160 emeil: edituradacia@hotmail.com, *ww'edituradacia'ro Bucur.egti: Ofrciul pogtal 15, sector 6 sh. General Medic Emanoil Swerin nr' 14 tal. OLt/lrl 89 84, fax: 027/315 Eg 86 Satu Mar"e: 3600, Bdul Lalelei R13 et' VI ap' 18 tel.0267/16 91 11; fax: 0267/'78 9L 12 C6eu$a pogtali 509; Pia$a 25 octombrie nr' 12 www.multiarea'ro Baia Mare: 4800, sh. Victoriei nr' 146

Clui-N*ocr:

DE,SPRECffi
(DE QUANTITATE ANIMAE)

Sru

Ed$e bilingvi
Text latin-romXn Traducere, note introductive, rtote
Si

TArgu Mureg: 4300, etr. Mdgurei nr' 34 tel./fax: 0265/13 22 87

tel./fax: 0262/21 Eg 23

comentarii

qle

VASITE SAV

Retiar-tor: Mdtlilin Amzolirri


T'ehttoretlar-tor: (lristian Moisa

EDTIUN.ADACIA

Comanda

nr.

4540

CluiNrpoca

IVOTA AST]PITA EDITIEI


Luciei
Or.r

prezentul volum, [iditura Dacia continud editarea, in

AceastE intreprindere nu poate fi realizarea unui singur traducritor, nici mdcar a unei generalii de traducdtori. ci trebuie sd fie opera unei r,'ulturi. Performanfa traduc5torului consistd in redarea, pentru prima datd in romAnegte - in succesiunea acestor ()pere, in care este general expusd credinp cregtind -, a tuturor rliulogurilor filosofice augustiniene. 7. Enchiridion - Enchiridionul (Manual de uedin{d) De Fide et Slrmbolo - Desprc crcdinpd pi Crez Ih $onlnb od atrchumenos - Despte Cw dhe antuhumeni 2. De libero orbitio - Despre liberul arbitru

text paralel latin-romAn, a operei complete a SfAntului Augrrstin.

3. l)e musica - Despre muzic)d 4. Contra Acodemicos - Contra academicilor De ordine - Despre csrdine [)e guarttitate ttnimae - Despre cnntitate-a sLfletului 5. Soliloquia - Solilocuii I)e naturo boni - Despre natura binelui De agone christiano - Despre lupta cregtinit b. De magistro - [)espre magistru I)e beata uita - Despre oiaga ferir.itd I)e immortalitate anirnae - I)espre nemurirea sufletului
Prezenta edilie reproduce textul latinesc din Patrologict latind a.lui J. P. Migne. Responsatrilitatea pentru acuratefea textului latin apa4ine

l)rxlic traducerile din

acesl

volurrt prietorril,rr nogtri, Maria si Vasile lJor,:un.

Iiditurii Dacia.

SF. AUREL.NU AUGUSTIN


EPISCOPUL }flPPONEI

S.

AURELII AUGUSTINI
HIPPONENSIS EPISCOPI

CONITRA ACAIDBN[ICILOR
TREI

CONTRA ACAI}ElvlICOS
LIBRI TRES

cAnll

Notd infro&rcthfr putarem longe in alia, quarr vulgo foet ol tonrl

11

gi ol toni de altd pdrere est, fuisse sententia? decf,t se crede+rdeoftte? Dre5*ama, creditum Quare potius eos imitatus sum i-am imitat, nrai degrab6, pe c0t am

quantunr valui, quam expugnavi' foe in *are, decfu i.am eryugnat, oeea quod omnino non valeo. Videtur ce nu a-bsolut deloc in Etare. Mi sa enim mihi satis congruisse p6m! intr-adwdr, a fi fost de*ul de temporibus, ut si quid sincerum oongruu tinrpurilor, ca, dacd izrora de fonte Platonico flueret, inter eva sincprdin izvorul platoniciaru sd umbrosa et spinosa dumeta potius fie. mai degrabE. condus. printre in pastionem |Sic. Mss. At Lov., *ufdrigudle umbroase qi spinoase, in in possessionem) - Er. ut Lov. ph;unea [tAga Mss. Dar, Lrcv., fn Migne. ] paucisimorum hominum psr;siuneo. - Er., ca l,ov Migne.]

duceretur, quem per aperta pulinilor oameni, dec{ o-rg6rdrtle, manansr irruentibus passim prin locuri deschise, dobitoacelor pecoribus, nullo modo possit repezindu-se de peste totul, sd nu liquidunr purumque servari. poati fi, cu nici un chip, pdstrat Quid enim convenientius pecori limpede 9i pur. C,e-i ese, incaltea, nui
est, quam putari aoinram corPus convenient dobitoorluir decAt a se

.esse?

(lontra huiusmodi homines

crede cumcd sufletul este corp?

opinor ego illam utiliter C,ontra unor asfel de oameni socot excogitatam Dei veri lt'Forte, eu util excogitat6 mirifica artd qi tegendi verl, Migne.] artem raliune a Dumnezeului adevErat atque rationem. Hoc autem fbPoate, a osrrrnderll aderirulul,
saeculo cum iam nullos videamus

Migq. in aoest secol insd, cum

nu-i

philosophos, nisi forte amiculo nrni putem vedea filosofi pe nicitrnii, dupd manta corpilui [2Mss. duodecim habent, clanculn decf,t, poate, corporis) corporis, quos quidenr [2Douisprezece Mes. au' po @r[E haud censuerinr dignos tam al corpulul], pe care nu-i socot venerabili nonrine; reducendi nicidecum demni de un at6t de mihi videntur homines (si quos venerabil nume, mi se par mie de Academicorum per ver.borum readus oamenii (pe oric61i, prin

ingenium a rerum colnprehcnsione deteruit sententia


[itl-ov.. peroersorum ingenium a
re ru

m co m p

re

he nsio ne dete ruisse t

in spem, etc. At qua retione


perversi Academicii, siquidem, ut mox dicturn eal. artem et rationem

urgeniul vorbelor, il va fi-ndep'{rtat, de [a comprehensiunea lucrurilor. sentinla lilov. ingeniul penerpilar indEmftafr dc la a mp rche rciuneo fuc rurila r, inn rymnla etc. Dar prin ce raliune, perverqL Academicii dat fiind

"4

precrrm se zice ac:trn, aila gi

72

Sf.

Aweliu Augag[n, Contro acsdcmicilar

Notd intrcduc'tiwL
vita etiam longissinra Oarneades

13

tegendi ueri - sic enim legendum mliuna asr,un daii ad e tfi rului - aP. censemus. non Dei ueni, ut libri intr-adev5r, socotim de citit, nu, o

la urma urmei, de indelungdvia1i,

omnes habent -

utiliter

Dwnnseufui adefi mt,

anrrt au toate

excogimrunt? QuaProPter locum emendavimus ad decerrr Mss. qui


halrent. per uerborum ingenium... deterruit, sive, terruit; e quibus tamen nonnisi duo retinent voerrr sententia. Migne.l) in sPem reperiendae veritatis: ne id quod altissimis errorihus Pro teruPore

cd4ile - au exoogitat util? Dreptaceea, am emendat locul la zece Mss., care


a:r..

prin ingeniul cuointelor...

indep6rta! ori, a+uflundnto4' dintr


care mrnrai doud totuqi

relincurdntul

sentin{a. Migne]') Academicilor intnr

invenire non potuit. Si vero etiam aliquantum obnitentes adversus pigritiam, logerint eosdenr libros. quibus quasi ostenditur naturae humanae degenerata perceptio; tanto torpore indonrriscunt, ut nec
caelesti tuba evigilent.

Carneades nu a putut si afle. Dac6, strdduindu-se, incaltea, pulintel, impotriva lenei, vcrr fi citit
acele c64i, prin tnre naturii runane i se cvasiaratE denegati perceplia"

adorm

intro

atAta torpoare, incAt

nu-i trezeqte nici trAurbila


cereascd.

s[Eran(a all6rii adevenrlui: ca nu curmva ceea ce a fost ammodag un


tinrp, pentru eradicarea atotad6nc'ilor

acconrodaturn fuit, iam inciPiat


inserendae scientiae impedinrenttr

2 Tanturu enim variarum sectarum studia

erori, sf,-nceapd de-acum si-i fie im@iment insdm6nlSrii qtiinlei' 2. intr-adevdr, studiile variilor tunc
secte

flagrabant, ut nihil metuendum


esset nisi falsi approbatio. Pulsus

alrtem quisque illis argumentis ab eo quod se firmunr et incittcussunr

inll{cdrau, atunci doar cd nimic rrar fi de tenrut dec6t ntunni gi nunrai aprotmrea ialsului. indep6rtat, insa, prin a,:ele a[gutnente, de la ceea ct elcredea ci line ferm qi nestrfirluta!

3. Dreptaceea. cunr nti-e 3. Quamobrem cum gratissimum habebam fidele atotpldcuti fidela ta judecat6 judiciurn tuum de libellis meis, despre cd4ile mele gi i1i acord tannrque in te momenti Ponam, atAta incredere, ca gi cum nici ero&rea nu s-ar putea strecura rrt nec error in tuarn prudentiam, nec in amicitia simulatio cadere intru pruden{a ta, nici, intru
amicilia ta, simularea, i1i cer, mai rescribas cu seam6, sd iei mai diligent in consideres, mihique utrum aPprobes quod in extremo considerare qi s5-rni rescrii, dacd tertii libri suspiciosius forte guanr aprobi sau nu ceea ce. mai certius, utilius tamenr ut arbitror, suspicios. poate. dec0t mai cert,
possit, illud magis peto diligentius

tenere crediderat, tanto con- fiecare ciuta sd alfe eva, cr-r atAt mai stantius atque cautius aliud constant gi nrai precaut, cu cat era li quaerebat, qtlanto et in moribus deo rnni nrare srrdduinliln nroravuri nraior erat industria, et in natura qi qi atotadancul 9i atotintre(esutul
rerum atque animorum altissima adevdrera sin4it cd zaoe asr:unsirrtrtr et implicitissima latere veriatas natura lucnrrilor gi spiritelor. AtAta,

quanl incredibilirrs putavi nrai util, totuqi, dupd cum


credendum. Equidem quoquo
modo se ha.beant illae litterae, non

presupun, decflt mai incredibil,


am socotit, la sf6rgitul c64ii a reia, de crezut. Desigur, oricurn se prezintd in sine acele scrieri. nu

sentiebatur. Tanta Porro nunc apoi'itiucum, fuga de munc5 qi fuga laboris et incuria bonarum nepdsorea fap de bunele arte, incAt, artium, ut simul atque sonuerit, de-ndatE ce se va [r clopolit o-rmci
acutissinris plrilosophis esse visum

tam me delectat quod, ut scribis, Acadenr.icos vicerinr (scribis enim hoc amantius forte quam verius),

acutissimilor filosofi li s-a p6rut cA nihil posse comPrehendi, nimic nu poate [i comPrehens, iqi dimittant mentes et in aeternum piend min1ile Ei gi Ie uitd-ntru etern'

md ineAntd at6l cd. precum scrii. pe Academici (t-r scrii, odiossisimum retinaculum, quo intr-adevdr, pe aceasta nrai iubitor ab philosophiae ubere dec6t nai adevdrat), c6t cd am desperatione veri, quod est animi sfErimat qtotodiosul frdu prin trare

quanr quod mihi abruperim ii voi fi-nvins

pabulum, refrenahar.

(S.

eram infrf,nat de la ugerul

obducaRt. Nou enim audent C[ci nu-ndrhznesc sd se socoatd Pe vivaclores se illis credere, ut sibi sine mai vivace acelora, inc6t sd le eppareet quod ts,nto studio, apar6lonrgi oeeace, prin atAta studiu.
ingenio, otio, tanr denique multa

Augustini Epist. 1. Ad Hernro- filosofiei prin disperarea (afldrii) genianum, P. L. t. XXXIII, col. adevirului, caf,e este nutreful spiritului." 0061-3),

multipliciquo dtetrina, flost: eruo

ingeniu, o1iu, prin atAta, incaltea, de multA qi rnultipl-E dor*ura. prin atf,ta,

inci - qi cit de bine vorbegte! qi scriiton-rl filosol care este, tonrgi, dacE nu chiar la prima, retorul
O scrisoare in care vorbeqte lu una dintre primele sale ,intAlniri, in scris, cu publicul". Prin

Noti inttodunivd
t4
Sf. Aureliu

15

Augstin" Aonhs. aqdemicilar

qade bine unui om al literelc,r, modestia, intmc6t gtie gi el, qi incd mai acurat, ceea ce Hermogenian a aflat, citind dialogul Contra Academicos, gi ne spune cd i-a splrs-o in scrisoarea sa, al cdrei rispuns este scrisoarea de f'a15, gtie, adicd, faptul cd i-a invins, nu, cum ii va fi aqternut, ad litteram,

find ironie, iqi asumd, cum

ii

et me ad christiauae vitae otiunt o;iului vie(ii creqtine: nebotezat rrrntulissenr: nondttnt baptizatus. inc5, am scris, intAir contr&

contra Academicos vel

de

acadenricilor, sau despre


eram

Academicis primum scripsi, ut academici, ca sd le depart de Srguolenta eorum) quae multis spiritul rneu, prin cAte raliuni

in scris, Hermogenian, atAt pe academici, cdrora le

,,ofer6"

tabernacul esoterismul doctrinelor lorugi, ci spiritul academicilor, care trona incA in inv6trEmAnnrl public qi privat al acelor timpuri. Criticri, agadar, ine4in gi decidered timpului sdu, in care aflirn. iatd, cd pretingii filosofi mai purtau, c{t senn distinctiv, mantaua. qi iqi rostegte rdspicat crezul qi finele intreprinderii sale: sd preia gi sd custodeascd, fie gi pentru r:ei pulini. ceea (,e izvora, dacd

ingeruni veri inveniendi desperationem, et prohibent <'uiquanr rei assentiri, et omnino aliquid, tanquam manifestum (:ertumque sit, approbare

in stare, pentru cd qi pe

intr-adevir izvora, limpede qi pur dintru izvorul ;rlatonician

(o

idee pe care o \/a pdstra pe parcursul intregii sale vie1i, preluAnd ceea ce este bun, criticAnd qi respingflnd, qi criticAnd mult, 9i respingAnd mult, ceea ce este r[u), intrucAt, in ce-l privegte, a sf6rAmat frAul prin core era infrAnat de Ia ugeml filosofiei prin disperarea aflirii adevdrului, care este nutreful spiritului, iar acel frAu l-a sfirAmat, cum afl6m chiar din acest dialog, din insdgi partea despre care ii cere lui Hernrogenian pdrerea, prin refugiul sdu la addposttrl autorit6lii qi raliunii. iar autoritatea este Ei va fi pentru el, pentru totdeauna, Clrristos. Dar importanta culturald a recuperflrii gi increqtindrii de cdtre el a lamurei filosofiei platonic.e ne apare gi mai pregnantd, daci ne gAndim cS, in chiar acel tirnp,

mine mE migcau argumentele lor, care ntultora le ingerd disperareo afl[rii adevdrului qi prohibesc si i se asinrtd vreunui lucru ori ca sopientem, rum eis omniavideantur inleleptul sd aprobe, cumva, ceval obscura et incefta, ab animo nreo. ca qi etrnr ar fi nranifest qi cert. quia et me nrovebant, quantis intrucrit lor toate li se par obscure [)ossem rationibus amoverem. gi incerte. Ceea ce, indurAndu-se Quod miserante atque adjuvante 9i aiutAndu-mi Domnul, ficutu-s-a. Domino factum est.
2. Dar, intnr acele tei c54i ale 2. Sed in eisdem tribus libris nreis. non mihi placet toties nre nrele, nu-mi place cd am numito de uppellasse Fortunam (Lib. 1, c. atAtea ori pe Fortuna (: Soarta;

I, n. 1 et 7); quamvis non


uliquam deam voluerirn hoc nomine intelligi, sed fortuitum l'erunr eventunl, vel in corporis

Noroarl)
o

(lrt.

7, c.

l,n-

1 qi 7); degi

nu

am voit sd senpleag[ prin aces nume

pigAnimea cultd din imperiu, greci limhuli qi nu numai, l^uptau impotriva impunerii doctrinei creqtine prin blasfernia cd InsuEi MAnruitorul gi-ar fi dobAndit de la Platon invildtura, blasfemie impotriva cdreia Ei-a luat a mAnd pana gi SfAntul Ambrosius, pirintele spiritual al SfAntului Augustin. Altul este, ins6, spiritul critic intru care judecd SfAntul Augustin, in amurgul vielii sale, unele p54i ale acestui di.rlog, in Retroctaliuni. unde zice:

(luae nulla religio dicere indeo\te, nlrrtite: fo* (1rcate, adv.). prohibet, Forte, [orsan, (prorte sfi fu anzrl ca.. lamen totum ad divinam (fortuit):
rr)vocandum est providentiam. I krc etiam ibi non tacui, dicens:
.forvrn forsitan, fortasse, fortuito: quod (poate
cd),

arlrnre ze(d, ci int6mplnrea fortuitd a lucrurilor, fie inu'u rcrpul nost-tr, fie in bunele sau relele dinafard. De rrostri, vel in externis bonis aut urnde sunt qi acele cuvinte, lie carie nralis. Unde et illa verba sunt. nici o relfuie nu le prohi@te a fi,
.),. forcitan (poate), .foduilo

forta*w

ceea ce este, totuqi, de

,1. Cum le pdrdsisem, aqadar, ,,PRIX{UM CAPUT: Conira Aeademlcos, librl tres. 1. Cunr qi pe cele pe care le dobAndisem ergo reliquissem, vel quae adeptus intru cupiditfl1ile lumii acesteia, fueranr in cupiditatibus huius qi pe cele Pe care voiam sd le
mundi, vel quae adip.sci volebam, dohAndesc, gi i md incredinlasen

lortuna nominalur, occulto

Etenim fortasse, quae

rechemat toh-rl Ia divina providenp. Acea*a, chiar qi amlo, n-anr tecuto uulgo zicAnd: Desgur, poatq c,ee.a ce se
rumegte tndat4te wtrta ea p fi {itd rrcub <{e<t anume odirry Si nici rut

rluodam ordine regitur; nililque oliud in rebus casttrn uocamL.s, nisi cujus ratio et causa secretd

numim nimic alta, in lucruri,


tn

tdmpkug

t'tt.

Dixi

quiden

ht,r:.,

6i

tnuzni

Adt numai a ati mliune w*fd. Zisuoanr, r,ezi bine,

16-

Sf. Autulia Augrrstin, Confrl aca&nicilar

Notn

irMtrctiud

t7

verlrntamen Poenitet me slc illic noninasse fortunam, cum videam homines habere in au, in atoheaua oorrsuetudine , a zitt: pessirua consuetudine, ubi dici a voito soarta' (: '4ro o on't debet, Hoc Deus voluit, dicere, ,Ada soorta), unde trebuie si se zicd: ,Asta Hoc voluit fortuna- Quod auten (- A4o a untt Ita a voito Dumnezeu"

quodam loco

dixi, Dumnezcu)- C*a cn am zis, ins5, comparatum est. sioe Pro meritis intr-trn loc arrume : ASai ofi nduit, fie nostris, siue Pro necessttote darcriri neritelor nurtrc, fie datoritd
naturae, ut diuinunt animum inhoerentem mortalibus nequaquam PhilosoPhiae portus act:iPiat, etc. ([bid.), aut nihil horum duorum dicendum fuit. quia etianr sic sensus posset esse integer; aut satis erat dicere, Pro meritis nostris,
necuititri i
rrutu rii sd nu-l

it nici unchip, spiriul diaia inetvll mttinilat; portul inlelepciunii ac' (/bld.), sau nu trebuia zis nimic drntru
aoesteadouS, raci 9i aga sensul putea fi complet; sau era destul a zice:

Primwfr

datorilit meritelor n(xlstre, prqjum


este cu adevdrat de la Adam

sicut verunr est ex Adam tracta

nriseria; nec addere, sioe Pro necessita.te naturae, quandoquidenr naturae nostrae dura necessitas merito Praecedentis iniquitatis exorta est. Itenrque illic quod dixi, l/ihiI omnino colendu m esse' totumque quidquid objiciendunt

intnrcAt dura necesitate a naturu (=

fnr) noa*e

+a n6scrrt dintru nrr inechitdgi precedente. Iar6'Ei, la ce anr zis acolo c}L: Nu ttebuie cubi'nt absofut nimic, Si cd se cuoine a disprcPuit nttil, orire x tde cu ochi atinff o,eu n E*'{ (I bid' inini

n. 3), trebuia sd mortalibus oculis cernitur, incat sd se zicd t orice atinge ureun * quidquid ullus sensus [Col' al m rp ului munloc exista' i 05861 attingit (Ibid., n. 3); qi simgrl minlii. Dar atunci vorba addenda erant verba" ut dupi obiceiul acelora care zic si diceretur quidquid mortalis numai qi numai al corPului, gi

"rin

se adauge

cuvi

Itaque ubicumque sic locutus surnr parurn est ambiguitas evitata, nisi apud eos quorum consuetudo est locutionis huius. Item dixi: Quid censes aliud esse beate uiuere, nisi secundum id quod in homine optimum est, uioere? Et quid dixerim, rn homine esse optimurn. paulo post explicans, Qurs, inquam, clubitaoerit. nihil esse aliud hominis optimum, quam eam partem animi, cui dominanti obtemperare conoenit caetera quaeque in homine sunt? Haec eutem, ne aliam postules definitionem, mens aut ratio dici potest (Ibid., c. 2, n. 5). I{oc quidem verunr est; nam quantum attinet ad hominis naturam, nihil est in eo melius quam mens et ratio: sed non secundum ipsam debet vivere, tlui beate vult vivere, alioquin secundum hominem vivit, cum gecundum Deunr vivendum sit, ur possit ad beatitudinenr pervenrre; propter quam consequendan nolt seipsa debet esse contenta, sed Deo
mens nostra subdenda est. Itenr

vorbi. Am zis, de asenrenea: & atn gdndeati d estc a tttiifuicit, ddt nu nai g i nunai a avi w{orm an wt e este optim tn om? $i ceea ce voi 6

zis: w e qtz optim tn oru eryhcfud pulin mai fa vale: Cine se ua findoit,

zic, ctuncd op t im ul o mufu i

rui

nimi c

alta

ddtt

a@a

Frte

a spiritului"
mde sdidedt
sunt ele

crircia, daminatuue,

orcultarc

delalte oiane

nu painzi om? Ac;ertsto', bufi, aha defniSie, Ftte.fi numitd minte xtu mlime (Ibid,,c. 2, n. 5). Aceasa
este, desigur, adev6raq

utfi

in

innucAt

cAt

$ne de natura onrtrlur, nu este intrul el nimic nmi btur decAt minrca sau raliunea; dar nu conf,orm cu ea trebuie sd trfiiascE, o'ei carevoieste si tr[iascd fericit, aldetr trEiege conform

omului,

tfu

trebuie

s[

trdiascd

conform lui Dumnezerr, ca sd poatd aiunge Ia heatitudine; dreptaceea

urmeazh congecvettt

cI

mintea

noa.*rd nu uebuie si fie nrulgmitii prin ea insfui, ci netnrie s6 i se supund lui Dtunnezeu. IarEgi, r6spunzAndu-i celui cu care se disputa: Aci, cu sSumn{a, zic, nue-gtihercane; @o
cc-

1i<q

doidin nt sutlctulsrilife lie

noxrc la ele
serios, ci-n

eau

itmas (lbid., n, 4,

n. 11). Aoea*a,

q-r toate cd

nui spusd

corporis ulltts sensus attingit: est sersibile nurnai qi ntulai enim sensus et mentis' Sed $r, asa, pste tot, unde am vorbit

eorum more tunc loquebar, qui ese pulin evitati anrbiguitatea I sensum non ni5i corPoris dicunt, qi numai de cine aceia intr-a et sensibilia non nisi corporalia' consuenrdine este a@st mod de

respondens ei, cum quo rlisputabatur: Hic plone,

d"nrL nag voi, totugi e[ mA folosesc de acel cuvdnt. Nomc


li citit, nici in Literele norlslre s&cre,

(omen), inaltea,nu-mi anrintesc s6-l

inquam, non erras: quod ut tibi nici in cuv6ntarea vreunuia dintre

omen sit ad reliqua, libenter disputatorii eclesiastici' deqi de aici optauerim (Ibid., c.4, n. 11). [Ioc este zisi abominalia care se gdsegte

18

Sf- Aunliu Ar.{rwti;lt Conis ademici'lar

Notd infro&rrtiurt

l9

ista detrudi. Sed hoc

ego pe-aceasta, fiindcd aga am z;stncer,

propterea non dubitavi dicere, qrria ita dixi, in coeLum, tanquam dicerem, ad Deunr, qtri eius est auctor et conditor sicut beatus

precum aq zice: la Dumnezeu, Carele este autonrl qi ziditoml lui (al sufletului, n.n.), dupE cum

Cyprianus non cunctatus


nrinatro lnde srt rrlt;rd' r-ludu r'
spiritum possideamus

rlicere: Nom cum corPus e terra, ptimdnt, spbilul, din

er, noi irtline er (Qpn, Lib. de e coelo, iPsi suntern pi.mdnt Ei


Eclesiasnrlui, sa v:ris: Sprnlulx wt

fericitul Cypriarl n-a prqlefat sd zic[: est Cdci, cum corpul ,il ptddm clin

' ' ", de acolo uzul vocabulei Ji"irri" Libris assidue aProbat PL-,32'582 o' n'n']' Profarre: reperitur. "'"':;'-- cartea a doua' ins6' estt 3' tn 3. In secundo autem libro d"-" dttpnrl inept6 qi nesdrati ace: prorous inepta .st et itt"suls" lll' r r- r^ Pht;;;";; v1 cvasifaluld despre tilosofie I I llrruvorre $ e:l^^-lio nd cd sint germanae filocalie'
rocreotae

de Orat. Dom.). Et in libro Ecclesiastae scriPtum est:


Spiritus relertotur ad Deum, qui dedit illum (Eccle. XII,7). Quod utique sic intelligendum est, ut non resistatur APostolo dicenti, nondum natos nihil egisse boni uut mali (Rom. IX, 11). Sine

lerra et coelum sumus (CYPr., Iib.

Orat. Dom.). $i, in


intoorw h Dumnecu,

cartea
dat

C.anele l<t

pe el (Eub. XIl, 7). Ceea ce trebuie si se-n1eleagd, desigur, astfel, inc6t si nu i se opund Apostolului zicAnd cd incE nen6mrlii nu au ff,ort nimic

(Lib'

2, c. 3, n. 7). Aut ouae dlcrtul-, Ilurt tusr rrr rruDrv quae dicitur, non nrsr tJG;;' -"':

""i*;il;:;il; ::i:":]]:"-:-'**---*"

pnrcrutte ae D-r\/-x

v este numiti filocalia;

11.,: et ob hoc PhilosoPhiae nulla Prrn dulrc

ratione germana: aut si


iuterpretatun, amorem signifrcat
.. r' :^1 ^dr vera ac

aqadar, o anurne regiune a <:ontroversia ergo quaedam beatitudinii originare a spiritului originalis regio beatitudinis este Dumnezeu insusi, Carele nu l-a animi, Deus ipse est. qui eunt ndscuq inai, pe el (spiritul, n.n.)
dintru Sine insugi, dar nu l-a zidit de nulla re alia condidit, sicut dintru nici un elt lucrrr, precum a cnndidit corpus e terra. Nam quod zidit, din pf,mAnt, corpul. Cici, cAt attinet ad ejus t'rriginem, qua fit fne de originea lui, prin care se face ut sit in corporet utrum de illo uno sd fie intru corp, dacd este el sau nu ait, qui primum creatus est, dintru acelq care a fost prinrul creat, quando factus est homo in crflnd a fost fdcut omul intru sullet rtnimam vivam; an similiier ita viu; sau, similar, sunt astfel fio-rte fiant singulis singuli, nec tunc fiecdruia fiecare. nici atunci nu
non quidem de seipso genuit' sed sciebarn, nec adlruc scioqtiam gi nici nu qtiu incri.
4. sod)t

bine sau rdu. Fdr6 controt'ers6,

nomen este qe u,urdr 'rrruw'1' -^---/'. 'l;;i;; ;T;l;""-'"I';;" in htinegte' inseamnd iubirea honorandum, q"'" honoranourrr, H"'t hritudo; u.o t'r lucrurile incotp't-lrale qi.supren absolut "-rti-t" cr.,^^li.- .i f,lmfia- si in absolut n 9i fl'1ria ei reb us inco rpo ra n ot"' ;;;;; llosofian unchipcaqidouilsurori'Inalt surnmis philocalia ;;;; SUltrulrr ohilosophia, neque ullo nodo ,r.rt qutrsr sururEo "-""' "-- loco sunt qr".i sorores duae' Alio --. -. 1' c'a' tr '2r L|r de aninro, cum agerenr dixi: si meargi' O*' ": lu tvl.,ou' uo r redi t u ru s i n col: * (l-tb'

4. In Iibro tertio: Si guid ntihi


uideatur quaerk, inquam; in mente urbitror esse summum hominis lnnum(Lib.3, c. 12,n.27). Verius

in cartea

tneia am zis: De muSi

::::: 'i' """--'-- )care socot c 2, c. 9, n. 22). Iturus autem? qti' cfizute sa quanr, rediturus dixissem -:--^ ^-^-rd- -os qui putant "pii"*.T"ltt"ti aruncate tl"titis pac'tt'rur "" "'si' Dar de ace &cestea' "otptttitt lo-ndotal[ o o zr ""';;';;;iot n-arn stat - ^,- aiqr la-ndo-al[ a
u Jecalrtuf Sec rio
lapeoo sive deiectos,

sdalice mi* ptrc mb, zic"in mintE


6tE sttptemul bine al omului 12, n.tl). Mai adevdrat aE E zis, intu Dumnezeu: dinru El insugi

(lib.3, c.

rlixissem, In l)eo, ipsr enim merus

fruitur, ut beata sit" tanquam


$urnmo bor.o suo. Nec nrihi illud

i' ;"'Pbtt

seafrupE, tnroderdr; pnrornr dintru zupremul sdu bine mintea" ea sd fie

Noti

intrcdtrctiud.

21

2O

Sf. Awutiu

Aryudir- Contru acsdcrnbilar


fericitd. $i nu-mi place nici fapnrl cd
arn zis: E

placet quod dfti:. LfuuetdeiennePer

omtcdidnum(Id.,c.

16,

n.35)' Item

cd am qutrd dixi de Academicis, quia (1d., c. l6,n' 35). Iardqi, fapnrl verum noverant, cuius simile zis despre academici cI eicrrnoEeeu appellabant verisimile, idque adevdml, al cdrr.i simila-r il numeau

limryJe o iuruPe tot diainul

futmctapiunLl din care afl6m, intAi, rEspicat exprimat scopul sorierii acestrri dialog: desonerarea sa de argumentele academicilor grrin care suslineau imposibilitatea aflErii adevdrului gi interdicpia ca inleleptul si aprobe ceva drept cert, intrucAt toate ar fi obscure gi incerte, ceee- ce) cum eI insuqi, revizuind, la vArsta senechlfii,

ipsum verisimile appellavi falsum, quod approbabant; duas ob causas

verosimil, qi cd l-am numit fals Pe

insuqi acelagi verosimil, Pe careJ

dou6 non recte dictum est: vel quod aprobau: nu este drePt zis din c-ar fi fals, @ea oe, lntrrut falsum esset, quod aliquo modo cauze: fie fi similar unui esset simile alicuius veri, quia in nod anume, ar

dialogul, o spune la fel de r[spicat: fdcutu-s-a, qi s-a f6cut, tlosonerAndu-se nu doar pe sine, ci intreagi gAndirea umanitilii de argumentele academicilor; a-flim, apoi, ci nu i-a plEcut cd a
numit-o pe Fortrrna
rechernat totul la divina providenlE, gi iatE c6, dup6 secole qi secole,

o zei7il anume qi cE se rugineaz5. cd a vorbit dupi atotreaua consuetrtdine a oamenilor de rAnd, ln loc sE fi
o ze4[ anume Qi totul la divina providenf[, cAnd a fost, desigur, r'echemat
eAnd nimeni nu mai crede c6 Fortuna este, ea,
oonsuetr.rdinea s-a p5strat, dirrrinuatE, in pulpa metaforei, gi, tocmai fiindcd nici o religie nu a prohibit gi nu prohitregte astfel de rostiri,

infelul snta qiasta genere suo et hoc verum esti vel adevnr(at), innucflt, eete adevdrat; fre c[ aPmbau aceste quod approbabant ista falsa, quae verceinrild, vocabant verisimilia, cum illi nihil folo, pe care le nurneau ,.ihil annr ei nu aProbau nimic, gi afifinau approbarent, quia cil iqdeptul nu aProbd nimic' Dar, approbare sa tiam fiindcE chiar gi Pe insugi acest

rnai zicem. gi ast6zi: Aga i-a fost soarta, Aga i-a fost norocul,

A"ga

i-a

hoc ipsum

probabile nuncuPabant, hinc


facturn est ut hoc de illis dicerem[,aus quoque iPsa, qua Platonenr

veroeimil il numeau chiar probabil, de aci s.a f6cut ca sd zic desPre ei aceBsts. C,hisr laud^a ins6ti, prin care

fost datul sorfii qi altele, cu zecile, de genul acestora, ln care fatalitatea se subaude, totugi, pus5, in dreapta rAnduiald a
lucrurilor, pe seama pregtiinlei divine, a previziunii, a predestin[rii; afl6m, apoi... dar, dintre toate pe cAte le afl6m atent retractate gi l'etratate) afldm ceea ce este cel mai important pentru rAndurile

vel Platonicos aeu Acadernicos philosophos tenturn extuli (Id'' c'


11

imPios " n. 3?) quantum homines non oPorturt, non immerito mihi disPlicuit:

il#,;

emriale praesertim quorum contra errores c6rora trebuie aPiratfl doctrina nragnos defendenda est christiana am zis doctiina. Illud etiam quod in cregtind. Chiar 9i faptul cA curncd, in comParalre cu comparstione argurnentorum de care +a Ciceronis, quibus in libris suis argunentete lui Cicero, mea, nugas foLsit in c&4ile ssle Academice, Academicis usus est mele, Prin care le esse dixi (Id., c' 20, n. 45), quibus argumentele raliune certfi Pe argumenta illa certissima ratione respingearn, prin (1d., c. 2O, n' 45); reiutavi; quanrvis jocando dictum acelea,snntfleacr.rri gi pare mai sit, et nragis ironia videatur, non chiar dBcE e zis in glunrd zis' tamen dici- Hoc oPus sic nrult ironie, nu trehuia, totuEi,

debuit

incipit: O utinom, Romaniane,


hominem sibi aPlum'"

ArrastA operflincePe astfel: O, dad,


Romania ne, 1n

de fa1[, ci nu i-a plbcut cd a numit Philocalia qi Philosophia surori gemene? procreate de acelagi pflrinte, formulare pe care o retracteazd qi ne ofer5 gi tAlcul retratdrii ei in sensul c6, intru cele irrcorporale, una sunt Philocalia gi Philosophia' tntrrcAt, tradusd ln latinegte, Philocalia inseamnl iubirea frumselii, 9i exist6, lntr-adevdr, adevdrat5. qi supremi, frumseqea inlelepciunii- Da, lntreag5. viala gi opera SfAntului Augustin Ie putern interpreta prin perpetrra sa convertire qi, odatfl c,u ea, prin perpetua convertire rl.e c61re el la cregtiusm e platonismului gi neoplatonismului -, ca rrn lung qi, uneori, sinuos, mirific, insi, itinerariu al identificdrii rbsolute a iubirii inqelepciunii cu iubirea frumseqii inlelepciunii. Tot despre acest dialog afl6m drn Enchiridion (421): ,,Noc rluaestio nodosissima, quae homines acutissimos, Academicos t.rLrsit, nunc mihi enodanda suscepta estl utrum aliquid debeat srlpiens approbare, ne incidat in errorem, si pro veris approbarit
l'nlsa, cum omnia, sicut aJfirmant, vel oculta sint, vel incerta.

flnde

onulaPt

sieEi'"

72

Sf. Aurcliu Awttditr" Confru-

aqfunicilar

Notd infrpdnctiud.

23

tria confeci volumina in initio conwrsionie rneae! ne impedimento nobis eseent, qu&e temquarn in oatio contradicebant. Et utiqtle fuerat renrovenda inveniendae desperatio veritatis, quae illorunl videtur argunrerrtationobus roboreri" (Ench. XX, 7, PL., XI+ adfufu ,Nici nu am sd descsloesc acum o problem6 foarte inc6lcitl care i-a chinuit pe oanronii foarte pfltnrnzdtori, academicii; oaie se orr,ine ca ir4eleptul sd aprobe el ceva, ffu6 sd cadtr in gt"!""14 dacE, in locrrl celor adevdrate. va fi aprobat cele false, fiindcd toate,
dupd cun susqin ei, sunt fie oorlte, fie inerte. De unde, la inceputul

multo miserius insaniret: his ergo vin

intru spirit de la sinrlurile

exceptis quae a corPoris sensibus corpului, cdt din lucrufi rflm6ne, pe in animum veniunt, quantum care sd-l Eim asdel prcum Sim cd rerum remanet quod ita sciamus, noi tr6inr; in care nu ne temem, sicut nos vivere scimus? in quo incaltes, sd nu omrva sd ne-ngeldm prorsus non metuimus, ne aliqua prin weo verisimilitudine anume,

convertirii mele, am conceput trei volume, ca sd nu-mi fie irnpediment cele oe rni contraziceau tocmai in pragul credinlei. $i, a trebuit si inldtur, de la bun inceput, disperarea aflErii adevErului, csre pare a fi tntAritd prin aqgunrentele acelora." Iar, o datf, lnlEturati disperarea aflnrii adevdrului, ne este datul s6 vedonr, ln succeeiunea operelor sale, infant6, filoaofia
cregtind, iubirca cresind de i4elepciune, adicd, via credinlE pagind ferm pe calea perfecgiunii. $i tot despre acest dialog scrie SfAnnrl Augustin, in anul 416,

in opera deplinii sale maturit6+i, De Tiinitate, intr-un capitol

verisirnilitudine forte fallamur, tluoniam certum est etiam eum qui fallitur vivere; nec in eis visis hoc habetur [Col. 1074] quae ohjiciuntur extrinsecus, ut in eo sic fallatur oculus, quemadnrodunr fallitur cum in aqua remus videtur inf ractus, et navigantibus turres moveri, et alia sexcenta quae aliter sunt quam videntur; quia nec Per oculum carnis hoc cernitur.
Intima scientia est qua nos vivere

tntnrcdtetile

st ornrcE chiarqi celoe se ingali tr6iegte (su-bauzi, aci, gi paseim: e*e viu); qi nici nu se all4
intru cele v6zute, care
se exPun

effinsoq @vade felul acegacaintm


el s6 re inqde ochiul a-stfel precum se ir4sEc6nd h ap6, vAsla este vEzut5

frdnt6, gi n6ierilor
care runt altfel decAt

li

se pare cE
gase sute

nrrnrrile se naigcfl, gi alte

o.m par; frindcd

nici nu w vede a(Easia prin o<-hiul cdmii. $iir4a intimfi este rra prin rare noi gim cd trdirr\ unde nici micar
acadenddrl nu poate nicidmml sd zicd una cra asta: Poo te d dormi, Si ru gtii, Sio uai Or urs. incalte.a, cd vdzr.rtele celorce dorm sunt sirnilare vdzutdor celor in stale de veghe cineo ignmd?

denrult celebrissim pentru istoria filosofiei trniversale, in care, dupd ce analizeazi iardgi gAndirea academicilor, zicdnd:

scimus, ubi ne illud quidem

Academicus dicere Potest:

nAcademica philosophia. .Fit *rfo amdemia.MaiiffAi Primo ipsa scientia, de qua de care gi c6tE poate sd-i provinfl veraciter cogitatio nostra omului, oricAt atotperspicace qi formatur, quando quae scinrus atofrrvd{at, giinla irufu| durtm care loquimur, qualis aut quenta w fornreazd crr adwdrat fl4geta.rea

gomnis vides. Visa quiPPe

Fortasse dormis, et nescis, et in

potest homini provenire,

noastr{ cAnd vorbim ceea oe gtinr?

quamlibet peritissinro atque Exceptate, incaltea, oele oe vin inuu doctissimo? Exceptis enim quae spirit de la sinrlurile corpului, intre in aninrum veniunt a sensibus care atf,t de multe sunt alt fel decat corporis, in quibus tam multa par, incAt, ingreunat foarte sub aliter sunt quam videntur, ut verisimilinrdinea lor, $i poate pdrea eorum ve risimil itudine nimium qiegi cd eoe sdndtos cel ce bate cAmpii;, constipatus, sanus sibi esse de unde filosofia academicd a sporit

aomniantium simillinra esse visis vigilantium quis ignorat? Sed qui Dar cine este sigurde Siinta viqii sale, certus est de vitae suae acientia, nu zice intrr aceea: $titdanwntin non in ea dicit, Scio me vigilare; strue de tqhe, ci: $tiu d at tfiiwz fu sed, Scio me vivere: sive ergo cd doarme. agadar, fre ci este in star rlormiat, sive vigilet, vivit. Nec in de veghe, trdi4e. $i nici nu poate fi ea scientia per somnia falli potest; inqelat de cdue vise tnru acea 6iin1ft quia et dormire et in somnis inrucat gi edormi, gi a vedea ln vise,

videatur qui insanit; unde asdel, incAt, indoindu-se de toate) Academica philosophia sic bate mult mai mizer cAmpii;
invaluit, ut de omnibus dubitans uoep6ndu-le, aqadar, pe adea

videre, viventis est. Nec illud fne de cel ce traiegte. $i imponiva potest Academicus adversus acestei gtiinle n-o poate zice istam scientiam dicere, Furis acndemioi nici mEcar pe una ra asta: f()rtassis et nescis; quia sanorum fupi ryte &mpii pi nu Errr; intmcAt visis simillima sunt etiam visa vdzutelor celor sindtogi le sunt
furentium: sed qui furit vivit. Nec atotsimilare vdzutele celor oe hat contra Academicos dicit, Scio me c6mpii: dar cine bate cAmpii triiege.

care

24

Sf.

Aurcliu Awwtin" Conttu acudemi.cilar

Nottinffirctiad

25

non furere; sed, Scio me vivere. $i nici nu zie tmpotriva academicilor: Nunquam ergo falli nec mentiri $iu ui eu n.u fut rr.impii. ci $tiu d at potest, qui se vivere dixerit ecire. trrireec. Nu se poate, aqadar, ruciodetd Mille itaque fallacium visorum ingela qi nici nu minte cel care va fr zis genera objiciantur ei qui dicit, cfr gtie crrmcE el tr6ieqte. Aratei*-n

tertium potest addere, quod haec se poate adiuga gi o a trerq cd le qtre drro sciat; et quertum, quod haec pe acestea douft + o a patra, cd qne duo scire se sciat, et similiter in qrmcd el le qtie pe acestea doud, qi

Scio me vivere; nihil horum timebit, quando et qui fellitur vivit. Sed si talia sola pertinent ad humananr scientiam, perpauca sunt; nisi quia in unoquoque genere rta multiplicantur? ut non solum pauca non sint. verum etiam

fa16, aqadar, mii de feluri


de-nEeldtoare dinne cele vdzute celui care zice: $tiu d eu trdiac, de nimic dintre acestea nu se va teme, din

infinitum numerum pergere. similar se merge Ia numdrul rfinit Item si quispiam dicat, Errare lardqi.decdneginearzioe: Nuuwu rrolo; nonne sive erret sive non sd gregesc; oare nu va fi totugi erret, errare tamen eum nolle adevdrat, qi dacd va greqi qi dacd nu verum erit? Quis est qui huic non va greqi, cumcd el nu voieqte sd
impudentissime dicat, F'orsitan greieascq ornl desigur, oriunde
falleris? cunr profecto
sd

moment ce qi cel care se inqald


trdieqte. Dar, dacd ruunai unele de

ubicumque

reperiantur per infinitum numerum tendere. Qui eninr dicit, Scio nre vivere, unum
aliquid scire se dicit: proinde si dicat, Scio me ecire me vivere;
duo sunt jam; hoc vero quod scit haec duo, tertium scire est: sic potest addere et quartum, et

de qtiinla uman6, sunt atoquline; ntuuai cd, in fiecare gen, se nrultiplicda*Iel inc6tnu numai ci
acBtea

fn

fallatur, falli se tamen nolle non fallitur. Et si hoc scire se dicat,

se-nqelg nu se ingal( totr-qi, cd el nu voiegte sd se-ngele. $i, dacE el ar zice cd el o gtie pe asta, adnugi cAt rT ea

quintum, et innumerabilia, si sufficiat. Sed quia innu-

merabileru numerum

vel

nu sunt puline, ci chiar sunt gdsite cd mrrndnrl lor tinde la infinit Cine zia" incakea' Ftiu d eu viie.rc, gtie cd el zie una anume; apor, daoi at.zicr$tiu d eu qtiu <ri at tudim, *rrt deia doud; faptul ci le qtie pe acestea inseanuri c#l goe pe al treilea: aqa poate fi adEugat gi al patrulea, gi al cincilea, gi nenumdrate, dac6 e-n gare. Dar Eindcd rnundn-rl inumerabil

addit quantum vult rerum numdnrl lucnrrilor ctrnoscute qi ia numerum cognitarum, et aminte ci nurnEnrl ese infinit' Cine numerum esse perspiiit zicqincafte*/Vuueruaatfrmda$ infinitunr. Qui enim dicit, Nolo me gigiudatrutowiwpa&aASairai falli et hoc me nolle scio, et hoc anoStiupaiade-ao-rnr,chiarSdacd me scire scio; jam et si non ntr,printrorostireconrod{poatede <:ommoda elocutione, pr-rtest hinc aci arEta nunrEnrl infinit: gisegEses<:
infinitum numerum ostendere: et gi dtele care srnt in putere inrpotiva alia reperiuntur, quee adversus Academicilor,carepretindsusqitare
Academicos valeant, qui nihil ab cLmrcd nu Poate homine sciri posse contendunt] om.
E qtiut

nimicde

cire

comprehendere singula addendo,

nu

poate fi

comprehens

vel dicere innunrerabiliter non adAug6ndu-i-se fie gi singular,ele, nici potest, hoc ipsum certissinre nu poate 6 inumerabil zis, insuqi aoest comprehendit ac dicit, et verum faptil cuprinde cu mintea qiJ zie, gi hoc esse, et tam innumerabile, ut cd aoeasta e*e adw6rat, qi atAt de vere eius infinitum numerum inumerabil, precum cu-adevdrat non possit comprehendere ac nundrul infinit nu poate fi dicere. Hoc et in voluntate certa comprehens sau zis. Aceasta gi intru similiter adverti potest. Qtris est voinfa certi poate fi luatd similar eninr cui non impudenter aminte: Cine este, incakea, qri nu i respondeatur, Forte falleris, sar rlspr:rrde nenrqinat: Rnte tengdi, dicenti, VoIo beatus esse? Et si zic6nd el: hau fr fu fericit? $i dacd dicat; Scio me hoc velle, et hoc ar ae: $tiu d eu uutu cNa, pi gtiu d
me ecire scio; jam his duobus et

vine qi zice, reasumAndu-qi, in pofida tuturor exege$lor care au negat gi mai continud sd nege acest fapt, tezele 'exPuse nu doar

in dilogul Contra

Ac,ademicos,

ci in toate dialogurile

cassiciacumiene, intnrcdt asemenea demonstra{ii sunt f[cute in toate dialogurile, mai cu seami in cele nundte de exegeli capitale: De Beata l/itn, De Ordine, dialogul de fa1[ qi Solilacuiilc. c&re au f<rst concepute intr-o mirifici intrelesere, cum rarissim s-a mai lntAmplat, dacd se va fi-ntAmplat, intr-adevir, weodat6, in intrcag6 istoria crrlturii universale -, prin care eryrirnE primatul absolut al certitudinii: Eu cuget, eu trdiesc, eu iubesc (doresc, uoiesc) qi

eu ptiu asfa; de-aorm acestor doud i

preeminenfa metafizicd absolut6 a interiorului (intimului, lduntricului), cunoagterea, adici, de sine insuqi prin Lumina qi luminarea interioar5; vine, aqadar, qi zice referindu-se strict la dialogut Contra Academicos:

26

'.

Aureliu

Conht wdemicibr

Notd

irffiurtiud

27

flar e de pdslrat mfisura, mar ,Sed modus adhibendus est, pree8ertim quia in opere isto non mmfl o6, in aoeasC oper6, nu hoc suscepimus. Sunt inde libri am lr-rato asupr*.ne. Sunt"

conform principiilor cdreia rebuie s[ ne ab;inem de la a iudeca lucrurile, din cauza contradiqiilor care se ivesc in argumentele npro" gi ,contra', care ar avea valoare identici' de unde, neptrtinla

tres nostri, primo nostrae


convergionis tempore conscripti,

aoea.st& trei cil4i ale noostre, pe

le-am scris

in prima perioadd

quos qui potuerit et voluerit legere lectoaque intellexerit, nihil eum profecto quae ab eis contra fOTS] [Col. perceptionem veritatis argumenta multa inventa sunt, permovebunt."

onvertffi

noastre, pe care cineva prurt gi va 6 voit sE le citeasc{ gi, citi leva Enleleg ntrl vor migcape el

ahsolut nimic multele care au foo. g{site de dtre er perreperii adevfnrlui." (re Tftn., XV Xtr, 21, PL., t. XLII, ol. 10[+75).

folosindu-mi de crrvintele progenitorului lor, nu doar ci a ci cE doarme, astfel, bugtean, incAt nu-l mai trezesc nici
cere?tr.

Sung agadar, aceste trei cd4i, iar pe cine, dupd ce le va fi citi Ie va fi-n1eles, il mai migc6 incd argumentele academiciloq ,si
a1i

Deducem, prin urmare, din insegi m[rturiile

cd dialogul Contra Academicos a fost inceput, probabil, in (9 lGl7. 72 noiembrie, a fost intrerupt gapte zile, gi nu a fost dec6t in 20 noiembrie, a fost continuat in 21 qi s-a-ncheiat in

Dupi ce il indeamnE pe Romanian la studiul adev6rate filosofri, Augustin ii descrie felul in care i-a incontret, in Cartea Int6l, pe Licengiu, fruI lui Romanian, cuprins de patima poeziei, gi pe Trygeliu, in trei Dlspute suscesive, arbitru fiind A-lypiu, care unul pledeazi, alIturi de academici, cumci viala ferici consistd intn-r cflutarea adevirrlui, pe cf,nd celdlalt incearcA demorrstreze cd ninrenea nu poate fi fericit dec6t numai gi prin crrnoaEterea adevdrului. SfAntul Augustin se opreqte-ndelung aupre acestei din urnrfl alternative. Ctun se disputi gi despre ero&re,
se

noiembrie 386.

comprehensiunii, prin siml sau prin raliune, a adevirului; de aceea, inleleptul insuqi, abfnf,ndu-se si afirme ceva, preferd probabilul aau verosimilul. Incontrarea cu aceste teze constitlrie, rleci, miezul c54ii intAi. ExprimAndu-qi, din nou, recunogtinla fap de Romanian., Sfflntul Augustin il indeamnd, cu noi argumente, in Cartea s douq sd i se consacre filosofiei. [i descrie, apoi, urrndtoarele trei dlepute. in prima sunt fdcute cunoscute opiniile acadenicilor; in a doua se erat[ deosebirile dintre Vechea qi Noua Academie gi sunt combdtute doctrinele acelor filosofi care, intru pretinsa neputin{E de descoperire a adevdnrlui, suslin verosimilul; in a treia se explici ce-anume-nseamrrfl @ea ce academicii nunleau verosimilul gi probabilul. Capitolele al Xl-lea qi al XII-lea, mai cu se&md, precizeaz6 noliunile ,verosinril' qi ,probabil". Sunt cAntdrite argumentele academicilor prin care susfin cd omul nu trebuie sdqi dea la nimic asentimennrl (cap. XXX) qi sunt respinse. Cartea a treio confine doud dlspule: se examineaz6 mai lntAi dacd inleleptr-rl are nevoie de soart6 sau dacd soarta ii poate fi impediment: se conclude cumcd inleleptul trebuie s[ cunoascd cel pulin inlelepciunea. Se analizeazd, apoi, in a doua, celebra definilie a hi'/nnon qi urmEtoarele doud principii ale Academiei: rrirnic nu poate fi cunoscut, nimic crezut. Sunt respinse qi acesteq lnvederAndu-ni-se nu doar cd omului, pentm a trfli bine (drept) nu-i sunt sufuciente verosimilul qi probabilul, ci cd el chiar poate crunoa{te adev6rul qi poate aiunge Ia certitudinea absoluti. Augustin
r.nnclude cd academicii, mai cu searni platonicii, n-Bveau, probabil, gAndurile care li se atrihuie lor de citre rn:Jg.

dd qi se dezbate definftia acesteia gi se dE gi e dezbdnrtS, totodatE,

pe larg, definilia inlelepciunii.

In cartes intfli, agadar, SfAntul Augustin propune teza: viala fericitd nu coneistd nicidecum numai gi numai in cdutarea
adevdnrlui, ci, nrai degrab6, in cunoagterea qi posesiunea lui. principiu este, insd, in contradilie v&dit6 cu filosofia academici,

in meterealitatea faptelor, in realitatea artisticd a Dialogului, ii avem pe Augustin gi Romanian, aqa currl, in De oniine, li avem pe Augustin gi Zenobiu, gi in Despre. uioga fericitd, ii nvem pe Augustin gi Theodoa ii avem pe... In fapt, Augustin ni se
aqadar,

rlezvdluie pe sine insuqi.

Ca protazd a acestor dispute, magistrul le va fi spus lnvriliceilor sdi, instruindu-i, ceea ce nu va fi-nv61at, poate, dimpreund cu ei, ci-i va fi-nvd1at, poate, doar sd gtie cum sd

28

'. Aurpli.u

Confii rcademicilar

Notdhfrvd,tutirfi

29

deduc6, in lungul itinerariu al perpetuei convertiri, atAt a frlosol cAt Ei a celei de sine, cd filosofia gi filosoful igi nag originea de

Pitagora qi cd filosofi sunt numili cei care profeseazi studi inlelepciunii sau inlelepciunea insrlqi, inlelepciune' care' cu
vedem qi din acest dialog, Pentm convertitul Augustin este. de-a'

pentru totdeauna, Fiul, Dumnezeul qi Omul, Inlelepciu Adevdrul qi Viala; cd originea filosr:fiei trebuie statoritd, dup patriarhi gi chiar dupd Mois",_._"uT..i. timpul lui Mercu Trismegistul gi c5, drept urmare, filosofii gentilici sunt posterior profelillr; cd unor filosofi peracu;i li s-a pdn-rt ca nu cumva fie t
oeea ce este comprehens cu mintea sd aspire la numele

decAt numai dacd comprehensiunea este atAt de fermd, nrintea sd nu se poatd depdrta de la ea sub absolut nici o pi cd unii dintre ei au simlit, au dat ca-nvdldturd, gi au supozilii varii despre natlrr& zeilor, iar cei care au zis cd zeii sunt amici loruEi au (de)cizut furtru Potestatea demonilor malig ci filosofia are, prin "ila Ci porodip eigi, o frumsele anume 9i anume prestanl.'[ Elsupra celorlalte discipline qi cd, dupi Dum;rez' revelat, filosofii le-au servit absolut prostegte idolilor; ci toatd etatea este maturi filosofiei; cd filosofii din timpul lui Augustin erau cinici, fre peripatetici, fie platonici, dar cE, in fapt, nicir'urul di

Qi,

Jl

nu sunt de consultat

'fl,ff"S:fi:n:

ei nu-qi merita numele decdt, poate, prin mantaua in ca imbrdcau hrprrl; cd, din portul filosofiei' se purcede intru -p viefi fericite;- cE tilosofia lumii ocesrera este prohibitd in lit sacre, dar ci este, insE, o dtd lume, atotindepdrtat[ de ochii aceqti pe care o vede intelectul pulinilor s64dtoqi, fapt pe care Carele nu zice: ,impflrd1ia mc semnifici-ndesal Christo. it ""gi, ci: ,,imp[r61ia mea nu este din aces'd lume nu este din h-rrle", (Ioon, XV[I, 36), deci, oricine s(rcoate cumcd trebuie alungt intreagd filosofia nu voiegte absolut nimic alta decAt numai numai ca noi sd nu iu.binr inlelepciunea; cA divinele Scnpnrri ne invafd cAtuEi de pulin cumcd filosofi, ci filosofii lumii sunt de evitat gi de luat in der6dere (C,olos., tI, 8); cE tot ceea filosofii au g6sit prin curiozitate au pierdut prin superbie qi tocmai datorit[ superbiei ei nu l-au gflsit, prin creaturi, pe Lirea cE filosofii ginlilor, inamicii gi reprehensorii veritElii, pewerqi inima, .rrp.tbi, fie ei consulari ori paliafi, au suferit adesea cecitate, qi, ca atare, creqtinului trebuie s[-i fie de temut filos

cri evitarea muntelui constituit filosofii s-au sfortet firea lucrurilor, ce ar


rrc

in

faga filomfiei este glorie

van{

c6

ar trebui

conclus

ce se ascunde in i fugit in moravu1l, insegi regulilor de

Nottd innpductiud

31

30

Autelitt

Contmadcmicilnr

uflnare, sau despre moravuri, sau deepre natur6, sau raliune; cri tripartita distribulie a filoeofiei n-a fost instituitE cf,ue oameni, ci sllatA de la Platon; ci o ahi diviziune a filomfi in activA gi contemplativE, nu-i contraf,A inrp6rlirii tripartite; frlosofia este unicul aiutor oonra mizeriei viEii eoeeteia 9i ea F spre oblinerea beatitudinii; c6, pe parcursul timpului, nicir dintre filosofi nu a fost astfel aprobat incAt sd fie improbagi cei care au simlit diverse gi adverse; cd tuturor filosofilor le-a li inlmtotul exemplul umilinlei divine' care, la tinrpul oportunissi a fost iluffat prin Domnul Noatm lsus Chd.sto6; cE Frlosofri gi atat par, ei, ci epun ceva, pAni sunt comparaqi cu Christos, iar. dacd vreunul dintre ei va fi fost dovedit cd a spus ceea ce a Christoe, il gratrilfim pe el, nu-l urntdtn, c6, adici, tot ceea ce ea spus iust da cdtre filoaofii eurici, iniugti posesori ai gtiinlelor Ei ai artelor, trebuie intors intru trzul nostnrn Precum 9i l-au intors uzul lorugi Ciprian, Laotanfiu, Victorinus 9i, inaintea lor, Molne cE filmofia creqtind este adevdf,ata filosofie gi, in oricare parte a ei

lanil

suprenn il deqine fhrnrnezeu gi ce, in consecinltr, adevEra fil,Not ese iubitorul tui Dtrmnezeu; cd filosofilor, mai degrabfl zeilor neamurilor, le eurrt de decernat onoruri; cd filosofii, devin cregini, sunt cordrryi saai echimbe nu habitusul, ci dogme (Cf. P.L, t. XI-VI, col. 0532 sq.). - Nindq sflu epr@pe nimic, din biografia sa, p6rd in momenti cmrcial al comwrtifii .elu gr, apoi, al reoageni la Caesiciacum, ne Lilsfi sfi int$elr@dem ln Atrgustfur reformaton'rl frloeofrei uni qi pr{rgenitorul filmofiei cregtine. Nm**t,lntro fanrilie ifrilcu16, dinrr-un tatE p6gAn, Patriciu, curial, cu anfii1ii, cu multul peste c6t li perndteau baierele pungii, ptrtru 6ul s6u, de care efa cu supra de mdsurd mAndm, qi o Monica, deecendent6 dintro familie cregtin6, sope qi mamd, "r"i"{ pntru din ce in ce mai multele astfel de femilii, in care model

f ilosofiei pAg6ne, africanul r:i geniul rdt[cit in tagma restrAns al unor Prieteni,

ln maniheism, era, ca fil

unul din soli (indeobgte bdrhatul) era pdgAn, dar nu numai, igi incepe studiile primare ln ordgelul Thagasta, qi le continufi la Madaura, le intierupe, din cauza lipsei resurselor materiale ale farnfiel un an, in care se ded6 plicerilor, atreolvE, apoi, cu aiutorul material al prietenului gi mecena al sdu, Romanianus, studiile superioare, la Cartagina, unde igi ia o concubinE care ii nagte un fitrb Adeodatus (De ta Dumnezeu d*trl), gi unde, dupfi oe predase

sirian, oratoml Romei, unul dintre dascdlii din invitrflmAntul oficial, ilustru pe atunci, rtn neqtine' nst6zi, al cdrui nume ni s-a pf,strat memoriei numai gi numai rlatoritd faptului c6-l aminteqte Augustin.

ru necunoscut: scrisese, c,e-i drePt, e pulchro et oPto, DesPre frumos in doui sau trei c[r{i, Pe care i-o

'.

Auruliu
ed

bnhv oudemicilar tpfo


qtim, aEadar, doar mult-

Notd intoduntiud

33

ln Confesiun;. Pufnd intrucAt c6, strf,in de dootrina creqtin[, intrebAndu-gi, pe atunci, ami dacd iubim rroi, oare, alta decAt fnrmoeul, qi, subinlelegAnd cn iubim nirmie slta ddt frumosul, s&nreba, ln consecinlE, ce hunmul sau frumse1ea, ce eote, adicS' ceea ce ne atruge in gi ne turege lucrtrrilor pe care le iubirru care, daci n-ar fi inuu niei un fel de pdoehd gi farmec, nu ne-ar atage cu nimic la qi, observ6ndu-le atent; gi-a dat seama cd existl intru
pe carc ni-l

Despre

spune

lle FdcDrc

rtr rdul nu este o substanld anume, nici cd mintea noastrfl nu este rrrpremul gi incomutatrilul bine, ci, precum nelegiuirile sunt, deci orte vicioase acea miqcare a spiritului, intnr care este pornirea, qi re avAntd insolent gi nrrbid, iar neruqindrile, dacd este imoderati

cctrpotulde ova @ este crssitoful, gi, de a@eq frumos(ul), insii, rane de aceea este p[6cut, frindci i se acomodeazd apt

alteia anume, precum o parte a corpului, intregului sf,u, sa inc6lldmintea, picionrlui gi altele esemenea, qi acesta este ci a scris, arsadar, acea operi pe csre, din motirrc de care el so nriri (gi se mird sublim: saurt, pradd, atunci, superbiei, i onrul dup6 judecata onreneasc{ iar, in acel retoq nu iubea om ci, in culpd, gloria), i-a dedicat-o, deqi nuJ cunogtea la fa sirianului Hierius, care-qi cflgtigase o anume faimd in och contemporanilor; c6, in acea operd, r[ticind spiritul sflu.pri formele corporale, a defrnit fnrmosul ceea ori i se cuvrne acorn prin sine, aphrl, insd, ceea cui i se cuvine acomodat la alta, distingAndu-Ie gi int6rindu-le prin exemple luate din sfe corporalelor; c[ a inceputo apoi, sE mediteze asuPra natu su{letului, dar ed ideea falef, po care o avea despre spirituale impiedeca sd deeoopere adovfiru[ ci fo4a ins$qi a adevdrului sfirea ln ochi, ol, 1n6f,, hi depfirta mintes palpitantd de la dat incorporal la linianrentele, orlorile qi mdrinile care se umllau fiindcd nu le putea vedea pe aceotea lntnr spirit, credea ci poate vedea spil'itul, gi, cum iubea, intru virtuter pBCa, viciositate, uni, incaltes, diecordia, remarca, intru pace, intru diecordie, insd, o {tnunre diviziune, iar intrr. acea unitate se p6rea a fr mintea rafionald qi nahrra adevdrrlui qi bine, intrr diviziune, insS! o cine gtie ce substanld a vielii irali gi natura r[ului suprenl natr-u6, despre care nu opina doar cd fr frind substarrlE, ci innutotul via1i, gi, totrrqi, nu de la dreptaceea, neqtiind ce vorbeqte, pe prima o numea cvasinrinte, adic6, fErE sex, iar pe a doua, dyad6, nrAnie, nelegiuiri, libidou, in nerugin6ri, intrucdt, pe ahrnci, nu qtra

[n$te moartes, iirr,rrnu poate fi nrirare, cumcd

f)umnezeu;

ci, superb tinzAnd

spre DumnezetL era respins, ca sd

este Dumnezelr, aEa

euPerbilor, qi ce alta Printro denrenld de

cum, printro demenld de nrirare, pretindea, atunci, in acele c54i; el lnsugi, care, deqi vedea limpede ci el este schinfiEtor, intrucAt tlorea sd devind ingelept, sd devini, adicd, din mai riu mai bun,

prefera totugi sd-L creadf, pe Dumnezeu schimbdtor decdt sd recnrroascd cumc6 el nu este @ea cE este Durnnezeu, gi, aga' era respins Ei Dumnezeu i se opunea cerbicei sale vAntosse, iar el i9i inrag1rm forme corlrcrale qi, carne, acwaa csrnea, 9i, spirit urnblitrrr, n,, ,.-t to."." la Dunrnezeu, ci, unrblAnd, urntrla intru cele c,e nu orau nici lntrr. Dumnezeu, nici intru el' nici intm corp 9i nici nu-i orau create lui de cdtre adevdnrl lui Dumnezeu, ci-i erau inchipuite, tlintru corp: de cAtre vanitarcs sa, qi le spunea micqilor cnedincioqi ni lui Dumnezeu, concet6fenilor sdi, de cdtre care, neqtiind, era r:xilat, le zicea [or inept gi vorb6rel: ,De ce gresegte, aadar, sufleh-rl,
pe
()0

ctu

tle

lu sine putere, gi r6t6cea drept pedeaPsi;

ci, in fine, era in

etate

rle doufizecigigase, poate, doudzeciqigapte de ani, c6nd a scris acele

in fala sa inchipuirile corporale, asurzindu-i rrlechile inimii sale, pe care le apleca intru melodia interioar5 a rlulce-adevdrului, a lui Dumnezeu, deci, cugetAnd frtrmosul gi aptul' rlorind sd stea drept gi s6 asculte gi sd se bucure cu bucurie de vrxrea mirelui, dar nu putea, frindci era ripit afard de vr-rcile ergrii
volume, risfoind

34

8f. Aureliu Aug,tstitt, Corfitl- aademicilnr

Noti introdttctiud

35

sale, qi, prin pnderea superbiei sale, recddea tn afrrndr-rri,

tem6 centrald a platonismului, esenla, adici, a frumosului qi legfltura dintre iubire qi frumos, aga cum apare in Banchetul, Fdru, Hippias maior qi cum este tatatd de Cicero in De offtciis, de trnde o va fi preluat Augustin -, el culpabilizeazl, intregul de g0ndire al filosofiei pdgf,ne" iar, meditAnd asupra naturii sufletului qi, de asemenea, culpabilizAndu-se, el culpabilizeazE

Dunrnezeu nu i-a dat incd auzului sdu bucuria gi fericirea qi exultau oaeele sale, care nu erau umilite (Cf. P.L., t. X,\XII, col0?01 sqq.). Mulg intrucAt, definind r:utunriar fnrmosul qi aptul cutrpabilizAndu-se - gi, cAnd spun cutumiar, md refer la

tumquam in Pausatrone onhelantibus testantur libri

incn, precrrminro pauzi, de Y:oala

superbiei, depun mdrturie cd4ile


crr oei prezenli
Ei

dieputati cum Praesentibus et disputate dimpreun'i


cum ipso me solo coram te; quae

or nrine ins-un| singur, in fatra Ta" uutem cum absente Nebridio, despre cele, incaltea, cu absentul tertantur epistolae' Et quando Nebridiu, deprln nrflrturie epistolele. nrihi sufficiat temPus comme- $i cAnd imi va aiunge mie. nrorandi omnia magna erga nos grEbitonnui mai or searnri, spre altele hcneficia tua in illo temPore mai mari, timpul dea comemora proesertim ad alia magna toate nrari binefaerile Tale fald de

totodati nu numai maniheismul, ci, cu exceplia unei pd4i


importante a platonismului qi a neoplatonismului, iaragi, deci, o parte importantd a filosofiei pflgAne, in a] cdrei nod de gAndire era implicat dualismul gi, desigur, antropomorfismul. Nimic, seu aproepe nimic, din mersul timpului, oric6t era, el, revolut, qi era, intr-adeviir, revolut, nu ne las6 sA intrevedem mirificd nasterea filosofiei cregtine. Exegelii operei augustiniene s-au intrebat adesea, gi se mai intreab6 inc6, gi, odat6 cu ei se poate justificat inreba gi cititonrl de astdzi aI operelor sale, dacd, la Ca.qsiciacum, (dupE mirifica scend a convertirii din grddina de la Milan, adicd, qi in timpul retragerii sale, in scopul prepardrii pentru botez), Augustin a fost intr-adevdr creqtin. Realitatea este insd c6, irrgemdnAnd miracolul, filosofia creqtinl sa ndscut odatd cu creqtinul Augr,rstin. Ce a fost el, Augrstin,

noi, in acel timp? Revocd-md, IrroPeranti? Revocat enim me mihi fit, intr-aderdr, pe mine amintirea nrea' recordatio mea, et dulce domine, confiteri tibi, quibus qi dulce mi re face mie, Doanrne, a-fi internis me stimulis perdomueris mhrturisi fie, prin ce strEmurlri

quemadmodum me ldunrioe imblAnzit*rrrei pe mine qi et complanavielis humilitatis cum, umilind munlii gi colinele

tnontibus et collibus cogitationum cugetirilor mele, nivelatu-m-ai, 9i lnearum et tortuosa n1ea direxeris intortmheatele mele indreptatu-leai, r)t aspera lenieris quoque modo gi asprele netezituJeai, gi-n ce chip ipaum etiam AlYPium, fratrem chier 9i pe Aplypius insugi, fratele cordis mei, subegeris nomini inimii mele, supusu-I-l-ai numelui unigeniti tui, domini et salvatoris Unuiandscrrtului Tbu, Domnului qi

nostri lesu Christi, quod Primo MAntuitonnui notru lils


gymnasiorum cedros, quas iam mntrituit dominus, quam salu-bres herbas ecclesiasticas adversas serpentibus" (Conf. lX,IV,7, P. 1,, t. XXXII, col.0766).

Christos, p

Ia Cassiciacum, ne-o spune cu propria-i gurd, nou6 qi lui


Dumnezeu,

rledignabatur inseri litteris nostris. Magis enim eas volebat redolere

care nume-L considera, la-nceput, nedemn de-a fi inscris in scrierile


noaritre. Voia, intr-adwfir, cs ele sd

in Cofesiuni:
,$i a venit ziuq in care sd mE dedegqi-nactdepmfesiuneanetoricd,

aotu solverer a profesione


solutus eram. Et factus est,

,Et venit dies in qun etiam

rhetorir:a, unde iam cogitatu de unde eram deja dezlegat cu eruisti cqgetrn. $i fhcutu-sq sceai limba linguam meam, unde iam erueras mea de unde scoseseEi deja inima cor meum, et benedicebam tibi mea gr, plecaq drmpreunA ar toji ai gaudens profectus in villam cum mei, La villa de la 1ar6, i1i ud.,""rrn meis omnibus. Ibi quid egerim in mulpmiri, bucur6ndu-m6. Ce voi fi litteris iam quidem sen,ientibus f5cut acolo, in scrieri servindu-fi tibi, sed adhuc superbiae scholam de-acum fie, dar greu risu.flAnde

amiroase nrai cu seanrd a cedrii gynnaziilor, pe cari strivitui.a deia Domnul, decAt a ierburile edeziastie salubre impotriva gerpilor.'

... scriei seruindu-f,i de<cum !ie, dar greu rdsutldnde tnd, p,ecurn tntr<t puzd, de gmala superbiei" iar autorul lor strEmurat hnci de slrdmurdrile lduntrice; putenr Epune, prin urmare, cd, rlucA grddina din Milan va fi fost pentm Augustin propril{ {ym al Dimascului, vtlla de la Cassiciacum a-nsemnat propriul l/rcus Rectus, unde, cdzdnd de pe irchii lili ca niSte so/zj, intiritu-s-a'

36

8f. Auruliu Augwtin, Contro oca.demicilnr

Notd, introdtrcnivd,

37

... depun mdrturie cdfiile disputate dimpreund cu cei prezenli Si cu mine insumi, singur, in fala Th; despre cele, tncahea, cu ab.rentul Nebridiu, depun mdrturie epistolcle; cdqile di dimpreund cu cei prezen{i sunt dialogurile trdite aievea qi scrise la Ca-ssiciar:um, ,sr:enice", cum au lbst, unele, numite, ,nesceni@', altele, dialoguri literar-filosofice, re-ena.rate, unele, epistolar, intr<r sublir"ni intrepdtrundere a stilurilor, direct qi indirect, dialoguri, in cale irrdivizii reali devin, intru metarealitatea artisticA, veritabile

pers()nae.
... disputote cu mine insumi, singur in
mdrturie epistolele: sunt Eprstolele lll - XIV, dintre care, cele care cuprind r6spunsurile lui Augustin, la unele teme confine dialogurilor cum sunt: beatitudinea, sensibilele gi inteligibilele, sufletul qi trupul, memoria gi fantezia (facultatea imaginativi), corporalele qi incorporalele, teoria reminiscenlei platoniciene, somnul gi visele, intmparea Fiului gi asumpliunea omului, trebuie neap[rat, c,um el insuqi neo rosteqte rdspicat, integrate niracolului
nagterii adev6ratei filosofii creqtine. Solilocoii-le; despre cele, tncaltea, cu absentul Nebridiu, depun

fala 7a sunt

E, de asenrenea, o mare intrebare, dacd, in perioada


cassiciacumiani, pentru Augustin autoritatea inseamnd mai mult decAt strict tradilia apostolic,l, adici dacd ea cuprinde gi tradilia sfinlilor p[ringi apostolici, sau numai cuvdntul lui Dumnezeu qi cel apostolic. Just judecAnd, ins6, nrulte din temele disputate in aceste opere nici nu se afld in scrierile pflringilor apostolici, c,are au fost, intAi de toate, apologeli.

Ce a fost, apoi, Augustin intre Pdrcsimi, cAnd pdr[segte


Cassiciacum-ul, mai precis, intre data bcltezului (25 aprilie, in noaptea Invierii,387) qi acee{r a hirotonirii sale (391), ce g6ndea el gi spre ce anume tindea el ca filosot ne-o spune, dacri qtim s<r scrutdm qi s-tr interogdm, opera sa De dioersis quaestictnibus

LXXMII, Exegelii operei augustiniene au privit. nu o dat5, printr-un unghi filosofic infricat thomist, post eventum, actul convertirii de citre Augustin a filosofiei p[gAne, in spe{ri, a platonismului, la filosofia cregtin6, drept un act premeditat, cAnd zic, de pildd: ,Iectura platonicienilor a fost pentru Sf. Augustin introducerea

redactarea Retractafi'unilor:

38

Nood
8f.

AwuliuAugtutiuContruamfumieilor
,2. Ssisoarea
04 Pe care a adus<t

inhvd,sdfi

39

quas presbyter Urbanus attulit,

,2. Illae autem litterae tuae,

habent quaestionenr mihi

pre$ierul Urhruq <nr+rn, iftaftea' o che*iune nrie ProPrsE nu dintu

propositam ex libris non divinis, c[4ile divine, ci dirrnr ale rrde, [E care sed meis, qtlrs scripsi de Libero lewn scris despre L,iberul Arbitru.

Arbitrio. In talibus autern inr,. rpt r"ruadrestiuni,ins6, eu nu quaest-ioni,bue non multum md nuure prea mult tntnrcAq driar
la,boro: quia etsi defendi sententia

dtri

serxinfa mea nu Poate 6 aPdratd

mea liqtrida ratione non Poteat? prin limpede raliune, ea este a mea est; non eius auctoris cuius rur aacehri ardm al cnrtri g6nd nui fast Eensum inrprobare fas non est, a-l improba, chiar gi cdnd, etiam cunr, eo non intellecto, hoc nnr{elqr6nftil, te g6ndesi dirilru el, inde sentitur quod improbandum la ceva ce-i de inrprobat. Eu, est. Ego proinde fateor me ex m6rturisesc, altminteri, c[ mE eorum numero esse conari, qui srrdduiesc s.i nrri prentunir print e proficiendo scribunt, et scribendo aeia, carq desev6ryindu+er soi.r St, proficiunt. Unde si aliquid vel scriind se desnvArqesc. De tnde dacd incautius, vel indoctius a me s-& pus de c6tre mine fie mai positunr est, quod non solum ab neprevdzitor, Ee nrai neqtiutor, ce'ra aliis qui videre id possunt, merito e sd [e pe merit resPins nu numai de reprelrendatur! Yertlm etiam a cdtrc ceiepotsdvaddunaca Bsta, ci meipoo, quie et ego saltem Postea chiar gi de cire mine insrmi, innueAt videre debeo, si Proficio; nec trebmieca, mEcarduPi aceea, sd\dd nrirqndunr esti nec dolendum: gi eta dacd m[ deslv0rgmq ntti nici de

sed potius ignoseendum [Col. mirate, nici de-ntristare: ci, mai 05i86] atque gratulandum; non dephq de iertar 9i de granrlaq nu

quia erratun est' sed quia improbatunr. Narn ninris

perverse seipsunr anrat qui et alios vult errare, ut error suus numai ca greqeala sa si r6nrAnd lateat. Quanto eninr meliue et auurs6' Clr cAqintrdwlr, nrai hinei utilius, ut ubi ipee rravito alii non gi mai utilca, ude agregitelinuai" sd r.fentr quorum admonitu errore nu gregeas(A gi al[i, Prin a ciror cereotl quod si noluerit, saltem atraSere aminte aslPra greqelii sd se comits er,roria non habeat. Si pdzeacc[! ceea oe daci nu va fi voig sd
s,nirm,

Eindcf sa $ttr4 ci Eindrd sa inpmobat Cdci reiubege pervers.Ioarte pe sute inrugi cine vtea ca 91 a$i sa $fearcE'

praestiterit, ut omniurn librorum intr-adevir, cea ce-mi doresc,

mihi Deus quod volo

nu aibd nrEcar soti in g!eal6. Dacd,

Noti introductiud
40
Sf.

41

Awelitt. Auitwti+ Confin a.m.d,etninilar

inr-adev6i, alta mai puternicd". A spune, pe de alte parte, despre cea mai luminatd minte, poate, a timpului sf,u, gi nu doar g timpului sdu, ci a tlrturor timpurilor, aqa cum o dovedesc insegi aJimrarea sa qi devenirea sa, care, deqi era, in momeltul retragerii sale la Cassiciacum, un ilustm necunoscut in lumea culturii, era. totuqi, retoml oficial, care c6qtigase, pe merit totuqi, un asemenea lxrst, la care renunfase, despre el, c.are, in cercul de prieteni, era recunoscut ca atare, a spune, deci, cum s-a spus? c[, dupd convertirea sa religioasd, care este ea insdqi un miracol, el se converteqte la fiIoaofie, sau, nrd rog, la platonism sau neoplatonism, este una din prostioarele parfrrmate? care, din nefericirg au ficut carier6 c.ulturalE gi au risunat gi rdsuni incn in aulele academice gi-n plunrbul literei. Nu de convertirea la filosofie a lui Augustin este deci vorl-ra, ci de convertirea de citre Augustin, odati cu gi dupd convertirea sa, a filosofiei pag6ne la creqtinism, gi asta neo invedereazd intreaga sa viagi qi opera de dupd convertire, iar scrierile de la Cassiciacum ne arat[ miracolul acestei convertiri. Mai dificild dec6t propia-i convertire a fost, prin uilnare, convertirea de cdtre el a filosofiei ffi6ne, a lamurei filosofiei p[gAne, la filosofia creqtind, irrtmcrit, pdstAnd esenta scrierilor pdgAne, Augrstin avea a le justifica rafiunea gi a le trimite, in litera metaforei, credinla,

rlisciplinal

filox,fii" 0II, XIX, 42.),

excluzdnd-o, astfel,: de la contaminarea credinlei creqtine.


Platonismul, in<nltea, al acestor scrieri cassiciacumiene este, iirainte de toate, unul formal, encomiastic, declarativ, ouna-bulic, pracunl

filosofia insdgi, adeviratul platonism augustinian, deci cregtin,

intrupAndu-se, in pulpa literei, abia in inegalabilele sale ca@opere, apologeticr[, theologico-filosoficd gi hermeneuticd, De ciuitote hi, De Tinitate gi Ennarationes in Psalmos. in c6t priveqte strict istoria filosofiei, Augustin i-a li.sat, in chiar acest dialog, mogtenire viitorimii urmltoarele doui enigme:
f . d...] adeo post illa tempora ,[...] p6nd-ntr-atAt, dupi acele non longo intervallo omni timpuri, intr-un ristimp nu pervicacia pertinaciaque pre+ndelung, de totul moarti toati
dbruortua, os illud Platonis quod ird6rf,tniciagiincdpepnsre4 mffica in pJrilxophia purgatiseimum est (a1d ascunsd a lui Platon, care-i et lucidiseinrum, dimotis nubibus miorrat6 qi stdlimpede in filoeofie, erroris emiduit, maxime in ascflpEragdespic6ndnotuii,maicu
gi de ce

ii

sewegte.

Vosile Sao

LIBER PRIMLTS
Romamanus

CARTEA |IVTAT
filr""fir' Augustin ii descrie felul in care i< incontm\ in awsti mftq pe ftul sdu, Lir,engiu,
Dupd ce il indeqmnd pe Romanian la studiul

ad philosopmam incitatur
pi

filius Licentilu cum congreditur. Ille Pro inquisitione oei, hic contra nonnisi oeri comprehensione constare propugnat, Venit in contentionem definitio erroris, necnon definitio sapientiae, quae luculente'r etplicatur.

odeodratei

pe Tr.ygepiu, tn trci dlepute sttscesilte, arbitru fiind A\WU ln utr urul pldead' alituri de academici" cumcd oiaga fericitd consistd intru cdutarea aderfirufui p dnd celnlal, tnwrui sd demansttue ad nimenqt nu Inqte.fi fericit ddtt numai gi rutmai prin
opref
Cum

d"frriq
I
Romanianum ad ueram philaxiphiam
1. ,O

aesteia gi * dd gi e daffihtti4 totdatd, 1x lary, defrnrtia ingelePciunii.

cohortatur.

'

utinam, Romaniane, hominem sibi aptum vicissim virtus fortunae rePugnenti Poeset auferre, ut

indeamnd pe Romanian la adetttmta frlot"fu. 1. O, de-ar putea, [a rdndu-i, virtutea, Romaniane, s6 i-l eubsftag6 so4ii

l. -

Augustin

il

in bonorur certissimorum possessionem traducens, ne prosperi quidem casibus servire pernritteret. Sed quoniam i
m&num, suique juris te esse proclam&ns' et
conrparah-rm est, sive pro meritis nostris, sive pro

lngfiduie, ea, s6-i lntins deia, cu si

naturae

(tlb. 1 Retracl., c. I' n. 2), ut ilivinr-rn aru nrortalibus inhaerentem, nequaquam sapientiae accipiat, qbi neque adversante fortunae flatu, neq eecundante moveatur; nisi eo illum fortund ipsa, ' secunda, vel qudsi adversa perducat: nihil pro te aliud quaq vots restant, quibus ab illo cui haec cu sunt Deo, si possumus, impetremus ut te tibi reddat;

primeasci, in nici un chip, pe spiritul divin' str6ns alipit muritoarelors, pnrtul inlelepciunii*, unde si nu fie migcat, nici impotrivindu-i-se suflul so4ii, nici insolindu-l, decflt numai gi nunai dac6-l dmce pe el acolo, fie insolitoare, fie cvasiadversi., Bo&rta insdqi: nou6 nu ne rflmAne Pentru tine nimic alta decdt voturile, prin care si ne mg[m, daci putem., arzdtor de mirificul

44

S. A,rnaU,

i Canfr$

Ad,emina

Liber sunt in gril6 acestea, ca sd te redea pe tine gie; ni te va reda ugor gi nouE; qi sd permitd ca Bga, intr-adev6r, minunata ta minte, care $'a a$ternut demult si naecd repaosul, sd fti arate in aurele adeviratei libert6fi' Desigur, poate, ceea ce se
Dumnezeu, Cui llumeqte, indeobgte, soarta, e-mpdrElitd ocult de<r anume ordiner', ;i nici nu numim nimic alta, in lucmri, intAmplare, decAt nunrai rr cui raliune gi cauz6-i secret6 (Ibid.)6: qi nimic, nici comod, nici

eninr facile reddet et notris; sinatque mentem illam guae respirationem jamdiu parturit, aliquando in
verae,libertirtis eilrergere. Etenirn fortasse quae vulgo nonilnatu4 ooc'ulto quodanr ordine regitur; nihilque ali in rebus ctrmnt vocaf,nltn? nisi o{us ratio et causa eat (tr&ld.): nihilgue seu commodi eeu incommodi I

ii

ontingit in parte, quod non conveniat congruet universo, Quanr sententiam uberrimaru
OS06] conunodi

dosrinarum oraculis editam, remot&mque longissime

intellatu profanonrm, se demonstrahrrarn veris cum tibi tuo animo indigna multa accidunt; ne te i contemnas. Nam si divina providentia pertenditur ad nos, quod minime dubitandum est; mihi crede, si tecum agi oportet ut agitur. Nam cum tanta, quanta semper admiror, indole tua, a.b ineunte adolescentia adhuc infirmo rationis atque lapsante vestigio hunranam yitam errorum omnium plenissirnarn ingredereris; excepit te circumfluentia divitiarum, quae illam aetatem atque animunt, quae pulchra et honesta videbantur avi sequentem? illecebnoais c(EI)orEt abeorbere gurgitibus, nisi inde te fortunae illi {htus, qui putanhrr adversi, eripuissent
pene mergBrrtem.
2. An vero si edentern te nrunera ursorum et nunquarn

suiq ad guarrl te invito, philosophia pollicetur. Quamobre

incomod, nu survine, in parte, csre sE nu-i convinfi qi sd nu-i fie tx)ngruu totului?. Pe care sentin+6, datfl de oracolele celor mai fecunde doctrine, gi atotdeparte indepfrrtat[ de inlelegerea profanilor, promite ci ea leo va demnnsra adevdraflor sdr iubitori, filoeofia, la cane te invit pe tine. Dreptaceea, orm tri se-ntAmplfl gie rnulte nedernne de spiritul t6u, sd nu te dieprefui"gti p" tine insuli, CIci, daci divina providenl5 se-ntinde pflnd Ia noi, c,eea ce nu
trr:buie cdtuqi de pulin sd ne-ndoim, crede'm6, aqa Ee cuvine sd se fud-n privinla ta, precun se face. Cdci' crr o atAtrq cAtd pururea r-i urlmir, fire a ta, decum, chiar din fragedE adolescenld, infirm gi Iunecos fiind incd pasul ra{iunii, pEgiseqi in viala onteneasc5, utotplinfl de toate erorile, prinsute-a pe tine cirtumlluenla arrcrilor, (:ore, cu hiul valurilor ademenitoare, incepu si absoarbd acea otate sau spirit, urmAndu-le avid pe cele ce pdreau frumoase qi r)neste, dati nu te r6peau, de acolo, pe tine, aproape scufirndatul, ocele sulltrri ale so4ii, ce+ socotite adverse. 2. Oare, intr-adevdr, daci, pe tine, oferitorul de lupte de urqis

ihi antea visa spe*acr-ilo civibus noetris, theatricus plausus sernper prosoerrimue accepisset; si stultomm hominum, quorun immensa turba est, conflatis et consentientibua vocibus ferreris ad coelum; si nemo tibi auderet esse
si muricipalee tabulae [Col. OS07] te non solum civium, sed etiam vicinorum patronum aere signarent; collocarentur Etahrae, inlluerent honores, adderentur etiam potestets, guae municipalem habitum supercrescerent; conviviis quotidianis mensae opimae stmerentur; quod

*iqr"

de spectacole nicicind mai vflzute, acolo, de cetdlenii noqtri, te.ar fi primit aplauzele teatrale, pururea atotprospere, dacd ai fi purtat la cer prin vocile umflate gi consimlitoare ale oamenilor proqti, a ciror ce,at[-i imens5, dacd nimenea n-ar lndrdzni sfii fie ilrumic 1ie; dacd tablele municipale te.ar oonsemna, in bronz, pe tilre, patr,on, nu numai aI conoetilenilor, ci chiar qi al vecinilor; 9i r.Hr coloca statui, ji-ar curge, de peste tot, onomri, 1i +ar adduga chiar potestdfi, care ar dep[qi habitusul municipal, gi +ar indlla

;i

esset neoesse,

indubitanter peteret, indubitanter hauriret, mulia etiam non petentibus funderentur; resque ipsa familiaris
diligenter a tuis fideliterque adnrinisnakt, idoneann se tantis

$rd

culusque etiam deliciae sitireng

rxlen

-n ospefe zilnice; ceee oe i-ar fi necesar fiecAruia, dup[ ce ar inseta chiar gi deliciile fiec5ruia, ar cere f6ri sd nrr.rrdoiasci, ar sorbi fird si se-ndoiascd, multe le-ar curge din ;rlirr chiar gi necerdtorilor; insEqi averea ta, diligent qi fidel rrlministrat6 de citre ai t[i, s-ar oferi pe sine, pregdtitd qi aptd
rrrese-ncircate,

+J--

gf,AwelhlAwstivcortttvaadenicitor CartaahtAi

47

46

S. Aurclii

Arqrctini Contta

Audcmitos

Liher primw

rle-atAtea cheltuieli: tu, incaltea, ai

trdi in mEreliile atotrafinatelor -

sumptibus paratamque praeberet: tu interea vrveres r aedficiorum exquisitissimis molibus, in nitore balnearum; in tesseris quas honestas non respuit, in venatibus, in conviviis" in ore clientium, in ore civium, in ore denique populorum humanissimus, liberalissimus, mundissimus,

fortunatissimus, ut fuisti, jactareris: quisquam tibi; Romaniane, beatae alterius vitae, quae sola beata est,
eo maxime miserum, quo tibi minirne videreris? Nunc vero

quisquam, queeso, nrentionem facere auderet? quisquam tibi persuadere posset, non solum te felicem non esse; sed quam te breviter admonendum tot et tanta, quae pernrlisti adversa fecerunt? Non enim tibi alienis exemplis

persuadendum est quam fluxa et fragilia, et plena calanritatum sint omnia, quae bona mortales putant; curri ita ex aliqua parte bene expertus sis, ut ex te caeteris
persuadere possimus.
3. Illud ergo, illud tuum, quo semper decora et honesta

pBrrte anurne' tuutele, pe care nruritorii le socot bune: cunr, dintro prin tine puten s6-i persuadflm nEti atAta de bine-ncercat' inc6t

pe oeilalf.

f
t
I

desiderasti; quo te liberalem magis quam divitem esse maluisti; quo nunquam concuPisti esse potentior quam lustior, nunquant adversitatibus improbitatibuEque cerssisti: illud ipsum, inquam, quod in te divinum nescio quo vitae, hujus somno veternoque sopitum est, variis illis durisque jactationibus secreta providentia excitare decrevit' Evigila, evigila, oro te; multum, milri crede, gratulaberis quod pene nullis prosperitatibus grfr,rs tenentur incauti, nrundi huius tibi dona blandita sunt: quae meipsum capere moliebantur quotidie ista cantantem, nisi me pectoris dolor ventosam professionem abiicere et in philosophiae gremium con{rrgere
coegisset. Ipsa me nunc in otio, quod vehementer optavimus,

nutrit ac fovet: ipsa me ponitus ab illa superstitione, in


quam te mecun praecipitem dederam, Iiberavit. Ipsa enim
docet, et vere docet nihil onrnino colendum esse, totumcJue

contemni oportere, quidquid mortalibus oculis cernitur, cpudquid ullus sensus attingit (IIb. f Rdroot-, c. 1' n. 2). [psa verissimum et secretissimum Deum perspicue se denronstrahrram pronrittig et iam iarnque quasi per lucidas
nubes ostentare fignatur.

S. Aurclii

Contra Acad,emi,cos

Liber

4. In [rzrtr rrecurrl studiosissime vivit rtoster l,yrle,lrti ad earn t()tus a juvenilibus ille<rbris voluptatihustlre I 0908] (l()nversus est, ita ut eum non terncre patri aurlear irnitandunr prop{)nere. Philosop}ria est enim, a t;ujt ulprihus se nulla aetas guercrtur excludi; atl quanr avidi
retinertdam et hauriendam guo te irrcitarenr, rlualnvis

sitirn lpne noverim, gustum tamen mittere volui. qr-renr ti srravissimum, et, ut ita dicam, inductorium fore, peto frustra speraverim. Nam disputationem quam inter Tr.vgetius et Lycenlius irabuerunt, relatanl in littems, til

misi. Illunr eninl (lu()(Iue adolesccntern,


usurparsset

qrrasi

detergendurn fastitlirrnr tlisciplinarum aliquantrrrrt si}

militia, ita nobis magnarurl tt<tnestarurttqt

arlirrrn ardentissirntrrn edacissirnumque restituit. Paurlttl igitur diebrrs trarlsactis, postearlttarn in agrc) vlve t:rnpirrurs, ounl c()s ad shrdia hortans atque artirnarts, uJt r-irrarn optaveram paratos et prorsus inhiantes litlcrenr, l'ol terrtare pro aetate quid possent: praesertim c,urn Horterrsi liber Ciceronis jam eos ex magna parte c()noili philos,rphiae vicleretur. Adhibito itaque notarlo, ne tru
lalxrrern ff)stnulr rlis<rerperertt, nihil perire permisi. Sanei hrx: lihro res el !,errlentias ilkrmm, mea ver() et Alypii eti.u rrertra leciunrs e.s.

ldonreniri qi voluptfili, astfel, sd i-l pe el titAne-edur?, spre aJ imita. Filosofia este, Prupun lntpadevdr, de la ale cdrei ugere nici o etate nu poate c6uta si !g excludi pe sine: la care, spre a o reline mai avid qi a o sorbi, Un voit, totugi, deqili cunosc hine setea ta, sd-1i trimit un degust, llltt, md rog sd nu fi sperat in zadar, i1i va'fi fiind fle atotsuav ;i, ca sd zic aqa, introductoriu. Cici 1i-am trimis, relatatE-n priurare, disputa pe care au a!'ut<J intre ei Trygeliu gi Licenliu. Intnadevir, pe el, pe care, adolescent incdi qi-l usurpase pulintel lrnlota, ca gi spre a-i qterge dezgustul disciplinelor, ni l-a restituit pou[, aga, atotardent gi atotdevorator al artelor mari qi oneste. ftocAnd, agadar, pufintele zile. de c6nd am inceput s6 tr6im la f8rdrlr, curn, animAndu-i qi-ndemnAndu-i la studii, ii vEzui, cu multul peste cAt imi doreant, pregdtili qi cu totul gi cu totul Iteon i, am vrut sd-i tentez de ce-s, conform etdfiii lor, in stare: l;lni cu seamd cum Hortensius, cartea lui Cicero, pdrea cd-i Uonciliase deja, in mare parte, filosofieite. Chemat, astfel, llotarul, ca aurele sd nu risipeasci2(' munca noastr6, nu am purrnis sh piard nirnic. Ai sd citeqti, de bund seam6, in aceastd Clrte, chestiunea pi sentinlele2r lor, dar qi cuvintele mele qi ale lui Alypiu.

4. intru &cea6ta, atotstll Lictlnliu al nostrur.: la ea

mine,

nilele

I)rspurrrlo

PRrMA
cr

Pnrur Dtspurl
ll, Dacd pentru uiala ferbitd este necesard comprehensiunea adeud(at)ului, sau numai cciutarea lui.
5. CAnd, aqadar, la-ndenrnul meu, ne-am aduna( pentru astal i,

tI. -

.4n ad. beatam ttitam necessaria sit ueri comprehe:nsio,


.s,tlo <:jtu inquisitio.

5. Curn igitur omnes hortatrr meo unum in krcum lr,rr: r;ongregati essemus, uhi opportunurn visurrt e Numrlridnam <iulritatis, inquam, verum nos s,:irc' ,
Mirrirne, ait Trvgetius: oaeterique se r,'ultr,r ipso approl: significavemrrt. Qrrirl si, inquarn, etiarn non rrrml ve r() tleati esse p()s su flrus; ne,:es s ari at ll ve

llUlrrva, la-ndoial6', zic" nd * pAbaolut delnc', zice Trygeflu:

fll t({ii, intr-un loc, de-ndati

comprehensir>nenr arbitrarrrini?, FIirr Alypirrs: LIujt quaeslionis, inquit. jurlicenr me ttttius puto. ()trnr enir

fttttn cumcd ei aprobi. nCe", zit;,,dac6, chiar gi nefiind pe deplil Uprins adevdr(at)ul, putem fi fericili' socotili necesard urtt tprehensiunea adevir(at)ului7" Aci, Alypiu:,Acestei chestiuni',, iul ,pe mine i md socot mai sfuur judecEtorul. Cdc| cum mi s-a

S. Aurclii

Awwtini Confii Amdcmine

Libet

iter mihi in urbem sit constitunrrrL oPortet me onere

suscipiendae partis relevari; simul quod facilius judit partes, quam culusquam defensoris, cuipiam delega exspctetis. Quod ei cum concessum esset ab omnibus, ego rogationenr repetissem: Beati certe, inquit esse volumu6; et si ad hanc rem possumus a-bsque
penenire, quaerenda nobis veritas non est. Quid ho.c i inquarn? Existimatisne beatos nos esse posse? etram n inventa veritate? Tunc Lycentius: PoSsumus, inquit, verum queremus. Hic cunr ego caeterorum sententrar
possim. Quare dehinc pro altemtra parte ne a me

pur ln cdrcd un drum in urbe, se cuvine sd fiu despovirat de ien:ina ludrii weunei p.+i asupra-mi; totodatrl gi pentru ci rolu] mai uqor dec6t pe-d rT eunui ludecdtorului i l-ag putea oriori delega rpfu'f,tor. Dreptaceea, de-aci-nainte, sd n-agftpta$ de la mine nimic h favoarea vreuneia dinne pn4i." Ceea ce, crrm i *a conces lui de
odtre to1i, gi eu repetai intrebarea: ,Voirn, bine-n1elee", zice Tryge1iu,

pr[ fim fericili; 9i, dacd la acest lucm putem sE aiungem fird sdovdr", nu ne este noui de ciutat adevEnrl.' ,Ce-i", zic eu, ,una rH ueta? Socotili voi, oare, cunrcE se poate sd fim fericili, chiar
lrofiind g5sit adevinrl?" Atr-rnci Licenliu: ,Putem', zice, ,de cdutim Uril:v(at)u1." Aci, cum eu, printr'un senrn ou capulq cerui insistent

nutu flagitassefir: Movet me, inquit Navigius, quod'


Licentio dictum est. P-otest enim fortasse hoc ipsum beate vivere, in veritatis inquisitione vivere. Defini ergo,

Trygetius, quid sit beata vita, Lrt ex eo colligam qui respondere conveniat. Quid censes, inquant, esse aliu beate vivere, nisi secundum id quod in homine opti est, vivere? Tentere, inquit, verba non fundam: nam id i optimunr quid sit, definiendum mihi abs te Puto. Qu inquam, dubitaverit, nihil aliud esse hominis optimu quam eam partem animi, cui dominanti obtemperar convenit caetera quaeque in homine [Col. 0909] sun Haec auterr\ ne aliam postules definitionem, nens flut dici potest (Lfb. , Retract., cap. 1, n. 2). Quod si ti non rridetur, quaere quomodo ipse definias vel beata

<rlorlalf: ,Pe mine nrd miqcd", zice Navig'iu2'r, zoaea ce s-a de cdtre Licenliu. Se poate, intr-adevdr, cE asta insiqi l;rus lnleamnd, poate, a trdi fericit, a hdi intnr cdutarea adevdrului." ,Definegte, agadar", zice Tryge1iu, ,ce este viala fericitd, ca, din Etto, se conclud ce se potriveqte s[ rdspund!" .Ce alta gAndegti", iifi, ,ci. este a trdi fericit, dec6t numai gi numai a trii conform cu (naa ce este optim in om?' ,Nu voi arunca temerar cuvintele', lltn: ,cdci ce poate sE fie insugi acest optim mi-l socot de definit de citre tine.' ,Cine se va fi-ndoito. zic",cumci optimul omului hrt,i nimic alta decAt acea pafte a spiritr.rlui, cdreia, dominatoare, lo r:ude sd-i dea ascultare celelalte, oricare sunt ele in om? Aceasta, lndl, ca sd nu pretinzi altd definilie, poate fi nunritd minte2' sau infiune (Lib. I fletracl", Gp. 1, n.2)". Ceea ce, dac6;ie nu 1i se pnre, oatd in ce chip pofi defrni tu insuli, fie insaEi viala fericitS, lln r4rtimul omului." ,Asimt'. zice.
pdrerea

ti. Quid ergo? ut ad propositum, inquam, redea videturne tibi non invento vero beate posse vivi, si tar quaeratur? Repeto, inquit, sententiam illaru neam' Mini videtur. Vos, inquam, guid opinamini? Tirm Lycenti Mihi prorsus, inquit, videtur: nam malores nostnl qu sapientes beatosque accepimus, eo solo quod veru
quaerebant, bene beateque vixenrnt. Ago gratias, rnqt qrrod crm Allpio me iudicem fecistis, cui, fateor, invi videtur bea iam coeperan. Quoniam igitur olten vesfiunr vitam sola investigatione veritatis; alteri, non nisi inventi posse contingere; Navigius autem paulo ante ostendit

fericit, nefiind g6sit adevinrl, dacd este, il, cdutat nunrai?" ,Repet', zice, ,acea sentinla a me&: Nu mi se pnre c6tngi de pupn." {o1", zic,,ce pdrere awfi?" Atturci Licenqiu: mi se pare-ntmtofi;1", zice, ,intmcAt strflmogii nogtri, pe care "Mie i+rrr primt ca-nplepf qi fericili, prin singur fapnrl cd ei cdutau grlriv[nrl, au triit drept gi fericit." ,Mul;umesc', ziq ncl nr-afl f6cut judecdtor dimpreun6 cu Allpiu, pe care, nrirturisesc, 1ro nrine l;x:opui sd-l invidiez dela, Fiindcd unuia dintre voi i se pare, prin unrue, viala fericitd numai prin investigarea adevdrului; celuilalt, rltl nu poate fi atins[ decAt nunrai prin aflare, Navigiu, insd, a
tturo, fie cd se poate

6. ,Ce, prin urmare", zic.

trii

nca sd

revenim la subiect, pare-1i-se,

52

S.

Auretr

AwwtiniContlAqdcmius

Li}er

Codehfii

53

tuanL Lienti partem se velle transire: mBgnopere quales sententisrum veetrarum patroni esse ;rossitis. enim rnrngrra e$, a diligenti discussione dignissinra. Si magmfl est, ait Lyoentius, mffgnos viros desiderat. N

quaerere, inqtlarn, praesertinr

in hac villa, quod ubi

gentiturr rcIlerife diffieile ed: sed potius erptica, ctu id abs te non temore, ut opinor, prclatunr est, et qua titri rati videotur: nam et maximae res, cum a parvis guae magnos eos solent efficere.

Itdtut. cu pulin rnai nainte, cd wea sd treacd de partea ta, Licenfiu: {topt din tot suflenrl si vdd oe fel de patroni [e puteli fi sentinlelor Vt)rurtr. Lucrul este, intr-adevdr, rnBre qi atotdemn de o disculiune diligentS." ,Dacd lucrul este mare', zicc Licenliu, ,pretinde bdrbali llluri." ,,Nu cduta', zic, ,rnai cu seamE in aceast[ vilE, ceea ce-i difir:il de g5sit Ia oricare dintre gingi: ci explicS, mai degrabd, de tt gi prin ce ragiune {rnume gi se pare trie ceea ce) precum socot, a km nu temerar rostit de cdtre tine, cdci gi lucrurile maxime, cdnd fllnt c^flutate de ritre miculi, ii fac, indeobqte, qi pe ei nrari."

l1l. - Beatintem in irutestigatione ueri sitam propugnatur.

esse pn)

lll. - Se luptd-n fauoarea academicilor cumcit fericirea-i ' situatd-ntruinuestigareaadeud(at)ufuL


7. ,[riindcd te

7. Quoniam te, inquit, r'ideo magnopere nos ut adversum invicem disptrtemtrs, ctruod te r.rtiliter ve confido; quaero cur beatus esse non possit, qui veru quaerit, etianrsi minime inveniat? Quia beatum, in Tqgetius, volurntrs esse lrcrfecttum in omnibus sapi Qtri autem adhuc quaerit, perfectus non est. Hunc igi

vId", zice, nc;u= ne inrpingi din tot sufletul

sd

dirrputdnr unul impotriva altuia, ceea oe m6-ncred

quorlrodo asrae beatunq omnino non video. Et ille, apud te, inquit, vivere auctoritas maiorum? Non onrni inrjrit Try,getius. Quorum tandem? Ille: Eorrm scilicet, sapientes fuerunt. Tum Ll,centius: Carneades, inquit, ti sapiens non videtur? Ego, ait, graecus non suml nesci Carneades iste qui fuerit. Quid, inquit Lycentius, de i

nostro Cicerone, quid tandem existimas? Hic cum di

tacuisset: Sapiene fuiq inquit. Et ille: Ergo ejus de hac sententia habe,t apud te aliquid ponderis? Habet, i Accipe igitur quae sit, nam eam tibi e,tcidisse arbi

fi fericit cel ce cautfi adev[r(at)ul, chiar durfi nu-l gisegte absolut deloc?" ,,Pentru cd pe fericit"., zice fryge1iu, ,il wem sd fie perfect inleleptul intru toate. Cel rare mai tgrrtrl inca, nu este perfect. Pe [sta, a"sadar, nu vdd absolut delq: ftt rrr clrrp sd-l afirmi fericit." $i el: ,Poate-m, d.,p6 tine', zioe, ,sE lflliuer:d autoritatea strdbunilor?' ,N, a tuturor", zice Tr1,ge1iu. ;A rrdrora, totugi?" El2n : ,A acelora, bine-n1eles, care au fost Itt1r.llcp1i." Atunci Licenliu: ,Carneades', zice, .nu 1i se pare gie ft4oleJx?" ,Eu", zice, ,nu-s greg nu ,stiu cine va fi fost Carneades f,ittt." ,Ce', zice Lirren1iu, ,despre atotcunoscutul nostru Cicero tlF uocr.l1i, totuqi?" Aci, dupi ce tdcu-ndelung: ,in1elept", zice. $i lu?: ,Deci sentinfa Iui despre acest lucru are la tine o anune
Intrctr de ce n-ar putea

ci o vrei util:

Placuit enim Cirproni nostro, beatum esse qui veri


inve*fuat, etisrnsi ad eilrs inventionem non valeat perveni LIbi hoc, inquit, Cicero dixit? Et Lycentius: Quis i eum affirmssse rrchenrenter, nihil sb homine p"rcipi

t{

nihilqtre remanere sapienti, nisi diligentissi

inguisitionem veritatis: propterea quia si inmrtis retus aEEerlslrs, etiarn si fonasse verae forent, liherari ab non proset? qtrae maxinra est culpa sapientie. si et sffllientenr necessario beahrm esse credendum est,

r:l a afirmat sus gi tareB cii nu poate fi nimic perceput de c,itre rtilr; gi cE nimic nu-i rim6.ne inlelephrlui decdt numai qi numai tt|rtdiligenta cdutare a adevdruluis: de aceea, fiindc6, dacA le-ar li rurirrrlit lucrurilor incerte. chiar daci ar fi, poate, adevirate, nu t tl' l)r.ltea libera de eroare, care este in cel mai inalt grad culpa lnltrltrptului? Dreptaceea, clacd e de crezut, gi cd inleleptul este, in lllrrrl rrer:esar, fericit, gi cd singuri cirrtarea adevarului este sarcina

S. Aurclii

i Conhu

Audsnims

LiMr

x.
prfr,r-t6 a inlelepciunii; ce ne-ndoim sE socotim currci viap fencitd Puute fi atinsd ldovArului?"

veritatis sola inguisitio perfectum sapientiae [Col. munus est; quid dubitamus existimare beatam vitam, per se ipsa investigatione veritatis posse contingere?

chiar qi prin sine, prin insdgi investigarea

B. Tum ille: Licetne tandem ad ea quae tem concessa sunt, redire rrrrsurr? Hic ego: Illi hoc non concrdere, inquam, quos ad disputandum non i apud me, praesertim cum adhuc nutriendi sitis, non solum concedinrr, sed etiam in praeceptis

volo, ad ea vos discutienda redire oportere,

recognoscitis- Sed quoniam id iamdudum dis profectio intermmpere me comrpellit, pro meo qu munere geminatam sibi potestatem partiepe mecrrm j
non renuet usque in reditum meum: video enim hoc certamen longius progressurum. Et cum disoessisset: inquit Lycentius, temere concesseras, profer. Et ille:

concesseritis inc.autius. Et Lycentius: Non parvun philosophia profectum puto, inquit, cum in comparati< recti verique inveniendi contenuritur a disputante vi Itaque libenter obsoquor praeceptis et senterrtiae tuee) Trygetium ad id quod se tenrore concessisse arbitratur, enim mei juris esq redire pernritto. Tirm Alypius: a me officii nondum partes esse, vosmetipsi

audeam contra eum, qui se Ciceronis adversari


profitetur?

dedi, inquit, Ciceronem fuisse sapientem. Ergone sapiens non fuit, a quo in latina lingua philosophia inchoata est, et perfecta? Etsi concedam, inquit, er sapientem, non omnia tamen ejus probo. Atqui multa ejus alia refellas, ut non impudenter hoc de agitur, improbare videaris. Quid si hoc solum non sensisse illum affirmare paratus sum? Vesha, ut opinoq interest, nisi cujus ponderis ad id quod volo rationes afferam. Perge, inquit ille. Quid enim, inq

ploctl: ,CuvAntin, zice [,icen1iu, ,,ce conceseseqi temerar!" $i el: rAtn admis temerar', zice, nc} Cicero a fost inlelept.' ,N, cumva (llcuro'm, de citre care filosofia a fost, in limba latind, gf urzitd, gf doilvArqitd, n-a fost infelept?" ,Chiar de conced c-a fost inlelept,

8. Atunci el: ,Permitese, tohrgi, a ne re-ntoarce la cele ce au ,Ei, doar, n-o conced, indeobgte, p6 Reta", zic, ncei, pe care-i impinge, la a disputa, nu dorinfa Alhrii ade\,6rului, ci lduddrogenia puerild a ingeniului. $i, astfel, ln mine, curn, mai crr seann[, trebuiegte incd sd fti nutrili gi educali; llu ntrmai cd se concede, ci chiar voiesc so avefi intre precepte ce ts r:uvine ca voi sE vd intoarceli, spre a le disputa, la acelea, pe f,flttr le veli fi conces mai neprecaut." $i Licenliu: ,Nu micd socot lhttintarea intru filosofie", zice, ,,cAnd, in confmntarea g6sirii drnptului qi adev6r(at)ului, este dispreluitd de c[tre disputator ylotrrria. $i, a5a, m[ suptrn cu plf,cere preceptelor qi sentinlei tale, fl, lntrucet drestiunea line de d""pt,l meu, prmit ca Trygeliu sd lftntoarcA la ceea ce el socoate cd a conces temerar." Ahmci Alypiu: *Rn:unogteqi voi ingild dimpreun[ crr mine ci nu este rolul oficiului luut de cdtre mine asupra-mi. Dar, fiindc{ irnci denrult hotf,rAta 6aa Jrlecare md obligi sd-l intremp, pdrtagul ctimpreunE crr nrine fl iudecdlii nu-qi va declina, pAni la-ntoarcerea meq ingern6nata, lh locul, bine-n1eles, al oficiului meu, potestate: v6d, tntr-adevdr, 66 nceastS. gfilceav6 a noastrf, se va-ntinde binigor incd." $i, cum
fttat temerar concese?' Aci, eu:

fitt i le-aprob, totugi, pe toate-ale lui." ,Cade-se, dar, s5-i critici nttrlte altele ale sale, ca si nu pari cd-i improbi neruqinat faptul dalllre carei vorba.' ,,Ce, de-s gata s-afirn ci numai pe-asta una n.n simlit-o el drept? Nu-i nimic alta, precum cred, in interesul nr)rtru de,cAt numai ce pondere anume aduc raliunile la ceea ce ntiosc de reclamat." ,Haide", zice el. ,Ce,pot eu, intr-adev[r, Itttlr'rlzni", zice, ,impotriva celui ce se declard pe sine adversaml
hri ( lir:ero?"

9. Hic Trygetius: Volo attendas, ait, tu judex quemadmodum superius beatam vitam definieris: namque eum beatum esse, qui secundum eam

9. Aci, Trygeliu: .Vreau", zice, ,sd iei aminte tu, iudicele loxtru, in ce chip ai definit, mai inainte, viala fericitd: c6ci ai zis, vl,zi hine, cumcd este fericit cel ce trdieqte dupd acea parte a

56

S. Aurulii

Confia

Acr,demir,qs

LiMr

J, Aweliu

eWra;cd;n

hnhs o,edildribr

e-afte

intAi

57

animi vivit, quam caeteris convenit imperare. Tu Licenti, volo vel nunc mihi concedas (iam enim in quam maxime nos vindicaturam se philosop pollicetur, iugunr illtrd auctoritatis excu*si), perfectu-ur esse qui adhuc reritatern requirat. Turr ille post dl silentfumr: Non mncedo, inquit. Et Tiygetius, Cur, eryrlia:a. Iethirc sunr eniru, et aveo audire, quo pacto et perfeotus houro esso, et adhud clLreerere ventatem. iUe: Qtri ad finenr inquit, non pervenit, fateor qu petfeetua non sit. Veritatem autem illam solum Deum r artritnrr, eut, forte horninis animam, curr. hoc corpus, est teneblwum cef,@lenr, dereliquerit. Hominis autem est, perfece qusercre vmitatem: perfa:tum enim quaen sed iaarren horninenr. Et T4getius: Non fuitur potest bea esse iaomo. Quonrodo eninr; cum id quod rnagn concupiscit, assequi [Col. Ogff] nequeat? Potest a homo beate vivere, siquidem Potest seflrndum ean part animi vivere quam dominari in homine fas est. Potest igi verum invenire. Aut colligat se' et non concuprscat ne cum id assequi non potuerit, necessario miaer sit' hoc ipsum est beatum hominis, ait ille, perfecte quaer veritatem: hoc est enim pervenire ad finem, ultra non potest progredi. Quisquis ergo minus instanter oportet veritatem quaeriq is ad frnem hominis non fx qrisquis autem,tantum quantum homo potest ac dat operam inveniendae veritati, is etiamsr eam n( inveniat, beatus est; totum enim facit, quod ut faciat, i n&tus est. Inventio autem si defuerit, id deerit quod non dedit. Fostrenro cum hominem necesse sit aut esse aut ntserum. nonne dementis est eum qui di nootesque quantum potest instat investigandae l'eri miserum dicere? Beatus igitur erit. Deinde illa defir mihi, ut arbitroq uberius suf[ragatur: nam si.beatus sicuti est, qui secundum eam parten animi vivit, regnare caeteris convenit, et haec pars ratio dicittu; ,t ..t, non secundum rationenr vivat, qui qt-raerit veritatenf Quod si absurdum esg quid dtrbitamus hondnem dicert sola ipsa inquisitionr veritatis?
I

r;ririttrlui, despre c&re s-a t:onvenit cumcd le comandd celorlalte. fJtruu, insd, ca, micar acunlT sd-mi concezi tu, Licentriu, (acum, httnadevar, in libertatea, intru care filosofia pronrite, mai cu searna, t{l ure s[ ne revendice pe noi, aiu lepEdat h6dul iug al autoritifi), (t rru este perfect cel care nrai cautd incd adevdrul.' Atunci, el, dup[ o tdcere-ndelungi: ,Nu conced', zice. Iar Tr1'ge1iu: ,,De ce, lqp-te; explicel? Iatd-ru6-s, incaltea, aci, nurnai ochi qi urechi, 9i Bnl de dorinla s-aud prin c pact se poate? qf cd omul este prfert, ;l r rl lnai cautd incd adevdml.' Aci, el: ,Cel care n-a aiuns la fine", thr:, ,,recunosr: cd nu poate fi perfecr. Mirificul ader'5r, ins5, s<rcot od eingur Dumnezeu il qtie, saLr, [x]ate., sufleml omului, dupf, ce VU fi pdrdsit acest corp, carcra tenebroasdil, care-va-sd-zicd. Finele ttlllului este, insi, si caute perfect sd alle adevirul: pe cel perfect il tdutflm, intr-adevdr, dar un om, totugi." $i Tngefiut ,Nu grate fi, pfin urnrare, fericit omtrl. $i, -ntr-adevdr, in ce chip, de weme ce nu-i in stare sd dobAndeascd ceea (re doregte din tot sufletul? Onrul purrte, insd, trrii fericit, dat fiind cd poate trdi dupd acea parte a 4riritului, care este legiuit si donrine-ntru om. Poate, prin Lrmare,
gtlri adevnr(at)ul. Sau adune-se pe sine qi nu doreasci ader,[r(at)ul, ld ltu fie, curn nu-l va fi putut dobAndi pe acesta, in mod necesar, !llilr:r." ,Dar asta insEgi este fericirea omului", zice el, ,si caute-n fltrxl perfect adevdrul: asta-nseamn6, intr-adevir, a ajruge la finele, diru,r.llo de care nu mai poate inainta. Oricine cautE, prin urmarel nrlt:vrlrul mai pulin insistent dec6t se cuvine, el nu ajunge la finele Utrurlui: oricine iqi di, ins[, cdut6rii adev[rului silinla, atat oat
Jxrllte gi datoreazd crmul, el, chiar daci nu l-a g[sit, este fericit; fgotr, intr-adevir, tot ceea ce a$a s-a n6scut ca s5 facd. G6sirea, tlur:rl va fi tipsit. ins6, va lipsi ceea ce n-a dat natu.ra. La urnr.a

uflrrei, cum e necesar ca onrul sd fie sau fericit, sau mizer, nu-i,
utrre, propriu demennrlui sd-l numeascd mizer pe cel ce, zi gi noapte, n tlmlici, pe c,at poate, investigdrii ader,6rului? \/a fi, deci, fericit.

