Sfantul Augustin I. Enchiridion (Manual) Sau Despre Credinta, Speranta Si Iubire. Despre Credinta Si Crez. Despre Crez Catre Catehumeni

S.
AURELIIAUGUSTINI
TUL
At]GUSTtrN
VOLUMUL I Enchiridion Defide,s tcharitate

De fide et Syrrrbolo
De Symbolo,sermo ad catechumenos
OPERAOMNIA
'.if"
"*;
Enchiridion (Manual)
Despre .r*diot,al**b"r*ot[ $i iubire Despre credinq5. qi Crez Despre Crez cltre catechumeni
EO " g tsILIN
DACIA.,
Augustin, sfantul nepereche,

dupfi care filonofia a tncetat s[ fie
alta dec6t' cre$tinf,, mirificul

cugerfltor care
la
*f*tlx1.ll"r"g"f*
y
rr'*iFy'
nL! lnceteaz5 s[ in#Ee lurnia cum Y^ -r-r
""""
**
pe inefabila
n;ei, sperangei gi iubirii, vorbegte, iatfr, r deacum qi romAnEte. .. Vasile Sav
Cale;;
OPERA
IA
Enchiridion xive De fide, spe et charitate' Enehiridion sau Despre eredlnq$, oper qi iubire o1o - Despre credinqe 1i Crez De fide et De olo,seuno ad catechumehos " Despre erez c urneni De litrrero arbigio -Liberul arbitru m De nausiea" Despre muzic$ M Conma aeadernieos - Carrtra aeademicitror prc ordine De ordine tea ru{1ettrlui quantitaee *nirnae - Despre c De \l Soliloquia " Soliloc\rii b<ini - Oespre n&flrra binelui De De agone christiano - Despre tupta megtinf, VI De nragistro - Despre magisau De vita-D eviaqaferici animae'Despre nefftu suftretului De lnrrnor
ilr i.i
ISAN 173*15-t tt?q*g
Colecfia: ,Sf. Augustin ()pero Omn.itt. Coordonator : l/o s ile So u Coperta: MihcLi Benett
SFANTLL AUCUSTIN
Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RomAniei: AUGUSTIN, St. Enchiridion sive De fide, spe et charitate = Enchiridion sau Despre credinfi, speranfi 9i iubire; De Fide et Symbols = Despre credinfi gi Crez; De Symbolo serrno ad catechumenos = Despre Crez citre catechumeni,/ SfAntul Augustin Cluj-Napoca: Dacia, 2002 330 p.; 13x20,5 cm ISBN: 973-35-1474
7.827.t24' 02-97
= 735.1=
E,NTCHIRIDION
(ENCHTRTDTON)
(Opera Omnia)
DESPRE CRE,DTY"TA $I CREZ

(DE FrDE ET SYMBOT-O)
t2 4' 02
DESPRE CREZ CATRE CAIE,CHT]MEI\I

(DE SYMBOT-O snRMo AD CATECT TLTMENOS)
6
Editura Dacia
Cluj-Napoca 3400, str. Ospitdriei nr" 4, tel./fax: 064/42 96 7i
e-mail: edituradacia@hotmail.com, www.edituradacia.ro
Bucuregti: Oficiul pogtal 1b, sector
str. General Medic Emanoil Severin nr. 14 tel. 01/315 89 84, fax: 01,/B1b 89 85 Satu Mare, 3600, Bdut Lalelei R13 et. VI ap. 1g tel. 06t/76 91 11; fa-x: O6t/76 9L Iz Cisuta pogtali 509; Piata 25 octombrie nr. 12
www. mu-lt.iarea. ro
Voluruur I
Edirie bilingv,
Baia Mare, 4800, str. Victorti nr. tet./fax:062/2L 89 ZB
146
Text latin-romin Traducere, note introductive, note si comentarii de
VASILE SAV
'fclrnoroda<rtor : ( lristitrn Moisa
Comanda nr. 4540
EDITTIRA DACIA Cluj-Napoca,2002
.VOTA ASLTPRA EDIT'IEI

Cu prezentul volum, Editura Dacia incepe (clupd un proiect irrtrerupt al Editurii Uniuers. la cale a apdrut, in anul 2000, fu Musico) editarea, in text paralel latin-rom6n, a operei complete a SfAntului Augustin. Aceast[ intreprindere nu poate fi realizarea unui singur traducdtor, nici mdcar a unei genera,tii de traducdtori, ci trebuie si fie opera urrei culturi. Performanla traducdtorului oonsistd in redarea, pentru prima datd in romAnegte - irr succcsiunea acestor opere, in care este general expusd credinla cteqtinl -, a tuturor dialogurilor filosofice auguqtiniene.
Luciei
. ilnchiridion - Enchiridionul (tuIanual tle credinpd) De I'kle et Symbolo - De.spre uedinld Ei Crez De Sjrnbola ad catechunterns - Desprc Cru dtrc catqhtunati 2. De libero arbitrio - Despre liberul arbitru 3. De musica - Despre muzicd 1. Contra Academicos - Contra academicilor
f
De ordine - Despre ordine De quantitate o.nimae - f)espre cantitatea sufletuhti 5. Soliloquia - Solilocuii
I)e naturo boni
De.spre natura. bineLui
De agone christiono
I)espre
luph
areStind
6. De magi,stro
- Despre magistnt De beata uita - Despre oict{ct fericitri I)e immortul.itate ani,mae - Despre nemurirea sutleLului
Mulpmim prietenilor nogtri, Dana gi Ioan Oprig, pentru sprijinul acordat realizdrii acestui proiect editorial.
Ptezcnta e<Ji1ie reproclur,rg 1e11ul latinesc clin Patrologia latino a lui J. P" Migne.
S. AIJRELII AT,'GUSTINI
HIPPONENSIS EPIS(]OPI
SF. AURELIIJ AUCIJSTIN . EPISCOPUL HIPPONEI
ENCTIIRIDION
AD LAURENTIUM
SryE
ENCHIRIDION
(MANUAL)
cArnp LALRENTIU sAU

)
DE FIDE., SPE E,T CFIARIT'ATE
DESPRtr CREDINIA, SENRANTA $I ITIBIRE
LIBER I]I{I]S
O CARTE
]VOTA IIVTRODUCTII/A
Enchiridionul (Manuahrl, Compendiul) cdtre Laurenliu sa.u Despre credintd., speranld 6i charitate (iubire) este una dintre ultimele opere ale SfAntului Augustin in diversele tmprejurdri in care vorbegte despre aceasti operd, el nu o numegte decAt numai Liber de Ftd.e, Spe et Chctritate (Cf . De oct. Dulc. queest.l l. 10, P. L., t. XT , col. 154; Ep#r. CCXffl, '7, P.L., t. XXXII, col, 1026; Retract., II, 63. P.L., t. XXXIL c,l. 665. Asemenea qi Ia Possidius, Indic.,6, P.L., t. XI-VI, col. 72). Dar, cum I-aurentiu i-a cerut ezpressis uerbis un Enchiridion (cf. cap. IV gi YI), un manual, adic[, pe care sd-l poatd line mereu in mAnd, cu toate c5, din cauza lungimii textului, episcopul Hipponei inclin6 mai degrabd s5-gi arate rezerva- asupra justelei acestei denumiri (cf. cap. CXXII),
acest
titlu mai sintetic
culturii.
s-a impus, Ei
nu spre pagub[, in lumea
i4tr-adevir, de aur; dc risfoit zi 9i noapte cu mAna" (sau, ad litt.:
nocturna ac diuturna rnanu versandum", adic6: ,,oper5,
Nu existS, ne asigurd exegelii, in multitudinea operelor ctitorului culturii occidentale rnoderne, o alta, c;are si le fi fost mai familiarS theologilor decit E nchiridionul,fapt adeverit qi de rnultele sale manuscrise (36), edifi (aparc intre incunabule) 9i traduceri (c{. J. RiviBre,Introductionla Manuel, ou De la trbi, de I'Esperamce et de la Charitd (Enchiridion), it Oeures de Saint Augustin, lX, Discl6e de Brouwer et Cie, Paris, 1947, p.79).$i astdzi, inci, judecdtorii mai putin subiectivi sunt unanimi in a recunoagte cum ci aceastS operd igi meritd pe doplin creditul, ceea ce nu face nimic alta deoAt cd reconfirmS. justelea aprecierii editorilor benedictini, care au r:alificat linchiridionLzl ,,opus vcrc aureum
,,operi cu adev6rat de aur, de r5sfoit cu mAna noptatici
qi-nzioratti"),
10
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion
Notd, introductiud
t1
[-]n detaliu sernnitit'ntjv le-a prcmtis ttrce.titor-ilor sd aproximezc
li pr'rvestit dec6t numai tu riscrrl de-ai gtirtri f'mmtrsetca. Despre el spune SfAntul Augustin irrsugi: ,.Scripsi ctiarr librum de F'ide, Spe et Charitate, cum a rnc, ad cl.rern soiptus est, postulasset
poate
ut aliquod opusculum
419 sau 42O,neoferdterminus-ul o quope:ntrLt complrnel'ea accstel opere, ceea ce insearrrni c[ a ftrst stlris5 cam pin 421 , supozilie
haber'et mnum de suis nrtrnibus non
recessurum: quod genus Graec;i Enchjridion vocant. LIbi satis diligenter rnihi videor esse complexus quomc-rdo sit colendus Deus,
intiritd
gi de
Enchiridionr-rl
faptul c1,in Relractnli,uni, SfAntul Augustin aminteqte dup[ cele sase c64i (]ontra lulianum, scrise cam
ul De octo Dutcitii
ceva mai tArziu,
quaestionibus, compus de
Romanae. CisLercien.sis-ul qi altc cAtcva N4ss. au: tld l,aurentium primbeium. Regius are doar, Acl. l,aurentiul??) plccum rsi ediliile ' Ame rbachii qi E t:as mi. l,o uoniae ns it-rnz adaugS: p rimicerium urbis Romae. in vechea Cetrnpendiensci se citeqte: Ad I'aurentium notarium urbis Romae, iar a doua dintre ColberiLine are: Ad Laurcntium diaco num. Il6mAnc, prin urrnare, i noert[ demnitatea eclesiasticd sau mireani pe cat-e o va fi avut acest frate al tribunului
prn 422-25, afl6m c[ I-aurenliu nu doar creqtin, al tribunului Dulciliu. Despre .:hile codice tac, rangul gi demnit6lile h.ri care adaug6: ld merilionAnd doar: lncipit dar nioi ele nu Laruentium primicerium rnen,lioneazil: Ad concord[-ntrrr totul. c6t:i Laurentium primiceriunL notariorum urbis llomae, iar unul dinfe Vaticanense, la inceput: Ad Laurentium pri.micerium Romanae Ecclesiae, gi, la sfArqit: Ad l,aurentium primicerium urbis
quam sapientiarn esse hominis utique vcranl dilina Scriptura definit. Hic liber sic incipit: Dici non polesl, ditectissime fili Laurenti, quontum tua entditiorte del.ecter" ;adit;i: ,,Arrr scris <,hiar gi o carte despre Credinl5, Speran{5 qi Charitate, cunr cerrrse de la mine cel cdtre tane a fost scrisd, sI aibd un ar)urne opuscul al meu, de nelEsat din mAinile sale: gen, pe care grecii il nunlesc Enchiridion. Unde rni se pare c-5 e orrpins destul de diligent in r:e chip trebuie r:ultivat Dumnezeu, inlelepciune pc care o definegte sfAnta Scripturi a fi cea adevSratd a omului. Aceasti carte incepe astfol: Na se poate spune, preaiubite fiule l,aurenpht, cdt de mult md-ncdnt cle-nud{citura ta" (Il Retract., P.L., t. XXXll, col. 655). r\tAt: nirnic re,tl'actat, nirnic reformulat, totul destul de diligcnttratat.
Iar eu ii dedic aceasti traducere 't Ench.iridionului

nraitArrdrului mcu prieten, scriitorului Alerandru l/lad, care,, imediat dup[ r'evolugia din '89, m-a convins crd, degi suntem noi unicul popol' protoclegtin) pe catc Pronict l-a s5mdrrat pe a(ESt
p5mAnt, e necesar, totugi, ca, dupd crataclismele spiritr-rale, produ'se de pesta rogie, si re-inv[!5rn si ctcdem, sri sperdm gi si iubim, gi, aga am tradus, pe l6ng5 opela filosofici a Sfintului Augusi;tin cdrcia. singurei, imi propuserem si-i darr vestnAnt romAnesc Ai arn publicat in foileron, in rr;rrista l'qtra ittdia varianti rorninea^sc5 a mirific Enchiridionu.hi., r:are nu a r'5mas ncrodnic5.
Oricum, can in junrl anulrri 4.20, cu unul sau doi, poate inainte, cllm ne lasd sir inferlcgolrr formul5r'ile do la sfArqitul capitolului al treilea, un t'olnan pios qi instmit, Laqrenliu, flate al trilunului Dulciliu, ii tr.irnitc SfAntuhrj Augustin tl scrisoa.e p6n care ii cere sE ii compun.i. rcfelitor la credinla creqtini, un enchiridittn (6ltechism i-arn zi6e astizi), pe c6rc sE-l aihd lnet'eu
la-nclentAnS. Clu <., oarccare intAlziere, SfAntul Augustin rdspunde
Dulciliu.
Vasile Sav
intrebdrilor lui l,atrrcnliu" dandr]-i lui qi. totodatS, culturii
rrniversale aceasti mirifir.S oper.5 i;are este linchiri.dionul. F)l mt
IJ
,5,_ Aurclii_
Augustini E nchiri.dion
t3
!. -,lf '[h.,1.
0231] Sapientiae uerae donunt, enoptttt l,o.urent.io.
I. - 1 . Augustin ti
tnlelepciuni..
d.oreSte
lui. Laurenliu do.rul
a.d.eudro.tei
Nici rru se poate spunc, pleaiubite fiule. Laurengiu, cAt de nrult rnd fircAnt de emdi;ia] ta qi cAt mi te doresc sd fii \elcpt2, nu din nnrn5rul arrlora de-spre Larc se zi<x:: LJnde este tn{eleptul, unde scribul unde, sautdktrul acestui secol'/ Oare nu a fdcut l)umnezeu nebund tnlelepciunea lumii acesteio (l Cor. 1,20)?, a dintm al acelora despre care s-a scris: Mulpimen tn{elepillor esle sdnd.tat.ea rotocolului. pdmdrttului (in{el. \rl, 24); qi cum voieqte Apostolul sd dcvini cei c5rora le zice: I/oiesc, insd, ca ooi sd .fipi cu adeudrat tn{elepli tntru bine, neStiutoris, insd, intru rdu (llom. X\\ 19). [Drp[ cum, irts6, nimeni nu poate exista de Ia sine insuqi, tot astfel, nimeni nun poate fi inlelept de la sine insuqi, ci doar prin ilumrnarea Aceluia despre Care +a s<ns: Tin.td. tnpebpciunect este de kt Dumnezeu (Simh, I, 7y).
ll. -
Sapientia hominis, pietas.
ll. -
inlelepciunea omului, pietatea,
inlelepciunea omului este, insd, pietatca.s Ai acea^tta in cartea sfAntului Iov, cdci acolo se poate citi ceea ce insSgi inlelepciunea i-a spus omului: Iatd pietalea este tn{elepciunea (Iou, XXUII, 28). Dac5, insd, cau;i ce s.a spus in acest loc prin pietate6, gi mai apriat
vei gdsi in grecescul 0eoodBer([v, care inseamni cultul lui Dumnezeu. Cdci se spune? in grecegte, pietate gi altfcl, adici eiodpero, nume? prin care se semnificd culhrl bun, degi gi ar-esta se referd indeosr:bi la r-ultr-:l lui Dumnezeu. Dar nimio nu este mai pr-itrivit decAt acel cuvAnt prin care s-a exprirnat invederat cultul Iui Dumnezeu, cAnd i se spunea omului ce este inlelepciunea.?
Doreqti, oare, s5 fie spus ceva mai pe scurt, tu, cale ceri dc la mine, rugAndu-te, sd fie spuse pe scurt cele mari? Sau, poate, doreqti c:a insiqi aoeasta s5-p fie dezvdluitd pe scuft gi s[-fl fie intujbatd intr-o predicS, in cc chip anumc trebuie cultivat8 Durnnezeu?
lll. -
Deurn coli ftde, spe et charitate..

Hic si profecto di
ate t:r.rlendurn l)e.um: rlr esse .1,rrr- lr"ll"r,
lll. -
Dumnezeu trebuie cultiuat prin credin,l.it, speranld
Si.
iubire,
ac
dcinde
r:xplicari. quae
Aici, daol voi r'Sspunde cd l)umnezeu trebuie cultlvat prin cledin1i, speran![ qi iubire, de bund searnS, vei zice c5 aceasta s-a spus mai pe scurt decAt ai wca. iar aJr..,i vei cerc si-;i fie explicatc
acJ
i-rfilr
li,..1,
t4
,\"
Attn,lti Atguatini Enchiri.d,ion
15
il,
rirrgule tria ista pertineant; quid credendum scilicet, guid tpefandum, quid amandum sit. Quod cum fecero, ibi erunt omnia illa quae in epistola tua quaerendo posuisti: cujus exemplum si est penes te, facile est ut ea revolvas et relegas; si autem non est, commemorante me recola^s.
pe scufi cele ce 1in de fiecare dintre ar:estea trei in parte; ce trebuic, adici, crerzut, ce, sperat, ce, iubit. Ceea ce, cAnd o voi fi f6,cut, vor fi acolo toate acelea pe care le-ai pus infebAnde in epistula ta, a cdrei urpie, dai6 o ai la indemAnn, p-e ugol sd le frunz6reqtJ qi sE le recitegti; dac5, ins5, n<.l ai, anurtindtrti eu, i1i l-ei aduce gi tu aminte.1o
fY.
Quaestiones Laurentii. Responsiones Angustini.
lY.
Vis enim tibi, ut scribis, librum a me fieri, quem Enchiridion (ut dicunt) habeas, et de tuis manibus non recedat: continens postulata, id est, quid sequendum mcwimq quid propter diuersas principaliter haereses sit fugiendum; in quantum ratio pro religione contendat, uel quid in ratione, cum fides sit sola, non conoeniat; quid primum, quid ultimum teneatur, quae totius definitionis summa sit; quod certum lCol. 0233) propriumque fidei
catholbae fundamentum. Haec omnia quae requiris procul dubio scies, diligenter sciendo quid credi, quid sperari debeat, quid arnari. Haec enim maxime, imo vero sola in religione sequenda sunt. His qui contradicit, aut omnino a
intrebdrile lui Laurenliu. Rdspunsurile lui Augustin. i1i doregt| aqadar,

sd-li. compun,
dup[
c:urn scrii, o carte
pe
care s-o ai, cum se zice, de Enchiridion
(: manual)
Christi nomine alienus est, aut haereticus. Haec sunt defendenda ratione, vel a sensibus corporis inchoata, vel ab intelligentia mentis inventa. Quae autem nec corporeo sensu experti sumus, nec mente assegui valuimus aut valemus, eis sine ulla dubitatione credenda sunt testibus, a
quibus ea qLrae divina vocari jam merrrit, Scriptura conJecta cpi ea sive per: corpus, sive per animum, divinitus adjuti, vel videre, vel etiam praevidele potuerunt.
est:
n-o lasi din mdini, contindnd postulatele, adicd, ae trebuie tndeosebi urma6 ce trebuie tn pincipal elitat, din cauzo, d(britelor erezii, tn ce md.surd rafiune<t. este suport pentru religie, sau ce n,u se tmpacdtt tn ra{iune, ctnd rdmdne singurd credi.nta, ce sd fie linut tnceputul Si ce, sJdrSitul, cctre este summa tntregii delinilii, care certul qi propriul fundamen|l2 a.l credintei. catholi.ce. Toate acestea, pe care le intrebi, lc vei qti, f5.rd nici un dubiu, ,stiind diligent ce trebuie ctezttt, cc, sperat, cc, iubit. Cdci acestea, in cel mai inalt grad, ba, intr-adevir, numai in singurd reHgia sunt de urmat.l3 Cine se contrazice Lru acestea este sau in intregime str'5in de numele lui Christos, sau eretic. Acestea trebuie apirate prin raliune, fiera iscatd de simpnle tmpului, fie intuitri de inteligenla *ir1". Ce.le care nu le-am deprins, insi, nici prin siml trupesc, nici nu am fost sauls nu suntem in stare si le percepem prin intelect, trebuie, fdrd indoiali, crezute prin acei martori de cdtre care a fost t:onoeputd Scriptura, carc, pe drept, gi-a dobArrdit meritul de a fi numit5 divinS, aoei rnartcni, (rare, r'u ajutorul diyin, fie plin tn-rp, fie prin spirit16, au puhrt vedea sau chiar prevedealT acestea.
V.
si pe care sd
Y.
Responsio ad q. 3 et ad q. 4.
Rdspunsurile la intrebdrile a lll-o. Si a II/<t.
Cum autem initio fidei quae per dilec,tionem operah_u, imbuta mens fueril tendit bene vivendo etiam ad speciem pewenire, ubi est sanctis et perfectis cordibus nota ineffabilis pulchritudo, r;ujus plena visio est sufluna f'elicitas. Hoc est
nimirum quod requiris, quid primum, quid ultimum

Leneatur: inchoari fide, perfici specie. Haec etiam totius definitionis est summa. (lertum vero propriumque fidei catholicae fundamentum Christus est: Fundamentum eni.m
De indati ce rnintea va fi {ost, ins5, irnbibati de inceputul t:redin1ei, care lucreazd prin iubirer8, tincle, trdind intru bine, sE ajungd chialla forma idealSro. undc le este urnosr:ut6 inimilor sfinte qi perfecte ftrrmusetea inefabilS, a cdrei dcplini vcdere cste fericirea suprem[. Aceasta este, de lrtrn6 scamdr c]cea Lrc cauti: ce sd /ie linut inceputul Si ce, sfdrSituf a se incepe prin crcdin1d, a se desdvArgi pr"in fomra ideale.2o Aceasta oste, ins6, sulnrra intregii definitii.
Desigul, fundamenhrl cert gi plrprjtr al credinlei oatholicc este
Itr
S. Aurelii Augustini Enchiri.d.ion

poLest ponere, praeter id quod positum est, quod. esL Christu.s Jesus (l Cor, IIl" 11). No'que
Sf. Aureliu
Augwtin, Enchiidion
17
oliud, ait Apostolus, nemo
hoc ideo negandum est propdum fundarnentum esse fidei catholicae, quia putari potest aliquibr.rs haereticis hoc
nobiscum esse commune. Si enim diligenter quae ad Christum pertincnt cogitentr:r, nomine tenus invenitur Christus apud quoshbet hae.r'eticos, qui se christianos vocari
volunt; re ipsa vero non est apud eos. Quod ostendere nimis longum est; quoniam comnemorandae sunt ornnes haereses" sive quae fueiunt, sive quac sunt, sive quae pohre,runt esse sub vocabulo christiano, et quarn sit hoc veTum per singulas quasque monshandum. Quae disputatio tam multorum est voluminum, ut etiam irrfinita videatur.
Christos; cdci aLt fundamenl, spune Apostold', rlimenea nu poate pune, tn alard de cel care s-a Pus, core es\e Christos Isus ([ Cor. IIl, 11). $i nu trebuie nicidecum negat cum cE acesta este propriul fundament al credinlei catholice, doar fiindc5 poatc fi socotit r-6 unii eretici lin aceasta in comun c:u noi. Pentru c5, daci sunt diligent cugetate cele ce fn de Christos, Christos este intAlnit numai cu numele la oricare eretici, care vor21 s[ fie numili de la sine c;regtili; prin realitatea insiqi, de fapt, la ei, El nu este. Ceea ce a arita este prea lung, pentru c[ ar trebui amjntite toate ereziile, fie
care au fost, fie care sunt, fie care au putut22
fi sub nume cregtin? $i p'arte, in ce m6sur[ este adevdrat cd sunt erezii. Care disputi necesiti atAtea volume, incAt chiar pare infinitS.
dcmonstrat, pentru fiecare din ele
in
Yl, - Quod mole edguum
possit manu contineri.
Yl.
Disputa nu-Si are locul tntr'un compendiu'
Tu autem Enohiridion a nobis posh;las, id ex, quod manu possit astringi" non quod. armo.rin possiL on"iote. Lit igitur ad illa tria redeamus? per quae diximus colendum
Deum, fidem, spem, charitatem; facile est ut dicahrr quid
credendum, quid sperandum, quid amandum sit: sed guemadmodum adversus eorum qui diversa sentiunt
calumrrias de{endatur, lCol, 02:34) operosioris uberir:rrisque
doctrinae est; quae ut habeatur, non brevi enchiridio

manus debet impleri, sed grandi strrdio pecnrs accendi.
1ir ceri, ins6, de la mine un Enchiridion, adtcd, cetta ce sd poatd fi Linut strdns cu mdna2], nu ceua ce sd, tngreuneze a,rmariile. Ca sd ne intoarcem, aqadar, la acelea trei, prin care am zis ci trebuie cultivat Dumnezeu, prin credin1i, prin spe'r'anf6, prin iubire, mai uqor este s5 se spuni ce tre.buie crezrtt, ce, sperat, ce, iubit: ci cum trebuie ap[rat (cultul n. tr.) de calomniile acelora care simt diferit line de o doctrini mai trrdnicd gi mai fecundi, care, ca sE fie stipAnitS, nu este necesar a-!i umple doar mAinile cu un enchiridion concis, ci a-ti fi incins pieptul cu un mare studiu.2a
W, -
et charikttem.
2. Symbolum et oralio dominica complectuntur fklern, spem

Nam ecoe tibi est S),rnbolum et donrinica nratio; quid brevius auditur aut legitur'? cluid far:ilius memoriaer commendatur? Quia enim dr: pecoat(), gravi miseria
VII. - 2. Symbolul Si Rugdciunea cdtre Domnul erprimd

speran{a Si iubirea.
crcdinpa,
Cdcr iat6, hr25 ai Sl.rnholul gi RugSciunea c6tre Domnul: mai
scurt,
cie
poate
fi citit
sau auzit?
C-e
poate
fi mai uqor incredinlat
premelratur genus hrrmannrn. et divina indigebat
misericordia. gratiae Dei tcmpus pr.opheta praedicens ait, Et erit; omni.s qui irtuocatterit nomen Domi.ni, saluus erit (Joel Il. 32): proptcr hoc oratio. Sed Apostolus cum ad
rnemoriei?26 (-ldci, fiindci neamul omenesc era, din cauza pdcahrlui, imlxrv[rat de o grea mtz<:ie qi avea xzdtoare nevoie de misericordia divini, prr-rfetul, prezcAnd timpul graliej lui Dumnezeu, zic*; $i ua /i: tot care oa inuoca numele Domnului ua f. mdntuit (loel, 11,32):
ipsam gratiam cr'lmmenclandarn hoc, propheticum

corunernol'a^sset testimoniurn " r rrnhlnuo subjecit, Q uo modo autem inuocabunt, in quetn non cre-diderunL (Rom. X. 74)?
dr: asta, r'ug6ciunea2?. Dar, dupd cc amintise, spre impdrtiqirea grzrlici insegi, aceastd profeticd mdrturie, Apostolul a adiugat numaidecAt: In ce chip, insd, il uor inuoca peAcela tn care nu au crezut (llom. X, 14)?: tle asta, Syrtrl,olul. in accstea cl,lud observS-le
lL
' ' i!, ,
'!
*=_*= _** *E:$1rytr
Ausustini Enchiridion
9t
4y4l- 4gg.
ti*. Enchir idi o n
19
proptOr hoc Symbolum. ln his duobus tria illa intuere: fidos credit, spes et charitas orant. Sed sine ficle esse non possunt; ac per hoc et fides orat. Propterea quippe dictum est? Quomodo inoocabunt, in quem non crediderunt?
pe acelea trei: credin{a crede, speran}a gi iubirea se roag5. Dar nu pot exista f6rd credin!5; gi, prin acea^sta, qi credin{a se roagd. 'lbcmai de aceea s-a zis: ln ce chip tl uor irutoca pe Acela in care nLt alt
crezut?
VIII. - Generalis erplicatio fidei, spei et chari,tatis, et earum

netus.
VIII. - Erplinarea generald a credintei, sperantei Si iubiri.i Si

legdtura cauzald. dintre
ele.
namgue fidelium poenas non credit impiorum? nec sperat tarnen, et quisquis eas imminere sitri credit ac fugaci motu animi exhorret, rectius timere dicitur quam sperare. euae duo quidam distinguens ait:
L iceat spe ra re time n ti.
aliquid etiam quod non speratur, credi potest. euis
Quid autem sperari potest quod non credihrr? pc-rrro
Ce poate fi, insd, sprerat, care nlr estc crczut? Pe de altd parte, ceva) care nu este inci sperat, poate fi crez:ut. CEci cine dintre credinciogi nu cr:edc in pedepsele celor impii?; gi totugi nu le sperd, gi, despre oricine crede cI acelea il sunt siegi iminente gi se tngrozegte de trecdtorul tremru al spiritului, se spune mai apriat cd se teme decAt ci sperd. Aceste doud distingAndu-le, negtine2s a zis: Sd-ifie ingdduit temdtorului sd spere
(Lucanus, PharsaL. lib.2, o.,lS.)
(Lucan, Phatsal.Il,
u. 15)
Non autem ab alio poeta, quamvis meliore, proprie dictum est:

Hunc
ego si
Nici de cStre alt poet, ou toate cd rnai bun, nlr s-a spus, ins5,
in rnod propriu:
Dac'<tm putut eu spera aceastd ctt(tta durere (erg.Aen.lY, u.419)
potui tantum sperare dolorcm. (Yiryil., Aeneid. lib. 4, u. 419.)
mala; et hoc fide bona, non mala. Est etiam fides et praetentarum rerum) et praesentium, et futurarum.
Credimus enim Christum mortuum; quod jam praeteriit; credimus sedere ad dexteram Patris; quod nunc est: credimus venturum ad judicandum; quod futurum est. Item fides et suarum rerum est, et alienamm. Nam et se quisque credit aliquando esse coepisse, nec fuisse utique sempiternum; et alios, atque alia: nec solum de aliis hominibus multa, quae ad religionem pertinent, verum etiam [Col. 0235] de angelis credimus. Spes autem non nisi bonamm rerum est, nec nisi futurarum, et ad eurn pertinentium qui earum spem gerere perhibetur. euae cum ita sint, propter has causas distinguenda erit fides
Denique nonnulli in arte grammatica verbi hujus utuntur exemplo ad ostendendam impropriam dictionem, et aiunt, Sperare dixit pro timere. Est itaque fides et malarum rerum, et bonarum: quia et bona cr.eduntur, et
Drept urmare, unii se folosesc, in arta gramaticii, de exemplul acestui cuvAnt spre a ar[ta o exprimale improprie gi zic: A spus ,,Spera" (Sperare) penh'u ,,a se teme". Cledinla este gi aga, gi a lucrurilor rele, qi a celor bune, fiindcd sunt creartc qi cele bune, gi cele rele; qi asta. prin credinp buni. nu rea. Credinta este chiar qi a lucmrilor trecute, qi a celor actrrale. gi a celor l,iitoare. Cdci credem cd Christos a murit, creea ce deja a trecut; credem c5' gade de-a dleapta Tatdlui, ceea ce este aorm; credem cd va veni ca sE judece2e, ceea ce este viitor. Iar'dqi, crcdinta este qi a lucrurilor pr.opr.ii, gi str5.ine. C-5ci fiecare se clede gi pe sine, gi pe a[ii30, qi pe altele gi cE a inceput cAndva sA existe, gi c5 n-a e.xistat njcidecum dintotdeauna; credem, de asemenea, ci mu[te care ]inrir de religie se referd nu nurnai la alti oameni. ci chiar qi Ia ingeri. Speranla. insd, nu este decAt a lucrurilor bune, ;,i, iarigi, nu, dec;At a celor viitoare gi a celor apartindtoare, in primul rAnd, la acela care este v6dit p6tr.un^s de speralta lor. Aga stAnd lucrurile, va trebui, din ac;este cauze, sE fie deosebitd rredinla de sperantds2. tJupd c:um prin cuvdnt, aga gi
20
S. AureLi,i Augustini Enchiridion
Sf. Aureliu Augtstin,
Enchiidion
21
a}r spe, sicut vor:alruLr, ita et rati,rnabili dift'erentia. Nam qurld attinet ad non videre, sive quae treduntur, sive quae
non testibr-s, nr.ln denit+re ullis argrmentls, sed prae.sentium renrm evidentiae cr.edidisse, hoc est, fidenr accommodasse dicit, non ita videtur alrsurdus, ut recte reprehendafur in verbo, eique dicatur, \'idistr; ergo non credidisti: unde putari
quaeGJmcJue
prin diferenld ragionalS. (l5ci ceea ce line de a rtu vedea, fie r:ele ce sunt crezuLte, fie ccle care sunt sperate, este comun crcdirrlei ,si speranfei. Pe buni dreptate, in Epistola cdtre ewei, de care s-au folosit ca martor ilugtrii defensori ai Regulei:rts catholicc s-a spus ci credinta este: Douedi.rea apriatd a lucruriLor core nu sutt!. udzute (Eur. Xl, 11). OricAt, cAnd cineva spune cd el ar fi crezut, adit;E, gi-ar fi fundamentat credinla, nu vorbelor, nu martorilor, nu, in
sfArqit, nici unor argumente, ci widenlei lucrurilor prezente) absurdu] nu va apirea a^stfel, incAt si fie pe drept mustrat in cuv6nt gi sd i se spund: ,,Ai vdzut; aqadar nu ai crezut"3*: de urrde poate fi soc,ttit cd nu este logic sd nu fie vdzut oricare lucru care este crezut. Dar rnai bine sd numim credinlS ceea cc ne-au invdlat cuvintele divine, adicd aceea a lucrurilor care nlr sunt 'r,5zute.35 Chiar qi despre sperarrli zice Apostolul: Speranta care este udzutd, nu este speranld: cd.ci cin.e oede ceea ce sperd? Dacd, tn"sd, sperdrn ceea ce nu ledem, asteptdm prin rdbdare (Rom. VILL,24,25) Agadar, t:And rtle bune sunt crezute ca viitoare noud, nu inseamnd nirnic altceva, decAt c:d sunt sperate. $i, acurn, ce sd spun despre iubire, f6rd cle care credinla nu este de nici un folos? Speran{a, incaltea, nu poate exista idra iubire. in sfArgit, ."r- .prrr" .porioirl lacob: $i dimonii cred Si se cutremurd (Iacob, Il, 79): totursi nu sperd sau iubesc, ci, mai degrabd, crezAnd trd c'eea ce sperdm nc,i gi iubim trebuie sd vin6, se infricoqeazS. Din care cauzd Apostolul Par.rl aprobd gi tmpSrt[qegte credinla care hlcreazd prin iubire \Galat. V, 6): care, mai ales, nu poate exista fEr'5 speranfd, nici, fdrti irrbire, speranla, qi nici una, nici alta, fdrd credin16.3"
quam divina
non videntur.
De spe quoque ait Apostr:lus: Spes quoe Didetur, non
est
quam p Denique, ut
tfiud
fidcs nihil
anntremiscunL (Iacobi [t, sed potius quod speramus eJ amamus credendo venturum
arlpre tJuid dicarn, sine qrro essc sirre amore non potest. bus, Et dttemorrus crcdunt. et 19)' nec tamcn sperant vel arnarrt;
sine spe est. nec sine amor.e spos) nec utnrnque sine fide.
rx. * 3, Quid credendum, seruoto Symboti ordine, deinceps erplicatur. Non olttt.s esse curi.osct inquisitione rerum naturalium" Christiano su.fficere si credat a summe bctna
Tiinitate omnia creala esse, eo,que bona. Cum ergo quacritur quid cr.ederrdum sit quod ad rcligionem pertineat" n()n r.erlun natura ita rirnairda est, cpemadmodum ab eris rluos physicos ()raeci vocant: nec
mc-hrendurn est- ne rJi<pirl clc vi ot nrrmcro eJementomm, dr:
IX.
in continuare se aplil:d ce trebuie crezut, pdstrdnd ordinea $rnbokk;. Nu e ne.rpsard o scrupuloctsd inuestigare a hrcrurilnr naturale. CreStinului ti e.ste suficient daod. crede cri toate au
3.
fbst creote de cdtre suprem buna'Iiinit.ate, si acesteu, bune.

CAnd, aqadar, se intreabd ce trebuie ct'ezut, t;an: fine de religie, rru trebuie a^stfel scormonitd natura lucrurilor, dupi cum, de c6tre ar:eia pe care grecii ii numesc frzic:i: ric:i ntr trebuie sd ne temem3? r;it cregtinul ignord curlva ceva despre ft.rrla qi nurrr5rul elementelor" despre miqicarea sau orclinca qi eclipscle astrelttr, desplc f,rnna cerului, dcspre spcciile qi natr-rrile animalelor, plantclor; pietrelor,
motll atque ordinc et tlcfirttibrrs siderunr, dc figura rxre[,

generibus et
de
laturis ruijrnclitrnr" fiuticrum, lapirium, frnrtiunr,
f
22
S. Aurelii Augustini Enchiridion
Sf. Aurelju Augustin, Enchiridion
23
flumimrm, trontium, de spatiis locorum et temporum. de

e,t alia sexcenta de iis rebu-s vel inverre.-u-rt vel invenisse se existirnan! christiamrs ignoret; quia nec ipsi omnia repererunt tanto excellentes
signi^s
imnrinentium tempcstatum,
qua^s iJli
irrgenicl, flagrantes studio" abundantes otio, et quaedam humana conjechrra investigantes, quaedam vero historica
experientia perscrutantes" et in eis quae se invenisse gloriarrt4 plura opinantes ptrtius quam scientes. Satjs est christiarro
izvoalelrr- rAurilor, munlilor', dcspre intinderen locurilor gi a timpurilor, dcspre scmnele iminentelor nenorociri gi allc qase sutc'" desple acele lucmri pe care ei, fic cd le-au desurpefit, fie cd sor;ot cd le-ar fi descoperit; pentrLr cd nici ingiqi cunoscdtorii, dotali d atAta talent, nu le-au descopelit pe toate, arzAnd ,Je zel, plini ae otiu gi irrvestig6nd ccva prin prcsuprnr('r'c omeneascii, scrrrtAtrd. inrr-adevAr, cera prin experienld istorici gi, intru acolea) pe care se surnelesc a Ie fi descoperit, in cele mai rnulte, sunt, mai degrabS,
gAcitori du;At gtiutori. Creqtinulur ii bun5tatea Creatomluitre, carc este cauza lucmrilor creute, fie cerpgti, invizit,ile; gi cd nu existd nici o naturb care sd nu fie sau El insrr9l, sau de la El insuqi: cE lil este Tril:itatea, 'Ihtil, adicl, qi Fiul, ndsaut de c[tre Tat51, qi Spiritul SfAnt, purcezitrr de la acelaSi Tat6ltl, dat unul qi acelqsi Spirit al'latdlui qi al Fiului.
terrestrium, sive visibilium sive invisibilium, non nisi bonitatem credere Oreatoris, qui est Deus unus ct verus;
nullamque esse naturam quae non aut ipse sit, aut ab ips,r: enmque esse Trinitatem, Patrem scilicret, et Filium a patre gentum, et Spiritrrm sanctum ab eodem pate procedentem" sed unum eumdemque Spiritum Patris et F'ilii.
[Col. 0236] r:erum creatarum causam, sive coelestium sive
X,
Contra Manichaeorum haeresirn de origine mali.
X.
CanLra. ereziei
illaniheilof2, despre ori.gi.nea
rd.uLui,
Ab hac suftune et aequaliter et immutabiliter bona

nec aequaliter, etiam singula:
De cdtre accastd suprem'3 gi egal gi imuabil bund 'D:initate au fost create toate, qi nici suprem, nici egal, nici imuabil bufle,
br.rne foarte (Cen. 1,31);
31); quia ex
pulchritudo.
dar totugi bune, chiar fiecale in parte: impreund, ou adevElat toDte pentru cI djntru toate consistd frumuselea mirabild a totaliteii.
Xl, - Mala cur

boni.
esse
sinat Deus. Malum nihil qliud nisi priuatia
Xl. - De
ce permite Dumnezeu sd eriste relele. Rdul altceua deodt priua!.io binelui.
nu
este
nirrtic
Deus omnipotens, qu6d summa potesta^s (Virgit., e bonus sit, ullc,, nrod,t sineret rnali aliquid esse in operihus suis, nisi usque adeo esset omnipotens et bonus, ut bene faceret et de malo. Quid est autern aliud quod malum dicitur, nisi privatio boni'/ Nam sicut corporibus animalium nihil est aliud morbis et urlner:ibus affici, quam sanitate privari (neque enirn id agitur, cum adhibetur curatio, ut rnzrla ista quac etiam
compar ir Aeneid.
In qua etr'am illud quod malum dicitur, hene ordinatum et loco suo positum, eminentius comrnendat bona, ut magis placeant et laudabiliora sint dum
intru care (tr-rtalitate n. tr'.)" chiar qi ceea ce este ,rrnrit ,e,i", bine orAnduit gi pus la locul s5u, gi mai eminent pune in valoal'e celc bunc, inc:At plac nrai mult qi sunt mai de l6udat, cAnd sdot comparate cn cele rele. Cici nici Atotpulernicul Dunrrnezett, caaa ce gi necrerJincioqii m5rttrrisesc, a ciruia cste puterea suprcmd a Irrcruriltrr (Verg. ,y'enecl. X, chip nu perrnitca si fie c pAnd-nttatAt atotputcrnic [ns[, ce altceva este ()eea cc ()dci, dupd curt.r. perih'u corpurile victuito:r.r'elor', a fi afectate pflr:
boli gi rini nrl cstc nimic: altt;e,r,,l dr:<;At a fi privatc dc sdrrdtate (c.#tr nici nu se intArnlrl[ nst{irl, c6nd cstr: aclnrinistatd ingrijirca, trlt'At
24
S. Aurelii Augustini Enchirid.ion
FUry anfueus tin, E n chiri.d,i
25
inerant, id est, morbi ac vulnera recedant hinc, et alibi sint; sed .,tiqr" ut non sint. Non enim ulla substantia, sed carnalis substantiae vitium est lrrlnus aut morbus: cum caro sit ipsa substantia, profecto aliquod borrum c:ui accidunt ista mala, id est pnvatrones ejus boni quod dicitrrr
sanitas)l ita et animorum quao(:urnquc sunt vitia.

naturalium sunt privationes bonorum: quae clrm sananhrr, non aliquo transfemntur; sed ea quae ibi erant, nusquarn erunt, quando in illa sanitate non erunt.
relele acelea. calc crau inbuntn', aclicd bolile qi r.dnile, sc departE dc aici qi existd altundeva; r:i elc chiar nu mai exist5 deloc. Cici mr 'r,reo substanli, ci vitriul substanfci carnale este rana sau boala; i;And insSgi substanta estt' t'eurrt'a. ,si" prin urnrar-c, t:eva bun,7, c5mia i se intAmpli aceste relc, atJic5 privqtiunile acehri bine, carc se nurneqtc sdndtate); astfel sunt oricare vicij ale spilitelrr, sunt privaliuni ale hr'ne]ui natural, <:ale, cAnd sunt vindecate, nu se transferl in alti parte: ci acclea care erau acolo nu vor trai fi nicdieri, cAnd nu vor rnai li in acca sindtate.
XII. - 4. Creaturae
omnes bonae, sed quict. non summe bonae, ideo corruptibiles. Nahrrae igitrrr omnes, quoniam nahrramm pr:orsus omniurn Conditor surnme bonus est, bonae sunt: sed cryia non sir.ut earum Conditor surrunc atque incommutabiliter bonae sunt, ideo in eis et minui bonum et augeri potcst. Sed bonum minui ma]um est; guanwis, quanhrm(-umque minuahrr, remaneat aliquid necesse est (si adhuc nahlra est) unde natura sit. Neque enim, si qualiscumque et quanhrlacumque natura est) consumi bonum quo nahra est, nisi et ipsa consumatur, lCol. 0237] potest. Merito
XII. - 4. 'lbate creatttrile, bune, dar,

eceea, c.oruptibile.
fi.i.ndcd nu suprem bune, de
quippe natura incorrupta laudatur: porro si
et
incormptibilis sit, quae cortumpi omnino non possit. multo est procul dubio laudabilior. Cum vero corrunpitur, ideo malum est ejus cormptio, quia eam qualicumque privat bonol nam si nu[lo bono privat, non nocet: rlocet auten'rr adimit igitur bonum. Quamdiu itaque natrrra cormrnpitur'. inest ei bonum quo privehrr: ac per hoc si naturae aliquid remanebit guod jam corrumpi negueat, profecto natura
Arsadar, toate naturile'B fiindci Ziditorul absolut tuturor naturilor este Ia nrodul slrprem bun, sunt bule; dar. pentru cd nu sunt suprem 9i ucschimbitor tmnc. precum Ziditon;J lor, tocmai de ar:eea in ele poatc fi qi diminuat, qi sporit binele. Dar', a fi diminuat binele"e este rdu; degi, oricAt ar fi dimimrat, estc rlecesar sd rdmAnd ceva (dacd mai este incd naturd), de unde nalura si cxiste. Cdr:i nici nu este posibil, dac6, oricum si oricAt, natura cxist6, sd fie distrus complet binele prin care natur:a exist6, decAt, dacd este distrusd gi natura irrsaqi. Dc buni seamd, o natur6 nealn-rpti este, pe merit, ldudati. Apoi, tlacd rlai este'qi inr;omptibilS, carc, irrtr-un cuvAnt, nu poate fi coruptS, este, fdr'[ indoiald, cu mrrlt mai
incorruptibilis erit, et ad hoc tam magnum bonum colruptione perveniet. At si corrumpi non clesinet, nec
bonum habere utique desinet, quo eam possit privare corruptio. Quam si penitus totamque consumpserit, ideo nullum bonum inerit, quia natura nulla erit. Quocirca bornrm consumere crtrnrptio non potest, nisi consumendo naturam. Omrris ergo natura bonrrnr est: rnagrrunr, si cortumpi n()n p()test; [)arvunl. si po1s51; 111.,gari lam(.]t
lirrdabilS. CAnd, intr-adevdr, se rnrupe, de acrcea compe.reat'o ci cste un rdu, fiindcd o priveazd de un arumit bine; penhar c5, dacd nu cr priveazd de rrici un bine, rru-i face r[u; insd ii face riiu: agaclar binele se rnicqolcazd;l. CAt timp natur'a este coruptd a-stfel, se af15 in ea binele de care va fi privatS, iar; prin aceasta, dacd ii va rimAne natru-ii ceva, care) de-acurn, sd se opund a fi con-rpt, va fi, f'5rh indoialS, o naturd inconrptibild qi va ajungesz prin fi)rupt:re la un atAt clc mare bine. Daci, insd, nu ar tnccta sd se corupi, nu al" incr,ta, f5r.5 indoiald, nici sd aibd trinclc de carc corlrpcroa si o poat5. priva. DecAt, dacd din rtiddcind qi toati +ar mistui, din acest motiv nu ar mai avca in sinc nici un bine, fiindcd nu ar mai fi nici o nahrrd. Comperea nu poate, prin unnale, mistui binele, decdt rnistuind natura. Agadar, fiecare nah-rrd ostc urr bi:te: malr:, darti nu poatc fi tnruptd" mio, dat'ti Prtak: li; fird ilclojal[" mt poate fi negat, rJerit
26
Sf. Aureliu Aug_ustin,
Enchiridion
27
bonum csse, nisi sflrltc atque irnperitc prorsus n<;n potest.
grosolan gi prosteqte, cA este totuqi un bine. Care, dacd s-ar mistui do
Quae si oorruptione r;onsumitur. nec ipsa corruptio

remanebit, nulla ubi
es-"e
tot prin ooruplie, nu XIII. - Nu
Eu'
possit subsistente natura.
r.rcmaisubzistAnd nici o nahrr'553, unde sd
mai rdmAne nici coruperca insiqi, poati exista.
XIII. - Nullum mo.lum,

Ac per
l-roc
ni"si quod eL bonum sit.
e*isld. nici. un rd.u, decdt numai care-i Si bun.
nullum est quod dicitul malum, si nullum sit borum. Sed bonum omni malo carens, integnrm bonum e^sN rui ve-rum inest malunr. trtiatum vel vitiosum bonum est: nec mahrm unquam potast esse uJJum, ubi bonum est nullum, Unde ras mira cnnficitur, ut quia omnis naturq in guantum natura est, bonurn est, nihil aliud dici videatur, cum vitiosa natlrra rrrala esse natura diotur, rusi malum ess: guod bonum est: nec malum esse, nisi quod bonum est; quoniam omnis natura bonum est, nec re^s aliqua mala esset si res ipsa quae mala est, natura non esset. Non igitur potest esse malum, nisi aliquod borrum Quod curn dic,i ndeahrr absrrrde, connexicr tamen ratiocinationis hujus velut inevitabiliter nos compellit
hoc dicere. Et cavendum est. ne incidamus in illam

propheticam sententiarr5 utri legitur.: I/ae iis qui dicunt quod bonum est malum, et cjuod mctlum esL bonum; qui dicunl tenebrus lucem, et lucem te,nebras; qui dicunt dube amarum, et (rmctrum dulce (lnt. Y 20) Et tamen Domimrs ait: Malils hamo de mala thesauro cordis sui profert. mala (Manh. XIl, 35). Quid est autem nmlus homo. nisi rnala natura; quia homo natura est? Porro si homo aliquod bonum est, quia natura es! quid est malus homo, nisi malum bonum? Thmen ctrm duo ista disoernimus, invenimus nec ideo mahun cpia homo est, nec ideo bonum quia iniquus est; sed bonum quia Lromo, malum qtua uriquus. Quisquis ergo diciq Malunr est hominem essel aut, Bom-urr est irriquum esse: ipse ipc,rdit in propheticam illam se.ntentiam, l/ae iis qui dicunt quod bonum esl. malum, et quod malum ast bonum. Opus epim Dei culpat" [Col. 02.381 quod est homo: et vitium hominis laudat, quod est iniquitas. Omnis itaque natura, eti4msi vitiosc cst. in qllanntnr natul.a csl. borra t'st; in qua4turn vitiosa est. rnala cst.
Iar, prin aceasta, nu existS, nimic din ceea ce numim rdu, daci nu-i nici un bine.5' Dar, binele, lipsit de orice rdu, este un bine integral; cel ciruia, intr-adevdr" ii este in sine riul este un bine viciat sau vicios, gi nu poate exista niciodat6 nici un r5u, unde nu-i nici un bine. De unde se deduce un lucru de mirar.e, c5, fiindcS orice naturd, tntrucAt este natur6, este un bine, se pare cd nu se spune nirnic altceva, cAnd se spune cI r:r rraturi vicioasd este o natuld rea, decAt cE este riu ceea ce este bun: nici nu este reu, decAt ceea ce este bunss; fiindcd orice naturd este un bine, nici un lucru anume nu ar fi rdu, dacd insursi lucrul care este r'6u n-ar fi nahrrS. Agadar nu poate fi rdu decAt ceva bun. $i, deqi pare absurd cAnd o rostim, tohrgi, conexiunea acestui rationament ne constrAnge inevitabil s-o rostim aga. $i trehuie sd avem grijd sd nu c5.dem in acea profetici sentindd, urrde se citeqte: Vai celor care zic cd. binele e,ste rd.u qi cd rdul este bine; core numesc tntunericul lumind qi lumina tnl.uneric, care numesc dulcele amar pi antarul dulce, (Isai. Y,20). $i, tcrtugi, Domnul zice: Omul rdu, din tezaurul rdu al inimii ,sale, dd la itteald relele (Mat. XIl, 35). Ce este, insd, omul id.u, da<:d nu, naturd rea, fiindcd omul este naturd? Apoi, dar:5 omul este un oareoare bine, fiindcd este natur6, ce este omul rdu, dald nu7 un rdu bun? Totugi, cAnd discernem acestea dou6, glsim cd nu de aceea-i riu, fiindod este orn, nici de aceea-i bun. fiindcd este nedrept; ci, bun, fiind<rd orn. rdu, fiindc6, nedr.ept. Aqadar, oricine zice: ,,Iiste un rdu a fi om"; sau, ,,Fiste un bine a fi nedrept", cade e] insugi in acea profeticd sentintS: I/ai celor care zic cd binele e.ste rdu Si. cri rdul este bine. Cdci condamn5 opera lrri Dumnezeu, care este omul, qi laudd viciul ornului, care este nedreptatea. $i, astfel, oricare nafur5, chiar dacd este vicrioasd, intrucAt este natur6, este bund, in cAt este vicioasd,
este rea.
28
8. Aurelii Awwtini Enchiri.d'ion
__- Sl _4Vytiu Augtstin, Enchirid,ion XIV.
29
XIV.
Bonunt et malum, liceL contraria, simul. in eadem re posse. lir bonis mala, et in bonis.
esse
Quapropter in iis contrariis quae rnala et htlna

vocantur, illa dialecticortrm regula deficit, qua dicunt nrrlli rei duo simul inesse contraria. Nullus enirn aer simul es1 ct tenebrosus et lucidus: nullus citrus aut potlls simul dulois et arnalus: nullun corpus sinrul ubi alburn, ibi et nigrum:
rdul, chiar contrarii, pol erisLa simultan tn. unuL acekqi lucru. [lelele sunt din cele bune Si tn cele bune. De accea, tn arr'le contrarii, car"c se nllmcsc rclelc ;i bunelc, lipsegte acea regrl5 a dialecticilor, d,p5 tare zic ci i, nirri rrrr luc^r nu pot sd sdligluia.sc6 simultan dtrui contrarii. C6ci nici un aer nu
Bi.nele Ei
Si.
este simultan qi tntunecat, qi strdlucitor; nici o mAncar"e sau
biufurd,
nullum simul ubi deforme, ilri et formosum. Et hoc in multis ac pene in omnibus contrariis repcritur, ut in una
e-sse non possint, Cum autem bona et mala mrllus ambigat esse rnntraria, non solum simul esse possunt, sed mala omnino sine bonis et nisi in bonis esse non possunt: quamvis bona sine malis possint, Potest enirn hrlmtl vel angelu^s uon esse injustus; injustus autem non potest esse nisi lromo vel angelus: et bonum quod homo, bonum quod angelus; malum quod injush-rs. Et haec duo cnntraria ita
re simul
simul sunt, ut si bonum non esset in quo malum essct, prorsus nec malum esse potuisset: guia non modo ubi consisteret, sed unde oriretur comrptio non haberet, nisi esset quod corrulnpeletur; quod nisi bonum esset, nec co[umperetur; rluonianr nihil est aliud cormptio, quam boni cxtenninatio. Ex bonis igitur mala orta sunt, et nisi in aliquibus bonis non 6urrt: nec erat alias unde oriretur ulla mali natura. Narn si essetn in quanhrm natura esset, profecto bona essetl et aut inr:om:ptibilis nahrra magnum esset honum, aut etiam natura ctlrruptibilis nullo morlo esset nisi aliquod bonum, qurld bonum corrumpendo posset ei nocere com-rptio.
XY.
simultan. dulce gi anrari; niiri un coryr. simulttrn. unde alb, acolo qi negrur nici trnul, simultan, unde urAt, actrh gi fmrnos. $i faptul ci nu pot si cxiste simultan in umrl qi acelaqi lucru se intAlnerstc in rmrlte. gi aproape in toa[e, r:onhariile. Degi ninreni nu sc indoiergtr:, ins5,, cE brrnele gi relele sunt c()ntrEu.ii. ele mr nurnai ci pot exista simultan, dar relclt: nu pot, in general^ exista {?u.[ r:ele brrne, qi numai qi numai in ccle brme: oricAt cele btrnc poq fir.6 cele rele;6. C[ci ptrate ornul sau ingcnrl sd mr fic nedrept; nedrept. insE nu poate fi decAt urriul stur ingerul: gi, bun, intrrt:At, om; bun, intr-ucAt, inger: rdu, intrr cAt nedrr'pt. $i aceste doul contrar.ii sunt impreund astfel. incAt" daci nu ar cxista binr:le, in care sri txjste r.dul, ru ar. puteri exista in intregirue nir:i riul, penhu ci conrp;ia nu ar avea, nu numai uncle sI corLsjsto, dar. nici do turde sd se rra-scd, dacil 1111 ar exista ccea ce sA fic (.crnrf,t: pentru t'i. dac6 nu ar fi bun, nici nu s-ar corupe. fiindcE (:()ruper.ea nrr e!,te rrimic, altceva, dec.At cxlerminarea trinelui. Arsaclar., din cele Lrune s-au nirscut cdc relc ;;i nu pot s5 existc decit numai qi mrmai irr cclc hune; gi nici nu er.a" alhnirrteri, dc unde sd se fi ivit r.,r'eo nahrrd a r6ului. Crici, dar;d ar. exista, intnrcAt ar fi natur-d, ar Ii intru tohrl bun[; si. sau natuta i,comptibilS ar 1l un mare bine, sau <rhi.r natura r:oruptjbild ,u ar exista in nioi un fr:I, dec6t ca si ceva bun, incAt, corupAnd binele,
coruplia s5-i poat5. face r5u.