A;x,i, acea definilie mie rni-e, precum socot, mai vArtos de folos;
r,lil:i, tlacd este fericit, precum qi este, cel care trdiegte dupd acea

lnlrtc a spiritului, despre care ea convenit cumcd domneqte asupra rr,lorlulte, Ei aceastd parte-i numiti ratiune, intreb de nu tr6ieqte rrrrrlirrnr cu insaqi ratriunea cel t:e cauti perfect adev6.rul? Ceea ce. rftu'ri este absurd, ce mai stEm la-ndoial[ sE-l numim pe onr fericit prilr insdqi sinErri c6utar:a ader,Srului?"

58
W.

S. Aurulii

Conlr

lrgdr;nrjlms

q,i1e
lll, t:.--t etoarea.

Qail!'sit error. 10. Mihi, ait ille, nec secundum rationem vivere' beatus onrnino, qr"aisquis errat videtur' Errat autem onx qui semper qu"erit nec invenit. Unde. tibi unum ianr
drrobus monstrandum est: aut errontem beafirm esse aut eum qui quod quaerit nunquam invenit, non et

Hic ille: Beatus emare non potest' Et orm diu siluisset: autem errat, inquit, cunr quaerit; qnia ut non ent' quaerit. Et Trygetius: (Jt non erryt Quidem, i39uit, sed errat, orni-minime invenit. Ita autem tibi profrrtrrr putasti, quod errare ille non vr-rlt, quasi nerno erret rnvl aut qursquem onuuno erreg nisi invrtus' F"l tS", T} di., orrrt^r"tur quid responderet: Definiendum vobis inquam, qtrid sii error, facilius enim. eius fines pot' vidtre, irr'qr"r,t iarn penitus ingressi estis' Ego' i Lycentius, definire aliquid idoneus non sum: quam
de6niam; quod mihi facillinrum est, non ingenio, sed optinra. Nam errare est utique semPer- clu&ertre' nun inve.,ire. Ego, inquit Lycentius, si vel istam definiti

,Nu este-n eroare, insS', zice, ,irr timp ce cautd;-c{ sd nu fie-n rr1 rru fie-nlroare, catttfl perfect'" $i Trygeliu' ,Ca
lftrrr-ndelung:
ffl'.)urei bine-rrleles', zic&, r, gdlrtrqte. AEa ai socotit, ins5, dl fi,r-., eroare. ca gi cunt ni

#o..rn iefinire sit facicilius quam finire' Ego' ait i


facile possem refellere, iamdudum causae meae defuissem. Sed quoniam aut rts ipaa per se ardua est' ita nrihi apparetf peto a vobis ut usque in crastinam quaestio iiff".,.i,rt, si nihil hodie quod respon relrerire potuero, cum id sedulo mecum ipse volvam' ao.r""dendum putarem, non renuentibus ca "a.r.a deambulatum ire surrexinus: nobisque inter nos n variaque sermocinantibus, ille in cogitatione defixus

animunr rnalii Quod cunr fmstra esse sensisset, relaxare Postea cum ia et nostro se sermoni miscere' advesperasceret, in eumdem [Col' O9l2] conflic-t redierant, sed modum imposui, persuasique u1 in ali diem clifferri Peterentur. Inde ad balneas'

rlrll(ns, ne-am ridicat sd mergem Ia plinrbare: qi, vorbind noi intre Iroi rrAte toate <relea, el fu adancit in ougetare' Ceea ce, cum sinrli ln
a9i

si

60

8. Auelii

Confrfl

A&mim
SECUNDA

Dtsputltlo

inquam, quod heri coeperatis. T,lt

11. Postridie autent cum consedissemus: Profer

Lycentius

Di.trrleran us, inquit, disputationenl nisi fallor, rugatu meo

cum erroris definitio difficillima mihi esset' Hic pla inquam, non erras? qtlod ut tibi omen sit ad reliqua, libente optaverim (Ub. f R-etrsct, c. l, n. 2)' Audi ergo, inqui quod heri etiam niei intercessisses, protulissem' Error videtur esse falsi Pro vero approbatio; in quem nullo incidiq qrri veritatenr quaerendam senrPor exrstrmat: talsu e.,im prolr^r. non potest, qur probat nihil; non igitur pot' errare. Beatus autem facillime esse potest: nBrr\ ne a.trearrr, si nobis ipsis, ut heri licuit, quotidie vivere licer nihil rnihi o"c.rtrit cur nos beatos appellare dubitarenr Vixinrtrs enim rnagna mentis tranquillitate, ab onrn corporis latre animum vindicantes, et a cupiditanrnr facibu longissime remoti, dantes, quantunl homini licet, opert rationi; hoc est, secundunr illam divinam Partem viventesr quam beatam vitam esse hesterna inter definitione convenit: atque, ut opinor, nihil inveninrus, tantummodo quaesivimus veritatem' Potest igitur sol inquisitione v.iitatis, etiamsi eanl invenire. minime possi lromini beata vita contingere. Nam definitio tua vir quanta facilitate excludatur notione communi' Eteni errare dixisti esse, Semper $raerere, et nunquam inveni Quid si quisquam nillil quaerat, et interrogatusr ' gratra, utmmnam mo(lo dies sit, temere statrmque Isse opinenrr atque rcsf)ondest? nonne tibi videtur Hoc igitur erroris gentrs vel immanissimum, non comp est de]finitio tru. Qrria si etiam non errartes complexa potettne definitio ulla esse vitiosior? Nam si qui Alexandriarm quaerat, et ad eam recto pergat itinere; nor opinor, potes eum errantem \rocare' Quid si eamdem vi variis imlreditus causis, longo agat temPore, et tn ea praeveniatur; nonne et semper quaeslvlt' et nlrnquan -i.rvenit, nec erravit tamen? Non, inquit il[e, sempe
quar)sl\/lt.

S. Aurclii Awwtini Con0v

Au.fumi.cos

Liber

#_q
12. ,Drept zrc1n, zice L,icenliu, nqi avertizezi bine' De-aci, Itttnrrdevdr, definilia ta n-are absolut nimic cle-a face cu subiectul:

12. Recte dicis, ait L).centius, et bene admones. enim prrirsus nihil ad rem pertinet definitio tua: non er ego beatunr esse dixi, qui semper quaerat vcritatem. Qu< ne fieri quidem potest: primo, quia non semper est; deinde, quia non ex quo tempore incipit esse homt eo jam potest, aetate impediente, verlrm quaerere. Aut semper id putas dicendum, si nihil temporis quo ja
quaerere. potest, perire patitur; rursus tibi Alexandri redeundttm est. F'ac enim quemqLram, ex quo temp(

1laro poate

deja sd caute, nu suportd


fie , 9i,

iter agere vel aetate vel negotio sinitur, pergere otri i[am viam, atque, ut supra dixi, cum deviet nu antequarr perveniat tamen vita excedere; rrrultum pr erraLris, si tibi errasse iste videbitur, quamvis omni potuit tempore, nec cpreerere desierit, nec invenire quo pergebat. Quamobrem si et mea descriptio venr et secundum earrr non errat ille [Col. O9f3] qui per quaerrt, quamvrs non rnveniat veritatem, beatusque ob eam rem, quod secundum rationem vivit; tua ve definitio et frustrata est, et si non esset, nihil eam cu deberem, si ex eo solum quod ego definivi, satis ca firmata est: cur, quaesor nondum est ista inter quaestio dissoluta?
Y.

d6"nl()rs la Alexandria. hr ,'r,

s[ piari nirnic; 1i-e iarigi Cdci inchipuieli ci cineva, din insiqi rlipa

tlnur td xo

din cu totul fi-r,ei in eroanr dacE 1i se va pdrea cumef el a lllui rrrult frurl in eroare, degi tot timpul, cAt a putut, nici nu va fi-ncetat sd lclutc, gi nici nu va fi ;.rutr,rt si aiungd unde-a pornit. Dreptaceea,

drxtul de-nt[rit6: de ce, rogu-te, n-a fost incd aceastd chestiune tlinire noi limpeziti?"
V. -. f--" an.unte-i tn,telepciuneo' 13. Aci Tryge;iu: ,Admili tu, oare, cumci in;elepciunea-i rlroupta cale a vielii?" ,Adnrit', zice, ,fdri nici un durbiu: dar ynlru, tohr$i, s6-mi defineqti infelepciunea, sd gtiu dacd tot acea, tn rui se pare mie, 1i se pare 9i 1ie cd este ea-' $i el. "Prin asta Lrna,
rrr:.rri

Quidnctm sit sapientia.

1ll. Hit: Trygetius: Dasne, inquit, sapientiarri rectam viam vitae esse? Do, inquit, sine dubi,r: se tamen voln rnihi sapientiam definias, ut sciam utru quae mihi, eadem tilri esse videatur. Et ille: Paru tibi, ait, videtur definita hoo ipso quod nun interrogatus es? Etiam quod volui concessisti. Si eni

fost acum intrebatn, zice,,pare-ti-se ea pulin definitE? Ai rtlrcori, de fapt, ceea ce am voit. Dac6, tntr-adevdr, nu m6-nqel,
hrqclepciunea nu-n fals este, ea,

non fallor, non falso recta via vitae sapienti

n<-rminatur. Tum Lycentius: Nihil mihi tam ridiculum,' quam ista definitio videtur, inquit. Fortasse, ait ille; pedetentim tamen quaeso, ut ratio praeveniat risu tuum: nihil enim est foedius risu irrisione dignissinrr:. Quid enim, ait ille, nonne fateris vitae mortem esse contrariam? Fateor. ait. Mitri igitur, inquit ille, via vitae

rl,firri1ie", zice. ,Poate". zioe e[: ,nui pe-ndelete, totuqi. rogu-te, (]a lrliunea sri prevind rAsul t6u' nimic, intr-adev6r, nu-i m.ri hAd rlr.r:lrt rA-sul atotdemn de derAdere.' ,C.', zice el.,nu recuno$ti tu. Itrr:rrltea, cumcd moartea-i contrarie vielii?" ,Recunosc", zice. .Mie. tfSrrclrr". zice el",nu mi se [)are cale a vie{ii niciuna mai mult

nunriti dreapta rale a vie1ii." Atunci, [,irx:n1iu: ,Nimic nu mi se pare mie atAt de ridicol ce aceasti

S, Arpulii

hnfri A@denims

Liber

*,4uwliuAugttstir\Canhtaedsnicilor ktwintni

65

nr.llla magis videtur, quam ea qua qursque pergrt,

in mortem incidat. Assentiebatur Trygetius. Ergo


viator quispiam diverticulum vitans, quod a latroni obsideri audierit, recta ire perget, atque ita evad rnterrtum; nonne et vt&m vrtae, et rectam scutus et ean sapientiam nominat nemo? Quomodo igit omnis recta vitae vie sapientia est? Concesal enrm sed non solam. Definitio autem nihil complecti debu quod esset alienum. Itaque rursuE defini, si quid tibi videturr esse sapientia.
14. Diu ille tacuit; deinde: En, inquit, iterum defini si hoc tu nungua.ln finire ststuisti. Sapientia est via

o:le.nfelepciunea!"

quae ad yeritatem ducat. Similiter et hoc, inquit i refellitur: nam dum apud Virgilium Aeneae dictrlm est
malre: Perge

indelung t5cut-a el; apoi: ,[atd', zice, .definesc iardqi, r[rr:r1 tu ai trotdrAi sE n-o sfArgegti nicicAnd pe asta. inlelepciunea nplr: calea dreapt6, care conduce la adevdr." nl ,a fel", zice el, ,,se
1'1.

rrlipinge gi asta: inci de Ia Vergiliu, incaltea, pe cAnil Ettt,o de citre maic5-sa:


I) u-te,-acum,
S

i +a spus lui

mdq

et qua te ducit uia dirige gtessunl.


(Aeneid. 1,400.)

i,- d

nde cond uce-te calea, diriguie-tri pasu l.

(Aeneid.I,400.) trrrnAnd el aceastA cale, aiur-rs-a la ceea ce i +a spus, Ia adevdrat, fllir'rl: screme-te, de-1i place, ci poate fi numitE inlelepciune unde
pi-rr

era! id est ad pervenit. Contende, si placet, ubi pedem ille inced posuit, sapientiarn posse dici: quanquam stulte istam descriptionem tuam effringere conor; nam meam nulla plus adjuvat. Etenim sapientiarn non i veritatem, sed vianr quae ad eant ducat, esse dixi Quisquis ergo hac utitur via, sapientia profecto utihrr; qui sapientia utitur, sapiens sit necesse est sapiens rgi erit ille, qui perfecte quaesierit veritatem, etiamsi ad nondum pervenerit. Nam via quae ducit ad veritatem, uti opinor, intelligitur melius quam diligens inquisi veritatis. Hac igitur sola via utens, ianr iste sapiens erit: nemo sapiens miser; onrnis autem homo aut miser, treatus: beatum igitur faciet non tanturn inventio, sed i pr so investigatio veritatis.
seguens lranc viarn ad id quod dictum

pus eI, mergAnd, piciorul

pro$te$te sd sfflrdm descriPliu

tturi mult cauza mea: N-ai zis, lmupi adevdrul, ci calea care oonducr la el. Tot cel ce se folosegte, [ilrdar, de ar:easti cale, se folosegte absolut de-nplepciune; 9i cine ro foloseqte de-nlelepciune, rezult6 cu necesitate ci este-nlelept: va [i, prin urmarer inlelept cel ce va fr cdutat perfect adevdnrl, chiar ducd nu va fi ajuns inci Ia el. CEci cale, care duce la adevdr' nu m-rrlelege, precum socot, niciuna mai bine ca diligenta cdutare a nrlevlrului. Folosindu-se, agadar, de singurf, aceast6 cale, Ssta va Ii deja inlelept: dar nimeni nu-i tnlelept mizer; tot omul este, insd, luu mizer, sau fericit: pe fericit ll va faoe, agadar, nu doar gisirea, r:i insSgi investigalia prin sine a adevdrului."
15. Anrnci el, surAz6nd: ,,Pe merit", zic,e" ,mi se-ntAmpli mie lrxtes. cAt ii asimt hot5r6t adversarului intr-un lucru nenecesar: cit

15. Tum ille arridens: Merito mihi, inquit, i contingunt, dum adversario in re non ne,cessana assentlor: quasr vero ego sinr magnus definitor, quidquarn in disputando magis supervacaneum pute

qi r:um, intr-adevir,

e-,r'r

rlr prisos intru faptul

sunt marele definitor, sau socot ceva nrai de-a disputa. Care va fr, int'altea, rnisura,

66

S. Aurclii

Conlrc

A&miroa.

Lifur

q,
dnrd eu a vree sd fie iardqi definit de citre tine ceva, qi, iar69i, rrttvirrtele aceleiagi definilii, qi, prefEc6ndu-m[ ci nu-nleleg nirnic,

Quis enim nrodus erit, si ego rurcus velim definiri abs aliquid, et rursus ejusdem definitionis [Col. Ogl4] v et consequentium item singillatim ornnia, fingens quod intelligam, definiri flagitem? Nam quid plarussrmum no meo jure definiri cogaru? si iure a me sapientiae definiti postulatur? Cuius enim ver:bi in animis nostris ape notionem nattlra eese voluit quam sapientiae? Sed quonrodo, cum mentis nostrae veluti portum notio i reliquerit, et verborurn sibi quasi vela tetenderit, wun statim calumnisrum mille naufragia' Quanrobrenr definitio sapientiae ne requiratur, aut iudex noster in patrocinium digntu descendere. Tirm ego, cum iam

lft.{q

,
,

fiocn
ri
fir

nox impediret, et quasi de integro magnunr qui disserendum viderem oboriri, in alium diern disnrli: disputare coeperafnus sole iam in occasum declina diesque pene totuo cum in rebus msticis rlrdinandis, in recensione primi lilri Virgilii Peractus fuit.

Ittqolepciun prrtrociniul vtlzui ci se prr*r iltiu mzol


Itri Vcrgiliu.

coboare-ntnr deia Pana qi

arr amAnat-o
sciPdta

, ba cu ca4i a

trDrspurrtro rERrlA

Dlspurr a rREtA
Vl. - Se dd gi se combate deftnilia tn{elnpcfunii- Dhtinagiunile lui Albiceriu.
16. Apoi, decum +a luminat, cdci aga furd statornicite, din

Vt. - Soptentiae definitio datur et impugnatur. Albi


dioinationes.
16. Deinde mox ut ilh-rxit, ita enim res erant prid constitutae ut largum esset otium, statim peragendu negotium susoepttrm est. Tirm ego: Heri postulasti, inqual

Trygeti, ut a iudicis munere ad sapientiae patrocini descenderem: quasi vero quemquam ln Sermone adversarium sapientia paterehrr; aut ullo defendente i laboraret, ut maius implorare deheret auxilium' Nam neqr inter vos aliud qr.laerendum notum est, quam quid sapientia; in quo eem vestrum neuter oppugnat' qu uterque desiderat. Negue si tu in definienda sapien' defecisse te putas, propterea reliqua defensio sententi tuae tibi deserenda est. ltaque a me nihil aliud ]rabeb quam definitionem sapientrae, quae nec mea nec eit, sed et priscorum hominum, et qLlam vos mirer

llirru trecut[, Iucrurile, ca sd fie-ndestul o1iul, am luat de-ndat[ nf,u[)r&-ne) sd-i dflm de capit, negolul. Atunci eu: ,Ieri ai poshrlat", rirr, ,Trygeliu, si cobor din oficiul iudecitorului in patrociniul ttrlrlepciunii: ca gi cum in disculia noastr6, inlelepciunea, lipsit6 rlu uplrare, il-irrvedera pe cs.reva adversar; sau c6, ap6rAnd<l (-arevax, chinuia astfel, incAt trebuia sd inrplore rrn mai nrare aiutor. De ftr;lt, nici nu s-a niscut intre noi de cdutat alta, decAt ce este hrlelepciunea, in care niciunul dinre noi n-o atacd pe e4 fiindcl lir,r'.nre o doreqte. $i nici, daci tu socoli cd te.-ai vliguit in definirea trlelepciunii, nu 1i-e de pdrdsit de aceea apdrarea r6nrasd a :rrrtinfei tale. $i, aqa, nu veli avea nimic alta de la mine, decAt rlrrfinilia infelepciunii, care nu-i nici a mea, nici nou6 nu-i ea, ci-i qi a brirbalilor din vechime, gi cea carq mri mir c5 r'tti nu

S. eurE

i,

i Canllm Aadzrlnioe

Likr

Cartea

infi,i

69

recordari. Non enirn nune prinrum auditia, esi nururn hunranarum divinarumque scientiarn.
17. Hic L;rcentius, quem lrcst istarn definitionem putabam quaetitunrm esse quod diceret, aubiecit Cur ergo non, quaeso, sapientem w)oarrrus flagitiosissi iUurn hominen\ quem ipsi bene novimus per innu scorta aolere dieeolvi; Albicerium dico illum, qui a Carthaginenr multos annos consulentibus mrra q et certa reepondit? Innumerabilia commemorare niei et apud eos loguerer qui expeni sunt, et paucis satis sit ad id guod volo. Nonne cochlearium (mihi dimbat) cum domi non inveniretur; hro iuseu non mhrnr quid quaereraur, verum etiam nonrinatim reE erset? et ubi lateret, citiesime veriseimeque Item rrre praesente, onritto illud quod in eo quod

nvo-arrunti1i. Cd nu acum auzili prima oari crrmc5: inpelcpciunea lucrurilor omenepti gi diuinds ."' ,eate fti;nfa 1'7. Aci, Lic.enliu, despre care credeam c5, dupb aceastd

dafinilie, are sd caute-ndelung ce

si

zich., a

ad[ugat numaidecAt;

prin urmare, rogu-te, ingelept pe acel om Itotdezmdlat, care, qtim bine noi ingine, obiqnuiegte sd se
lDe ce nu-l numim,
itopeascE-n o(iu cu nenumiratele curve; pe acel Albiceriu, zic, 'otre, mulli ani, Ia Carthagiua, r6spunsu-le-a nigte minunSlii qi 0ar1;e celor ce-l ascultau? Nenumd.rate ag putea aminti, dac5. ,p.nq vorbi fa$5 cu cei ce-s experti, gi qi puline-s acum de-ajuns pontru ceea ce vreau. Oare, cAnd nu putea fi aflatS.-n casi Iugura (mie, de fapt imi zicea), intrebat, la comanda ta, nu a Idupuns el, pe datd gi atotadev[rat) nu numai ce anume se ci chiar pe nume aI cui era lucrrl gi unde zdcea ascuns? i, fiind eu de fa16, qi omit faptul cE in ceea ce era-ntrebat BU s-a-ngelat cu absolut nimic, dar cum un sclav, care-i ducea nigte bani, fitrase, mai nainte ca noi sd mergem Ia el, o anurrle din ei; a comandat si-i fie siegi numdrali toli gi, intr-un GuvAnt, mai nainte ca fie sd fi vd.zut acei bani, fie sE fi auzit de rroi cAt i se ducea, I-a constrAns, in fala ochilor nogtri, sd-i Itdea pe cei ce i-a furat.

nihil onurino falflrs est, sed cum puer qui mrmmoa certam eorum partem, cunr ad eum prgeremus, eseq onrnes sibi numerari iussit, coegitque illum ante nosffos quos abetr.rlerat reddere, priusquam omnino aut eosdem nurnnos vidisset, aut quantum sibi all fuerit audiest e nobis.

18. [CoI. OefS] Quid quod doctissimum clariesinrun virrm Flsccianum mirari eolitunr esee abs
accepimus? qui cunr de fundo emendo esset locutus, illum divinum rem ita detulit, ut quid egisset, si esset, ediceret. Atque ille statim non modo negotii

18. Ce, ceea ce am aflat de Ia tine c5' il mira indeobgte pe $ottnvdgattrl gi atotslrS.lucitr:l b5rbat Flacian, care, dupd ce vorbise

pre cump[rarea unui domeniu, i-a adus ast{el Iucrul la


.brnogtinld acelui ghicitor, incAt sd declare el public, de era-n stane,

sed etiam, in quo ille vehementer clamabat ipsum hrndi nomen pronuntiavit, cum ita esset ut vix ejua Flaccianus ipse meminisset. Jam

illud

si

stupore animi non queo dicere, quod amico nost


discipulo tuo sese volenti exagitare, flagitarrtique i ut diceret quid secrrm ipse tacitus volvereg Virgilii eum cogitare respondit. Cum ille obstupefactus non posst, I)errexrt quaerere qursnam vertus est. Albicerius, qui grammatici scholam vix transiens vidi

aliquando, versum ipsum securua et garrulus dubitavit. Nunr igitur aut res humanae non erant,

a f6.cut- $i el a pronunlat pe datd nu numai genul iogo{ului, ci gi, fapt pe care Flacian il clama sus gi tare, admirAndu-I, lnrugi numele domeniului, degi era atAta de absurd, incAt Flacian hnugi abia gi-l putea aduce aminte. Acum nu-s in stare s[ spun fElrl stupoarea spiritului faptul cE amicului nostru) discipolului tlh6 voind sd se h64rriascd cu el, pretinzdndu-i insolent sd-i spund (s anume frSmAnta el tacit tntru sine insuqi, i-a rdspuns cumci el Iutgct[ un vers de-ale lui Vergiliu. Cum el, irrcre,menit de uimire, nu putu nega, a continuat sd-ntrebe care anume era versul, $i Itirri Albiceriu, care de-abia v5zu, cAndva, in trecere, gcoala glrlnrdticului, n-a stat la-ndoiali sd cAnte, sigur gi ciripitor, versul ItrnrrQi. Ori nu erau) oare, Iucrrri, care-va-sd-zic5., omenegti, cele
E6 rrnume

Conhp, audcmicilnr

Car-ta

inti.i

71

70

S. Aurulii

Corl&,a,

Amdentim

Liber oale era 5la consultat; ori celor ce-l consultau r5spunsu-Ie-a gore, atatea certe pi adev[rate, fird qtiinla lucrurilor divine? gi una, qi alta-s absurde. Cdci gi lucrurile umane nu-s rumlc
decAt

quibus ille consulebatur; aut sine rerum divinar scierrtia, tam certa consulentibuE et vera respondit? utrumque absurdunr. est. Nam et hunanae res nihil aliud quam res hominum; ut argentum' nummlr tur
postremo ipsa etiam cogitatio: et res- divrlas.quis non. arbitretur o.", p", quas horrini divinatio ipsa c<

lucrurile oamenilor, precum: argintul, banii, domeniul

lu

u.-a urmei, chiar cugetarea insdgi: qi lucruri divine cine nocoti pe drept cd-s cele prin care li survine omului
rfiunea ins6gi? ftntrelept fost-a, deci, ,Albiceriu, dac[, prin acea
i1ie, concedem cumcd inlelepciunea este

Sapiens ergo fuit Albicerius, si sapientiam hrr*arr"rrti divinarumque scieTrtiam illa definiti
concedimus.

qtiinla lucrurilor'

n
-

gi divine."

Se reuendicd definipia datd tnlelcpciunii.

Yll. -

Vindicotur dato sapientiae definitia'


19, Hic ille: Prirno, i.q,ig in qua ille qui eam,profitetur, aliquando fallitur' & ego scientiarn non

,.oa *In*, comprelrcnsfu, sed ita comprehensis "r,ir., ut neque in ea quis unqLlsm err{u1e, nec cJurDu const8t, adversantibus impulsrre nutare debeat. Unde veriasi quib,usdffn philosophis dioitur, in nullo eam poaee mnl sapiente invlnfui; qui non nrodo porceprrrrn habere dc

id quod tuetur ac sequitur, verum etiam rnconcu

tenere. Scfunue autefir itrltlnr quem commemorasti, t saepe fatsa dixisse: quod non solum aliis mihi referen comp.ri, eed praesens aliquando ipse percepi' Eunrne i scientem vor:ern" calrn seePe falsa dixerit; quem non vocart si crrnctanter vera dixisset? Hoc me de amspicibus et auguribus, et de his omrribus qui sidera consulunt, et sonurionrm dixisse putatotg' Aut .aliquem "oi|""to"ib* hoc genere hominum proferte, si potestis, qui I mrnquam de resporrsis suis dubitaveriq.iPqY:T

doar din lucrurile cuprinse, ci cuprinse astfel, incAt si nu iascfl nici sE fie-n eroare vreodatd-ntru ea neqtine, ntci, Itrivindu-se oric6te, sE se clatine. De unde, atotadevirat zicn-se edtre unii filosofi cumcd ea nu poate {i a{latd-ntru nimeni decAt i qi numai intru in{elep}i; care trobuie nu numai s[ aibd t ceea ce ap5rS qi urmeazd, ci chiar qi sE pni nesfternutat lns6, c[ 5]a, pe care l-ai amintit, a spusT adeseori, multe false: , rc am aflat nu doar povestindu-mi al1ii, ci am simlito prezent va eu insrrmi. 36-l numesc, prin urmare' gtiutor, deqi a spus i false, pe el, pe care nu l-aq numi, dac-ar fi spus govdind
Pe asta socotili-o c-am spus-o despre haruspici gi augun, dosp." toli aqtia, care consultS stelele, gi despre interprelii viselor
0,

19. Aci, el: ,intAi", zice, ,,eu n-o numesc qtiin!6 pe-aceea-ntru rc-nqald weodat5 cel ce-o profeseazi. lntnrcAt gtiinla consistd

falsa responderit. Nam de vatibue nihil mihi puto laborandum, qui mente loguuntur aliena' 20. Deinde res humanas esse ut concedam
honrinunr, quidquam tu existirnas nostrum eeso, quod caflrs potest? Aut cum [Col' 0916] vel dare rel "Ap.*u dicitur, ea dicitur, qua qursquam htrrnananrrn scientia

ardtaf-I, de pute{i, pe careva din soiul acesta de oameni, consukat, nu se va fi-ndoit nicic6nd de r5spunsurile sale, nu fi epus, la urma urmei, nicicAnd false. Cdci socot c[ nu mi-e fl rn[ munci cu nimic despre poeti, care vorhesc cu mintea

vel quot, vel quales fundos habeamus; quid auri, u{g;6 +ridq"" denique alienomm carminum cogitr Illi est hrrr^rr"r,r* rerum scientia, quae novit I

20. Apoi, ca s[ conced cE lucrurile umane-s lucruri ale Ftncnilor, socoli tu cumva curnci este al nostru ceva, pe care ftrnlc fie sd ni-I dea nou6, fie sd ni-l ia intAmplarea? Sau, cAnd se lrn 4r:iin15 a lucmrilor urnane? aceea zice-se, prin care negtine gtie fi! lAtt:, fie ce fel de domenii avelna ce aur, c arglnt, gi ce, ln fine, ugotrtrrn din poeziile altora? Aceea este qtiinfa lucmrilor umane, BHt'r. cunoaste lumina prudenlei, frumselea temperan{ei, tiria fo4ei,

t-

S. Autelii

i.

Contro Acc.dcmircs

Liher

prudentiae, temperantiae decus, fortitudinis robur, jus sanctitatem. Haec enim sunt, quae nullanr fo metuentes vere nostra dicere audenrus: quae si Albi

lTu(ititatea justiliei. Acestea-s, intr-adevhr, cele pe carel


rt|l|irle-mi, nicicand atAt de luxurios 9i de strAnrb.

ll6tt,nuindu-ne de nici o soart4 indrr[znim s6 le zicem cu ader,Srat glr rroastre: pe care' dac5 Albiceriu 6la le-an fi-nv[1at, n-ar fi tr'iit,

ille diclicisset, nunquam, nrihi crede, tam luxur


deformiterque vixisset. Quod autem dixit, quem ,r'oh,eret animo ille a quo consulebatur; neque hoc

Ci

a zis, incaltea,

inter res nostras esse numerandurn; non quo

ne honestis.sinas disoiplinas ad possessionem quandam

animi llertinere, sed quia versum alienum

et

imperitissimis canere ac pronuntlare concessum Ideoque talia cum in memoriam nostram incurrerint, mirum est, si sentiri possunt ab hujus aens anl
quibusdam vilissimis, quos daemonas vocant, a
nos superari acumine ac subtilitate sensuum posse

ratione atltem nego; atque id fieri nescio quo


secretissimo atque a nostris sensibus remotissimo. enim, si miramur apiculam melle posito, nescio sagacitate qua hominem vincit, unde advolare; ideo nobis praeponere, aut saltem conparare debemus.
21. Itaque vellem magis iste Albicerius, ab eo qui di

efttMli ai aerului acesnria, care se mrnresc demoni, de cdtre care drrtrced ci se poate ca noi sri fim intrecufi prin asculimea 9i rtthtilitatea simlurilor, prin raliune, ins6, neg; gi asta se-ntAmpld lnir-un nu qtiu ce mod atotsecret gi atotindepdrtat de simlurile lloastre:ri. tntr-adevdr, daci ne intreb6m de unde zboard albina.
doprrnAndu-qi nrierea
p.r r)m,

prin nu gtiu ce sagacitate, prin care'J intrecg nu trebuie, de asta, sd ne{ prepunern pe ea noud. Ei nici
ne<) asemulm.

lltllcar

si

cuperet, interrogatus ipsa metra docuisset; vel quopiam consultorum, de re sibi statim proposita lrroprios cecinisset. Quod eumdem Flaccianum dixisse soles commemorare, cum illud divinationis magna mentis altinrdine derideret atque despiceret. nescio cui abjectissimae animulae., sic enim dice trihueret, quo ille quasi spiritu admonitus vel inflatus respondere solitus esset. Quaerebat enim vir ille doctissi ah iis qui talia mirarenturr, num gramnmticnm vel
vel geometrian-r Albicerius posset dor:ere? Quis autem i nosset, et non istor-r.rm onrnium imperitissimum

21. $i mai voiam eu, aga, Albiceritt dsta, intrebat de cdtre cel rtr tlorea s6-nve{e, sr[J fi-nvf,1at metrele insele: sau, constrans de rureva dintre cosultatori, sd fi cantat versuri proprii despre lucrtil IJr(rpus pe datd sieqi. Ceea ce aminteqti, indeobqte, cumcd adeseori i, ,i.-, acelaqi Flacian, cum lua, prin mare altinrdinea minlii, i' rlorddere gi dispreluia acel soi de divinaliune 9i i-l atribuia nu prin care 6la, ;tirr cirui atotablect suflelel

il,rsiprerrenit cu spiritul

gi lHtea. ii intreba, incaltea,

rispund6 pe
c,e se

t pe cei

[linunau de unele ca astea, Putea-re-ar, oare, Albiceriu s6-i invefe

Quamobrem ad extremum hortabatur,'ut animos

qui talia didicissent, illi divinationi sine dubi


praeferrent. darentqtre operam his disciplinis inst atque adnriniculari suam mentem, quibus aerlam I

rlftria sufletele lorugi qi s6-qi dea silin1a 9i sn-qi suslinfl mintea loru^;i sE sard peste lrrin aceste discipline, prin care se le p9a16 surveni

invisibilium animantium naturam transilire,


supervolare con iingeret.

et

lutrrra aceasta aenani a insuflelitelor invizibile gi s<l intrelcE in


zlroru-le pe deasupra.

74

S.

Awelii

Contru,

Amdcmias

Liher

&AyAA4WuCrnnm
?llt. - Ghicitor

Caftcotntfi

75

YIII. - Hariolus an sapiens, et quid

sit sapiens. Sapien dex:riptio tuendae Academicorum opiniani

22. Iarn res divinae cum, omnibus co


meliores augr.rstioresque multo quam humanae sint; pacto ille eas assequi poteraq q"i +rid esset ipse, nesci Nisi forte existimas sidera, quae quotidie contempla magnum quiddam esse in comparatione verrssrmr

sc,u tnfelept; pi ce-i tnpeleptul' Descrippia inpelepciunii, ocomdatd pdstdrii opinici academicilor' ', 22. Acum, cum cu tolii concedAnd-o, lucrurile divine-s cu hdrut mai bune qi mai auguste decAt umanele, prin -Tfact pYtea
ru qha ce era el insuEi? Doar, dac6 care le Privim dimPreund zilnic,

alie cu atotadevdratul

secretissimi Dei, quem raro fortasse intellectus, sen autem nullus attingit haec autem praesto sunt oculis Nec ista igitur strnt illa divina, qualia se sola scire sapi profitetur, caetera autem quibus isti, nescio qui divi
vel ad vanarn jactantianr, vel ad quaestum abutuntur,

intelectul, simPl, Poate tea insd le sunt de fa16 ochilor

ci

9i

-s acele divine, desPre care cE singurd ea le gtie: celelalte,


re divinatori, atruzeaz{ fie sPre solut mai vile fa1[ crr stelele' N-a

sideribus [Col. OelT] profecto viliora sunt. Non igi Albicerius rerum humanarum ac divinarum scienti particeps fuit, frusraque abs te isto modo definitio tentata est. Postremo cum quidquid praeter res atque divinas est, nos vilissimum ducere et omnin contemnere oporteat; quaero in quibus rebus quaerat i tuus sapiens veritatem? [n divinis, ait ille: nam virtus eti in homine sine dubitatione. divina est. Has igitur Albiceri ;am screbatr euas tuus sapiens semper inquiret? T Lycentius: Divfuras, ait, et ille noveraq sed non eas quae sapiente quaerendae sunt. Quis enim non evertat loquendi consuetudinem, si ei divinationem adimat res divinas, e quibus divinatio nominata est? illa vestra definitio, ni fallor, nescio quid aliud quod sapientiam non pertineret, inclusit.

ul lucn-rrilor omenegti gi divine


prxrtim atotvil tot
oe este

".ea

in

r*"

de cdtre tine cu 6sta definilia noi sd disPreguim absolut qi si


6 nici un fel de dubiu, chiar care inPtePtr-rl tdu le cauti

H#;1"#:1ffi$i;X

, Licenliu: ,Divinele", zice, rebuie cdutate de cdtre inlelePt' c[tli ttine nu rSstosrni intreagi consuetudinea de-a vorbi, dacE-i gr"rttcctle lui divinalia qi-i interzice lucrurile divine, de la c'are a a vl)asqd iurt ,rrrrritl insagi divinalia? Dreptaceea, definilia aceea ce n-al' apa4ine de B inclus, dacd nu m6-nqel, nu gtiu ce alta,
lttlr.lepciune." 23. Atunci, Trygegu: ,Definilia asta', zi@, ,o rna ap6ra, de-i L"-, rostit-o. Acunr v.e'au sd-mi rispunzi tu vD face pl6cere, ""[ tirr,g"rrr, in cele din trnna, la ceea despre ce l vorb1OL] lllio, ca.[ Albiceriu a gti-ut ade"v1("9"t1" ,A,,1o", zice el.",Lagi, o&re', zice, ,cd ,,.", zicn." ,,M*i brrr,, prin urmare, decAt inleleptul tdu'" 'In ]t caut6 iti.,i r'rn chip", zice el, ,cici genul adevir(at)ului, pe careJ m6car iqeleptul iul,rlt:ptrl, .u do". gtricitoml ila delirant, ci nici Itrnrlii nu-l dobAndeqte, cAt timp trdieqte in acest corp: care gen ciuta pe el Brt()i tohrqi, atAta, inc6t e cu rlnrl mai de seam[ aJ necesar"' zice J".a, t-t gHsi pe celdlaltul weodat6'" ,E
J,rrrrrres,

23. Tum Trygetius: Definitionem istam, inquit defendet, si libebit, ille qui protulit. Nunc mihi tu
respondeas, ut tandem ad id quod ugit"., veniamus. sum, inquit ille: Dasne, ait, Albicerium scisse.verum? inquit. Melior igitur tuo sapiente. Nullo modo, ait ille: quod genus veri sapiens inquirit, non solum ille hariolus, sed ne ipse quidem sapiens dum in hoc

vivit, assequitur: quod tamen tantum est, ut multo si1 praestabilius hoc semper cJuaerere, quam illud ali invenire. Necesse est, ait Trvgetius, ut mihi in angustiis

I
S. Awelii
i ConbvAadcmims

Liber

definitio illa subveniat. Quae si propterea tibi vitiosa est, quia complexa est eum quem non possumus sapientem; quaero utrrm eam probes, si sapientiam humanarum divinarumque scientiam dicamus, eanun quae ad beatam vitam pertineant. Est, inquit et ista sapientia, sed non sola: unde superiol defini invasit alienum, haec autem propriunr deseruit: qu illa avaritiae. ista stultitiae coargui potest. Etenim ut i jam explir:em definitione quod sentio, sapientia rn videtur essc rerum humanarum divinarumque, quae beatam vitam pertineant, non scientia solum, sed diligens inquisitio. Quam descriptionenr si partiri prima parg quae scientiam tenet' Dei est; haec autenr I inquisitione contenta est, hominis. llla igitur Deus, autem ht-rmo heatus est. Tum ille: Miror, inquit, sapi tuum quomodo asseras frustra oPerarn consunle Quomodo, inquit Lycentius, frustra operam co cum tanta mercede conquirat? Nam hoc ipso quo sapiens est; et quo sapiens, eo beatus: cum atr omnit involucris t:orporis mentem quantum Potest, evolvit, seipsum in semetipsum colligit; cunr se non Permr cupiditatibus laniandum, sed iIr se atque in Deum s tranquillus intenditur: ut et hic, quod beatum esse inter nos convenit, ratione perfruanrr; et extremo die vi ad id quod concupivit adipiscendum reperiatur para fruaturque merito divina beatitudine, qui lrumana ante perfn-rctus.

o acelora ce 1in de viofa fericitd." ,Este', zice el, ,qi aeta frlolepciune, dar nu singura: de unde defrnilia de mai nainte a strdinul, asta, insd, a pdrdsit propriul: dreptamo, aceea fi doveditd vinovattr de avarilie, ocoasta' de proatie. De Esute [luti^teri, ca sd expliq aqrm, eu lruumi, prin deflrnilie' ceee ce dlttr, inplepclunea mi se pare mis cfi ste nu doar *iinto ci chiar diligenta inchizilie a lucrurilor tuuane gi divine, carrc sd fnn de i, prima [io1u fericita. Descripliurre

$r

F": qli''P ,F$,T cu inchizilia,oT omulur. t'rur eoetrB-\ asaoar,T.*3 fericit rit -i a
, prin astalakd, omul." Ahurci eL ,Admil?, acn, ,modul urc-[ litrerezi pe-nleleptul tflu segi conslmro ,itrdarnic ailir4a." zsdatrtic sili$a, c$nd trc chip", zice Licenliuo ,s6{i
igA o

atflta rEsplatA? Cdcr, prin tnsrgi faetul cil d'omd6" cr4rilepq

prirr ce-i inlelept, prin asta-i fericit: omr tgi d8f6qur$, p cAt rtc, mintea de toate involucrele oorputui, Ei ao adrurtr pe aine 6i intrr.r sine insuqi, cum nu se-ng*duie po aine de efAgiat Iit[1iloa ci, pr-rruri linigit, e{Semamu eime gi,nuu Dmnezeu: rllqi infrrpte, gi aici, dintm raliture' [nrclrri& eea'oe +,4 oonvenig rurinte"-ntre noi, cd-nseamrtA a fi fcdeiq qi-n ultirna zi a viqii, ,$ lio aflat pregrltit spne-o primi coea ce arzf,tor dorit-a; 9i e$4i

lnlnrpte, pe merit, bucr.nria dintnr divina beatitudine, el, csre qla.trfruptat, mai naintg hmrria dintm cea urnanA'"
t

IX. - fCol. 09181 Epilogus. 24. Tum ego, cum Trygetius quid sihi es respondendum cliu qlraereret: Non puto, inquam, Li etiam argumenta huic defutura, si eum otiose qua permittamus, quid enim ei quovis loco defuit
respondendum? Nam primo ipse innrlit, quoniam de h vita quaestio [ata est, et beatum solum necEsse est sapientem, siquidem stultitia etiarn shrltorum iudicio mi est; p-rfectum sapientenr esst debere, non auten

,Ul,

Epilog'

24. Atunci, eu, cum Trygeliu iqi cAuta-ndelung'co-ar avea rfispuns: ,,Nu socot', zic, ,Licen;iu, c-tu of,-i lipeaecd lui fn flgrrnrentele, dac6-l lftsdm sd cotlte-n pace: cdci ce i-a lipsit lui, ln oricare loc vrei, sd r6spundfr? De sltminteri, mai int0i, liirr,k,ir s-a ndscut chestiunea deepre viap fericitd, el insugi a ttorrr:hrs gi cf, e necesar ca-nleleptul sd fie eingur fericitul, dat lltrul cd prostia este, pdnfi + dupd iudecata proEtilor, mizerd; ffi hrleleptul trebuie sA fie perfccq cd nu eate, ins6, porferr cel

7B

S. AurcEi
esse,

i Contro Aqdemicos

Liher

caftN

tilni

79

qui adhuc verum quid sit inquirit; unde ne b' quidem. Cui loco tu cum nrolenr auctoritatis obii
moleste aliquantum Ciceronis nonrine perturbatus,

se statim erexit, et generosa quadam contumacra verticem libertatis exsiliit, rursumque arripuit quod
de manibus violenter excussum: quaesivitque abs te, tibi perfernrs, qui adhuc quaereret, videretur; ut si non esse perfecnrrrl ad caput recurreret, demonstrare

si pooset, per illam definitionem, perfectum esse homi qui secundum legem mentis vitam gubernaret: ec per heahrm nisi perfectum esse non posse. A quo te la cum expedisses cautius quam putabam, et perfect hominem diceres, inquisitorem diligentissimum veritt ipsaque illa definitione, qua beatam vitam illam esse dixeramusl quae secundum rationem ageretur, praefidentius apertiusque pugnasses; ille tibi plane

nam occupavit praesidium tuum, unde pulsus omni sumntam rerum amlseras, ni te induciae reparassent. enim arcenr locaverunt Academici, quorum t sententiam, nisi in erroris definitione? Quae tibi nisi fortasse per somnium rediret in mentem' lam q responderes non lrabebas, cum in exponenda Cicerr sententia idipsum tu ipse ante comnemoraveris. Dei \.entum est ad definitionem sapientiae, quam cum ta calliditate labefactare conareris, ut tua furta nec i auxiliator nrus Albicerius fortas.se comprehenderet; tibi vigilantia, quantis viribus restitit? +ram te pene inv< atque depressit; nisi Postrenro te tua definitione n tutareris, diceresque humanam esse saplentll inquisitionem veritatis, ex qua propter ani tranquillitatem beata vita contingeret? Huic iste sent no.r iespo.rdebiq praeseaim si in proroganda diei vel quae restat, reddi sibi Sratiam posnrlabit.

iqur. Cirei chestiuni, cum tu i-ai obiectat cu ponderea .it51ii, greu Pertttrbat intrucAtva de numele lui Cicero, "1,totuqi, de-ndatd, gi, printr-o anume generoas5 tremat, ie. a sSrit in culmea libe(Itii gi a apucat iariqi <;eea frr violent smuls din mAini: 9i a ciutat sd afle de la tine incl mai calltd] ca, 1i se pare 1ie perfect, sau nu) cel ce nr6rturiseai ci nu este perfect, s-o reia de la capdt qi sd nstreze, pe cdt fu-n stare, prin acea definilie, cumcd rt este omul ce-gi guverneazd viala conform legii minlii' cll, prin &sta, nu se poate si fie fericit decflt numai 9i numai rrfociul. Din care la1 curn tu te scipaqi, mai precaut der:At rrLrum. l-ai gi nurnit om perfect pe inchizitorul atotdiligent adev6rului qi ai gi luptat mai frilos qi mai fiqiq cu aiutorul i definilii, prin care anr zis cd viafa fericit6 este tocmeri r care e treite conform ra{iunii; el 1i-a plntit-o-ntrutotul: a , de fapt, prezidiul tdu, de unde alungat, ai fi pierdut I esenlial, daci nu te-ar fi re-ntremat armistiful' Unde, fltllrinteri- aqezatu-gi-6g fortireala academicii, a ciror sentin[e lg o uperi, dacd nu in definilia erorii? Care, dac5 nu-qi revenea

mai cauti incd cc sd fie adevdr(at)ul; de unde, nici fericit,

llr||lriziqia adevirului, dintru cane, datoritd tranchilitelii rtriritului, are parte de via{a fericitd? Acestei sentinte el nu-i vir rrlspunde, .rrai cu seamd dacl va cere fav,are^ fie gi-rr ce rimAne din zi ]lrur()garea pirfii

claudatur, in quo inrmorari etiam superflrnrm

25. Sed ne longum facianrtrs, iarr, si placet, srmo

Trar:tata enim res est pro suscepto negotro satrs; qu{re pauca omnino posset verba finiri, nisi exerc:re vos

25. Dar, s6 n-o facem mai lungi, im:heie-se, dacd vi e pt Irlrr,'" acum. aceastd t:onr''orhire, in care scxlot chiar superfluu a Ittr,r z,i[)orri. A [ost, altninteri, tratatA-ndestul, pentru nego{ul htrrt rrsupra-ne, chestiunea, care putea fi absolut incheiatd, dup5

80

S. Aunrlii

i CoNm

Adomiw

Liber

M@t
ine cuvinte,

nenosque vestros et studia, quae mihi magna est explorare: nam cum iustituissern vos ad quaerend veritatem magnopere hoftari, c@frcram ex vohis quantum in ea momenti poneretis: omnes autem

tantum, ut plus non desiderem. Nam cum beati


cupiamus, sive id fieri non Pot$t nisi inventa' sive nisi diligenter [Col. Ogf9] quaesita veritate; caeteris omnibus rebus, nobis, si beati esse

perquirenda est. Quamobrem iam istanr, ut

daci nu voiam sd v[ exersez pe voi qi sd explorez vii vogtri, pasiunile. care-s nlarea mea grijd: cdci, cutn ituisem sd vi-ndemn din tot suflenrl la c[utarea adevirului, lnceput sd caut sd aflu de la voi cat pret veti fi pus pe el: n1i pus. incaltea, atAta, cAt si nu doresc mai mult' Altminteri, dorim sd fim fericitri, fie c[ asta nu se poate-mplini decAt rrrui prin gdsirea, fie cd nu, decAt numd prin ditigent cdutatul nv,t.i p.r.iprrnAndu-le Pe toate celelalte lucruri, noud, dacd sE fini fericili, ne e de cercetat cu deosebitd gliifr'

Carteattutii 8l

disputationem terninemuq et relatam in litteras mit Licenti, potissimum patri nro, crrius erga philosophiam i prorsus animurn teneo. Sed adhuc quae adnrittaq qua fortunam. Incendi autem in hoec studia vehernent poterit, crrn teipoum iam intennrm mecum [Col. O92O] vivere, non aucliendo solum, verum etiam legendo i cognoverit. Tibi autem si, ut sentio, Academici placent, vi ad eoo defendendm validiores pora; nam illos ego reos decrevi. Quae cum essent diaa, prandium paratum annuntratlrm est, iltgue surreximus.

in scrisoare, si i-o trinritem' Licenliu. at')turgenl ,er, al c6rui spirit il 1in de-acum in fala filosofiei' Dar il,ri i uEtept doar norocul, care si-l lase si intre' Va putea, decum fi cunoscut, nu doar din auzite, ci r;itindu-le pe ac'estea, cd lnsuli, ocupat dimpreuni cu mine, trdiegti cleia astfel' fie, lnltea, daci, precun sinrt, i1i plac academicii, pregdteqte-1i i valide fo4ele spre-a-i apira, c[ eu am hot[rAt s6-i crtez pt vinovali." Caie, decum furd zise, am fost anun{a1i c6-i
D,.lvestitd

)taceca, s6 termindm acum? Precum am zis, aceastd disputa,

trrrinzul, qi ne-arrl ridicat.

LIBER SECIJNDUS
Romanianum Maecenatem suunt ad amplectendam philosophiam rursus cum grati animi significotione hortatur, tresque illi describil Collotiones, in guarum prima etplicantur placita Academicorunt. In secunda nouae ac ueteris Academiae discri.mina referuntur; et erploditur sententia horunt. philosophorum, qui cum ueram haud rrxse deprchendi putarent, oeri tamen simile se sequi proftterentur. In tertict dicitur quid illi uerisimile seu probabi.le oppellarent.
I. - [Col. Ogf9]
est.

CARTEA

A DOTJA
il indeamnd, cu noi .filosofiei. Ii desoie, api,
fald
de

Erprimdndu-si, din nou, recuno7tinla

Romanian, Sfdntul Augustin


atgumente, sd i se corwacrc

urmdtoarele trei dlspule. In prima $unt .fdcute cunoscute opiniile qcademicilor; tn a doua se amtit deosebirile dintre l/echea Si Noua Academie gi sunt combdtute doctrinele acelor filosofi care, intru pretinsa neputin{d de descoperire a adevdrului, sus[in uerosimilul; in a treia se erplicd ce-onume-nseantnd ceee ce academicii numeau oerosimilul gi probabilul.

Contrct Academicorum mtiones Dei

autilio

- ()ontra raliunilor
I)umnezeu.

academicilor e neuoie de ajutorul lui

1. Si quarn necesse est, disciplina atque sci sapientiae vacullm esse non posse sapientern. tam
necess esset invenire dum quaeritur; omnis prof

Academimnrm vel calurnnia, vel pertinacia, vel perwi vel, ut ego interdum arbitror, congrua illi tempori r simul cum ipso tenrpore, et cum ipsius Carnea Ciccronisque corprritrus sepulta foret. Sed quia srve vi hujus nrultis variisque iactationibus, Romanianei ut eodem te probns, sive ingeniorum quodam stupore? socordia vel tarditate torpentium, sive desperatio inveniendi; guia non quem facile oculis ista lu:L tam mentibus sapientiae sidus oboritur; sive etiam qui

1. DacA, pe c6t de ne@sar este ci inleleptul nu poate fi vacuu rlisciplina qi qtiinla inlelepciunii, ar fi fost tot at6t de necesar ert sd fie gdsitd in timp ce-i ciutatE, toaL'i, absolu! fie calonuria, lrrcrtpdlAnarea, fie indir[tnicia, fie, precum etr nrai socot incE, irrnea congrr..'il acelui timp, ar frr, dimpreund cru timpul insugi gi trupurile, al lui Carneade insugi gi al lui Cicern, inmornrAntati'b. fiindc6, fie prin multele gi variile agitalii ale vielii acesteia, prer:um le inr:erci intrr tine insuli, Romaniane, fie printro anurrle

omnium populorum est, falsa opinione inventae


veritatis, nec diligenter homines quaerung si qui et a quaerendi rroluntate avertuntur; evenit ut scientia

a
r

Itupoare a ingeniilor, fie prin nepisare, fie prin incetinealI, r4ite, fie prin disperarea de a g6si, cdci nu pe c6t de uqor ,.uiltil,rr, lumina acasta, tot atAt de ugor le r6sar,e minlilor steaua ,, ht;r:LrJrciunii; fie chiar ,si prin falsa, care este eroarea tuturor glrlxrurelor, opinie a adsrtrrului allat de c{tre sine; qi nici oamenii ,,llu rrrutd diligent, daai cei care cauttr se gi intoarnd de la voinfa de rr t'riuta: se-nt6mpii ca ltiinla si le provin6 rar gi pulinilor: qi,,

84

S. Aurclii

Liber

Aweliu

Ar$wti\

Confr@

arudgnfuilgr

Cartea a

datn

85

paucisque pr<-lveniat: eoque fit, ut Academicorrm arr quando cum eis ad manus veninrr, nec mediocribus vi sed acutis et bene eruditis, invicta et quasi Vulc vicleantur. Quamobrem contra illos fluctus procel
fortunaeo cum obnitendum renr.is qualiumcunrque

se par[, gi nu bhrbalilor mediocri, ci ascul{ilor Ei Dreptaceea, cAnd, 1e invdlalilor, de neinvins gi cvasirmlcaniene.


r!r)rp, sd

{rata se face ca armele academicilor, c.flnd se aiunge cu ei corp

li

tun in primis divinum auxilium omni devotione atr pietate implorandun est; ut intentio constantissi
bonorum studiorum teneot cursum suuln, a quo eam casus excutiat, quominus illam philosophiae tutissi tua iucundissimusque Portus accipiat- Haec prima est; hinc tibi metuo, hinc te cupio liberari, hinc, si

dignus sim qui impetrem, quotidianis votis auras I prosperas orare non cesso; oro autem ipsam summi I Virtutem atque Sapientiam- Quid est enim aliud, mysteria nobis tradunt Dei Filium? 2. Multum alrten me adiuvabis pro te depreran si non nos exaudiri posse desperes, nitarisque nobis' et tu non solum votis, sed etiam voluntate, atque illa naturali mentis altitudine, propter quam te quaero?
singulariter delector, quam semper admiror, quae in te,

iunea gi pietatea, implorat aiutorul divin, ca intenfia a bunelor shrdii sn-gi fn[ cursul sdu, de la <nre sd nici o-nt6mplare s[ n-o primeascd portul atotsigrrr 9i ulrutd pldcut al filosofiei. Aceasta-i prima ta cauz6; de-aci mE tem nr tine; de-aci doresc sn fii tu liberat, deci, o, numai de-ag fi tur eu, cel c-are si obgin, ntr-noetez rugAndu-md zilnic rugiciuni, l'or pentru trne aure prospere; () rog, altminteri, pe-lnsigi a ,n D.,..,.,tr..,1ui Vi.tr.t. qi inlel.pciune. Ce alta este, , Cel pe Carele mistelele ni-l incredinleazi noui Fiu aI
Dutnnezeu!?3?

iva acelor talazuri gi furtuni ale so4ii, e de opintit pnn e oriciror virtugi, atunci, mai cu seami, trebuie, cu toatd

nefas! illis rerum domesticarum nubibus quasi ful involvitur, et multos, ac pene omnes latet: me a alium, vel tertium, faniliarissimos trros latere non qui saepe non solum [Col. O92O] attente audivir fulgura fulmini -,rrtr.,it tua, sed etiam nonnulla caetera pro enim, ut propiora conspeximus. Quis taceam et unun conmemorem; cJursl rnquam, tam

unquaill tantum intonuit, tantumque lumine emicuit, ut sub uno fremitu rationis' et qur comscamine temperantiae, uno die illa pridie saevi
peninrs libido moreretur? Ergone non erufl1pet ali ista virtus, et multomm desperantium risus rn stlrporernque convertet; et locuta in terris quasi

mi vei aiuta, incaltea, pe mine, stiruitor mgdtorrl tine, dacd nu vei dispera cumcd rugile noastre nu Pot ltplinite gi vei tinde qi tu dimpreturd cu noi, nu mrnrai prin voturi, driur gi prin voinl6 qi prin mffica ta altinrdine fireasc6 a nrinlii, fifnr <nre te caut, prin care singular md delc'oe4 pe care pururea atlmir, care este in tine, oh, nenorocire, prin nourii treburilor ic.e, in{6gurat{ ca qi fulgen-rl, qi nrultora, ba aproape tutrrror $fite ascuns[; mie, ins[, 9i unui al doilea sau al treilea, (lamiliarilor tii, nu ne poate rSrr6ne ascrrnsd, nouA, car'e adeseori tlxu' arn auzit atent murnrurele tale, ci am qi privit, dimpreunS, ptrqine, fulgurririle at6t de-asemEn6tore fulgerelor. Cine' t'ltmirrt ri, ca si le tac, pe moment, pe rrlelalte qi so amintesrl pe unq cine, zic, tunat-a c6ndva, atit de subit, atAta qi-a rdprirat ctr lumina min;ii, ca, sub un singur fream[t al raliunii gi-un hnilrr anurne al temperan{ei, sd mor[, -ntro singur{ zi" atra abscrlut
2. MuIt
l&ilntl

lhut,

futurorurn signa, rursus proiecto totius corporrs or recurret in coelum? Ergone Augustinus de Romani fmstra ista dixit? Non sinet ille cui rre tohlm dedi,
nunc recognoscere aliquanrum .-oepi.

h rtrr Flol

Ug,llt()ttroe-n @r,

eq oare? Zrdarnic zisu-lea, oare, despre Romanian, trrmare, Augustin pe-acestea? N-o va permite Cel Oui Ftitr
ifulrr-l-r.,-.r.. tonrl, pe Carele-ncep intruc6tva a-L recr-rnoaqte ac,nra!

86

S. Aurelii

Conttu

Ademiws

Liber

il

Auteafuua

87

II. - Romaniano groti animi obsequium whibet, eumque


philosophiam hortatun

3. Ergo aggredere mecum philosophiam: hic quidquid te anxilm saepe, atque dubit&ntem mirahili solet movere. Non enim metuo aut a socordia mon[r\ a tarditate ingenii tui. Quis enim te quando aliquantr esg in sermonibus nostris vrgilanti respirare "o*."* quis acutior appamit? Ergone tibi gratiam non repensa an fo.t.r." p"ulrlum debeo? Tu me adolescentul pauperem ad peregrina studia pergentem' et domo sumptu, et, quod plus est, animo excepisti' Tu pa
orbatum amicitia consolatus es, hortatione animasti, adiuvisti. Tir in nostro ipso municipio, favore, fsmfiad
professionis gratia remeanterq ctrm tibi soli et moorum

ll, - Augustin ti omtd lui Romanian recunogtinfa din addncul ' sufletului pi tl indmmnd sprc fiIosofte. ' 3. Apuc6, deci, dimpreund cu mine filosofia, adic6, tot
B6oa ce

,Drin uimare, fie, oare,

favo Tu m-ai primit pe ml irrat*Z itrei.ri, la studii, qi-n casE,

do.ncetineala ingeniului tEu. Cine, de-altminteri, ar[tatu-s-a, e0nd ni s-a conces sd respirdm intmcdtva, in disculiile noastre, Bui vigilent decAt tine, cine, mai ascutit? Nu-1i voi rlsplf,ti eu,

Nu m[ tem eu, incaltea, nici de nepdsarea moravurilor, nici

te migc6, -ndeobgte, pe tine, anxiosul 9i nehotdrAtul!

zu-fi eu pufintel,

I sirac, purces in

cclmmunicatione domus tuae pene tecum claru primatemque me fecisti. Tu Carthaginem illustri
l

consilium meum spemque aperurssemr

QuBrIl\

aliquantum illo tibi insito, qura ibi iorn doceham, Pad amore cunctatus es: tamen ubi evincere cupiditatem, ad ea"quae videbantur meliora tendent nequisti; ex dehortatore in adiutorem mira benevolenti moderatione conversus es. Tu necessariis omnibus i adrniniculasti meum. Tu ibidem rursus, qui cunabula,

quasi nidum studiorum meorum foveras, iam vol aud*r,ti. sustentasti rudimenta' Tir etianr cum te abs( atque ignororrte navrgassem, nihil succensens [Col' o10l teflrm communicsssem ut solerem' atque ali qooa "-or, quam contum&cram susPrcans' m& quidvis iirconcussus in amicitia; nec plus ante oculos tuos deserti a magistro, quam nostrae nrentis penetr
puritasque versata est.
a superfluarum *piditttr* vinculis wolavi, quod de1 or".ib* mortuarum gurarurn, respiro, resipisco, redeo me; quod quaero intentissimus veritatem, quod in jam ingreJior, quod me ad sumnum ipsum m 4. Postremo quidquid de otio meo modo gaudeg;

gi, ceea ce-i mai tat6, consolatu-m-ai cu amicilia Rlultul, intru spirit. Orfan de to, .,., ,r..fl"trl ilrsuflelitu-m-ai, cu averea aiutatu-m-ai. in insugi mrrnicipiul nostru, tu, prin favoare' familiaritate, impf,rtdgirea 0nrei tale eproepe dimpreund cu tine renumit qi frunlaq iloutu-n -ai. heintorcAndu-mi, grarie profesiei mai ilustre, la Onrthagina, curD 1ie singurul, 9i niciunuia de-alor mei, i1i darviluisem hot6rArea mea gi speranfa, degi, prin fe-nndscutul tlnor de locurile natale, ai stat, cdci predam deia acolo, Pufintel lh cumpEnd, totuqi, cum n-ai fost in stare sd-nvingi cupiditatea edolescentului tinz[tor spre cele ce pireau mai bune, te-ai oonvertit, cu mirificd bundvoin{d, dintru dehortator intru aiutor' l\r ai spiiinit, cu toate cele necesare, drumul meu. TU, tot acolo, larflgi, care incdlzigi leagnnul Ei cvasicrribul studiilor mele, mi-ai fim1inut, cutezitorului de-acum de'a zbura, inccrcdrile. Tir, chiar ti cAnd, absent tu gi neEtiind, navigaeem, nea16{Andu-te cu irimic, cE nu md sfituieem cu tine, precum obignuiam' 9i lnchipuindu-1i orice alta decAt contumacia, ai rdmas neclintit ln amicilie, qi,-n fala ochilor t[i, nu s-au rflsucit mai mult copiii Rllr[siti de magistru decAt penetraliile gi puritatea minlii
ll0nBtre.

fine, tot ceea de ce m6 bucur, acunt, din o$ul meu: cd Etu zburat din lanprile superfluelor cupiditi;i; c5 despovdrat tlt poverile grililor moarte, reepir, rnE-ntrent, mE-ntorc Ia mine; rrll intentilsim caut adevdrul; c[ pigesc deia s6 aflu ceea ce 4.

in

perventurum esse confido;

tu animasti, tu impulisti,

Irrrl-ncred c[ are sd mi aducd la lnsugi nrodul suPrenr, tu lrrinrat-ai, tu indemnat-ai, ru fEcut-ai. Al cui servitor vei fi fost,

88

.9. AureJri

i anrteml

hnfri

Awidemiaa

Liber

lfirlwdiuAwwtin hnbwwdmillar

C;aftwodow

89

miniser fueris, plus adhuc fide quam ratione rermprehendi. Nam cum praesens tibi exposuissem interiores motus animi vehementerque ac saepius assererem, nullam mihi vi prooperam fortr.rnanr" nisi quae otium philosophandi nullam beatam vitam, nisi qua in philosophia vi sed me tanto meonrm onerer quorluu ex officio meo penderet, nrultisque necessitatibus, vel vani mei
fecisti. vel ineptae lrreorlrm nriseriae refrenari: tam magno es

Grits

[trd, conceput-am, pAnd acum, rnai mult prin credin$ decAt lu cuprins prin raliune. Cr{ci, pe c6nd, prezent' i1i expusei, 1ie
Druzont, miqcnrile interioare ale

spiritului meu, zi.pam ne-ncetat.

iur qi tare'* cd ntie nu mi se Pare nici o soartd prosperE decit EUlnai cea care ar da oliul de-a filosofa; nici o via1d, fericit[, dacdt numai prin care s-ar trii intru filosofie, dar cd eu slrnt
lnfrAnat de atAta povara alor mei, a

ciror

via16 atarna de sen'iciul

gaudio, tam sancto huius vitae inflarnmatus ardore, ut diceres, si tu alr illanmr irnporttrnarrm litium vincrrlis ali nrodo exinrereris, ornnia mea vincula etiam patrimonii

mecllm particiFstione rupturum.

5. Itaque cum admoto nobis fonlite di nuffFrflm essavimus inhiarrtes in philosophialrl atque vitarn quae inter nos placrrit atque convenit, prorsus aliud oogitare; atque id ornstarrter qurdenr, sed mimrs acri
agrbernuo;,putebu,mtrs tarnen satis nos agere. Et quoni nrmdtr"lrr ader:st ea llarnnra, quae flflrurra no6 arleptura

illanrqua lenta aestuabamus, arbitrabamur vel


nraximam. Curn ecce tibi libri quidam pleni, ut ait Celsi bouas res arabicas ubi exhalarunt in nos" ubi iUi instillarunt pretiosissimi unguenti guttas Pauci incredibile, Romaniane, incredibile, et ultra quam de fortasse et tu cnadis; quid amplius dicam? etiam mihi i de nreipso incredibile incendium concitanrnt. Quis me honor, qtrae hominunr pompq quae inanis famae crrpidi

quod denique hujus mortalis vitae fomentum retinactllum commovebat? Prorsus totus in me cu
redibam. Respexi tantunr, oonfiteor, quasi de itinere in
i

religionem, quae pueris nobis insita est, et nredulli


apostolum Paulum. Neque bnim vere isti, inquam, potuissent, vixissnt+re ita ut oos vtilcse manifeshrm es!
@rurn Litterae atque rationes huic tanto bono hrl"g, tohrrn intntissime atque cautissime, implicata: \/erum &utem ipsa nre ad se nescientem rapi Itaque tituhans, properans, [Col. 0922] haesitans arri

zici cd, tu vei fi scdpat, in weun mod anume, de lanqunile litigiilor dard lplerltoare, tu ai si rupi toate lanlurile mele ehian prin lntplrtagirea cu mine a patrimoniului tiu. 5. $i, aga, cum aprinz6,ndu-ne iasca, pletasegi, n-am incetat R[:it'And, ahtiali intru filosofre, gi n-am ctetat absolut lirric alta du'llt acea viala care ne-a convenit gi ne-a pldcut gi asta o fdceam Elnctant, desigur, dar mai pu;in arzEtorl socoteam, totuqi, cumci firi facem destul. $i, fiindcd nu era inci de fa{5 atra flam{ care, ;uprt:rnd, avea sd ne-nst[pAnescd, pe acee&, p ll$-nr:ingeam, o credeam a fi cel pu{in nraxima. dn,lu* anume c64i plineiq, cunt zice Celsinto. noi niresmele arabice, da:um ii picurar[ acelei llilcdrui pufintele incredibil, pirrltrrri de atotprelio nilne, mar r;rr multul mai mu $ incredibil, htult ce sd zic, chiar a oamenilor, care ttArnirE incendiultl . Care onor, care pompf, zupiditate a fainrei deqarte, ce' in fine, nutremant qi chiar odgon fl vielii acesteia muritoare mI nriqca atunci? Absolut totul lltil-tltorcearn in goan[-ntru mine. Reprivit-am nurlai, nrirturisesc, procum de pe drum, intru mirifica religie, csre inci de copii ittrt,r-r."-r. noud rdsEditd qi, -n mdduva oaselor, impletitd: cu ilft:vdraq insd, ea lnsdEi md rdpea la sine ;re mine, negtiutor-,r1. Si' 61u. impleticindu-mi, repezindu-m6, ezitAnd, mi-l insuqesc pe [;r*rtolul Pavel. Altrnintei, zic, nici n-ar fi fost in stare ei de atAtes ;i .ioi n-ar {i trait, aqa cum e.nvederat ci ei au triit, daci scrierile Iul pi chiar raliunile i +ar fi-ncontrat acestui atAta de mare bine' ( litit-am totul atotincordat gi atotprecaut{2 .

ale r mei: te-ai ridicat de sfAntS ardoare


necesitdli, fie

fie ale
ucurie,

S. Alo:elii Augustini Contru

Adcmins

Liher

U:

6. 'Iunc ver,t quantulocx.rmque jam lumine asperso, se mihi philosophiae facies apemit, ut non dicam tibi, ejus rrungrritae fame senrper arsisti, sed si ipsi adversario

6. Atunci, insd, cu oricAt de pufind lunrind, iatd, stropit, hlu filosofiei aretahr-mi-s-a nrie atAta, inc6t, sd nu zic qie, care ai tti p.r"rr.a rupt de foamea acestei necunoscute, ci, dacd i-aq fi
dirpreluind gi plrlsind absolut sigur gi bdile, 9i atotplicutele porndrii, gi delicatele gi strdlucitoarele convivii, qi histrionii donrestici, Ia urma urmei, tot ceea ceJ miqc6 pe el in oricare dnlicii, ar fi zLrurat, nirAndu-se, g6ff,ind, arzAnd, blAnd iubitor ,;i frAnt, la fmmselea ei. Are gi el, incaltea, ceea ce-i de recunosout. O unume mAndrefe a spiritului sau, mai degrab6, cvasisdnrAnla HAndrelei, care, tinzind sd erumpE-ntru adevirata frumsele, llrfrrrnzegte rdsucit gi diform intre putregaiul viciilor gi-ntre IltlrIciniqul opiniilor ingel6toare: nu-nceteazd, totuqi, 'l6.rtfmnzeas<l[ gi si Ie emine, pe c6t le este danrl, pulinilor acut ;l rliligent privitori in desiguri. De aici este cunoscr.rta ospitalitate, do nici, eleganla ins[gi, strilucirea, atotcunoscuta fa16 a lucmrilor "ltlrlr: gi urbanitatea adumbratei venust5li revdrsdndu-se, de peste
,1tl1. ;.re

a quo nescio utrum plus exercearis quam impediaris,


denronstare potuissenq nae ille et baias, et amoena

putut-o-nvedera insuqi adversarului tdut'r, de cdtre care nu qtiu dn vei fi fost sau nu mai mult exersat decAt impiedicat, el,

et delicata nitidaque convivia, et domesticos histrio postremo quidquid eum acriter commovet in delicias, abiiciens et relinquens, ad ejus pulclrritudi blandus amator et sanctus, mirans, anlrelnns.. ae advolaret. Haba enim et ille, quod confrtendum e$, decus aninri, vel potius decoris quasi sementem, erumpere in veram pulchritudinem nitens, tortuose
defomdter inter scatrra vitiorurrU et inter opinionum dtuneta frondescit: tamen non ces,qat frondescere, et

acute ac diligenter in densa intuentfius quannrrn sini eminere. Inde est illa hospitalitas, inde in conviyiis m

humanitatis condimenta, inde ipsa elegantia, ni mundissima facies rerurrr omnium, et undique cunc
perfrr.xderx adumbratae venustatis urbarritas.

toate.

trll. - Philocalia et Philosophia. Romanionum rurslts


phi{osophiom accendit.
7. Philocalia ista vulgo dicitur: ne contennas hoc ex r.rrlgi nomine: nam philornlia et philosophia similiter cognominatae sunt, et quasi gentiles inter se volunt, et sunt. (hrid est enim philosophia? Arror sapi Quid philocalia? Amor pulchritudinis. Quaere de

lll. - Filocalia gi I'ilosofia.


Ro

A,ugustin

tl aprinde

iardsi pe

mania n

sp re

ftlosofte.

7. Filocalie se zice r.trlgar asta: sd nu dispreguiegti acest nurue ,da

lu numele rmlgului: altminteri, filocalia gi filosofia au fost

lpruope similar poreclite, gi vor sd par6 cvasinrbedenii indesine, ;l xunt{a. Ce este, irrcaltea,^filosofia? Amorul inlelepciunii. Ce,

procreatae ([Jb. f Rehact., cap. I, n. B): sed illa vi libidinis detracta coelo suo, et inclusa cavea popula viciniam tamen nominis tenuit, ad commonendu aucupen ne se contemnat. Hanc igitur sine pen sordidatam et egentem volitans libere soror saepe sed raro liherat: non enim philocalia ista unde genus

Quid ergo sapientia? nonne ipsa vera est pulchritud Germanae igitur iotae sunt prorsus, et eodem pa

agnoscit, nisi philosophia. Quam totam fabulam


subito Aesopus factus sum) LTrcentius tibi carmine

flftrculia? Amoml frumse1ii. lntreabi de greci. Ce-i, prin urmare, hrprlopiunea; nu-i, oare, ea ins.igi adevhrata frumsetre? Surori clulci, Flm(lar, sunt absolut ele gi de-acelagi p[rinte procreate (Lib. I f,clract., cap. 1, n. 3)';: dar prima, trasd din cerul s6u de vAscul lhirloului qi inchisd-n colivia populari, qi-a linut totugi vecindtatea Itttruilui, spre-al prweni pe pisdrar sd no disprequiascd. Pe asta, F;nrluq flri de pene' murddrit6 gi s[rac6, o recunoalte adeseori lt)ru-trs, zburAnd liber, dar rareori o libereazS: nu recunoaqte? hrtr-rulwdr, de undeSi trage neamul filocalia asta decAt numai qi lttrrrrui filosofia. Fabula. pe care, toat[, (cdci am devenit subit Esop), li'u vu spune, mai suar., in poezie, Li,:en;iu, c[c.i este un poet

92

S.

Aurclii

i Contru Amdcmicos

Liber

fi.Awvliu

Attsttstin, Conha

aedsnfuibr

Cartw a daw

93

pulchritudinem cuius falsae amator est, sand renudatieque paululum oculis posset intueri, qua
voluptate philosophiae gr*mio se involveret? Quomodo te cognitum, sicut verum fratrem amplecteretur? Mi haec, et forsitan rides. Quid si haec explicarem ut quid si saltem vox, si [Col. 0923] adhuc facies videri a

indicatrit poeta est enim pene perfectus. Ergo ille, si

non potest, ipsius philosophiae postet audiri? Mirare profecto; eod non rideres, non desperares. Crede mihi, nullo desperandum ed, de talibus autem minime' Omni sunt exemplq facile evadiq facile revol,at hoc genus avl rnultis inclusis multum mirarrtibus.
B. Sed ad nos redearnue, nos inquam, Romani philosophenrur: reddam tibi gratiam, filius tuua coe

mirAndu-se.

B. Dar sh ne-ntoarcem la noi, la noi, zic, Romaniane, sd

jam philosophari: ego eum reprimo, ut discipli: necessariis prius excultus vigentior et firmror r quatrm te ne metuas expertem, si bene te novl' au tibi liberas tantum opto. Nam de indole quid dica Utinam non t&rn rara esaet in hominibus, guam certa in tel Restant duo vitia, et impedimenta inveniend veritatie, a quibus tibi non multum timeo; timeo ta
ne te contemnas, atgue rnventurum esse desperes, aut

ne invenisse te credas. Quorum prirnum, si tamen i

ista tibi disputatio fortasse detrahet. Saepius

succensuisti Academicis, eo quidem gravius, quo mi eruditus esses; sed eo libentius, quod veritatis anr illiciebaris. Itaque iam cum Alypio, te fautore, et tibi facile pe.reuadebo quod volo, probabiliter Nam ipeum verun non videbis, nisi in philosophiam intraveris. Illud autem alterum quod te fortats inveniese praesumis, quamvis a nobis iam quaere dubitansque diecesseria, tamen si quid superstitionis anirnurn revolutum est, eiicietur profecto, vel cum aliguam inter nos disputationem de religione misero, flrm praeteno tecum multa contulero. 9. Ego enim nunc aliud nilril ego' quam me ipse a vanis perniciosisque opinionibus. ltaque non d

d0ik:a, cd prezumi, poate, cd tu ai allat ceva, deqi vei fi plecat de lu rr.ri cduiarrd inci gi indoindu-te, daci ceva din superstilie s-a Frlrrffi5urat in spirit, va fi a]rsolut alungat, fre cAnd fti voi fi trimis

u llrurme disputA intre noi despre religie, fie c6nd, prezent, voi fi rlirr:rrtut rnulte dimpreun6 cu tine.

qi pernicioasele opinii' $i, aqa, nu ;re rnine insumi de vanele

9. Eu, incalte&, nu fac, acurn, ninric alta dec6t

ci mI

purghez

94

S, Aurelii

i Aonut Awderniwc

Libq

Qf,.Awetiu Arypoti+

hrzhoaadBnricilor

Carua a

daw

95

rnclius,urihi esse, quam tibi. Unum tantum est


L;r.r"deam formnne tuae, quod solus frueris l,uciliano an et,tr.i invil.u.", S$ri" dffir" nreo? Sod quid diri aliud

hril-ndoiesc cd-mi este mie mai bine decAt fie. Una mai e de unde efi invidiez norocul tdu. cd te-nrbucuri singur de Lucilian al nteu:

tuo, et ortmiurur quroutr-r.T"re unum gumus? De quo ut sul*enias desiderio ,rneo, quid tc rcgemr? Ttr te ipse me roga quantum seis, quia detres. Sed numt s dico, cavete ne quid vos noa arbitremini, nisi quod didiceritis, saltem ut nostis, unum, duo, tria, quatuor si collecta in sunrrram fieri decem. Sed item cavete ne vo6 philoeophia veritatem aut non cognitunm, aut nullo ita posse cognosci arbitremini. Nsm mihi vel potius i credite qui ait, Quaerite et inuenictis (flslth. YII1 7), cognitionem deslrerandarn e66e, et mani{estiorem guarr sunt illi nr-urreri. Nunc ad pr,opsittun veniamus. Ja enirn se!'o coepi metuere, ne hoc principium modu excederet, et non est leve. Nam modus procul dubio divi
est: sed fefellerit cunr dulciter duciq ero cautior cum sapi

lou

6tt,

lnu
ln lt

fuero.

Altnrinteri, prea tarziu inoep sI nrd tem sd nu depdgeascd inccputgl Imleta mdsura, gi nu e ugor; de fapt; mdsura este, fiirE nici un dutriu, rJivind, dar va fingelat ori de c6te ori comand6 dulce: voi li luai precaut, c6nd voi fi fost inlelept-

Dlsputnrro

PRtltA lY.

PRrml D.sPUri

Iv--

Repretuntur in priorc

libm disputata.

S'e repetd cele

disputate tn prima corte.

lO. Poet pristinum sennonerr\ quem in prirnum I 09241 libnrm @ntulimus, septem fere diebus a fuimus otiooi, cum tres tsnturn Virgilii libros post pri
neoenseremus, atque ut in tempore congruere vi tract$remus. Quo tamen opere Lycentius in poeti studium sic inllammatus est, ut aliquantum mihi eti reprimendus videretur. Iam enim ab hac intentione nul}sm se rm derccari libenter ferebat. Tandem tamen retractandam quam distuleramus de Academi gueestionem, cum & rne, quantum potui, lu philosophiae laudaretur, non invitus accessit: et forte ita serenus effulaerat, ut nulli prorsus rei magis, aerenandis animis nostris congruere videretur. itaque solito lectos reliquimus, paululumque cum

Ulrrustd-ncordare,

nu se colroar[ cu pldcere la nici

&hr1-rrdeletnicire. Totugi, clrm a fost, pe cAt am putut, I[udate de r,lllre mine lumina filosofiei, ni s-a aldturat. la urma urnrei-. nu hrr;xrtriva voinlei, la retratsrea chestiunii despre acadcmici, pe r,rrri) () amdnarim: qi, -ntimpldtor, ziua striluci atflt de senind, prult lrrr;flt p[rea cd nu-i congrufl absolut niciultui alt ltlcru mai ne-am p6r6sit, mai rlnrrlt insenindrii spiritelor noastre- $i, aqa, rlrrgrubi ca de obirrci, paturile qi am lucrat pu;rntel dinrpreuni cu

S. Aurclii

i,

Contm Amdemims

Liber

Cartea a

dorta

97

egimus, quod tempurs urgebat. Tirm Alypius: Antequan.t

inquit, audiam de Academicis disputantesl volo m


legatur sermo ille vester quem dicitis me absente perfectu

non enim possum aliter, cum inde huius discepta occasio nata sit, in audiendis vobis non aut errarti, certe laborare. Quod curn factum esset, et in eo pene antemeridianum tempus consumptum videremus;

ab agro, qui deambulantes nod acceperat, dom


instituimus. Et L5rcentius: Quaeso, inquit, ante prandi milri breviter totan Academicomm sententianr repetere ne gravens, ne quid in ea me fugiat, quod partibus nreis sit. Faciam, inquam, et eo libentius qtlo hac re cogitans parum prandeas. Ne, inquit ille, isthi
seclrrus sis: nanr et nrultos, et nmxime patrem nleum aninradverti eo edaciorenr, quo refertior curis esset. Dei tu quoque de istis metris cogitantem non sic exPrtus

meipsum mirari soleo: quid enim sibi vult, quocl tu cibunr pertirracius appetimus cunr in aliud intendi animum? Aut quid est quod manibus et dentibus nost occupatis nobis, animus imperiosus fit? Audi p<.rti inquam, de Academicis quod rogaveras, ne te nretra i volventem, non solum in epulis sine metro, sed etiam guaestionibus patiar. Si quid autem pro mea Par occultabo, prodet Alypius. Bona fide tua opus est, i All.pius: nam si nretuendum est, ne aliquid occultes, a deprehendi difficile posse arbitror eum, a qur: me i didicisse nullus qui me novit ignorat, praesertim curn prridendo ver() non magis victoriae, quan animo t ,xrnsulturrs sis. Y.

ut cura mea mensa secura sit. Quod quidem a

rii, ceea ce nu suferea! pe moment, arn6nare' Atunc| A\piu: i inainte sd vi ascult pe voi disputAnd despre academici, au', zice, ,s5-mi fie cititE disculia aceea a voa6trii, cdreia zicelr altfiel, cum i-a1i dat de capnt in absenla mea, altrninteri, nu pot fie sE nu greqesc, fie, acplo s-a ivit trcazia acestei dezbateri, nleles, s5 nu m[ muncesc, ascultAndu-vi pe voi'" Ceea ce, se ficu, qi v[zum aProape-ntreg rdstimpul dirninelii Petrecut usta, din cArnpul, care ne primi plimlrftndu-ne, arn hotdrAt sd nu refuzi s5-mi urwr f,oar(-,ellr ntoaroem IIffi. !,r Licen{iu: ,,Rogu-te", zioe, ,sd ".."a. 9i pe scurt, inainte de prfrnz,-.intl:agl :fi, expunAndu-rni-o inta academicilor, si nu-mi scape din ea @va, ce-ar fi-n folosul meu.' ,,O voi face", zic, ,9i otl at6t mai cu plEcere, cu cAt, la accest lucru, vei prAnzi mai pu1in." ,S[ nu fii", r el, ,prea sigur de asta: cici, iatE, qi pe mulft, qi, nui cu seant[, tat6l meu l-am bagat adesea de seanrd cu atat mai mancdcios, eAt era mai inc6rcat de grili- Apoi" tu insuli nu m-ai luaq in fapl mine, g6ndindu-mi l,a aoeste nretrc, in seanrS,.incAt masa si fie mea. Ceea de ce, indeobgte, nrd mir la mine insurni: rr[ de

"..u, drxl la alta ne-aqternem incordat spiritul? Sau cum se face c6, Bupati noi cu nr.,iinile noastre qi dinlii noqtri, spirinrl devine mai ?" ,Ascult5, nrai degrabin, zic, ncnea ce-ai cerut despre i, si nu cunrra, rostogolinduli tu-n minte a(E te metr, sd
tupofi, nu nunrai la bucatele de pe mas55 ci chiar qi<r chestiturile {in tin ,1i..r1i", fdrd tle metru. Iar, ori de cAte ori voi oculta qa zice i, olr* rosti Nypiu.' ,E nevoie de buna ta cnedinlA",
,ts

,r

!.ija

incaltea, sd-nsenrne cd atunci poftim mai aprig m6ncarea,

<rl, hypir, ,cici socot ce-i difrcil sd poatd fr supriru de cdte mine care mi cunoagte, nu ignord cA eu le-am do io *t"1", niciunul, invrtlat pe astea, nrai c,q searnd cqnr, in rotirca adev5nrlui, n-ai sd-i p4i mai mult de griii victoriei decAt spirinrlui tdu'

Acodemicorutm placita.

'1,

Inudpdtum acodemicilor.
11.

11. Agam, inquam, bona fide, quoniam de

praescribis. Nam et Academicis placuit, nec homi


scientiam posse contingcre earum duntaxat rerum,

ad philosophiam pertinent; nam caetera curare Carneadcs negabat; et tamcn hominem posse

,Voi faceo', zic, ncu bund credinld, fiindci pe drept tt qtiinla nu poate nnrerr ii. De fapt, qi academicilor pldcunr-laa, qi o'i lucmri, se-n1elege, care qin de filosofie; ' rll.i tunine onrului, a acrlor 'f,lti Oameades nega cumc6 el le are pe celelalte-n g.tia; qi ci, totuqi, onurl poate fi inleleot, 9i cd toatd sarcina inleleptului, precum a

98

aGonffi

lrrdrlnioe

Li}er

Aweliu

hntra aademicilor

Corre a dnua

99

Licenti, illo eermone dissertum est, [Col. O925 con{uieitione veri explicari. E1 Uuo confrci, ut nulli

sapientenq satrrientisque toturxr munus, ut ebs te

rei sapiens assentiatur: erret enim necesse est, qud nefas est, si assentiatur rebus incertis. Et omnra I esse non dicebant solum, verum etiam copiosissi rationibus affirmehant. Sed verlm non posse ex illn stoici Zenonis definitione arripuisse videbantur, ait id verrm perclpi posse, quod ita esset animo r ex eo unde esset, ut esse non posset ex eo unde non Quod brevius planiusque sic dicitur, his signis verlrm comprehendi, quae signa non potest habere quod fa est. Hoc prorsus non poste im'eniri, vehementissin convincerent incubuerunt. Inde disse

philosophorum, inde sensuum fallaciae, inde furoresque, inde ,peeudonreni et s@ritae in illius patrtcinio viguerurrt. El anm ab eodern Trunone accepi nihil esse hrrlpitre quam opinari, confecerunt csllidi ut si;nihil:perdpi ,pgect, et sset oprnauo turPrssrma, ulrqusrtr eapiens approluret.
12.

acea d:iscu1ie, se lsoar[ intm cEutarea adevfl(aQului. De unde incd se conclude filosoful sE nu-i asimtd nicipnui lucru:' c6ci, daca Ii se asunte ilor incerte, e necesar a fi intlr eroare) ceea ce-i este nelegiuit phrlui. $i, crrmci toate sunt incerte, nu doar zicnan, ci chiar au prin atotcopioase rafionamente. Ci, cumc6 adevdr(at)ul t ;rcote fi cuprins, pS.reau c5. qi-au insugit-o drn celebra definilie rtoicului Zeiot, care zice cE poate fi perceput acel adev[r(at), IJ^ unde ^^+^ ia fost imprirnat astfel spiritului de la acela de ---l^ este, sd nu poatd fi de Ia acela de unde nu esteft ' Ceea ce, rnai gi mai de-a dreptul, se zice astfel: adev6t("t)"1 poate fi pe n cuprins prin acele semne) Ile cale serule nu le 1rcate avea ce este fa1sul CA asta nu se poate absolut deloc afla, pusu-s-au r{ cloceasca atotvehement, ca s5 convingfl. De aici, disensiurule r, de aici, inqel[toriile sirnlurilor, de aici, vedeniile Ei furorile, nici inflorira pseudomeniia? qi soritele$, in patrociniul acelei ,zc. $i, cum iqiinsuqirh, de la acelaqi Znrtot, cd nirnic nu-i mai

aus(inut chiar de

citre tine, Licenliu, in

tros dec5t a opiria, au c,onclus, atot.giret, ca,

daci nimic nu

fi

perceput, iar opinarea-i atotruginoas5' in{eleptul sE nu niciodatE, nirnic.

flinc eis invidia magne conflata

est:

enirrr esse consqtrens, ut nihil egeret, qui nihil

Unde dornrientem semper, et officiorum omn desertorem, sapientem suun Academici descr videbantur, quen nihil approbare censebant. Hic inducto quodam probabili, quod etiam verlsr nominabant, nullo modo cessare sapientem ab asserebant, cum haberet quid sequeretur; veritas sive propter naturae tenebras quasdan? sive p similitudinem rerunt, vel obrtrta, vel confusa loti
Quanrvis et ipsanr refrenationern et guasi assensionis magnam Prorsus actionem sapientis
e

!0rrfrrz. Oricum, zicean cumcd 9i insdqi totala-nfrAnare qi

72. De aci umflatu-1i-s-a marea invidie: pirea, cicd, a {i txecvent cumcd cel ce nu aprobi nirnic, sd' nu facd nimic' De academicii pireau c6-l descriu in{elept aI lor, pe care-l gi dezertorul lotau a nu aproba nimic, Po pururea dormindul inducAnd acel ceva anume! probabil, irror indatoririlor. Aci, crrre-l numir[ chiar gi verosimil$ , zicean c[, in nici un chip, ptul rru-nceteazL de la-ndatoriri, ctrm are ce s[ ulmeze; ml, incaltea, fie din cauza unui anume'ntuneric al naturii, rlin cauza similitudinii lucrurilor, at zilc&a fie fntunecat, fie

dicebant. Videor mihi brevitr totum, ut volui


expoauisse, nihilque recessisse a praercriptione, Al1'pi,

id est egisse, ut dioitur, bona fide. Si enim aliquid


non ita ut est dixi, vel forte non dixi; nihil voluntate
factum, est. Bona ergo fides esg ex a-nimi sententia.

100

S. Awelii

Contw

Acr,dc,rniryar" Liber

AuwtiuAWttstinh*uomdmfuilar CaftNofutn

101

enim homo falsrs docendus, fallax c,avendus debet quorurn prius magistrum bonum, posterius disci cautum desiderat. 13. Tum Al5'pius: Gratum, inquit" habeo, cum

Licentio a te satisfactum est, et me onere rm relevasti. Non enim magis tibi verendum erat, ne q explorandi mei causa minus a te diceretur (nam modo qui fieri poterat?) quam mihi, sr rn quoquam prodere fuisset .r"""r... Quare faxis, ut illud quod der non tarn percontationr' quanr ipsr percontantll differentia no\/ae ac veteris Academiae', ne te exponere. Prorsus, inquam, fateor, piget' Qu
r

beneficium dederis (nam et hoc quod commemoras', rerrr mnxirle pertinere negare non possum), si

voluisse, ni te rriagis a Licentio territum dudum pt et PraescriPsisset, [Col'

paululum conquiescente, apud me distinguere norni*ra, et cauam novae Academiae aperire Crederem, inquit, me quoque a prandio te a

omul care se-ngali se cade s5-i par{ de-nvfl1at omului, de ferit: dintre care, primul recere magistrul bun, , discipolul precaut." 13. Atunci, Alypiu: ,M{ simt indatorat", zice, ,cum qi lui du i s-a dat satisfacqie de cdtre tine, qi pe mine mai uqurat rnr"irr. inrpusi. Altminteri nu-1i era 1ie mai mult de temut [t mie. ca nu cumva, incercAndu-m[ tu pe mine (cdci cum putea sd se-ntAmple?), s[ spui cu-ceva mai pulin; de-ar fl fost nr se t" dau de gol e, pe tine. Dreptacea sd faci bine qi sd i fie silfl si expui, ceea ce-i este de lips5, nu atAt intrebdrii, cAt rpi intrebitorului, despre diferenla dintre noua qi vechea mie." -Ba, mdrturisescn, lic, ,mi-e sild peste poate' qi asta, Pe care lol)trioeea, i-rli vei fi fdcut un mare bine (intmcAt girrintegti, nu pot nega curnc6 line de chestiunea in diu:u1ie), cu mine, pulintel oclihnindu-mi, 11,1t vei ii ,roit sa distingi, fali
gi pe mine de [a prAnz, dacd nu socoti pe tine mai inspiimAntat de Licenliu, adineaori, gr .,".".*'1t-,i nu ne-ar fr prescris, astfel, ca tot ce fine de aceasti 0lceal6 si i se explice lui pe scrrrt, inainte de prAnz'" $i, cAnd apun[ cele ce i-air mai rimas de zis, maica noastrd (ci eram acasd) incepu astfel s.i ne ntflne Ia prAnz, incAt nu mai era
I

lrume gi sd descoperi cauza noii Academii'" ,Aq putea crede",

,ci wei sd m5-ndep6rtezi

ut ex

uid huius involutionis


dicere tenderet, mater

(nam domi ianr eramus) ita nos trudere in prandi coepit, ut verba faciendi locns non esset'

rle rostit nici o vorbi.

DlsPurrrlo

Drspur,t A DouA
SDCUNDA

W. - Academicte notxte et ueteris dis:idium'


tr4. Deinde. cum tantum alimentorum clu8rthflu compescendae fami satis esset; ad pratum regr nohb, Alnrir-ls, Pa.reant, inquit, sententiae tuae, nec au rm.raare. Si enirn nihil ne fugerit, gratabor eum tuao? tirrn etiarn nrenrorise nreae. At si in quoquam tortt

I, -

Cearta dintre noua qi uechea Aco'demie'

aberraveto; reurabis id, ut deinceps huiusm clelegationem non pertimesoam' Novae Acadenr
disddium non
Stoir;os
tEirn oonffE veternr conoeptLrm, quam

lf,ti1
lllt I

inte, sd

ra noll
cdt s-a trebuie

ar$itror

esso comnrotum. Nec vero discidiu'rr

A,,rr, lrr,rrt

t02

S. Aurelii

Contto

A&mime

{&Aarc)iufueustinhnmaudsnicilor Connaodow

lO3

putandum, siquidem aZenornre illatam novam dissolvi discutique oPortebat' Nam de non quamvis nullis conflictationibus agitata, incolens tr

"ti.* impudenter

veterum Academicorum mentes senl-entia existimata est. Quod etiam ipsius Soc Platonisque ao reliquorum veterum auctoritate pro facile esi qui 'se hactenus crediderunt ab errore I

defendi, si se assensioni non temere cornmisissent: qua propriam de hac re disputationem in scholas suas irrt.^odr*"ti.rt? nec ab illis enucleate aliquando quaes-lh sit, percipi, necne veritas possit, Quod cum Zeno rude nolnm intulisset, contenderetgue nihil percrpr posse?

quod verum ita esset, ut dissimilibus notis a f discerneretur, neque opinationem subeundarr sapienti, atgue id Ar"h.tilr. audiret; negavit huiusn q,-iiaqo** pL.* ^b homine reperiri, neque illi opini ,irrt'.gro sapientis committendam esse vitam' Unde etia nulli rei esse assentien<ium
"orr"lrJit,
15. Verurrf' cum ita res se haberet, ut vetus Acad magis aucta, gJuam oPPrugnata videretur;. exstitit Phi

hrrie sd-i subvinfl-n minte filosofului,

rc discearn6 de fals prin note disinrilare qi cd opinaliunea.nu iar Archesilau a auzit-o arta; a negat cumcd poate fi gnsit de citre' ()m ceva de felul incredin,tati naufragiului ,ri.1. inleieptului t eta gi nu "bri" "iDe unde a mai conclus cumcd nu trebuie sd i se i opinii. :[ niciunui lucm.

15. intr-adevar, cum aia steteau lucrurile, incAt vechea s-a ridicat Aeodemie pflrea mai mult intdritd decAt asaltati, s-a Ptrmt unora' lurlitorul lui Philon, Antiochusil), care' cum h sentinlele frni rrrpia de glorie decAt de adevir, a fdcut de minune noii academici tinzitori' m,a.,alro, Arldemiilor. ti proclama pe

1'

i.rdr"..". In quam rem veterum physicorum alioru magnorum philosophorum implorablt. fi{,em; ilsos

Acrdemicos opprgr"rr, qui se verisimile contend sequi, cum ip"u* i".rr* se igrrorare faterentur' MuI a.gumenta dlegerat, quibus nunc supersedendum arbi ,rifiil ,**., -afrs d"fendebat, quam verum percipere p sapienlem. I{anc puto inter Academicos novos ac vete tuisse. Quae si secus se habeg ut Lycenti ;il;;;r.il vero plenissime informes, Pro utroque postulaverim' Sr peragite lst, ut dicere potui, susceptam disputationem

a, sE introducd^un lucru insolit,qi atotind:pet'"J,S: ln rea celor Spittiunea celor vechi. In care fiti,:it' qi a altor nrari filosofi; llliini, care se sforfau sd urnreze Cd,il "i [nor[ adevfl(aQul insugi. Multe argumente a ingr5midit' sa ne atlinem: nu ap[ra, totuqi, nimic rnai nrult lu 1,,
En'nt

,rr,.ou"... dintre'noii 9i vechii academici' Care, de se prezintd amAndoi liag dtfel, s,i-t informezi atotdeplin pe Licenliu, pentru Dac6, ins6, este aga, Precum am puhrt-o zice, duceli la 6tn,-u.
6ap[t disputa-ncePut5. "

"tti..r"", poate peroepe adevd(at)ul' Asta socot ci a fcrst a inleleptul

lO4
Yll. -

S. Aurelii

i Contru Aademims

Autulia

&nbtaedsnicibr
academinilor.

CaiPaadnua

105

Aduersts Aoademicos.

- impotfita

16. Tum ego: Quamdiu, inquam, Licenti, in nostro longiore quam putabam sermone conqui Audisti qui sint Academici tui? At ille verecunde I 0927] arridens, et aliquantum hac compellati turbatior: Poenitet me, inquit, tantopere affirmasse Trygetium, beatam vitam in veritatis inquisiti cnnsistere. Nam me ista qraestio ita perturbat, ut vix miser sim, qui certe vobis, si quid humanitatis geri videor miserqndus. Sed quid me ipse ineptus crucio? quid exhorreo tanta caus&e bonitate subnixus? non cedam nisi veritati. Placentne, inquam, tibi Academici? Plurimum, inguit. Ergo verum videntur dicere? Tum ille cum jam esset assensurus, arrisione cautior factus, haesit aliquantum. Et deinde: R inquit, rogatiuncularn. Verumne, inquam, tibi viden Academici dicere? Et mrsum cum diu tacuisset: ait, verrm sit, nescio: probabile est tamen. Neque plus video quod sequar. Probabile, inquam, scisne ipsis etiam verisimile nominari? Ita, inquit, videtur. inquam, verisimilis est Academicorum sententia. I inquit. Iam quaeso attende, inquam, diligentius. quisquam fratrem tuum visum patris tui similem affirmet, ipsumque tuum patrem non noverit; nonne insanus, aut ineptus videbitur? Et hic diu tacuit. ait, Non mihi hoc videtur absurdurn.
17. Cui ego cum respondere coepissem;

,De cet dmp", zic, ,rte odihneqti nr, Licenliu, mai lung6 decdt credeam, disculie a noastrd? Auzit-ai ooeast[, sunt academicii tdi?" Dar el, surdzAnd sfios qi,-ntmcAtva, nrai rurat de aceast[ interpelare: ,Mi+ rugine", zicr-,,,c-am afirmat, atAta zel, impotriva lui Tryge1iu, cA viala fbricitd consistd-ntru iziliunea adevdnrlui. Altminteri, chestiunea asta mf, perhrrbe incAt cu greu nu mi-s de plAns, eu, care, bine-nleles. de-ave{i c6tugi de pufind omenie-n voi, vi par demrr de Dar ce md chinuiesc eu insumi pe mine, prostul, sau la ce 'ozesc, sprijinit pe atAta de mo.ea b,rndtate a cauz'ei? i.rt.-,, nu v<ri ceda decdt numai qi numai adevdrului." ,Placu-1i ntult', zice. .lie F se par, flo, ,rat"", zic, ,noii academici?" ,Foarte el, cum era gata +asimtd, fdcut ilor:i, cd zic adev[r(at)ul?" Atunci i precaut de surAsul lui Alypiu, a ezitat intruc6wa. $i apoi' !petd", zice, ,inuebirica." .AdevE(at)ul, oare', zic, ,pare-1i-se c6-l zic acsdemicii?" $i, ieragi, dupfl ce tdcu-ndelung: ,De e, nu, adeviir(at)u1", zice, ,nu qtiu: este, totuqi, probabilul. $i nu vEd, altnrinteri, ce sA umez." ,Probabilul", zig ,gtii, oare, mai este numit de ei inqigi qi wruslmilulP nDan, zi{ft.,rSa s e." .Deci", zic, ,sentinfa academicilor este verosirnild?' nDa', iler,, ,Actr.,., rogu-te', zic, nia mai diligent andnte. DacE cineva, pe hatele tAu, ar zice cd este sinrilanrl tatilui tdu, 9i pe tetil t6u nu l-ar cunoegte; nu-1i va pErea 1ie, oare, nebun inept?" $i aci a tdcut indelung. Apoi zice: ,Asta nrie nu mi se
16. Atunci, eu:

pnre absurd."
I I . \lcl UIO eu, cum 17. Ciruia UU, Vurlr incepui s6-i r6spund: ,Aqteapt5", zice, intel, rogu-te." $i, dupE aceea, surflzflnd; ,Spune-mi", zice, i bun, eqti, oare, deja sigur de victoria te.?" La asta, eu: ipuie-1i", zic, nd-s sfuur: gi nu trebuie, totuqi, de asta, ca tu d.1i pfirdseqti catrza ta, mai cu seamd cum aceastd disputd'ntre noi a-nceput din cauza exercitdrii tale gi-ndemnErii la gleftiinea

inquit, quaeso, paululum. Ac post arridens, Dic mi ait, oro te, jamne certus es de victoria tua? Tum ego: E me, inguam, certum esse: non ideo tamen tu tuam debes deserere, praesertim cum haec inter

disputatio suscepta sit exercendi tui causa,

et

elimandum animum provocandi. Numquidnam, inqu aut Acadernicos legi, aut tot disciplinis eruditr.rs sui quibus tu ad me instructus adventas? Academic inquam, nec illi legerant a quibus primo sententia i defensa est. Eruditio autem disciplinarumque copia

dixrriplinelor, incaltea, dacd 1i-s de lipsd, nu trebuie sd fie, tonrqi,

106 S. Aurerjj

i Con/*la Ao.dmuw

I"ifur

Carte o daua

107

te deficit, non usque adeo tannen ingenium tuum debet invalidurn, ut nullo facto impetu paucissimis I nreis rogntionibusgtle succumbas. Illud enim iam r coepit ne tibi citius quam volo euccedat Alypius, adversario non ita securus deanbulabo. Ergo utr inqrrit ille, ianr vincar, ut aliquando vos audi disserentes, et guod p us est, videam; quo rr

mai re@e dec&t roiesc, or-l care, adversar, atAta de sigur." ,Oho, deci, ce n-ag da", zice el, [u md voi plinrtra fru deia-nvins", sd vd aud c6ndva pe voi disputfind gi, ceea ce-i gi llrti rnult, sd vd r,6d; spectacol, dec6t care ninric nu mi se poate mie mai fericit. Alrninteri, fiindci pldcutu-v-a mai nult sd le i pe acestea pe F)ziFe, decdt sd le l6sa1i de voie, dat frind c5,

p0n[-ntr-ateta invalid ingeniul tdu, inc6t, nepornindute la nici un lol ,1" u"olt, sd sucombi fa15 cu atotpufinele rarele crrvinte gi lnurb[ri. fltrninteri, am qi-nceput sd md tem eu de una anunrer c{l nlr ctunva

iu

sd-gi succead[ gie

certe laetius perfundit animum. 18. Gratum habemus, inquam; sed repentina
gaudia tua temere illinm sententiarn evadere coegerunq Ji=ieti, nullum tibi spectaculum exhiberi posse feli'

din gurn" le prindeqi cu pana, qi nici nu-ng6duili, cum se mi se va mai da putinla sd r,5 citesc: dar; in ce chip, ori de cAte ori [i se apmpie crchilor lngigi atriagi. [u ,stiu Itrc care se-nrbucitalegte discu;ia, burm disputd inundi, daci nu trri util, in orice <;az, mai bucuros, spiritr-rI."
sd cadd la pdmflnt,

18. ;Ne egti simpatic". ztc. ndar pl[cerile acestea subite-ale te-au constrAns s5-1i scape sentinfa aceea" prin care ai zis ci

Quid si enim illum Patrenr tuurn, quo profecto ne philosophiam est post tanl longam sitim [Col' 09i hausturus ardentius, notri-scum ista quaerentem

nihil est de te desperandum' Hic cum omnes ab intentione disputationis remittr rn coepissemus, obluctans mecunt? et vix me colligens: potius, inquam, et in vires tuas redi; quas ut conge unde undc p.reses, patronus Academiae futurus, longe monueram: non oprnor ideo ut modo an,e tuktm tr occuryt crrtus (Aenetd. llb. 1l' v. 4t4); aut ut vrse alienae pugnae desiderio, tam cito te optes esse Hic Try6rctius, ubi satis attendit iam vultus nostros Q"idt i isrte optet, itqriq homo tam sanctuB, ut hoc ei Crede iam, Licenti; ndm qui alnte vota "orr""s..rit? et adhuc ut vincare optas, invenis quid respondms,
videho? sod

1i se poate-arita mai fericit nici un spectacol. Ce, dac6, ; l-ai vedea pe scrrnrpul tdu tatf,, decAt care nu-i abmlut i mai ardent, drpd o atAt de-ndelungd sete, doritor sd soarbd rmfia, cdutAnd qi dirrrtAndu{e-rnpreunfl cu voi pe acestea, cum I rru md voi socoti niciodetd rnai norocos, ce-fi convine 1ie, la urmei, sE simfi qi si zici?" Aci, intr-adevir, el a lEcrimat a, gi, cAnd a fost tn stare sd vorheasci, ridicdndu-gi. cu -ntinsd spre cer? privirile: ,$i cAnd o voi vedea"., zice-, rrurezeule, eu pe asta; dar nimic nu-i de disperat desprc Tine!?''

, cum aproape tofi, distraEi de la-ncordarea disputei, hlrrrcnirirn ln lacrimi, luptdndu-md cu mine insumi qi abia ltlrurrindu-md: ,,Haide, mai degrabi', zic" oqi revin+{i in puterile lEhr, ;rc care, cu multul mai nainte, te-am sf6tuit s5 f le aduni de p
rrrrde po1i" viitonne patron al Acsclemiei, cle-aceea nu+ de pdrere

fidei mihi videris. Arrisimus. Tum Lycentius: L

lulun ca tnaintea trdmbipei tremurul ed cuprindd. mddularele (Vir11. Er. XI,424); sau, din mare pofta de-a prir.i luptele altora, tlunqti sd fii atAt de re@e captiv?" Aci, Trygepq dup6 ce-a agteptat llrlunrl prir.irile noastre deja-nseninate: ,De ce si nu-qi doreasc"i 1", 2i,,,-', ,7un om atAta de sfAnt, ca Durrrnezeu sd io fi conces lui, llrrrirrte de rugiciunil pe asta? Crede, de-acum, Licenliu, hr, care, llltrhea, nu gdsegti ce sd rdspunzi; gi inci mai doreEti sd fii inr.irrs,

108 8. Aurcki
quaerendo.

iContru

Am.demicpo

Libu

ksvru Augustib hnfra

aadmticilar

Conm o

d.orn

109

bedtus, inquit, non inveniendo verum, sed certe,


19. Qua hilaritate adolescentulorum cum laetiores; Attende, inquam, rogationem, et rn vram

pulind credinld-mi pari nde." Anr rds. A1rci, Licenliu: ,VorbeEte, , zice; ,negdsind adevdr(at)ul, dar, desrgur, necdutAndu-l!"
19. Prin care ilaritate a adolescenflor' cum erarn mai bucunrpi:

firmior et valentior, si potes. En adsum, inq


quantum possum. Quid enim si ille fratris mei
fama compertunr habeat eum esse similem patris, insanus aut ineptus esse, si credit? Stultusne, r saltenr dici potest? Non continuo, inquit, nisi se id contenderit. Nam si ut probabile sequitur quod fama jactavit, nullius teneritatis argui potest. Tum

Rem ipsam paulisper consideremus, et quasi oculos constituamus, Ecce fac illum nescro hominem quem describimus, esse praesentem: alicunde frater tuus; ibi iste: Cujus hic puer fil Respondetur: Cujusdam Romaniani. At hic: patri similis est! quam ad me hoc non temere detulerat! Hic tu, vel quis alius: Nosti Romanianum, bone homo? Non novi, inquit: similis ejus mihi videtur. Poteritne quisquam ri tenere? Nullo modo, inquit. Ergo, inquam, sequatur vides. Iamdudum, inquit, video. Sed istam conclusionen ahs te audire volo: oportet alere incipias, quem cepisti. Quidni, i concludam? Ipsa res clamat similiter ridendos Academicos tuos, qui ee in vita veri similitudinem dicunt, cum ipsum verum quid sit, ignorent.

tors pe toate pd4ile, nu poate fi-nvinuit de nici un fel de reritate.' Atrrnci, eu: ,Sd luim pulintel in considerare faptul ;i qi s[ ni-l constituim cvasinaintea ochilor. inchipuie-1i-i pe nu gtiu care om, pe careJ descriem, cd el este prezent: sosegte undena tratele tdu; atunci, omul nostru: oAI cui fiu e copilul r?, I se rdspunde: oAl unui anume Romanian., l,o asta" omutr : nCflt de similar ii este tatdlui sdq c6t de netemerar mi-a nrie la cunoqtinga faima p astalr Aci tu, ori oricare altul: cunogti, intr-adevdr, pe Romanian, omule cumsecade?, *NuJ c, zice, <totuqi mie mi se^pare similarul lui., Putea-r,a, oare, eva sd-qi opreascd rAsul?" .In nir i un chip", zice. ,De<:rr", zic, sa-qr opreesca r&suli/" .ln nut ,De<:r,, lzi ce urmeazd." ,Canl de multigor", zice, ,vdd. Dar vreau, totugi, aud aceastd concluzie de la tine: cici se cuvine oA-ncepi sa_l treqtl pe cel pe care l-ai prins." .De ce', zic, ,sd nu conclud.

tE", zic, ,intrebarea qi-ntoarce-te, de pofi, mai ferm Ei mai ic pe cale!" ,Iacdt6-m6-sn, zi{n,,c6t pot. Ce, incaltes; daci vdz6tor al fratelui meu ar avea dovedit prin faim6 cumcd el similarul tatilui meu, poate-se, dac6 el crede, sd fie nebun sau ?", ,Prost', zic, ,,poate fi el, oare, numit?" ,Nu neapdrat", ,dec6t numai dacd va fi suqinut sus gi tare crrmcd el o gtie pe Cdci, daci urmeazd ca probabil, ceea ce necontenita faimd

I insuqi strigd cumcd trebuie similar luali in

icii t6i, care zic cumcd ei urmeazd in viaq[ similitudinea at)ului, degi ignord ce este adevfr(at)ul insugi."

derAdere

lII!. - Academicarum cauilbtio.


20. Tum Trygetius: Longe mihi, inquit, vi dissimfis Acadcmicorum cautio ab hujus c4rem ineptia. Illi enim rationibr-rs assequuntur quod di verisimile: iste autem ineptus famam secutus est)
auctoritate nihil est vilius. Quasi vero, inquam, non i esset, si dicereg Patrem quidem eius minime novi, nec

comperi guam sit similis patris, et mihi tamen st videtur. Ineptior certe, inquit. Sed quorsum ista?

,erosimilul: ineptul dsta, ins6, a urnlat faima, decAt a rdrei nu este nimic mai vil." ,Ca qi cum, intr-adevdr", zic, pn-ar fi fost mai inept. dacd zicea: .Pe tatdl lui, bine-ntreles, nuJ Htnosc cAtugi de pufin, gi nici prin faim6 n-am aflat c6t de mu_lt arte el similarul tatilui sriu, gi mie, totuqi, mi se pare si.rilar.r"
este

tt

Vltl. - Batjocorirea academicilan . 20. Atunci, T'rygeliu: ,Cu nrultul mi se pare mie", zice, precaulia academicilor fa16 cu ine,plii dstuia, p" *." "rliuimilard Ei aiung, intr-ndeviar, hri descris. prin ralionamente, la .e"i rn ric

Hutoritate

110

S.

Ailtdii

hnfrt Arud$tiffi

Libr
inept, desipun, zicr-. dar Ia ce bun asta?" ,Fiindt'6 d'alde'drdia",

fiIB0l Quia tales! inquam, nrng qui dic:unt, Verum non novirnus; sed hoc quod videmus, eius quod novimus simile est. Probabile, inquit, illi dicunt. Cui Quomodo istuc dicis? An negas eos verisimile di ille inquit: Ego ob hoc dicere volui, ut illam sr excluderem. Videbatur enim mihi fama improbe i in quaestionem vestram, cum Academici ne ocuhs qui
credant humanis, nedum famae mille quidem, ut fing,rnt, sed uronstrosis tamen luminibus. Nam quis tandern sum Academiae defensor? An in quaestione
invidetis secrrritati meae? En habes Allpium, cujus

nobis, quaeso, ferias dederit, quem te jamdudum frustra lormidere artritramur. 2tr. Tum facto silentio, oculos ambo in Aly
connrlenmt. Thm ille: Vellem, inquit, quidem, ut nte&e patiuntur, atuxiliari aliquatenus parti[rus vestris, nisi onlen yestrunr terrori ess@t. Sed hanc fornlidinem, ni sps fefellerit, facile figem. Sinrul enim solatur nre,
praesna Academicorum opPugnator' oilus Trygetii pone subierit, et nunc eurrr victorenl vestra confessi

,flunt cei care zic: *Ader'[(at)ul, bine-n1eles, nu-l cunoagtem: tI,ea ce vedem este sinrilarul a ceea ce noi nu cunoagtent.r" ilul", zice, nzic ei.n Cinia eu: ,Cum o spui nr pe'osta? Negr ogrl, cd ei zic vercrsinril?" $i el, .,Eu de asta", zice, 'am vrut s'o ru ad exclud aeo similitudine. Mi se p6rea, intr-adevdr, cE faima ttbm'at neruqinat in dia:u1ia voastrd" cum acsdemicii nu le dau nici mdcar ochilor omeneqti, necurn oelor ai fainrei, o mie. rlotigur, cum qi<r inchipuie Pefii, dar trhi monstruosi, totrr$i. rine mi-s eu, la urma urmei, defensoml^Academiei? Invidiali turc, seorritatea nrea in aceagd chestiune? trtr aa iacdta, pe Alqriu, rnre somtim ca, incn mai de nrultiqor, nu zadarnic te tenri ru. a ui vcnire, rogu-te, sd ne fi adus nouf, vacanp." 21. Atunci, fdcAndu-se tdcere, amAndoi qi-au intors ochii spre __.-_-- r---_--1 rlrr. Iar ur. ,raY l-rea', zice, ,pe cat mE 1in pe mine puterile, sA irr. ror el: ,Aq rrw -l.^_ rrolul vostru, de nu mi-ar fi a teroare prevestirea lrArr[-ntn-rciwa

0J1,

probabile est. Illtrd magis vereor, ne et deserti negligentianq et invasi irnpudentianr, devitare non Non enim r.os oblitos credo, ludicis mihi munus clelatum. Hic Trygetius: Illu4 inquit, aliud, hoc autem est; quare cllraesumus, ut te aliquando patiare pri Ne renuerim, ait; nedum impudentiam vel negli vitare cupio, in superbiae, quo vitio nihil est i laqueos incidam, si honorenr mihi a vobis diutius c1ranl permitritis teneam.

nbil. De una mE tenr eu mai nrult, si nu cunrva sE nu pol nici de negliienla pirisirii oficiului, nici de neruginarea ii. C[ci nu cred cd voi a1i uitat cd funcfia iudecdtomltri .u lrst deferith mie." Aci, Trygeliu: ,Aceea-i', zicc, ,una, asta, -i alta; dreptaoeca, rugdmu-te sd acccpli c-ai fost, bun6oar[, .' ,N, m[ voi fi-nrgrtrivit" , zicn, ,s6' nll cumval in tinap ce sd evit neruqinarea sau negliien{a, sd cad in lalurile
iei, decflt care viciu nimic nu e$e rnoi ingrozitor, daci rangul voi oonces mie l-aq line mai mult deof,t imi permite;i'

Dar, de nu m[ va fi-ngelat spranfa? voi alunga uqor aceastd Aluninteri, mfl uqureazd, totodati, c[ prezentul atacator al nicilor aproape a luat asupra sa Povara invinsului Trygeliu ucum, cumo'i el este invingltonrl e, prin confesiunea v<rastrfl,

lX. - De ,4cademicorttm sententict seio deinceps 22. Proinde velim mihi exponas, bone a Academicorum, officirim tuum; id est, in qu
defensionem hos oppugnes. Metuo enim, ne

De.sprc

sentinla ocodemicilore de disptttcrt wios irt mntinuane.

refellens, Academicum te probare velis, A inquam, ut opinor, duo genera esse bne nosti: non si a Ciceron: nodestissime dicnrn: est, ita eum Verris

22. Prin urmare at r,rtrr sd-mi expui tu mie, bunule acuzat()r rtlrxlemicilor, oficiul t6u; adic6, intru a c5ror apdrare ii ataci pe Jnptirr. Altminteri, mE tem si nu cumva, acuzAndu-i pe academici,

$ vr',ri sd te probezi at-ademic.,$tii bine, precum cred',

zic,

,ci

$lintrl rloud genuri de acuzatori: incaltea, dac{ +a sPus atotrnulest lr lrltre Cicero cd aqa este el acuzatorul lui Verres, intrucAt era

ll2

S.

Aurdii

iContrcA&mims

Liher siculilor (Ctc. in Venem, act. 1), nu-i, de acea' neapdrat ca acela, care-l acuzd pe unul, s6-I aihh pe ultul, p care p care sd se il Hpere." $i el: ,Mai ai tu, oare, ceva, c6t de c6t, acestei b,,rut ,"rrii.r1a ta?' ,E uqor', zic, ,sd i se rispund6 neagteptatd: pe ,dri, qi mai cu seamf, mie, ciruia nu-mi este osta am fdcut-o deia cu mine insumi, 9i de mult, 9i nrult am

accus&torem, ut Siculorum defensor esset ( rcrcq aclione l), propterea ntrretoe est, eum qur &ccus&t, habere alterrm quem defendst. Et ille:
habesue nr quidquam in quo sententia tua iam constiterit? Facile est, inquann, huic rogationi mihi praesertim cui repentina non est: iam hoc nrecuflr egi, et fiu multrrrnque vereavi anirno. Qunmot audi, Alypi, quod, ut orbitroq iam optime ecis: non istam disputationem disputandi gratia susoeptam volo; sit quod crrrl istie adolescentibus praehrsimus' ubi lib nohiscurn philoeophia quasi iocata est. Quare auferar de manibue nostris fabellae pueriles. De vita nostral moribus, de animo * ggtt r; qui se supraturum rrurruc! omnium fallaciaruar, et veritate cornprehensa,

ntat-o cu spiritul. Dreptaceea, ascultd, Alypiu, ce,e& ce, ln socot? gtiideia destul de bine: eu nu voiesc aceast6 disputd tsupra-ne de dragul disputei; fie de sa1 q T"-* lucat mar r r:u arcqti udolescenli, unde filosofia a wasiglumit cu pldcere eund cu noi. Dreptaceea, smulgd-se din mflinile noastre ile puerile. Despre viafa noastr6, despre moraruri, despre c vorba; care prezumd c5 el are s5-nvingd ininaicifile tuturor

regionem suae originis rediens, triumphaturum Iibidinibus' tCot 0g3O] etque ita temperantia velut con accepta regnaturuu esP praesumit, securior reditur (Ilb. I ft&rrril., @p. l, n. 3). Vides quid di "ouh-. de medio Tollamus iam cuncta ista': armo acri facict c'r'ro (Acrretd. llb. B, v. $0{); nec quidquam minu's serl optavi, quam inter eos? qui secum multum vrr ,,rultumque eemrocinati stlnt, oriri aliquid, unde quasi conflictus exsurgat. Sed Propter memonam, Q
infida custos est excogitatonlnr, referri in litteras volui, inter nos saepe pertractavimrrs, sinrul ut isti et in haec attendere discerent, et aggredi ac subire
q

mul originii sale, are sE triumfe asupra libidinogeniilor ctr temPerenfe ca luatd de so1ie, are s[ impfufl1easca, -sd It{I, nourgflsz rn*i .ig,rt in cer (Lib. I frelrecl., c' 1, n' 3)'5:r' lei ,, ce zic.? Sd le qtergem din rniilocrrl nostm Pe toate acestea: ii sunt de fdcut barbatului ager (\itg. En' Y111,304); qi rr"*rm dorit niciodati ceva mai pulin decAt ca intre cei care tritit mult impreund gi au discutat mult sd apari ceva, de r sE se igte nou cvasiconflictul. Daq din cauza memoriei, .i <:ustodele infidel al celor excugetate, anr voit sE fie fmnate-n scrieri cele pe care le-am peftr&ctat adesea intre totodati ca acegti adolescenli si 9i invefe sd ia seama la qi s5 gi incerce sI se apropie gi sE gi le ia asuPra'
23. Care-va-s6-zic6, nu gtii tu, oare, cd eu n-am ino'i nimic si simts', dar de la criutarea ecestuia sunt impiedicat de ptrrrentele qi disputele academicilor? Nu gtiu, altminteri, in ce il, ,rri-., fdcut in spirit o anume probabilitate (ca si nu md fo.i,,.t inc6 de cuvAnt'I lor) cd omul nu poate afla adev6(at)ul: qi nici nu Ce'r,,,d" devenisem leneq qi atraolut lipsit de vigoare,
r:e

lltorilor qi, inlelegflnd deplin adevErul, revenind in

23. Tirnc ergo nescis, nihil me certum adhuc ha

quod sentiam, sed ab eo quaerendo Academico


argrrmentis atque disputationibus impediri? Nescio

quomodo fecerunt in animo quamdam protrahilit (ut ab eorun verbo nondum recedam), quod h verurlr invenire non possit: unde piger et Prorsus se{ effectue eram, nec quaerere audebam, quod acutissi ac doctissimis viris invenire non licuit. Nisi ergo tam mihi persuasero verum Posse Invenlrl' qu&m illi non posse persuaserunt; non audebo quaerere'.

l,-sbeo aliquid quod defe;rdam' Itaque

114

S.

Ailrdi,

Confru A@denims

Liber

hnbv amdanicilar

Aafie

dntn

115

interrogationern remove, si placet, et potius discrrti lnter nos, quam sagacrter possumus, utrlrmnam verrm inveniri. Et pro parte mea videor mihi i jam multa, quibus contr& rationem Academicomm molior: inter quos et me modo interim nihil distat,

aceastd-ntrebare, qi sd discutdm, mai degrab[-nre noi. cAt rngrrce putern? poate fi, de fapt, aflat adevdr(at)ul?! $i, din

to-mi, eu cred

quod illis probabile visum est, non posse in

veritatem; mihi autem inveniri posse probabile est. N ignoratio veri, aut mihi, si illi fingebant, peculiaris r aut certe utrisque communis.
X.

ci am mai multe pe care Pun la cale sd m[ iiin contra raliunii academicilor: intre care qi mine, acum, ndatd, nu-i nici o deosebire, dec6t numai qi numai cE lor il li s-a pdrut ci nu pate fi gisit adevirul, pentm mine, este probabil cd poate fi gEtifss. Ignorarea adevir(at)ului, fie ini este, dacd ei igi inchipuiau, mie peculiarSto, fie,
rr, qi lor, Ei nrie, comundfl

- I/etbrunt

cantN)tarsia non sed rentm.

est

quae h,abetur cum

()ontrcoersa cu academicii nu-i una doar de cuuinte, ci-t una de idei.

24. Tum Allpius: Jam, inquit, securus incedam: enim te non tam accusatorem, quam adiutorem Itaque ne longius abeamus, videamus quaeso prius per hanc quaestionem in qua successisse videor iis tibi cesserunt, in verbi controversiam decidamus. te ipso insinuante ex auctoritate illa Tirlliana turpissin esse, saepe confessi sumus. Cum enim, ni fallor, placuisse sihi diceret de probabilitate Academi sententiam, sutrjecisti guod ille haud dubie confi sciretne hanc ab eisdern etiam verisirnilitudinem nomi Et bene novi, siquiden ex te mihi nota sunt, non te esse Academicomm placita. Quae cum, ut dixi, ani tuo infi-ra sint; quid verba secteris, ignoro. Non est i inquam, mihi crede, verhorum, sed rerum ipsamnr controversia: non enirn illos [Col. O93f] viros eos fui arbitror, qui rebus nescirent nomina imponere; sed haec vocabula videntur elegisse, et ad occultan tardioribus, et ad significandam vigilantioribus suam. Quod quare et guomodo mihi videatur, cum prius iltra diserresero, quae ab eis tanquam humanae inirnicis dicta homines putant. Ita perlibenter hebeo hucusque hodie nostrum sermonerrr, ut sstis quid inter nos queereretur, constaret. Nam illi mihi videntur graves omnino prudentes viri fuisse. Si quid est autem, quod

l, incaltea,

24. La asta, Alypiu: ,l)e-acum voi merge sigur", zice" "cilci ci tu nu vei fi atAt acuzatonrl, c6t aiutonrl. $i, aga, nu ne-ndepdrtdm rnai nrult, sd lu6nL rcgu{e, nrai intAi, seama prin aceast6 chestiune, in care md vdd a le fi urmat celor ce cedat, sE nu cddenr intro controvers6 de cuvinte, ceea ce, n-I

i insinuAnd prin atotcunoscuta autoritate tullianri,

adesea

reounoscut c5-i atotnrqinos. Curr, de altminteri, dacA nu md Licenliu se mu\umi sd rosteascd sentinla academicilor despre ai addugat, ceea ce el a oonfirnut ffu6 nici un fel de iu, dacd qtie el oare, cumcd aceata mai este ntrmitE de cdtre lnaiqi .,eresimilitutide. $i gtiu bine, dat fiind cd de la tine-mi cunoscute, cd nu fdrd de tine sunt preceptele acadernicilor. cumr precum am zis, i +au infipt spiritului t6tr, ignor la ce

vAnezi cuvintele."

roversd una de cuvinte, ci-i de lucruri in sine; cdci nu cred idenum crrmcd au fost ei. acei b6rbali, care nu gtiau sd le impwr5 lucnrrilor, ci ei nri se arat6 rnie cd au ales aoeste vocabule, gi o le oculta maitArziorilor, gi spre a le semnifica maivigilenlilor ilrla loruqi. Ceea ce voi expune, gi de ce, qi in ce chip mi se mie, dupd ce le voi fi discutat, mai intAi, pe cele pe care Sttterrii le socot spuse de cdne ei ca ulanilfl ar c.unoagteru umane. fi, ,,1,,,, mi-e peste poate pl&cut, qi cd disculia noastr6 a inaintat

,Nu-i", zic, ,crede-m6, aceast[ mare

$lllzi p6nd-ntr-atAt, incAt sE se cunoascd-ndesa{ qi pe fafd ce anume F lnitrece-nre noi. Altminteri, ei imi par mie a fi fost barbali gravi ;luolrrt gi prudenli. Dacd e, incaltea, ceva) va fi cd vom discuta,

116

S. Aurulii

Contl A@d,emiro.s l"iber

Aurcltu.

Conhfl aefunicilor

Cartea a

dorn

117

disputabinrus rldvefsus eo6 erit, qui Academ inventioni veritatis adiaersos fuisse credidemnt. Et ne
tertrlttlrll putes; etramr @fltra eos rpsos non urvrtus si.non occultandae sententiae suae c&usa1 ne ab eis

r, impotrir,:r celor t:e au crezut cd academicii au fost potrir'rricii

pollutis nientibus, et quasi profanis, quaedam veri sacra prcrdibrentur; Ed ex onimo illa quae in eorum l legimus, dofenderunt. Q"od hodie facerem, nisi nos occasus jam domum redire compelleret. Hactenus illo disputatum est.

sE nu m[ crezi fricos, r,oi lupta, qi nu iva voinlei nrele., cu arma in nr6n{ impotriva lor inqiqi chiar, nu in vederea ocultfii sentinlei lomqi, ca sd nu le fie temerar de citre ei minlilor polute qi cvasiprofane sacrele anume ale i, ci din adAncul spiritului lor le apdrau pe cele ce le n in cd4ile lorugi. Ceea ce ag face-o ast6zi, dac6 scdpdtatul r ne-ar sili, acum, sd ne-ntoarcem acasd." Cam atAt -a-n zlua aceea.

ii adevdrului. $i, ca

Drspur,nrlo

TERTTA

Dlspurr A TnErA
25. Ztur urm5toare, insi, degi luci nu mai pulin blAndd
gi

Xl. - Prctnbile quid sit. 25. Postridie autenr quarnvis non nlinus tranquillusque dies illuxisset, vlr tamen domesticis evoluti sumuE. Nam nmgnanr eius partem in epi
nu.xirne scriptione conflrmperamus. Et crrm iam duae vix reliquae forent, ad pranrm processimus. Nam invi celi nimia serenitag placuitque, ut ne ipsum quidem restiterat tempuss perire pateremur. Itaque crrrn ad grlitam r.entum esset, et nransissenlrs lq:o: Velim vos, inq

iti,

a.bia ne-am scdpat capul de treburile domestice. Cdci mare


e.a

adolescentuli, quoniam non est hodie magna


aggredienda, in nremoriam mihi revoceG, quomodo die rogatiunculae quae vos turbavit, Alypius Hic Lyce.ntius: Tam brerc esq inquit, ut nihil neg,rtii sit recordari; quam leve sit auterrr tu videris. Nam, ut

ne-am pehecut-o, mai cu searrd, cu scrierea scrisorilor. c.dtre preluc6. .udevir, ne invita rreasemuita senindtate a cerului, qi ne-a pl6cut, rnfeles, cra m6car partea de timp ce-a mai rinas sd n<r lSsdnr re risipea-so'i. $i, astfel, decum am aiuns la copacul obignuit qi rrlmas lcrcului: ,A,g vrea", zic, oa voi, tinereilor, fiindcd nu-i de azi mare lucm, si-nd readuceli in memorie curn va fi rdspuns, riua de ieri, A\piu intreb6rii care v-a h-rlburat." Aci, Licentriu:

din

rfind si rnai fi rdmas de-abia doud ore, anr purces

-i de scurt", zice, ,incAt nu-i nici o greutate sd fie-amintit,


de ugor e, insi, tu vedea-vei. Cdci, precurn cred. *.a opus ca tu,

tq res cum constBret, de vertris movene quaesti Et ego: Ha: ipsum, inquam, quid sit, quamve habeat
vetuit satis orrinradvertistis? Videor, inquit, nafui videre qui sed cpraesn, tu id paulisper eryonas. Nam saepe abs te ttqrc esse disputarrtitus in verborum quaestione i cr'rm @rtamen nullum de rebus renunserit. Sed hoc est, qu&m ut explicandum a nre debeat n"6"toi.

lucrul era limpede, sf, stArneqti o chestiune de dragul tvintelor." $i eu: ,Asta un&', zic, ,lua1i voi indesal aminte ce rrrte fi qi c6ti putere sE aib[!?" ,Mi ee pare', zicr-, nci.. mie-mi ce poate fi, dar rogu-te s<r expui tu pulintel pe asta. Cdci Irtr uuzit adeseori de [a tine cd e ruginos din partea disputanqilor
trrr
ad ntrlrriasc.d-n chestiunea cur.intelor, cdnd n-a

mai rimas nici un

fnl de luptd despre lucruri. Dar asta-i mai su.btil decAt s[ trebuiasr-d lA nri se ccari stdmitor de explicat mie."

26. Audite ergo, inquam, quid sit, vos. Id vel verisimile Acedemici vocant, quod nos ad
sine assensione lxiest invitare. Sine asse'rsione autem

si fie. Academir:ii probabil salu oerosimil ceea ce poate si ne invite pe noi lilir u;ensiune la a o face. Fird asensiune zic. irrsS: ca ceea ce
26. ,Ascultali, agadar", zic" ,vot ce poate
lfurrrr:sc

118

S. Awehi

i Contra Academicos

Liber Ir

Conna ag.dsnicilar

oafteaodr,ut

119 cE

Ljt id quod agimus non opinemur verum esse, aut scire arhitremur; agarnus tamen. Ut verbi causa? hesterna nocte tam liquida ac pura? hodie tam laetut exorturus esset, si nor quispiam rogaret; credo guod itl scire negaremusl dir:eremus tarnen ita videri' Talia, i Academicus, mihi videntur omnia quae prohabili verisimilia putavi nominanda; quae tu si alitl ntlmin' vocare, nihll repugno' Satis enim mihi est, te iam I 0932] l.rene auxpisse quid dicam, id est quibus rebusll ,rur.ii, imponam. Non eninr vocabulorurn tlpificern,

aeta; sA facem tohrti. Precum, de exemplu, dacd, in noaptea ti, atAta de lirnpede gi puri, ne-ntreba pe noi neqtine, daci i tot atAt de vesel are sf, risarE soarele; cred cd noi negarn plinr asta, zicearr." totuqi, ch aEa pare. tDe-acest felr, zice demicul, .mi se par n.ie toate., pe care le-am socotit de numit lrabile sau verosimiler; pe care, daci nr vrei sd le numegti tu nume, nu md opun cu nimic- Mie-mi este, lntr-adevdr, de-aiuns tu ai inleles bine ce zic, adicil, cflror lucruri le impun acest

si nu opinfirn

cd este adevflrat 9i nici s6 nu socotin

nre.

rerum inquisit,rrem deoel esse sallientenr' Sat intellexistis, rluomotlo mihi ludicra illu <luitrus agitalrarn, de rnanibus excussa sint? Hic curn amt
intr:llexisse respontlissent, vultuque ipso responsl' Ciceronerrt lxrstrrlarent rneiun: Quid putatis, inquamf La"c oerb. sunt? inopem fuisse latinae linguae, ut apta rebus imponeret, quas sentiebat, nominai/
I

intr-adevir. nu fiurarul vocahulelor, ci inchizitorulr'n ilor se cade sd fie inlelepttds ' lryeles'agi voi, oan'e, -ndesa1, r jucdrelele acelea, prin care vi inrboldeam pe voi, mi-au fost rlee mie din mAini?" Aci, cum armAndoi rf,spunserE c-au lcs, gi prin privirea insdgi cereau riapunsul nteu: ,Ce credeli', ,ci Cicero, ale cdruio sunt cuvintele aceetea, fost-a, el, celicul rii latine, ca sd le punfl lucrurilor, pe care le sillr;ea, nurne pufin aptem ?"

XIII.

Rursum de probabili et uerisimiLi.

hnqi
ne

despre probobil qi uerosimil.

27.'furr. Trygetius: Jam, inquit, placet nobis,


res nota sit, de verbis nullas catrumnias c'ommovere'

27. I'fr, asta, Trygefiu: ,Acum, cum lucru-i cunoscttt", zice,

vide potius quid huic respondeas qui nos liberavi qu()s tu imllulsus tentas iterum irruere' Et Lycen Mane, ait, quaesot nanr mihi sublucet nescirl qrrid, videarn ntln titri tarrr facile tanturn argumelltum debuisse. Et trum defixus in cogitati<-ine sil aliquantum: Rogo, inquit, nihit mihi videtur absurdius, quam dicere, se verisimile sequi, eur verum quid sit i6;noret: nec illa me tua simili conturbat. Nam recte ego interrogatus, utrum ex temp,clrie coeli nulla in crastinum pluvia cogatur' resP es st ,nerisimile. qui me non neSo nosse aliquid veri' scio arborem istam modo argenteam fieri ntln mukaque talia vera non impudenter me scire dico, qt video Lsse similia ea quae verisimilia nomino' 'fu Carneades, vel quae alia graeca pestis, ut nostrls pa (quid enim dubitem in hanc partem transire ad

leea, ve,zi, nrai degrstla, ce e6-i rispunzi aoeshria' care ne-a pe noi, inrp.rtriva cirora te ecremi sd-1i arunci lovitura." $i iu: ,Stai", zioe, ,rogute; c6-mi sublur:e nu qhu ce, pnn care r* nu trela,ria s,il F se rdpuni atflt de ugor rrn argunrent atAta " $i cum, cdzut pe gffnduri, ticu cAwa: ,Md rog', zice, ic nu mi s par nrie a fr mai absurd decAt a ziee cA el urmeoz6 inrilul, cel ce ignord ce este adev6(at)ul qi nici nu mA cnnturbd Irrine acea similitudine a ta. Cdri, drcpt lntrebat eu, dacE dintn-r itrrustd stare atmosfericd a r:emlui nu se va aduna pflnfl m6ine 6lri o ploaie, rd-spund ci este verosimil, etl, care nu neg cd gtiu iievu di rt ,, adevdrat. Cici gtiu ci arborele &ceata nu poate deveni, ]runr, de argmt, gi nu necugetat zic cumcd eu gtiu multe de acestea Itlrtvrlrote, cdrora vid cE le sunt similare cele pe csre le numesc hri,rirnilare. Tu, insa, Carneade, ori oricare altd pestE greaod, or $.i cm1 pe-ar nopi (de oe, incalteon sd stau eu in dubiu sd trec in llrlruitfi parte la cel cui, Ptiv, ii sunt sortit prin d*ptrl vir:toriei):

si nu stArnim nici un fel de qicane din cuvinte:

l2O

S. Aurelii

t,

Contrw Ad.emicoe

Liber

Contuamdsrfuilo,

&rteo o daua

l2l

captivus debeor iure victoriae?): tu ergo cum te nihil scire dicas, unde hoc verisindle sequeris? At enim

ei non potui aliud imponere. Quid

ergo disputandum est cum eo, qui nec loqui potest?


28. Non ego, inquit Allpius, perfrBs metr.ram: minus ille Carneades, in quem nescio utrum iuvenili puerili levitate corumotus, maledicta potius quarn

lned, cum zici cL tu nu Qtii nimic din adevf,rat, de unde vei acest verosimil? Uite, intr-adevdr, nu i-anr putut impune lui nume.' ,f,s oe ne mai e de disputat, prin urmare, crr unul care poate nici mdcar si vorbeasc6!?"

telum putasti esse iaciendum? Nam illi quidern roborandam sententiam suam, quae semper te probabili fundata fuit, hoc interim adversum te
su-ffecerit, ita nos a veri inventione procul esse pxrsi tu tibi ipse magno argumento esse possis, qui ita

interrogatiuncula loco motus es, ut ubi tibi standun-r penitus ignorares. Sed haec, atque scientiam tuam, tihi impreasam de hac arbore paulo ante confessus es, aliud tempus differanrus. Quanwis enim iam alias

delegeris, tamen sedulo docendus es quid paulo dixerim. Nondum enim, ut opinor, in eam quaesti

qur utrum rnvenlrl verum possrt quaerltur, fueranrus: sed illud tantum in ipso vestibulo defensi meae praescribendum putavi, in quo te prostratumque prospexeram; hoc esq utrum verisimile, probabile, an alio si quo nomine appellari potest.
sibi Academici sat esse dicant, quaerendum non esse.

si tu optimus iam inventor veritatis tibi videris, nihi me. Postea si ingratus non fi,reris [Col. fll8$] huic patroci meo- eadem fortasse me doebis.

28. ,N-am ce m[ tente eu', zice Alypiu, ,de transfugi, cu mai pulin bunul Carneade, asupra cdruia nu gtiu dacd rut de-o ugurinlE iuvenild sau puerili ai socotit de-aruncat i degrabd sudalma decdt o anume sEgeatd? Lui, altminteri, i interi sentinla sa, care pururea a fost fundatd in limita lui, ii va fi fost de-ajuns asta un&7 deocamdatd, cd ne aflim stAta de departe de aflarta adevdrului, incAt nr-1i i fi proba clard fie insu{i, care, printr-o singurd intrebilricd i cchimbat astfel locul, incAt sd ignori absolut de totul unde r fi de stat. Dar asta gi gtiinla ta, pe care 1i-ai mdrturisit-o i nainte, irnprimat6 de la acest coPac, e6 le am6ndm pentru nlt timp. Altminteri, deqi reprezinli de-acum alt rol, trehuie mai nainte. intr-un cuvdnt, fii, tonrgi, sedul invdlat ".-"rr,-"pr. inc6, pe cAt socot, lntru acea chestiune, dacd lm inaintat fi sau nu aflat adevdr(at)ul: ci pe aceea numai, in care te r pe tine obosit qi proEtrat, am socotit{ de prescris intru vestibulul ap6r6rii mele, adicE, dac6 nu trebuie sd fie toetat verosimilul sau probabilul, Eau cu orice alt nume poate ttrrnrit ceea ce academicii iuruiesc cumcd le este de sag' In litiv, dac6 tu-1i pari fe deia optimul afldtor aI adevdrului, r:Atugi de pu{in nu-mi pas6. Mai la urmd, dacE nu vei fi ingrat acestui patrociniu al meu, mE vei invEla gi pe mine

ruil. - An Academici dissimulaint se scire oerum. 29. Hic ego, c\rm verecunde Lycentius A\pii
formidaret; Omnia potius, inquam, Alypi, Ioqui guam quenradnrodum nobis cum iis, qui loqui

'

Dacd amdemicii disimulau cutnd ei gtiu adeod(at)ul'

29. Aci, cum lui Licenliu

ii

era sfios teamd de atacul lui

disputandum sit. Et ille: Quoniam olim tum mitri, omnibus notum est, et nunc tua professione satis i te loquendi peritum esse; velim explices utilitatem hujus inquisitionis suae, quae aut superflua est, ut et ei multo magis respondere superfluum est; aut

122

S. Aureki

i Contm Aqd.emirs

Liber

Au&uotitL

ht?hv aadqicilar

Cortca o dnua

r23

commoda visa fuerit, et a me explicari nequierit, abs te irnpenem, ut magistri officium ne gravere,

inquam, heri me esse pollicitum de istis vocabulie acturum. Et nunc ille sol adnronet, ut quae ludicra proposui, redigam in cistas; praesertrm cum ea ornl

jam potius quam vendendi gratia proponam. N antequam stilum nostrum tenebrae occupent, q
patronae Academicorum solent esse, r'olo inter nos

plenissime constet, ad quam quaestronem


explicamdam nune surgendum sit. ltaque responde, utrum tilri videantur Academici habuisse certam de

sententiam, et eam temere ignotis t el non purgatis

prodere noluisse; an vero rta senserrnt, ut


disputationes se habent.

eo

llplicatn de cdtre mine, prin mgflminfi mi rog sd obfln eu de tlne ed nu refuzi oficiul de magiatnr." ,[gi amintegti", zic. ,ci 0m promis, ieri, ci despre &cEte vocabule voi vorbi mai tArziu. nourn, soarele acela imi atrage luares anr.inte sd strAng in iucdriile pe care le-am dat copiilor, mai cu searr-- i, cum tluu acum cu scopul infrumselirii mai degrab[ decAt al ii. $i, acum, mai nainte ca pana s-o inviluiascd tenehrele, indeobqte patroanele academicilor, voiesc si se clarifice rftrplin intre noi, ast[zi! la ce chestiune va trebui ed ne scul[m irre spre-a o explica. $i, aga, rispunde, rogu-te, dacd rlernicii 1i se par 1ie cd au awrt sentinta certd despre adwdr, r n-nu voit si le-o fac[ temerar cunoscutd spiritelor sau nepurgate, sarl, intr-adevdr, aqa vor fi simlit m se prezintd in sine disputele lor. ll0. Anlnci, eL ,Nu voi confirma', zice,,temerar ce le va fi krr in spirit. Altndnteri, c6t e dstul de oondus din cd4i, tu qtii hine cuvintele in care-gi arat6,-ndeobgte, sentinla lorugi. Fe
ilo, ins6, dacd nrE-ntrebi despre nrine insumi, socot cumc[ at)ul nu este aflat inc6. Adaug chiar gi ceea ce-mi cereai itor despre academici, c6 eu soc<rt cE nici nrl poate fi gdsit, turmai dupi obignuita mea opinie, pe c{rre aproape totdeauna lllumat-o, ci clriar qi prin autoritatea marilor gi excelenlilor cdrora nu qtiu in ce chip ne constrAnge sr{ le plecdn rirca-ne, fie imbecilitatea noastrE, fie sagacitatea lonqi, dincolo lrrrc e de crezut ci nu mai poate fi gdsit nimic." ,ABt& este', h(:oea ce am voit. Cdci nrd temeam ca nu cumva, crrm gi 1ie 1i pdrea tot aceea ca mie, disputa noastrf, sA rdmAnil ciungd, iirrd nimeni care s[ forfeze din partea adversd lucrul sd fie lrrat a mdnfi ca si se desfflgoare, pe cAt putenr, diligent. $i, tlucd +ar fi-ntAnrplat asta, eram pregntit s6 te rog sd iei astfel rrr-1i rolul academicilor ca qi cum gi-ar pdrea nu doar cd au rrrt,nt, ci cri au simlit chiar ci adev6(at)ul nu poete fi-n1eles. r:urrtrl, prin urmare, intre noi daci prin argumentele lor e rlrrrbil c[ nimic nu poate fi perceput gi cd nu trebuie sA i se ffirrrth niciunui lucru. Ceea ce, dacd vei fi reuriit, voi ceda de bltnrl voie, dacd insi, voi fi putut demonstra <A e cu multul mai

30. [Cot. 0934] Tum ille: Quid illis animi f inquit, non temere confirmabo. Narn quentum ex colligi datua tu melius nosti guae in wrlre sententianr
promere soleant: Me autem de nreipso si consulis, i nondum verum esse puto. Addo etiam quod de flagitabas, nec posse inveniri me putare, non solurn i guam semper fere animadvertisti opinione mea, sed

auctoritate magnorum excellentiorumque phi quibus nos praebere colla sive imbecillitas nostra,
sagacitas ipsorum, ultra quam nihil jam inveniri credendum est, nescio quomodo compellit. Hoc est, i quod volui. Nam verebar, ne curn tibi quoque id vi

quod mihi; disputatio nostra manca remaneret, existente qui ex altera parte rem venire in manus ut diligenter quanhrm possumus versaretur. Itaque evenisset, paratus eram te rogare, ut Academrconmr ita susciperes, quasi tibi non solum disputasse, sed sensisse viderentur, verum non posse compr Quaeritur ergo inter nosr utrum illorum argu prohabile sit nihil percipi posse, ac nulli rei
assentiendunr. Quod si obtinueris, cedam libenter: si denronstrare potuero multo esse probabilius, et posse veritatem pervenire sapientem, et assensicnem non

prulrubil, qi cd inleleptul poate

s[ parvinil la ade'r,ir, qi cd

wliaAWusfu. Conht

audemiailor

&ttenodauo

125

iunea nu trebuie totdeauna infrAnati, nu vei avea nimic, lm socot, pntru ce sd nu supo4i ca hr s6 treci la sentinla ' Ceea "", .r.r. le-a plicut qi lui 9i gi'celorlalli care erau de mai obumbrali cu seara ne-&m intors acas6'

LIBER TERTIT]S
Erhibet disputationes duas, quarum initio statuitur fortunom nihil siue adjumento siue impedimento esse sapienti, Moc Augustinus, repugnante pro susceptis partibus Alypio, probat noniihil sciri ct sapiente, utpote qui saltem

CARTEA

A TREIA
se

Aceastd carte confine doud dispule: samincozi mai tntdi dad inScleptul arc nernb

de

sapientiam nouerit, Deinde Zenonis definitionem di,xutit, et duo illa rcdoryuit Amdemicorum placita: ,Nihil percipi psser; et, oNulli rei defurc assentiri'' Dinit demum uideri sibi Academicos non ita sensrsse uti uu$o ea:istimantur.

I)Ispurrrto
I. fuata.

PnIMA

Pnlrrr . ti de d.utat din


tot

DIsPUTI

[Col. 0933) Mognoryre quaercndo oerikts unde pendet 1. Cum post illum sermonem quem secundus continet, afio &e consdiEsmus in balneis; nam erat ri quenr ut ad pratum liberet descendere; sic exorsus e Arbit o. vos iam satis animadvertisse qua de re inter discutienda quaestio constituta sit. Sed antequam ad pe meas veniarn; cJuae ad esm pertinent explicandam,
J

sufetul adeuaru[ de unde atArnd uia'ta

[ericitd. cartea a 1. Cum, dup6 disculia aceea, pe care o conlinu se-ng[duie sd ieqim in mai moho.At decAt sd ni intrrrcAt ".a a doua zi am qezut dimpreuni in baie, m-am ridicat
anume ni pare bine c-a1i bdgat indesal de seami despre ce
r il----+^+ ii intre noi chestirnea de disputat' f\-Dar,

5i

il],,,iiu" in primire Iiulnt"f

quaeso, de spe, de vita, de instituto nostro non abhorrentia libenter audiatis. Negotium nostrum non aut super{luurrq sed nece$arium ac summum eff

rolul, oe Fne a o-explT, u[ rog +ascultap cu ilfi,;* "At*, cuvinte, nu str6ine de subiect, despre speranfd, cduta din tot sufletul t r,;t; via1a, despr" pi".,,,I nostru' Cd asuperfluu' ci netrsar gi .. nu uior' nici ,,*t *,. t
"goFrl

,,o.rr"t

nainte mai nointp --i

128

S. Aurelii

Confii

A&mias

Liber

Aweliu

hnfrv

a.ud.emirilnr

Cuteaafivia

129

rpnvenit. Nam et caeteri philosophi sapientem suum invenisse putaverunt; et Academici sapienti suo conatrr inveniendam esse professi sunt, idque illum sedulo; sed guoniam vel lateret obruta, vel confusa emineret, ad agendam vitam id eum sequi quod

magnopere lpraerere veritatem: hoc inter me atque

ac verisimile occurreret. Id etiam vestra prist


disceptatione confectum est. Narn curn alter inverrta veri

[Col. 0934] beatum fieri asseruerit honrinem, alter tantum diligenter quaesitq nulli nostrum dubium est, esse & nobis huic negotio praeponendum. Qua qualem vobis, guaeso, hesternum diem videmur duxi Vobis quidem in studiis vestris vivere licuit. Nam et
Trygeti, Virgilii te carminibus oblectasti, et Lyce fingendis versibus vacavit, quorum amone ita perortsus ut propter eum maxime mihi istum sermonem i putarem, quo in ejus animo philosophia (nunc enim est) majorem parterr\ non modo guam poetice, sed alia disciplina sibi usurpet, ac vindicet.

&star so@t, +a convenit intre mine Ei Allpiu' Altminteri, ceitalli filosofi eu crezut cumcd inleleptul lor l-a gisit; qi icii au recunoscut cf,-nplepnrlui lor ii este el de gdsit cu re& sa supremd gi cd asta face el sedul, dar, fiindcd, fie +ar rde ecli1xat, fie confr.rz, in timp ce4i peuece via1a, el urrneazf, ce-i oqr6 probabil gi vermimil. Asta +a condus chiar qi prin erea noastrd de ieri. Cdci; cum unul zicea c[, aflAnd l, omul devine fericit, Bltul, lnoi, c[, numai diligent nimeni dintre noi nu atd cAtugi de pulin la-ndoialH nimic nu-i e de prepus de cdtre noi nego;ului acestuia. )taceea, rogu-v6, ce fel de zi p6rem ooi e ne{ fi petrecut pe de ieri? Vou6, intr-aderdr, vi s-a-ng6duit ad v'o petrecefi cu ile voaste. Cf,ci gi tu, Tiyge{iu, te-ai dedulcit or poezia Veryiliu, gi Licenliu s-a odihnit, tnoopind versnri? de al cAror Jr a foot pAn[-ntr-atAt rAsctrrrlat, lncflq din cauza lui arn eocotit mi+, mai cu seamE, de onceput aoeas6 ouvAntare, prin csre, upiritul lui, filoeofia (acunt, int-adar6r, e timpul) s64i uzurpe 9i i revendice partea mai nrare, nu nunai decAt poetica, ci decAt re alt6 disciplin[.

ll. - An fortuna sapienti

necessaria.

- li ett", oclne, neceaard

in{eleptului anterca?

2. Sed quaeso vos, nonne miserti nostri estis,


priclie ita cubitum issemus, ut ad dilatanr quaestionem, prorsus ad nihil aliud surgeretur; quod tanta de re fami necessario peragenda exstiterunt, ut his penitus vix duas extremas diei horas in nosmetipsos respi
sapienti iam homini nihil optrs esse; ut autem saprenr plurimum necesariam esse fortrmam (IJb. f nehCIsf. I, n. l): nisi quid aliud videtur Alypio. Tirm ille: juris, inquit, fortnrnae tribuas, nondr-un bene novi. ad contemnendam fortunam, fortuna ipaa opus arbinaris, me quoque cornitem in hanc sententiam do Sin fortunae nihil aliud concedis, guam ee quae necessitati non possunq nisi ipsa volente, suppetere; ita sentio. Aut enim lioet eadem repugnante atque i nondu.rr sapienti, orpido tarrren sapientiae, ea Burnere
possemus? Quare [Col. 09S5J semper

fuit sententia

2. Dar nu vi +a ficut, rogu-v6, milE de noi, cum alaltflieri pus astfel in pat, incAt sd ne sorldm h che*iunea amAnatl ln absolut nimic alta, ci survenir5 atAtea treburi de-ale casei, de sus Ia caplt, incAq ocmpa;i aproape de tot cu ele, abia le doui ore ale zilei am putut reepira intru noi ingine? Dmptaceea, eentinla mea punr.rri a fost c.6 omului deia inlelept itri e nevoie de nimiq ca sA devin6, insd, ftnptept, ti este neoesari ilrarte soarta (Lih, l, fralrncl. c. 1, n. 1)61 : dacd nu ourrwa i se pure altfel lui Atrypiu. Atunci, el: ,Nu Etiu l,nc{ bine", zice, .cAt f,npt ii erribui so4ii. Cdci, dacd, spre diry,r4tdrca sorp, ai nevoie dn eoarta tns6i, md dau pe mine lnettnri p6rtaS Fe, in aceast6 fnntinfE. Dac6, inod, nu-i concezi so4ii nimic alta, decAt cele ce Ru-i pot 6 l-a-ndem6ni nmitilii mrpului, decAt nurnai qi nurnai yrrirrd ea ins6{i, nu sirnt aCa. Sou" alirninteri, ii este ing[duit incd loln;eleptului, doritomlui, totuEi, de-nlelepciune, ca, impotriva voin{ei ei, gi luptAnd ea innpotriv[, sE gi le ia pe cele ce le

130

S.

Aursli

i Conjrt

Amdcrni4vc

Liber

ey*ru@

Cortaofreis

1'31

vitae neceesaria confitemur; aut concedendurn est in onrni sapientis vita earn dornirrari, flmr et ipse iis quae corpori ncesseria sunt' non indigere non
neces vero negas. Non ab re e,st studioeo sepientiae, sapienti

neoeaane viepi; sau e de conces curuc6 ea domind in viala tnleleptului chiar, orm nici iruugi in{eleptul nu se poate nu duci lipsa de cele ce-i sunt necesalre corlpului."

3. Dicis ergo, inquanr, fortunam esse

3.

reptere, inquit. Itaque nunc edam atrs te qu&ero,

fortunam ad seipsanr contemnendam aliquid i aestirnes. Quod si arbitraris, dico sapientiae cupi magnoper-e indigere fortuna. Arbitror, inquam, siqui per illam erit talis, qualis eam possit contemnere'
absu-rdum est: nam sic etiam parvis nobis u-bera neces

sunt, quibus efficitur, ut sine his postea vivere, ac v


possimus. Sententias, ait, nostras si animi concePtio dissonat, r:oncordare mihi liquet: nisi forte disce

cuiquam videtur quod vel fortunae vel uberum, non


Nam trt sine navi, vel quolibet vehiculo, aut ontnino?

,rbera seu fortuna, sed alia res quaedam nos fi contemptores. Nihil magnum est, inquam, alio simili
n(

rn, sine ullis ad hanc

'Aegeum

, aut aliqua occultiore Pot marre nemo transmittiq quanrvis nihil aliud' pervenire proponaq quod orm ei evenerig illa omnia ' advectus est, paratus sit abiicere atque contemnere: quisquis ad sapientiae Portum, et quasi firmissimun quietissimum solum pervenire voluerit; quomam, ut

'

omittanr, si caeqre ac suldus fueriq non potest, quod pooi est in potestate forhrnae, neceessriam mihi videtur

quod concupivit, hahre fortunam' Quod cum obti qt amvis putetur indigere quitrusdam rebus ad c< valetudinem pertinentibus; illud temen constat, non opus esBe ut sapieru siq sed ut inter homines vivat' lmo ille, si caocus ac surdus siq et sapientiam adipi

diln;r<rtriv6". zice el, ,dacd ar

alt exemplu. Cdc| prccum f{r[ de corahie, vrei, Eau, intr-un crrv6nq sd nu m5, tern nici oricare alt vehicul de insuEi Dedsl, fird unele insu'umente aoorurodate la acest sau fdrfl weo anume putene ocult{ nimernea nu trece Marea deqi nu4i propune nimic alta decAt sd aiuagq ceea ce, cum p va fi-ntAmplat, este pregdtit si le anrnce sau sE le dispreluias<tr t()ote ecelea prin care a fost purtat: aga, oricine va fi voit sE Ia pornrl in;elepciunii gi la o,asiatot"un l qi atotlinigtitul fiindc6, docd va fi fost, ca si le omit pe celelalte, orb sau ; nu poate, ceea Ce a fost ptls in potestatea tr)4u, nil se Pare si aib[ soarta la ceea ce gi-a dorit. Ceea ce, decum va fi irrut, deqi se crede cumcd duce lipsa unor anumite lucruri, de sfindtatea corpului, rezultd mical faptul ci nu are nevore da ur:estea ca sd fie-n1elept, ci tn s6 tr[iascE inre oameni." ,Ba,
nsd md folosesa de

iunii, inleleptului, ins6, negi.' ,Nu-i contra sutriectului", ,a o repeta pe una giaceeagi. Dreptaceea, acum chiar, caut trflu de la tine insqi dacd consideri c-aiuti cu ceva soarta intru irea ei tnsnqi. Ceea ce, daci socoli, zic cumcE doritoml nlelepciune duce din adAncul sufletului lipsd de soart6." \rttn. zic,,dat fiind cd prin ea va fr aqa, incAt s<r poatd disprelui ea. $i nici nu-i absurd: cici chiar'aqa ne este noue, copiilor, rrsar[ 141a, prin care se face c5, dup6 acee&) putem tr6i qi si vut lqr a de ea, in vigoare." ,,Mi-e limpede", zice,,ci, dacE ll! fdrd u! ncoplia spiritului nu-i in dezacord, cd sentinfele noastre rrdd: decdt, poate, dacd nu i se pare cuiva de discemut currcd tnsigi 1A1a nici soarta, ci alte lucruri &nume ne fac pe noi itorii, fie ai 1fuei, fie ai so4ii." ,Nu-i nimic ortraordinar",

Ju

zici, aqadar"

"

zic. ,cA soarta-i este necesarE studiosului

ipsam vitam propter quam sapientia quaeritur, sententia, iure conternnet. 4. Tamen, inquam, cum ipsa vrta nostra, qua vivimus, sit in potestate fortunae; nec nisi vivens quit sapiens fieri possit: nonne fatendum est opus esse

fi orb sau surd, 9i dobf,ndirea fn1rllepciunii, gi insEqi via1a, din ca:uza cireia e cEutati fr1ok:pciunea, le va dispreiui pe drept."

4 ,Totuqi", zic, ,curtrt insaqi viala noastr6, prin care trdim llh'i, ,rste in potestatea so4ii, qi cr.un nimeni nu Poate deveni inlelept
dnlllt nurnai triind: nu trebuie, oare, recunoscut c6-i nevoie de

t32

S.

Awelii

; Contu Asdcrnim

Liber

Conhv awdsnicilar

Cortca a

Ev.lit-

L33

inquit, non niei viventibus sit necessaria, renrotague nulla sit indigentia sapientiae, nihil in propaganda pertimesco forhrnam. Etenim quia vivo, propterea sapientiam, [Col. 0gSS] nnn quod sapientiam desi volo vitam. Unde fortuna si mihi abstulerit vitam, causam quaerendae sapientiae. Nihil igitur habeo,
censes sapientiae studiosum posse a fortunao n sapientiarn perveniat, impediri, etiamsi ei non a vitam? Non artritror, inquit.
fiam sapiens, aut favorem optem fornmae, aut im@ formiderrr, nisi alia fortasse protuleris. 'Ium ego: Non i

favore, guo ad eapientiam prvehamtrr? Sed ornr

doresc inlelepciunea, voiesc viap. De unde, dacc soarta imi va luot mie via1a, imi va lua cauza cdutdrii inlelepciunii' Nu am,

la-nlelepciune?' ,Dar, cum iunea,', zice, ,nu le este necesari dec6t numai trtritorilor, rpartatA fiind via1a, nu-i nici un fel de lipsfi de-nlelepciune, md tem cu nimic de eoartd intru propagarea vielii' Intr-un fiindcd triiesc, de aceea voiesc inlelepciunea, nu' pentru r ei, prin csre

si fim purtali

in urmare, nimic, ca sd devin infelept, nici de ce sd doresc so4ii, nici sd md tem de impedimente, doar dacd nu vei poete, altele la ivealf,'" Atunci, eu: ,Nu $ndeEti, prin urmare, gtudiosul inlelepciunii poate fi impiedicat de soartd si aiung6 ln{elepciune, chier dacd i se ia lui via;a?". ,Ntt socot', zicn' el'

1ll. - Dffintnt sapiens et studiosus. Sapientem nonnihil


quia saltem scit sapientiam.

- Se deosebesc inleleptul Si studiosulfindcd gtie cel pu{in infelcpciltnea.

Inpeleptul gtie ceua,

inter sapientem et philosophum distare videa


Sapientem a studioso, ait, nutrla re differre arbitror; quod quanrm rerum in sapiente quidam habitus i earum est in studioso sola flagrantia. Quae sunt istae res, inquarn? Nam mihi nihil aliud videtur i niei quod alter scit sapientiam, alter scire deside scientianr, inquit, rnodesto fine determinas, ipsam planius olocutus es. Quoquo modo, inquam, determinem, illud omnibus placuit, scientiam rerunr esae non posse. In hoc mihi, inquit ille, visa obiiciendo pr:aeacriptio, ne inconsiderata consonsione

5. Volo, inquam, mihi paululum aperias, quid

oratio. Plane, inquarn, nihi nihil ubi equitare por reliquisti. Nam nisi fallor, quod iamdudum moli ipsum finem pervenimus. Si enim, ut subtiliter dixisti, nihil inter sapientiae studiosum et sapi interest, nisi quod iste anrat, ille autem habet sapi disciplinam; unde etiam nomen ipsum, id est, quemdam exprinrere non cunctatus es; nemo leakre disciplinam potesr in animo, q* .rilril didicit; autm didicit, qui nihil novit; et noe.se falsum nemo

facile in principatie illius guaestionie campis hra egui

5. ,Voiesc", zic, ,s6-mi ardfi pufintel ce deosebire F se pare ci existA intre inplept qi filosof." ,lnleleptul de studios", zice, cred cE dileri prin nici un luc',ru; decAt doar cE amrme habitusul lucruri este inliunEu, intrrr inlelept, inuu studios este nrmrai arzdtoare a aceloragi." ,f,a urma urmei, care sunt', zic, lucruri? Cici mie mi se pare cumcd nu se deosebesc cu ic alta decAt numai ci unul gtie iqelepciunea, celdlalt doregte gtie62." ,Daci gtiin1a", zice, ,o determini cu un fine modest, :rul irrsugi l-ai exprimat mai de-a drepnrl." ,i[n orice chip", zic, trl uEull r-4 s fr[rro o determin pe eq lea pldcut tuturor faptul cd ftiin{a nu poate asta", zice el, ,mi s-a p6rut mie de false.' .tt uuru lucrurilor rarou. a luLlurrfur ,rrr r-_ -trapus prescriplia, ca nu cumval prln necugetata mea ,"r,rirt raliuunea ta sA cdldreascEr ugor in cAmpii acelei ", iuni principale.' ,A-bsolut", zig ,nimic nu mi-ai l6sat, unde
cilEri. Chc| dncd nu mE+4e1, am aiuns la 6nele insugi, ceea subtil qi 6E pun demultigor la cale. Dac6, intr-un cuvAnt, precrum nu-i nici o deosebire intre studiosul inlelepciunii adevErat zis-ai, ;l trrlelept, dec0t numai ci unul iubeqte, celf,laltul, lnsd, are ilin'iplina inplepciunii, de unde n-ai pregetat sd exprimi numele lnrtrgi, un anlrme habitus, adic6; nimeni, ins[, care n-a-nv61at hittric, nu pate avea disciplina intm spiriq nimic, insd, n-a-nv61at l$l r:tr nu gtie nimic, gi nirnenea nu poate sd qhe fals: gtie adevdrr.l,
tA p-rt

134

S. Aurelii

i Confin

Aq.dcmins

Liber

l@r
i

carteootreia

135

novrt rgrtur saprens veritatern, quem discipli sapientiae habere in animo, id est habitum jam
confessus es. Nescio, inguit, cujus impudentiae si
esse

habitum inquisitionie divinar-um humanarumque in sapiente conlessunr me negare voluero. Sed tibi videatur inventorum probabilium habitus non non video. Concedis mihi, inquanl falsa neminem sci Facile id quidem, inquit. Dic iam si potes, inqu sapientem nescire sapientiam. Quid enim, ait, hoc lin

universa concludis, ut videri sibi non

pos comprehendisse se sapientiam? Da, inquam, dexterai Nam si meministi, hoc est quod lreri me dixi

in rpirit, disciplina inlelepciunii, habitusul, care-va-s6-zic6'" ptiu;', zice el, ,de c6td nenrqinare aq fi, dac6 voi fi voit sd neg t* zis cd este intru inlelept habitusul inchiziliunii .6 "r,divine gi umane. Dar nu vid in ce chip ;i se pare fle cd urilor urldrr ,vvrrwlr if,c I.ltil-rltulw este habihrsul aflfii probabilelor'" ,Concezi-mi mie', zic, ,cE Pruu@Evrvr' nea nu gtie false?" ,[J$o., desigur", zitre, ,.,asta'-" ",2i" act;.nt, popi", zic, ,cE inteleptul nu qtie inlelepciunea!" ,,De ce'", zice, fiiri tu. incaltea, pe toate in aceast[ limitd, ca qi cum nu i putea pdrea lui cumc6 el a-nleles inlelepciunea?' ,D6-mi", ,.i."*pt"r crici, daci-1i aminteqti, asta-i ceea ce am zis, ieri,
cu supra de mdsur6, conclus de c5tre tine. Cum ziceam. a. cd intre mine Ei academici asta-i deosebirea, anume cd probabil li s-a pirr.t cE adevflrul nu Poate fi deplin inleles, mi se pare, totuqi, cd , i""a, aoigrr, negdeit inci de cdtre mine, 'fi gasiide cdtre inlelept: acum, cum tu-erai presat de ,areJ mea, dac6 inlelephrl gtie el sau nu inlelepciunea, ai zis lui i se pare c-o gtie." ,$i-apoi'", zir-e el, ,ce-i dupacrea?" ,Fiindcd, lui i se pare', zic eu, ,cd gtie tnlelepciunea, nu nlmlc I se lui c.6 poate gti inlelepn-rl. Sau, dacd intrelepciunea-i nimic, so afirmi." 6. ,Credeamn, zice,,ci i-am dat de urmE gi de capdt; dar, rulatd ce m-ai ficut s5 batem palma, vdd cumcd noi suntem : _ l_- :__: nu fireqte c5, in ziua de ieri' --Srfi qi pe departe care-ncoro: nicio-altd chestirrn. hot[rdti intre noi, decAt doar faptul nfirmAnd tu cuncA in{elepnrl poate parveni la comprehensiunea ului, eu negarn: acurrq ins[, eu nu de pdrere cE 1i-anr (x)noes fle, decdt ci inleleptului poate s[ i se pard ci e[ a urmat iunea lucrurilor probabile, pe care inlelepciune, totuqi, ]xx)t cA eu am constituit-o, ffu6 dubiul niciunuia dintre noi, intla
sd fac eu, c@a cE mE bucrrr cd nu-i onnclus de rnine, ci mi se

ar, infeleptul, despre care tu insuli ai mirnrrisit deja cumc6

quod nunc non a me conclusum, sed a te ultro mi oblatum esse gaudeo. Nam cum inter me et Academiq hoc interesse dixissem, quod illis probabile visum \/erltatem non posse comprelrendi; mihi autem nondt quidem a me inventam, inveniri tamen posse a sapi videatur: nunc tu flrm mea interrogatione urgereris, sapiens nesciat sapientiam, Videtur sibi scire, dixi Quid tum postea, inquit? Quia si videtur sibi, inquar scire sapientiam, non ei videtur nihil scire po sapientem. Aut si sapientia nihil est, volo affirmes.
6. Crederem vere, inquit, ad calcem nos finem I 0!)S7] que venisse; sed repente cum dexteras i disjunctissimos nos esse et in longum progressos vi videlicet quod hesterno die a nobis nulla alia quae

constituta videbatur, nisi quod

sapientem

comprehensionem veri pervenire posse, affirmante te, negaveram: nunc vero nihil me opinor concessisse ti

quam videri posse sapienti probabilium rerum


consecutum esse sapientiam: quam tamen sapientiam

investigatione divinarum humanarumque rerum

ri

r4

constituisse nulli nostrum arbitror dubium. Non, i ideo quia involvis, evolveris: videris enim iam urihi exercenr nri canrsa disputare. Et qura bene noeti istos

vix adhuc posse discernere quae acute ac subtili


disseruntur, tanquam judicum abuteris ignorantia. ut

136

S. Aundii

Cont:

A&mil,w

Lifur
Ito, cum intrebam dacfl in]elepail

eaftsoteia

137

quantrmilibet loqui nullo liceat reclarnante. Nam paulo I ii*i"ti, q,ru".*rem utrum sciret sapiens sapienti

"urr. ecire sibi videri. Cui ergo videtur sapientem,

.rri*

sapientiarn, n-on utique. vi9".I, di non Potest, nisi guisquam dicere a'

q+ TIitlY:I":

etiem mihi, videatuq nam rnihi videtur sapientem non scire, et tibi, opinor, *i plt""t, videri sapienti sapi scire sapientiam. Tum ille, Non magis me ingeruum t velle quarn te, atbitror; et id miror, non enim- tibi hanc rem exercitatione oPus est. Nam mihi adhuc ceeco videtur intereoee inter videri sibi scire, et sci

"o,rt.t nihil esee sapientiarn. E qto fit, ut iam hoc tibi,

pJ ao"or- ?i f* T"i *,"" ryt totodatd st *i*; c6ci nde ttiroi" qti" lnletePnrl, q T;;;;
trle)eptul

pe trrplepciunee' ai zis cE gtie. Cui, aqadar, i ae pare cE inleloptul gtie i-r* ft.. cE I :- - -^^r^^ * 6-+^l*r'l gie -inrir -' .ttlo nimic' i.rfri"* "" i * pare' binenleleo, c{ tntolepilut nu"negtine ar altminteri, .,r-..tup" cearttr' decAt doar dacd luni sd zicA crrrncd inlelepciunea e ninric' Din care ee face

inter eapientiam quae in investigatione posita er veritatem: quae a nobis cum alterutra dicantur,

quemadmodum quadrent non invenio. Tum ego, cum ad p.atdiot, vocaremur; Non, inqmrrq mihi quod tar r"rritrri" displicet aut enim ambo nescinrue quid et dortlila est opora n tarrr turPes sinilre; aut urrus quod item rclinquerc atque nqrliSune non rninus sed pomeridianis hori crrru vidordur ianr nos misouisti. Hic cLtm arrieiescnt, diecessimus'

C[ci mie, orb, poate, tnc6' mi re pare cflj o deosebire irme care-i I .* pdt"u siegi cumce qtie gi a g'ti; 9i lntre lnlelepciune' care' crun 1rnl ryti:" de.c6te noi ue-n'i.rr"rtig".., qi adev6r: eu' cum roe, rru in" i, oe chiP sd cadresc{udeirre'' Anrnci, la prAnz: ,Nu-mi diaplece mie', zic' 'cd deia .hernali ircsti tntrlatdt de-altminteri, ori amAndoi nu qtim ce sau Im, gi trebuie aE ne d[m ailinp s[ mr fiDx- atAt de urAli; noi, ceea ce, iar6Ei, a trec cnr noederea aau a negliia li;" i mai pulin urAt: dar, in orele dup-amiezii, ne vom n,."***t i*e la rAndu'ne, cdci, crrrn rnie mi se pfirea ci noi qi i. mei ilam dat de csp6t, Dli 1i-ai aurc*ecat chiar punrnii." r:um rAserd, am Plecat.
r.

.t *, rnai nnrlt decat une talennlr; ir *""" "r cdci tu"**i nanoie de nici un fel de exeraofle ln acest n'ai m[ mir6,
i.rJi

"" i se parenleleptului

cA gue

DlsPurrrlo

SBCUNDA

IDtsPur,t A Doua

W. - r?uncus qud sopien$ non est qui nihil scil' ?. Et cum redieeemus, invenimus Lycentium" nunquam sitienti Helicon subvenisset, excogi vereihus inhiantem. Nam de medio pene prandio, q nostri prandii idem initiruu qrri f*i" fuit, clam surre: nihi\ue hitierat. Cui ego, Opto quidem, inquam, ti
ll

;iJ;t

nui inyelept cel ce nu ptic nimb' 7. $i, cum neorn re-ntors' il g[""] pe Licenliu, ori, lsetat, i-l."'"ll *"$rl{ 8d nlecorfBscd g,r.. lersuri,,"" miiocul pr0nzului' -T "f"*tl, la

Iam1i

cl

ooncrrpisti, complectaris uliq.rtl eloctet ista perfectio; aed quod vi

te tontuff exsritiese? ut niei fasnidio evadere ab hoc ar non-posgis; quofl evenire PoBt Psrfectionem facile

Deinde cum sisi beire canonts, n'alim auribus r

se ilr.pi-.""p..t.1 gi sfArgitul prAnzului nostru fu csm acelegi' iltli,*f pe-fur4 gi nu b6u nimic' Cdruia $ ric, ,sf-mhrillipezi csndva, pe cAt piu d m[ delecteaz6 Pe mine foarte ilrl r:,rmcf ttr teai aprins lntr-atAta, incAt rrai putea y[rya deacest uEoq llnor decAt nunrai prin dezgust, care ee-aratA,-ndeohgte' cum eqti binec6ntAtcr, rnaivoieac sd le [i,1,n p".fuqiune. Apoi

Heliconul. lncaltea, de pe

138

S. Aurclii

Confri Ademims

LiM

Aueliu

bnnaarudanicilor

hm&abuia

139

inculcee tuos yertuq, quam ut in illis graecis tragoediis,

aviculanrm quas in caveis inclusas videmus, verba non intelligis cantes. Adrnoneo tamen ut pergas potLu
voles, et

""holt* de te Hortensius et philosophia

tJ

rdeas nostrarn' si tarnen uliq*d


meretur' cul
one libasi,

ad magna: reruftl soientiam. Sed dum ad i vere fmctuosarum dieciplinanrm, quitrus excolurrtur aniuri, circum revo' vos cupio; metuo ne vobis labyrinttrus fiat, et Prope poenitet ab illo te irnpetu repressisse. Eruburt disceesitque ut bihrfi. Nemr et multum sitiebat, et o< dabatur evitandi me, plura fortaase atque as dicturum. B. Et cum rediisset, interrtis oilrnibus, sic cnepi; Alypi, ut inter nos de re iam, ut mihi vi est, rnanifestissima non conveniat? Non mimnr est, int quod tibi in promptu esse asseris, mihi obscurum pleraque manilesta, possint aliis manifestior' "iq"ia*,, item ohecrua quaedam, nonnullis obsqrriora esse' I et troc tihi vere manifestum est, mihi crede, esee epremquam c'tri et hoc manilesttrm tuum manifestius si item alium crri meum obscumm obscr-rrius sit. Sed ne perpugnacem diutius putee, obsectaverim ut
vehementius

primitias iarn

[Col. quam

lci urechilor noastre versurile tale, decat, dup[ obiceiul .J"to", p care le vedem inchiee-n colilii, f "a^p vory P: f"*if"gt ln acele tagedii grecegti' Te sffltuieao' totugi' sd " "" sd-1i bei btrrtora qi t=A te-ntotci la gcoala no-sstrs' docfl duci i n, i"*qi, ceva de ta tine Harteneiut gi filosofia' cui i-ai ,inat dela atotdulcea pArg6 cu acel discurs. a-l nostm' .ca4e .p.i"",'mai vehemut t a.cat aceastf poeticE, spre gtiinla
ilo'r gi cu adevdrat fructuoaselor lucnrri' Dar, in timp ce

d:T":

acestor discipline, prin care se cultiv6 uf .".t "* tem se nu v6 devinE voud Lsbirint, 9i mi+ aproaPe iritele. m6 qi *a dtrs sE ine cE te-am oprit de la acel fuupuls'" EI +a-nropit de-a md r. Era, incaltea, 9i prea inwtat, qi i ee gi da ocazia rnai multe' pe mine, core avoaru de g$nd aE epurL poate, 9i

in cercul

nrar aBpre.

B. $i, decum s-&-ntonq aten$ fiind clr i aga, Alypiu, ci nu ne rnsr mi se Pare mie, ,, j**.

topi

arru

lnceput

aqa:

despre un

tncaltean dac6 9i 6sta iarugi, t nele obscure, mai obscure, altul, ;;"'$. crr adev5rat invederaq -exist[ credenra, un neqtineiorEei gi, - t -r- a: eate mai i--,J-rot. ^-+^ -^: invederat oi iar69i' , gi it red"r"t rl fista al tfru ii obscurul meu ii este rnai obscur' Dar, ca si nu md xnF

,i""e * n oitu c[ a qi foarte multe invederate le pot fi urerora, d,h"-d-"t"*:' -t*o'q'

: F3 l,a vedere,-mie imi este obecrrr; dat

dtT":

"frria

"r"Ufeg.,rnet quasi seposita paululum respondendi diltgentcr, Si e-nim bene rue atgue te novi, facile data opera ci quod dioo, m alter alteri cito pruradebit. Dixistine u an fortasse oheurdueram, videri eapienti se sapientiam? Amrdt. OmittarnuE, inquam' paululum is opiort-". Tl, ip*" sflpie$s es, an non? Nihil, inquiq mi Volo tanoerl inquanq rwpondeas mihi quid ipse de sapiente Acadomico; utnrmnam tibi videatur sapientiam? [Jtrum sihi, inguit, ecire videatur an rmrunne an divera.un putss? Metuo enim ne haec crriquam nostrum sulfugiurn praebeat.

nranifestilrs disseras. Attende, inquam, q

griia de-a r6spunde ldsat6 pu1intl deoparte' Dac-E, bine, d6ndu-ne putrin o*enlalat .La""ui, mE c,nosc ait. tn ".-*o unul lt va preuada re@e ry zic, rEi i-"" fe*"ti ufor ceea aurd UffAorf. Zirai-tu, oare, h urna utmei, eau pootearn fo* eu pare c'[ el 4ienplepciwrg?" A dat din *P "6 i i se il, "Si-f ornitem", zig ,po-'acest inlelept' Tu lruuli eEi inplept' ,Nimic" zice, ,mai pugn'" ,Vrearr, totugi", zic, ,s6-mi ilu

IBE Ei cu

ifrpluri

""1'

ziceo ,i se Porc lui cd Etie' our., "a rura [e socop, sau ceva dileritT CEci mf tem ca nu o'rnva ;nu Etie, !,rilil *"fuzie sE-i ofere refugiu unuia dintre noi'"

"" gai"

eptul academic; pare-1i-oe'

140

S. Aurelii

i Contru Amdrznltir,w

Litur

Aurcliu Aue,tstia

&not

a,adsnicilar

Cartca o

fieia

141

9. Hoc est, inquarn, Tirscum illud jurgium quod


solet, crrm quaestioni intentatae non eiur solutio, sed altr

obiectio videtur mederi. Quod etiam pota noster aliquantuur Licentii aurihus dedarn) decenter in carmine hw nrdioarnun et plane pastoricium esse j crrm alter alteruur ubi coeli spatiurn non quam trcs ulnas pateat: ille autern,

9. ,Asta-i", zic, ,ceea ce, -ndeobgte, se numeQte binecruroscrrta toecan6, cAnd chestiunii propuse nu pare a-i fi de leac ia ei, ci obieclia alteia. Ceea ce, de-altrninteri, poenrl nostru

sd mfr dedau pufintel urechilor lui Licenliu) in poezia sa olicd a judecat deeent cumc6 eete de-a drepnrl fArenesc qi cum unul il intreabd pe celAlalt, unde spaliul cerului se-ntinde mai mult de tei m1i: el, irn6, Spune-mi in care tdrdmuri, cu-rucriseole regilor nume, Nascu*e furil,

Dic quibus in terris inxripti nomina rcgum


Nascantur Jlores.

firg.,

EclogaS, w. 105, 106.)

Uiirg,E l"S.3 w.

1061O7)61

Quod guaeso, Alypi, ne in villa nobis licere cer"te vel istae balneolae aliquam decoris gymnasiq

responde. Videturne tibi sapiens Academicorum eqpientiam? Ne verba verbis referendo, inguit, in earturrlT videtur videri sibi scire. Videnrr ergo, inquarn, nescireT Non enim ego quaero quid tibi videatur vi sapienti, eed umrm tibi videatur sapiens scire sapier Potes, ut opinor,;hic arrt aiere, aut negare. O utinarn, i aut ita rnihi facile exet ut tihi, aut ita tibi difficile ut nec tanr molesftrs eeses, nec in his quidquen sperares. cum me interrogares, quid rrrihi de Acadernico videqtur; respondi, r,ideri [CoL O0SS] nrihi quod vi sibi scire sapientiarn, ne aut temere me scire aut illum non minus temere scire dicerem. Pro n inquam, trenefieio mihi obemro conoedae primo, ut quod ego, non ad id quod tu te interrogas digneris. Deinde ut Epm rle&m, qusm tifli non curaq quam tuam eEse certo scio, nunc paululum Certe ei rne ieta interrogatione decepero, cito tra tuam pertern, controversiamque finiemus. pulsa neocio gua aollicitudine, qua te tangi vidm, dili animadvert&s? quo facile intelligas quid mihi reeponderi velim. Dixisti enim ideo te non aut ai nel5ate, quod utique faciendum est ad id guod ternere te sdire tlhas qud nescis: quasi vero ego

faciant recordationem: ad id, si placet, quod

r,

Ceea ce, rogu-te, Alypiu, sd nu c.rezi cd ni se cade noud in : neindoios, fie qi in aceste bfligoare, pot aminti ceva din msefea gimnaziilor; la ceea ce te rog rdspunde, de-gi place. eleptul academicilor pare-1i-se fie, oare, curncd gtie iunea?' ,SE nu batem', zice, ,cAmpii, intorcAnd orvintele n <:trvinte, Ee pare cd i se pare cd gde." ,Tre, prin urrnare", zic, rc parc cd nu gtie? Nu caut eu, incalteq sfr allu ce F Ee pare 1ie I se pare inleleptului, ci dacd ;ie 1i se pare cd inplepnrl qtie tlepciunea. Pogi, precrrm cred, aci, fie sd afirmi, fie sE negi." , zioe, ,numai de rni.er fi mie atAta de facil preflrm 1ie, sau 1ie, de dificil, prec'um mie, n-ai mai fi atdt de sAc6itor qi nici n-ai ooLdLul tt_u ?r r[ut nimic lntr-acestea. Incaltea, cum m6-ntrebi ce nri se pare despre-nleleptul academic, arrrL rdspuns c6 mie mi se pare fi i se pare siegi cd gtie-nlelepciunea, sd nu afirm temerar, i r.rl eu gtir, gi nici sd nu zic, nu rnai pulin temerar, cd el qtie." o rrrar binefacere", zic, ,rogu<ni-te sd concezi, mai intAi, sd i@ rfr rdepurzi la eea enteb el+ nu la ceea cc te-nhebi pe tine lnauli. Apoi, ed lagi pulintel deoparte speran{a mea, on gtiu sigur, nuli este 1ie nrni pupn in grii6 dec6t a ta. Desigur, I mE voi fi+gelat crr aeastA-nrebare, re@e voi trece de partea qi vom sfArgi controversa. In fine, ca, alungAnd nu gtiu ce line, prin care te vEd atins, sd iei mai diligent aminte i ce mi-ag wea eu sE mi se rdspundd de crite tine. Ai zis, interi, cd de aceea tu nici nu afrrmi, nici nu negi, ceea ce, ileso e de fdqrt la ceeo ce t+ntreb, s[ nu zici temerar cumc{ plii ceea ce nu qtii: ca gi anm, ht-adev6r, eu ag fi inuebat ceea

142

S. Aurclii

i Confra

Amdilnina

Lifur

hnbaannsnicilnr
gii 9i nu ceea oeli
se Pare. $

&ft&owb

143

quaesierim, et non quid tibi videatur' ltaque nunc pl*rri.t (si tamen planius dici potest) interrogo: Vidr tibi s"i.e sapientiam sapiens, an non videnrr? Si im inquit, sapiens qualem tatio prodit' .queat; potest videri'scire sapientiam' Ratio igitur, inquam' talem prodit esse sapienterr\ qul sapientiTn.ng.n. ignoret: et isthrr". Non enim aliter decebat videri tibi'
10. Quaero ergo iam, utrum possit sapiena lnv( Si enim potest, potest etiam scire sapientianr, omni

poate sprme? totugi, nrai dea

oore, c[ Eie inlelepcir.rnea, aau nu 1i ee pare?" ,Dacfr FBte fi 1", zice, ,inleleptul pe carel oonep raliuneq mie rni Ee poate

cd gtie lnlelepciunea." ,Raliune'a', zi,q.,ili onoepe, prin un astfel de-n1elept, care nu rgnorfl lnlelepciunea: qi p asm. lnr-adevdr, niqi nu se c[dea sfr F 8e par[ aldel.

10. Te

mai intreb, agadar, daci poate fi gflsit ir4elepnrl' Cdci,

quaestio inter nos dissoluta est' Si .autem non F ii"i", 1** non quaeretur utrum sapiens^aliquid t sed utium sapiens quisquam esse possit' Quo const: jam recedendum erit ab Academicis, et tecum q.ra.stio quantum valemus, diligenter cautt ,r.rsarda. Nam illis placuit, vel potiue visum est, et posse hominem sapientem, et tamen in homi scientiam cadere non posse. Quare illi sapientem scire affirmarunt. Tibi autem viderur scire saptenti quod non est utique nihil scire' Simul enim pla inter nos, quod etiam inter omnes vetere6, lnt ttnde ipsos Acaie*i*r, scire fa.l'qa neminem posse: esse sapientiam' ilm restat, ut aut contendas nihil talem sapientem eb Academicis describi, gualem r non habet, fatearis'
Y.

poate, Ircate Eti, totodatE, inplepciuneo gi-ntreagf drediuf,rca rc noi a foet limpezitA. Dac[ zici, tns5, qrmcd nu lx]ate! nu se cautfr dacd mfaryl gie cenru, ci dac{ gqre 6 ciruva futr{pt'

tine, po c&,t'mrrilen tlomici, 9i va trehui dezbdaltt prwaug aoffi Altuimri, lor lea Iare, ditigeut 9i -nrai degrabd, li ra pdn+ Al cfi rc glate ca onlul e{ eau, om. gi c6, totuEi, nu rc pffito cs

odat$ etahilit, va trehui aA ne'ndep6rt$m deia de

ei au afirmat cumc6 lnfele Ti", se pare cd el gtie ln{elepciunea' ceea ce, vezi-hine, , 1i r""*r,6 cE nu gtie nimic. TotodatA, pl[cutu-no-a intre rloi,

i, niruenea nu posro sd $ie fakoa: de unde asta mai rEmAng rd euslii sus gi tare cil ste nimic tngdepciunea, fre ad recunoEti orte descris de cdtre academici un astfel de furlelept pe care nu-l are.

Iteq

c4 p6nil ginrre tog oei din vechime 9i intre academicii

Academicorum inarrc suffugium pmecludilun 11. Et his omiseis consentias ut quaeramus' posait homini talis provenire sapientia, qualem ratio. Non enim aliam debemue, aut possumus

- brwhide dbwir* ,lanul ,ufugiu ol amdenicilar.


omit6ndrrle pe atmma, s[ consiipti sfr c#ut6m BE afldm poate sd-i p"T".tfr g*$"i lndryriung d3.felul de- care-o Intr.adenrdr, nu tiehuie, fr rl1ci nu Putem-s'o ope ""1irn"..pe alta, fufdcpcitute." ,Chi&r dacfi aE @ncede', im, pe drepq ,ceea ce vAd c5-1i doregti din adflncul eufletului, cumcA Dciunea eate 6iutA de c6lrenfelepg 9i, tntre noi, descoperit nrintea csva? oe lfittheurl Poatc En perceapd, nu-mi oorr{, totugi
11. Si,

vocare sapientiam. Etsi concedam, inquit, qr *.grropt.L niti video, sciri a sapiente oapienti atiquid inter nos deprehensum quod s.apiens p.r.ip"r"; tamen - nequaquam, mihi -o' i".d*-icorum labefactata omnis intentio' P enim defensionis eis locum non minimum reserva nec illam assensionis suspensionem esse cum hoc ipso causae suae d:esse non possrntt

nimic, ruinatd lntreag[ intenfia academicilor. Observ' interi, c[-i eatp rcztrvat un loc, nu minim, apfufii lor, cS rnlebra suspensiune a asensiunii nu-i tAiatd, crrrn, prin iruqi nu pot sA lipseascl ei rl prin care-i soccp dimpreturd it "-Sr,

1,44

8. Awelii

Conllro

A@fumiw

Liher

Att$uslira

hnAo odq,,;,ilnr

Aorfmofiuia

145

convictos putsr. Dicent enim usqueadeo comprehendi, nullique rei aesensionem praebe ut etiam hoc de nihil percipiendo, quod tota sibi vita usque ad te probabiliter persuaserent, nunc conclueione sibi extortum sit: ut Eive tunc, sive
huius argumenti vie tarditete ingenii mei, sive suo [Col. O04Ol robore invicta sit, eos loco non possit, cum audacter affirmare adhuc nunc quidern ulli rei consentiendum eese. Forte aliquando contra hor: quoque nonnihil vel a se quopiam reperiri posse, quod acute probabili dicatur: suamque imaginem et quasi spec quoddam in Proteo illo animadverti oportere,'{

ilomgi. Zce.vor, in*adevdr, ci pdn[ntr-atf,ta nt+i nimic pe orpriru sr nrfurea E n*i e de dat niciurrui lucru asermilurea,
pAnA gi

faprl dea nu per@pe

nimic, pe care, p6nn

tine,

troditur eo solere capi quo minime

cape investigatoreoque eiua nunquarn eumdem te niai indice alicuiuemodi numine. Quod si adsi illam nobis veritatem quae tantum curae dernonstrare dignetur, ego quoque vel ipsis in guod minime reor, illos superatos esse confi

lor via16 l-au perauadot ca probabil, aorrn, prin onduzie, le este lonrEi muds prin lrrydftorie: dat fiind c6, fie i, fie, acrrm, fo4a acestui argument, fie prin incetineala i meu, fie, cu-adovfuat, prin robuetefea rao a r6mas il@ rn.l se pffite sf, fio ei rnigcati din loc, qrm inctrs ln *ar nfirnr+audaoe crrn@ hino'ngilea, nici aqrm nu oebuie a{ i re inrtfr nicirmui lucru. Poate, fncakea, c6ndya poate fi gdsit de ci, eau de c[te alteftrtnm, in orntra ase*ris chiar, oam, e ed rird acut gi probabil Ei cf imagfusa sa gi cvasiarurme oglinda ae dne sd fie hrati in eeam,6 intrr atotcunenrhrl Prottlr, canle se cd-i, indmbgte, prins prin ceea ce nu poatu fr prins, gi cd ii hri nu Lau frurt niciodatd decCIt rrumai prin vu,ermd' p'uteri divine6, care, dear fi de fap" gi+r binevoi nomrdereze nouA sd od6dr, &Sil de cane ne eae stfirq de mare an &iar, fie gi @oarina wirrlpi lor, ceea ce rru ered c&tuSi de voi reqmoase qrnd ei u'urt invuqi.
12. hine', ziq ,*anrdorit ahqihrt nimie rnai mult. Cgeiq "Ei i, rogu-vd, cArc gi c0t de nrari hlrnili prolreniul:mklrr. Primut o[ acadenicii zic deia qlmcil ei sunt asdel corrviryi, lnc&t nu le

scire sapientiam. Sed tamen ab assensrone temperandum monent. Videri enim sibi tantum di scire autem nullo mlodo: quasi ego me scire Mihi quoque videri istud dico: sum errim stultue, ut ipsi, si nesciunt sapientiam, Approbare autem nos atiquid puto, id est, veritatem. De quo eos conaulo ngent, id est, utrum eis placeat veritati assenti

12. Eeno habet, inguam; pronsus nihil optavi. Nam rtidete, qu&eso, bona mihi quot et provenerint. Prinum est, quod Academici ia corlicti esse dicuntur, ut nihil eis restet ad defensi nisi quod fieri non potest. Quis enim hoc aut in ullo modo, aut credere valeat, eum qui victus sit, eo quo victtrc ettr victoreor Be esre gloriari? Deinde si iarn remaoet cum his conflictionis, non ex eo est dicunt, nihil eciri posse, sed ex eo quod nulli eees oontendunt. Nunc itaque "**rl6issdarm Eumus, F{amr'ut mihi, ita etiam illis videtur, sapi

ceea ce nu ae C6ci cine poate fi-n stare, fie sd-nleleagfi-ntr+rn anume) fie ed creadd faptul c{ acelq care B foet invins, se prin insugi fapnrl prin care a foet tnvins, curncd el este Apoi, dacfr rnai rdmAne ceva din lnmutrarea crr ei, din hptul cf, ei zic c6 nimic nu rrnte fr giuq ei din faptul cE sus gi tare cd nu trebuie sd i re asimtil niciunui lucru. $r, oqlm anntm flltp5coli. CEci pleanm mie, aga lntocmai Ii se gi lor cfr fu4eleptrl Etie @epciunea. Totuqi, ei il efdtuiesc a tonrpera de la asensiurc. Zic ei c6 lor [i se pare nunrai in nici chip, ins{ cil gtiu: ca gi ouu eu oe zim cE gur. $i eu chinr zic mi re pare astq $rnt, tnmltra, prosg preom E .i ir,Sl+t, ei nu Etiu lnlelepciunea. Eu socot, lns[, cd noi uebuie ed crra" adic{ adevfrnrl. f)eepre cerei consult pe ei dacd sau nu, afic6, daci le plar:e lor ctrnc[ nu febuie ed i ae [rng[
r0i r6mAne

lor spre ap[rare decAt numai

146

S. Aurclii

iContru

Aqdemins

Lilq

hnbaafuttioilat

hrtsotreia

147

non esse, Nunquam hoc dicent, sed eam non in asseverabunt. Ergo et hic ex nonnulla perte socl ten&nto quod utriaque non displicet, atque -i .*""ss""io placet, conientiendum esse veritati' S*d'; .am demotretrabit, inquiunt? Ubi ego cum illi cttraho certare; satis mihi est guod iam eet, nihil scire oapientem, ne rem absurdiesimarn cogalrtur? aut nihil esae sapientiam, aut sap
neacrre saPrsntem.
YL.

adevdrului. Nu vor zice nicic6nd asta, ci vor sustrine crrmcd anurne Parte' nrr.i de gdsit. Degi, gi aci, ei nrE Fn pdrtas,

ntru

mod necesar cd trebuie sE i se consimtd adevdrului' tDar ,l va-nvedera pe el?r, zic ei' Unde eu nu voi purta gnia- de-a lupta cu eir'*i" mi-e de aiuns cd nu mai este probabil nu gtie nimic, sf, nu fre constr0nqi sE spund lucrul fie ci-nlelepciunea este nimic, ori cd-nfelepciunea no
tr4eleptul.

cd;ici tor, nici mie nu ne displace, ba dimpotrivd'

ne

- lrqitamn

twn frciPL 13. Quis eutem verum possit oatendere, ahe te dictunr est, a quo ne dieaentiam magnoPre laborandurrr e* Etenim numen uliqo"d aisti solum ostendere hornini quid eit Yerum' crrm breviter, turn I pie. Nihil itaque in hoc sertnone nostro libentius at nihil gravius, nihil probabilius, eq si id numen ut adsit, nihil verius. Nam et Proteus ille quanta mentis altitudine commemoratus, quanta optimum philosophiae genus? Proteus enim ille, u( adolescentes non penitus Poetas a philosol conterrnendoe esse videatia, in imaginem ve inducitur, Veritatis, inquam, Proteus in carmiri ostrltot sustinetque personamr quam obtinere ecePtus comPrehen potest;,si nodoa vel, I vel dimieorit' Sunt
I

nisi db,iu

op

Cd adetrtnrl
13. Cine,

nui prceput

dffit

numai

pin

ajutnr dioin'

ins[, poate-arita adev6r(at)ul, spusu-6-B de cdtre Alypiu, fa1il de care mi+ de mturcit din tot sufletul s[ nu .e.i*t ait""lt. lnu.adev6r, ai zis cd mrnai o putcrt divinf,

um auzit niruic mei cu pl[cere, nimic mai grav, nimic rnar hthil. gi,'- dacA ecea putere este, -precum md-ncred, de fa16' o r,16 ^A:x ^lir.li--- c0td altitudine mic mai adeverat' i.rt '"a*fr, gi Proteu acela6, cu

-,

poete e6-i arate omului ce este adev[r(at)ul; pe cAt de pe pe atAta chiar de pios. $L aga, in aceastd disculie 1 n9&str[: l

istae
imos

etianr orm voritas terittr[ et qrrasi habetur rn decipere atqu

mihi accidit,

enim famili

probabilitate hurnanae vitae, venrmqinTr de ipsa reli bncordat, quod est veri amici nraniftntisaimum indi Siquidem amicitia rectissime atque eanotiesime
ed1 rerum humanarum

Hlinlii, comemorat, din parte{i' cu cAtA intenliune sple 9en1l ttinr'al filosofiei? Prot.u acela, altrninteri, ca aE vedefi voi, nlilor, cd poetii nu trebuie abaolut dispreluili de cdtre se-nrbracfl-n imaginee adev6rului. Proteu, zic, in poezli, iqeaz6 9i poart6 persoana adevdrului, Pe -care 1I : p:"t' iiro nimeni,-dac6, ingelat de falsele imagini, fre va fi destr6ns, v0 fi-nlflturat nodurile comprehensiunii. sunt, tncoltea, aceste - fi- - lucnrrilor ^^*-^tprin onaqta i, care, prin consuehrdinea- t--.----il^- coryorale' ^'in aceste i de cale ne folosim la ele neoesare ale vielii acesteia, pun qi ,,i,b ra no*ryde pe noi qi s6{i huA ioo chiar qi c6nd e fnut al treilea nriovut tn m6iniadevfirul. &, deci, mi-a cizut ca pe care nu aflu cAt e[-l estimez. Dimpreund cu rnine' cl"vAr, atotfamiliar anricul meu concordd nu numai in religiei 4a probabilitAlii viEii omeneqti, ci chiar Ar-l nrivinl-a adevfuatului amic' i. ce." ce egte atodnvederanrl indiciu al

et divinarum cum benevol


1l

"e cneiunea cu bunivoinli

fii.,d

amicilia a fost etotdrept 9i atotsfdnt definitE: qi charitate a lucrurilor umane qi

et charitete

consensio.

148

S. Aurclii

iContruA&miss

Liber

Awelfu AWtxiu Connaaademicilar

Cartca a

freia

149

Vll. - Augustinus Alypii hortatu habet deiltreps orcttianem a Acidemims. Lepi&a quillam lacus Cicercnis refertun
14. Tamen ne aut Acedemioorum arglrmenta

, - La-ndemnul lui Alypiu, Augustin


14. Totugi, ca sd
-n

uorbeEte tmpotriua

outdemicilar. E citat un loc pLdcut din Cicero'

nu par[, nici cd argumentele academicilor

nebulas videantur offundere, aut doctissimomm vi auctoritati, inter quos maxime Tirllius non movere nodl si vobis pl Ftest, superbe nonnullis resistere videamur;

prirr" ptrr"a contra eos disseram, quibus..vid.e

disputationes illae adversari veritati. Deinde ut mihi vid

osterrd*rn quae causs fuerit Academicis occultal sententiae suae. Itaque, AlyPi, quamvis te totum in partibus videarn, tamen suscipe pro his paululum, r i'esponde. Quoniam hodie, inquit, eutPicato, ut processisti, non im@iam plenissimam victoriam tual p.rt." illas jam secunus, guo abs te imponunnrr, sw"ipere; si tamen hoc quod interrogationibue te si tibi comnr esse

est)

adversarius,

a tua humanitate longissimum esg mrnutis illis telis

fam captirTrs excrucier.


animadverte"em, guasi aliud ingressus exordium: Md irg.rut., vobis geram. Et quamvis post illumlatrorem ,heto.ico. in hac me levi arrnatura nonnilril requi esse praesumpseram, ut interrogando ista potius quam dicendo; tamen qria et paucissimi sumus, ut cld mihi contra valetudinenr meam non srt necesse; et r!
stilurn causa ejusdem salutis quasi aurigam sermonis mei esse volui, ne ooncitatius rapiar anuno cura coryoris poscit peryetu& ut vultis, oratione audite sentiam. Sed primo illud videamus quale s( unde srnl

15. Atque ego cum et illos hoc exapet

Academicorum gloriari nimium solent. Nam est in Ciceronis, quos in huius causae patrocinium scripsit,

Il

qri.l**, ui mihi videtur, mira urbanitate conditul nonnullis autem, etiam firmitate roboratus' Di prorEus, ut quemquam non move,at, quod ibi dictum f,;J.;""
.l"pi""ii ab omnibus caeterarum
sectaruri{

sibi sapientes videntur, secundas Parte,s dari, cum

ie ,rriu. care va fi fost cauza ocultarii de citre academici a '-r Yl pe tine *^s,l l^ hn#6d inpi loruqi. $i, u$*, Alvpiu, deqi te vid -^ -:-^ totuI de partea rolul qi rdspunde-mi'" ,,0 ir, ,o*gi, in to."t lor,'pulintel, asupra-F 8e zice, sub bune-auspicii, indci astdzi", zice, ,ai prt*, cum voi impiedica atotdeplina ta victorie 9i voi irncerca si iau, acu& i srg"r, asupra-mi toi,rl, dit moment ce mie impr'rs de tine; dar, ceea ce dai de-nleles cE o vei face prin intreb6'ri, nraivoieqti prefaci (dacd i1i este fie comod) in rostire perpetui: rtr-adev6r, nu ca adversar inc6pdl6nat, ceea ce-i c6t se poate tleparte de umanitatee tq sd fiu, deia captiv, sd nrai fiu clunuit tine prin acele suliP nrErungele." 15. tar eu, cum bngai de seam6 cumcd gi ei o aqteptau Pe YUr 7'*-r- r I cvasi u doilea t*o"dirt ,VE voi facn', zic,,voui pe plac' $i, L;Vdbr al utrllcd E Ururu. ,rs ntunc6 de Ia pcoata de retoric6 Prezlrmasem i, dupd acea rn p[ mi odihnesc intrucfltva, in aceast6 uqoard arntur6, rrr:At le-aq face pe astea mai degrabi intrebAnd decAt indu-le. totugi, fiindcd suntem qi desrul de pulini, incAt s[ ni fie necesar, impotriva sdnitd(ii mele, s5 strig, qi am qi voit, cuuza aceleiagi s6n[ti1i, ca aceast6 pand s6-i fie cvasiaurigar moderator rostirii mele, sE nu md dau r6pit cu spiritul mar ,tuos decAt o cere griia corpului, ascultali, precum voili, in ire perpetu[, ce anume sinrt. Dar sd vedem, intAi, cam ce este ,rn, il"-r.rd" iubitorii academicilor obiqnuiesc si se laude Cici exist6, in cd4ile lui Cicero. pe care le-a scris in lllrnrea acestei cauzei un loc anume, alc6tuit, precum mi se . c.u mirifici urbanitate, altora, insi, chiar qi int[rit prin itate. E dificil cu totul si nuJ miqte pe cineva faptul ci acolo zis cunrci <inplephrlui academic i s-a acordat de cdtre toate secte, care-qi par lorugi inlelepte, rolul secundar, cum e

'b autoritEtii atotinvalalilor bdrbali, intre ca-re, rnai cu seami, lius nu se poete sd nu ne nrigte pe noi, voi infefga, mai intAi, v[ place, puline, in contra acetola.cdrgra acele disptrtaliuni Ii par cE se-ncontreazE adevdrului. Apoi voi arita, cum mi se

fap unele neguri, nici sd nu le pdrenr unora curncd rezrsti.m

150

S. Aurelii

Conas

ArlcIfumifiE

Liher ca principalul sd

guem'que confici, euwr


sibi

'Eoqt,o Posse Pr iudicio suo, qui

gil

p.oh*bil-*.rclude ci acela

revendice fiecare sieqi' Dintru care este, pe drept, dupd judecata

caeteronrfli iudieio sit ocundus'

celorlalli, secundulrs
16. lnchipuie-1i, de

narn contra ew potiesimum Academicorum exorsrt -ergo ?tino vel Chrysippus ai interro6 0e421 irrgmrilrm:

16. Foc enimr, verbi cilrsa, Stoisum adese

pild6, c6-i de fa16 inleleptul stoic;

quis sit sapiens; respondebit eum-esse quem ioAp*"i .'Co"*a Epicums vel quis alius adve.rsan .,"g*bit, suumque potiue peritissimum voltlpt(
natum ad nihil eseo sliud quam honeotstem; splendore in se enfun@ ducere, nullo prorsua

tiu: deci, dacd ar fi-ntrebali Znnoa ori Chrvsippus cine este el insuqi lloSlt, va rdspunde fiecare cumcd este acela pe care

rrteri, coritra

lor aprinsu-s-a atotputernicul academicilor

iloL.;. Dimpotrivi; Epictu, ori oricsre altul dintre adversari, nnga gi ,a s,rstri.re sus qi tare cumcd mai degrabl nricenutu!
,

sapientem-eate contendet' [nde ad,iurg "rE.rpu^ clarnat Zeno, x tota illa porticus tumulnratur,

v[.r6io, aI voluptdflor este inleleptul' De-aci' ta ha4d: strigE nu-i , Qi-ntreg celebrul portic 3e cutremurd, cumci omul

pooito et quasi lenocinante n "rtrit "".,rt voluptatemquu,i["ro Epi*r"i solis inter se pecori in quorurn societatem et homini "o*'-..r"oi; tmders nefas esee- Contra ille convocr sapientem hortulis in arr*ilium quoai libera turba temulentdl
quaerentiun tfirnen quern irnoornptis unguibus b"cc:y
asperoque

men' 5u8! acriter' ut beatus nemo 6sse 1rcsse vrdoatur' lf,r quorum r Academicr-rs ino.urerit, urpsque audiet trahentes se partes: sed si in illos aut in ietos conceesorit, * t*; deserit, insanus, imp.eritus, teneranueque cl&nta Itaque cunr et hac et illac aurem diligenter admq interrogatus guid ei videatur, dutritare se diet' Roga stoic,ri, quis sit melior; Epicunrsne qut delirare Academicuo qui sibi adhuc de 1e clamat, "n EEe Pronurtiat' Nemm dubitat deliberandum praelatum iri. Rursut te ad ilhrrn oonverta' et qua@re Lt*gis amet; Zenonem., a-qu: beetia nominatl Arcleailam, e quo audit: Tu fortasse verum requiram diligentius. Nonne apertum est totam p"*i*- it*"".tq Acadggcos "Yt:* prae illis mo ;H.rtoqq,* hominee videri Epiorro? Ita peraeque pm omruibus eectrie copiosissime Cic'ero iucundieei

onD q"ia"rtq ,"d*

sa conduce-ntru eine spiritele' nepunAnd absolut un fel de avantai extrinsec gi cvasicodogit de cAgtig; cI mita voluptate a lui Epicur le eate cornun[ doar dobitoacelor -cdror turmdl nebgiurt a-l v6ri Pe orn 9i pe inlelept' ne, in a otriv[. 6la, chemAndu-gi in aiutor, de prin grddinule, inara ceati a belivilor, bacente c6uttrtoare, tohrgr, pe care exager6nd, ume sil sf6Eie cu unghiile net6iate gi cu haina gurd, tr*.l" voluptClii, suavitatea qi limgtea, i'oitq p1rcrul mertor, cumcd a clar cd nimenea nu poate fi fericit decAt numai hrrmai prin ea. in a c6ror ceartE, dacd ee va fi amestecat rdemicui, ii va auzi gi pe unii, 9i pe algri trAgAnduJ de partea i" dar, dacE le va fi conces unora! sau altora, va fi huiduit nrri, ,"p.i"uprrt gi temerar de cltre cei pe care-i va fi p6rdsit' qa, pl"ca"du-gi el, gi ici, gi glo ureghea, intrebat ce i ee pare eI se-ndoiegte. lntreabeJ, asum, pe stoic vl'rLp,r.ra" "*.i csre strigtr cumcE etoicul delireezE, sau 'i mai bun, Epicur, micul, care se pronunf[ cumci lui i-ar rnai trebui sE de msre lucru. Nimeni nu sendoieqte reze despre rr, "iet" vr fi ales academicr:I. lntoarce-te, iar6gi, Ia Epicur gi-nteab6J orrel iubegte mai mult, peZnnon, de cCue care-i numit beetie, t grc Archesitrau, de [a carele autle: nPolte cE tu zici adevErat, 'voi cerceta mai diligent." Nu-i invederat, oare, cumc6 lui rrrr i se pa.e nebun6 intreagd celebra stoa, pe lAng6- ei,
lomicii, i.',."i, o*^.rri modagti qi precaufl? Aqa, Cicero le oferd ios cititoril<ir un r:vasispectacol atotplEcut deepre aproape

t i* ,ri*i" alta decAt la onestitate; ci ea insEqi cu

152

A. drlrefii

Confiv Amdemicos

4W
ur:ctele,

r
fi acordat

kdqs@o

153

Iegentibus quasi spectaculum praebet, velut nullum illonrm esse qui non cum sibi prinrae Partes quod necesse est, secundas ei dicat dare, quem repugnare, sed dubitare consllexerit. In quo ego adversabor, nec eis ullam auferarn gloriam. Videatur quibuslibet Cicero hic non iocatus, sd inenia et quaedanl guod ipsomm Graecrrlorum levitate

"b sequi et colligere voluisse.

aritAnd, incaltea, c.r[ nu-i niciunul dintre ei, care, aieEi rolul principal, cee,a e-i neceeor, sd nu il rumcS i-l dd pe cel secundar cellu p care-l va fi vdzut, nu Itncontreazi, ci cE std la-ndoial6. Impotriva cdnria eu nu mA pune-mpotriv[ cu nimic, eA nu-i rdpesc lui nici un pic de CEci poate vedea lndesm-il oricine cumcd Cicero n-a voit m joace, ci a6 urmeae qi a[ adune niudrurile gi urperfluitdlile ale grecoteilor, pntru cd ae-ngrozea de ugurinla lorugi.
lpi va

Vm.

Redarguitur lrrr,us e Ciercnc allarut.


rcsistere velim, facile oatendanr quanto minue n indootum esse +ram indocilem? Unde fit ut cum Acqdemiffe iaatanticulus quesi diecipulum singulis nemoque illi quod se scire putat, pereuadere megna illorum postea consensione rideatur. Iarn quisque alium quemlibet adversariorum Euorum didicisse, hunc vero nihil psse discerc iudicehit. Ex

critiat un pu$

olea

din

Cioero.

17. Quid enim me impedit, quin si huic

17.

aoestei

Ce mn impiedicd pe mine, tncaltea, ca, deag voi si i mi vanitnf, ed Brf,t facil cu c$t mai putrm rdu eate a fi

deinceps de omnium ocholie non ferulis, quod deformius quarn mole*itre, ed illorum palliatonrm et ftrstibus proiicietur. [Col. OCI4S] I$o.n eninr negotium erit, contra corununm pestem velut quaedam postulare auxilia C;rnicorunr. Si vilisoima gloria crrm his certare libeat, quod mihi iam quidem, sed nondum eapienti faciliore ooncedendum eat; quid hahebunt quod poesint Em enim faciaurus me Btgue Academicrrm in illas philmphorum irnrisoe: onr$6 prorsur adsint, breviter pro tempore sententies suas. Quaera Carneade quid mntiat. Dubitare ee dicet. Itaque siqprli praeferctt caetris. Ergo omnea omnibus: nirninnn atqpe akiesima d"oi* Quis imum nolit imi ego itaque interrcggtns-, idem respondebo; par erit
Ea rgitrrr gloria gaudet sapiris, iru qua fi stuItus Quid si cum etiilm faeile supcrat? Nihilne aglt prdor? istum Acadenricum iane de iudioio diecedentem

decAt indocil. De unde se face c[, degi l6ud&roqel, icul Ala ee va fi drt p* eino svasidiacipl fiec6ruia, Si i nu-i va fr ptrtut tul perauada ffia oe ad cqoatf, cumcf, el va Ii luat, du@ ama, in der0dere priru acordul lor rnranim. interi, fiocare ll va iudoca pe oricare dintre advemarii sfi n-a-nv[1at nirnic, po 6eta, ined, cumc$ rur poate-nvdfa i,;. In consecinfA, va fi alungat din toate gcolile lor, nu cu ceaa oaar fr mai diforrn decAt rnai molest, si rm rm{siucile Glriele celor infirdca$ in urantale@. Nu va fib lncaltca, un rnare a cere impotriva pestei comune cvasianume herculeene auxiliare ale cinicilofo. Dac5, insd, pentnr aceastd atotvil6 mi se permite mie a m[ lua la ha4A cu ei, pentru c[, , desigur, inc6, dar nu incfr lnlelepq mi+ de conces mai Bcuza, ce vor avea ei a[-mi poat[ reproqa? Iat&, sd ne ipuim, incaltea, cumc{ eu pi academicul am picat in acale i ole filoaofilor: aproap cu tofii-s de

Quippe avidior lruiuarnodi viotoriae stultitia est.

din cauza timpului, sentinlele lonrpi. rirnte. Spunfi crrmcfi el en duhiu. $r, a$q fiecore preferc-l pe rnlorlalf. Decq top hrturor: nrare foarte gi-atoprofundA glorie! oine n-ar voi eE-l imite; gi eu, r:gulA fi-va lauda. lnleleptul rrie, intru csre-i e6te lui egal proetr.rl? Ce, de-l invinge ugor, ultea? Pudoarea nu fa@, ea, nifirric, oare? De-acurq plec,And lu judecatd, eu il voi inlrdp p acest academic. Intr-un cuv6nt, rrtia-i mai avidd cle-acest fel de victorie. Inhqenau-t, deci, le

154

S. Aurulii

i Conlru Audemins

Litur

@r
du pe

Cartmahui.o

155

retento prodam iudicibus quod ignorant, et dicam: viri optimi, hoc cum isto commune habeo, quod dr
quis vesrrum vemm sequehrr. Sed habemus etiam sententias, de quibus peto iudicetis. Nam mihi i est quidern, guamvis audierim decreta vestra, ubi sit vq .rd id*o quod Cui sit in vobis sapiens, ignoro' Iste d

etiam ipsum sapientem negat aliquid scire, ne

quidemf unde sapiens dicihrr, sapientiam. Quis non palma illa cujus sit? Narl si hoc adversarius meus

.rirr".* gloria; si autem erubescens confessus


sapientem scire sapientiam, vincam sententia'

noi urmeaz6 adevdr(at)ul. Dar avem! de asemenea, 9r rplle proprii, ffiupra c6rora v[ cer s[ iudecali' CE nie, intr-un ri. ,ni* incert. oricdt voi fi auzit decretele voaetre, unde sd iilovu4.t;ut, gi, de aceea, care sd fie-rrtre voi inleleptr'rl' A"tq !, rreagi cumci gtie ceva chiar inleleptul inaugi' fie qi m[car iri.,"t. de unde-i numit infeleptul.' Cine sE nu vadf, a Cdci, dacd o va fi zis pe asta adveraarul meu, nr',* "r.nr-,rrt. glorie; dacA, insi, mqinf,ndu-se, va.fi mdrturisit prin Ittvinge gtie-nlelepciunea, voi invinge prin sentinl['
* Se discutd definiPia

fap itldecdtorilor cee& ce ei ignorf, qi voi zice: 'Eu, tgtri'buni, arn in cornun cu 6sta faptul cE se-ndoiegte cine

lX. - kranis definitio discutitur.


aliquenr locum, ubi nobis nulla turba molesta sit; utinam in ipsam scholam Platonis, quae nomen dicitur acoepisse, qud e populo sit secreta: hic jan de gloria, quod leve ac puerile est, sed de ipsa vita,
18. Sed ab hoc iam litigioso tribunali

bi

%nonla ecest tribunal litigios, in

spe disseranius.
aliqua

i aliqrid

rnter nos Possl


Posse'

hoc vobis plactrit, srudioaiseimi homines atque doctn Movit nos, inquiunt, defrnitio 7-enonis Cur quaeso?
falsa, non dehuit consrtantissinos conunovere' Sed vi

si vera est, nonnihil veri novit, qui vel ipsam novr quid ait Zeno. Tale scilicet visum comprehendi et posse, quale cum falso non haberet signa com Ho."ine te monit, homo Platonice, ut onulibus vl es, ut totum n spe discendi odam etiam philosophan
ingemiscendo

hr', unde sd nu ne fre nici o ceatA poEi\{dc{ o, de +ar putea I r,u usta, in insdqi gcoala lui Platoru care se zit* cEr gi-a primit ; prin faptul cd-i este ascunsi popomlui?t; aici, nu despre .te-aorm, ceea e-i uEor gi pueril, ci, pe cdt sunten in stare, rlieputa despre viaqa ins6gi qi despre o anume sperandd a ult,i f.ri"it. Academicii neagd cumci se poate qti ceva' 'De r v-a pl6cut voud asta, oameni atotstudioEi si-atotinv61a1i'i' lnig"a p" noir, zic ei, .definila lui Zenon-' nDe ce, rogu-v6? gtie mEcar pe fi, tlnca este adevdrat4 qtie ceva adevdrat cel ceo
ltrnrlgi; de-i fals6, nu trebuia s6-i migte dimpreun6 pe cei n1i., Dar si vedem cn zicn 7-eloon. C6' intr-un cuvent, udel de vdzut poate fi comprehens gi perc'epuq care n-ar ave& falsul. Asta te migci, oare' pe tine, onrule rlne comune

[tJ. Dar, sd ne retragenL acum) de

19. Sed quomodo illum non permoveret, sr et tale inveniri potest, et nisi quid tale est, percipi non p hoo si ita est, dicendum potius erat, non posse in

nescire quernadmodum vivat, neecire utrum ' n*---------- -postredrtt, qpo Perversius magisque delirum et insal dici nihil potott, sinrul et sapientem esse, et lgno

cadere sapientiam, quam saprentem nesclre cur

",, rnician, s[-i depa4i din toate puterile pe studiogi de la rr;a de-a inv61a, incAt, mai aiutdnd qi o anume torpoare a i, si plrf,seasci intregul negot de-a filosofa? 19. Dar in ce chip nu l-ar zdruncina pe el, dac6 nici nu ti gdsit nimic de-acest fel, qi nici nu Poate fi perceput dec6t de-acest fel; ceea ce, dacS-i aqa, trebuia zis, mai ""cd nu se poate sd cadd-ntru om irnlelepciunea, decdt cd "a," 16, rnrl nu qtie de ce trSiegte, nu qtie in ce chip trd'iegte, nu gtie mai pen/ers r iriiegte; in sffugig decdt care nu Poate fi nimic zis mare delir gi nebunie, cd totodatE este qi inlelept qi qi r rnai

156

S. Aurclii

Contrt

Aqde.mims

Liber

hrfivasdsnitilor

Cafte@wio

157

sapientiam. Quid enim est durius, hominem non


esse

sapientem, an sapientem nescine sepientiarn?

disputandurn est, si res [Cot. 09aa] ipsa ita posita non est ad diiudicandum. Sed illud forte si di penitus hornines a philosophando averterentur: n inducendi sunt sapientiae dulcissimo ac sancti nonrine, ut cum contrita aetate nihil didicerint,
summis exsm:rationibus prosequantur, quern relictis

inlelepciunea. Altminteri, ce'i mai dur: cd omul nu poate )t, EBu cd-npleptr-rl nu gtie-4elepciunea? Nimic nu-i aci de dacd problemra, astfel pus6, nu-i de .sa( ea insdqi a o Dar, de se zir:ea, poete! rlrla ca asta, oamenii se dep6rtau de Ia a filmofa: aannr, ine{ trebuie tndemnali prin numele qi atotaf6nt aI inlelepciunii, ca, dup6 ce, prdpfldindu-qi nu vor fi-nv61at nirnic, s,[ te incorce, apoi, cu supremele pe tine, pe care, ptrr6sird @l prrgrl voluptElile corpului,

voluptatibus corporis, ad animi tormenta sunt secuti

urmat Ia chinurile spiritului.


20. Dar sd vedem prin cine sunq nrai degnab6, abdtt$ de la Prin acela, care, ca.re va fi zis: .Aaculti, arnice, filosofie l0 numeqte inlelepciunea insdqi, ci studiul lngelepciunii, spre

20. Sed videamus per quem potius a phi deterreantur. Per eumne qui dixerit: Audi, a philosophia non ipsa sapientia, sed studium sapi vocatur) ad quam te si contuleris, non quidem hic vivis sapiens eris (est enim apud Deum sapi nec provenire homini potest)r sed cum te tali satis exercueris atque mundaveris, animus tuus ea hanc vitam, id est, curn homo esse desieris, perfruetur? An per eum qui dixerit: Venite, ad philosophiam; magnus hic fructus est: quid homini sapientia charius? venite igitur ut ssPi sitis, et sapientiam nesciatisT Non, inquit, a dicetur. Hoc est decipere, nam nihil aliud ap invenietur. Ita fit ut si hoc dixeris, fugiant t inaanum; si alio modo ad hoc addtrxeris, facras r Sed credamus, propter utranrque sententiam hominee noltre philosophari. Si aliquid phil perniciosumr Zenonis definitio dicere cogebat, nu idne hornini dioendurn fttit, unde se doloret; an id, te derideret?
21. Tamen quod Zeno definivit, quantlrnl sumus, discutiamus. Id visum ait posse coru quod sic appareret, ut falsum aPporere non Monifesnrm est, nihil atriud in perceptionem venire. et ego, inquit Archesilas, video, et hoc ipso doceo percipi. Non enim tale aliquid inveniri potest. For abe te, atque ab eliis stultis: at a sapiente cur non Qrranquam et ipsi stulto nihil responderi posse

daci nu te vei fi agternut, nu vei fi, desigur, irrfelept, cAt tr[iegti aici (este, -ntr-adevdr, la Durmnezeu inplepciunea, qi nu se poate sA-i provin6 omului) dar, dupE ce tu te vei fi lndesal gi te vei fi purgat printr-un aedel de studiu, spiritul t6 va bucura facil de ea, dtrpA aceastd viaf6, care-va-oi-z[c6, ce vei fi-ncetat a fi om?, Sar.l prin cel ce va fi zis: .Veni1i, horilor, la filosofie; mare-i rodul acesta: e, intr'adev$r, ii este ilump omului decAt filosofiE veniF, aqadar, sd fti inlele4i, qi nu $iF inlelepciunea?, "f{gr, zice, .s1 se va zice de cdtre mine Asta-nsearnntr a-ngela, cdci nimic alta nu re va afla la tine., io face ci, dacd o vei zice pe asta, vor fugi precum de un dac6-i vei fi adus, in vrer.rn alt chip, la asta, ii vei face

i. Dar sE credem cd, pe drept, din cauza amAnduror lor, oamenii nu rmiesc si filosofeze. Dar, dac6 defin{ia lui l-a obligat sE zic[ ceva pernicios filosofiei? asta trebuia, onrule al meu, sd io zic{ de unde sI se-ndurereze, sau pe rle unde si te ia-n derf,dere? 21. SA discutdm, tohrgi, pe c6t suntem noi, progtii, in stare, r:e a definit Zenon. Zice cuntc6, acest vizut poate fi
c&re ar apdrea asdel, incAt sd nu poatd apdrea falsz. cumcd nimic alta nu poate veni-n percepliune. "Astar, Archesilau, ro v6d gi eu, qi prin aata insdgi dau inv6l6tura ninric nu-i porceput. inrr-un ctwAnt, nu poate fi gdsit nimic fel., .Poate de citre tine gi de c{tre alli progti: dar de rr(elept de ce nu se poate? Cu toate cd socot cd nici chiar

158

S. Awehi

i Confri

A&micoa

Liber

Coneu-

amdsnfuilor

hrteab,vio

159

si tibi dicat ut illo memorabili acumine tuo hanc i Zenonis definitionem refellas, et ostendas eam falsam esse posse: quod si non Potueris, hanc i quam percipias habes; si, autem refelleris, ur percipiondo impediaris non habes. Ego eam refelli

non video, et omnino verissimam iudico' Itaque eam scio, quamvis sim stultus, nonnihil scro.

illam cedere versutiae tuae. Utar

co

securissinra. Aut enim vera est, aut falsa: si vera, teneo; si falsa, potest aliquid percipi, etiamsi I

i prostului nu i se poate rrflspunde nirnic, dac[-1i va zice qie rpng tnsegi aceast6 de6n{ie a lui Zenon, prin anel rnemora-bil ip al tiu pi so arili cumcd poate fi chiar qi fal-rd, ceea ce, rru vei fi putug o ai pe asta insdsi, pe co-re so perwpi: dac6, , o vei fi respins, nu ai de unde si fii impiedicat de la a . Eu nu vdd c6 ea poate fi respinsfl, gio iudec absolut $i, astfel, cum o gtiu pe ea, oric6t de prost sun! gtiu Dar inchipuieli cd ee cedeazd versuliei tale- Mf, folosesc de
inua dilenrS. Care-vatd-zic{ 88u este adev:arat{ sau fals6: dac6-i o 1in bine; dacd-i fals6, poate fi cevti perceput, chiar ure semne comune cu falsul. .De under, zice, ,se poate?, definit-a, prin urmare, Zamory gi nu a fost tn eroare cine i-a consin4it rndcar in asta. Sau s@oti-vonr, oare, de luud[ qi sinceritate de6ntis, care, irnpotriva elora ce-aveau drtr multe-mpotriva percepliunii, cumr desemna de ce fel este (E B.r putea fr percepuq se orlta pe sine inslqi ormcd este de ur:esta? $i, ata, ea le este gi definilie, 9i exemplu lucmrilor ibile., *Nu gtiur, zice, .dacd este sau nu ea ins69i dar, fiindcd este probabild, de aceea, urmAndo pe ea, r'[ nimic nu este, astfel, de felul in care ea a eryrirnat c[ Poate .r .Ar[fi, poate, pe de-alEnrrea de ea insagi, gi vezi, srtrt" ae urmeazi. Pentru c8, decd stmtenL fap or eq incerp, i rru ne va fr pdrEsig astfelq p noi Eiinla, Etinl intrrur ctrv6nt, 'rl este sau adevdratA, sau falsd: prin urrnare nu ninic gtim' interi. cr.mr nu mE va face nicic8nd sd fiu un ingrat, eu iudec odeviratd acea de6n{ie. Cl6"r, 88u pot 6 peroepute qi falsele, de oe se temeau nrai vehement academicii, qi-i cu adevdrat : Bau nu pot fi nici cele ce sunt similarele falselor: de unde, detrnilie e adevdrati.r Dar sE le vedern, de'acurn, pe elelalte.

communia signa cum falso. Unde, inquit, Verissime igitur Zeno definivit, nec ei quisquis hoc consensit, erravit. An parvae laudis et sinc definitionem putabimus? quae contr& eos qui e adverstrm perceptionem multa dicturi, cum desi quale esset quod percipi posset) seipsam talem
nronstravit? Itaque comprehensibilibus rebus et del est, et exemplurn. Utnm, ait, etiam ipsa vera sit n sed quia est probabilis, ideo sequens eam ostendo esse tale, quale illa expressit Posse comPrehendi. fortasse praeter ipsam, et vides, ut arbitror, quid seq Quod si etiam eius incerti sumus, nec ita nos scientia; scimus enim aut veram esse, aut falsam:

0045] non igitur nihil scimus. Quanquam nunq efficiet ut ingratus sim, prorsus ego illam definiti verissimam judico. Aut enin- possunt PerclPl et
quod vehementius Academici timent, et revera est; aut nec ea possunt, quae sunt falsis similia: illa definitio vera est. Sed iam caetera videamus.

X.

Duo Academimrum effato.


22. Quamvis haec, nisi fallor, possint ad victoriam esse, nort tamen fortasee ad victoriae satietatem. Duo

Doud enunlui ale acndembilor.

quae ab Academicis dicuntur, contra quae, ut venire instituirnus: Nihil rrlase Prcpi; et, Nulli rei

assentiri. De assentiendo mox alias, nunc pa perceptione dicemus. Nihilne prorsus dicitis

22. OricAt, de nu mi-ngel, acestea-i pot fi de sa1 victoriei, nu i, poate, satietilii victoriei. Dou6-s cele ce se zic de cdtre impotriva cirora am instituit sE venim, Pe cAt putem: ttirnic nu poate fi percePut; qi cd nu tre.buie.sri i se asimtir nnui hrcnt. Despre faptul de-a aoimtl, de-acum, altddatfl, acum rr zicc pugine despre percepliune. Nu ziceli voi, oare, cumci

160

S. Aurulii

Contru

Academims

Liber
Iut nirnic

bnba asdsnicilor

Cort"A.otuia

comprehendi? Hic evigilavit Carneade,s: nnm nemo

minus alte quam ille dormivit, et circurnapexit evidentiam. Itaque credo, secum ipse, tet fit, Eqgone, aig Carneades, dictunrs es nescire te urunl
sis, an formica? Aut de te Chrysippus triumphabit? D ea noE nescfu,e quae inter philoeophos inquimntur;

ad nos non pertinere, ut ei in luce tirubavero quoti


f,

vulgari, ad illas irnperitonrm tenebras provocerrL

gurdam divini oculi vident: qui me etiam si palpi atque cadentem aspexerint, caecis prodere praesertim arrogantibus, et quos doceri aliquid Laute quidem, o graec& industria, succincta et procedis; eed non nespicis illam definitionem et inven esee philosophi, et in veetibulo philosophiae fixam frrndatam. Auom ai euooidere tenta-bis, rediet bi crura: illa enirn labofactata, non solum poteet ali p"r"ipr, eed efiicrr id potmt quod simillimum falso earll non audebis wettere. Est enim latibulum tuum in incautoa traneire cupientes vehemens emmpis

exeilis: aliquis te Hercules in tua spelunca tanq eemihominem Cacum suffocabit, et eiusdem mo oppnimet, docens aliquid eese in philosophia taru{uam sihrile faleo incertum abs te fieri non possit. ad alia propetabam; hoc quisquis urget, teipst Cerneades, mogna afficit contumelia, quern a me rnortuurrr ptrtst ubicumque aut undecumque superari. Si autenr non putat, imrniaericors eet, qui pasoirn deserere praesidia et tecrun in ca,nnpo certare in quem descendere curn coepissem, solo tuo n( territus pedem retuli, et de super:iore loco neacio iacrrlatus surn, quod utnrm ad te lrcrveneriq vel quid viderint nrb quorum exarnine dimica.nurs. S"d qn{d
ineptue? Si bene memini, mortuus eB,

tuo iure pugnnt Allpius: facile me contra umbram


Deus adiuvabit.

ntr fam

pr,o

nu poate fi comprehens? Aci, sculatu-*a Carzreade: el' qi Irimenea dintre astia n-a dormit nrai pulin ad6'nc dec6t evidenp lucnrrilor' $i,-aqa, cred, vorburd' vit de iur-impreiur t'i*:"i-1 nent6nrplf,, a fu*rgi cu sine: tPrin urmare', zica,, cumc{ t .r,, 9t,, de egti om sau furnicfi? Sau C.rneade, le gtim nittu-r" aeupra ta Chryaip'?3 ? Zice'vom cumci noi nu gtrle ces scrutate-ntre illo*fi; cd celelalte nu apa4in de noi' ma nrnr, dac( la lumina zilnicf, S, tulga"S, rn'd voi fr-mpleticit' divini L a*-" dura.-n ael inturrcric, unde singuri amrme ochii il vadd: cane, chiar dAci nr6 vor 6 privit pa mine dEtinAndu-mE Ld, nu vor fi-n stare sA leo spun[ orhilor, nrai cu seantE, ilor gi celor pe care-i nrqineazfr sE fie-nv61a1i ceva' f'[ut, qi sulimenit& dar , o, cerbicie &*"*Ec inaintezi suoreasd dercoperir''e a frloeofrrlui, rici cd definftia aoeea'i i a* r* ^n ci-i pr*r.rrte gi ftrndatd in ve*ibulul filosofiei' Fe care, dacA bnta sd o tai, i1i va adri-n genunche ffilrea: c6ci" dezghrn&tn nu numai cd poate fi ceva PerGPut, ci poate fi chisr 9i ceea utotsimilar falsului, dacE nu vei indrfizri s'o dobori la p6nr'Anl -ntr-adev6r. ascunz6toarea ta, de unde iegi 9i te-arunci asupra neprecaulilor doritori sE treacd: Lrn alt Herctule . p" tit" pt* pe eemiomulT{ Cacrrs,.irt tPY*:", ,u.t iri o, ,turr"l" eiqi, dand hvdf6tura cE exist4 in filosofre, oe nu poate fi fflcut de cdtre tine incert, Precum similar i. Md ggabearn, desigur, la altele: pe ssta oricine o urmdreqte ,rt, Caineade, te lovegte cru rrrarea ocar6 pe tine insuli, pe p"f fr, precrrm un nrort, orirrnde qi oricAnd te socoteflte "A De n'o 6ocoate' tns6, e nemiloo, el, corele mf, de cflte mine, ilnge de peste tot deachis. cu tine, it de numele tAu doar, mi-am retras pasul, qi, din loc'ul de (]e i Onr enrncat nu qtiu ce' oe' de va fr aiuns sau nu Ia tine, ori ne luptAm' Dar de ce ii ft",rr, vor vedea cei sub al cflror orbitai tr:m, proshrl? De bine-mi aduc eminte, ai murit, 9i nicr nu se .n pe drtpt, &cum, pentru morrn6ntul tiu, Alypiu: uqor ,l,u,ri6-ut Dumnezeu impotriva umbrei tale'
23. Nimic, zrci nu poate fi perceput in filosofre' $i, precum rllnpAndecti, in lung qi-n lat, rastirea ta, smulgi certnrile qi

23. Nihil ais in philosophia posse percipi. Et orationem tuam large lateque diffundas, arripis

162

S. Aurefii

t Contru, Audcrniros

Liher

Aupa,u&a Cnnnv

wdsnfuilot

&ftcaofruia

163

dissensionesque philosophonun, et eas tibi contra illoe rninitrarc arbitraris. Quomodo enirn inter Democri superiores physicos de uno mundo, et inn litem dijudicabimus, cum inter [Cot. 0946] haerden eiua Epicurum concordia m&nere nequivlrit? Nanr luxuriosus cunr atomos quasi anciliulas suas, id orpuscula quae in tenetrrb laetus amplectitur, non ter viam suarn, Bed in alienoe lirnites passim sponte decli permittit; tolln patrirnoninrm etiam per iurgia dilasip Hoc vero nihil ad nre Brtinet. Si enim ad sapientiam horum aliquid ecire, id non potest latere sapien autem eliutl quiddsrn em aapientiq illam scit sapienq contemnit. Tauren ego qui longe adhuc absum v vicinitate sapiomtie, irr iftie physicis nonnihil scio. Ce

rirrnile filosofilor gi aoooli cumcd

fi le pregiteqti pe ele ca tmpotriva loruqi. ln ce chip vom deiudeca pricina dintre gi fizicii de dinainte' despre inunrerabilele sau o singurfi

c6nd oncordia n-a foc ln *ar,e afi se statorrricesgcd inue el i qi mogtenitonrl etru, Epicur? Cdci luxurioaul 6sta, curn I

errim habm, aut unurn eeee mundurn, aut non unurrU non ummr, eut 6niti nrlmeri, aut infiniti. Istam Carneadea faleee es@ similem doceat. Item scio rsum nofuurn, aut nsfiula oorponrrn, errt aliqua provi sic ese eumque aut smper fuisee et fore, @eprse eflrc miflinrc aut oltrrn ex tempore hahere, sed habitmurn mse finern4 aut et manere coer et non perpetuo esre nramrnrrum: et innumerabilia

aliqua falsi ea potest quirquflfll oonhrndere. Sed ar ait Academiors. Nolo: nam hoc eet dioere, Reli "liq,rid, quod scis, dic quod nesis. Sed pendet sententie. oerte pendet quam cadit nempe phna e*; nempe i* pn But fdBq aut \rcr& nomineri. Ha.nc ergo ,r." ,cir* di"o.

hoc modo rrovi. Vem enfur ista emt disiuncto,

,r".,i-ili

utomii, cn'esisd6vulele sale, coryusflrlde, cane-va6-zic4 pe lo-mbrf,ligeezfi bucuroe in intuneric, nu e64i urmeue cales ri efr declineo, dupd bunul lor plac, hotarcle g{ine lnuqrul oniu qi I-a risipit prin procese. A.do, ins5, nu m[ priveEe cr.r nimic pe mine. Dacd Xine, ins6, denplepciurrc a6 Eie oeva ettea, aEta una nu-i poate fi ascrlns[ tnleleptului. Dacd alta este, ins6, inlelepciunea; pe ea o gtie lnleleptul, qi le ieqte pe acestea. Tot ryi, et! Garre+ departe lncd fie gi de tnleleptului, lntrn acestea fizice gtiu cova. lntr-un am drept cert fie cd lumea e uno, fie, non una; gi, dac6 una, fie de-un munAr finiq fie, infinit. Dea Carneade inv{dnrra mGsotd aentinld eate eimilard uneia faLee. Iardgi gtiu cumcd &ceasria a noasEil a foet dispusd aga fie prin firea mrgrrilor, pilltrc provide46 orurrnq gi cd ea eau a fM purura gi va sd lau c-a-nceput gi n-are sd<rceteze, eau cA nuqi are ornrl d,in ei va s64i fifr finete, sau cA B:ncput e[ dureaE gi n ere sd perpehru: gi cunosc, in acest nrod, nentlrnArate fizice. tnr-un cuv6ng disiunctive adev5rate, gi nici nu le poare

qr, !* ad philoeophiam perrineme ima negus, et eonrm nihil posse asseris, ostende me ista nescire: dic i
disiunctiones aut falsas esse, aut cofiunune "liq"id crrm falso, pr qud discerni omnino non poseint.

nimenea pe ele cu vreo similitudine o faleului. .Dar i cevar, zice academicul. .Nu vreau, cdci asto-nsearnn[: ooea oe gtii 9i zi ceea ce nu gtii., <Dar atAm6 eentinla!, .Mai ntAmA decdt cade: e, nu-i aga, plantr poate fi, nu-i aga, numitA folad, sau adev6ratA. Pe asta zic crrmcd eu o Etiu. Tir, carele nu negi cd acestea fn de frloaofig gi nrslii cd nu poare fi gtiut
ic din ele, arat6 cE eu nu le guu p acestea: zi

cI aco*e ditl*,qp false, seu cd au ceva comun cu falsut prin care sd nu euu fi absolut deloc diecerirute.'