XV.
Quomod.o intelligendum illud, Non potest arbor br-rna, efc,

Sed cum tnala ex bonis ofta esse clicimus, non f)utetut
- in ce chilt Lrebttie inLeles: Nu poate ar.borele

Dar. r:6nd zic;om
bun
efc,
hoc donrinicae scntentiae refragari, qua dixit, Non polest arbor bona fnrctus malos facere. Non potest enim, sic;ut '16), quia Veritas ait, urlligr uva de spinis (Llatth. Vll, 18, non potest nasci uva de spinis; sed ex bona terla et vites nasr;i posse vidtlrnus et spinas. Et eodr:m modo tancluam
socotcascS iloeasta a
care a sprrs: Mr pottte orborel.e bu.n .fitL:e rood.e rele. C)Ir,i nu sr: dupi rrtn Adeviuul spune, tult:ge strr_r6pre dintrrr spini (,&1crl. V]l" 18. 1(t), pentlu r:i-r nu se f)oatc naiit(r str.rrgrrrclc dintrr_r spini, dtrr, din pd.rniirrtul Lnrr. vcclorn cd sc pot na;tt: si vilele, rsi spirrii. $i,
poatr:.
ci relclc s-ar.r niisr:ut dirr celc bunc'. sI nu se fi potrimic arxr]ei scntinle a Dornnului, prin
30
31.
arbor nrala fnrcflrs bonos, icl cst, opera tlona rt()rl potcst facelc voluntas mala: sed ex bona hominis natura r:lriri voluntas et bona potr:st et n.rala; rrer: fuit prorsus untJe prirrJhrs oriretur vr:lutrtas mala, nisi ex angeli et homirris rlatura bona. Ouod et ipse D,rminus eodem loco, uhi de albore et frucibus loquobatur; allertissimc rlstendit: ait
enim, Aut facite arborem bonam et fructum ejus bonum, aut facite ttrbnrem malam eL frucLum ejus ma.Lum (ld. XII, 33): satis admonens ex arl'rorc guidem bona malos, aut ex mala bonos nasci fmctus non posse; ex ipsa tamen
acelaqi fel, dup6 r:um arborele rdu, fmcte bune, adit;5, vointa:'? rea nu poate face fapte bune; dar din natura bun6 a onrului pnt sd se nasct qi voinla bund, gi tea; nici mr a avut, cu siguranld, dr: unde sd se ivea^scd la irrr:cput vointa rea, dacd nu din natur.a tlrnd a ingeruh.ri gi a omului. Pentru r:5 <hjar Dumnezeu insuqi. irr acelaq;i Ioc, unde vorbea desprc arhore gi fructe, aratd cAt se pr.ratr: de apriat, cd.ci zice: Sau facepi arborele bun Si fructul lui bun, so.u faceli arborele rdu Si .fructul lui. rdu (1d. XII, 33)r amintindu-ne
in
indeajuns cd, dintr-un arbole intr-ader,5r bun, fructe rele, sau
tema cui loquebatur, utramque artrorem posse.
dintr-umrl riu, bune, nu pot sE se nascS; totuqi din insugi pdmAntuJss (: omul, n. tr.), cdmia ii lrrrbea, pot gi un arbore, gi celSlalt.
XU. - 5. Rerum crrwas

plae.t,
nosse
an pertineal. [Col. 0239] adfelicintnm,
X\{. -
5. Dacd line de /bricire cunoasterea cauzeLor lucruriLor.
Quae cum ita sint, quando nobis Maronis ille versu^s Felirqui potuit rerum cogttoscere causos.
Aqa stAnd lucrurilese, cAnd ne place celebrul vers al lui Maro:

Ferite chrca putut cunoaste-ale lucruribr cauze.
((horg.lib.2,u.49O.) non nobis videatur ad felicitatem consecJtrendam pertinere,
(Ceorg.lI,
u.
490)
si sciamus oausas mafJnarum in mundo cc,rporalium

motionum, cpae abditissimis naturae sirribus occuluntur;
fJnde trcmor terris, qua ui rnoria aha tumescattt, ObjicibLn ruptii, tursusque in se ipsa rcsidqnt. (I b i.d., ut. 47 9, 480.),
nu ni se 1-rare ci tine de dobAndirea fericirii, dac5 qtim cauzele marilor miqc[ri ale elemcntelor in lume, care se ascund in cele mai
tninice profunzimi ale naturii:
Curn de-i cutremur; de
R o s to so I i. nd
s
nddncimea de marc se umfld, rd ia rdq i. (lbid, u.479-80)

<:c
td u ila re, S i tn.s d; i "s-as tdmprl
et caetera huiusrnodi; sed bonarum et malarum rerum oausas nosso debemusT et id hactenus, quatcnus eas homiqi in hac vita erroribus aerumrristpe plenissirna, ad ensdem errores e,t aerumnas evadendas nosse con(,editrrr. Ad illam quippe felicitatem tendendum est, uLri trulla quatiamur aerum.na. nullo errore fallamur. Nam si causqe corporalium motionurn nosccndae nnbis essent, ntrllas ma5,is nosse quam nostrae valetudinis deLtorc.mus, (lurn vero eis ignoratis, medicos quaerimus, quis nr:ln videot quod de secretis trteli et terrae nos latet, quarrta sit patientia
nest:iendum?
gi altele de at:est fel: dar suntem clatori a cunoalte camzc:le lucrurilor bune gi rele, qi asta, pAni acolo, pAnI unde ii estc perrnis ornului sd le clnoascS, in aceastd via{5 prea plind de eror-i gi de chinur.i, sprc a evita aceleaqi er;ri gi chinuri. De buni seamd, trebuic si tirrdem spre acea fericire, unde sd nu fim riv6gigi de nici un chirr, sd nu finr ingelaf de nici o eroare. Cdr:i, dac5 tot treLruie si ne fie cunoscute cauzele mirscirilrr clemerrtelor nahrrale, nu ar trebur' sE ornoaqtem nir;iuncle mai rnult decAt pe ale s5ndtigii noastrc. CAnd, intr-adevir, ncqtiutori de acestea, cdutdm medicii, cine nu vedc <;At de mare ne este rdbdaroa ncqtiinlei crd ne rdrnAn a-scunse sccretele cemlui qi pbmAntului?
32
s.
4* rlr My:\y_n *iry4:'l

X\{I. -
33
XVII.
F)rror qui.d sit. Non omnis error no:riu,s. Augustini error felir in biuio.
Ce este eroarea. Nu orice eroare este ddund\oare. Eroarea. ferice a lui Augustin, la o rd.scruce de drunturL
sit, non solurn in majoribus, verunl etiaru in minoribus rebus, ncc nisi terum ignorantia possit elrari; non cst
tamcn conse+rens ut crtntinuo erret rpisquis alirluid nescit. sed quisquis se existimat soire qutld nescit: prtl vcro quippe approbat falsum, quod est erroris proprium. Vemurtamen in qua re quisgue elret, interest plurimum. Narn in una eademque re et nescienti sciens, et crranti non errans, recta ratione praeponitur', In diversis autem rebus, id est, cum iste sciat alia, ille alia; et iste utiliora, ille minus utilia, vel etiam noxia: quis non in eis quae ille scit, oi praefcrat nescicrrtem? Sunt enim quaedam quae ncscire quam scire sit melius. Itemque nonnullis errare profuit aliquando, sed in via pedurn, non in via morum. Nam nobis ipsis accidit
Quamvis enirrr encrr cpanta p()ssumus cura cavendus
Cdci, oricAt trelruic sd ne ferinr de eroale, cu cAti griji suntem in stare, nu numai in cele rnajcrre, dar chiar qi in lucrurile minore, gi nici nu se poate grersi prin nimic, decAt prin necunoaqterea
ut in quodam bivio falleremur, et non ircmus per eurn locurn ubi opperiens transitum nostrurn Donatistarum
manus arnata sutrsedcrat: atcpe ita facfum est ut eo quo tendebamrrs, per devium cirouitum vcniremusl algrritisque insidiis illorum. nos gratularemur era'asse, atque inde gratias ageremus Deo, Quis ergo viatorem sic errantem sic non erranti latroni praeponere dubitaverit? Et frlrtasse ideo
hrcrurilor, totugi, nu este neap6rat logic cd gregegte continuu oricine nu gtie ceva, ci, cine se socotegte pe sine a qti ceea ce nu qtie, aprob5, de bund seam5, falsul in loo;l adev5r(at)ului, oeea ce este specificr.rl erorii. Dar; totugi, este o foarte mare deosebire cine, in ce lucru, gregeqte. Cici, fir r-uru gi acelaqi lucru, este preferat, cu dreapti judecatS, gi qtiutoruJ negtiutomlui, rpi neg'egiton;J gregitorului. In dilerite lucruri, insd, adica, cArrd unul ,ttie uncle, altul, altele, gi umrl, mai utile, alh;I, mai pugin utile sau chiar cl[undtoare, cine, i-n ace]ea pe care le gtie primul, l-ar prefera lui pe neqliutor? Sunt" ins5., unele, pe clnle este mai bine a nu le qtr decAt a le qti. 'lbt astfel, rmora le-a folosit oarecAnd s5 greqeascE, dar pe oalea picioarelor, nu pe calea rnorar,rrrilor60. CEci noui tngine ni s-a fintAmplat si ne ingelflm, intro anume rdscruce
de drumuli, gi sd nu mergem prin acel loc, ulde, agteptAnd trccerea noastrd, se ascundea o ceatd almat6 a donatiqtilor; gi, aqa, s-a intAmplat si venim, printf-un circuit ocolit, la locul spre care ne
apud illum sunltnunl poetam loquens quidam miser

a.mator.,
indreptam, qi, afl6nd de crrlselc ac:elora, ne-am granrlat cri am gregit, qi, apoi, am adus mullumiri lui Durnnezeu6'. Cine ar stq agadar, la indoialS fir a-l pune pe cdlStorul asdel greqitor rnai presus de hofi de d-rumul mare, neffegitori astfe]? $i, poate, de arrcea, vorbind Ia acel nrinunat poet, un oarecare indrdgostit sdrac:
Cum team odzul, zice, cum m<tm pier dut, cum m<t cuprins eroarca cea rcct !
Llt uidi (inquiL), ul petii, uL rne mqlrc abstulit en'or! (Itit'gil. Eclog. B, u. 41..)
qunniam est e't error bonus, qui llon solrrrn nihil obsit, verum etiam prosit alicluid. Sed diligentius considelirte' velitrrtc, cum aliud nihil sit errareT quam vcrurn putart) quod falsurn est, falsumqtrc cplod vcrunl r:st; vel ceflrrm halrcr'e prti incedo, itrccttumve ptrr celtrt, sive fzrlsunl, siv<l sit verunt; iclque tam sit lCol. 02401 in animo deforme
atque intJer:cns, (Tualll pr.rltllrrurn et det:olrtnt esse sentimus'
vcl in l,)quqrtd,r, vcl in assentietltltl' ['st, esl, Non, non (Mauh. \t 37): profecto et rtb hot' ipsrtrn cst vita misera
Serg Eclag\III, u.41) pentru cd oxistd gi eroare bund, cale, nu numai cd nu face nimic r6u, ba, dimpotlivd, aduce qi un oarecare folos. Dar; scrutAnd qi mai mult adevdrul, de weme cc a gregi nu este nimic altceva decAt a socod adevirat oeea ce cste fals qi fals ccea ce este adev5lat, sau a lua certul drept incert si inccrtul, drept cer1, fie fals, fie adev[r'at, gi este atet de urAt qi de nccuviinciris in spirit, cAt simlim ci ester de pl[ctrt gi dc frurnos, fir: r,orbirrd" fie asimfnd: Da-ul, dct, lYu-ul, nu (Mat.,Y,:3?): qi, fdri indoialS, qi de la faptul insrr;i este viala ir(jeastrr. pc car'o o triim. rnizr.,ri., r:[ci uneori ci. ra sE nu fie pdrilsit5. ii cste
34
Sf. Aureliu Augustin, Enchirid.ion
35
ista qtra vir.imus, tluod ci llonnurlquarn, ut non aoultatul; error est necessarius. Absit ut talis sit illa r-ita, trbi est anirnae nostrae ipsa veritas vita: ubi nemo fallit, fallitur
rlclno. Ilic autem hornines fallunt atquo falluntrrr';
nriserirtresque sunt crrrrr menticndo fatlunt, quam cunl mentientibus credendo falluntur. l,lsque adeo tarnen rationalis natura refupt falsitate,rn, et qtlanflm potest dexitat errorem, ut falli nolint etiam quicumque anlant fallere' Non enim sibi cpi mentitur videttrr errare? sed aliurn in crrttre'rn mittere credcntem sibi. lit rn ca quidem re non crrat +lam rnenclacio contegrt, si novit ipse quid Yerum sit: sed in lxrc fallitun qucld ptrtat sibi suurn nt.rn c,besse menclacium; cum magis facienti quarn patienti obsit omnc peccatum' XVUI. - 6. Mend,acium omne e^sl peccaLum, sed aliltd alio grauius' Nttn mentiri qui ne'sciens falsum dicit, sed poti.us qui oerum dicit quod putat falsum.
;i mai necesar'[ eroarea. Doamne feregte sd lie astfel r.-ia!a aceea, unde insugi adevS"rul este viata sufletului nostru. undc: nimeni nu inrsal5., nirneni nu este inqelat. Aici, ins5., oamenii inqald 9i sunt inrrclaf; q;i srrnt qi mni de plAns, mingincl, cAnd inqal5. deoAt, cAnd crr:zAnd mincirrcrqilor, sunt inqelatj. Totugi, natura rirtionalir alungi p6nS-ntr-atAt falsitatea gi cvitl r.At poate. eroarea, irrcAt nu v,:rr. sd fie ingel4i nici chiar cei care iubesc a inqela. Cici, celui care minte nu i se pare c5.-qi greqeqte siegi, ci ci il duoe in gregeald pe altul. ilrcrezdtor siegi. $i, desigur, nu gre;eqte in acel luc;r.u pe care il acoperi cu minciuna, dac6 cunoaqtc el tnsuqi care este adevdr.ul. dar se insal[ in aceea ch socoate cd rninciuna sa nu-i face siegi rdu, pr: cAnd orice pir:at ii face rdu rnai mult fdcitorului decAt
pltimitorului.
XVIII. - 6. Orice mi.nci,und. este Ltn pd.cul., dar uno., mai grau decdt alto. Nu ntinte cine, neStiind, rosteqte /alsul, ci., mai.
fals. intr-adevdq se nalte, aici, o tbarte dificild gi frrarte incAlciti iirtrelrare, dcspre ccre alrl inchinat clela. cAnd nevoia dc a da un riispuns il[ apdsa, o oarte voluminoasS:62 dacd line uneor.i de datt-rria ornului drept sd mintii. Cdci unii6n au ajurrs pAuE acolo, incAt sI socoati ci cstc, uneoli. o faptd buni 9i pioasi gi a jura strArnb, q;r' a spune ceva fals Ei desprc lucrurile apartinitoare orltrrlui Iui I)urrrezeu, 5i despre tns.isi nahrra lui Dtrmrrezeu. Mie, il-rs5, mi se pare vidit cd orice rninciunti cste un picat, dar estc mu]td deosetrire cu ce gAnd qi despre carc lucruri mirtc fiecar.c. CIci nu pdcituiestc la fel acela crarc rru'nte r:u vointa de a ajuta, pr.coum arrcla, cu r.oinfa de a far:e rdu, snu incaltea, nu thce t()t atat reu cine. mintind. trirnite clldtolul pe ur.r drum abdtut, cAt ar:ela r;ane, inqelAnd prin rninciunS, strArntreazd. t:alea rtclii. Nimenea. care rostegte falsul. fiindci il sr.rcoate adevirat, nu trebuie jurlecat degrab,i, ci.ne ro.steSte aa. adeudrut ceea ce
esLe
\/emm hic difficillima et lateblosissirna gignitur c4raestio, de qrra jam gpandem librurn, cum respondendi necessitas nos urgeret, ahsolvimus: utrum ad officium
#:::i#:ilTl;t:
quillrs de rebus ille rlui consulen
mentitur': aut ver
ei natrrra falsum alicpid
dioere, rlonnunquam bonurn pirrmque opus esse contendant. Mihi autem videtur peccatum quidem essc
omne mcndacium, secl multum interesse quo anirtrrl et
in diversum iter mittit, quantum is qui viam vitac

mendacio {allente depravat, Nernt' sarte nrentierrs llrl: judit,andus est, gui tlicit {alsum tur" non qucxriam qnanrfuttl in ips,l cst,
clus Non itaque mendacii, sed alirparldrl pr',., vcris habet. I)otlusque cst, rlui {alsa irtcautius t:rcdita c corrtl'alio, quartturn in ipso ost., illt: rncntitur, qui dicit
intrutotul mingitor, deoarece, pe cAt line dc' sine insuqi, nu ingalS el insuqi, ci se ingal5. Prin urnare, nu tr.ebuie sI i se aducd acuza minciunii. ci, pAnA la t.rrmd, a terrrerititii, eelui care, ncprevtizdtor" {ine rle t:rt:zut t:ele f'alse in l,rcuJ t;elor adeydrate. l)in contr.a, cine
nunreqte adev5rat ceea ce soooate fals, pe cAt gine do el irrsusi" mai tlegrabi, attla minte. C5t:i. intru cit tjne clc spiritul lui, fiindc5 rnr
vL:ruru quoil putat falsum. Quantum t:ninr ad anirnun't
36
37
ejus attinet, quia nrln quod sentit hoc dit:it, non verum dicit, quamvis verum irlveniatur esse quod dioit: nec ullo mod,r liber est a merrdacio, qui ore ne^sciens verum Ioquitur, sciens autem vo]untate mentitur. Non r.'onsideratis itaque rebus ipsis de quibus aliquid dicitur, sed sola intentione dicenhs, melior est qui nesciens falsunr dicit, qllniam id
verum putat, quam qui mentiendi anirnum sciens gerit,

nescicns venurn esse guod dicit. Ille narnqr-re non aliud habet
in animo, aliud in verbo: huic vero quale(,umgue per
se
ftrllatur sive rrrentiatur, ut cum falli quam nlentiri minus sit
spunc ceca cc simte, nu spune adevdlul, oricAt s-al descopcri r;5 estc adevdrat ceea ce zice: in nici un chip nu este libelat de rnilciund cinc, neqtiutor') rostegte cu gura adevS,rul, ins5, prin voin!5, gtiutor, minte. ],uAnd in considerare, agadar, nu lucrulilc despre care se rostelte ceva, oi singur'5 intenlia rostitorului, este mai bun cine, neqtiutor, spune falsul, fiindc5 il socotegte adevdrat, decAt cine, stiutor, poartd in sinea sa gAndul de a m:lgi, nerstiutor ci ceea co spune este adevdrat. ClSci acela nu are altceva in gAnd, altceva in cuvAnt: acestuia, de bund searner indiferent cum este prin sine insaqi ceea ce spuneT totugi, altceva t-a zdqfi inchis in piept, altceva a dat la iveali in rostilelba riu, care este propriu mincinosului, ins6, in judecarea lucnrilor (iare se spun, este atAta deosebirc in oar'e lucru este ingelat sau minte fiecare, dupl cum, cdt line de voinla omului, a fi ingclat cstc un rdu mai mic decAt a minfi; totugi este cu mult mai tolerabil a minli in cele care sunt despirfite de religie, decAt a fi ingelat in acelea f[rd a cdror credinti sau cunoaqtere nu poate fi cultivat Dumnezeu. Ceea cc, ca sd fie ilustrat prin exemplc, sd ne inchipuim cum ar fi, dac[ cineva, in timp ce minte, l-ar anunla pe altul c5. un oarecare mort triicgtc, qi altul, irr timp ce este inqelat, ar crede cd Clrristos urmeaz[ sd moar6 din nou, dup6 un timp, indiferent cAt de lung65: oare nu este inr:omparabil mai preferabil a nringi in felul acela decAt a fi ingelat in felul acesta, gi nu este, oare, cu mult mai mic riu a induce pe altu] in acea eloare, decAt a fi indus de citre altul in ac;easta?
XIX. - Error aLius quidem olio perrticiosior, sed semper

mulus.
est
XIX.
- l)roarea. desigur, mai pernicioasd una decd| alta, totdeauna, un rdu.

in
unele luc'ruri, aqadar, suntem ingelap66 printr-un
este,
ln quibusdam ergo lebus magno, in quil-rusdarn parvo, in c4ribusdarrr nullo malo, in guibusdam nrlnnullo
etiam bor-ro fallimur. Nam magn,l malo fallitrr hor4o, cum hoc non oredit guod ad vitam ducit acternam, vel hoc ducit aeternam. Parvo autem malo velo appro}rando incidit in aliquas
riu
mare,
in unele, printr-unul mic, in unele, prin nici unul. in unele, chiar

printr.un oanccale trine. Cdci, printr-un mare rdu, este inqelat omul, cAnd nu r;rede ceea ce duce la viala eterni, sau crede ceea cc ducc la moartea eten6. Printr-un rdu mic este ingelat, insi, cine, luAnd dc bun falsul, in locul adeviratului, r:adc in oarecrari neplSceri
temporare, cdrora, tohrgi, ar'StAndu-Ic pacienla ctcdinciosului"T, le
. quibus tamen adhibita fidelis

patientin convertit eas in usum bonum. Velut si quisquam ir,rrrr- homincm putando qui rnalus est, aliquid ab co patiatur mali. Qui vero malurn homjnem ita bonum credit,
schinrbl rrrshrl in buni folrsin!5. Precum, dac;d rreqitirrc, crezdndu-l om Lrun pe urrul carc este rdu, ar indura de la el un oarecare rdu. Cine, intradevdr, il crede pe Lrn om r'5u in aqa chip bun, incAt nu
38
39
ut nihil ab eo patiatur mali, nullo malo fallitur: nec in eum cadit illa prophetica detestatio. Vae iis qui dicunt quod malum est bonum. De ipsis enim rebus quibus homines mali sunt, non de hominibus dictum
intelligendum est. Llnde qui adulterium dicit bonum, recte arguitur illa voce prophetica. Qui vero ipsum hominem dicit bonum, ![uem putat cashrm, nescit adultemm, non in doctrina rerum bonarum et matarrm, sed in occultis humanorrrm fallitur morum; vocans hominem bonum, in
ar indura de la el nimic rdu, nu este inqelat pnn nici un rdu; nici nu r;ade a^cupra sa acel profetic blestem: Vai celor care zic cd. rdul
este bine. Cdci trebuie sd inlelegem cd s-a spus despre insegi lucrurile
prin care oamenii sunt rdi, iar nu despre oameni. De unde, cinc numeqte adulterul bun, pe drept este mustrat prin acea voce
profeticS. Cirre, intr-adev5r, numeqte bun insugi omul pe care-l oede cast, nerstiinduJ adulter, nu este inqelat in docrina lucrurilrr bune qi rele, ci, in tainele obiceiurilor umane; nurnind bun omul, tn care socoate cd exist5 ceva, ce nu se indoiegte cE este bun, qi zicAnd ci adulterul este rdu qi castul bun, ci zicAnd id acesta este btrr, negtiind cE este adulter, nu cast.68 Apoi, dac5, din eroare, cineva ocoleqte o primejdie de moarte, aga cum am spus mai sus cd ni s-a intAmplat
quo putat esse quod esse non dubitat bonum et dicens malum adulterum et bonum castum: sed hunc bonum
dicens, nesciendo adulterum esseT non castum. Porro si per
diri nobis in itinere contigisse, etiam boni aliquid homini errore confertur. Sed cum dico in quibusdam rebus nullo malo
errorem evadit quisque perniciem, sicut superius aliquem, vel nonnu]lo etiam bono falli; non ipsum e-rrorem dico nullum malum vel nonrrullum bonum; sed malum quo non venitur, vel bonum quo venitur errando, id est, ex ipso errore quid non eveniat vel quid proveniat. Nam ipse per se ipnrm error aut magnur in re magna, aul parrnrm in re parlr'a, tamen semper est ma]um. Quis enim nisi errans malum neget, approbare [Col. 0242) falsa pro veris aut improbare vera pro falsis, aut habere incerta pro certis, vel certa pro incertis? Sed aliud est bonum hominem putare qui malus est, quod est erroris; et aliud est cx hoc malo aliud malum non pati, si nihil noceat homo malus, qui est putahrs bonus. Itemqr-re aliud est ipsam viam putare. c{uae non est ipsa; et aliud est ex hoc errcrris malo aliquid boni consequi, velut est ab insidiis malorum horninum liberari.
fii cElitorie, i se aduce omului, prin eroare, chial un oarecare Dar, c6nd afu'm c.5, in anumite imprejtudri, cineva se poate bine. inqela f[rd nici un rdu, sau, cineva, chiar cu un anumit bine, nu nrrrnesc eroarea in sine nici un rdu sau un oarecare bine, ci rdu] la care nu s-a ajuns sau binele la care s-a ajuns gregind, adicd, ce nu s-a intAmplat prin eroarea in sine sau ceea ce a ieqit bine. Insd eroarea in sine qi prin sine este, fie mare, in lucrurile mari, fie mic, in lucr-urile mici, totugi, totdeauna un r5u. Cdci cine, dacd nu un r'Sticit cu mintea, ar putea si nege cd este un rdu a aproba cele
nrlu56e,
{alse ca ade,vdrate, sau a respinge cele adev6rate ca false, sau a lua cele sigure drept ncsigurc sau cele nesigure drept sigure? Dar; una este a-l socoti om bun pe unul care este riu, ceea ce apa4ine erorii, qi alta este ca din acest riu sd nu induri un alt r5u, daci omul r[u, care a fost socotit bun. nu pricinuieqte nimic riu. $i iar'5gi, una este a socoti calea ade,vdratd una care nu e cea adev5rat6, qi alta cste a unna din acest rdu al erorji ceva bine, precum este a scdpa de cursele oamenilor rdi.
XX.
7. Non omne ge.nus erroris esse,peccatum. Academi.cos refellit, qui ut error uitetur, omnem assensionem suspendi uolunt.
Nescio sane utrum etiam hujusmodi errores: cum homo de malo homine bene sentit, qualis sit nesciens; aut pro eis quae per sensus .'orporis t'apimus, oc('urrunl
LX. - 7 llu orice fel de eroare este un pdcat. Sunt combd.tupi Jilosof.i academici, care, ca sd fie euitatd eroaree, uor .sit tnldLure orice acord al spirintlui cu simpurile (: orice asensiune). Nu qtiu sigur, dacd chiar qi erorile de acest fel: cAnd un om simte ceva bine despre un om rdu, negtiind cc fel de om este; cAnd, pentru acclea pe care le primrm prin simlurile corpului. apar similitudini, care sunt simlite prin spirit intotrmai ca prin trup gi
similia, quae spiritu tanquam (:()rpore, aut corpore
40
4'l
tanquam spiritu sentiuntur; quale putabat esse apostolus Petrus, quando existimabat se visum videre, r'epente de claustris et vinculis per angelum liberahrs (Act. Xll,9): aut in rpsis rebus corporeis ]ene putatur esse quod asperum estT aut dulce quod amarum est, aut bene olere quod putidum est, aut tonare cum rheda transit, aut illum esse lrominem cum alius sit, quando duo simillimr sibi sunt, quod in gerninis saepe contingt; unde ait ille,
G m tusq ue
prin trup, irtocmai ca prin spirit, cum credea apostolul Petru cd se irtAmpla, c6nd, eliberat brusc din tnchisoare qi din lanluri de r;5tre un inger" i se pdru a vedea vedenii (Iopr. XXXI, 9); sau, cAnd, in
tnsegi lucrurile <nrporale, se crede ci este neted rcea oe este aspru, sau dulce, ceea ce este alnar, sau od este binemirositor ceea ce este pufid,
sau cd tun5, cAnd trece o c[rufi, sau cd este un anume om, c6nd. de fapt, este altul, cAnd doi sunt foarte asemdndtori lorugi, ceea ce se
tntAmplS adesea in cazul gemenilor, de turde spune celebml poet:

P d r inp ilo r d ulc e- nS e la r e
(tr/erg.
pare ntib us eu
r:
(Vh'gil., Aeneid.
lib.
10, u. 392.)
Aen.X,u.392)
et caetera talia etiam peccata dicenda sint. Nec quaestio

nodosissima, quae hornines acutissimos, Academicos torsit, m-mc mihi enodanda suscepta est; utralm aliquid debeat
sapiens approbare, ne incidat in errolem, si pro veris approbaverit falsa, cum omnia, sicut affirmant, vel occulta
sint, vel incerta. Unde tria confeci volumina in inititt conversionis meae, ne impedimento nobis essent, quae tanquain in ostio contradicebant. Et utique fuerat removenda inveniendae desperati,r veritatis, cluae illorum videflrr argumentationibus roborari. Apud illos ergo error omnis putatur esse peccatum, quod vitari non posse contendunt, nisi omnis suspendatur assensio. Errare q,rippe dicunt eum quisquis assentitur incertis: nihilqrre certum esse in hominum visis, propter indiscretam simiiitudinem falsi, etiamsi quod videhrr, forte sit verum)
acutissirnis quidem, sed impudentissimis conflictationibus
disputant. Apud nos autem, Justus er fide uiuit (Rom. l, 17). At si tollatur assensio, fides tollitur; quia sine assensione nihil creditur. Et sunt vera quamrris non videantur, quae nisi credantur, ad r,'itanr beatam, quae non nisi aeterna est. non potest pelveniri. Crrm istis ,'"re 11116 lrrqui debeamus ignoro, qui. non victuros in aeternum, sed in praesentia se vivere nesciunt: imo nescire se dicunt, quod nescire non possunt. Neque enim quisquam sinitur nescire se vivere: rnrandoquidern si [Col. 024131 non vivit, non potest aliquid vel nescire; cproniam non solum scile, verum etiam nescire viventis est. Sed videlicet non asscntiendo quod
gi oelelalte de acest fel trebuie neapdrat nurnite pdcate7o. Nici nu am de gAnd sd descSlcesc acurn o problemd foarte inc6lcitE, care i-a chinuit pe oamenii {oarte pdfunzdtori, academicii: oa.re se cuvine ca inleleptul sd aprobe eva, fdrd sd cad6 in gregeal5, dac5, in locul ce,lor adevdrate, va fi aprobat cele false, fiindcd toate, dupi cum suslin ei, sunt, fie oorlte, fie incerte. De unde, la inceputul convertirii mele, am conceput trei volume?1, ca sd nu-mi fie impedirnent cele ce mi contraziceau tocmai in pragrrl credinlei. $i, a trebuit sd inlShrr, de Ia bun inceput, disperarea g5sirii adevdrului, care pare a fi int6rit6 prin argumentele acelora.z DupE aceia, agadar, orice eroare este socotiti a fi un pdcat, care, socot ei, nu se poate evita, decAt dacd este inldturatd orice aserniune (: acord al simprrilor cu ratiunea, n. tr.). Spun ei, adic5, ca, oricine crede irr cele incerte, mai cu seamb acela greqegte, gi disputS, intr-adevbt, cu cele mai suttile, dar qi cu cele mai nemginate, pl5^smuiri, cd nu existd nimic sigur in reprezentdrile (: imagrnile venite prin simluri, n. tr.) oamenilor, gi, din cauza nediferenqiatei similitudini crr falsul, chiar gi ceea ce se vede este doar irrtAmpldtor adev5rat. Dupd rroi, irrs5, Dreptul trdieSte dintru credinld (Rom. I, 17). Dar; dacd se tnliturd asensiuneq se inldhrrd credinla; c5ci, ffud asensiune, nu poate fi s'eni nirnic. $i existd adevdr"uri, chiar dacd nu sunt vizute, care, dacd nu ar fi crezute, nu se poate ajunge la viala fericit[, (Ere este viala eternS. [gnor, intr-adevdr, dacd trebuie sd vorbim cu aceqtia, ca.re, nu doar cd nu qtiu c5. vor trdi in eter:n, ci nu qhu nici mdr.ar cd ei fdiesc in momenhrl de falq ba, mai muft, zic cd ei nu.yiu, c:eea ce nu pot sE nu gtie. Cl6ci nu-j estc tngdduit cuiva sd nu gtie cd cl trdieqte, deoare,cr:, daci mr tr5ie4te, nu poate, iata, fie gi sd nu qtie ceva, pcntru ri rru nurnai a qti. ri chiar qJ a nu qti ii este propriu oclui ca.r'c este viu.
42
Sf. AureLiu Augustin,
Enchiidion
43
vivant, cavere sibi viclentur errorem: cum etiart errando convincantul viverel quoniam non potest qui non vivit
errare. Sicut ergo nos vivere non solum ve nm' sed etiam
certurn est; ita vera et ccrta sunt multa, quibus non assentiri, absit ut sapientia potius quam dementia nominanda sit.
Dar, nea^sim1ind, irtr-adevdr, cd h'5iesc, li sc pare cA inldturl oroarea; pc cAnd, chiar greqind, ar trebui s[ se convingi rE tr[iesc, fiindcE nu poatc sd gregeasri oel ce mr hdiegte.T:r Dupd c,rrm, agadar, faptul cri noi tr6jm nu numai cE este adev6ra! ci este chjar cert, astfcl existd multe adev5rate gi sigure, tErora faptul dc a nu le asimgi, Doamne pdze.gte, sd se numeascd i4elepciune mai degratr6 decAt demen|d.
XXI.
Error non semper peccatum) sed semper mo'lum' In quibus autem rebus nihil interest ad oapessendum Dei regnum, utrum credantuq an non; vel utnrm vera sive sint sive putentur, an falsa: in his errare, id est, aliud pro alio putare, non arbitrandum est esse peccatum; aut si
XXI.
Eroarea nu este totdeauna un pd.cat, dar este totdeauna
un rdu,
in lucrurile
care nu au,
ins[, nici o importan![ pentru
est. minimum esse atque levissimum'

.rott
Postremo,
qualecumque illud et quantumcumque sit. 1d illam viam
p".tir"t, qua imus ad Deum: quae via fides est Christi, qr." p". dilectionem operatur (Galat. V, 6)'-Neque enim ab hat via deviahat in geminis filiis gratus ille parentibus error: aut ab hac via deviabat apostolus Petrrrs, quando se existimans visrrm videre, aliud pro alio sic putabat, ut a corporum imaginibus, in quibus se esse arbitrabatur, vera non dignosceret, nisi cum ab illo in quibus "t.t "o.p.rr^ liberatus, abscessit: aut ab hac ..rgllr., per quern fuerat .rri. d"*^b"t Jacob patriarcha, quando viventem filium a bestia credebat occisum (Gen. XXX\41, 313)' In his atque hujusmodi falsitatibus, salva fide, quae in Deum nobis
est, fallimur, et via non relicta quae ad
dobAndirea imp5r6liei lui Dumnezeu, dacd sunt crezute sau nu,) sau dac5 sunt adev5rate sau false, sau sunt socotite adevdrate sau false, a gregi firtr-acestea, adici, a-l lua pe unuJ in locul altuia, nu trebuie socotit cd este un picat; sau, dacd este) este turul minim gi foarte ugor.?a PAnE la urm5, oricum qi oricAt este acelq el tru line de calea aceea prin care mergem la Dumnezeuls, {are este calea credinlei lui Christos, care lucreazi prin itbire (Calat V, 6) Cdci nici acea ,,pdringilor plScutS-ngelare", ilr cazrll fiilor gemeni, mr a dus la ritdcirea de pe aceastd cale;76 nici nu a rdt[cit de pe aceast6 cale apostolul Petru, c6nd fui inchipuia cd a vdzut vedenia, cAnd socotea, in sfSrgit, astfel altceva in locul a altceva, incAt, dupd imaginile corpr:rilor, in care e[ socotea cd se afl6, nu deosebea adev[ratele corpuri fir care se aflq decAt, c6ld ingerul, prin care a fost liberat, a plecat de la el; nicinu se ab6tea de la aceastd cale Iacob, patriarhul, c6:id igi credea ucis de citre fiard fiul, care tdia (Cen. XXX\II, 33). in acestea qi tn
falsit5gi de acest fel, ne irqeldm, irrsd credinla ce<) avem in Dumnezeu rflmAne neatinsS, gi greqim, dar nu pSrdsim calea care duce la EI; iar elorile de acest fel, chiar dacd nu sr.mt picate, nebuie sou:ttite tohrgi printre relele uegii acesteia, care a^stfel a fost supusd vanitEtii, incAt cele false sunt aprobate aici ln locul celor adevdrate, cele adevirate sunt respinse in locul celor false, cele incerte sunt urmate in locul elor cprte. C5ci, oricAt ar lipsi acestea din acea credin1d, pr-in care, adex6ratd qi sigrrd, tindem spre fericirea etemd, totugi nu lipsesc din ar;ea m.tzetie in care incd mai suntem.7? $i, cu siguranf5, nu ne-am itrqela in vreun simt, fie al spiritului, fic al trupului, daci ne-arrr infrupta de pe acur.n din acea adevlrati gi per{ecti fcricire.
illum dut:it, erramus:
cpri errores etiamsi peccata non sunt, tamen in malis hujus vitae deputandi sunt, quae ita subiecta est vanitati, ut approtrentur hic falsa pro veris, respuantur'.vera pro falsis, teneantr.,r incerta pro certis. Quamvis enirn haec ab ea fide absint, per quam veram certamque ad aeternam beatittrdinem tendimus; ah ea tamen miseria non absunt, in r4ua adhuc sumus. Nullo modo quippe falleremur in aliqrro vel anirni vel co4loris sensu, si jam vera illa atqut: perfecta felicitate frueremur
44
S. Aurelii Augustini Enchiri'd'ion
45
XXII.
Omne mendacium
esse
Peccatum'
XXII.
Orine minciund. este un pdcat.
Porro autem omnc mendacium ideo dicendum est esse peccatum, quia homo non solum quando- scit ipse quodverum sit, sed etiam si quando errat et fallitur sicut ho*o, hoc debet loqui guod animo gerit; sive illud verrm sit, sive putetur et non sit' Omnis autem qui mentitur, contra id quod animo sentit loquitur voluntate fallendi' Et utique verba propterea sunt instihrta, non per ![rae se homines invicern- fallant, sed per guae in alterius qursgue notitiam cogitationes suas perferat' Verbis ergo uti ad fallaciam, non ad quod instituta sunt, peccatum est' Nec ideo ullum mendacium putandum est non esse peccatum,
quia possumus aliquando alicrri prodesse mentiendo' [Col' 0'24+l eo.trmus enim et furando, si pauper gri palam datur, sentit comrnodum, et dives cui clam tollitur, non sentit incommodum: nec ideo tale furtum quisqt'am dixerit non esse Peccatum. Possumus et adulterando, si aliqua, nisi ad hoc ei consentiatur, appareat am'ando mciritura, et si vixerit, poenitendo purganda: nec ideo peccahrm negabitur tale adulterium. Si autem merito nobis placet
'
caltitas, quid offendit veritas, ut propter alienam utilitatem illa nott violetur adulterando, et violetul ista mentiendo ? Plurimum quidem ad bonum profecisse homines, qui non nisi pro salute hominis mentiuntur', non est negandum: sed in eorum tali profectu merito laudatur, vel etiam temporaliter remuneratur benevolentia, non fallacia, quae ut ignoscatur sat est, non ut etiam praedicetur, maxime in haeredibus Testamenti Novi, quibus dicitur, Sit in ore ue'stro, Est, est; Non, non: quod enim ampLius est, a maLo est (Mcttth' V, 37) Propter quod malum, quia subrepere in hac mortalitate non desinit, etiam ipsi cohaeredes Christi dicunt, Dimitte nobis debita nostra (Id. Vl, 12).
Mai departe, insi, din acest rnotiv trebuie spus ci orice minciun6 este un pdcatr8, fiindcS omul, nu numai cAnd qtie el insuqi ce este adevdrat. ci chiar gi cAnd gregeqte qi este inqelat ca om, tt'ebuie sd spund ceea ce poaltd in suflet, fie c5 acela este ur adevSr, fie cd este socotit, dar nu este. [nsd, fiecare, crare minte, spune cu voinla de a inqelale, impotrivp a ceea ce simte in suflet. $i, iir orice caz, currintele au fost create tocmai de aceea, ca fiecare sd aducd la cunogtinla altuia gAndurile sale, nu ca oamenii sE se inqele unii pe altii prin ele. A te folosi, aqadar, de cuvinte frr scopul lnqeldciunii, nu in scopul pentru care au fost ele create, este un pdcat. Nici o minciund nu trebuie, prin urmare, socotitd cA nu este un pdcat, pe motiv ci putem fi cAndva de folos c,uiva, mi4ind, C6ci putem qi furAnd, dacd sdracul ciruia i se di pe fa{5 simte avantajul, iar bogatul cdruia i se furS pe ascuns nu simte dezavantajul: gi totugi nimenea nu ar spune cd un atare furt nu este un picat. Putem qi preacurwind, daci lTeuna ar p5.rea c[ va muri iubind, dacd nu i s-ar consimgi la aceasta, iar, dacd ar trii, s-ar putea pluga, c6indu-se: nici un atare adulter nu va fi, din acest motiv, tegeduit ca pdtat. Dac6, ins6, nou5 ne place, pe drept cuvAnt, castitatea, ce ne jigneqte adeviml, admil6nd ci aceea n-a fost violatd preacurvind pentru un avantaj stl5in, dar este violat acesta, minlind?8o Intr.adev[r; nu trebuie negat cd oamenii, care nu mint decAt pentru salvarea omului, au ajuns in foarte mare rndsurS la bine, dar; intrun astfr:l de demers ca al acelora, e l6udatd, pe drept, qi, ternpolar, chiar rdsplititS, bundvoirtla, nu ingel6ciunea, c[leia ij este de ajuns sd fie iertati qi sd nu fie neapdlat predicati, mai ales printre moqtenitorii Noului'festament, c5rora li se spune:
Cdci cuudntul uostru sd.fie: Ceea ce este da, da, Si ceea ce este nltt
nu, io.r ceea ce este mai mult decdt aceasta, de la cel rd.u este (Mat Y,137). Din cauza cbnti rdu, care nu inceteazd sd se sfecoare in aceasti fire muritoare, ohiar qi inqigi comogtenitorii lui Christos zic: lartd-ne daLoriile noastre (lbi.d. Yl, 72)81
.
46
s. Aurelii Auga"stini Enchiidion

rerum bonarum, bonitas Dei; malarum, uoLuntas
Sf. Aureliu
Augwtin, Enchiridion
47
XX[I. - 8. Carca
X)(III. - B. Cauza. lucrurilor bune

a celor rele, uointa sldbitd
<t
deficiens boni mutabilis.
este bundto,Lea lui Dumnezeu, binelui schimbd.tor.
I{is itaque pro hujus brevitatis necessitate tractatis,
rerum quae ad nos pertinent bonamm causam non esse nisi bonitatem Dei; malarum vero ab immutabili bono deficientem boni mutabilis voluntatem, prius angeli, hominis postea.
Acestea fiind astfel tratate, anume din necesitatea scurtimii, fiindcd trebuie cLrnoscute cauzele lucrurilor bune qi rele, <St ii este necesar cSii care ne duce pe noi la imp6r6gia, unde va fi via![ f5ri moarte, adev[r fdrd eroare qi fericire fdrd tulburare; nu trebuie sd ne indoim in nici un chip c5, adevErata aauz1 a lucmrilor bune care 1in de noi nu este decAt numai gi numai bun6tatea lui Dumnezeuls2 a celor rele, cu adevirat, voinla slibitd a rtnui birle schimb[tor fa!5 de binele imuabilss, mai intAi a ingerului, apoi a
omului. XXIV.
xxrv. - secundae malorum causae, ignorantin et concupiscentia.
Ignoranla Si concupbcenta, cauzele secundare ale reblon
Acesta este plimul rdu al creaturii rationale, adicd, prima privare a binelui; apoi s-au strecurat pe furiq, qi incd chiar nevoitorilor, ignorarea menirii (: lucrurilor de f5cut, n. tr.) gi
concupiscenla lucmrilor diundtoare, cdrora li s-au ad,Sugat lnsogitori eroarea gi durerea, doud rele, care, cAnd sunt simtite iminente, acel tremur al spiritului pilntor este numit teamd. Apoi, cAnd spiritul iqi dobAndegte dorurile, oricAt de vdtdmitoare gi de degarte) penfru c5., din eroare, nu simte aceasta, este, fie invins de o delectare
morborum, non ubertatis, secl indigentiae tanquam fontibus omnis miseria naturae rationalis emanat'
XXV.
morbid6, fie incins chiar de o bucurie van5. Din acestea, ca din izxoare ale bolilor, nu ale abundenlei, ci ale lipsei, emandsa intreaga rnizeie a naturii rationale.
XXV.
Poenae peccatis irrogatae'
Pedepsele aplicate pdcatelor,
beatitudinis appetitum. Verum haec cnmmunia mala sunt et hominum ei angelo.,rm pro sua malitia Domini justitia damnatorum. Sed homo habet et poenam propriam. qua
Quae tamen nahlra
in malis suis non potuit arnittere
Natur'5., care nu a putut, totugi, sd-gi piard6, in relele sale, dorinta beatitudinii. Intradevdr, acestc rele sunt comune gi oamenilor, qi ingerilor firegte pedepsili dc justilia lui Dumnezeu
etiam corporis morte punitus est Mortis ei quippe

suppliciurrr Deus comrninahrs fuerat, 9i peccare!-sic eum -r.r"r.tt. libero arbitrio, ut tamen lCol' 0245) regeret imperio, terreret exiJio; atque in paradisi felicitate tarrqr:am
in umbra vitae, unde justitiri custodita in mcliora conscenderet, collocavit (Ceru lI, 77, 15)'
pentru malitia lor. Omul are, ins6, gi o pedeapsi proprie, prin care a fost pedepsit chiar cu moartea trupului. CEci Dumnezeu il arnenintase, dacd va pdcdtrri, cu supliciul mortii, ddruindu-l astfel cu liberul arbitm, incAt sd cArmuiascs totuqi Ia pri_runc5 qi sd se teamd de moarlel gi l-a agezat astfel in fericilLra paradisului ca gi in umbra vie{ii, de unde. pdzind justiliass, sd s<: inalle spre mai bune
(Gen Il^
17-15\.
48
S. Aurelii Augustini Erchiridion
Sf. Aureliu Augustin, Ench.irid.ion
49
XXl{. -
Peccati Adae poena i,n tota ipsius stirpe. Contra
Pelagianos.
XXVI.^- Pedeapsit pdcatului lui Adam, asupra tntregii sale stirpe. I mpotriua pelagienilo r. Devenit exilat de acolo, dup6 pdcatul, prin care pe-ntreaga sa stirpe, pe care, p6cdtuind, o viciase in sine intocmai din rdddcin5, a legat-o prin pedeapsa mo4ii qi a damnirii:ffi incAt orice vldstar s-ar nagte dintru el gi din impreuni cu el damnata.i
solie, prin care a p6c5tuit, s5-qi atragi asupra, prin concupiscenla carnalS, intru care s-a retribuitsT pedeapsa similard a inobedienlei, picatul originar, prin care s[ fie tArAt, prin erori gi dureri diverse,
Hinc post peccatum exsul effectus, stirpem quoclue suam, quam pec'cando in se tanquam in radice rritiaverat, poena mortis et damnationis obstrinxit: ut quidquid prolis ex illo et simul damnata per quam peccaverat conjuge.
per carnalem concupiscentiam, in qua inobedientiae poena similis retributa est, nasceretur, traheret originale
peccatum, quo traheretur per errores doloresque diversos ad illud extremum cum desertoribus angelis vitiatoribus et possessoribus et consortibus suis sine fine supplicium. Sic per unum hominem peccatum intrauit in mundum, et per peccatum mors; et ita in omnes homines pertransiit, in quo omnes peccaoerunt (Rom. Y, 12). Mudum quippe appellavit eo loco Apostolus universum genus humanum.
impreund cu ingerii cdztrli,'r.iciatorji qi posesorii, qi conso4ii lor, la acel extrem supliciu 9i f6rd de sfArgit. Aqa, printr-in singur om a intrat pdcatul tn lume, Si, prin pd.cat, moarteal Si ast/bl moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, cdci topi au pdcdtuit (Rom,,, y, 12). Lurne, insd, a numit, in acel loo, Apostolul intreg nearnul
omenesc.38
XXUI. - Hominis conditio post Adae peccatum. Hominis

reformatio er sola Dei misericordia. volvebatur, et de malis
LXVII.
- Condiyia omului dupd pdcatul lui Adam. Reabilitarea omului, doar prin singurd misericordia lui Dumnezeu.
Ita ergo se res habebat: jacebat in malis, vel etiam in mala praecipitabatur totius huyani generis massa damnata; et adjuncta parti eorrm qui peccaverant angelorum, luebat impiae desertionis dignissimas poenas. Ad iram qrrippe Dei perrinet justam, quidquid caeca et indomita concupiscentia faciunt libenter mali, et quidquid manifestis opertisque poenis patiuntur inviti: non sane Creatoris desistentc bonitate et
malis angelis subrninistrare vitam vivac.:emque potentiam, quae subministratio si auferatur, interibunt; et homr'num, quamvis de propagine vitiata damnataque nascentium,
Aga stdteau, aqadar, lucrurile: zdcea in rele, sau chiar se rostogolea qi era aruncatd din rele in rele massa damnatdse a intregului neam omenesc; gi, adiugatd p54ii acelor ingeri care picdtuiserd, ispEgea binemeritatele pedepse ale impiei rilrwdnri.
Jine, intr-adevdr, de dreapta mAnie a lui Dumnezeu orice

sdvArqesc, din oarbd gi neinfrAnatd concupiscenfd, de bund voie, cei rii qi orice pltimesc, prin pedepse vddite gi tainice, nevoitoriis:
formare semina et animare, ordinare membra, per temporum aetates, per locorum spatia vegetare sensus, alimenta donare. Melius enim judicavit de malis bene facere, guam mala nulla esse permittere. Et si quidem in melius hominum reforrnationem nullam prorsus esse
voluisset, sicut irnpiomm nulla est angelomrn, nonne mer-ito
fieret, ut natura quae Deum deseruit, quae pracceptum
neincetAnd intmtotul bundtatea Creatorului qi a fumiza ingerilor rdj viatS qi putere mereu vie, care furnizare, daci ar fi retras6, ei ar pieri; gi oamenilor, degi n6sculi dintr-o vi15 viciatd qi damnatd, a Ie forma sAmAnla gi a-i insufleti, a le modela mddularele, a le tnviora simfurile qi a le ddrui nutremAnt prin vArstelc timpurilor qi prin intinderile locurilor.el Cdci a judecat cd este mai bine a faoe bine din rele, decAt a nu ingS.duie2 niciunor rele sd existe. $i, dacd ar fi voit sd nu existe, intr-un cuv6nt, nici o refacere intru mai bine a oamenilor', dupH cum nu estg nici una a impiilor irrgeri, oare nu ar fi fost drept ca natura, r;are I-a pdrdsite3 pe Dumnezeu, care a cdlcat plecoptul" pe care ar.fi putut mai ugor
50
S. Aurelii Augustini Enchiril.ion
Sf. Aureliu Aueu.stin, Enchiri.dion
51
'
sui (ireatoris, qu<id t;ustodire facillimc posse{, sua male

utens potestate calcavit atque transgressa est, quae in se sui Conditoris imaginem ab ejus lumine contumaciter aversa violavit, quae salubrem serwitutem ab ejus legibus
male Iibero abrupit arbitrio, universa in aeternum desereretur ab eo, et pro suo merito poenam pcnderet sempiternam? Plane ita faoeret, si taltum justus, non etiam
si-l pdzeascS, al Creatorului s5u, folosindu-gi r6u puterea sa, gi s-a desfrAnat, care a violat in sine imaginea Ziditorului s5.u, intorcAndu-se trufag de la lumina Lui, care a scuhrrat rdu, prin liherul arbitm, de la legile Lui, servitutea salubrS, n-ar fi fost pe
merit ca intreagd sd fi fost pbrdsitd de El in etern gi sd-qi ispdgeascS, pe merit, fedeapsa sempiternd? Poate cd ar fi ficut intocmai aqa, dacd ar fi numai drept nu qi misericordios qi nu ar arita, mai
miserirnrs esset, flramque irrdebitam misericordiam multo evidentius in indignomm potius ]iberatione monstraret.
degrabS, misericordia sa nedatorat[

nedemni.
intru eliberarea celor

ceitatpi sunt statornicili
XXUII. - 9. [Col. 0246) Dejectis desertoribus angeLis, caeteri in

beatitudine formati. Angelis igitur aliquibus impia superbia deserentibus Deum, et in hujus aeris imam caliginem de superna coelesti
XXUII. - f . ingerii dezertori fiind alungapi, tn beatitudine.
habitatione dejectis, residuus numerus angelclrum in aeterna cum Deo beatitudine et sanctitate permansit. Neque enim ex uno angelo lapso atque damnato caeteri propagati sunt, ut eos sicut homines originale malum obnoxiae successionis vinculis obligaret, atque universos traheret ad debitas poena^s: sed eo qui diabolus fachrs est,
cum sociis impietatis elato, et ipsa cum eis elatione prostrato, caeteri pia obedientia Domino cohaeserunt, accipientes
PdrdsinduJ, aqadar, unii ingeri, printr-o impie superbie, pe Dumnezeu, gi alungagi din divinul l6cag ceresc, in cea mai adAnc.6 negurd a acestui vdzduhea, numdml care a mai rdmas al ingerilor s-a statornicit, impreund cu Dumnezeu, in eternd beatitudine qi sanctitate. Cdci ceilalli nu s-au inmullit dintr-un inger cdzut qi damnat, ca s6-i lege gi pe ei, ca pe oameni, picatul originar; in lsnlurile vinei mogtenite, gi sd-i tArascd pe toli la pedepsele
etiam, quod
illi non habuerunt,
certam scientianr, qua
essent de sua sempiterna et rlunquam casura stabilitate secun.
indatorate: ci, dup5 ce acela care a devenit diavol, rdzvritit impreun[ cu soliies impietilii gi, dimpreund cu ei, prin insdqi r5zlt5tireae6, nimicit, ceilalli, prin pioasd obedienl5, s-au atagat strAns impreund lui Dumnezeu, primind incd gi ceea ce ei nu avuseserS, conqtiinla neindoielnicd, prin care sd fie siguri de stabilitatca lol sempiternd qi niciodatd trebuind sd cadd. XXIX.
XXIX. - In Locum angelorum ejectorum succedit pars hominum reparata,