Xl, - Er wnou,um imfuillitate non efftci ut nihil uei Nqw sE fitntw et fururc.
24. Unde, i"q"iq ecie esse istum mundum, si fallunar? Nunquanr rationes restrae ita vim se

- Dintru imbecilitateo

simpurilar nu se fctu d nu poate petwput nimic aderfimt. Nici dintru mmn gi furcare.

fi

24. .De unde Etiir, zicr,,.d. existA aoeastA lume, dacd eimlurile lnprrlA?, .Nicic6nd rafunile voastre n-au putut sd respingd astfel

7ffi

8. Aurulii

i Contlv Acvdcmias

Libq

htttydernirilar
simtrurilor, incAt sd ne

&rtco a frvia

165

relellere potuerunt, ut convinceretis nobia nihil ,r"" orr^irro ausi estis aliquando ista tentare; sed aliud esse ac videtur, vehementer persuadere r Ego itaque hoc totum, qualecumque est quod atque alit; hoc, inquam, quod oculis "Jrtit "t,a meque sentitur habere terram et coelun ' apparet, qllsi t".."rr-r, Lt qutsi coelunt, mundum voco' Si nihil mihi videri, nunquam errabo. Is entm quod sibi videtrrr', temere probat. Posse enim falsum a sentientibus dicitis, nihil videri non dicitis' P enim omnis disputationis causa tolletur' ubi regnt libet, si ,ror, .olr., nihil scimus, sed etiam nihil videtur. Si autem hoc quod mihi videtur negas mu esse, de nomine contro;ersiam facis, cum id a me di mundurn vocari. vides? Iam dictum est. quidquid tale mihi vi mundum appello. Sed si eum solunt placet mur vocare, qui ,nidetor a vigilantibus vel etiam a sanis; contende, si potes, eos qui dormiunt ac [Col' turiunt, non in mundo furere atque dormire' Quamo hoc dico, istam totsm corporum molem atgue macH in qua sumusl sive dormientes, sive furentes, sive vrgrld sive sani, aut un&m esse, aut non esse unam' Edii quomodb possit ista esse falsa sententia' Si enim doi fi.ri pot".i ut nihil dixerim; aut si etiam ore dormi verba, ut solet, evaserunt, potest fieri ut non hic, sedens, non istis audientibus dixerim: ut auternl falsum sit, non poteEt. Nec ego illud me percepisse quod vigilern. Fotus enim dicere, hoc mihi 9n""'. d-".:: .,id"ti potli**; ideogue hoc potest esse falso simillin Si autem unus et sex mundi sunt; septem mundos'l guoquo modo affectus sim, manifestum est, e,t id me ,ro., imp.,d"nter affirmo. Quare vel hanc connexio vel illas superius disjunctiones, doce somno aut aut vanitate sensuun posse esse falsas; et expergefactus ista meminero, I'ictum esse concedarn'
25. Etiamne, inquies, si dornis, mundus est iste

fi dovedit clar cu'mcd nu este

v6zut

v-afi incuibat sd persuadali vehement cumcd poate fi alta 6t pare. Si, .f., eu pe tonrl a@sta, oricum este el, care ne confine qi-i nrri qi ne nutreqte; pe acesta, ztc) ccrte le apare ochilor mei oer 9i pEm6nt, sau cvasipflm6nt qi mine cumc.{ are r.IL "att" lilnr, il numesc lume. Dao'[ nl zici ci nimic nu mi se Pare rue' voi fi nicic6nd in eroare. Cdci acela e-n eroare carele aprobi r c:eea ce i se pare siegi. Zice-1t careva+d-zicd, cumci falsul

e: gi nici n-af indrdznit absolut nicic6nd sd le tenta1i pe acnstla

"it.e iltteri e gtearsd absolut intreagd cauza disputei, unde vE place $ srl domnili, dacd nu numai nu qtim nimic, ci chiar nici nu lfl pare noui nimic. Daci negi, ins6, cumcd asta este lumea' n riri se pare mie, faci o controversd despre nurne? din moment vui fi zis cumc6 asta este numit6 de citre mine lume''
2,rr. .Oare chiar gi dacd dormit. vei zire, tlumea este asta pe rt vezi?r.Zisu-+a dela: tot cea ce mi se pare mie de-acest fel ecc lume. Dar, daci-1i place so numepi lume pe aceea numal' i vdzuti de cdtre cei in stare de veghe, 9i incd numai de cdtre r[n[togi, susline, de pop, sus gi tare, cumc6 cei ce dorm qi Nrazd nu-n lume delireazi ei qi dorm. Dreptaceea, zic, aci, cumc6 oceest6 masd gi maqindrie a corpurilor, intru care suntem, tllrminzi, fie delirAnzi, fie veghinzi, fie sdndtoqi, sau este una, I nu este una. Explicd in ce chip ar putea fi falsd sentinla a! Dac6, -ntr-adevdr, dorm, se poate-ntAmpla sd nu fi zis ir:; sau, de mi-au scipat, cum se-ntdmplfl-ndeobqte, din gurd, tlorrnindului, vorbele, se poate-ntAmpla cd nu aci, nu qezAnd nu acestor ascult6tori sd li [e fi zis; nu se poate, insd, ca aqa n[ fie fals. $i nici nu zic eu cumcd asta am per@put{ fiindce ln stare de veghe. Po1i, intr-adevdr zice cumci asta mr s-a ' prirea mie dormindului chiar, 9i cd, de acea' asta poate fi

fi vizut de

simlitori, nu ziceli cd nimic nu-i vizut'

imilarul falsului. Dacd sunt, ins6, una plus qase lumi, e-nvederat, trr ce chip sd fi fost afectat, cumcd sunt gaPte lumi, 9i nu rqinat afirm cd eu qtiu asta. Dreptaceea, dd tu invdldtura fie tuleestd conexiune, fie cd disiuncliunile acelea de mai nainte fi false, fie prin somq fie prin delir, fie prin varritatea simlurilor, rlrrr,'5 mi le voi aminti 1 lTeaz, pe acstea, voi concede cumcd am'

166

S. Aurelii

i Conbt Aqdpmims

Liber

lryA@u Cffiffi

Cartcaafiuia

167

enim lam satis liquere cpae per somnitrm et falsa videantur, ea scilicet quae ad corporis pertinent: nam ter terna novem esse, et quad intelligibilium numeronun, neoesse est vel Senere stertente sit verum. Quanquam etiam pro ipsis multa posse dici video, quae ab Academicrs non invenimus. Credo enim sensus non accrrsari, vel imaginationee falsas furentes Patiuntur, vel quod somnis videmus. Si enim vera vigilantibus atque renuntiarunt; nihil ad eos, quid sibi animue insanientisque confingat.
26. Restat ut quaeratur, utrum cum ipsi verum renuntient, Age, si dicat Epicrueus quispiam' habeo quod de sensibus conquerar: injustum eet ab eis exigere plusguam possunq q,ridqrrid autem videre oculi, verum vident. Ergone verum est

lnvins. Cred, incaltea, c6-i indesa( de limpede-acum ce false le Eunt vA'zute prin somn sau demenld, acelea, care-va-si-zrcd, de trei ori trei fac nou6, 9i 1in de sirnjurile corpulur: cici cd e nece-sar si^fie adevEraq fie 9i IlAtrahll nurnerelor inteligfiile, iir,a .aar* neamul omenec. DeEi v[d c5-n favoarea sirnlurilor i ee pot inci multe sPune? pe csre nu le g[sim respinse de academici. Akrninteri, cred cd nu-s acuzate simprile nici

c6 deliranqii sufer6 imaginaiiunile false, nici cd in vise falsele. Dac6, intr-un cr.lvAnt, le-au anunfat veghinzilor qi

ilor adevdratele, rlu le privegte or nimic pe ele ceqi inchipmre

ryiritul dormindului qi delirantului.


26. Rimfuee sC se caute, dac6, ctrm ele insele anunf6, anurlti tuu nu adevEr(at)ul. Ei, bine, dear zice un epicurerr oarecare: un nirnic de ce sE mn phng de sirnguri: este,-nt-adevlr, injust
?r,lsu_d"
ed c:e

remo in aqua vident? Proreus verum. Nam accedente quare ita viderenrr, si demeraus unda
arguerem. Non enim viderent quod talibus en causis videndum fuit. Quid multis opus est? innumerabilibus dici potest. Ego tamen fallor, sr ait quispiam. Noli plw assentiri, quam ut ita tibi

rech-rs appareret, magis oculos meos falsae renunti

turrium motu, hoc de pinnulie avium, hoc de


persuadeas; et nulla deceptio est. Non enrm vl quomodo refellat Academicus eum qui dicit: Hoc candidum videri scio; hoc auditum meum delectari hoc mihi jucunde olere scio; hoc mihi Eapere dulciter hoc mihi ease frigidum Ecio. Dic potius, utrum arnarae sint oleastri frondee, quas caper tam perti eppetit. O hominem improbum! nonne est caPer modestior? Nescio q,rales pecori sint, mihi tarnen sunt: quid quaeris arnplius? Sed est fortasse sliquia hominum, cui non sint amarae. Tendisne rn Numquidnam ego amara esse omnibue dixi? mihi et hoc non [Col. 0948] Bemper affirmo. Quid si alias alie causa, nunc dulce quidpiarn, nunc

tlrr fliu

cuvAnt, n-au foet in sta're sd vadd rre era de v6zut, date fiind asemenea csr:u?,e. La ce-i nevoie de i rnulte? Asta se poate spune despre migcarea turnurilor, despre irl pdsSrilor, asta, despre nemrrnErate altele'' *Eu md-ngel, totuqi, le asimto, zia negine. nNu voi sd asimgi mai muk decAt cAt ia oonvingi pe deplin crrmcd aCa-i spar; 9i nu'i nici o decepie'' r vld, lncaliea, ln ce chip poate sdJ reepingA un academic pe tru zicr;: u$tiu cI asta mi se pare alb; ghu cd asta-mi delecteazE uli Etiu ci asta-mi miroase plAcut; Eu" cd aeta-mi eete dulce I8 gtiu ct asta mie reffi: ,TL, mai degrabC, dt I sunt sau nu eine amare frunzele oleasrului, pe c$re lapul Ie doregte cu poft[!n uO, omule improb, nu-i, oale, mai modest fapul insugil? de ce fel ad-i fie ele dobitocutrui, mie imi sunL totuqi' arnare:
falsd lncunogtintrare.

vtrd ei despre vAsla in apdrr ? "A-bsolut adevflrat' Clci o cauzd datorit[ c[reia se vede aqa, dacE, coborAtd sub ,, vAsla mi-ar apErea dreapt[, mi-ag acrrza mai degrst')E ochii

H ","" 1t:vad6, vdd cu adevdrat., oEde, oare, adev6rat, prin urmare,

l^

*P1,1*

*:ry

Hr"^::LY

lilr-un

[u rioregti mai mult!?, oDar exietd, Poate, cineva, pAnd gi-ntre arneni, cui nu-i fl-tnt amare.r oTinzi, oare, sPre plictiseald? Zi*atn r. nare, cumva cd Ii+ a-rrare tuturor; mie am zis, 9i asta no afirm na. Ce, dacd, trtr-adev6r, uneori, din rrreo cauz6 anume, Favn-i simlit in grri cAnd dulce, cAnd amar? Asta o zic, cumc[

168

S.

eunaii

Cotttu Amdsnima

Lib?
til

uulia

AWwtin

C,onha

amdanfuilor

Cartm a

frvia

169

me scire dixi, nulla confundit similitudo Epicureus, vel Oyrenaici et olia multa fortasee pro dicant, contr& quae nihil dictum esse ab A accepi. Sed quid ad me? Si volunt ista, et si possunt, me favente rescindant. Quidqurd enim contra seru eis disputatur, non oontra ornnes philoeophos valet. enim qui ista omniq quae corporio sensu accipit an opinionem posse gignere confitentur, scientiam negant. Quam tamen volunt intelligentia remotamgue a sensibus in mente yivere. Et forte in numero est sapiene ille quem quaerimue. M de Nunc ad reliqua pergemus guae propter ista dicta ount, paucis, nisi fallor, explicabimus.

ore sentiatur? Illud dico, posse hominem cum gustet, hona fide iurare, se gcire palato suo illud esse, vel contra, nec trlla calumnia graece ab ista posse deduci. Quis enim tarn impudens siq qui mi delectatione aliquid ligurienti dicat: Fortasse non sed hoc somnium est? Numquidnam resisto? tamen illud in sorffris etiarn delectaret. Querc

F" cerului gurii eale acee+i este suev, sau, dinrpotrivd, gi nici "5 colorunie greoeascd nu o fi atrdtut de la acest6
lloate

ori de c6te ori gustd ctvs! poate sd iure, pe bunr[ credin16,

Cine ad fie, incoltea, atAt de neruginat, tncAt ad-mi zicd tn tirrp c guet crr delectar,e cevar: <Poate nu guEi, iar acestai viar? M[-mpotrivesc eu, curnva? Dar p6nA gi-n vis m-ar delocta, a@ea una. Dreptaceea, @ea ce am zis c6 eu gtiu, no duce-n confuzie nici o similitudine a falselor. $i epicrreul, 6irrcnaicii78 pot zicen favoarea simlurilor multe altele, impotriva am allat ci nu ea spus ninric de cdtre academici. Dar ce priveEte? De vor gi de pot retezeJe, chiar crr aiutonrl meu, pe Cdci tot ceea oe re disputA de cdtre ei impouirra eimlurilor, tn putere-mpotriva tuturor filosofilor. Sr-rnq int-adev6r, unii, reicalnosc cd acestea toate, pe care spirinrl le primegte prin corpului, pot na$te opinia, neag{ lnad, cd pot nose gtiinla. 04rc o voiesc ei totugi conlinutA tn intfligeilt{ qi cd, tndepErtatd de simluri, tfieEte in minte. $i poate, lrrtru nuurflrul lor este aoela, pe care-l cdutf,m. Dar, despr.e astq altddstA. Acrrm fitcem la cele rdrnage, pe carc, datoriA ece$ora, care *au spus le vom explica, de nu rnd-ngel, in puline qrvinte.

XII.

furcris deceptianes.

Uryet Acqdemicos causarc frustm sensuum uel

Percistd cumcd

simfurilor

oi

aademicii lmpticineazn zadarnic deepyiilc alc wmnufui gi fu,orii,

lSed a[tri

Br -nihil hominis bonum in voluprate poruere, ln oolurnbae collum, aut quod camelis leve est eo quo deleoantur delectari se rir.e, vel eo quo offegrdi (quod refelli posse non video); eum cc qtd finm honi mente complectitur. Quid horum tu Si quid rnihi videatur, quaeris; in mente arbitror srurumrm hominis bonum (Llb. I Retract., @p. l,

uulrul impedit corporfu w!|lfl.Ilt @[Irr,f!t

27. Quid enirn

de serulul

27. Ce-l aiut6, inceltea, sim;urile corpului p cel preocupat tuoravuri? Dacd, intr-adevdr, nu-i impiedicd cu nimic pe ei care &u pus ln voluptate suprernul bine al omului, nici pomrnbipi, nici vocea incert& nici povgra grea onrului, o+i trgoaril c6rrdlei, nici alte gsse ilrte? sfr zice cumcd ei gtiu cd-i ceea ce-i delecteaz6 ori c6-i slrpirfi ceea ce-i supfirf,, ce nu vdd cA poate fi respiru); cuteurura-l-vor pe cel ce

:emul bine al

omddi, (Lib. f frdrad., cap. 1, n. 4)D. .Dar

Ergo interroga eapi

r'r-rut6rn acurm despre Etiin1fi.,

etque dulto

in inhabitet heate vita, aut nullum ess?, aut in animo


scire, boni hurnani finern"

lictt futrim

am: mihi tamen

tar

<lnueab[-|, deci, pe-nlelepnrl, uu poete ignora-4elepciunes: mie, celui t6rzior qi prost mi+ lrrig totuEi, deocarndatA, sE gtiu crrncd finele binelui omenesq

170

S. Aurclii

ConfizAdemias

hnblnPrlanidl*

frAeia

171

aut in colpore, aut in utroque. Hoc me, si potes,


convince; quod notssimae illae vestrae rationes

tt

corp, sau

in anrfindoufr. A*a, de po+, oouvingp-uA cd no

faciunt. Quod si non potes, non enim reperies simih sig egone ooncludere dubitabo, recte mihi vi sapientem quidquid in philosophia verum est, inde tam multa vera cognoverirn? 28. S+d metuit fortasse ne summum bo dormiens. Nihil periculi est: cum evigilaverit,
eu

mea @ aode atotqrnwq.rte raliuni ale roag'e no fac in nici drip. Ceea @, dac6 nu po1i, nu wi gEsi fncales,, cf,rui fab s6-i

llmilarul, qi m^ai sta-voi eu, oare? in dubiu aA condud ourmcfl mi ee pare cd-nleleptul gtie tot ei adwdrat fu filmfie, c6nd Ei fi ornoeant de acolo atAta de multe adevlrate?,
28. "Dar se teme, poate, sd nu cr,rmva sf, aleagd dorrnind bine., .Nu-i nici un pericoL cu(n Ee va fi trezit, il va de-i displace, il va 1ino, doi plam. Cine, altminterq iI va pe drept pe el c-a vfrzut tn vis foleul?, r$au, 1rcate, il cB nu cumya, dorrmind, ed piandfi-nlelepciunea, y5 fi aprobat fnlsele in locul adevsrarelor., .Aata, lncaltean nu outeazfr nici mdcar s.o viseze cel e doarure ca e&l nurneascf, ln stare de veghe gi eAJ nege dacfl doarme. Aeates apuse chiar gi despre furoare, dar epre altele ee grfibegte .Nu le las, tonrgi, pe aCIestea ftrfi o atotsigurd concluzie.r
crrv0nt, aau Ee prinde prin ddir fultelpoiuneo' Ei nu va li tnplept cel deepre care trigali cfr ignorA adwd(at)ul: mu lui rdmAnen intelec, chiar dncfr Fqrtea aealalt[ a qiritului preqrm lrr ris, oseo oe a primit de la airr$rri.,

vituperabit quod falsum vidit in somnis? Aut formidabit, ne dormiens arnittat sapientiam, si falsa probaverit? Hoc jam ne dormiens quidem
sonuliare, ut sapientem vigilantem vocet, neget si

si displicet, tenebit si placet. Quis enim

Haec etiam de furore dici poseunt: sed

in alia

oratio. Haec tamen sine conclusione securissir relinguo. Aut enim amittitur furore sapientia, et i erit sapiens, l1rem verum ignorare clamatis: aut [Col. O94e] ejus manet in intellectu, etiamsi pars caetera lflr quod accepit'a sensibus velut in
imagineturl

XI[. -

Multa p"r+rai in dialmtica.


29. Restat dialectica, quam certe sapiens bene nec fa}ium,scire guisquarrr potest. Si vero eam pertinet adlsapigrrtiam eir-rs cognitio, sine qua eeee

- Cd*

dialcctict-s petwpute ,ruiltc.

il9, RdmAne dialecticq p care-n1eleptuI o qmoase bine, gi nu se poate ca neEine EE Sie fals. Dac[ irnsI, rc gtie, nu gine
iune olnoaEtetea ei, ffirf, de carre a putut fr inlelept qi superfluu dei adevdrati ea gi de poate fi pereputn. Aci, zioe, poate: nDai, indeobEe pe fal4 tu, prostule, ooea
ii: din dialoaicd n-ai putut gti nimic, oare?-, .Ba, eu, dimpotd\r{ multe dec8t din oricare parte a filmfiei. l" fupq ea m.a-nrdlaq gi-ntAi, cd+ adevdrate toate aoele propoziliuni de care m-am

potuit; et buperfluo utrum vera sit, possitve quaerimrrs.l Hic fortaerc aliqurs mihi dicat: Soles tu stuke, qlrid noveris; an de dialectica nihil scire F4o vero pf"ra q"am de quavie parte philosophi

primo omdes illas propoeitiones, quibus supra veras esre ista me doqrit, Deind per istam novi yera. Sed quam multa sint, xtumerate, si potestis. Si in mundo elementa sunt, non sunt quinque. Si eEq non sugrt duo. Non potest una anima et mori immortaiis.iNon potest homo simul et beatus, et mi Non hic etlsol lucet, et nox est. Aut vigilamus nr dormirnus.lAut corpus est, quod mihi videre vid

mai nairrte. Apoi, prin es Etiu nulte ahele adevfirare. Ct, c&t Ittulte aunt, numdraf-le, dacl putEi. DacE sunt ln lume paru flontele, nu sunt cinci. DecC soarele este uru], nu sunt doi. Nu Itn un sullet ad gi moard qi sfr gi fie nemuritor. Nu poare omul lln gi fericit, Ei nefericit totodstC. Soarele nu gi lucegte aci, gi-i :. Sau surrtem acum treir, sau dormim. Sau este cory cses oe nri se pare c6 v&rl, sau nu-i corp. Acestea gi altele multe, pe

172

S. Auridii

i Confrv Argdrrnirm

Ail&ditu htuo aedsnitilar

Cartca a fiuia,

t73

non est corputs. Haec et alia multa, quae longrssimum esq per istam didici vera esse, quoquo see haheant sensus nostrt, in se ipsa vera. Docuit crrius eorrm quae per connexionem modo propost4 aniecedens essumpta fuerit, trahere necesoario idn annexum est. Ea vero quae per repugnantia disirmctionem a me sunt enuntiatar hanc hatrere ut cum aufenrrrttrr c,aetera, sive unrxn, aive plura sint,' aliquid quod oorlm ablatione firmetur. Docrrit etia cum de ne constat, propter quam verba dicwrtur, de non debere contendi: et quisquis id faciat, si i faciat, docendum esse; si malitia, deserendum: si non potesg monendum ut sliquid aliud potius agaq tempus in superfluis operamque conoumat; 5 obtemperat, negligendum. De captioaie autem fallacibus ratiunculis breve Praeceptum est: si concedendo inferuntur, ad ea quae conoeEta euil redeundum. Si verum falsumque in una confligunt, accipiendum inde quod intelligitur, explicari non lrctest relinquendum. Si autem mod ,Ii'q"ib.rs .*t*J tmut .to ho^ir"*, scientiam eir-J esse quaerendarn. Haw quidem hab@ a rliale<rica" multa quae conuneuroraae non ett necsse. Neque
debeo ingratus exiBfiere. Yerum ille eapiens aut haec nr aut si profecto diolectioa ipm ecientia veritatis eaq sio

prea lung a le aminti, prin ea am invdlat c6-s ader,Srate, eine insele adevdrate, in orice chip sd fie, ele,-n sine, sirnlurile inv6latu-nr-a cumc5, daci partea antecedentd a oricdreia cele pe care le-am infEfEat, acunt, prin conexiune, va fi unumpt6, rezultl neceEar ceea ce s-a addugat. Cd acelea, oare au fost enuntate de c6tre mine prin repugnan{i ori disjunclie, au natura aceasta, incAt, dacd sunt negate ori una, doar, ori mai multe, rdrnAne ceva ce se confirmd lnedgi negarea lor. invdfahr-m-a incd crrrnc6, ori de cAte ori

acordul asupra lucrului din cauze cdruia sunt rostite nu trebuie sd se dispute asupra crrvintelor: gi, oricine deo face din negtiinfE, trebuie-nv6fat, dac{, din malilie, lacc, it: dacd nu poate fi-nv61at, sf[tuit eE faci orice alta, mai dec6t si4i s)nsume in superfluit{i ti*prl gi oeteneala: n-ascultd, negliiat. Despre rafionamentele sofistice, ins6, Etoare Ecurt e preceptul: dacE aunt concluse rHu, e de revenit Ia cele oe eau concea. Dacd adwdr(at)ul hlnul se-ncontreasd in una qi-aceeaEi concluzie, e de luat de @ea @ ee-nplege, de pErf,sit osea oe nu poate fi explicat. lns6, in unele lucruri, modul f,i eete aheolut alurrur onrului, i de cdutat qtiinta lui. Astea, core-va-sd-zicd, le am de la icd qi multe altele, pe csre nu-i ne'cesar a le aminti. $i nici trobuie, incaltea, s[ mf, ardt ingrat. Desigur, acel inlelept, sau
Rogliieazd p-aceEtea, sau, dacd dialectica este ea tnsdgi absolut

novit ut istorum nrcndacimimarn mftunniam: Sl

falsum

est; si

miserando fame enecct. l,Iaec de peroeptione ssti propteroa puto, quia de amontie$do curn dlmoe tota ibi rurflrm causa vereahitur. fupicntem oportet sapbntiae saltcm

falsum &st, trrrum

esf,.'

oontemnendo, t

adev[rului, o cunoaqte pe ea astfel, a,totnrincinoasa lnnie a acestora: Dac[-i adevfirat, eete fals; dacil fals, eete at, o-neacd-n foame, dispreluind-o gi f6r6 pic de J)aeiune.D Dreptaceea, le socot pe acestea de sa1 despre iune, intrucAt, decum voi fi-nceput sd vorbesc despre
une, intrea a csuzf, ee va desfdqura iaraqi acolo.
'.

XIV.

awntiri'

Cd inpelepul se cade sdi asimtd mdcar imfclepciunii.

dubitare adhuc videtur Alypius. Et prino idipsum OgS0l perspiciarnue quale sit, quod te acutiasime

30. Iam ergo ad eam partem veniamuo, i

cuutieeime movet. Nam si tot tantisque rati roboratam (hoc enim dixisti) Academicorum

30. Sd venim acum, Alypiu, la acea pane, in care se pare cd trtar lncd la-ndoial6. $i sd scrutAm, lntAi, cam cum poate fi rqi faptul care te migcd pe tine atotacutule qi atotprecautule. ic6, ctriar daci atAta de mult gi crr atAtea ralionamente (c5ci asta ai zisr), sentinla academicilrr, prin care lor le-a

174

S. Aurclii

Contm

Awdemicos

Liber

@,

Qafimatnio

175

qua eis placuit nihil scire sapientem, ]roc tuum inventurtL quo cogimur confiteri multo esse pl

sapientem ecire sapientiam; magis .est a coiribenda. Hoc enirn ipeo ostenditur nihil gu
copiosissimis subtilissimisque argumentrs posse sr .rott e,x parte contrarie, si adsit inSlenium, non "rri acriter, vel fortasse acrius resistatur. Eo fit, ut cu victus Acadenticus, vicerit. O utinam vincahrr! nu efficiet quavis arte Pelasga, ut simul a me victus
r

discedai. Certe nihil aliud inveniatur quod ista dici possit, et ultro me victum esse profiteor' I sed de invenienda verl enim de glorit "otrparanda, est, quoquo modo nrolen tractamus. Mihi satis transcendere, quae intrantibus ad philosophiam opponit, et nescio quibus receptaculis tenebrascens esse philosophiam totam minatur, nihilque in ea inventum iri sperare permittit. Quid autem am desiderem, nihil haheo, si iam probabile est, nor scire sapientem. Non enim alia causa verl sl videbatur eum assensionem sustinere debere, nisi erat veri simile nihil posse comprehendi' Quo subl percipit enim sapiens vel ipsam, ut iem concer sap i".rti*t r, nulla i a,m. c3usa, -:li"?l'_t ^:."j" assentiatur sapiens vel ipsi sapientiae' Est enim dubitatione monstrosius sapientem non aPPr sapientiam. qtlam sapientenr nescire sapientianr'
31. Nam quaeso, paululum quasi ante oculos spectadum constituamus, si lrcsstlmus, rr.tam clu
sapientis et sapientiae. Quid aliud dicit sapientia, se esrc sapienti-am? At contra iste, Non credo, inquit'
I

ese err rmultul mai gtie infelepciunea; e mai de-nfrfrnat rbil ci inleleptul iunea. Prin asia insdqi se-nvedereazfl, incaltea, oumc{ nici (,ric,6t atotcopioasele gi atotsubtilele argumente nu poate fi Ittndat absolut nimic, cinria, dac6-i Prezent ingeniul, sd i se [o nrai pulin acut din partea advers{ sau, mai bine zis, sd nu nrziete,'$"t", mai acrrt. Prin asta se face cd academicul, degi fir, va fi tost invingf,tor. O, dear fi el irnvins, rrar reugi nicic6nd, oricAtfl perfidia pelasgdso, sd se departe de la mine invins [rgdtor totodatfr! Nu trat6nrq incaltea, despre p@rrarea gloriei, d*ft alhres adevdnrlur- Mie mi+ de m1 sn transoen{ in orice h, tr:easti namil5' care li rc opune pe eine intralilor ln filosofie, int.rr,".6rdro", prin ntl gtiu ce receptac'ule, ameninlfi cd aEa lntreagd filosofia gi nu pernrite sd se spere c6 va sE se xf,-ntru ea, pic de luminf,. N-am nimic' ins6, ce sf, sper mar dac6, de-acunr, e probabil cd nfeleptul Etie ceva' Nu p6rea, din altd canzil verosimil cd el trebuie s6-9i suspende irrnea, dec6t numai gi numai fiindcd era verosimil cd nimic or mintea. Ceea oe, odati inlfiturag ;route fi pe deptin o.rprirn -ntr-adevlr, inleleptul, precum ee concede deia, mdcar rmpe, i inlelepciunea, gi nu va mai rdnrAne absolut nici o cauz6, in roa cereia i4eleptul sd nu-i asimt6 m[car tnplepciunii tnsei' Irrteri, este, f6rd nici un fel de dubitaliune' mai nronsnuos ci ul nu aprobd inlelepciunea dec6t ci inleleptul nu qtie
(,ar suntem corntrAngi sd rreclrnoasern cd

rt cd infeleptul nu gtie nirnic, o n6ruie gdselni6a asta a ta?

ait sapientiae: Non credo esse sapientiam? quis, ni cunt guo illa loqui potuit, et in quo habitare dignato scilicet sapiells? Ite nunc, et me quaente' qur ( Ac+rdenricis pqnem: hsbetis iam novum cert&men' et sapientie-seculn pugnant. Sapiens non vult co ..pier,ti"e, eg., vohiscum scurus exsPc{o' Quis eninr invicl'am esse sapientiam? Tamen nos ali

cvasi-naintea ochilor un astfel de spectacol' o g6lceavd e a infeleptului qi lnlelepciunii' Ce alto zice inlelepciunea r:umcd ea este inlelepciunea? Dar, din conta, el: "Nu cred', (line-i zice intetepciunt .Nu cred o[ eqti inlelepciunear, cine, numai gi nunrai acesta' cu care ea a putut vorbi qi intrr a socotit demn si locuiasci, inleleptul, care-va-s6-zic6' irleli, aornr, gi cdutali-mn pe mine, carele rnd lupt crr acadeneicii:

ill. in definitiv, s[

ne constiruirn pulintel, pe

ctt

putem,

1i, iat6,

o noud gfllceavfl, inleleptul gi-nlelepciunea

se

Lll-ndesine.

"."d"t

inlelepnrl nu vrea sE-i coneimt6 inlelepciunii, eu dimprewrfl crr voi in siguranln. Cine sd nu cresd4 altrninteri,

176

S. Aurelii

Cartu

Awdcmicoe

Libr

A.anbv,sudsnidlor

hrtm

t77
e-o

complexione muniamus. Aut enim in hoc ce


Academicus vincet sapientiam: et a me vincetur, quia erit sapiens: aut ab ea suporabinu; et sapientem sapi consentire docebinnrs. Aut igitur sapiens Academi est, aut normulli rei sapiens aasentietur: nisi forte dicere puduit oapientem neecire sapientiam, sapi

lnlolepciunea este nelnvins[? Se ne-narmdryr noi" totugi,

dilemA. CEci, sau academicul flnvinge, ln aceastd trfuiti iqdepclunea: gi va fi irryins de cAtrre mine, c6ci nu va fi aau vo fi tr8ntit de cdtre ea, qi vom primi-nvdprura ormc{

non consntire sapientiae dicere non pudebit. At veri simile est cedere in sapientern vel ipsius sapi porceptionem, et nulln csuaa eat? cur non ei quod percipi assentiatur; video quod volebam esse veri oapientem wilicet arxleneurunr eese sapientiae. Si ubi inveniat ipeam sapientiam; reepondebo, [n Si dicis eum nescire quod habeat, redis ad abeurdum, sapientem noscire [Go!" 09Sf] sapi sapientem ipaum negas posse inveniri; non jam Academicis, sed tecrrm, quisquio hoc sentis, disseremus. Illi enim cum hac disputant, de profecto disputant. Claurat Cicero, seipsum opinatorem, sed de sapiente Be quarre. Quod si vos, adolescentes, ignotum habetis, certe in legistis: Si igitur nec certi eat quidquam, nec sapientis est; nihil unquorn eapiena opprobabit. manifestum est eos de aapiente illis suie di contra quas mtrmur, cJuaerere.

consimte inlelepciunii. Deci, sau scademicul nu-i fi va asimtri unui arrume lucrrr: numai dacd tillnva celui ciruia i-a fost rugine ed zici crrmcd inleleptul nu
sau inpleptul

ii

nu-i va & poot, nrqine si zieA crrmcd int"l"ptrl eonsimte inlelepciunii inaegi, gi nu-i nici o cauzd, datoritfr a[ nu i se asimt[ datului ce pcate 6 percepufi vdd mea ce a fi veroeimil, c6 infslptu|, @ro{md,zid,, trebuie 6Ii asimti lopcirurii. Dacfi tnuebi unde

ilapunde: .lnurr aine lnnrgi., pt, tontorci la acel


tlogi ormcd poetc

pi+nldepciunea. nu an academirii

tine ineu{i, oricsre Eimti asts,, o votrn disputa tntr-o sltil


rbire. Ei, de-altrninteri, crrrn le disputA polacttua,, diaputd
adoleece4ilor, vd eete incd neannosorr!
irl.: despre inlelept. Stigd Cicero cumcd el fursugi ste rm rtrare , dar cd el deepre inlelept caut{ sd aflesr. Ceea ce, dacd

af citig deeigur, lrt Dod, prin urmare, nici nu-i nimic cert, nici nui e lnpclcptului ad apbteze, inlelryul nu ua aprcfu niciadatt . De unde e-nvederat cA, in acele dispute ale lorugi, in cirora ne opintin" dmprer4dept cautA ei s[ afle.

32. Ergo arbitror ego sapienti certam


ob'hoc eum non opinari, cum assentitur sapi
sscontitur enirn ei rei, quem si non percepiese( Eron esset; Nec isti qusrn{Fro'm non debere rehus qrrae non possunt percipi, affirmant. Non

eapientiu niliil est. Cum igitur et scit sapienti aseentitur sapientiae; neque nihil scit, neque eapiens assentitur. Quid ampliue vultis? An de illo aliquid quaerirnus, qusm dicunt penitus evitari, nullam rem animum declirlet aesensio? Errat inquiunt, quiequia non solunr rern falsam, sed dubiam, quamvis vera sit, approbat: nihil autem

32. Socot eu, prin unns(, crrmcl iryeleptului ii este oertA oeea ce nu-nseamfl absohtr nimic alta decflr nurnai i c6 ftrpleptul I prwput i4depciunea; iar, din a,@st motiv, fl nu opineazE, c6nd ii asimte lntdfiunii li asimtq ettrninteri i lucn+ pe csrq dacd nu tar 6 peroepra rmr 6 fr4elept Si r,iri n+firm6 dedt doar cd h*crurilor care nu pot fi penreprm nu ic ed le asimtfr nimeni. hp@riunea, ft*i ea, nimicul. ""-i, \ prin unnale' Sr gue, el, tnfeleecium, Ei-i gi asime i4elepcnrnii, nrr Eie, eL nirnicnrl, qi nici mr.i ecfub unui lusu nul inplepnrl. vr:li mai mult? Sau sA cdutnrn sd alHm oana deapre a@a eroare, zir: ei armcd eete absolut evital{ da d amrsimea nu ria-ndine itul in nici un lucru? E, -nn-adevdr, in eroare, zic ei, oricine ilrfl nu doqr luoul fnls, ci chiar gi dubiu], fie d oricfir adevdrat:

178

S. Aurelii

i Coilm

Awfurnime

Liber

ItNtfu

fugl

fu\ Co,nffi

dmir:ilor

Carteo o

teio

179

dubium non sit invenio. At invenit sapiens ipsa


dicebamus, sapientiam.

nrr gdsesc, ins6, nimic c.e sE nu poatd fi dubiu. Daq precunr infeleptul afl6 ins6i inlelepciunea.

xv. - An qui ryuitur in agendo prcbabile cilm as*eraum"


efforem,

Euitri, ocue, erootea cel ce urmeazd tn foptd prcbabilul

mai naintw asentimentuhti2

33. Sed hinc jam vultis fortasse me diecedere. sunt facile securissima relinquenda; cum versuti hominibus agimus, morem temen vobis geram. Sed hic dicam? quid? quidnam? illud nimirum vetus est, ubi et ipsi habent quod dicant. Quid enim quem de castris meis foras truditis? ntrm imploraho doctiorum, cum quibus si superare nequeo, mnus fortasse superari? Jaciam igitur quibus viribus fumosum quidem iam et scabrum, sed nisi validissimum telum. Qui nihil approbat, nihil honriner,n nrsticum! Et ubi est probabile? ubi est verisi , Hoc volebatis. Auditisne ut sonent scuta Exceptum est quod rohustisgiruum quidem: sed qua laculati sumus? Et nihil mihi potentius isti mei sugge nec aliquid, ut video, vulneris fecimus- Convertam ea quae villa et ager ministrat: onerant me potius quam pr&eparant.
r

1)3, Dar voi1i, poate, sE mE depart de-aici. Nu-s uqor de rit cele atotsiguie; cu oameni atotabili avem de-a face' v[ plini, totuqi, placul. Dar ce s6 zic aci; ce;. ce oere; e de zis rr, uech. foarte. unde au qi ei inqigi ce si zici? Ce voi face, pe care mi scoatefi cu fo4a din csstrul meu afard: oare, trupele auxiliare ale maido4ilor, cu care, daci ln stare s6-nving, imi va fi, poate, mai pu(in rugine sd mE lrwins? Voi arunca, prin urmare, cu chti putere-s in stare, ta, desigur, gi ruginita, de-acunr, der, de nu m[-ngel, ida sulftE' .Cine n-aprobfl nimic, nu face nimic's. t0, ont rrplitl $i unde-i probabilul, uhde-i veroaimilul?' Aeta o voiali Auzili voi, oare, cum sund scuturile grecanice? Sugrrtatu-+a ce-i atotrobust, desigur; dar cu ce m6nd am aruncat? $i ai mei, nu-mi oferd nimic mai tare in ajutor: 9i nici n-au precum v6d, nici o ranfr. Md voi intoarce la cele pe care Ie vila gi ogorul: md-mpovEreazfl, mai degrab6' decAt mi

majorele.

ac veri simile quonam ruodo visum est mi ab err nostros solet videri cum ista vendebam, belle tectum et Deinde ubi toturn cautius circumspexi, visus sunr vidisse unum adihrm, qua in ,..r.ot error imueret. enim solunr puto eunr errare, qui falsarn vram sed etiam eum qui verarn non sequitur. Facianrus duoe viatores ad unum locunr tendentes, quorum instituerit nulli credere, alter nimis credulus sit. est ad aliquod hivium: hic [Col. 0952] ille cre pastori qui aderat, vel cuipiam rusticano: Salve, Ilornoi dic quaeso, qua bene in illum locum Reepondetur: Si hac ibis, nihil errabis. Et ille ad

34. Nam cum otioaus diu cogitassem in isto

34. De fapt, cum cugtasem indelung, plin de ofiu, in acest fari, cam in ce mod ar Putea sd ne apere protrabilul 6sta voroeimilul de eroare actele noaetre, nrai intAi mi s-a pdrrt, ca obicei, pe cdnd le vindeam pe asteae, cd pare bine acoperit it. Apoi, dupE ce am privit totul" de iur-impreiur, mai precaut, v6zut cd mi se-aratfl o intrare, prin care eroarea se arunca celor sigtrri. De-aluninteri, nu socot crrnrc6 rdt6cegte numai ce urmeazd calea falsd, ci chiar Ei cel ce n-o urmeazd Pe cea
de la

V'ertrru dicit, hac e&ntus. Ridet

vir

cautissinrus,

ditrrpreun6 spre unul qi-acelagi loc, dinre care unul se va fi hotdrAt $ rru-i dea nimdnui cre?-ilrel celdlaltul fiind credul foarte. Au aiuns lE ,, on*ne rdscrucn: aci. cel credul, cdre pdstorul ce era de fa15 larr cdtre oricare alt 1[ran; *Sdn6tate, om de omenie; spune-mi, Itrgrtte, pe unde se merge bine acolo gi-acolo?, I se rdspunde, 'De-i flrnrge pe-aici, nu-i gregi cu nimic.o $i el, cdtre conso4: uAdevirat

Srlrrvflratd. SE ne inchipuim, indealtfel,

doi cdlEtori, tinzdnd

180

S. Aurclii

iConnm A@dening

Liber

Awwtin" hnav osdsridlor

&itw

o tuia

181

cessare, cum ecce ex alio viae cornu lautus qui urbanus eguo insidens eminet, et propinquare gratulatur iste. Tum advenienti, et salutato in propositum, quaerit viam; dicit etiam renansionis c&usam, quo benevolentiorem reddat, pestori praeferens. Ille autem casu planus erat de iis Samardacos jam vulgus vocat. Tenuit suum morem pessimus etiarn gratis. Hac perge, ait: nam ego inde Decepit, atque abiit. Sed quando iste deciperetur? enim monstrationem istam tanquam veram, i approbo; sed quia est veri similis. Et hic. otiosum nec honestum, nec utile est; hac eam. Interea i assentiendo erravit, tam cito existinrans vera ea6 pastoris, in loco illo quo tendebant, ianr se refi iste autem non errans, siquidem probabile circumit silvas nescio cJuas, nec iam cui locus ille eit, ad quem venire proposuerat, invenit. Vere dicanr, cum ieta cogitaren, risum tenere non potui, por Aoademicorunr verba nescio quomodo, ut err qui veram vianr vel casu tenet; ille autem gui per montes probabiliter ductua est, nec petitam regi invenit. non videatur errsr. Ut enim teme consensionem iure condernnem, faciliua ambo e quam iete non errat. Hinc jam advereunr iata vigilantior, ipsa facta honrinum et mot'es conei coepi. Tum vero tam multa mihi et tam capitatria in venerunt in mentem, ut jam non riderem, sed stomaeharer, partim dolerem homines doctiesi acutidsimor in tanta scelera sententia.rum et devoltrtoe.

cito assensum facetissime illudit, atque inter discedente in bivio figitur: et iam incipit videri

bAtaie d. ioc un atflta de plompt asentiment, gl in timp ce pleacE, se-nfige cruoe-n r6scntce, gi mai c6-ncepe s[ i se rudnos s[ cedeze, c6n4 iat{ din celdlalt cap[t de cale, se-aratE, pe cal, unul lEut qi urban gi-ncepe din ce in ce sE se apropie, omul nostru. Apoi, aalutAndu-I, igi spune proaspEt i pdsul, se intereseaz[ de cale; ii spune chiar gi motivul ii sale, prin care sE gi-l facil nrai binmitor, preferAnduJ

poaci sd mergem!, RAde bnrbatul atotprccaut qi ie atotgltumeg

i. Alq insd, era, din lntAmplsre, un garlatan, din rAndul pe cere vulgul ii mai nurrleste aarnardscis. $i-a urmat siu omul atotrdu de dragril r6ului. .Dute po=aci,, zice, de-acolo vin., La<rgdag qi-a plmt. Dar c6rrd so,n$dn omul mr nNu aprob eu nicideoun aceostfi indicalie ca 'adovdrat6r, .ci, fiindcd-i verminrilil. $i g, sE atau ad pe degeohe nu-i nioi ,, nici de folos; pe-aeta md duc., Inure tinrp, cel cea fost in asimfnd, socotind atf,t de ropede adevdrste cuvintele i, se odihnea deia in losul spre care ee-ndrept6: omul ins6, nefiind in eroare, inconiur[ mai gtiu eu ce pfiduri, gi oll[ nici urnhrfi de om cui Eei fie m[car cuncclrt locrrl unde$ el sE ajungil. Adevfirat vE zic vou6" c6nd le cugetam pe nu nri-am putut opri rdsul, cE nu gtiu oum anume se face dup6 orvintele academicilor, en eroare aoela oe, fie gi<rt6nrpl[toa uilea adevdratft aoela, inetr, Gare s'a hrat dup6 probabil, prin r1i neumblali, gi nici n-a sfl,Bt trinutul dorit, nu pare a fi in Ca sd mndamn, lntr-un cuv8nq pe drept consinrlamAntul ; mai degrab6 sunt arnAndoi ln eroare, decAt cd 6sta din nu-i in eroare. De-aci chier, mai vigilent lmpotriva acestor am inceput sI iau in oonsiderirre insegi foptele oamenilor nroravurile. Atunci, ins[, mi-au venit in minte atAta de multe gi crime capitale tmpotriva dstora, fnc$t nu nrai rddeanl ci, pe parte mA-nfirriarn, pe de aha m[ndureram de oamenii atotdoqi hlotssorfi+i prdv6lif in atAtea crirne ale rwntimentelor gi infenrii.
cnentirnentului estc nelegiuit.

X.W.

nefarium est,

Facere 35.

gud

hideaur prcbabile etiam citra


mnis
qr_ri err.at,

- Cd a face ceea ce pare probabil mai naintea

Certe omnis tarrren q

conceditur, aut

ll5. Altminteri, poate, nu tot cel ce-i in eroare p6cdtuie?te : totugi, se concede sumci tot cel ce p6cituiegte e sau in

r82

S. Aurelii

Contt

Amdg,,/,[aos

Liber

Awtstitt"

hrffi M,snici'lar

&rt@attio

183

probabile ut id [Col. O95S] faciat adolescens? protnbile est. Nam si ex alieno prohahfi vivirnus, debuieti adninistrare remptrhlicam; quia Epicuro est non ese faciendum. Adulterabit igitur ille j coniugem elienarn: qui deprehensus ei fuerit, ubi te i a quo defendatur? Quanquam etiam si inveniat,, dictunre es? Nogatis profecto. Quid si tsm clorum frustra inficiere? Fereuadebis nimirum, tanq Cumano gyrnnesio atque adeo Neapolitano, nihil peccasse, inro etiarn nec errarse quidem. Non faciendum esso adulter,ium pro vero sibi pe probabile oceurnlq s6crrtu6 est, fecit: aut fortasee non sed f@isse sibi visus est. Iste autem maritus, homo perturbat omnia litibus pro uxoris castitate oum qua forte nunc dornrit, et nescit. Hoc illi iudi intellexerint, aut negligent Acadenricoe, et tflnquam verissinrum purient; aut eisdern obtemporarrtes, verisi hominem probabiliterque danrnabunt, ut iam quid iste patronus prorsus ignoret. Cui enim succenseat habebit, curn omnes se nihil errasse dican{ guando aseeutientes, id quod viaum est, probabile fecerint, igitur' personam patroni, et philosophi suscipie't ita facile adoleecenti, qur iarn tantum in profmetit persuadehit ut se tangu"am in somnis putet dalmrattim. ful vos nre imari arbitramini: liquet dei tr ftead. @p. l, n. 4), r Fr o!fliie nre pn3isu e peccaverit; si, quisquis id quod prtrlruhile videtur, norl pecc&t. Nisi forte in

dicentes: Turpe eat errare, et ideo nulli rei debemus; sed tamen cum agit quisque quod ei probabile, nec peccat, nec errat: illud tantum quidquid occurrit vel animo vel sensibus, non pro esse approbandum. Id igitur audiens adol insidiabitur pudicitiae uxoria alienae, Te, te Tulli; de adolescentium moribus vitaque tr educandae atque instituendae omnes illae litterae vigilaverunt. Q"id aliud dictums es, quam non tibi

pelus. Quid si ergo aliqufu adolescentium cum hos

sau cva mai rEu, Ce, dac5, la urma urmei, un adolescent care ii va fi auzit pe egtia zicsnd: .E rrrqinos a fi-n eroare' flo ar:eea, avem datoria sr6 nu-i consimfim niciunui lucru: dar, i, ourn neqtine facc ceea ce i se pare lui probabil, nici nu

nici nu-i in enrare: anrinteasc6-Ei doar ctrrrcd tot ce,ea rx;urd, fre spiritului, fre sinrlurilor nu-i de-aprobat ca adevdrat., uuzind-o adolescentul, ii va-ntinde curse pudiciliei soliei irr. Pe tine, pe tine te consul! M. Tulliu; despre moravurile 9i udolescenlior tratEm, in scopul educdrii gi inetruirii cui toate celebrele tale scrieri. Ce alta ai s[ zici decAt numai nu-1i este probabil eo facd pe asta adolescentul? Dar lui 1re Fto probabil. De fapt, dacd trtrim dupd probabilul altuia' nici Iur trebuia si administrezi republica; fiindcd lui Epicur i s-a td nu-i de fdcut. O va constrAnge, prin urmare, la aclulter firfir pe solia altuia, cane, de va fr fost prins, unde te va a-fla tirro ed-l aperi? Cu toate c,f,, chiar de te va g6si, ce ai s6-i zici?
lrrgn, bine-n1elee. Ce, dac{-i atAta de clar, lndt l-ai vopsi absolut urnic? Pereuada-vei foarte, presum tn ginrnaziul crunan gi incd

[u;xrlitan, cnlmcd el n-a pflcdtuit cu ninric, ba incd chiar qi c,5 ru allat eu ninric in eroa.re, Nu *a convins, care-va-sd-zicd, pe r:unrcil trebuie comis ca adevflrat adulterul; i-a ocurs l-a urmat, a fdctrt: sau, poate, n-e ffrcut, ci i s-a pE.rt utr f6ort. Sopl dsta, insd, onr nebun, le pern-uhd 1rc toate cu strigAnd intm aplrarea costitAlii soliei, dimpreun6 cu lr<:tun, poete doarme, qi nu gtie. Asta de vor fi-nleleso acei ltori, fre ii vor l6sa in apele lor pe academici gio vor pedepsi rrrrai crimd adevHratf,, fie, oupunfrndu-li-se aceloragi, il vor lrnuro veroeinril qi prohabil F un onL incAt patronul 6sta nu truri gti pur gr simplu ce sfr fac6. Nu va eveq vezi-bine, pe cine t0 Bupere, cuxrt cu tofii vor zice cd ei n-au fost cu nirnic in din monrent ce, neasimfnd, au ffrcut ceea ce pdrea rrrbil. lgi va pErdsi, deci, rolul de parron qr gi-l va lua pe cel al firlui consolator, gi, aqa, fi va inocula facil adolesnrcntului, vrr fi inaintat deja atAta in atademrie, convingerea a[ se sffioatd ftrmnat preflrm in vis. Dar voi emtifi c.6 eu glumesc: e limpede gtiu frrrn pe tot divinul (Lib.I frelrad,, c. 7, n. 4)*, cE eu nu
deloc in ce chip va fi pflcdtuit 6sta, dac5 nimenea, care r'8 lirtrrt eea ce pare probafiil, nu pEc5hriegte. Dec6t doar de nu

184

S. Aurelii

i Contru Amdemine

Lib*

aWsUn" hnhoa.enmfuilar

Cortco a

bei.a

185

aliud esse dicunt errareT aliud peccare; seq preeceptis egisse ne errerrrus, peccare autem nihil
esse duxiese.

i, poate, cumcd una este a fi in ero&re, gi cu totul alta, a gi cn ei au fflqrt prin acele preccpte sd nu fim in eroare, socotit, ins[, cd a pdcatui nu-i nirnic deosebit. ell l|6. Thc despre homicidii, paricidii sacrilegii gi absolut toate iile gi nemerniciile, :*e pol fi. fU:",-" .1y ""g:ht:, care, cu cuvinte gi, ce-i nrai grav, la judecdtorii atotinlelepli, sunt oN-am consimlit nimic, gi de aceea n-am fost in eroare. nll nu fac, ine{ cea oe pare probabil?, Cei ce nu cred, insd, Rriestea pot fi persuadate probabil, citeascd cuvAntarea lui prin care a persuadat paricidul pariei, intru carele unul
rxrnlinute toate nelegiuirile (Salust., De bella. Catil., cap. 72). rru rAde acum de asta? Ei inqiqi zic cumci ei nu urrnEresc I in faptA dec6t numai probabilul, qi caut6 din toate puterile

36. Taceo de homicidiis, parricidiis,

non posse inveniri. O mirum monstrum! onrittamtrs; minue id ad nos, minus ad vitae

omnibusque orurrinor quae fieri aut cogitari possrmt, aut facinoribus, quae paucis verbis, et quod est apud sapientissimos iudices defenduntur: Nihil et ideo non erravi. Quonrodo autem non facerem probabile visum est? Qui autem non putant ista posse per8uaderi, legant orationem Catilinae, qua parricidium, quo uno continentur onrnia scelera, (Sulluo{., d+ Hello C,atf,l., cap. l2). Jam illud ridet? Ipsi dimrnt, nihil se in agendo sequi nisi et quaerulrt rnagrropere veritatem, cum eis sit

discrinren, nrfurue ad fortunarunr periculum pertinet. est capitale, itrlud formidoloaum, illud optimo metuenriunr, quod nefaa omne, si haec ratio erit, cum probabile oriquam viaum fuerit esse faci tanhm nulli qrraqi venc assontiatrrr, non solum sine sed etiam sine erroris vitrrpratione comnrittat. Q"id Haec illi non viderunt? Imo solertissime [Col. prudentissineque viderunt, nec mihi ullo pacto arrogaverim, ut M. Ti-rllium atriqua ex pa.rte sequar i vigilarrtia, ingenio, doctrina: cui tamen assenenti, posse hominem, si hoc solum diceretur, Scio ita videri unde id refelleret non haberet,

, cum le e lor proba-bil cd nu poate fi ghsit. O, monatru I Dal so omitem pe astq aeta fine mai pulin de noi, mai de cumpdna vielii noastre, mai pulin de pericolul averilor. i capital[, alta-i infricoqEtoare, alta-i e de temut oricdr"ui om hine, alta, ce-i alrsolut nelegiuitd, dac6 va fi aceast6 raliune ,hnbil[, cAnd probabilul i se va fi pdrut cuiva c[ trebuie fdcut, lroatd, numai sd nu-i asimt[ niciunuia, intocmai ca at)ului, comite nu numai f6r[ vituperarea crimei, ci chiar hrtr a erorii. Ce, va-sE-zicd? Ei nu le-au vizut pe astea? Ba, rivd, atotiscusit qi atotprudent vdzutu-le-au, qi nici nu-mi [i arogat, cu nici un chip, mie atAta, lnc6t s6-l urrndresc din perte anume pe M. Tulliu, prin strEduinl[, vigilenpf, talent, in6: cdruia, totuqi, su4in6nd cumcE omul nu poate gti nimic, i se zicea numai: .$tiu oE aga nri se pa.Fer, nu avea de unde
rr:eping6 pe asta.

XVII.

- Awdemici quo,rc dissimularint suam sembntiam. 3?. Quid igitur placuit tantis viris pe portimaoibua contentionibus agere? ne in q
csdere vcri eoientia videretur? Audite iam paulo non guid.wiam, eed quid exitiruem: hoc enim ad rcerveharrr, ut eplicarern, si pmoem, quale mihi vi

De

sd-yi

fi

disimulnt anode-micii gtiinla

laru.SLP

i-i7. De ce le-a plflcut, prin urnrare, unor at6ta de mari rafi si triiascd-n perpetue gi-nvergunate lupte, s6 nu pard rrr',r1 ar c6dea intru carva qtiinla adevfrr(at)ului? Ascultali inei

eeae trltutrL Arademicorurn congilium. Plato


sapientiseinrue et emditissimus tmporum auorum,

nteri, am rezerv&t-o la sfCrgit, sd explic, de pot, care mi se rnie cd este intregul plan al academicilor. Platon, b6rbatul rtinfelept qi atoteruditul timpurilor sale, ca!:e a Ei vorbit astfel,

fin mai atent, nll ceea ce Etiu, ci ceea ce socot:

asta,

186

S.

Aweli

Aontru Acotcrnims

eftN obvia

tB7

ita locutus est, ut queecumque diceret, m&gna ea locutus est, ut quornodocumque diceret, pa fierent ([lb. I Rctuact, mp. l, n. 4); dicitur poat Socratis magistri sui, quem singulariter dil""e aut certe occultissima, postquam commotus cujusdam Syri disputationibus, immortalem esse ani credidiq multos sapientes etiam longe lateque
Pythagoreis etiam multa didiciose. Fythagorae autem philosophia non @ntentrut, $ue. tunc aut pene nulla
r

audierat. Igitur Plato adjiciens lepori subtilir Socraticae quam in moralibus habuit, natu

e rerum peritiam, cpam ab eis guos diligenter acceperet,; subiungensq,r" qrra"i fo, illarum partium, iudicemque dialecticamr c[uae eeset, &ut eine qua sapientia omnino esse non perfectam dicitur conrposuisse philosophiae discipl de gua nunc dirrserer tempus non est. Sat est enim quod volo, Platonem sensisse duoe esse mundos: u intelligibilem, in quo ipsa veritas habitaret; istum

sensibilem, quem nranifestunl est nos visu tactuque Itaque illun verum, hunc veri similem et ad illiusi fachrm. Et idoo de illo in ea, qtrae se cognosceret?

similes, quae, nisi paucis sapientibus, ignotae posse nisi veri simile nonrinari.
Euccegsores eJus, quantum

velut expoliri et guasi sorenad veritatem; de hoc ar strrltorum animis non scientianr, sed opinionem generari. Quidquid tamen ageretur in lroc mundo virtutes, quas civiles vocabat, aliamnr ,"ra,.rrr. ,i

".r*j"_i aparte, a invdlat incd multe de la pitagoreici. pitagora, nemulpmit de filosofia greac6, p" atunci r"u "*r", ge nu-16,_ sau, desigur, atotocultE, dupd ce,"."" adAnc presionat de disputele unui anume sirian, plrcrecydem, , "r"^t tpiritul este nemuritor, peregrinAnd inc6, in lung gln lat, i-a ruf"l,.p" mulli inlelepfi. Platon, agadar, adAugtllrd {arrnecului rrrbtilitdlii socratice, pe care e avut-o in che"stiunile morale, lttnda. cun-oagtere a problemelor naturale gi divine, p cere lnsugit-o diligent de la cei pe care i-am amintit, qi statorird" lormatrice a acelor pg+ gi iudice, dialectica, ea" care ssu ea i ar fi inlelepciunea, sau, fird ea, intrelepciunea n_ar putea lbtolut. deloc, se Epune cf, a compus ptrfectd aiscipti.ra )mfiei, despre care nu-i acrrm timpul-de dlie.",tst rn arndnunt. D de sn1, de-altminteri, la ceea ce voieec, curncd plston a simlit ariet6 dou[ lurud, una intetigibild, intru care ar locuri lneugi llnrl, ceastdlaltg, insq aensihiln, pe core e-nvederat c[ noi t inr cu vfisul qi tactul. $i, aga, pri^"i adevdraf& ceostAlaltd_i imild gi fdcutri dup6 imaginea aceleia. $i, de aceea, de la , intru acest suflet, rare a-ar cunoa$te pe srne, este, ggrlT ilruit gi cvasiinseninat adev[ru]; de la ceastdlaltd, ineA, po^t foneratd, i:etru spiritele proqtilor, nu qtiinla, ci opinia. Toi ""e, I'ur face, totugi, in aceastd lume, prin acele pe care le
)6lt ntim civile, simils.ele celorlalte

onrt zrc@a era oeva mflref, gi le-a gi vorbit pe acelea, lncAt, tr le zicea, nu deveneau nici(Lib I, Rdrcet., c. 1, n.4.)B?; tir:c c6, dup6 moartea lui Socrate, magiatnrl s6u, pe

pufinilor inlelepli, ar
doar veroaimil.

fi

"irtugir virt*gi adevdrate, care, exceptand necunoic,rt", nu poate fi numit

38. Haec et alia huiusnodi mihi videntur


poterant, egse serv6ta, mysteriie custodita. Non enim aut facile ista perci niti sb eis qru se ab omni.bus vitiis mundantes, in qulurdam plus quam humanam consuetud vindica.verint; &ut nori graviter peccat quisquis ea r qrloslitiet honlines docere voiuerit. Iiaqre Zenr principem Btolcortaur; cum jam quibusdam audi oeditis, in edlrdtanr ndiotarn a Platone venisset, quanr

iJB. Aceasta gi altele de acest fel nri se par.cd au fo* pdstrate, cAt au putut, lntre succeaorii lui gi cuetodite .n nlisttrii. N, l, alEninteri, acestea nici uEor percrpute, dec6t mrmai de acei purgandu-oe de to&te viciile, igi vor fi revendicat o an,rne alti rrrohrdine nrai mult decAt omeneaec{; gi gi p6c6tuiegte grav irre, gtiinduJe pe acelee, va fi voit sd-i tnvelape-oricare oarneni. rqn, pe Zenon, principele stoicilor, *, cr.rir, audiindu_i deia rrnii gi crezflndu-i, r,eni ln gcoala rflmaed de la platon, p* *o

o rednea PolernonB" prcsupun c6 l-au linut suspct gi nici

188

S. Aurelii

iContru

Awdemims

Lifur

W
6cea gcoald. Moare polemon,

C,altqabeia,

189

acutissimus humanissimus, dedocere potlus quos petiebatur {9ctos quam docere quos docile" .ror, ,itio*b*tr"., illa omnia nata sunt quae novae Academiae tri quia eon-rm neceesitatem veteres non habebant. 39. Quod si Zeno expergefactus esset aliquar le.gue quidguarn toriprehendi posse, nisi ipae definiebat, neque tale aliquid in ctrporibus lnvenln, quibus ille tribuebat omnia; olim prorsr ge3us diapytationum, quod magna necessitate fl fuiset exstinctunr, Sed Ze.ro imigire constantiae trt ipeis Academicie videbatw, ,r"-" ,rrihi etiam non vi p-T.** lit fidga5ue illa corporum perniciosa qr nrodo potuit lrerl,i"ii in Chamrpp..*, q;i ui 1.r*r, lxlterat), nragrras vires latius i" aitfrrra.ndi do ex illa prute Carrreadee acrior et vigilantior suporio cae,teris i "rr nripo- ill-l ^^:-..
vidisset

noxie credatur; instituit vir

serperet malurn, occultnw peaitus Academiae sent et guasi aurunr inveniendum quardoque poeteris obr Quare cum in falsas opinioo*. .*"r*'tu.ba p-r,i consuetudine corporum omnia esse corporea"it fa.ill

,,rort"I"rrr, ,ri qrriaq,, praeter hunc seneibilem urundum, nihilq,re in eo corpore; narn et Deurn ipeunr ignem putabet pmde atque utilissime mihi videtui Archeeilas, cum ill
es.se

delectaretur, diccns eam

proprer quam vera philosophia vigilat,

Moritur Polemo, succedit ei Archesitlas Zenonis condiscipulus, sed sub polemonis msgrsterio. euat crunt Zeno sua quadam de nrundo, ei ma-xime de
se

guae in illam echolam ab aliis Bccepta 1iiol. OOSfiI a

prodi committique deberent, priusquam dedici

Polemo retinebat, suspectunr habitum suspicor, nec visum cui Platonica illa velut sacrosanctl decreta

pi s6_i torlinleze acele oarecum sacrooancte decrete ale lui Flaton, J rrrrinte sd Ie uite pe cele, pe care, prirnite a" n aqii,

l.trr privit drept unul cdruia trebuiau sd-i dezvdluie

"d.ro". succedfl lrl'e""L*r;l*n, )ol, ca.re-va-sd-zicE, aI lui Zenou, dar sutrr magisteriul lui

ii

l"

cumcd sufletul este nu existi nimic inafara acestei luari eeneibile, gi cd nu se face in ee dec6t nu Bi p"il corp; altrninte.i,'qi p" nezeu insugi il socotea foc; atotfrua*"t ii atotsubtil, mi L tnie, Archesilau a ocultaq cum acel rf,u s-a str.cnrat tot mai cu totul sentin{a acadernicilor gi_a ingropat_o cvaeiaur de t'3ndva de urmaqiq. De aoeea, **. mai inr:li,stfi ^j*i"i,*-i l ;o prEvileaocfl-n faleele opinii, Ei, p.i., fpurilor, se credea atotugor, a* WteraLr.a lnrtituit bdrbatul s,totiscusit gi atotuman e trtbrl, pe cei pe care-i suporta r[u invd1a1i, decgt sd_i invefe uri pe care nu-i socotea d rifat. De toste care i se atribuie Noii Acadenrii, "i"i ^e""*-au intrucBt cei vechi nu
,r qi cd

deapne lurne, gi, mai cu seam[, despre suflet, u vegheazd adevflrata filosofie, zicani

. Dreptaceea, cum Znnon se_ncAnta de_o anume sentinlE din cauza

necesitatea lor.

De fapt, dacd Zenon +sr fi tnezit cAndva gi ar fi vdzut gi poate fi pe Ititttfo. T", _dqplin cuprins ,t, *irr,"*, decAt nurnai de felul a ceea ce el dlfineq gi c{ nimic a" f"lul r fi g6sit in coryuri, efirors et ie """"* .r., atribuie t"t rf, lputo, pe carul lorl6c6ra crr rrar ""*.i g;; i, d" *rli ** ,$9.

velut calurnmandl inrpudu.rti**, qua videbat Archer non mediocriter infamaturn, depiuiq ne contra oi velle dicere guasi ostentationis ;usa ,"d

etiampo Hffi"&l;m;:X
"idu*r,r.,

'll(:uucu , ,..y purrunzotof gr mar vrgfl . rttoi nu i-ar fi rezietat astfel, lnoAt ilr ,l ----:-:_ ,ur oplrua acea vreun preg oareoare. Cf,ci, intAini-ntdi, Carneades lnHropat{ ca pe o nenrEinare de_a colomnia, prin csre_t vedea

rmagrre{ cunstanfei, a focq precrrm i, gi nici mie nu doar mi ,L p..", ooryuri *p*-'"+,,i " putu indeosehi) mari c5- de nm'slslttr -o*-

?ird*

,rr rnicf, rndsuri deftrimat pe Archesilau; qi, ca of, nu par6 cd


n6te cvasiostentativ

si

vorheasc[ impotriva a toate: ci crl

gi-a

190

S. Aurclii

i Confii Audemina

Liber

.&&Blia
rryslp.

Contra a.a.d.qicilor

A,ortca o treia

t9t

proprie sibi Stoicos, atque Chrysippum convell


evertendosque proposuit.

in special, sd-i smulgd qi sd-i stArpeascn pe stoicii ingigi gi


.

XI{IIT.

Quomdo prcbabile htductum ab Aqdemicis. 40. Deinde cum undique premeretur, si nulli assnsus, nihil actunrm esse sapientem (o honrinem atque adeo non mirum! ab ipsis enim Platonis profluebat); attendit sapienter quales illi actiones easgue nescio lluarum verarum similes videns, id hoc mundo ad agendum sequerttur, veri sinile Cui enim esset simile et perite norat, et pmdenter idque etiam probabile appellabat. Probat enim imaginem, quisquis elus intuetur exemplum. Qr enim approbat sapiens, aut quomodo simile sequi cum ipsum verum quid sit ignoret? Ergo illi nor approbabant falsa in quibus imitationem lau ren-rn verarum animadvertebant (Llb. I Retrract.' n. 4). Sed quia hoc tanquarn profanis nec fas, nec' erat ostendere; reliquenrnt posteris, et quibus illo potuerunt? signunr quddarn sententiae suae. Illos bene dialecticoa de verbis [Col. mS6] movere insultantes irridentesque prohibebant. Ob hoc
Carneades etianr tertiae Academiae princeps atque
fuisse.

Cum a fast indw de cdtrc academici prcfubilul.

40. Apoi, cum era de peste tot presat cumc6, dacd n-ar i sd i se asimtd niciunui lucru, inleleptul n-al' face nintic ttm minunat, gi nu chiar minunat, totuqi, c6ci izvora din i izvoarele lui Platon), a luat inlelept seama pe care acliuni dreptileau ei, gi vdzAndu-le similarele nu qtiu cd,ror /[rate, a numit verosimil ceea ce rezulta de fdcut in aceastd , Cui i-ar fi, altminteri, similar, qi gtia iscusit, gi ascundea nt, gi pe-asta chiar o numea probabilul. Probeaz[, ev[r, bine imaginea oricine vede modelul ei. ln ce chip incaltea, inleleptul sau in ce chip urrneaz6 el similarul lvllr(at)ului, cAnd ignord ce este adev[r(at)ul insugi? Deci, ftiau gi aprobau falsele, intru care observau imitaliunea ilE a lucrurilor adevtirate (Lib. I, frelracl., c. 1, n. 4)e2. fiindci un& ca ast& nu era nici legiuit nici facil a le-o , profanilor, au l6sat urnragilor gi celor c6rora le puturfl-n timp un Eemn anume al sentinlei lor. Le interziceau, insf,, u-i gi ludndu-i in derddere, acelor buni dialecticieni igte vre-o chestiune din cuvinte. De asta se zice cumca I qi inci pincipele celei..de-a treia Academii a fost
41. Apoi, bfltaia asta I durat la Tulliu al nostru, rdnitf, mai ttrflrl gi avAnd sd unille cu ultima suflare literele latine. Nimic, nu mi se pare rnie mai umllat decdt a spune, nesim;ind [, atotcopios gi atotornat, atAta de multe. C[rora le-a risipit, i, pe c6t socot, indesal gi le-amprdgtiat in vAnt mogAldeap platonician Antiochus. Cdci turmele epicureilor qi-au pus

41. Deinde in noetmm Tirllium conllictio ista plane saucia et ultimo spiritu latinas litteras i iam

Narn

nihil mihi videtur inflatius. quam tam


est.

copioeissime atque ornatissime dicere, non ita Quitru.e tanen ventis feneus ille platonicus

ut ruihi videtur, dissipatus atque dispersus Epicureomm greges in animis delicioeorum


agrrioa stabula posuerunt. Quippe Antiochus auditoro hominis quantum arbitror ci iatm veluti aperire cedentibus hostibuE portas

ritele staule

in .spiritele delicioaselor popoare, Antiochus, interi, auditorul lui Philon, al acestui om, pe cAt socot,

ad Flatonis auctoritatem Academiam legesque quflnqua$r et Metrodorus id antea facere pritmus dicitur eese confessus, non decreto

ilr:ircumspect, care mai mai sd le deschid6 po4ile inamicilor ce rl[deau invinqi gi sd reclrcme Academia la autoritatea lui Platon; furote ci. gi mai nainte inoercd s[ facE aota Metrodoms, car, se

nricilor cE nimic nu poate

a recunoscut priruul cumc6 nu prin decret le-a pl5cut fi crrprins pe deplin cu mintea, ci

lyl

.9 drmefi, Asaustini Coir&ft

@Idms

Lifur tst
sed necossar:io cof sse, igitur Antiool

Atudiil Au$sliq C.onhfl .md,oticilar

Aflrteafreia

193

A{&dtmicis nihil posae Stoioos hujusmodi eos

ut inetitueram dicere, auditie Fhilone academico


Mneearcho atoico, in Acadrrdsm r&terenl, quasi vact defermrihw, et guasi nuflo hme Eeolrratn, velut adiutc mali de Stoicol t. Sed huic arro itertm iflirs ards t* Fhilon ffiirit donec morieretur, et on it, se vivo impatt
amavisset: adeo
1

intenallo omni pervicl oa illud Platonis quod


ilhikus wmfb emiurit,
ts$fitE eutetrB
p4rrandue ait.

philqfftrmito,

est et lucidissimum, dirl maxime in Plotino, qui platon eosvitr

e revi'

l, in acest chip, au luat, in mod necesar, armele impotriva uicilor; Antiochus, aqadar, cum incepui sd zic, audiindu-i pe hiL,n, academicul, i;i pe Mnesarchusee, stoicul, se Etrecure ca ll[or q;i cet6{ean in Vechea Academie, cvasivacui de-ap[rdtnri qvosisigurd, -n lipsa oricdrui dugman, r,6rAndu-i nu qtiu ce gg tlin cenuga storcilor, care a violat altarele lui Platon. Dar l6rl.uia, ludnd iarigi aceleagi arme, i-a rezista,t gi Philon, pdn6 nloarte, gi 'firlliu al nostru, nesuportAnd, cAt fu in via;d, si fie UrdArit sau contaminat nimic ce iubise, i-a oprimat rdmigilele I tuut"; p0n6-ntr-atAt, dup6 acele timpuri, intr-un r6stimp nu ie-ndelung, de totul nroarti toatE indd.r[tnicia gi incdpEl6narea, lrifica tala ascunsd a lui Platon, care-i stricuratd gi strrilimpede lilosofie, a scip6,rat, despicAnd nourii, mai cu seamE ln Plotin, iltr u fost judecat filosof platonician astfel similar al lui, incAt se dea c[ ei au triit in acelagi timp, ins6-i at0ta de mare lottrbirea timpului, cE-i de socotit cumcd Platon a retrdit
ll-ur:esta.

xm - b{uwt*
42.

Dl,

Cenul multiplu al filosoftei.

42. $i, aga, acum, filosofi, in genere, nu-i vedem decAt sau llir:i, sau peripatetici, sau platonicieni: qi pe cinici, bine-n1eles, ndr:{ pe ei ii delecteazd o anunre libertate qi licenlf, a vielir. CAr
lG,

et mores quihtre oonsulituf animae, quia non acrrtissimi et rolertisimi uil. qm dor:erent di suis Aridotelern ac Platouers itn sifui concinere, ut i

Fngnjire suflehrlui, prin faptul akrtiacusiti" care s5-i invefe pe

lns6, de instmire gi doctrind, gi de nroravurile prin core i se ci n-au lipsit bdrbalii atotascutrili alfi cum@ prin disputele loruqi,

minueque attentie dime[tire videantur; multis


sawrrlis multieque

@rftfrtioilibllt

aed tamou

mrporo sordibllt oblitas, mrnquam ista ratio subtili{ rtfoosretr ntri mrmmua Deus populari quadanr clend auutoritatem uoque ad ipsum col divimi mret, atque eubmitteret; cujus non od etianr factie excitatae animae redil

listotel gi Platon igi consuni indesine astfel, incAt numai l;lricepulilor qi mai pufin atenfilor li se poate pErea cd se [mebesc, prin multe secole, vezi-bine, gi prin multe lupte, n;rezitu-s-a, totugi, disciplina atotadevd,ratei filosofii. Nu-i, lrtrle,r,6r, a lumii acesteia, eq pe carc ascrele noastr pe atotmerit tilrtest5, ci-i a celeilalte, inteligibile, filosofia; cui nu-i rechema RuHtA atotsubtil[ raliture, nicic6nd, sufletele orbite cu multifomrele nrrbre ale erorii qi pAngflrite de corp cu str[vechile murd6rii, lftI suprern Dumnezeul, printr-o anume clemenlE atotcunoscut6 itrltrlectului divin, nu declina gi nu Lisa sd coboare autoritatea Itul la insuqi corpul uman; ale c[rui suflete, excitate nu doar itt precepte, ci chiar qi prin fapte, sI se intoarcS-ntru sine insele,

X94

.S.

Aure&ii

i Contrw

Adzmins

Liber

AWJ*_Arrsrrfu_@@

Caftm a Avia

195

semetipsas, et

disputationunt concertatione potuissent'

[Col. 0957] respicere patriam, etia

fdrd nici un fel de rivalitate a disputelor, s[-qi priveascd

XX.

Lbnclusia oPeris. 43. Hoc mihi de Academicis interim potui, pcrsuasi. Quod si falsum est, nilril ad me, < Lst iam non arbitrari, non posse ab homine i veriiatem. Q.i"q"i. autem putat hoc sensisse Acade:

Concluzia operei.

ipsum Ciceronem audiat. Ait enim illis.morem. occultandi sententiam stlam, nec eam curquem

43. Asta, deocamdatd, ml-arl1 persuadat-o probabil, pe cit puhrt, despre academici. Ceea ce. dacd e fals, nu md privegte rrirnic pe mine, cdruia mi-e de sa1 cd nu mai socot cumci nu poete fi aflat de cdtre om. Oricine socoate? ins[, cd

seoum ad eerrotutern usque vlxiseet' aperire consuesse' sit autem ista, Deus viderit; eam tamen arbitror Plt

au simlit-o academicii, aud6-l pe insugi Cicero. Zice, , cd le era pe plac a-qi oculta sentinla lorugi, gi nici nu obiceiul sd o descopere cuiva, decAt numai celui ce trflia, [a senectute, dirrpreuni cu ei. Care-i asta, Dunrnezeu tnate
soccrt

fuiss. Sed ut breviter accipiatis oflrne Proposilum quoquo modo se ha.beat liuntrna sapientia' eanr me rro.,i* pencepisse. Sed cun tri$esimum et- tertium &nnum agamt non me arhitror desperare dehere

ul meu scop: in orice chip s-ar prezenta-ntru sine uman6, v6d ci eu lncd n-am perceput<t. Dar', cum

cd ea a [ost, totugi, a lur Platon. Dar, ca sd allap pe scurt

quandoque adePturum. Conteruptis tamen omnibus-quae bona mortales putant, huic investr inservire porposui. A qro me negotio quoniam r Academicor.rro .rot leviter deterrebant, satis, ut contra eas ista disputatione munitus sum' Nulli t dubium eet gemino pondere nos impelli ad diecer aur:toritstis atque rationis- Mihi autem certum eot prorsus a Christi auctoritate discedere: non enlm valentiorem. Quod autem subtilissima peraogmondum est; ita eninr iam sum affechrs' ut rurrr.i, non credendo solum, sed etiam intell\ apprehendere impatienter desiderem; apud Platoniq iirtednr guod eacris noetris non repugnet
oon6do.

ln aI treizecigitreilea an al et[1ii, nu cred orrncd eu trebuie sd


xrr c-arn s-o dob6ndesc c6ndva. DispreluinduJe, totuqi, pe toete Ite, pe care nruritorii le socoteec bune, mi-am propus a nr6 cu totul in serviciul inveetiglrii acesteiaqs. De la care nego1,

ragiunile academicilor mE-nspEimflntau nu putin, m-am


rt indesa{, precum socot, impotriva lor, prin aceasti disputd. ui nu-i este, insi, cAtuqi de pulin in dubiu cumcl noi suntem

rirrgi spre a inv61a

printr-o ingemdnatd pondere, a autoritfl1ii

raliunii. Mie, insd, inri este cert si nu md depart nicicAnd de rrrrtoritate,a lui Christos: nu gf,sesc, intr-adevfu, alta mai puternic"'i-

urmfit, insi, prin atotsu.btila raliune; aga, intr-adevdr', in situaqia sd,doresc nerdbdfltor sd cuprind pe deplin ruintea ce este adevir(at)ul, nu doar crezdnd, ci chiar gi
ee-i de

frrst pus

ffitt

oe

; md-ncred c-am sd gdsesc, deocamdat[, la platonicieni, nu Ie repugnh sacrclor noostre."

0gBS] Hic Postquam sermonis fi: larnt, quamquam iam erat nox, et etiern lucerna illata soliptun erat; tamen illi adoler iutentissime exspectahant) utrurn Alypius vel alio

44. Ac| dupd ce vdzur[ cd am pus capdt disculiei noastre, tlt6i era deja noapte, gi ceva s-a scris chiar cu lampa aprins6, ltluqi acei adolescenli aqteptau atotatent dac[ Allpiu nu va si llrrrnitd cumcd el are sd
pf *Strnt gata sd afrrn",
rE^epundd fie qi
zicen ncA

re*poneuru$r eiee promitteret. Tum ille: Nihi aliquando, itquit, tam ex sententia provenisse af'l paratus sum, cluarn guod hodierna disputatione

in ziua urmdtoare. Atunci, nimic nu nri s-a-ntAmplat we<-,datd llflt rlt: conform convingerii mele ca faptul cE plec invins prin tlirlrrrta de ast[zi. $i nici nu socot cumcd aceastd bucurie trebuie

196

S.

Aullii

i Contru Awdcmirce

Liber

iliuAWwti* A-antfl aa.d,qnicilnr

Cafieatrcia

197 voi.,

superetus. Nec istam meam tantunt ptrto debere


laetitiam. Comrnunicabo ergo eam vobiscum, rnei, r,el judices nostri. Quandoquidem isto se pacto a posteris vinci, ipsi etiam fortagse Academici optarunt.

fln rrumai a mea. O vtli impirtdgi, deci, dimpreurrd cu

sententiarum gravitate perpensius, quid ben promptius, quid dottrina peritius videri aut exhiberi Prorsus nequaquam digne adrnirari possum, q facete aspera, tarn fortiter desperata, tam moderate con' tam'dilucide obscura tre6tat& sunt. Quare iam, socii exspectationem vestr&m, qu& me ad respond provocabatis, certiore spe mecrrnl ad discendurn Haboruus ducem qui nos in ipsa veritatis arcana, monstrante, perducat.

enim nobis hoc sermonis lepore iucundius,

uJ)titorii mei, sau judecltorii nogtri. Deoarcce inqiqi ricii chiar au dorit sE fie invinqi in acest drip de urnlagii i, Oe, intr-adevir, ni s-ar putea p[rea sau inf[1iga nou6 mai rlecAt farmecul acesta al disculiei, ce" mai bine cumpflnit mai prompt prin bun6voin{E, ce, gruvitatea sentinlelor, ^ce, i,r,,usit prin doctrinE? In absolut nici un chip nu pot denm faptul c-au fost tratate atAta de spiritual asprele, at6t de
ic, disperatele, at6t de rnoderat, vinr-rvatele, atAt de str6lucit, lrele. Dreptac,eea, de-acum, consorfii mei, aqteptarea voestre,

cure md provocariti si rdspund, prefacetri-r-o, dimpreund ntine, intr-o mai certE speran{d de-a im,6fa. Avem un duce, l)umnezeu de-acum indemf,nAndu-I, sh ne conduc5 intru

altarul adev6rului." Aci, eu, cum ei se ardtau pe fa1d, cu un oarecare zel cvasifraudali cd Allpiu nu plrea c[ are si Ie rdspundd: irlia1i", zic eu surAzdnd, ,laudele mele? Dar cum, sigur, r, de constanla lui Allpiu, nu md tem cu ninric de el,
rll-r.

45. Hic ego, cum illi puerili quodam studio, Allpius responEurus non videbatur, quasi fraudatos
se ostenderent: Inrridetis, inquam arridens, laudibus

Sed qproniam de Alypii constantia iam secums ni tinreo; ut vos quoque nihi gratias agatis, instruo vos ad

t imi aduceli gi voi inqivd mullumiri, vd instruiesc tor (ce-i, incaltea mai uqor?) al acestor fleacuri,

illtrnr qui tanta'm intentionem vestrae exsp


offendit
Acadernicoe; et cx.rm ibi victorem (quid facilius?) i*artrm nugruxrln (Ilb. I Rotract., mp. I'

l4ito

riva lui, care a jignit atAta de marea incordare a aEteptdrii Cititi Acadenlcll' 9i, cum il veli fi gisit acolo pe Cioero
i-l pe Alypiu sd apere discursul ecesta al meu impohiva rreinvinse. Asta {i-o-ntorc 1ie, Alypiu, dur6 rEsplatd pentru mea fals6." Aci, curm surAser6, i-am pus unei atAta de mari capdt, nu qtiu daci atotferm, mai modest, totuqi, gi rcpede decAt speram.

Ciceronem inveneritis, cogetur iate a vobis hunc serluonem contra illa invicta defendere. Hanc tibi, duram mercedem pro mea falsa laude restituo. arrisissent, finem tantae conflictionis, utrum firmi nescio, modegtius tanren et citius ![uam Eperaverarn

NOTE 8I COMENTARII
| lltilrauzi, demeritelor.
Ct. Retmct., supra,

N. int

i $intag*a dlvlnum aainum rnortalibus lnhaerentem


ii interpretative. Unora le maiplace
ed zicdn

d.

li unrez cu prudeofA, totugi. Ihop ryecific, preorm gi oei urnrtrtori de attfsl, unor popoore maritinre,
arelor (= pieritoarelor).

inerent muritorilor: pe splritul dlvln, BtrgBs attplt

lasd loc in loc de po sptrihlt

I E interesant cum, in aceastd exhortalie, se strecoar[ aproape


rctuntar, idei confine din dialogul De odine, scris tntre cd4ile diat g,rt"i

Aadenims.

t CI. Retmct., supra, N.


,

intd.;

Cf,, de osmenea:

XLI, cal. 122 qiQuaest. in Hepnt.,I, XC[, P.L., t Altfelt tntregului,


t. i ln ab sale animadversioneq Phereponus,

Ib
t.

cia.Der,

XXXN,

ry Xl,

col. ST1.

prin care se subaude Eraurl nn6, aci, lectura ursotarn! intrucdt Auguetin vorbegte de spoctacole noscute, iar urgii, dup[ Pliniu, VII, 36; 38, nu se nasc ln Airica. I Aci, Phereponus contestd, dup6 orm reiese gi din cele ce urmeaz6, 0prietatea epitetului.
t0

/d.ntor.rn profuiune: retorica, edirA.

ll Altfelt ln brafcle.
Romanian, binefdcfitonrl Sf6nnrlui Augudirr, mocena lui, adic{ faoe ute din acea categorie de amici pe care, prin putenea ss de persuasi*ne prin farmeoil personalitElii sale el i.a atras la e{ta nurdheilor, in tirnp,l f[cea parte, ca auditor, dintre discipolii lui Menes, cum o apune, de ll

l,

el insuqi:

2N

Sf.

Aurcliu Awustin, Contra acqd,em.bilor

Note si @tuerr/arii
la

20r

Per idem tempLts annoru.m novem) ab undevicensimo anno

aetatis meae usque

ln aceeagi perioadd de de la al noudsprezecelea ad al doudzeciqioptulea an aI


mele, eram sedugi
gi

Aci se vede cd Sfantrn Augustin, in formuldrile de care se serveqt, s itoazd absolut detot ceea ce arputea ldsa sC ae creadi intro ectivitate
a

simprrilor corporale.
Iy'.

duodetricensimum, seducebamur
et seducebamus falsi atque fallentes

It Cl.

nama.,supra,

intd.
rneseyii', c.6t se poate de m6gulitor

falqi Ai inqeldtori, intru in variis cupiditatibus et pallam per cupiditdli, qi, pe fald, doctrinas, quas liberales vocant, doctrinele pe care ei le occulte autem falso nom ine Iiberale, ocult, insd, prrn
religionis.

li Suhauzi' atotascrrnstil, atotoultul.

t'T*0, din thezaurul ,r.6ntrrasei


It

meceno, pdrintele lui [-rcen1iu.

nume al religiei (Conf. IV, 1),

Lui Romanianus. adic$.

'l[

Romarrianus a fost, de asemenea, unul dintre cei rnai fervenli ai vie;1ii in comun, in vederea dobAndirii inlelepciunii:

[,a villa de la Cassiciacum a anricrrlui sflu Verecrrndus, despre care r;rune SfAntul Augustin in Confesiuniz

Et multi amici agitaveramus $i mai mulli amici anirrio et conloqubntes ac in minte qi, convorbi
detestAnd turbulentele vieqii umane, mai cd sta firmaveramus remoti a tr,rrbis otiose deja sd trdim o{ios, d vivere, id otium sic moliti; ut, si quid mulfmi, aga punAnd la cale habere possemus, conferremus in o1iu, incAt, orice puteam detestantes turbulentasi humanae

D, Macerabatur anxietudine 5. Verecunduo era macerat de us de isto nostro bono, anxietote falE de acest bine al noeuu propter vincula sua, quibus (celibatul, n.n.), fiindcd, datoritd issime tenebatur, deseri ee lanlurilor sale, prin cere era

vitae molestias paene iam

lro consortio videbat,

tenarisimlirut,sermdeapErdsitde

rd

medium unamque rem punem laolaltd gi din familialeem conflaremus ex constituim o singr-rrd avere, omnibus, rrt per amicitiae sinceritatea amiciliei sE nu
sinceritatern non esset aliud huius et alirrd illius, sed quod ex cunctis f ieret u num, et un iversum singulomm esset et omnia omnium, cum videremur nobis esse posse decem ferrne homones in eadem

eramus, retardabatur: irrtArziat de Ia drumul pe oare am christianum esse alio modo pomit giSzioeaddnuvreesdfiein velle dicebat, quam illo quo akneodcrcgirLdmf,tprinacdaprin

curxaor;iul nmu. lnce necc6in, or o i, ea ipsa tamen arctiore prae eqiendd4erqpdn@fors@pelArBfl :ris compede, ab itinere quod odclqttei piedica tr:tup, ii illai tuSnsd,

um christianum, coniuge

a unuia gi alta a altuia, ci toate sE devin6 una Ei totul

poterat. Benigne sane


Domine,

lit, ut quamdiu ibi essemus, foartq

coxemrpttea-Nbatrufrnryinfltbarigrl ca, at$ta tinrp c6t erum atolo,

fieciruia gi toate ale tu


poate sd fie cam zece oamenl
aceeasr socretateT qlerau

rure eius es6emus. Retribues s6frmppr.trprietateatuidelapr& ft

intrucAt noud ni se pirea

in resurectione vei retribui lui, Doamneo lntru sortenr iu.Ttlor,innucdtsoarta ribuisti ei. Quamvis enim ins[li i-ai retribuito deia. Oricdt,
quia iam ipsam nobiacum Rom,ae

socretate essentque rnter nos

flrar avlr1l, mar

cu

iftm ahffiqi foilr-adevfrr,

noi, oun eram

praedivites, Romaniamrs maxime Romanianus, conord.leanul communrcrpes noster, quem tunc atotfamiliar mie din fra graYes aestus negotionim suorum pruncie, pe care gravele ad comitatum adtraderant, ab ale nogolurilor sale il atr ineunte aetate mihi familiarissfumrs. atunci, la curte. Carele insisl Qui maxime instabat huic rei et cu seam6, asupra acestui l lnagnam in suadendg habebat avea o mare putere de convi auctoritatem, quod amfla res eius intrucAt averea sa o in rnultrrm ceteris anteibat. rnultul pe a celorlalli (Conf. YI,

olis factus, ex hac vita igravit, ita miEertus es non eius, sed etiarn nostri, ne

corporati aegritudine et in ea chriatianus et

rleia l&Roru& arprirw de o alferinl6 oqryCIml& gi, innu eq Eort flegin gi

6ddraplecatdin[mrea'rnpasta:aga

ici hunranitatem, nec eum in aleqsa onrcnig fap de noi, a aruictrlui, lrn ge tu o nume rantes, dolore gi nepremxndrAnd*l irfiu hlrnle Th. [nt,rlerabili cruciaremur. Gratias Mullumiri fie, Dumnezeule dl

itantes egregiam erga .no6 durere intolerabilE, gdndindrr<re la

Teqiinduratnumuaaidee[cidriar Ei de noi, e s[ nu fim chinufti de o

2O2

S{. Aureliu

Corfit. amdcmicilar
indemnurile gi consolaliuni pronritrdton:le,

Notc si

omentorii

2O3

tibi, Deus noster, tui sumus; nostru, ai Tdi suntem; o i


indicant hortationes et consolationes tuae: fidelis fidel
promissor, reddes Verecundo,

Aci se all6 izvonrl misticii creEtine, care gi-a apropriat distincfia dintre

ii

vei

rure illo eius Cassiciaco. ubi

aestu saeculi requievimus amoenitatem serupiterne virentis farmecrrl fnrmselii paradisi tui, quoniam dimisisti ei smpiteminveruit, intn-rcAt i-ai peccata super terram, rn monte lui pdcatele pe pirnAnt, pe

pro \Iereorndus, penrru satr;l ab Cassiciacum" unde ne-am in te, intru Tine, de cdldura seco

rncaseato, monte tucl, monte c6gos (aluzie etirnologi


uberi (Psal. LXVII,

16).

Cassiciacum, n.n.), muntele

6. Angebatur ergo tunc ipse; munteleuber(Psat'UVII, 16). 6. SeneliniEea, apda.r, (P.L., t. XXXII, col. 765) ro Aceeaqi carte, dialogul Hortensitts, care il incitase qi pe
t6ndrla studiulfilosofiei. Exegelii operei augustiniene sunt cvasi in a remarca faphil cd una dintre cele mai mari glorii ale lui Ci care o inparte cu Vergilitt, consistd in a-i fi deschis, prin magisteri indiscutabitr, jturelui tagastens lumina nrinlii inspre studiul i Cf. Yergitius, Aeneid,, L\, 312-313: Multa patri mandeta portanda / $d aurrre gmtiia dircerguat ot nubibus intita dol tfultc salii uintiten,+ifi duse pdrintelui, insd / Tbate le-mpritstie ty'.t4
20

:a inferioarfi gi partea superioari a sufletului. Filozofia modernE aittit .tie, care ne aduce aminte despre doctina iteazri, gi ea. cu "a"r"tE icienilor asuPra nous-ului qi psychi-ului? intrucat, confornr ologiei platoniciene, omul este compus dintro parte somatici 9i corpul, una spiritual6 9i etern[, csre este sulletul a,piiUitf,, *-r" ".t iollal (p,sycfri) qi inteligerrla intuiuvi (nous). Acest nous il traduce sfantul in prin mens (- minte), admi1f,nd, totodati, distinclia, clasicd in r crestind, dintre rorro inferior sau interior /: raliunea in(erioari randuitd r interioard) qi mtio superior (: rafiunea suporioar6), prima III, 3, PL', t' XtrII' iunii, a doua, contemplaliunii (De Trin., XII, 990 r00o). jn ()t. Retract., supra, Iy'' intrcd,

lr'Tryge1iu, adici.
l?

[,icentiu.

u Ad litt., vehement.
ttCic., Hortensius, frag. 10X Miiller. ,Ir [i un loc comun al istoriei filosofiei crrmcd statorirea geniului roman pra-xd a diminuat, intr-un tel a1Lrme,-.see1rrl.U" tttdt:ica, rn'rlgariz6nd dintre tenrele maiore ale filosofiei elenice. AQa, Cicero e, adesea, eclectic, ."".-or"errd.,-i-se marele rol ca istoric al filobofiei, mai cu cd prin el s-au conservat 9i +au transnris multe cunoEtinle despre
acedemicd Subauzi, lntunecati. Ideea corpului, canceri a suflenrlui, este una i neoplatonicilor, dup6 care ascensiunea suflehrlui consistd, in intrr eliberarea sa din sclavia corporald careJ intemni;eazd' flt,goreicii ntuneau corpul nrorm6nt al sufletr.rlui (s6ma syma), intrucAt ci cs o Hrrx)epeau uruunea corpului gi suflenrlui, nu ca o in-formalie, gurbiLr" sau ca jturtapunere. Desigur, Sf6nnrl Aug,stin nu pmfeseazi, qi pi predica ideea hirli nu putea profesa, astfel de idei, intrucat inrpirtdgeu lirrrrrdrii nrateriei gi a credrii de cdtre Dumnezeu a corpului omenesc, nfer qr a urrl

norilor ddle
2r Altferl,
]2

degtrte.

aci gi possimy pdrerile: ,eentintele" este, insdL, mai prc juridie augustiniarl gi crrtunriar roman. limbaiului
Subauzi, aci qi passirn: veritate(a).
B Exegqilor nu l+a scEpat sd remarrr rolul episodic, in acest dialr

'l

mintea, urens, reprezintE, in limbaiul augustinian, pt superioari a sulletulu! nc-o odevereqtq f6rd puti46 de t6gadd, urnri
2" Cd

pasaj dirr opera deplinei sale ma-turit61i" De

llinitate:

Non igitur anima, sed quod Nunrlknrl,areadar,ciceaceeq euflet se nuq excedit in aninra, mena vocotur... intru rnirre...f)reg*am6mreonrin; Quapropter singulus quisque homo,
qui non secundum ornnia quae
secundunr solam mentem

ad mldee*enrunit,nudupr[toatel natLrram pertinent eius, sed tindenatraluici


imago
Dei dicitur, una persona est,
imago est Trinitatis in mente.

hr1,i
dnt

aEadar,

nrintea, imagine a hri Drnrneztt

l)osset

dici et corpus noster

Ar putea 6 nunr"it gi corprl nostru

et

oprsoaniqieseinagineaTiini nrinte (PL, L JOII, oL 1065).

l,nr(:cr) non quia carcer est, quod fnr,it Deus, sed quia Poenale et lltr)r1&le. Duo enim consideranda

204
sunt in
r

Sf. Aweliu eufl"nti"" Co"tr"

od"nigik"

tc Si

crinlrr.ltgldi

2O5

luiDunnezeuqi@eapeame rrtu rrr r6lu! figmentum status, lncesslts, Tota ista forma, membra ordinata, sensuus

nostro corPore: Dei et Poena meriti'

consideratirruucorpulnostn-r:

s Atl litt.' vehement zircom gi adeseori'

dispositiones, videre, audire, uvrrrrrrEvrvt olfacere. 6ustrdrui ollacclt, Sustarer contingere; compago et fabricae omnis haec il#;"H;;#;;; distinctio, non potuit fieri nisi t b,rrr*;;;Carelele-acreat Deo, qui omnra operatus est' ceregti gi p6mante6i, dintru caelesti a, terrestria, sunrma 9! ai"t", u6a".ri vdzutele gi ne, ima, visibilia et invisibilia, Quid ;J-;.t" urmare, u"olo. p ergo ibi poenale nostrum? Quod ,r.*tra Ceea ce-i camea oorul corruPtibilis caro, quod fragilis, .eea r:ei hagilul <re:r cre-i muri
quod mortalis, quod incligens: hoc ce duce lipsa: aceasta nu va non erit in praemio... Ergo si caro prenriu. Deci, dacd i1i este pe carcer est tibi, non corpus est corcerd, nu corpul este

t' Pherepo.rrs pretintea ci se impunea a s spune, aci, de ce arrume p Ii fost iline cdt4ile qi coniectureazd sapientiasarr ceva similar' col' BB1' Ponte, Cornelius Celsius. Cf. SoL [, XII,21, P'L', t' )LL\II, .rJi vorba de c64ile neoplatonicilot Ct' Conf' VII, IX, 13 - 14' PL'' t
l,mll.74O-141.

fl Asrpra episodului citiri de citre Augustin a Apostolul"i l:-d:tt-3 Conf, VII' XX[ lotelor'pe d." l"-o avut asupra lui aceast6 citire, vezi,
,

P.L., t.

X,\X[,

col.747-8.

lfl

carcer tuus' sed corruptio


corporis
tt2

corugiamlpuluit6u(En'in

tui.

lB,PL',IXXXVI,col'

1843)'

(',t. Retrqct., supra, -fy'. introd. $ Fondatorul stoicisrnului a fost Zenon (336- 264),din cition, un ora$ gecsc din insula cipm, carele avea colonigti fenicieni. un naufragiu, se a lui Zenon i-a hotnrdt lui Zenon vocalia filosofici. Definifla aceasta in teoria cunoalterii un rfrgtigat o real6 celebritate. Tar'rct profesa ri.isni sensualist care provocd rea4ia celei de-a doua Academii'
'n r?

"

l)hereponus Presupune, aci, un adversar real' Nu-l urmez' l,t. fletract., supra, Iy'. intrcd.

Retroct', suPra? N. inuod' *r Este, aci, intr-adevrir, definilia inplepciunii dat6 de cdtrc (
Ct.

Subauzi: argrrnrentele nunrite mincinosul'

rff

Sapientia eutem egt,

""ro* continentur scientia (De offic. ll, 2, p' 327, Opera C III). Illa autem Bapient'ia quarn principem dixi'I'rerut 43' (De

dlvinarum et humEnErum, carlsarumque qulbue

ut a veteribue philosophis deflnltur

offic" divinarum atque hurhanerum scientia et humanarum ocl(l Sapientiam oaae ref,um divinarum (Tuscul" nl cognitionemque quac culucquae rsi eausa elt Ibid., V 3t 4ES|' 439. Opera, II.
'

r,1r,,riiir.ri, inlEtnluite astfel, incAt atrihutul .primei devine. stfijectul i. iar subiectul secundei, atributul te(ei, gi aqa, succesiv, pAnE la la in care se unesc subiectul primei gi atributul ultimei. cicero acest argument: lubricum aano et periculosum locum: interrog"andi genus: cttgument bbrb destul gi periculos: gen
de-o inte m ga
'q
(A

Argumentul sorires san acerbul se compune din mai multe

cad.

ll. 28, 52).

Altfel, aci gi passim, in ordine strict etim': uerisimil' pAnd in 85, al doilea, din 85 pAnE in 69, Academia' Philon este ,reieton:l unei orientEri dogmatice, iar Antiochus, al uneia sincretiste,

il, philon din Larisa gi Antiochus din Ascalon au condus. primul, din

'+'Sfentul Augustin adnite doud clase de divinalii: ceea care de Ia Dunrnezetl prin pmfEi, princare o-rrtanunfateintAmpl6rilc 1 la spiritae r,ninli qi, a doua, cea care p,rr".dl i" h demoni sau de o"r.i*.ri, intocmai ca acest Albiceriu pe care-l amii .a.e-i inqala p. col' 100?)' aci, LicentiuiCf. De ord. 11,9,27,PL', t' XXX[, ri intr-adevhr, in timpul lui Aqgustin, csnr acesta era credinla'd
clenroni

qi stoic5" r rrspira la armonia dintre gcoalaperipateticd f,l Vcchii fizici erau milesienii, Tales, Anaximene 9i Anaximandru, x:upa1i de elementul primordial al cosnrosului'
n't

(Cf..Deditt.daim.P.L'.t'-Xl';'
Cor.

(',t. Retract., supra,

N.

Nt

Of.. Retmct., supra, N.

intnil. intnil.

intrc'd' '* C{. Eprst 1 ad Hermogen' suPra: N'


'r: Cf . I

1"24.

'

206

Au,rcliu

Canfrru oademicilar

Notc

207

:" Fonnul6 folxitd de Augustin, zic exegegii, conform modului

aldialqurilor.

veritatem; mlhi aratem invenirl porse probabile eet,

ri Forrnlla retoricd din original: intor quos et me modo nibfl dletat, nlet quod llltegnobebile visum est, non poEse

ipsa certa erat

menrorubilE ca ioc de cuvinte doar, c[ci ea este folositd, precum mai nainte, numai conform nodului solemn al dialogurilor, intrt inConfe,siuni: [...] quia incerta mihi esset perceptio veritatis: jam

(lib. 8, cap. 6, n. ll, P. L., t. XXXII, col.,

de care se indrdgostise Apolo gi pe care zeul, omorAndul din cu discul. il metamorfozase in floarea care-i poartd numele' $i gi din sAngele lui Aias, fiul lui Telamon, regele Salaminei, a iegit ilou." *t.i.i cAnd eroul s-a omorAt singur cu spada, celor vechi li este pdrea cn vdd pe petalele florii exclamalia de durere &i, &i, care .lri lui Aiax. Enigma face dar aluzie Ia Hiacint 9i la Aiax' tp.rt l nrrn indoi fii de regi (Naum)' Acest exemplu il folosegte Augustin intr-un de cuvinte p.i., *." sugereazd si nu i se rdspundd intrebdrii prin rebare.

adicE: [...] intrucdt trni era incerici percepliunea adetrtrului: Si ea imi era certci, cer.,a tn, ne invedereazd cu supra de m6sur6 c6 era deja sigr-rr de posibilitatea afldrii adevdrului.

n Cic. Acacl.ll4O.
hi
r$

Verg. Ceorg.TV,38B sqq. Prcteu, fiul lui Neptun qi al zeilei Tetis, origrnar din It{area Carpator,

t'' Subauzi' poprie, partieularf,.


i?

ul polimorf qi marin. Alypiu folosegte inraginea pentru a semnifica


multiform al adevbrului.
n1

E, aci, o dovadi c5, la Cassiciacum, Augustin nu renuntase teoria crrnoagterii, cu totul Iaindoiala academicilor, insd el gi<r
o

indoialE fecnndd.

Cic.,Lael,,20.
Cic..

il Subauzi. cercetdtorul in amdnunt; scnrtdtoml.


:'u

A nu se con-fi,rnda, in nici un caz, probabilismul academicilor moraliqtilor catholici.


61

Cic.,Acad., frag. 10 Mriller.

Acad., frag. 2O Mrlller. Mantaua (pallium)era semnul distinctiv al filosofilor greci' r0 cinicii erau discipolii lui Antistenes (422-365) 9i se distingeau prin ei, disprepl virtulii qi al convenliilor sociale. Diogene gi-a cf,gtigat, intre
d'

ltatea.

Cf.. Retract., supra, N.

intrcd.

nici nu doresc sd fie inlelep{i, intrucet ei deja sunt; cel

Augustin folosegte, aci, ca reminiscen(d platonician5 din Sa conceptul primitiv al filosofiei, dup[ care filosoful este, pr itrbitorul 9i aspirantul lo inlelepciune. Dupi Platon, zeii nu
ce

iei platonice credea sincer Sf6ntul Augustin, cdci zice, in'110, in Smurgnl vielii sale, in Ep. CXI/ilL, n. 33, cdtre Dioscorus:

de la Academos, $coala lui Platon qi-a prindt numele Academia, 'op.i"tu.rl gridinilor ,r.rd" Plutot, igi ^linea nragisteriul filosofic' ismul glolii sale era ar6icunoscut. in acest caracter esoteric aI

rr

ingelepciunea nu filosofeazd. Filosofirl este un fel de intermedia.d' inlelept gi ignorant, rn nTetcLql cum il numegte Platon.

d Aceste rersuri crrprind douE enigme, cu care Vergiliu insugi zi a voit s6,i incurce pe cornent&tori. Pentru cea dintdi s-au dat' interpnet6ri: ori e vorba de un pu1 din fundul cdmia firegte c6 nu vedea dec.,frt o nrict parte din cer; ori e vorba de un risipitor din mumelb Caelius (al c5rui ger-ritiv contras, Caeli, se confundd cu risipitor, care gia pierdut averea, rdmAnd
! In cea de-a doua enignrd se l'ace aluzie la nunritd lriacfurt (lqrucintus, gr. l&tvfq, cale e cu totul altd floarer hiacirrnd rnodenL rom. zembile) qi pe ale cdrei petale cei vechi e gravat6 litera y,, inilialo numelui Hyacintus, fiul regelui Ami

Platonici vero, qui falsorum Platonicii'ins{'care'in-aceltimp' olrilosophorum erroribus illo neavAndpersoanadiviniprincare l,ffi ."' ".i."umlatrantibusi non sd comande *:,1i"1:l t"1 ]1".,']-"lll

208

'.

Aurcliu

Contra acsd,emi,cilor

Notc pi comentarii

209

quid Plato

sensisset. Tunc Plotini sim{ise Platon. Atunci a schola Romae floruit, habuitque Roma gcoala lui Plotin, qi condiscipulos, multm acutissimos et codiscipoli mulli bdrbali solertissimos viros. Sed aliqui eorum qi atotingeniogi. Dar unii

il' Ptin aluzia la inqeldtoria calului troian, Augustin circumscrie


xrtrir,S astufia grecitror in dialecticd gi-n ltrptfi.
nt

Ol. Cic., Acctd.,

ll, 66. Il,


12, 27.

quam conabatur attingere, adevErului gi inlelep cognoscentes gestare pensonam, in incomutabile, pe care se
eius militiam tlansien-rfrt.
totr.rm culmen auctoritatis

magicarum ar:tium crirriositate s-au depravat prin curi depravati sunt, aliqui'Dominum artelor. magice, al1ii, Iesurn Christum ipsius veritatis cunoscAnd cumcd atgue sapientiae incommutabilis, Christos poartd persoa[a

M Oic.,

Hortens., frag. 100 Miiller.

n ()f. Cic., lco d.,


flr
M rtrrar

Aluzie la profesiunea sa de retor, ca vdnzdtor de cuvinte, la care


renunfase.

Itaque

s-o ating6, ar-r trecut

rationis in illo uno salutari nornine culmea autoritdgii gi lumina atque in una eius Eccrlesia, recreando intrr acel singur nume mAn atque reformando humano generi gi intru una Biserica Lui, constitulum est (P.L., t. XXXII, col. recrearea Ei reformarea nean

lumenque Lui. $i,

aqa, constituitu-s-a

intru i

Phereponus spune cd acest cuvAnt este african, sau, mai degrabd, trric qi-l aduce de la rdddcinascrtamo6 observare, gidoukc, inspicere, iar 'in el sunt numili inqelitorii, care, prin observarea mersului astrelor qi irr iscodirea mfuuntaielor r.ictinrelor, pretindeau cd pot prezice viitorul.
tr'
tP

Cf

. Retract., supra, N. Retract., slrpra,

Cf .

intnil, N. intrul.

llr Pherecyde, secolul aI

418).
12 73

omenesc.

\rl-lea inainte de Christos, suslinea cd sulletul nenruritor, a comprxr un tretat destul de enigmatic asupra naturii

C[. Cic.. Acad.,

lI, 24.

Chrysip, care gi-a cAgtigat faima de mare dialectician, a fost al slrccesor al lui Zenon in fpuntea qcolii stoice (282-204). Subauzi: semizeul. Clacus, gigantul celebru pentru t6Jh6riile sali fiul lui Vulcan. El locuia intr-o pegterd pe Aventin, lncercAnd sE fure ascundd acolo o parte din cirezile pe care Hercule Ie fuiase, Ia de la Geyron, a fost descoperit, datoritd mugetului junincilor la prin fap peqterii, a taurilor, gi a fost ucis de cdtre Ifercule. Despre' ,, vorbegte Vergiliu inlen., 'WII, 190 sqq.
7s
7a

I" Polemon, filosofrrl platonician, a fost discipolul lui Xenocrate, maeshul lui Zenon gi Archesilau.
t+r glosat

'x)Secretul lui Archesilau se nurnegte-ndeobqte acest topos asupra cdruia indesal de-a lungul timpului.

't2

"l Carneades, originar din Cirene, a fondat cea de-a treia Academie. Ct. Retmct.! slrpra, N. introcl.

"3 Mnesarchus a triit la s[ArSitul secolului al doilea qi inceputul secolului hrt0i inainte de Christos. A inclinat spre sincretism.

Subauzi, incalce. Pot menline jocul de cuvinte numai t

decline, intrucet, aci, Augustin se referdlateoria atornistd gi la clinamentiui (deoiatio) ahti Epicur, carele admite, precum universul s-a format dintr-o mass6, in numdr infinit, de atomi de

Itrx,esitatea
"r'

')'Pornind de la consideraliuni filosofice, Augustin demonritreazi, aci, moral6 a incarndrii Fiului.


Su-bauzi: investigdrii inplepciunii.

varii care cad in vid.


76

Epicureii stAtornieeau criteriul adevdrului intru impresi

simprilor. n Cic.Acad.,II,79.

bi

din Cirene, carele sustinea c lEcerea acrualE qi imediatd.

S.

AT]RELII ATJGUSTINI
HIPPONENSIS EPISCOPI

SF. AURELIU ATJGT]STXN


EPISCOHIL HTPPONEI

DE ORDINE
LIBRI DUO

DESFME 0RI}INE DouA cAnrr

il

CUPANT TNT'RODUCTTY
Desprc geneze dialogului De ordine, ca.re emind 6rrin intenlia

ierii locului gi rolului rdului in economia providen;ei dialog dedicat lui Zenobiu, bogatului siu prieten gi poet ne dE prelioase informalii Augustin inerqi, cdci zice, ln

"

CAPW
1.

lll.

Ile Otdlno, llhrl

Rr

idenr tempus, inter illrro

,1. in aoelagi timp, intre acele c64i, care au fost scrise despre Despre Ordine, in care este dezbltutd marea chestiune daed ordinea divinei providenle le
eBr sau nu, petoate bunele gi relele. Dar, anm faptul dificil de

de Academicis scripti sunt,


etiam libros de Ordine scripsi, quibus magna quaestio versatur, rum omnia bona et mala divinae

acadenrici, am mai scris incd doud

ordo contineat. Sed confinel

uln

rem

r,iderenr

ad

igendum difficilem, satis infeles il vedeam cd poate fi dearul ad eorum perceptionem, de greu adus, disput6nd, la guibus agebam, disputando percepgiunea celor cu c&re
perduci; de ordine studendi i malui, quo a corporalibus ad

convieluiam, anr maivoit a vorbi despre ordinea de-a studia, prin

Iturorporalia potest profici. 2. care se poate inainta de Ia tnrporale Vorum et in his libris displicet mihi la inanrporale. 2. intr-adevdr, gi in pe interpositum fortunae aceste cd4i imi displace interpus& Uucubulum (Llb.2, c.9, R. 27).Et adesea vocabula so4ii (Llb. 2, c. 9, qrrod non addebam, Corporis, a" !7). $icdnu arl5"'gmnalm,pului
,qtrundo sensus corporis nominavi

([lb. 1, ex,. l) 2) etc.). Et quod luultunr tribui liberalibus rlinciplinis (Id., c. B; e( llb. 2, c. l{), quas multi sancti multum

c6nd anr nunrit sin4ul oirpului (I tlr. l, cc. l, ! e/c.). $i cd le-anr atribuit

rnult disciplinelor liberale (1d., c. B; d 0b. 2, c. l4), pe care mul;i sfinli mult nu le turii, incaltea,
"stiu;

214

'.

Aureliu

ordinc care le gtiu, nu sunt sfinli. glumind intrucAtva, am


Muzele cwasianume zeile

Cuudnt in$o&rctiu
l'ecisse quod fecit; &ut cum

215

jocando, colnmemorayi (td., e. B, n. 6). cdamm.mritadmi n. 6). Et quod admirationem (Ihld.,$in. 8). gi cd am zis cI d., n. g). Et neinzestrafi cu adevdrata pi vera pietate strdlucit cu lumina virtulii.

quasi aliqtras deas. quamvis

nesciunt; quidam etiam, qui sciunt eas, sancfi non sunt. Et guod Musas

dacd nu era la El raliunea de-a face.

, vel antequam faceret,


irse

fac'eret; si apud eum faciendi non eret. Si vero erat,

quid

DacE, intr-adevdr. era, precunr Ei erao e-nvederat cd pe ea insdgi a

numit-o Platon lume inteligibild.

erat, ipsam videtur Plato Totuqi, noi nu ne-am


intelligibilem mundum. Nec

fi

folosit de

a@st nume, dacd eram, deja, desnrl

dictr-rm

doud lumi, una sensibil ll, nn. sensibilem, alterunr intelligibilem le-am incredintrat astfel, (Id., c. ll, nn. Bl, BZ), ,rr., numele lui Platon sau al ", Platonis vel ex platonicorunr ci aI meu, ca qi cum pe personat sed ex nrea sie vrut s-o senrnifice gi Do commendavi, tariquem hoc etiam intrrc6t nu zice: impdrdfa Donrinus significare voluerit, quia este din lume ci, impdtirtia non ait, Regnum meunl non est cle este din lumea aceasta (loan nrundo; *d,Rqnum meunt nonest 316). Cum ar putea fi gdsitd de hoc mundo (locn. XVill, 16); prin altE loculiune; qi dacri cunr possit et aligua locutione a fost senrnificate de c6tre

Et quod duos mundos, ununl

uce fulsisse.

inteligibilE (Id., e.

inveniri

et si alius a

Donrino

erit coelum nolrum et terra nova, guando completrinrr quod oramus,

Christo significarus est mundus. ille congmentius possit intelligi, iri quo

rncomrnutabilem, qua fecit Deus cd Dumnezeu a fdcut iralional nrundum. Quam qui ess negat) ce a fdcut, sau cd, pe crind sequitur ut drcat, irrationabiliter mar nainte sd facd, nu a Etiut ce

velimus attendere. Mundum insdqi ra;iunea sempiter quippe ille intelligibilenr incomutabild prin care nuncupat.it ipsanr rationem a fdcut lumea. Pe care cine o semplternam atque cd existd, urmeazd sd zic6

dicentes, Adueniot regnum tultm (Maflh. VI, lO). Nec plato quidem in hoc erravit, [Col. OES9] quia inteligibild, dacd voinr sd esse mundum inteltrigibilem dixit, anrinte lucn-rl insugi, iar nu sr non vocabulum quod care-i este neuzitatd intru acel ecclesiasticae consuetudini in re illa consuerudinii ecleziastice. non usrtatum est, sed ipsam rem numit, incaltea, lume inteli

Christos, ar putea fi nui inleleasd aceea, inhu care va nou qi pimAntul nou, cfurd implini ceea ce ne ntg6m. zi l/ind impd rci !,cr 7a @&tfh. Si nici Platon nu a greqit, in faptul cd, a zis cd e_tist6

isto nomine nos uteremur, de-nvdtafi inlru scrierile ecleziastice. satis essemus litteris 3. Nu-mi place nici afatul c5, cum icis eruditi. 3. Nec illud zisesem: Ne e de dat morauuilor i placet, quod cum dixissem, bune suprema strdduinfd, an:, operct danda est optimis ad6ugat de-ndatd: Cdci altfel nrox addidi: Deus enim Dumnezeul nostru nu ne 0a putea nos anudirc non poteril; ascuha fawrobil, pe bineaiepuitori, e Ltte m uioentes facilltme insd, ii ua ascuha atotugor (Llb.2, (Ift.2, e.20, n. 52). Sic c. 20, n. 52). Aqa s-a zis. dictum est, tanquam Deus intr-adevdr, ca qi cum Dumnezeu exaudiat peccatores; quod nu-i aude pe pricdtoqi, ceea ce a zis dixit in Evangelio, sed ille cineva in Evanghelie, dar acela care nondum cognoveret Christum, nu-L cunogtea incd pe Christos, de r fuerat jam illuminatus in cdtr Carcle a fost deja luminat in (Ioan. IX, 30, 3l). Nec illud corp (toan. IX, 30, S1), Nu-mi place placet, quod Pythagorae nici faptulcd i-amadus o atAtalaud6 ro tanturn laudis ddi (I"lb. lui Pitagora, filosofului, (llb.2, c. 10, n. 5S), ut qui hanc audit 2iO, n. SB), incAt cel ce-o aude sau o logit possit putate, me credidisse citeqte pe astal ar putea srcoti cd eu errores in Pl,thagorica esse anr crezut cd nu sunt nici un I'el de ina, cum sint plures, iidenrque erori in doctrina lui Pitagora, degi ales. Hoc opus sic incipit: sunt multe, gi dintre cele capitale. rerum, Zenobf (P. L., t. Aceastd operd incepe a;o,: Ordinea ll, col. 588 sq.). lucruilar Zenobiu."

Afldm, aqadari din aceastd mdrturie augustinian6 cd dialogul Ordine a fost scris tntre cd4tile scrise despre academici. intre ilt: care compun dialogul Contra Academicos, adicf,. (Jum, rrrnr&ret dialogul Contm Academicos a fost inceput, probabil, (l)) 10-11 noiembrie, 386, a fost ir-rtrerupt gapte zile, qi nu a fost rlecAt in 20 noiembrie, ?i cum dialogul De Beata lita a lost cu ocazia anivers[rii zilei sale de nagtere, a implinirii, adicd,

216
a

Aureliu

ordire
6Pc

Clll,frrn irrfod.trctilr

217

q. ryr, evoc6ndu-i-1, i le rosteqte, in Capitolul al Cdgii inhi a acestui dialog, Iui Li"en6r,
,[...] Narn Zenobius noster multa mecum saepe de rerum ordine contulit, cui alta
rertrm) seu propter temporum
"[...]

v6r$ei de 32 de ani, a fost incepu! care_ra_s6_zici, in 13 nc cum, apoi, in cartea a dialogului De ordine se fac referiri la cartea a treia a di Contm .4,cademicoe, re_zultE cd. in intreleserea compunerii opere,_dialogn De ordine a foet compus in zilele aL tO, noienrbrie, 386. Despre Zenobiu allEm, tot din cuvintele SfAntului

Ci:.".*"pl"l in 14 9i 15 noiembrie,

tua nemini cedit. Nam et nirnenea nuJ intrece in bucuria

praeBens esset, pro

sperar4e,i ce

ae

purte in tine.

lntucaq

ritate patris tui, vel potius gi c6nd era pr.ront, era, datoriti nium nostrum, multunr familiaritdfr or tat{l tAun sau, rnai icitus erat ne ingenii tui dqpsbd, fa1d cr, noi to1i, decul de

0m tua exstrnguerentur
ue studiosum

aedam scintillae, quas r aninradvertebat, non conflarentur cur& mea,


rrria. Et cum te poeticae
eBBe

prcoq.rpet ca nu cturrva unrde so6rt{i

ale talentului tdu, pe care le lua diligent tn seamfl sd nu fie atAt de


aprirre prin precaulia mea, pe cdt +ar
fi *inaprin neprecauliata" $i, omrva fiannmrtornrc6 ule$i relos, p,druf, qi-n poezie, se va granrla asfel incf,t

De fapt, prietenul

discrrtat, adeseori, multe,


despre ordinea h,rcrurilor,

percontantl nunquam satisfacere profunde ale cdmia eu potul. seu propter obscuritatem niciodatE in stare sd le dau

it, sic gratulabitur, ut mihi gestientem videre iarn mi se pare c$J vEd de pe acurn
tles{lt6nd."
Tematica dialogului a fost, agadar, premeditat Ble-c{ de cdue

impatiens fuit, ut nre? quo diligentius et copiosiw respondere cogerer, etiam carmrne provocaret, et bono
carnrine, unde illum magis ames. Sed neque tunc tibi legi potuit ah

fie datoritd obscuritafi angustias. Crebrarum autem ille din cauza sorrtirrii timpului. procrastinationum usque adeo a fost p6nEntr-atdta de fald o-r dele nrele arn6n6ri, provocat printr-un poerrl pd sd mE stnduiesc seirdspund dilfuent 9i mai pe Ia"S fu pri

nam id relinquere mihi

poem, qi incd printr-unul unde-l vei iubi qi mai mult. rstarum rerum studio atrit de-ndepdrtat de studiul renrotissimo, neque nunc potest. astfel de lucnui, nu putut Nam profecrio ejus tanr atwri, gi nu poate fi-a acrrm.i nici repentina et perturbata fuit plecarea lui a fmt atAt de tumultu illo, ut nihil istnrum gi atAt de penurbatd de acel venire nobis in mentem potuerit: incSt nu s-a putut sd ne vinE in nimic drrtr-acestea: gi a

in, ca sd le dea, intr-tur fel inedig satisfaclie nrgtrmi4ilor ale lui Zenobiu, cu care incepuee de mai multe ori ia pe aceast6 temf,, dar nu-i dfldur[ niciodat[, din varii ive, de cap[t, gi care insista, iatE, chiar printr-un poenr ca in sd nu-i tergiverseze rflspunsul. $i, dupd cum vedem, nu l-a prea tergiversag trim{6ndu-i, suh fornra unei opere, care i-o dedicd, rfispunsul, perpetuandu-i, astfel, gi memoria in rregura timpurilor, lntuc6t despre el nu gtim aproape cu nim.ic rri mult dec6t alldm din aceet dialog gi din epistola ([[, P.L., t. lII, col. 63) p" care Augustin i+ ftimite, rugAndu-I, pe un ton
He

poate de amical, sd incheie disputa inceputd intre ei, epistolfl

reaponsuro statuerat; et multa fapt, sd mi-l lase spre a-i concurrunt cur ei oermo iste multe concurS si-i fie lui tri debetur; deinde, quia cuiusmodi nunc vitam ducamus, etiam sic indicari ejus in noe benevolentiae decet; postren;o, quod in gaudio

mittatur. Primum est, quia

iilei fiindcd-i datorat4 agti, fiindci se cade indioe chiar gi aga bundvoinlei fa$ de noi cumcd ducenr" vield de felul arnstq i, firrq
aceastd disput6:

nu poate fi, din picate, cert datatd, astfel incAt sd gtim dacd i-a fost nimis& inainte sau dupE ce i-a dedicat dialogul acesta. Zenobiu, familiorul protectorului lui Augustfu\ Romanianus, Bl[l lui Licengiu, ceea ce explic6, presum vedem chiar din acest tlirrlog, de ce se interesa in mod deosebit de soarta lui Licenliu, fi1,tro, aqadar, parte) alf,turi de Ambroziu, Flavius Manlius tl'll,lodorus, Sirnplicianus, Verecundus, Clodius Hermogenianus 0lybrius gi enigmaticul Celsinus, din cercul de arnici milanezi, (lttro)platonizanli, ai lui Augustin. Nu se gtie dac5, in perioada [rutriciac,r-rnrianA a lui Augustin, acest Zenobiu va fi foe( el, pdgd,, fm rule de a se coruerti sau cregtin chiar, insd, din epistola 111 (P.

218

Sf. Aurcliu

ordine

Cuudnt hhpduntiu

27e

trimisd aceastd scriaoere, Zenobiu era deia creqtin.

L., t. XXXHI, col. 3S7. sgg.), a lui Dioscorus c6tre Ar care, referindu-se Ia Zenobiu, zice: froter Zenoblue, rylo1lao faduo ctt, e( niletrt rmbls evec{anem cum adtc& Fratele Zenobiu a fost f6cut ttraglsler memoriae p.iy impf,ratului? care avea, p.int"e altele, qi privile$i acorda"I .persoanelor particulare dreptul de a cdlEtori cu imperiala) qi ne-a trimis pogta i"rp.riAe 1* care sd Cerdonus, purtdtoml .""i*rii lui'Diocorus c6tre A fapnrl cd Dioscorus il numeEte pe Zenobiu frater (fratele), a pe careJ frrloeesu intre ei creqtinii, deduc cd, in 41O, cAnd
De ordine se deschide, agadar,

cu familiarii s{i, la villa f.f:! lui Verecrrnjus de la Cassiciacum'gi


el, retras dimpi

libe.rale.,ji

andnteo.ci anricului sdu, serv

Ie guverneazd, in ordine, p" to"i". I se indici; *.* #i treptele pe care trebuie sdle urce spiritul pentm a cuprinde aceastd concluzie; urcug, in reuqita

Zenobiu, in care se simre mAna retom,lui ", de exceplie gi este cuprinsd ins5gi concluzia operer, anume cd divina nr,

,r.

preambul

9r*lg, ,ryi

a"

*"6J"*a

Augustin nu ui ,n "aruia, ,r"lor,'rolul lecuitor al

villei d" iu C*."i.iacum, in Augustin alese sE doarm[ dimpreund cu iunii sdi inv6t Navigiu-gi !.1n"o" de fagd dl?].1, pl",:a1i cu treburi 1"rp"""","-i" l\u erau nici Nebridiu, Rusticus, Adeldat, Lasti Augustin ca indeobgte, la ale .d"; d;; sdi dorm,'eghea,un sunet ai apei, curgAnd"";;;;;a c6nd prin .put"t" bC ascultflndu-l mai atent, i se inved.".ire cd r6sund, cAn infundat,. c6nd mai liber. h{editerrra ,"rrp." cauzei, dar nu_i nimic prin care sd se edifice, cAnd Licenliu, bdtAnd in i patului, ca sd alungc aoarecii, i se aratd treaz qi el, sutr i m;rzelol Augustin ii spune dilema sa, iar Licenliu ii confir a ruat qr el anunte acest sunet; Ia care Tiigeliu, ardtAndu_se t el, confirmd cd gi el a observato. Vera"f;"ai deci treazd yltl*. Ar'gr,s1in iniliazd un dialog asupra cauzei acestui Licenqiu e de pdrere c6 suretur *ul astfer din cauza ",-,ri care cad gi gAtuiesc weo gurd a canalului, apoi sunt

a.t,:T, aga, in noaptea de 1b spre 16 noiembrie, ._^ intr-unul dintre dormitoarele

r anlrme qr care anume ar putea fi contrariul ordinei, iar itrcn1iu, exaltat, rosteqte rispicat cd nimic nu este contrariul inei, qi, de aci, in urma unei cugetdri qi mai exaltate, exclanralia

iei aceluiaqi Licenliu cd nimic nu se Poate-ntAmpla in rn ordinei, se-ncropeqte un dialog nocturn-matutin tocmal ordinea lucrurilor. Se distribuie rolurile qi, sub atenta here a magistrului? care nu uitd sd fac6, mai intAi, trecerea de Ia poezie la filoaofie, qi, apoi, mai subtil, de A1rcllo Ia Christos, mutAnd pe tdr6nrul creqtinismului tematica, tlezldnprie disputa. Faptul cn iunii invdftrcei nu doar cd accepti fa ln acest orizont al credinlei, ci cd sunt, 894 cum vom in stare si incerr:e s6 silogizeze in acest sPaFu culturalr fie llr silogisme tn care logica este incd serva retoricn, ne spune rlt despre felul eum erau deia asimilate in cuhura roman6 ideile i. Pe fundalul acelei intAmpl[toare cEderi a fnurzelor np[, care ar fi generat alternanla sunetului, se porneqte de Ia rtul cd nimic nu se intAmpld fdrd o canzd anumet din care td o certE ordine a cauzelor, care' scrutati gi ea, impune, otriv6, concluzia cd Durnnezeu este cauza fErE de cauzd a cauzelor qi ci El Ie administreaz5, printr-o ordine certE, toate, irrtocmai cum le-a adrrinistrat qi le administreazd, i-ntro ordine, chiar qi pe cele ce s-au intAruplat qi se intAnrpld in noapte, acolo, in dornritorul acel,a. Dar', arm disputa risca si lmpotmoleascd in scrutarea cauzelor, Augustin o readuce la ine. intrebflnd dacd ordinea este, ea, un anume bine sau un

iaragi qi iardEi, tot Ia fel, gi aqa se face ci se perpetueaz5 acelui sunet. Dup[ cAteva amicale ironii la adresa ltri u) care? captivat de patima poeziei, voia s6-i cAnte, nici mult, nici mai pulin decAt pe P1'tam gi'Ihysbe, qi in urma

i cumcA qi bunele, gi relele sunt firtu ordine gi rugdnintea ca pe grtr ceilalti sd o creadE, intruc6t el nu gtie s5 o explice.. Tryge1iu, trllnria afirmalia ci qi relele sunt intru ordine i se pare o impietate, ll fuce pe Licenliu si recunoasc'{ gi cd Dunrnezeu iu-begte absolut utrlinea qi ci ea izvordgte de Ia El, ,si c.i este cu EI, dintm care trolrclude gi cd relele sunt de Ia Dumnezeu, 9i cd Dumnezeu hrdr6geqte relele, concluzie care-l face pe Augustin s[ se teamd hrtrucAtva pentru Licenliu, dar acesta, incercAnd sd denloleze r,l,rrr:luzia lui Tryge1iu, conclude, la rAndu-i, cuntc6, intrucAt fne

220

Awelia

ordhc

Caud.nt introd'uctiu

221

de ordinea lnsdqi ca Dumnezeu sd nu indr6geascd tocrnai de aceea indrfrgegte Dunrnezeu ordinea, intrucAt nu indrrfigegte relele, cd ordinea relelor este, prin urmBre, ca ele sd nu fre-ndrdgite de cdtre Duntnezeu, ci eminenfa consistd tocmai in faptul ci Dumnezeu indrf,geqte bu nu-ndr6geqte relele gi ci tocmai prin aceasta, ce-i apa4i ordini qi divinei dispoziliuni, dintm care, intmc6t tocmai este custoditd congruenfa universalit5lii, ar rezulta necel relelor, gi, aga, precum dintru antiteze, ar fi figuratd totalitdfii. Dar, in pofida exaltnrii sale, pe care o trecuse din in filosofia la care tocmai se convertise, simlind el qubredfl, in acest punct, argumenta]ia sa, Licenqiu mutd in planul justiliei gi, intrebAndu-l pe Trygeliu dacd Du este, Fl, just sau nu, gi crrm preopinentul sEu nu poate r6spunde cE Dunrnezeu nu este iust, el continud cu aceeagi gi, arflt6nd c5 Dumnezeu, just fiind, distribuie fiec[nria co( se crrvine, or, cum nu poate sd existe nici o disuibuire acoli# distinclia este nul[, sau ce di*incgie poate, ea, exista acoloi bune toate, sau, in fine, daci prin iustifa lui rdspldtegte bunilor gi riilor, fiecdruia dupE meritele sale,' Dumnezeu toli il m6rturisesc ca just, e de pflrere cd cu necesitate cd totul este inclus in ordine. Aci Licenliu si iar6qi, cE, in infldcdrareo argumentirii sale, ceva nu este, in ordine gi apeleazd La ajutoml magistmlui. Augustin li nu ci il va aiuta, ci c6, impropriindu-gi multe din qiretli care le folosesc, in asemenes inoontrdri, oamenii, va chiar impotriva lui, gi se va bucura chiar, dacE va fi invins; evocAndu-li-l pe Zenobiu, care ii ceruse pflrerea tocmai aceastE tem6, crrnl odatE crr ivirea zorilor, Licenliu recunoa mei frrmoas6 este filosofia decAt Thysbe, decAt Pyram,' atotcunoscuta Venus gi decAt Cupido, qi decAt amorurile de a@sta, se intrerupe Penlm so:urt timP disputa, pentm satt celor de rebuinl5 intrdrii inh-o noud zi, Augrrstin intins in pat gi gAndindu-se la ale sale, cdnd il aude pe Li

naturii' Licenliu cAntd , r:lecurn iegise s5-9i facd net:esit5lilc tlum Monir:a' atrxreligioasd' nu putu rrrai .rlar, .,.:elagi verset 9i felul acelora' l-a mustrat ,,,rtu ,a fie tfntate in acei loc unele de el cd locul insuqi era nepotrivit c6ltecului' iar ,,., .i."pf"f fapt cum' daod sund ca 9i ;;;r.t: d.sig,r. glumincl, cd mustrarean-u va fi auzit'. incaltSa' D"tlezeu il#;i#fi-rr""rtis
.,;;

Cu . rfefinire a convertirii, 'rmatd de urr ",r"""rtitului. pe care rnagistrul ;t ,i, J' *.t.lo. Iiberalc, -exquli..aiscipolului' libidou' intru rlr exhotalia oa acesta sd se inalle, de Ia hAdul qi pur, prin care inimile' inzestrate prrn sincer ,,lo filosofie' cu ^*orriri rinline si frumoase p,'i,' oi't't", se unesc' prin ,l;:;;ni ,; ;.r- frget"'" moartea, ci-qi chiar iitrunlaful;tl ;nir[ *t,t{..i"itaileqim, iatd, din-dormitor 9i ne indreptirn cAnd asprimile ir.,'"t^f, de baie, unde- se purtau disputele' intrare' ne intfunpind ,'p,,-,t,ri ,, permiteau peripaietizarea' -La intl frrrn11;1"llt"::*] p" i,l1,ta a" "t'" o admirim "o"oqi, -pr,,eminent intinse-nainte' penele de pc gA.t ,,'',r*p"t"I" mai f,**rilt, v;hemente. atotprecautele c-vitari, 9i, in intreagd i,]

Iui Augr-rstin' , uu. [i.m"rzd relatarea unei d'isculii' Ia patrrl d,":Ot" .,int f,l"tA-, intors singr-rr, fdrd TriSelir,r'^t::**i T,:1 iqi intreabd magistrul ;t,,ti,.iail Drrrr.r".r. E*Ilt*t, invalaLld disttiPolul siu' adic[' iar ,,,,,rrr-," .:rede r:l despre sine, despre cd nu in zadar a tAntat el ,,-ii .e.f*rra" ,i*pl t:6 eI creie virtulikll sE i se ,le ,nult, in ziua precederetd, c'a l)umnezeul

""t'lo,

iri,

,,tf*l

legea ,iir,r" .rp"tioar'5' rAnduindu-le pe toate: in fine' insdqi ,ri*gatur"t"i: cAntecul superb' U,i , -?dll"Tl""^:11: in fastul dominaliunii' Semnul UvttsistrAnse-ntr-un cerc, precum pe gl smulse,.gi-n glas' qi-n '19""t: ir,uinrrtri, incaltea: p...1" d. cum potriut firii Ei iiit,,.,r. totul, pi, prin insugi atrst-{apt, nu gtiu irumosului nalrrral' ttlPl". legii' asupra lnrrr,,,.. Merliiam asupra ordilii inseqi qi intrEm-" apot' ltrrlsurii. asuPra constan{ei, asupra urmeazd s6 ne scdldim intro srlaldd de o r:u i,; ;-.1, .'1. h^i", unde

ci tr anume animalelclr lipsite de ratiune. nimic nepl6cut'.

fredonAnd bucuros qi trfrncfrnitor atotcunoscutul Profctului: Dumnezenlc al vhtu{llo?' oon.rertoqte-ne pe aratt-fl f;e{a Ta, ql rom ft mfntutfl (Psal. LXXIX. B), ocai care ii povesteqte lui Zenobiu cum in ziua precedenti inc6,

Cuud.nt intrcductiv 222


'.

223

Aurcliu

ordine

tentat s6 intrr in sala de baie, intrucAt, acolo, rru s-a aceastil datd, mai nimic deosebit" nici chiar in ceea ce desfErrurarea in continuare a ideilor dialogului De Ordine, prezenla tahigrafilor, s-a restabilit, doar, la lunrina zilei,

memoria a trei studiogi, s-B incrustat in pulpa literei, disputei noptatice, apoi, cn4Andu-gi sdnhtatea, magistrul f5cut, in acea zi de noiembrie, nimic decAt cE, dupd interpretat, dupd cutuma zilnicd, dimpreund cu in jum6tate de cAnt din Vergiliu, neluAnd abaolut nimic considerare decAt mrrnai gi numai modul, csre nu-nseanurd ntdsura, dar mdsura intrinsecd ordinei, ritmul qi armonia, a lucmrilor. A doua zi Bbia, 17 noiembrie, diededimineald, se va di aici, dad ordinea este, ea, aooe& a{lume, care, dacd o vom fi conduce la Dunruezeu; gi po care, dacE nu o vom fi viegd, nu vonl ajtrnge Ia Dumnezeu; sclrrt, dacd ordinea esti saLl ntl, duoele (conducdtorul) cdtre Dunrnezeu; apoi, daci ot< este? ea, sau nll, aceea prin care sunt mdnate toate, qi, dacd atunci, prin toate trebuie oare subinleles qi Dumnezeu, dacd qi Dumnezeu este, El, oare, mAnat prin ordine, sau, i spus, dacd Dunrnezeu, cum El le mAni pe toate prin ordil mAni El, oare, gi pe Sine Insugi prin ordine, disputd, in ti cireia discordia se r,a vAri irrtre junii conrbatanli prin sine, la unul, qi bucuria la necazul altuia, la celdlalt, aducAndu-i magistmluri aminte de caracterul elevilor din pe care de pulin timp le-a p[r6sit, va nagte vie mustrarea partee sa a invfildceilor qi diatriba impotrir.a pestei putr.efiante qi a intrufelirii degarte gi, desigur, in inima sa, pe care nu o i,a gterge de totul nici chiar intrarea maicii elogitrl pe care i-l va face el, fiul, invederAndu-i ci, din sexului, nu este exclusd de la disputa filosoficd, nici, implicit,l s(e,ra inaltd a filosofiei, gi, aqa se va incheia Cartea intdi, aoea-qt6 psrte a dialogului, care, secole de-a rAndul, va fi drept cnrlrne a artei gi a moralei), iar la disputele care vor cartea a dou,a se va purcede abia peste cAteva 2ile... DqlS c&te*t zile, agadar, in 23 noiemtrrie, rdstimp in ftxt lrnctreiat dr"loprl Contm Academicos, ii afldm, cum

o pernritea, tot pe-aceiaqi, dimpreuni cu Allpiu, intors urbe qi edificat de Augustin despre mersul disputei, qi cu ica, in preluca din apropierea villei, locul obiqnuit, unde se disputele. Licenliu este invitat si-gi apere cauza, i1ia, adicd, prin care suslinea cd ordinea este aceea prin care Ie mAni pe toate, iar Augustin, reimpropriindu-gi continud s.{ i se incontreze, desigur', nu fdr6 intenrcngia i'l\gepu. Aqa, se dispuG: dacd Durrnezeu, Carnele le m6nri prin ine pe toate, Se mAn[ qi pe Sine prin <lrdine, sau., cu exceplia le guverneaz6 prin ordine pe toate celelalte; dacE la Dtrmnezeu lt toate bune; cum anunle sunt mflnate prin ordine gi relele; cele guvernate prin ordine sunt miqcate sau sunt imobile; a fi cu Dumnezeu sau a nu fi fdrd Dunurezeu; cum se cd este cu Dumnezeu tot ceea ce-L inlelege pe Dumnezeu; este c;u Dumnezeu inleleptul; ce anume este deurn de numele ui; rolul memoriei de custode intrr. devenirea gi oficiul ptului; ce este prostia gi dacd prostia este, ea, oarer cu dacd prosnrl face pnn ordine (ma cn face; dacd onrul h tace prin ordine pe cele pe care le face r6u; cum anume relele, &luse in ordine, concuri la frumselea universalitigii; anm anume Eobuie, apoi, indreptat[ eroarea celor ce cred cd lucnrrile-s purtate lArd nici un fel de ordine; cum anume este imobiLi mintea lnleleptului. Acestea gi altele de felul a.certora? intru disputa cdrora Augustirr igi foloseqte excelent, chiar qi-mpotriva lui Alypiu, ;iretlicurile impropriate, pAnd c6nd sclar,rrl domestic, anunlAndu-i ttll a sosit ora mesei, i se pune capdt disputei. Urmeazd, aqadar, masa qi repa<-rsul de dupd masi, gi, cum, rristimp, cerrrl s-a innorat, disputa este continuatd in locul qtiut ht
din sala de baie. Se disputd, acurn: ce este ndqcarea; cunr anume Vt fi fost ordinea pe cAnd nll era rdul; cum anurne se poate a nici llu fi cu Dumnezeu qi nici a nu [i fdrd Dumnezeu; dacd Dumnezeu Io mAnd sau nu pe cele ce recunoagtem cumci nu sunt bine
Itr0nate; dacd Dumnezev a fost vreodatd injust; cum
frrr:e

ci r[ul, nendscut prin ordinea lui Dumnezeu, a {bst inclus,

anune

se

rltrum +a ndscut, intru ordinea lui Dumnezeu; elogiul preceptelor vir:1ii gi ordinea invlfdrii; autoritatea gi raliunea; ralionalul qi t'rrlionabilul; rafiunea, fduritoarea tuturor disciplinelor; ocazia

224

Sf. Awuliu

otd,ine

Cu4frnt

taffilrlda

.r'ra,

vocabulelor, literelor, numerilor; ocrrzia deosebirii literelor, qi ctrvintelor; ocazia istoriei; originea dialecticii qi retoricii; dialectica este disciplina disciplinelor; muzica gi poetica, triplex, versul, ritmul; geonretri,a qi astrononria; roltrl disci liberale intm inEl;area inlelegerii la cele divine; de ce nei intm discipline nu se pot atfurge de lucnlrile grele; prin ce este purtat su.ftretr-rl la omoqsterea de sine qi a unitdlii insegi Elnume toate tind intrt una; prin oe anune le este omul brutelor qi crlrr anume ar putea el sd-L vadd pe Dumnezeu, acestea incheindu-ee cu un epilog prin care suntem

va lumina: prirnul anicol al lnvEtdturii SfAntului Augustin credo ut inielligant. El va r&mAne primul artiool al teologilor i Ia SfAntul Thoma, gi, in consecinlE, va trebui sd agtept6m

i*di*."

Trebuie deci sd fie trimigi mai int$i sf, doreascd sd forneeze url act de credinld intm singurul cel ,si

viala buni. Gramatir:a, aqadar, dialectica, retorica, muzica, astrononria gi, in fine, filoeofia, toate eceste arte liberale sunt ordinii descoperite de ra;iune, prin care sufletul se inalgd corporale la inr:orporale, se inal;A, deci, la cunoagterea N etern gi in6nit, la cunoaqterea de sine, adici, qi a lui Du $i in dialogul De orcline, aqadar, Augustin demonstreazd raliune existenfa lui Drrnmezeu, nrenirea suflenrlui qi Dumnezeu este fundanrentul a toatd cunoagterea; mai demonstreazf, ralional legitimitatea credinlei, faptul re corn'enien{a ndsterelor. A.qn, raliunea, prin singure fo4ele sate, de a constrari o filosofie; gi este necesar cf, raliunea iustificd fondatul gi prolrazd fapnrl revelaliunii. O frlosofie autonomd deci c[ are drepnrl de a exista. Sd nu tragem tonrqi prea asemenea concluzii: Augrstin, in fapt, n-are habitudinea de preocupa despre drepturile teoretice, despre posibilitngile i ci de situaliile de fapt: gi existenfa sa anterioard I-a fdcut I sever cu teoriile profane, care l-au inqelat. Departe agadar asigura filoeofiei o autonomie (care ar fi fdrd indoiali i pentru oamenii care n-ar fi pEcdtogi; dar Augr.rstin nu-gi asemenea chestiune). el ne-nva16 cd trebuie mai intAi sd gi lumina credin;ei ne va lumina sd ceroetdm qi sd afl[m alte chiar gi luminile care lumineazd dmmul credingei. DacE ralii omului este natural ficutfl ca sd-l cunoasc[ pe Dumnezeuo existenfa Itri Dumnezeu este de-o claritate care aproape evidenla, ea nu este totugi cunoscutd dec6t de inimile cufate cei care il doresc cAt de cdt pe Dumnezeu. Pentru cei ce angajat intru picat, demonstrarea lui Dumnezeu

i cuv6nt" ci un intelecnralism: actul credinpi implic6 motive innale csre-l ilstificd" de unde fornrula: intellige ut cdas, cdc inteltigas. Activitatea intelectuald naturali prececli, inaofegte ,,*o.urd acul credinlei: singur[ ea diferd din ce in ce con{ornr (!oea ce ea precedi s&u urmeazil: intellige ut credas uerbum
intelligas lerbum Der' (Cf. G. Ratreau, Phikxophie c,ede L'oge potrisique,Di*.. de theol. cath., t. Xtr[, col' 1483')' rcligion. u nibrr crr .,i.r.i" apele aestui comentariu, ci m[ menlin fenn r',onvingerea cd adevdrata filosofie creqtind s-a ndscut odatd cu

in secolul al XII-lea o elaborare completd a teoriei gi rturilor intre filosofie qi teologie. Bine-n1eles, doctrina :inianfl nu-i nicidecum w fdeism dup6 inlelesul comun al

it

inul Augr.rstin. Dialogul De ordine (Despre ordlne) - dou[ cdr$i, dedicat ricului s6u Zenobius, operi in care este Preluetd de [a Itonicieni ins[gi celebra definilie a filosofiei; amor oopientlaet de-nlelepciune, adici - are, atet in econonais dialogurilor cassiciacumiene, c6t, de fapt, gi in econonria intregi ei strict autobiograficS, r c[-l vederm pe retonrl
conducdtor spre ader'fu, ea, in linr.itele dinainte

;i.
lx.
t

ltr

llll

ill

(:onstate cd ,este ultima dati - inaintea scolelor de universald lll:r.:re intelechral[ sau de scolasticd aricl6, c,are aveau sE vini -

este pentru ultima datE cAnd se trateazE chestiuni aseulenea ton de badinai elegant gi cu o ascmenea li spirit". $i c6: Jlrdifia furoeputd de Socrate sub platanii di se va lnchide crr Auguetin, urb castanii de la Cassiciacwn" Bertrand, Saint Augu*rn, ArthDme Fayard & Cb Edi 1912, p 269.). Remarci pe care cititorul romAn al di ordlne o va coriia neapdrag zicAnd: ,Tradilia, inceputd de

sub platanii din llisus, continuatd de Augustin,

su-b

Cassiciasum? Ee va lnchide, deocamdatd, cu Constantin, sub brazii, care qi-au impropriat arealul paltinilor, la

LIBER PRIMLIS
Disputationes duas erhibet, quarum prima docet omnia prcr$us et bono et mala ordine diuinae proridentiae contineri. Secunda cle ordinis praestantia et notione nonnih.il tangit;.atque hic dakt occasione incompositos animi motus et pueriles gloriolae obtentu ri.ras alumnorum suorum grat)iter carpit. AugTtstinus; tumgue Monnicam dicit ob stnum a philosophica disputatione minime arcendam esse.

CARTEA |IVTAT
ln cartea intdi sunt cuprirce doud dbpute. in prima se a:t(t d absofut toate, gi bunele, Si relele sunt cupirue intnt ordinea ditinei prouidenpe. ln a doua se trateazd despre prestanla ordinii gi, iuindu-i-se ocazia, Augustin ipi mustrd grau tnudpdceii gi face elogiul Monicdi.

PR,trrrrt
T

PnnmlI Cd dilsina priuidenld le-mpdfifegtet pre toate.


1.

[Col. 0977] Omnilt diuino prcuidentia regi. 1. Ordinem rerlrm, Zenobi, consequi ac cur({ue proprium, tum vero universitatis quo coer

ac regitur hic mundus, vel videre vel


diffrcillirnum hominibus atque rarissimum

paR est.\

valet efficere, ut dignum auditorem tam di


obscurisgue rebus, vel vitae merito, vel habitu eruditionis, inveniat. Nec tamen quidquam est
magis avide expetant quaeque optima ingenia, autlire ar: discere studeant qui scopulos vitae hui procellas, velut erecto quantum licet [Col. 0978] r

accedit quod etiamsi quis haec possit, non illud

frecdnria, apoi, fie a o vedea, incaltea, fie a o face cunoscutd eea a universalitdgii, prin care este finutE-n frAu gi-i imp6r6fte acearta, le std atotdificil in putinld oamenilor,qi atotrar. Aci udaugd faptul c( chiar dacd cineva le-ar putea pe acestea. nu-i, in stare sd reugeascd si-qi afle auditorul demn, fie prin

A urmiri, Zenobiu, ordinea lucrurilor qi a o line pe cea

inspiciunt, quam quomodo fiat ut et Deus hu curet, et tanta in humanis rebus perve
usquequaque diffusa sit, ut non divinae, sed ne quidem cuipiam procurationi, si ei tanta daretur, tribuenda esse virleatur. Quanrohrern illud

s[ urmdreascA mai avid oricare optime talente sd doreascd mai sd audE gi sd invele cei c,arc, ridicAndu-qi, bundoari, pe cer poate, capul, scruteazi stAncile vi{ii acesteia gi furtunile, decAt ce chip anume se face, gi cd Dumnezeu le are-n griji pe cele i, qf ci, in lucrurile omenegti, este rdspAnditA, peste tot, o de mare perversitate, inc6t e lnvederat cunrc5 ea nu-i de ibuiq necum divinei, ci nici in^6car vreunei administralii servile, i +ar da ei o atflta potestate. Dreptaceea, celor ce sc ocup[

230

S. Aurplii

i De

Oilirw

Liber

Aailiu

otdiru

Caficotufii

231

necessarium iis quibus talia sunt curae, crede dimittitur; aut dir.inam providentiam non usque in ultima et ima pertendi, aut certe mala omnia Dei committi. Utrumque impium, sed magis poste Quanquam enim desertum Deo quidquam credere, rmperitissimum, tum etiam periculosissirnum ani tamen in ipsis hominibus nemo quenrquam non aliquid criminatus est: [Col. 0979] negligentiae vituperatio nrulto est quam malitiae crudelitati purgatior. Itaque velut compellitur ratio tenere rmmemor pietatis, aut ista terrena non posse a administrari, aut neglibi atque contemni potius ita gubernari, ut omnis de Deo Eit mitis atque
conquestro.

unele de-acwtea le este dntul sd creadfi qvasinecesar una din : ori cd divina providenfE nu Ee-ntinde pAni-ntru acestea ime gi rnai de jos, ori cd, in orice caz, relele toate sunr comise in voinla lui Dumnezeu., Amfrndoufl-a impii, dar, mai mult, irna. Degi, a crede, incaltea, ceva pErd.sit de Dunrnezeu, pe cAt r atotprostegte-i, pe atAt de atotpericulos e, -ndeobpte, pentru irit, totugi, intre oamenii ingigi, nimeni nu l-a acuzat pe cineva cA nu a putut cevE vituperalia de negliienp este, futtr-adeviir, multul mai curatd dec6t cea de malilie gi cruzime. $i, aga, neuitdnd pietatea, este, bundoard, constrAns6 sd finf,, cE nu se poate ca acestea pdmAntegti sd fie administrate de cele divine, sau ci sunt, mai degrabfi, neglijate gi dispr,eluite asdel guvernate, ca inheagfl plAngerea despre Dumnezeu ed blAndd gi de neinculpat.

2. Sed quis tam caecus est mente, ut qu movendis corporibus rationis quod praeter hum dispositionem ac voluntatem est, divinae pote moderationique dare dubitet? nisi forte aut casibus
rata subtilique dimensione vel minutissimorunr

2. Dar cine-i atAta de orb la minte, incat sd se-ndoiascd sil-i divinei puteri gi moderaliuni tot ceea ce, intru migcarea
este, in afara voinlei gi dispoziliunii unane, al raliuniis ? doar, dacd recunoagte? poate, cd mddularele deo at6t de latd 9i subtil[ dimensiune, pAntr qi ale indiferent c6ror

humana satagente ordinatum miramur, alien

animalium mernhra figurantur; aut quod casu quis possit nisi ratione factum fateri; aut vero per uni naturam? quod in singulis guibusque rebus nihil

aninrale, sunt ffuurate la intAmplare; ori, cine noegd.

secretissimo maiestatis arbitrio ullis nugis vanae opi audebimus. At enim hoc ipsum est plenius quaestir

quod menrbra pulicis disposita mire atque distincta cum interea humana vita innumerabilium
inconstantia versetur et fluctuet. Sed hoc pacto si quis minutum cerneret, ut in vermiculato pavimento nihil i

unius tessellae modulum acies eius valeret a vituperaret artificem velut ordinationis et composi ignarum; eo quod varietatem lapillorum pert
putaret, a quo illa emhlemata in unius pulchritudinis congmentia simul cerni' collustrarique non possent. eninr aliud minus emditis hominibus accidit, qru uni

'6n ignar

prin intAmplare, il poate, el, recunooEe, oare, aldel decf,t prin iune, cumcd a fost f[cut: ori vom indrflzni, prin unele s@rniri opiniei t-ane, sf,-nstrdindm de atotsecrenrl arbitrr ol mniestltii de ce ne nrirdm rAnduit in fiecare lucru aparte, neavAnd a ninric cu arta unranA, Dar asta insdqi este, lntr.adevdr, nriezul iunii, fapnrl cd midularele purielui au fost nrinunat dispuse distinee, pe cAnd, deocamdatd, vialg onreneascfi se-agitd gi otueazd prin inconstsrrfa nenwndratelor perhrrhafiuni. Dar, in loost fel, dacd negtine ar vedea atAta de slab, inc6t privirea Iui [-tr fi-n stare sd cuprindd, into lucrdnud in rnozaic, nimig dincolo de mfuirra unei singure plEanle, Lar vituperq bun[oarii, pe artilice

rerum coaptationem atque concentum imbecilla


complecti et ccnsiderare non valentes, si quid eos

intr-ale propo4iei qi compoziliei, intruc6t ar socoti ptrttrrbatfl varietatea pietricelelor, prin faptul cd acele figuri 'omamentale aplicate nu pot fi vilzute gi considerate congruente trttodatfl intru fala unicei frumseli. Absolut nimic alta nu li l.!-nt6mpld, tncaltea, oaruenilor nrai pulin irrstmili, cane, cu nrintea
hubecild, neinatale sd o..prindd gi s6 mnsidere univenala coaptare

232

S. Aurelii

i De

Oilinc

Liber

Aweliu Atgrstin, Desprc

ord.ittc

Cartca

intdi

233

qura suae cogrtatoru magnum est, magnam putant ilhaerere foeditatem.

unnonie, dac[-i va fi ofensat pe ei ceva, ce, liindcd in crrgetarea .i mare, socot carrncA lucrurilor le este inerent5 o mare urAlenie.
3. Eroare, a

3. Cujus erroris maxima causa est, quod h ipse est incognihrs, Qui tamen ut se noscat? magna habet consuetridine recedendi a sensibus (t Rctrrct. 3, n. 2), et arlimum in seipsum colligendi atque in retinendi. Quod ii tentum assequuntu-r, qui plagas q opinionum, quas vitae quotidianae cursus infligit solitudine inurunt, aut liberalibus medicant discipJi

cirei cauzd ma-rrimd este ci omul igi este el insugi

i necunoscut. Care, totugi, ca sd se cunoasci pe sine irrsuqi, nre nevoie de consuetudinea de-a se depdrta de simluri (Lib., l, c. 3, n. 2) qi de a-gi aduna spiritul intrr sine insugi qi aJ intru sine insugi. Ceea ce reusesc numai acei ce ca,uteirzeazil r solitudine pldgile anume ale opiniilor, pe care le. cauzeaz.d
viegii cotidiene, sau Ie lecuiesc

prin disciplinele liberale.

ll. - Dedicat hrc opus Zenobio.


Ita enim animus sibi redditus, quae sit
universitatis irrtelligit; guae profecto ab uho est. Idcircoque illam videre non licet animae quae in procedit, sectaii.urque aviditate pauperiem, quam nescit segregatione r4ukitudinis posse vitari. Multrtudinem

- Augustin ii dedicd acenstd carte lui knobiu. Aqa, intr-adeviir, spiritul reintors la sine inlelege care-i
unive.rsalitigii, care, fSrd doar qi poate, a fost denumitd la unu. $i, de aceea, nu-i este danrl s-o vadd pe ea sufletului ce rcede in multe qi vAneazd cu aviditate sdrdcia pe care nu gtie rcd o poate evita prin singlrd segregarea de mulgine. Mulgime, zic, nu a oamenilor, ci a h,rhrror celor pe care le atinge simpl
rreqte sd-rnbrdliqeze

cent-um

+ egestatern patitrrr magis, quo magis plura complec{i. Ut enirn [Col. 0O8O]irr circulo amplo unum lest medium quo cuncta convergunt,
vocant, et guamvis totius ambihts secari quean! nihil tamen est

mirere q"od

unum, quo parfiter dimetiantur, et quod quasi quodam aequalitatis iure dominetrrr; hinc

nu te miri cd suferd cu atAt mai mult lipsa, cu c6t mai mult mai multe. Precum, incaltea, intr-un cerc, wei tu de amplu, unul este mijlocul in care converg toate, pe geometrii il numesc centru, qi, deqi p64ile intregului ambius rl fi nenumdrat tdiate, nu existd, totugi, nimic, in afara acelui r, prin cure si se mdsoare egal celelalte qi care si le-mp6r61easci

quarnlibet partem si egredi velis, eo amittrrnhrr omni in phrrima pergitur: sic animus a seipso fusus i quadam diverberatur, et vera mendicitate conteritur, eum natu-ra sua cogit ubique unurn quaerere, et invenire non sinit.

rrora ca gi printr-un anume drept al egalitalii: de-aici, intr-adev5r, vei wea sd pEEeqti in orice parte, cu atAt se pierd toate, cu cAt rainteazd-ntru mai multe; aga spiritr-rl, imprEgtiat fa16 cu sine e despicat printr<r anume imensitate qii pustiit de adevarata Itlrilcie, cum firea sa il constrAnge sd caute peste tot unitatea. gi ntrrltirudinea rru-i permite s<r afle.

4. Sed et haec quae dixi qualia sint, et quae exstet grroris animarum, quoque modo et in congruant atqrre perfecta sint cuncta, et tamen

4. Dar tu, preaiubitul meu, Zenobirr, pricepi absolut, qf cle fi cauza erorii rtrflctelor, gi-n ce chip sunt congrue gi perfecte toate gi, totuqi. lrclruie alungate pdcatele. Aqa, intr-adevdr, mi-e nrie cunoscut ltrrriscuhrl tdu talent gi spiritul iubitor al feluritei frumseli. fird ittr,rderaliunea gi sorditilile libidoului. Care semn prescrie-rrtm lirre prin dreptu! divin, impotriva pernicioaselor cupiditeli, sE trrr-1i p[rdseqti cauza ta, ademenit de falsele voluptSli,
rr, kd sunt r:.ele pe care le-am zis. qi c,are se-aratfl a

234

S.

Awelii

i De

Oilinc

Liher

causam deseras falsis voluptatibus illectus;


praevaricatione nihil turpius et periculosius inveniri Assequeris ergo ista, mihi crede, cum eruditioni dederis, qua purgatur et excolitur animus, nullo modc idoneus cui divina semina committantur. Quod

4"dn n"S*tt", DrtP* "rdr""


clecAt care

Coftm

inl6,i

235

cujusmodi sit, et quem flagitet ordinem, quidve stJ et bonis ratio promittat, qua-lemque vitam nos vi charissinri hri, et quem fmctum de liberali otio hi te libri satis, ut opinor, edocebunt, nomine tuo quam nostr& elaboratione dulciores, praesertim si
ipsum oldinenr, de quo ad te scribo, meliora eligens i atque coaptare voluens.

5. Nam clrm stomachi dolor scholam me qui iarn, ut scis, etiam sine ulla tali ne.ressi philosophiam confugere moliebar, statim me villarn familiarissimi nostri Verecundi. Quid di libente? Nosti optime hominis, cum in omnes, tum nos benevolentiam sinprlarem. Ibi disserebamus i quaecumque videbantur utilia, adhibito sane stilo cuncta exciperentur? quod videbam conducere v meae. Cum enim nonnulla loquendi cura detinerer,
coegisset,

inter disputandum irrepebat immoder&ta contentio. etiam ut si quid nostrum litteris mandare aliter dicendi necessitas, nec labor recordationis
Agebant autem ista mecum Allpius et Navigius frater

nu Poate fi gnsit nimic mai mginos qr urmare? Pe i periculos. Le pricepi, prin :-^+-,:-:: .--:- acestea, crede-m6' a---i-r^ care oo purgheazS toata sArguinla instruirii, prin ^^-- se ^.rtoheqz.i m [i vei fi dat t i"i un chip capabil mai nainte sd i rie cultivd spiritul, "., iui divinele sentinle. Ce este totul de-acest fel, 9i ce rcredinfeze ine pretinde neaphrat, ori ce le promite s51ajoqi-fr 9i bunilor ir.rea ai ce fel de viafi trdim noi, atotiubilii tai, qi r:e fruct gem din oful nobil, te vor im'6{a indesa}, Precum socot, aceste I *"i dragi nou6 prin numele tiu decAt prin elaborarea tastri, mai .,i."a*[ dac6, alegdnd mai bunele, vei fi voit sd te .r..ri ,, insuli gi sd te coaptezi intru insdqi tlrdinea despre r scnu eu tle. 5. Cici, cum durerea de stomac m6 constrf,nse sd pdrdsesc ,ula, eu, care, Precum deia qtii, Puneam Ia ca'le, chiar ,si fdrd nici fel de necesitate de felul acesta, si md retrag in frlosofie" m-arn ifrrgir, pe dati la villa atotfamiliarului nostm \Ierecundus' Ce sd i.',r:ui br"...os d.ecAt el? Cunoqti c6t se poate mai bine bunf,voinla ui, precum fald de to1i, cu atata fBF de 1o-r, singularE Acolo tam int e noi toate cele ce pdreau utile, folosind, bine-n1eles, cd-i aiuti , prin care sd fie prinse toater ceea ce vedeam intr-adev5r, preocupat de<r am'rme griid itii mele. Cum eram, discuta nici o ceartd {r:-a vorbi, nu s-a strecurat in modul de-a dac5 ne-ar fi plficut s6-ncredinl6m ceva din inurderatd. Totodati, unui alt diuculia noastri scrieriloq nu s-ar fi ivit nici necesitatea
lnl de

et Lycentius repente admirabiliter poetrcae Trygetium item nobis militia reddiderat, qui ta veteranus adamavit historiam. Et jam in libris
habebamus.

'

'lruri aveam ceva

limbai. nici efornrl memoriei. [,e discrrtau, incaltea, Pe acstea] Licenliu, Alypiu gi Navi iar6gi' ni re-Pede artei P istoria' $i iq Pe el care,

in

cd4i.

I)lsputrtlo

pRrntA

Pnlml
de

DISPUTA

tII. - [Cot 0981] Occasio disputationis. ' 6. Sed nocte quadanr cum evigilassem
n-recunque ipse tacitus agitarem quae

in mentem

unde veniebant: nanr id mihi amore inveniendi veri

lll. - Ocazict 6. cu in 6i il,' ,rrrd

disPutei. de obicei, ce nu gtiu

devirului'

236

S. Aunetrid

i De Ordine

Li.Mr
Awelig

otdinc

Coft&infii

?37

in consuetufinem verterat, ita ut aut primam, si inerant, aut certe ultimam, dimidiam tamen fere partem pervigil guodcumgue cogitarem; nec me adoleecentiunr lucubrationibus a meipso avocari,

illi per totum

dienr tantum agebant, ut nimiu

videretur, si aliquid etiam noctitrm.in studiorum usurpartnt; et id a me ipsi quoque praeceptum ut aliquid et praeter codices secum agerent, et habitare consuefacerent animum: ergo, Lrt dixi, r,igi curu ecce aquae sonus pone balneas quae edu-rit me in arlres) et animadversus est solito

Min-m admodum mihi videbatur quod nunc clarius,o pressitrs eadem aqua strepebat silicibus irruens. Cd nre quaenere quaenam causa esset. Fateor, nihil occu cum Lycentius lecto suo importunos percusso juxta sorices tern-rit, sesque vigilantem hrrc modo indicavi ego: Animadvertisti, inquam, Licenti (nam vi Musanr tuanr lumen ad lucubrandum accendi Relract. o. 3, n. t]), guomodo canalis iste i sonet? Iam, inquit, mihi hoc non est novum. desiderio serenitatis cum expergefactus aliquando admovissem, ne imber ingrueret, hoc agebat guod nunc. Approhavit Trygetius. Nam et ipse in er conclavi lecto suo cubans vigilabat, nobis erant enim tenebrae; guod in ltalia etiam pecuniosis
necesse est.

mi se prefEcu deia, astfel, intru consuetudine, incAq fie prinra, mi munceam cu unele de-acestea, fie ultima, indiferent ce tam, er&m totuqt treaz aProape ium6tate perte a nopfrr, qr nu-mi puteenr. perrnite sd nrrfl las cu totul abltut de Ia mine : l-Y -: ^i a:-^^-, prin preocrrpdrile fa16 de adolescen;i, qi, fiindc6 qi ei f6ceau si uzurpe oeva qr atAtea, incAt mi se pdrea prea mult r r6stimpul noplilor, in muncs lor pentru studii, aveau 9i ei ipi, totugi, de la mine chiar porunca 9i sd facd oare@' inafara cu sine ingiqi, gi s[Ai gi obignuiasc6 spiritr-rl sd locuiascd sine insuqi: veghearn, deci, trlrecunr am zie, c6nd, iatd cd .rig.a prin spatele trfiilor, mi-a aiurm la urechi rl apei, ".r" mai atent ca'ndeobqte' Mi m pdnr cu totrrl de seam6 l-um luat in irare ci aceeaEi apE, cdz6nd asupra pietudor, ids'ula, c6nd mai rr, c6nd nai infundat. incepui sd nrd-ntreb p mine insurui cam r putea fi cauza. Recunosc, nu-mi ocura nimic, c6nd, din s[u, Licengiu, bfltdnd in tAblia de lemn din portea opus6, ie qoarecii nepoftif, gi, aqa, se ar[td 9i pe sine treaz' Cdmia Gir ,Bigat-ai tu de seam[",-i zic, ,Lir:en1iu (cdci v6d cd Muza ta lucrezi in.noaplej Li.b., I Rqo{.' l' 3,:' 2,)' ft.o *p"ir" lumina sd [r,nr .rr.ra nestatornic canaluF dste?' ,Pentru nrine', zire el, de ntult nu mai este o noutate una ca asta, c[ci, scrrlat odinioard cu

7. Ergo ubi vidi scholan nostran, quant


aderat, nam et Allpius et Navigius in urlrem ierarrq illis horis non sopitam, et me cursua ille aquamm de se dicere admonebat: Quidnam vobis, inquam, esse causae quod sic alternat hic sonus? Non

orlci Allpiu gi Navigiu plecard in urtre, neadormitE nici chiar lu orele-acelea, gi acel curs al apelor rn[-mpingea sE zic ceva rlospre sine: ,Canr din care cauz6 vi se pare vou6', zic, ,,ci

7, Unde

vizui, deci,

gcoala noastre) oricdtd era ea, de fa1i,

queurquam putamus his horis vel transitu, vel re lal,anda toties illum meatun interpellare. Quid putas, i Lycentius, nisi alicutri folia cujuscemodi quae lrerptuo copioseque decidunt, angustiis canalis intt evinci aliquando atque cedere; ubi autem unda urgebat, pertreosierit? rursum colligi atque stiparii

,,,.r"trrl [sta alterneazi astfel? Cdci nu Putem crede cumcl tineva opreqte de atAtea ori acel mers, fie trecf,nd, fie spdlAnd rrr, lrrc"., anume.' nCe ctezt", zice Licengiu, ,decAt cd undeva frrrnzele de felul acesta, care toamna cad ne-ncetat qi cu grlmada, adunate-n ingustimile ganfului sunt invinse din c6nd irr cAnd gi cedeaz6; dupd ce va fi trecut, ins6, unda ce le-mpingea, sunt iardqi adunate qinglmEdite: ori orice alta se

t238

8.

Autrelii

De

Minc

otdinz Li.tur

Cafiea

}atfii

239

aliquid aliud vario casu foliorum natantium fi ad illum fluxum nunc refrenandum, nunc emt similiter valeat? Visum est mihi probabile ali
lrabenti, confessusque .sum, laudans ingenium ei me invenisse, cum diu quaesissem crrr ita esset

Tirn interposito modico silentio: Merito, i tu nihil mirabaris, et apud Calliopam te intus Merito, inquit ille: sed modo plane dedisti rrihi mirari. Quidnam hoc est, inquam? Quod tu, inq
B. mani{eshrm causarum ordinem? Et ille: Praeter

miratus es. Unde enim solet, inquam, obonn aut guae hujus vitii mater est (Ibtd.), nisi res insolita

inquit, accipio; nam praeter ordinem nihil mih


videtur. [Col. 0982] Hic ego erectior spe alacriore soleo esse, cum aliquid ab his requiro, quod rem
tam subito, heri pene ad ista conversus., adolescentis concepisset, nulla unquam de his_ rebus inter noQ, quaestione agitata: Bene, inquam, trene; sed prorsui multum sensisti, multum atlsus es: hoc mihi credel' inten,allo transcendis Heliconem, ad cujus ve

tanquam ad coelum pervenire conaris. Sed adesses huir: sententiae, narr eam labefactare tentabo', inquit, modo me mihi, quaeso te; nam valde in intindi animum. Hic ego non nihil metuens ne poeticae penitus provolutus a philosophia longe rapl Irritor, inquarn, abs te versus istos tuos omni metl genere cantando et ululando insectari, qui inter te veritatem immaniorem murum quam inter conantur erigere; nam in se illi vel inolita ri respirabarrt- Pyramum enim ille hrm eanere insti
9. Q""d cum selreriore quam putabat voce di subticuit aliquantum. Et ego iam reliqueram coePta, me redieram, ne frustra GccuPare preeoccuPatum inepte vellem. Tirm ille: Egomet meo indicio misor quasi sorex, inquitl dictum est conur:odius apud Terentium, quam

tflmpla,-n orice caz, cu frunzele plutitoare, ce-i valabil acel fh:x, c6nd gfltuit, cdnd slobozit?" NeavAnd eu alta, rr-a p[rut probabil, qi, lflud6nd talentul lui, am mdrturisit cE n-am gdsit nimic, degi c6utasem indelung si aflu de ce mpl6 aqa. 8. Atunci, dup6 un moment de tdcere: ,Pe merit", zic, ,ttt to mirai de niniic Ai te lineai la sAnul Calliopei." ,Pe merit', t el, ,dar acum mi-ai dat cu totul ceva mare'' ,Ce poate si neta". zic eu?.Faptul c[ tu", zice, nte-ai mirat de asta'' ,De se naqte,-ndeotr.ste', zic eu, oadmiralia, sau care-i maica ri viciu (lbid.), dacd nu faptul insolit, in afara ordinei rate a cauzelor?" $i el, ,in afara invederatei', zice, intrucAt in afara ordinei mie nu nri se pare nimic'" eu, in6lqat printr-o speranfd mai vie decAt de obicei, cAnd sd aflu ceva de la ei, cEci spiritul adolescentului, ieri, cu intors la acea6t&, a conceput etAta de repecte un fapt atdta mare, nedezbdtAnd niciodatfl-ntre noi, mai nainte, aetfel de ruri: .Bine", zic, ,bine, dar absolut bine ai simlit nrult, mult znit-ai, crede-m[, transcenzi, la mare distanld, Heliconul, vArful c[ruia te striduieqti s[ aiungi' Precum la cer' Dar rlt as wea s[ aperi aceaet6 sentin{6, c6ci voi tenta 8{ clatin'" ,uH[-m6', zice, ,acunt pe mine mie insumi, rogu-te, cdci cu tr.rl intru alta mi-am incordat spiritul." Aci, eu, de tot -m6, ca nu cumva, prosternat6 cu totul patimei poeziei, rni se tArascd departe de filosofiel: ,Md irit6", zic, ,sE te tot uflresc, cAntdnd qi urlAmd, in tot soiul de metre, versurile ale tale, care pun la csle sd inalle intre tine qi adevflr zid mai sdlbatic decAt intre anmnlii tEi; cdci ei iqi qopteau :rar indesine prin crfipdruna obiqnuitd. incaltea, el hotdrdse Itttrrci sd-l cAnte Pe PYrarn. 9. Pentru cd o rostii cu o voce mai severd dec6t se-agtepta, pulintel. Iar eu mai l6sai cele-ncepute qi ma-ntorsei l-ale mele, tAr:rr rA rru par cdJ ocup zadarnic gi inept po unul atdt de Preoc'upat'
Ahurci, el:

,Eu buumi. dupd a ntst sr;r:otffil( mizer prwrum ufl fuuwn, spusd nrai oomodd La Terenliu", dce, ,core s[ pat6 fi sptr-"6 de Itrr-i

240

S. Aurclii

i De

Nbe
nrine acurr despre mine, dar de bund seamfl omoscuta parte
urmA se clam intoarr:e-n crrnrariul- Cd eI

a me de me potest: sed sane illud ultimum contrarium vertetur. Quod enim ait ille,
Hodie perii,
(In Eunucho, act. 5, scen. 6.)

zie, altninteri

Astitzi pierit<m
(Ter.

Eun., act. 5, sc. 6)

ego hodie forte inveniar. Nam si non conte quod supcrstitiosi solent etiam de muribus au si ego illum murem vel soricem, qui me tibi vigi detulit, strepitu meo commonui, si quid sapit in cubile slrum secumque conqurescere; cur no ipse isto strepitu vocis tuae commonear phil potius quam cantare? Nanr illa est? ut tibi qu probanti iam coepi credere, \'era et inconcussa habitatio. Quare si tibi molestum non est' at fieri debere arbitraris, roga quod vis; defe quantlrm possum, ordinem rerum, nihilque pr ordinem fieri posse asseram. Tantum enim animo imbibi atque hausi, ut etiamsi me qui in hac disputatione superarit, etiam hoc tenreritati, sed rerum ordini tribuam. Neque res ipsa, sed Lycentius superabitur.

r'Jlmp, dacE eu, prin zgomohrl meu l-am sfituit pe-acel g'oarece I q,rricel, care 1i m-a ai[tat treaz, dac6-i cAt de cdt inlelept, sE rcd-n pitucul lui sd se odihneascE-ntru sine insuEi, de ce sd nE sf6tuiesc eu insunri pe rnine la acest zSornot aI vtlcii tale si r mai degrab6 decAt s6 cflnt? Cdci ea este? precum am deia s6-tri dau crezare gie, ce<,r adevereqti zilnic, adevfirata neetrdmutata noastrd habitaliune8. Dreptaceea, dacd gie nu p-e

rfnd, poate, eu astdzi md voi glsi' Cdci, dacd nu dispretruieqti trrl ci superstilioqii iau indeobqte augurii chiar qi de la goarecii

lhcut, gi socoli cumc.i trebuie si se facA una ca asta, intreabi vrei, ci eu voi ap[ra, P cat sunt in stare, ordinea lucrurilor qi zir:e sus qi tare cumci nimic nu poate si se-ntample in afara rci. AtAt m-am p[truns, incaltea, de ea c.u spiritul qi-am sorbit<l, , chiar dacd md va li-nvins cineva in aceasti disputa pAn[ qi nsta nu o voi atribui niciunei temeritdli, ci ordinei lucrurilor. nici nu va fi invins, de-altnrinteri, lucnrl insuqi, ci eu, Licenliu."

N. - Nihil omnino sine causo fieri. lO. Ego rursun gaudens eis me resdtui. Tun T Quid, inquam, tibi videtur? Faveo quidem., inquit, plurimum; sed incertus sum tamen, et rem
diligentissime discuti cupio. Favorent, inquam, tuur

Cd obsolut nimic nu se-ntdmpln

fd,i

de

cauit.

ergo pars habeat : nam quod incertus es, etianr Licentio ac meipso tibi puto esse commune. Lycentius, ego hujus sententiae certus sum. Quid dubitem parieten, cujus mentionem fecisti, ant plone se erexerit, diruere? Non enim vere poetica nrc avertere a ptrilomphia Potest, quentum inveniendi, [Csl. OIISS] diffidentia. Tirm Trygetius gaudentibus

Hahertus, inquit, iam quod plus est, Lycentium


Acudcmicr-rnq em enim itrle studiosissime defendere

Haec modo, ifiquit, onritte quaeso' ne me hoc

10. Eu, bucurAndu-m6, mE redau iaraqi lorugi. Atunci, cdtre iu: ,,Ce anume', zic, .1i se pare 1ie?" ,,Sunt, bine-nleles'". , ,,in favoarea ordinei, dar sunt nesigur, tohr$i, 'i doresc ca un a6ta de mare si fie atotdiligent disc,utat." ,Favoarea tan., zic, r aibi, prin urmarer partea aceea', cici fapnrl cd eqti nesigur rrt cri-l ai comun cu Licenliu qi chiar cu mine insunti." ,,Eu absolut sigur", zicc Licenliu, ,de aceasti sentingd. Ce si mai r, de-altminteri, la-ridoial6, ca sd ddrAm peretele, pe care l-ai chiar mai nainte sd se fr inillat cu totuL De fapt, poezia hrr poate nicidecum sE m[ deturneze atAta de la filosofie cAt flnfirrrrederea afldrii adevSrului." Atunci, Trygeqiu, in cuvinte ptine {t, lrucurie, ,"il ,lr".t , iac5t[", zi@, ,.ceea ce-i mai mult, pe Licenliu llltr ercademic, cici pe ei ii apdra el indeobqtero.' ,,Astea', zice, lltu[Je,-acum, la o parte, rogu-te, ca nu cumva acest ceva f6larnic

242

S. Awelii

De Odinc

Liber

Aueliv Augtetin, Daprc

ordhtc

&r+w

intfii

243

qurddarn et captatorium a nescio qua divina re? cJuae

ostentare se coepit, et cui me inhiantem detorgueat atque disrumpat. Hic ego multo uberius abundare laetitias nreas ![uam vel optare aliquando sum, versurn istum gestiens effudi:
Sic Pater ille deum faciat, sic altus Apollo,

otptatorrl sd mE dezbaierc qi sd mE disrtrnpf, de nu Eiu ce fapt yin, care a inceput sE mi se arate gi de care m-at6rn u crr gura
Aci, vda6nd eu cfi buanriile mele abundd an mulnrl nroi decAt sE fi-ndrdznit eu s6-mi doresc weodatA, am revf,rsaq versul acesta: ,Facd al zeilor Ca sd incepi:

tatl aga gi preanaltr-rl Apollo,

Incipias:
(Aeneid. X,874. 875.)

(Yirg.,4en. X, 874, 875),

perducet enim ipse, si sequinrur quo nos ire jubet, ubi ponere sedenr, qui dat modo augurium, illehitul animis (td. IIl, BB, 89). Nec enim altus qoi i" speluncis, in montibus, in ne.moribus, nidore pecudumque calanritate concitatus implet insanos; proferto est, alil.rs ille altr-rs veridicus, atque ipsa (quid

i el insugi ne va conduce, dacr{-l urmEnq unde ne ponrnceqte


sE,

qi

verbis ambiam?) Veritas: cuius vates sunt qui possunt esEe sapientes. Ergo aggrediamur, Licentig, pietate cultores, et vestigiis nostris ignem pernici fumosarunt cupiditatum opprimarnus. 11. Jam, inquit, interroga, oro te, si tantum nescio quid explicare, et tuis verbis et Hoc ipsum, inquam, mihi responde, primo unde videatur agua ista non temere sic, sed ordine in Nam quod illa ligneolis canalibus superlabit ducitur usqrie in usus nostros, potest ad ord,i pertinere. Factum est eninr ab hominibus ra' utentibus, Lrt uno eius itinere simul et bibere Iavarent, et pro locorum opportunitatibus con erat r-rt ita fieret. Quod vero illa, ut dicis, foli inciderunt, ut hoc quod admirati sumus eveniretl tandem rerum ordine, ac non potius casu fa

putabimus? Quasi vero, inquit ille, aliter

ceciderrrnt, debuisse aut potuisse cadere cuiquam potest, serenissime intuenti nihil posse fieri sine Quid? iam vis persequar situs arborum atqlre ramol

ipsumque pondus quantum nature foliis impor Quid, aeris vel mobilitatem qua volitant, vel molli qua descendunt, variosque lapsus pro affectione

ne punenr sdlagul, el, care dd acurn auguriul gi se rr6-n spiritele noastre (Id. [Itr, BB9). fncaltea, nici nu-i el, xrllo, preainalt, el, care, in spelunci, in munfi, in crAnsur-i, st6rnit fumul timdiei qi de pripddul turrnelor, ii ur-nple pe nebuni; ci ut altul este, eltul mirific-preainalt-veridicul, qi rinsuqi i, de ce si md feresc de ctrvinte), Adevirul: ai cirui i sunt tofi cei ce-s in1elep1il2. ,Sd purcedenr, a-eadar, l,icenqiu, vatori, sprijinindu-ne pe pietate, $i sA stnivim crr pagii nogtri mistuitor al cupiditdlilor fumegoase!' 11. ,Ei, bine", zice, ,intreabd, rogu-te? o, numai de-ag putea acest nu qtiu ce at6te de mare, gi prin cuvintele mele, qi tale!" ,Asta una' zic, ,rdspunde-mi, nrai intAi: de unde crrmci apa asta nu curge-ntAmplitor a4a., ci-n ordine. i faptul, ci aluneci pe deasupra, prin camale de lemn, gi-i usfl pAn[ la uzul nostru, poate s[ ops4in[ de ordine. .altminteri, s-a fEcut de cdtre oanneni, folosindu-se de raliune, pe un singtrr parflrrs aI ei, s6 gi bea gi sd se qi @e gi, datoriui rrtunitdflor locurilor, era consfrent sil se facd astfel. Faptul, cE frunzele aclea au cdzut, precum zici, astfel, inc6t sE se rclrrci ceea de care ne-am mirat, prin care ordine a lucmrilor I socotim, la urma urmei, fHcut, gi nu, mai degrabd, la Itrtrlmplare?' ,Cu gi cum", zice el, ,i se poate pdrea cuiva, Flotlimpede intuind cd nimic nlr se poate-ntAmpla fdr[ cauz6, t,rrrncd trebuia sau se putea c,a ele s[ cadd altfel decAt cum all t,ilzut. Ce, wei s5 urmflresc acum agezartea arborilor qi-a ramurilor, gi Jrrnderea insdgi c6td natura le-a impu+o fn-rnzelor? Ce, ce md ;rrivegte pe mirre sI caut sd aflu, fie rnobilitatea aerului prin care llroard, sau incetineala cu care coboard, r,ariile cEderi din cauza

244

S. Aurclii

i De Ordine

Liber

Aurcliu

Desptu

ordhw

Cofteytfi/Ai

245

Latent ista sensus no6tros? plnitus latent: illud quod aggressae quaestioni satis esf, nescio eo_ __.-*" rlLrsvuLrurrr rarts negcro o., qlrc "st, anrnunl non latet, nihil fieri sine causa. potlst :1t1":. percontator pergere quaerere, qlrae cal ut rbr arbores ponerentur? Respondebl, secut homines uber terrae. euid, .i fr""t"".* sunt, &c temere natae slrnt? Et hic respc,ndebr-r parum videre; nam temerarianr, qrr" illr" g. nequaquem esse naturam. euid plura? Aut aliqu"i fieri docear, aut nihil fieri nisi certo carx "uyg^ ordine credite.
V.

Pro onere, pro figtrris suis, caeterisque innume atque obscurioribus causis, guid nie attinet q

"rr"_iarborii? Voi rdspunde cd oamenii au ".,lr^ urmdrit rodnicia Antului. uOe, dac6 arborii nu_s roditori gi au rd,sirit inrplare?, $i aci voi r5spunde cumcd noi vedem pufin, cd l, care r-a n6scut, nu este cAn4i de pulin temerard. Ce mai "flT? Ori invdlali-mi ci poate fi f,f,"ri cerna fdr6 de cauzd, i credeli cunrcd nimic nu poate fi fdort dec6t numai qi .r,r.rr.i
1o

i probabil, a greutilii, a formelor lorugi, 9i a celorlalte :ate cauze gi mai obscure? Li se ascund a@stea simlurilor li se ascund cu totul: acel fapt, totugi, ceea ce_i este de sa1 iunii puse, nu gtiu in ce chip r,r, i *-*de spiritului. *rur.", | {ndc nu se-ntAmpH ffun de cauzd. Se poate, altminteri, ca pisalog
odios sd continue sd-ntrebe cd s-au pus

intr<t oertd ordine a cauzelor.,'

- [Col. 09S4J Online cuncta Deus administrat. 72. Cui ego: Licet, inquam, me odi percontatorem
vroerr ordrnatanl, cui bono?

voces; vix enim possum non ess( expu6;navi ne cum pyramo et ihysbe colloque tamen quaerere abs te. Natura i"ta qi L,"jlT,

nos prae

ejus haec reddere. Innume.abiti* .rrrt proferri possunt, ex quibus nulla est ho.rrinib,r. "rri* aut est, ut ab homi prae non possit. Ipse

tnnumerabilibus taceam, istas ipsas artrores quae fi p:ocreavit? At ill,o cogitante ait Trygetius: _Numquidnam usus ;.4;;;".-; ; tructrbus praebetur honrinibus? euanta sunt alia. Xiib'i: q":"--lig."i:, postreno quae ipsis f foliis fiant? No[i obsecro, inqrit ille,'interrogatir

ut de caeteris

prin ordine. . 12. Ciruia eu: ,Degi m6 -numeqti". ii zic,,pisilog odios; dc-altnunteri: cu reu pot sd nu fiu, ..r, *." te-am jat gntl, ,r, "a rtni la vorbi cu PyTam gi rhysbe; voi continua sd te-nt-reb, totuqi. Nuhrra asta, care wei tu sd par6 in ordine, spre binele cui. ., "; i,tuc despre celelalte nenumlrate lucruri
toate larborii-aceqtia, care nu dau roade?" Dar., rtire Trygejiu: ,Nu c.trmva uzul arborilor le care, prin um.brd, care, prifi lemne, lor prin insegi frunzigurile sau

Dumnezeu le-adminbtre.azd

lliiffu.i"t,

dfi-i;

nimium disce.re cupientem, et propter hoc solunr


noctesque vigilantem.

lam me necesse est esse doctorem, cum tu qui jam rei te certum esse professus es, adhuc me nihil
d

*x,:,"*

x;

utilitate, sarr, rlesigur, e ateta de-ascunsd gi nu poate fi rlescoperiG, necum apdratd de c6tre oameni, mai cu seamfl de rttre noi. Mai degrabn invefe-ne el pe noi in ce chip poate fi fdcut ft)va pe care sd nuJ fi precedat cauza., ,Mai t6rziu"j zic, ,le vom vrxlea pe astea. De-aluninteri, nu-i neoesarr deocamdatd,'* ,r-.j care ai mirturisit deia crrmcd egti sigur in de mare, gi incd nu m-ai inv[1at ni.iric pe -nv[1 qi numai din <:auza aceasta veghetor

prin acestea. Nenumirate sunt, tlrune cunrcd nu le sunt oamenil

roE ftumeis" zim

"te

.l

fntrebirilor lui
care se poate

246

S. Aurclii

i De Otdine

Liber

quam ista folia ventos, quibus in profluentem jaciuntur, ut eis cadere perum sit, nisi etian.r Nam quid aliud erit cum Lycentius et Augustinurn, quae sunt in media philosophia docet? Noli rnquam, aut te tantum abjicere, aut me extollere. ego in philosophia puer suln? et non nlmrs curo, rnterrogo, per quem mihi ille res;rondeat, qui me g
tamen alii quoque mulhrru seprositi ab hujusmodi
gueruIum accipit: cujus te guidem credo quandoque futumm; neque hoc, quandcrJue, forsitan longum

13. Quo me mittis, inquit? An quia levius re

@U, eW*tn, O"tp* "raj*

hnefl

irrtni

217

ordine homines commonere, si tamen hoc quod


defenditur, verum est?

docere aliguid possunt, curr disserentium societati vinculis interrogationum coarctantur. Idem autem non est nihil An non vides (nro enim simili utar illa ipsa folia quae feruntur ventis, quae undis i resistere aliquantum praecipitanti se flumini, et de

13. ,incono mE trimif?", zice. ,Sau, poate, fiiudcri te Lrrmez i uqoa decdt frunzele-acestea, vAnt,rile, de cE e care aluncate r;u curgdtoare, ca qi cum le-ar fi lor pqin sd cadE, dacd nu vor ;i trase? Cdci ce alta va fi, crrm Licengiu il invald, 9f pe_Augustin, lrrcd filosofia cea de toate zilelerri?" ,N, mi tL cobo.i", ri., Itr-otdta pe tine, gi nici nu md-ndlga pe mine. Cdci qi .,rrr, in filosofie, ;i nici nu-nri prea pasd prin cine anunre_nri "r, de mie, cAnd intreb, mirificul, m-asculti zilnic pe ute, plAngdreprl, el, aI cdrui poet cred "a..le fii tu illsuf c-ai en cend; trici acest c6ndva, nu-i, poate, I rea lumgrr. Dar-, tot rii, qi ".ii, nrulnrl chiar deprirtafi de acest fel de sLdii, c6nd, ,Lr."t**qi r: cei care discuti, sumt con't6,$i cu cvasilenprrile intrebErilor" 1trrt, ei, invdp pe altii. $i, iaragi, &cest cev tur nimic. Sau nu vezi (sd nr.f, zupun nrai rru ) rumci insegi acele fnrnze, ce-s purtate de r,flnturi, oe plutesc valuri, ii rezistd ele c6tva guvoiului ndvalnic le .^iot... ai 9i ilor de ordinea lucrurilor, dacd este adevdrat, totugi, faptut

74. Hic ille lecto etiam exsiliens prae laetitia:, neget, Deus magne, inquit, te cuncta ordine admini Quam se omnia tenentl quam ratis successioni nodos suos urgentur! guenta et quem multa facta haec loqueremurl quanta fiunt ut te inveniamus!

pe care-l aperi?"

Poetreno tuus etiam ipse sermo, te lbrtasse id non (non enim cr.liquam in potestate est quid veni mentern), sic nescio quomodo circumagitur, ut me doceat quid tibi dehearn respondere. Namque, oro haec quae a nobis dicta sunt, litteris, ut instit rnandata pervagentur paulo latius ad hominum nonfte ita res magna videbitur, ut de illa consultus vates magnuc &ut Chaldaeus respondere debuerit, Og85] mu.lto ante guam evenit? Quod si respondisr divinus diceretr-rr, ita efferretur laudibus omniu

enirn hoc ipsum, nisi ex rerum ordine manat et quod evigilavimus, quod illum sonllnr advertisti, quesBtr tecum causatlt, quod tu causam tantillae invenisti? Sorex etiam prodit, ut ego vigilans I

1l Aci, el, sdrind in pat de hucurie: ,Dumnezeule mare,, ,cine s[ nege ctrmcd Tir le adminisrezi in ordine pe to*t"!? se ftn toate, cum sunt strAnse prin succesiuni colculate in urrle loruqi, cat de mari gi cat de multe au fdcut s6 vorbim rpre a@stea, gdsirn pe Tinel De urrcle, 'rI nu dintru irr".Aqt" gi este<npErEft rur6i faptul cd am tost trEF, c6 aa auzit arrrl strnet, c-ai eitiat cu tu: insufi cquzar cd tri nu ai g6sit cauza unui atAtica lucnr!? otre{ele chiar sa ardtaq cE eu sd md ardt teaz. La urma urmei, 6rrtl gi insugi discursul tAu, poate, nu tu pundndu_l la cale, (caci nui nu-i sti-n potestate ce sd-i vin6_n minte), nu qtiu cum lrur'e se petrece a8a, cd n.i invaffi pe mine ineu^i ce trebuie ;A.li r,[spund fre. $i. apoi, rogu+e, dacflacestea, rErc au fost rostite U1 r'ntrg noi, incredinfate, prccum ai hot6rAt, scrierilorrs, se vor

Awel$L A@llran,

DarW

otd$w

.C'ilrt'w t-

249

248

S. Avrclii

i De

Mine

Liber

tamen ex eo nemo quaerere auderet cur foliurn ab

ceciderit, atrt utrum mus oberrans jacenti molestus fuerit? Numquidnam enim talia quisquam illorum aut per se dixit aliquando, consultore coactus est dicere? Atqui, si fu quemdam librum non ignobilem diceret, et id nece everrturum vidieret, non enim posset aliter divi profecto quidquid volitatio foliorum in agro, vilissima bestiola in domo facit, tam sunt in rerum necessaria, quam illae litterae. His enim verbis quae sine illis praecedentibus vilissimis rebus
mentem venire possent, f,Iec ore procedere

mandari. Quare jam, rogo, nemo ex me quaer quidque fiat. Satis est nihil fieri, nihil gigni qu aliqua causa genuerit ac moverit. Yl.

:ni n-ar indrflzni s[-l intrebe de ce a cSzut fmnza din copac' J*"4 go"".."[e, tulbur0ndu-l pe-un om culcat, r'a fi fost' el' dintre u de suprtat. Altminteri, prezi+a, oare' -cumt7a, cineva sE rldndrra, fie de la sine, sau fost-a constrdns de consultator dacd prezicea viitoare unele de felul acestora? $i, totugi, necesar cE va o&re o anunre cBrte, nu ignobil[, 9i asta o vedea tot ee-ntflnrple, cEci nu +ar putea alt fel sd ghiceascd; absolut tot ceea ce face acel vil f.L zboml frunzelor pe cAmp, ,u "" imdlull? in cas[, sunt tot atflt de necesare-in ordinea lucrurilor' Li.,".rlrro.crrtele litere. CEci le sunt f6cute a@stor clr/rnte' sd vinE-n :. fird acele atotvile lucn-rri precedente, n-ar putea nici g*a, nici sE Ie fie-ncredinlate urmagilor' ,te, nici sd punreadfl p* aceeai *[ ,og, sE t u mA mai intrebe nimeni de ce-i f6'cut E de sa1 .*r& nimic nu se face, nimic nu se naQte, care s5
se

fi

n6scut sau sd nu se

fi

miSt:st

printro cauzd arlrmel"

Ordinea le cuPrinde

txde.
c'd

Ordo omnia complect;tur. 15. Hic apparet te, inquam, nescire adolescens multa, et a quafibus viris contra divinationem dicth Sed responde r{unc, non utrum fiat aliquid sine nam id jam video te nolle reslxtndere: sed ordo iste
tur-rs

bonumne quidquam, an malum tibi esse vr ille submurmurans: Non, inquit, sic rogasti, ut duobus queam respondere. Yideo hic enim qu medietatem. Nam ordo mihi nec bonum, nec
videtur. Quid saltem @nses, inquam, ordini esse

Nihil, ait ille. Nam quomodo esse contrarium qui potest ei rei quae totum occllpavit, totum obtinuit? enim erit ordini contrarium, necesse erlt esse ordinem. Nihil autem esse praeter ordinem video. igitur ordini oportet putare esse contrarium. Ergr Trygetius, contrarius ordini error non est? Nu-llo inquit. Nam nerninern video errare sine causa. autern seriee ordine includitur. Et error ipse non

, .pr., gi de cfltre ce bdrbali, in contra divinaliunii' Dar lr,d"-*i, acum, nu dac6-i f[cut sau nu cev& f6r[ cauzd' vid c[ la asta nu mai vrei sE rdspunzi, ci acest cliemt al ordinea, pare-1i-se fie cumc[ este' ea' un anune bine' sau r[u?" -Nu], zice, ,nr-ai rugat astfel, incflt sf, pot rispunde ordrnea nlr r din douri. ci vnd aci o anume rnedietste. cdci tu, m6^car"' a" p..r mie nici bine, nici-1ri*.-"-.,gt-gAndegti ce uulllr 6r rL ,, ,ci esfc contrariul ordinei?" ,Nirmic",, ziee el' ,Cdci in ll(l) ,ca "ste s6-i fie ceva contrar acelui lLrcru csre a ocupat Ol,ip ." poate va fi [,i,1, " ib6.r.r, totr-rl? Cdci cee& ce va fi contrariu[ ordinei' ins[, cE nu este nimic in nn,,rr.. sil fie in afara ordinei, Vdd,

15. ,Aci se vede" zic, ,cdt de mul'te ntl qtii ttl, tinenelule'

rfr,.t o.dinei. Nimic, agadar, nu se cade a socoti c[


r

este

tyggttrr'' nlcr eroarea flr nici un chip" zice' 'Ceci vid controriul ordinei!?" ,in ;;,; ".i. cauzelor, insi, "e fli1 rrimeni nu-i in erosre f6r6 cauz6. $irul eroarea ins6qi nu doar se naqte dintr-o iu,tlrd* in ordine. $i este' DrePtaceea' tu,.rr6, ci chiar qi naqte ceva a cirui cauzfl este in afara ordinei, tocmai de aceea nu-i ;rrirr faptul cd nu iroute fi ccntrariul ordinei.'
zicb", zice l rtrariul ordinei. ",Care-va-s[T

250

S. Awelii

De Oil,ine

Liber

Awvliu

otdinc

Cartwtuni

251

16. Et cum tacuisset Trygetius, egoque meipsunr

caperem gaudio, quod videbam adolesccntem amici filium etiam meum fieri; nec solum, verr-m in

quoque jam mihi surgere atque grandescere, et studium vel in mediocres litteras desperaveram, respecta possessione sua toto impetu in mediam philosophiam. Quod dum tacitus miror et gratulationem, subito ille quasi mente quadam exclamat: O si possem dicere quod volo! Rogo; estis, r,erba? succurrite. Et bona et mala in ordine

16. $i, cum Tiygeliu tdcea, eu insumi, incaltea, nu-mi ,eam in mine de bucurie" c[ vedesm cumcA tirrerelul, fitil itului nreu prieten, nu doar devine gi al meu totodatd, ci de al cf,rui zel disperasem pAn[ qi-n mediocra literaturi, rni ridicd incE gi-mi cre?te, de-asemeni, prieten, 9i, iamintindu-qi posesiunea sa, vine cu tot avdntul in miezul ,sofiei. Dar, cfrt mE mir eu t6cut gi md-nfierbAnt intru tulaliune, subiq el, wasirdpit cu mintea, exclamd: ,Rogu-v[, [grrle, unde sunteli, cuvinte, venip-mi in aiutor! $i bunele qi relele luttt in ordine.

W. -

I)eus non diligit mola licet od onlinem pertineanL 17. Credite, si vultis; nanr quomodo id expli nescio. Ego mirabar et tacebam. Trygetius autem'

lll. - Du^nezeu

nu-ndrdgegte relcle, desi apa4in ordinei.

vidit hominem paululum quasi digesta ebri

affabilem [Col. O986] factum redditumque Absurdum, inquit, mihi videtur, Licenti, et p alienum a veritate quod dicis; sed quaeso patiare paululum, nec perturbes clamitando. Dic quod vis, ille: non enim metuo ne me auferas ab eo quod vi ac pene teneo. Utinam, inquit, ab eo quern defe ordine devius non sis, non tenta in Deunr feraris mitius loquar) incuria. Quid enim potuit dici
impium, quarn etianr mala ordine contineri? Certe Deus amat ordinem. Vere amat, ait ille; ab ipso et cum ipso est. Et si quid potest de re tantum convenientius dici, cogita, quaeso, ipse tecum. Nec suur idoneus qui te ista nunc docearn. Quid cogi inquit Trygetius? Accipio prorsus quod dicis, sati mihi est in eo cluod intelligo. Cefte enim et nrala di ordine contineri, et ipsum ordinem manare a Deo, atque ab eo diligi. Ex quo sequitur ut et mala a summo Deo, et mala Deus diligat.

din be;ie, devenit c6t de cdt afabil, gi revenind la discqie: ,Mi se plrre", zice, ,absurd, Licenliu, qi aheolut sEilin de adevlr ceea ce iici tu; dar, rogu-te, lnglduie-md pqintel gi nu m6 perturba, ItrigAnd intr-una." ,Zi ca vrei", zioe el, d nu nrd tdinteqti de la vfld gi aprope firr!" ,O, dac6 rr.ai fi riltdcit", zice, ,fa16 cu oo,ru ". utdinea aceea, pe care o aperr, nu erai putat (ca eh vorbesc mai

17. Credeli, de vle1i, c{ci eu nu gtiu cum s.o explic pe asta!" md miram gi tEceam. T.yg"tt L 1ns6, unde-l vede om, cvasisc6pat Etr

irpt atAta de m[re1, gAndegte-te, rogu-te' tu insufi cu tine insuli.


Nu-r

incaltea, acum, cel potnvit sd te-nv61 pe tine acestea'' ,Ce "rr, md mai gAndesc", zice Trygeliu? ,Iau intmmai ceea coai zis, gi ril rnic de-aiuns ce-nleleg din asta. Ai zis, care-va*fr-zic6, in mod s[ur, surcd gi relele-s confinute in ordine, qi cd insdqi ordinea izvorSqte rle la Dumnezeu Insugi, q( cd-i indrEgitd de cdtre El. De unde rrrzulti, g( ci relele sunt de la supremul Dumnezeu, qf cd Dumnezeu hrdrigeqte relele."
l

18. In qua conclusione timui Licentio. At


ingemiscens difficultate verborum, nec omnino qu

18. Concluzie,
ril,

fali

cu cane m-arn tenrut pentru Licenliu. Dar

quictr responderet; sed quemadmodum


respt-rndendum erat promeret: Non

r[s

diligit

Deus

,N

252

S. AureAi

i De Ordinc

Liher

inquit; nec ob aliud, nisi quia ordinis non esr ut mala diligat. Et ordinem ideo nrultun dilfuit, quia per non dilfuit mala. At vero ipsa mala qui possunt non
ordine, ctun Deus illa non diligat? Nani iste ipse est ordo ut non diligantur a Deo. An parvr,rs rerrm videtur, ut et fiona Deus diligat, et non diligat nec praeter ordinem sunt mala, quae non diligit ipsum tamen ordinem diligit: hoc ipsum enim diligir bona, et non diligere mala; quod est magni ordini
J

C,art@0nfii

253

rlcd nu line de ordine c.a Dumnezeu sd-ndrdgeascd relele. Iar inea de aceea o indrdgegte nrult, frindcd prin ea nu indrdgegte Dar relele insele, in ce chip anrurre ar putea, ele, btrnEoard, sd fie in ordine, degi Dumnezeu nu le-ndrdgegte? De fapt, asta ieste ordinea relelor, ca ele sd nu fie-ndragite de cAtre Durnnezeu.
pare-1i-se 1ie, oare,

un fapt mic, ci Dumnezeu, gi indrigeqte qi nici nu-ndr[gegte releleT A"ga, nici nu in afara ordinei ,

pe care Dumnezeu nu le-ndrigegte, gi-ndrigegte, totuqi, ordinea


,

divinae dispositionis. Qui ordo atque dispositio, universitatis congruentiam ipsa distinctione custodit ut mala etiam esse necesse sit. Ita quasi ex anti quodamrnodo, quod nobis etiam in oratione jucun est, id est ex contrariis, omnium simul rerum pulchri
figr-rratur.
19. Post hoc intersiluit modice. Et repente sese erip qua 'frygetius lectum habebat: Nam quaero ex te, inquit, justusne sit Deus? Tacebat ille, nimis, ut
i

i, cEci pe asta insdqi o-ndr6gegte, sd-ndrdgeascd bunele 9i sd relele, c,eea ce-i apa4ine marii ordini qi divinei iliuni. Care ordine sau dispoziliune, fiindcd, prin insigi iunea, custodeqte conF'uen1a universalitilii, rezultd cumc6-i 'sd fie chiar qi relele. Aqa, intr-un anume chip, ca gi din ceea ce ne este noud pldcut qi-n discurs, din contrarii, -zicd, este figtrrati totodatd frumselea tuturor lucmrilor."
::

retulit, admirans et horrens subito condiscipul familiaris sui afflatum nova inspiratione sermorenr. tacente. ille ita secutus est. Si enim Deum justum esse responderis, tu videris quid agas, qui me d inrpietatis argtrebas. Si autem, ut nobis traditur, n ipsius ordinis necessitate sentimus, justus est Deus, cuique distribuendo utique justus est. Quae ari distributio dici potest, ubi distinctio nulla est? Atrt distinctio, si bona sunt omnia? Quidve praeter ordi reperiri potest, si Dei justitia bonorrrm malorumgue nro sua cuique redduntur? Iustum autem Deum onl fatemur. Totum igitur ordine includitur. euibus resilit e strato, et iam lenior voce cum ei verbum ne facetet: Nihilne mihi, inquit, vel tu qui compulisti ad i
:

19. Dupe astal a tdcut un pic. $i, deodatd, ridicAndu-se drept pattrl: ,,In uvr!s.r!, unde-qi locul urruu-?t .l,ea Trygeliu yq.lx. ,rr!r definitiv, te-ntreb, rogu-te', luLu

,este, oare, Duntnezeu iust?" E[ t6cea, admirAnd foarte, qi, ne-a mdrh-rrisit mai tArziu, ingrozindu-se subit de discursul deo noub inspiraliune al coleg'ului gi familiarului s5u. Care nd, el a continuat astfel: ,Dacd vei fi r5spuns, alhrrinteri, cumcd mnezeu nu este iust, tu vei da seama ce faoi, tu, care m-ai adineaori de impietate. Dac6, insd, a.ga cum ni se transnite
r?

iuruE invdldtura gi c.um sim;im noi prin necesitatea ordinei inseqi, este just, distribuind frerdrria ceea ce i se cuvine, este, bine, iust. Ce distribuire poate fi, insi, aceea, unde distinqia-i vrzi ruli? Sau ce distinclie, dac6-s bune toate? Ori ce poate fi gisit in Bfrrra

Irrurilor qi

respondes?

riiloa fiecdruia dupi meritele sale? Pe Dunrnezeu, insd, tr4i il mirturisesc ca iust. Tonrl este inclus, aqadar, in ordine." La lure spuse, s-a-ntins inapoi in pat, qi, cum nimenea nu-i adresa
Itici un cuvAnt, cu vo@a mai hlflndd: ,Nici tu, ntdcar', zi<:e. ,,cire

ordinei, daci prin iustilia lui Dumnezeu

li

se rdsplflteqte

rr

20. Cui ego: Nova nunc religio isthaec in te ince lxdq OdrGEt. Andr. act. 4, soen. 3), inquam. Sed [r ryl quod videhitur, per diem rcspondebo, qui mihi j

Ir-ai stdrnit la acestea, nu-ni rispunzi nimic?"

videtur redire; nisi lunae est ille qui fenestris fuli

20. Cnruia eu: ,*AcuE, ci ateartd noutr neligie s-s obdtut iflupro ta, cedezro' ('Ierent. Andr. act". 4, scen. 3), zic. ,Dar, ceea rr. mi se pare pdrivit voi rdspunde la lunrina zilei. care mi se pare rtl se-ntoartr deja, dac.{ nu-i cumva raza lunii (lea (lare se strecoarl

254

S. Aurelii

Aureliu Augustin, D*pre De Oil.ine

ordinc

Cartzo

inti.i

255

concurrunt cur ei sermo iste mittatur. Primum est.. debetur; deinde, quia cuiusmodi nunc vitam ducJ etiam sic indicari eius in nos benevolentiae postremo, quod in gaudio de spe tua nemini cedit. et cLrrn praesens esset, pro familiaritate patris tui, potius omnium nostrum, nrultum solliiitus erai

repentrns et perturbata fuit tumultu illo. ut istorum venire nobis in mentem potuerit: na relinquere mihi responsuro statuerat; et n

remotissimo, neque nunc potest. Nam profectio ejuir

tunc tibi legi potuit ab istarum rerum

Si autem vel calliditati vel acuto cuidam i hominum, quorum partes suscipere tentabo, c imbecillitas tua, quae minus pasta erudi disciplinarum t&ntum deum fortasse sustinerer poterit; res te ipsa commonebit quantae tibi vi in eum firmior redeas, parandae sint: simul c istam disputationem nostram elimatius volo non enrm eam grossis auribus debeo. Nam Ze noster multa mecum saepe de rerum ordine aui alta percontanti nunquam satisfacere potui propter obscuritatem rerum, seu propter tempr angustias. Crebrarum autem ille procrastinati ,.qy".adeo impatiens fuit, ut me, quo diligenti copiosius respondere cogerer, etiam caimine provo, et bono carmine, unde illun magis &nes. Sed n
st

Licenti, absorbeat oblivio. Quando enim nostrae li non sibi haec mandari flagitent? Dicam plane tibi sentio, disputabo adversum te, quantum possu eninr mihi, si nre viceris, maior triumphus dari

inducitur. Simul et agendum est ne tanta

fereste. $i-i de muncit, totodat6, I.icenliu, sd nu le-nghitd uitarea,

r bunele tale. Altminteri, c6nd ar puteafretinde literele sd nu le fie-ncredinlate lorugi acestea? I1i voi spune 1ie ceea ce simt, voi disputa, pe cdt pot, impotriva ta, cdci. md vei fi-nvins, nu mi se poete da mie un mai mare triumf. vei fi cedat, ins6, fie gireteniei, fie unei anume acute erori

oamenilor, al cdror rol voi incerca sri-l iau asupra-mi, becilitateals ta, care, mai pufin pEscutd cu-nvdl5tura plinelor, nu va fi putut, poate, susline un atAta de mare Lnezeu, faptul insugi i1i va atrage 1ie luarea aminte c6te puteri de dobAndit, ca sd te intorci mai int5rit la el; qi \teau, totodatE, aceastl disput6, a noastri, si ajungd mai qlefuitd" c[ci nu o rez unei urechi grosolane. Db fapt, prietenul Zenobiu a at, adeseori, multe, cu nrine despre ordinea lucrurilor, profunde ale ciruia eu n-arn fost niciodat6 in stare sd dau satisfacfie, fie datoritd obscuritdlii lucrurilor, fie din cauza mii timpului. El, ins6, a lbst pAni-ntr-ateta de neribd[tor cu desele mele arnAndri, inc6t, m-a provoca,t pnntr-un poem) prin care si n[ strdduiesc s6-i rdspund cAt mai diligent qi mai pe lnrg, da. printr-un poem, qi inc[ printr-unul bun, de unde-l vei i[bi 9i mai mult. Dar 1ie, atAt de-ndepdrtat de studiul unor astfel de lucruri, nu 1i-a putut citi nici atunci, gi nu poate nici acum. [Jtrtri plecarea lui a fost atrflt de precipitati gi atAt de perturbat[ de Bcrel tumultl', incdt nu s-a putut sA ne vind in minte nimic
dintr-acestea: qi a hotrirAt, de fapt, sE mi-l lase spre a-i rdspturde, gi

urulte concurd sd-i fie Iui trimisE aceastd disputE: intdi, fiindcS-i
6ute

datorati; apoi, fiindcn se cade sd i se indice chiar gi

aEa

ingenii ttri quaedam scintillae, quas dilige


tua

aninradvertebat, non tam conflarentur cura ,r."., q incuria. Et cum te poeticae qt -exetinguerentur shrdiorum esse cognoverit, sic gratulabiiur, ur eunr
geetientem videre iam videar.

brrnrivoinlei sale fap tle noi cumcd ducem, acum, o via15 de felul lirosta; in fine, fiindcd nimenea nu-l intrece in bucuria speranlei lc se pune in tine. intrucAt, gi cAnd era prezent, era, datoritd fumiliarit5lii cu tatil tdu, sau, mai degrab5, fa16 cu noi tof, destul tLr preocupat ca nu cumva unele scAntei ale talentului tiu, pe Irrre [e lua diligent in seam[, sd nu fie at6.t de aprinse prin precaulia nrea, pe ott s-ar fi stins prin neprecaulia ta. $i, c.um va fi cunoscut trrnrcts tu eqti zelos, p6ni gi-n poezie, se va gtatula astfel, incAt mi H(. pare cril v6d de pe acum tresdltAnd."

256

8. AwekiA

De Otdinc

Aureliu Augustia Desprc

otdinc

Cartza

infii

257

VtlL - Ljrcentius philosophiae amone suc,cerutus. Monnica quod psalmi oersiculurn ad requisitct
egnessus

cantitaret. Liberalium disciplinarum

penhu cd a cAntut un tarset din Psalm, in priuatd. Lltilitatea disciplinelor liberole.


21. ,,Nimic mai pldcut nu-mi vei face nrie", zice: ,dar, fie cd ci +a-ntdmplat in mine, printr-un anume semn divin qi ordine, nu voi sta loiald sd v[ spun cd am devenit subit mai leneg fali cu acele printr-o alt6, printro cu nrulhrl altd lumind strdlucitu-mi-a nu gtiu ce anume. Mai frumoasd este filosofia, recunosc, decAt dec6t Pyram, dec6t atotcunosclrta Venus 9i dec6t Cupido, decAt amorurile de felul acesta", gi, suspinAnd, ii aducea llfuniri lui Christos. Eu le-am prindt, ce si zic, sau de ce sd no )t [)e aceste{r, cu pl6cere. Primeascd-le cine crrn weq nu-mi pasd, doar cd md bucrrram, poate, peste.misurd.
i rfrde de mobilitatea qi uqurinla mea puerilS, fie

Licenpiu, apriru de amorul ftlasofi.ei, e citicctt de Monina

21. Nilril milri quidem gratius facies, inquit: mobilitatem meam et puerilem levitatem ridebiti aliquo vere divino nutu et ordine fit in nobis, non dubitem dicere, pigrior sum ad illa metra subito alia, longe alia nescio quid mihi nunc luce resple Pulchrior est philosophia, fateor, quam Thysbe, Pyramus, quam illa !'enus et Cupido, talesque amores: et cum suspirio gratias Christo agebat. ego haec, quicl dicam, libenter; aut quid non Accipiat quisque ut volet, nihil curo, nisi quod immodice gauclebam.

22. Interea post paululum dies sese a


surrexenmt illi, et ego illa6ry416Lr nrulta oravi: cum Lycentium succinentem illud Propheticunr laete garrule: Deus uirtwtunl, cont)erte nos; et ostende tuam, et salui erimue (P6of. ffi)UX, B). Quod pridie coenam cum adt re+dsita natLuee foras e-xisset, [Col. paulo clarius cecirrit, quam Lrt mater nostra ferre quod illo loco talia r:ontinuo repetita canerentur. Nihil aliud dicebat, quoniam ipsum cantil,enae modum hauserat, et amalrat, ut fit, melos inusitatum. Obju eum religiosissima, ut scis, femina, ob hoc ipsum inconveniens locus cantico esset. 'Iunc ille drxerat, j Quasi vero si quis hic me inimicus includeret, non Deus exauditums vocem meam.

22. Lpi, peste puqin, +a milit de ziuE; ei s-au sculat, iar eu, ? rugatu-m-am multe, c6nd il aud pe Licenliu fredonAnd iuros qi trdncinitor atotcunoscutul verset al Profetului: al virtufilor, converteqte-ne pe noi; qi arat6-fl Ta, Ei vom fi mAntuifl (Psal. LXXH, B). De fapt, ieri inci, cini, cum ieqise sd-qi facd necesitdlile naturii, il cAnti ceva i clar, ceea ce mama nu putu suporta sd fre contiuu c6ntate in loc unele de felul acelora. El n-o fdcea, de-altminteri, de nimic r, deciit nurnai fiindcd-nvdlase de curffnd refrenul insuqi al purtilenei, gi, cunr se-nt6mpld, iubea inusitatul melos. La mustrat ;n r:l femeia. precum o gtii, atotre,ligioas5, pentru simplul fapt cd lorlul insuqi era nepotrivit cAntecului. Atunci el a zis, glumind: i0n qi cum, dac[ vre.un duqman md-nchidea pe mine aici, ptrm.rereu nu va fi auzit, incaltea. vocea nrea.'
23. Diminea{a, aqadar, cum se-ntorsese singur, c6ci amAndoi din acelaqi motiv, s-a apropiat de patul meu. ,,Spune-mi tflr-odevdrat", zice",aga fac6-ni-se noud ceea ce doreqti tu2(', ce trx:o1i tu despre minel?" lar eu, prinzdndu-i tinerelului dreapta: ,(ilea ce socot eu", zic, ,tu sim1i, crezi, inplegi. $i nici nu socot 6tr, incaltea, ci tu ai cAntat in zadar, ieri, atAta de mult. ca l)rrrnnezeul virtu(ilor s6 1i se arate 1ie, convertitului." lar el, urrrintindu-qi, cu admiralie: ,,Cel,a mlre[", zice, nzici qi ader,Srat.
lnSir6

23. Ergo mane cum regressus esset solus, uterque ob eamdem causam processerat) lectutrum neum. Vrum dic mihi, inquit, ita fiat quod vis, guid de me existimes. Atgue ego adoler dexteram apprehendens: Quid, inquam, exist sentis, credis, intelligis. Neque enin arbitror te f heri tamdiu cecinisse, ut virtutum Deus converso ostendat. At ille ctun admiratione recordaftrs: M

258

S.

Aullii

De

Ninc

Liher

inquit, dicis et verum. Non enim meipsum parum quod modo tam aegre avocabar a nugis illis ca mei, et jam redire ad eas piget et pudet, ita quaedanr magna et mira subvehor. Nonne hoc est in Deurn converti? Simul et illud gaudeo? quod mihi scrupulus superstitionis injectus est quod tali talia cantitabam. Mihi, inquam, neque hoc displi ad illum ordinem puto pertinere ut etiam hinc ali diceremue. Nam illi cantico, et locum ipsun guo offensa est, et noctem congruere video. A quibus rebus pu as nos orare ut convertamur ad Deum, ej faciem videamus, nisi a quodam coeno corporis sordibus, et item a tenebris quibus nos error i Aut quid est aliud converti, nisi ab immoderati vitiorum, virtute ac temperantia in sese attoli? aliud est Dei facies, quam ipsa cui suspiramus, et nos arrtat&e mundos pulchrosque reddimus, veri Melius dici non potest, inquit exclamans. Dei suppreseiue quasi ad aurem: Yide, quaeso) qu occurrerunt, ut credam erga nos aliquid jam ordine fieri. 24, Si ordinem, inquam, curas, redeundum ad illos versus. Nam eruditio disciplinarum liberali modesta sane atque succincta, et alacrinres perseverantiores et comptiores exhibet am amplectendae veritati, ut et ardentius appetant, constantius insequantur, et inhaereant postremo d (l Retracil. eap. 3, n. 2), quae vocatur? Licenti, beata Qua norninata, omnes sese erigunt, et quasi mamxr, uoum lrabeas quod dare pmsis egentibus varii mortis impeditis. Q"ib,r" sapientia crrm praecipere ut medicum perferant, seque cum aliqua patientia sinant, in pannos suos re,cidunt. Quomm concalefacti tabificati, ecabiem voluptatum &erumnosarun lilreiltiuE quam ut monita medici paululum dura et onolffia perpetiendo atque subeundo, valetudini Itrcigue toddanttu. ltaque illo summi Dei nomine ac

6, qi cd mi +a vArAt fdri noimd ghimpele superstiliei cd am intr-un asernnea loc unele de felul &cesta-' ,Mie', zic, ,nici una nu-mi displace qi socot ormcd line de nririfica ordine si r cerra pAnE qi despre una ca asta. Cdci v6d cd acelui cAntec ii 'l rxrngma q{ noaptea, gi locr-rl insugi de care marna a fost of'ensatE. (hr:i fap de care lucruri socoli tu, oare, cd ne rugdnr noi ca sd ne 'emvetim cflre Dumnezeu qi sd vede,m f"t" t.,,, dacd nu fap de o ltemenea tinf, gi murdSrii ale corpulur, qi, iarigi, fap crr innrnericul te converu, brtru carele ne-nfaEurd eroarea? sau ce afua insearnnril a qi tenrperanld, intrr sine insuli, fap dnci nu a te-ndlp prin vinrrte or imoderaliunes viciilo der:6t numai gi numai
noi gi cdmia, atotiubit ,Mai bine nu se poate

rrici pe mine insumi nu mE migcd pufin faptul c6, mai de 'And, cu greu md puteam despdrfi de fleacurile acelea ale xr,ziilor *el-e, iur acum mi+ nrqine qi groaz6 a md-ntoarce la ele, sunt indlpt totul la unele mdrele gi mimnate. Nu asta-nsearnni, cu adev6rat a fi convertit citre Dumnezeu? ME bucur,

260

S. Aurelii

i De Ordinc

Liber
',

_Aurcliu Augwtin, Despre

otdhw

Cattza

tntfri

261

0989] optimus ac pulchen:imus quaerit, quibus non r sed hate vivere satis sit. Vade ergo interin ad illas Verumtanen, scis quid te facere velim? Jube, ait,, placet. Ubi se, inquam, Pyramus et illa eius r senrinecenr, ut cantaftrrus es. interemerint, in dolore qrro tuum carmen vehementius inflammari decet, commodissimam opportunitatem. Arripe illius fr libidinis et inceudiorum vdnenatorum exsecrati quibus miseranda illa contingunt: deinde totus laudem puri et sinceri amoris, quo animae d disciplinis et virtute formosae copulantur intel philosophiam, et non solurn mortem fugiunt, verum vita beatissima perfruuntur. Hic ille tacitus ac consideratione nutans, motato capite abscessit.

tenquam sti1re contenti t,il,unt miseri, vivunt tamen. autem viros, vel, ut yerius loquamtlr, alias ani hoc corpus agunq iam thalanro suo dignas coniux ille

triiesc mizeri, trfliesc, totugi. Pe algi birbali, insi, sau, vorbim mai adevdrat, pe alte inimiz, cdrora, cAt timp pun nigcare acest corp, nu le este de sa1 si trdiascA, ci sd trdiascE r, f __--r_ mirificul demne, de-acum, de cEmara sa de nuntfi le doregte --i-if:--t Prin urmare, du-te tu, deircanrdattr, , optimul gi atotfrunrosul. Muzele-acelea. Dar gtii tu m6car ce-ag vrea eu sd faci, totuqi?" ;.P,rrunceqte', zice el, ,,ceea ce-1i place!" ,CAnd P1'ram", zic, ",1i, deasupra lui, pe iumdtate mort, aleasa 64, se vor fi omor6t, m ai sd cAn1i, ai, intru durerea ins6gi, de care se cade ca fuoemul tdu sE fie c6t mai puternic incins, atotconvenabila blr,rrtunitate. Potoleqte exsecrafiunea hAdului libidou 9i a {noendiilor inveninate, prin care-ating nenorocitele acelea: apoi lnalga-te tcrtul intru lauda amorulrri p* gi sincer, prin care ininrilezr, lnzestrate prin discipline gi frumoase prin virtute, se unesc, prin fllosofie, cu intelectul, gi nu doar fugdresc moartea, ciqi chiar fnfruptfl bucuria dintru viafa atotfericitd'" La asta, el, ticut gi ounrpdnind, intr-o-ndelungd luare aminte, a plecat' d6nd din cap'{.
ed

25. Deinde ego quoque surrexi, redditisque


quotidianis votis, ire coepramus in balneas. IIle eninr nobis, cunr celo tristi in agro esse minime poteramlrs, ad disputandum et familiaris fuit. Cum ecce ante advertirnus gallos gallinaceos ineuntes pugnam nimis

Libuit attendere. Quid enim non ambiunt, qua peragrant oculi amatum, ne quid unde unde i pulchritudo rationis cuncta scientia et nescio
modificantis et gubernantis, quae inhiantes sibi
suos trahit guacunlgue atque ubicumque s quaeri I Nan unde aut ubi non potest signtrm dare? Ut in ei

25. Apoi m-am sculat gi eu, qi, dupd ce mi-am adr-esat lui l)rrmnezeu vohrrile cotidiene, ne pornirdm sE mergem in sala de hnie. Acel loc ne. era, de-altminteri, farniliar noud qi apt de a disputa, lllrrd, din cauza cenrlui mohorAt, nu Puteam nicicr-rnr iegi pe cAnrp. ( )And iati c5, in fa{a ugilor, d[dum peste doi cocoqi, incepAnd o lrrptl crunti. Ne-a plic.ut sd privim. Ce inconiuri, altnrinteri, ochii' qi, de unde de neunde, sd nu ;x' unde srl nu-qi pitrundE iubinrl, iunrredereze, cAt de cAt, r'AnduinduJe qi guverndndu-le pe toate! ele, frunrselea raliunii, care gi-i atrage la itori, oricun gi oriunde ponrnceqte sd fie
de sau unde nu poate da ea un senrn? intru ingigi cocogii aceia; capetele mai proeminent intinse-nainte, penele de pe gAt umflate, loviturile vt,hemente, atotprecautele evit[ri, gi, in intreagd migcarea animalelor lipsite de raliune, nimic neplScut, ci o anume raliune superioarrl
Precum se putea vedea rlinduindu-le pe toate. tn fine, insaqi legea invingEtomlui: cAntecul

ipsis gallis erat videre, intenta projectius capita, i conas) vehernentes ictus, cautissimas evitationes, et in motu animalium rationis expertium nihil non quippe alia ratione desuper omnia moderante. legem ipsam victoris; superbum cantum? et mem unum quasi orbem collecta velut in fastum dominati
Signunr autem victi; elatas a cervice pennulas, et in atque motu deforme totum. et eo ipso naturae legibus

quorrodo concinnunr et pulchrum.

ruperb, qi mddularele toate cvasistrAnse-ntr-un cerc, precurn irt fnsnrl dominaliunii. Semnul invinsului, incaltea: penele de pe gf,t rruulse, qi-n glas. gi-n migcare diform totul, qi, prin insuqi aceet ltpt, nu qtiu cum Potrivit firii qi frurnos.

262

S. Auleli,

i De

Mine

Liher

Aurclia

otdine

Cartrzrtnrfli ?fi

pugnee facies aliquantum et praeter altiorem

26. Multa quaerebamus: cur slc omnes? cur p dominationem in subiectas sibi fenrinasT cur deinde

considerationem duceret in voluptatem spectaculi: quid in esset quod a sensibus remota multa quaereret; quid ru quod ipsorun sensuum invitatione caperetur. Dicebanrus ipsis; LTbi non lex? ubi non meliori debitum imperiunr

non umbra constantiae? ubi non imitatio verissimae pulchritudinis? ubi non modus? Atque inde admon
spectandi modus esset, perreximus quo propositum erat. ibi, ut potuimus, sane diligenter (nam et recentes res eral

26. Multe ne-ntrtbar[rn, de ce toate a$a' de ce, din cauza inaliunii asupra gEinilor suPuse lonlqi, de cQ, apoi, flnsuqi cnrl luptei ne-ducea pe noi c6tva gi in ciuda acedei cercetEri tnalte, intrr voluptatea spectaoolului: ce anume sA fie intru i eue sd caute multe tndepdrtate de simguri; ce, iarEgi, care s5 hue prins de chenrarea sinrlurilor insegi. Ne zicearn nou6 inEine: lnde nu-i legea; unde nu-i maibunului datorata putere; unde
unde nu-i misura?" $i, lu6nd Eeamq de-aci,

i umbra Jonstanlei; unde nu-i imitalia acelei frumseli

cunci

quando poterant tam insignita trium studiosorum effugere?) omnia nostrae lucubrationis opuscula in hanc partem contulimus. Nihilque a me aliud actum est illo di valetudini parcerem, nisi quod ante coenam cum dimidium volumen Virgilii audire quotidie solitus eram, I

nohis ubique aliud [Col. 0990] quam rerum mol considerantibus. Quen-r non probare nemo potest; sentire r:urn quisque aliquid studiose agit, difficillimum att
rarissimum

o misurfl de-a privi un spectacol, ne-am dus unde ne sesenr. lar acolo, prectm srr putut, qi diligent loarte (caci 9i ile erau re@nte? gi cum putoau unele atAt de+senrnste sE le memoriei a trei studioqi?) am adunot in aceasth parte a ii nricile-ncerciri ale lucrului nostru de noaptea' Iar eu, ca ,i crr1 sdnEtateaa n-am nui f6ort nfuruic alta in ama zi, danflt lnainte de cin62s, am ascultat dinrpreunE cu ei, Precum uiam zilnic, o iumritate de volum26 din Virgilir.r, peste tot mai nimic alta in considerare dec6t nurnai m6sura ilor. Pe care nimenea nu Poate s[ n-o aprobe; s+ simt6, cum fiecare face ceva zelos anume, atotdificil gi-atotrar

Illsputlrro
lX.

sf,cUNDA

Dlspurr A DouA
lX.

- Oilo

dua ad Deum.

Ordinea, duceldT cdtre Dumnezeu'


27. A doua zi, apoi-.

27. Deinde postridie bene rnane alacres ad locunr convenimus, in eoque consedimus. Et ego atte

esto, inquam, Licenti, qua tu quidem, Trygeti; nec enim parva res de ordine quaerimus. Quid ego nunc quasi in sc[j illa, unde me quoquo modo evasisse gaud constitutus, copiose atque ornate vobis ordi laudem? Accipite, si vultis, imo facite ut velitis, neque quidquam de huius laude brevius, neque ut videtur verius dici potest. Ordo est quem si tenueri in vita, perducet ad Deun; et quem nisi tenuerrmue viia, non peneniemus ad Dcun. Perventuros autom
potes? et

in me ambobus, Hic

ohiEnuit, gi ne-am azet dimpreunil,


tru, atenti

in prour, ne-am adunat zelogi, in locul in aelagi scop? la sfat' lar


nSre

l,itrnliu, qi tu, de asemenea' Trygeliu, cdci nu un lucru mdiunt se tklzbate: despre ordine ne-ntreb6-nr, incaltea. [,a ce sa vd Lnud eu, ur:um, vou6, copios gi-nflorit, ca qi cum m-ag oIIa in acea rqcoal[, rle unde mi bucur cd,-ntr-un anume chip, am dezertat, ordinea? Arc.ulta1i, de we1i, ba chiar faceqi bine Si YreF, ce nici nu s poete rpune nimic mai scurt decAt acestd laud6, 9i, preo'mr nri se pary tnie. nici mai adevirat! Ordinea este aceea, care, dacd o vom fi fi linut in via1d, conduce la Dumnezeu; 9i pe care, dacd nu o vom linut in via{[, n.r vorn ajunge Ia Durnnezeu. Noi, insd, de nu

fiind ei, am6ndoi, la nrine: ,Aci fii-mi", zic,

"At P"F,

264

S.