Placuit itaque universitatis creatori atque moderatori ut cryoniam non tota multitudo angelorum Deum deserendo perierat, ea quae perierat in perpetua perditione re,maneretl quae autem cum Deo illa deserente perstiterat, de sua certissime cognita semper futura felicitate gauderet: alia vero creatura rationalis quae in hominibus erat, Deo,
- in locul tngerilor
alunga{i succedd partea retnnoitd a
oamenilor,
quoniam peccatis atque suppliciis et originalibus et propriis tota perierat, ex ejus parte reparata, quod angelicae societati nrina illa diabolica minucrat,
$i a^stfel i-a plScut lui Dumnezeu, Creatoml qi impiciuitorul univdrsului, ca, pentru cd nu toatd multitudinea tngerilor se pierduse, pdrdsinduJ pe Dumnezeu, aceea, carc se pierduse, si rdmAni in perpetud perdilie, cealaltd, ins6, care, p[risind-o pe prima, rdmisese statornicS, impreun6 cu Dumnezeu, sd se bucure punrrea) prin cunoaqterea foante siguri de sinc, de fericirea viitoare' iar altd creaturd ragionalS, care era in oameni, fiindcd sc pierduse toatd prin pdcate gi suplicii qi originare, gi ploplii, din partea reinnoitd a ei, sE completeze ceea ce a micqolat din societatea
trn
S. Aurelii Augustini Enchiridion suppleretur. Hoc enim promissum est rcsurgentibus sanctis, quod err-u'rt aequales angelis Dei (l,uc. X,\, 36)' lta superna Jerusalem mater nostra, t:ivitas Dei, nulla civium suorum numerositate frarrdabitur; aut uberiore etiam copia fr-rrta^sse regnabit. Neque enim numemm aut sanct(-rrtrm hominum,
Sf. Aureliu Augastin, Enchiridion
53
angelic5 acea cddere diabolicS. Cdci aceasta li s-a promis sfinlilor inviafr, cd vor fi egalii ingerilor lui Dumnezeu (Luco., XX, 36), Astfel,
aut immundorum daemonum novimus, in quorum locum succedentes filii sanctae matris, quae sterilis apparebat in terris, in ea pace de qua illi ceciderunt, sine ullo temporis terrnino permanebunt. Sed illorum civium numems, sive qui est, sive qui futums est, in contemplatione est ejus artificis, qui vocat ea guae non sunt, tanquam ea quae sunt (Rom. ry 17), atque in mensura et numero et pondere cunc;ta disponit (Sap. XI,21).
divina noastri maic5, Ierusalimul, cetatea lui Dumnezeu, nu va fi p[gubitd de nici o mullime a cetS]enilor s5i, saue7, poate, chiar va domni cu o abundenl5 gi mai rodnic5.. C[ci noi nu cunoagtem numdrul, nici al oamenilor sfinti, nici al imunzilor demoni, in locul cdrora se vor statornicies, succedenti, fdri nici un fel de hotar al timpului, in acea pace, din care ei au cizut, fiii sfintei maicie', care ap[rea sterild pe pdmAnt. Dar numirul acelor cet61eni, fie care este, fie care va fi, este in contemplarea Creatorului sdu, Carele cheamd cele ce nu sunt, intocmai ca qi cele ce sunt (Rom. lY.^17), 9i toate le orAnduiegte dupd m[surd gi numdr gi
greutate (In1el. XI, 21).
XXX. - Non meritis, nec libero arbitrio reparari homines, sed gratia.
Verum haoc pars generis humani, cui liberationem Deus regnumqlle promisit aetelnum, numquid meritis
XXX. - Nu prin merite, nici prin liberul arbitru sunt relnnoiti oamenii, ci prin gra{ie.
Oare aceasti parte a neamului omenesc, c6reia Dumnezeu i-a promis liberarea gi impdrSlia eternS, poate fi ea, intr-adevdr, reinnoiti prin meritele lucrdrilor sale? Doamne fereqte! CEci ce bine poate face cel pierdut, inafara faptului ci va fi fost liberat de
opemm suorum reparari potestT Absit. Quid enjm boni
operatur perditus, nisi quantum fuerit a perditione
liberatus? Numquid libero voluntatis arbitrio? Et hoc absit: nam libero atbitrio male utens ]tomo, et se perdidit et ipsum. lCol. O2a7) Situt enim qui se occidit, utique vivendo se occidit, sed se occidendo non vivit, nec se ipsum poterit resuscitare cum occiderit: ita cum libero peccaretur arbitrio, victore petrgqlo amissum est liberrm arbitrium; A quo enim quis deuictus est, huic et Eeruus addictus est (lI Petr. I1,19). Petri certe apostoli est ista sententia: ![uae cum vera sit, qualis, quaeso? potest servi addicti esse libertas, nisi quandq eum peccare deleptat? Liberaliter enim sen'it, qui sui domini voh-rntatem lihenter facit. Ac per hoc ad peccandum liber est, qui peccati servus est. Unde ad juste faciendum liber non erit, nisi a pecoato liberatus esse justitiae c()eperit servus. Ipsa est vera libertas propter recti facti laetitiam, simul et pia servrtus propter praecepti obedientiam. Sed ad bene
arbiru al voinlei? $i asta, Doamne feregte; cdci, folosindu-se rdu de liberul arbitru, omul s-a pierdut qi pe sine, gi pe acela (: liberul arbitru, n.tr.), Fiindc6, dupi cum cel care se sinucide, numai trdind se sinucide, dar, sinucigAndu-se, nu tr6ieqte, gi nu va putea, de weme ce se va fi sinucis, sd se invie pe sine insuqi, tot aga, de weme ce a p6cdtuit prin liberul arbitru, prin pdcatul invingitor a fost abandonat liberul arbitru, cdci: Cine de care a fost inuins, aceluia ti este ldsat rob (II Petru,ll, 19). Desigua aceasta este sentinla apostolului Petru, gi, cum ea este adevdrati, care poate fi, te intreb, libertatea sclamlui inrobit, dac6 nu, c6nd se incAntd cd el p[cdtuiegte? C[ci slujegte ca un om liber cel care implinegte bucuros voinla stdpdnului siu. Dar, prin aceasta, cel cale este sclalrrl picatului este liber spre a pdcitui. De unde, nu va fi Iiber spre a proceda drept, decAt dac5, liberat de pdcat, va incepe
perdigie? Oare prin liberul
sd fie sclar,rrl dreptdlii. Insdgi adevirata libeltate este pentru

bucuria faptei drepte, dupd cum qi pioasa sclavie, pentru obedienla poruncii.loo Dar de unde ii va veni omului inrobit qi vAndut aceastd
faciendum ista Iibertas urrde erit homini addicto et
54
8. Aurelii Augustini Enchiri.dion
Sf. Aureliu Augustin, Enchiri.d.ion
55
vendito, nisi redimat t:ujus illa vox est. Sl uos tr-ilius liberauerit, tunc uere liberi eritis (Joan. YlIl, 136)? Quod antequam fieri in homine incipiat. quomodo quisquam de Ubero arbitrio in.bono gloriatur ()perc" qui nondum est liber ad operandunt bene, nisi se verna superbia inflatus extollat? quam cohibet Apostolus dicens, ()ratia
salui
libertate de a face bine, dacE nu il va rdscump6ra Cel a Ciruia cste nririfica voce: Dacd. lt'iul ud ua fi liberat pe uoi., atunci ueli fi cu odeudrat liberi (loan, \aIII, 36)? Fapt care, inainte sd inceapi a se implini in om, in t-le chip c'ineva, care nu este liber spre a face bine, se va mAndri cu facerea binelui prin liberul arbitm, decAt dac[ se
va umfla de o vand superbie, pe care o infrAneazd Apostolul, zicAnd: De cdtre gratie suntepi saluapi prin credin{d (E/. II, B)?
facti
estis per .fidem.
XXXI.
Fides et opera bona er Dei dono.
Et ne ipsam sibi saltem fidem sic arrogarent) ut non intelligerent divinitus esse donatam, sicut idem apostolus
consecutum
fidelibus bona opera defutura, rursus adjccit: Ipsius enim sumus figmentum creati in Christo Jesu in operibus boni,s, quoe praeparauit Deu.s, ut in illis o.mbulemus (Ephes. Il, B-10). Tlrno ergo cfficimur vele liberi, cum Deus nos fingit. id est, fc-rrmat et cleat, non ut homines, quod jam fecit; sed ut boni horrrines simus, quod nunc gratia sua facit: ut simus in Christo Jesu nova creahlra (Calat. YI, 15), secundum quod dictum est, Cor mundum crea in me, Deus (Psal. L, 12). Neque enim cor ejus, quantum
alio loco dicit, se ut fidelis esset misericordiam (l Cor. VII, 25); hic quoque adjunxit, atque ait, Et hoc non et uobis, sed Dei. donum estq non er operi.bus, ne forte quis ert.ollatur. l)t ne putarentur
faptele bune, din darul lui Dumnezeu. $i, ca nici mdcar sd nu-qi aroge lomqi credinla insdqi astfel, incAt sE nu in{eleag5 cE a fost diruitS prin voin{a divin5, dupd cum acelagi apostol spune? intr-alt loc, cE el, ca sd fie credincios, a primit misericordia (I Cor. VII, 25); chiar a mai ad6ugat aici qi a zis: ,$l aceasta nu de la uoi, ci este darul lui Dumnezeu; nu din .fapte, ca nu cumua sd se laude cineua. $i, pe de altd parte, ca si nu se creadd cd faptele bune le vor lipsi credinciogilor, adaug5: Cdci noi suntem pldsmuirea Lui insuSi, creali intru lisus Hrisios pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le<t pregdtit dinainte ca sd umbldm tn ele (Eles.II, B, 10). Devenim, a,;adar, cu adevdrat liberi, atunci cAnd ne plbsmuiegte Dumnezeu, adicd,, ne formeazd gi ne creeazd., nu ca oameni, ceea ce deja a f6cut, ci ca sE fim oameni buni, ceea ce face acum gralia sa: ca sE fim intru Christos Iisus
Credin{a
Si
XXXI.
pertinet ad naturam cordis hurnani, non iam creaverat

Deus.
noud creaturd (Calat. \{, 15), dupd ceea ce s-a spus: Inimd. curatd, zidegte tntru mine, Dumnbzeule (Ps. L, 12). $i nu fiindci Dumnezeu nu ar fi creat deja inima lui (: a psalmistului, n. h.) intru cAt pne de firea inimii omeneqti.lol
XXXII.
Bona uoluntas a Deo.
LXXII. - Buna uoin,td, de la Dumnezeu.

IarSgi, <n sd nu se sumefeascd cinevq nu, incaltea, de fapte, ci nicr de insr4i libenrl arbitru al voinpilo2, ca gi cum de la sine insugi ar inrcpe meritul. cinia s5-i fie acordatS, precrrm o ilrdatoratl ranmpensa, tnsagi
Item ne quisquam, etsi non de operibus, de ipso glorietur lihero arbitrio voluntatis, tanquam ab ipso incipiat meritum, cui tanquam debitum reddatur
praemium, hene ollcrandi ipsa libertas; audiat eumdem
gratiae praeconem cliccntcm, Deus esl enim qui operatur i.n uobis et uelle et operari, pro bona uoluntate (Philipp. II. 13). Et nlio lctut: lgilur non uolentis, neque c.urrenl.is, secl rnisererttis e,st Dei (llom. IX, 16). Cum Jrror:ul dubi,r. si h,-imo cjr,rs aetatis est trt ratione jam
Iibertatea de a face bine, ascr-rlteJ pe acelagi crairl-c al gragiei zrcSnd: Cdci Dumnezeu este Cel Ce hrcreozd tntru uoi qi ca sd toipi, Ei ca sd
infdptuipi" dupd a Lui bunduoinld.(F,lrp.II, 13). $i, in alt loc: ASodar, nu este niri a celui care uoieSte, ni.ci a celui care a.leargd, ci, a lui l)umnezeu, Care iSi amtd miseritnrdia (Rom. IX, 16). Cum, inafarS. de orice indoialg dacd omul ajulge la acea etate, incAt sd se foloseas<i deja
56
Sf. Aureliu Augustin,
Enchiidion
57
utatur, non possit credere, sperare, diligere, nisi velit, lCol. 0248] nec pervenire ad palmam supernae vocationis Dei, nisi voluntate cucurrerit (Philipp' I[, 14). Quomodo ergo non uolentis, neque currentis) sed miserentis est Dei, nisi quia et ipsa uolunlas, sicut scriptum est, ct. Domino praepdratur (Prou. VIII, 35, sec. LXX)? Alioquin si propterea dictum est, ly'on uolentis, neque currentis, sed misere.ntis est Dei, quia
de ragitrne, nu poate rrede, sperq iuhi. cletft daci. wrie;tc, nici nu poate
ex utroque fit, id est, et voluntate hominis, et misericordia Dei; ut sic dictum accipiamus, Non uolentis, neque currentis, sed miserentis est Dei,
tanquam diceretur, Non sufficit sola voluntas hominis, si non sit etiam misericordia Dei: non ergo sufficit et sola misericordia Dei, si non sit etiam voluntas hominis: ac per hoc si recte dictum est, Non uolentis hominis, sed miserentis est Dei, q:uia id voluntas hominis sola non implet; cur non et e contrario recte dicitur, Non miserentis est Dei, sed volentis est hominis, quia id misericordia Dei sola non implet? Porro si nullus dicere christianus audebit, Non miserentis est Dei, sed volentis est hominis, ne Apostolo apertissime contradicat; restat
ajunge la ctmuna divrnei chem[ri a lui Dumnezeu, decAt dacd va fi ale.rgat prin votr\6 (Filip. nI, M). in cc chip, agadar, nu este nici a cehi co.re uoieqte, nici a celui at.re aleargd, ci., a lui. Dumnezeu Care iSi clratd, miserbordtn, dac| nu, pentru cA qi uoinlo insaqi, dupd cum s-a scris, esfe pregdtitd de cdtre Dumnezeu (Prou. YIII, 35, sec. I-XX)? Dealtrruriteri, dacd de aceea s.a ns: Nu e,ste ni.ci a uoitorului. nici. a alergdtorului" ci a miserborclirxului Dumnezerri pcrrtm cd ar fi qi de la unul, gi de la altul, aclicS, qi prin voinla onrului, gi pin mi^rntnrdia lui Dumnezeu, incAt s5 irrlelegem spusa: ly'a este nici a celui. care uoieSte, nid a celui c,<tre alnargS ci a lui Dumnezeu Care iSi clmtd. miserimrdit, dta, prerum $ar spune: Nu este mfic;ientE singuri vointa omului, dacd
nu existi pe deasupra qi misericordia lui Dumnczeu: deci, nu
este
ut propterea recte dictum intelligatur, Non
uolentis,
neque currentis, sed. miserentis est Dei, -ttt totum Deo
detur, qui hominis voluntatem bonam et praeparat adjuvandam, et adjuvat praeparatam. Praecedit enim
bona voluntas hominis multa Dei dona, sed non omnia: quae autem non praecedit ipsa, in eis est et ipsa. Nam
utrutnque legitur in sanctis eloquiis; et, Misericordia ejus praeueniet me (Psal. LWil, 11); et, Misericordia ejus subsequetur me (Psal. XXII,6). Nolentem praevenit, ut velit; volentem subsequitur, ne frustra velit. Cur enim admonemur orare pro inimicis nostris (Manh y, 44), utique nolentibus pie vivere, nisi ut Deus in illis operetur et velle ? [temque cur accipiamus (ld. VIl,7), nisi ut ab a quo factum est ut velirnus? Or nostris, ut miserio<.rldia Dei praeveniat eos, sicul praevenit et nos: olamus autem plo nobis, ut misericordia ejus subsecluatur nos.
suficientd nici srnguri misericordia lui Dumnezeu, dacd nu exista, in phrs, voinla omului: Ci p.i. aceasta, dac6 sa spus adevdrat: 1\y'a a omului uoilar, ci a miserironCiosului Dumnezeu este, pentru cd singurd voinla omului nu plineqte aceasta, atunci de rc si nu se spun5 drept gi cnntrariul: Nu este a rnjsericordiosului Dumnezert, c) este a omului voitor, fiindcd singuri misericordia lui Dumnezeu nu plincqte aceasta? Mai departe, dacd rrici un <reqtin nu va cuteza sd spun5: Nu este a misericordiosr:lui Drrmnezeu, ci este a omului voitor, ca sd nu se antrazicA foartc apriat ctr Apostolut r[m6ne sd se inleleagd cd de aceea s-a spus drept: Nu este o celui care uoin4te, nici a celui co.re o.learyd,, ci. ct lui Dumnezcu Care i.Si aratd miseicordia, intrucAt totr-rl fi apa4ine lui Dumnezeu, Care qi pregdtege buna voin15 a omului, apt6ndo, gi, preghtitSlG, o ajutE. Cici buna voin16 a omului preo:di multe daruri ale lui Dumnezeu, nu, ins5, pe toate: ci, printre acelea pe care nu Ie prec.edd ea insd5i, printe ele se include chiar ea insagi. Cdci !i unq qi alta se citcsc in Sfintele Stripturi: gi: Misericordia Lui md ua tntdmpina pe mine (Ps. LWII,11); 9i: Mbericardin Lui md. 0d uffna pe mine (Ps. XXII,6). Pc nevoitor il prwine, e s5 voiascE pe.r,oitor il urrneaza, (a s5 nu voia-xi in zadar. CAci, de ce ilnte,m sfdtuili sd ne rug[m pe-ntu duErnanii noqtn (Mat.\r,44), preom pentru nevoitori si triiascd pios, dac6 nu trtmcdt Dumnezeu va fi
lutrat intru ei gi sd vojasc6? $i, iararsl, de rc suntem inderrmaqi si oerem ra sE primim (ld. Vll,7), dac6 nu intrucAt sd se facd ceea cE voim de czitre Acela de cdtre Care a fost fdcut qi sd voim? Ne rrg6m, aqadar, pentru dugmanii noqtri, ca sd-i intAmpine pe ei misericordia lui l)umnezeu, preom ne intAmpind qi pe noi: ne n:g5,m, ins6, gi pentru noi, t'a miserimrdia [-ui si rrc tumeze pe noi.
58
59
XXXII. -
10. Homines nalos omnes irae
filios
eguisse reconciliatore
XXXII. -
Chr*to. Ira Dei quid.

Tenebatur itaque justa damnatione gcnus humanum, et orrmes erant irae filii. De cnra ira scriptum cst: Quoniam omnes dies nostri defecerunl, et in ira tua defecimus; anni nostri sicut draneo meditabuntur (Psal. LXXXfi,9). De qua ira dicit etiam lob: Homo eni.m natus er muliere, breuis uitae et plenus irae (Job XIV, 1). De qua ila dicit et
10. Oamenii, nd.sculi toli J'ii ai mdniei, au neuoie de Christos, Reconciliatorul, Md.nia lui Dumnezeu ce-i?
Dominus Jesus: Qui credit in Fili.um, habet uitam aeternaml qui autem non credit in Filium, non habet uitam, sed ira Dei manet super eum (Joan. III,36): non ait, veniet; sed, manet. Cum hac quippe omnis homo nascitur. Plopter quod dicit Apostolus: Fuimus enim et nos natura Jilii irae, sir:ut et cnel,eri (Ephes II, 3). In hac ira cum essent homines per originale peccatum, tanto gravius et perniciosius, quanto majora vel plura insuper
reconciliator, qui hanc iram sacrificii singularis, cujus umbrae omnia sacrificia Legis et Prophetarum, oblatione placaret. Unde dicit Apostolus: Si enim cum inimici essemlts) reconciliati sLlmus Deo per mortem Filii ejus, mullo magis reconcilia\i nunc i.n sanguine ejus salui erimus ab ira per ipsum (Rom. V, 10, 9). Cum autem Deus irasci dicitur, non ejus significatur perturbatio, qualis est in anirno irascentis h,rminis; sed ex humanis motibus translato vocabulo, vindicta eius, quae non nisi justa est. irae nomen accepit. Quod crgo per mediatorern reconciliam-ur Deo, et accipimus Spiritum sanctrm, ut ex
rnimicis efficiamur
hi
{111t: Quotquot enim Spiritu Dei aguntur, sunt Dei (ld. VIII, 1+): hacc est gratra Dei per Jesum Chrisrum Dominum nostrum.
$i, astfel, neamul omenesc era finut sub dreaptd damnane, gi toli erau fiii mAniei.loa MAnie, despre care s-a scris: Ciici toate zilele noastre s-au tmpulinat Si tntru mdnia Ta ne-am stins; anii, noStri s-au socotit ca pdnza de pdianjen (Ps. LXXXfi,9). MAnie, despre care inci spune lov: Cdci omul ndscut din muiere are uia{d scurtd Si este plin de mdnie (Iou, XlY, 1). MAnie, despre care zice qi Domnul Isu,s: Cine crede tn Fiul are oiald eternd,
cine, tnsd, nu crede ln Fiul nu are uialdl9s, ci mdnia lui

Dumnezeu rdmdne asupra lui (Ioan, III, 36): nu zice va veni, ci, rdmdne. intr-adevdr, cu aceasta se naqte tot omul. De aceea zice Apostolul: Cdci am fost Si noi, din fire, fiii mdniei, precum gi, ceilalpi (Efes. Il,3). Cum oamenii erau in aceastd mAnie prin
pdcahrl originar, cu atAt mai grav qi mai pustiitor, cu cAt mai mari gi mai multe i se addugaser6 pe deasupra, mai necesar era
addiderant, [Col. 0249] necessarius erat mediator, hoc est
Mediatorul, adic5, Reconciliatorul, care, prin oblatiunea

sacrificiului unuia singur, ale cdrui umbre-srffi toate sacrificiile Legii gi ale Profelilor, s[ impace acea mAnie. De unde, zice Apostolul: Cdci, dacd, pe c6.nd eram dufmo.n| ne-am tmpdcat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Sdu, cu atdt mai mult acLtm, impdca[i prin sdngele Lui, uom fi izbduipi de mdnie prin El InsuSi (Rom. V, 10. 9). CAnd se zice, insd, cd Dumnezeu se mAnie, nu se semnificd tulburarea Lui, precum este aceea din sufletul omului care se mAnie, ci, trecAnd vocabula din frimAnt6rile omenegti, rdzbunarea Lui, care nu este decAt justi, a primit numele de mAnie.107 Aqadar, fiindcd prin Mediator ne impScdm cu Dumnezeu 9i primim Spiritul SfAnt, incAt din dugmani suntem fdcugi fii: Cdci cdli sunt mdnati de Spirilul lui Dumnezeu, acegtia sunt /'iii lui Dumnezeu (ld. YlI, 74): aceasta este grafia lui Dumnezeu, prin Isus Christos, Domnul nostru.
filii
XXXV. - Chri.stus mediator inef/abili l/erbi incarnatione natus er Maria. Contra Apollinaristas.
De quo mediatorc longum est) ut quanta dignum est, tanta dicantur, quamvis ab hominc dici <Jigne non
XXXIY.
tncar narea
Christos, Mediatorul, ndscutul din Maria, prin C uudntului inefab tld. i mpo triua apollinaris tilo r.
Mediator, despre Carele este lung sd se spund atAtea, cAte e rJemn, oricAt nu pot fi demn spuse de cdtre om Cici cine s5. explice,
60
S. Aurelii AuEustini Enchiri.d,ion possint. Quis enim hoc solum congrrrentibus explicet verbis, qrod Verbum caro.factum est, et httbitauiL in nobis (Joan. l, 74), tt crederemus in Der Patris omnipotentis uni<;um
Sf. Aureliu Augustin, Ench.iidion
6"t
in cuvinte potrivite, {ie qi numai faptul c6.: Cuu(tntul S-a fdcul carne gi a locuit tntre noi (Ioan, l, 14), precum crcdern intru Unicul Fiu al lui Dumnezeu Tat5lui Atotputernicului, nS.sc.utul dintru
Spiritul SfAnt gi dintru Maria vergura?r08 Astfel" intr-adevi,r, CuvAntul S-a fdcut carne, din carnea invdscut[ de cdtre divinitate, nu din divinitatealoe preschimbatd in carne. Carnea, apoi, trebuie s-o inlelegem, aici, omul1o, dupd locugiunea oare semrificd totul prin parte, dup6 cum s-a sptx: Pentru cd toatdllt carnea nu se ua justifica
Filium natum de Spiritu sancto et Maria virgine? Ita
qoippe Verbum caro factum est, a divinitate carne suscepta,
non in carnem divinitate mutata. Carnern porro hic hominem debemus accipere, a pafte totum significante locutione: sicut dictum est, Quoniam et operibus Legis non justificabitur omnis caro (Rom. III, 20), id est omnis homo. Nam nihil nahrrae humanae in illa susceptione fas
peuati nexu omni liberae: non qualis de utroque sexu nascitur per modo concupiscentiam carnis cum obligatione delicti, cujus reatus regenelatione diluitur; sed qualem de vilgine nasci oportebat, quem fides matris, non libido conceperat: quo si vel nascente corrumperetur ejus integritas, non jam ille de virgine nasoeretur; eumque falso, quod absit, natum de vrrgine Maria tota confiteretur Ecclesia; quae imitans
est dicere defuisse; sed naturae ab omni
ejus matrem quotidie parit membra ejus, et virgo est. Lege,
si placet, de virginitate sanctae Mariae meas litteras ad illustrem virum. quem cum honore ac dilectione nomino Volusianum (Epist. 137).
XXXV.
prin faptele Legii (Rom.,III, 20), adici, tot omul. Cici nimic nu este legiuit a zice cL i-a lipsitlt2 din firea umandr13, in mirifica suscepgiune; din firea absolut [iber'd, ins5, de abso]ut orico legdturi a picatului: nu de care se naqte dintru arnAndoud scxele, prin concupiscenfa cdrnii, cu obligaliunea delictuluirl', a circi vind este gtearsd prin renaqtere, ci de care se cuvcnea a se naste din fecioard pe Carele1ls credinla maicii, nu libidoul, il concepuse: prin Carele, Fie gi n6scAndu-Se, dacd se compea integritatea Ei, El nu Se mai nigtea din fecioar5; gi Biserica intreagS, care, irnitAnd-o pe maica Lui, naqte zilrric mddularele Lui, gi este vergin6, I-ar mdrturisi pe El niscut, Doamne fereqte, in fals, din Fecioara Maria. Despre virginitatea Sfintei Marii, citeqte, dac6 if face plicere, scrisoarea mea citre ilustrul b5rbat, pe care cu onoare qi iubire il nurnesc,
Yolusianus (Epist.
137).116
Christus Deus simul et homo. Contra errorem qui Leporii,
XXXV.
et postea I\'/estorianorum
fuit.
- Christos, Dumnezeu Si, totodatd, ,si om. impotriua erorii care a fost a lui Leporius gi, apot, Si a neslorienilor.
Proinde Christus Jesus Dei Filius, est et Deus et homo. Deus ante omnia saecula, homo in nostro saeculo. Deus, quia Dei Verbum; Deus enim erat Verbum (Joan. I, 1.): homo autem, quia in unitatem personae accessit Verbo anirna rationalis et caro. [Col. 0250] Quocirca in quantum Deus est, ipse et Pater unum sunt (Joan. X, 30): in quanflrm autem homo est, Pater major est illo (ld. XIY,2B). Cum enim esset unicus Dei Filius, non gratia, sed natula, ut
Prin urmare, Christos Isus, Fiul Iui Dumnezeu, este qi

Dumnezeu, gi om. Dumnezeu, inaintea tuturor sccolelor, om, in secolulllT nostru. Dumnezeu, fiindc6, CuvAntul lui Dumnezeu; cici Dumnezeu era Cuudntul (Ioan, I, 1): om, tns5., fiindcd, tn unitatea pe,rsoanei, i s-au118 addugat CuvAntr-rlui su{letr-rl rational gi carnea.lle
Dreptaceea,
in
cAt este Dumnezeu,
El Insugi gi Tht5l sunt una (Ioon,
csset etiam plenus gratia, factus est et hominis filius: idemque ipse utrumque ex utroque unus Chrishrs. Quia cum in J'orma Dei esset, non rapinam arbitratus asf, quod natura erat, id est, esse aequalis Deo. Etinaniuit autern
X, 30): in cAt este, ins{ om, Tatdl este mai mare decAt El (Idem,XN, 2B). Cum era, intradevlr, Unicul Fiu a] lui Dumnezeu, nu prin gragie, d prin natur[, intrucAtêra chiar gi plinul de gragie, Sa ficut gi Fiu al omului: gi acclaqi El insuqi, am6ndoud dintru amendr:u5, Christos Unrrl.120 F-iindc[, cum ero, tn forma Lui Dumneze.u, nu rdpi.re a socotil a .fi, pentnt cd era natur'5, adicd, .fi.ire121 egaLd. lui Dumnezeu. Sa
62
se,
S. Aurelii Augustini Enchiri.dion accipbns fbrmam serui (Philipp. IT, 6 et 7), non amittens vel miluens formam Dei. Ac per hoc et rninor est factus, et mansit aequalis, utrumque unus, sicut drctum est: sed aliud propter Verbum, aUud propter hominem, propter Verbum
Enchtidion
63
aequalis Patri, propter hominem minor. Unus Dei Filius, idemque homims filius; unus horninis filius, idemque Dei Ffius: non duo filii Dei Deus et homo, sed unus Dei FiJius; Deus sine initio, homo a certo initio, Dorninus noster Jesus
Christus.
desertat, tnsd, pe sine, ludnd Jbrma ,seruului (Filip. ll, 6, 7), nepirdsind sau micSorAnd forma lui Dumnezeu. Dar, prin aceasta, S-a qi f6cut mai mic, a qi rdma^s egal, amAndoui, precum s-a spus, [,nul, dar una datoritd omului, alta datoriti CuvAntului: datoritd CuvAntului, egalul Tat6lui, datoriti omului, mai mic. tinul F-iul lui Dumnezeu qi Acelaqi F'iul omului, Unul Fiul omului qi Acelaqi l-iul lui Dumnezeu: nu doi Fii ai Iui Dumnezeu, Dumnezeu qi omul, ci Unul Fiul lui Dumnezeu: Dumnezeul, fir[ de tnccput, ornul, de la
ur
inceput cert, Domnul nostru Isus Christos.
XX)ffI. - 71. Cratia commendata in homine Christo ad dfunintem Filii Dei nullis meritis eDecto.
XXXU.
11.
demni.tatea
Cralia fmpdrtdsitd in omul Christns, ridicat Ia Fiului lui Dumnezeu fdrd nici. un merit.
Christo memit, ut in unitatem personae unici Filii Dei singulariter esset assumpta? Quae bona voluntas, cujus boni propositi studium, quae bona opera praecessentnt, quibus mereretur iste homo una fieri persona c;um Deo? Numquid antea fuit homo, et hoc ei singulare beneficium praestitum est, cum singulariter promereretur Deum ? Nempe ex quo esse homo coepit, non aliud coepit esse homo quam Dei l-ilius; et hoc unicus, et propter Deum Verbum, quod illo suscepto caro factum est, utique Deus: ut quemadmodum est una persona quilibet homo, anima scilicet rationalis et caro, ita sit Christus una persona, Verbum et homo. Unde naturae hurnanae tanta gloria,
nullis praecedentitrus meritis sine dubitatione gratuita, nisi
Hic omnino granditer et evidenter Dei gratia commendatur. Quid enim natura humana in homine
Aici, pe de-a-ntregul, gra{ia lui Dumnezeu este miref gi invederat impirtSqitd. Cici ce a meritat firea omeneasci122, in
omul Christos, ca si fie singular in5\ate123 intrr unitatea persoanei unicului Fiu al lui Dumnezeu? Care bun[ voin1d, pasiunea cirui scop bun, care fapte bune il precedaserS, prin care acest om si fi rneritat sd devin[ o unic6 persoani cu Dumnezeu? Fost-a El, oare, mai inainte, om gi garantatu-i-s-a Lui acest singular beneficiu, cAndl2a giar fi meritat singular dreptul de a deveni Dumnezeu? Desigur, din ce a inceput a fi om, nu alta a inceput a fi om decAt
F-iul
lui Dumnezeu; gi, prin
aceasta, unic, qi, datoriti
Durnnezeului-CuvAnt, Carele, susceptAndu-giJ, S-a fdcut carne;
intrutotul Dumnezeu: intrucAt, dupi cum oricare om este o

adic[, qi carne, astfel este Christos o singurd persoan5, CuvAnt qi om.125 De unde naturii umaneT fdrd nici un merit precedent, atAta glorie126, fArA inUoials grahrit[, decAt ci irrvederat se arat6 aici prudent gi fidel scrutetorilor marea gi singurd gralia Iui Dumnezeu, ca sd se ldmureasc[ oamenii cI sunt justificali de pdcate prin aceeagi gratie, prin care s-a ficut oa omul Christos sd nu poatd avea nici un pdcat? Astfel a salutat-o gi pe mama Lui ingeml, cAnd i-a anulat ei aceast6 viitoare nagtere: f)trcurd-te, i-a zis, cea pli.nd de gra[ie. $i, putin dupl,: Ai gdsit, a zis, gralie la Duntnezeu (l,uca, I. 28, 30). Intr-adev6r, aceasta este numit6 gi plin[ de gralre. gi cd a gdsrt gra]ie la Dumnezeu, pentlu cd urma sd fie maica Domnului s5u, tra chiar a Domnului tuturora Insd evanghelistul Ioan, dupd ce spusese despre Christos
singr,rrd persoanS, suflet ragional,
quia magna hic et sola Dei gratia fideliter et sobrie considerantibus evidenter ostcnditur, ut intelligant
homines per eamdem gratiam se iustificari a peccatis, per quam factum est ut homo Christus nullum habere posset peccatum? Sic et ejus inatrem angelus salutavit, quando
ei futumm annuntiavit hunc parfum: Aue,
irrqit, gratia
pLena. Et paulo post: Inuenisti, ait, gratiam apud Deum (Luc.I,28 et 30). Et haec quidem gratia plena, et invenisse
apud Deum Epatiam dicihrr,
r-rt
Domini sui, imo omnium
Domini mater essct. De ipso autern Chlisto Joanrrcs
64
65
evangelista cum dixisset., Et l/erbum caro factum est, et habitauit in nobLs; Et uidimus, inquit, gloriam ejus quasi unigeniti a Patre, plerutm gro.tiae et ueritatis. Quod ait,
Verbum caro factum esL; hoc: est, plenum graliae: q:uod ait, gloriam unigeniti a Patre; hoc est, pLenum ueritatis. Verita^s qrippe ipsa, unigerritus Dei Filius, non gratia, sed natura, gratia suscepit hominem tanta [Col. 0251] unitate personaeT ut idem ipse es.se,t etiam horninis filius.
Insuqi: $i Cuudntul s-a fdcut carne Si o locuit tnlre noi; pi. am udzut, zice, gloria lui ca Si, a unuia n,ciscut di.n 'fatdl, plin de gralie Si de adeudr. I'aptul c6. zrce: CuudntuL s-ct, fd.cut carne, aceasta este plin de grapie: faptul cd zice: glori,a unuia.nd,scutului, din Thtdl, aceasta este plin de adeud.r. intr.adevir, adevdrul insugi, F'iul unul ndscut al'fatilui, nu gralie, oi natur6,^prin gralie a indllat, la o aga unitate a persoanei, omul, tncAt lil [nsuEi, Unul gi Acelagi, sd fie inci gi Fiu al omului.
XXXUI.
jd
No,tiuilas Christi eo quod est de Spirilu sancto, gratiam
XXXUI.
Nasterea
lui
Christos, prin
faptul cd esle din Spiritul
demonstrat,
Sfdnt, adeuereSte gra{ia.
Idem namque lesus Christus Filius Dei unigenitus, est unicus, Dominus noster) natus est de Spiritu sancto et virgine Marr'a. Et utique Spiritus sanctus Dei donum est, qnod quidem et ipsum est aequale donanti: et ideo
Deus est etiam Spiritus sanchts, Patre F)Iioque non minor.
Ex hoc ergo quod de Spiritu sancto est secundum

hominem nativitas Christi, quid aliud quam ipsa gratia demonstratur? Cum enim virgo quaesivisset ab angelo, quomodo id fieret quod ei nuntiabat, quandoquidem illa virrm non cognosceret; respondit Algelus: Spiritus sanctus superleniet in te, et uirtus Altissimi obuntbrabit tibi; ideoque
' '
et quod nascetur er te sanctum, uocabitur I'ill,;.rs Dei (Luc.
I, 35). Et Joseph cum vellet eam dimittere, suspicratus adulteram, quam sciebat non dc se gravidam, tale
responflrm ab angelo accepit: Noli tirnere accipere Mariam conjugem tuam; quod enim in ea notum est, de Spiritu sancto est (Matth. t, 20): id est, quod tlr esse de alio viro
suspicaris, de SpiritLr sancto est.
Fiu al lui Dumnezeu, , unicul, Domnul nostru, s-a ndscut din Spiritul SfAnt gi vergura Maria. Iar Spiritul SfAnt este intrutotul darul lui Dumnezeu, pentru care motiv este qi El Insugi intrutotul egal Diruitorului; gi, astfel, chiar gi Spiritul Sf6nt este Dumnezeu, nu mai mic decAt Tatil gi Fiul. Ce altceva este demonstrat, aqadar, din faphrl cd nagterea lui Christos ca om este din Spiritul SfAnt, decAt insSgi gra{ia? }-iindc[, cAnd Vergrlra l-a intrebat pe inger in ce chip s-ar putea intAmpla ceea oe o anuntase, deweme ce oa nu cunoscuse b6rbat, a rispuns ingerul: Spiritul Sfdnt se ua pogort peste tine Si uirtutea Celui Preatnalt te ua umbri: gi de aceea sldntul care se ua naqte din tine Fiul lui Dumnezeu se ua nurni (l,uca. I, 35). $i losif, pe cAnd, binuind-o adulterd, voia sd o alunge pe ea, pe care o gtia nu de Ia el gravid6, un astfel de rdspuns a primtt de la inger: Nu te leme a o lua pe Maria solia ta, cdci ceed ce s-a zdmislil intr-Insa este de la Spi.ritul Sfd.nt (Mat. I,20): adic[, ceea ce tu binuiai a fi de la a]t bdrbat, de la Spiritul SfAnt este.
CEci acelaqi Isus Christos unulnSscutul
adich121
XXX}III. - 12. Christtts de Spiritu sed de Maria ut de matre.
so.ncto non
ut de patre natus,
XXX}{II. - 12. Christos, ndscut din Spiritul Sfdnt nu ca din ci din Maria ca din mamd,
tatd,,
N'umquid tamen idett dich-rri surnus patrem hominis
Christi esse Spiritum sanctum, ut Dcus Patel Verbum genucrit, Spiritus sanctus hominem, ex qua utraque substantia (,.hlistus unus csset) et Dei Patris filius secundum Verbunr, et Spiritus sancti filius setrundum
Putem, ()are, pentru aceasta, sd spunem, totugi, cd SBiritul SfAnt cstc tatdl omului Christos, intruoAt l)umnezeu Tatdl va fi n[scut CuvAntul, Spiritul SfAnt, omul, djntru r;are amAndou5 substanlelel2s ar fi Chnstos L-nul, gi Fiul Iui Dumnezcujlatil, dupd (,-r;vAnt, qi F'iul Spiritului SfAnt, dupd om, fiindr:6 Spiritul SfAnt
66
Sf. Aureliu Aupustin, Enchiridion
67
horninem; quod eum Sprntus sanc,tus tanquam pater e1us de matre virgne genuisset? Quis hoc dicere audebit? Nec opus est ostendere disputando quanta alia sequantur absurda, cum hoc ipsum jam ita sit absurdum, ut nullae fideles aures id valeant sustinerc. Proinde, sicut confitemur, Dominus noster Jesus Christus, qui de Deo Deus, homo autem natus est de Spiritu sancto et virgine Maria, utraque substantia, divina scilicet atque humana, F-ilius est unicus Dei Patris omnipotentis, de quo procedit Spiritus sanctus. Quomo'do ergo dicimus Clhristum natum de Spiritu sancto,
si non eum genuit Spiritus sanotus? An quia fecit eum?