Awulii

i De Od.inc

Li,ber

Aureliu A

ordine

Cartca tntdi

265

jam, nisi me animus de vobis fallit, praesum speramus. Diligentissime igitur inter nos ista
versari debet atque dissolvi. Vellem adessent nobiscum his negotiis solent interesse. Vellenr, posset, non istos tantum, sed omnes saltem fa

nostros, quorum serrper admiror ingenium, rnecum habere quam vos estis intentos; aut certe tantum Zenobium, quem de hac re tanta moli nunquam pro ejus magnitudine otiosus accepi quia id non evenit, legent litteras nostras, qr instituimus jam de istis rebus verba non perdere, ipsas a memoria fugaces; scriptorum quasi vinculr reducantur innectere. Et sic fortasse ordo ipse pos6 qui eorum procuravit absentiam. Nam et vos p in rem tantam, quia solis perferenda imponitur erectiore animo insurgitis; et cum illi legerint qui maxlma cura sunt, si quid eos moverit contradicendum, alias nobis disputationes di ista procreabit, seque ipsa successio sermon ordinem inseret disciplinae. Sed nunc, ut promi Licentio, quantum res patitrrr, adversabor; qui causam iam pene confecit, si possit eam defenei muro stabiliter firmeque vallare.
u

]I'{)sul')trrro11.tlt:ia rgtrll 1re ttrittr:, itr privinla-voastr[, spiriilrll f Tte]"'ie, c''art:-vtt-sir-zitl[' a'rtotrliligorrt va s[ ujurlgem' ,eritrr "i, A's vrea t"rr sri ,i,i,"iArr,." noi 5i'linfoeziti chestiurtea attastit' astl'el dc trcr]Itri' ;i,; [G cci ctr-s ir,.l,r,bgttl'-r'qrreun6 cu ,l.,i in ilotltrrT rlirttllrertrrti r;u vr'(lu ell, t]e s-ar 1>ute-rrt'5mpla, sir-i dllll chiar ,,,'""."i, rttnr srrnteli,,c'i, rlt' doar 1le' atx:gtiu' ci' de trtt i ,i; tnrrriti,r.l; tt.gtri, c.5r'tra I)unrroo. eu^lt: adnrir jn83niul'

l-,,,,, or.,t rrit:i.tiatii li^iqtit ,e rrtiisura.,r6rirnii ln.r'rrltri r,ill ei st:rit:riltr tl()i1sl1oi tr6i. l)r'rr, fiirltlcir mt s+t-tttAnrl)Iitt ir^sla, 19r

i;l;,:;i;,;;;,;i, f"',*..",
;;;;,;,;

rale rlesprt': Itt"'rttl 1'rura'rd el .tatt:u la

'l]n:l:11

r*, la,1ul s.rir:r'i1rr, pri, t;r'rrc si-r-i fi. rearltrsir' ",, ,.i ;,0;';;;it,;lt)l i,,rtr, ordinea ins[Ei, <':artr s-a-ntlriirt rlc alrsr:rr1ir se irnpurxr nou[.rle prrrtat 1inqu1 , il,i,i qi v,,i, de.igur; fiirrclcd ni tArrrl ridicali tru spiritul rttai lre{lz' lir1,r atAtrl cl" ,tinr",, vE "i "i r:are noi avertt ceanrai nure })utlartl de griiir' t'lii'.,il.it ei, fa{ir rlo rlisputa a(r(r'lslil tlo-i va [i rniEr:al ()eva !i])re tlrxttrazitert"' insiqi 'u,,'1rr,,.,.r,, altt, disputo' qi ins69i s]]i;tlsilre'a nl-:t'::ll'.,;, ,t,,ui <fuPit ;,; i;;;;; I;" si[e-ntru t'tt]i"*" rlisciplinci' Dar' ar'rrrrt' irl sitll;' ,t r.,rr, fr.."ril., i Ilr[ voi int;ontra, pe t:At o pernrito,lucml t':l' i;",,riir,.,,rr.,.i-a-n.:treiat ntai t"le tot cauzal tle'<r 1'roatc' rle{inilici'" *tot,.,.rli,; iut[ri prin zirlul apdr5tor al i,'-r,,i,i,n.,irt

ni'i rr. trrtvi.rl tles,t'r.' i','i,,ar.,r,,, irtslittrit deia sir ri, se piardir de [ugut:'e [t46 t:tt IIleIlr()rrtl' [r[ rlt, [ur:r'uli, 9i lucnrrile insele, iltAt

' i;

X.

Ordo quid. Ut coercendi aemulationb et inanis motus in adolescentibus, qui dant operam litteris.

Ce.-i
f

ordinut...

28. Hic ubi eos, silentio, urltu, oculis. atque immobilitate membrorum et rei magnitudinell
@rrunotos. et audiendi desiderio in-flammatos esse corul Ergo, inquam, Licenti, si tibi videtur, collige in te qui

virium potes, elima quidquid hahes acuminis, et quid sit definitione complectere. Tum ille ubi definiendum cogi audivit, quasi aqua frigida asp( exhorruit; et hrrbatiore lrrlnr me intuens, atque, ut fit,,, trepidatione subridens, Quid hoc est rei? quid quasi videor, inquit? an vere nescio quo adventitio spiritu credis inflatrm? Statimque sese arimans: Aut fortasse,r

28. Aci, trulu, prin tlcere, lrrivire, '-'t:hi' st'rsllelrsnrrleil \sr rle nri'r"a1i rlrilittrtea rudclularelor, i-a'[ virzut td st-tttt, \si-ntiestrrl de-a as':trlf it: n i.rirrr*. subier:1ului, 9i aprin;ii de tLrrinlrr t1A1 .riri t.irre, de 1i so n;;r;;; r1", ,Li.en1itr, s;enae irt tot ct:ruit tlt' ai Pare'a'strrrlit Ei mai a, irr starre. asout(l itr"-1,ri".i "gii ,le{i.itie cc elilc, ca, ordi,ea!" Aru,'ri' r'l' ,;;;;;;;ti";i;;t*r'-,, .a.utrlo t-'a 9i str'rPil r:r-r iiu,t.r.-u uuzit c,,nstrArt.s s[ tlofincascir, s-n-ngrozil

26

S. Aurelii

,,De

Mine

Litur

Aureliu A

ord.ine

Cartea tntdi

267

aliquid mecum est. Pauh-rlumque siluit, ut in defil

quidquid illi de ordine notionis erat, [Col.

conduceretur. Deinde erectior: Ordo est, inquit, per, aguntur omnia quae Deus constitr-rit.

condus Ia definilie Lr)t ueea ce avea el cunoscut ordire. Agri, mai indlldtor: ,,Ortlinea", zioe, ,,este cea prin rr>s nrArrarte!8 tttate, Jle carc le-a constituit Dumnezeu." qi curn l-ar

,rSatr. proate" . zit,:,'" e ceva cu ntine."

A tdcut. apoi, pulintel,

fi

reit'),,,pc Christos, ('arele a gi venit Ia ntri prin ordine qi Ef zir:e rrrc5 El a ftist trimis de cdtle DurnnezeuJatdl, tu il negi c.a
Irrrrrr:zeu?

29 ,,Oe". zlt: eu,,,Dumnezeu insuqi nu fi se pare 1ie a fi rut lrrin ordine?" ,,Bine-n1eles", zice el, ,cd rni se pare'" ,Pritt Irurre; ,f)umnezeu este ntAnat", zice Trygelitr. ,,Ce, care-va-s5-zic[",

agit omnia,

sed]

agitur ordine etiam Deus. Hic Try


acci

.ddrrbit"t.: Nescio, inquit, quomodo istuc

Deuln enim quando nominamusT rron quasr ipse Christus ,occurrit, sed Pater. Ille aute occurrit, quando Dei Filium nqminamus. Bell facis, inquit Lycentius. Negabimus ergo Dei I Deum esse? Hic ille, cum ei respondere pericu videretur, tarneir se coegit atque ait: Et hic quidem est, sed tamen froprie Patrem Deum dicimus, Cu

proh nefasl pene omnium, quasi vero gloriandi inter nos illud ageretur. Cujus motum animi objurgarem gravioribus verbis, erubuit: qua perturbalione animadverti r,identem Iaetanl T'rygetium. Et ambobus: Itane agitis, inquam? vos movei qtlilius vitiorum molibus atqlre im
1

sr vrderetrsl quarn ctto, quam statlm) quanto productiui euml verteretis in fletus. Miseri, nescitid sumus? Derne[sos quidem esse animos omn
I

il nurnim, incalteer, pe Dumnezeu, bunioard, in minte Christos Insugi, ci Tatdl. El ne ne ocuri, rr'6, ins5., atunci oind il numim pe Fiul lui Dumnezeu.' ,,firumo!, ru faci", zice Lit:en1iu. ,!bm nega, deci, cumcd Fiul lui nczeu este Dumnezeu!?" Aci, el, deqi i se p[ru pericul.rs a-i rpunde, s-a concentrat^totugi qi a zis: ,,$i EI este, bine-n1eles. rrnnezeu, dar propriu II numim, totuqi, Dumnezeu pe Tatdl." ia eu: ,,Mai bine opregte-te",-i zrc,,,intmcdt Fiul nu irnpropriu rrumit Dumlezeu." Dar', cum el, pdtruns de religie, mr mai voia li m[car sE mai fic scrise cuvintele sale, Licenpu stdruia, ins6, rdrnAnI, se disputa. iat5, intre noi una ca asta, precum in s.npul rdei de sine, dupd obiceiul copiilor, sau, mai degrahd, vai, Itclegiuire. aproape al trrtrrror oamenilor. A cirui agtape a spiritrrlui n () rnustraln cu t;uvinte grele, el s-a roqit: la care pertrrrbare a Iri, l-arn oLrservat pe Trygeliu rAzAnd gi bucurAndu-se. $i utuAndur()ra: ,,Ohinr aga far:e1i vui, oare", le zic eu. ,,Nu vd rniqci ()are" in ce narnile tle vicii qi-n oe-ntrrneric al lrrostiei sunteln lxr voi, trlrrisali qi rre-aooperint? Asta estc) oare, acea de cu pudn mai naintc' Hl(xltie qi trezire a voastrd intru Durrrnezeu qi-ntru adevdr, dc rure Irr{ bucurarn eu, proshrl de minel? O, de-a1i vedett voi, fie qi t:u ur:hii atAta de rniopi ca rrtine. in ce pericole zdcem gi demenla ,lr'rrui rnorb o indicd rAsul trcestal O, de-a1i vedea, gi, cu cAt mai r|:1;arte, cu atAt rnai iute, cu-atAt mai pe datd vi l-a1i preface pe el ir plAns! Nenorocililor, nu gtili unde sunteml? lacdtE, tuturor
i1,

l)ac6 DumnezeuLr trinris, prin urrnare, pe Christos, prin ordine, qi nu neg6rn cunrcd Christos este Dumnezeu, tlrar le rnAnd pe toate, ci este mAnat chiar gi Dumnezeu prin line." Aci, Trvgeliu. cuprins de-ndoiald: ,,Nru gtiu", zitx), ,,in t:e
rroi,

.-o primesc, l,r. u.tu. Car-d

268

S. AurcEi

i De Oilinc

Aureliu Atqttstin, DesPrc ordinc

Carna

tntdi

269

stultorunr indoctorumque commune est, sed atque eodem modo demersis opem saprentra et porrigit. Alii sunt, credite, alii strnt qui sursum
obs ,tli q"i in profunda' laxantur' Nolite, ,-,1' o
-: ^l-+ ge.nirrr"" .nihi ,,ris.tias. Satis mihi sint vulnerq -:I-: quae ut sanentur-. pene quotidianis .fletibus'l rogansl indigniorem tamen esse nte qur tam crto

:"g,ffi::frH*xt,fr

q.il.r, uoln, ft"p" ,rr"roetipse convinco' |ofite, th si quid mihi amoris, si quid necessitudinis det intelligitis quantum vos diligam, quanti f
quantum me cura exagitet rtlorum. vestrorum, sl ,rrn q.,.r, non negligatis, si denique, Deo tes mentior, nihil me plus mihi oPtare quam rependite mihi beneficium. Et si me magistrum l vocatis, reddite mihi mercedem' boni estote'

i Itrxlemn eu, totuqi, decAt sE fiu I)e-mi datorali cAt de voiesc. cAt m[ munceqte gnla i,,f,,[g"+l cAt v[-ndrdgesc, c6t vE prefuiesc' denm sE nu md negliiaqi' daca' d"-" i,in a? *"*""t1" "'
Itt urma urmei, martor

nu-mi refuzatri' rogu-\'i' rloresc mie ninric mai nrult decflt vou6' dagi-mi daci mE numili cu plhcere pe mine magistrr' ln:neficiull
rhsplata:

"";;;, mie Du mnezeu' nu mint cumcd nu-mr

fili buni!"

$i,

30. Hic ubi, ne plura dicerem, lacrynnae nihi I imposuerrrnt, L)'*ttit" rnolestisEime ferens' quod

Iucnrrile-nri impuserd 30- Aci, turde, ca sd nu ac mai multe'

scribebantur, Quid enim, ait, fecimus, oro te? inquam, illa schol pueri non utilitate atque decore drscrphnarum inanissinrae laudis amore ducerentur, ut quosdanr

nl fu ru
ruE-ngreloqa P
pAnE-ntr-atAta

nd atotn
rogr'r-te?'

t[u? Tir

tmonrl laudei

aliena verba recitare non puderet, [Col'

exciperentque plausus (o ingemiscendurn mal eisdem ipsis qrrb.um erant illa quae re-citabant' quamvis nihil unquam, ut opinor, tale feceritis; tan in philosophiam, et in eam vitam.gt^" me ta occupasse laetor, aemulationis tabificae atque t caete.tit iactantiae ultimam, sed nocentiorem ".* ac proseminare-conamrnr: et pestem introducere
'qrniu

de felul acesta, vd sfo4a1i,

tot,gi,

Putrificatoare gi a intrufelirii nrorbul gi vorritatea eceasta' vefi ile doctrinei, 9i, resPingi de la
rle ndne, de-mi va fi de la csre sd nu se

ci, in sfflrqit, am cea mai rduficdtoare dintre Pe


eu m6 bucur

ab ista vanitate morboque deterre'o, pign' ua *oA" doctrinae; et ab ardore ventosae famae

v*

fur

torprem inertiae congelabitis. Me miserrm, sr ttle" etiarn nunc Per[eti, * quibus vrtia {.e1c "rit aliorunr vitiorum successione non possrnt' rroDao Lycentiu's, quem purg&tioree Iuturi simus' *o99 p". o*ti" q"ae diligis, ut ignotum nobis

vicii!" ,Vei iudeca t tu' te rlglm sd ne<l p".S"d.'A"r.r, in numele a tot ce-ndrdgeqti toate acelea' ca ofi fie gterse ierqi noui pe asta qr sd porunceqti sd

"io*o**

270

S. Aurelii

De Ordine

Liber

$f.

n*ai. ery*ti*, n"tp* rra*

Cafieatntdi

271

atque illa onrnia deleri iubeas; simul, ut parcas e-tiarn tal

oruqi, totodatd, gi tdblileleso, pe care mai nu Ie mai avem De fapt

quas jam non herberrrus. Non enirn aliquid ir-r li translatum est eorum qLrae a nobis multa disserta Prorsus, inquit Trygetius, maneat nostra poena, ut ea quae nos illicit farna, flagello proprio a suo arnore deter' Ut enim solis amicis et familiaribus nostris litterae i irrnotescant. non parurn desudahimus Assensus est il

,ri"i .r, s-a transcris tnc6 nimic in c[r1i din cele multe pe care Ie-am dezbdnrt." ,Ba, dimpotriv[", zice Trygeliu, ,si r6mAn6, spre pedespsa noastfi? absolut totr-rl, ca prin ea insdEi, ftry,. ?re ne:a
8edus, s6 ne-ndepdrteze de la amorul sdu cu poropriu.tr bici. lntrucAt,

gi de ie vor fi cunoscute, bundoard, aceste scrieri numai amicilor gi familiarilor nogtri, nu Yom asuda mai pu1'n'" El ia asimlit'

XI. - Monnica ob serum non arcenda a


disputatione.

phiLosoph

Xl. - Monina rtu era de etclus, din couza serului, de la disputa


.fiLosoficd.

31. Atque interea mater ingressa est. quacsrlT tq nobis quid promovissemus; nam et ei quaestio nota Cujus et ingressum, et rogationem culn scritri nostr() jusliss,:rn, Quid agitis, inquit? Numquidnam. in, illis iegitis libris etiam feminas urrquam audivi in hoc diiputationis inductas? Cui ego: Non valde curo, ir

31. $i, aga, a intrat, intre timp, mama qi s-a interesat cAt tnaintat[, intrucAt qi ei ii era cunoscutd, chestiunea Ale cflrei intrare qi lntrebare, .orn poruncii, dupi obiceiul nostru, sd fie
rxrnsemrrate ln aceste

superborum imperitorumque judicia, qui similite legendos libros atque in salutandos hornines irrrunt' quales ipsi, sed qualbus induti vestibus eiirr, "rgitarrt ct quanta pornpa rerum fortunaeque praefulgeant' enim in litteris non multum attendunt aut unde' quaestio, aut quo Pervenrre disserentes moliantur, qu ab eis explicatum atque confectum sit. In quibus ta: quia nonnulli reperiuntur guorum animi cr-intemnerrdi sunt, aspersi sunt enim quiLrusdam t:ondimt humanitatis, et fncile per aureas depictasque januas sacr'osancta philosophiae penetralia perducuntur; satie feoerunt et majores nostri, quorum libros tibi nc legentibus notos esse video. Et his temptiri-lrus, ut vir et ingenio et eloquentia, et ipsis insigrri "J"t"r,r., rnuneribusque fortunae, et qucid ante orlnia est, n praestantissimus Theodoms, c[uem bene ipsa nosti, id ,a ,rrr,." et apud posteros nullum genus hominu "t litteris nostrorum ternporum jure conqueratrrr' Mei t Iibri si quorlrm forte manus tetigerint, lectoqre meo nor non dixerint, Iste quis est? codicemque proiecerint; sed

ln scris: ,Ce ficr-qi?", zice. ,,A.uzit-am eu? oare, cAndva, p" care voi Ie citili, implicate 9i femeile in acest gen "54,C-ft ;" eu: ,Nu-mi pasd mie cAtugi de pu1in", ii.zic, rle disput5?'; ctrre dau nival6-n citirea ,,cie judecata superbilor qi nepricepulilor, intocniai ca-n salutul3l oamenilor. C[ci ei nu cugetd i:e4ilor rricidecum <r fel sunt ei inqigi, ci cu ce fel de vestminte-s imbr[ca1i pi cu cAtd pomp[ a averilor gi a norocului sd se poleiasch' Agtia, ni"i itt sc.i..i ., p."t gin, de-altminteri, seama nici de unde-i thestiunea, nici unde pun la cale disputatorii sd ajungi, necum ce s-a explicat sau dedls de cdtre ei. intre care, t.tugi, fiindci se gd*sc ,rii, ale cdror spirite nu-s.de dispreluit, c6ci au fost stropili .r.. ,r,"I" condimente ale omeniei, 9i se conduc uqor, prin portile tle aur gi-mpodobite cu picturi, Ia penetraliile sacrosancte ale filosofiei, au gi f6cut desh-rl pentru ei 9i strdbunii noqtri, ale cdror d4i, citite da cdtre noi, I'Ed F"-I, sunt cunoscute' $i-n timpurile "5 uoestea, ca s6 Ie ornit pe celelalte, barbatul, qi prin talentul innSscut, qi prin elocinl[, gi prin insegi insemnele stirii sociale, 9i prin ,tarurile so4ii, gi, ceea ce.i mai nainte de toate, prin minte, atotprestantrrl Theodo." p" care tu insili iI cunoqti bine, face *stalincAt, gi acum, gr-n generagiile urm[toare, nici un fel de oameni ri nu se piAngA pe drept de scrierile tirnpurilor noastre C64ile .le c5.ot mAini Ie vor fi atins, poate, 9i, citind rnele, insd, dac'A "ei, numele meu, nu vor fi zis: uAsta cirre mai e? >, qi nu vor fi arrncat ,xrdicrle, ci, fie curioqi, fie studiogi, nedispreli-rind sardcia pragului,

272

S. Aurelii

De Ordine

Liber

Bf.

Auruliu Atryuatin, Desprc otdiru

Cortm

tntii

273

pent:xerint: rtle ttr(iuIn phiLrsrtllharrlenl n()rr rnoleste fcr' ,r"., ,-1.r"rrr,1uatrt rstorrt In (Iu()Irtlrn rneis litteris ser nrisr:etur, fortilsse conterrlnellt. Surrt enirrr rrr-lrl [Col' s,rlunr litreri, qrr,rd t:uivis rlist:iplina.: liherali, rretl philosoplriae sa(.is est, sed srrnrnto apu<.I suos loco ni
I),rt:tissilrr-rr:urI1 alltetrr lrrlminrrln litterae etiartl stttr.l

phil, rsr-rplrat(-)s, e1 rnulto vili<irar forturlarunl Serl tlrnlint:nt: qrri tanrorr tantn ingerrii virtutistlrte ltlr:tl ftrlsr:rt rrt trona slla ouill qualilrr.:t hujusrrerttrrtli notrilitate nt
r, xl,r vcllcrtt, etiamsi [rcsser)t, r,rl]a rrrltrlitiorte rnutitrcr. dt',orit, nrih.i rrl:de, l.ale lrtttuitrulrl EUrrLrs, r:ui lrltrs plr h,c ipsrrrtr, rluia necrrnr philosoplraris, tluarrl si qtrid,

ie vor fi hot5rflt si intre, le vor suyxrrta, nrr cu greu, cd eu filosofez dimpreund cu tine, gi pe nimenea dintre aceqtia, ai rdror cuvAnt ie amesteci-n scrierile mele, cr.r siguranld nu-l va disprelui. Cici tunt nu doar liberi, ceea ce oricirei discipline liberale gi, cu atAt nrai nult, filosofiei, ii este de sat, ci-s ndsculi in cel mai de seam[ loc intre ai loruqi. Scrierile atotdocfilor bArbali ii cuprind, incaltea, filosof6nd pAnil gi pe cizmari qi categorii cu nrulhrl mai vile prin overe, care strdlucirfl, insd, printro at6ta lunrind a ingeniului, incAt, chiar de-ar fi putut prin vreo condilie anume., n-ar fi voit s6-gi rchimbe bunurile loruqi cu nici o nobilitate de felul acesta. $i nici nu va fi lipsit, crede-m6, genul ecesta de oameni, cui si-i placd

aliud, atrt jur;unditatis trut gravitatis invenerit Narti ferninae srnrt apud v(]teros plrilrsoplratacr, et philrsol t-rra rnihi pluriruuttt plat.:et.
IJ2. Nanr ne quitl, rtlater' iglrxxes, ltoc grt-re.;urrr ver] philos()Irhia notnirralrrr, Itrtirre anxrr sapierltiae dioi Unde etizrm divinat: Seripturae qlras vohertre rrnrplr:oteris, rton,ttltrtino philosophtrs, setl philrsol htrjr-rs rrrtrrtrli evittrrttlrts at<1ur: irrirlendos esse prae(xl)l (Coloss. II, 8). Esse auterlr uliunt nrundum ab istis trc
(1.1t)

tnai mult insugi faptul cd filosofezi dimpreunE cu mine, decAt fi gisit aci, fie incAnt6tor, fie grar,. De fapt, qi la cei rlin vechime sunt gi femei filosofAnde, qi qi filosofia ta mie imi place cel mai mult.
orice alta va

in definitiv, ca sd nu ignori nimic, mami, acest cuvAnt prin care-i numitd filosofia, se zice in latineqte amorul lnlelepr:iunii. De unde chiar Ei divinele Scripturi, pe care lembrdliqezi cu ardoare, nu ne invafd cAtugi de pulin cumc6
32.
grecesc,

rerttotissimrtrlr, quenl paucorlrm sant)rulrl intelle intrretur (I Retract. cap. 3, n. 2), satis ipse Chri signilitu1., tltti non dit',it, Regrnrn rneurrr nort est de n sitl, llegn.um mettm non est de hoc mundo? (Ioan. 36.) Ntrnr tluisqrris onrlelrr philtlsophianr fugierrdalr 1 nihil nos vrrlr aliud, [Col. 0994] rluarn rl()n a sapientiarn. Contenrnerem te igitur in his litteris nrei sapientirilIl n()Tl tlntares; rlon autenr (l()nterlulereru) sl rrrecli,rcriter (ullares; multo rtrirttrs, si tantunt quanturu arnares sapientiflrn. Ntrnrl vert.r curl earll rrrr lto lllus t1 rucipsum diligtrs, et novr:rim guunhrrn nle cliliga.s; tin ea tanturtr profeceris, trt iarn net: cluiusvis irrt:o [ortuiti, ne(l i[)sius nrortis, quod viris rloctissi <lifficillimurrr est, h,rrrore terreans, {IuaIII suIIrIl plril,is,rphiat) tlrccrtl ()mnes esse (xlnfitelltttr; cgone rne' lilrentt:r ti].'i etiam tlistliptrltrnr dnh,ri'

filosofii, ci filosofii lumii acesteia sunt de evitat qi de luat in derAdere II, 8). Ce este, ins[, o altd [ume, atodndepdrtati de ochii rn (Lib., I; Retmct., r, Carele nu zice, ,i nrea nu este din n( e socoate cumcS

((b/os.,

lrebuie alungatd intreagd filosofia nu voieqte absolut nimic alta rlt:c6t numai gi numai ca noi sd nu iubim ingelepciunea. Te-ag rlispregui, prin urmare, pe tine, in aceste scrieri ale mele, dacd n-ai vorbi inlelepciunea; nu te-aq disprelui, incaltea, de ai iubi-o rrrediocru; qi, cu multul mai pu1in, de

ai iubi atAt cAt mine

hrlelepciunea. Acum, insd, cum o-ndrigeqti cu multul nai mult rlecAt pe nrine insurni, qi qtiu c6t md-ndrdgeqti pe nrine. qi cum ai

lrtaintat intru ea pAni-ntr-atAt, incAt nu doar <;5 nu te mai hrspdimA4i de oroarea rryeunui neajuns fortuit, ci, ceea oe Ie este rrtotdificil pdni gi bdrbalilor atotdoqi, ni<i de a rnorfii insegi, fapt

il mdrturisesc cumcd este culrnea supremd a filosofiei, Iru md voi da eu, orilrei <u pldcere qf discipol fe7"
po care togi

274

S. Aurclii

i De

Oilitle

Liber

Cortco

tntii

275

33. Hic illa cum blande ac religiose nunquam me mentitum esse dixisset, et viderem tarn multa nos verha ut neque scribenda non essent, et iam libri modus esset, tabulae reliquae forenti placuit quaestionem differri, si meo stomacho parcerem. Nam eum' plus quam commoverant ea quae mrhi evomenda in illos ado necessario visa sunt. Sed cum abire coepissemus: inquit Lycentius, quam multa et quam necessaria te accipienda per occultiesimum illum divtnumque o etiam tL nesciente subministrentur. Video, inquam, et i Deo non sun; vosque ipsos qui haec advertitis ob id praesumo fore meliores. Hoc fuit tantum illo die

a"ur,, .a"pt""em: ,[a aminte", zice Licengru, ,i"At 9." r.nulte d.<n1 n",r""".. ,ror-rd de primit ca-nv615nrr6 de Ia tine ip "it:.]'Ttu1j pnn nurrhca qi atotcunoscura oruu il aiutor, p;n mirifica qr atotcunoscuta ordine divini!". l'ug,' n "i"a., voi ingivi' ,-gi'""-l'*.*, ingrat lui Dumnezeu; 9i prezum cuncEacesta' mai pe-acestea, vef fi, prin insuqi faptul le-ntrezflri1i i." A<resta doar a fost negop-rl meu in zrua &ceea'

atata 33. Aci. cunt ea a zis cumcA eu nu arn minlit niciodatd multe cll'inte' incAt' mult, qi vizui cumc6 noi am rostit atAta de iL! --- sfArqit' .i i .r, *."., de nescris, dar qi cartea tre'buia sd aibd un ^fA-^ir qi i tirblilele nu nui erau de aiuns, nri-a plflcut rn sd {ie amAnat6 mi l-au rstiunla, ca s6-mi cru1, toiodati, qi stomacul' Ceci cele ce rni sau Perut necesar sa mai mult dec6t voiam, rlau pe gur[ afar[ impotriva ace'stor adolescenli' Dar' gum

LIBER SECUNDUS
Disputationes hoc libro duae continenlur, quibus dum Ordinis definitionem etcpendunt colloquentes, i.ncidunt in uaias quaestiones, scilil:et: quomodo sapiens cum Deo maneat immotus: an etiam ea quae perperctm ab hominibus ftunt, e.r Dei ordi.ne agantur; utrum Deus justus esset ante originem mali; utrum er Dei oxiine malum erortum sit. Agitur demum fusius de recto studendi ordine, qui postulat ut informatis rite moribus, et comparatis humanis disciplinis promoueatur animus ad aliora et diuina percipienda.

CARTEA
in

A DOL]A

oceastd carte sunt coniinute doud dispute,

tn care, tn timp ce curnpdnesc de.finipia ordinei, conlocutorii se abot osuprc, unor oarii chestiuni: bundoarfi: in ce chip tn{elepcittnea rdmi.ne neclintit
cu Dumnezeu; dacci Si cele ce-s fcicute rd,u de cdtre oameni sunt rcinduite dintru ordinea lui Dumnezeu; dacd Dumnezeu era just tnainte de or@inea rdubi; clacd rdul s<t ndscut dintru ordinea lui Dumnezeu. Se discutd, apoi, pe ktry, despre drcapta ordine dc<t studia, utrc Smshileoit ca spirilul, fonndndu-gi dupd

cutumd morauurile gi dobdndindu-Si disciplinele


umane, sd-nnainteze tntru perceperea celor diuine,

Dlspurrtto
I. - [Col.

pntmA

Pnrml DrsPUrI
l. 5'e cumpitneste definipia ordinei. 1.

OO93] Ordinis definitio etpenditun

1. Interpositis deinde pauculis diebus venit et exorto sole clarissimo, invitavit coeli nitor, et

Dup[ doar c6teva zile, a venit Alypius,

gi, apoi, strdlucirea

oerului gi, pe cAt se putea,-n aceste locuri, iarna. temPeratura


r:At

in illis locis hieme poterat, blanda temperies in


de*rendere, quo saepius et familiarius utebamur. Nobi eral e.tiarn mater nostra, cujus ingenium, atque in res di

s[ descindem in preluca de care ne folosearn mai des gi mai familiar. Era dimpreund cu noi, iardqi, lnaici-mea, aI cdrei ingeniu qi, in lucnrrile divine, spirit aprins,'il
trlAndd ne-au chemat

inflammatum animum, cum antea convictu diutu diligenti consideratione perspexeram; tum vero in disputatione non parvae rei, quam die natali meo convivis lrabui, atrpe in libellum contuli, tanta milri ejus apparuerat, ut nihil aptius verae philoso videreJur'. Itaque institueram, cum abundaret otio, ut u.rlloquio nostro non deesset. Quod in primo etiam operis libro abs te cognitum esr.

observasem printr<r convieluire indelungatd qi printr-o diligent6 r:rlnsiderare; atunci, ins[, intr-o &nume disputi, nu despre un lucrr rreinsemnat, pe care arn awrt{ de ziua rnea de nagtere, dirnpreun6
r:u convivii, gi pe care am adunat-o

s-a

intr-o c.6rticicdil, intr-at$t mi se pdrea nimic mai apt udeviratei frlosofiis. $i, aqa, am hotdrAt ca, ori de oflte ori ar avea timp liber, sd nu-i lipseascd nicidecum colocviului nostru. Ceea ce ni cunoscut, incaltea, din prima carte a operel acesteia.

aritat mie mintea ei, incAt nu mi

278

S. Aurclii A

i De orydfuw

Aureliu Augttstin, Desprc

ordinc

Cartn o doua 279

adolescentibus: Quamvis vobis, inquam, succensu pueriliter de rnagnis rebus agentibus; tamen mihi vi non sine ordine, propitio Deo, accidisse, quod in

2. Cum igitur meruorato in loco, ut comt potuimus, consedissemus, ego illis du

quo vos ab ista levitate detrahebarn? tempu consumptum est, ut res tanta ad Allpii adventum I videatur. Quapropter, quoniam ei iam quaesti

notissimanr feci, et quentum in ea proc.esserlnus paratusne es, Licenti, causam quam suscePrstr ex nra definitione defendere? Nam meminisse [Col' 0t
me arbitror, te ordinem esse dixisse per quem Deus

omnia. Paratus sum, inquit, quantun valeo. ergo, inquam, agit ordine omnia f)eus? Itane ut se ordine agat; an praeter eum ordine ab eo c gubernantur? Ubi onnia bona sunt, inquit, ordo est. Est enin sumnra aequalitas, quae ordinem desiderat. Negas, inquam, apud Deum omnia bona Non nego, inquit. Conficitur, inquanr, neque I neque i[a quae apud Deum sunt, ordine admini Concedebat. Numquidnam, inquan. omnia bona tibi videntur esse? Imo, ait, ipsa vere sunt' IJbi est inquam, illud tuum quod dixisti, omnia quae sr uriirr" administrari, nihilque omnino esse quod ordine separetum sit? Sed sunt, inquit, etiam mala, quae factum est ut et bona ordo concludat; nam b"rr..rot ordine reguntur, sed simul bona et mala' ( autem dicimus, Orrrnia quae sunt' non sola utique dicimus. Ex quo fit ut omnia simul, quae administrat, ordine administrentur.
3. Cui ego: Quae adrnildstrantur et agunhrr, ti.bi moveri, an imnobilis Putas esse? [sta, inquit, hoc fiunt mundo, fateor moveri. Reliqua, inguam, reliqua Quae sunt cum Deo, inquit, non moventur; moveri arbitror. Cum igitur eB quae crrm f)eo sunt, i
non moveri putas, ceetera autem concedis moveri, onrnia quae moventur non'esse cum Deo. Repcte hoc i
'

lrunele. De unde se face

ci

toate laolaltri, pe care Dumnezeu le

rrdministreazS, sunt administrate

prin ordine'"

3. Cdruia eu: ,Cele ce-s adnrinistrate qi sunt mAnate, pBru-fi-se

rrlelalte, insd, concezi cd-s miqcate, ar[p

ci

toate ce-s nrrgcate nu

280

S. Aurclii

i De

Ordirc

Liber

Aureku

ordinc

Caraoodprn

281

inquit. [Col. 0995] paulo planius. Quod non mihi est difficultate intelligendi fieri voluisse, sed quat spatium quo inveniret quid responderet' Dixisti, inc qrr** cum Deo .,rt t t ot moveri. caetera 6 "u moveri. Si ergo haec quae moventur non essent cum Deo, quoniam omnia quae sunt cum
negas moveri, restat ut Praeter Deum sint quae mov

cu Dumnezeu." ,Repet-o pe asta :ur,a', zicr- el, .oeva mai ;de!" Ceea ce mi s-a p6rut mie cd voia sd i se facd nu din sd dlficultatea lnlelegerii, ci sd oblinE un timp in care sE afle ce zis", zic eu,,ci cele oe.s Gr Dumnezeu nu mqcate' Hrpundd. ,Ai mlelalte, insd,-s migcate. Daci, insi, acestea, ce+ migcate, n-ar fi

Videtur Qu"ibus dictis adhuc tacebat; cum tandem:

inquit, quod et in hoc mundo si qua non mo\ cum Deo sunt. Nihil hoc ad me, inquam' Fateris ut opinor, non omnia quae in hoc mundo sunt'

moveri. Ex quo conficihrr, non omnia mundi huius, cum Deo. Fateor, inquit, non omnia' Ergo est aliq sine Deo. Non, inquit. Cum Deo sunt igitur omnia' cunctabundus: Quaeso, inquit, illud non dixerim, sine Deo nihil sit; nam prorsus omnra quae non mihi videntur esse cum Deo' Sine Deo est, inqr' igitur coelum hoc, quod moveri nemo ambigit Non iiquit, sine Deo "o.fu-. Ergo est aliquid cum Deo' q moveatur. Non possum, inquit, ut volo, explicare q sentio: tamen quid moliar dicere, peto ut non exspectq verbis n eis, sagacissime, si potestis, intelligatis' Nanr sine Deo mitri nihil videtur esse; et quod cum l)eo rursum videtur inconcussum manere: coelum dicere sine Deo esse, non possum; non solum quod sine Deo esse arbitror, sed quod coelum putem aliquid quod non movetur' quod vere aut. Deus est, Dro, quamvis ipsum coelum non dubitem verti
'

nu toate, cete sunt in aceastd lume, se deduce cumcd nu toate ale lumii ,Recunosc', zice el, ,nu toate'" ,Deri G;te ceve fErE Dumnezeu.' .Nu', zicr* el.,Ioate sunt, prin urmane' mr Dumnezeu." Aci, ezitAnd: ,Rogr-te', zice, ,peabta cd nimic nu arte f6rd Dumnezeu n-ag zice-o, cdci mie nu mi se Par a fi cu l)rrmnezeu absolut toate ce-s miqca.te." ,Firi Dumnezeu este, prin lrrmare, cerul acesta, de care nimenea nu se-ndoieqte curnc[-i

,Deci este cu
m weau', zice
cuvintele mele

atotssgace. De

fupt,
()L'ea

nie mi se pare cd nimic nu este fdrd

Dumnezeu, 9i, iardgi,

ce este cu Dumnezeu mi se pare cumcd r6'mane nestrdmutat: zice. insd,'cumcd cerul este ferd Dumne.zeu nu pot; socot nu Irumai cd nimic nu este far[ Dumnezeu, ci sunt de pdrere cumcd cctul are ceva @ nu-i migcat, care cu adev6rat este sau Durmnezeu,

sau cu Dumnezeu, degi


rnigcat.'

nu md-ndoiesc curncd cerul e rotit

9i

"r* movefi-

11.

Cum Deo
tmmotus.

esse,

quid sit. Quomodo

so,pierl"s

cum l)eo

ll. -

Ce-nsectmnd

aft

cu Dumne*u' in

nemiscat cu Dumne*u,

".

chip inpeleptul rfmdne

4. Defini ergo, inquam, si placet, guirl sit esse r Deo, et quid sit ttt *" sine Deo. Si enim de verbis i

nos controversia est, facile contemnetur, dummodo ipsam quam concepisti mente, videamus' Odi ego, inqr definire. Quid ergo facie;nus, inquam? Tu, inquit, defi

4. ,Defineqte, prin urmare, de-1i place", zic, ,ce'nseanrnh a fi cu Dumnezeu, qi ce-nseamnd a nu fi fflrd Dumnezeu' Cdci, de-i intre noi o controversd de cuvinte, va fi ugor dispreluitd, de-ndatd ce vedem lucrrl insuqi, pe care l-ai conceput cu mintea'" ,Mie sild", zice, ,c[ definescno."',Ce ne facem, prin urmare", zic' nlu

282

S. Aurelii

i De Od,ine

Liber
,9r.

quaes(). Nam facilius est milri videre in alterius definiti

quit{ non probem, quam quidquam--bene de.finiei explicare. i".t- tibi morem, inquam' Videtur tibi id D*,r, quod ab eo regitur atque administratur? ".lr,ille, troc animo conceperam, cum dicebam ea ait non moventur, esse cum Deo. Vide ergo, inquam, haecr tibi saltem definiti<l placeat: cum Deo est qui inteltigit f)eum. Concedo, inquit. Quid ergo. ing sapions tibi Deum intelligere- non.videtur?.Viden-rr, i Cr- e.g,, sapientes non solum in una donto, aut sed etiam per irnmensa regronum peregrrna
navigandoque moveanhrr; quomodo

tlefineqte", zice el*rogu-te. CEci mie mai ugor si r'6d ce nu aprob ln dcfinilia altuia decAt sd explic ceva, definind bine." ,,If toi

nr[car definilia aceosta: este cu Dunrnezeu tot ceea ceJ inplege pe l)unrrrezeu." ,Conced", zice. ,,Ce" deci", zic, ,inleleptul nu f se

tll v:**,

cum Deo est non moveri? Risum mihi, inquit, qua-si ego quod sapiens facit, di-xerim esse curn Deo' iUrd quod novit. Non novit, inquam, sc D"o *"t, "tJ pallium, tunicam, supellectilem, si codi,rem suum, habet, .**t"r"q,r" id genus, quae stulti etiam noverunt? Fateor, inquit, nosse funicarnr et nosse non esse cum Deo. 5. Hoc ergo, inquam, dicis: Non omne guod 1 -Deo; sed tamen quidguid sapientis I sapiens, "t "."" Deo est, id nosse sapientem' Optime, i OtigO] cum nam quidquid sensu isto corporis novit, non est cum sed illud quod animo percipit. Plus etiam fortasse i dicere; ."i ttr,."., dicam: vobis enim existimatoribus, confirmer, aut discam' Quisquis enim ea st-rla novit r:orpc;ris sensus attingit, non solum -c-um Deo esse milii r.iderur, sed"ne secum quidem. Hic cum Tryge anintadvertissem in eo vultu, ut nescio quid velle di r.ideretur, sed verecundia eum, ne quasi in alienum irmeret, contineri; feci potestatem, iam tacente ut promeret si quid vellet- At ille: Ista, inquit, quae ."rrrr. corporis pertinent, prorsus nemo mihi vidt nosse. Aliui est enim sentire' aliud nosse' Quare si novimus, solo intellectu contineri puto, et eo solo comprehendi. Ex quo fit, ut si illud est cum Deo inteliigendo sapiens novit, totum q'rod novit sapiens

tot ceea ce face inpleptul este cu Durnnezeu. Cu Dumnezeu este, tlar ceea ce cunoagte." ,,Nu-qi cr'rnoaqte', zic eu, ,ingeleptrrl codicele urlu, mantaua, tunica, nrobila, de cumva o are, 9i celelalte de genul ncesta, pe care le cunosc bine pAnd qi progtii." ,,Recunosc', zic el, , cumcd nu este cu Dumnezeu cd cunoaqte hlnica 9i ci cunoaqte

nrantaua.'
eEte

5. ,Pe asta, tleci', zic, no zic;i: Nu tot ceea ce c,unoaqte-npleptul cu Dumnezeu; gi. totugi, orice de-ale infeleptului este cu Dunrnezeu, pe-asta o cunoagte-nlelepnrl." ,Optim", zice el. ",c5.ci

simlul corpului, nu numai cd mi se pare mie cE nu este cu Duntnezeu, ci nu-i nici micar cu sine insugi." Aci, cum il r'6zui pe T.yg"fr.r, cu acea infifgare, incdt p6rea cd lrea sd zicd nu qtiu ce u.rr-,*", dar il reflnea sfiala de-a nu G,bf,ri-n Iocul alnria, tdc6nd, de-acum Licengiu, i-arn dat putinla de-a ardta ceea oe voia' Iar el: ,,Pe acestea' , zie', n@ apartin sinrlului corpului, mie mi se Pare
cd nu le cunosste absolut nimeni. Una este, de-alrninteri" a sim1i, alta, a cunoagte. Dreptaceea, socot cumcd tot ceea ce cunoaqtem
este confinut numai

in intelect qi nurnai prin el poate fi pe deplin De unde se face cd, dacd aceea este cu Dumnezeur ce infeles. i:rplepnrl cunoatcte inlelegAnd, tot ceea ce cunoaqte inlelepnrl poate

1,
284 S. Aurelii Awustini De Otd,ine

Aweliu Aue:alstir; Despre

ordilw

Cartea s

doua

281

Liber

esre cum Deo, Quod cum Lycentius approbasset,

aliud quod nullo pacto possem contemnere. Ait Sapiens prorsus cum Deo est, nam et seipsum r sapiens. Quod conlicitur et ex eo quod a te acce

lltu, pe care cu nici un chip n-o pot disprefui- A zis, incaltea: slnlelepnrl este, bine-nqeles, cu Dumrtezet\ dar 9i pe sine insuqi Fnlelege inlelepnrl. Ceea ce se deduce qi din faptul cd am primit
cumci este cu Dumnezeu ceea ce-l inplege pe Dumnezeu, din faptul cd s-a zis de c6tre noi cunrcd este cu Dumnezeu ceea fl 6 r:ste-nfeles de cdtre inlelept. Dar pe aceastd parte a lui, de care lr folosegte prin aceste simluri (nu socot, incaltea cd este de pFr)numdrat, cAnd il numim pe infelept), recrrnosc cumcd eu n<) itiu, qi nici nu presupun absolut deloc de ce fel este."
dc la tine

fie cu Dumnezeu." Ceea ce, cum Licenliu aprobase, a ad6ugat

.rr.

"rlr, dictum est, id esse cum Deo, quod a sapiente i Sed hanc eius partem per qLram istis utinrr sensibus enim puto connumerandam esse, cum sapi vocamus)) fateor me nescire, nec omnrno cu]
suspicari.

Deo, quod intelligit Deum; et ex eo quod a

6. Negas ergo, inquanr non solum ex corpor( anirna, sed etiam ex anima tota constare sapre siquidem partem istam qua utitur sensibus, ani ,,"g.t" dementis est. Non enim ipsi oculi vel ar ".." nescio quid aliud per oculos sentit. Ipsum a sed sentire. si non damus intellectui, non damus alicui animae. Restat ut corpori tribuatur, quo absurdius nihil interim mihi videtur. Anima, inquit, sapie perpurgata virtutibus, et jam cohaerens Deo, sapien Ltiam ttotrine digna est, nec quidquam eius aliud det appellari sapientem, sed tamen quasi quaedam, ut dic^.t, sordes atque exuviae quibus se ille munda' et quasi subtraxit in seipsum, ei animae serviunt' .i ttrta haec anima dicenda est, ei certe parti ani serviunt atque subiectae Eunt, quam solam sapie nominari decet. In qua parte subjecta etiam iPs memoriam puto habitare. Utitur ergo hac sapiens q servo, ut haec ei jubeat, easque iam domito at substrato metas legis imponat, ut dum istis sensi utitur propter illa quae iam non sapienti, sed sibi st necessaria, non se audeat extollere, nec superb domino, nec iis ipsis quae ad se pertinent passim immoderate uti. Ad illam enim vilissimam pa possunt ea pertinere quae praetereunt. Quibus au Lst menroria necessaria, nisi praetereuntibus, et q ftrgientit-rus rebus? Ille igitur sapiens amplectitur eoque perfruitur qui semper manet, nec exapectatur

6. ,Neg, prin urmare', zic, nrrtudoar cumcd inplepnrl consisti dintru trup qi suflet, ci chiar cd consist6 dintru sufletul tot; dat liind ci este dement a nega cunrcd Partea aceastar prin care se lolosegte de simluri, este a sufletului. Cdci nu ingiqi ochii' sau [rcchile, ci nu gtiu ce alta simte prin ochi. Pe insugi a sim1i, ins5, dncd nu i-l ddm intelectr:lui, nu i-l d5rr niciunei pd4i a sufletului. R[mf,ne sd i se atribuie corpului, decdt care nu rl.i se pare mie, deocarndotS, nimic nrai absurd a se zice." ,Sulletul inlelepnrlui", tirle, ,strdpurgat prin virnrli gi alipindu-I-se, incaltea, strdns lui Dunrnezeu, e demn totodati de numele i4elepnrlui, qi nici nu se rude s[ fie numit inleleptul absolut nimic alta de-ale sale: dar, lotugi, cvasiunele, ca sd zic aqa, haine ponosite gi de cipitat' de rlure el s-a curilat pe sine, qi s-a cvasistrbstras intru sine insuqi, ii ;orverc sufletului sdu. Sau, dacd suflenrl rrebuie nundt toate astea. li servesc, desigur, gi-i sunt supuse acelei pd4i a suflehrlui, care, ringura, se cade sd fie rrunrit inleleptul. Parte supr-rsi, in care socot u.rmcd locrriegte, incotteo, memoria insagi. Se foloseEe, prin r-rmare, rle el inleleptul, precum de serv, ca sd i le porunmascd, qi, inrlll6nzit se 6i supus de-acum, sd-i impunE acele limite ale legii, inc6t, cAt cele ce nu-i mai sunt foloseqte de aceste simtruri, pentm rrocesare-nfeleptului, ci siegi, sd nu indrdzneascd si se inalle, nici

n[ se-ntrufefeasci-mpotriva stipAnului qi nici sd nu se lbloseascd tnv6lmdqit qi imoderat de tnsegi cele ce fn de sine. De acea parte rrtowili pot aparfine, incoltea, cele ce trec. C6rora le este, insd, rrecesard memoria, dac6 nu lucrurilor trecitoare gi cvasifugnde? Acel inlelept, agadar, il imb.r6q".zd pe Dumnezeu qi se bucur[ dintru El, Carele r6mAne pururi, gi n;ci nu-i aqteptat ca s.'i fie, Ei

286

S. Aurclii

iDe N.iru

Liber

81,

4uteliu Augwtirz" Deeprc

otdinc

Cartea a

darn

287

sit, nec metuitur ne desit, sed eo ipso quo vere semper est prgesens. Curat autem immobilis et ir manens servl sul quodammodo peculium, ut
tanquam frugi et diligens famulus bene utatur, pa custodiat.

'lti,:i nu-i de temut sd nu lipseasci, ci prin insuqi faptul cd este cu lrft:v[rag este prezent pururea. Imobil qi rf,mAnAnd intrr sine, se hrgrijegte, insd, de oarecunt bunul propriu aI servului sdu, ca gf rrrvitorul, indraginduJ, sd se foloseasci bine de e[ prercum de-un rtxl qi sAJ custodeascd sobm."

admiratione considerans, recordatus sum idi aliquando me breviter illo audiente dixisse- Tirm arric Gratia^s age, inquam, Licenti, huic servo tuo, qui tibi aliquid de peculio suo ministr&ret, nunc fortasse
pro[reres non haberes. Nam si ad eam partem pertinet, ![uae se velut famulam bonae menti I concediq ipsa nunc adiutus es, mihi crede, ut hoc Ergo antequam ad illum ordinem redeam' nonne videtur vel propter talia, id est, propter honesta

7. [Col. 0997] Quam sententiam eius

necessaries

memoria oPus esse sapienti? mqurq memona opus esg cum omnes suas rtt Prae naf."t ac teneat? Non enim vel in ipeo sensu, ad id ante oculos nostros est, in auxilium nobis voca memoriam. Sapienti ergo ante illos interiores r

oculos habenti omnia, id est, Deum ipsum immobiliterque intuenti, cum quo sunt omnia intellectus videt ac possidet, quid opus est) q memoria? Mihi autem ut opus esset ad haec quae

audieram retinenda, nondum sum illius farnuli sed ei modo senio, modo pugno ut non sewianr' et me audeo alrnere in libertatem meam. Et si forte ali inrpero, atque obtehrperat mihi" facitque Eiaelre putare

7. Care sentinld a lui, considerAnd-o cu admiralie, mi-am ernintit cumcd asta una am zis<r c,6ndva eu insumi, mai pe scurt, nrr el de fa1d. Atunci, surAzAnd: ,Mulpmegte-i, Licengiu'", zic, .ucestui serv al tiu, care, dacd nu-1i oferea lie nimic dinmr bunul rdrr propriu, acum, poate cd nu aveai ce sd rostegti. CEci, dacd nx:moria apa4ine acelei pd4i, cane se oferd pe sitre servitoare bunei rrrinli, spre a o domni, de ea insEgi te-ai aiutat, crede-mE, s{ rostegti pe osta. Deci, mai nainte sd m[ intorc la acea ordine, nu gi se pare 1io, oare, ctrmcd, m[csr pentru unele ca aste.a, adicq pentru onestele ;i necesarele discipline, inplepnrl are nevoie de memorie?' ,,La cn ,rre el nexoien, zice, ,de memorie, c6nd pe toate lucmrile sale [e rre qi le {ine prezente? Altminteri, nu chem6m nici m6csr intm limprl insuqi, la ceea ce este inaintea ochilor noqtri, intru ajutonrl nostru memoria. Ingeleptul, prin urmare, avAndu-le Pe toate lnnintea acelor ochi ai intelectr,rlui, adicq fix gi imobil privindu-L po l)umnezeu insugi, dimpreun6 cu Carele sunt toate, pe care ilrtelectr-rl le vede qi Ie p,osedE, la ce are nevoie, rogu-te) de memorie? l,lu, insd, intmcAt aveam nevr:ie, spre a le regine pe cele ce Ie auzeam rle la tine, nu sunt inc6 stAp6nul acelui servitor, c;i, :lcrrnl ii sen'esc lrri, acum lupt sd nu-i servesc, gi cvasi-ndrdznesc sd md liherez hrtru libertatea mea. $i, dacd imp[rd1esc, poate, uneori, pi mi se nrpune mie gi md face ade,sea sd socot c-am invin5, in alte lucnrri
ar:

vicerim,

in aliis rursus rebus ita sese erigit, ut

eiug

ridic6 astfel pe sine, incdt zac nlzer sub picioarele

sale.

podihus mieer jaceam. Quamobrem, quando de sapi quaerimuso me nolo nomine. Nec me, inqtram. Sd ta numquidnarn sapiens iste suos Poteet deserere, aut p&cto, cum hoc corpua agit, in quo istum famulum iege devincum tenet, relinguet of6cium bnefioia tribu quibus potest, et maxime quod ab eo vehementisai flagitatur, sapientiam ipsam docendi? Quod crrm facit, congrue doceat, minusque ineptus slt, Praeparat

I)reptaceea, cAnd ne-ntrebEm despre inlelept, nu voiesc sd md llumeEti pe mine." ,Nici pe mine', zic. ,Dar, tonrqi, poate, oare, ()umva, inleleptul acesta si-i p[rdseascE pe ai s[i, sau, cAt timp mAni acest corp, in care-l 1ine, prin legea sa, invins pe ecest servitor, pdrisi-va, el, prin weun pact oarecare, oficiul de a le aribui celora ('c poate beneficiile seu ceea ce se crre atotarzdtor de Ia el, de-ai inv[ga lnplepciunea insSli? Ceea ce, cum o face, ca sd dea oongruu lnv61[tura qi s6 lie mai pugin inept, pregdteqte adesea ceva, ca sd ldmureascd qi si clispute conform cu dispunerea, ceea ce, daci

288

S. Aurclii

De

Oiline

Liber

$f. Aureliu A@ustiru Despre

ord,ine

Cart'ea a

d'orn

289

aliquid, quod ex dispositione eloquatur ac disputet, q


nisi rnemoriae commendaverit, pereat necsse est' Ergo officia bene,volentiae negabis esse sapientis, aut confitel .", JHqr." sapienG memoria custodiri: an forta-sse ali suarum rerum non propter se quidem, sed propter sibi tamen necessarium conrmendat servandtim illi

ut ille tanquam sobrius, et ex optima domini discipl non quidem custodiat' nisi quod propter stulto sapientiam perducendos, sed quod ei tamen custodiendum imperarit? Nec omnino huic, i
conunendari quidquam arbitror a sapiente; siquidel seml)er Deo infixus est, sive tacitus, sive cu_m homi ioqo..,", sed ille servus iam bene institutus diligenter quod interdum disputanti dondno suggerat, et ei tar justissimo ffatum faciat officium suum) sub cuius se potestate vivere. Et hoc facit non quasi ratiocinandr summa illa lege summoque ordine praescritrente' N inquanr, nunc resisto rationibus tuis, ut quod suscepi potirrs peragatur. De isto vero diligenter quemad
sese habeat (non enim parva res est, aut tam pawo

contr:nta) videbimus alias" cum Deus ipse

ordine dbderit.

(lportumtatea.
sit.

lll. - Stultitia an cum l)eo

B. Definitum est autem quid sit esse cum Deo'

l1l.

- Prostia

este, tx)re, cu Dumnezeu?

099S] Et cum a me dichrm esset, id esse cum Deo intelligit Deunl vos etiam plus adiecistis, ut ibi sint illa quae intelliguntur a sapiente. Qua in re multu movet quomodo subito curr. Deo stultitiam collocave Nam si cum Deo slrnt quaecumque intelligit sapiens; nisi intellectam stultitiarn effugere Potest; erit etiam, dictu nefas est, pestis illa cum Deo. Qua

commoti, cum in silentio se aliquantum tenui Respondeat, inquit Trygetius, etiarn ille de culus ad istam disputationem opPortunlsslmo non nos temere gratulatos. Tum Alypius: Deus meliora, ir huccine mihi tandem tentunr meum silentium pa

290

S. Aurelii

i,

De

Mine

Liber

9I

eMA

e,r$*hru Drtpr,

.rdi*

C"ru"

"

irrupta iam quies est. Verum nunc enitar utcumque rogationi satisfacere, cum mihi prius
Sed

futurum prospexero' et a vobis impetravero ut a me an{ ista responsione nihil flagitetis. Nullo modo, inquanr, Al1pi, benevolentiae atque humanitatis tuae vocem
ser.moni nosEo etiam desideratam negare. Sed perge quod instituisti effice; caetera' ut iam sese habet ordo

provenient. -meliora,

Aeque mihi de ordine, inquit, sunt speral in cujus assertione interim me substituere volui Sed, ni faUor, ob hoc stultitiam Deo ista tua ab his copulatam putasti, quod universa quae i sapiens cum Deo esse dixerunt. Sed id qua accipiendum sit, nunc omitto; tuam illam ratiocinati paululum adverte. Dixisti guippe: Nam 1! cum Deo quaecumque lntellkit sapiens, nec nisi infellectam stulti effugere potest. Quasi vero illud obscurum srt, antequ stultitiam quisque vitet, sapientis cum nomine non ( censendum. Et dictum est. a sapiente intellecta esse
evitandae stultitiae gratia eamdem snrltiti quisque intellignt, nondun est sapiens. Curr. autem sapi fuerit, non inter ea quae ille inte\it stultitia numerat est. Quamobrem quoniarn ea coniuncta sunt Deo, quae i sapiens intelligit, recte a Deo stultitia secernitur'
Deo. Cum

utlevdrat sd plinesc cumv& rugdmintea aceasta, nu mai nainte, insi, de-a-mi fi asigurat viitorul gi de-a vi fi rugat sd nu-mi cereli ninric mai mult decAt acest rdspuns." ,Cu nici un chip', zic, ,nu-i ;tE bunivoinlei qi omeniei tale de-a-i refuza disculiei noastre ouvAntul tdu, mai cu seami cAnd e dorit. Dar, haide, acum, du p6nd la capit ceea ce ai inceput; celelalte se vor ardta precum se prezintd deia in sine mirifica ordine!" ,[,a fel", zice el,,,mi-s de rperat gi mie mai bune de la ordinea, in a cirei aserliune a1i voit rrl md supun deocamdatd. I)ar, de nu md-ngel, in concluzia aceasta
a ta,

ai socotit copulatd de citre ei lui f)umnezeu prostia, din

stur

tnuzd c-6 au zis cumcd sunt cu Dumneze,u toate pe care inleleptul le inlelege. Ci, trec, acrrm, cu vederea pAni unde trebuie primita flceasta; ia aminte, pu{intel, acel silogism al tlu: Ai zis, t:ure-r,a-s[-zic[: "in fapt, dacd sunt cu Dumnezeu toate cele pe care le-nlelege inleleptul, gi ruci prosti& nu poete fi-nlflturatd decAt numai in1eleas6., Ca gi cum ar fi obscur faptul cn mai nainte ca negtine sd evite prostia, el nu-i de gAndit cu numele inlelepnrlui. $i s-a spus cri sunt cu Dumnzeu cele infelese de inlelept. Cum cineva inlelege, agadar, in scopul er.itdrii prostiei, prostia ins6gi, el nu-i incd infelept. Cum va fi fost, ins6, inlelept? prostia nu-i de prenumlrat intre cele pe care el le-n1elege. Dre.ptaceea, fiindcd ii
sunt conir.rncte lui Dumnezeu cele pe care le-nlelege deja inpleptul, pe drept e exclus[ de la Dumnezeu prostia."

9. Ac,ute quidem, inc4ram, ut soles, Al1pi, sed tanquam in alienas rusus angustias, Tamen quia, arbitror, adhuc mecum shrltus esse dignaris, quid facien

si aliquem nanciscamur sapientem, qui nos tanto docendo ac disputando libenter liberet? Nam nihil prius, quantum arbitror, deprecaturus sulll, nisi ut Lrt*.rdui quae sit, quid sit, qualis sit omnino stultitia',, te enim non facile affirmaverim; me tanren tantunr et diu detinet, quantum et quam diu a me non intelligi Dicturus est ergo il[e, te auctore: Ut hoc vos quando snrltus eram ad me venire debuistis; modo ar vos vestri magistri esse poteritis: nant ego iam stulti ,ror. ;n16lligo. Quod quidem ab eo si audirerrq non ve admonere hcminem ut comes nobis fieret, simu

9. ,Acut, desigur", zic, ,precum obignuiegti, ai rdspuns Allpiu, dar ca gi impins in alte strflmtordri. Totugi, fiindcS, precum r:red, binevoiegti sd te crezi incd, dimpreuni cu ririne, prost, ce ne vom face, dacd vom da intAmplitor peste un o&re.care inlelept, care sd
ne elibereze de un at6ta de nrare riu, inv[1Andu-ne qi disput6nd? C[ci, pe cAt imi dau eu searrla, n-am sd-l rog nimic, mai int6i, decdt absolut numai gi numai sd-mi arate care este, ce ette, cum este prostia. Despre tine, de-altminteri, no voi 6 zis fa<il, pe mine, ins[, atAta gi de atAt de demult md deline, cAte qi cAt timp nu-i inleleasd de citre mine. Are sd zicd, prin urmare, a@la, dupd tine: .Ca sd vi invdl ast& una, trebuia sri venili la mine, cAnd eram prost) acum, ins6, vd puteli fi voi inqivd mqgrgtri vou5. cAci eu nu mai inleleg prostia.> Ceea ce, dacd aE auzio de la el, nu n-a! temel vezi-bine, sd-l sffltuiesc pe ins si devini p[rtagul nostru gi si ne

292

S. Aurclii

De

Ord,ine

Liber
st

magistrum alium quaereremus- Ut enim plene

non intelligo, video tamen nihil responsione hac esse Sed pudebit eum fortasse ita nos aut relinquere, aut Disputabit ergo et exaggerabit copiosissime stultitiae

Nos autem bene nobis providentes. aut audiemus hominem nescientem [Col. 0ggg] quae loquatur) credemus eum id quod non intelligit scire, aut adhuc susceptorum tuorum ratione stultitia copulata est.

quod non vultis, ertremum. Nunguam te, inquit, invi .senseram. Nam si ab istis, ut dicis, susceptis quidq honorarii, ut solet, accepissemn dum ratiocinationis nimium tenax es, id eis modo reddere cogerer. eu hoc contenti sint, c4rod me teflrm latorante" non par ad excogitandum temporis ded! vel, si victi patroni r quidem sua culpa consilio libenter auscultant, Lt in hoc tibi trdant, et sint in caeteris cautiores.
10. Non contemnam, inquam, quod in tua 'Irygetius nescio quid etiam perstrepens dicere faciamque b<tna tua venia: nam fortasse non instructus es, qui receris huic negotio superveni remoto patrocinio ipsos causam suam peragentes patrenter, ut coeperam. Tirm Trygetius, [,icentio
r

autem superiorum est quod video posse defendi. Restat ij

ZX C"ru" n*p* t " ", crltrtdm dimpreun[ un alt magistru. Deqi nu inleleg eu, lncaltean ;re deplin, prostia, v6d, totugi, cd nu este nimic mai prrmtesc decdt tl('st rdspuns. Dar ii va fi, poate? ruqine, gi sd ne lase pe noi aga, 9( id ne urmeze. Va disputa, prin urmare, gi va ingr[mddi atotcopirx relele prostiei. Noi, insd, bine prevdzdtori nou[ ingine, fie il vont asculta atent pe omul negtiutor ce vorbegte, fie vom crede cum<6 tl gtie ceea ce nu in{elege, sau, cumcd, prin raliunea clierrlilor lllitl , prostia a fost copulatd cu Dumnezeu. V5d, insd, c5, ln celtr de mai sus? nu este nintic ce sd poatd fi apdrat. R[mAnea2, prirr rrrnare) ceea ce voi nu voi1i. ultimul.' ,,Niciodatd", zicre el, ,,nu te-nnr simlit invidios. Cici, daci de la aceqti, precurn zici, clienli, rq fi primit, cum se obignuieqte, weun bnorariu, ag fi constrAne, rlatoritri faptului ci eqti tenace foarte prin acest ragionament, 5d li-l restitui':] pe loc. Dreptaceea, fie sunt mulpmili cd, muncindu-md cu tine, le-am oferit nu pulin timp de gAndire, fie ascultd cuminttl ufanrl patronului lor, invins, indealtfel, fdrd nici un fel de culpi n
Sf.

e"*ru e"E*t

Aru

A,

au, s5-1i cedeze de-acum intr-asta, gi sd fie nrai precauli

in celelalte,'

10. ,,Nu voi nesocoti", zic ett, ,c[, -n timpul apflrdrii talo, 'Iryge;iu, foindu-se, dorea, el, bundoarE, nu gtiu re sd zicilr qi, cum,
rru bund ingdduinfa ta, cici, intrucAt ai picat recent in nego$l ocstt\ n-ai fost, poate, bine informat, voi face in aga fel ca, IlsAnd la o parte patrociniuls tAu. s5-i ascult rdbditor pe ei ingigi, precunr um inceput, pleddndu-qi cauza loruqi.' Atunci, [,icen1iu absenl r:u totul, Trygeliu: ,Primili-o gi rAde1i", zice, ,,cum vreli voi de lrrostia mea. Mie mi se pare cumcd trebuie numit intelect+r' cel prin care e-nleleas[ prostia insiqi, care este sinE-rra sau nraxinra cauzd de-a nu inlelege." ,,Nu recuz facil', zic eu, ns{ primesc pe osta. Deqi md migcd mult, incaltea, ceea ce simte Alwiu, ln ce chip cum este lucnrl pe care el nnume poate neqtine s6-i invefe p. "tf,i nuJ ingelege, qi cAtd ruin5-i aduce minlii ceea ce nu vede cu minttluo <.:dci, luAndo el aminte pe asta gi cum i-a fost lui cunoscutd lncd arrcastd sentinld, din c54ile invifafilor, a fost, bine-n1eles, indreptAlil ed zicd ceea c ai zis qi tu insufi, totugi, considerAnd simprl insugi ril corpului, cici qi de el insugi se folosegte suflehrl, gi asta singurl
r:ste intrucAwa

quo intelligitur ipsa stultitia, quae non intelligendi sola vel maxima causa est. Non facile, inquari, red istud accipere. Quamvis enim me multum moveat, q sit res quam non intelligit, quantamque menti perniciem quod mente non videt; nam id uti attendens, quod tu dixisti dicere est veritus, cum ei et ipsa sola est curn intellectu qualiscunrque colla adducor ut dicam neminem posse videre teneb Quamobrem, si menti hoc est intelligerc, quod se
ista etiam de d<rctorum libris nota sententia: tamen se ipsum considerans corporis, nam et isto ipso anima uti

stultitiam me&m. Non mihi videtur debere dici intell

absente: Quomodo vultis, inquit, accipite et r

sentit Alypius, quomodo recte possit quisgue doc,ere qt

in analogie cu inlelesul, sunt adus sd zic cunrc[ nimenea nu poate vedea inhrnericul. Dreptaceea, dacr{ a inlelogr"'
Ei,

inseamnE pentnl minte ceea c*nseamn[ pentru sim] a vede&,

294

S. AutYlii A

i De

Odiru

Liber

AwBliu
dac,E

ordinc

Cortea a dann

295

videre, et licet quisque oculis apertis, sanis,

videre tamen tenebras non pote6t; non absurde di intelligi non posse stultitiam: nam nullas alias tenebras nominanrus. Nec, iam illud movebit, stultitia possit non intellecta vitari. Ut enim oculis

qi purl nu Poater cinesa este clu ochii deschiqi, sdn[toqi cumcd prostia i" p:"1: i- vsu.- ""-'-;; l,r'r.p\ vedea intr-rnericul, nu se zice atrsurd ar Jt"r"t runrlc alta intunericul minlii' fi lnleleas[, c5ci nu numln absol-ut $i

"T"i""

i'a

va mai

^ET

'imic d"I: tl * dr !:?1".j'-:::f,,f':11:

vitamus eo ipso quo nolumus non videre: sic qui volet vitare stultitiam, non e&m conetur intelligere; quae possunt intelligi, per hanc se non intelligere eamque sibi esse praesentem, non quo ipsam intelligit, sed quo alia minus intelligit, sentiat.
lV.

Quae homo perpemm agit, an otdine ogat. A'Iala in redactct faciunt ad decorem untuersL

N, - Prin ordine

11. Sed ad ordinem redeamus, ut nobis reddatur Lycentius. Illud enim iam ex votris requiro, quaecunque agit stultus, ordine votis agere videenr. videte rogatio quos laqueos habeat. Si ordine dixeritis, erit illa definitio, Ordo est quo Deus agit omnia quae si etiam stultus quae agrt, agit ordine? Si autem ordo est in iis quae agrntur ab stulto, erit aliquid quod non teneat: rreutrum autem vultis. Videte, lplaeso, ne o ipsius ordinis defensione nrrbetis. Hic item Try6'etius, ille alter adhuc omnino absens erat: Facile est, rnqtut, I quidem respondere complexioni tuae; sed me in I 1000] praesentia similitudo deficit, qua sententiam n video asseri illustrarique dehere. Tamen dicam quod

care t: f'n",,::l face, oare, omul pe c3le Pe concurd la frumselea untuersauta{t'' Relele, aduse in ordine, ne fie cAndva redat 11. Dar sd ne-ntoarcem la ordine, ca s[ <nut s-o aflu de Ia voi' dacd tot nrtrr6 Licenliu. Asta, incaltea, mai
le

Pe care

i,ua1i

a
rds

'*i'fffrXl
r &cestera

ordrnei
rrbsentr ,rE uqor", zirr-, nai se

facies enim tu quod paulo ante fecisti. Non eninr commemoratio tenebrarum ad id quod a nre involut prolatum erat, parun nobis attulit lurninis. Namque vita stultorum, quamvis per eos rptos mrnrme minimeque ordinata sit, per divinarn tamen providenti necessario rerum ordine rncluditur, et quasl locis illa ineffabili et sempiterna Iege dispositis, nullo
esse

prin cnre ui" ot",'a"r-imi lipsegie, in cele de fali' similitudinea Totuqi voi sentinla mea' v[d cn trebuie .a fi" .,-,,1i"utd qi ilustrat[ fdcut mai nainte' ziw cneace simt, in Itea, t' 'nL' f"'* ceea ce-ai
Cd nu pulind lumind ne-a
Bca comemorare

a intun

sinitur, ubi esse norr debet. Ita fit ut angusto ani

ipsarn mlarn quisque considerans, veluti magna

foeditate al,ersetur. Si autem mentis oc;r.rlos erigens atq! diffundens, simul universa collustiet, nihil non ordi

sI fie. Aqa

se face

c-o strf,ngere de inimd ca lnnil;Andu-qi, insd, ochii minlii

ci oricine, Pr

296

S. Aurelii

t,

De

Ord.inc

Liber

ey*ti"

e"*n, ***'Ai'*
ocht

C"*" " at*

Zg7

suistpe semper veluti sedibus distinctum disposi


reperiet. 12. Quam magna, inquam, quam mira mihi per Deus ille, atque ipse at nagis magisque credere addu rerurn nescio quis ocr,ultus ordo respondet! Nam ea di quae nec quomodo dicantur non visa, nec quomodo' videatis intelligo; ita ea et vera e.t alta esse suspicor. Sin

lintins qi nepus la locul sdu totdeauna'"

neordonetr rtlati universalitatea, nu va g[si absolut nimic

de mirifice imi r[spunde mitl ti.": r:e in <r-mai E{rr voi Dunrnezeu t*,,!i'qi, T"t: ""* ordine ascuns6 a lucruril<lrl C[ci .r"a, i".agi acea nu qti" tt" *?t ,bigi unele, despre care-nu-nleleg nici in * !*1".:* "TY putJa vedea, aqabinuiesc eu cunxa t"-o1i ;,;.;;il;

72.,Cdt de mdrele', zic,

t""'din

autern aliquod in istam sententiam tu fortasse un requirebers. At mihi jam occurrunt innumerabilia, rne ac{ c:onsentiendum prorsus trahunt. Quid emm carnl tetrirrsT cnrid illo animo tmculentius atqr-re dirius? At i ipsa^s leges locum necessarium tenet, et in bene
civitatis ordinem inserinrr; estque suo animo nocens,

il;i ffrx

.o:.1", acuma ; consimt intruton'rl' De-alfnrinteri' ce-i rurmdrate, care mi t "g ce^ mai trrrculent qi mai sinistru decAt i c--^-ir^r .l-.at .nlnrrlr : -^^^* qii l-;-o ile, isi are locul necesar ^: bine
moderate: rdufdcdtor prin spirinrl r' Ce se Poate

r" ill#;- i"nipsimilar'Tlf insi' *,":::,*'::'l'*1 "a?""i' imi ocur6 Mie, ,ing,r. exemplu
s

autem alieno poena nocentium. Quid sordidius, q inanius decoris et turpitudinis plenius meretricib
lenorribus, caeterisque hcrc genus pestibus dici potest? meretrices de rebus humanis, turbaveris onrnia libidi

lirr. el este, in

[,,n",""i*.a

constitue matronarum loco, labe ac

ded

dehonestaveris. Sic igitur hoc genus hominum per sui mores impurissimum vita, per ordinis leges conditi

dafit crrrvele qi r.r .r:- -^-::r-. "1:JrTf#l; ai"a* irr"r.rril" onreneEi qi te ver tulbura crr libidinoqeniile **"f" mat De toates; Pune-le-n locul ilm'.rtdere gi urf,1enie. Aqa-i' prin

vilissimuru. Nonne in corporibus animantrum membra, si sola attendas, non possis attendere? Tamen naturae ordo, nec quia necessaria sunt, deesse voluit, quia indecora, eminere permisit. Quae tamen deformt
suos locos tenendo, meliorem Iocunr @ncessere meliori

lunt necesare, qi nici n-a Pernxs

;;i;;.4;;;

iiio'.,,"*'

Quid nobis suavius, quod agro villaeque spectaculuri congruentius fuit pugna illa conflictuque galli gallomm, cuius superiore libro i'ecimus mentionem B, n. 25). Quid abiectius tamen deformitate subi
vidinrus? Et per ipsam tamen eiusdem ccrtaminis p".fo--ti

'iiit""a..'locul rl ll ,, ,l

delina mai bun'

noud' ce decfltluPta iq in cartea de P totugi' mai abieot $i ce am vdzut' bi' totuqi' Prin ea insdqi devenea

'

le'au conce'

pulclrritudo provenerat.
13. Talia, credo, sunt omnia; sed oculos quaeruntl Soloecismos et barbarismos quos vocant, poet atlanraverunt; quae schemata et metaplasmos mutatii' appellare nominibtrs, quam manifesta vitia fugere. maluerunt. Detrahe tamen ista carminibus. suavrssimB condimenta desiderabinrus. Congere multa rn unum locum,

rtrui des[vArqit[s frumselea acelei lupte' ochii' Poelii le-au 13. De-acestea-s, cred, toate, dar necesitd

cirora' hrtlrasit pe cele ce-s numrte solecisme qi barbarisme, gi metaplasmi *"i voit si [e zica metafore l:tt##i;-"r.,
rlrxdt sE fugn de manifestele vici n(restea, qi vonr dori atotsuave
rrrtrlte,-ntr-un singrr loc, qi md va

""

298

S. Aurcki

De

Otdirw

Liber

Sl

Aarutiu Aryustin, Despr

ordinc

Carwa a

dorn

299

totum acre, putidum, rancidum fastidibo. Transfer i


liberam forensenrque dictionem, quis non eam fugere in theatra secedere iubebit? Ordo igitur ea gubernans moderans, nec apud se [Col. f00f ] nimia, nec

aliena esse patietur. Submisea quaedam impoli simillima ipsos saltus ac venustos locos sese r illustrat oratio. Quae si sola sit, projicis ut vilem: si desit, illa pulchra non prominent, non in suis q regionibus possessionibusque dominantur, sibique i propria luce obstant, totumque confundunt.
Y.

in rostirea liber6, a forului: cine nu Ie va qi nu va porunci sd se retragd-n teatre? Ordinea, aqadar, ulunga guveinAndu-le gi moderdndu-le, nu va suporta nici sd fie peste mesurd fa1[ cu sine, nici si lipseasc6, de peste tot] cu totul. O anume prozd." mai sinrplfl gi foarte asemdndtoare celei neglefuite, ilustreazd, interpun6ndu-se saltgrile tnse.gi 9i locgrile mai deosebite' Pe care, de-i ea singur[, o arunci ca vil[: de lipsegte, ins6' cu tohrl, nu ies in fa16 cele frumoase gi nici nu cvasidomin[-n linuturile qi posesiunile lorugi, gi, opunAndu-se-ndesine prin pr,rpria lunrind, duc totul in devdlmdqie.
rAncezeala. Transferd-le

Quomodo medendum

enoi credentium

res

nullo otdine

Y.

- in

Magnae et hic debentur ordini gratiae. Mentie conclusiones, aut irrepentee paulatim, vel minuendo, addendo in assensionem falsitatis, quis non metuat? non oderit? Saepe tamen in disputationibus, certis et sedibus collocstae tantum valent, ut nescio quomodo eas dulcescat ipsa deceptio. Nonne hic guo que ordo i

ce chip e de-ndreptat etoatea celor oe cred cd lucruile-s purtarc fdrd nici un fel de ordine'

laudabitur?
14. Jam in musica, in geometria, in astrorunr

ln numerorum necessitatibus ordo ita donrinotur. ut quis quasi eius fontem atque ipsum penetrale vi desideret, aut in his inveniat? aut per haec eo sine
errore ducatur. Talis enim eruditio, si quis ea mode
utah-rr (nam nihil ibi quam nimium formidandum talem philosophiae militem nutrit vel etiam d,ucem, ut summum illum modum, ultra quem requirere aliquid

Mari mulpmiri i se datoreazd qi aci ordinei. Cine sd nu se teamd, cine s[ nu urascd concluziile mincinoase gi strecur6ndu-se pulin cu pufin, fie diminuAnd, fie sporind intru asensiunea falsit5lii? Adesea, insi, colocate-n ldcaqurile lomgi, au o atAtq valore-n dispute, incAt nu gtim cum prin ele se-ndulceqte deceplia insiqi. Nu-i asta, oare' ceva, prin care-i l[udatf, ins69i ordinea? 14. in muzic6, inc6, in geometrie, in migcdrile astrelor, in inevitabilitdlile numerilor, aqa domnegte ordinea, incAt, dacd
cineva doreite s5-i vadd ovasiizvorul ei sau sanctuarul insuqi, fieJ griseqte prin acestea, fie-i condus de ea insagi f[r6 nici un fel de De-altminteri, invdlf,tura de felul acesta, dac[ cineva se ".o*r". moderat de ea (cdci nu-i de temut de nimic, aci, decAt folosegte numai de lipsa de mdsurd), il nutregte pe un astfel de soldat intr-ale frlosofiei, sau chiar pe un comandant, inc6t sd-i dut:rft pe mulgi la acel mod suprem, la care voieqte si zboare qi sE alung6, dincolo de care sd nici nu doreascd, sd nici nu trehuiascS, s{ nici nu poatd c.6uta sd afle nimic alta. Unde, deia, deqi pnut prin inseqi lucrurile urnane, le dispreluiegte pe ele astfel qi le discerne pe toate, incdt, in nici un chip, nuJ mi@ de ce r-rnul doreqte sd aib[ copii, 9i nu-i are, alhrl e chinuit de prea mare& fecrrnditate a soqiei; unul, care-i

possit, nec debeat, nec cupiat, qua vult evolet a perveniat, multosque perducat. Unde jam, dum i humanis rebus teneatur, sic eas despiciat, cunctaq discernat, ut nullo modo eum moveat cur alius optet habere, nec habestr alius nimia uxoris fecundi torqueatur: egeat ille pecunia, qui largiri lihenaliter paratus est; eique defossae incubet nacer et scabi fenerator: ampla patrimonia luxuries dispergat a diffundat; vix toto die lacrymans mendicus num

pregdtit sd-mpartd cu larghele multe, duce lipsa banilor, iar slab qi rdios qi-i ascunde-ngropafi; luxuria risipeqte qi "a.riatarulanlple patrimonii, gi cergetorul, l[crimAnd intreaga zi, nimiceqte

Sf, Aurcliu Augttstiru Despre

oil,hc

Cottpa o

doua

301

300

S. Aurclii

i De Otdine

Liher

impetret: alium honor extollat indignum; lucidi abscondantur in turba. 15. Haec et alia in hominum vita, cogunt plerumque impie credere, nullo nos ordine divin providentia" grb"tt.ti- Alii autem pii et boni atq splendido ingenio praediti, qui necpre nos deseri a Deo possunt in animunr inducere, et ta-nren rerum t qr*i ""tigi"e atque commixtione turbati nullum ordi vident, volentes sibi nudari abdrtrssrmas causas, suos saepe etiam carminibus conqueruntur' Qui si h solum inierrogent' cnr Itali senrper serenas hiemas orent, item semper Getulia nostra mrser& sltrat; qurs ers ra( r.spondebit? aut ubi apud nos indagabitur illius ordi ulla suspicio? Ego autem, si quid meos monere quantum mihi apparet, quantumqr're sentro, censeo rl disciptinis omnibus erudiendos (I lletractat', cal' 3, 2). Aliter $rype ista sic intelligi, ut luce clariora sinq aut pigriores sunt, aut aliis n' m"d" po*tut t. Si 4:l".rt"* aut iam duri ad discendum, fidei si pr"""""rputi, praesidia parent; quo [Col. fO02] illos vinqrlo.t9..t' o*boa, atque ab his horrendis et involutissimis nralis li ille, qui. neminem sibi per nrysteria bene credentem l
Permrttrt.
16. Duplex enim est via quam sequiml-rr, cum nos obscllritas moveq aut rationem? aut @Ite auctori Philosophia rationem promittit, et vix paugissimos lih guo6 tarnen non modo non conternn"t* ill-:.3y*t'i", sola intelligere, trt intelligenda sunt, cogit' Nulhrmque

abia cAgtigd un bdnu!; pe unul nedemn nul;ime se-ascund moravuri strilucite.

il inalp onorul,

9i in

15. Astea qi altele din viala oamenilor ii constrAng pe oameni, tle cele mai multe ori impiu, sE creadd cumci noi nu suntem fel guve Povidenle- Al1ii, nu Pot nicidecum cu ins5, 5si$ de suPrenul cu s6-gi Dumnezeu, qi totugi, tulburali deo atAta cvasicealfl qi amestecare u lucrurilor, nu v6d nici un fel de ordine, qi, voind s5-qi descopere lomgi atotascunsele cauze, igi depldng erorile lorugi, adesea chiar in poezii*e. Clare, de vor irrteba fre qi numai asta una, de oe italii se roag[ pururea pentru ierni senine, gi iar'agi, nenorocita noastri Genrlie-i insetat[ purufl, cine le va rdspunde lor ugor, srru unde va fi descoperitd la noi r,reo sr-rspiciune a acelei ordine? Eu, insd, de-i pt sfitui cu oeva pe ai nei, g6ndesc, pe cAt nri se-araui mie qi pe cAt sint, cd ei trebuie qE-gi dob,Andeasa5 invdl[tura tuturor acelor' discipline (Lib., I, Retract., c. 3, n. 2.). Altfel nu le pot nicicum

aceste ingrozitoare qi atofnc6lcite rele Acela, Carele

nu permite
Sine.

sd

piard nimenea dreptcrezdtor, prin misterele

SaIe, -ntrr

habet negotium, quae vera' et) ut ita dicam, ger philosophia oj, qrrtT, y $oceat Ulod slt_ornnium n principium sine principio, quantusque rn eo ma ' r salutem sine intellectus, quidve inde in nostram ^^f",+^-.- -i-- u

ne migcl obscuritatea lucrr-rrilor: fie raliunea, fie, desigur, eutoritatea. Irilosofia promite raliuneas 9i de-abia ii lihereazi pe atotpufinii pe care-i constrAnge nu doar sd nu disprequiasci acele misterii, ci sd le-nleleag[ pe fiecare orm trebuie-n+elese. Adevirata gi, ca sd zic aga, filosofia, care este cea realfl, nu are absolut nici o altd treab6, decdt numai sd ne-nvetre care este principiul fdrd de principiu al tunrror lucrurilor, cAt intelect rAmAne intru El qi ce se va fi revirsat de acolo, fdrd nici o degeneraliune, iretnr m6nhrirea

16. ingemdnetd este, incaltea, calea pe care o urrndm, cAnd

degeneratione rnanaverit: quem unum

L'eu

orriripot"rrt"nr eufirque tripotentem, Patrern, et Filium, Spiritum sanctum, docent veneranda mysteria, quae f .i."*r. et inconcussa populos liberant; nec confuse, quidam; nec contumelioso, ut multi praedicant

Sfant. Clat anume sd fie, insd, fapnrl cd atAta de marele Dumnezeu

302

S. Aurelii

i De

Oilinc

Liher

8f. Awuliu Augwtin, Despre

ordinc

Caftea a

fuua

303

autern illud sit, quod [roc etiam nostri generis corpus, pr()pter nos Deus assunlere atque agere dignatus est,

videtur vilius, tanto est clementia plenius, et a


ingeniosomm superbia longe lateque remotius. 17. Anima vero unde originem ducat, quidve

considerat, din cauza noastrd, demn s[4i ia asupra qi s[ poarte ehiar qi corpul genului nostru-. cu cAt pare mai vil, cu atAta este mui plin de clemen16, absolut de toni mai indepdrtat de o anume

lrrperbie a invdlaflor.
17. Sufletul, insd, de unde-qi trage el originea, ori ce face el nici, cAt este-ndepdrtat fari cu I)umnezeu, ce are propriu, care nlterneazd-n amflndoud naturile, pdn6-n ce Punct allune moare, 1i in ce chip este el probat nemuritor, de-o cAt de mare ordine uredeli voi ci line sd fie acestea-nv61ate7 De una absolut mare 9i cert6, despre care, de vom fi alr,rt timp, vom vorhi rnai pe urmS'

agat, quantum distet a Deo, quid habeat propri


quod alternat in utramque naturam, quatenus mon et quomodo immortalis probetur; quam magni pu

ordinis, ut ista discantur? Magni omnino a certi: de quo breviter, si tempus fuerit, post loq Ilhrd nunc a me accipiatis volo: si quis temere ac orrline disciplinarum in harum rerum cognitio audet irruere, pro studioso illum curiosum? pro credulunr, pro cauto incredulum fieri. Itaque mihi modo interroganti tam bene atque &pte respondi et miror unde sit, et color agnoscere. Videamus quousque progredi vestra latens possit intentio. J nobis Licentii etiam verba reddantur, qui tam nescio qua cura occupatus, alienus ab hoc se luit, ut eum ista, non aliter quam eos qui non ad farniliares nostros, credam esse lecturum. Sed redi nos, quaeso, Licenti, atque hic totus fec ut adsis; enim dico. Nam definitionem meam tu probasti, dir:tum est quid sit esse cum Deo? cum quo sa;rientis manere immobilem, me, quantum valeo, docere voluisti.
esse

Asta una voiesc eu s-o primili voi, acunt, de Ia mine: oricine-ndrizneqte si se arunce, temerar 9i fira ordinea disciplinelor, in cunoagterea acestor lucruri, acela-i de ginut curios

ln loc de studios, credul, in loc de doct, incredul, in lcrc de precaut. $i, aqa, mi gi mir de unde si fie, gi-s gi constrAns sir recunosc cd voi, intrebali, .r,i-rF rdspuns acum atAta de bine qi atAta de ponivit. SI vedem, insd, pAnE unde poate s[-nainteze inrprdarea5r voastr6 latentd. Acun. insd, ne vor fi date, la rAndu-le, pflnd 9i cuvintele lui Licenliu ) care) ocupat cll nu qtiu ce grii6, a fost atAta tinrp strdin fa$ de aceastfl disculie, inc6t cred cd el le va <;iti pe acrstea rru altfel dec6t acei familiari ai noqtri, care nu sunt de fali' Dar, rogu-te, irrtoarce-te la noi, Licenliu, gi fi sd fii cu totul de fa15, cici ;ie-1i zic eu, incaltea! De fapt, tu ai aprobat definilia mea, prin care s-& spus ce-nseanurd a fi ctr-r Dumnezeu, dimpreund cu Carele mintea inleleptului rrirr-flne imobild, qi tu ai voit ca eu s.'i vd inv51 asta, pe cAt mi-e nrie in putinfd s-o fac potrivit.

Yl.

Mens .sapientis immobilis.

Yl.

Mintea tn{eleptului, imobild.


18. Ci md nrigcd pe mine faptul anune, cum, at6ta
rT

lB. Sed illud me movetl quomodo cum iste sa quamdiu inter homines vivit, in corpore esse non quo pacto fiat ut ejus corpore huc atque illuc mens imrnobilis maneat. Isto enim modo potes di cum movetur navis, homines qui in ea sunt non quamvis ab ipsis eam possideri gubernarique fatea Etenim si sola eam [CoI. lO03] cogitatione rege
far:erentque ire quo vellent; tamen, cum ea noveretur,

eme c6t

infeleptul 6sta trdiegte-ntre oameni, nu se poate nega cumc6 este-ntru corp, in ce chip anume se face cd, migc6ndu-i-se corpul ici qi colo, mintea rim6ne imobild. in acest chip pop zice, incaltea, cumcd, in timp cc o corabie se nigcd, oarnenii, care sunt in ea, nu
se nriqc6, cu toate

ci

recr-rnoagtem cumcd ea-i stdpAnitd qi condusd

possent

illi qui ibidem

constituti sunt non moveri'

de cdtre ei ingigi. Dar, de-ar stipAni<r pe ea, de-altminteri, numai cu cugetarea gi-ar faceo sd meargd unde voiesc ei, tc,tuqi, cAt timp ea se miqcd, cei ce-s, de-asemenea, adunagi dimpreund; in e8, nu

304

S. Aurelii

i De

Ordine

Liber

Aurliu
s6

ord.ine

Cartca a

d,otn,

305

ait Lv<;entius, animus ita est in <nrpore, ut corPus animo. Neque hoc ego dico, inquam: sed etiam non ita est in equo, ut ei equus imperet; et tamen, qut-r velit ire equum agat, equo moto moveatur est. Potest, inquit, sedere ipse irnmobilis. Cogis inquarn, definire quid sit noveri: quod si potes, f volo. Prorsus, inquit, maneat' quaeso, beneficium nam manet postulatio mea: et ne me rursus in rrtrum mihi definire placeat; quando id facere ipse profitebor. Quae c.um dicta essent, puer de domo dedertrmus id negotii, cucurrit ad nos, et horam prar esse nuntiavit. Tum ego: Quid sit, inquam, rlloverl' definire nos puer iste, sed ipsis oculis cogit Eamus igitur, et de isto loco in alium locum t nam nihil est aliud. nisi fallor, mo!ri. Hic cum arrlsrcs
discessimus.

aqa in nu se migte." ,,Nu", zic,e Licenliu, "tpoiyl:y.este eu nu zlc -este ''1,-)i", i i""aa "orp'rrl s[-i por,,nceascd spiritului'" pt, cal' incat "Nici ,dur'nici chiar c,dlfue1rn nu Td:Iunde voiegte el sE ;1*i *a f"i "i"f, gi, totugi, degi mAni calul zice' sE se migte * o *igc"" egal['" "rra*r", imobil-i' ,Ne conitranpll'; z1c'"Poate"' ;ili;i;;,qi f-:i-d:*5 stare'" amn[ a se migca, ceea"@voiesc '-o f""i, de eqti in beneficiul t[u, 1ogr1-t9' c6c3 1a"r.........n4ne l.a;, ,1"", ,,absolut Iarea mea, gi,

+avd l*^.*,i^.-i"fh-, a "-ov"dl* cu ochii tnqigi. 56 merge,r\ deci, qi cdci, de nu m6-ngel, nu-nseamnd IU *""* din locul acesta in alhrl, a te miqca." A.ga, in timp ce surAdeau' am plecat' ;ilJ;

pe noi .Ce-nseamnd', zic, ,ra se migca, nu ne constrAnge

o voi spune eu insimi " Cye, c"m ""Jt-t: " J;J;*rt"' J.ri"-l ded"t"* aceast[-nsErcinare' a {ugit ;, noi gi ne-a anunrat cA este ora prAnzului' A-tunci ^e-u:

ft"", *i ii potrt ".

.a nu m[-ntrebi iardgi de-mr place s[ definesc'

Dlsputrrto

SECUNDA

Dtsruu
fiindc[, in timP s-a-nnorat, ne-am adunat in I
19. Apoi,

A Doua

19. At ubi refecimlls corpora, quoniam coell obdtrxerat nubes, solito loco in balneo consedimus. ego: Concedis ergo, inquarn, Licenti,-nihil esse alir: .r-n r, quam de loco in locum transitum? Concedo, inqu Concedis ergo, inquam, neminem in eo loco esse in q non fuerat, et motum non fuisse? Non intelligo, inquit' quid, inquam, in alio loco firit dudum, et nunc in est, rnorum esse c,oncedis? Assentiebatur. Ergo, inq' posset alicujus sapieptis virmm corpus hic modo nobiscrlfl L..", ,, .r,i.r.r, hinc abesset? Posset, inquit. Etiamnq inqualn, si nobiscum colloqueretur, et nos aliquicl docerq Etiamsi, inquit, nos ipsam doceret sapientiam, non dicerem nobiscum esse, sed secum. Non igitur rn inquarn? Non, inquit. Cui ego: Corpus illud quod carert urirl.,, nonne mortuum fatereris, cum ego vivu4 proposuerim? Nescio, inquit, quomodo explicem' Nam t hominis vilum esse non posse video, si animus i L: "orpr-,. ^^---r -i^ eo non slt; et non possum dicere, ubiubi sit cor

c[ m ,,Concezi", zic, .,rLicnnPu, loc intr-altul?'" tr"""."* dintr-un zic, ,rcrrmci nimene produs o migcare?" fost intr-un anurrut concezi cd s-a migcat?" A asi

306

S. Autelii

De Oilinc

Liber

Aurcliu

ordine

Cartca a

d.otn

507

sapientis, non ejus animum esee clun Deo. Ego, i faciamo ut hoc explices. Fortasse enim quia ubique

est, quoquo ierit sapiens, invenit Deum cum quo possit. Ita fit ut possimus et non negare illum de locum transire, quod est moveri; et tamen cum Deo. Fateor, inquit, corpus illud de loco in I transitum facere, sed mentem ipsam nego, cui sapientis imposinrm est.
V[,l.

sdu." ,,Vtri face eu", zic, ,sd 1i-o explici Pe asta. Poate, tea, fiindci Dumnezeu este peste tot, oriunde va fi mers lepnrl, iI gdsegte pe Dumnezeu, dimpreund cu carele poate si Aqa se face si Si putem sd nu neghm cumcd el nece din loc in i, ceea ce-nseamni a se migca, qi qi o[ este' totuqr' Pururea cu ' ,Recunosc", zice, ,rcumcd acel trup face o migcare loc intr-altul, dar neg cumcd o face mintea insagi, cdreia ra dat numele inleleptr.rlui.

Quornodo ordo

fueit cum mahtm rwn erset" 20. Nunc interim tibi cedo, inquam, nq obscurissima, et diutius diligentiusque tra,ctr impediat in praesentia propositum nostrum, Sed
videamus, quoniam definitum est a nobis quid si cum Deo, utrum scire possimus etianr, quid sit esse Deo, quamvis jan manifestunr esse arbitror. Nam videri tibi eos qui cum Deo non sunt, esse stne possent, inquit, mihi verba suppetere, dicerem quod tibi non displiceret. [Col. IOO'f] Sed peto infantiam meam, resque ipsas, ut te decet, veloci praeripias. Nam ieti nec cum Deo mihi videntur eer

i de tratat mai indelung gi mai diligent, sE nu impiedice sc<-rpul ru, in cele de fa15. I)ar, fiindcd s-a definit rle citre noi r)e-nseamnd a fi cu Dumnezeu, s[ vedem, acum, daci putem sau lru qti qi ce-nseanrn[ a fi f6r6 Dumnezeu, deqi socot cumcd-i deia

- In c" chip ua fi -f"tt ordinea pe cdnd nu era rdul. 20. ,ifi cedez, acum, deocamdat|", zic.,ca lucnil, atotobsour

lunt fdrf, Dumnezeu.' ,,Dacd mi-ar putea siri mie in ajutor

. CEci cred ctrmcd

f+

limpede cd cei oe nu-s cu Dumnezeu

D"o tamen haberi. Itaque non pos.um eos sine " esse dicere, quos Deus habet. Cum Deo itenr non quia ipsi non habent Deum. Siquidem Deum jam inter nos pridem in sermone illo quem die tuo jucundissimum habuimus, placuit nihil aliud quam Deo perfrui (De Boata Vlla, n. 34). Sed me formidare ista contraria, quomodo quisque nec Deo sit, nec cum Deo. 21. Non te moveant ista, inquam. Nam ubi
convenit, quis non verba contemnat? Quare jam ad

cuvintele', zice el, rf-ag zice, Po{rte, ceea ce si nu-tri displacd 1ie' Dar, te rog, sd suporF pruncia mea qi sd dejudeci, cum {i se cade, otr o minte ageri Iucrurile insele. CIci futia mi se par gi ci nu-s cu Dumnezeu, gi ci-s avuli totugi de Dumnezeu. $i, aqa, nu pot eu ric.re cumcd sunt fdrd de Dunrnezeu ei, pe care Dumnezeu ii are' Cum, iardgi, nu zic cu Dumnezeu, fiindcS ei inqiqi nu-L au pe I)umnezeu. Dat fiind cd a-L avea pe Dunrnezeu, +a convenit deja de citre noi, in disculia aceea atotrodnici, pe care am alr-rt<; de zirra ta de nagtere (De beata uita, n. 34), cn nu-nseamnd nimi<: ulta tlecAt a te bucura de Dumnezeu. Dar recunosc cd md-nfricd ruccste contrarii, in ce chip anume poate cineva nici sd nu fie fdri Dumnezeu, nici cu Dumnezeu."

;il

,l

tandem ordinis definitionem redearnus. Nam esse dixisti quo Deus agit omnia. Nihil autem, ut non agit Deus: nam inde visum tibi est, nihil ordinem posse inveniri. Manet, inquit, sententia' sed jam video quid sis dicturus, utrum Deus agat non bene agi confitemur. Optime, inquam; p

21. ,Nu te impresioneze astea', zic. ,,Cici, unde lucrul e limpede, cine nu dispreluieqte cuvintele? Dreptaceea, sd ne lntnarcem, acum, in sfArqit, Ie acea defin{ie a ordinei' Am zis, de fapt. cumcd ordinea este aceea prin care Dumnezeu le mAnd pe toate. Nu-i nimic, ins6, ce sd nu mAne fhrrnnezeu, cici de acolo I *a p[rut lie cd nu poate fi gdsit nimic in afara ordinei." ',RdmAne', zice, ,sentinfa mea: dar mai v[d c-ai sd zici dacd f)umnezeu le mAni sau nu pe cele ce recunoastem cumcd nu sunt bine mAnate'

308

S. Aurelii

i De

Ord'ine

Liber

8f. Aureliu Ar{lwtin, Despre

orditu

Cartca a

d'oua

?09

oculum in mentem iniecisti' Sed ut vidisti quid dicturus, ita peto videas quid respondendum srt' ille nutans "apite atque humeris, Turbamur' inqt et huic fitrte quaestioni mater suPervenerat',Atque p";, "iiq""ntulu- silentium petiit ut a.me hoc i rursus interrogaretur. Cui loco superius a Trr .fuisse resPonsum non omnino animadverterat (CI 4, n. 1l). Tum ego: Quid, inquam' vel cur t repetam? Actum, aiunt, ne agas' Quare' moneo ,ri'* qrr"" supra dicta sunt, vel legere cures' si absentiam a sermone nequivisti. Quam quidem l: . l' :.^ +6 hor ----^ ^-^^ non aegre tuli, diuque ita esse te pertqlit animi tui ne(Iue illa impedirem quae tecum intentus remotr a nobis, pro te agebas, et ea persequerer qu amittere stilus iste non sineret' 22. Nunc illud quaero, quod nondum discut diligenti ratione tentavi-mus' Nam.ut Plirn]T

Dar, precum

uns." Dar el,


qi, -n miezul

dupd pulin6 Cici n-a bdgat tdcere, a cerut sd-l intreb din nou acelaqi lucru' absolut deloc de seam6 cumcS la asta rEspunsese ruai nainte (cap.
IV, n. 11)Trvgeliu. [aci, zice-se, caeacrrd te-ngriiegti sd le

daa'i n-ai binevoit prea greu absenla spiritului t[u de rlMat sd fii mai indelung aEa, ca sd le ficeai indepirtat de noi, incordat 'lnsu1i, gi sd le gi urmdresc pe cele pe csre p{rna acea'sta nu pernrte
r:a

tu sd le abandonezi.
22. Acun caut

Tbt::"----o--me de ordine quaestronem nescio quis ordo Peperrt'

r.{ te dixisse hanc esse iustitiam Dei, quae sepa-llt lib' I bonos et malos, et sua cuique tribuit (Supra' 7, n. lg). Nam nulla est, quantum sentio' manrfer velim' iustitiae definitio: itaque tespo-ndeas. ::t"1 Id"t rr. aliquando Deum non fuisse iustum' Nunq{ ipquit. Si ergo semper' inquam, Deus juqtus' sen n"1,"* *ilr* fuerunt' Prorsus, inquit mater' r "t L)ei' .Urra lria"o quod sequatur' Non enim ludicium aliquando bi fuit; ;ii;; q,r..rat malu* non ""t, 'i f1 et malis sua cuique non tribuit, potest videri iustus dicendum nobis c,en-s3.s' i{ L,ri t,y""rr,ius: Ergo ;;;"p;l malum fuisJe. Non audeo, inquit illa' lioc dir Q,rli ".gu rlicemus, inquam? Si.Deus ideb iustus' qrio jrii""t inter bonos et malos, quando non malum non erat iustus. Hic illis tacentibus anima< i.vg.ii"", .".po.rd"r" velle, atque permisi' At il borl Prorsus, inquit, erat Deus iustus"Poterat enim

si aflu ceea oe n-am incercat incd sn discutdnr cdci nri-anrintesc c5, de-ndat6 ce-am inceput eu tlestuld atenlie. uceaste chestiune despre ordine, s-a f6cut, printr-o nu gtitt ce Ordine-anume, ci tu ai zis cumcfl iustilia lui Dunrnpzeu este ceea ceea co buni gi rdi, q simt eur cap. VII, n. 1 at \neo a justiliei nra

pot( malumque secernere' si exstitisset' et eo rPso quo

i;;r"t ..ot. N.,r, enim, cum dicimus

Ciceroi

310

S. Aurclii

De

Mine

Libq

Sf.

Awelia Auglutin, Deeprc

ordinc

hrtea

datn

317

prudenter invebtigasse conjurationem Catilinae, f005] tenperanter nullo corruptum fuisse praemio parceret malis, juste illos summo supplicio sen' auctoritate mactasse, fortiter sustinuisse omnia inimicorum et molem, ut ipse dlxit, invidiae, non i fuissent virtutes istae. nisi Catilina reipublicae perniciem comparasset. Virtus enim per seipsam, per aliquod hujusmodi opus consideranda est, homine; quanto magis in Deo? si tamen in angu rerunl atque verbonrm componere illis ista quoquo permittitur. Nam, ut intelligamus quia Deus semper j fuit, quando exstitit malum quod'a boiro seju nihil distulit sua cuique tribuere: non enim tunc ei discenda iustitia; sed tunc e6 utendunl, quam habuit.
necessitate approbassent: Quid, inquam, dicis, Lic

a investigat prudent coniuragia lui Catilina, qi, moderaq n-a fost corupt prin nici un prendu, prin care sd le dea crutare rdilor, gi c6 prin autoritatea senah.rlui i-a @epsit iust prin supremul supliciu, gi crfl a suportat crr tirie toate sdg4ile gi povara, cum zice el insugi, a invidiei inamicilor, nu putem, desigur, zice curncd n-ar fi fost lntm el virtulile acesteq dacd Catilina nu i-ar fr pregitit republicii

o atdta de mare pierzanie. De-altminteri, dac6 virtutea-i

de

considerat iretnr sine ins6qi, gi nu prin vrro lucrare de felul acesta

gi incd intru orrr, cu cAt mai nrult intru Dumnezeu, dac6 este-ng[duit, totugi, datoritd strAnrtordrii lucruriltlr qi cuvintelor, sd se compare aceasta cu celelalte. CAci, ca sd-nlelegem cE Dumnezeu a fost totdeauno iust, cAnd s-a ivit rdul, pe care sd-l deosebeascd de bine, n-e amAnat absolut cu nirnic sd nu ii atribuie fiecEruia ceea ce i se cuvenea, gi nu atunci i s-a impus Lui, spre a o invdfa, justipa, pe care a avut{ totdeawra, ci spre a o folosi.'
23. Ceea ce, cum gi Licenliu qi marra aprobaserd cu o atAta necesitate: ,Ce zici, Licenliu?", zic. ,Unde-i ceea ce ai afirm.at sus gi tare cumcd nimic nu se'face in afara ordinei? CE s-a fdcut, incaltea, cs rdul sE se nascd, nu s-a fdcrrt, vezi-bine, prin ordinea

23. Quod cum et Lycentius et mater in

Ubi est quod tam magnopere agseruisti, nihil ordinem fieri? Quod eriim factum est ut nasceretur, non utique Dei ordine factum est; sed esset natum, Dei ordine inclusi.rm est. Et ille adm ac moleste ferens qirod tam repente bona causa rir Iapsa de manibus: Prorsus, inquit, ex illo dico
ordinem, ex quo malum esse coepit. Ergo, r esset ipsum malum, non ordine factum est, si malum ortum est, ordo esse coepit. Sed semper erat apud Deum: et aut semper fuit nihil guod dicitur aut si aliquando invenitur coepisse, quia ordo ipse bonum est, aut ex bono est, nunquam aliquid ordine frrit, nec erit aliquando. Quamvis et ne5cio potius occurrit; sed illa consuetudine oblivionis el est: quod credo ordine contigisse pro merito vel vel ordine vitae. Nescio quomodo mihi, inquit, quam nunc sperno sententiam: non enifir debui di postquem malum natum est, coepisse ordinem: illa justitia, de qua Trygetius disseruit, ita et ordi fuisse apud Deum; sed ad usum non venisse,

lui Dumnezeu, ci, de curn s-a ndscut, a fost indus in ordinea lui Dunrnezeu." $i el, suportAnd cu greu gi nrirAndu-se cE i-a alunecat
ordinea a inceput din acel nromenq din cgre a-nceput si fie riul." ,Prin urrnaren. zic, rnu prin ordine s-a f[cut sd fie r6ul insugi, dac.'{ ordinea a-nceput sd fie dupd c s.a n66cut rdul. Dar ordinea era pururea la Dumnezeu: gi, sau a fost pururea nimicul, ce se numeqte riul; sau, daci se g5segte cumcd a tnceput c6ndva, fiindci ordinea insdqi sau este binele, sau dintm bine, n-a fost nicicAnd ceva fdrd de ordine, gi nici nu va fi c6ndva. Cu toat cd mi-a qi

din mf,ini atflta de iute buna cauz6: ,Desigur",

zie,

neu zic cumcE

ocurs nu gtiu eu ce mai insemnat, dar prin binecunoscuta consuetudine a uitf,rii mi-a so'[pat: ceea ce cred ci s-a-ntflmplat prin ordine datoriti meritului sau gradului sau ordinei vielii:" ,Nu gtiu in ce chip mi-a scdpat mie", zitn, ,acea sentinlfl pe care acum o resping, cdci nu trebuia sd zic, incaltea, crrmr{ ordinea a inceput dupA ce s.a ndscut rdul, ci c6, precrrm avea iust{iq despre care a vorbit TrygeFu, aga gi ordinea a fost la Drmnezeu, dar cd nu a venit in uz, dec6t nun:ai dupi ce au inceput s[ fie relele."

312

S. Aurelii

i De Oil.ine

Liber

$!.

e"*fu er$*ti", D*pr" t dir*

C"tu"

"

d,

postquqm mala esse coeperunt. Eodem, inq relaberis; illud enim, quod minime viso rncon manet: nam sive apud Deum fuit ordo, sive ex
tempore esse coepit, ex quo etiam malum, tamen illud praeter ordinem natum est. Quod si concedis, aliquid praeter ordinem posse fieri; quod causanr

debilitat ac detruncat: si autem non concedis, i Dei ordine netum rnalunr videri, et malorum a Deum fateberis; quo sacrilegio mihi detestabilius n
occurrit. Quod cum sive non intelligenti, sive dissi se intellexisse, versarem saepius et revolverem, habuit quod diceret, et se silentio dedit' Tirm mater: inquit, nori puto nihil potuisse praeter Dei ordinem quin ipsum malum quod natum est, nullo modo ordine natum est; sed illa iustitia id inordinatum non sivit, et in sibi meritum ordinem redegit et com
studiosissinre, ac pro suis quemque viribus Deum sed ipsum de guo agebamus ordinem non tenere, quo

,1bt in aceeo4i", zic. n,:azi din nou, gi rimAne neclintit ceea ce hr nu voie?ti absolut deloc, cdci, fie cd ordinea a fost la Dunrnezeu, fie c-a-nceput sd fie din acel tinp din care a-nceput qi riul, totuqi, r5ul acela s-a ndscut in afara ordinei. Ceea ce, da<:i, concezi. recunoqti cumcd poate sE se facd ceva in afara ordinei, ceea ce rlebiliteazd cauza ta qi o detruncis2, dacE, ins[, nu concezi, riul lncepe sri pari ndscut prin ordinea lui Dumnezeu, gi-L vei mf,rturisi pe Dunrnezeu autor al relelor, sacrilegiu dec6t care mie nu-mi ocurd uimic mai detestabil." Ceea ce, cum eu i-o-ntorceam 9i i-o desfilquram pe toate felele, fie neinlelegAnd-o el, fie riisimulAnd r;umcd a inleles-o, n-a mai alrrt nimic ce sd zic[ qi a cizut in trlcere. Atunci, mama: ,,Eu', zice, ,nu socot cumc[ nimic nu s-a putut face in afara ordinei lui Dumnezeu, fiindce insugi rdul care +a ndscut, nu +a niscut in nici un chip prin ordinea lui Dumnezeu, rli acea fustilie nu a permis ca acesta sd fie nerAnduit, 9i l-a mAnat lrrapoi qi l-a impins in ordinea meritati siegi."

24. fCol. 1006] Hic ego cum omnes cerne

illius ineffabilis maiestatis intelligentiam pervenitur: vos, inquani, si, ut video, multum diligitis ordinem, ne praeposteros et inordinatos esse patiamini' Quanqr enirn occultissirna ratio se denrorrstraturam ;rolliceetur,

docendi ordinem non tenenet. At multa talia et i quae a doctis reprehendantur ac derideerrtur, et der homines, cpree nec stultorum iudicium fr4giunt, facere

ambigit; et tamen etiam ista omnia quae fatemur prveraa, non esse pr&eter divinum ordinem, alta guaedr it a multinrdinis vel suspicione remotissima fisciplina, ita studiosis et Deum atque animas t&ntum amanti animis manifestaturom esse promittit" ut non nobis ,rumerorum possint else certiores.

24. ltci, cum eu ii vedeam pe to+i zelos ciutAndu-L, liecare dupd puterile sale, pe Dumnezeu" dar cd nu lineau insigi ordinea despre care vorbeam, prin care se aiunge la inlelegerea acelei inefabile maiestdli: ,Rogu-vd", zic, ,dac6, precum vdd, indrdgili mult ordinea, sd nu suportati ca noi ingine sd fim de-a-ndoaselea gi nerdnduili! Degi atotoculti, altminteri, raliunea ne va-nvedera cumcd nimic nu se face in afara ordinei divine: micar c6, dacd am auzi ci un anume dasc[l se sfo4eazd sf, il invele silabele pe un copil pe care nimenea nu l-a invdlat mai nainte literele, nu zic cd l-am socoti de rfls, ca prost, ci de legat, ca nebun, nu de alta, cred, ci numai fiindci n-&r urma ordinea preddrii inv61[turii. Dar nimenea nu se-ndoieqte cumcd qi neinstruilii fac multe de felul acesta, care sunt criticate pi Iuate-n derAdere de cdtre cei invd1a1i, qi oamenii nebuni, prin care nu scapd nici de judecata proqtilor: pi, totugi, chiar qi pe acestea toate, pe care le recuno&Stem cumci-s perverse, o anune tlisciplind, adf,ncd qi atotindepdrtatd de suspiciunea mullimii, promite cd are sd [i le-nvedereze zelogilor qi iubitorilor doar ai lui Dumnezeu qi ai sufletelor, astfel cumci nu sunt in afara ordinei divine, incAt sd nu ne poata fi nou6 mai certe perfeqiunile nunrerilor.

314

S. Aurelii

De

Ordine

Liber
9f,

VlIl. - Tiaduntur primum adole'scentibus praecePta uitae'


ordo eruditiortis.

Aurctiu Augustin, Despre


se

ordine

Cartea a

dota 3E

VlIl. - Li

*plicd

adolcscenpilor preceptele uieSii Ei' totodatd'

25. Haec autem disciplina ipsa Dei lex est' apud eum fixa et inconcussa semper manensr sapientes animas quasi transcribitur; ut tanto se sci LIi--:--^ et perfea ,rirr"." melius, tant;que sublimius, quanto ^+ -.--f-,i eam contemplantur intelligendo, et vivendo custod: diligentius. Haec igitur disciplina eis qui illam desiderant, simtrl geminum ordinem sequi iubet; eruditionis est' Adolescentibus b una pars .rit.", "1t."., studiosis eius ita vivendum est, ut a venereis rebus,
illecebris ventris et gutturis, ab immodesto corPons et ornatu, ab inanibus negotiis ludorum, a torPore sr

ordinea tnud{drii.
25. Aceasti disciplini, insi, este insaqi legea lui Dumnezeu'

sd urmeze' trriadar, le poruncegte celor ce doresc s-o cunoascd' totodatS, o-ngeminatil ordine, a rloua, a invifiturii. Adolescenqil llrir1 urmare, de

triit

astfel,

atque pigritiae, ab aemulatione, obtrectati' i.rlrid"rti.] ab honorum potestatumque ambitioni ab ipsius etiam laudis immodica cupiditate

rtrrroro"*, de la nemgind-rile P gfitinrl nemodest al truPului, de

abstineant. Amorem autem pecuniae totius suae I certissimum venenum esse credant' Nihil enervi faciant. nihil audaciter. In Peccatrs autenl suorum pellant omnino iram, vel ita arenent, ut sit pulsae simi
Magnopere observent cum vindicant, ne nimium sit: c igrri.".r.rt, ne parum. Nihil puniant.quod non valeat

'

[.,orpor."t somnului qi * lenti, ,1" I.'*.rrfipile onorurilor qi pot

'N"rr.lirr"^ oderint- Nulla vitia non curare veli


,irelirs, nihit indulgeant quod vertat in peius' Suos pu! ornnes, in quos sibi potestas data fuerit' [ta serviantr eis dominari pudeat: ita dominentur, ut ers sel delectet, In alilnorum autem peccatis molesti non invito. Inimicitias vitent cautit"i*", ferant aequissiri finiant citissinre' In omni \rero contractu at conversatione cum hominibus, satis est servare unt hoc vulgare proverbium: Nemini faciant quod pati nolu R"mpr"hli"r* ntllint administrare, nisi perfecti' Perl autem vel intra aetatem senatoriam festinent, vel cr intra iuventutem. Sed quisquis s9r9 in- ls]l:e con non arbitretur nihil sibi esse [Col" 1007] prae' nam ista utique far:ilius decocta aetate servabit' [n orrl autem vita, loco, tempore) an'icos aut hsbeant' o

cupiditatea imodird ag[ speranla loruEr' ,, rr."qi laudelor. Iubirea b.rriloa nlnuc ro creadd cd este atotsigLrruI venin' Sd nu facd nimic nervos' loruqi, lie lndriznel. intru p[cate1e, ins6, alor rle tot mAnia, fie s-o-nfrflneze astfel, incAt sd lnldturate. S[ nu urascd pe nimeni' SE nu mare griid, EU "*U Prea Pulin' si nu fie re spre rnai bine, sri S6-i socoat6 at rtn se-ndute de nimic ce sf, se-ntoarcd-n mui r[u' Ior pe toli cei
mtfel precum incat sd-i incA fie molegti tmpotriva voinPi lo sE [e suporte atotdrePt, si le acest cunoscut crxwieluirea qi-nplegerea cu ceilalgi e destul a pdstra face'' SE nu voiascd sd -Ce n,I-1i place, altuia nu-i

, defdimare'.invi9ie-'

pror"rb,

irdministreze ,"prrUti'*'decAt numai gi numai perfeqii' 1'erf$i' fie chiar ins5, sd se grdblascd a fi, fie-n timpul etdlii senatoriale' in tinerele. Da

fe

si nu socoatd
pe acestea Ie

intreagi viafa

Sf. Aurclfu Augustin, Despru

odiila

Cartzo a

doua

377

316

S- Aurelii

De Ordine

Li,ber

non ltr habere instent- Obscquantur dignis etianr minus exspetrtantibus. Superbos """1!, i-t:t::,:': cogrte Apte congruerlterquc vivant Deum colant' charitate .rJ;;;;; fide,'r'", certum cursum studiis st -:-']:":1^,,:o:: ;t"";;tiii,"i""r, "tq"" soclorurn; et sibi quibusque possu t'rnrniurnque
rfentern brlnam pacatarnque vrtam'

caute s6-i aitrd. Sd le dea ascultare celor denrni, chiar 9i celora ce nu se agteaptd la asta. Sd n-aibh griia superbilor, qi sd nu fie cAtuqi pe Dumnezeu, de pu1in. Sd ndiascd apt gi

s6-L cugete, sE caute s6-L charitate. S64i doreascd lin

1i, speranld 9i studiilor loruqi qi al tuturor p6rtagilor loruqi; qi lorugi qi celor cdrora le pot, o lX. - Suntem conduSi spre a inxila prin autoritate gi raliune. 26. IJrmeazl sd zic in ce chip anume trebuie sd se instruiasa'i studiogii, care au hotirdt si tr5iascd precum s-a spus. La-nvdldnrrd suntemT iardgi, ingemdnat conduqi prin autoritate qi raliunes:r. Prin timp, autoritatea, prin faptul insugi, ins5, este prioritard
raliunea. [Jna este, incaltea, ceea ce se antepune, f5cAnd-o, alta
ceea ce-i estinratd nrai nrult, dorindo. $i, aqa, o anume autoritate B celor buni i se pare mai salubrd mulgimii neqtiutoare, ragiunea,

minte bund gi o via16-mpEcatd.

lX. -

ratLone' Ad rliscendum ctuctoritate ducimur et

erudl 26. Sequitur ut dicam quomodo.studiosi t:t"*:1-1ll tleheant, <1ui sicut clictunr. est. r'ivere -i

ducimur' auct' ctiscendum item necressario dupliciter

atque raticrne' Tempore.auotoritas' * ""::-1 :?,:i: antelxrnitrrr' aliud qur est. Aliud est enim qutld in agendo

t.r.l. in appetendo aestimat"t;-,'.l11li :.:: ::::::es ur.t.r.it* imperitae rnultitudini videatur il;;;; salubrior, ratio vero uf"ut'' eruditis: 'x,':": XY::ll nisi ex impetitt' peritus {it' nullus autt ;;;i";-

i;;;;;;;

'r.vit q"ii*."..." d,*ilit Ptlss*


et occulta tlisoere

qu+rlern se debeat

evenit ut om{b-us bona mag

rraene1 a.,111ll111

non aperiat,"fui i1*:li sine *.l.ii;.hu^*praecepta s-eotatur: per ulla t]]'1-::l"l !1i-'t::l: vitae ,rptimae .qt-ra-e quanta ratl()ne prae( factus fuerit, trrrn demum dircet et

"'piet'tib", q,it!'" ingressus

sint ea ipsa quae secutus est ante

"t firmus et idont ratio quam post auctoritatis cunahula ."q"i atque

r?ti:ncll;

OT1:l:,:

i,- ;rril;""..,.,t,'t'tl ipse ptlus universa; +"-1,1 :'ry:L:11'::-::.^T"'1"1:*"#: ".


il;

"t cognrtl ,.ri.r".r., universon-rm principium' Ad quam etlam in hac vita pervenire pauci, ultra quam ver() autem hanc vitarn nemo Progredi potest'-Qur or"to.it"t"contenti,bonistanturnmoribusrectrsque aut constanter operam dederint, aut contemnentes' atque optimis emdiri' b ai."iptirri. tibttutibus "Ji"* vl'v'Llnt' nescro qr eos quidenr, cum inter homines f'-:: credo rnox appellem; tarncn lr)cqncusse "t bene magis minusve vrxcrunt' ."liqr"rirrt, eos quo fa,:ilius aut difficilius liberari'

insd, mai apt6, celor invdla;i: totugi, fiindcd nici un om nu devine decAt numai dintru nepriceput priceput, nici r-rn neprieput, insti, nu qtie de ce fel anune sn li se ofere pe sine celor ceJ invald, nici prin ca fel de via15 ar putea sd fie docil, se face cI tuturor doritorilor sd-nvefe bunele mari gi oculte nu li se deschide dec6t numai uga autoritdlii. Pe care oricine a intrat urmeaz[ fdrd nici un fel de-ndoiali preceptele vielii optime, prin care, de-ndatd ce va fi devenit docil, atunci chiar invald gi cu cAtd raliune au fost prevdzute acelea insele pe care le-a unuat mai naintea raliunii, qi ce-i raliunea ins[gi, pe care o urmeazd de-acum gi o cuprinde intArit"qi potrivit, dupd leagdnuln autoritdlii, gi ce-i intelecnil, intru care sunt toate, sau, mai degrabi, el insugi, t<ltul, qi ce, mai naintea tuturora, principiul tuturor. La care cunoagtere aiung pulini, in aceast[ via1d, dincolo de care, insd. nici chiar dupi aceastd via1d,

nu poate inainta nimenea. Cei ce mulpmili, insd, cu singurd autoriiatea, igi vor fi dat silinla prin bunele moranmri Ei prirr dreptele voturiss, fie dispreguitori, fie neinstare sd se instruiascd
prin disciplinele liberale qi optime, c6t timp trf,iesc, ei, intre oameni' nu gtiu eu, incaltea, in ce chip s5-i numesc pe ei ferici;i, totuqi, eu cred nestrimutat cumcd, de-ndatd ce vor fi pirisit acest corp, ei slrnt liberali cu atdt mei facil sau dificil, cu cAt au treit mai mult sau mai pufin drept.

318

AurcEi

i De N"ine

Liber

Sf. Awzliu Augwtin, Despre

ord'ine

Corle a datn 319

est' Par 27. Auctoritas autem partim divina frr-t-rr*,-."J *tto, firma' stlmma ea est .q"i-" -!il est aeriorum aninalium nonrinatr-rr. In qua metuenda a.d istos sensus-:rorrl fallacia; quae Per
.rerum-.

27. Autoritatea, ins6, este in parte divind, in parte omeneascS, dar adevdrata, ferma, suprema este aceea ce se numegte divin5. In care-i de temut inqeldtoria de mirare a insuflelitelor vdzduhuluitr, care s-au obignuit s6-nqele atotfacil, fie prin lucruri apa4indtoare de simprile corpului acestuia, prin anume divinaliuni gi prin unele puteri, sufletele fie curioase de
nu doar cE transcende intreagd facultatea omeneasci intru semnele sensibile, ci chiar, mAnAndu-l pe omul insugi, ii aratd lui pAnE unde s-a coborAt pe sine din cauza lui insuqi: qi ne porunceqte nouE sd nu fim fnuli de simlurile prin care-s vilzt;fe acelea de mirare, ci sd ne-n6llam la inleles; invederdndu-ne, totodatd, gi cAte poate aci) gf de ce le face Pe-acesteer, 9i cAt de pulin le prepieqte. Se cuvine, altminteri, sd ne-nvele qi potestatea sa prin fapte, gi clemenla, prin umilin16, qi natura, prin pre,cept; care, to&te, prin care suntem iniliali lntru cele sacre, ne sunt date prin invdldturd moi secret gi mai ferm: prin care viala celor buni este atotfacil purgatd nu prin inc6lcelile disputelor, ci prin
sutoritatee misterelor. Autoritatea omeneascd, insd, de cele nrai multe ori inqaLi; pare, insd, pe drept, cd ex<rld in cci ce, pe c6t pricepe sim{ul nepricepulilor, dau mai multe indicii ale doctrinelor loruqi qi nu trdiesc alt fel decAt cum ii inva16 ei pe alfi cd e de triit. Cflrora, dac.ri li se vor fi adr[ugat intlimplitor 9i unele daruri ale so4ii, prin al cdror uz si apard mari, prin disprel, mai mari, e absolut atotdificil si fie pe drept vituperat neqtine, crezdnd intru preceptele de-a tr6i, date de cdtre ei ca invdlinrrd."
averi pieritoare, fie doritoare de potestdli fragile, fie infricate de miracole degarte. E de numit, insd, divin6 acea autoritate care

ol,o",;;;;;

prop,"' i09""' depresserit: "t [Pl' 1008] miranda' s:9 teneri sensibus, qurbus videntur illa tffi;;!."b.t evolare; sinrul demonto?"t :1TTt:. #;i.";r';fiaec faciat. et quam parvi pendat' Dor #t"r';.;;;,'.i-r"tiit Potestatem snam' ":-111'l: qLl8e."*ll"-:: clementiam, et praeceptione naturam; traduntttr: m qu orribus initiamur, secretius firnrir-rsque

il;;;;;"l""init"",nondisputationumambagil'rus' vero aucto


mvsteriurum auctofltate puIgahrr' Hunana

r-idetur excellere' t'^""" ;iH;"qJ"'i;N: il ei' sensus iure multa dant int capit'

quantum impentorum doctrinarumsua.ruln,etnonvivrrntaliterquanviven Quibus si aliqua o'"1*T^::-"-::: ;';;;iunt. usu magrui ":":-"1'I accesserint, ![uorum aPpareant vr omnino ttt Y: clifficillimum ?:-T.:que -.;.rr".; recte vituperetur' ;;".p,^ dantibus credens'

X.

Vitae praecepta pauci assequunlur'

vitae rmago 28' Hic Alypius: Permagna' inquit' piu""' tum brwiter-*X1: te ante oc;ulos nostros' "'* quotidianis praeceptis tuis inhiem ff'::t ;;;; tttiortsque reddidi tnrnen nos hodie cupidiores flgr nos) verum el Ad quant, si fieri posset, non solum et tt9.:* i:-nl: cunctos homines lam Pervenire' sicuii auditu mirahilia' ita es ;;;,;;;;"" ut haec HIffi; i;"il,* Ncm nescio quomodo' quod uti

X.

PuSini se conformeazi preeptelar uiepii.

28. Aei, Alypius, ,Mare c;u tohi', zice, ,imagine a vielii ne-a fost aqternutd de c6tre tine, dupd cum Pe depliru BSa Pe scurt, in fala ochilor nogtri, via1a, falfl de care, deqi tdnjim dupd ea, conform preceptelor tale cotidiene, ast6zi ne-ai readus pe noi, totugi, gi mai c.upizi qi mai infldcdrafi. La care, de s-ar putea-ntAmpla, nu doar noudo ci chiar tuturor oarrenilor sd aiung4 ag dori sE i se alipeasci de neclintit ei insegi, ca, precum sunt acestea mirabile de auzit, aEa si fie gi uqor de imitat. Cdci nu gtiu in ce chip anunre, ceea ('r

320

S. Autelii

De Ordiru

Liber

8f. Auteliu Augustin" Despre ordine

Cartea o

dor __ 321

dum h vel a nobis procul absit, animus hunranus vera e audiendo, ioelestia, divina ac prorsus ut m oroclamet, in appetendo aliter 3e gent; non s I".i."i.,rr* videatur aut divinos homines' aut v divina ope sic vivere' Cui ego: Haec praecepta quae tibi, ut semper' plurimum rt"ciltillvnlil sint' non ili" *.it verbis pro tempore exPre-ssaeninr magnt scis' His a me inventa esse optime L, p"r," divinorum libri plenissimr su ;;;; putavi' i ouod non propter te dicendum mihi nrrr:toritAt '1- - ,' , '.^ :- -;. quasi ne in eis -rroei auctoril ;;;;";itr", tdll"."""tes,Nam mihi omnin"^jtt:: neam iure contemnant' nisi docenti, rationemque reddenti' lfoP "r.a".", rerum magnitudin: quos pro :11::*:: :lli ]iu"i.5t j.,"", i.r."tpltt'itte sermonem' Non enim ttp sunt ad sequendum ista difficiliu' 9Yt".tirt:? ,i-toque in ea naturae admirabilis im t^' ""iJi,*", es, ut eqo :ibi verborum, ingressus -t".]T,tmodo uIIa cai sfs' Non enim est ;:;i;-"ff;tus occasio: nem neque te ralsa{ adsunt i;;J" studiosiorem fieri Puto' et ii mittetur' sermo iste utrumque'noverunt, et ei nostrum nullus ignotus est' mor 29. Bonos autem viros, deditosque optums arlitro1 si non aliter sentis atque dixisti, pauciores- p ;r;J";., q"; mihi probabile est: sed multi penitus

o de-ar r6mAne nr6car fa16 de noi cAt mai departe, spiritul omenesc auzindu-le pe aoestea, le proclam[ cd sunt celeste, divine gi absolut adevdrate, gi se conrport6 altfel dorindu-le, incdt mie mi se pare

atotadevdrat cumcd trdiesc aga fie oamenii divini, fie nu f6rd un ajutor divin." C[rr.ia eu: ,Aceste precepte de-a trii, care fie iti plac, ca totdeauna, foarte mult, Alypiu, gtii tu foarte hine c6, deqi au fost exprimate deocamdat[ prin cuvintele mele, n-au fost, totuqi, inventate de cfltre mine. De acestea sunt atotpline c64ile marilor gi aproape divinilor oanteni, ceea ce nu pentru tine am socotit eu

de zis, ci din cauza acestor adolescengi, si nu cumva si disprequiasc[, intrr. ele, pe drept, c;rrasiautoritatea mea. Cdci eu
nu voiesc absolut delor: s6-mi dea ei mie crezare, decAt numai dAndu-le inv[litura qi explicAndu-le invederat ra{iunea, din cauza cdrora, spre a-i incita prin mirimea subiectului, soc()t cumcd ei lntervemt Sl tr-l cu remarca aceasta. Cdci nu-1i sunt, incaltea, 1ie greu de urrnat aoestea, pe care le-ai ripit cu o atflta aviditate qi intrrr care ai pagit cu un atAta de mare impuls al adnrirabilei firi, incAt, dacd eu fi-am devenit 1ie magistru prin cuvinte, tu mi-ai devenit mie prin faptele insele. De fapt, nu-i, acum, nici o cauzd de-a minli, gi nici mScar ocazia, cdci nici nu socot cumcd tu ai deveni mai studios prin falsa ta laud6, gi-s gi, aci, de fa;[, cei ce ne cunosc pe amAndoi, gi gi aceasti convorbire ii este trimisd celui cui nu-i este necunoscut niciunul dintre noi. 29. Bunii bdrbali, insd, dedicali morau-rrilor optime, daca nu simli qi-ai spus-o altfel, socot cE tu crezi cd sunt mai pulini decAt nri se pare mie probabil, dar mul;i i1i rimfln crr tohrl ascunqi fe. De asemenea, dintr-ale celor neascungi, ji-s ascunse insegi cele ce-s de mirare: acestea? incaltea, in spirinrl, care nici nu poate fi primit prin simi, qi de cele mai multe ori, in timp ce voiegte sd fie congruu colocviilor oamenilor viciogi, Ie zice pe cele pe care sd pard, fie cd le aprob6, fie cd le doregte. Pe multe le face chiar fflrd plicere, fie din cauza de-a evita ura oamenilor', fie de-a-nldtura ineplia" ceea ce noi, auzind sau v6zAnd, estimiim dificil altfel decdt ne dd de qtire simprl acesta. $i, prin asta, se face cd pe mulf nu-i
credem cd sunt astfel precunl se gtiu ei ingigi gi precum

ffi:i".ff';;;;;;;

ipsa quae mira te. Item multorum non latentium, ea

sensu latent: in animo enim sunt ista, qur neque tt g'Y"-1"^ p.i" t,, et ple rumq"" 9".^ " J* :::'-" il;;;", *u"q*i.' t" dicit quac autprobare aut aPp( rla.","r. Multa etiam facit non libenter'. ProPter f__-.; odium homimrm, aut ineptiam fugiendam; ;;;; difficile ;;;;iles [Col. roog] aut videntes iste renuntiat'.Eoque fit existimamus? quent '"t"ttt et se ipsi' et eos, nrultos non talei es* credamus, quales nostr( familiares noven-rnt' Quod tibi ex amlcorum *"ioti bonis' quoe nos soli sci magnis ;;tb,*il

il

gtiu pe ei

familiarii lorugi. Cea ce aS vrea si {i-o persuadezi 1ie insuli, prin unele mari bunuri ale spiritului amicilcr nogtri, pe care doar noi

322

S. Aurulii

De

ordinc

Iiber
Sf.

Awetiu Arywtin,

Deeprc

ordhc

Cartea a

dorn

323

persuadeas velim. Nam error iste non minima lrac ca

.rititr., quod non pauci se subito ad bonam vit

mirandamque convertunt; et donec aliquibus clariori factis innotescant, quales erant esse creduntur' Nam longius abeam, quis istos adolescentes, qui antea noveral facile credat tam studiose magna cpaerere' tantas repent

singuri le gtim. De fapt, ero&rea aceasta se reazemi pe urmdtoarea canz6, nu nrinima, cd nu puqini se convertesc subit la viala bund gi minunatS, gi, pAnrfl sd se faci, prin unele fapte mai str[lur:ite, c.unoscufi, sunt crezufi cumcd sunt'cei ce erau. Cdci, ea sd nu

in trac aetate indixisse ininriqitias voluptatibus? Ergo opinionem pellamus ex animo: nam et illud divinun rr*ilir-, quod, ut decebat, religiose in ultimo srnroni tui posuisti, latius quam nonnulli opinantur, officiu clementiae suae per universos populos agit' Sed r disputationis nostrae, si placet, ordinenr redeamus; e' quo.ri*^ de auctoritate satis dictum est, videarnus quic sitri ratio velit.

merg nrai departe, cine, care i-a cunoscut mai nainte pe aceqti adolescengi, ar crede cumcd ei cautA at6t de studios sd le afle pe cele mari qi c6 le-au declart repede, la aceastd etate, atAta de mari inamicilii volupt[1ilor? Aceastd opinie s-o alungdm, agadar, din spirit: cdci qi mirificul ajutor divin, pe care, cum se cuve,nea, l-ai amintit religios, in ultima parte a rostirii tale, igi face, nai larg decAt opineazf, unii, oficiul clemenlei sale prin toate popoarele. Dar si ne-ntoarcem, de-1i place, la ordinea disputei noastre, 9i. fiindc6 s-a spus de sa1 despre autoritate, sd vedem ce anume-qi
{integte ragiunea.

Xl.

Ratio quid, et huius in sensibilibus uestigia' Ut rationale et rationabile. 30. Ratio est mentis motio, ea quae discunt distinguendi et connectendi potens: qua duce uti Deurn-intelligendum, vel ipsam. quae aut in nobis, a usquequaque est anrmam, rarlsslmum omnrno gen hominum potest; non ob aliud, nisi quia in rstor sensuum negotia progresso, redire in semetips cuigue difficile est. ltaque, cum in rebus rpsi fallacibus ratione totum agere homines moliantur, qui sit ipsa ratio, et qualis sit, nisi perpauci prorsul igno.ant. Mirum videtur, sed tanren se ita res habet Satis est hoc dixisse in praesentia: nam si vobis renr tantam sicut intelligenda est' nunc ostendere cupiam, tam ineptus sir., q,Iam arrogans, si vel me itlam iani percepisse profitear. Tamen quantum dignata est ln nobis notae videntur p.":"1"T^'_11-1"9:111: "". q.r"" possumus interrm, prout susceptus serm eam, si desiderat. 31. Ac primum videanrus ubi hoc verbum, quod 11 vocatur, freqrent..i solet; nam illud nos movere niaxi debet, quod ipse homo s veteribus sapientibus ita defrni

XI. - Ce-i raliunea; gi ue^etigiile ei intru cele sensibilc. Cum diferd ralionalul gi rayiona(bi)lul.
30. Ragiunea este migcarea minlii, in stare de a le distinge gi de a le inl[npi logic pe cele invfl1ate: sub conducerea crireia neamul omenesc poate absolut rarissim sd alungd pAnd Ia a-L inlelege pe Dumnezeu, ori insuqi suflehrl, cBre este, fie intru noi, fie oriunde altundeva, nu de alta, decAt numai qi nunrai fiindce oricr-ri, inaintat in negop-rrile simfurilor &(tatora? ii este dificil si se reintoarcd intru sine insugi. $i, aqa, cum, intru insegi lucrurile inqeldtoare, oamenii se sforjeazi si mAne tonrl prin raliune, rc-i raliunea insdqi qi cum este ea nu ignord absolut cu totul decat absolut pupni. Pare de mirare, qi, totugi, aga se prezintd fapnrl in sine. in cele de fa15, e destul cd am zieo pe ffih, cdci, dacd aq dori s[ vd ardt eu voud, acum, cum anume e de-nleles un Iucm atAta de mare, aq fi tot atAta de inept pe cAt de arogant, qi de-aq m6rturisi mdcar cumcd eu am perceput-o deja. Totuqi, precum pretinde disculia luatfi asupra-ne, so urm[rim, de putem, deocamdatd, pe cf,t a considerat demn ea sE purceadd in lucrurile care ne par noud cunoscute!
31. Dar si vedem, mai intAi, unde-i mai des folosit acest cuvAnt, ce-i numit rafiune, cdci trebuie sd ne miqte mai cu seami faptul cd omul a fost definit de cdtre-nlelepfii din vechime astfel, nOmul

324

S. Aurclii

De Ofiitrc

Litu"

est: Homo est animal rationale mortale' Hic genere quod animal dictur,n est, videnrus addltas O"*

-*i-": quibus credo admonendus erat homo, et quo Nam ut progr ."dr..rrdrrm esst, et unde fugiendum'
animae usque ad mortalia lapsus esq ita res,essus

.utiorr.o, di"U"t. Uno verbo a bestiis, quod ratio alio a divinis separetur? quod mortale dicitur' Illud i ,,i.i t r,r.rit, be"tia erit: hinc nisi se averterit' divina erit. Sed guoniarn solent doctissimi Yiri epid inter rati
et rationJbile intersit, acute subtfiteDgue diecernere' modo est, ad id quod instituimus, negligendum:
rationale esse dixenrnt,

rationabile

i;;il;

qui nostruflrque sermonem; rationales autenr vel illum prwldit; ioit, r"l .* qti lcrot f0f0] bquinrur' Ergo ab anima rat;nali, scilicet in ea quae vel fiunt rati vel dicunnrr.

has balneas rationabiles possumus di9

gud ratione uteretur vel uti qud ratione factum esset aut dic't autem?
-1

32. Duo ergo video, in quibus potentia v rationis possit ifsis otiam sensibus adrnoveri: o t o*irr..rri q.."" ,id".,tur, et verba quae audiuntu utroque autem utitur mens gemino nuntlo pro Gor au necessitate: uno qul oculorum est, altero qui ii"q"., cum aliquid videmus congruentibus

fu.,in".

figuratum' non absurde dicimus t*t-"11 Lpp".ur".* Itemque, cum aliquid bene concl .ron dubitamus dicere quod rationab "lhir"rrt. autem non rideatur, si dixerit' Rationabi sonat. Nemo rationabiliter sapit; aut, rationahifte.r mo.\ "i"i "*, in iis quae propter aliquid ab homini nisi forte saperent vel ferve-r fro",rr.,t "..rrt, ,ri it* oierent velunde gravibus odc quis l9c9m, iel quid aliud. Ut si serplntes fugantur, rationabiliter dicat ita olere' ca sit factum; aut poculum quod medi i;.[;;;;;"." aut qt confecerit, rationabiliter amarum esse vel dulce; languido solium-iusserit, .calere ration temperari aut tepere. Nemo autem horturn ingressus' et

326

S. Aurelii

i De Oili.ru

Liber

Ff.

Awetiu Augttstin,

Despre

ordine

Cartca o

dnua

327

naribus admovens, audet ita

dicere. rationabiliter fragrat! nec si medicus illam ut ol lusserit. Tunc enim PraecePturn vel datum i rationatriliter, non tamen olere rationabiliter dici nec propterea, quia naturalis ille odor est- N quamvis a coquo pulmentum condiatur, rati conditum possunrus dicere, rationabiliter autem sal culn caus& extrinsecus nulla sit, sed praesenti sati voluptati, nullo modo ipsa loquendi consr dicitur. Si enim quaeratur de illo cui poculum dederit. cur id dulciter sentire debuerit, aliud i propter quod ita est, id est morbi genus, quod iam I in illo sensu est, sed aliter sese habet in corpore. autem rogetur liguriens aliquid, gulae sti concitatus, cur ita dulce sit, et respondeat, Quia aut, quia delector; nemo illud dicet rationabiliter nisi forte illius delectatio alicui rei sit necessarls illud quod mandit, ob hoc ita confectum sit' 33. Tenemus, quantum investigare Potu quaedam vestigia rationis in sensibus; et quod ad atgue auditum pertinet, in ipsa etiam voluptate' Alii snsus non in voluptate sua, sed propter uliC*d aliud
s

hoc nomen exigere: id

autem est rationalis animantis

propter aliquem finem. Sed od oculos quod perti qu() congruentia partium rationabilis dicitur, 1 appellari solet. Quod vero ad aures' qu&ndo rati
concentum dicimus, cantumque numerosum esse compositum; suavitas vocatur proprio iam Sed neque in pulclrris rebrls cum nos color illicit,

auritrm suavitate cum pulea chorda quasi liquide atque pure, rationabile illud dicere solenrus. Restat in istorum sensuum voluptate id ad rationem p fateamur, ubi quaedam dimensio est atque modulati
considerantes, [Col.

34. Itaque in hoc ipso aedificio singula 10tl] non possumus non offendi unun ostium videmus in latere, altemm prope in
nec tamen irr medio collocatum.

Q"ipp" in rebus

328

S. Aurulii

i De

Oil,inc

Litur

Uf.-AuruLiu

Augustin, Despre ordin'e

Carna a

dau'a

329

nulla cogente necessitate, iniqua dimensio partium velut quamdam vidrctu uriulam .$uod ,p.i ""p"rt.i i.,t* ro fenestrae, una in medio, duae a lateribus' intervallis solio lumen infundunt, quam nos diligentius intuentes, quamq:r: in, se anrmum *"t ifott res est, nec multis verbis vobis apcrienda' ipsi architecti iam suo verbo ration"T t:tu* v@anq et dis"o.diter colloc-atas, dicunt non habere rstionem' late patet, ec pene ln omnes artes oPeraque num diffrrnd.itur. Jam in carminibus, in quibus item dici qurs esse rationem ad voluptatem aurium pertinentem' huius suavitetis opifir sentiat dimensionem esse totius Sed histrione saltante, cum Lrene spectantibus r orrules signa sint rerum' quamvis-menrbrorun illa dimensione quidam totus oculos.-eadem ilt*t tamen rationabilis illa saltatio, quod bene ali rig"ifi*, et ostendat, excepto sensuY vgl.lntate' N31e .ip"rr.r"."* Venerem flciat, et Cupidinem palliatr membro-rlm motione at{ue,col!111 A;-" id miravidetur offendere; sed per oculos i;*** 9d9" t*l ;I#"; signa illa monstrantur: nam oculi offenderent ad sensl si non p"l"ti" moveretur' Hry erym prtinebat corPorl' Percl in quo anima eo ipso quod mixta est voluptatem. Aliud ergo sensus? aliud per sensum::1!
sensum mulcet pulcher motus; Pe1 se-1tsu*

p[4ilor, fdrd constrAngerea ni face o anume nedrePtate asP trei fereste, r-ura Ia rniioc, dou[ I nr:aldei lumina, e faPt invederat,

privindu-l' qi cAt ne cuvinte, cAt ne delecteazd pe nor, mai diLgent

ingiqi numesc una rdpeqte-.rtru sine spiritul. De unde, arhiteclii *'*", prirr propriil cuvAnt, raliune, iar ge4ile discordant coltrcate ,i "e *", ,"1r"."' Ceea ce se intinde departe qi se rispAndeqte Acum' in [proape asupra tuturor artelor 9i lucririlor omenegti' poezi.,

in care,

de

Bpa4in6toa-re voluPtIP

ritmicd este fiuritoare histrionul, cum, Pentru bine Pi aernne ale lucrurilor? cu toate cd riimici' rnddularelor delecteazd ochii prin una gi-aceeaqi misur6 acel dans' simlurilor, raliona(bi)I oste

pen Ven

u totul alta' Cici fac[-o el Pe


in mantaua filosofilor'

deqi va

,"pr"r"r.r* asta. printr-o mirificd miqcare 9i colocare a membrelor' spiritul' nu pare) totuqr, cumc6 ofenseaz[ ochii, ci, prin o1h1 cdci ochii i-ar 6fensa cdruia-i sunt arState acele semne ale lucrurilor, A""a,, s-ar miqca humos. De altminteri, asta aparlinea simlului' ln care, prin insuqi faPtul c[
percepe voluPtatea. Una-i, Pr

solum pulclrr* ir, trot, significatio' Hoc facilir-rs advertitur, nam q"Iaq"ia iucunde sonat'

:t*T **TJ etiam in aun


ilud [i

i:6ci simlul

iI incAntd miqc

eumdr atque ipsum auditum illicit; quod autem per nuntio quidem aurium' sed, ;;;;* Lene significatur, sol"m ,rrerrt"--."f*ttrt. ltaque cum audimus illos se tingere soles Quid tantum Oceono properent noctibus obstet; ilib"rni, uel quoe tardis mora (Vite., Georg. lib' 2, vers' 480' {81') sub aliter rnetra laudamus, aliterque sententiam: nec intellectu dicimus, Rationabiliter sonat; et7

cemnificatria intrr migcarea fru sund pl6cut' una se ia mai ugor aminte in urechi: cdci tot ceea cE auzul insuqi; ceea ce este' ins[' bine rreta este iubit 9i incAntd

*"*rrlti"*a prin acelaqi son, nunfiu, desigur, al urechilor' ci se t"[.t""rA ,.r*ar la minte $i, aqa, cum auzim celebrele versuri: Ce se zoresc tntrat6,t, in ocean, sd se scalde iernatici Sorii, iar nop!-ilo4 ulra, ce frdu le infrdnd' iuirea;
(Yerg', Ceotg' II, vs' 480481)

sub acelagi altfel l[uddm metrele, altfel, sentinla, qi nici nu zicem tnleles: nSun6 raliona(bi)l' qi uS-a spus raliona(bi)l''

dicnrnr

est.

330

S. Aurelii

i De Ordine

Liber

!l

Carteo a

doua

331

XII. - Disciplinarum omnium etcogitatrb ratio. uocabulorum. Occasio litterarum, Occasio nu


Occasio discretionis litterarum, syllabarum et Occasio histctriae.

XlI. - Raliunea, fduritoarea tuturor disciplinelor' O^cazia ia uocabu le lor. i)caria litere lor' Ocazia nume r ilo r' Ocaz
deosebirii literelor, silabelor gi cuuintelnr' Ocazia btoriei'

35. Ergo jnm tria genera sunt rerum in quibus rationabile apparet- flnum est in factis ad aliguem relatis, alterum in dicendo, tertium in delectando. Pri
nos admonet

nihil temere facere;

secr-rndum, recte

ultimum, beate contenrplari. In mori.bus est illud haeo autem duo in disciplinis, de quibus nunc agi
Narnclue

illud quod in nobis est rationale, id est, ratiorre utitur, et [Col. 10f2] rationabilia vel faci sequitur, quia nah-rrali quodanr vinorlo in eorum

illi erat ratitt ipsa nec homini homo firmissime sociari posset'
astringebatur, cum quibus

35. Sunt, prin urmare, trei, de-acum, genuril-e lucrurilor' in (rre apare raliona(bi)lul acela. Prirnul este in faptele referitoare Ia al treilea, in delectare' Primul ,,n trri"," fine, al doilea. in 'orbire, a' nu fhcem ninric I 1r(: atrage luarea aminte sE el ultimul, s[ co Eit-i inv[16m corect pe al;ii, le celelalte doui dintAi este intru moraurri; acum. De fapt, ralionalul acela care este in rlespre care vorbim face pe n,ri, *.. se foloseqte, care-va-sd-zicd, de raliune, qi fie le fie Ie insoleqte, fiindcd era legat printr-un anune rele raliona(bi)le, lnnl firesc, in societatea celor d ru{iunea insdqi, qi nici omul nu i
dec0t nuneai dacd convorbeau, qi

colloquerentur, atque ita sibi mentes suas cogitatitl

quasi refunderent, vitlit esse imponenda rebus id est significantes quosdam sonos; ut. quonlam anirnos suos non poterant, ad eos sitri copulandos quasi interprete uterentur. Sed audiri absentium verba poterant: ergo illa ratio peperit litteras, notatis oris ac linguae sonis, atque discretis. Nihil autem facere poterat, si multitudo rerun sine quodam ternlino infinite patere videretur. Ergo utilitas n
rnqlrur necessitate animadversa est. Quibus duobus natii est illa librariorum et calculonum professitt, quaedam grammaticae infantia, quanr Varro li

vocat: graece autem quomodo appelletur, non


praesentia recolo.

sa

36. Prt-rgressa deinde rati<-r animadvertit eosdent son,rs quibus loquerernur? et quos litteris jam si alios esse qui moderato varie triatu, quasi enodati simplices, faucibus sine ulla collisione defluerent, ali
diverso f)ressu oris, tenere tamen aliquem sonum;

autem qui nisi adjunctis sibi prinris erumpere non

Itaque litteras [r,-rc ,,rdine quo exposltae sllnt, vo(ra semivocales et rlrutas nominavit. Deinde syllabas

minlile qi cugetdrile lomqi, a v6zut cd trebuie si li se impund lu,:rurilor \,odbrrl"l". anume sonuri, adicd, senrnificante' ca' fiindci nu puteeu s6-9i simtd spiritele loruqi, sPre a 9i le copula-pe ele-ndesine, sd se folose.."a d" siml ca gi de un interpret' Dar it vorbele celor absengi nu puteau fi auzite: deci raliunea aceea toate sonurile' gurii qi ale nlscut literele, notate fiind qi deosebite linrbii. Dar cu ninric din acestea n-avea ce face, dacd multitudinea lucmrilor pirea cd se-ntinde la infinit, fdrd o amrrne limrti stabilitfl A [ost, pri. ,-rur"l cu nare necesitate, luati in seand utilitatea num6rdrii. Prin care dou6, descoperite, s-a niscut cunoscuta f."i"ti" a invdl[torilor qi a ""lor ct-i.invaf6 pe -copii socotituls?' precum o anume copilSrie a gramaticiir pe cere Varro o numeQte .L numeqte ea, ins6, in greceqte, nu-mi aduc' iiteraliuness, ",,r., &cum, prea bine, aminten. 36. inaintAnd, apoi. rafiunea a observat cd aceleaqi sonuri litere' tle gurii, prin care vo.lrim, gi pe mPezi printro d.schi ,rrri,..r"i" care, altele' printre f6lci qi simple, .* ".rr.g diferitd"sirf,ngere a gurii, 1in, totuqi, un anumit. son; print.l-o ultimele, ins[, care ,-*-fi, tot rqi, it stare sd curgi, dacd nu qi,Ie-ar ad6uga'lorugi pe primele. $i. aga, a numit literele, in ordinea .".u"i., in care-auiost exPusel vocale, senrivocale qi mute' A notat

332

S.

Awelii

i De Ord,hc

Liber

g!

Aurclfu Augwtin, Despre

ordine

Carwa a

dorn

333

deinde verba in odo genera formasque digesta sunq illonrm motus, integritas, iuncnrq pente subtfiterque

3?. Poterat iam perfecta esse grammatica, sed ipso nonrine profiteri se litteras clamat, unde etiam litteratura dicinrr, factum est ut quidquid dignun litteris mendaretur, ad eam necessario pertineret' I unuru quidem nomen, sed res infinita, nrultipler, ct plenior quam iucunditatis aut veritatis, huic disci accessit historia, non tam ipsis historicis quan. laboriosa. Quis enim ferat imperitum videri hominem volasse Daedalum non audierit; mendacem illum

37. Putea fi, de-acum, incheiati granratica, dar, fiindcd prin trrrmele insugi recunoagte cumci ea strigi literele, de unde' in

finxerit, stultum qui crediderit, impudentem interrogaverit, non videri? aut in quo nostros famili
ipsi rns, a quibus ea rogBntur, vanos et rnePtos, nec audeant appellare? Dialectices et rhetoices intrentio-

graviteimiserari soleo, qui si non responderint qurd vc sit mater Euryali, [CoL f013] accus&ntur inscrtrael irrepli qi nici curiogiT

X-[II.

XIII. - Originea dialccticii

gi

a retoricii.

38. Illa igitur ratio perfecta dispositaque Sramnr admonita est quaerere atque attendere hanc ipsam qua peperit artem: nam eam definiendo, distrib colligendo, non solum digesserat atque ordinaverat, ab omni etiam falsitatis irreptione defenderat' Quando transiret ad alia fabricanda, nisi ipsa sua prius q

quaedam ntachinanrenta et instrumenta distingu riotaret, digereret, proderetque ipsam discipli disciplinarum, quam dialecticam vocant? Haec docere, haec dtrcet discere; in hac se ipsa ratio dem( atque aperit quae sit, quid velit, quid valeat' Scit
sola scientes facere non solum vult, sed etiam Potest'

quoniam plemnrque stulti homines ad ea quae

su

334

8. Awelii

i De Ordine

Liher

Awe.liu
J1u-l

otdinc

Cortea o

dow

_33s

recte, utiliter et honeste, non ipsam sincerissimanr

rarus animus videt veritatem, sed proprios


consuetudinemque sectantur, oportebat eoa non
solum quantum gueunt, sed saepe et maxime Hanc suam partem quae id ageret, necessitatis pleni quam puritatis, refertissimo gremio deliciamm, quas

urmeazd, la cele ce-s drept, util qi onest lndruma;i, pe trrsuqi Itotsincerul adev5r, pe care-l vede rarul spirit, ci propriile airnllrri ;i t:onsuetudinea, se cuvenea ca nu numai sd fie-nvd1a1i, pe c0t lrou, ei, in stare, ci, adeseori, sd fie qi maxim *iS.tF. Pe aceastd parte a sa? care s-o facd pe asta din urm6, mai plind de necesitafii
dor:dt de puritate, cu sAnul atotplin de deliciile, pe care sd i lc-mprdgtie poporului, ca sd binevoiascd sd fie adus la utilitatea lu, a numit{ retorics. PAnd aci +a intins, prin studiile libelale 9i

spargat, ut ad utilitatem suam dignetur adduci,

rhetoricam. Hactenus pars illa quae in significa rationabilis dicitur, studiis liberalibus disciplini
promota
est.

diecipline, partea aceea, care, intru semnificare, e numitd


ruliona(bi)ld.
XlY.

Xry.

Musica et poetica. Tiiplm sonus. Versus unde.

Muzica

gi poeticct.

Sonul triplet. I)e unde-i uersul. Ritmul.

39. Hinc se illa ratio ad ipsarum rerum divi


beatissimam contemplationem rapere voluit. Sed ne de

caderet, quaesivit gradus, atgue ipsa sibi viam per possessiones ordinemque molita est. Desiderabat e pulchritudinen\ quam sola et simplex posset sine istis

intueri; inrpediebatur a sensibus. Itaque in eos i


paululum aciem torsit, qui veritatem sese habere festinantem ad alia pergere, importtrno strepitu Et primo ab auribus coepit, quia dicebant ipoa verba esse, quibus jam et grammaticam et dialecticam rhetoricam fecerat. At ista potentissima secernendi cito vi quid inter sonum et id c,ujus signum esset, distaret. nihil aliud ad aurium judicium pertinere, quam so eumque esse triplicem; aut in voce aninantis, eut in quod flatus in organis faceret, aut in eo quod ederetur. Ad primum pertinere nagoedos vel comoedos, choros cuiuscemodi? atque omnes omrrino qui voce
canerent: secrrndum tibiis et similibus instmmentis

tertio dari citharas, Iyras, cymbala, atque omne q


percutiendo canorum
esset.

tuvintele, cu care fdcuse, deia, qi gramatica qi dialectica, qf retorica, sunt ale loruqi. Dar ea, atotputernicd-n scrutare, a vdaut repede ce deosebire exist6 intre son gi cel al cflrui semn era' A inleles cumcd nu fine nimic alta de judecata urechilor decAt numai sonul qi rf til este u-iplu: fie in rocea insuflefitului, fie in ceea cn f.6cna suflatul in instrumente, fie in ceea ce se producea prin lovirent. Cd de primul aparpn tragedienii gi comedienii, ori chonrrile de tot ['elul, Ei absolut toli c,are ar cdnta prin vocea proprie: pe al doilea l-a atribuit naiurilor gi instrumentelor asemEnfltoare: <plui de-al treilea i-au fost date literele, lirele, cimbalele gi tot ce line de cAntanrl prin percutle.
40. Vedea, insd, cd aceastd materie este atotvil5, dacd sonurile nu er&u figurate prin certa dimensiune a timpilor qi prin moderata gravitate e ascufimii gi a gravitdlii. A recunoscut ci de-aci sunt acele seminle, Ile care, cAnd, in granuticS, m6nuii, prin cercetare scrupuloas5, silabele, le numea picioare gi accente. $i, fiindcd i-au

lnalt, qi-a cdutat pagii qi gi-a pregdtit ca sie insiqi calea prin posesiunile sale gi prin ordine. Dorea, intr-adevdr, frumselea, pe care s-o poatd privi singur[ gi simpli, fird ochii aceqtia: ora-mpiedicatd de simluri. Si, a$a, gi-a intors Pulintel raza auPra lnsegi acclora c&re, strigAnd cumcd au la sine insele adevdrrl, o lechemau, prin zgonrotul brutal, pe ea, grrlbita sd-nainteze la altele. $i a-nceput, intAi gi-ntAi, cu urechile, fiindci ziceau cumc,6 inseqi

39. De-aci, nririlica rafiune a voit sd se repead6 la atotfericita rrontemplaqiune a inseqi lucrurilor divine. Dar, ca sd nu cadd drn

40. Videbat autem hanc materiam esse nisi certa dimensione temporum, et acuminis moderata varietate soni figurarentur. Recognovit hinc illa semina quae in grammatica, cum syllabas dili
consideratione versaret, pedes et accentus vocaverat. Et

336

S. Aurclii

De

Ordinc

Liber

9f

a*ar" nW*n'O^P*

"'a'*

C"n""

"

a'

in ipsis verbis brevitates [Col' lol4] et long syllabarum prope aequali multitudine sparsas in nd.r" facil; fuit, ientavit pedes illos in ordines "tt Ji"po.r".* atque coniungere;.et in.eo,primo sensum i

fort.

'

.""rt",

membra nominavit' Et ne longius pedum

moderatos impressit articulos, quae et ca'

m provolve,retur, quam eius judiciun posset sustinere' versum vocavit' statuit unde reverteretur, et sb eo ipso autem non esset certo fine moderatum, sed

rationabiliter ordinatis pedibus curreret, rhlthmi notavit: qui latine nihil aliud quam.-numen-rs dici Sic ab ea poetae geniti sunt: in quibus cum videret solum sonorum, sed etiam verborum rerumque mi momenta, plurimurl eos honoravit, eisque tribuit quo r mendaciorum potestatem' Et vellent "ationabiliut illa disciplina stirpem ducebant, iudices in de prima
granunaticos esse Permisit' ipsa modulatione intelligebat regnare numeros,
perfroere: inspexit

41. In hoc igitur quarto gradu, sil'e in rhythmis, si

totur

divinos et semPit omnia superiora contexuerat' Et iam tolerabat

,gor de vEzut intlu cuvintele insele scurtimile 9i in'?-1tl-1i.: rdsp dndite ap roaP e-n mullime . e gald eii "fr"'mr, dispun5' qi s6 uneascd acele picroare.in lanour'l i",r,r"."r,'.a **r* gi, ,.mArri, mai intAi, intr-asta' simgrl Tt'!i'-'^-Ti-11# cezurr' qr membre"-' ir,,,ir"i"'moderate, pe care le-a nurnit' 9i mai lung decAt Putea suporta iudecata Hi. ca sb nu se des{iqure . stabilit *it"" de unde s[ se reintoa,c[' ;i';;;;ir"t"r.t, Ceea ce nu era' ins6' ;i" ;;t" in..'-rpi acest fapt, a numit versul fugel' il"#;;';;il..-" tit* cert, 9inumele totuqi' raliona(bi)l' cu de ritm' care nu pulea a notat prin trir:ioare ordonate, in latinegte decat num[rut. Aqa au fost I#"#;;i;il cum vedea marile tt[scu]i de c[tre ea poelii:.intru. care' ale cuvintelor qi ,lomente nu doar ale'sonurilor, ci chiar 9i qi le-a atribuit celor ce irleilor, j-a onorat pe ei cel mai mult fiinlc-d-^9] voiesc potestatea minciunilor raliona(bi)Ie' $i' disciplinE"' a permrs ca i.;;;"J stirpea din acea pr.ime jucllcitorii loi si fie grdmdticii' inlelegea cumci' fie in 47. Pe aceastd a patra Lreapti, aqadar; ritmuri, fie in modulaflunea i dcsdvArqesc totul: i-a scrutat at rlivini qi semPiterni, mai cu
le-a intrefesut cu ajutorul
rr
1

Iungimile

splendorem illorum atque serent-t-11"1 corPorea vo( ,irut".i* decolorari. Et quoniam illud quod mens vi

,rlrlcndoarea lor qi sercnitaiea

gen sempr est praeserrs, et imnrortale approbatur, arJus

vocilor. $i, fiindc[ ceea ce rrprobat nemuritor, din

,r-"ri

apiarebant; sonus autem quia sensibilis.res praeterfluit in praeteritum tempus' rmpnmrturl .ationtbili mendacio iam poetis favente rati ^.rrroriu"r (quaerendumne quid propagini similiter.ine6set?)' Ior

l'iindci

este

lucm sensib

M.*o.i."
XY.

filias Musas esse o"frttum est' Unde ista disci invenit' sensus intellecnrsque particeps mrxicae nomen

ntemoriei; Prin minciuna ragiorl fiindu-Ie deia favorabilS' raliunea ,:xiata similar Pr[silei?). cumc6

simlului 9i Memorici. De .rrrde. i""urtd tisciplin5. pd,rraqa intelechrlui, qi-a aflat numele de muzic6'
XY.

Geometia et Astronomia'

Geometria gi Astronomia'

42. Hinc est profecta in oculorum opes, et coelum.que collustrans, sensit nihil aliud pulchritudinem sibi placere, et.in pulchritudine in figtrris dimensiones, in dimensionibus num

42.])e aci a inaintat in averile ochilor 9i. scrutand-pamantul alta decAt frurnselea' gi cerul, a simlit cumcd lor nu le place nimic in dimensiurri' ;;,;;r*."1L, fig,,'Jt, in figuri, dimensiunile' nu aici o astfe] salr i"taqi J" tl* dac[ este mrmerii; a cdutat
9i

"t

338

S.

Auelii

De Ordiru

Liber

Sf.

Aureliu Augusti.n, Despre

ord.ine

Cartea a

doua

339

quaesivitque ipsa secum' utrum ibi talis linea rottrnditas, vel quaelibet alia forma et figura esseg intelligentia contineret. [-rg" deteriorem invenig et ex l)arte quod viderent oculi flrm eo quod mens cel corr-rparandum. Haec quoque distincta et disposita, disciplinam redegt, appellavitque geometriam. Motus e coeli multum movebat, et ad se diligenter conside invitabat. Etiam ibi per constBntissimas tenporum l'roeq astr)nm1 ratos definitosque cursus, per interuallorum moderata, intellexit nihil aliud quam illam di
secernendo

o astfel de rotunditate sau orice aItS formd 9i figurd tle care conlinea ea prin inteligenld. $i, ceea ce pot vedea ochii, a g6sit cu multr-rl 9i cu mulrul mai rdu qi absolut din
de linie,

nici o paite comparabil cu ceea ce discerne mintea' Pe acestea,

nunrerosque dominari. Quae similiter definiendo in ordinem nectens, asuologiarn genurg


43.

religiosis argumenhm\ tormentumque curioeis.

de ase-e.rea, distincte gi rAnduite, le-a cuprins intr-o disciplin6 gi a numit-o geometrie. Mult o miqca pe ea migcarea gi o invita s-o considere diligent intru sine $i a irrfeles ""rriri gi aici, prin at<.rtconstantele alterniri ale timpului, prin r:umcd c...srrile fixe qi definite ale astrelor, prin moderatele spalii ale intervalelor, nu impirdleqte nimic alta decAt acea dimensiune qi numerii, $i, Ia fel, definind, 9i deosebind, qi torcAnd ea in ordine a ndscut astrologia, marele argument
religiogilor qi torturi curiogilor 43.intoate aceste discipline, aqadar, ii ocurau ei armonioase toate, dintre care, totuqi, eminau mai invederat, intru mirificele propo4ii ritmice, cele pe care, cugetAndu-le ea intru sine ins[gi qi

his igitur omnibus disciplinis occurrebant omrria nunerosa, quae tamen in illis drmensronr manifestius eminebant, quas in seipsa cogitando a

ln

in his Butem q sentiurrtur, umbras earum potius atque vestiga [Col. fO15] Hic se multum erexit, multumque ausa est immortalem animam comprobare. Traaavit diligenter, percepit Prorsus se plurimum posse; et qurdqt posseq numeris posse. Movit eam quoddam miraculum, suspicari coepit seipsam fortasse numerum esse eum t
volvendo intue.batur verissimas:
quo cuncta numerarentur; aut si id non esset, ibi t eum esse quo pervemre satageret' Hunc vero tons vrrl comprehendit, qui jam universae veritatis index ille cujus mentionem fecit Alypius, cum de quaereremus, quasi Proteus in manibus erat (Lib. Contra Acad., mP. 5, n. ll). Imagines enim falsae rer

desfagurAndu-Ie, Ie vedea atotadev5tate: irrtrrr acestea, insd, ce sunt simlitl, iqi amintea rnai degralrd umbrele 9i vestigiile acelora Mult s n;rlgai ea aici qi mult prezumat-a; indriznit-a sE comprobeze

^ nemuritor sufletul. Tratatu-le a diligent pe toate) a perceput intrutotul cd ea poate mult de totul, 9i c[ tot ceea ce poate pnn numeri poate. A cutremurat-o pe ea un miracol gia inceput sd socoata-ntrrr sine cuncd ea ilsagi este, poate) numdml acela ilSuqi prin care sunt num6rate toatel sau, dacd nu-i ea acela, el este, iotugi, acolo, unde se zbiltea ea

earum ques numer&mus, ab illo occultissimo q numeramus defluentes, in sese rapiunt cogitationem, saepe illum cum iam tenetur? elabi faciunt.
DiN:iplinae libemles efferunt intellectum ad dioina.

despre academici, era in mAini un cvasi Proteu (Lib 3, Contra A"id., cap. 5, n. 11)G . Imagrnile false, incaltea, ale acelor lucruri, pe care Ie nurndrS,m. decurgAnd de la acela atotocult,'prin care nurndrdm, rdpesc intru sine insele cugetarea gi fac. adesea, ca el s6 fie scdpat tocmai decum e prins.

si ajung5.. L-a-mbr61i9at, insd, cu care, iat6, iudice vritor al intregului toate pute'ile sale pe acesta? adevdr, acela, a cdiui menliune a fdcut-o Allpiu, cAnd discutam

XVI.

44. Quibus si quisque non cesserit, et omnla per tot disciplinas late varieque diffusa sunt, ad unu quorldam simplex verum certumque redegerit;

X1{. - Disciplinete liberale ridicd intelectul' la diuine' 44. Fal1r cu care, dacd cineva nu va fi cedat 9i le va fi rAnduit pe toate, ce sunt variu gi peste tot rSspandite intm atatea discipline,
iu

rrrrl .i*plr,

adevarat qi @rt, Itotderrul, eI, de numele de erudit,

340

S. Aurctii Awttstini De Ortine

Liber

Sf.

Awuliu Augustin, Despre

ord,inc

Cartea o

dotn

341

nomine dignissimus, non temere iam quaerit illa di non iam c-'redenda solum, ver-um etiam contempla intelligenda atque retinenda. Quisquis autem vel adl senus"cupiditatum, e;t inhians rebus pereuntibus; vel i ista fugiens, casteque vivens, nesciens tamen c1-rid sit ni quid informis materia, quid format:'m exanime; q *rprrr, quid species in corpore, quid locus, qr-rid t quid in loco, quid in tempore; quid motus 111ndum locum, qurd stabilis motus' quid motus non sit nec in *"*rtt; quid "e,:,rndt-, loco esse, nec nusquam; et "it praeter tempus, et semper; quid sit et nusguarn esse' Q sit nusqu&m non esse; et nunquam esser-.et nunquam n q.,irq,,,is ergo ista nesciens, non. dico de summo i "r.",' qui scitur melius nesciendo, sed de anima ipsa Deo, ,1rrr"."." ac disputare , voluerit, tantum errabit, quan t :l: io+o ^-.--,--^^+ - ^- -r^erra.i plurimum potest: facilius autem c()gnosceJ ista' qr

.rr*".o.

simplices atque rntelligibiles comprehend-eri Porro ist<.rs comprehendet, qui et ingenio valens, et pri
aetatis aut cuiuslibet felicitatis otiosus, et studio veher

incensus, memoratum disciplinarum ordinem, qu satis est, fuerit persecutus. Cum enim artes illae om Iiberales, partim ad usum vitae, partim ad rerum contemplertionemque discantur; u:yT eanTl.as: difficillimum est, nisi ei qui ah ipsa puentra rngemosrssr instantissime atque constantissime operam dederit'

atotconstant toate silinla. xul.-Chestiunilegrelesdnuteatingdneinstruigiitntrudiscipline.

XVII. - ArJuas quaestiones ne attingant non instructi 45. Quod vero ex illis ad id quod quaerimus opus immensa qrtae< ne te. quaeso, nater, haec velut deterreat. Etenim quaedam de omnibus eligen silva numero paucissima, vi potentissima, cognitione auteir$ qrid"* ardua; tibi tamet', cujus ingenium quotidie "Jtitnovum est, et cuius [Col' 1016] animum vel aetate v nihi admirabili temperantia remotissimurn ab omnibus nugi et a magna late ".r.p,,ris emergenlg.*, i" se multur .rr""*i.r. cognosco' tam erunt facilia qu-?m difficili
tardissimis miserrimeque viventibus' Si enim dicam te

342

S. Aurelii

i,

De Ordine

Liber

Sf.

Awuliu Auflustin,

DesPre

ordine

Carteq a

doua

343

ad eum serntonen peryenturarn, qui locutionis et vitio careat, profecto mentiar. Me enim ipsum, cui nect:ssitas fuit ista pdrdiscere, adhuc in multis sonis Itali exagitant; et a me vicissim, cluod ad ipsum s attine,t, .eprehendunur. Aliud est enim esse arte, aliud seclrrum. Soloecismos autem quos dicimus, fortasse qui doclus diligenter attendens in oratione mea repenetl

enirn clefuit qui mihi nonnulla huiusmodi vitia i1

Ciceronem fecisse peritissime persuaserit' autern genus nostns temporibus tale compertum est, I ipsa ejus oratio barbara videatur, qtla Roma servata Secl n-r. contemptis istis vel puerilibus rebus, vel ad te

pertinentibus, ita grammaticae. pene divinam naturamque cognoscrs, ut eius animam tenuisse, cr
reliquisse disertis videans.

Genul barbarismelorT0, insd, +a dovedit asdel in timpurile noastre, incat pare barbar p6nd qi insugi disc,ursu-i, prin care a fost salvati Ror.r. Dar tu, dispretruinduJe pe ar:estea, fie ca iocuri puerile, fie ca neprivindu-te pe tine, cunogti astfel nahrra qi puterea aprgsPe di'ini a gramaticii, incAt pari cd i-ai relinut sufletul gi le-ai ldsat corpul siu curiogilor. 46. Asta aq putea{ daci [e disprelu indrilznesc eu, c. fi-rr, gi
pe care,
acests,

46. Hot: etiam de caeteris hujusnrodi arti dixerim: quas si penitus fortasse contemnis, admol te, (luant;ln filius audeo, quantumque p.ermittis,l
fidem istam tuam, quam venerandis m,vsteriis per firme cauteque custodias; deinde ut in hac vita moribus constanter vigilanterque permaneas' De autem obscurissimis, et tamen divinis, quomodo et nihil mali faciat, et sit omnipotens, et tanta mala

Pe cAt

ferm

gi

et cui bono mundum fecerit, qui non erat indigu utrum semper fuerit malum, an temPore coeperrt; senrper fuii, utrum sub conditione Dei fuerit: et, si utn-rrn etiam iste mundus semper fuerit, in quo i mahrm divino ordine dominaretur; si autem hic aliquando esse troepit, quomodo antequam e potestate Dei malum tenebatur; er quid opus mundunr fabricsri, quo malum quod iam Dei frenahat, ad poenas animarum includeretur; si fuit tempus quo sub Dei dominio malum non erat, subitti accidit, quod per aeterna retro tempora I acciderat. In Deo enim novum exstitisse consiliumi dicam impium, ineptissimum est dicere' Si au import.'nunr fuisse, et quasi improtrum malunr

fie donrinat prin ordinea divin6; dacd, insd' aceastd lume a in@put cindva sd fi;, in ce chip, mai nainte si fie, era linut prin potestatea

cr,,asienorm
"si

lui Dumnezeu, de-acum nimenpa, invilat, nu-gi va

344

S. Aurelii

De

Otdine

Liber

Sf'

Awulht'

A:4(rttstin, Desprc

ordirw

Cartco a

dotn

345

dicimus, quod nonnulli existimant, iam nemo risrrm tenebit, nemo non succensebit indoctus enirn potuit Deo nocere mali nescio qua illa naturl er,iro di"rrnt non potuisse, fabricandi mundi causa erit: si potuisse dicunt, inexpiabile n-efas est f violabilem crederel nec ita saltent, ut vel virtute provi ne sua substantia violaretur. Namque animam por hic pendere fatentur, cum inter eius et Dei substa nihii velint omnino distare. Si autem istum mu non factrrm dicamus, impium est atque rngretunt ne illud sequatur, quod Deus eum non fatrricarit: de his taqrr" h,rj.,"modi rebus, aut ordine illo eruditi aut nullo modo quidquam requirendum est'

d61nl, line rAsul, gi se vo-nfuria tot ne-nvilatul; ce i-a putut aceea, nu qtiu eu care, a rhului?; irr"alt ., lui-Dumnezeu natura

voiesc sd fie absolut nici o deosebire intre substanta lui?2 qi a Durnnezeu; dacfl vom numi, ins6,

lui

gi ingrat a crede, sd nu urmez Dumnezeu: deepre acestea, Prin felul acesta, ori nu-i de cdutat c rtrutat prin ace.a ordine a instruirii?:J.
XIVIII.

Xvlll. - [Col. lOlT)

sui-et ipsius unitatis. Omnin in unum tendunt' 47. Et ne quisquam latissimum aliquid nos compl esse arbitretu., iro" ii- planius atque brevius' Ad istti illa ren-rm cognitionem neminem

Quo ordine anirna prorchitur ad

'

ordine e purtat sufletul la cunoagterea de sine gi a unitdpii inseSi. Tbau tind tntru una'

Prin

'scientia bonae d duplioi nunrerorun. Si quis etiam

ntia

tat, aut solam dialecticam' Si et nunreros optime noverit,

infinitum est, tantum perfecte sciat quid sit unut numeris, quantumque valeat; nondum in illa summa
sumnroque ordine rerLlm omnium, sed in iis quae quc .
n :-:I ^-:passim sentimus atque agimus'-. Excipit enim eruditionem jam ipsa philosophiae disciplina,.et in ea

plus invenit quarn-quid sit ununr, sed longe altius lol di*rriu.. Culus duplex quaestio est: una de anima, de Deo. Prima efficit ut nosmetrpsos novenmus; originem nostram. Illa nobis dulcior, ista charior; illa' dignos beata vita, beatos. haec facit; prim"

diJcentibus, ista iam cloctis. Hic est ordo studio

::'

chip sE nu-L

qtie.

346

S. Aurelii Awttstini De Ord'itrc

Liber

Sf. Aureliu Augtstin, Despre

ordinc

Cartzq q

doua'

347

philosophiae trarJiia, primo seipsam.inspicit: et cui illa eruditio persuasit, aut suam, aut serpsam esse in ratione autem aut nihil esse melius et potentius aut nihil aliud quam numerum esse rationem; ita Ioquetur: Ego quodam meo motu rntenore et quae discenda sunt possum discernere ,et co haec vis nrea ratio vocatur. Quid autem discernendunr nisi qurd aut unum putatur et non est, aut @rte non unum est quam putatur? Iten-r, cur quid connecten est, nisi ,t un* fiat, quantum pot-est? Ergo discernendo et in connectendo, unum volo, et unum
l

48. Hunc igitur ordinem tenens anima

rt8. Aceastd ordine linindo, aqadar, sufletul, dedat de-ac'um filosofiei7s, se scruteazE, mai intAi, pe sine insugi: 9i, cui acea invd{dttud i-a demonstrat deia convingdtor cumcd sau el insuqi, sau a sa, este rafiunea, in raliune, insi, ori nu este nimic mai bun gi mai puternic decdt numerii, ori cd raliunea nu-i nimic alta decSt numdrulTn, va vorbi cu sine insuqi astfel: nEu, printr<l anume migcare a mea, interioar[ gi oculti, le pot discerne qi intrefese pe cele ce-s de-nvi1at, gi aceastd putere a mea se numeqte ra{iune' Ce-i, ins5, de discernut, decAt mrmai oeea ce-i gAndit una qi nu

v( Sed c.urn discerno, purg&tum; cum @nnectol rntefunr

ln illa

u, in lnc propria errpulantur' tlat' Lapis ut ess.et lapis' t perfectum r,r.r.rr, ^liqrrid partei, omnisque natura in unum solidata est"iu. nonne ,r.t o. non esset, si una non essetT Q .rUo.e *"r.rb.u cuiuslibet animantis ac viscera,. et quidquid eorum e quibus constet? Certe si unrtatls Patra divortium, .rcr., e.it animal. Amici quid aliud quam u magrs esse conantur? Et quanto magis unum, tanto sunt. Populu" .lrn Li.'it.s est, cui est peric'ulosa disr q'.,i.i o, Lr,"* dissentire, nisi non unum sentire? Ex mrl milititrus fit unus exercitus: nonne quaevis multitudir minus vincinrr, quo magis in unun coit? I-lnde ipsa in unum, cun .,s ,rominatrrs est, quasi couneus' Quid omrris? nonne unum lult fieri cum eo quod amat, et contingat, unum cum eo fit? Voluptas ipsa non ob ali delectalt vehementius, nisi ' od amantia sese corpord unum coguntur. Dolor unde perniciosus est? Quia id qt parte vitantur

.li"t

ceva perfbct. Piatra, ca

natur&, in trna intfiru-s-a. Ce, arborele, ar ntai fi el, oare, arbore, de n-ar fi una? Ce, mhdularele oricirui insuflelit gi viscerele, 9i tot

si fie piatrl, in toate pd4ile ei qi toatd

unum
XTX.

[Cil.

1o1B] erat, dissicere nitirur'

cui in una? f)e unde inseqi intrEeserea-n formi de cui in una este nunriti fornralie de lupt5 in fbrmd de cui, o cvasi GDuneus'' Ce, iubirea toati nu voiegte, oBre, s[ devini una cu taea cB iubeqte, qi, de se-ntAmpl6, devine una? Voluptatea ins[gi rru delecteaz[ mai vehement Je alta decAt numai pentru cd cor;rurile ce se iubs<: indesine se aduni in una. Durerea de unde-i mai vdtf,nrdtoarei' Fiindci'ceea ce era una tinde sd se impr'69tie.

- Ilomo unde brutis praestantior, quomodo possit


Deum.

XIX.

De unde Le este omul mai prestar,t brutelor; in ce chip ar puter sd-L uadd pe Dumnezeu'

lirgo molestum et periculosum est, cum eo unum quod separari Potest.

Este, deci, molest qi pericrrlos a deveni una cu ceea

(r

poate

si

se separe.

348

S. Aurelii

De

Ordinc

Liher

8f.

Aurcliu Augwtin, Despre ordirc

Carteo a

dow

349

49. Ex multis rebus passim ante jacentibus, in unarn formam congregatis, trnam facio domum' Ml ego, siquidem ego facio, illa fit, ideo melior quia facio;i dr.rlri.,rt est inde me esse meliorem guarn domus est' non inde sum melior hirundine, sut aPicula; nam nidos affabre struit, et illa favos: sed his melior, rationale animal sum. At si in ratis dimensionibus est; numquidnam et aves quod fabricant, minus t congruenterque dimensum est? Imo numerosissinrum Non ergo numerose faciendo, sed numeros col melior sum. Quid ergo? illae nescientes operari poterant? Poterant profecto. Unde id docetur? Ex eo ,,r, q.roq,r" certis dimensionibus linguam dentil palatt accommodamus, ut ex ore litterae ac t paoto*p*rt, ne[ tamen cogitamus crrm loquimr-rr, quo Lns id facere debeamus- Deinde quis bonus cantator, si musicae sit imperitus' non ipso sensu naturl rhythmum et melos perceptum memoria custodi canendo? quo quid fieri numerosius potest? Hoc indoctus, sed tamen facit operante natura' Quando melior, et pecoribus praeponendus? Quando novit facit. At nitril aliud me pecori praeponit, nisi quod rati arimal sum. 50. Quomodo igitur immortalis est ratio, et ego sifl et rationale et mortale quiddam esse definior? An rat non est immortalis? Sed unum ad duo, vel duo quatuor, verissima ratio est: nec magis lreri fuit ista rlr" qrt* hodie; nec magis cras aut post annum ,."" si omnis iste mundus concidat, poterit ista ra ""ru; esse. lsta enim semper talis est; mundus autem ir non nec heri habuit, nec cras habebit quod habet nec hodierno ipso die, vel spatio unius horae loco solem habuit' ita cum in eo nihil manet, nihil parvo spatio temporis habet.eodem modo' Igitur' i.rrrr.ort.li, est rati,o, et ego qui ista omnia vel discer vel connecto, ratio sum; illud quo mortale appellor, est meum. Aut, si anima non id est quod ratio, et

49. Dintru mai multe lucmri, zdc6nd, mai nainte' peste totr sunt apoi adunate intr-o singurd form1, fac eu. o cas6' Mai bun mai bun' ,ir, a*, fiind cd eu fa.l ea este ficutd; 9i de aceea-s fiindci fac; nu-i nici un dubiu cumci de aci-s eu mai bun decAt cd rnsa. Dar nu de aci-s mai bun decit rAndunica sau albinufa' g{ a doua, fagurii: ci-s mdiestrit cuiburile Ef prima-Ei construiegte tn.i brn dec6t ele fiindcd eu sunt animal ralional' Dar, dac5 in dimensiunile raqionate este raliunear nu cumva 9i ceea ce fturesc in apt qi congruu cumPdtat?B? Ba, . Nu deci fdc6nd rosnritele, ci cunoscAnd mai bun. Ce, prin urmare) neqtrutoare, ele puteau f6uri rostuitele? Puteau absolut' De unde se-nvafd nr,.i Din faptul c6 noi chiar, prin certe dimensiuni, ne acomoddm dinlilor qi ialatului limba, ca sd lAqneascd din gur6 literele 9i cunntele, qi nu cug.tdm' totugl, cAnd vorbim, prin c'e miqcare a gurii trebuie .-o f*'""* pe asta. Apoi, care bun cAntire{' ctriar iacd neinstruit intr-all muzi< ii, nu custodeqte perceput in memorie, in timp ce cAnt6, 9( ritmul qi melodia, decdt care ce o poate fi i6".,t m^i rostuit? Asta n-o gtie neinvfl1atul, 9i, totuqi' mai bun qi de prepus iu.r p.ir, lucrarea firii. Cdnd este, insi, ,lobitoacelor? CAnd qtie ce fa e. Ei, bine, nimic alta nu i md animal f."p.rr," pe mine dlbitocului decAt numai cd sunt ralional. 50. in ce chip este, aqadar, nemuritoare ra{iunea, qi eu md definesc o anume fiin16 qi raqionalS, 9i muritoare, totodati? Sau raliurrea nlr este nemuritoare? Dar unu la doi sau doi la patru o .a1i(rn)e atotadevdratil, qi nici ieri nu a fost aceast6 rali(unp "sie nrai adevdrstd decAt azi, 9i nici nu va fi m6ine, sau peste un an' mai adevf,ratE, 9i nici dacf, lntreag6 acestd lume se va nimici' nu este se va putea si nu fie acestfl rafi(un)e' Aceasta, intr-adevdr' nici ieri nu a avut' nici mAine pr.,rr"" aga, lumea aceasta, insi, nu va avea c,eea oe are azi, 9i nici in insagi ziua de astrizi' satt in
spaliul unei ore, n-a avut so nu rilm6ne nemigcat, ni-ic,

nu ale in acelaqi mod. Agadar, t eu, ca-re fre le discern, fie le-nteles pe acestea toate, sunt raFunea' acel muritor, prin care rnd numesc, riu este al meu' Sau' dac'd

/-

350

S. Aurelii

i De Ordine

Liher

Sf.

Aureliu Augttstin, Despl

od.ine

Cortco a

d'otn

351

ratione utor, et per rationem melior sum; a deteriore melius, a mortali ad immortale fugiendum est. Haec alia multa secum anima bene erudita loguitur, a agitat: quae persequi nolo, ne cum ordinem vos cupio, modum excedam, qui pater est ordinis. eninr se, et ad mores vitamque optimam non jam fide, sed certa ratione perducit. Cui numerorum

folosesc de raliune, mair[u lia maitrun,

altele le vorbegte cu pe care nu vreau a le eine sufletul bine instruit qi le frdmdntrl.

atque potentiam diligenter intuenti nimis indign videbitur et nimis flendum, per suam scientianr

f0f9] iter sequi cum turpissimo se vitio dominante sibi libidine, strepitu dissonare. 51. Cum autem se composuerit et ordinaverit, concinnam pulchramque reddiderit, audebit iam videre, atque ipsum fontem unde manat omne ipsumque Patrenr Veritatis. Deus ma5'ne, qui enrnt illi
ipsam quae aninu est, devium [CoL quam sani, quam decori, quam valentes, quam quam sereni, quam beati! Quid autem est illud vident? quid, quaeso? Quid arbitremur, quid aesti quid loquamur? Quotidiana verba oscurrunt, et sunt omnia vilissimis rebus. Nihil anplius dicam, promitti nobis aspectum pulchritudinis, cuius imitati pulchra, cujus comparatione foeda sunt caetera' H quisquis viderit (videbit autem qui bene vivit, bene
bene studet), quando eum movebit crrr alius oPtans

bene currere citharamque concinere, et suam vitam

utotruqinosul huruit al l'iciilor. 51. De-ndatd ce se va fi gdtit pe sine qi se va fi ordonat, qi rie va fi redat siegi incAnt[tor qi frumos, va auzi, acum, cii-L

vede pe Duntnezeu, qi insuqi izvorul de unde izvorf,qte tot adevdi(at)ul, qi pe insuqi Tatil Adevdrului' Dumnezeule mare, care vor ii o"t li aceia, cAt de sdndtoqi, cAt de incAntdtori, cAt

filios non habeat, alius abundantes exponat, alius nascitr.uos, diligat alius natos: quomodo non rePugnet futurum esse, quod non sit apud Deum? ex quo neoesse ordine omnia fieri, et tamen non frustra Deum Postremo, quando justum virum movebunt aut ulla aut ulla pericula, aut ulla fastidia, aut ulla fortunae? In hoc enim sensibili mundo considerandum est quid sit tempus et loous; ut quod in parte, sive loci, sive temporis, intelligatur tamen esse melius totum, crrjus illa pars est et rursus, quod in parte, perspicuurr sit homini docto, non ob

352

S. Aurelii

De

Ordine

Liber

Sf.

Aureliu Augustin, Deapre ordine

Caftco a

doua

353

offendere, nisi quia non videtur totum, cur pars'l mirabiliter congiuit, in illo vero mundo intelligil quamlibet Parten, tanquam totum, pulchram esse r p".f""t".rr. Dicentur Gta latius,. si v,estra studia ,r"*oatrr* istum a nobis, sive alium fortasse atgue comrnodiorem, rectum tamen ordinem' ut hortol spero, tenere instituenntl atque omnrno grav
constanterque ;tenuerrnt'

in pafte, nu ofenseazi de alta decAt numai fiindcd nu e vflzut totlrl, cdruia partea aceea ii este mirabil congru6: od, in acea lume inteligibil[, insd, oricare p&rte, precum totul, este frumoasd qi perfectd. Acestea vor fi zise mai pe larg, dacd etudiile voastre vor fi instituit sd 1in6, gi, precum vi indemn qi sper, vor fi fnut absolut serios gi constant, fie ordinea aceasta, amintitd de noi, fie alta, mai scurt6, poate. gi mai comodd, dreapt[, totugi.
ce ofenseazd

Xlt. - Epilogtts hortans ad bttnam ufiam' 52. Quocl ut nobis liceat, summa opera dandai' optimis moritrus; Deus enim noster aliter nos exaud .rt., pot"rit: bene autem viventes facillime exaudiei Rctract., c. Br n. 3)' Oremus ergo, non ut nobis diviti vel honores, vel huiusmodi res fluxae atque nutan et quovis resistente- transeuntes, sed ut ea provenii qr." ,to. bonos faciant ac beatos' Quae votr ievotissime impleantur' tibi maxime' hoc negoti mater, injungimus; cujus precibus indubitanter Deum .rq,r"."orrfiriro mihi istam mentem nroannnam dedi '---: nihil ^*-:-^ veritati -:L:l omnino praePonam' inveniendae aliud velim, nihil cogitem, nihil [Col' 1O2O] amem' I desino credere nos hoc tantum bonum, quod promerente concupivimus, eadem te petente acleptu iu- ,r..o te, Alyii, quid horter? quid moneam? propterea nimrus non es) qrria talia quantunvrs aml foatt.." semper parum, nimium vero nunqu&m r dici potest. 53. Hic ille: Vere effecisti, inquit, ut me
doctissimomm ac magnorum viromm, clrae aliquando;;* magnitudine Incredibilis videbatur., et quotidi

l{X.

Epilogul, indemndnd la aiapa bund.

mam5, prin ale cdrei rugdciuni cred nestrdmutat qi confirm cS Dumnezeu mi-a dat mie gAndul aoesta ca sd nu-i prpun a.bsolut nimic gEsirii adwdnrlui, sd nu voiesc nirnic alta, sE nu cuget ninric, sd nu iubesc nimic. $i nici nu-ncetez sd cred cumci binele acesta atAta de mare, pe care prin merinrl tdu l-am dorit dimpreund, ttt una gi-aceeagi cerAndu-I, noi avem sd-l dobAndim. Acum, pe tine, Allpiu, oe sd te-ndemn, ce sd te sf6nriesc? Tu, care de aceea nu eqti peste mdsur[, pentm cd a le iubi oricAt r.rei pe unele ca acestea se poate zice, pe drept, purureat prea pu1in, peste mdsurd, insd, nicir-rdati.'
53. Aci, el, ,Cu ader,Erat ai reugit", zi@, n rxa'. qi prin cercetarea de zi cu zi, q( prin prezenta admiralie pe care{ avem noi fa1[ de tine, memoria atotdoclilor qi marilor bdrbali, care, din cauza magninrdinii lucrurilor, pdrea uneori incredibild, nu doar st\ n-o mai avem in dubiu, ci chiar, de-i necesar sd putem jura in favoarea ei. Ce, altminteri, acea disciplind venerabil[ gi aproape divind, care, pe drept, ne-a fost finutd qi probati a lui Pltagora, nu le-a fost ea, oare, aproape deschisi astdzi de citre tine chiar ochilor noqni (Lib. I Retmct., c. 3. n. 3)? Crrm tu ne-ai indicat, qi pe scurt,

52. Fapt care, ca sd ni se pelmit6, ne e de dat morarmrilor bune suprema striduinfd, cdci altfel Dumnezeul nostru nu ne va putea asculta favorabil, pe binevieluitori, ins6, ii va asculta atohrqor (Lib. I, Retmct., c. 3, n. 3.). Sd ne rugdm, aqadar, sd ni se arate noud nu avere&, onon-rrile, nici lucruri de felul acesta, nesigure qi-nqelfltoare, gi, oricdt opunAndu-se oricine, trecfitoare, ci cele care sd ne facrl buni gi fericili. Care voturi82, ca sd se-mplineasce atotdevotat, lie-1i punem, mai c;u seam[, in sarcind lucrarea aceasta,

et ista praesenti quae in te nobis "o.rria".riione, solunl dubiam non habeamus' ve! admiratione, non
etiam, si necesse sit, de illa iurare possimus' Quid nobis nonne illa venerabilis ac prope divina' quae i habita est et probata Plthagorae disciplina, abs te I nostris etiam pene oculis reserata est (Llb' 1 Re(ract"

354

8. Aurulii
S,

De Otdirre

Liher

*$f.

'.-Aurcliu Awtntin,

Despre

ordinz

Cartea a

doua

355

n, Sf Ctrm et vitae regulas, et scientiae non tam iti quam ipoos danrrtx$, ac liquida aequora, et quod illi^ ms$[lae vensr$tloni fuit, ipea etiam sacraria veritatis essefit, quslis Bsent, quales quaererent, et brevtter, plene signi6m.sti, ut quarnvis suspicemr-rr, et credarnud
esse ad[iuc secnatiora, tamen non absque impudentia

;( pe deplin, gi normele vie;i

;i linrpezile nrdri ale qtiinl


lpre marea r.enera+ie, chi
ultarele adevdrului gi de ce tnr:At, oricAt presupunem qi credem cumc[ tu mai delii incd 9i altele mai secrete, totugi, sE consider6m noi nu lipsit de necuviinld,
clucd
tine.

puternus) si amplius quidquam flagitandum arbitremur. 54. Accipio ista, inquam, libenter. Neque emm tanr verba tua, quae vera non sunt' qttam verus ln animus delectat atque excitat' Et lrene quod ei nri statuinus has litteras, qui de nohis solet lihnter nrentiri. Si qui autem alii fortasse legerint, negue metuo, ne tibi suc@nseant. Quis enirn amantis iudicando norr benevolentissimle ignoscat? Quod ar Fythrgoroe mentionem feciati, nescio quo illo di ordine occtrlto titri in mentem venisse credo' Res multum necesstrria mihi prorsue exciderat, quam in viro (si guid litteris memoriae mandatis credendum quarnvis Yarroni guie non credat?) mirari et quoticiianis, trt scis) efferre laudibus soleo (Ibld.), rLgendae reiptrblicae disciplinam suis audito

am socoti de pretins insistent, acum' ceva mai amplu de la

"

ultimam tradebat iom doctis, i.*

sapientibus, iam beatis. Tantoe ibi enim fluctus vid ut eis nollet conrmittere nisi rdmm qui et in regendo divine scopulos evitaret, et, si onrnia defecissent, ipse

perfectis, ii

51. ,I-r- primesc", zic. ,cu pldcere Pe acestea. $i nici nu mE drilecteazi' gi nici nu m6-ncAnt6, incaltea, atAta cuvintele tale, care nu-s adevf,rate, cAt adevdranrl spirit dintm cuvinte. [ii bine cE am lrrltirAt s[-i trirnitem aceste scrieri dui ce, indeobqte, minte multe rlespre noi cu pl[cere- Dac6, ins6, le vor fi citit, poate, 9i al;ii, nici tle ei nu mie teamd mie sd nu cumva sd se mAnie pe tine. Cdci cine nu-i de atotbinevoitor iertare erorii de ludecatE a iuhitomlui? (lA ai f[cut, insd, menqiunea lui Pltagora, cred ci p-a venit 1ie-n nrinte prin acea nu gtiu eu care ocultd ordine divind. lntr-adev6r, nrie mi-a sc6pat cu totul un lucruss absolut necesar) pe care la ilustrul bdrbat (daci le e de dat o oarecare crezare scrierilor lncredinlate memoriei, deqi, cine sE nu-i dea crezare lui Varo?) il udnrir qi, precum gtii, il inaltr in laude aproaPe zilnice (Ibid.)" Pentru cd disciplina conducerii republicii le-o preda ultima auditorilor sdi, deia doqilor, deia perfeqilor, deia inleleplilor, deja fericiiilor. Cdci vedea aci atAta de rrari valurile, incAt nu voia si li-l pund in
dec6t numai pe barbanrl care, gi in conducere sd evite aproape dir.in st6ncile, gi qi, dacd toate ar fi fost de lips6, si derT nd el insuqi r:vasist0ncd impotriva acelor valuri. Despre singur inleleptul se poate zice, incaltea, atotadevirat:
fn16

fluctibus quasi scopulus fieret. De solo errim sapi verissime dici potest,

Ille uelut pelagi rups irmmota, rcsistit;


et caetera guae lucrrlentis in hanc sententiam versi-bus

El, ca o stitncd de tot neclintitd a mdrii, rezistd;

qi c.elelalte ce s-au spus prin aceastd sentin{6 din


rrrultnrdiestrite versuri (Yirg. Aeneid.

sunt (Aeueld., tlb. 7, vers. 585-5Bg)- Hic fi


disputationis factus est, laetisque omnibus et mu sfprentitlus consessum dimisinlus, cum iam luuen fuisset illrrtrmr.

Lib. 7, vers. 585-589)." Aci i s-a pus capdt disputei gi, bucurogi qi mult sperdnd cu to1ii. am intrerupt adunarea, cAnd se-adusese deja lumina rtocturn6.

NOTE
1

$I

COMENTARII

Altfel: conduce, domnegte, et{p6negte.

2 Subauzi, aci gi passim, dumnezeieqtile, aqa cum trebuie

si

se

fi

etatomicit in gAndul convertitului Augustin.


'J in ale sale .4n imadttersiones in libros De Otdine, (P.L., t,XL\rI, col. 220 sq.), Phereponus (care se interpreteazd fie el ce aduce rdul, fie cel ce uuportd greul gi prin care se sulraude Erasm), comentflnd acest pasai, e de pdrere c5: / LIBRO L Cap. l" g 2. I Quis tam caecus est mente, ut

quidquam in mowndis corporibus rationis, quod praeter [Col. 0220CJ humanam dispositionem ac ooluntatem est diuinae potentiae,
modemtionique darc dubitet?lThansposita hic est rox rotronrs, quae debet

praeponi proxime vooi diuinae, ut series sit potentiae moderationique Rationis Divinae, Graece, 6uvofper xci Sroxlior noTou Oefou. Nenpe, ex Platonicorum sermone desumpsit Augustinus Rationem
Diuinam; de qua Iocutione vide quae collegit Joan. Clericus ad Joan. I, 1. Benedictini docent decem a se mss. codd. inspectos, in quibus hic ordo

crat observatus; sed male habent rationi, si modo nullum sit in Benedictinorum notula mendum. Eadem voce in eumdem sensum utitur etiam postea Augustinus $ 26, ubi lonenorat pulchritudinem Rationis (nenrpe divinae) cuncta scienlia et nescientia mdiftutntis et gubernantis,
quae inhiantes sibi sectatares [Col.0220DJ suos trahit, quacunque atque

la minte incdt sd se-ndoiascd sd-i dea di.uinei putei gi moderaliuni intru miycarea corpurilon este, in afom ninpi pi dispozQiunii ..mane, al rapiunit?J A fost transpus aci acest cuvAnt al rutiunii, care trebuie sri-i fie prepus proxim cuvAntuluidioine,ca*ria sd fie: prtenlei gi rnoderaliunii Rafunii Divine, grecegte: 6uvdper xai Srocr{gel noTou Oe(ou. Desigur, Augustin a desumpt (: a luat, n.n) Raliunea Dioind din rostirea platonicilor; locrrliune, despre care vezi ce a conclus Joan. Clericus la loan. I.1. (Aci ntri nirnic de zis, doar c5, sub loan. Clericus, nu re asolnde, se pare, absolut ninreni altul decdt... E"asm. n.n ). Benedictinii
de orb

ubicunquesequaerijubet,tdlc* ,f LIB. I. Cap. 1,82. I Darcine-iatdta


lot ceea ce,

358

Sf-

Avreliu

ordine
rt'

Notz gi

ammtorii

359

de ei' in care era pdstr' ne aduc la cunogtin[d zece mss' c'odd' cercetate (raliunii in Dativ' n'n'l dacd' O""tql1 aceastd ordine; dar au rdu rarroni acelaqi cuvAnt' cu o greqeald in notip Benedictinilor' De ".t" "i"i folls.ye mai apoi Lugustinchiar' $ 26' unde pe tutte' stiut tlivine) odoiandul* gi gu.oerndndu-le

in dialogul (hntm

Academicos, Lincenliu avea rolul de a aplra

sentintele academicilor.

rr Altfel: vdndtor.
12 Ni se invedereazd qi aci una dintre posibilele trepte ale trecerii lui' Augustin de la gdndirea pagAne h gAndirea cregtind.

**"r" ilr,lli:(,il,il 'iiTiir'i")""r&",


'rriund"

TiiT::tl

L-zicd, o V'erecundus. [i.r, "ar"-'"-s roman al cuvAntului

'

fte cdutatit'" Porunceyte vt[et villei si spune, el, .o.,o desnrc starea Ql dotarea Canalul respet;tiv ne --.'-- -l ceva despre

"rrru sd

si'i o"og" la

"ini

i" lacomii sdi umdritori' ori


toatEr

r't Altfel, ad semsum:

in miezul filotofiei.

vill[ in

regula' adicS' in

sen

r' Altfel: prea departe. 15 Ad. Iitt.: llterelor.


16

maibogof Aga ad litt., altfel: maiavufilor' maiinetdrifilor' q' Animaduersio:2* l**: Zi"",.i;r;;" "ti", i., u""t" ?",?!:::,('; xlu,;i. ttO ,q.), u""hji Phereponus: / CIP' 3" $ 6 / tvam et tPse

S{Antul Augustin respingea orice {el de divinalie profanii. rr Ad litt.: atotvila bestiufi.
1' A.ga
rq

nobis nescientibus; emnt en eodem conclaui lecto suo cubaru uigilabat' "i-"ir""

q".a in ltalia etiampecu"niosis prcpe necesseest'/Sic i r,,., * r'o ru m' Utinam tiil"l i^ g:*1:T An' -t h;"f;;;;;Ii.li., -e' poti'.ts quam alibi'-in tenebris iacerent'

lqui

stria etimologic; altfel: neputinfa. Nu qtirr\ din picate, ce va fi insenur0nd acest tumulb (r5scoal6!?:

revoltA!?).

;;;;

:::::':

z' lmpotriva unor astfel de juruinle se va ridica mai tArziu episcopul Augustin.
21 Ad litt.: erudifia. 2 in original e ouflete, dar

lili"""pi"..utrp."'-'lo"i"t'-luiid"*'q"lL-liT:t:1]"f*:fl:l ut, clausis ilffi;H.",;i""I".' o"i in Itiia rariores; quo fiebatdoctiores' Ii a Viderint
fenestris, tenebrae essent in conclavibus? ,f Cap.3, S 6./ Cdcisiel,culcatinpatu I,UL neqtiind, noi IaYlC..t.u) intrucdt eraintunerb; cee drt..!u'or ur cu necesitate chior Si maibdno1ilar'l lqavorDeqte Srdl' O, dacd si, in gralia posteritagi, "'h'ieYC":9: li I'Li"a era mullime de pi sau

aga

nu poate fi redatd imaginea nunfii.

zr Recte: eufletele. intenlii literare,

il"r-i,"i"l';il;il Aeil;;;;nc' : c micd. transpa*":et r-^


^ -ra^ -A n r a
(

ii

t:|i?:,::t**

intreagl aceastd sceni nu lipsitd dd in sinrbolismul ei, o interpretez drept o imagine a unui mod anume al convertirii, fie ea qi mrmai a lui Licenliu. f,i Suhauzi, more latino: prAnz.
gi,
26

2' Orice va fi zic6nd negtine, eu vdd

11 lunrina lunii qi a stelelor; de unde de lemn, sd fie intuneric in conclat dacd bine asum6ndu-gi grt Vadd mai doclii. Atdt Phereponus, nu-qtiu alte cate celea qi se qi face ci intrucdt el a uitat, se vede, d.,o4* 9i de inlelege fina ironie a lrri Augusttn' (' Progternut ar fi zis bdranii noqtn' r E exprimatri, qi aci, intAietatea filosofiei fald cu url anume 'en

t,,

^i

ave

:T Slii::::,:::

SuLrauzi c6nt, dupi cutuma cAnt din marile opere poetice.


2?

editirii in

cAte un volutnen a

fieoirui

Aqa stria etirrrologiq altfel: conduc6torul, c6l6uza. o Al"g, aci gi passim, acest cuvAnt, intm<rAt el cuprinde, mai hine dec6t oricare alnrl dinaria sa sinonirnicdgi analqgicS, sensrlgandirii

Subauzi' Licenfiu.

poezre.

I
e

Altl'el: locuire.

lui Trygelru Suhauzi: a ap[rdrii, care ii re'vine lui Licenliu' deci, partea acuzirii'

'il T6bliple @r&te, apaqindtoare unui intreg ceremonial al scrisului. 3r E vorba de cutuma romani a salutirii zilnice, printr<r ceremonie bine determinatd, de cdtre inlbriori a srrperiorilor. Dupn strdrnutarea sa la Milnn, ar:est obicei ii ripea mult din timpul pe care voia sd qi-l dedice shrdiilor.

360

Aurelht

ordinc
(P'

Notc Ai

@runbrii
libros De Otdine, (P'L', t,

361

u Iatd cunr, in ale ssle Animadtrcrsiones in libros De Ordine' XL!'I, col. 220 sq.), lui Phereponus nu-i std in teacri aculeul gi,
nunrai in parte greul, zice: f Cap. 11, $ 31./ Vir et ingenio a
elt

il Cdrticica

Despre uiapafericitd.

XI-V[' col' greul, pana din frAie: 220 sq.j, Phereponus cam scap6, nemaisuportAnd

s Aci, in ale saleAnimaduerciones in

ipsis insignibus muneribusque lortunoe et, quod onte omnta est, n )**ttoii"timus Theodoru\ quem bene ipsa [Col. 0221AJ nosti, id 'ut et nunc et apud posteros, nullum genus hominum de litteris nosttol

LIBRO II. Cap. 1, $ ingenium... cum antea libellum contuli, tanta


philosophiae oideretur.l Si haec i

perspereram, tum oeto tn

temporum

iui.

conque,atur./ Vellem exstaret opusculum Ttreodori

i
inter Advocatos sedis praetorianae in Italia, praefectus fuit parti tum parti Macedoniae, deinde quae*or satri palatii, Pot conres s{ largitiomrrn, ac tandem praefectus praetorio Gallianrm anno 380. hoiorib,rs dt'.functus ad vitam privatam rediig in qua scrifiendis v opusculis ofxrram dedit. Quo intervallo, circa amum [Col' 02218] ' Augustinus lraec scribebat. Ad anrpliora deinde munera perveni a#Uit Albemus Rubenius in libello ante& memorato, adici: ,/ Capl
ceea cei mai nai' Theodor Pe cclre tu tnsdpi il cunogti toate, prin minte, atotprestantul nici un fel de oa face tuta, tncdt, si acum, gi'n genemliile urmdkxue,

enrditum ,r"r'sa. Sed haec nescio quomodo rtri5e.e sustinuerit ad virum cum praesertimlitrbi de Vita beata, ubi e'ximia illa Monnicae otque edere, facile i"frrorr." l"grrrtr., edendus etiam esset' Eum enim si quis legat' v".biJbo.r"" urrrr.,.1,rod alii non facile animadvertant' Quae mulier
paulo liberalius educata tali& et meliora etiam

rg.rrti.rrr, r'ituperari

,"." ,ro, Posset, imo. forte laudaretur' pietatis

in inrJ[igo 1Clt. ozzfCl filium prae amore matris ingenium invenisse nunc

oaic* ,7 LIB. IL Cap'


al

1,

l.l

Erc dimpreund

cdrci ingeniu .,.t1 obseroasem

pintr<t conoiel

31,.1

Bdfuatul,

qi

pin talentul

inndscut, gi pin elocinyd, pi pin

insemnele stdrii sociale, 9i prin darurik so$ii,99

diligentd considerare ; atunci, insd, lucru neinsemnat... Pe care am adu

ordtat mie mintan ei" indt nu mix Dacd Augustin i le-ar fi spus acestea maicii sale

intro disculie familiara,

sit nu se pldngd pe drept de scrieile timpurilor noastrc'JLgvrea sd i iveald opuscJui lri Theodorus despre Originea gi natura lumii, c zice de &tre Ol. Salnrasius, in pref. la Anrpelium, cd zace in biblioteci. el s-ar putea intr-adevdr inlelege dacd, aci, ceea ce eu PresuPun poate. Augustin il aduleazd, dupd cutunra timpului siu, in-carc, dt ?ost, ele, .-,rrd"nu, vreodatd, laudele inrodice, au fost in uzul vulgar: A Theodorus, cum militase intre advocalii scaunului pretorian in Itali

n, prra"Jfi absolut deloc. vituperat, ba, dimpotrivi, era liudat foarte' pe gi ,noii*,I pi.tagii. Dar acestea nu Etiu in ce mod le va fi suslinut a fi scrise

fost prefect pn4ii Libyei, apoi pd4ii Macedoniei, mai lpoi chesto4 pa"tut"i sacru, apoi comite al visteriei imperiale 9i in fine, PTt"{ p""aorirl,ri Galiiloi in anul 380' incheind cu aceste onoruri s'a reintc viala privati, in care gi-a dat silinla intru scrierea variilor opusolle' in interval, cam in anul 386, Augustin le scria pe acestea' A aiuns apoi lS mai mari insircindri, precun ne va da de-nfeles Albertus Rubeniuc

puhlicate [a un b ,fericitd, unde pot rrore publicat5. In iubirii faP de maica sa, a gdsit, in rure al;ii nu-l iau atdt de ,I9o. aminte Care muiere un pitr mai liberal tducat[, vorbintl, ea,acune, ceva, nll lasi sd se vad6 unele de acestea satl
r:hiar gi mai bune
:h

?'

curat romAnegte, fdr[ roat' Traduc totugi aqa' ca lrl mr{ menlin i., sf.ra etimologicri a argumentaliei augustiniene; altfel: Ar tretrui
sd spun,

nu

in afara ordinei.
Altfel: s-a ficut.
Altfel: nu Eimte deliPoa.

'rr

cirticica mai nainte amintit6." s in timpul intreruperii acesnd dialog, Academicos.

s
't"

a fost

continuat dialogul

t' De-acum, in ale sale Animaduersiones in librcs De Ordine' (P'L'' 220 sq.), Phereponus iqi rdloieqte' aducltor de rdu' pana XL\4, col. uid sil irnpotriva defi.,(iil c'., l Cap.- 2, $ 4. 1 Defni e r gd, inq uam, s i pkx:et q

362

Sf.

Aweliu

ord,ine

=-...

Notcr;i

amentarii

363

[s.;"il"-def

esse cum

Deo... Odiego, inquit, deftnire'J Ltsi huncet supenoren't


iniiionempauloaccuratio1emi11..............11::f

certe d&..iptiorr". rhetoricas, re descripta saeprc obscuriores aut qu-ae est locutio im; ob*ur*. Exempli cau sa'esse cum Deo' r" "tti ob.",..q.I"firrin:u a beo odministrari, alut intelliqere Deum'etc' "t hodie conscribillarentur, et in publicanr lucem protruderentur' I rn&nes arl emditorum plausum non ferrent, uti nec innumerae quibus haec opuscula.scatent' t"o 1lt Y:--""-:,o.: iizilol L---'-llsaeculunr'Plus multo fiebant? quam res ipse; quo vttro et nostnrr adic6: -/ Cap' 2' S 4 I EwEf Ef, rarf rrl essei, etiamnrm lalorat,

-Tj

p"i

"D:! "pi".a"^ |i" "r^"*,a" tri ploce", zic,,c'e-nseamndaficu Dumncau "''Mic' 'ii"",",.tu i"ii""""'."lDardal citeqti cartea aceasta !i pe ce-a dinainl
oDtalrl(luIII ,

pdsesti nici o definitie cAt de

il;;

o rostlre rmPl obscure. A fi cu Dumnezeu, de exemplu, care-este .l"finiti a fi odministrat de citre Dumnez'eu $tu a'L ^[.--,ri -"to astdzi nrAzgdlite unele de-acestea 9i ar fi anfd nu o oh1io" aplauzele invd{a$lor; 1 oPuscule' l nenumdratele argqii deqarte de csre colciieaceste nici vorbe decit lucrul insuqi; vi ;;;i;;." f6ceau "., ,r:..,it l mai multe dorit' 9i secolul care se muncegte incd, mai mult decAt ar fi de Dar, cdt de absurd.sun6 cuwintele Atat, d""i, Deriuaducitorul' '[ar"sti d"fi"iSie cdt de cdt m'ai acuratir,lie 9i numai fapfl cu

ca mai obscure dec6t lucnrl definit sau desigur tot atet

cit mai ecurat4 ci numai figuri ret

-Omul

eete animal rafiional muriton

ni"i' o

{) Subauzi:eervitorul.
{1

Subauzi: TrYgeliu 9i Licenliu' Su.bauzi: valabil.

*2
"3

Onoramil, adicd'

e Subauzi: Protec$ia, Patronajul'


"5 Subauzi: lnfelegere.

'r Strict etimologic. aci 9i passim: deforme'


'B

se gArbovegte' in ale "6 f)e-acum, pana lui Phereponus 1ni^nrltpr*iotre.s in libms De Oiine, (P'L', t, XL\rI, col' 220 sq')' al6: / Cap' 4,5 l2'l Quid sordidius' quid in 'libidinibus.i Itaque recte faciunt, si Augustini iudicium seqt praEtet et principes rlui lupanaria esse patiuntur; nam
legislatores pestibus dici pbniu's merctiibw, lenonihus' caeterisque lnc potesZ;ufet meretrices de rebu's humanis' turbaueris

$i aci, pleonasmul este figrrrd stilisticS' "'Aluzie la Zenobiu.

,, i. se.su1 strict etimologic: pune, trimite in fafa. "1 Altfel: intenfiunea.


t'2 :;r

Aqa strict etimologc; altfel: contoreioneazd'

Autoritate

1i-a gi c66tfuat,

in timp, autoritatea, 9i gi-a qi invederat raliunea'

qi ra$iune, cuplul definitoriu g6ndirii augustiniene cnre

Sf. Aurcliu

Natc Si

@menra'rii

365

n Ad litt.: cunabulele.
altfel, subauzi: dorinfe' "- Ag., stria etimologig s Iardqi, in ale sa]e,4n imadwrsiones in librcs De Ordine' (P'L' t' ) animctlium col. 220'sq.), Phereponus: I Cap' 9, $22' | .Aeriorum

,oemuocat.Plura hac de re veterum testimonia vide apud Claud' Salmasium Ioan. a Wcruer in tractatione de PollT nathia ' @P' 4'et Cap'

**,o

,fi

iz, g aS I Prin corc doud,


copildrie a gmmaticil

fallacia, eic.l Pl*orici

vocant, seu aliyllia' quacunque p.""ait" ."tt, quales sunt dii illi inferiores, fCoL O2228]-*t11: 'i, ponebant. I{os cacodaemonas esse interpretabatul ^... D" sententia Platonicorum sat multa Apuleius, in libris de e,!-z-z I tn+1fl Philosophianaturali, etdeDeo &rcratis, adici:,,/ Cap' numesc lrirc sau ona i;;r. . trrsuJt4itetar trtz'luhuhilPlatorucile sunt zeii. sufle;t ; ,;";" nL "L sunt inzestrate cu in aer'(anima)' cum Augustin interRret3 il puneau al r5ror l[cag

descoperite (prin litere 9i frgurile numerelor) s-a profesie a intfilitoilor Ei calculatorilor' precum o anume ndslut cuntxcula

firr"rn notarunr in Pallium [Col' 0222D] Ternrlliani, adic&

'/

lira

ea, trrsd.

in

greceSte,

P carc Varo nu-mi aduc,

Irrl"rio.i,

*1J".^""i ldemoni r.,.a1i;' n"tpt" sentinla platonicilor qi despre nahrral* d;;i"., i' Oqit" d".p."ir*., despre filosofia
lui Scrcrate." ;r Ad litt.:

$ destul de n
c

pe care

unii tradu

lib. III de

l/uptrs

p.op;i i.r.o*6ne9te, intnrcAt invdptonrl (dascdlul) este gi una' 9i '* invdlarea scrisului 9i citittrlui' il Ne spurre, iat6, mai pulin uituc,-i1 ale sal3, Animadoersiones in cn 1 n1 De Otdine, (P.L., t' XL\4, col' 220 sq')' Phereponus

librarilor

Ei

calculatorilor, pentru care nu exist6

mi-a atribuit mie numele, 9i, deqi inv616turd, precrlm la greci eram ntunci mi-a dat gi intflistdtitor qi

;;;lr";|rt'1, iar invdlatorul, lpcpptrrtortxrtg' / C"p' 12' $ figuris numerorum) a;ii;t drrobui r.p"rtrs (litteris. etuelut quaedam gummotiute..infa' :::,::: prcfessio,
iib*rb*^ ", calculanum q""^ U"-" littemtionem'ncat,
Craece autefit quomodo

"Pp:::*', doctor lZrtt't" p fr6'fPc fPoF[att \ -.--' r.-r--1 .,, *li"&rol,roiort) Tparrpotxfrg te &tdreatfpog drd11etrpc' *p-tpln^*s trrig Tpopt*tiottxr]v xclroist: icrtbere et-!-A
wcl smmmaticae eit imperfectae, guam nonnulli cont'ertentes o'-' ru-9: "gro^^oti"ti"om

Isidorus O"rg. lib I" caP- 3: InceP literele comune, pe care le urmeaz despre Varrc o numegte'literaliune. IUai multe m'Hrnrrii ale r:elor vechi cap' 4' qi Polynathia, rutrcst lucru vezi la Joan. a Vower in tratarea despre " claud. salnrasium sub finele notelor la Pallium-ul lui Tertullian' oin fine, in ale sale Animaduetsiones in librcs De Orjine' (P'L'' g XI'VI' a qua rnl. 220 sq.), Phereponus, [Ibid., $ 37' Hrsron'o'] Non ea intelligenda

il"**li

".pf,if"logiae, rlioor in Graecio, q"od fpolr pt\. tinea et1p'yqtu' -litteye 1t

N)(xtnt.[Col' O222C] Martiarrus C"ryT sic grammaticam loqtrentem inducit: F

,(oucrsr. vide cl. salmasium ad tinrlurn solini Polyhistoris. sic nomen historiae p
rnp. 1, $ 1, (i8re sunt filologia. ai cdrei inv61a1i sunt numili Fo-lihistori, de unde Alexandru cum Pcrlihltorul, Apion PolihLtorul, C' Iulius Hyginus Po$tristorul' caqi &nd mi no).r-r et losoror ' Yezi Cl' Salmasir'rm la ;.. t""f,"g,iutorul

*iiiqu" "i, nttibutum iitterarum formas prop.iis ductibw lineare' t mihi Romulus litteraturae nomen ascripsit, quamuis infantem
litterationem oaluerit nuncuPare, sicut apud Croecos Tprrpp
rs

* *"'":?::::: primitus uocitabar, t"*"*rU.lsidon tum et -antistltey.ded;1.' gyammaticae aflis lilt Pimonlia
Orig. lib' I, cap' 3:
quas

^i

crrnoa4te're titlul Solin Polihistonrl. Aqa, numele istoriei pe'ntru care anunre 1'" t'ste folosit de Auguatin, lib. II de Musica, cap' 1, $

"T*iun", "ristunt,

librar[i et calculatores sequuntuc unde et

366
61

'-

Aureliu

AItIel: puls.

e Altfel hemistihuri.
a dialogului CI Faptul crl se faoe aci o aluzie direct6 la cartea aneia mult si reconstituim treptele genezei acestor o[ *olJ*i*rne aiuti il Este vorba aci de gdndirea apofatici despre Dumnezeu' l
63

6 Ad litt.: ingeniu. 6 Ad litt.: atotingenios'


67

Subauzi: idei.

s
@

Ceivechi ntl Solecismele sunt, indeobgte, greqelile de sintaxi' *t".i"* 9i o alc6tuire nepotrivitA gi lipsit6 de propor{ie a pd4ilot
discurs.
rc

Subauzi: Prin cutuma neaurului'

alte limbi' Barbarismele sunt orvintele lrnprumutate din


pe deplin in linrba 9i care nu sunt asimilate

.op-ar"i.ro*."r.,
fost imPrurnutate.
?1
.

in

fuit [nralum], utnun sub conditione Dei fu:li: dacd va fost, el' Tu nu eub cond tra"f] " t"., dit totd"*,,ttu, altfel: in pdstrares (in consewaliunea' in adnrini ilrrnrr.*r-,,
..et, si senrper

ti

n""-"** ""r, doi &eptul u


A sulletrrlui.
?3

romAnegte:

in mf,na lui

rrudoar thec Toate cele enumerate aci de c[lreAugustin apa4in filosohei creqtine in general' ci ci pi frlosofiei creqtine, 9i nu doar cardinei filosofi ei creEine' ?' Su.bauzi: unitstea, unimea' m Dincolo de etogiul filosoliei, se subaude, aci' strict etimologic:

de infelePciune.
?6

Ritmul, armonia, care subsumeazE ordinea' ? CuvAnnrl este unic aI lui Auguetin; intmductibil'

fr Altfel: dimeneionat, (almisurat. p Ad litt., aci passirn: atotarnoniogi Btotlitmic' 9i m Altfel, modul, m6sura.
8r Subauzi, vederea.
82 81

Aga

in

sens strict etimologic;

aldel dorinfe'

Subauzi: idee.

S. AURELII AUGUSTINI
HTPPONENSIS EPISCOPI

SF. ATJRELTU ATJGUSTIN


EPISCOPUL HIPPONET

DE QUANTITATE
A]\IINIAE
I-IBRI UNO

DESPRB CANTITATEA SUFLETULUI


O CARTE

NOTI INTRODUCTII/A
Despre dialogul De quantitate animae afim din spusele Sfdntului Augustin,' din Retrcctapiuni: f. in aceeagi urbe am scris.rr 1. In eadenr urbe scriPsi dialogum, in quo de anima multa carte.. irr care se cerceteazd multe quaeruntur ac disserunn'rr; id est, gi se discutd despre suflet, adicd, unde sit, qualis sit, quanta sit, cur de unde este, cum este, cAt este, corpori fuerit data, cum ad corPus de ce i-a fost dat corpului, cum
rrnerit qudis efficiatur, qualis cunr devine cdnd va fi venit in r:orp) cum? obscesserit. Sed quoniam qusnta dupd ce se va fi depdrtat. Dar, rit, diligentissime ac subtilissime fiindc6 s-a disputat atotdiligent pi

disputatum est, ut eam, sl atotsubtil cfu este, ca si ardt6m, pe nu este de Possemus, oster.r"."*r. "6ryrcrnlis cdt am putut, cd el quantitatis non esse? et tamen cantitate corporali, gi totuqi este nragnum aliquid esse; ex hac una ceva mare, de la aceatd unicd inquisitione totus liber nomen inchiziliune gi-a primit numele occepit ut appellaretur' de Animae intreagd carteai ca si fie nuniitl
quantitate. 2. In quo libro illud quod dixi, despre cantitatea sufletului.

omnes artes animam secunn atlulisse mihi oideri; nec aliud quidquam esse id quod dicitur rliacere, quam reminisci ac recordari (Cap. 2O' n. 34), non

i are mne, fopdl ui o m zis mi se pare cd erlletul aadu dt od rnie sine toate artelg 6icti nici nu este nimic alta mea ce se numeye a lu+rndptrd decet aai anrinti qi aqi rcflminti(Cop,
2. n

20, n.34) nu tnebuie

l',"t asfel,

ca

fl

tic accipiendum est, quasi ex hoc cum dintnr a@asta +ar apruba cd

approbetur. animam vel hic in sulletul a ndiq fie

aci, in alt orp, fie, nlio corpore, vel alibi sive in alnmdq Ee in mrp, 6e in ahra tupului tlorPore, srve e.xtra corpus' gi cri ceea ce, innebat, rdspunde, r:trnr aliquando vixisse; et ea quae nu ra Fmd{at aicl ra Frnrep dinainte, interrogata responJet, cum hic in altd riap. Se poate, intr-adevfti

372

Sf.

Aureliu

mntitatea sufletului
intAnrpla, plccun am man sPusro nainte (Sup. c. 4, n. 4), intu operd, ca de aceea m 1rcatA Pe

Notd introduttiud

373

non didicerit. in alia vita ante didicisse. Fieri enim potest- sicut jam in hoc opere suPra dixinrus, ut hoc ideo possit. quia natura inteltigibilis est (Sup.e c. 4, n. 4), et connectitur non solum intelligibilibus. verum etiam imrnutabilibus rebus, eo ordine
facta, ut cum
se

frindcA este din fire intefuibil (: din firc puterea dea inlelege; este
6rc i4elegAtor) 9i este in mnexiune

numai cu inteligibilele ( toarele), ci chiar qi cu


imutabilg fSort Prin acea ordine,
c6ndse migcn pe sinesPre aode

ad eas res ntovet

quibus connexa est. vel ad cu oare este @nex, sau irrtr-r sine seipsanr, in quantum eas videt, in cAt le vede Pe acelea, intru in tantum de his vera res- rdspunde adevdrate desPre ele.'
pondeat. Nec sane omnes artes
eo modo secum attulit, ac secun

or habet: nam de artibus quae ad cici despre artele care fln de si sensus corporis pertinent, sicut corpului, precum multe

desigur, nici nua adus,inacel sine acele arte qi nici nu le ale

multa

medicinae,

sicut

medicinei, prmrm toate ale

astrologiae omnia, nisi quod hic nu poate spune dec6t nunur didicerit, non potest dicere' Ea va filnrElat aici. Pe acelea, insa, vero quae sola intelligentia capit, le peroepe prin singuni inteli propter id quod dixi, curn vel a inlelegerea), din cauza a ceea oc seipsa vel ab alio fuerit bene spus, c6nd va fi fo* bine i interrogata, et recordata de oire sine irm.rgi, Ee de ofltre
resprtndet.
qi

rdspurde amintite.
3.

hinc plura dicere, ac nreiPsum multe de-aci, gi, tn timP con.stringere, dum quosi tibi coasiinstruiesc Pe tine, sd praecipio, Ltt nihil aliud agerem constring pe mine tnsumr sd cluam redderer mihi, cui me absolut nimi.c alta decdt sd nti matime debeo. Ubi videor dicere redatt pe mine mie, cuii mit potius debuisse, Redderer Deo, mai cu seamd. Unde mi se cui me maxime debeo. Sed trebuia sd zic mai degrab6: sci / quoniam prius sibi iPse homo rcrlau pe mine Lui Dumnaeu, reddendrrs est, ut illic quasi md datorcz mai cu samd. Da4 gradtr facto inde surgat atque insuqi trebuie si qi se redea Pe attollatur ad Deum, sicut filius insuqi sieqi, ca, Prin cvasiPasul

3. Alio loco: l/ellem, inquam,

in alt loc: ,4 q orea sd zie

din De

Tt

initate:

374

'. Aureliu

wntitatm
Potest,

Nottd"

intrcdudiwd'

375

nobihl l Pythagorae. Unde Plato ille p,ttwgo reice. bunde persuadere celebnrl filosof, sa strdduit ptrilosophus nobilis o.uncd slletele conatus est vixisse hic aninras perqredeze

Lib. Xil, Caput Xl4 24. Lib. XtL Caput XY.24- Contm et reminiscenlei Platoniciene reminiscentiam Platonis

face, incaltea, aceasta numai cu quod ad quamque lucrurile inteligibile, incAt, bine Iespondeat
ut bene interrogatus quisque
cSrei prrrtinet disciplinanr. etianrsi eius intrebat, negtine r'6spunde care ii apa4ine, chiar dac6 este discipline lgrrarus est? Cur hoc facere de rebus pe asta no Poate face nullus potest, nisi quas funanrl ei? De ce :onsibilibus nimeni crr lucn-rile sensibile, decdt

au udit, aicq qi mai nainte sE hominum, et antequamrsta corPore corpurile acestee qi de aci este ggrerent: et hinc esse quod ea quee cd cele ce sunt invElate sunt discuntur, reminiscuntur Potius degrsb6 ramintite crmoeolte, cognita, quam cognoscuntur nova' sunt cuno5cute nor' Retulit enim, Puerum quemdam int-adl'6r, cd un anume t6nEr

vidit in corpore constitutus. numai cu cele pe care le-a vizut [0o1. 10f2] aut eis quae noverant corp, sau le di
ht,r
ctrvintelor'i CEci

cormituit inuu ar:est Itrtlicantibus credidit, seu litteris creza.re celor ce-i spun cd le-au ttrriusque, seu verbis? Non enim cunoscut? ori scrierilor cuiva, ori lrrquiescendum est eis qui Samium nutrebuie si li se dea

nescio quae de geometrica


disciplinae. Gradatim guipp atgue

interrogatum, sic resPondisse, a rdspuns astfel, ca qi cunr tanquam esset illius peritissimus atotprioeput inru acea disciplind"
artificiose interrogatus, videbat
quod videndum erat, dicebatque
tnuebat treptot gi o.r mult6 artd' oeeaceeradevdzr-rt qi

tntrebat nu gtiu ce desPre

l'ythagoram ferunt recordatum incrrviinpte ce)or ce spun cd Pt'tagora ftrisse talia nonnulla quae fuerat din Samos qi-a amintit unele de
ln r:.',rpore' et alios

Fxperhrs?

rlii,

cum hic alio iam fuisset acestea, pe ca-re le-a experiruentat, nonnulloc narrant c6nd a fmt, aici, intr-tur alt ollp: gi a\ii ejusmodi aliquid in suis povestesc cd neqtine allii au

ce vedea. Dar, dacd aceasta quodviderat. Sed si recordatio haec amintirea lucrurilor mar esset rerum antea cogrutarum' non o[rosorte, nu to{i, desigur' 9r ru

Itx:ntibus passos: quas falsas fuisse erperimug in somnis, quando nobis videmur reninisci quasi egerimus Itut viderinrus. quod nec egimus

erperimentat ceva de felul aoesta cu


f'ost anrintiri false, pe mre de cele nrai multe ori le e.rperimentdn in vise, c6nd ni 6e psrrc

ltremorias, quales plerurnque ninde loruqi: care au

utiqueomnesvel Pene omnes, cunr departe to1i, dacflar frtntel4i illo modo interrogarentur, hoc mod ar fr<r stare de aceasta possent. Non enim omnes in Priore toli au fos i,n viala anterioara vita geometrae fuerunt, cum tam cunr sunt atdt de rari in rari sint in genere humano, ut vix omenesc incat desbia Po&te fi possit aliquis inveniri: sed potius rreunul' dar e de crezut mai credendunr est mentis intellectualis cd naurra minlii inleleg[toare a ita conditamesse naturarir, ut rebus astfel zidit6. incet sE vadA" Pri

rrrrnino nec vidimus; et eo modo uffectas esse illorum mentes etiam

cd ne amintim ca gi crml am ficut sau am vdzut caea ce nici n-am fdcut nici

qi vigilantium, instinctu spirituurn incitarea spiritelor maligne ingelbtoare, a ciror grii5 este s6 nttlignorunr atque fallaciurn, insim6nteze sau sSfirtdreavi, spre +i

nu am vdzttt: qi, in aest mod, Prin

rlrribus curae est de revolutionibus

Irrrimarum falsarn opinionem ad


rlrrcipiendos homines firrnare vel nrrere, ex. hoc c,tniici potest, quia si vure illa reoordarentur quae hic in

intelligibilibuE naturali ordine,


disponente Conditore, subiuncta sic

anume hlmind sui g'erreris i

astfel de lucruri, care'


le

ista videat in quadam luce sui dispoziliunea Creatorului

ingela pe oameni, falsa opinie despre reintoarcerea ulletdor, au fos afedatc nrinlile lor driar in *are de veglte: ceeB ce se prate deduce din faptul cd, dacd,

generis incorPorea, quemadmo- ordine frreaso6 $fiiunde duPd orm ochiul dum oculus carnis videtquae in hac i4deg[toare, cuius le vdg intnr amastd hrninh corporea luce circumadiaceng eique congruens est pe cele careJ inconloar{ cirei

nliis antea positi corporibus


viderant, multis ac pene omnibus
irl rnntingeret: quandoquidem ut de vivis mornros, ita de ntortuis vivos.

intr-adev6r gi le-ar reaminti pe acele


ce le-au r.dzut, aici,

mai nainte, puEi in

alte oorpuri, eoeasta li s-ar intAnpla

lucis capax

multora sau aproape tuturor: din


moment ce ei presupun c4 Precrln starea de v'eghe cei rc dornl gi din cei e dorm cei in starea
de veglre, aga pot fi fnorp, f5rn-ncetare,

creatus. Non eninr et ipse ideo sine

ia foc crear capace gi congnrent er. nu qi el disceme f6rd mBgistru magistro alba et nigra discernit, gi negrele, fiindcd lea cunoscut quia ista iam noverat antequam in pe aaestea mai nainte si fr fost Denique cur de hu" *** int'u acesstA came. De ce se "."uotr-rr.

llrnquam de
illsplcantur.

vigilantihus dintru cei in

rlrrmientes, et de dormientibus vigilantes, sine cessatione fieri

solis rebus intelligibilibus id fieri

dintru vir mo4iiEi dintru nro4i viii.

376

Sf-

Aureliu

cnntitatea suflctului

Noti

intrud.ttctiwd

377

animoe sunt' Cr-rnlncutorii dialogului De quantitate-

Er.,il;';i

"iT".y 3967' (din PT6^1" de Uzala. din Afnca proconsularh

A,rs,r",i,'' Eiodius'

*:'-0""^*

II"* *":1'
qijude@tu cAntu' idicium utntatn tibi. Domine (Psal' caneL: miserilnilin Doamne' Auzindu-sece 'C ;t.-AJr" autem quid ageretut lile'wilie,

SfArrtul,ut oTqTi'1; amicul clin iunele \'6 "i.-+i*), in De kberc arbitrio' -al la Erodius ni s-au p De i*".f"""a*'Ei' cum sPunearn in notd' la dialogul iT:1tlt'I:11u .:i5?r" a'"' +r* (Epp' .it"te' (rL\rll' "'n' in l[muriil1t=:T.1 Clittt;, in care cere,

ffi'HIHil;, ;;;
ci,ir,
or"if"rn"

A; H;i '?-xii' ;t *"' p" unor ch stiu n i do gmati 9t1-t):,1T-1"^ ll i!! ;iii' "; "ilil;;; sqql i;1.;;. xiiill, cor. oe.r ';;; ii""ii"it"",',' inr,'pp'9T'y?'i"'o*lft:i:| 487-486' o scrisoare ineditd h?".": ;;;;; i"; opusculul D e f'du'o nu" XLII' col' 1139-1156)' ^'?l'Ji pf' f'U' t' -:1:;"
e

-special' le risput speculative Ei c6rora Sfdntul Augustin r,r-x w, ia r epistol,

0onvenerunt

nrulti fratres ac

se Petre(Ea' s-au

adunat mul$ frali

rdigiosae feminae

t .,

A'g'"iitt il;;;;Jl, "p".Jr",-9*9tT-:T*i (cf' P Godet' art' Ea i" Oio. de th6ol. Cath.' V, col' 1731)' ^ 1--: ". al imperiului' Evodius, milita'Ll, agent cu afat:eri gi s-a t
atribuit SfAntului
renunfAnd [a cariera
s-a convertit ta

alli cAfva' Evodius, alflturi de Sli^o'l A"g":t^tl pn*. ai., cercul rle prieteni impreunfl cu Tt: a.ia, it' casa pdrinteascE' intAia congregalre otio",,,indumnezeindu-se-n o1iu"'

[.'.]"