Quoniam Dominus noster Jesus Christus in quanhrm Deus est, omnia per ipsum facta sunt (Joan. I,3): in quantum autem homo est, et ipse fachrs est, sicut Apostolus dicit: Factus est er semine Dauid secundum carnem (Rom. I, 3). Sed cum illam creaturam quam Virgo concepit et peperit, quamvis ad solam personam Filii pertinentem, tota Trinitas feqerit; neque enim separabilia sunt opera Trinitatis; cur in ea facienda solus Spiritus sanctus nominahrs est? An et qualdo unus trium in aliquo opere nornrlatur, unrversa operari Trinitas intelligitur? Ita vero est, et exemplis doceri potest. Sed non est in hoc diutius immorandum. Illud enim movet lCol. 0252) quomodo dictum sit, Natus de SpiritLr sancto, cum filius nullo modo sit Spiritus sancti. Neque enim quia rnundum istr-Lm fecit Deus, dici eum fas est Dei filium, aut eum natum de Deo; sed factum, vel creahrm, vel cr:nditum, vel institutum ab illo, vel si quid hujusmodi recte possumus dicere. Hic ergo, cum con{iteamur natum de Spiritu sancto et virgine Maria, quomodo non sit filius Spiritus sancti, et sit filius virginis Mariae, cum et de illo et de illa sit natus, explicare difficile est. Procul dubio rpippc non sic de illo ut de patre, sic autem de illa ut de mah"e nah-rs est.
l-ar fi nilscut pe lil ca gi tatd al Lui, din maica {er,iotu'[? Cine va indrdzni si spund una ca asta? Ni<,i nu este necesirr a ar.5ta, rJisputAnd, <;Ate alte absurditdtr urrneazS, cAnrJ insuqi acest fapt este fapt este incalte atAt de absurd, incrAt urechile credincioasc nu sunt niciunele in stare aJ suporta. Apoi, precum nrirturisirn, l)omnul Iisus Christos, care-i Dumnezeu tlin Dumnezeu, om. ins5, s-a niscut din Spiritul SfAnt qi Fecioara N'lalia, dintru amArrdoui substan{ele, divin5, adic6, gi uman5, este F-iul unic al lui Dumnezeu 'latdl Atotputernicul, din care purcede Spiritul S{'Ant.r2e in ce chip zicem, agadar, Christos n6scutul din Spiritul SfAnt, dacd nu Spiritul SfAnt L-a ndscut pe El? Oare fiindcd L-a f5cut pe [il?130 Pentru cd Domnul nostru Isus Christos, intru cAt este Durnnezeu, Loate pin El insuSi. s-au fdcut (loan, I,3): intru cAt. insd, este orn, a fost fdcut gi El Insugi, precum spune Apostolul: A Jbst Jd.cutlrt din sd.mdn{a lui Dauid dupd carne (Rom. 1,3). Dar, cum pe acea creahrrd, pe care Fecioara a conceput-o qi a ndscut-o, oricAt aparlindtoare de singurd persoana Fiului, intreaga Trinitatel32 a fdcut-o, cdci nu sunt separahile lucrlrile TrinitStii, de ce, oare, in facerea acesteia, a fost nurnit singur Spiritul SfAnt? Oarc, qi cAnd in vreo lrrcrare anume este numit unul din trei, se inlelege a fi lucrat intreagd 'l'rinitatea? Aga este, intr-adevdr, gi poate fi ardtat prin exemple. l)ar nu trebuie zSbovit indelung in aceasta. Cdci ne fl[mAntd numai in oe chip s-a spus Niscutul din Spiritul SfAnt, cAnd nu este in nici un chip fiul Spiritului SfAnt. Cdci nu este ing6duit, nici chiar fiindci Dumnezeu l-a ficut, si fie numit universul acesta fiul lui I)umnozcu, ori ci el +a nlscut din Durmezeu, ci, fdcut" sau creat, sau zidit, sau c,rAnduit de citre Acela, sau oricc altceva putem spune drept in fclul aocsta.133 Aici, agadar, curn Il. rnftturisim n5^scut din Spiritul SfAnt gi Feciciara Maria, esto dificil dc explicat in ce r;hip nu este fiul Spiritului SfAnt gi este fiul F'ecioarei Maria, cAnd S-a ndscut qi din El, gi din Ea. Este, totuqi, fdr[ nici o urm5 de indoial5, invcderat cd nu aqa din [il, r;a din tatd, insi aga S-a ndscut din Ea. ca din rnamd.
XXXIX.
XXXX.
Non quidquid er aliquo nascitur, ejus filius dicendus. Non igitur concedendum est quidquid de aliqua re
lYu tot ce se naqle dirL al,tul t,rebuie nu.mit f i,ul .situ,
nascitur, r:ontinuo ejusdenr rei fi]ium nuncupantJum. Llt
Nu hebtrie, agadar; conces r:d orice se na?te din alt lrrr:r'u trebuic rrunrit nnmaidccAt fiul acelrriaqi lrrcrrr Cici, ca si omjt cd intr-un
68
S. Aurelii Augustini Enchiridion enim omittam aliter de h,rmine nasci filium, aliter capillum, pediculum, Iumbricum, quorum nihil est filius: ut ergo
haec omittam, cponiam tantae rei deformiter cx)mparanhrri
Sf.
Aureliu Augtstin, Eichiridion
69
certe qui nascunhr ex alpra et Spiritu sancto) non aquac filios eos rite dixerit quispiam: sed plane dicuntur filii Dei Patris et matris Ecclesiae, Sic ergo de Spiritu sancto natus est filius Dei Patris, non Spiritus sancti" Nam et illud quod de capillo et de caeteris diximus, ad hoc tantum valet, ut admoneamur non omne quod de aliquo nascitur; etiam filium ejus de quo nascitur posse dici Sicut non omnes qui dicuntur alicujus filii, consequens est ut de illo etiam nati esse dicanhrr; sicut sunt qui adoptantur. Dicuntur' etiam filii gehennae, non ex illa nati, sed in illam praeparati, sicut filii regni qui praeparanhrr in regnum.
f'el se naqte fiul din om, intr-alt fel, pdrul, pidurhele, vierrnele, nimic din acestea nefiind fiu:13' agadar, ca sd omit acestea, fiindc6 sunt nedemn comparate ou un fapt atAt de minunat: cu siguranld cE, pe cei ce +au n5^scut din apd gi Spiritul SfAnt, nu dupd datind li va fi nurnit neqtine fiii apei, dar sunt numiti pe drept fiii lui Dumnezeu 'fat5l 9i ai Maicii Biserioi. Aga, deci, din SpiritLrl SfAnt S-a ndscut F'iul lui Dumnezeu Thtil, nu al Spiritului SfAnt. Cnci gi tieea ce am
spus despre p5r qi celelahe este-ndestul de-n vigoare in privinla aceasta, incAt suntem l[mudf c6 nu tot c se nagte din altceva poate fi numit chiar fiuI celui din care se na6te. Dupi cum nu este logic sd se spr-rnd (i5 togi, care sr.rrt numigi fiii crriva, sunt neapirat n5sculi din acela, precum sult cei care srmt adoptap.ls Iardgi, sunt numigi fiii gheenei, nu n6scr.rlii din ea, ci pregitigii pentru ea) precurn) fiii impdriliei,
cei care sunt pregitili pentru impdr69ie.136
XL.
Modus quo nahs est Christus de Spiritu sancto, insinuat gratiam unionis hypostaticae. Cum itaque de aliquo nascatur aliquid etiam non ut sit filius, nec rursus omnii qui dicitur filius, de illo sit natus cujus dicitur filius; profecto modus iste quo natus est Christus de Spiritu sancto non sicut filius,
eo modo et de Maria
XL. - Modul in care
s-o,
ndscut Christos din Spiritul Sfdnt

ice.
insinueozd gralie uniunii ipostot
$i, astfel, cum din ceva se p.rate naqte altceva, nu neapdrat ln ai:el chip, incAt si fie fiu, gi cum nici nu tot ce este numit fiu, la rAndul sdu. s-a ndscut din acela al cirui fiu i se zice, de bun6 seami, modul acesta in care s-a ndscut Isus Christos din Spiritul SfAnt, nu ca fiu, gi din Fecioara Maria, ca fiu, ne insinueazi noud gragia lui Dumnezeuls', prin care omul, fdrd nici un merit precedent, a fost, in insdqi urzeala nahrrii sale, prin care a inceput s5. existe138, atAt de strens unit cu CuvAntul-Dumnezeu, intr-o aqa de mirificd unitate a persoanei, incAt Acelagi, Iil insugi, s5 fie Fiul lui
Dunurezeu'13e gi, aga, in susceptiunea firii umane) i-a devenit Acelui om fireasc51ao, intr-un anume chip, insigi grafia. care nu a putut
ti.So"
sicut filius, insinuat nobis grariam Dei,
'
qua homo nullis praecedentibus meritis, in ipso exordio nahrrae suae guo esse coepit, Verbo Deo copularehrr in tantam personae urritatem, ut idem ipse csset filius Dei qui filius hominis, et filius hominis qui filius Dei: ac sic in naturae humanae susceptione fieict quodam modo ipsa gratia illi homini naturalis, quae nullurn peccatum posset admittere. Quae gratia pr()pterea per Spiritum sanctum fuerat significanda, guia ipse propric sic est Dcus, ut dicatur etiam Dei donum (Act. Y|Il,20). Unde sufficienter loqui (si tamen id fieri potest), valde prolixae disputationis
est.
ingddui nici un pdcat. Grafie, care de aceea a trebuit semnificat[ prin Spiritul SfAnt, fiindcd EI Insuqi este Dumnezeu i.ntr-un astfel de mod propriu, incAt mai este numit gi darul lui Dumnezeulal ([bpte, VIII, 20). Despre care, a vorbi indeajuns (daci totugi aceasta poate sd se tntAmple), gine de o dezbatere foarte-prolixd.
XLI.
13. Christus sine pe.ccato, sed peccalum lachs.
XLI.
'13. Christos,
.fdrd de pd.cat, dar fdcut pdcat.
Nulla igitrrr voluptate rrarnalis conr:upisc entiae seminatus sive cont,eptus, et iclc,r nulllrm pccoatunl
Zramislitl'2 sau cr(lnceput, agadar, fdrd
nici o voluptate
c,rncupiscenlei <:arnale ;;i" de aceea. neatr[gAnd, ,rriginar, cu sine
70
S. Aurelii Augustini Enchiidion
Sf. Aureliu AuEustin, Enchiri"dion
71
originaliter trahens; Dei quoque gratia Verbo Patris unigenito, non gratia Filio, sed natura) [Col. 0253] in unitate personae modo mirabili et ineffabili adjunctus atque concretus, et ideo nullum peccatum et ipse
rrici un p6cat; gi, chiar prin grapa

rnritl{3, intr-un
lui I)umnezeu, strAns legat qi chipll'mirabil qi inefabil, in unitatea persoanei,
i. qr.
committensl tamen propter similitudinem carnis peccati venerat (Rom., Ylll,3), dictus ast et ipse peccatum, sacrificandus ad diluenda peccata. In vetere quippe lege peccata vocabantur sacrificia pro peccatis (Osee IV, B): guod vere iste factus est cujus umbrae erant illa. Hinc
Apostolus cum dixisset, Obsecramus pro Christo reconciliari Deo,' ct>ntinuo subjunxit atque ait: Eum qui non nouerat peccatum, pro nobis peccatum fecit, ut nos simus justitia Dei in ipso (II Con Y,20,27). Non ait, ut in quibusdam mendosis codicibus legitur, Is qui non noverat peccatum, pro nobis peccatum fecit; tanquam pro nobis Christus ipse peccaverit: sed ai:t, Eum qui non nouerat peccatum, id est Christurnj pro nobis peccatum fecit Dets, cui reconciliandi sumus, hoc est, sacrificium pro peccatis, per quod reconciliari valeremus. Ipse ergo peccatum, ut nos justitia; nec nostra, sed Dei; nec in nobis, sed in ipso: sicut ipse peccatum, non suum, sed nostrum; nec in se, sed in nobis constituhrm, similitudine carnis peccati, in qua crucifixus est, demonstravit: ut quoniam peccatum ei non inerat, ita quodam modo peccato moreretur, dum moritur carni. in qua erat
similitudo peccati; et cum secundrrm vetustatem peccati nunquam rpse \,lxrsset, nostram ex morte veterlT c[ua rn
peccato morlui fueramus, reviviscentem r.dtam novam sua
(luvAntului frnuia niscut al Tatiltri, nu prjn gralie F-iului, ci prin rraturd, qi, de aceea, necomitAnd El insuqi nici un pdcat; totugi, tlin cauza similitudinii picatului cdrnii intru care a venit (Rom. VIll, 3), a gi fost numrt El insugi picat, de sacrificat spre cur'61irea lldratelor. In legea veche erau, intr.adevdr. numite pS"cate sacrific;iile l)entru pdcate (Oseo, lV, B), ceea ce cu ader,Srat a fost ficut El, ale t;irrui umbre erau acelea (: sacrificiile pentru pdcate, n. tr.). De aioi, Apostolul, dupi ce spusese: Rugdmu-ud fierbinte, pentru Christos, tmpdca,ti-od cu Dumnezea; a subliniat, in continuare, gi a zis: Cd.ci pe El, care n-a cunoscuL pd.catul, I-a fdcut pentru noi pdaat, ca sd fim, tntru El, justigia lui Dumnezeu (II Cor. Y,20,27). Nu a zis, cum se poate citi in nigte codice mincinoase: ,,Acesta, oare nu cunogtea pdcatul, a fdcut pentru noi pdcat"; ca gi cum Christos ar fi pdcdtuit Insuqi pentru noi, ci a zis, Pe El, care nu r:unoptea pdcatul, adicd, pe Christos, La fdcut pdcat pentru noi l)umnezeu, c;u Carele trebuie sd ne impdcEm, gi aceasta inseamni sacrificiul pentru pdcate, prin care suntem in putere s5. ne impdc6m.las El insuqi este, aqadar, pdcat, dupd cum noi suntem
lustigia,
nu a noastrS, ci a lui Dumnezeu; nu intrr noi, ci intru El Insugi: precum EI Insugi, pdcat, nu al Siu, ci al nostru; nu intru
Sine, ci constituit intru noi, a demonstrat prin similitudinea

pdcatului cernii, intrrr c.are a fost crucificat: incAt, fiindc5 pdcahrl nu se afla intru Sine, a murit oarecurl pdcafului, a^sdel, cAt a murit cdrnii intru care era similitudine a pdcah-rlui; qi, cum nu triise El ir,sugi niciodatd dupd vechimea pS.catului, prin invierea Sa a pecetluitl'6 noua noastri viafd, reinviatl din moartea veche, prin oare eraln morfi intru p6cat.
resurrectrone srgnaret.
XLII. - Baptismus datur, ut moriamur, el reuiuiscamus. Ipsum est quod in nobis celebratur, magnum Baptismatis sacramentum, ut quicumque ad istam
pertrnent gratram, monantur poccato, slcut rpse peccato mortuus dicitur, quia morh-rus est (rarnil hoc est, peccati similitudini: et rzivant a lavacro renascendo, sicut ipse a sepulcro resurgendo, qtramlibct corporis aetatern gelant.
XLII.
Botezul este dat ca sd. murim Si sd renastem.
$i acesta este fimuqi marele sacrament (: taind, n.tr.) aJ Botezului, (:are se celebreazd firhu noi, ca oricine .ju1ge"' la aceastd gralie si moard pdcatului, precum se spune cd El Insugi a murit pdcatului, liindci a rnurit cbmii, adlc5, similitudinii pdcatr-rlui: gi sE tr5.iasc5,1 orirp e,tate a nupului ar purta, rend^scAnd Ia vra15 din cristelnifi (sau:
apa purificatoare, n.tr.), precum El trsuqi reinviind din morm6rt.lrg
72
S. Aurelii Augustini Enchiidion et
_ff._@ly4ygy_tLEnchiridion
XLlIl. - intru Botez,
etate., to!i. mor pd.ca,tul.ui.,
.Si.
73
XLIII. - In Baptismo ornnes Peccato mori, et paruulos'

majores.
cr:i mici.,
Si.
cei mai tn
ita nullu.s senem, sicui nullus est prohibendus a Baptismo'
A parrulo enim recens nato usque ad decrepitum
qri non peccato moriatur in Baptismo:..sed parurli tantum ongrnali, majores autem etiam iis omnibus
est
moriultur peccabs, quaecumque male vivendo addidemnt ad illud quod nascendo traxerunt'
Cd.r:i, de la rni<;utul nou-ndscut pAnA la decr-epitul bitrAn, dtrpb c:um niciunul nu trebuie oprit de Ia Botez, tot a^stfel nll este niciunul care sd nu moard, intru Botez, phcatultri: dar miculii, numai oelui originar, vArstnicii ?nsd, rnor chiar si tufirror acel,rr pr[cate, pe cale) triind r5ul{e. le-au addugat la acela pe care l-au atr.as asupra lor, n[scAndu-se.
XLN. - Figura, drdpt:ors, qua numerus accipitur Pro numero'

Sed ideo etiam ipsi peccato mori plerumque dircurrtur' crrm procul dubio nori uni, sed multis peccatis omnibusque
XLN.
l-@ura drdpoors,
prin
care.
numdrul se ia pentru numd.r.
i':i:lT"#il':1ilil'#]
alis numerus significari solet: sicut
ait ille, nUterumque arrnato milite complent' (I"4.Aeneid' lib.2, 2O);quamvis hoc multis militibus fecerint' Et in nostris 0254] Litteris l"d*r, (ha er6o ad Dominum, ut auferatlCol' 7, sec' LXX); non ait a nobis ierp,ent"*\l'1"^ XXI,
et serpentes, quos patiebatur populus, ut hoc diceret: illud originale umrm plurali inlumerabilia talia. Cum u"'o
De at;eea sc spune, insd, c5, in general, r.hiar gi ac,egtia din urmd mor ei ingigi picatr-rlui, c6nd, tird indoiald, rnor nu unuia, ci nrultora qi tuturor pScatelor, oricarc le ficuser5, de-acum, proprii, fie cu cugetul, fie cu vorha, fie cu fapta, tocmai fiiredcl numdrul plural se obr'gnuiegte a fi semnificat prin nurndrul singular, dupE <;um zice celebr-ul po"t' ,,ii urnplu pAnteccle ,:;r.r soldal inarmat" (Verg. Aen. Il, 20). cu toate cd fdcuri aceasta cu mai mu$ soldali. $i in Scriptnrile noasfe se poate citi: Roagd+e, ctsadar, h Domnul" ca sd depdrteze de la noi, Earpele" (Nunt. XXI, 7, sec. IJX); nu a zis Eerpii, ca sd-i numeascS, aici, pe aceia pe care ii indura poporul;
qi nenumSrate altele de acest fel. Curn, incalte, in acel p5cat <lriginar este inleles unul prin num5rul plural, cAnd zicem cE pruncii sunt bcfieza,tt pentru ir:rtarea p6catelor, gi nu ziccnr pentru iertarea pdcatului;1;o accea este,. tJin contra, Iocutiunr:a prin car,e numdrul singular este ser;rrrificat prin plural. Precum s-a spus) in Evanghelie,
"t numero significatur, quando dicimus peccati;
in peccatorum
remissioneri baptizari parvrrlos, nec dicimus in rcmissionem
illa esi " co't'a'io locutio, qua per-pluralem sigrrificatur numerus singularis Sicut il Evangelio Herode m'ortuo dictum est, Mirtui sunt enim qui quaerebant
est' animam pueri (Matth' II, 20): non dichrm est' morhrus deos aureos; cum umun Et in Exodo, Fecerunt, itq'it, sibi vitulum fecerint, de quo dixerunt, Hi sunt dii tui Israel' edurerunt te de tirra Aegrpti (Erod' XXXII' 31' 4): et
qui
hic pluralem ponentes pro singulan' XLV.
<lcspre Irr:d rnort: Cdci au murit cei. ce cefuLau sd ia uiala pruncului. (Mat. 11,20): nu s-a spus a mtrrit. $i ln Exod: $r'-ou fd.cul., zit:c, lor durnnezei de aur, cAnd igi fir;uri doar, un singpr vi1el, despre care au zis: Ace6t,io sunt, Israele, zeii tdi, care te-au scos clin laro Egiptuhti (.Ie.s. XXXII. 31" 4); 9i aic,i prrnAnd pluralul pentru singular. XLV.
- In pimo hominis
peccato pLures peccati species'
- in tntdiul pdcrtt al oruilu,i. nur.i muLLe .lbturi de pdcate,
in illo peccato uno' quod per unum hominem intravit in mundum, et in omnes homines
Quamvis et
'lirtuqi. chiargi irr acel unir: pitut" r:are Juinhrun singrrr tlm a ?r itrnrr' li tr rrcr:rtt Ia toti oarnerii (llt,m. V, 12). pentru carc l.riitt'rrrs
74
Sf. Aureliu
Augtstin, Enchiridion
75
\, 12). proptcr cluod etianr parvuli traptizaltur, possint intolligi plut'a petcata, si urtum ipsum in sua quasi memhra singula diviilatur'. Nam r:t sr-rpertiia estillic" quia hr'rnr,r in sua p,,tius (jssc. quam in l)ei pote.statc dilexit; et sar:,r'ilcgiunt, quia Dert non t:rerdidit; ct homicidium, clria se prao.'ipitavit in rntrrtcml et fotnicatio spiritualis, quia integritas rnentis humanae serpentina suasione corrupta est; et firrtum, quia cibus prohibitus usurpatus est: et avaritia, quia plus quam illi suf{iccte dehuit appetivit: et si quicl nliud in hoc uno admisso diligenti t;onsitlcrationc irrveniri potest.
perlransiit (llom.
XLVI. - Peccct.tis parentum non tarttum primontm ctblignri probahile est.
J'ilio.s,
sunt botezali pAni gi pruncii. pot fi inlelese nrai multe pdcate, dacd acela unu ar fi imp6rfit el insugi in ficcarc din pirtile sale separatelsl. Cdci gi superbie este in el, liind<-5 omul a indrdgit sd fie rnai vArtos intru propria-i ptttestate, decAt intr-a lui Dumnezeu; gi sacrilegiu, fiindcn nu i-a dat c;!'ezarel12 lui Dumnczeu; gi omucidere, fiirrdi:5 s-a prdvilit pe sine in rnoarte; gi fornicagie spir.ituali, fiindcd integritatea mintii omenegti a fost cttrr.ptd, prirr gerpeascd seducgie linguqitoare; gi furt, fiindcd a fost folosit fructul oprit; ,si avarilie, fiirrdci a rAwrit mai mult decAt se cuvenea s5-i fie aceluia de ajuns;
qi orioare alt p6cat poate fi, la o cercetare atent5, girsit in acesta unul recunoscut.
XLVI.
- ti posibi.l c(t fiii

nu
cloar.ct,le
Si
sunt rd.spunzdtori dc, pitcttr:!,: pdrinlilor, pdrinlilor.
P;rrerrturn qu()que pecratis pamrlos ttl-,ligari. non solum primorurrr horrrinutn, sed ctiarn suorurn, dc <4ribus ipsi natj sunt, non irr4,roba[,,iliter dititrrr. IlJa quippe divina serrterrtia, Reddam peccakr patrum in fiLios (Deut. Y,9't; tenet eos utique antcquarn pcr regcncrationem ad
'Iestamenturn Novum incipiant portinele. Quocl
rdspunzdtorils3 de pdcatele pirinlilor, nu numai ale celor. dintAi oameni, ci pAnd gi de ale alor lor, din care ei inqigi s-au n5scut. Cdci, intr-adevdr', acea sentinld divin6: Voi rdzbuna pdco.tele pdrin{il.or tn .fii (Deut. V, 9), ii cuprinde pe aceia dinainte de
$i, nu se spune chiar improbabil c5. pruncii
sunt
'lestamenturn prophetab.rtur, (xrln c,licerr,rtur per Ezeclo'ilcm non aLrepturos filios pecurta patmrn su()n[r, nec trlterirrs futuram in Isracl parabolam lllan": Patn:s ntand.ucanerunt
fi inceput s6 aparlind prin
uuam acerbem, et clentes .filiorum obsl,upuerunt (Dzech. XYIII, l-20). lcleo enirn quisrluc leriascirur. rrt soh-atrLr itt eo quidquid pecr:ati r)st cunr quo rtasciftrr. Narn ptt;r'ata
guac male agendo postea committuntur. possunt et poenitcndo sanari, sicut eliarn pcst Baptisrnurn fieri
videnrus. Ac Jrer hoc rton est insdtuta regenerirtio, rilsi quia
vitiosa est generatio; usque adeo ut eliarn do legitimrt matrimonio pr( )creatus tlical, I rt ini q uitrt.tihte co rlce [)l,LL,s sum, et in peu:al,is mctter rtea nrc irt rLLeru aluit (PsoL. L, 7). Neque lric dixit, [n iniquitate, vcl pe<r:ato, cum et hot; recte dici posset: sed irriquitatcs r:t peccata dicore nraluit. 'irr orrrnes hr-,nrincs pertrtrrrsiil,. Quia et in illo urro" t1u,rd atque tarn magnurn cst, ut e() nrutarelur iCol. 0255 t:t
'['estament, care era profetizat, cAnd se zice prin F.zechll cI fiii nu vor mai primi pdcatele pdrinlilo.r qi nici nu va fi mai mult, irr Israel, acea parabolb: Pdrintii. au md.ncat aguridd Si copiilor Li s-au strepezit dinpii (Ezech. XVllI, 1, 20). Fiindcd de aceea renagte fiecare, ca si se dezlcge in el orice aparline pdcatului (;u oare s-a n6scut. Cici pdcatele, care sunt comise, ficAnd riu dupd ac;cea, pot fi vindecate qi prin penitenl6, dupd cum vedcm cd se intAmplS chiar gi dupE Botez. Iar., prin aceasta? r.enagter.ea nu a fost instituitd, decAt fiindcd nagterea este vicioasi;,t, $i pAni intratAta, incAt clrr'ar nS,scutul dintr-o cdsdtor.ie legitimi
renaqtere de Noul Testamcnt.
ripune: Inlru ,fdrddelegi m-am conceput Si intru pdcate m-a rtulril rnaica meo, in pdntece (Ps. 1,,7). lar el nu a zis: intru frirddolegc sau intru pdcat, cAnd gi a;a putea zice colect: dar ol a voit mai binc sd zic[ fdrddelegi;;i pdcatc, Pentru cd gi in ircol ulu, oare a trecut la toti oarnenii, gi cste, incaltea, atAta rJu rnare, incAt prin el natuta umand a fost nrodificati gi
76
Sf, Aureliu Augustin, Enchirid,ion
77
converteretlrr ln necessitatem mr.rrtis hurnana natural reperiuntur, sicut supra disserui, plura peccata, et alia parentum) quae etsl non ita prlssunt mutare naturam,
reatu tamen obligant fili,ls, nisi gratuita gratia et miseri<xrrdia divina subventat.
rronvcrtit5 1a necesitatea rnorfir, pot fi dospr.eurrate. cum am rtritat mai susrs5, mai multe p5cnte, gi unelt: ale pirinlilorT care, t:hiar dac[ nu pot schimba astfel rrattrra, il leargd, totugi. pe fii in vin6, dacd nu vine156 in ajutor gratia gratuitti qi rrriscr.ic,trdia
divin6.
XLUI.
non Quousque Parentum PeccottT ProPagentur in filios, temere definiendum.
XLUI. - Nu e uSor de
sto.bilit p6.nd unde se propag'd asupro,
pdcatele pdrinpilor.
pAnd la
fiilor
Sed de peccatis aliorum parentum, quibus ab ipso
Adam usque ad patrem suunl progeneratoribus suis quisque succedit, non immerito disceptari potest: ulrum omnium malis actibus et multiplioatis delictis origjnalibus qui nascitur implicetur, ut tanto peius quanto posterius qurcque nascahr; an proptcrea Deus in tertiam et quartam generationem de peccatis parentum eorum posterls comminetur, guia iram suam quantum ad progeneratorum
crrlpas non extendit ulterius moderatione miserationis suae;
nagte. este inviscutlsT in faptele rele gi in delictele originare multiplicate, ale tuturora, incAt fiecare este cu atAt rnai rdu, cu
cAt se nagte mai tArziu; sau de aoeea ameninlS l)umnezeu urrnagii,
Despre pdcatele celorlalf pdrinli. ins5, dc la insrlgi Adam gi tatil siu, cine gi de Ia care progenitori ai sdi le mo$tcne;te, poate fi, gi nu fdrd rost, dezbS.tut: anume, oar.e fiecare) care se
ne
quibus regenerationis gratia non confertur, nimia sarcina in ipsa sua aeterna damnatione premerenfur, si
illi
cogerentur ab inititl generis humani omnium
praecedentium parentum suorum originaliter peccata contrahere, et poenas pro eis debitas pendere: an aliud aliquid de re tanta, Scripturis sanctis diligentiu's perscmtatrs atque tractatis, valeat vel non valeat reperiri, temere affirmale ntln audeo.
in a treia gi a patra genera{iune, cu pS.catele p6rintilor loq fiindc6, in modcraliunea misericordiei Sale, nu-gi extinde mai mult mAnia Sa in privinla progeneratorilor pdcatelor.; ca nici rndcar aceia, cdrora nu Ie este corrferr'td gralia renagterii, sd nir fie veqni<; apdsagi rle o saicin[ atAta de mare, in eterna lor condarnnare, dacd ar fi constrAnsqi sd-qi atragd originar toate p[catele p[rinlilor Ior precedenli, de la iriceputul neamuliri omenesc, gi sE ispS"qeascd pedepsele datorate pentru ele: or, dacd poate sau nu poate fi glsit nrir:e altccva despre un luclu de o asernenea importanld, tratAnd qi scrutAnd cu qi mai rnult6 rAvni Sfintele Scriphrri, nu indrdznesc prea uiior sd afilm.
XLVII.
74. Peccatum originale non aboletur nbi
per Christum'
XLUII. -
14. PdcatutL or@ino.r nu esle abolit decdt
prin
Christos.
Illud tamen Llm.m peccahrm, quod tam magnum rn loco et habitu tantae felioitatis admissum est) ut in uno
tLrm
nisi
tum
nor)
Acel unic p5cat, fiindci a fost, totuqi, in loc-ul qi in starea unei ateta de mari fericirils8, coriris alAta de mare, incAt, printr-un singr.rr rrm. si fie intregrrl nearn omenes<:. originar si; r:a si zica1a, radical tlamrrat" nu este) tohrqi, iertat gi cr.rldtat decAt prin Llnicul Mediator. rLl lui Dumnezeu gi al oamenilor', prilr omul Christ.os Isrrs (1 Tim, Ll, 5). O.'rre, singurrrl, a putr-rt sri sc nascd, astfel. int:At El sE nu aibd
rrovoie
opus esset renascl.
si
rcnascd.
78
S. Aurelii Augustini Enchiri.d'ion
Sf. Aureliu Augustin. Enchiridion
79
XLIX. - Baptismo Joannis non fiebat regeneratio. Christus cur baptizari a Joanne uoluit' Non enim renascebantur, qui baptismate loannis baptizabantur (Matth. III, 13), a quo et ipse baptizatus esi, sed quodam praecursorio illius ministerio qui dicehat, Parate uiam Domino (Luc- IIl, 4), huic uni in quo solo renasci pclterant parabantur Hujus enim baptismus est non in aqua tantum, sicut fuit Joannis, ,r"ir- etiam in Spiritu sancto (Marc. I, B); ut de illo Spiritu regeneretur quisquis in Christum credit, de quo Christus [eneratus regeneratione non eguit. Unde vox
XLIX. - Renasterea nu ero. fdcutd pri.n botezul lui loa,n. De ce a ttntt Christos sd. ,fie botezat de od.tre loct.n.
Cdci, cei care erau botezali prin botezul lui It.,an (Mat. III, El insugi a {ost br.ttezat, nu ren5gteau, ci, plin rificrierea aceluia care stliga: Pregdti!,i caleo. Domnul,ui. (l,uc. IIl, 4), ei ii erau preg6tili, ca printr-ul fel de pleL,Lrrsor, Ar:eshria L1nuJ, singurul prin care puteau sd rcnascS. l"iindcl Botezul Acestuia cste nu numai cu ap5, precum a fr>st a] lui loan, ci, cu adev6rat, gi intru Spirit Sfdnt (Marcu, I, B), r,a, oricine crede in Christos, s5
13), de cdtre care gi
illa Patris qrr" srp"i baptizatum facta est, Ego hodie genui te (Psal. Il7; Hebr. V, 5); non unum illum temporis "di"tt quo baptizatus est, sed immutabilis aeternitatis ostendit, ut illum hominem ad Unigeniti personam pertinere monstraret. Ubi enim dies nec hesterni fine inchoatur, nec initio crastini terminatur, semper hodiernus est. In aqua ergo baptizari voluit a Joanne, non ut eius iniquitas ulla dilueretur, sed ut -magna commendaretur humilitas. Ita quippe nihil in eo baptismus quod ablueret, sicut mors nihil quod [Col'
rcnasc6 dinhrr acel Spirit SfAnt, dintru Carele ndsrutull5q Christos nu a al'ut trebuinld de renaqtere. De unde, vocca rnjrifici a Tatilui, care a fost rostiti deasupra Botezahrlui:160 Eu asldzi te-am ndscut
pe tine (Ps.
Il,7;
Eur. V, 5), aratd nu acea unicd zi a timpului, in
care a fost botezat, ci a nestrdmutabilei eternitdti, inc6.t a invederat cd Acel om aparline persoanei L,'nuiandscutului. Cici, unde ziua nici nu incepe r:u sfArqitul lui ieri, ni<;i nu se sfArqeqte cu incepuhrl lui mAine, este purlrea ast[zi. A voit, agadal, sd fio botezat de c6tre [oan in ap5, nu ca si fie rur5git weo nedreptate a Sa, ci ca sd fie
0256] puniret, invenit; ut diabolus veritate justitiae, non violentia potestatis oppressus et victus, quoniam ipsum sine ullo peccati merito iniquissime occiderat, per ipsum
justissime amitteret quos peccati merito detinebat' Uttr*qr" igitur ab illo, id est, et baptismus et mors, certae disp".,sationis causa, non miseranda necessitate, sed miserante potius voluntate susceptum est; ut unus peccatum tolleret mundi, sicut unus peccatum misit in mundum, hoc est, in universum genus humanum'
inddtinati o mare umilin16. $i, astfel, Botezul nu a gisit in lil, intr-adev6r, nimic ce si spcle, dupi cum moartca, nimic ce si pedepseasc5; aqa cd diavolul, doborAt gi invins plin adevirul drept5lii, nu prin violenta puterii, fiindr:[ il urise pe El Insuqi, f6rd de nici un merit al pisatului, in modul cel mai nedrept cu putin]5, sd-i piard5161, prin El Insugi, in modul cel mai drept <;u putin16, pe aoeia pe care ii deflnea pnn meritul picatului. AmAndouS, agada-r,
gi Botezul, qi moartca, au fost luate de c5tre El aslrpra Sa, pe temeiul unei hotSrAte dispensaliuni (: i<;onomii, rr. tr.), nu printro necesitate de a se fi indurat, ci, mai degrab6, printro voinld indtrritoare;162 incAt Llnul si fielSture pdcatLrl lumii, dup5 cnm unul a trimis pScatul in lume, adic5, in irrtreg neamul omenesc.
L. - Per Christum tolli non tantum originale peccatum, sed et

caetera superaddita. Nisi quod ille unus unum peccaturn misit in mundum, iste vero unus non solum illud umrm, sed cuncta simul abstulit quae addita invenit. Llnde dicit Apostolus: Non sicut per unum pecc,ontem, ita est et donum: nam judicitm
L. - Prin Christos sunt tnldlurate nu numo.i, p[tcatul originar, ci ;i celelalte, addugate pe deasupra.
Numai cd acel unul a trimis, in lume, un singul p5cat, iar Acesta Llnul l-a indepirtat nu numai pc acela singur, ci, totodat5, lc-a indepdrtat pe t()ate cAte le-a gdsit addugate pe deasupra. De unde, spurre Apostolul: $i ce ad,uce darul nu sect,mdnd. cu ce a adus
r
80
S. Aurelii Augustini Enchiridion quirlem e:r uno ht condemno.lionem, gratia autem at rnultis
de.licli.s in justificationem.
81
Qria utique illud unum quod
originaliter trahitur; etiam si stilum sit, obnoxios damnationi facit: gratia vero ex multis delictis justificat homincm, qui
ocel unul care a pdad.tuit, cd.ci. judecala din unul duce la corLdamnaret gralict, tnsd., din muLte deLicte, duce la justificare. ()rici, dupd cum atrl rrru) care nc cste transmis originar, chiar dacd crste singur, naqte supugii di.urrnatiunij: gratia, intratlevdr, de multe
grcgeli indrepteazi omul, care, pe lAngd acela r;r.ru, pe cane, impreun5 ru toti, I-a moptenit originar, a mai cornislu3 firc5. rnuJte, ale sale pr,rprii.
praeter illud unum quod cornmuniter cum omnibus t.,riginallter traxit, sua quogue propria multa commisit.
Ll. - A damnatione
renatus.
Ad.ae. nemo
liberatus nisi in Christo
Ll. -
De la damnaliunea lui Adam, nu este nimeni Liberat, decdt rendscut intru Chrislos.
Vcrumtamen quod paulo post dicit, Sicut per units delictum in omnes homines ad condemnationem, ita et
per unius justitiam in omnes hornines ad justificationem uitae (Rom. V, 16, 1B); satis indicat, ex Adam neminem natum nisi damnatione detineri, et neminem nisi in
Christo renatum a damnatione liberari.
Dar, totugi, ceea ce spune pulin dupi aceea: Precum prin a uenit pentru. toti oct.menii. condamnarea, aSa Si pri.n dreptatea Llnui a uenit pentru toti oo.menii tndreptareala Ltiepii (llom. \r, 1.6, 18), arati indeajuns cd nu este nimeni niscut ilin Adam, decAt supus damndrii, qi ci nimeni nlr est liberatl6s de
clelictul unuia damnare, decAt rendscut intnr Christos.
tII. -
Baptismus mortis ac resurrectionis Christi similitudo in paruulis perinde ac in majoribus. De qua per unum hominem poena et per unum
hominem gratia cum locutus fuisset, quarrtum illi Epistolae suae loco sufficere judicavit, deinde sacri baptismatis irr cruce Christi grande mysterium commendavit eo modo, ut intelligamus nihil aliud esse in Christo baptismum, nisi mortis Christi similitudinenr; nrhil autem aliud mortem Christi cmcifixi, nisi remissionis petx;ati sirnilitudinem: ut quemadmodum in illo vera mors facta est, sic in nobis vera
Lll. -
Pentru copii Si, tn egald mdsurd, pentru adulqi, Botezul,
similitudine.
tJespre care,
a morlii
Ei.
inuierii.
lui
Christos.
printrUn singur Om, crrn vorbise cet a judecat c[ este suficient, in acel ]oc din Epistola sa166, a tratat, apoi, marele mister167 al sfAntului Botez
Pcdeaps6 printr-un sinE.rr orn gi gratic
c,rucea lui Christos, in aqa chip, incAt sE intelegem cd Botezul intru Chnstos nu este nimic alttrva, decAt similitudinea mo4ii lui (.ihristos; pe de altd partc, nirnjc altceva, moartea cruciTicatului (iliristos, decAt sinulitudinea iertirii pi<;atului: c[, dupd cum in El r ar.rtt loc moartea adevirati, aqa gi in noi, adevilata iertare a picatelor; gi, dupi cum irr El, ader,Sratd invierea, aga gi in noi, iridreptarea adevdratd. CiSci spunc: Prin urmare, ce uom zice? llcimdne,-uom, oere, in pd,cat, cct. sd abunde gralia? Spusese, doar, rnai inainte: Cdci, unde a oburuhcll pdca.LuL, a superabundat gra{ia llbkl.20). $i, de aceea, qi-a pus cl insuqir"8 intrebalea, dacd, pentru 1r;istrarca abundentei gratiei, trcbuic s5 r5mAnd intru pdcat. Ci lirspunde: Doamne fereSte; qi subliniaz6,: Dacd. am murit. pdcatului, irt ce chip uom trd,i intru el/.{poi, ca sd alatc cd noi am mur.it lrixratului, ALL i.g:noroli, zice, c:ri, .fi.indcci oirard6e am /bst botezali ittl.ru Chrislos lsus, tnlrtL nnorleo l,ui. insuSi am /bst botezali? I)ar:5" aqadar', aici suntcrn irrvr:dclat lAnruriti ci, fiindc5 anr fost
intrr
remissro peccatorum; et quemadnrodum in illo vera resurrectio, ita in nobis vera justificatio. Ait enirn, Quid
ergo dinemus? Permanebimtn in pec,ca\o, ut gratia abundet?
Dixerat enim superius, Llbi, enim abundauit peccalum, superabundo.uit gratia (lbid. 20). Flt ideo quaestionem sibi ipse proposuit, utrum propter abundantiam gratiae consetprendam in peccato sit permanendum. Sed resprtndit, Absit: atque subjecit, Si morlui sumus peccato, quomodo uiDemus in eo? Deinde trt ostenderet nos mortuos essc pecualo: ,4n Q;noratis, inquit, quoniam quicumque baptaati sumus in Clhristo Jesu, in morte, ipsi.us brt.ptizati sumusl Si
82
S. Aurelii Augustini Enchiri.dion ergo hinc ostendimur mortui esse peccato, quia in morte Christi baptrzatj snmus; profecto et parvuli qui baptizantur in Christo, peftrat() moriuntur, quia in morte ipsius [Col. 0257] baptizantur. Null,r enim excepto dictum est, Quicumque baptizati sumus in Chriskt Jesu, in morte ipsiu,s baptizati sumus. Et ideo diotr-un est, trt probarehf mortlros nos essc peccato. Cui autem peccato par"r'.uli renascendo moriunhrr, nisi quod na^strndo tra-xertrnt? Ac per hoc etiam ad ipsos pertinet quod sequitur dicens: Consepul,ti sumus ergo illi per Baplismum in mortent, ut quemadmod.um surrerit Christus a morluis per gloriam Patris, i.ta et nos in nouitate uitae ambul.emus. Si enim complantati facti sltmus similitudini mortis ejus, simul et resurrectionis erimus: hoc scientes, quia uetus homo noster simul arucifirus est, ut eDacuetur corpus peccati, ut uhra non seruiamus peccato. Qui enim mor\uus est, justificatus est a peccaLo. Si a.utem
Sf. Aureliu Augustin, Encltiridion
83
intrr moartea l-ui Christos" am nnrrit pScatului, negregit, gi pmncii, care sunt botezagi intru Christr)s. mor pdcatului, fiindcE inbu moartea Lui [nsugi sunt botezati. (.]6ci, fird ca si fie niciunul oxoeptat, s-a zis: Oricare am /bs| boteza.ti intru Christos, tntru
lrotczati
ntoartea
Lui InsuSi
o.m J'ost. botezo.li
d,tvedeascd cumc5 noi suntem morti pdcatului. L-6rui
. $i, s-a zis aqa, ca sd se plcat mor,
m<trtui sumus cum Christo, credimus quia simul etict.m uiuemus cum illo: scienles quia Christus resttrgens a mortuis, ja.m non morilur, mors illi, ultra non d.ominabitun Quod enim mortuus est peccato, mortuus est semel: guod autem uiuit, uiuit Deo. Ita et Dos erbtimate mortuo.s quidem uos esse peccato, uiuere autem Deo in Christo Jesu (Rom. VI, 1-11). Hinc enim probare coeperiit non esse nobis permanendum in peccato, ut gratia abundeq et di-xerat, Si mortui sumus peccalq quomodo uiuemus in eo? Atgue ut ostenderet mortuos nos csse pecrato, *hiet:erat, An ignoratis, quoniam quicumque baptizati sumus in Chrtsto Jesu, i.n morte ipsiLu baptizati sumtn'/ Sir: itaque totum ]ocrum istum clausit, ut <nepit. Morlem cnrippe Christi sic insinuavit, ut etiam ipsum morhrum diceret esse peccato. Cui pecr:ato, nisi carni, in cpa elat, non peccah.rm, sed similitudo per;cati, et ideo nomine appellata est pearati? Baptizatis itaque in morte Christi, in qua nr.ln solum majores, verum etiam parruli baptizantur, ait, Sin et uos, id est quemadmodum Christus, sic et uos eilstinale Dos mortuos e.sse peccato,
uiuere aulem. Deo
ins5, pruncii, reniscAnd, dacd nu celui pc care l-au mogtenit, niscAndu-se? Iaq prin aoeasta_. chiar gi lor tngiqi le apa4ine ceea ce urrneazd, zicAnd: Ne-am tngropat, aEado.r, ttnpreund cu El, prin Botez, in rnoarte, ca, dupd cum Christos a inuiat din morpi prin gloria 'fatd.lui, aSa sd umbld.m Si noi tntru tnnoirea uiepii. Cdci, dacd, tmpreund planta.li, am fost fclcuti .similitudi.nii mo(ii Lui, irnpreund oom Ji Si inuierii: cuno.scdnd oceasta, cii uechiul noslru ctm a fost crucificat impreund., sd Jie deSertat trupul pdcatului, incdt mai departe sd nu slujim pd.catului. Cdci Cel care a murit a fast tndrepLa.t de pd.ca|. Iar, dctcd am murit cu Christo.s, credem cd. oom Oi triii incd impreund cu El: Sti.utori cd. Christos, tnuiat di.n morli, nu mai moore.: moct.rtea nu De auea, mai mult, stiipdnirea o.supre Lui. Cdci, ce a muri.L o datd, a muril pd.catului:
r:e, f.nsir, trdieSte, trdieSLe lui Dumnezeu. Aqa socotiti.-ud Si uoi, cd ,sunteli morli, intr-adeudr, pd.co.tului, cd trd.it;., insd, lui Dumne,zeu, tntru Christos Isus (Rom. \4, 1-11). Cid aici incepuse s[ dovedeascd prc(rurn ci noi nu tlebuie si r'SnrArrem intru pdcat, ca sd atrunde grafia, qi zise: Dacd am murit pdcatLtlui, in ce chip uorn mai trdi in el? Iar, ca sd arate cd arn murit pdcahrlui, adiuga^se: Au ignoragi
in
cd, .fiindcd oricare am fost botezali. tntru Christos Isus, intru moartea Lui lnsuSi am fbst botezati/ $i, zr^stfcl, tot locul acesta l-4 inchis, ala cunl l-a inceput. Moartca lui Christos, intr-adevdr; aga a insimrat-o, incAt sd fie numit chiar EI Tnsuqi cd a mrrrit p[catului. ()irui pdcat, dacd nu c6rnii" intru care era nu pdcat, ci similitudine a pricatuhri, qi a fost numitd- de aceea, r:u numelc p[r:atului? $i, astfel, botczatilor intru moartia lui Clhrjstos, intru care nu numai vArstnicii, ci, intradcvdr; pAnd gi prurrtrii sunt botezati .1c zice: ASa Si uoi, adit:d., precum Christos" ct.Sct. socto\iti-ud Ei uoi, cd. sunteti morti, tnlr-adeudr, pd.catultti, ui lrd.ipi, tn.td, lui l)umnezeu, inlru
Chri,slo Jesu.
('hristos Isus.
84
85
LIII. - Crur
Chri.sti, sepulturo., resurrectio, etc., .figura litoe christianae.

sepultwa, in resr-uret;tione tertio die, in ascensionc in coelurlr, in sede ad dexaeram Patris; ita gestum est, ut his rebus non mystict: tantunt dictis, scd etiam gt:stis crlnfiguraretur vita cll'istiarra quae hic gcritur. Nam proptel ejus crucem dictr.rm est: Qui autem lesu Christi sunl., carnem suo.m crucifirerunt cum passionibus et concupiscentiis (Calat. Y,24) Prilpter sepulturam' Consepulti sumus Christo per Baptismum in
t[I. -
Crucea
lui Christos, inmormd.nL,,ea,
o uielii
tnui.erea etc., imagine
creptineSLi
Quidquid igitul gesturn est irt cruoo C)hristi, in
mortem, Propter resurrectioncrn: LIt quemadmodum Christus resurretit a morLuis per gloiam Patris, itct et nos in nouitate uitae ambulemus. Propter ascensioncm in
coelum sedemque ad deraeram Patrist Sl autem resurretistis cum Christot Quae sursum sunt quaerite, ubi Christus est
ad derteram [Col. 0258] Dei seden,s; quae sursum sunl sapite, non quae super terram: mortui enim estis, et uita uestra abscondita est curn Christo in Deo.
pe pdmdnt: cd.ci ali murit, Ei uiato. uoa.strd este ascunsd. cu Christos tn Dumnezeu.
LIV. - Judicium ultimum pertinens ad res in /'ine saeculi

gerendas.
LIv. - Judecata din urmd tine de rucrurile

Secolului.
cre
prinit ra sfdrEitul
Jam vero quod de Christo confiternur futurum, quoniam dc c;oelo venturus est, 't'ivos judicaturus ac mortuos, non pertinet ad vitam nostram quae hic geritur;
Acum, ceea ce noi, in

Ohristos, fiindci are sI vind tle yiata noastr5 r:ar.e se petle
qri.
nec in rebus gestis ejus est, sed in fine saeculi gerendis'
fircute ale
Lui, ci, de fdcut,
Ad hoc pertinet quod Apostrllus secutus adjun-xit: Crzm Christus apparuerit uita uestra, tunc: el uos apporebiti's atm illo in gLoria (Colos.s. TTI, 1-4).
.cea (.,e Apostolul, continuAnd, a adiugat: Cd.nd. Christos, uiapa ttoastrii, ua fi apd.rut, atunci Si uoi ueti apdrea tmpreund. cu'El lnLru glorie (Colos.Iil, 1-4).
LV.
LY,
Judicare uiuos el ntortuos, duplici mod.o intelleclum.
A judeca uiii Si morpii., tnpeles
tn d.ublu
sens.
Duobus autem ntoclis accipi potest quod vivos ct mortuos ludrcabit, sivc ut vivos intelligamus, quos hir: nondum rn()rtuos, sed adhuc in ista carne viventes inventurus est ejus advcntus; mortuos, autem qui cle Liorporc, prius quam vcniat, exicrunt vcl exituri sunt: sivc
86
S. AureLii Augustini Enchtridion vivos justtts, nlortuos autern injustrls; quonianr justi quotpe
Sf. Aureliu Augustin, Enchiri.d,ion
87
vor
judicabuntur. Aliquando enirn judiciurn Dei ponitur in nralo; unde illud est, Qui, autem male egerunt, in resurcectianem.ludk:ii (loon. Y,29): aliquando ot in bono, secundum quod dictum est-. Deus, in nomine' Luo snluum me fac, et in ui,rtute tua judico. me (Psal. ['lll, 3)' Per
fi judecali pAnd qi drep1ii.173
Ceci, uneori, judecata lui
Dumnezeu este presupusd in r5,u, de unde-i qi aceea: Care i,nsd au fdcut rdu, tntru tnuierea judecdpii (Ioan Y, 29): alteori gi in vine, dupd ceea ce s-a spus: DumnezeuLe, tntru numele Tdu fd-md pe mine saluat Si tntru uirtutea Ta judecd-md (Ps. LIil,
judicium quippe Dei fit ipsa bonorum malorumque discretio, ut libe.rr.di a malo, norr perdendi cum malis, boni ad dexteram segregentlu (Matth. XXY 32, 33)' Propter
quod ille clamabat, Judica me, Deus: et quid dixerat velut &pnr"r,r, Et discerne, inquit, cousam meam de gente'
non sanctct (P.sal. XUI,
1)-
YLII,
liberali de rdu, nu pierdu{i cu cei rii, s5 fie segregali de-a dreapta TatdJui (Mat. XXV, 32, 33). De asta, ceea ce striga binecunoscut:ullla: Judecd-md Dumnezeule; gi ce zise, oarecum explicAnd: $i discerne, zice, cauza mea de ginta nesfdntd (Ps.
7).
3). Prin judecata lui Dumnezeu este, intr-adevdr, fdcutd deosebirea celor buni qi a celor rdi, incAt cei buni, spre a fi
tu. -
15.
De Spiritu sancto et l)cclesia recto orcli'ne dictum in

Cum autem de lesu Christo Filio Dei unico Domino
Symbolo. Ecclesia coelesti.s Lerrenae opitulatur'
L}{. -
15. Despre Spiitul Sfdnt Si Bisericd, i,n dreaptd ordine s-a spus tn Symbol. Biserica cereascd ajutd celei pdmdnteEti,
nostro, quod ad brevitatem Confessionis pertinet, dixerimus, adjungimus sic crederc nos et in Spiritum
sanctum, ut illa Trinitas compleahlr, quae Deus est: dcinde
Cum, insi, dedpre Isus Christos, Fiul lui Drrmnezeu, Unicul Domnul nostru, am spus ceea ce gine de scurtimea Confesiunii,, addugdm ci noi aga credem gi in Spiritul SfAnt, incAt sd se implineascilTs mirifica Trinitate, care este Dumnezeu: apoi este amintiti SfAnta Bisericd. De unde este dat sE se inteleagd c6 creafirra rafionald, de Iemsalirnul liber apa4initoare (Calat. fV,26), trebuia sd fie pusd dedesubtullT6 amintirii Creatorului, adic5, a mirificei Supreme Trinit61i. FiindcS, tot ce s-a spus despre omul Christos, apartine uniti1ii persoanei Unuiandscutului.l?? $i, astfel, dreapta ordine a Confesiunii cerea ca Trinitdtii sd-i fie subordonat6lTs Biserica, precum Locuitorului "... Su,'gi lui Dumnezeu templul Sdu, qi Ziditorului cetatea Sa. Care (Biseric6, n. tr.) trebuie luat5, aici, toat5, nu numai dintru partea prin care peregrineazS, de la
sancta commemoratur Ecclesia. Llnde datur intelligi lationalem creaturam ad Jerusalem libelam pertinentem (Galat. !V,26), post commemorationem Creatoris, id cst summae rllius Trinrtatis, fuisse subdendam' Quoniam quidquid de homine Christo dictum est, ad unitatern p"r'ror." Unigeniti pertinet. Rectus itaquo (-}rnfessionis trdn p,r..-eb.t, rt'lrinitati subjungeretur Ecclosia, tanquam habitatori dotnus sua, et Derl templum suum, et rxrnditori cir-itas sua. Quae tota hic accipienda estl non
solum cx parte qua pereglinatur in terris, a snlis ottu trsrpe
ad occasum laudans norrlcn Dornini (Psal' CXII, 3), et posl r'aptivitat('m vetustatis t antans ('anti('um ltovum; verum etjain ex illa quao in c,relis semperl ex quo cr>nclita est, <rrhaesit l)eo, nec ullum malum sui casus cxperta est' Haec in san<rtis Angclis beata persistit, ct suae parti percgrirranti sicut c.rportet opitulatur; quia utraqut' una erit consortio ](iol. 02591 aetcrnitatis, et nunc ulra est vinculo t'haritatis, quere tota instituta est ad colondum
rdsdritul pAni la apusul soarelui, pe pdmAnt, lsudAnd numele Dcrmnului (Ps. CXII 3), gi, dupd captivitatea vetustdtii, cAntdnd cAntec nou; ci gi dintru aceeaT careT pururi in ceruri, s-a ginut, de t;And a fost zidit6, strAns unitd lui Dumnezeu gi nu a cr.rroscut nici un r6u, datorat weunei cdderi de-ale sale. Ea persistd fericitd dintm sfinlii ingeri qi ajut6, aga cum se cuvine, pd4ii sale ritdcitoa5e; pentru cd amAndoud vor fi una, prin consorgiul eternitdgii, iar acrrm sunt rula, prin lanpl iubrni, cdci a fost in intregime instituit6 spr.e slujirea unui singur Dumnezeu. De unde, nici toatd, nici l,re o
88
__
Sf. Aureliu y)ugustin, Enchiridion
89
'
unum Deunr. Uncle rlcc tota, ncc ulla pars ejus l'ult sc qrli pro-Dett, noc c:ui<1uant csse Dr:us pertinenti ad templum bei, qut,d aedificatur ex diis cpros facit non fac'tus l)eus' Ac per hoc Spiritus sanctus si creatura, non oreator, esset, prui"cto creatura rationalis esset; ipsa est enim summa creatura. Et ideo in Regula fidei non poneretur ante
I)arte a sa, nu vrea sd fic ea slujitd in locul
ca Dumnezeul cuiva apartinAnd templului
lui Dumnczcu, nici si fie
Ecrlesiam, quia et ipse ad Ecclesiam pertineret in illa ejus parte quae in coelis est. Nec haberet templum, scd etiam
ipse templum esset. Templurn autem habet, de quo dicit Apostolus, Nescitis quia corpora uestra templum sunt Spiritus sancti, qui in uobis est, quem habetis a Deo!'De alio loco dicit, .Ay'esciras quia coryora uestro membra q"it ". iunt Christi (l Cor. VI, 19, 15)Z Quomodo ergo Deus non est, qui templum habet? aut minor Christo est, cujus *"-lrr. t"*plr* habet? Neque enim aliud templum ejr:s, aliud templum Dei est, curn idem dicat Apostolusr"Ngscltl,s quia templum Dei esfjs; quod ut probaret, adjeoit, Z'l 'spiritus iei habitat in uobis (Id.III,16)' Deus ergo habitat
fost edificat dintru dumnezeii, pe care i-a creat J)umnezeu, rrccrcahrl.l?e insd, prin aceasta, da.a Spiritul SfAnt ar fi creaturd, rru creator, ar fi, fdri indoialS, cr.eaturd rationald, cdci ea insdgi ostc suprema creaturd.lso $i, de aceea, nu ar fi pus, in liegula credinlei, inaintea Biser.icii, cici ar aparfine El insuqi de Biseric5, intru at;ea parte a sal care este in cemri. Nici nu ar avea tcnrplu, ci r,hiar !i Fl,l Insuqi ar fi templu. 'femplu, insd, are, despre caie zice Apostolul: Nu Stipi cd trupurile loastre sunt templu-al Spiritului S.fdnL, carele este tn uoi, pe carele tl ateli de ln Dumnezeul Trupuri, dospre <nre zice, in alt loc, Nu stili cri trupurile rtoastre sunt mddilare rtle lui Christos (l Cor. Vl, 19. 15)? i;r ce chip nu este, aqadar,
l)umnezeu, cine are templu; sauT este
lui
Dunrnezeu, care a
Iil mai
t:irui mddulare le are templu? Cdci nu cste akul templul I-ui, altul tcmplul lui Dumnezcu, dupi c,um spune acelaqi Apostol: Nu uitapi c: t!".tEi terynlu al lui DumnezeLL (Eea ce, ca sd dovedeascd, adaugd: $i Spiritul lui Dumnezeu locuieSle in uoi (ld.III, 16). Dumnez"eu
qi l'-iul, Carele, chiar
Lrtuiegte, aqadar, irr templul Sdu, nu numai Spiritrn SfAnt, ci gi TatEl, d_espre tmpul Sdu, prin care s-a f[cut Capul Bisericii, care consistS dintru oameni, cum este El iruuSi depindtirul
mic decAt Christos, ale
'
in templo suo, et Filius, qui caPut Ecclesi omnihus Primoturn lenens (Coloss' I, 1B), ait, S-oluile lemplunr-hoc, et in triduo suscitabo illud (Joan' II, 19)' lbrnplum ergo Dei, hoc est todus summae Trinitatis, sancta
est Ecclesia, scilioet universa
primatului tntru toate