9i t'emei relipoase [" 1"' Adeodatus, Allpius' Se;ver qi

"'#ftlt cercul "Tl"ilol, inaintea Iui Augustin, nu apare inin Afqfu


Cassiciacum, se-ntorcea, ins6,
ac,el moment greu Pnl

Milan

dimprelle ? A"g'stin Monicii' qi ;;;:-i; "'"* ""-- 'ol..'" nsr.la' ro o.tia Tiburtifa, h ^o*'t"t *:"1"1::l-q treceau Augustin qi Adeodatus'
nrAni Psalti."., o d"t"hide gi-ncepe

tAi gi-ntAi nuncii intelectuale' fapt in care ' i a congregaliei (Cl' EP' X, 2' luat Parte la conciliul de la de alP ePiscoPi, s[-i Prezinte conciliului impotriva donaqtilor el, Evodiu, a intervenit, la mai a maniheilor qi Pelagienilor, 9i a

,d"ifi"ati

mai interv-enit, de asemenea,

in

clrestiunea Pelagiand i11ata,]a

;;i;*t;;;"zAndu-i

intreaga 'il Sfintul Augrrstin it Confesiun povesteqie Carele-i .17. Q,ri habitare facis .'1?' ":l:u]::l ln ,r.r^r,i*". in domo (Psal' IXylt' 7)' unaryru "as1 T"]:tu-^-= Evodius' tdndr din munid consociasti nobis et Evodium pe nostro nostru' Care' cumserveain arr tcol. ;;";;;. ()'.i r,m ozzrlin rebus ca aglt cu-_:^lT::: ,sens --.-:,.:^:., :1"j +lj sus noastrd convertitu-s-a la Ti

:i T"*. U*t:n-"-'^:-Ul indoliatd asistenfi' precunl

rlllnvenruldelaAdrunretus.Chintetsenfiindu-iacestuiEvodiu a reuqit si facd Irrmesc trdsdturile r:racterului, SfAntul Auglstin din indealtfel, 9i ctin ceilalf prieteni qi consAngeni ai sdi' ,1i.,
"1,

"t

itia
saeculari, accinctus in nra' Srmul

botezat, pirdsind nrilitiria' +a

Eram impreur) intru a Ta' rl -^ - A-.a*arr


aveam de gAnd- sd

eramusl simul habitatt"i

laol ;;;(r;r"*b"r,-,,,,qoi"''^lo"t." sfflnti hotirare' haheret servientes tibi: Nr:-ntrebamcamcarelocne-ar "r, "rifL.

ptu"lto

locuiln'pri

380

Auteliu

untitatea
s

Notd inttoductirfi

381

ochii minlii qi intrucat faptu-i atotsubtil, sd ne ascufim toate zilele' intrucAt debaras[m de consuetudinea cea de ce dG ci'ct'it, anume necesar' ca sE aflflm ceea ;J;;;un mdsura s-a' n]ci lungime; Cdutim un corp care si n-aib6, pe in graba n

adi$' qi oBump't ldgimea, lungimea f6rd absolut nici o lalime, dec6t gAndit numai qi numai cu ce.va nu poa[ fi

; .t"

4d-

ilp*"-na aufp*", qi, cum nu gdsin-r'-asemhnim' sub indoi acesta' dar'


",--i",, intrebali daci sufletul

suflehil cu vAntul, "*t' * *t i* felul poate mai uqor ${ L"*.,i"" observflm imediat c5 nimic nua1*t fi nici mai-lung l;?:":;-i-";;--;"i 1.d,.T::
se af16 nun

iI

m cd aga credem, 9i aPoi, intreba$ un burduf intri umple --- L-.J.,f inn el se afl6 in corpul not* prearm ar ;d;, ; investmAnt6ndu-l precum un vestmAnt'

:111*:: cE L"G """ gi alta, gi inrrinsec gi extrinseg lldem seams tu:*t:^Y ;;;;", caci atfet nu s-&r atia ninric:4 t inlirna ex#;; ir,*.a,, altfel, nu am Putea simli nici d
pi -oo hrinr srninte cE sufletr-rl este, precum nGnvet6' - -a-l:* ntind spaliile corpului; ne gAndim la
la
rv Y- -despre memorte q' "o""L'd"t" "t' IIEDPI s lruurvr rtruurtc rrlr-ai. irrtnrcat nu e de crezut ca @rPuru ---F

t acesta line de carrtitate' dar suntem dist spaliul lor, deoar. eoe pare cE nu

".rt

PEtrrndem, ala, tn tain4ele *"T:ti:l-i*:::t:t "l"i".t"' ."l.J.ii, ei''edem T ?Patil=teribir imense ;tH;;; " ea, tttru.;'n: sulletul tt::-1Ti:T3]i:1": Lfri.at, prin cantitatea sufletului Ia

arll 5' l*

;"J##""_il, GJ* Hnritand invrtap Ot ;"n; qi.-*tt* al mrpului'-luntem conceper-n' l5,O sul totuqi'
.i-r"*rg"ie* daci

;"t"iJ;;i

lat, nici inalt, f11' contul!31 9::::o:Il, atAta de mari spap rrrate si cuprind6 in sine imaginile unor -pt"p""""' H;if"i;solut nici o lungime' l61ime qi ina'l{m3,i""1Triliunii eutoritatear t''ty-"^lt "1, ;.#;";;"i inc6.saunurteanrrntim,saunu.nePropunems6gtrm,.p Arg,-,.tin nu t'oieqte s[ ne intrebe b

n-or

fi mai bine si

"6ti".rr"r" qi, aqa, it oblig6m ry Auqmnn sa orscuf,c *i asimlim, laprr'"* [i tttetpt""t intrr. sine insele' nu' "" ".irl"g*.t, ;td"ld;# J.outat cotpo'al' mai intai lungimeo care
I

comPendiu gi ce muncd

tnvalalii lumii, linie qi, invitali s-o intindem din oricare dintre ,*,p",", observim ci ea poate fi intinsd la infinit, qi, intinzAnduo' in interiorul s[u' uqn, l* infinit, observdrl cd nu poate fi c'uprins, I ei' un ,,i"i ,r.r. fel de spaliu, iar, ca sd gurilor' Bpatiu anume, suntem nevoili unind<r (iurmim, astfel, infinitul gi-l incl plan, cercrrl' Observ6m' tle L ambele capete qi oblinflnd' in spaliul una' upoi, ci din linii d.Lpt., figura n-o,putern obline, nici din. din trei, unindu-se indesine nici din dou6, dec6t numai-gi numai ginar, diferitele figuri rapetele liniilor... 9i ente a lui Augustin' le ;;eometrice, Pe care! estetic, qi, IuAndu-neo Lr.rrpt"6* irdesine, inainte, concludem, mistuind secole de [irnoiiu, exmilitarul, oivilizalie, cumcd sunt mar prestante acelea in care egalitatea. ii unghiuhri este prepusd inegalitElii, sunt mai bune acelea in care nu [ii" ci iit i"i, gi in care unghiului i se opune ung]riul n, i .. opr." rnirific nu linia, tar.itat a cumcd pa.rA qi-" a(lest gen de lucruri este justilia, insd, ca luetilia s54i poatd plini lucrarea-' e necesar plstrati o anume imparilitate sau disimilitudine, fie ea cflt de iA "*i"t", se micd, pentru <n si se poat^{ manifesta distiqgerea, prin care sd fiecdruia ceea ce ,nunif*o". la rAndu-i, echitatea, gi si i se atribuie i se cuvine. $i, aqa, intrebAndu-ne cam ce urmdreqte sd scoatd Augustin de Ia noi, ce anume moqindu-ne, purtafi Prin astfel nau abia observim, cum, Prin a va-sd-zic6, am qi introdus criteriul creqtin de iude'nt[' errprapunflndu-i moralei pflgane morala adevdrr.lui revelat. cum i-*, p."p,r", aqadar, inegatitalii egalitatea, suntem invitali s-o rfiutflm, pe te.dmul fiSmrilor, pE aceea in care poate fi intfflnit6 *upr**tlgditate, intnr"c6t ea Ie va fi, fdri nici un fel de dubiu' de figurile gometriei plane' 1r*pm ceiorlalte, gi rdtdcim, aga, prin gi din patrr linii, ne incrrrcdm biniqor dimpreun6 i.lrn.t* din trei

"ot.rpr.rt dacri incercdm s-o t[iem, fie 9i cu cugetarea' in in lung, nu se poate ahsolut deloc, c5ci dac5 s-ar putea, ar ave'a Pe asta un& o numim gi noi, dimpreund cu. totr .i.tJ leli-"..
intelectul gi

c[,

382

Aureliu

untitateo suflctului

Noti introdurtiud.

383

qi gr cu Evodiu, tragem, apoi, in ele, liniile care pot fi trase conti in mare, qi, tot gif.r, incd per{ecta egalitate, 9i, cdutdnd
ne-ntoa.rcem

unei si.rgure

in cerc, Ia cerc, care este fornrat pnn ururea linii gi din al c5rui cerrtru pot,fi trase linii ;;;; d1n p64ile sale, i,r oricare din punctele circurnferinleiI ci nu adica. Ciudm, apoi, lElimea fflrd lungime qi vedem din once parte' pe cl gi mai vedem cd ldfmea se poate-mpf,rfr ii.ri* .r., se Poate-mPd4i in i"tgim" qi, aga' ii prepunem l[1i prec linia, intrucAt ceea ce se Poate mai pulin imp64i ii este' ce se poate mai mult i ra{iunea, de prep,,s celei ""-"Ea apor, cea ,t, poate absolut deloc inrp64i' i cdutdm, ". "" cri este aceasta iil,a fi de prepus liniei ins69i, 9i gnsim figurii 9i care, atunci,.cAnd dese a"6"" millocll ".." inleles fdrd ;;t;"rpili .",, firr.l" Hnlei, sa" orice olta. ce-i de punchrl,este **^11 l^Y semn, qi, pu+, ." numeqte ",l'l".ot iot semnul este punct, ii atribuinr punctului suprema'ra semnului gi, implicit, asupra celorlalte-gi-i admir6m',t< t"t"'ul, ce,-lungimea' ce' l61imr ;;;;i; gii^, "g.aor, ".-iAugustin sh luflm aminte.care.di Irntem ciremaqi-de cdtre lipsd anume o simt' fdr este mai al celorlalte, " "att'i qril Eyodr.l ci I6f ".r.,.* ;;;;;; "; putea sa fie, ei rispundem, fi.a'bsolut deloc in a"* fip* Iutgimii, fdrfi de care nu poate 'r.enre.,".tc[ Iungimea' ca ea s[ fie, nu duce nici "i .1. ibsolrt delipsa sernnului aceluia, fir,rl n nici un chip sd fie, qi' in fine, observ nu cd semnul acela este prin sine insuqi qi' ca sil fie' a lungimii, nici a ldgrrui' Ni se coni nicidecum delipsa, nici ;;;;;, chemali si observani dacd l[limea poate fi'.ea' chiar tdiat6, sau existd un undeva anume' Pe 1+ T":. q' ""i"ta" insdgi t6iat6, deqi poate Ii tdiatE mai nrult decAt linia fi nici eo g".ai" rnsp...rd" qi pentru-noi s{.nu qti:'ilTI'deloc call a"l" acela, iar Augustin, indulgerrt' ne cot unde ar prrrc- fi "t intrrc6t nu se Poate sd no gtim pe asta' gi cd nu ne andntim, capabili, incolt face si ne-o amintim, in felul urmfltor: suntem nu uzurpfim qi suntem, si inlelegem lfl1imea astfel incAt.sfi "r.r so cugetim ffi*r"" "broi.rt nimic"clin indlgime, 9i, dremaliva fi survenit incAt sd-i sunrind indlqimea 9i, intrebaf dacri ii

384

Sf' Aurcliu

aintitatea suflztului
se nticeqte;

Notd intruductiw

385

sPtT4 totugi' ce este spiritul' sui @rp, gi, curll cerem si ni ;,.e.m# ,[ *d"-, deocam$a*' dacfl din *b:pry:4]i3se u'Lr^!ur v(rrbe' intnucat el sau nu cantitatea despre cale tocman e s-a lilmurit intre nor ce este spr cd am cam uitat cumc6

se zicn.sd sufletul creqte Er se lnvederAndu-i, iar6"si, de ce anume in treacit' rnitul reminescentist' de

dupdcenereanunteq:u,:'1"1*:-?:-t,"-i]Lit:-t11'"""",: lJili "i, n"g""e., n' hefineqte tot.ls1-sql-'t{n-ll* .-"-;fi;;: #r$ ratlunii, t"o-"a"u impdrfiftrtt r sniritua! S,;Jg", "r*rf"#g no1cu.t"btTtl3 1| sufletului' dup' cum nemulqumili-qi *;;.;'hffit*..;
I @f

imbrflfqeazd, apoi, a.inv51a ;:l*in;; i.r"i.ta, plotiniane, rostind r[spicat cumci nu-nseamnd nimic alta decAt a liHre-l va retract&! mai tArziu,

", il;p.;;; .., "4ii t y:ii T. r"": i:"1'lui*"ltY[' :jXl"; ilil;;il;,1- "l'""r"i ' Dict' de th6o.t' Cath' t' col fr"J* p- nt'"aiu, singur, cuAugustrnr *.-i.
nu-i nimic de ndrare

;;'i;;;dine,

"ryliT-ll' nu-i nici corporal, nici inti desfileurat in latitudinl"f'^Iq:"i nici"g Jtitlal.i gi, totugi, .et" "tAido" Puterg. in corP' lnc6t la el ;;;il ;;r midularelor qi cvasicardiT "','T.1 -ttls6pH ales, in lucrare a tuturor migcdrilor corporale, qi, mai intmcAt ch"stiut'"ult, "." -o-*,: mai cu seamt "*g,*-"""-"decAt a ne implica in miezul _Ior, TP-$,"t: l. fon.t"tu cea a tlyill]:i desc6lcirea unor definilii, cr"T este, de.pild6' care se tolo ca-n celelalte dialoguri' in
t"fi"ttil
.

9:,:

intocmai aici' ori de adevirurile abstracte ale disciplin"lot' ug1.9i minlrr rncor; E rodi, nu va fi-n stare si vadd cu ochii rUto^",-i", Augustin va face apel la adevflrurile-et'rm impreunE' eeometriei, pe care tocmai le-anr disputat Aga' el va respinge' -pe atributele autoritdlii' il;;. inveder6ndu-i sufletul. ar cre$te odati cu ci"" ;;; -etat:a' cd suflenrl creqte odatd cu n aufoti", do*, fi;;.;*r. etatea [rar mare'
qi domneqte ctrmcd, intocmai cum pr-rnctul este atotputernic

i-o apere, in timP ce el igi as treptat, cdut6ndu-i ima9111e unume in scoPul instruiru, tustrele probele, exerciliu, in

,.r"1.?*oT^dl:',

r- fi-,.ri iqr nrrterea si domnirea invedereaz[ o -8.1, ridet


zicem
l^ ^adic6' de ce eB mare sau imens, cAt loc ocup[ el, ci c6t poate' ir, .*., demonstre-azi "*'& nici facultoteS d" 1 Y"tbilsu "fl1 o"p,t atinsl, nu este de atribuit creqterii spafale a r' !

386
ci

Sf-Aryeli'u

ca.ntitatea

Nofr intrcd'ut'tiud;

387

' ;;;;;.t;s"t", animd; respringe' ",l"ifj:'3l'Hffl T'?'l' asemenea? Irresupul de p*""r."-l

I"rJ"r

sufletul, simlinti pestc tot' in corp' i" tot ::-:: .;t'

"t li'-di 1"t"o

;;;ffi

;r+il.'i"'*jlor, ill,i"..-,i,i"'r;; ;i;fr"*t


;;";;;i..;"1.,i

telufi

disecArir qi s"mnificatului cuvirrtelor' c6'

:", este extins

in tot corpul :':: -'1lu:i,:'"*:i Ei arat,,

oorpul, sufletul nu se seclrorreaz?' .onre tr.errtd{ ----., ..-r- gapte tr' Limur:ite acestea, Augustin elPunc.cele

,rrrg.rilrJir.ii,bine-nleles,if core;',ta]"'-.',T)?,',',,7,!ii::I tiva uf t e t u t u i: ve s et a a ]i?ffi X,T' lliii:;;' ;": ;,:i; n ":*' p' a -s cu plantele qii trcstiilt vivificrtoerea? J)e care o are comund ;;;;';'.pte sufietul vivifics' pri. prezentu ei I"*"=1.: p( e ^ -!^^-' -i .-"'i+nr il adun6-n una' qi-l line-n una' ql nu distr: face-ca hrana sd .*....t r^^^ .-- L-ono qi fie distribd ce i se cuvine; ii p6str6l fiecSruia ceea r --.--r.-, !'*,,-orc ,.i chiar si-n ct ci cJniar qr-n irdd ql mesura, nu doar intru frumsele' congrlren(a ilui : a do ua treap td a s ufle t'

;i;?.;;t;."'
c.Jffi,

:iJdr ;.,i;;;;

l"-t"i cu bestiile; j'l,tl:l'"i:11 freADIa sLrrElur reaptasuf letul'ei'co'd"'u1"I",,t1:'^',:il:ll ,i[e, UqOafele,


9 are ln

*,*:

::1?t::l:f":ri"::: pe

;-"il;;,;;i,g"'ta"d,*i"'i'9.-^i'-111::#iil1 ormelor'qi'
llHr""lil;,l"ri.'n1t*lt"r,.rirosurilor'sunetelor'f pe cele
qi le doreqte toate acestea, 9i l"-t"'qtqte

recile, asprele' netedele' durele'.mo

.;;"h;;

de contrarii; se depd ii t" tt'plt'ge- gi tuge interval al timpilclr' 9i' ii"-t"' #t sine de l4 d(/L'ol! sule uc Ia act:ste

'T : "t]lf-:J:^:

ca si rrrintr<l vacanfd a 1* Lo." [e u cvtuisorhit (iII sine rrrDuYr, Y- "---cu Slrru insuqt- El toata cu Iacurtatea ,uY."r ' tt' chiar gi hoinErirrd, se delecteazd ;;d, rAnrJuieqte co,cortlia mHdularelort t:T-"*"::,.T pr doud impr4itd' ui, in nat,ra in
.

"'*1t"1,

ilil"11;'*i"1;.ii '";"b' arrror, una: concurd,T


prin impreunare !r

-l:fl: ]:1i:T:::1 nurri,ea lor; se leagd :lll:T,"#fi"'*;;:'p;;ieg,irea qimanb c,rpul ei prin ::,::.':;:r",:;:'i" i,'"rr.il"-,,ri" ".'" gt9'i" ele' care e' se sePard ;: rtatd chiar.gi Prin indeP*":1, co timpului' se numeqte memone; o
ir.."Ui, nici prin intervalul

288

S. Aurclii

De

Oiline

Liber

$f. Aureliu A@ustiru Despre

ord,ine

Cart'ea a

d'orn

289

aliquid, quod ex dispositione eloquatur ac disputet, q


nisi rnemoriae commendaverit, pereat necsse est' Ergo officia bene,volentiae negabis esse sapientis, aut confitel .", JHqr." sapienG memoria custodiri: an forta-sse ali suarum rerum non propter se quidem, sed propter sibi tamen necessarium conrmendat servandtim illi

ut ille tanquam sobrius, et ex optima domini discipl non quidem custodiat' nisi quod propter stulto sapientiam perducendos, sed quod ei tamen custodiendum imperarit? Nec omnino huic, i
conunendari quidquam arbitror a sapiente; siquidel seml)er Deo infixus est, sive tacitus, sive cu_m homi ioqo..,", sed ille servus iam bene institutus diligenter quod interdum disputanti dondno suggerat, et ei tar justissimo ffatum faciat officium suum) sub cuius se potestate vivere. Et hoc facit non quasi ratiocinandr summa illa lege summoque ordine praescritrente' N inquanr, nunc resisto rationibus tuis, ut quod suscepi potirrs peragatur. De isto vero diligenter quemad
sese habeat (non enim parva res est, aut tam pawo

contr:nta) videbimus alias" cum Deus ipse

ordine dbderit.

(lportumtatea.
sit.

lll. - Stultitia an cum l)eo

B. Definitum est autem quid sit esse cum Deo'

l1l.

- Prostia

este, tx)re, cu Dumnezeu?

099S] Et cum a me dichrm esset, id esse cum Deo intelligit Deunl vos etiam plus adiecistis, ut ibi sint illa quae intelliguntur a sapiente. Qua in re multu movet quomodo subito curr. Deo stultitiam collocave Nam si cum Deo slrnt quaecumque intelligit sapiens; nisi intellectam stultitiarn effugere Potest; erit etiam, dictu nefas est, pestis illa cum Deo. Qua

commoti, cum in silentio se aliquantum tenui Respondeat, inquit Trygetius, etiarn ille de culus ad istam disputationem opPortunlsslmo non nos temere gratulatos. Tum Alypius: Deus meliora, ir huccine mihi tandem tentunr meum silentium pa

290

S. Aurelii

i,

De

Mine

Liber

9I

eMA

e,r$*hru Drtpr,

.rdi*

C"ru"

"

irrupta iam quies est. Verum nunc enitar utcumque rogationi satisfacere, cum mihi prius
Sed

futurum prospexero' et a vobis impetravero ut a me an{ ista responsione nihil flagitetis. Nullo modo, inquanr, Al1pi, benevolentiae atque humanitatis tuae vocem
ser.moni nosEo etiam desideratam negare. Sed perge quod instituisti effice; caetera' ut iam sese habet ordo

provenient. -meliora,

Aeque mihi de ordine, inquit, sunt speral in cujus assertione interim me substituere volui Sed, ni faUor, ob hoc stultitiam Deo ista tua ab his copulatam putasti, quod universa quae i sapiens cum Deo esse dixerunt. Sed id qua accipiendum sit, nunc omitto; tuam illam ratiocinati paululum adverte. Dixisti guippe: Nam 1! cum Deo quaecumque lntellkit sapiens, nec nisi infellectam stulti effugere potest. Quasi vero illud obscurum srt, antequ stultitiam quisque vitet, sapientis cum nomine non ( censendum. Et dictum est. a sapiente intellecta esse
evitandae stultitiae gratia eamdem snrltiti quisque intellignt, nondun est sapiens. Curr. autem sapi fuerit, non inter ea quae ille inte\it stultitia numerat est. Quamobrem quoniarn ea coniuncta sunt Deo, quae i sapiens intelligit, recte a Deo stultitia secernitur'
Deo. Cum

utlevdrat sd plinesc cumv& rugdmintea aceasta, nu mai nainte, insi, de-a-mi fi asigurat viitorul gi de-a vi fi rugat sd nu-mi cereli ninric mai mult decAt acest rdspuns." ,Cu nici un chip', zic, ,nu-i ;tE bunivoinlei qi omeniei tale de-a-i refuza disculiei noastre ouvAntul tdu, mai cu seami cAnd e dorit. Dar, haide, acum, du p6nd la capit ceea ce ai inceput; celelalte se vor ardta precum se prezintd deia in sine mirifica ordine!" ,[,a fel", zice el,,,mi-s de rperat gi mie mai bune de la ordinea, in a cirei aserliune a1i voit rrl md supun deocamdatd. I)ar, de nu md-ngel, in concluzia aceasta
a ta,

ai socotit copulatd de citre ei lui f)umnezeu prostia, din

stur

tnuzd c-6 au zis cumcd sunt cu Dumneze,u toate pe care inleleptul le inlelege. Ci, trec, acrrm, cu vederea pAni unde trebuie primita flceasta; ia aminte, pu{intel, acel silogism al tlu: Ai zis, t:ure-r,a-s[-zic[: "in fapt, dacd sunt cu Dumnezeu toate cele pe care le-nlelege inleleptul, gi ruci prosti& nu poete fi-nlflturatd decAt numai in1eleas6., Ca gi cum ar fi obscur faptul cn mai nainte ca negtine sd evite prostia, el nu-i de gAndit cu numele inlelepnrlui. $i s-a spus cri sunt cu Dumnzeu cele infelese de inlelept. Cum cineva inlelege, agadar, in scopul er.itdrii prostiei, prostia ins6gi, el nu-i incd infelept. Cum va fi fost, ins6, inlelept? prostia nu-i de prenumlrat intre cele pe care el le-n1elege. Dre.ptaceea, fiindcd ii
sunt conir.rncte lui Dumnezeu cele pe care le-nlelege deja inpleptul, pe drept e exclus[ de la Dumnezeu prostia."

9. Ac,ute quidem, inc4ram, ut soles, Al1pi, sed tanquam in alienas rusus angustias, Tamen quia, arbitror, adhuc mecum shrltus esse dignaris, quid facien

si aliquem nanciscamur sapientem, qui nos tanto docendo ac disputando libenter liberet? Nam nihil prius, quantum arbitror, deprecaturus sulll, nisi ut Lrt*.rdui quae sit, quid sit, qualis sit omnino stultitia',, te enim non facile affirmaverim; me tanren tantunr et diu detinet, quantum et quam diu a me non intelligi Dicturus est ergo il[e, te auctore: Ut hoc vos quando snrltus eram ad me venire debuistis; modo ar vos vestri magistri esse poteritis: nant ego iam stulti ,ror. ;n16lligo. Quod quidem ab eo si audirerrq non ve admonere hcminem ut comes nobis fieret, simu

9. ,Acut, desigur", zic, ,precum obignuiegti, ai rdspuns Allpiu, dar ca gi impins in alte strflmtordri. Totugi, fiindcS, precum r:red, binevoiegti sd te crezi incd, dimpreuni cu ririne, prost, ce ne vom face, dacd vom da intAmplitor peste un o&re.care inlelept, care sd
ne elibereze de un at6ta de nrare riu, inv[1Andu-ne qi disput6nd? C[ci, pe cAt imi dau eu searrla, n-am sd-l rog nimic, mai int6i, decdt absolut numai gi numai sd-mi arate care este, ce ette, cum este prostia. Despre tine, de-altminteri, no voi 6 zis fa<il, pe mine, ins[, atAta gi de atAt de demult md deline, cAte qi cAt timp nu-i inleleasd de citre mine. Are sd zicd, prin urmare, a@la, dupd tine: .Ca sd vi invdl ast& una, trebuia sri venili la mine, cAnd eram prost) acum, ins6, vd puteli fi voi inqivd mqgrgtri vou5. cAci eu nu mai inleleg prostia.> Ceea ce, dacd aE auzio de la el, nu n-a! temel vezi-bine, sd-l sffltuiesc pe ins si devini p[rtagul nostru gi si ne

292

S. Aurclii

De

Ord,ine

Liber
st

magistrum alium quaereremus- Ut enim plene

non intelligo, video tamen nihil responsione hac esse Sed pudebit eum fortasse ita nos aut relinquere, aut Disputabit ergo et exaggerabit copiosissime stultitiae

Nos autem bene nobis providentes. aut audiemus hominem nescientem [Col. 0ggg] quae loquatur) credemus eum id quod non intelligit scire, aut adhuc susceptorum tuorum ratione stultitia copulata est.

quod non vultis, ertremum. Nunguam te, inquit, invi .senseram. Nam si ab istis, ut dicis, susceptis quidq honorarii, ut solet, accepissemn dum ratiocinationis nimium tenax es, id eis modo reddere cogerer. eu hoc contenti sint, c4rod me teflrm latorante" non par ad excogitandum temporis ded! vel, si victi patroni r quidem sua culpa consilio libenter auscultant, Lt in hoc tibi trdant, et sint in caeteris cautiores.
10. Non contemnam, inquam, quod in tua 'Irygetius nescio quid etiam perstrepens dicere faciamque b<tna tua venia: nam fortasse non instructus es, qui receris huic negotio superveni remoto patrocinio ipsos causam suam peragentes patrenter, ut coeperam. Tirm Trygetius, [,icentio
r

autem superiorum est quod video posse defendi. Restat ij

ZX C"ru" n*p* t " ", crltrtdm dimpreun[ un alt magistru. Deqi nu inleleg eu, lncaltean ;re deplin, prostia, v6d, totugi, cd nu este nimic mai prrmtesc decdt tl('st rdspuns. Dar ii va fi, poate? ruqine, gi sd ne lase pe noi aga, 9( id ne urmeze. Va disputa, prin urmare, gi va ingr[mddi atotcopirx relele prostiei. Noi, insd, bine prevdzdtori nou[ ingine, fie il vont asculta atent pe omul negtiutor ce vorbegte, fie vom crede cum<6 tl gtie ceea ce nu in{elege, sau, cumcd, prin raliunea clierrlilor lllitl , prostia a fost copulatd cu Dumnezeu. V5d, insd, c5, ln celtr de mai sus? nu este nintic ce sd poatd fi apdrat. R[mAnea2, prirr rrrnare) ceea ce voi nu voi1i. ultimul.' ,,Niciodatd", zicre el, ,,nu te-nnr simlit invidios. Cici, daci de la aceqti, precurn zici, clienli, rq fi primit, cum se obignuieqte, weun bnorariu, ag fi constrAne, rlatoritri faptului ci eqti tenace foarte prin acest ragionament, 5d li-l restitui':] pe loc. Dreptaceea, fie sunt mulpmili cd, muncindu-md cu tine, le-am oferit nu pulin timp de gAndire, fie ascultd cuminttl ufanrl patronului lor, invins, indealtfel, fdrd nici un fel de culpi n
Sf.

e"*ru e"E*t

Aru

A,

au, s5-1i cedeze de-acum intr-asta, gi sd fie nrai precauli

in celelalte,'

10. ,,Nu voi nesocoti", zic ett, ,c[, -n timpul apflrdrii talo, 'Iryge;iu, foindu-se, dorea, el, bundoarE, nu gtiu re sd zicilr qi, cum,
rru bund ingdduinfa ta, cici, intrucAt ai picat recent in nego$l ocstt\ n-ai fost, poate, bine informat, voi face in aga fel ca, IlsAnd la o parte patrociniuls tAu. s5-i ascult rdbditor pe ei ingigi, precunr um inceput, pleddndu-qi cauza loruqi.' Atunci, [,icen1iu absenl r:u totul, Trygeliu: ,Primili-o gi rAde1i", zice, ,,cum vreli voi de lrrostia mea. Mie mi se pare cumcd trebuie numit intelect+r' cel prin care e-nleleas[ prostia insiqi, care este sinE-rra sau nraxinra cauzd de-a nu inlelege." ,,Nu recuz facil', zic eu, ns{ primesc pe osta. Deqi md migcd mult, incaltea, ceea ce simte Alwiu, ln ce chip cum este lucnrl pe care el nnume poate neqtine s6-i invefe p. "tf,i nuJ ingelege, qi cAtd ruin5-i aduce minlii ceea ce nu vede cu minttluo <.:dci, luAndo el aminte pe asta gi cum i-a fost lui cunoscutd lncd arrcastd sentinld, din c54ile invifafilor, a fost, bine-n1eles, indreptAlil ed zicd ceea c ai zis qi tu insufi, totugi, considerAnd simprl insugi ril corpului, cici qi de el insugi se folosegte suflehrl, gi asta singurl
r:ste intrucAwa

quo intelligitur ipsa stultitia, quae non intelligendi sola vel maxima causa est. Non facile, inquari, red istud accipere. Quamvis enim me multum moveat, q sit res quam non intelligit, quantamque menti perniciem quod mente non videt; nam id uti attendens, quod tu dixisti dicere est veritus, cum ei et ipsa sola est curn intellectu qualiscunrque colla adducor ut dicam neminem posse videre teneb Quamobrem, si menti hoc est intelligerc, quod se
ista etiam de d<rctorum libris nota sententia: tamen se ipsum considerans corporis, nam et isto ipso anima uti

stultitiam me&m. Non mihi videtur debere dici intell

absente: Quomodo vultis, inquit, accipite et r

sentit Alypius, quomodo recte possit quisgue doc,ere qt

in analogie cu inlelesul, sunt adus sd zic cunrc[ nimenea nu poate vedea inhrnericul. Dreptaceea, dacr{ a inlelogr"'
Ei,

inseamnE pentnl minte ceea c*nseamn[ pentru sim] a vede&,

294

S. AutYlii A

i De

Odiru

Liber

AwBliu
dac,E

ordinc

Cortea a dann

295

videre, et licet quisque oculis apertis, sanis,

videre tamen tenebras non pote6t; non absurde di intelligi non posse stultitiam: nam nullas alias tenebras nominanrus. Nec, iam illud movebit, stultitia possit non intellecta vitari. Ut enim oculis

qi purl nu Poater cinesa este clu ochii deschiqi, sdn[toqi cumcd prostia i" p:"1: i- vsu.- ""-'-;; l,r'r.p\ vedea intr-rnericul, nu se zice atrsurd ar Jt"r"t runrlc alta intunericul minlii' fi lnleleas[, c5ci nu numln absol-ut $i

"T"i""

i'a

va mai

^ET

'imic d"I: tl * dr !:?1".j'-:::f,,f':11:

vitamus eo ipso quo nolumus non videre: sic qui volet vitare stultitiam, non e&m conetur intelligere; quae possunt intelligi, per hanc se non intelligere eamque sibi esse praesentem, non quo ipsam intelligit, sed quo alia minus intelligit, sentiat.
lV.

Quae homo perpemm agit, an otdine ogat. A'Iala in redactct faciunt ad decorem untuersL

N, - Prin ordine

11. Sed ad ordinem redeamus, ut nobis reddatur Lycentius. Illud enim iam ex votris requiro, quaecunque agit stultus, ordine votis agere videenr. videte rogatio quos laqueos habeat. Si ordine dixeritis, erit illa definitio, Ordo est quo Deus agit omnia quae si etiam stultus quae agrt, agit ordine? Si autem ordo est in iis quae agrntur ab stulto, erit aliquid quod non teneat: rreutrum autem vultis. Videte, lplaeso, ne o ipsius ordinis defensione nrrbetis. Hic item Try6'etius, ille alter adhuc omnino absens erat: Facile est, rnqtut, I quidem respondere complexioni tuae; sed me in I 1000] praesentia similitudo deficit, qua sententiam n video asseri illustrarique dehere. Tamen dicam quod

care t: f'n",,::l face, oare, omul pe c3le Pe concurd la frumselea untuersauta{t'' Relele, aduse in ordine, ne fie cAndva redat 11. Dar sd ne-ntoarcem la ordine, ca s[ <nut s-o aflu de Ia voi' dacd tot nrtrr6 Licenliu. Asta, incaltea, mai
le

Pe care

i,ua1i

a
rds

'*i'fffrXl
r &cestera

ordrnei
rrbsentr ,rE uqor", zirr-, nai se

facies enim tu quod paulo ante fecisti. Non eninr commemoratio tenebrarum ad id quod a nre involut prolatum erat, parun nobis attulit lurninis. Namque vita stultorum, quamvis per eos rptos mrnrme minimeque ordinata sit, per divinarn tamen providenti necessario rerum ordine rncluditur, et quasl locis illa ineffabili et sempiterna Iege dispositis, nullo
esse

prin cnre ui" ot",'a"r-imi lipsegie, in cele de fali' similitudinea Totuqi voi sentinla mea' v[d cn trebuie .a fi" .,-,,1i"utd qi ilustrat[ fdcut mai nainte' ziw cneace simt, in Itea, t' 'nL' f"'* ceea ce-ai
Cd nu pulind lumind ne-a
Bca comemorare

a intun

sinitur, ubi esse norr debet. Ita fit ut angusto ani

ipsarn mlarn quisque considerans, veluti magna

foeditate al,ersetur. Si autem mentis oc;r.rlos erigens atq! diffundens, simul universa collustiet, nihil non ordi

sI fie. Aqa

se face

c-o strf,ngere de inimd ca lnnil;Andu-qi, insd, ochii minlii

ci oricine, Pr

296

S. Aurelii

t,

De

Ord.inc

Liber

ey*ti"

e"*n, ***'Ai'*
ocht

C"*" " at*

Zg7

suistpe semper veluti sedibus distinctum disposi


reperiet. 12. Quam magna, inquam, quam mira mihi per Deus ille, atque ipse at nagis magisque credere addu rerurn nescio quis ocr,ultus ordo respondet! Nam ea di quae nec quomodo dicantur non visa, nec quomodo' videatis intelligo; ita ea et vera e.t alta esse suspicor. Sin

lintins qi nepus la locul sdu totdeauna'"

neordonetr rtlati universalitatea, nu va g[si absolut nimic

de mirifice imi r[spunde mitl ti.": r:e in <r-mai E{rr voi Dunrnezeu t*,,!i'qi, T"t: ""* ordine ascuns6 a lucruril<lrl C[ci .r"a, i".agi acea nu qti" tt" *?t ,bigi unele, despre care-nu-nleleg nici in * !*1".:* "TY putJa vedea, aqabinuiesc eu cunxa t"-o1i ;,;.;;il;

72.,Cdt de mdrele', zic,

t""'din

autern aliquod in istam sententiam tu fortasse un requirebers. At mihi jam occurrunt innumerabilia, rne ac{ c:onsentiendum prorsus trahunt. Quid emm carnl tetrirrsT cnrid illo animo tmculentius atqr-re dirius? At i ipsa^s leges locum necessarium tenet, et in bene
civitatis ordinem inserinrr; estque suo animo nocens,

il;i ffrx

.o:.1", acuma ; consimt intruton'rl' De-alfnrinteri' ce-i rurmdrate, care mi t "g ce^ mai trrrculent qi mai sinistru decAt i c--^-ir^r .l-.at .nlnrrlr : -^^^* qii l-;-o ile, isi are locul necesar ^: bine
moderate: rdufdcdtor prin spirinrl r' Ce se Poate

r" ill#;- i"nipsimilar'Tlf insi' *,":::,*'::'l'*1 "a?""i' imi ocur6 Mie, ,ing,r. exemplu
s

autem alieno poena nocentium. Quid sordidius, q inanius decoris et turpitudinis plenius meretricib
lenorribus, caeterisque hcrc genus pestibus dici potest? meretrices de rebus humanis, turbaveris onrnia libidi

lirr. el este, in

[,,n",""i*.a

constitue matronarum loco, labe ac

ded

dehonestaveris. Sic igitur hoc genus hominum per sui mores impurissimum vita, per ordinis leges conditi

dafit crrrvele qi r.r .r:- -^-::r-. "1:JrTf#l; ai"a* irr"r.rril" onreneEi qi te ver tulbura crr libidinoqeniile **"f" mat De toates; Pune-le-n locul ilm'.rtdere gi urf,1enie. Aqa-i' prin

vilissimuru. Nonne in corporibus animantrum membra, si sola attendas, non possis attendere? Tamen naturae ordo, nec quia necessaria sunt, deesse voluit, quia indecora, eminere permisit. Quae tamen deformt
suos locos tenendo, meliorem Iocunr @ncessere meliori

lunt necesare, qi nici n-a Pernxs

;;i;;.4;;;

iiio'.,,"*'

Quid nobis suavius, quod agro villaeque spectaculuri congruentius fuit pugna illa conflictuque galli gallomm, cuius superiore libro i'ecimus mentionem B, n. 25). Quid abiectius tamen deformitate subi
vidinrus? Et per ipsam tamen eiusdem ccrtaminis p".fo--ti

'iiit""a..'locul rl ll ,, ,l

delina mai bun'

noud' ce decfltluPta iq in cartea de P totugi' mai abieot $i ce am vdzut' bi' totuqi' Prin ea insdqi devenea

'

le'au conce'

pulclrritudo provenerat.
13. Talia, credo, sunt omnia; sed oculos quaeruntl Soloecismos et barbarismos quos vocant, poet atlanraverunt; quae schemata et metaplasmos mutatii' appellare nominibtrs, quam manifesta vitia fugere. maluerunt. Detrahe tamen ista carminibus. suavrssimB condimenta desiderabinrus. Congere multa rn unum locum,

rtrui des[vArqit[s frumselea acelei lupte' ochii' Poelii le-au 13. De-acestea-s, cred, toate, dar necesitd

cirora' hrtlrasit pe cele ce-s numrte solecisme qi barbarisme, gi metaplasmi *"i voit si [e zica metafore l:tt##i;-"r.,
rlrxdt sE fugn de manifestele vici n(restea, qi vonr dori atotsuave
rrrtrlte,-ntr-un singrr loc, qi md va

""

298

S. Aurcki

De

Otdirw

Liber

Sl

Aarutiu Aryustin, Despr

ordinc

Carwa a

dorn

299

totum acre, putidum, rancidum fastidibo. Transfer i


liberam forensenrque dictionem, quis non eam fugere in theatra secedere iubebit? Ordo igitur ea gubernans moderans, nec apud se [Col. f00f ] nimia, nec

aliena esse patietur. Submisea quaedam impoli simillima ipsos saltus ac venustos locos sese r illustrat oratio. Quae si sola sit, projicis ut vilem: si desit, illa pulchra non prominent, non in suis q regionibus possessionibusque dominantur, sibique i propria luce obstant, totumque confundunt.
Y.

in rostirea liber6, a forului: cine nu Ie va qi nu va porunci sd se retragd-n teatre? Ordinea, aqadar, ulunga guveinAndu-le gi moderdndu-le, nu va suporta nici sd fie peste mesurd fa1[ cu sine, nici si lipseasc6, de peste tot] cu totul. O anume prozd." mai sinrplfl gi foarte asemdndtoare celei neglefuite, ilustreazd, interpun6ndu-se saltgrile tnse.gi 9i locgrile mai deosebite' Pe care, de-i ea singur[, o arunci ca vil[: de lipsegte, ins6' cu tohrl, nu ies in fa16 cele frumoase gi nici nu cvasidomin[-n linuturile qi posesiunile lorugi, gi, opunAndu-se-ndesine prin pr,rpria lunrind, duc totul in devdlmdqie.
rAncezeala. Transferd-le

Quomodo medendum

enoi credentium

res

nullo otdine

Y.

- in

Magnae et hic debentur ordini gratiae. Mentie conclusiones, aut irrepentee paulatim, vel minuendo, addendo in assensionem falsitatis, quis non metuat? non oderit? Saepe tamen in disputationibus, certis et sedibus collocstae tantum valent, ut nescio quomodo eas dulcescat ipsa deceptio. Nonne hic guo que ordo i

ce chip e de-ndreptat etoatea celor oe cred cd lucruile-s purtarc fdrd nici un fel de ordine'

laudabitur?
14. Jam in musica, in geometria, in astrorunr

ln numerorum necessitatibus ordo ita donrinotur. ut quis quasi eius fontem atque ipsum penetrale vi desideret, aut in his inveniat? aut per haec eo sine
errore ducatur. Talis enim eruditio, si quis ea mode
utah-rr (nam nihil ibi quam nimium formidandum talem philosophiae militem nutrit vel etiam d,ucem, ut summum illum modum, ultra quem requirere aliquid

Mari mulpmiri i se datoreazd qi aci ordinei. Cine sd nu se teamd, cine s[ nu urascd concluziile mincinoase gi strecur6ndu-se pulin cu pufin, fie diminuAnd, fie sporind intru asensiunea falsit5lii? Adesea, insi, colocate-n ldcaqurile lomgi, au o atAtq valore-n dispute, incAt nu gtim cum prin ele se-ndulceqte deceplia insiqi. Nu-i asta, oare' ceva, prin care-i l[udatf, ins69i ordinea? 14. in muzic6, inc6, in geometrie, in migcdrile astrelor, in inevitabilitdlile numerilor, aqa domnegte ordinea, incAt, dacd
cineva doreite s5-i vadd ovasiizvorul ei sau sanctuarul insuqi, fieJ griseqte prin acestea, fie-i condus de ea insagi f[r6 nici un fel de De-altminteri, invdlf,tura de felul acesta, dac[ cineva se ".o*r". moderat de ea (cdci nu-i de temut de nimic, aci, decAt folosegte numai de lipsa de mdsurd), il nutregte pe un astfel de soldat intr-ale frlosofiei, sau chiar pe un comandant, inc6t sd-i dut:rft pe mulgi la acel mod suprem, la care voieqte si zboare qi sE alung6, dincolo de care sd nici nu doreascd, sd nici nu trehuiascS, s{ nici nu poatd c.6uta sd afle nimic alta. Unde, deia, deqi pnut prin inseqi lucrurile urnane, le dispreluiegte pe ele astfel qi le discerne pe toate, incdt, in nici un chip, nuJ mi@ de ce r-rnul doreqte sd aib[ copii, 9i nu-i are, alhrl e chinuit de prea mare& fecrrnditate a soqiei; unul, care-i

possit, nec debeat, nec cupiat, qua vult evolet a perveniat, multosque perducat. Unde jam, dum i humanis rebus teneatur, sic eas despiciat, cunctaq discernat, ut nullo modo eum moveat cur alius optet habere, nec habestr alius nimia uxoris fecundi torqueatur: egeat ille pecunia, qui largiri lihenaliter paratus est; eique defossae incubet nacer et scabi fenerator: ampla patrimonia luxuries dispergat a diffundat; vix toto die lacrymans mendicus num

pregdtit sd-mpartd cu larghele multe, duce lipsa banilor, iar slab qi rdios qi-i ascunde-ngropafi; luxuria risipeqte qi "a.riatarulanlple patrimonii, gi cergetorul, l[crimAnd intreaga zi, nimiceqte

Sf, Aurcliu Augttstiru Despre

oil,hc

Cottpa o

doua

301

300

S. Aurclii

i De Otdine

Liher

impetret: alium honor extollat indignum; lucidi abscondantur in turba. 15. Haec et alia in hominum vita, cogunt plerumque impie credere, nullo nos ordine divin providentia" grb"tt.ti- Alii autem pii et boni atq splendido ingenio praediti, qui necpre nos deseri a Deo possunt in animunr inducere, et ta-nren rerum t qr*i ""tigi"e atque commixtione turbati nullum ordi vident, volentes sibi nudari abdrtrssrmas causas, suos saepe etiam carminibus conqueruntur' Qui si h solum inierrogent' cnr Itali senrper serenas hiemas orent, item semper Getulia nostra mrser& sltrat; qurs ers ra( r.spondebit? aut ubi apud nos indagabitur illius ordi ulla suspicio? Ego autem, si quid meos monere quantum mihi apparet, quantumqr're sentro, censeo rl disciptinis omnibus erudiendos (I lletractat', cal' 3, 2). Aliter $rype ista sic intelligi, ut luce clariora sinq aut pigriores sunt, aut aliis n' m"d" po*tut t. Si 4:l".rt"* aut iam duri ad discendum, fidei si pr"""""rputi, praesidia parent; quo [Col. fO02] illos vinqrlo.t9..t' o*boa, atque ab his horrendis et involutissimis nralis li ille, qui. neminem sibi per nrysteria bene credentem l
Permrttrt.
16. Duplex enim est via quam sequiml-rr, cum nos obscllritas moveq aut rationem? aut @Ite auctori Philosophia rationem promittit, et vix paugissimos lih guo6 tarnen non modo non conternn"t* ill-:.3y*t'i", sola intelligere, trt intelligenda sunt, cogit' Nulhrmque

abia cAgtigd un bdnu!; pe unul nedemn nul;ime se-ascund moravuri strilucite.

il inalp onorul,

9i in

15. Astea qi altele din viala oamenilor ii constrAng pe oameni, tle cele mai multe ori impiu, sE creadd cumci noi nu suntem fel guve Povidenle- Al1ii, nu Pot nicidecum cu ins5, 5si$ de suPrenul cu s6-gi Dumnezeu, qi totugi, tulburali deo atAta cvasicealfl qi amestecare u lucrurilor, nu v6d nici un fel de ordine, qi, voind s5-qi descopere lomgi atotascunsele cauze, igi depldng erorile lorugi, adesea chiar in poezii*e. Clare, de vor irrteba fre qi numai asta una, de oe italii se roag[ pururea pentru ierni senine, gi iar'agi, nenorocita noastri Genrlie-i insetat[ purufl, cine le va rdspunde lor ugor, srru unde va fi descoperitd la noi r,reo sr-rspiciune a acelei ordine? Eu, insd, de-i pt sfitui cu oeva pe ai nei, g6ndesc, pe cAt nri se-araui mie qi pe cAt sint, cd ei trebuie qE-gi dob,Andeasa5 invdl[tura tuturor acelor' discipline (Lib., I, Retract., c. 3, n. 2.). Altfel nu le pot nicicum

aceste ingrozitoare qi atofnc6lcite rele Acela, Carele

nu permite
Sine.

sd

piard nimenea dreptcrezdtor, prin misterele

SaIe, -ntrr

habet negotium, quae vera' et) ut ita dicam, ger philosophia oj, qrrtT, y $oceat Ulod slt_ornnium n principium sine principio, quantusque rn eo ma ' r salutem sine intellectus, quidve inde in nostram ^^f",+^-.- -i-- u

ne migcl obscuritatea lucrr-rrilor: fie raliunea, fie, desigur, eutoritatea. Irilosofia promite raliuneas 9i de-abia ii lihereazi pe atotpufinii pe care-i constrAnge nu doar sd nu disprequiasci acele misterii, ci sd le-nleleag[ pe fiecare orm trebuie-n+elese. Adevirata gi, ca sd zic aga, filosofia, care este cea realfl, nu are absolut nici o altd treab6, decdt numai sd ne-nvetre care este principiul fdrd de principiu al tunrror lucrurilor, cAt intelect rAmAne intru El qi ce se va fi revirsat de acolo, fdrd nici o degeneraliune, iretnr m6nhrirea

16. ingemdnetd este, incaltea, calea pe care o urrndm, cAnd

degeneratione rnanaverit: quem unum

L'eu

orriripot"rrt"nr eufirque tripotentem, Patrern, et Filium, Spiritum sanctum, docent veneranda mysteria, quae f .i."*r. et inconcussa populos liberant; nec confuse, quidam; nec contumelioso, ut multi praedicant

Sfant. Clat anume sd fie, insd, fapnrl cd atAta de marele Dumnezeu

302

S. Aurelii

i De

Oilinc

Liher

8f. Awuliu Augwtin, Despre

ordinc

Caftea a

fuua

303

autern illud sit, quod [roc etiam nostri generis corpus, pr()pter nos Deus assunlere atque agere dignatus est,

videtur vilius, tanto est clementia plenius, et a


ingeniosomm superbia longe lateque remotius. 17. Anima vero unde originem ducat, quidve

considerat, din cauza noastrd, demn s[4i ia asupra qi s[ poarte ehiar qi corpul genului nostru-. cu cAt pare mai vil, cu atAta este mui plin de clemen16, absolut de toni mai indepdrtat de o anume

lrrperbie a invdlaflor.
17. Sufletul, insd, de unde-qi trage el originea, ori ce face el nici, cAt este-ndepdrtat fari cu I)umnezeu, ce are propriu, care nlterneazd-n amflndoud naturile, pdn6-n ce Punct allune moare, 1i in ce chip este el probat nemuritor, de-o cAt de mare ordine uredeli voi ci line sd fie acestea-nv61ate7 De una absolut mare 9i cert6, despre care, de vom fi alr,rt timp, vom vorhi rnai pe urmS'

agat, quantum distet a Deo, quid habeat propri


quod alternat in utramque naturam, quatenus mon et quomodo immortalis probetur; quam magni pu

ordinis, ut ista discantur? Magni omnino a certi: de quo breviter, si tempus fuerit, post loq Ilhrd nunc a me accipiatis volo: si quis temere ac orrline disciplinarum in harum rerum cognitio audet irruere, pro studioso illum curiosum? pro credulunr, pro cauto incredulum fieri. Itaque mihi modo interroganti tam bene atque &pte respondi et miror unde sit, et color agnoscere. Videamus quousque progredi vestra latens possit intentio. J nobis Licentii etiam verba reddantur, qui tam nescio qua cura occupatus, alienus ab hoc se luit, ut eum ista, non aliter quam eos qui non ad farniliares nostros, credam esse lecturum. Sed redi nos, quaeso, Licenti, atque hic totus fec ut adsis; enim dico. Nam definitionem meam tu probasti, dir:tum est quid sit esse cum Deo? cum quo sa;rientis manere immobilem, me, quantum valeo, docere voluisti.
esse

Asta una voiesc eu s-o primili voi, acunt, de Ia mine: oricine-ndrizneqte si se arunce, temerar 9i fira ordinea disciplinelor, in cunoagterea acestor lucruri, acela-i de ginut curios

ln loc de studios, credul, in loc de doct, incredul, in lcrc de precaut. $i, aqa, mi gi mir de unde si fie, gi-s gi constrAns sir recunosc cd voi, intrebali, .r,i-rF rdspuns acum atAta de bine qi atAta de ponivit. SI vedem, insd, pAnE unde poate s[-nainteze inrprdarea5r voastr6 latentd. Acun. insd, ne vor fi date, la rAndu-le, pflnd 9i cuvintele lui Licenliu ) care) ocupat cll nu qtiu ce grii6, a fost atAta tinrp strdin fa$ de aceastfl disculie, inc6t cred cd el le va <;iti pe acrstea rru altfel dec6t acei familiari ai noqtri, care nu sunt de fali' Dar, rogu-te, irrtoarce-te la noi, Licenliu, gi fi sd fii cu totul de fa15, cici ;ie-1i zic eu, incaltea! De fapt, tu ai aprobat definilia mea, prin care s-& spus ce-nseanurd a fi ctr-r Dumnezeu, dimpreund cu Carele mintea inleleptului rrirr-flne imobild, qi tu ai voit ca eu s.'i vd inv51 asta, pe cAt mi-e nrie in putinfd s-o fac potrivit.

Yl.

Mens .sapientis immobilis.

Yl.

Mintea tn{eleptului, imobild.


18. Ci md nrigcd pe mine faptul anune, cum, at6ta
rT

lB. Sed illud me movetl quomodo cum iste sa quamdiu inter homines vivit, in corpore esse non quo pacto fiat ut ejus corpore huc atque illuc mens imrnobilis maneat. Isto enim modo potes di cum movetur navis, homines qui in ea sunt non quamvis ab ipsis eam possideri gubernarique fatea Etenim si sola eam [CoI. lO03] cogitatione rege
far:erentque ire quo vellent; tamen, cum ea noveretur,

eme c6t

infeleptul 6sta trdiegte-ntre oameni, nu se poate nega cumc6 este-ntru corp, in ce chip anume se face cd, migc6ndu-i-se corpul ici qi colo, mintea rim6ne imobild. in acest chip pop zice, incaltea, cumcd, in timp cc o corabie se nigcd, oarnenii, care sunt in ea, nu
se nriqc6, cu toate

ci

recr-rnoagtem cumcd ea-i stdpAnitd qi condusd

possent

illi qui ibidem

constituti sunt non moveri'

de cdtre ei ingigi. Dar, de-ar stipAni<r pe ea, de-altminteri, numai cu cugetarea gi-ar faceo sd meargd unde voiesc ei, tc,tuqi, cAt timp ea se miqcd, cei ce-s, de-asemenea, adunagi dimpreund; in e8, nu

304

S. Aurelii

i De

Ordine

Liber

Aurliu
s6

ord.ine

Cartca a

d,otn,

305

ait Lv<;entius, animus ita est in <nrpore, ut corPus animo. Neque hoc ego dico, inquam: sed etiam non ita est in equo, ut ei equus imperet; et tamen, qut-r velit ire equum agat, equo moto moveatur est. Potest, inquit, sedere ipse irnmobilis. Cogis inquarn, definire quid sit noveri: quod si potes, f volo. Prorsus, inquit, maneat' quaeso, beneficium nam manet postulatio mea: et ne me rursus in rrtrum mihi definire placeat; quando id facere ipse profitebor. Quae c.um dicta essent, puer de domo dedertrmus id negotii, cucurrit ad nos, et horam prar esse nuntiavit. Tum ego: Quid sit, inquam, rlloverl' definire nos puer iste, sed ipsis oculis cogit Eamus igitur, et de isto loco in alium locum t nam nihil est aliud. nisi fallor, mo!ri. Hic cum arrlsrcs
discessimus.

aqa in nu se migte." ,,Nu", zic,e Licenliu, "tpoiyl:y.este eu nu zlc -este ''1,-)i", i i""aa "orp'rrl s[-i por,,nceascd spiritului'" pt, cal' incat "Nici ,dur'nici chiar c,dlfue1rn nu Td:Iunde voiegte el sE ;1*i *a f"i "i"f, gi, totugi, degi mAni calul zice' sE se migte * o *igc"" egal['" "rra*r", imobil-i' ,Ne conitranpll'; z1c'"Poate"' ;ili;i;;,qi f-:i-d:*5 stare'" amn[ a se migca, ceea"@voiesc '-o f""i, de eqti in beneficiul t[u, 1ogr1-t9' c6c3 1a"r.........n4ne l.a;, ,1"", ,,absolut Iarea mea, gi,

+avd l*^.*,i^.-i"fh-, a "-ov"dl* cu ochii tnqigi. 56 merge,r\ deci, qi cdci, de nu m6-ngel, nu-nseamnd IU *""* din locul acesta in alhrl, a te miqca." A.ga, in timp ce surAdeau' am plecat' ;ilJ;

pe noi .Ce-nseamnd', zic, ,ra se migca, nu ne constrAnge

o voi spune eu insimi " Cye, c"m ""Jt-t: " J;J;*rt"' J.ri"-l ded"t"* aceast[-nsErcinare' a {ugit ;, noi gi ne-a anunrat cA este ora prAnzului' A-tunci ^e-u:

ft"", *i ii potrt ".

.a nu m[-ntrebi iardgi de-mr place s[ definesc'

Dlsputrrto

SECUNDA

Dtsruu
fiindc[, in timP s-a-nnorat, ne-am adunat in I
19. Apoi,

A Doua

19. At ubi refecimlls corpora, quoniam coell obdtrxerat nubes, solito loco in balneo consedimus. ego: Concedis ergo, inquarn, Licenti,-nihil esse alir: .r-n r, quam de loco in locum transitum? Concedo, inqu Concedis ergo, inquam, neminem in eo loco esse in q non fuerat, et motum non fuisse? Non intelligo, inquit' quid, inquam, in alio loco firit dudum, et nunc in est, rnorum esse c,oncedis? Assentiebatur. Ergo, inq' posset alicujus sapieptis virmm corpus hic modo nobiscrlfl L..", ,, .r,i.r.r, hinc abesset? Posset, inquit. Etiamnq inqualn, si nobiscum colloqueretur, et nos aliquicl docerq Etiamsi, inquit, nos ipsam doceret sapientiam, non dicerem nobiscum esse, sed secum. Non igitur rn inquarn? Non, inquit. Cui ego: Corpus illud quod carert urirl.,, nonne mortuum fatereris, cum ego vivu4 proposuerim? Nescio, inquit, quomodo explicem' Nam t hominis vilum esse non posse video, si animus i L: "orpr-,. ^^---r -i^ eo non slt; et non possum dicere, ubiubi sit cor

c[ m ,,Concezi", zic, .,rLicnnPu, loc intr-altul?'" tr"""."* dintr-un zic, ,rcrrmci nimene produs o migcare?" fost intr-un anurrut concezi cd s-a migcat?" A asi

306

S. Autelii

De Oilinc

Liber

Aurcliu

ordine

Cartca a

d.otn

507

sapientis, non ejus animum esee clun Deo. Ego, i faciamo ut hoc explices. Fortasse enim quia ubique

est, quoquo ierit sapiens, invenit Deum cum quo possit. Ita fit ut possimus et non negare illum de locum transire, quod est moveri; et tamen cum Deo. Fateor, inquit, corpus illud de loco in I transitum facere, sed mentem ipsam nego, cui sapientis imposinrm est.
V[,l.

sdu." ,,Vtri face eu", zic, ,sd 1i-o explici Pe asta. Poate, tea, fiindci Dumnezeu este peste tot, oriunde va fi mers lepnrl, iI gdsegte pe Dumnezeu, dimpreund cu carele poate si Aqa se face si Si putem sd nu neghm cumcd el nece din loc in i, ceea ce-nseamni a se migca, qi qi o[ este' totuqr' Pururea cu ' ,Recunosc", zice, ,rcumcd acel trup face o migcare loc intr-altul, dar neg cumcd o face mintea insagi, cdreia ra dat numele inleleptr.rlui.

Quornodo ordo

fueit cum mahtm rwn erset" 20. Nunc interim tibi cedo, inquam, nq obscurissima, et diutius diligentiusque tra,ctr impediat in praesentia propositum nostrum, Sed
videamus, quoniam definitum est a nobis quid si cum Deo, utrum scire possimus etianr, quid sit esse Deo, quamvis jan manifestunr esse arbitror. Nam videri tibi eos qui cum Deo non sunt, esse stne possent, inquit, mihi verba suppetere, dicerem quod tibi non displiceret. [Col. IOO'f] Sed peto infantiam meam, resque ipsas, ut te decet, veloci praeripias. Nam ieti nec cum Deo mihi videntur eer

i de tratat mai indelung gi mai diligent, sE nu impiedice sc<-rpul ru, in cele de fa15. I)ar, fiindcd s-a definit rle citre noi r)e-nseamnd a fi cu Dumnezeu, s[ vedem, acum, daci putem sau lru qti qi ce-nseanrn[ a fi f6r6 Dumnezeu, deqi socot cumcd-i deia

- In c" chip ua fi -f"tt ordinea pe cdnd nu era rdul. 20. ,ifi cedez, acum, deocamdat|", zic.,ca lucnil, atotobsour

lunt fdrf, Dumnezeu.' ,,Dacd mi-ar putea siri mie in ajutor

. CEci cred ctrmcd

f+

limpede cd cei oe nu-s cu Dumnezeu

D"o tamen haberi. Itaque non pos.um eos sine " esse dicere, quos Deus habet. Cum Deo itenr non quia ipsi non habent Deum. Siquidem Deum jam inter nos pridem in sermone illo quem die tuo jucundissimum habuimus, placuit nihil aliud quam Deo perfrui (De Boata Vlla, n. 34). Sed me formidare ista contraria, quomodo quisque nec Deo sit, nec cum Deo. 21. Non te moveant ista, inquam. Nam ubi
convenit, quis non verba contemnat? Quare jam ad

cuvintele', zice el, rf-ag zice, Po{rte, ceea ce si nu-tri displacd 1ie' Dar, te rog, sd suporF pruncia mea qi sd dejudeci, cum {i se cade, otr o minte ageri Iucrurile insele. CIci futia mi se par gi ci nu-s cu Dumnezeu, gi ci-s avuli totugi de Dumnezeu. $i, aqa, nu pot eu ric.re cumcd sunt fdrd de Dunrnezeu ei, pe care Dumnezeu ii are' Cum, iardgi, nu zic cu Dumnezeu, fiindcS ei inqiqi nu-L au pe I)umnezeu. Dat fiind cd a-L avea pe Dunrnezeu, +a convenit deja de citre noi, in disculia aceea atotrodnici, pe care am alr-rt<; de zirra ta de nagtere (De beata uita, n. 34), cn nu-nseamnd nimi<: ulta tlecAt a te bucura de Dumnezeu. Dar recunosc cd md-nfricd ruccste contrarii, in ce chip anume poate cineva nici sd nu fie fdri Dumnezeu, nici cu Dumnezeu."

;il

,l

tandem ordinis definitionem redearnus. Nam esse dixisti quo Deus agit omnia. Nihil autem, ut non agit Deus: nam inde visum tibi est, nihil ordinem posse inveniri. Manet, inquit, sententia' sed jam video quid sis dicturus, utrum Deus agat non bene agi confitemur. Optime, inquam; p

21. ,Nu te impresioneze astea', zic. ,,Cici, unde lucrul e limpede, cine nu dispreluieqte cuvintele? Dreptaceea, sd ne lntnarcem, acum, in sfArqit, Ie acea defin{ie a ordinei' Am zis, de fapt. cumcd ordinea este aceea prin care Dumnezeu le mAnd pe toate. Nu-i nimic, ins6, ce sd nu mAne fhrrnnezeu, cici de acolo I *a p[rut lie cd nu poate fi gdsit nimic in afara ordinei." ',RdmAne', zice, ,sentinfa mea: dar mai v[d c-ai sd zici dacd f)umnezeu le mAni sau nu pe cele ce recunoastem cumcd nu sunt bine mAnate'

308

S. Aurelii

i De

Ord'ine

Liber

8f. Aureliu Ar{lwtin, Despre

orditu

Cartca a

d'oua

?09

oculum in mentem iniecisti' Sed ut vidisti quid dicturus, ita peto videas quid respondendum srt' ille nutans "apite atque humeris, Turbamur' inqt et huic fitrte quaestioni mater suPervenerat',Atque p";, "iiq""ntulu- silentium petiit ut a.me hoc i rursus interrogaretur. Cui loco superius a Trr .fuisse resPonsum non omnino animadverterat (CI 4, n. 1l). Tum ego: Quid, inquam' vel cur t repetam? Actum, aiunt, ne agas' Quare' moneo ,ri'* qrr"" supra dicta sunt, vel legere cures' si absentiam a sermone nequivisti. Quam quidem l: . l' :.^ +6 hor ----^ ^-^^ non aegre tuli, diuque ita esse te pertqlit animi tui ne(Iue illa impedirem quae tecum intentus remotr a nobis, pro te agebas, et ea persequerer qu amittere stilus iste non sineret' 22. Nunc illud quaero, quod nondum discut diligenti ratione tentavi-mus' Nam.ut Plirn]T

Dar, precum

uns." Dar el,


qi, -n miezul

dupd pulin6 Cici n-a bdgat tdcere, a cerut sd-l intreb din nou acelaqi lucru' absolut deloc de seam6 cumcS la asta rEspunsese ruai nainte (cap.
IV, n. 11)Trvgeliu. [aci, zice-se, caeacrrd te-ngriiegti sd le

daa'i n-ai binevoit prea greu absenla spiritului t[u de rlMat sd fii mai indelung aEa, ca sd le ficeai indepirtat de noi, incordat 'lnsu1i, gi sd le gi urmdresc pe cele pe csre p{rna acea'sta nu pernrte
r:a

tu sd le abandonezi.
22. Acun caut

Tbt::"----o--me de ordine quaestronem nescio quis ordo Peperrt'

r.{ te dixisse hanc esse iustitiam Dei, quae sepa-llt lib' I bonos et malos, et sua cuique tribuit (Supra' 7, n. lg). Nam nulla est, quantum sentio' manrfer velim' iustitiae definitio: itaque tespo-ndeas. ::t"1 Id"t rr. aliquando Deum non fuisse iustum' Nunq{ ipquit. Si ergo semper' inquam, Deus juqtus' sen n"1,"* *ilr* fuerunt' Prorsus, inquit mater' r "t L)ei' .Urra lria"o quod sequatur' Non enim ludicium aliquando bi fuit; ;ii;; q,r..rat malu* non ""t, 'i f1 et malis sua cuique non tribuit, potest videri iustus dicendum nobis c,en-s3.s' i{ L,ri t,y""rr,ius: Ergo ;;;"p;l malum fuisJe. Non audeo, inquit illa' lioc dir Q,rli ".gu rlicemus, inquam? Si.Deus ideb iustus' qrio jrii""t inter bonos et malos, quando non malum non erat iustus. Hic illis tacentibus anima< i.vg.ii"", .".po.rd"r" velle, atque permisi' At il borl Prorsus, inquit, erat Deus iustus"Poterat enim

si aflu ceea oe n-am incercat incd sn discutdnr cdci nri-anrintesc c5, de-ndat6 ce-am inceput eu tlestuld atenlie. uceaste chestiune despre ordine, s-a f6cut, printr-o nu gtitt ce Ordine-anume, ci tu ai zis cumcfl iustilia lui Dunrnpzeu este ceea ceea co buni gi rdi, q simt eur cap. VII, n. 1 at \neo a justiliei nra

pot( malumque secernere' si exstitisset' et eo rPso quo

i;;r"t ..ot. N.,r, enim, cum dicimus

Ciceroi

310

S. Aurclii

De

Mine

Libq

Sf.

Awelia Auglutin, Deeprc

ordinc

hrtea

datn

317

prudenter invebtigasse conjurationem Catilinae, f005] tenperanter nullo corruptum fuisse praemio parceret malis, juste illos summo supplicio sen' auctoritate mactasse, fortiter sustinuisse omnia inimicorum et molem, ut ipse dlxit, invidiae, non i fuissent virtutes istae. nisi Catilina reipublicae perniciem comparasset. Virtus enim per seipsam, per aliquod hujusmodi opus consideranda est, homine; quanto magis in Deo? si tamen in angu rerunl atque verbonrm componere illis ista quoquo permittitur. Nam, ut intelligamus quia Deus semper j fuit, quando exstitit malum quod'a boiro seju nihil distulit sua cuique tribuere: non enim tunc ei discenda iustitia; sed tunc e6 utendunl, quam habuit.
necessitate approbassent: Quid, inquam, dicis, Lic

a investigat prudent coniuragia lui Catilina, qi, moderaq n-a fost corupt prin nici un prendu, prin care sd le dea crutare rdilor, gi c6 prin autoritatea senah.rlui i-a @epsit iust prin supremul supliciu, gi crfl a suportat crr tirie toate sdg4ile gi povara, cum zice el insugi, a invidiei inamicilor, nu putem, desigur, zice curncd n-ar fi fost lntm el virtulile acesteq dacd Catilina nu i-ar fr pregitit republicii

o atdta de mare pierzanie. De-altminteri, dac6 virtutea-i

de

considerat iretnr sine ins6qi, gi nu prin vrro lucrare de felul acesta

gi incd intru orrr, cu cAt mai nrult intru Dumnezeu, dac6 este-ng[duit, totugi, datoritd strAnrtordrii lucruriltlr qi cuvintelor, sd se compare aceasta cu celelalte. CAci, ca sd-nlelegem cE Dumnezeu a fost totdeauno iust, cAnd s-a ivit rdul, pe care sd-l deosebeascd de bine, n-e amAnat absolut cu nirnic sd nu ii atribuie fiecEruia ceea ce i se cuvenea, gi nu atunci i s-a impus Lui, spre a o invdfa, justipa, pe care a avut{ totdeawra, ci spre a o folosi.'
23. Ceea ce, cum gi Licenliu qi marra aprobaserd cu o atAta necesitate: ,Ce zici, Licenliu?", zic. ,Unde-i ceea ce ai afirm.at sus gi tare cumcd nimic nu se'face in afara ordinei? CE s-a fdcut, incaltea, cs rdul sE se nascd, nu s-a fdcrrt, vezi-bine, prin ordinea

23. Quod cum et Lycentius et mater in

Ubi est quod tam magnopere agseruisti, nihil ordinem fieri? Quod eriim factum est ut nasceretur, non utique Dei ordine factum est; sed esset natum, Dei ordine inclusi.rm est. Et ille adm ac moleste ferens qirod tam repente bona causa rir Iapsa de manibus: Prorsus, inquit, ex illo dico
ordinem, ex quo malum esse coepit. Ergo, r esset ipsum malum, non ordine factum est, si malum ortum est, ordo esse coepit. Sed semper erat apud Deum: et aut semper fuit nihil guod dicitur aut si aliquando invenitur coepisse, quia ordo ipse bonum est, aut ex bono est, nunquam aliquid ordine frrit, nec erit aliquando. Quamvis et ne5cio potius occurrit; sed illa consuetudine oblivionis el est: quod credo ordine contigisse pro merito vel vel ordine vitae. Nescio quomodo mihi, inquit, quam nunc sperno sententiam: non enifir debui di postquem malum natum est, coepisse ordinem: illa justitia, de qua Trygetius disseruit, ita et ordi fuisse apud Deum; sed ad usum non venisse,

lui Dumnezeu, ci, de curn s-a ndscut, a fost indus in ordinea lui Dunrnezeu." $i el, suportAnd cu greu gi nrirAndu-se cE i-a alunecat
ordinea a inceput din acel nromenq din cgre a-nceput si fie riul." ,Prin urrnaren. zic, rnu prin ordine s-a f[cut sd fie r6ul insugi, dac.'{ ordinea a-nceput sd fie dupd c s.a n66cut rdul. Dar ordinea era pururea la Dumnezeu: gi, sau a fost pururea nimicul, ce se numeqte riul; sau, daci se g5segte cumcd a tnceput c6ndva, fiindci ordinea insdqi sau este binele, sau dintm bine, n-a fost nicicAnd ceva fdrd de ordine, gi nici nu va fi c6ndva. Cu toat cd mi-a qi

din mf,ini atflta de iute buna cauz6: ,Desigur",

zie,

neu zic cumcE

ocurs nu gtiu eu ce mai insemnat, dar prin binecunoscuta consuetudine a uitf,rii mi-a so'[pat: ceea ce cred ci s-a-ntflmplat prin ordine datoriti meritului sau gradului sau ordinei vielii:" ,Nu gtiu in ce chip mi-a scdpat mie", zitn, ,acea sentinlfl pe care acum o resping, cdci nu trebuia sd zic, incaltea, crrmr{ ordinea a inceput dupA ce s.a ndscut rdul, ci c6, precrrm avea iust{iq despre care a vorbit TrygeFu, aga gi ordinea a fost la Drmnezeu, dar cd nu a venit in uz, dec6t nun:ai dupi ce au inceput s[ fie relele."

312

S. Aurelii

i De Oil.ine

Liber

$!.

e"*fu er$*ti", D*pr" t dir*

C"tu"

"

d,

postquqm mala esse coeperunt. Eodem, inq relaberis; illud enim, quod minime viso rncon manet: nam sive apud Deum fuit ordo, sive ex
tempore esse coepit, ex quo etiam malum, tamen illud praeter ordinem natum est. Quod si concedis, aliquid praeter ordinem posse fieri; quod causanr

debilitat ac detruncat: si autem non concedis, i Dei ordine netum rnalunr videri, et malorum a Deum fateberis; quo sacrilegio mihi detestabilius n
occurrit. Quod cum sive non intelligenti, sive dissi se intellexisse, versarem saepius et revolverem, habuit quod diceret, et se silentio dedit' Tirm mater: inquit, nori puto nihil potuisse praeter Dei ordinem quin ipsum malum quod natum est, nullo modo ordine natum est; sed illa iustitia id inordinatum non sivit, et in sibi meritum ordinem redegit et com
studiosissinre, ac pro suis quemque viribus Deum sed ipsum de guo agebamus ordinem non tenere, quo

,1bt in aceeo4i", zic. n,:azi din nou, gi rimAne neclintit ceea ce hr nu voie?ti absolut deloc, cdci, fie cd ordinea a fost la Dunrnezeu, fie c-a-nceput sd fie din acel tinp din care a-nceput qi riul, totuqi, r5ul acela s-a ndscut in afara ordinei. Ceea ce, da<:i, concezi. recunoqti cumcd poate sE se facd ceva in afara ordinei, ceea ce rlebiliteazd cauza ta qi o detruncis2, dacE, ins[, nu concezi, riul lncepe sri pari ndscut prin ordinea lui Dumnezeu, gi-L vei mf,rturisi pe Dunrnezeu autor al relelor, sacrilegiu dec6t care mie nu-mi ocurd uimic mai detestabil." Ceea ce, cum eu i-o-ntorceam 9i i-o desfilquram pe toate felele, fie neinlelegAnd-o el, fie riisimulAnd r;umcd a inleles-o, n-a mai alrrt nimic ce sd zic[ qi a cizut in trlcere. Atunci, mama: ,,Eu', zice, ,nu socot cumc[ nimic nu s-a putut face in afara ordinei lui Dumnezeu, fiindce insugi rdul care +a ndscut, nu +a niscut in nici un chip prin ordinea lui Dumnezeu, rli acea fustilie nu a permis ca acesta sd fie nerAnduit, 9i l-a mAnat lrrapoi qi l-a impins in ordinea meritati siegi."

24. fCol. 1006] Hic ego cum omnes cerne

illius ineffabilis maiestatis intelligentiam pervenitur: vos, inquani, si, ut video, multum diligitis ordinem, ne praeposteros et inordinatos esse patiamini' Quanqr enirn occultissirna ratio se denrorrstraturam ;rolliceetur,

docendi ordinem non tenenet. At multa talia et i quae a doctis reprehendantur ac derideerrtur, et der homines, cpree nec stultorum iudicium fr4giunt, facere

ambigit; et tamen etiam ista omnia quae fatemur prveraa, non esse pr&eter divinum ordinem, alta guaedr it a multinrdinis vel suspicione remotissima fisciplina, ita studiosis et Deum atque animas t&ntum amanti animis manifestaturom esse promittit" ut non nobis ,rumerorum possint else certiores.

24. ltci, cum eu ii vedeam pe to+i zelos ciutAndu-L, liecare dupd puterile sale, pe Dumnezeu" dar cd nu lineau insigi ordinea despre care vorbeam, prin care se aiunge la inlelegerea acelei inefabile maiestdli: ,Rogu-vd", zic, ,dac6, precum vdd, indrdgili mult ordinea, sd nu suportati ca noi ingine sd fim de-a-ndoaselea gi nerdnduili! Degi atotoculti, altminteri, raliunea ne va-nvedera cumcd nimic nu se face in afara ordinei divine: micar c6, dacd am auzi ci un anume dasc[l se sfo4eazd sf, il invele silabele pe un copil pe care nimenea nu l-a invdlat mai nainte literele, nu zic cd l-am socoti de rfls, ca prost, ci de legat, ca nebun, nu de alta, cred, ci numai fiindci n-&r urma ordinea preddrii inv61[turii. Dar nimenea nu se-ndoieqte cumcd qi neinstruilii fac multe de felul acesta, care sunt criticate pi Iuate-n derAdere de cdtre cei invd1a1i, qi oamenii nebuni, prin care nu scapd nici de judecata proqtilor: pi, totugi, chiar qi pe acestea toate, pe care le recuno&Stem cumci-s perverse, o anune tlisciplind, adf,ncd qi atotindepdrtatd de suspiciunea mullimii, promite cd are sd [i le-nvedereze zelogilor qi iubitorilor doar ai lui Dumnezeu qi ai sufletelor, astfel cumci nu sunt in afara ordinei divine, incAt sd nu ne poata fi nou6 mai certe perfeqiunile nunrerilor.

314

S. Aurelii

De

Ordine

Liber
9f,

VlIl. - Tiaduntur primum adole'scentibus praecePta uitae'


ordo eruditiortis.

Aurctiu Augustin, Despre


se

ordine

Cartea a

dota 3E

VlIl. - Li

*plicd

adolcscenpilor preceptele uieSii Ei' totodatd'

25. Haec autem disciplina ipsa Dei lex est' apud eum fixa et inconcussa semper manensr sapientes animas quasi transcribitur; ut tanto se sci LIi--:--^ et perfea ,rirr"." melius, tant;que sublimius, quanto ^+ -.--f-,i eam contemplantur intelligendo, et vivendo custod: diligentius. Haec igitur disciplina eis qui illam desiderant, simtrl geminum ordinem sequi iubet; eruditionis est' Adolescentibus b una pars .rit.", "1t."., studiosis eius ita vivendum est, ut a venereis rebus,
illecebris ventris et gutturis, ab immodesto corPons et ornatu, ab inanibus negotiis ludorum, a torPore sr

ordinea tnud{drii.
25. Aceasti disciplini, insi, este insaqi legea lui Dumnezeu'

sd urmeze' trriadar, le poruncegte celor ce doresc s-o cunoascd' totodatS, o-ngeminatil ordine, a rloua, a invifiturii. Adolescenqil llrir1 urmare, de

triit

astfel,

atque pigritiae, ab aemulatione, obtrectati' i.rlrid"rti.] ab honorum potestatumque ambitioni ab ipsius etiam laudis immodica cupiditate

rtrrroro"*, de la nemgind-rile P gfitinrl nemodest al truPului, de

abstineant. Amorem autem pecuniae totius suae I certissimum venenum esse credant' Nihil enervi faciant. nihil audaciter. In Peccatrs autenl suorum pellant omnino iram, vel ita arenent, ut sit pulsae simi
Magnopere observent cum vindicant, ne nimium sit: c igrri.".r.rt, ne parum. Nihil puniant.quod non valeat

'

[.,orpor."t somnului qi * lenti, ,1" I.'*.rrfipile onorurilor qi pot

'N"rr.lirr"^ oderint- Nulla vitia non curare veli


,irelirs, nihit indulgeant quod vertat in peius' Suos pu! ornnes, in quos sibi potestas data fuerit' [ta serviantr eis dominari pudeat: ita dominentur, ut ers sel delectet, In alilnorum autem peccatis molesti non invito. Inimicitias vitent cautit"i*", ferant aequissiri finiant citissinre' In omni \rero contractu at conversatione cum hominibus, satis est servare unt hoc vulgare proverbium: Nemini faciant quod pati nolu R"mpr"hli"r* ntllint administrare, nisi perfecti' Perl autem vel intra aetatem senatoriam festinent, vel cr intra iuventutem. Sed quisquis s9r9 in- ls]l:e con non arbitretur nihil sibi esse [Col" 1007] prae' nam ista utique far:ilius decocta aetate servabit' [n orrl autem vita, loco, tempore) an'icos aut hsbeant' o

cupiditatea imodird ag[ speranla loruEr' ,, rr."qi laudelor. Iubirea b.rriloa nlnuc ro creadd cd este atotsigLrruI venin' Sd nu facd nimic nervos' loruqi, lie lndriznel. intru p[cate1e, ins6, alor rle tot mAnia, fie s-o-nfrflneze astfel, incAt sd lnldturate. S[ nu urascd pe nimeni' SE nu mare griid, EU "*U Prea Pulin' si nu fie re spre rnai bine, sri S6-i socoat6 at rtn se-ndute de nimic ce sf, se-ntoarcd-n mui r[u' Ior pe toli cei
mtfel precum incat sd-i incA fie molegti tmpotriva voinPi lo sE [e suporte atotdrePt, si le acest cunoscut crxwieluirea qi-nplegerea cu ceilalgi e destul a pdstra face'' SE nu voiascd sd -Ce n,I-1i place, altuia nu-i

, defdimare'.invi9ie-'

pror"rb,

irdministreze ,"prrUti'*'decAt numai gi numai perfeqii' 1'erf$i' fie chiar ins5, sd se grdblascd a fi, fie-n timpul etdlii senatoriale' in tinerele. Da

fe

si nu socoatd
pe acestea Ie

intreagi viafa

Sf. Aurclfu Augustin, Despru

odiila

Cartzo a

doua

377

316

S- Aurelii

De Ordine

Li,ber

non ltr habere instent- Obscquantur dignis etianr minus exspetrtantibus. Superbos """1!, i-t:t::,:': cogrte Apte congruerlterquc vivant Deum colant' charitate .rJ;;;;; fide,'r'", certum cursum studiis st -:-']:":1^,,:o:: ;t"";;tiii,"i""r, "tq"" soclorurn; et sibi quibusque possu t'rnrniurnque
rfentern brlnam pacatarnque vrtam'

caute s6-i aitrd. Sd le dea ascultare celor denrni, chiar 9i celora ce nu se agteaptd la asta. Sd n-aibh griia superbilor, qi sd nu fie cAtuqi pe Dumnezeu, de pu1in. Sd ndiascd apt gi

s6-L cugete, sE caute s6-L charitate. S64i doreascd lin

1i, speranld 9i studiilor loruqi qi al tuturor p6rtagilor loruqi; qi lorugi qi celor cdrora le pot, o lX. - Suntem conduSi spre a inxila prin autoritate gi raliune. 26. IJrmeazl sd zic in ce chip anume trebuie sd se instruiasa'i studiogii, care au hotirdt si tr5iascd precum s-a spus. La-nvdldnrrd suntemT iardgi, ingemdnat conduqi prin autoritate qi raliunes:r. Prin timp, autoritatea, prin faptul insugi, ins5, este prioritard
raliunea. [Jna este, incaltea, ceea ce se antepune, f5cAnd-o, alta
ceea ce-i estinratd nrai nrult, dorindo. $i, aqa, o anume autoritate B celor buni i se pare mai salubrd mulgimii neqtiutoare, ragiunea,

minte bund gi o via16-mpEcatd.

lX. -

ratLone' Ad rliscendum ctuctoritate ducimur et

erudl 26. Sequitur ut dicam quomodo.studiosi t:t"*:1-1ll tleheant, <1ui sicut clictunr. est. r'ivere -i

ducimur' auct' ctiscendum item necressario dupliciter

atque raticrne' Tempore.auotoritas' * ""::-1 :?,:i: antelxrnitrrr' aliud qur est. Aliud est enim qutld in agendo

t.r.l. in appetendo aestimat"t;-,'.l11li :.:: ::::::es ur.t.r.it* imperitae rnultitudini videatur il;;;; salubrior, ratio vero uf"ut'' eruditis: 'x,':": XY::ll nisi ex impetitt' peritus {it' nullus autt ;;;i";-

i;;;;;;;

'r.vit q"ii*."..." d,*ilit Ptlss*


et occulta tlisoere

qu+rlern se debeat

evenit ut om{b-us bona mag

rraene1 a.,111ll111

non aperiat,"fui i1*:li sine *.l.ii;.hu^*praecepta s-eotatur: per ulla t]]'1-::l"l !1i-'t::l: vitae ,rptimae .qt-ra-e quanta ratl()ne prae( factus fuerit, trrrn demum dircet et

"'piet'tib", q,it!'" ingressus

sint ea ipsa quae secutus est ante

"t firmus et idont ratio quam post auctoritatis cunahula ."q"i atque

r?ti:ncll;

OT1:l:,:

i,- ;rril;""..,.,t,'t'tl ipse ptlus universa; +"-1,1 :'ry:L:11'::-::.^T"'1"1:*"#: ".


il;

"t cognrtl ,.ri.r".r., universon-rm principium' Ad quam etlam in hac vita pervenire pauci, ultra quam ver() autem hanc vitarn nemo Progredi potest'-Qur or"to.it"t"contenti,bonistanturnmoribusrectrsque aut constanter operam dederint, aut contemnentes' atque optimis emdiri' b ai."iptirri. tibttutibus "Ji"* vl'v'Llnt' nescro qr eos quidenr, cum inter homines f'-:: credo rnox appellem; tarncn lr)cqncusse "t bene magis minusve vrxcrunt' ."liqr"rirrt, eos quo fa,:ilius aut difficilius liberari'

insd, mai apt6, celor invdla;i: totugi, fiindcd nici un om nu devine decAt numai dintru nepriceput priceput, nici r-rn neprieput, insti, nu qtie de ce fel anune sn li se ofere pe sine celor ceJ invald, nici prin ca fel de via15 ar putea sd fie docil, se face cI tuturor doritorilor sd-nvefe bunele mari gi oculte nu li se deschide dec6t numai uga autoritdlii. Pe care oricine a intrat urmeaz[ fdrd nici un fel de-ndoiali preceptele vielii optime, prin care, de-ndatd ce va fi devenit docil, atunci chiar invald gi cu cAtd raliune au fost prevdzute acelea insele pe care le-a unuat mai naintea raliunii, qi ce-i raliunea ins[gi, pe care o urmeazd de-acum gi o cuprinde intArit"qi potrivit, dupd leagdnuln autoritdlii, gi ce-i intelecnil, intru care sunt toate, sau, mai degrabi, el insugi, t<ltul, qi ce, mai naintea tuturora, principiul tuturor. La care cunoagtere aiung pulini, in aceast[ via1d, dincolo de care, insd. nici chiar dupi aceastd via1d,

nu poate inainta nimenea. Cei ce mulpmili, insd, cu singurd autoriiatea, igi vor fi dat silinla prin bunele moranmri Ei prirr dreptele voturiss, fie dispreguitori, fie neinstare sd se instruiascd
prin disciplinele liberale qi optime, c6t timp trf,iesc, ei, intre oameni' nu gtiu eu, incaltea, in ce chip s5-i numesc pe ei ferici;i, totuqi, eu cred nestrimutat cumcd, de-ndatd ce vor fi pirisit acest corp, ei slrnt liberali cu atdt mei facil sau dificil, cu cAt au treit mai mult sau mai pufin drept.

318

AurcEi

i De N"ine

Liber

Sf. Awzliu Augwtin, Despre

ord'ine

Corle a datn 319

est' Par 27. Auctoritas autem partim divina frr-t-rr*,-."J *tto, firma' stlmma ea est .q"i-" -!il est aeriorum aninalium nonrinatr-rr. In qua metuenda a.d istos sensus-:rorrl fallacia; quae Per
.rerum-.

27. Autoritatea, ins6, este in parte divind, in parte omeneascS, dar adevdrata, ferma, suprema este aceea ce se numegte divin5. In care-i de temut inqeldtoria de mirare a insuflelitelor vdzduhuluitr, care s-au obignuit s6-nqele atotfacil, fie prin lucruri apa4indtoare de simprile corpului acestuia, prin anume divinaliuni gi prin unele puteri, sufletele fie curioase de
nu doar cE transcende intreagd facultatea omeneasci intru semnele sensibile, ci chiar, mAnAndu-l pe omul insugi, ii aratd lui pAnE unde s-a coborAt pe sine din cauza lui insuqi: qi ne porunceqte nouE sd nu fim fnuli de simlurile prin care-s vilzt;fe acelea de mirare, ci sd ne-n6llam la inleles; invederdndu-ne, totodatd, gi cAte poate aci) gf de ce le face Pe-acesteer, 9i cAt de pulin le prepieqte. Se cuvine, altminteri, sd ne-nvele qi potestatea sa prin fapte, gi clemenla, prin umilin16, qi natura, prin pre,cept; care, to&te, prin care suntem iniliali lntru cele sacre, ne sunt date prin invdldturd moi secret gi mai ferm: prin care viala celor buni este atotfacil purgatd nu prin inc6lcelile disputelor, ci prin
sutoritatee misterelor. Autoritatea omeneascd, insd, de cele nrai multe ori inqaLi; pare, insd, pe drept, cd ex<rld in cci ce, pe c6t pricepe sim{ul nepricepulilor, dau mai multe indicii ale doctrinelor loruqi qi nu trdiesc alt fel decAt cum ii inva16 ei pe alfi cd e de triit. Cflrora, dac.ri li se vor fi adr[ugat intlimplitor 9i unele daruri ale so4ii, prin al cdror uz si apard mari, prin disprel, mai mari, e absolut atotdificil si fie pe drept vituperat neqtine, crezdnd intru preceptele de-a tr6i, date de cdtre ei ca invdlinrrd."
averi pieritoare, fie doritoare de potestdli fragile, fie infricate de miracole degarte. E de numit, insd, divin6 acea autoritate care

ol,o",;;;;;

prop,"' i09""' depresserit: "t [Pl' 1008] miranda' s:9 teneri sensibus, qurbus videntur illa tffi;;!."b.t evolare; sinrul demonto?"t :1TTt:. #;i.";r';fiaec faciat. et quam parvi pendat' Dor #t"r';.;;;,'.i-r"tiit Potestatem snam' ":-111'l: qLl8e."*ll"-:: clementiam, et praeceptione naturam; traduntttr: m qu orribus initiamur, secretius firnrir-rsque

il;;;;;"l""init"",nondisputationumambagil'rus' vero aucto


mvsteriurum auctofltate puIgahrr' Hunana

r-idetur excellere' t'^""" ;iH;"qJ"'i;N: il ei' sensus iure multa dant int capit'

quantum impentorum doctrinarumsua.ruln,etnonvivrrntaliterquanviven Quibus si aliqua o'"1*T^::-"-::: ;';;;iunt. usu magrui ":":-"1'I accesserint, ![uorum aPpareant vr omnino ttt Y: clifficillimum ?:-T.:que -.;.rr".; recte vituperetur' ;;".p,^ dantibus credens'

X.

Vitae praecepta pauci assequunlur'

vitae rmago 28' Hic Alypius: Permagna' inquit' piu""' tum brwiter-*X1: te ante oc;ulos nostros' "'* quotidianis praeceptis tuis inhiem ff'::t ;;;; tttiortsque reddidi tnrnen nos hodie cupidiores flgr nos) verum el Ad quant, si fieri posset, non solum et tt9.:* i:-nl: cunctos homines lam Pervenire' sicuii auditu mirahilia' ita es ;;;,;;;;"" ut haec HIffi; i;"il,* Ncm nescio quomodo' quod uti

X.

PuSini se conformeazi preeptelar uiepii.

28. Aei, Alypius, ,Mare c;u tohi', zice, ,imagine a vielii ne-a fost aqternutd de c6tre tine, dupd cum Pe depliru BSa Pe scurt, in fala ochilor nogtri, via1a, falfl de care, deqi tdnjim dupd ea, conform preceptelor tale cotidiene, ast6zi ne-ai readus pe noi, totugi, gi mai c.upizi qi mai infldcdrafi. La care, de s-ar putea-ntAmpla, nu doar noudo ci chiar tuturor oarrenilor sd aiung4 ag dori sE i se alipeasci de neclintit ei insegi, ca, precum sunt acestea mirabile de auzit, aEa si fie gi uqor de imitat. Cdci nu gtiu in ce chip anunre, ceea ('r

320

S. Autelii

De Ordiru

Liber

8f. Auteliu Augustin" Despre ordine

Cartea o

dor __ 321

dum h vel a nobis procul absit, animus hunranus vera e audiendo, ioelestia, divina ac prorsus ut m oroclamet, in appetendo aliter 3e gent; non s I".i."i.,rr* videatur aut divinos homines' aut v divina ope sic vivere' Cui ego: Haec praecepta quae tibi, ut semper' plurimum rt"ciltillvnlil sint' non ili" *.it verbis pro tempore exPre-ssaeninr magnt scis' His a me inventa esse optime L, p"r," divinorum libri plenissimr su ;;;; putavi' i ouod non propter te dicendum mihi nrrr:toritAt '1- - ,' , '.^ :- -;. quasi ne in eis -rroei auctoril ;;;;";itr", tdll"."""tes,Nam mihi omnin"^jtt:: neam iure contemnant' nisi docenti, rationemque reddenti' lfoP "r.a".", rerum magnitudin: quos pro :11::*:: :lli ]iu"i.5t j.,"", i.r."tpltt'itte sermonem' Non enim ttp sunt ad sequendum ista difficiliu' 9Yt".tirt:? ,i-toque in ea naturae admirabilis im t^' ""iJi,*", es, ut eqo :ibi verborum, ingressus -t".]T,tmodo uIIa cai sfs' Non enim est ;:;i;-"ff;tus occasio: nem neque te ralsa{ adsunt i;;J" studiosiorem fieri Puto' et ii mittetur' sermo iste utrumque'noverunt, et ei nostrum nullus ignotus est' mor 29. Bonos autem viros, deditosque optums arlitro1 si non aliter sentis atque dixisti, pauciores- p ;r;J";., q"; mihi probabile est: sed multi penitus

o de-ar r6mAne nr6car fa16 de noi cAt mai departe, spiritul omenesc auzindu-le pe aoestea, le proclam[ cd sunt celeste, divine gi absolut adevdrate, gi se conrport6 altfel dorindu-le, incdt mie mi se pare

atotadevdrat cumcd trdiesc aga fie oamenii divini, fie nu f6rd un ajutor divin." C[rr.ia eu: ,Aceste precepte de-a trii, care fie iti plac, ca totdeauna, foarte mult, Alypiu, gtii tu foarte hine c6, deqi au fost exprimate deocamdat[ prin cuvintele mele, n-au fost, totuqi, inventate de cfltre mine. De acestea sunt atotpline c64ile marilor gi aproape divinilor oanteni, ceea ce nu pentru tine am socotit eu

de zis, ci din cauza acestor adolescengi, si nu cumva si disprequiasc[, intrr. ele, pe drept, c;rrasiautoritatea mea. Cdci eu
nu voiesc absolut delor: s6-mi dea ei mie crezare, decAt numai dAndu-le inv[litura qi explicAndu-le invederat ra{iunea, din cauza cdrora, spre a-i incita prin mirimea subiectului, soc()t cumcd ei lntervemt Sl tr-l cu remarca aceasta. Cdci nu-1i sunt, incaltea, 1ie greu de urrnat aoestea, pe care le-ai ripit cu o atflta aviditate qi intrrr care ai pagit cu un atAta de mare impuls al adnrirabilei firi, incAt, dacd eu fi-am devenit 1ie magistru prin cuvinte, tu mi-ai devenit mie prin faptele insele. De fapt, nu-i, acum, nici o cauzd de-a minli, gi nici mScar ocazia, cdci nici nu socot cumcd tu ai deveni mai studios prin falsa ta laud6, gi-s gi, aci, de fa;[, cei ce ne cunosc pe amAndoi, gi gi aceasti convorbire ii este trimisd celui cui nu-i este necunoscut niciunul dintre noi. 29. Bunii bdrbali, insd, dedicali morau-rrilor optime, daca nu simli qi-ai spus-o altfel, socot cE tu crezi cd sunt mai pulini decAt nri se pare mie probabil, dar mul;i i1i rimfln crr tohrl ascunqi fe. De asemenea, dintr-ale celor neascungi, ji-s ascunse insegi cele ce-s de mirare: acestea? incaltea, in spirinrl, care nici nu poate fi primit prin simi, qi de cele mai multe ori, in timp ce voiegte sd fie congruu colocviilor oamenilor viciogi, Ie zice pe cele pe care sd pard, fie cd le aprob6, fie cd le doregte. Pe multe le face chiar fflrd plicere, fie din cauza de-a evita ura oamenilor', fie de-a-nldtura ineplia" ceea ce noi, auzind sau v6zAnd, estimiim dificil altfel decdt ne dd de qtire simprl acesta. $i, prin asta, se face cd pe mulf nu-i
credem cd sunt astfel precunl se gtiu ei ingigi gi precum

ffi:i".ff';;;;;;;

ipsa quae mira te. Item multorum non latentium, ea

sensu latent: in animo enim sunt ista, qur neque tt g'Y"-1"^ p.i" t,, et ple rumq"" 9".^ " J* :::'-" il;;;", *u"q*i.' t" dicit quac autprobare aut aPp( rla.","r. Multa etiam facit non libenter'. ProPter f__-.; odium homimrm, aut ineptiam fugiendam; ;;;; difficile ;;;;iles [Col. roog] aut videntes iste renuntiat'.Eoque fit existimamus? quent '"t"ttt et se ipsi' et eos, nrultos non talei es* credamus, quales nostr( familiares noven-rnt' Quod tibi ex amlcorum *"ioti bonis' quoe nos soli sci magnis ;;tb,*il

il

gtiu pe ei

familiarii lorugi. Cea ce aS vrea si {i-o persuadezi 1ie insuli, prin unele mari bunuri ale spiritului amicilcr nogtri, pe care doar noi

322

S. Aurulii

De

ordinc

Iiber
Sf.

Awetiu Arywtin,

Deeprc

ordhc

Cartea a

dorn

323

persuadeas velim. Nam error iste non minima lrac ca

.rititr., quod non pauci se subito ad bonam vit

mirandamque convertunt; et donec aliquibus clariori factis innotescant, quales erant esse creduntur' Nam longius abeam, quis istos adolescentes, qui antea noveral facile credat tam studiose magna cpaerere' tantas repent

singuri le gtim. De fapt, ero&rea aceasta se reazemi pe urmdtoarea canz6, nu nrinima, cd nu puqini se convertesc subit la viala bund gi minunatS, gi, pAnrfl sd se faci, prin unele fapte mai str[lur:ite, c.unoscufi, sunt crezufi cumcd sunt'cei ce erau. Cdci, ea sd nu

in trac aetate indixisse ininriqitias voluptatibus? Ergo opinionem pellamus ex animo: nam et illud divinun rr*ilir-, quod, ut decebat, religiose in ultimo srnroni tui posuisti, latius quam nonnulli opinantur, officiu clementiae suae per universos populos agit' Sed r disputationis nostrae, si placet, ordinenr redeamus; e' quo.ri*^ de auctoritate satis dictum est, videarnus quic sitri ratio velit.

merg nrai departe, cine, care i-a cunoscut mai nainte pe aceqti adolescengi, ar crede cumcd ei cautA at6t de studios sd le afle pe cele mari qi c6 le-au declart repede, la aceastd etate, atAta de mari inamicilii volupt[1ilor? Aceastd opinie s-o alungdm, agadar, din spirit: cdci qi mirificul ajutor divin, pe care, cum se cuve,nea, l-ai amintit religios, in ultima parte a rostirii tale, igi face, nai larg decAt opineazf, unii, oficiul clemenlei sale prin toate popoarele. Dar si ne-ntoarcem, de-1i place, la ordinea disputei noastre, 9i. fiindc6 s-a spus de sa1 despre autoritate, sd vedem ce anume-qi
{integte ragiunea.

Xl.

Ratio quid, et huius in sensibilibus uestigia' Ut rationale et rationabile. 30. Ratio est mentis motio, ea quae discunt distinguendi et connectendi potens: qua duce uti Deurn-intelligendum, vel ipsam. quae aut in nobis, a usquequaque est anrmam, rarlsslmum omnrno gen hominum potest; non ob aliud, nisi quia in rstor sensuum negotia progresso, redire in semetips cuigue difficile est. ltaque, cum in rebus rpsi fallacibus ratione totum agere homines moliantur, qui sit ipsa ratio, et qualis sit, nisi perpauci prorsul igno.ant. Mirum videtur, sed tanren se ita res habet Satis est hoc dixisse in praesentia: nam si vobis renr tantam sicut intelligenda est' nunc ostendere cupiam, tam ineptus sir., q,Iam arrogans, si vel me itlam iani percepisse profitear. Tamen quantum dignata est ln nobis notae videntur p.":"1"T^'_11-1"9:111: "". q.r"" possumus interrm, prout susceptus serm eam, si desiderat. 31. Ac primum videanrus ubi hoc verbum, quod 11 vocatur, freqrent..i solet; nam illud nos movere niaxi debet, quod ipse homo s veteribus sapientibus ita defrni

XI. - Ce-i raliunea; gi ue^etigiile ei intru cele sensibilc. Cum diferd ralionalul gi rayiona(bi)lul.
30. Ragiunea este migcarea minlii, in stare de a le distinge gi de a le inl[npi logic pe cele invfl1ate: sub conducerea crireia neamul omenesc poate absolut rarissim sd alungd pAnd Ia a-L inlelege pe Dumnezeu, ori insuqi suflehrl, cBre este, fie intru noi, fie oriunde altundeva, nu de alta, decAt numai qi nunrai fiindce oricr-ri, inaintat in negop-rrile simfurilor &(tatora? ii este dificil si se reintoarcd intru sine insugi. $i, aqa, cum, intru insegi lucrurile inqeldtoare, oamenii se sforjeazi si mAne tonrl prin raliune, rc-i raliunea insdqi qi cum este ea nu ignord absolut cu totul decat absolut pupni. Pare de mirare, qi, totugi, aga se prezintd fapnrl in sine. in cele de fa15, e destul cd am zieo pe ffih, cdci, dacd aq dori s[ vd ardt eu voud, acum, cum anume e de-nleles un Iucm atAta de mare, aq fi tot atAta de inept pe cAt de arogant, qi de-aq m6rturisi mdcar cumcd eu am perceput-o deja. Totuqi, precum pretinde disculia luatfi asupra-ne, so urm[rim, de putem, deocamdatd, pe cf,t a considerat demn ea sE purceadd in lucrurile care ne par noud cunoscute!
31. Dar si vedem, mai intAi, unde-i mai des folosit acest cuvAnt, ce-i numit rafiune, cdci trebuie sd ne miqte mai cu seami faptul cd omul a fost definit de cdtre-nlelepfii din vechime astfel, nOmul

324

S. Aurclii

De Ofiitrc

Litu"

est: Homo est animal rationale mortale' Hic genere quod animal dictur,n est, videnrus addltas O"*

-*i-": quibus credo admonendus erat homo, et quo Nam ut progr ."dr..rrdrrm esst, et unde fugiendum'
animae usque ad mortalia lapsus esq ita res,essus

.utiorr.o, di"U"t. Uno verbo a bestiis, quod ratio alio a divinis separetur? quod mortale dicitur' Illud i ,,i.i t r,r.rit, be"tia erit: hinc nisi se averterit' divina erit. Sed guoniarn solent doctissimi Yiri epid inter rati
et rationJbile intersit, acute subtfiteDgue diecernere' modo est, ad id quod instituimus, negligendum:
rationale esse dixenrnt,

rationabile

i;;il;

qui nostruflrque sermonem; rationales autenr vel illum prwldit; ioit, r"l .* qti lcrot f0f0] bquinrur' Ergo ab anima rat;nali, scilicet in ea quae vel fiunt rati vel dicunnrr.

has balneas rationabiles possumus di9

gud ratione uteretur vel uti qud ratione factum esset aut dic't autem?
-1

32. Duo ergo video, in quibus potentia v rationis possit ifsis otiam sensibus adrnoveri: o t o*irr..rri q.."" ,id".,tur, et verba quae audiuntu utroque autem utitur mens gemino nuntlo pro Gor au necessitate: uno qul oculorum est, altero qui ii"q"., cum aliquid videmus congruentibus

fu.,in".

figuratum' non absurde dicimus t*t-"11 Lpp".ur".* Itemque, cum aliquid bene concl .ron dubitamus dicere quod rationab "lhir"rrt. autem non rideatur, si dixerit' Rationabi sonat. Nemo rationabiliter sapit; aut, rationahifte.r mo.\ "i"i "*, in iis quae propter aliquid ab homini nisi forte saperent vel ferve-r fro",rr.,t "..rrt, ,ri it* oierent velunde gravibus odc quis l9c9m, iel quid aliud. Ut si serplntes fugantur, rationabiliter dicat ita olere' ca sit factum; aut poculum quod medi i;.[;;;;;"." aut qt confecerit, rationabiliter amarum esse vel dulce; languido solium-iusserit, .calere ration temperari aut tepere. Nemo autem horturn ingressus' et

326

S. Aurelii

i De Oili.ru

Liber

Ff.

Awetiu Augttstin,

Despre

ordine

Cartca o

dnua

327

naribus admovens, audet ita

dicere. rationabiliter fragrat! nec si medicus illam ut ol lusserit. Tunc enim PraecePturn vel datum i rationatriliter, non tamen olere rationabiliter dici nec propterea, quia naturalis ille odor est- N quamvis a coquo pulmentum condiatur, rati conditum possunrus dicere, rationabiliter autem sal culn caus& extrinsecus nulla sit, sed praesenti sati voluptati, nullo modo ipsa loquendi consr dicitur. Si enim quaeratur de illo cui poculum dederit. cur id dulciter sentire debuerit, aliud i propter quod ita est, id est morbi genus, quod iam I in illo sensu est, sed aliter sese habet in corpore. autem rogetur liguriens aliquid, gulae sti concitatus, cur ita dulce sit, et respondeat, Quia aut, quia delector; nemo illud dicet rationabiliter nisi forte illius delectatio alicui rei sit necessarls illud quod mandit, ob hoc ita confectum sit' 33. Tenemus, quantum investigare Potu quaedam vestigia rationis in sensibus; et quod ad atgue auditum pertinet, in ipsa etiam voluptate' Alii snsus non in voluptate sua, sed propter uliC*d aliud
s

hoc nomen exigere: id

autem est rationalis animantis

propter aliquem finem. Sed od oculos quod perti qu() congruentia partium rationabilis dicitur, 1 appellari solet. Quod vero ad aures' qu&ndo rati
concentum dicimus, cantumque numerosum esse compositum; suavitas vocatur proprio iam Sed neque in pulclrris rebrls cum nos color illicit,

auritrm suavitate cum pulea chorda quasi liquide atque pure, rationabile illud dicere solenrus. Restat in istorum sensuum voluptate id ad rationem p fateamur, ubi quaedam dimensio est atque modulati
considerantes, [Col.

34. Itaque in hoc ipso aedificio singula 10tl] non possumus non offendi unun ostium videmus in latere, altemm prope in
nec tamen irr medio collocatum.

Q"ipp" in rebus

328

S. Aurulii

i De

Oil,inc

Litur

Uf.-AuruLiu

Augustin, Despre ordin'e

Carna a

dau'a

329

nulla cogente necessitate, iniqua dimensio partium velut quamdam vidrctu uriulam .$uod ,p.i ""p"rt.i i.,t* ro fenestrae, una in medio, duae a lateribus' intervallis solio lumen infundunt, quam nos diligentius intuentes, quamq:r: in, se anrmum *"t ifott res est, nec multis verbis vobis apcrienda' ipsi architecti iam suo verbo ration"T t:tu* v@anq et dis"o.diter colloc-atas, dicunt non habere rstionem' late patet, ec pene ln omnes artes oPeraque num diffrrnd.itur. Jam in carminibus, in quibus item dici qurs esse rationem ad voluptatem aurium pertinentem' huius suavitetis opifir sentiat dimensionem esse totius Sed histrione saltante, cum Lrene spectantibus r orrules signa sint rerum' quamvis-menrbrorun illa dimensione quidam totus oculos.-eadem ilt*t tamen rationabilis illa saltatio, quod bene ali rig"ifi*, et ostendat, excepto sensuY vgl.lntate' N31e .ip"rr.r"."* Venerem flciat, et Cupidinem palliatr membro-rlm motione at{ue,col!111 A;-" id miravidetur offendere; sed per oculos i;*** 9d9" t*l ;I#"; signa illa monstrantur: nam oculi offenderent ad sensl si non p"l"ti" moveretur' Hry erym prtinebat corPorl' Percl in quo anima eo ipso quod mixta est voluptatem. Aliud ergo sensus? aliud per sensum::1!
sensum mulcet pulcher motus; Pe1 se-1tsu*

p[4ilor, fdrd constrAngerea ni face o anume nedrePtate asP trei fereste, r-ura Ia rniioc, dou[ I nr:aldei lumina, e faPt invederat,

privindu-l' qi cAt ne cuvinte, cAt ne delecteazd pe nor, mai diLgent

ingiqi numesc una rdpeqte-.rtru sine spiritul. De unde, arhiteclii *'*", prirr propriil cuvAnt, raliune, iar ge4ile discordant coltrcate ,i "e *", ,"1r"."' Ceea ce se intinde departe qi se rispAndeqte Acum' in [proape asupra tuturor artelor 9i lucririlor omenegti' poezi.,

in care,

de

Bpa4in6toa-re voluPtIP

ritmicd este fiuritoare histrionul, cum, Pentru bine Pi aernne ale lucrurilor? cu toate cd riimici' rnddularelor delecteazd ochii prin una gi-aceeaqi misur6 acel dans' simlurilor, raliona(bi)I oste

pen Ven

u totul alta' Cici fac[-o el Pe


in mantaua filosofilor'

deqi va

,"pr"r"r.r* asta. printr-o mirificd miqcare 9i colocare a membrelor' spiritul' nu pare) totuqr, cumc6 ofenseaz[ ochii, ci, prin o1h1 cdci ochii i-ar 6fensa cdruia-i sunt arState acele semne ale lucrurilor, A""a,, s-ar miqca humos. De altminteri, asta aparlinea simlului' ln care, prin insuqi faPtul c[
percepe voluPtatea. Una-i, Pr

solum pulclrr* ir, trot, significatio' Hoc facilir-rs advertitur, nam q"Iaq"ia iucunde sonat'

:t*T **TJ etiam in aun


ilud [i

i:6ci simlul

iI incAntd miqc

eumdr atque ipsum auditum illicit; quod autem per nuntio quidem aurium' sed, ;;;;* Lene significatur, sol"m ,rrerrt"--."f*ttrt. ltaque cum audimus illos se tingere soles Quid tantum Oceono properent noctibus obstet; ilib"rni, uel quoe tardis mora (Vite., Georg. lib' 2, vers' 480' {81') sub aliter rnetra laudamus, aliterque sententiam: nec intellectu dicimus, Rationabiliter sonat; et7

cemnificatria intrr migcarea fru sund pl6cut' una se ia mai ugor aminte in urechi: cdci tot ceea cE auzul insuqi; ceea ce este' ins[' bine rreta este iubit 9i incAntd

*"*rrlti"*a prin acelaqi son, nunfiu, desigur, al urechilor' ci se t"[.t""rA ,.r*ar la minte $i, aqa, cum auzim celebrele versuri: Ce se zoresc tntrat6,t, in ocean, sd se scalde iernatici Sorii, iar nop!-ilo4 ulra, ce frdu le infrdnd' iuirea;
(Yerg', Ceotg' II, vs' 480481)

sub acelagi altfel l[uddm metrele, altfel, sentinla, qi nici nu zicem tnleles: nSun6 raliona(bi)l' qi uS-a spus raliona(bi)l''

dicnrnr

est.

330

S. Aurelii

i De Ordine

Liber

!l

Carteo a

doua

331

XII. - Disciplinarum omnium etcogitatrb ratio. uocabulorum. Occasio litterarum, Occasio nu


Occasio discretionis litterarum, syllabarum et Occasio histctriae.

XlI. - Raliunea, fduritoarea tuturor disciplinelor' O^cazia ia uocabu le lor. i)caria litere lor' Ocazia nume r ilo r' Ocaz
deosebirii literelor, silabelor gi cuuintelnr' Ocazia btoriei'

35. Ergo jnm tria genera sunt rerum in quibus rationabile apparet- flnum est in factis ad aliguem relatis, alterum in dicendo, tertium in delectando. Pri
nos admonet

nihil temere facere;

secr-rndum, recte

ultimum, beate contenrplari. In mori.bus est illud haeo autem duo in disciplinis, de quibus nunc agi
Narnclue

illud quod in nobis est rationale, id est, ratiorre utitur, et [Col. 10f2] rationabilia vel faci sequitur, quia nah-rrali quodanr vinorlo in eorum

illi erat ratitt ipsa nec homini homo firmissime sociari posset'
astringebatur, cum quibus

35. Sunt, prin urmare, trei, de-acum, genuril-e lucrurilor' in (rre apare raliona(bi)lul acela. Prirnul este in faptele referitoare Ia al treilea, in delectare' Primul ,,n trri"," fine, al doilea. in 'orbire, a' nu fhcem ninric I 1r(: atrage luarea aminte sE el ultimul, s[ co Eit-i inv[16m corect pe al;ii, le celelalte doui dintAi este intru moraurri; acum. De fapt, ralionalul acela care este in rlespre care vorbim face pe n,ri, *.. se foloseqte, care-va-sd-zicd, de raliune, qi fie le fie Ie insoleqte, fiindcd era legat printr-un anune rele raliona(bi)le, lnnl firesc, in societatea celor d ru{iunea insdqi, qi nici omul nu i
dec0t nuneai dacd convorbeau, qi

colloquerentur, atque ita sibi mentes suas cogitatitl

quasi refunderent, vitlit esse imponenda rebus id est significantes quosdam sonos; ut. quonlam anirnos suos non poterant, ad eos sitri copulandos quasi interprete uterentur. Sed audiri absentium verba poterant: ergo illa ratio peperit litteras, notatis oris ac linguae sonis, atque discretis. Nihil autem facere poterat, si multitudo rerun sine quodam ternlino infinite patere videretur. Ergo utilitas n
rnqlrur necessitate animadversa est. Quibus duobus natii est illa librariorum et calculonum professitt, quaedam grammaticae infantia, quanr Varro li

vocat: graece autem quomodo appelletur, non


praesentia recolo.

sa

36. Prt-rgressa deinde rati<-r animadvertit eosdent son,rs quibus loquerernur? et quos litteris jam si alios esse qui moderato varie triatu, quasi enodati simplices, faucibus sine ulla collisione defluerent, ali
diverso f)ressu oris, tenere tamen aliquem sonum;

autem qui nisi adjunctis sibi prinris erumpere non

Itaque litteras [r,-rc ,,rdine quo exposltae sllnt, vo(ra semivocales et rlrutas nominavit. Deinde syllabas

minlile qi cugetdrile lomqi, a v6zut cd trebuie si li se impund lu,:rurilor \,odbrrl"l". anume sonuri, adicd, senrnificante' ca' fiindci nu puteeu s6-9i simtd spiritele loruqi, sPre a 9i le copula-pe ele-ndesine, sd se folose.."a d" siml ca gi de un interpret' Dar it vorbele celor absengi nu puteau fi auzite: deci raliunea aceea toate sonurile' gurii qi ale nlscut literele, notate fiind qi deosebite linrbii. Dar cu ninric din acestea n-avea ce face, dacd multitudinea lucmrilor pirea cd se-ntinde la infinit, fdrd o amrrne limrti stabilitfl A [ost, pri. ,-rur"l cu nare necesitate, luati in seand utilitatea num6rdrii. Prin care dou6, descoperite, s-a niscut cunoscuta f."i"ti" a invdl[torilor qi a ""lor ct-i.invaf6 pe -copii socotituls?' precum o anume copilSrie a gramaticiir pe cere Varro o numeQte .L numeqte ea, ins6, in greceqte, nu-mi aduc' iiteraliuness, ",,r., &cum, prea bine, aminten. 36. inaintAnd, apoi. rafiunea a observat cd aceleaqi sonuri litere' tle gurii, prin care vo.lrim, gi pe mPezi printro d.schi ,rrri,..r"i" care, altele' printre f6lci qi simple, .* ".rr.g diferitd"sirf,ngere a gurii, 1in, totuqi, un anumit. son; print.l-o ultimele, ins[, care ,-*-fi, tot rqi, it stare sd curgi, dacd nu qi,Ie-ar ad6uga'lorugi pe primele. $i. aga, a numit literele, in ordinea .".u"i., in care-auiost exPusel vocale, senrivocale qi mute' A notat

332

S.

Awelii

i De Ord,hc

Liber

g!

Aurclfu Augwtin, Despre

ordine

Carwa a

dorn

333

deinde verba in odo genera formasque digesta sunq illonrm motus, integritas, iuncnrq pente subtfiterque

3?. Poterat iam perfecta esse grammatica, sed ipso nonrine profiteri se litteras clamat, unde etiam litteratura dicinrr, factum est ut quidquid dignun litteris mendaretur, ad eam necessario pertineret' I unuru quidem nomen, sed res infinita, nrultipler, ct plenior quam iucunditatis aut veritatis, huic disci accessit historia, non tam ipsis historicis quan. laboriosa. Quis enim ferat imperitum videri hominem volasse Daedalum non audierit; mendacem illum

37. Putea fi, de-acum, incheiati granratica, dar, fiindcd prin trrrmele insugi recunoagte cumci ea strigi literele, de unde' in

finxerit, stultum qui crediderit, impudentem interrogaverit, non videri? aut in quo n