Si
(Colo.s. I, 1B), Ace: Ddrdmali templul acestq in trei zile tl uoi ridica (loan lI, 19). Templul, agadar, al lui l)urnnezeu, vasdzic5, al intregii Supreme 'Irinitdli, este SfAnta
in coelo et in terra'
lliseric6, universala, adici, qi in cer, gi pe pdmAnt.lsl
LVII.
Stabilitas Eccl.esiae coelestis,
IMI. -
Statornicia Bisericii
cereSti.
illa quae in coclo est, affirnare quid possumus, nisi quod nullus in ea malus est, nec qurscpam deinceps tqde-cecidit aut trasurus cst, ex quo Dets ct'ngelis peccuntibus non pepercif, sir:l.rt scribit apostt.rlu's Petrus; -sery carcerihu, caligitti^, inJbri retrudens trqdidit in judicio
Sed de
puniendos reseruari
(ll Petr. II, 4)?

sLnt siderct,
hgerilor pdcd.tuitori cru\aretei, precum scric apostolul petru, cr, rtlungdndu-i, i-a dat carcerelor tntuneoimii infernului tn pazd., ca sd fie pdstra[i spre a /i. pedepsipi la judecatd (ll Petru,II, 4)?
Ce putem, ins5, afirma despre aceeal82 ce este in cer, decAt cd rriciunul nu este, in ea, rdu, si nici nu a chrsi sau are? fir continuare, vreunul de gAnd sd cadd dc acolo, de cAnd Dumnezeu nu le<t dat
Ll/Iil. -
Angebrum quoe sinl di/lbrentiae, et an Angeli incerlum,
IJIII. -
Care sunt deosebiril.e dintre tngeri Si dacd. tngerii sunt stele este nesigur.
Quornoclr auteln se habeat beatissima illa et superna (:ufll socir:til^s, quac ibi sint clifforerrtrae praeposittrralum' ut
Cam cum igi duce, insd, rr,rstul pr.cafericita gi mrrifica societate r'cleascti, care sunt spetclc r'crarhiilor.r8* in acr:asta, incAt, cum, cu
90
g. 4uveLii Augustini Enchiridion

tr.rfii sunt
Sf. Aureliu Aug*stin, Enchiridion
91
r;itim
in Epistola cdtre evrei: (-dci cui dintre Ingeri i-a spus
mrmili prin numolel oarec.um genelir:. ingeri (precum
cta.recdnd: $ezi de-o dreo.pl.tt frIea (,Dur. I, 13)?. datu-s-a. in acest chip. dc lrrlck:s ci au tbst nunriti lar-ilaltd togr ingerii). existS, totugi,
irrtrcaga strcietate celest5, zicAnd: Fie 'l'ronuri,

Cdpeteni,i,
lcolo Artrangheli; gi, dar:d aceiagi Arhangheli sunt lumili ci l)uterilBs; sau deur5." alsa L:urn s-a spus: LdLtda{i-|, pe lil, to1i. ingerii l,ui, lducla{i-L pe El, toate Puk:rile Lui (Ps. CILI,T ,2), estc totuna r:a si r.And s-ar fi sprrs: Liudap-I, pe lil, toli lngerii Lui. Iiudafi-L pe [il, toti Arhanghclii I-ui; gi prin cc se deoscbesc firtre ele acele gratrr'r,ocabule, prin care se Jlare od Apostolul cuprindc insdgi fie Stdpdniri (Cob.s. I, 16)18(', zi<:6 cer carc se simt in r;1are, dacl sc sint, totugi, in stare sd prol-rcze ceea c) zic: r:u, din purte-mi, rndrturise-sc c[ ignor acestea.lsi Ci. nici mdt,ar nu gtiu
J'i.e
Domnii,
Jtie
sigi:r, dacd apa4in acelciaqi societl,ti s.rarele gi luna qi stelele toatels, oricAt unora li sc pare cE sunt corpuri lurrrinrtase, rlr t:u simt sau irrteligentS.
LIX. - Angelorum qualia sint in quibus apparuerunt

difficiLe erPlicatur'
corporo''
tIX. -
Ce [el de corpuri sunt cele o,le f ngerilor, in care ei au apdrut, este dificil de erplicat.
apparuerint hominibus, ut non td"T,TT:]::1ll:,1"t "rr**--corpule.tia' etiam tangerentur; et ,l,tt"' ,on solida rpr--a; iotentia quasdam visiones' ":" :":l^t^:T: nrentibus ingerarrt' vel.dicant aliqui "ir etia: aurem forinsecus, sed intus in animo hominis' .ro., ^d -.,-i-*,.- est Prophetanr ^:..--+ scriptum- eqt in Pntnhetam: ip.i rbia"- constituti: sicut -laquebatur
corpon Itemque angeli qurs explioet cum qualitrus
ffiffiJJti"."
Iil.n,
L',r
(7'ach', in dbit mihi angelus qui -me ad rne; sed' in ye'. q)- ;"" enim.ait, q.'i1oquel'att'l appareant et in mmrris, et colloquantur T::"-i:51:] #il;;; fripp" in Evangeli o, E"ry Angel'us Domi
'"ioJ"i tii iL'ro*ni,, iliins (Matth',l'o)- nlt-.::l uorpora

modis velut inclirant sc angt:li untrectabilia cluon habere, faciuntque difficillimam quaestronem'
p"i"t
i;;#;;;J
XXXI,
";.
pecles I'averint (C-en'
?I11r']: tarn solida mntr.ecratione hrcrtatus sit
XV[I' 4' e'.t)iJX'
24). Curn ista quaemntrrr, et ea srcut pottlst'
$i cine ar llutea, dc asemcnen, explica cu ce fel de corpuri nu numai cd au tb.st .r,5zuti, r:i au fost si pip[iti'8e. qi, iarrigi, nu prin cor.polenfd sr.rlid6, ci prin fort6 spiritualS impun ntr ochilor trupegti, ci celor spilituali siru ai mirrtilor. arruruite viziurri qi sprrn ceva Ia ureche, nu rlinafard, ci interior. in spiritulleo ornului, statornicifi ei inrsiqi clriar acolo. precum sti sr:ris in Llartea Profetilir: $i mi-a zis ntie lngerul care uorbea tn rnine (Zah. l, 9); cdci nu a zis: care vrrltrca cu rnine, ci, in ntine. Ori, apar ei gi in soml si vorbesc tJrrlrri obiceiul viselor, cl.rrr irvem in Evanghelic: Iat<i ingerul l)ortnului i-a apd.rut lui in somn, zi.cdnd (MaL. 1,20). Prin aga li,rme. irrs5, ingcrii lasii sd se inteleag6 crd nu au in sine corpuri ;ralpabilc: gi iscd foarte difir:ilA rrlrestiunca in ce chip anurne Ie vor fi sptilat ;ratriarhii piciotrrcle (Cen, XVIII" 4 9i XIX,20), ( unr anurre se va fr' luplat lacol--r, intr<r incleqtare atAt de solit15, ,,,, ing,rnrl (/d. -\XXII, 24) (iAncl strnt scruttrte a.cestea, qi fiecare tirlr:uieqte celi: tlr: ctr(r c-rr stlll'e. nu surrt inutil pr:se la incercarc
It:-tru apirr-ut oamenilor Ingr:rii, incAt
92
5.4-44ee!!"
s""U4_y9!
Sf. Aureliu Augustin, Enchiri.dion
93
r:oniettat, non inutiliter exerccntur ingenia, si adhibeatur disceptatio moderata, et absit error opinantium se scire quod nesdunt. Quid enim opus est ut hacc atque htrjusnrodi affirnrentur, vel negenfur, vel definiarltur curn disr:tirnine, quando sine crimine nesciuntur'l
talentele, da<;d este adoptati o dezbatele moderati gi lipseqte eroarea opincnlilor cumcd ei gtiu ceca ce nu gtiu.le1 Cici ce nevoie r:ste sd fie afirmate sau negate acestea qi altele de felul acestora, sau sd fie definite cu discriminare, cAnd sunt, fdrd nici o crim51n2,
necunoscute.
IX. -
16. Artes satanae trarcJigurantis se
ut angeLum lucis, utilius
LX.
dignoscuntur. Magis opus est diiudicare atque dignoscere, cum se saIanas transfigrrat velut angelum lucis (lI Con XI, 14), no fallendo ad aliqua perniciosa seducat' Nam quando sensus corporis fallit, mentem vero non movet a vera recrtaque sententia, qua quisquc vitam fidolem gerit, nullum est in religione periculum: vel cum se bonum fingens, ea facit sive dicit, quae bonis angelis c,lngruunt- ctiam si credatur bonus, non est errr-rr christianae fitlei peridosus aut morbidus. Cum vero per haec aliena ad sua incipit ducet'e, tunc eum dignoscere, nec ire post eum, magna et necessalia vigilantia est. Sed quotusquisque hominurn idoneus est omnes urortiferos ejus dolos evadere, nisi regat atque treah,rr Deus? F)t ipsa hujus rei diffic,ultas ad hoc est utilis, ne sit spes sibi quisque, aut homo alter' alteri, sed Deus suis ornnibus. Id enim nobis potitLs expedile prorsus piorrm arnbigit llemo'
16. Este mai util sd Jie descoperite tnseldtoriile Satane| transfigurdndu-se tn inger al luminii. Mai multd nevoie este a judeca limpede gi a discerne, cAnd
luminii (II Cor., XI, 14), sd nu seduc6, ingelAnd, la cele ddun[toare. Cdci, cAnd ingald simlurile trupului, dar nu cliltegte mintea de la dreapta gi adevdrata judecati, prin care fiecare duce o via15 credincioasS, nu este nici un pericol pentnr religie: ori cAnd, intmchipAndu-se bun, face sau zice cele ce se potrivesc ingerilor buni, nu este, chiar gi dac6 ar fi crezut bun, o eroare periculoa^sd sau nesindtoasi pentru credinp creqtini. CAnd, firsd, incepe, prin iretruchipdri strdine, sd o c6rmeasc5 la ale' sale, atunci este o mare qi necesard vigilenld aJ distinge gi a nu merge dupd el. Dar, la cAli oameni este r.rnul apt sd scape de toate vicleniile lui, aducdtoare de moarte, daci nu il cilSuzeqte gi pizeqte Durnnezeu? $i, astfel, insdqi dificultatea act:stui lucm este folositoare, ca sd nu-gi fie nimeni sieqi speran151e3, sau omul, unul alh-ria, ci
Satarra se transfigureazd ca inger al
Dumnezeul lor, tuturora. CEci nimenea dintre cei pioqi nu

indoiegte cd aceasta ne scoate cel mai bine din incurcdturi.
se
IdI. -
Ecclesin in AngeLis et in hominibus. Christtts pro angelis non est mortuLts. Angelo.s quomodo spectaL hor\inum redemptio. Haec ergo quae in sanctis Angelis er Vutrrtibus Dei est Ecclesia, tunc nobis sicuti est innrltescet, pum ei habendam beatihrdinem sr:mpiternam. Ista vero quae ab illa percgrinatur in lerris, eo nobis trtitior est, quod in illa sumus) ct quia hominum est, quod et nos sumus. Haec sanguine Mediatoris nullum habentis peccatum, qb '-rrlni tedempta est peccat(), eiusque v()x cstl Si Deus pro nobis, quis contra nos? Qui l-ilio proprio tton pepercit, secl pro
IXI. -
Biserico consistit dintru tngeri Si oameni. Chrisns nu a murir pentru tngeri. in ce chip ti priueSte pe tngeri rdscumpdrarea
oamenilor.
ccrnjurrcti iCc:|. 0261
I fuerimus in finern, a{
simul
Aceastd Biserir;d, aqadar, care consistd dintru sfinqii ingeri qi Puterile lui Dumnezeu, ni se va face cunoscutS noui, aqa cum este, atunci, cAnd, la sfArgit, vom fi fost addugafi ei, spre a imp5rt6gi impreund beatitudinea sempiternd. Ceast[lalt5, care, fa!6 de aceea, peregrineazd, incaltea, pe pimAnt, ne este mai cunoscutS, prin faptul c:5 suntem in ea gi fiindcl ea consistd dintru oameni, ceea ce qi n.ri suntem. Aceasta, prin sAngele Mediatorului neavAnd nid
un p6cat, a fost rdscumpiratd fali de tot picatullq, 9i a ei este voc,ea: f)acd Dumnezeu este pentru noi, cine esLe contra noostrd?
r
94
S. Aurelii Augustini Enchiridion nobis omnibus
95
tradidit illum (Rom' VIII, :11, 32)' Non

eis
enim pro Angelis morruus est Christus' Sed ideo etiam pro Angelis fit, quidquid hominum per ejus mortem
El, Care pe propriul Fiu nu l-a cru{at, ci L-a dat pe El mo4ii, pentru noi topi (Rom. \11I,31, 32). Cdci nu pentru ingeri a murit (lhristos. Ins6, prin moartea Lui, este r5scumpdrat gi liberat de r5u
tot omul qi, fiindcd, dupd dugmdniile pe care pdcateleleS Ie-au fdcut tntre oameni qi sfinfii ingeri, omul se intoarce irrt -r., fel la prietenia
iedimitur et liberatur a malo, quoiriam cum
quodammodo redit in gratiam, post inimicitias c{uas inter h,rmi.r"s et sanctos Angelos peccata fecentnt, et ex ipsa hominum redemptione minae illius angelicae detrimenta reparantur.
cu ei, iar, din insSgi rdscumpirarea oamenilor, sunt refdcuterq6 pierderile marii ruine angeliceleT, de aceea S-a sacrificat chiar gi pentru Ingeri.
IXII. - Quomodo in Christo instaurantur omnia, et

pacificantur.
IXII. - in
ce chip sunt (re)instaurate Si pacificate toate intru
Christos.
veritatis aeterna contemplatione beati sunt, quanti

numeri supplementum de genere humano integritas illius civitatis exspectet" Propter hoc ait Apostolus instaura omnia in Christo, quae in coelis sunt' et quae in terri in ipso (Ephes.I, 10). Instaurantur quippe qrlae in coeli
Et utique noverunt Angeli sancti doc'ti de Deo, cuius
$i, mai cu seamd, ingerii sfingi, de Dumnezeu invdlagii, prin eterna contemplare a adevdrului C5ruia sunt fericigi, gtiu, ire numir
cxact, completarea, pe care o agteaptd integritatea acelei cet[1i, de Ia neamul omenesc. De asta spune Apostolul: sd fie instaurate loate i.ntru Christos, care sunt tn ceruri Ei care, pe pd.mdn\ tntru El InsuSi (Efes. l, 10). Sunt, de bun5 seamd, instaurate care sunt
sunt, cum id quod inde in angelis lapsum est, e hominibus redditur: instaurantur autem quae rn terrl sunt, cum ipsi homines qui praedestirrati sunt
aeternam vitam, a corruptionis vetustate renovantur'
in ceruri, cAnd ceea ce a cdzut atunci dintru ingeri este adus
in quo Mediator immolatus, quod unum multae in Lege victimar

sic per illud singulare sacrificium
{igurabant, pacificantur coelestia cum terrestribus,

terrestria c;um coelestibus. Quoniam sicut idem
inhabitare, et per eum recQnciliari omnia in ipsum pacificans per sanguinem crucis ejus, siue quae tn sunt, sirse guae in coelis (Colass. l, 19 el 20)'
dicit, In ipso complacuit omnem plenitudinen
(Dumnezeu, n. tr.) sd sdldgluiascd toatd plenitudinea Si printr-Insul toote cu Sine sd le tmpace, fie cele de pe pdmdnt, tie cele din ceruri, /dcdnd pace prin El, prin sdngele crucii Sale
(Colos.
inapoi dintru oamenile8: sunt, ins[, instaurate cele care sunt pe p[mAnt, cAnd ingigi oamenii, care au fost predestinali la viala ctern6, sunt reinnoili de la vetustatea compliunii. Iar aga, prin acel sacrificiu singular, prin care Mijlocitorullee a fost jertfit, pe (,are unu) prin Lege, multe victime (: jertfe, n. tr.) il figurau, sunt pacificate cele cereqti cu cele pdmAnteqti gi cele pdmAnteqti cu t:ele ceregti. FiindcS, precum acelagi Apostol zice: in El a bineooit
l,
19,20).
cereSti cot)artete toatd
IXIII. - Par regni

intellectum.
coelestis, quomodo
praecellit omn
LKII. - in chip pacea tmpdrdliei puterea "o tn[elegere. de

-
i,ntellectum (Philipp.
- Par ista praecellit,
sicttt scriptrrm est, om

n
Pacea aceasta coudrqeSte, dupd cum e scris, toatd puterea
lY,7); neque sciri a nobis,
cum ad ea venerimus, potest. Quomodo
eni
pacificantur coelestia nisi nobis, id est, tloncorda nobiscum? Nam ibi semper est pax, et rnter se unlve
de intelegere (F'ilip. IV, 17); 9i nici nu poate fi priceputi de cdtre noi, dcr:At cAnd vom fi ajuns la ea. Cir;i, in ce chip, decAt nou5200, adicE arrnonizAndu-se cu noi, sunt pacificate cele coregti? (,-6ci. at:r-rlo, qi intre toate creaturile inteler;tuale insele, gi
%_-------
S. Aurelii Augustini Enchiri'dion
97
intellectualibus creaturis, et cum suo Creatore' Quae pat: praecellit, rtt dictum est, omnem inte.llectum; sed utique nostmm, non eorum qui semper vident faciem Panis. Nos autem, quantusorrnque sit in nobis intellec'hrs
humanus, ex parte scimus, et videmus nunc Fer specrrlum in aenigmat", "r* vero aequales Angelis Dei fuerimus (Luc. iX,36); tunc quemadmodum et ipsi, videbimus iacie ad faciem (l Cor. XIII, 12); tantamque pacem hab6bimus erga eos) quantam et ipsi erga nos; quia tantum eos dilecturi .rrn ., quantum ab eis diligimur' Itaque pax eorum nota nobis e.it, quia et nostra talis ac tanta erit? nec praec.ellet tunc intellectum nostum: Dei vero pax qu
lntre ele qi Creatorul Ior20r, este pururea pace. pace, care

colArfefte, cum s-a spts, toatd puterea de tnlelegere, dar, desigrrr, pe a noastr6, nu pe a acelora care pururi vdd fala Thtdlui. Noi, insd, oricAtd putere de intelegere umand ar fi in noi, qtim numai ln parte qi vedem- acum prin oglindd in gAciturd: cAnd vom fi, Irrtr-adevir, egalir ingedlor lui Dimn.r.u (Lu"o, XX, 36), atunci, l)recum ei ingiqi, vom vedea gi noi fald c5rre fa]d (I Cor. XIII, 12); ut6ta pace vom avea fa15 de ei, cAtE qi ei ingigi, fap de noi, pentru lp u""ll sd-i indrdgim pe ei atAt, cAt suntem tndragifi de cdtre ei. $i, emtfel, ne va fi noud crnoscuti pacea loa fiindcd qi a noastr5 va fi tot at6ta qi tot la fel qi nici nu va covArgi, atunci, puterea noastr5 de inlelegere: pacea lui Dumnezeu, insd, care este acolo fald de ei, va covArgi202, fdrd indoial5, gi puterea noastui de inlelegere, qi pe a krr. intr-adevdr', orice .r""t".e ragionali, intrucAt este fericit[, este lirriciti do la El, nu El Insugi de la ea. De unde, se inlelege mai lrine, dupd aceasta, ceea ce s-a scris: Pacea lui Dumnez.lr, cor"
utudrSeEte toatd puterea de tnpelegere, incdt, prin faptul cI s-a xpus. toaLd. nu poate fi exceptat52o3 nici insaqi puterea de inlelegere
rr
illic est erga eos, et nostrum et illollm intellectum
si
dubitationl praecellet. De [Col. 0262] ipso quippe bea est rationalis creatura, quaecumque beata est, non ip de illa. Unde secundum hoc melius accrpitur quod scn q est, Par Dei quae praecellit ofiinem intellectum: ut in quod dixit omnem, nec ipse intellectus sanctorutr Arrg"Io-- esse possit excptus; sed Dei solius: neque enir
et ipsius intellechrm pax elus excellit'
rnvArqeqte qi puterea de intelegere2B a
sfintilor Ingeri: doar a lui Dumnezeu singuml, cdci pacea Lui n -
Lui insuqi.
I.XN. - 77. Remissio peccatorum erPressa in Symbolo' uita sine crimine, non sine Peccato'
Concordant autem nobiscum Angeli etiam nunc, remittuntur nostra peccata. Ideo post sanctae Ecclesiae in ordine Confessionis ponitur remr
peccatorum. Per hanc enim stat Ecclesia quae in te Lt' p"" hanc non perit quod perierat et inventum est (l XY,-24).Iixcepto quipp" Baptismatis munere, quod conr originale pec"atum donatum estT ut quod generatio atfractum est, regeneratrone detrahatur; et tamen act quoque peccata, quaecumque corde, ore, opere commi :- 1..1-^-ri ^ un i"""rr"ri1, tollit: hac ergo excepta magna indulgentia, "' incipit hominis renovatio, in qua solvitur omnis reatus ingeneratus et additus; ipsa etiam wita caetera Jarn ratl! ut!,ntis aetatis, quantalibet praepolleat fer:unditate justiti sine peccatorirm remissione non tgt"' Quoniam filii
erpimatd tn Symbol. Itiapa sfi.npilar fdrd. crimd, nu fdrd pdcat. ingerii sunt. insi, in armonie cu noi, chiar gi acum, cAnd ni nc iartd pdcatele noastre. De aceea, in ordinea confesiunii, iertarea p[.atelor e pusd dupd amintirea sfintei Biserici. c6ci prin aceasta rlureazd Biserica de pe pimAnfo5: prin aceasta nu pieie ce pierise qi a fost girsit (Luca, Xy, 24). ExceptAnd, de buni seamd, darul l}itezului, care a fost ddruit impotriva pdcatului originar, incAt206, rlc a fost- atras prin naqtere, este retras prin renaqtere; gi, totugi, Itrliturd2o7 chiar gi pdcatele achrale, pe care le va fi g6sit comise ru fapta, cu cuvAntul gi cu gAndul: exceptAnd, aceast6 "g.d"., nrare indulgentS, de unde incepe reinnoirea omului, prin care cstc dezlegat tot pScatul, qi inndscut, gi addugat, tot restul vielii, rlc-acum la etatea uzului raliunii, oricAt ar fi, dealtminteri, rrrPerioarS prin feounditatea dreptdtii, nu se petrece fdri iertarea 1rr"rr:atelor. F'iindo6, atAta timp cAt triiesc muritor, fiii lui Dumnezeu
17. ler\area pdcatelor,
este
!,ilV.
98
Sf. Aureliu Augustin, Enchiri.d.ion er:
99
quamdiu mort quamvis de illis

aguntur, hi ftlii Dei excitantur,
ut etiam spiritu suo, maxime aggravante corruptibili'' corpore (Sap IX, 15), tanquam filii hominum quibusdami
humanis motibus deficiant ad se ipsos. et ideo peccent lnterest quidem quantum: neque enim quia peccaturrii est omne crimen, ideo crimen est etiam omne peccahrm') Itaque sanctorum hominum vitam quamdiu in hac mortalilr vivitur, inveniri posse dici nus sine crimine: Peccatunt' autem si direrimus quia non habemus, ut ait apostolus, nosmetipsos seducimus, et ueritos in nobis
est (I Joan.
l,
B).
impov[rat cumplit de trupul coruptibil (S"p : inpel. lui So/. [X, 15), se instrSirreazd, prin oarecari tulbur5ri omenegti, cdtre sine lngigi, gi, de aceea, pdcituiesc.20s E, ins6, o deosebire, cAt: cdci nu fiindcd toatd crima2oe este picat, de aceea chiar tot pdcatul oste crim6. $i, astfel, zicern cd viata oamenilor sfin1i, cAt tip este trditd in aceasta muritoare, poate fi gdsiti firi crimi: Pdcat, lns6., d.acd uom zice cd nu auem, dupd, cum spune mare]e210 Apostol, ne seducem pe noi ingine, pi adeudrul nu este tntru noi (I loan, l, B).
LXV.
lupti cu moartea. $i, oricAt de adev5lat s-a spus despre ei: Oricdpi sunt cdlduzipi de Spiritul lui Dumnezeu, aceia sunt fiii lui l)umnezeu (Rom. \r[I, ]4), totuqi sunt chemagi de Spiritul lui Dumnezeu sd vind qi, ca fii ai lui Dumnezeu, se indreapt6 spre Dumnezeu aqa, tncAt, ca fii ai oamenilor, in chiar spiritul ior,
LXV.
Crimina quaelibet in Ecclesia remitti per poenitentiam, Eatra Ecclesiam non remittuntur peccata.
in afara
Crimele sunl, ierlate, oricare, in Bisericd, prin penitenld. Bisericii nu .sunt iertate pd.catele.
remittendis in sancta Ecclesia, Dei misericordi desperanda est agentibus poenitentiam secundum modum sui cujusque peccati. In actione aute
poenitentiae, ubi tale cnmmisslrm est, ut is qui comrnisit a Ctlrlrti etiam corpore separetur, non tam consideranda est mensura temporis quam doloris. Cor enim trontrihrm et humiliatum Deus non spernit (Psal. L, 19). Verum quia plerumque dolor alterius cordis occulflrs est alteri, neque in ulio.orn notitiam per verba vel quaecumque alia signq procedit; cum [Col. 0263] sit coram iJlo nri dicitur,
Sed neque de ipsis criminibus quamlibet magni
gi de la trupul2r3
Dar', nici despre crimele inseqi, oricAt de mari, de iertat in sfAnta BiscricS, nu trebuie pierdutd de citre f[citorii, fiecare dupd felul picaFlui sdu211, ai penitenlei speranla in misericordia lui Dumnezeu. in actul penitenlei, ins5, unde s-a inf5ptuit intr-un asemenea mod212, incAt acela cane a infdptuit este inldturat chiar
lui Christos, nu trebuie luatd tot atAt in
a te non e.st absconditus (Psal. XXXI|II, 1O): constituuntur ab iis qui Ecclesiis plaesunt temp()rq
meus
poenitentiae, ut fiat satis etiam Ecrlesiae, in qua remittut
remrttuntur' lpsa qurppe ipsa peccata; extra eam quippe non remittuntur' I Spiritum sancfum pignus accepit (lI Cori .r.-qr" proprie l, 221, strrc quo non remithrntur ulla pecxata, ita ut quifus remittuntur', olnseqLrantur vitam aetornarrl
r:onsiderare mdsura timpului, cAt a durerii. Cdci, inima frAnt[ umilitd Dumnezeu nu o indepifieazd. de la Sine (ps. L, 79). ,si lntr.adevdr, fiindcd durerea unei inimi rimAne, in general, ascuns[ nlteia gi nici nu ajunge la cunogtinla altora, prin cuvinte sau prin orice alte semne; cAnd est in fafa Aceluia, cdruia i se spune: Suspinul meu de tine nu s-a ascuns (Ps. XXXW, 10), pe drept s-au r:onstituit de c6tre cei ce sunt in fmntea Bisericilor2l, durate ale peniten{ei, ca si fie satisfdcut[ chiar215 gi Biserica in care sunt icrtate pdcatele inseqi: fiindcd in afara ei, intr-adev6r, nu sunt
iertate. CEti ea ipsSgi a primit, in mod particular, arlun5 Spiritul SfAnt (1/ Cor.1,22), fSrd de care pdcatelc nu sunt iertate, niciunele, ustfel, inr:At, t:ei cdrora le sunt iertate, dob6ndesc viala etern[.2r6
_ S/ Aureliu Augustiry
LX\{. propter l'uturum judicium' Magis enirn propter futurum judicium fit remissio peccatorirm. In ha., ..rt"- vita usque adeo valet quod 'scriptum est, Craue jugum super filias Ad7m, a die witua
Remksio peccalorum
Enchiridion
101
fit
tX\{. de apoi.
lertarea pd.catelor este fdcutd pentru judecata de apoi.
C[ci iertarea picatelor este fScutd mai mult pentru2l7 judecata
de ientre matris eorum usque in diem sepulturae in matrem
In aceastd r.iafd, insd, pAnd intr-atAt este in vigoare ceea cc s-a scris: Jug greu pesle fii. lui Adam, din ziua iesirii din pdntecele maicii lor, pdnd tn ziua ingropdrii tn mo,ica tuturor (Ecl. XL, 'l),
incAt vedem c5, chiar dupd purificalea renagterii, pr-uncii sunt munciti de clrinul diferitelor rele; incAfl8 inlelegem cd, tot ()cea ce se face prin sacramentele salvatoare, tine mai mult de speranta bunurilor viitoare, decAt de p5^strarea sau dobAndirea celor achrale. MrrJte par, iardgi, a fi iertate qi a nu fi rdzbunate prin nici un fel de suplicii, dar pedepsele lor sunt rezervate fir viitor. Cdci nu in zadar
ornnium (Eccli. IU-, 1); ut etiam panulos videamus post lavacrum regenerationis diversomm malr)rum afflictione
cruciari: ut Intelligamus, tohlm quod salutaribus agitur Sacramentis, magis ad spem venturorum bononm, quarn
ad retentirmem vel
etiam hic videnhr eorum poenae reseryanhff in posterum' Neque enim ftusna ille pr.r'ptie dicitur dies judicii, quando ventums est judex
numiti a judec5lii ziua aceea in care are sE vini ,ludec5torul viilor qi al morfilor. Dupi cum, dimpotrivd, sunt
oste) anume,
vivorum atque morhrorum. Sicut e contrario vindicanffi hic aliqua, r.lrr"rt si remith:ntur, profecto ir futuro saeculo "t .ro.t ,tt""brnt. Propterea de quibusdam temporalibus poenis, quae in hac vita peccantibrrs,irroganl.ur': "it ToTX pec.atu ielentur, ne reserventur in finem, ait Apostolus: 'Slo no, ipsos judicaremus' a Domino non iudicarem,ur:'
rizbunate aici unele, gi, daci tohrqi sunt iertate, nu vor aduce, cr,r sigurant5, nici un r6u in veacul de apoi. De aceea, despre unele
pedepse temporare, care le sunt aplicate p6cdtoqilor
in aceasti
via15,
"ni*judicamur autem a Domino cum
corripi'mur, ne curn
mundo damnemur (I Cor. XI,37 et 32}

78. Refelluntur qui putabant fideles omnes'
Apostolul Ie spune acelola ale c5ror pdcate se gterg, ca sd nu fie pdstrate la sfArqit: Cdci, dacd ne.-am fi judecat noi inEine, nu am mai fi judecati de Domnul: cum, tnsd, sun\em judecapi, sunlem f.ndreptali de Domnul, ca sd n.u /im damnapi impreund cu l.umea (rceosta. (l Cor. XI, 31, :12).
lXru. -
IXUI. -
scelerate ui.tissent, saluandos
per ignem'
oricdt de scelerat
18. Sunt douedipi JalSi cei care .socotedu cd toli credinciosii, uor trdit, uor salua,ti prin foc.
fi
fi
ii qui nome ejus lavacro in Ecclesi Christi non relinquunt, et baptizantur, ,"" .b ea ullo schismate vel hae praeciduntur, in quantislibet sceleribu s.vivant, qu ae hiluarrt p,,*rrit".,dn, nec eleemosynis redimant, sed in ei hrir. vitae ultimum diern pertinaoissim usque "d salvi futuri per iglem; littt pro magninrd per.cver"ot, ia"inorunr flagitiorumque diuturnrl, non tamen aetel igne puniri. Scd qui hrl<; credunt, et tamen cathrllici t,ir*n"u quaclam benevt-'lentia mihi falli videntur: Scriptrrra divina aliud t;rlnsulta respondct' [ 'itrrrm autr
Creduntur autem a quibusdam etian
de hac qttaestione constrripsi, ctrjus tituhrs est, dr: l-ide
oi aceia, care nu nnmele lui Christos, qi sunt botezali, prin purifirnrea ;rSrdsesc l,ui. in Biserici, gi nu sunt rupti de ea prin nici o schismd sau erezie, in oricAt de mari ticdloqii ar trdi, care nici nu se cur'dtd prin penitentd. nici nu se rdscump[ri prin pomeni, ci, oricAt tlc tcnace ar persevera in ele, pAnd in ultima zi a ielii acesteia, vor fi salvati prin foc: cE vor fi pedepsili, adic6, cu un foc de rluratS, dupi mdrimea nelegiuirilor qi ticdloqiilor, totugi, nu cu liicul etern.220 (.iei care, ins5, cred asta qi sunt, totuqi, catholici, trri se par' a sc inqela printr-o ()are(.are omeneascd bunS,vttin!5, lirci, rrrnsultatE, altceva r6spunde SfAnta Scriptur5. Referitor la rrlt:astd t:hestiune, insd, arn st;ris o carte. al r:6rej titlu este l)espre
Se r:rede21o, insd, de cdtre cAliva chiar
702 Operibus; ubi sec;undum Scriptura^s Deo facere; potui, demonstravi, eam fidem salvos " "iirl..tsatis evidenter expressit Paulus. apostolus' dicens: quam enim Jesu neque circumcisio quidquam ualet'
Enchiridion
<;At
103
t1l-"t't, quantum
in
neque praeputium, sed fides lCo.l' 0264) quae per dilectioiem operatur (GalaL V, 6)' Si "t"- male et non
Christo
bene operatur, procul dubio, secundum apoglo-h1m i.*f"*, mortua est in semetipso' Qui rursus art Sifidem "ii"ot ," quis habere, oPera autenx no1 h1!3at, numquid poteit lides saluare eum (Jacobi.ll, 17, 14)? Porro autem .i ho-o sceleratus propter fidem solam per ignem quod. ait b.eatus
et falsum erit guod dixit sum erit et illud quod iderrl it, errarel neque fornicltore's,
quasi Per Bnem;"tdT: Potenl
am am putut, cd ne face salvali_ acea credinli, pe care a exprimat-o destul de invederat Apostolul Paul, zicAnd: Cd.ci, tn Christos lsus, nici circumcizia nu e in .stare de ceua, nici prepulul, ci credinta care lucreazd. prin iubire (Galat. V, 6). Dac5, ins5, lucteazd rdu, gi nu bine, este, dupd apostolul Iacob, fird indoial5, moarti in sine insdgi. Care, iarS,gi zice: Dacd cineua zice cd. el are credintd, fapte, tnsd., nu are, oare, tl ua putea salua pe el credinta (Iacob ll, 17, 14)? Pe de altd parte, ins5, dacd, pentru singuri credinla, omul scelerat va fi salvat qi aga trebuie inleles ce spune fericitul Pal;.l: El tnsd se ua mdntui, d.ar aSa ca prin foc (I Cor. III, 15); credinla va putea salva, agadar, f[ri fapte qi va fi fals ceea ce a spus coapostolul s[u Iacob: fals va {i, de asemenea, gi ceea ce a spus insrrqi Apostolul Paul: .Ay'u ud amdgiti, zice, nici desfrdnapii, ni.ci tnchi.ndtorii la idoli, nici adulterii, nici muierotcele, nici
fapte221
credinpd Si
. unde, dupd Sfintele Scripturi.

lui Dumnezeu,
demonstrat, cu ajutorul
ido nxos neque neque ebr

neque
Dei possidebunt
adult
neque
nequ
(I
Cor.
\1,
0)' Si
perseverautescriminibus,tar propte Lrunt, cpomodo in regno Dei non erunt?
culcdtorii cu bdrba[ii, nici furii, nici auari| nici belioii, nici batjocoritorii, nici rdpitorii nu uor moEteni tmpdrd.!ia lui Dumnezeu (I Cor. VI, 9, 10). Cdci, dacd chiar gi perseverenlii in aceste firidelegi vor fi salvati, totugi, din cauza credinlei lui Christos, in ce chip nu vor fi, agadar222, in impdrdlia lui
Dumnezeu?
pe'r LXVIII. - Locus Apostoli de saluandis uila' ignem ui' quent"

saluantur aedificantes ligna' Sed quia haec apostolica manifestissima non possunl; illd q apertissima testimonia falrt "tt" de iis qui supcraedificant su .rtr.,rr" dictum est fundamentum, quod est Christr-rs, non aurum7 argentur eni lapides pr"tio.o., sed Ligna, fenum, stipulam (de his ig.,"m salvi erufi, quonia Ji',nrrrr'est quod p"i e' funclamenti merito non peribunt), sic intelligendum inveniatur esse c()ntranum' ut his manifestis non quippe et fenurn et stipula non absurde accrpr pQssur rerum saecularium, qr.mvit licite t;oncessarum' tale C)um cupiditates, ut arnitli sile animi dolore non possint'
intelligendus. Ignis'quidam
in hac
Per
LXUII. - Cum trebuie tn{elese cuuintele Apostolului despre cei de saluat prin foc. [Jn foc anume, tn uiala aceasla, prin care sunt saluati ziditorii in lemn.
Dar, fiindc6 aceste atotvddite gi atotclare mdrhrrii apostolice nu pot fi false, ceea ce s-a spus in mod obscur despre acei, ce, pe fundamentul care este Christos, suprazidesc nu aurT argint, pietre pretioase, ci lemne, fAn, trestie (cdci despre ei s-a spus ci vor fi salvagi prin foc, pentru c5, datoritS. fundamentului, nu vor pieri), aga trebuie inlelese, incAt si nu pard a fi contrariul celor ardtate.223 l,emnele, de bunS seamd, qi fAnul, qi trestia pot fi, nu absurd, inlelese astfel de pasiuni ale lucmrilor lumegti, oricAt licit ingiduite, inc6t nu pot fi pierdute fdri dulerea sufletului. Cum aceastd
rlurerc, ins5, arde, dar:5, in inim5, Christos !ine lor.ul
firndamentului, rrcea ce inseamnd cd nimic nu este pus mai prcsus
S. Aurelii Augustini Enchirid,ion autem iste dolor urit, si Christus in corde fundamentj habet locum, id est, ut ei nihil anteponatur, et malit homo qui tali dolore uritur, rebus quas ita dili# magis carere quam
tJr:
105
Christo; per ignem fit ialvus. Si autcm res hujusmod'i tempole tentationis maluerit temporaGs ",i."e"rl"res in fundamento non habuitl eum tenere quam Christum, quia hal" priore loco habuit, cum in aedificio prius non sit aliquid'fundamento. Ignis enim, de quo eo loco est locutus Apostolus, talis debet intelligi, ut ambo per eum trarrseantiid est, et gui aediftnat super hoc fundamentum' aLtrum, argentum, lapides pretiosos, 91 9"i aedificat
ignis probabit' Si cujus superaedificauit, rnercedem opu, p"rônr"iit, quod ic"ipi"t. Si cujus opus autem euustum fueriL, damnum patietur: ipse autem saluus erit, (Id. Ill,11-15). Non ergo unius ignis probabit. Est quidam ign
L@no,
j"rul,
et stipulnm. Cum enim hoc dixisset, adjunxit;
iniui"ujurqu" ipu, quale sit'
quo aperte alio loc.<l srriPtum es et homines justos tentatio tribulationis (Eccli' XXVII, 6)' dixiq si Iste ig:nis i., h." interim vita facit quod APostolus uni scilicet cogitanti quae Dei acoid"at duobus fidelibus,
ignem: quia
#ti..^*-t
sed non subvertit ncllue (x)nsumit fundamenti
urit eum rerum dolor, quas dilexeratl
stabilitate atque incorruptione munihrm'
El, qi omul, care este ars de o asernenea durerc, voicgte, mai degrab[, sd se lipseasc6 de lucrurile, pe care atAta ]e iubegte, rlevine salvat prin foc. Dacd, insd, in timpul unei astfel de tentafii, va fi voit si pdstreze, mai degrabS, lucrurile trecdtoane qi lumeqti, rlecAt pe Christos, nu I--a al,ut pe El ca fundament, pentm c:5 le-a uvut pe locul cel dintAi pe acestea, pe cAnd, intr-un edificiu, nu cste nimic altceva inaintea firldamenhrlui. CSci focul, despre care rr vorbit, in acel loc, Apostolul, trebuie astfel inleles, incAt gi unul, qi altul trec prin el, adic6, qi cine zideSte pe acesl fundament aur, urgint, pietre pre{ioase, gi cine zideSte lemne, fdn pi trestie. l.'iindcd, dupd ce a spus aceasta, a ad[ugat: $i focul ua dooedi ce tb.l este lucrul fiecdruia. Dacd lucrul cuiua, pe care l-a zidit, ua rdmdne, ua lua platd. Dacd, insd, lucrul cuiuo. se ua orde, el ua ,[i pdgubit: insd qi el oa fi saluat, totuEi, aSa, ca prin foc (Id. lII, 11-15). Focul va proba, agadar, nu doar lucrul unuia dintre ei, ci ul amAndurora. Un fel de22r foc este tentalia suferin1ei22s, despre (iare s-a scris apriat, in alt loc: Vn.sele olarului le ld.mureEte cuptorul, Si tentalia suferinpei, pe oamenii drepli (Sirah, XXVU, 5). Acest f,rc face, in rdstimpul vielii acesteia) ceea ce zice Apostolul cd li se lntAmpld la doi credincioqi, unuia, adic6, dacd, gAndindu-se la ccle ce sunt ale lui Dumnezeu, in chipul in care ii place lui l)umnezeu, vasizicS, celui care zideqte, peste Christos firndamenh-r1226, anr, argint, pietre pregioase, altuia, gAndindu-se, lnsd, la acestea, ce sunt ale lurnii, in chipul in care ii place sotiei (l Cor. VIl, :12, 33), vasdzic6, celui care zideqte, peste acelagi fundament, lemne, fAn, trestie: cici lucml primului nu este nimicit prin foc, fiindcd nu a indrdgit acelea de a ciror pierdere sd se fndurereze, este, ins6, nimicit al celuilalt, pentru cd nu pier f6rd rlnrere cele cc au fost posedate cu dragoste.227 Dar, datd fiind prcrnisa majord propus6, inr:At voieqte a se lipsi, mai degrabd, de r:lc, decAt de Christos, qi nici din marea teamd de a le pierde, oricAt il doare, cAnd le pierde, nu L-a pdrdsit pe Christos, esfe, rlcsigur', saluat, dar, a6a., ca prin.foc, firndcd il aide228 durerea lricrdelii acelor lucruri pe care le-a irrdrdgit, dar, datoritd stabilildlii fundamentului qi incoluptibilit5lii intdriturii, nu e rilrborAt Ia pimAnt qi nit:i nu se consumS.
106
S. Aurelii AWustini Enchiridion
107
LXIX.
Ignis etiam purgatorius quidam post hanc iitam'
I,XIX.
Un anumit foc purgcttorial
ua
/i
chiar
Si
dupd uia{a aceasta.
incredibile non est, et utrum ita sit, quaeri potest: et aut inveniri, aut latere, nonnullos fideles per ignem quemdam purgatorium, qutl1o m.a.8is minusve.bona jereuntia dilexJrunt, tanto. tardius citiusque salvari; nor: ,urn"r, tales de quibus dictum est, quod regnum D non possidebunl,- ntsi convenienter poenitentibus eade remittantur. Convenienter autem dixi, ut steril ".i*i.. in eleemosyT ris non sint, quibus tantum tribuit Scriptu divina, ut earum tantummodo fructum se imputatu praenuntiet Dominus dextris, et earum tantummo( ste.ilitatem sinistris; quando his dicturus est, Venit 1 bened.i.cti. Patris mei, percipite regnum: illis autem' (Matth' XXV, 34, 41)' in ignem aeternum
Tale aliquid etiam post hanc vitam fieri'
Nu e incredibil cd se poate intAmpla, chiar gi dupi ac.eastd via!5, ceva de felul acesta, qi se poate cerceta, dacd este aqa; gi, fie adeverit, fie ascuns, unii dintre credincioqi vor fi salvali printr-un anume foc purgatorial22q, atAt de t6rziu sau de repedc, dupd cAt de mult sau de pugin au indrdgit bunurile pieritoare; totugi nu li se va intAmpla aga unora ca qi aceia despre care s-a spus cd nu uor moSteni tmpdralia lui Dumnezer-r, decAt numai dac.I penitenlilof30 li se vor jerla convenient aceleagi crime.231 Am spus, insi, convenient, si nu fie sterili in pomeni, ciror pomeni ateta impoftanld le atribuie SfAnta Scriphrrd, incAt Domnul prevestegte ci ar:e sE le impute celor de la dreapta numai rodul acestora, qi numai sterilitatea acestora, celor de la stAnga, cAnd are sd le zicd pimilor: I/enipi, binecuodntapii Tbtdl.ui Meu, moStenipi impdrd{ia; celorlalti, ins6;
Merge{i tn focul etern (Mat.
XXy,34,
41).
tXX. -
79. Crimina eleemosynis non redimi,
nisi ui'ta mutetur'
tXX. - 19. Crimele nu sunt rd.scumpdrate prin pomand, decdt

dacd. este schimbat modul de uiald. Trebuie sd ne temem indeajuns, ca nu cumva sd socoatd cineva
illa crimina, qualia qui agunt, regnum Dei nc

possidebunt, quotidie perpetranda, et ?leem:syl quotidie redimenda. ln melius quipp".est vita mu de peccatis praeteritis est propiti p". "l""ôsJmas emendus quodam modo, ut ea sen "t Ders; non ad hoc liceat impune committeie - Nemini enim d Laramentum peccandi (Eccli' XV, 27): quam miserando deleat jam facta peccata. si non satisfa<
congrua negligatur.
Sane cavendum est ne quisquam existimet in
nenolrcite crime, de care fac cei care nu vor mogteni irnpirSlia lui Dumnezeu, perpetuate zilnic, pot fi r6scumpirate zilnic, prin poman5.232 Trebuie, intr-adevdr, schimbati viala intru rrai bine, qi Dumnczeu trebuie propitiat233 prin pomand, pentm pdr;atele trecute, nu ca qi cum ar putea fi oarecum cumpdrat s[ irrgiduie ca ele sd fie nepedepsit fdcute pururea.23a Cdci nu a deil nimd.nui dezlegarea de a pdcdtui (Sirah, XV, 20), oricAt, lndurAndu-se, $terge) daci nu este neglijat5 achitarea potriviti235 a
r:5 acele
datoriei, pdcatele deja fScute.
LXXI.
Oratione Dominica ecpiari leuiora peccata'

r'
I
LXXI.
- Prin Rugdciunea Domneascd ezpiate pd.catele mai uSoare,
(: Tatdl Nostru, n. tr.) sunt
De quotidianis autem brevibus levibusque pec9lt sine quibus haec vita non ducitur, quotidiana fideliu oratio satisfacit. Florum est enim dicere, Poter noster aqua es in coelis, qui jam Patri tali regeneratr sunt ex
Rug6ciunea cotidian6 a credincioqilor. satisface, insd, in lrrir.inla micilor qi uqrtarelor pdt;atc cotidiene, fErS de care nu se lrctrece viata aceasta.23t' (jdt:i a<:el,rra li se cade sd spun6: Tata.l'
tu)stru, Carele eSti i,n ceruri., trare
ij
sunt deja ren5scuti din
api
gi
108
S. Aurelii Augttstini Enchiridion
1,09
Spiritu (Jort.n. lll,5). Delet quotidiana Peccata. I)elet etiam soelerate gesta, sed disoedit: si quemadmo lum debita nostr{t' quomam non desunt quae dimittantur; ita dicatur, Sicut et nos dimitt'imus veraciter debitoribus nostris (Liauh'
lSnoscere.
quod veniam petenti homini dicitur; quia et ipsa eleemosl, ra est'
[Cot.'0266]
V, 9, 12): id est, si fiat
Spirit unui asemenea Tatd. (loan, tII, 5). Minimele gi cotidienele p6cate aceastd rugdt;iune le gterge in intregirne.2]1 Le gterge gi pe acelea, de la care viala credincioqiloq chiar scelerat petrecutd, dar, prin peniten16,, schimbatd intru mai bine, se dep6rteaz6., dacl, dupi cum se zrce veridic: $i ne iartd noud datorii.le noostre, fiindcd nu lipsesc oele care si fie iertate, tot aga se va zice veridic: Precum pi nii iertdm datorniriloisE noSLri (Mat. N,9, 12), adicd, dac523n se face ceea ce se spune, firndcd gi pomana insigi inseamnd a-i da ierlare omului cdruia t,erc iertare.
LXXII.
Eleemos.ynarum genera multa'
LXXII.
Multele {eluri de pomand.
$i, prin aceasta, la toate care sunt fdcute ctr indurare2ao folositoare se aplicd ceea ce spune Domnul: Dali pomana gi. i,atd toate ud sunt curate (Luca, XI, 41). Nu numai cine d5,
aqadar2al, flsmAndului hran5, insetatului biutur6, celui gol veqmAnt, cilStorului hcaq, fugarului ascunziq, bolna.mlui sau celui inchis vizitS, oapti.vr:lui rdscumpdrare, debilului mijloc de transport, orbrrlui insotitor, intristatului consolare, nesdndtosului leac,
quod cuique necessaRum est indigenti; verum etram qul irt lo".ri.m peccanti, eleemoslT ram da! et qui emendal
ceea ce
verbcre
disciplina, et tamel-peccatum ejus, quo ab illo laesus ar offenrus est, dimittii ex corde, vel orat ut ei dimittatun non solurn in eo cJtrod dimittit atque orat, verum etiam in eo quod c.:rripit, et aliqua emendatoria poena plectrt d'at; quia misericordiam praestat' Multa enirt "1"#u.1-.rn bona prlestantur invitis, quando eorum consulitur utilitanon voluntati: quia ipsi sibi in'eniuntur esse rnimrct, amr vero eomm potir. illi qro. inimicos putant; et reddun crrando ,nala pr'., bonii, cum reddere mala christianu
in querr, potestas datur', vel coercet aliqu
non debeat nec pro malis Nlulta itaque genera sun eleemosynaruml quae cum facimus, adjuvamur u dimittantur nostra Peccata.
pdcitosului, dd pomand; gi cine il indreapt6 ou vergeaua pe cel usupra c6ruia i s-a dat potestatea, sau il constrAnge printr-o ()arecare disciplini, gi totugi picatul lui, prin care a fost lezat sau ofensat de cdtre acela, i-l ialtd din inimS sau se roagd sd i se iorte lui, nu numai prin faptul c5 iartd sau se roagi, ci chiar prin faptul cd educd gi aplici pedepse purificatoare2{S, di pomanS, fiindcS pune in fatd miscricordia. Cdci multe bune li se oferd indirdtnicilrr2'a, cAnd se are in vedere folosul, nu voinla lor: fiindcd ei inqiqi sunt dovedili a fi dugmanii lorugi, gi sunt, mai degrab6, cu adevdrat prieteni ai lor cei pe care ii socotesc duqmani; qi intorc, greqind, rdul pentru bine, cAnd un cregtin nu ar trebui sd intoarcd nici mdcar rdul pentm riu. $i, astfel, sunt mai multe fe]uri de poman5, prin care, cAnd Ie facem, suntem ajutali2as s5 ni se ierte pdcatele.
rdticitorului cirare, nehotdrAtului sfat, gi fiec[rui2'2 lipsit ii este necesarT ci, intr-adevir, chiar cine dI iertare
LXXIII.
in nos quisrlue peccavit' Minus enim magnum est
Eleemosynae Senus manimum, parcere iru'mLcts' Sed ea nihil est majus, qua ex corde dimittimus'
LXXIII.
e
Cel mai mare Jbl
d,e
pomand.
e.ste
a cruto. dupmanii..
lrrin oare iertdm
Dar nimic nu este mai mare decAt aceea (: poman6, n. tr.), din inimd ()cea (ie a pdcdtuit oineva tmpotriva
1_10
__-
s. Aurdir-4uguttini ln"hi'idi9'
111
eum esse benevolum, sive etiam beneficum,
4ri tibi mali
noastr5.. cdoi este mai pugin mare a fi binevor'tor sau chiar indatoritor la16 de acela care nu gi-a f6cut nimio: este, insd, crr mult mai mane
pro
eis perfect tm.ris
44) Sed quoniarn
o quidem se debet anlmum ad hunc
li vrei totdeauna binelc gi, cAnd poli l)umnezeu zicAnd:1'u Indrdgipi.-i pe duS aelor ce ud. urdsc Si ruga{i-ud pentru cei
44). Dar, fiindcd accstea
gine de magnificentissima bundtate faptul r:d ig indrageqti pAnE qi duqmanul, qi aceluia care iti wea rdul qi, dacd poate, fi-l face, tu
,si
pc ine
affectum, orando Deum, secumque agendo luctandoque perducere: tamen quia hoc tam magnum bonum tanta quantam credimus exaudiri, cum i multitudinis ,ro., ".1, oratiorie dicitur, Dimitte nobis debita nostra, sicut et
dimittimus debitoribus nostris; procul dubio ve sponsionis hujus implentur, si homo qui nondum it profeuit, ut jam diligat inimicum, tryi:"-qY3g:.1"9.ffi ab homine qui peccavit in eum, ut ei [Col' 0267] dimittat'
dimittit
quia etiam sibi roganti utique r'rrlt dimittlr Sicut et nos d.imittimus debitoribus nostri id est, Sic dimiue debita nostra rogantibus nobis, sicut ot i nos dimittimus rogantibus debitoribus nostris'
"* -rd"' cum orat et dicit,
tin dc fiii perfecgi ai lui Dumnezeu, r.rnde, hrtr-adev5r, este dator sd tindd tot credinciosul qi rugAndu-se lui l)umnezeu, gi lucrAnd qi luptAndu-se cu sine, spre acest sentimcnt sir-gi indrepte inima umanS: totugi, fiindc.d acest atAt de mare bine nu tine de o aqa multime. cAtd credem a fi perceputd cu auzul, rAnd se spune in mgdciune: $i ne iartd noud greSelildar noastre, precum gi noi iertdm greEililar noqtri; fdrd indoiali, vorbele acestei p'omisiuni solemne se implinesc, dacd onrul, care nu s-a inwednicit lnc5 astfel, incAt igi indrigeqte deja2+B dugmanul, cAnd este rugat dc omul care a pdc5.tuit impotriva lui s5-l ierte, il iarti, totugi, Jin itrimS, deoarecc c;hiar vrea cu siguranti sd i se iertc Ai sieqi, suplirantnlui, cAnd se roagd gi zice: Precum Si noi iertcim greSipilor no5tri, adic6: Aga ne jartd datoriile noastr.e, nou5, suplicantilor., l)r'ecum qi noi Ie iert[r4. datoneicilor rrogtri suplicanli.
LXXfV.
IXXIV. - Peccata non dimittenti non dimittuntur a Deo' Jam vero qui eum, in quem peccavit' hominem
si peccato suo movetlrr ut roget, non est adhuc deputa
- Neierfi.nrului nu ii uor /i
ierktte de cdlre Dumnnzeu pdcatete.
Acum, ccl care, intr-adev5r, il roagd de iertar.e pe acel om lnrpotriva cdruia a pdr:5hrit, dac.d estc imboldit de pdcatul s6u sd-l
irri'*i"r-r..,
ut eum diligere sit difficile, sicut difficile
tit i
fie greu aJ
duqmS.nia.
quando inimicitias exercebat' Quisquis autem roganh peccati sui poenitenti non ex corde dimittit, nullo mo existimet a Domino sua peccata dimitti; quonrarn me vcritas non pt-rtest. Quem vero lateat Evangelii auditorer
sive lectorenr. quis dixerit, Ego sum oeritcts (Joan'
Qui cum docuisset orationem, hanc
Xfl/, 6 ea poslta sententiam vehementer commendavit, dicens: Si eni climiseritis hominibus Peccata eorltm, dimit't'et et uo Pater uester coelestis peccata uestra, Si autem di.miseritis homini.bus, nec Pater ues\er dimittet uestra (Matth \4, 14, 15), Ad tam magnurn tonltruum
in
invSlat cu tiric aceastd sentintd ea, zicAnd: Cdci de ueti iertct oamenilor greSelildso 19r,, ud tttr ierLa qi uou.d'fttlcil uostru ael ceresc pdcotele L)oa.stre. I)ar:ci, hrsri., nu ue\i. ierlo oamenilor, nici ThLdl t)o.stru nu uct ierta pd.co.tele t\xt..slre (Mct.t. Yl" 14, 15). (-line nu se trczcqte la un atAt de mare
rhrrd ne-a
;rrrsd in
un chip, cE rirrnt iertate de Domnrrl2{e pdcatele sale, fiindci Adevirul nu poate riir mint5. intr.ade cititor. al Evangheliei estc ttcrlumerit cine a (loan XIY,6)? El, Car.c,
Pc inir , sd
dc iertarc
Ai
t12
s.
UgtirlWY*ni4*ni@Y
etiam mortuos suscltare'
113
non expergiscitur, non dormit, sed morhrus est: et tarnen

potens est ille
funet, nu doame, pAnd 9i morgii.
ri e mort:
gi, ton-rql, Acela e.-n puter.e
s[
trezeast.A
IXXV.
nisi 20. Eleemosyna sceleratos et infideles non mund'at'

Sane cpi sceleratissime vt'unt, nec curant tale;rn vitam
LXXV.
mutentur,
- 20. Pomo,na nu curd,td. sceleralii. Si nec,redincioSii decdt dacd ei se schimbd..
et inter ipsa facinora et flagtia sua' moresque "or.ig"t", frlqrerrt"r" non cessant, frustra ideo sibi ;l;;;;.y.". blandiuntur, quoniam Dominus ait" I)ate eleemosynam" ;i ,;"" o*nii munda sunt uobis' Hoc enim quam late' oateat. non intellizunt. Sed ut intelligant, attendant quibus [;;t;,. Nempe "in Er'.rg"lio sic scriptum est: C,um.' t q""nt"r, ,ogouit itlum qiidam Pharbaeus ut pranderet',
dicere, quare non orandium. Et ait Dominus ad illum: 'quod deJoris est calicis et catini, m
;;;i t;,'et i"ngressus reiubuit' Pharisaeus autemet a'nte ".o"P!1,

itro ,"'reputins
ar$ael';'
'i;;;;;i ,;;ru^, pl"nu* 'i,"""" q"i fecit ii quod

),
1".." omnia munda
est
rapina
et. tnLC1uLLuLe'
"!::,f' Stulti'
eforis est, etiTm id, Wod in!71, terumtamen quod suPerest, dole el-ym9.V7am' estfecit'?
uobis (Luc' Xl.37-41)' Itane fideml hoc intcllectr-rri sumus, ut Pharisaeis non habentibus nec renati fuerint Ct.itti. etiamsi non in eum crediderint,
iun
ex aqua et Spiritu, rnunda sint omnia, tantum sl

dederint, sicut isti eas dandas p",11"1? .""T] "le"ml.1û. omnes quos non mundat fides Christi' sint immundi qr. t"tiptr- est, Munclans Jide corda eor?rylAi!; ^Y: i-ai""iiprstolus, Irnmundis autem et inlidelibus nih'
(it.l,
li
est
fideles essent,
atque in ejus Et tamen verum est'qttod audieru gr.tia .tulri.sent? bate eLeemosynam, et ecce omnia munda sunt oobis'
ts!. {rotttfdo ergo-Pharisaeis omnia munda a""-".y"as, darent et fideles non essent? Aut qr
mundum,
sed
pollata sunt eorum et meru et cotu
d i, Chtitt - oedere
qi iatd toate ud sunt uoud curale. (lici ci nu inleleg cAt dc departe bate aceasta. Dar, ca sd infeleagi, asculte numai cui lc-a zis. CEci in Evanghelie e scris aga: Pe cdnd oorbea L-a rugat pe El un fariseu oolecare sd. prdnzeascd La el: gi, intrdnd S-a asternuL la mosd. Fariseul, insd, a inceput sd zicd,, mirdndu-se in sine, de ce nu s-a spd.lat tnainte de prdnz. $i a zis Domnul cdtre el: Acum, ooi, fariseilor, spdla{i parted care este dinafard a cupei Si a bLidului; ceea ce este, insd, lduntrul uostru este plin de rd.pire Ei de nedreptate. Nebunilor, oare Cel co.re a .f'd.aut ceea ce este dinafard, nu a fdcut si ceea ce este tlinlduntruil2l1 [)oli, mo.i degrabd, pomand ce mai rdmdne2t'2, Si, iotd, toaLe ud sunt curate (l'uca, Xl. 37-41). Oare, aga trebuic sd inlelegem aceasta, cd fariseilor, neavAnd credinld'in Christos, ,si chiar dacd nu au crezut in trl qi nu au fost rcndscugi din api qi Spirit, le sunt toate curate, numai dacd vor fi dat poman6, aga oum socotesc ei cd trebuie datd aceasta, cAnd sunt necurali toti, pe care nu-i cur61d credinla intlu Christosz;3, despre care s-a scris: Purificdnd pri.n credintd. i,nimi.le lor (Fopt., XV, 9), gi zir:e Apostolul: Pentru cei necurali, insd, Si necredincioSi, nimic nu este curat, ci li s-au tntinat Lor Ei mintea qi conStiin!.a (T'it. l, 15)'i ln ce chip lc erau, aqadar, toate curate fariseilor, dac5 dddeau poman6, qi nu erau credinr:iogi? Sau, in ce chip erau credincioqi, dacd nu voiau sd creadi in Christos qi sd renasc6 lrrin gralia Sai $i, totugi, este adev[rat ceea ce au auzit: l)a1i 1tomand., Si iatd toa\e ud. sun| curctte.
Desigr.rr, cei care trdiesc mai mult deoAt scelerat qi nici nu ingrijesc sd irsi corecteze o astfel de viald qi moravuri gi, printre lnsegi crimele gi vi<,iile lor'" nu inceteazd sd dea mereu pomani, in zadar se alind in de sine c;umcd Domnul a spus: Dati poma'nd,
se
IXXVI.
animae suae misereri [Col. 0268) Prima eleemosyna,
LIXVI. - Prima pomand, a te tnclura

drept.
de
propriul suJlet Si a
tai
recte uiuere.
debet incipcre, ct eam sibi primum dare' list cni
a se lp Qui enim lrult ordinate dare eleemosJ'nam'
rI'
la sr'rrc insugi
Cdci, cine wea sd dea, rAnduit, pomand, tl'ebuie si inceapd qii sd gio clea sicqi, ilr prinrul rAnd. l.'iindc[ pomana
tr4
S. Aurelii Arytstini Enchiri'd'ion

eleemoslT ra opus misericordiae; verissimeque
115
dictum est'
XXX' 24)' Mi.serere animae tuae pLacens Deo (llccli' merrto Propter hoc renascimur, ut Deo placeamus' cui Haec est prima disilicet quod nascendo contraximus' quam nobis dedrmus, quonlam nos rpsoc "leemo.lâ, *i.".o. i".' -i."."ntis Dei misericordiam. requisivimus'
iushrm
i,rdi"ir- eius confitentas, quo miseri effecri sumur de q; dicit Apostoh:r,, ludicium quidem .et uno.i
agentgsr condemnationem: etmagnae charitati ejus gratia^s ()ommendal ;; il; idem ipse dicit"gratiae praedicator' aut.m suam clilectionem Deus in nobis, quoniam cun adhuc peccatores essen'tus, Christus pro nobis mortuti de nostra lnrsenl est (Rom. V, 16, 8, 9); ut et nos veraciter donavit irdi*rrt"., et Deum "frryt.t".t"ii lpt".d1l9:"li recteque r-ivamus. Quod judiciuT et charitatem ;ie
"um
mlnutlssr eleemosynas quas faciebant etiam quaeque eleemoslT ras a fructuum suorum: et rdeo non dabant facrenter secumque pnus
Phaiistei praeterirent, decimabant tamen pro
-misericordiam dile"tionis ordinem l'.""^-."*'-?'t: Gt proii*u^ tuum tanquam te ipsum (Luc.' X' 27)' inh se lavabant' Lrgo irr"r'"prsset eos quod forinsecus
incipientes,
i;;;;;;. ;";m
#;;pi-ta
"f""-".y"", l/erumlamen inquit, quod superesl'' mundari:
et iniquitatc pleni erant, admonens quad qo"* dtrl homo debet primitus dare' interi
da
Deirrt eleemosynam, el ecoe omnia munda sunt. uobis' ipsi facere ut osterideret quid admonuisset, et quid ignc curarent, ne illum putarent eorum eleemosl'nas
li1 Sed uae' uobls, inquit Pharisaeis: tanquam diceret' dandaml p,"t q"" quidem commonui vos eleemos)mam lrobi. *rrrrda sint omni a; Sed uae uobis qui deci mentam et rutam et omne ohs; has enim novi eleemosy arbitremini: vestras, ne de illis me nunc vos admonuisse
cste lucrarea indurdrii, qi foarte ade,virat s-a spus: A te tnduro de sufletul tdu este pld.cut lui Dumnezeu (Sira.h, XXX,24). De aceea renagtem, ca s6-i plicem lrri l)umnezeu2Sr, C[mia, pe drept, ii displace ceea ce, ndsc6ndu-ne, am atras a^supra noastrd.2ss Aceasta cstc prima pomanS, cea pe crare ne-o d[m noud ingine, pentru cE, prin misericordia lui Dumnezeu indur.atul256, ne-am simlit pe noi inqine nenorociti, m5rrurisind judecata dreapti a Lui, prin care am fost f5cu1i nenorociti2sT, desprc c,are zicc Apostolul: intr-adeadr de la unul judecata spre condamnare: qi, aducAnd mulpmiri marii Sale iubiri, despre care insugi acelagj prcdicator al graliei spune: Dar Dumnezeu i.nuedereazd dreptatea Lui fapd de noi, prin aceea cd. pentru noi a murit Christos, cdnd noi eram incd pdcdtoSi (Rom Y, 16, B, 9); ca, gi judecAnd cu dreptate despre rrenorocirea noastr6, qi iubin pe r:are El insugi ne-a d[ruit-o, cd fariscii, cAnd iqi zcciuiau- totu BU, pAnd gi cele mai neinsemnate r.oade ale loP@, ocoleau judecata gi iubirea lui Dumnezeu gi, de aceea, nu dddeau pomand incepArrd de la sine gi avAnd, mai int6i, misericordie fal6 de sine ingiqi. RAnduialS a iubirii, pentru care s-a sprs: Iubegte pe aproapele ldu ca pe tine insupi (Luca, X,27). CAnd i-a mustrat pe ei, agadar, cd se spdlau pe dinafarS, insd inlduntru erau plini de fradd gi lrcdreptate, amintind prin car.e pomand, pe care omul trebuie sd ,ri-o dea la inceput siegi, sunt curilate cele interioare: Dati, mai tlegrabd, zice, pomond ce mai rd.md.ne., Si iatd LoaLe ud sunt loud curate. Apoi, ca si le arate ce i-a sfituit gi ce nu se ingrijeau ci sd fac5, gi, ca si nu socoatd cd lil ignord pomana lor: Dar uai. uoud, le zice fariseilor, ca gi c:um ar fi zis: Err chiar v-am sfdtuit t;d trebuie sd dati poman[, prin care toate vA sunt curate, Dar uai
judicium et charitatem Det; qlua elecmr p.,.."ti. ab r-rmli inquinamento. intenol mundar], ul
praeteritis
cunosrl.rt fcluri de ,iudecata
loud., care zeciuiLi menta Si ruta, Ei toatd leguma, cici am sd nu socotiti cd despre aceste um, luarea aminte: Si ocoliti poman6, prin care putel fi rurifitr de toatd tntinarea interioari, ca sd.vd fie curate gi trupurile oe,sunt tna.fard oor
munda essent et corpora quae lavatis: hr'rc est ertim legitur' '/t eJ interiora scilicct et exteriora; sicut alitri
[x) care le spdlali!61: cdci ar;easta inseamnd toate, qi cele interioare. rrdic;d, gi celc exterioare, precum se citeqte in alt loc: Curd;.ili cel.e
t'p sunl tnldunt,ru,
Si.
ce.le
fi curale (Mat.
Sf. Aureliu Augustin, Enchiri.d.ion
177
XXIII, 26). Da4 ca sd nu pari cd dispreluiegte aceste feluri de pomand, care este datd din r.oadele pdmAntului: Pe acestea, zice, trebuia sd le facegi, adic5, judecata qi iubirea lui Dumnezeu; gi pe acelea sd. nu le. omiteti (Luca, Xl, 42), adic6, felurile dc pomanS din roadele pdmAnhrlui. LXX\{I. - lniquitas deserenda' ut prosint eleemosynae'
IXXVII. -
T'rebuie pdrd.sitd. nedreptatea, pentru a dilbrilele .fbluri. de pomand,.
!'i
de fotos
pe sine, cei care socot cd, prin

foarte mare larghele, din roadele
pSrd impunitatea de a rdmAnc in continuare in cruzimea crimekrr qi in ticdloqia nerugindrilor2,i2: cici nu numai cA le fac pe acestea, dar le indrdgesc intr-atata, incet sd se t5vdleascA ptuurea sufletul sdu (Ps. X, 6); Ci
t fafi
de el, ci
crud2o3:
H** ;ti#;;; **0" s-ecundum saecul'""' odil ,""rnd,r- Deum. Si ergo vel]et ei dare eleemotp3*',
""* quam illi essent munda per
..""lr1r*,
omnia, odisset eam secun( diligeret secundum De'um' N"T:,,u"t"et
qu"alemlibet, nisi unde d:1
11)'
;;";;;;"-
qui non'eget, idlo dictum

me (Psal.
"! illo acci est, Misericordia ejus praeue
LI/III,
Nimenea nu dd, ins5, nici o pomani, decAt dacd26s primegte, de unde si dea, de la Acela Care nu are nevoie: de aceea s-a spus: Misericordia l,ui md ua tntdmpina (Ps. LWII, 7).
IxxuII.-2l.Pecctttaquaedamsunt,qwaehumgtlojudicio
esse Putarentur.
IXXVIII. - 21. Eristd anumite pdcate core nu trebuie

line de judecata umand.
socotite a
gravia-peccata' Quae sint autem levia, quae judicio' Yidemus, hr-aio, sed divino sunt pensanda guaedam ah ipsis g,,oq'l" Apostolis ignoscendo fui ;;;;;ttu' quale iliud est quod. venerabilis Pau
conjugibus iit, Nolite fraudare inuicem, n,6,i er od i"^p*, ut uocetis orationi; et .iterum.ad Ldipsum
ca
Care sunt, insd, pdcatele mai ugoare, care, mai grele, nu tr.ebuie cAntdrite de judecata umand, ci de cea divin6. C6ci pe unele le vodem a fi chiar de cdtre Apostolii ingigi, iertAndu-le, ingiduite, precum este gi cel despre care venerabilul266 Paul le spunc celor rEsdtoriti: Sd nu ud lipsipi unul de altul, decdt cu bund tnuoiald., ca sd ud io.rdpi sd Jigi ,sd.
ne
tentet satanas propter incontinentiam uestt. sur quod putari posset non esse peccatum, mlscerl
uos
nu o
re.) care
at
din pricina
te pa<nt, a te
;r"n
est nriptiale, sed'carnalis etiam vlluptatis;
.t,- fiiio*.r, procreandomm
ca.uria?
T-q !: ul
irnpreuna, adicd, r.,r.r sotia, nu in scopul procredrii fiilor, care este lrincle nuplial, ci .hiar in al voluptdtii .arnalc; incAt infir-rnitatea
118
S- Aurelii Augustini Enchirid'ion
S[. Aureliu Augastin, Enchiri.d,ion
't
19
sive adulterii, sive cujusquam alterius immunditiae
---
--
mortiferum malum, quod turpe est etiam dicere, quo potest tentante satana libido pertrahere, incontinentium devitet infirmitas, Posset ergo, ut dixi, hoc putari non esse peccatum, nisi addidis set: Hoc autem dico secundum i"niom, non secundum imperium (l Cor' VII, 5, 6)' Quis autem jam esse peccatum neget, cum dari veniam facientibus apostolica auctoritate, fateatur?'fale quiddam est, ubi dicit': Audet quisquam rtestrum aduer'sus alterum negotium habens judicari apud iniquos,. et non apud
celor neinfrAnagi si evite r6ul aducdtor de moarte al forni<atiunii (: preacurviei, n. tr.), sau adulteriului, sau al oricdrei alte necurigii, pe care este mqinos gi doar a o numi, in care, prin tentafia Satanei, poate sd ne tAra.sci libidoul. Ar putea fi, aqadar, a5a cum am zis, socotit cd acesta nu este picat, dacd nu ar fi adiugat: Aceasta o spun, tnsd, dupd ingdduintd, nu dupd poruncd (I Cor. VIl, 5, 6). Cine, ins6, ar mai nega de-acum ci este un pdcat, cdnd se
rndrturiseqte invederat cd Ie este datd fdcdtorilor o ingdduintd

prin268 autoritatea apostolic5.26e Ceva
Indrd,zneSte, oare, cineua
la fel este, unde zice: dintre uoi, audnd ureo pricind.
dico: sic non est inter uos quisquam sapiens qui possit inter fratrem suum judiiarei sed fraier cum fratre judicatur, et hoc apud 'infidetes! Nam et hic posset putari judicium habere ,iln"r.r, altenrm, ,ro., "..r" peccatum, sed tantummodo id judicari, njsi secutus aditngeret: Jam
hos collocate.Âd reuerentiam uobis
Et pauli post: Saecularia igitur judicia si habueritis, inquit, eoi qui contemptibiles $unt in Ecclesia,
sa"nctos?
extra Ecc'lesiam velle
quidem omnino delictum est, quia' judicia habetis,' iobiscum (l Cor.Yl,1-7). Et ne quisquam hoc ita excusarefi ut dicerei [Col. 0270] justum se habere negotium, sed" iniquitatem se pati, quam vellet a se iudicum sententia
."-or".i;
talibus oogitationibus vel "orrtirrro atque ait: Quare non magia excusationibus occurlit,
iniquilatem patimini? quare non potius fraudaminil Ut
ad illud redeatur, quod Dominus ait, Si quis uolu"ril tunicam tuam lollere, et judicio tecum contendere, di'mitte illi et pallium (Mauh. V, 40); et alio loco, Qui abstqlerit, inquit, tua, noLi repetere (Luc. YL,30). Prohrburt tt .ro, d" saecularibus rebus cum aliis hominibus hr delictum' dic11 Ssse iudicium: ex qua doctrina Apostolu-s finiri inter fratres Tamen crm ,init in Ecclesia talia iudicia fratribus judicantibus, extra Ecclesiam vero terribili vetat; rrranifestum est etiam hic quid secundum veni r:oncedatul infirmis' Propter haec atque hujusm' peccata, et alia, ljcet iis minora, quae fiunt verborum
i:,rgitationum offensionibus, apostolo
Jac'
rho confitente
impotriua altui.a, sd. se judece inaintea celor nedrepti, Si nu tnaintea sfinlilor? $i, pulin dupd aceea: ASadar, dacd ueti aoea ,ludecdpi lumeEti, zice, pe cei care sunt disprepuipi tn Bisericd, pe ei inuestiyi-i.27o Spre ruSine u-o spun: nu este, prin urmare, Dreunul, tntre uoi, tn{eLept, care poate judeca pentru fratele sdu27t, ci se judecd Jrate cu frate, Si asta, tn fa[a necredincioSilor! Cdci gi aici ar putea fi socotit cd nu este un pSoat a avea pricini impotriva altuia, ci numai a voi oa ea sd fie judecat5 inafara Bisericii, dacd nu ar fi adiugat, urmAnd: Acum, chiar faptul ad aueti ooi intre uoi judecdgi esle un delict (I Cor. YI, 1-7). $i, czr sd nu se dcuze cineva prin asta astfel, incAt sL zic6, cumcd el are o pricind dreapt6, dar a suferit o nedreptate, pe care ar vrea sd i-o inl5ture sentinta judccdtorilor, se incontreazd de-ndat6 unor astfel de gAnduri qi scuze gi zice: De ce nu suferipi mai degrabd sd /'ipi nedreptd!i!i? De ce nu rdbdal.i mai lesne paguba? Ca sd se intoarcd la ceea ce spune Dornnttl: Dacd. cineua ar Drea sd-{i ia haina pi sd se judece cu tine, la.sd-i aceluia Si cd.masa (Mat. V,40); qi, in alt loc: Celui care-li ia ale I,ale, zice, nu i le cere inapoi (Lucp, VI, 30). $i astfel i-a oprit pe ai SEi sE se judece cu alli oameni despre lucrurile lumegti: <ilrctrin5, dupd care Apostolul spune c[ acest fapt este un delict. 'lirtugi, cAnd ing5duie. ca unor astfel de pricine, intre fralii care judecd cu fra{ii, si li se pund capit in Bisericd, insd se opune vehement inafara Bisericii, este invederat chiar aici ce li se acordi dupd ingSduinlS celor infirmi.272 Pentru acestea qi pentm pdcatelc de felul acestora qi pentru altele, fie minore acestora, care sunt fdcute prin jigniri cu r:uvAntul sau cu gAndul, apostolul
t20
dicente,
S. Auretii Augustini Enchiri.d.ion
Enchiidion
t2t
ln multis oportet ut quotidi di,,"-..., Di.*itt"

nostris (Matth.
bi lll' 2); m, atgue eo quod
lacob mdrturisindu-le qi zicAnd: Cdci topi gresim tn multe (lacob,
IlI, 2), trebuie sd ne rugdm zilnic gi de mai multe ori lui

$i ne iartd noud greSelildTs noastre, gi nu minlirn in ceea ce urmeazS, precum Si noi iertdm greSililor noEtri (Mat. Yl, 12).
Dumnezeu qi sd zicem:
sd
sequiturmentiamur,sicutetnosdimittimusdebitoribus
\fI,
12).
esse
LXruX.
Quae leuia uidentur,
interdum grauissimo'
IXXIX. - Pdcatele
graue.
care
pdr
fi
mai utoare sunt uneori Jbarte
Sunt autem quaedam quae levissima putarerrtur' nisi in Scripturis demonstrarentur opinione graviora' Quis enim dicentem fratri suo, Fatue, reum gehennae putaret' nlsl
Veritas diceret? Cui tamen vulneri subjecit continuo-, medicinam, praeceptum fraternae reconciliationi adjungens: mox quippe ait, Si ergo ffirs muruts tuum oliori, et ibi reiordatus fueris, quia fraLer tuus ho aliquid aduersum te, etc. (Mauh. y,22:.23)' Aut quia
menses et annos et tempora' sicut observant qur certl diebus sive mensibus tive aorris volunt vel nolunt aliqui'
Sunt, ins5, unele, care ar fi considerate foarte ugoare, dac6 nu s-ar demonstra prin opinia Scripturii ci sunt mai grave. Cici cine l-ar socoti pe cel ce-i spune fratelui siu, Nebune, un r6u al gheenei2?4, dacl nu ar fi spus-o Adevirul?z?s Totugi, acestei rdni il
aplicd numaidecAt leacul, ad6ugAnd preceptul reconcilierii fraterne, cici, intr-adevlr, zice imediat: Deci,, dacd tti oferi darul tdu la altar, Si acolo tli uei ami,nti cd fratele tdu are ceua impotiua ta eLc. (Mat. V,22,23). Sau, cine ar estima cAt de mare p6cat este a fne zilele qi lunile qi anii gi timpurile, precum le gin cei care, in anumite zile sau luni sau ani, voiesc sau nu voiesc si inceapd ceva, fiindcS socotesc, dupd doctrinele degarte ale oamenilnf76, perioadele
aestimare;t quam magnum peccatum sit, dies observare e!
inchoare, eo quod secuqdum vanas doctrinas homi fausta vel infausta existiment tempora; nisi huius magnitudinem ex timore Apostoli pensaremus, qul ait, 'I'imeo los, ne forte sine causa laboraueri'm in
1
norocoase sau nenorocrrase, dacd nu ne-am gAndi
la mdrimea
(Galat' IV,
11)?
acestui r5u din teama Apostolului, care le spune unora din spela acestora: Md tem pentru uoi, sd nu Ji lucral tn zadar printre uoi (CaLaL N, 71)'?
LXIX' -
Peccata korrenda, usu uidentur Leuia'
LXXX.
Pdcatele urdte
par
LL1,oare
pin
auz.
Huc accedit quod peccata, quamvrs magna horrenda, cum in consuetudinem venerint, aut parva nulla esse credunturl usque adeo ut nlln solum
occultanda, verum etiam praedicanda ac diffama videanfur, quando, sicut scriptum est, Laudatur pQcca in desideriis animae suae, et qui iniqua gerit benedioi (Psal. LX,24). Talis in divinis Libris iniquitas clat vocatur. Sicut habes apud lsaiam prophetam de vi rnala: l)rspectaui, inqttt. uL Jaceret judicium, fecit au
La aceasta se adaugd cE pdcatele, oricAt de mari gi de urAte, sunt crezute, cAnd devin obiqnuin15277 fie mici, fie cd nu sunt deloc, pAn6-ntr-atAt, inc:At nu numai cd nu par ci trebuie ascunse, ci, r:hiar de predicat qi de ficut (iunoscute, cAnd, dupd cum e scris: Pdcdtosul se laudd cu poftele sufletului sdu, Si cine lace N, 23). O astfel de nedreptate cste numitS, in Cdrfile Sfinte, clamoare. Cum ai, la profetul Isaia, despre via neroditoare: Am asteptat, zice, sd facd dreptate, a fdcut, insd, nedreptate, Si. nu dreptate, ci clamoare (lsai. Y,7). De unde cste gi aceca, tn Genezd: Clamoarea sodomiopilor Si gomorhiolilor s-a tnmultit (Cen. XWil. 20). Pentru cd nu numai cd nu erau,
nedreptatea se binecuudnteazd (Ps.
iniquitatim, el non justitiam, sed clamorem (Isai' Y, Llnde est et illud in Genesi: CLamor Soclomorum
1.r.t
S. Auretii Augttstini D*@tl-
Enchiidion
t23
XV[I' 20) Quil Gomorrhaeorum multiplicatus est (Gen' 'solum puniebantur itt: ftlilqJ non iam apud;;t ;t" vehti lese frequeltabantur' Sic nostr
;;;;;;p*rul 6zztl mala,. ;;ffi;; f" -,tt. 1c;ol.jam vene'unt'""1 i:: nlil pro his n.r ;l;;;;;uetudinlm aliquem laicum nonut audeamus' se{
solum excommumcare exponerem ante a[quo nec clericrrm degradare' Unde ctrm in e'o ipso loco u!1 ai Ept.tollm ad Galatas, lQboraueri'm i e.fo.tot rr, Timeo t)os ne forte sine causa uVae peccatis homi:run exclamare compulsus sum'
de-acum, pedepsite, ll ei, acele nelegiuiri, ci se fdceau ca gi prin lege, pe fap. Astfel, qi in tinpurile noastre, aga, multe pdcate, chiar dac6 nu ca gi acelea, au ajuns de-acum in obignuinlS f51ig5, tncAt nu numai cd nu indrizrrim si excomunicim pentr'u ele un oarecare laic, dar nuJ degradim2T8 nici chiar pe un cleric. De unde, cum
;;;;;
uobis;
qr""' *lu inusitata exhotres"imut"':it*1- I::o^' f: Tl3 c{uamvrs tarn mal abluendis Filii Dei sanguis effusus est' faciarrt clauditntra se ;;;;""r-o legnum Tl' ::
;;;"J.
o*,1? ltl" (Etpos' Eput' il;;;ilrr*us prohibere, faciamus' ';;l;.;.35)l sed videro utrum me imm'rderatus d incaute aliquid compulerit dicere'
facere cogimurl atgue utinam, o Domine'
omnia tolerare, saepe tolerando nonnulla
cxpuneam, cu cAliva ani in urm5, Epistola citre Galateni2T!), in r;hiar acelaqi loc, undc zice Apostolul: Md. tem pentru uoi, ca nu cumDa sd .fi. lucrat tn zad.ar pri.nlre uoi, anr.t fost silit sd exclam:2e ,,Vai pdcatelor oamenilor, cici ne ingrozim qi numai de oele cu care nu suntem obiqnuili: pe cele cu care suntem obignuili, pentru spilarea cdrora s-a virsat sAngele Fiului lui Dumneze;u, chiar dacd sunt atAta de mari, incAt fac sd se inchidd cu totul impdr6fa lui Dumnezeu contra lt)r, suntem, adesea, constrAngi si le tolerim, vdzAndu-le, pe toate, gi, adesea, tolerAndu-le, chiar s[ le facem pe runelel qi, o, Doamne, mdcar de nu le-am face pe toate acelea pe (jare nu le.-am putut opi" (Erpos. Epist. ad GalaL n. 35)! Dar voi vcdca28r, daci nemdsurata durere nu mE va fi impins sd spun ceva
noprecaut.
IXXXI.
et infirmitrts' 22. Peccati cawae duae, ignorantia' nemo uincit nisi diuinitus adjutus'
DfrXI. - 22.
Cele doud cauze ale pdcatului, tgnomn{a Si infirminteo, pe care nimeni nu le inuinge, decdt ajutorul lui Dumnezeu,
o1 Hoc mrnc dicam, quod quidem et in aliis cau^srs meorurn locis saepe jam dixi' Duabus -ex
aut 11 aut nondum vidtndo quid facere debeamus' guorum du faciendo quod debere fieri iam vifepus.: ilhd;;"r'""dae malur-n "ti, ho" infirmitatrs Contra q alnqmur, quideir Pugnare nos convenit: sed profecto dlulni,rr. idirrn"-r., ut non solum Yi$""T": 1.;1
sit,..ed etiam acrpdente sanitate delecutio iustili quas vel habg vintpt in nobis earum reralm delectationes'
i"a".a"t"
Aici voi spune ceea ce am rnai spus adesea in operele Pit:Etuim din doud canze; fie nevizAnd inci ce trebuie si facem, fie nefdcAnd oeea ce, de-acum, vedem cE trebuie fdcut: dintre care, primul este r6ul283 ignoranlei, al doilea al infirmitSlii. Impotriva cirora estc fapt convenit ci noi luptdm: rJar suntenr, cu siguranld. invinqi, dacd nu suntem ajutali de njutorul lui Dumnezeu, incAt28' nu numai cd vedem ce trebuie ficut, ci chiar, cu sporul sdn5td1ii285, delcctarea dreptdlii
rnele.282
cupiendo.velamitteremetuendo,scientesvidentesc - --r i erarmls - - -.^^+^-^- -,...t o-enrrts ef ;;;"t, iam non solum peccatores' quod '"r* p", ignorantiarn peccabamut' ""tyT :t11,L r currr id non facimus quod facienflurn' ;;;;;;;;s, I^Jrrr* q",ra non faciendum esse jam s<imu^s' Qy".ryrye diotr si pe<ravirnus ut ignoscat' Ix)pte'r ryrril ,imi'Lti ".-..f"r" nob'is clebiLo no'i,.o, sicut et' nos iliîtL"
lnvinge tn noi delectirile acelor lucruri, pentru care, fie rAvnind sti le avem, fie temAndu-ne cd le pierdem, pic6tuim gtiutori qi vdzdtori;286 de-ar;um, nu numai p6cdtoqi, ceea ce eram gi cAnd ;rdc5tuiam28? prin ignoranfE, ci chiar gi prevaricatori2ss, cAnd Etim, de-acum, qi nu facem ceea ce trebuie fdcut, sau facem oeea cre nu trebuie fbt-ut. De aceea, nu numai ca sd nr: ierte, rlacd am pdr;dtuit, pentru t:ale zicem:28e Iartd"-ne noud greqelile2eo noa.sLre, precum pi noi. iertdm greSi,tilor nostri, ci qi
124
S. Auretii Augttstini Enchiri'dion
s f . 4ye!!y 4y e!!t!!,
_! "chir idi o n
125
debitoribus no proPter quod

(Matth. Yl, 12,
Domi.nus iLlum
sd rre conduci sd nu picdtuim, pentru ctrre zicem: Nu ne duce pe noi tn ispitd2el (Mat. Yl, 12, 1:3), trebuie rugat Acela, Cdruia i se spune in Psalm: I)omnul, il.umi.no.rea mea Ei .sd,ndtateaD2
illuminatio detrahat ignorantiam, sahrs irrfirmitatem'
mea (Ps. XXVI, l), intrucAt iluminarea inlSturd ignoranla sdndtatea, infirmitatea.
LXXXII.
Poenitenlio Dei donum'
LXXXI. - Penitenta
fie fdcutd este,
este
darul lui Dumnezeu.
Nam et ipsa poenitentia, quando digna causa est secundum -or"* Ecclesiae cur agatur, plerumque infirmitate non agitur; quia et pudor timor est displicendi, Jr- pl r. delect-at hominum existimatio, quam iustitia q"" ti q"f.que humiliat poenitendo' Unde non soluni po"nitertia? verum etiam. ut agatur' Dei ""- "gii", ,,""".rrna est' Alioquin non dicerel miserilordi. Apostolus de quibusdam: Iy'e {orte det illis De pienit"ntia^ (.11 Tim' l!, 2F|Et ut Petrus amare "fkrr pracmisit evangelista, fCol' 02721 et art: Respetil Dominus (Luc. XXII, 67). LXXXIII.
Cdci qi penitenla insiqi, cAnd cauza pentru care ar trebui si dupi obiceiul2e3 Bisericii, una demnd, nu este fic,ut5, de cele mai multe ori, din infirmitate, pentru cd gi pudoarea este teama2q de a displScea, de weme ce delecteazd mai mu]t aprecierea oamenilor decAt dreptatea prin care fiecare se umileqte pe sine, cdindu-se.2es De unde, nu numai cAnd este fdcuti penitenla, ci chiar ca sd fie fdcut5, este necesard indurarea2e6 lui Dumnezeu. Altminteri nu ar fi spus Apostolul despre unii: ,Ay'u tntdmpldtor le dd acelora Dumnezeu penitenta. (lI, 'tim Il, 25). $i, lnainte ca f)etru sd fi plAns amarnic, evanghelistul a destiinuit gi zice: L-a priuit pe el Domnul (Luc. XXll, 61).
in Spiritum sanctum' non cred Qui vero in Ecclesia remitti peccata conteirnit tantam divini muneris largitatem, et in
Peccatum
LXXXIII.
Pdcatul tmpotrioo Spiritului Sfdnt,
obstinatione mentis diem claudit extremum? reus est irremissibili pcccato in Spiritum sanctum-,-.ilt-.guo Chdr peccata dimittit' De qu. quaestione,difficili in quod
intr-adevir, cirre, neincrezdtor2el cd pS.catele sunt iertate in Bisericd, displel-uiegte o atAta larghele a darului divin gi se inchide, pAnd in ziua morgii, in aceast5 obstinatie a mingii, se face vinovat
do acel p6cat de neiertat impotriva Spiritului SfAnt, prin care ( lhristos iartd p5catele.2e8 Dar, aceasti chestiune am dezbihrt-o, pe cAt am putut, foarte in amdnunt, intro cdrticicS2ee scrisd numai
despre ea.
enucleatissirnt itopte, hoc solum conscripto libello quantum potui, disPutavi.
IXXXIV.
23. De carnis resurrectione'

Jam vero de resurrectione camis, non sicut
LXXXN.
23. Despre tnuierea trupului,
Acum, despre invierea trupului300, nu cum au revenit unii la murit iarfui, ci despre invierea intru viafa etern6, a inviat trupul lui Christos insugi, nu gdsesc, intr-adevdr, l)t'ecum urm a! putea trata pe sc;urt qi sd qi dau satisfactie tuturor infebdrilor (rre se pun in mod obignuit despre acest fapt. Tohrgi, nu se cade? hr nici un chip, ca un oregtin sd se indoiascd asupra faptului ci h'upul hrturor oamenilor, care s-au ndscut sau se vor nagte gi au
via15, qi, apoi, au Irrrrril. sau
vor muri. are sd invie.
q6_
_ __
S. Aurylii Augustini
Enchiri4gl---LXXXV.
Enchiidion
127
LXXXV.
- lbtus abortiui an resurgent'

Unde primo occurrit de abortivis fetibus quacstro q", f; qola"* nati sunt in uteris matrum' sed nonduti t iia ut iam possent renasci Si enim tesurrecturos Ji*".iror., de iis qui iam formati sunt' tolerari pot quls no utcumque guocl dicitur: informes vero abortus conce proclivius perire arbitretur, sicut semrna quae guis negare audeat, etsi affirmare r iror, fu"r#Z Sed forr audeat, id acturam resuirectionem, ut quiquid Atque ita non desit perfectio'.q d"frit impleatur? erat tempore, quemadmodum non erunt vrtt
accessura quae ac.cesserant tempgr-e: ut neque
I/or tnuia, oare, fetuSii aoortati?
De unde, sb isc5, in primul rAnd, chestiunea fetugilor

avortati3o1, care s-au nisc:ut, intr-adevdr, tn pAntecele maicilor, dar inc5 nu aqa, incAt sd poat5 qi renaqte.3o2 Cici, dacd vom spune
TT1: ": il.tgru.r- dies allaturi fuerant, natura fraudetur; ne in el, qr-,od adversum atque contrarium, dies attuler n^tur'. turpetur; sed integretur quod nondum e integmm, sicut instaurabitur quod fuerat vitiarum'
*:9
cd ei urmeazd si tnvie, despre aceia care sunt deja forma1i303 poate fi tolerat in orice fel se spune; cine nu ar fi, ins5, mai inclinat sd socoteascd, de bund seam5, cd avortulile30* neformate pier precum seminle care nu au legat rod? Dar cine +ar incumeta sd nege, dacd nu s-ar incumeta sd afirme, cd invierea se va face astfel, incAt sd se umple tot ceea ce i-a lipsit formei? $i inc6, aqa, sE nu lipseascd perfecliunea, care avea s5 vind, in timp, dup6 oum nu vor fi viciile, care venird in timp, incAt, nici, prin ceea ce zilele trebuiau si aducd apt gi armonios, si nu fie fraudatd natura, gi nici, prin ceea ce zilele au adus defavorabil sau contrar, natura sE fie urAlitd, ci sd se intregeasc.S ceea ce inc5 nu era intreg, dupd cum se va reinnoi ceea ce fusese rriciat.305
fetusul sd. trdiascd tn pdntece. $i, de aceea, poate fi, intr-adevdr, foarte scmpulos cercetat qi disputat intre cei foarte doc{i, degi ignor daci poate fi descoperit de cdtre om, c6nd anume inccpe sd trdiascd omul in pAntece, dacd oxisti o oarecare via15, fie ea qi ocult6, care incd nu se manifesti in rnigcirile celui viu. Cdci, a nega c5 au trdit fetugii care au fost r:iopA4i1i qi arunca{i, buc6lic6 cu bucd1ic6, din pAntecele celor lnsSrcinate, ca nu cumva, daci ar fi fost l5sa1i acolo, s5-gi omoare ;i mamele insegi, mi se pare o neruqinare prea mare. insd, din rlipa in care fircepe un om sd triiascS, din acea clipd chiar, poate si gi moar6.. Mort, intr-adevdr, oriunde i s-ar intAmpla aceluia rnoartea, nu pot gdsi in ce chip nu ar putea tine de invierea
incepe possum.
mtr4ilor.306
IXXXI{. - Cdnd
LXXXUI.
quamlibet crito moriantur, aut resurrectula negaot a( aut ita rcsurrectura credenda [Col' 0271]l sunt'
Monstrosi fbtus quomodo resurrecturi' Neque enim et monstra quae nasc-untur ct
LXXXVI.
- in ."
chip uor inuia fegii monstruoEi,
rvlt
Cdci nici nu pot gdsi, de asemenea, in ce chip nu ar. line de invierea mo4ilor gi monqtrii. care se nasc qi triiesc, oricAt de repede irr muri, fie c5 vor h refuzayt sE invic, fie rE trebuie crezut cd vor
t28
S. Auretii Augltstini Enchiidion

rrt illu potius (r()rrcota crnendatac{ue natrrra' At-rsit cnim
Sf. Aureliu Augttstin, Enchiridion
129
Itrvia aqa, qi nu, rnai degrah6, cu o naturd indreptatd qi irnbundtSlitd.
tir.r"rrrtr'"ro. qui nupel natus est in Oricntc' tle qurr

memttriae Hieronl'mus presblter scriptum rriiquit: pohus inquam, ut unum hominem duplicem, ac non resurrc quod futurum fucrat, si gemini 1a^sceyntul, partus existimemus. Ita caetela quae singuli cpique vel quadam ni vel mirrus aliquid hahendo,
et sancta fr'atres fidelissimi +rt.rd eum viderint retulemnt'
(lirci. Doamne fercstc, t:a acel orn cu nridularcle duble, care s-a rrlst:ut de curAnd in Orient, dcspre care au pr>vestit gi frafl de
lirarte mare incredere- r:arc l-au l'dzut. qi dcsprc carc a lAsat scris qi
absi
prestriteml de binecuvArrtatd arrrintire, Hicronlrnu
s30?:
Doanrne
ffifi".
natur cleformitate monstra diculrtur, ad humanae t*g":f figuram resurrectrone revocabulrtulj.it" it :TI etrt .-i'rArt" sua corpora obtilcaut, nullis cohaerentibus sed seorsum s qoi""r-qo" cohaerentia nata fuerantl
frlregte, zic, sd socotim cd va invia t;a un singrrr om dublu, gi nu, mai degrab6, doi. curn s-ar fi irrtAmplat, daci s-ar'fi ndscut ge.rneni. Asa gi ceila\i, can'e, ndst:uf fiecare aparte, avAnd, fie ceva in plus, lie in minus, fie, printr<r oarecare prea male diforrnitate, sunt numifi
r:a
.iog"li. LXXXUII.
comPletur integntas'
,rt -".rr}r.t
gestantibus, quibus humam
tnonqtri, vor fi readuqi prin inviere la a^spcch;l naturii umane; astfel fiecare suflet in parte sd-qi aibd propriul trup, ,si niciunul nrr va rnai fi lipit de altul, chiar daci s-arr n5^scut lipite, ci fiecare aparte? lxrrt6ndu-qi mernbrele sale, prin care este impliniti integritatea
lrupului omencsc.
LXXXVIII.
lnstauratio carnis quocurnque modo perierit'
Renasterea trupului,
in orice fel
ua
fi pierit el.
Nu pier"e, insd, de la l)urnnezeu, materia pimAnteasc5 din in r.rricare pulhere sau cenugS cste risipitS, in oricare sufluri ,si adieri este transportatS, in orioare substant5 a altor corpuri sau in elcmentele inseqi lrreschimbat5, datd hrand oricdror anirnale sau chiar oamcniloy'u' 6i trerutd tn carnea lrr, se reiutoarce, la rnomenhrl stabilit al timpului, lu acel suflet omenes(: care a animat<r la inccput ca sd dcvinl om,
care a fost creat trupullros rmrritorilor, ci,
srl trdiascd gi sd rrrea^scd.
homo fieret, viveret, crescelet, anrmaut'
LXXXX.
Superflua quomodo redibun: qd porpus'
LXXXX.
- in "" chip se uor intoarce la trup cele nesemnificatiue,
anin lpsa itaque tcrrena matr:rics. quac discedonte rep4rabttur; ut ca qu' fit caiaver, non ita resurrectione sPecl clilabuntur et in alias atque alias aliarum rerrm quamvis ad corpus redeant u firrmasque vertuntur,
dilapsa sunt, ad easdem qYoql" "3tpo11: p"11::redit q fuerunt, r'cdire necesse sit' Alit'rquin si capillis si unguibus qurld trl tam rrrebra tonsula cletraxit,
J"*tn
i.'lcr) r'esurrectrortcm carnis non credcntit)us otlcur : --l:L
r:xset:tio; immrltlerata et indecens ctiSitantibus' '.S"d
$i, a^stfel, rnateria pS.nrAnteascd insdgi, <;are, pdrlsit6 de suflet, rlovine cadanzrr, nr-r va {i restabilitd prin invierc aga, incAt oeea oe r+r: risipeqte gi sc preschirrrbd in alto forrne qi spedi ale altol lucmri, oricAt ar leveni la corpui de la ceire s-a lisipit, si fic neapirat rrhligatoriu si revirrd chiar' la acelcarsi p54i alc trupului, unde a lrrst la inceput. Ntmintcri, datd i se rcdA pdrulr-ri ceea cc i-a luat o l,rrnsoare atAt de des t:pctat5, dacd r.rnghiilor, ceea ce tEicrea a trrlShu'at de atAtea ori" le apzrrer cck,r' ce sc gAnCesc, qi, dc aici, t:elrtr.
qrr"*erdrrrodum si stattra t:rrjusli inforrnitas. (x)lrtol'eretur s,rlubilis tnctalli atrt iglre litlues<;erct, aut
re nu cred in inviclca tnrpului, o inftrlrnitate nemodcrat6 gi inclecentS. I)ar', pret:trnr, dac5 o statuie djrrtr-un oarccare ntetal nolubil. fitl s-ar topi prin foc" fic cd ar fi sfdr6matE in pulbere. fie cA
Enchiridion
1.3'l
pulverem, aut tronfunderetur in tnassam" ct eam artifex rursus ex illius matqiae quantitate reparare; materi ir-rteresset ad ejus integritateml quae particula
c-r-ri
ex q membro statrrae redderehrr, durn tamen tr)tuflr restituta resumele't: ita Dous mirabili t^ fuerat, "on.ttineffabfite,r artifex, de toto gurl canrt.nostra <nt atque nec eam mirabili et ineffahili r;eleritate rcstrtuot; redintegtrationem' utrlrm taprlH ad cap attinebit ad ejus pcrl redeant et urigrres ad ungues, arr rlurdcJrrid ec)ruill et in partes alias corpons re mutetur in carnem, fiat' curante artificis prol-identia ne quid indecens statura et eff@ie corporis nihiL erit indecorum'
Nec
ur' fi rcadusd la o massd amor{d, qi un artist ar voi si t.r refaci din r:crrtitatca rnateriei sale, nu arc nir;i o importanf5, in ce privegte irrtogrrtatea sa, (;are particule ale materjei cirui mernbru al staruii lrr fi redate, de vreme cc va conline, refdcutd, tohrl din t:c a fost frIr:utd. aga Dumlezeu, Artificcle, va reface, rmrabil ,si inefabiJ, cu r"r rnirabilS qi inefabilS rapiditate, trupul nostnr din totrr0 ce a fost
rurnstituit, qi nu va avea nici o inscmndtate, pentnr refacerea intcarald a lui, dacd materia din care a {bst fdcut pd'rul va fi tedatd
lrdrului, unghiile, unghiilrl, sau daci ceea cc va fi picrit din ele va fi transformat in r;arne qi va fi rechernat in alte p[r1i ale tnrpului, prrrvidenla Artificelui ingnjindu-se sd nu fie ficut nirnir: indecent.
XC.
XC.
- In
- in statura Ei eJ'gict trupului nu ua fi
nimic
urdL,
( illud est consequens, rrt idco dir':rsa [Col' di sit stahrra reviviscentium singultllum, quia firerat matie, aut plngues viventium, aut macri curn eadcnl in.co eadem pinguedine revinscalt' Sed si hrlr: est cujusquc pl"oprletas Cr"atoii.,-rt in effigic sua
rrlr'o vor
Nici nu urmeaz6 cu rrecesitate cd stahrra fier:5ruia dintre oei trvia va fi diferit5, fiindc[ a fcrst diferitd a celor vii, sau ci
r"rri r:ei graqi vrr invia la fel de slahi sau de graqi. Dar; daci irrtcrrtia Creatorului este ca specificitatea qi sirnilitudinea rL:oscbitoare sI fie pdstlate in imaginca fiecin-ria, in crclelalte daruri trlc trupului" ins6, toatc vor fi rcdate egalc, qi acea materie va fi trrodificatd irr unul gi acclaqi, incAt sd nu piari nimic din ea, iar occa cre i-a lipsit oaret:[mia va intregi Acela, Care t'hiar din nimic lr putut sd creeze ceea ce a \1ut. Dacd, ins[, in cnrpuriJe cclor care
u:i slabi
vor invia, va exista
t-,
inegalitate ra1-ionali, prccurn cxistd intre vocile
corpons cantus impletur; hoc fiet t';uiquc de .rnatertl.

hoc
quocl et ho-irt"rrl reddat angelicis crletibus' et ni ruln
din care se compunei un cAntec, aceasta ii va fi ficuti fieciruia din materia corpului s6u, ceea ccl va reda qi pe ,rm311 cetelor tngereqtilrl2, qi el nu va aduce nirnic ner;onvenabil sensil-rilititii3l3 krr: $i nu va fi, cu siguran{I. nimic dizgtapos acol,;, ci. r:eea ce are ,:.:',,":.::* se va gi cuvcni, fiindcd nirric nu are sd fie, dacd nu se
il
XCI.
sine omni Ltitio'
Resurgent
piarum corPorl' quo ad subslctnliam carnis'
XCI. - .in priuintra substan(ei cdrnii, trupuriLe ceLor pioqi uor tnoia .ldrd nici un fbl de uiciu.
Iiesurgent igitur sanctorlull o()l'pora sine ullo viti t'nct sine ulla ,lJf,rrrnit.t", sicut sinc ulla r;ornrptione' lellcrtas ,fifficultate: in quibus tanta {arilitas' quanta pr',rp,", quod et spiritualia clitta sunt' rnrm procul c rlllll(' (xl oorpora sint ftltur':r, non spiriftrs Scd sit:ut
Corpurile sfinlilor vor invia, aqadar, fdrd nici un viciu. f[rd

rrici o difornritate, prrxurn qr fSrI nici o coruptie, greutate, difirultate 1i va cxi..;ta tn eler atAta far'ilitate cAtE fcrioilc.3la l)jn carc cauz6 au
qi lost numite spirih.rale, c6rrd, doparte de orice dubiu, au
lotuqi t:orpuri, nu spilite, l)ar', precum
s[ fie
sc zi,'e a('um c()rp
L:!1--,-
la)
S. Auyhi
aasus:tlnlll'!yl4'"1-
133
est; tta animale dioitur, quocl tamen colpus: n()n anima non spiritus erit' tunc spirituale cnrpus crit, crrryrus tame-rl' quac nunc Proinde qlrantum attlnct ad corruptrt)nern' guibus carr *gE.o,rt animam (Srnp. IX' 15), et "9 "i13" 17)' htnc rtt-rn eri adversus spmtum ulncupiscit (Cal'aL' V, quia et u)elestia corp(1l'a perhibentur' ."a
"û.o,
insufletitril;, ctlui ce este, totuqi, corpl nu suflct, tot u.stfel va fi atunci rurp spiritual gi va fi totuqi t:orp, iar nu spirit. CAt^1ine, prin urmare, rJo ctrruptia3f i care. acurn impovireazir sufletul (in1el.. IX, 1.-r) qi dc vi<rii, prin care canrea poftegtc tmpotliva spir.itului (Gal.o.t.. V, 17), nu va fi atunc:i carne:11r, ci corp, pentru cd exrstd ;i corpur.i rure sunt nrrmite ccrr:qti.318 I)e aceca s-a spr-rs: Colnect. gi sdngele nu
"orpr.t erop,", quoi cli,,t.im
est, Caro el sctnguis :."g".y* ?^7 dixent' negur por ril"bunt : ettanqllam exporlens quid no n' inquit, incorruptionim possideb' (1 9'1 .IY "or:rirptio, prius di-xit, caro et sanguis; hoc-postenus drx 50). Qrrod
et quod ptirc, regnum .Dei: 1"" ,O:"":l: "o'rruptio, i.ncoiruptionr-. gr",,torn autem attinet acl substanti' to.r" caro erit. Propter quod et post resurrectio: "tirrn Christi, caro appellata est (Lrzc XXIV' 39)' "orpm Apostolus, Seminatur corpus ani'male' resu iJ"i ,rt tanta errt tux corplL\ ,spirituaLe (l Cor' X\', 44): qutltriarn carni.s el spiritus, vivificanto spiritu sin "or,,,,rdi. nlicuius indigentia sT bclitarn oamem' ut n sustentaculi ita nobis repugrlet ex nobisfsed sicut f'-'ris neninem' inhls nos ipsos patiam''' inilnir:rrs
Corpora cfamnaLorum quaLio resurgenL'
nor moSLeni. tmpdrdlict l,ui. Dumnezea; qi oa gi cum ar cxplica (ieca ce a spus) Si nici coruplin, zice, nu uct. moSl.eni incoruplia (l (,'or. XV, 50). Ceea ce a nurnit mai intAi carne Si stnge, numeitc rrrai la urn.r5 coruptie (: putrezirc, n.tr.), gi ceca ce, intdi: tmpdrci{ia hti. Dumnezeu, ac,i, mai la urmh.: inutruptie (ncputtezite, n. tr.). 06t fne, insd, cle sr.rbstanld, rfiiar gi ntunci va fi carne. l)in care carrzi gi dupd tnviere, trupul lui Christos a fost numit catne (l,uco, XXfV. 39) Dar de aceca zic:e Apostolul: l:lste ,semd.nat trup tnsL{leyit, tnuie trup spiritual (l Cor. Xy. 44), fiindcd atAta va fi qi
rulrrnt:i arrnonja c6rnii gi spiritului, spiritul vivificirrd (:arnea suprrsS, fdr5 nevoia wealtui nutrenrAnt, tncAt noud nu ne va rcpllgna nimic din noi, ci. ple('um ml v()m avca in afara noastrd
J.rtr
1re
nimeni duqman, tot astfel" nici irrlEtrntru nu ne vom lndura noi inqirre cJugrnani nou6.
XCII.
XCII.
Cum oor tnuio lrupurile celor dctmnali..
incaltea, oricare din massa aceea a perdiliei3re, carc a fost

lrit:utd prin primul ()m" nu sunt liberati prin unicul Mediator al lui l,)un'rnezeu gi al oamenilor', vol inr,ia, intr-adev.1r, gi aceia, fiecare
laborare quid opus [Col' 02751 est?,Ncqtre.emrrt nos de.bet inc.erta eorum habitudo vel pulchritudr:' quon erit certa et sernpiterna damnatio Nec moveat'
in eis erit corpus inoorruptibile" si dolere-potcrit; Non est t qr.romotlo c,-lrmptibile. si nrori .non gltcrit' feliciter vivitur, ne(: vet'a lncorru ,le.a rita. nisi ubi
autem utlt nisi ubi salus nulk-, d<llorc t'orrumpittrr' L'tri ita clitlanl, tllols lpsil n()n lllontLlr; nroti non sinih]r, ut
dar spre a fi pcdcpsili tmplcurri cu diavolul gi r:i vor tnvia. intr-ttdevdr.cu viciilc gi diforrnitlfle r'orpurilor lor gi fier;are va purta in ele nrddular.ele vicioase gi rlrfirrmate, oare la tre mai e rre.voir: sd ne trudinr a ne intreba? C5.ci Ir-urc nir:i un rost sd ne oboscascd fiurnsetca sau stan'ea in<:ertd ale rtlcl,rra a cirtrla va li condamrrarea si5;r-rr'5 gi r:tcrn[.312 $r nici sI ne ttri;itc in cc chip va fi inr;oruptibil r;cxprrl pontru ei, din moment ce vlr putea su{'eri, sau in ce chip va fi uxtr}.ldbil" din momcnt cc nu yu putea muti. Cicri nu cste, intr-adevir'" viatd adevdr.atl. der;At tttrtlr: se trdioqte foricit, nir:i adr:vilat6" riecoruplie, decAt urrde rlnirtatea uu o.(tc crxupti dr: nir:i o dulelc L,ntlt:, insd, nu estc: lrrgiidtrit a nruri ne,fericir, uici, t:a si zic aqa, moar.tea insdqi nu
san2o,
llr calnca
itrgcrii
lui.'121 Da<:5
1,34
Enchiridi,on
t35
ubi doLrr perpchtus non rnterimit. scd affligit, ipsa corrr-rpt
n.,r, finitrrr'. Haec in sancrtis Scripturis" seaunda mo dicitur Qlpoc. 1I.11, el XX, 6, 11)'
rnoare: qi unde drrrctea perpctr.rd ntr -qc intrcmpe, ci impileazS. rurruptia ins6qi nu inr:eteazd.r23 Aceasta sn nurne;te! in Sfirrtelc Scripturi, a. d.oua moarte (Apoc. Il, 11 qi X-X, 6, 14).
XCIII.
mitissima poeno' QtLontm dltmnotorum.fi\ura sit
XCIII.
Cdror atndamnali le
(==
ucL
f i Jba.rte bldnd.d. padeapso.
rclinquerti cttgitur- nec sct'ulrda qua poenalc corpt anima telirtque.re non pelnrittitur, Iiomrni accidisset sr rlenlo Peccasset. Mitissima sane orrllltlln poena e e()rum qur Plaeter peccahrrn quod originale traxcru nlrllum insttper addiderunt: ct ln caeterrs qu addiderunt, tanto quisque toleralriliorem ibi hatretri damnation ern, q.r^r.lin hitr minr.'renr habui iniquitatem. XCN.
rluid' 24. ln nitt aeterna sctttcti plenius cognoscent contuleri.t gratict. llemanentibus itaclre angelis ct lromir.ribus l'cpr( in acte.rna poena, tunc sancti scient plenius q-rid boni r;ontulerit gratia. 'lhnc retrus ipsis evidcntrus trppale
Ncc prima tamen qua sullnl corpus anrrn
moarte, n. tr.)- prin care suflctul cste tlupul, nici a doua. prin t:are sufletului rttr i se perrnite s5-qi pdrdsoasr:5 tmpul pcdepsit, nu i s-ar fi lntAmplal omului, clac[ rrirnoni nu ar fi pdc5tuit.s2a (lea rnai blAndi pedeapsl dintre toate va fi, de bunE seam5, a acelora, crarc, pe lAngi pirntul pe care si l-arr atras asupra l<,r prin naQtere, nu au ru:lirugat niciunul pe deeusupra"', i* in <;e.i privoqte pe ceilalfi, tnre rru acldtrgat, fiocaLre ya avea, ac,rlo, o condarnnale c:u atAt rnai trrlolat-rild, trr cAt a an.rt ajci o vinl rnai mic5.326
$i, totuqi, nici prima
constrAns s5-9i piriseascd
XCw.
24. in ttia,lt etenui.
s-/'in!.ii
uor ctrnoaste mai. cli.n pl.in ceea
ce le-a a<lus lt,r gratio.
$i, astft:|, r[mAnAnd ingerii ;i oamerrii respingi sub pcdeapsa r:tcnrd, atunci sfintii vt)r cunonstc mai deplin r6t krinc le-a adus lor ;pagia.'i2r Atunci le va apSrea rnai rlar, din inscgi lucrurile, ceea (:e
()ste sclis ,fttdecaLa (Ps.
quorJ
cct.ntato ti.bi, Domine (Psat. C, 1); quia rrisi pcr inclcbit judici miscritnrdiam nemo liberah.r, ct rrisi ptr dcbitunr nerno dantnatur'.
in Pr"d*o scriptum est, MisericorliTm
et i1d1c.it
irr Psalm: I1i uoi. cdnto !ie, Doamne, misericordia Si CI, 1); pcntrtr cd nirneni nu va fi litrcrat dct'At prin rnisericorclic rrerrreritatd ,si ninrcni nu va Ii damnat decit prin
judccatd rneritat6.328 judecd{ile oacunse ale lui. Dumnenu tntru predestirutrea oamenil.or. I/oinlo Jbarte. eJ'icuce a lui I)untnezeu,
XCV.
T'unc reueLabunt.ur occull'a' judici'a Dei s's i ma' p r aetle s ti nar i'o n e. tr/o I u n I as D e i ef{ ic ac i
in hominu
XCV.
Atunci sc
Ltor clczud.lui
'lunc non latebit qttod nunt: latet, cum
de
pan'ulis unus esset assumendus per- misericordiam' a per jucli<:ium relinquendus, ilr qu''r, is qui, assumerc
agn,>s,;cret
*is"ri..r.dia iubveniret; t;ur illc potitrs quam
quid sibi per judir:iurn deberetur'

iste
assumptus, cum oatlsa una crisijt antbtlbus' cttlr a cltrrsrlanr non tactae sint virtrrtr:s, tnrac si farfae frrisl Jg,r..t,.,t illi honrines pocnitentiant, ct fartac sint apurJ
Atunci nu va fi ascuns c'eca ce acum se nscunde, cr:m, de fi luat la Sire prin misericordie, r:clSlalt ar fi pdr6sit prirr jrlciecatA" dintle care. acela, oarc ar fi luat lu Sine, arounoaqto cerla (:c i so cuvenca prin jude<atd, da<:d nu irtten'enea misorir;oldia; de rx, si fi fost luat rnai dograbi la Sinc plirlrll der6t trl doiJca, cArrd rarrza aroAndurora era [a fcl: de ce mr rurr fost fitute minunile irr fatur aoolor oameni, care. dar:5 ar fi f<-,st [r]rrutr:, ar fi fEr:trt poiitonti. Ei ati tirst ficutc in fata acelora care
cxenrplu, din doi prunr:i, unul ar"
136
S. Aurelii Augustini Enchirid.ion n-avcau de gAnd

ltai trie, Corozain;
qi.
137
possint sah,i essc, si vtllent. '[irn<; in t.Iarissima ic(n. 0276] sapientiae lrrce l,idebitur', quod nunc; pit.,nrrn tides habet, anteguam manift_.sta cognitione videatur, quam certa,, rrnmutabilis, elTicacissirrra sit voluntas Dci; quarn multd
in Sidon mi.nunile, penitenld in sac Si ctt ti .lilcut troapirat Donrnul, in rnod nedrept, ca ei si nr.r fic salvr4i, c6nd pot fi salvali, daci ar r,rca ei.32e Atunci se va veclea, in foarte clara lurrtiri rt itr{elepr;iurrii330, ceea ce, inainte sd se arate pri, cun()a$tere
Irrvedcratd, cste acurn pentru piogi cledinld, cAt cle sigur.E. ncsclrinrbdtoa.e ,ri foartc efioace estc vointa lui Dumrezcu; de ntultc pr.rate ,si nu wea, irrs6 rimic nu vTea, fiir-rdcd nu poate,"At cAt gi c'lr: adevirat este ceea ce se canti in Psalm: Dar Dumn'ezeul nastru
tn'l!r
s[ creadi, wi pie, Bet
possit et norr vclit,
nihil autcm vclit quod n,ln
possit,
quamquc srt vcrum tluod in Psalmo <;anitur.. J)eu.s a nosLer in coel.o sltr.sumi i.rt coelo et i,n. terra omni quaecumque uoluit, {eci.t. (Psol. C,\'Ul, 11). euod uti non est yerum. si alitpra voluit. ct non fecit; et. quod inclignius, idrro non ftx:rit" tnroniarn ne ficrct rp,.rd volt omnip'rtens, vrrluntas honrinis itrpocJivit. h-orr crgo fit aliqui
ni,si
orrnipotens fiori velit, vel sinendo ut fiat, vel
ip_"c
fu"icrid,
XCVf._
XCVI.
Deus.fctcit bene, etiam sinendo lieri male.

Nec drrbitandurn cs1 l)cum faccre bcne. otiam
- Atotputernbul Dumnezeu J'oce bine, chi<tr tngdduind sd /ie fdcuL rdu.
Nu trebuie sd ne indoim ci Dumnezeu face bine, chiar hrgriduind s5 fie ficute toate cele care sunt ldcute riu. Cdr:i nu
sunt, non sint bona; tarncll ut non srtlurn lrona, sed eti lisi esset lroc tronum, esent el mala, nu[o nrodo esse sincrcnfur ab onrni
sint et malFr, bonurn est. Nam
b,rno: r:ui procul dubio guarn facile cst quod vult face tam facilc est quod nc,rr r,r,rlt essc non sincr.e. Hoc n <:r'edamus, periclitatur ipsurn nostrae Confessionis initi qua nos in Deum Patrem onrrripotentem cr.ed confitcmur. Neqrre enim ob aliud vcraciter voca omnipotcns, nisi rluoniam quidqr.rid vult potest; voluntate cujuspianr (:rcaturae voluntatis omnipot, irnpeditur efTectus.
'lirtitl Atotprrter,it;ul. Cl5ci niri nu este numit atAt de adevErat Al,tptrternic:ul clc altccva, dccAt .5 p,ate or.ice voieqte qi nici nu mrlr: impicdioat6 implinirca vointei atrtptrter.nice de voinla unei
tltrccari creafitri.
txistc qi relelc, ., erau ingiduite ln nici un clrip s[ existe dc citre Atotputernir; Bunul, c5ruia pe cdt de uqor ii este a face ce l,rea? tot rrtht de uqor ii este. fird nici o tndoiali, sd nu ingdduic a fi ceca ce ltu wea. Dacd ar;easta n-o credenr, este periclitat insugi inceputul (ir.fesiunii'rn2 noastre prin care noi mirt,risim a crecle tn Dumnczeu
138
__
Dei' solua.re uolenlis an' impedirt'tur hr
Sf. Aureliu
Ugustin, Eruchiridion
a.
139
XCUI. - l/oluntas
ttolunLate,
XCUI.
[/oin|a lui Dumnezeu, ttoi.torul. cla
saltta,
esl.e, ortre,
impiedicatci de Ltoi.nt,o omenea..scd.. De aceea trebuie sd vedcrn in cc chip anume) circi gi at:easta Apostolul a spus-() foarle adevirat, s-a spns33i, dcspre Duntnezeu:
sit de Qttarn,rbrem videntlum est q-remadmodttm dicttrm, quia et hoc verissirne Apostolus diit^ Qui or
homines uult saluos fieri (l 7'im. II.4)' Cum enlrn omnes) sed multo plures non fiunt salvi, videtur uti non fieli quod Deu.s vult ficri, Ltumama scilicet vol impecliente voluntatem Dei. Quando enim quaeritur ,;ri ..,. omrres salvi {iant, responderi solet quia hoc i
nolunt. Quod quldem dici de parvulis non pot quorum oordrtti eit velle, seu- nolle' .Nanr.quod infa motu faciunt, si eorurn voluntati iudicaretut
tribuendum, quando baptizanlur, cum reslstunt qtra possunt, etiam nolentos eos salvos fieri diceremus apertius l)ominus in Evangelio compe-llans impl c,ivitatem, Quoties, inquit, uotui lCci. 0277) colligere fi Luos sicut gaLlina pullos suas' et nohtisti (Mafth' XXI
37)! tanqiam OLi vbluntas srrperata sit hominu

voluntate. et infirmissimis nolendo impedrentrbus potuerit f^""." potentissimus qutld volebat' Et ubi
illa ,rmnip,rtentia, qtta in

quo""u*qu"
,rnrl fecit? An potius illa quidem filios suos ab i sed ea quoque nolente filios ejus col ipse quos voluit? qtia in coelo et in terra, non qu lrotUi", fecit, quaedam vero voluit et non fecit; sed qucrccumque uoluit, fecit.
om uoluiL, fecit; si colligere filios.Jerusalem vo
coe'l'o
et in terra
", colligi n,rluit,
ttrtAmple, voinla omeneasczi impiedccAnd, adici. voinla lui l)urrnezeu. Cici, cAnd se s<;rutcazd cauza pcrrtru care nu toli vor t'lr:vcni salvagi, se obiqnuicgte a sc rispunde cE ei inqigi nu voiesc Irreasta. Ceea ce, de bund seami. nu sc p()ate sprrne despre prunci, rrilrora mr lc este cunoscut incd a wea gi a nu \Tea. Cdci, daci arn r.qrti cd trelruie sd ]i se atrib.ic v,in1ei lor ceea ce fac prin migcarea irrfantilS, cAnd trpun, cAt pot, r.czistenfi, in timp ce sunt botezaliss, [rrr putea zice cE ci chiar nu vr'riesc sE der.in5 salva1i.s36 Dar, gi mai rrpriat, Domnul. mustrAnd, in Evarrghclic, impia cetate, De cdte oti\ zice, am urut sd od.un fiii. Liii., preoum claSca puii sdi, Si nu ai uoil (Mat. XX[I, 27), <:a rsi cr;m voin]a lui Dumnezeu33? ar fi fost trrvinsd prin voinla oamenilor., gi, ncvoind foarte mdrunlii ttnpotrivitori, nu putea facc Prcaputernicul ceea cc voia. $i unde oHtc acea atotputernicie, plin cane in cer .Si pe pdmdnl, a fdcut kril.e c6.te a uoit, dacA a vrut s[-i strAngd pc fiii lerusalimulrri gi n-a fr\cut-o? Oare nu, de bund scam6. mai degrabd ler.r-rsalimul nu a vrut ca fiii sii sd fie strAngi de cStre Iil, dar, chiar nevoind Irrsusalimul, EI i-a strAns clintr.c frii sdi pe car.e i-a vrut, fiindci, irz n:r Si pe pdmdnt nu o. t-rut unelc Ai le-a ficut, iar unele le-a teut qi nu lc-a fdcut, ci loate cd.te a uoit le<t fdcttt.
(lrt,re u,rea ca to[i oo.menii si r]euind so,lua{i. (l Tim. II, 4). Cici, cltrn nu togi o*nenji, ci mult nrai rlulgi nu clor,-in salvati33r, se pare, Itr orice caz) a nu se intAurpla r:cca ce Dnrnnezcu voiegte si se
XCUII.
25. Deus etsi potest coru)ertere quos wlueri\, non ta' inique Jacit, cttm alia's conuertit, alins non conuertit' Or@i
X(MII.
uinculum damnationis. Deu Quis porro tam impie desipiat, ut dicat voluntates quas voluerit, quan< -u1.. horri.rr^ in krtlnum non posse converte voluerit, ubi voluerit, Sed curn facit, per m.iserit:otdiam faoit: clrm autem n far;it, pcl judiciurn n,rn facit' Quoniam cujus u
- 25. Chior dacd poate sd. ti conuerteascci pe cei care ua fi ooind, totuSi l)urnnezeu nu face nedrept, cdnd ti conuerteSte pe unii, iard pe olyii. n*i conuerte.Ste. l,an.tul orpinar al damndri).
lh l)umnezeu nu poate sd le convertcascS. in binc, pe care vrea)
Cine, pc de alt5 parte, ar. aiura atAt de impiu, incAt sd spund
lfind wea, unde wea338, vointelc: rele ale oamenilor? Dar. cfurd o liure, o face prin miselicordie, t;Arrtl. i'nsd, nu o face, prin juder.atd ntr tr f'acrc.rr} F-iindr;5 crti uretr ii urctta mi.sericordia, Si. pe cinc urea
_EL4ryS!-4Ygtiru
u1 dicc111' rniscrelttr, et (ltterrl uttll obdttrcti' Quod ad c-ulus Apostr'rlus, gratlam t;rlmmr:ndabat: uteto lcnlrnls i lis in llebccca c. .lrjr,rr-r',.r,-l,1 oai c" tcrt' d c d"' lfl : :';:.',:)':r1|ij; -;;;' it"" """ s ec un<7 tt m, t e c t i o n e m' fu orat i anr I ocrttu s' trtt rn al i " u I ;,;,; t .e l,X;i#till; d er' u "ror). ril^" " i ^ n ,"1 "' t "'oo n et.o or'n se 1elu ie s' s ei n.o r L " 11 t,"m iri i y<ti m o o ca n l e cl;c t tt )ocQI,t.v ut\''LLL"' "'-" "i' i.,"'Q,, "r, adtrihuit altcruru pr oplietic;um
I
Enchiridio n
t47
il
unde spunea aceasta, Aprlstolul incredin{a gemeui mentr-rriei gralia intlr amiltirea cfu'eia vorbiscs*l dr-tsple acei inc6 neniscuqi 9i inc[ neficant] tlin panteriele IlebeccSi, despre cirre, nirnic bun sau rAu, co sd rd'mdnd ttoia Lui' Dumnezeu cea de dupd aLegere, nL, clitt.fapl.e, ci de La Cet c.e cheo'md', i s-a zis eiu2
tnu,rtose.azri.3r0
i'".-,rr,", qu"cl
+^.+i*r'rrirrn.' rlbi scrlptrrrrt
est, Jocob
.-..-^+ l.^. ladnrodurrr 1)()ssct rl
clil'eri' lisatL
auLem
oos qui Pcrtetra

nnrrfl
e rg
!..u r.111r,' i'r' ,4bsit. Iniguum cnlrr]{r'{ -r:lj-^+ nrlar.i unLlln Deus diligat' 'oderr rnalorumve oPoturlr urt'r'itis" b''rt'ra huj.s ve ffi;;;;.-Q.,^'it re si futu'a 'rpera.vel
o.
rr t1 e.m u
r,
o",,
't :-^:-.,,:t^"
itud'inem grat'iae'
Qu
l)eUt t' J" : :i'j :'.,i,iJ,,
:#
v( . ,,*;,-,^ .traescicbat" vellot intelligi nrrrla illius- rluct' Dctts rrtiquc Praestxchat"
;,;; ;;
i;iJii:"i:il;t;J-, I *tt''" I'urlur,^"r'r,

qtraestroilelrr; *,,, ;1#;"'. ;;; Ir,!'
I
.;,,
cli cer
et'
not
t x' ;l ":',1."' i.",':u"":1"":; e.r1uc nt"tl" 'istam solver

P
o"
"i -:ll:, :'"0";; ;1::,. icl et r"apu.disset, Absit,

m i s e: iio
t;:i'";
eum ; mor. absrt iili ;rlJ,l;."."r" d "' t':li*' .))':' :ililfr'I1 iirr- rlrt\{urLa'r *ill"i,r) i"ot"tt Moyii enim di
hoc inirluiterte Dei '

m
is e
mlseleu.r, i i ", "Ll,ir- vuleo rtt'""'-"' ts "i "s

r t' t
i'!i-?:: ::,':1:, crrinr nlsr rnsrl rieils Dcu ,''u1 ,vrlsnririrs ft.turo' Quis p:";]il-"r iniquunr putc't? srvc 1t'"1i'i''' llllclutl,rl Put'17 nrvv lll:"T;"**:i di ''^,'i"ai*""2 D"nique infert' ct h::
"
o, et
misericr-irdiartl Praostel
tgt'LtLI
'isit',,;""'.;-;ointi',*s":'::':-:::';l:,r'::^:::::,:;:" rLU'L v\rLt-t'wtv'

'
rtrr.r, rrr'|\/ llilruld filii irac nascebant /)t'i. Am[,'r itaqut'Scnllnl .atura 'ii^r,," tt :l\ .rrllis,lni tluidern operibus p',tl']'-]' I .l-.efrrrtr il l'rnculo damnationis obstrtctr' uits misetlus ero' Jac,b dilexit tl'o' tt'to' autcnl odio habuit --r-,-h,r deherr:tur ambobus' iudicium clt:biturn' Qut'i r:"* de::]: ',Ij,''i t'zial"'g"n'it nl']l 1]:.t1,li: in eaclenr ca,sa id il,,i1 11'"",Il1."liil:'." tl t.- i i t tl * srr p pl i :i nm r, r, .ir.r.,r,r, ::?:r:"":i: l":X"' se'r mi'erottLb e'st t ;IHT:J;J;l,r- ,)r"; "u'l'"ntu'
cd cel mii m<tre ti ua sluji c(t rob celui' mai mic' b-apt pentru oare a pe aclus alt6 mSrturie profetic[, unde s-a scris: Pe ]acob l<tm iubil, ins5, cam in ce chip ar lisatt, tnsd, L-am ctiut in urit.3*'t Simfnd" putca s5-i migte ceoa ce a spus pe cei care mr pot pdtnrnde, inplegdnd' nceastd altitudine a graliei: .ASad'ar ce uom sPune, zr(n' nLt cumua esle nedreptate la Dumtrczeu? Doctmne fereste! cdci parc nedrept ra, fird oici ,n meritH al faptelor bune sau rele, pe unul Dumrrezeu s6-l tndr'dgeasci, pe celdlalt sd-l urasc6' imprciurare in care, daci (Apostolu[ n. tr.)'ar fi wut s[ se in]eleagd faptele viitoare,.fie. ale ,rruia, fie ale altuia, pe carc, dosigu Dumnczeu le cunoqtea dinainte' rru ar fi zis, in nici un r:Iip, nu din f'apte, ci ar fi zis din faptele riitoare, qi, in acest chip, ai fi dczlegat problema, bq rnai degraba, nu ar fi pus nici o problcm5, car.e sd tr-ebuiasci a fi rezoh'ata. Ar:um, intr-ac1evir, dupi ce a lispuns Doamne .fereEle!, adic5, Doamne {ereqtc s6 fie nedreptate la Dumrrezeu, imediat, ca s[ dovedeascE r;ulncd accasta nu s'a fdr;ut prin nici o nedreptatc a lui Dumnezeu' zice: cdci i-a zis lui Moise, imi uoi ardla misericordia cui ti ooi fi rnisericordios si ti. uoi oferi miseicordia cui ti uoi Ji [osL miseiardias. Cici cine, daci nu un ncbun, l-ar socr.rti pe Dumnezeu nedrept' fie c[ ii impune o judr:cata penalti ,rclui carc o merit6, fie cir ii oferl misericcirdia celui care nu o meritS? Apoi trage c:oncluzia ,i zice: ci de p ,4Sa<lar nu e-ste de la ael ce uoieSte, nici de la cel ce aleargd, astfel 9i unul, 9i celalalt l.)u*nouu care tsi aratit misericordia.3as $i tlintle ge.meni se nSSteau clin fire fii ai mAniei (EIes'lI,3), nelegati, inttadJvSr; prin nici una din faptelc proprii, ci legaliôrigur1, prin
Aclam, de
Lli*.:ii;
r
*ffi;;il.',
rlat,r.ati. Carc, .-um er.a datt.,rati amAndurora, pr-imul a cnnoscrrtyT in cclalalt c5 nu trebuie s5 sc laudc pe sine pentru diferitele salc rnerite, ci pcntru cl[rnicja E.t4iei divine, fiindcd in aceeagi catlzS mr rrrmeazd aceeaqi pedcapsa" dcoarece nu e.s/e de la cel ce ttoie4te, niti ,1" Ln l)umnezett care iSi arald misericordia. ,lc la cel c" alio)ga,
".i
Dar Cel ce a zis: lmi uoi ardla nti.se:ricordia cui ti uoi J'i misericordios, l-a indr[git pe Iacob prin rrrisericordic gratr;itd, pe Esau, insd, I-a alr-rt in urft prin iudccat5
ianpl
clamn6r'ii.:i*6
la
f,
*ry:14-4yry4ityty'h*dig"
143
--
Altissimo quippc atr sulttberrimo sacramento unlver
facies, atque, ut ita dixerirn, vultus sanctaru Scripturarurn, bcno intr-rentcs id admonerc irrvcnihrr, qui glori.atur, in Dorni,no gLorietur (/ Cor: l, 31)' XCIX. - Llt rnagno. bonitate miseretttr. Deus, ita ntLl
iniquitate obdurat. Apostrt ti ca radb. Cum autem Dei rniseric,lrdiaur commcndasset i eo quod ait, Igitur non Ltolertl.is; neque currerttLs, s' misLrentis r.tt, Dei; dcinde ut etiam judiciu commendaret (quoniarn in quo non fit misericordia, iniquitas {it, sed judioiunr; non est quippe iniquitas Deum), continuo subjunxit, atque ait: Dicit eni
r
,si prinh'rrl ftrartc salubru mister dezviluie intreaga irrf5liqare qi, t:a s[ zic a.sa, r;hipul Sfintelor lirripturi, amintindulc dreptascultdtorilor cumcd ael atlre se laudi. sd .se lcutd.e intru Domnul (l Car, 1,31).
irrtr-adevflr, printr-un foarte prrrfuntl

Hncru se
XCX.
tnfritaryfr.
Dupd. cum i6i o.rati., cLt mare bundtct,te, miserbotdia, ata nu Dumnrze,u cu t-ti:i, o nedrcplate. Rriddcirut apstnlid.
Curn, insd amintise (Apostolul, n. tr.) misclicordia lui

l)unrnezeu, prin r:eea ce a zis; ASadar nu esLe de la cel ce ooieste, nici de la cel ce alear6;d, ci de lo. Dumnezeu care tSi aratd ntLsericordia; cum a amintit, apoi, chiar' gi judecata (c5, fald de cel r:c nu-si arat6 rnisericordia, nu sc face nedreptate, fiindc6,
lntr'-adevlr, nu este nedreptate ]a l)urnnezer-r),
Scriptura Pharaoni, Quia ad hoc te ercitalt, ostendam in te potentiam meam' et ut onnuntietu nomen meum in uniuersa Jerro. Quibus dictis Lrtrumque troncludens, id est, et ad misericordiam et
Faraon: ,,Tbam ridicat rrurrraider;At qi zice: Cdci Scriptura ti zice firudins, co .sd ardl pulenxt. Mea prin ti.ne, Si ca numele Meu sd.
,f
hi
a addugat
judicium: Ergo, inqutit, cuius uult miseretur, et quem ut 'obclurat. Miscremr scilicct magna btlnitate, obdurat nul iniquitate; ut noc libcratus de suis rlelitis gltllietur, n clamnatus nisi de suis meritis cronqueratur' Sola eni gratia redemptos discernit a perditis, quos ln una ducta cau ferditionis concl'everat rnassalrl ab origine torr-rrri.. Hoc autem rlui er.r modo audit, ut dicat, Qul adhuc conqueriLur? nam uoluntati eius quis rcsistil tanquam ploptcrea malus n<in videatur essc culpand qrriu tl".ri cuju.s uult miseretur, eL quem uuLt obdul absit ut pudeat ntls hoc respondere, quod res videmus Apostolum: O homo, tu quis es, qul
Deo!' Numquid dicit J'igmentum ei qui "se fintit, Qu' me fecisti ii"? Anron habet polestatem Jigulus Luti eadem me.ssa .facere, al.i.ud qttidem las i'n honc
i.e uestit pc tntreg pdmd.ntul.". Spuse, prin care, concluzionAnd rlirrtrr amAndoud, adic6, qi dintru miseilt:ordic, 9i dintru judccatS, ilsodar, ztce, iSi aratd, cui. urea, misericordia si, pe cine urea, tl irnpie.treqte (: tnu6.rtoSeo.zd, n. tr.). Irsi aratd, vasizicS, prin mare trunitatc, misericordia, inrpietreqte prin nici o nedreptate, ca nici rrl liberat sd nu se laude cu meritcle sale, nici crl damnat sd nu se plAngd decAt de meritele sale. Cdci singurd gla{ia discerne lrlsump6ra{ii de pierdulii, pc care o cauzi tnmunS, mogteniti de la origine. i-a inchegat intro massl a pierdit-iei.j]*B Colui care aude, frrs5, acea^sta, in aqa chip, inr:At ar zice: Alunci de ce mai gdseSte uinri? Cdci cine poate sta. tmpolriuct uoinyei I'ui?, ca qi curn s-ar plrea r.l5 r'5ul nu tretririe trulpabilizat, fiindcd l)umnezeu cui urea iSi arald miseri.cordia, qi pe care Ltrea il irnpietre.ste, Doamne feregte
sri ne fie ruqine a-i risprrnde ceea ce vec]em cd a r'5,spuns Apostolul: 0, omule, Lu cine esti ca sd rdspunzi lui l)umnezeu? Ii zice. cumDa pldsmuirea celui care a pldsmui.t-o: ,,De ce m-o,i Jdcut aSa?" Nu
aliud uero in contuneli.om (llom. IX, 11-21)? l{oc enim quidam stulti putant Apr.rstolurn in responsro clefecisse, ct inopia reddendae rationis rcpressrs cr-rntradictrtr"is atrclatriam. Scd magnunl habet pond qucrd dictum est. O hc.,rno, tu qui's esl llt in talib
ere, oare, olo.rul puterea sd, facd, din aceeaqi frdmdntdturd., un ttas, tntr<tdeodr, tntru onoore. Si, incallea, altul tntru ocard. (llom. Xl, 11-2'1 )/Cdci rrigte proqtir+') doar sor:ot c5, in acel loc, Apostolul rrrr ar fi avut puterea sE r'Espundd qi, din siricia raliunii irrtcrpretative, a reprimat indrirznr:ala tlorrtrazicS,torului. Or, are o nrirre greutate ceea oe a spus: A, amule, tu cine e5llf $i, prin
t44 _
145
guaestionilius acl suae oapacitatis consirleration revocat horninem vcrbo tpidem brevi, scd re ipsa ma est ledditio rationi'.. Si enim haec non ()aplt, quIS qui r',:sp,rnrJeat l)erl? Si autem captt, rnags non' quicl rosp,rncleat. Vidr* :li-'.:i canlt, unw;111t1t lirrr.r,rirr tam iusto judicio divin'r in aptlstatrt:a t
damrraturn, ut etiamsi nullus inde litrefaretur, rtemtl
lscnlenea ploblr:rne, r'e<rhcarnd nrntrl" print_r'r.rn cuv6nt, intr-adcvir, sr:urt, ia cAutirilea capacitdtii salc, r;i in lucrul lrrsusi este rnare l)lltcrea dc a interpreta tr latiunii. (lirrrr rJao[ nu priccpe accasta, linr: cste arr:l t:arr, risprrnclq iui l)1r;trr:zcu? D:rt:r], ins[, pricepe, rnr gisegtc cc s[ rlspu.dii niai rn.]t. Ciri. tlacd pricepc, vcde i,tr.egul iloam ollloncsr; damnat, in r'[dirojna npostaticd. dc r.r a.tAt de dreapti jrrdccatS, incAt, chiar tlnci nu ar. fi fost r.llibor.at irrcd ni<;i unul,
posset Dei vituperare justitiamr et qu.i liberantur' irp,rrruirse lihcrat'i' ut ex pJuriby'.ttn liherrrtis'.atque
rneruisset univcrsa conspersio, et quo etiam istos clebitu
damnatione itrstissima dereliotis, ostenderetur qu
iudiciunr Dei tlucercti nisi eis indebita nrisericord lrrbveniret, rrt volentium dc suis mcritis gloiari' omne obstruatur (ld. lil, 19); et qui gloriatur' in l)onti'
glorietu.r.
rru le-ar fi fost dati lor r-nisericordia ncindatoratd, irrcat voitorilor rlc a se lduda prin meritele plopr.ii toclLci gura sd li, se inchidd. (ltl. lU-'1,9), ior cel care se loudd., sd se l.o.ude intru Domnul.
C,
etiam 26. [Col. 0279] tYihil f'eri praeter ooluntatem Dei' fit con.tra ejus uollnt'atem'
C,
26. Nimic nu este.fiicul i.n or{a.rtt Ltoi.nlei lui Dumnezeu, chiar cdncl esl.e litcttt. irnpol,rioa uoi.ntr:i l,ui..
cxqu uol,untotes ejus (Psol. CX, 2): et tarn saprellter cun angelica'er hurrrana creatu.ra pcccasset' id est' ut cprod illc. s"ed qund voluit ipsa fecisset, ctiam 1'cr:t*t]-: nt cieahrrae volu.itatertr, r4ra factum est qutlcl Creatol
Htrec surrt magno opera l)omini, etquisita in omr
impleret ipsr: quodvoluitl benc utens.et rnalis, tanq b,rr-tra. ad eorurn darnnatiortern quos "rrorrr" praedestinavit ad poenam, et ad corum salutem qu L".rigr," praedestinavit ad gratiarn' Quantum enim v( ipsos- attinet, quod Deus noluit feccr-unt: quantum nullo modo id efficcre valuenl JJ ur.-ip.t"ntiam Dei, IJoc c1t-rippe ipso quod contra voluntatem fer;erunt e1 de ipsis fatta cst voluntas ejus' Propterea namquc 'naE ooera Domini,, etqui,sita in omne's uolttntates e.1us; ,Jliro et irrcffabili mod') rl'rn fiat praeter cius voluntat( quod etinm contra cjus fit voluntatem' Quia nrlrt {i si non sincrct: ncc utique nolens sinit' sed volens; .irr*r", bonus fieri male, nisi omnipott:ns et de maltl fr
Jrossct berte.
Acestea sttnt marile lucrd.ri ale Lu-i l)umnezeu, md.iestrile intru loa\e uointele l,ui (Ps. CX,2); qi atAt de intelept miiestriteln, tncAt, cArrd fdphrra angelic5 ,si umzrnd a pdcEtuit, adicd, a fdcrrt nu ceea co a lrut lll. cj ceea ce a vrut ea insdqi, chiar prin insdqi vointra fripturii, prin care s-a ficut trcea ce Crcatoml nrr a v,tit, se implinea r',coa ce a wut Fll lnsugi, binefol,>sindu-se, ca Bine suprcrn. qi de cei
riii, spre damnarea celor pe cal.r, pe drcpt, i-a pr.cdestinat la
Lrri, s-a infiptuit vointa l-rri, referitor. la ei ingigi. Cdci de aceea, morile lucrd,ri ale lui l)umnezett, mdiestri.te tnLru toate uoin{ele hi" iruldt, in chip rrrinunat gi int fabil, sd nu fic fdr:ut in afartr v,intei Lui nici c,hiar.cr-,. ori csti: fir:trt impotriva voinpei l-ui, lfiindcd nu sc fiir:ea. c.lacd til nr.r ing[duia: si, desigur, rru ingidtrie
Itt:v,.,ind, r;i vr:incl: gi nrr
lrodeapsd qi spre salvaren c.elor po r:arc i-a predcstinat benign la Cici, in cAt ii pi-iveqre pe ei ingiqi, au f6cut cee-a ce l)rrmneze, nu a voit. in oAt pr"ivegte. int.adevdr, ertotputernit:ia lui l)umnezeu, nu au fost^ in nici nn chip" in starc si implineascd r(rasta. Degigur, prin insur:i faptul ci au infdptuit impotriva voinlei
gra1ie.3'i2
ttu
ingidtria 1,,1, Bincle. sd sr, {urcd r-iu, dacd tu fi putut lll, At,rtputorrritrLl, sri far;d qi drn rAu t,ine.xrJ
1+5
---
--
S'
Aureliiltgy't*: lyly!!dio!'Cl.
147
cl. - l/oluntas Dei
bono. per bontts tteclue et maLas uoLunloles hominum semPer imPLetur' autem Liol'ra voluntirte hrlmrl r''trlt aliquic
Voinla
lui Dumnezeu, bund, se tmplineEte totdeauna prin
uoin{ele bune precum Si rele ale oamenilor.
Nicpando q.,,r.t illrr'n,,o r.,lt, etiam ipse,t'ona 1n1]13:j:l[: esi ri*fr".f.r" certius voluntate: nanr illius qrala vohrnta^s 'lhnqua,r.si bonus potest ;;;J; {l'u" fti::':.1:] lit .;;",.'",;;"1, Deus t-"rna voluntate vult rn,r'i'tlrodr homo voluntatc mala' t";'p,r,ltt. "t hoc ':elit mori patrem' ;il #;;,';i"iii -'rt" filius velitn.n urlt Detrs' velit rste ille I'ult cryod ;;i;"; D;;.. Nernpe Dei volun iJ *rfiq"ra urli et l)eus: et talnen bonae
Uneori, ins6, timul voieqte, prin voin![ bun[, ceva ce

I)umnezeu nu voicqte, EI Insuqi, printr-o cu mult mai ampli qi mult mai certi voinld buni, fiindc[ voinla Lui nu poate fi niciodati rea. Precum dacd un fiu bun ar wea si trdiasci tatdl sdu, pe care l)umnezeu, prin voin1d bun5, il wea s6 moar6. $i, iararsi, se poate intAmpla ca omul sd wea, prin voin1d rea, ceea ce Dumnezcu voiegte prin voin1i buni: precum dat:5 un fiu riu ar wea s5-i moard tatdl, qi tocmai aceasta ar voi-o qi Durrrnezeu. Invederat, primul lrea ceea ce Dumnezeu nu voieqte, al doilea, intr-adevdr, wea ceea ce qi Dumnezeu voieqte, qi totugi, pie,tatea primului, voind, oricAt, altceva, consuni mai degrabd bunei voinle a lui Dumnezeu, decAt impietatea, voind identic, a celtd de-al doilea. Intereseazi atAta, ca si fie, fie aprobat, fie dezaprobat, ce-i a voi pentru om, ce se potrivegtc lui Dumnezeu qi spre ce scop igi indreaptd fiecarc vointa
pii*
vel trl.";;;;'t,,l"r,ti. impietas' Tantum interest quidsua qi-rcnr finern tr.-;"i, quicl Deo cortgruat^ et acl ;1.;;,t; Lt".ot v"h'ntatt'nr1 ut aut p'robcrtut: impr,ll,.'t r. Narn Dcu-s t1u'rsdant.l'ohrtttalcs ;111 I voluntates mal't b,rnas implct Per mal t"-t"rl holninum malevolos bona volunfl: *i*, p"r'lt daec,s }tl:.;l
;ffi"' potius <nnsoTt,tIY*Tt *19
::]:T:":t
b'rnurn f nobis'Christus ocolsus est; cluod tantum ,, aptlstcrlus Petru'i quaird'l id ficti.noJebaq s ".t, ut'ir.,, qui o.rcidi venerat cliceretur. (Malih' XYI'
il,"ln f.r],"" apparebant voluntates. pior-um I

nolebant
fideiiurn'
f"i"."o,, ,'r"t kxt, ro-tz)?
aP,l
attrT em Chr annuntiartda voluntatcril suam irnplevit N"or" istam bonatn m
Praedixcrat ( Pati voletrat
Per'8ere' ne
ChJ.tirrr,o.rrrn v.luntates llona'"' sed per Jtrdaeomm potius pertincbant qui nolobant,gu'.'d
"ira ""- d;,f,'.' t"lentcs far';turrr est qu.rd. v.lcbat; ;;;; ;]li' ;:li;, quidem. secl ipse per eos trona' illi autcrn
voluntate fecerunt'
weri ale sale, desigur, bune, prin werile re]e ale oamenilor rdi, precum a fost urjs pentru noi Christos, cu buna voin!6 a'latilui- prin iudeii rduvoitori, ceea ce a fdcut atAta bine, irrcAt Apostolul Petru,^cAnd nu wria sd se intAmple aceasta, a fost numit satana de cdtre lnsuqi Acela ce venise si fie :ucis (Mat. XVI, 23). CAt de bune apdreau werile pioqilor credinciogi, care nu voiau ca Apostolul Pavel sd meargd la Ierusalim, ca si nu pltimeascd acolo relele, pe care le-a proorocit Agab, proleti (lttpL XXl, 10-12), qi totuqi Dumnezeu voia ca el sd pitimeascd acestea, thcAndui martir al lui Christos, tntru propovdduirea credinlei lui l]hristos. $i nici aoeast635a buni voin1d nu a implinit-o prin voinlele bune ale cregtinilor, ci, prin cele rele ale iudeilor: gi tineau, mai degrab6, dc E] cei c.are nu voiau ceea c.e EI voia, decAt cei voitori, lrrirr care s-a ficut ceea ce voia, fiindcd au fdcut unul qi acclagi lucrr, dar EI a ficut<r, prin ei, cu bund voin15, ei, insd, au f[cut<r prin voin!5 rea.
sa. Cdci Dumnezeu iqi implineqte unele
CII.-lt'oLuntasDeiinuictasemPer'etnunquammala's
miserealur, siue <tbdureL'
SecJ
CII. - Itoin{a lui Dumnezeu

rea, /'ie cd s-ar tndura,
esle
pururea netnuinsd Ei niciodatd
fie cd tnudrtoSeazd.
tluantaclibet sint voh.rntates vcl angrtlrlrum

1f-).,1. CfZAOI
h,,rrrir-trrr,,
vt:l bonorum
vd
malonrm' vcl
Dar, oricAte sunt voinfele, fie ale ingerilor, fie ale oamenilor, lie ale cel,rr buni, fie ale i:elor rdi, fie voitori qi ceea ce Dumnczeu
Sf. Aureliu Augustin, 148
S. Auretii Augustini Enchiridion
Enchiridion
149
quod Deus vel aliud volentcs quam Deus" omnlpotent potei volunta^s semper invicta est: quae mda esse nunquam profecttl qu *"la irrogat, justa est, et quia etiam ",rrn justa est, mala non est. Deus igitur omniprltens. siv.e.1 misericordiarn cujus lr-llt misereatur, sivc per iudioi quem rrrk obdureq nec inique aliquid fa9it,,n1 nisi vol qriaqutrn facit, et omnia quaecumquetlrrlt, facit'
l'oiegtr:, fie qi altce,va, este pumlea neinvinsi vointa Atoqiutorniclrlui, care nu poatc fi ni<riodat5, r'ea35i', fiindcd este dleaptd chiar ,si cAnd
upliol relele, qi, desigur', ceca ce este drept nu este rdu. Dumnezeu, arsadar, Atotputernicul, fie c5, prin n.riserir:oldic, igi aratd cui vroa rrriserictrrdia, fie c6l impietrcgte (: invArtogeazi) pe cine wca prin jrrdeoat5, nir:i nu face ceva nedrept, nici nu facc njrnic decAt voind, gi toatc, pe cAte le wea, lc faco.
Ercutitur dictum Apostoli ad l'imotheum' oQui CIII. omrles homines salvos fieri''
2'7.
CIII. - 27. Se craminect.zd. spusa Apostolului cdtre Timotei ,,Cole lrea co toli oamenii sd deuind. sa.h,o.!i,".
r:5 r-rea ca toli oanrenii s[ devir-rd salvali, oricAt de invederat ne t:ste cd mr toli oamenii devin salvagi, nu trebuie, tohrgi, si gtirbim,
Ac per hoc cum audirnus et in sacris Litteris legim qood ,r"lit omnes homines salvos fieri, quamvis cerhrm .robis .ron omnes homines salvos fieri, non tamen i
$i, prin aceasta, cAnd auzim qi citim in Sfintele Scriptuli,
rrstfel, cu ceva atotputernica foarte voinld a lui Dumnczeu, ci tlebuie si inelelegem asa ceea ce s-a scris: Care urea ca tofi. oo.menii sd deuind saluapirs6, prec'um ar fi zis cd nici un om nu rlcvine salvat, decAt acela pc care il va fi voit, El insursi s5 devin6, rru cd nu-i nimcni dintre oamcni, decAt numai pe careJ vrca sd rlevin6 mAntuit, ci c[ nu devine nimenea, decAt numai ccl pe careJ ltea; gi, de aceea, trebuie n.rgat ca sd voiasci, fiindcd trebuie cu necresitate s5. devin[, dacd va fi voit. Dcspre a-l luga pe
l)umnezeu vorbea, intr-adev6r, Apostolul, ctnd ztcea aceasta. C6.ci rqa in{elegem qi ceea ce e scris in Evanghelie: Care l.umineazd pe
quem salnrm fieri; non quod nullus hominum esset miraculorum facere noluit apud rrollet, qui virtutes qoos di"it acturos fuisse poenitentiam si fecisset: sed
i*n",
hontines omne genus humanum intelligamus
professionibus omnibus, in voluntatum et consclenttalt
varietate innumelabili constitutos, et si quid ali
lot omul (Ioan, I, 9), nu cd nu existi nici un om care nu este luminat, ci cd niciunul nu este luminat dccAt numai de El insursi.ssT Ori, in mod cert358, aga s-a spus Core lrea ca toti oamenii ,sd rl"euind saluali, nu cd. nu ar fi nici Lln om despre carc s5' nu vrea sir devind salvat Cel Care nu a lrut sE facd si se arate puterile rrrinurrilor la aceia, despre care zice cd ar fi fdcut perdtenfi, daci fircca minunilerl:-e, ci ca sE inlclegern toli oemeniL intregul neam orreneso, imp64it in toate diferenlierile: regi, supugi, nobili, igrrobili, sublimi, umili, doc{i, progti, intregi la trup, debili, irrgt:niogi, inceli la minte, idioli, bogali, pauperi, rnediocri, bdrbali, lcmei, infanli, pmnci, adolescenli, tineri, mah.rri, bitlAni; de toate linrbilc, de toate obicoiurile, dc toate artele, de toatc prr-rfesiilc, rxrnstituili din nenum[rata varietate a voin]clor' gi txlngtiintclrr gi tlin toate celclalte diferen{ieri care mai cxisti intre oameni. Cdci
150
S. Aurelii Augustini Enchiri'dion
151
()uid cst onrm differentiarufir est in honlinihus' strum Dorninum n unde non Deus per Urdgenitunl ;;;;;r"". g",tte. .ulvo,:fioi h'rmines 'elit' et idetr q'ot| [ri^ om,,ip"ntens velle inanitcr non potest orarctur enim Apostrllus ut voluerit? Pracccperat ' regi om.ni.bus homittiius, et speoitrliter addiderat pro et iis r1tti. in subLimitate sLlnt',4ri pultiri poteranL fashr .lrp"riio saccrrlari a fidci thristianae hurrriUtatc ablrorre Prtlit,cl" clicens. Hoc enim bonum est corarrl saluatt oretur; statrrn nostro l)eo, id est, ut 'tram pt'o talibus addidit, Qu,i omn.es homines J"rf"rx-r."m tolleret. 028, ,"ii,r,t \A.ri, et in ognitictnem uetita[is uenrre [Colrluippe Deus bonum iudicavit' l'i.^, iI. 1'4). Hoc orationibus humilium cliglraretur salutem praest l sublimiurn: quod uticlue iam vidcmus-impleturn' est usus in -Evangelio' trbi Iocui-..rnis nloio et Domir,.ls omne Pharisaeis, Decimatis ftrcnlo'm, e't rutam' el'
(Luc. XT, 42). Neque enim Pharisaer et qlraecumque et omnium pcr omnes tcrras alienigenanum ornnia olerum ge decimabant. Sicut ergo lic omne olus, omnc ornne hominum genus ita et illic omnes homines, potest' possumus: et quocurn(+re alio-rrrodo intelligr .,ogar"r aliquid omnipotentem I t-r", crcdere ,,,r, fieri, {actumque non esse; qul srne
care-i, dintre acestea, la care Dumnezeu sd nu voiascd sd devin6.,
voluisse
ve arnbiguitatibus, si r.n coelo cL i'n terro, srcut eum uoluit, lbcit, (PsoL' CXtril' cantai, omnia quaecuffLque prof""to facere noluit quodc-umqrte non fecit
prin Ljnulndscutul Fiu a[ Sdu, Domnul nostnr, salvali oamenii ai tuturor ginlilor', qi sd nu o fac:d tocmai de aceea, fiindci nu se poate sd voiascS Atotputernicul u:va in van, oricc ar voi. Cdci Apostolul l-a invltat (pe Timotei, n. tr.) sd se rcage pentru to!.i oo.menii Ei a addugat, in mod special, pentru regi qi pentru aceia care sunt tn pozipii tnalte, care se puteau gAndi si se departe, prin fast gi serulard superbie, de umilinla credinlei cregtine. Apoi, zicAnd: Cdci aceasta este bine tno.in\ea Saluatorului nostru L)urnnezeu, adicd, sd se roage pentru unii de-acegtia; qi, ca s5. nlunge disperarea, a adiugat imediat: Care urea ca to{i oamenii sd deuind saluali Ei sd uind la cunogtinla adeudrului (Tim. ll, 1-4). Aceasta, intr-adevdr, Dumnezeu a judecat-o un bine, incAt socotea potrivit a incredinla mgiciunilor celor umi]i salvarea celor sus-pugi, ceea ce vedem deja pe de-a-ntregrl implinit.3m De acest fel de a vorbi s-a folosit qi Domrrul, in Evanghelie, unde le zice fariseifor: Zeciuipi mintea Si ruta, gi toatd leguma (Luca, Xl, 42). Cdci nici fariseii nu zeciuiau nici toatc cele strdine, nici toatc legumele tuturora din toate linuturile strdine. Precum, agadar, aici putem inlelege prin toatd leguma, tot felul de legr.rme, aga gi acolo, prin toli oamenii, putem inlelege tot felul de oameni; gi in orice alt chip poate fi in1eles361, cAt timp nlr suntem, totugi, constrAnqi sd credem cE Atotputernicul Dumnezou a vrrt sE fie fdcut ceva qi nu s-a f[cut, El, care, fdrd nici o ambiguitate, daci in cer Si pe pdmdnl, precum il cArrtd pc EI adcvdntl, loa\e, pe cdte le-a auut, le-a fdcut (Ps. CilII, 11), cu siguranld cd nu a wut sd fac6 tot ceea r:e nu a fdcut.
CIV.
CIV.
- 28. Quae fwerit, uolunlas Dei erga Adamum'

peccaturum
P
raesciebat'
28. Care a fost uoin[a lui Dumnezeu fald de Adam, pe core tl preStia cd ua pdcdtui.
Deus in' Quapropter etratn plintltm ltt'lmincm voluisset' eum( salute in alru ,*.,r.dit-,s erat' custoclire opportuno temporc post gonitos.filios sino intcrposru jam ncln srllum pccca' -n*1. ad melioia p"id,,""ttl, ubi scd nec vtlluntatern possct h .or, "o-rrtittere, sl(rut t8 peccandi, si ad pcrmancndum sine pe<:cato' e:s.e praes<;i i*,, O"*"*arn volurltatem habitururn ij'-rin't.,r,, t:urn rnale Lr-sr.rIurt lihc'o arbitrio' ho<:
De aceea ar fi r.mt Dumnezeu sd-l pistreze chiar pe primul om in acea existen!5 salvatd362, in care a fost creat gi, la timpul potrivit, dupi ce i se vor fi n6scut fiii, sd-l duc6, fdrd interpunerea mo4ii, la mai bune, unde, de-acum, nu numai sd nu3u3 comitd pdcatul, dar nici sd nu poatd avea voinfa de a prlcitui, dacl nu ar fi preqtiut cE nu va avea voinla perpctud de a rdmAne fir'd p6ctrt, plecum a fost creat. ()r, fiindcS, intradevdr', prerstia36r ci cl se va folosi rdu de Iibelul arbitlu. aclicS, cd va pdr;dtui, qi-a
.L
153
p*:lilt.Y:, pecoaturum esse pracsciebat, ad hoc potius ipse fatrelot etiam de malsvoluntatem sllanl1 ut bene enacuaretur faoiente. ac sic hominis voluntatc mala non omnipotentis bona' sed nihilominus impleretur
molum alitel Libera in CY. - Voluntas hominis ad borutm et statu, aliter in ultimo'
pregdtit. rnai degrabd voinfa Sa Ia aceasta: sE faci El irrstrrri trine ctriar fa!5 de r6ufdc5.tr.rr si, aga,'vtiinta buni a Atotputcrnicului nu se deqcfia365 plin vinta r.eer a ornu]ui, <:i, nu
rnai pu1in, se irnplinea.
CY.
Itoinla omului, liberd la bine si kt rdu, altfel tn prima altfel tn ultima.
sLa.re,
CSci aga se cuvenea36 mai intAi sd fie f[cut ornul, incit s[ poatd wea gi bine, gi rdrr: in apoi, tnsd, va fi arsa, incAt .sd nu poati
sH
vrea rdu, qi nici nu-i va lipsi, prin a<;easta, liberul arbitm.
Dimpotnvd, r,:;u mult mai liberd va fi voinla cane, in intregime, nu rra putea s6-i serveasc6 pdcatului.367 Ceci nu trcbuie invinuitd nici
Ncque cruod omnino n()n potent servire peccato' libera est volunias, aut voluntas. n()n est' aut J"fp."a, esse mrserl ut dioenda nttn est, qua beati esse sic volumus'
emm
non solum nolimus, sed nequaquam prorsus vellq possimus. Sicut ergo aruml nostra """*, "Jl:-:t^'^'-: irrfai"it.t"*, it. .toil" iniquitatem sernper habitura esti fuit, in quo Deus voluil SLJ orao praetermitte,,d"
cumc6. nu existS, nici crrmcd nu e liber'5, voinla prin c;ar:e lrerrr sd fim astfel feri<i1i, incAt, nu numai sd nu voim sd finr rnizeri, ci, pur gi simplu, sd nu putcm368 nicidecunr voi. Precum, agadar, sufleful nostru este, r:hiar acum, obiqnuit sd nu vrea ne{c'ricirea, aga va fi obignuit pururea si mr wea nedreptatea. [)ar nu trebuia sd fic uitatl ordinca prin care Dumnezcu a vrut sd ar.ate c0t de buni estc
'o" quod etiarq ostendere quam bonum sit animal rationale

.ron
fiinla ragionald, c:ale chiar poate sd
nu3('e pdc6tuia-sc5,
gi cu cAt
p"""rr" pm.il' .i"",
fuit i^to'tulitas, sed tamen fuit' ir1 sit ir1 qua posset etlam non mori, quamvis maior futura
possit, quamvis sit melius Ulod Recca"re.nl1
*"",
mai bund este a('ea (,are mt poate sd pdcdtuiasc[, precum a ftrst mai micd imortalitatea, gi totugi a fost, in care putea chiar sd nu rnoar6, gi cu r-6t mai mare este cea viitoarc, in care nu va putea sE
rnoar6.370
qua non possit
mrlri.
CU.
.,,'.t:;
,.
Ct{. - Libero arbitrio gratia necessaria in primo eL secundqii statu. Illam natura humana perdidit [Col' 0282] pe liberum arbitrium; hanc est acrocptura per gratrarn' quar quamus fuerat, si non pecoasset, a(rceptura pel mel-rtnm: meritum esse potuisset' Quia sine gratia nec tlrnc ullum ! etsi peccatum in sr:lo liberc arbitrio erat s)nsuh-rturp' sufficiebat.libcrum *':ol ;;" iustitiae rctinendae ,ri.i purti.,;patione immtrtabilis boni divinum adiutoriuqq pro"L"r".t.,r. Sicut enirn mori est in hominis.P"lTtllLt]} aliud dicr v"lit, ,-t"rrru est enint qui nort seipsum, ut ruhil
vero te-nend u",l ,-t.rn vescendo possit otrtidcrc; ad vitan-r
Gra{ia, necesard. liberului arbitru. qi in prima, Si Ln a doua
stare.
Pe aceea (imortalitate, n.tr.), natura umand a pierdrrt-o pr.in
acrcasta, pc care ar fi primit<t pe merit, daci nu pdc6trria, o va primi prin gragie, oricAt, nici atunci, nu putca cxista nici un merit fdr6 de gra1ie.37r F-iindr:d, chiar. dacd pdcatul era constituit in sr'ngru liberul artritnr, totuqi, litrerul arbitru nu era suficient pentru mentinerea drept5,tii372, dar,:5 nu i se oferea ajutorul
liberul arbitru, pe
divin, prin participarea binelui imutabil.3T:J (-)dr-.i, pr.ecum std in puterea tlmului a rnuri cAnd vrea, fiindr:d nu este nirncni, care. nu numai pe sinc insugi, ca s5 nu zic nimir-: altt:cva, sd nu sc poatE lrcide, fic qi nunrai nehrdnindu-se. intr-adevdr, vr.rinla nu este
!5L--_--S'tyf
gl'14'w"!W-n"'n'ttai"ry--------
Sf.
Auretiu Augrtstin, Enchiridion
155
voluntas nort satis cst" si adiuttlria sive alimentr.rtum ,1uon.:r'ni,.trrttnle tul.amimrnr' dcsint:. sic homo in Part ad se <.r,*,iclendum relintluendo justitianr idoneus erat pa voluntatcm. ul alrtem tlb eo tcneretur r'rta lushhae' Sed post i crat velle, nisi ille (Tul eurn fecerat adiuvaret' ,,..i.to- major ost misetiorrdia Dci,rq:t1"d? "1 ip arbitriurn liberandurn est a servitutc' iui clominatur per morte peccahrm. Necr tlmnino per seipsum, sed Dei gratiam, quae in fide Christi posrta est' volritas ipsa, sit'ut sciptum est, a Domino
s
slficient6 intru menliner.ea violii, dacti lipsesr: ajut{)alClc, fic ale nlirnentclor, fie ale celorlalte rnijloat;e der apdlare; a9a, prirdsind
--
(Prou.
sec. I-XX), qua caetera Dei mu per quac I'eniatur ad mrurus aeternum' capiantur,
I'\iI,35,
oste
preg[titi de citre Dunrnczcu
(Proa.
X\1,
1)'
CVII.
homine Peccante i mPleta' I-l-rdc et ipsan vitam aeternam, guat: certe mel est opel'um bonnrrnr, gratiam Dei appellat Apostrj a Sitipenclium enim, inqiit, peccati mors; gratia -fli Jestt Domino nostro ( ,ito aeterna in Christi
Dei ViLa aeterna trterces et tdmen gratia' Voluntas
Cl{I. - I/iata
eternd., rd.spLotd si, totusi, gratie. l/oinla lui I)umnezett, trnplinilit, tn priuinyo omului care pd'cdtuieE\e'
Vl, 2ll). Stipendium pr() oPerc militiae debitum reddir non donatur': iderl dixit, SLipertdium peccati' mors; mortem peocato non irnmciito illatam, sed debi dernonstraret. Gratia vcro nisi gtatis cst, gratia non IntelligenrJun, est igitur etiarn ipsa hominis bona n D'c,i mrlnerat qriLrr. cum vita aeterll redditur' ".." gratia pro gratil reclditur' (Joan' 1.16)? Sic eryo nisi
est homo reotus, ea rectitudine et su() fied perversus ar non sjnc adjutorio divincr, Utr.'umlibet hor.r- elegisset, Dci voluntas ficret' aut .h llt,r, aut certe cle ill,l. Proinde quia suam nraluit qu"* D.i, de illo facta est voluntas,Dei, q'i","*, *u.r, perditionis, quae cle illius stirpe-profluxit' aliud vas in honotern, aliud in contumeliam (Rom' it1, t" ltun,rt'etn, per miserit:ordiam; in conturneli per judiciunt, rtt lrern'r glorictur in homino; ac per''
I
demonstreze cd moartea a fost datd pcntru pdrat nu pe nement, cI clatoratd. Grafia, insd, datrd nu este glatis, nu e gralie' 'l'rcbuie, aqadar, s[ se inleleagd ci chiar qi meritele bune3?' ale omului sunt, clc inscle, daruri alc lui l)untrtezerr, pentl-Ll <:are, cAnd este redatd
viala eternS,
ut et manel'e in
ce l, 16)? Omul a r[mAne in acea
pgafie
pentru gralte (loan, astfel, inoAt sd 9i Poat5 ajutorul lui l)umnezeu, 9i
i*o.et din
ncc
ln
far.,() un va^c spre onoarc, altul spre ocari prin misericrlrdie, spre or:ar6, prin judecatq (tlom.V,21 ); spre.rnoare, ,'r, nim"rl"" .s5-nu sc laudc int-tr orn. ;i, prin a<'reasta, nici intr-r sine'
stirpea acehria,
sc
S. Aurelii Augustini Enrhiridion
157
CUII. - Er Deo
.si
sa.lus
nostro, it.o. uL nec per Christum libera
CUII. am
non
e.s.sel
l)eus.
Salonrea. noastrd este de lct Dumnezeu astfbl, tnc6.t nu /i liberapi nici prin Chrislos, dacd lil nu ctr fi Dumnezeu.
Nanr noque per ipsum libelarernur
un
Mediatorom Dei ct }rominum honrinem Jesurn Clh (l T'im. U, 5), nisi essct ct l)eus. Sed culn factus cst Ad fromo scilicet lectus) mediatore ,r,r., ofr. erat. CLrm' [Col. 028:3] genus humanum peccata longe separave a Deo, per Mediatorer,r, qui solus sine pcLrcato natus vixit, occisus est, r'econ(;iliari nos oportebat Deo ad carlis resurrcctionern in vitanr aeternam: ut h superbia per hunrilitatem Dei ar'lreretrlr ac sarta et dernonstraretur homini quram longe a Deit cum per incarnaturn l)eum revt.rcaretur, et exemplu
C[oi nu eram liberagi nici prin insugi Unioul Mediator al lui l)umnezeu q;i al oamcrrilor prin omul Isus Clu.istos, (l T'i.m. Ll.5), dacd El rnr ar fi ,si Dumnczeu.3r6 Dar', c6nd a fost fdcut Adam, omul, vasizirE. dlept, nu era rrevoie de mediator.37? CAnd, inse, pdcatele au separat mult rreamrrl omcnesc de Dumnezeu, prin Mediator, care singur s-a n6scut flri de picat, a trdit, a fost ucis, se cuvenea ca rroi sd lim impdcali cu Dumnezeu, pAnd ]a invicrea c[rrrii intru viafa etcmd, incAt srrperbia umand era scoasd la iveald gi insinitorsit6 prin rrmilinla lui Dumnezeu qi i se dernonslr.a omului,
t'And era rechemat prin Dumnezcu fircannat, cAt de rrrult s-a dep[rtat
obcdientiae per hominem Deum contumaci l'romi ptaeberetur; et Unigenito suscipiente formam servi, c nihil ante meruelat, fons gratiae panderetur; ct ca etiam resurrectit-, redernptis promissa in ipso Rede praonlonstraletur; et per eamdem naturam quam decepisse lactabatur, diabolus vincereturl nec homo gloriaretur) ne iterum superbia nasceretur: et quid aliud de tanto Mediatoris sacramento prt.,ficientihus videri et dici potest, aut tantum vi etiamsi dici non potest. CIX.
cl de Dumnezeu gi i se oferea onrului ?nddrdtrric exemplul olredienlei prin ornul-Dumnezeu, qi i sc deschidea, prin rdscurnpdrafilor, era dirrainte ardtat[ fntr.u Insugi
Rdscurnpdritoml'7e, qi diavolul era inyins prin aceeasi fite pe care
Llnulndscrrtul luAnd forma sclr,,ului, carea rrirni<; nu merita378 dinainte, izvorr-rl graliei, qi chiar tnvierea trupului, prômis6
se bucura c5 a inqelat<t, gi, totuqi, nici omul mr se glorifica, si nu se nascd din nou supe*;,ia; gi orice altccva, dacd mai poate fi intrevdzut
citre
CIX.
qi spus, sau numai intrevdzut, chiar daci nu poate
fi
gi spus, de
r:ei intr-ajutorali dcspre atAt de marele sacrament al Mediatorului.
29. Animarum receptacula anle resurrec,tiottem.
29. Sdlaqele sufleteLor i,nai.ntea tnuierii,

s-a
'l-empus autem quod inter iiominis mortem ultirnarn resurrectionem interpositum est, anima^s abdi
reccptaculis continet, sicut unaquaeque digrra est vel
vc.l acrumna,
Timpul, irrs5, care
interpus intre moartea omului qi invier.ea
pro eo quod sorlita est in cante curn
\Tve
tainice38o, dupd curn este demn fiecane, fie de repaos. fie de suferintd, penhrr ceea ce i-a fost sortit. pe cAnd trdia in trup.
din umrd., dlnfine sufletele ilr receptacule
CX.
Sac.rificium a.Ltaris et eleemosynoe pro de/unctis, et quibusnanl prosint. Neque ncgandum est defunctorun-r animas pi
suoT'unr
Vlercliatoris of{ertrrr. vol eleemosr'mae
CX.
Pdnd tnlru cd: Si cui. Le sunt de loLos sacrificiul (liturgic ol) altarului Si pomenile pentru morti.
vivcntium relevari, cum pro illis sacrifir:iu in Ecck:sia fiunt.
Nu frebuie negtrt ci sufletele mcir,tilor sunt uqurate prin pietatca color vii alor lor, cAnd se inchind pentru ele sacrificiul Mediatoruh;i"B' sanr sr.rnt fdcute pomeni in Biseri<;5. I)ar acestea Ic
S. Aurelii
i Enchiridion
e'nim, Uuid'rnr u13 non reqr-rirat ista post motte
159
ptls cis fraec prosunt, qur oum l'ivelent' ut hacc sitri
possirrt
ii'
prn,l".r", moT'uerunt' Ilst
ir.,rdrs, nc(r tann honus ut post mtlrtetn: est v' r-rrrt: tailr malus ut non ci prusint ista ut ista non requirat; et est rursus talis talis in bono,
adiu malo. ut ncr: ltis valeat, ".- "* hac vita transierit' possrt omne meriturn comparatr'ir, Quocirc:a hit: -quo sc a Nemo liar-r,, ,ritu- r'elexari quispiam vel gravari'
,1r"t",, quod hic ,r"61"*.,it, cum obierit' apud-Ded p'.o*"r"rl. Non ilitur ista 9"?.:. l"o fefunct torn*"ndrrrrlis frcqrientat Ecclesia, illi apostolir:ae i
entm adversa sentcndac, qua dictum est, Omnes
srrnt de f.los celor oar.e, pe cAd tr6iau, qi-arr dobAndit nrcritul <a rrr:cstea sd Ie poatE fi de firlos dupd ar:eea. Cdr;i existd un anumc rnod de zr tr'6i, nu atAt dc brrn. incat sd nu aibi ncvoie dc ar:e-.tea duph moarte; exist6, insd, un astfol de mod de a trdi intrr birre, irrcit si nu aibi nevoio dc accstea, qi existi, iarigi, un astfol de rnod de a trdi inhu rdu- irrcAt. dupb ce a trecut din viala aceasta) rtr poate fi ajutat nic:i prin accstea. Pri, urmarc, aici se rn5soar.E ititlegtrl m.erit prin care poate fi ugurat sau impovdrat cineva. Nimeni, ins5. sd nu nutreascd speranta cd iqi va lt c6.qtigat, dup5 ce a murit" merite Ia Dunrnezeu, pcrltru ceea ce a neglijat air;i. A.estea, aqadar, pe care [liscri.a le practicd pentru oomenlora.ca
secur ctnte tribunal Christi, ut referat unusquisque gessit, iiue.bonum' siue malum ( ea quae per corPus XtV, f O,' et II Oor. V, 10); quia etiam hoc mcntum er po quisque dum in corpore viveret cornparal'rt' ut enim rlnrnibus prosunt; ct quare iita prodesse' Non ,r*rrib.,. prosunt, nisi propter differentiam vitae quisque gassit in ctrrpore? Cum ergo sacrificia sive
sive quarumcunlque eleemosynarum -pro baptiz defun.tis omnibus offeruntur, pro valde bonis gratia actiones sunt; pro non valde malis propitiationes pro valdc malis etiarnsi nulla sunt adjumenta nlorb sunt' a"ill: ir.l"."rrrrqre l-ivotrtn consolationesplena rernissirl' I ad hoc prosunt, ut sit rrrosr-rrrt, aut ut tollrabilior fiat ipsa darllnatio' certe bZa+1
accstca sA-i poat6 fi de folos. Cdci nu le sunt tutur.or dg folos, gi de ce <lare nu Ie sulrt tuturor dc folos, dac5 nri rlin cauza rliferenlei viefii pe car.e fiecarc a dus-o in tr.up? CAnd se ofer[, agadar, sacrificii, fie al altaruhri, fic ale oriciror pomcni, sunt ,fcrite pentru toti dcfuncfii botezati; pentru cei foarte bu,i sunt s.rc:rificii de tmp6.care, pentru cei foarte r5i, rhiar dac5 rru sunt in nici un fel de ajutor nrorlilor- sunt un fel de c;onsol6r.i pentl,u cci vii. Celor c6rora le sunt. ins6, de folos, le sunt, fie ca sE le fie tleplinl iertarca, fic, in mod sigur, s6 Ie fie mai tolelabili:ra2
"*
darnnarea.
CX, - Duae
mise.ria..
ciuitates posl judicium
in aet'erna uel beatitudine
CXI.
mizerie
Rrst resurrechonem vero facttl universo comple;trle alte-ra malo
Dupci juclecatd. uor Ji doud cetdli.,

eternd..
/ie tn beatitudine, _fie in
dtrac' una scili ir,dici., suos fincs habebunt-civitates
bfrli.ti, altera cliaboli; una bonorunt,
utra+re tamen et angelorrrm et lrominum' Istis voh: ulla t'ondi ;lU. tr*fr*t .r,r, p,,t"it ulla csse pcccn4di' vol felicilelquc rnvent moricndi; istis in aerterna vita vele illis infelicitcr in acterna morte sine morlcndi potc durantibus, cp,lniam utrique sine fine' Sed in beatitudi
Dupd inviere" ins6. cSnd se va fi ?rnplinit universala judecat5 <lin urnrd, dttu6 r;etdgi3&r tEi vor avea hotarele lor, una, adir:d, a lui Christos, alta a diavolului; una a celor burri, alta a ce]or r.ii, gi una qi alta, insd, gi a ingcriloq si a oamenilor.. Primii r)u vor putea avea rilr:i . r,oinfri, i:eilal1i, nici o putintd de a pdcdtui gi nici unii, rrici al1ii, nicj o posibilitate de a rnuri, primii, tr6ind, intr.aclevdr. ferit:it, irr viala r:terrrd, r.:eilalli ddinuind ncfcricit in m<rartea ctenri, [dr5 Jrutinfa dc a rrrrrri- fiindr:5 arlAlrdoui vor fi flri sfArqit. Dar prinrii
'
16q-.
--- - -
-$4"rrlll4ryeq!" !!thi'41-"!
167
ali isti alius alio praestabilius, in miseria vcm illi alius t<ilerabilius Permat-rebunt'
vr-rr
tnsd, vor stdmi
stimi in beatitudine, unul mai presu-s38r decAt altul, ceilalgi, in mizeie, urruia mai tolerabilSss decAt altuia.
CXII.
CX[. -
Poenam d,<tmnatorum aeternam.f'orc'
damnatorum poenam et cruciatus sirle intermlsslo p".p"*o. humano miserantur affectu, atque ita lutum: t..L ,tnr't credunt; non quidem Scriptrrris divin .drrurrt.rd.r, sed pro .r,, *ot' dura quaeque mollie ln et in leniorern flectendo sententiam, quae putant Non enim oblLuwcetut terribilirrs esse dicta, quam verius inquiunt. misereri l)eus, aut continebit in tra su 'î"r"ti"i""s sur,s (Psol. LXXVI, 10)' Hoc quidem i psalmo legitur sancto; sed de his sine ullo sclupu intelligitur, qui vasa mis ericordi a" ""1_:t:l:it^":, :: ipSir"" pro meriti. suis, sed Deo miscrante de mis "t i;tl.*r,t"r.'eut si hot' ad 'rmncs existi mant pertin non ideo necesse est ut damnationem rlpinentur fini.i enrum do quibus [Col' 0285] dir:turn est' Z'1 putet isti in suppliciim aeternum: ne isto modo -firr"qr.ttdoque felicitas etiam illorum,' habitura quibus e contrario dictum est, -Justi autem tn ulta aeternam (Matth. XXV, 46)' Sed poenas- damnatoru certis temnorrm intervallis existirnent, si hoc eis sliquatenus mitigari.\ Etiam sic quippe.inrclligi . / r rTI A<\ L,-^ ip ;;r; in illis La Dei (Joan' ul, 36), hoc -estani non divini Jurn.r^tio (haeo enim vocatur ira Dei, lra sr perturbatio), ut in ira sua, hoc est manente suas; non aeter hon tarnen contineat miserationes suoolicio finem dando, sed levamcn adhibendrl i.i"^.po.,"r,.to crueiatibul Quia nec Psalmus ,ait' i finiendam iram suam, vel, post iram suam; scd' in ibi minima cogitari pote ,ro, t2.,r," si sola esset qtrania p"rir" a regno Dei, cxsulare a civitate Dei' alienari vita Dei, carere tam magna multitudine dulcedinis l' quam ahscondit ti mentibus sc, Pcrf ecit aute poer sperantibus in se (Psal. XXX,20)" tam glandis est
Frustra itaque nonnulli, imo qram Plurimi aetcmi
- Pedeapsa celor damnali ua I'i eternd.. i., ,r..,, agadar, unii, ba chiar destul dc mulgi'386, se
tnduiogeazS, cu omeneasci afer:tiune, fa15 de pedeapsa eterni gi de chinurile perpefue, fdrd intrelupere, ale celor damnapi, qi nu clred cd ala va s5' fie, nu, insi, opunAndu-se Sfintelor Scripturi, ci lnmuind, ln virtutea propriilor stiri sufleteqti, toate cele crude gi
lnturnAnd intr-o sentinfd mai blAndi cele ce Socotesc ci au fcist spuse in ele mai inspdimAntdtor decAt mai adevirat. Cdci, nu uc, uiLa, zic ei, Dumnezeu sd tSi arate misericordia sau oa cuprinde tn mdnia Sa misericordia Sa (Ps. LXXU, 10). Intr-adevir, aceasta ae citeqte in sfArrtul psalm, dar se intelege. fdrd de nid un scrupul, despre aceia, care sunt numigi vase ale misericordiei, pentru c[ qi ei sunt eliberagi de rnizerie, dar nu prin meritele prooprii, ci prin misericordia lui Dumnezeu. Sau, dac[ socotesc cd aceasta se referi la to1i, nu este, de aceea, necesar sd presupuni ci poate sE se
afArgeascd dernnagiunea acelora despre care s-a spus:
tnerge tn supliciu etern, nici sd gAndea^sci cumcd, in acest chip, va avea, odatd gi odat6, sf6r5it chiar gi fericirea acelora despre care, din contra, s-a spus: Cei drep!.i, tnsd,, tn uiata eLernd (Mat. XXJ, 46) Socoteascd, ins5, dacd aga lc place, c5, in anumite inte,rvale de
$l ace4tia uor
timp, pedppsele celor damnati vor fi, intr-o oarecare mdsur6, hdrrlcite. Intr-adev6r, chiar gi aqa se poate inlelege cE va r5mane &$upra acelora mAnia lui Dumnezeu (loan, III, 36), adici
damnagiunea insaqi (cnci accasta se numegte mAnia lui Durnnezeu, nu perturbagia spiritului divinsT), incAt in mAnia Sa, adicu, mAnia Sa st6ruind, nu va inceta, tohrgi, sd conlini misericordia Sa, nu punAnd sfArqit supliciului eternffi, c;i dAnd sau interpun6nd uqurare t*rinurilor. Fiindc.d nici Psalmul mr zice: Spre inoetarea m6niei Salo, nuu, dupl mAnia 34 <i, tn mdnia Sn. MAnie, care, daci ar fi singuri flcolo, cAt de micd poate fi ea gAnditd, a pieri din impirdlia lui l)umnezeu, a fi exilat din <rtatea lui Dumnezeu, a fi ins-trdinat de la viuta lui Dumneze,u, a fi lipsit de at6t de marea mulfime a dulcei rlcsfltdri a lui Dumnezeu, pe oare .r a^scunde rrelor care sc temse de l\irre, a gitit<r, insb, rrelor rare spred in Sine (Ps. XXX, 20), e*. o atAt
!6:2 --novimus compara ut ei nulla porisrnt tormonta quae

saeculis l,rnga.
94v4@Ytt"t 4@aut
Sf. Aureliu Augnstin, Enchiridion :hlrtd,Lon
163
mul si illa sit aeterna, rsta autern silrt quamlibet

perpetud' Mors impiorum, ut tiita piorurn'
rlc mare podcapsd, irrc6t mr pot fi comparate (,u ea niciunele dirtre tlrinurile pc (lale Ie cunoagtem, iar; daci ea este etern[, acestea sunt lungi dc oricAte l,Arste ale timpului putcn] concepe cu nrintea.
CXIII. -
l4oc.trtea celor impii., cct. ui,ala celor
pii,
e.stc
perpet.ud.
CXIII.
perpe Manlebit erg6 sine fine nroqp illa a vita Dei'. et t-rmnibus a^-.ruro*-, id ; alienatio
iJu or--"riis,
i;;il;t
oommunltor motibu^s suspicentur: sicut manebit concorditel' fulgeant'
cl.raelibet homines de varietate pt ."l"rttiot'" vel inte'rmis'sione pro suis
di vita aeterna sanotorum, qualibet honorum
fi cornund tuturrtr" olicAt oamehii isi vr-ir ardta, in virtutea omcnr:qtior lor afecgiuni sufletegfi, presupunerca fald de varietatea pedepsel,rr, despre ugurarea sau despre intreruperea durerilor, dupd rrrrn le va rdrhAne comuni htturor sfinlilor viata eternS, prin oricare diferen163e0 a onorurilor ar strdluci ei in sufleteasca-le comuniune.
CXIV.
Va rrimAne, aqadar, fdri sfArqit moartea aoeea,perpetud a celor darnnaqi, adic5, hstrdinarea de viala lui Dumnezeu, qi ea irrsigi va
quae huc perti CXIY. - 30. Erposito Jide, agir de :!e: in se ipso po' Spem contineri orati'onL domi"nica' maledictus'
30. Credin{a /'iincl tratatd, Augustin uorbatgte ocum
d.e
Speran[d.. Cel.e.ce gin de ea sunt atpriruse tn llugdcimea cd.tre DomnuL. Cel ure iSi pune Speran{a tn sine insuqi este ttl.eslemat.
Iix ista fidei confessione, quae hlgviler Sym lac parvulorum contine-t ., et carnalitel cogitata ;;;; ";-'ide'ato atque tr'actata cihus ';ilil;il;i fortiurn, nascrtur spes bona fidelium' :]li 'rjharitac :1] ;;;;t. Sed de ii.s omnihus quae fidelipr.sunt c{ede d:Ti ca tantum.ad spcm pertirreni quae.oratiory sicut divina to *^tin"rt , Ma.ielioLtu e!i$ qrnnis, ('.'1"::,IJ1]: eloquin, qti spem poni'l in no*:??
sr)urt3e1
Din aceastl confesiune a trr:dintei, care estc cuprinsi pe in Sprbol qi, judecatd tmpeste, este laptelc pi-uncilor3e2,
J,*G spem Ponit' D'eo iJJt."";tIdecl non nisi a Domioohuius petere dehe
innectitur' vel ptrr quidqurtf sperarpus nos vel lene operaturos oPeribus adePtulrs'
maledicti vir
spiritual, insd" considerat5 qi tratat6, este nutrem6nflrl celor tari, se rrayte speian$a bund a credinciogilor, pe care b lnsoteqte iubirea s[5nt[.3q3 Din toatc acelea, c:are trebuie rrredincios crezltq !in, insi, rle sporan!5 nurnai cele care sunt cuprinsc in Rrrgdciunea cdtre l)ornnul. Cdt:i blestemat esle tol, dupd crrrn mdrturisesc divinole rtrvirrte, care tgi pune speran[a in om (lerem. XVll, 5); gi, pr.in rucersta, qi cine igi pune speranta in sirrc tnsuq;i epte inl6nguit dc lanlul blesternului acestuia. De accea nu trcbuie.si cerem dec6t de la Domnul orice speldm noi, fie voind sd lur;rim bine, fie trebuind a {i r6spl6tili pentuu lur:rdrile bune.
CXV"
SXV. ..
petil'ia Oratiortis d'ctrytirticae apud Matthqeum

sep Proilrcle aprrcl evangelistam- Matthaeum d*"1petition es continere domini ca t] :T'11-tl1: tempo iribus acterna poscuntur, rcliquis quatuor' quae tamcn prol)tcr acterlla^coTrs"q"":11 ",::.t:ff ,
Cele gapte cereri
(: pe.tilii), dupd. Mo.tei, ale Rugdciunii
cdtre Domnul.
sePqem'
llcj sunt cerutc daruri etcrna, prin cclclalte patru, daruri
Prin urmare, dupd cvanghclistul Nlatei, se vede3e" cd liugdciunea citrc Domnul condine sapte petr'1ii, dintre care, prin
N.-
.pr,rd
ii,i*.'t"
Sanctifi'cetur nctmen tuLtm'
tltrrPrrrale, ('aro sunt nec('sare. trrlrrci. lrr.ntru rlohf,ridirea r.elor ('lorno. Cici r;ele ce zicem: Sfi ntr:a,scri-se numel.e 7'du, ui.nd.
164
--
----S'
Auretii
@!q!!!4t"di"!
absr
Enchiridion
1,65
in co regnum tuum, f io,t fCol.0286] uoLuntas tua sicLtl'
rde quidam intellexemnt' irr l"rrr, (quorJ rx,n "t'' sinc fiiie retinenda sunt: et spiritu et corpore), omnintt in nc inchoatzr, (Tuantumcumque prlfitimr'rs' augentut' .rner',r, quod in alia ltta sperandum est' se: per{ecta possidebuntur. Qu.rcl v9ro..dic.r-m1 :, lo n" ^, :ot, det' L)t dinfiue i"rtii;"""rt d,a nobis hodie, debitori'bu's nobis Et 'nortra. nost'ris' sicut et nos dimittimus in tentationem, Sed Libera nos.a malo \Ma nos inferas f,i, q-iel quis non videat atl praesentis vitae indigenti sperar pertinere? In illa itaque lrta aeterrra ubr rros scmper Dei sanctificatirl, et regnum elus' irt rr.r., et nominis atr voluntas ejus in ntlstl'o spiritu et colpore pertecte Panis vero quotidianus i immortaliter permanebunt'
caxn dictus est quia hic est necn*sarius, quantus anmae sirc camalitcl sive utrr tribuendus est, sive spiritualiter, rerrusl intelligahrr modo. Ilic est etlam quam Poscrmus tentationes quae nos e"i <xrmmissid peccatofl,un; lilc
ubi
I peccandum vel alliciunt vel impellunt; hic denicpe istorum est' liberari: illic autem nihil ,rnde
tmpdrd.lkt'lit, .f'acd-se uoia Th, Precum in cer aSo qi pe pdmdnL (1xr care unii le-atr inleles, nu absurtl, in spirit qi in tmp) tretruie prlstrate in intregime, f5rd sfArqit, qi, inceputo aici. oricrAt de tnrrlt progres[m, cresc in noi, perfecte, intr-adev6r', ceea ce este do sperat in altd viald, vor fi posedate prrruri. Ccle pe care, ins6, le zicem' Pdinea noastrd cea de Loa.te zilele cl.d-ne'o noud ostilzL $i ne iartd noud greSealele noa.slre.) precum Si noi iertd,m gresipilor noStri,, $i nu ne duce pe noi tn ispitd, ci scapd'ne de (t:el) rdusei (Mat. Yl,9-13), cine nu vede cd fin de trebuinla vie{ii prezentc? $i astfel, in acea viald etern6. unde noi sperim cd vom fi pururi, gi sanctificarea numelui lui Dumnezeu, qi ilnp6r6lia Lui, gi voia Lui vor rdrnAne in permancnlS, per-fcct gi ncmuritor, in spiritul qi in trupul nostru. PAinea, intr-adevdr, de &ceea e numit5 cea de toate zilele, fiindci e necesari aici, cAtd trebuie si fie impS4itd sufletului qi cSrnii, fie cd se inlelege spiritualiceqte, fie trupegte, fie in amAndou6 felurile. Aici, unde este comiterea pdcatelor, este gi iertarea pe care o cerem, aici, ispitele care, fie nc atrag? fie ne imping spre a picltui, aici, in ;fdrgit, unde dorim sd fim iertali, riul, acolo, ins6, nu estc nimic dintru acestea.
"upirors
CXl{. -
Petitiones tantum quinqtte apud Lucarn' Malthaeo conciLialur'
qui
cu
CXU.
I)octr cinci cereri (: petiyii) sunt dupd Luca, pe care Augustin tl tmpacds% cu Matei
Evangelista vero l,ucas in oratirlne dominir petitiones non septem. sed quincpe :or.nPlexus .e1: 1 ab isto rltique discrepavit, sed quomodo."?: septem ir,t"Uig*nlf*, ip...r^ brcvitate comnlonuit' Ntrmen qtn rn car Dei sanctifit:atur in spilitu, Dei autem regnxm
resurrectione venhtrunt est, Ostendens ergo I-ucas terti
petitiolem duarum superirlrum esse quodam mo
intelli repetrtronem, nlagl s oanr praetermittendo facit.
;;il;;t;s
XI' i d e-tentati'rnc vitarrda .(Luc' in ultimo posuit, Sed..libera nos 4). At vero quod ille *olo; i"t" rruo po*it, ut irrtelligcremus ad,illud luperi q,roj .i" tentatilne dictum est, pcrtinere' ldeo quippe ied kb"rn; nort ait, lit libcra, tanquam unam petitior
re,rnissione percatorum,
ali# atiiunglt, de pane quotidiano' d
Domnul nu Eapte, ci cinci petilii, nu cumcd s-ar fi dcosebit de acela (de Matei, n,tr.), ci in aga chip, inc6t ne-a dat de inleles, prin lnsigi concizia lor, cum trebuie inlelese cele qapte ale aceluia. Numele lui Dumnezeu cste, intr-adevir, sanctifir:at in spilit, lmp6rSlia lui Dumnezeu, insd trebuie sd virrd prin invierea trupulrri. Aqadar l,uca, ardt6nd cd a treia petifie estc, inh-un chip oarecane, repetarea celor doud de mai sus, omilAnrJ<), o face qi mai mu]t sd fie inlelea^s5. Apoi le adatrgd pe celelalte trei, despre pAinea nbicd. despre ieftan:ea picatelor, despre inlE,turarea tcntafiei (l'uca, Xl, 2-4).Dar, irrtr-adevdr, ceea oe acela (Nlatei. n. h.) a pus la urm5, Ci ne fereS\e pe noi de (cel) rdu, acesla nu a pus) ca sd inlelegem ci
fine de coea ce s-a spus mai sus desple tenta{ie. De bun[ seam[. de aceea zicer Ci ne liberectzri gi nu n<:e, $i ne liberertzd; dcmonstrAnd
Evilnghelistul I-uca a cuprins, intr-adevdr, ir'r Rug[ciunea citre
166

unus( esse tlemonstrans (noli hiic' sed ho<N: r-rt scxat ntln infeltul in tenta in eo se libe,rari a malo, quod
Sf. Aureliu Augustin" Enchirid.ion
t67 qtie fiecarr:
rurnc[ una este oererea (nu vtli astase?, ci a^sta): incAt s[ dus in tentafie' un pr.n aceea este ferit cle riu, fiindcd nu este CXUI.
CXVII.
31. De chctilate quae cufft
fide
a'c spe adesse debetl
31,.
Despre lubire
(:
Cha'riLate), care trebuie sd
fie tntpreun'd
cu Credinla 6i SPeranla,
est' Janr pon'o charitas, quam duabfl:t ]:11t, id 13)' qt ac spe *"io."* diiit Apostolus (/ Cor' XIII,
qul recte amatr pl'ocul ouDlo rcutc ('r('(trt ur -y-"'I: cr vero non amat, inaniter credit, etiarnsi sint vera +lae docr inaniter sperat, etiamsi ad vcram felicit.atern perrincre quae sperat: nisi ei hocr credat ao speret' ^, r\-,^-.i,- enim " .ibi p","rti donari possit ut amet' Quamris --;- s sine amore non lxrssit. fieri tamen pote-et ut id non I'al sine quo atl id quod sperat non potest pervenire'
si speret vitam aeternam, (quam quis nor.r [t]o1 0287] ?) et non amet iustitiam, sine qua ncmo ad illam Ipsa est aute-m fides Clrristi, q"a contnendat I et quod qru" p". dilectionem operatur (Calot' V,
dilectione nondum habet, petit
ut accipiat, qrtaerlt inveniat, pulsat ut aperiatur ei (Matth' VII, 7)' F

d namcprc impetlat quod lex imperat' Nam sine Dei
.6);
id est sine'Spir{tu-sancto, per quem diffilnditr'rr c}re in corrfibus nostris (Rom. Y.5), iubere Iex poterit' insuper facct e, *i iuvare; ct pracvaricatorem ,!: l8nl]-,l enim t:arnalis cuprdr
se excusare non possrt. Regnat ubi non est Dei charitas'
SLctttts
CXUII. -
uel aetates hominis quatuor, a'nl'e Legem' Lege, sub gro.tia, et in Pace' Sed cum in altissimis igntlrar-rtiae tcnehris n resistente ratione secunclum carnem vivitur, haec
prirna httrnirris. Deinde c;unr pcr legem^cognitio fuerit
pec<,ati, si nondum divinrrs adiuvat Spiritus'
CIffIIL
ale omului: tnaintea Legii' = Stqre.Q sau oele pentru udrste qub I$4e, sub grqlie si tn Paoe'
!!L_ __5.4.-4r,
e"e"
tti"i E"rhi,idi"
"
voirrd a trdi
169
legem vt>lcns vivero vincitur, et sciens peccat, pecca J,lit". servit: .zl quo enim quis deuictus est, huic et adlJicrus esl (ll Petr'.II, 19); id agente scicntia mandati, peccatum operclur in homine omnem concuprscer cumul,r pracvanr.:ationis adiecto, atque ita cprod s<ri est impleahrr, l,et subinlrct,uiL, ut abund,qre.t delictum V, 20). Haec sunt secunda hominis. Si autem respexe l)eus, ut ad implenda quae ma4dat ipse adjuvare cn
l-ege" a fost ir-rvins qr p[cilr-ria ;rtiirxl 9i, supus plrt:atului, i-a fost sclav, Crici cine de ccitre crtre a .fi,st tnuins aceluirt
dupi
i*
ru
f'ost dal. crt. t61qp (.1[ Petru.
ttrandatului,
et agi lrorno coeperit Dei Spiritu, concupiscitur ad *rr"rn foltiore robore charitatis (Galat. V, 17); ut adhuc sit quod homini repugnet ex homine, nondum infirmitate sanatq ex fide tamen iushrs vivat (Rom' l,
justeque vivat, in quantum non r;edit fi
,r.r"rrpi.""trtiae, vincente delectatione justitlae' Haec tertia bonae spei hominis; in cpibus si pia perseveral quisque profiliat, postlema pax restat, quae post hr r.itam in requie spiritus, deinde in resuu'ectrone etr carnis impletitot. H.tr- quatuor differentiarum pri est ante Lcgem, secunda sub Lcge, tertia sub gratla, qua in pace pGna atque perfecta. Sic est et Dei popul ordinatus per temporum intervalla, sicut Deo Sllacur! in mensura et numero et pondere cuncta disponit (' XI, 21). Nam firit primitus ante Legem; secundo sub
quae data cst per Moysen; deinde sub gratia, quae reve
e^st
ncupiscentd. adiugAndu-se cumtt lul plcvaritri4irt ttii " ;i, astfel' si xc irrrplineasc6 ceca ce e so"is, Leg,ea a. i.titeruenil co st't, obun.dc tlalictul (Rom"Y" 20). Acestea sunl a dorta stil'r-: a omului.*ur' D:rc5, fiui, l-ar fi prilnt Durntrczeu, incAt si creadh t:5 il ajutd s;pre plinilca u oeea ce EI Insuqi pomncerste, gi omul ar fi inoeput si tucreze cu Spiritul lui Dumnezeu, ar fi poftit impohiva rdrnii c.u puterca mai tnre a iubirii, intrucAt trxistd pAn[ 9i acunr (:eea ce sd-i repugne ornuhri din om, nefiind incd insdndtoqit5 intrcaga infilmitatc, qi trrflrqi dreptrrl va tr5i din crcdirrlS (Rorn. l. 17), ;i va trii drept, intru c0t nu a r.:edat rclei concrupisrnn{c. invillgitoarc fiind dclectarea dreptSlii. Acestea sunt a treia*0?, a ,lmultri burrei spelanle. intru l'nren dacd va inainta. ii rdmAnc orit;rri ultjma stan'eao8, pacta, carc stl
vu inrplini dupd viala aceasta, in
ll. i9)r n;a indeplinirrd qtiirr{a incAt pit:atul sri-rsi sivAr'1e:rst:I in om intrcaga
prin rcsuretlia cdmii. Prirna dintr tnaintea I'agSi, a dttua, sub l-ege,
Paoca deplinE qi pcrfect6. A9a Du.rnnezcu, prin intenalelc tinrpilor, preornl r-a pl5cr,rt lui Durnnczcu, Oarele le dispunc Pe t()ato dup6 m5sur[ 9i rmmdr ql Ecutate (Sirah, X1,27). (l5ci a fost, 3i. irr al doilea r6nd, sub pare a fost , sub Gratie, care a frlst l,cgea, (loan, l, 17). Care gralie tcvelatd prin prima a fost, lnf;-adevdr, lipsitl, nir.;i inaintc, de tlei cdrora se cuvenea nu cu ea sd le fiB impdrgtA, ttricAt acoperitS 9r' ast:unsd prin curgerea timpulu| Ciic nici dintre tr-'i drepgi ai ttlol vcchi rru a putut rimienea
dr-gi gdsegscd salvarea in afara crcdintei lui Christt.rs qi, intr-adevir, tnrmai fiindci Le-a fost cun()s(,rut qi acelora, an puhrt sd ne profeleascS, lllin ministeriul lor, unde md arpriat, altelc mzr' c,cult.
per primum Mediatoris adventum (Joan. l, 1?)' Q guidem gratia nec antea defuit, quihus eam oport impertiri, quarnvis pro temporis dispensatitlne velata occulta. Neque enim antiquorum quir;umgue Ju praeter Christi fidem salutem pcrtuit invenire, aut vero
ct illis cognitus fuisset, potuisset nobis per
eo
ministerium alias apertius, alias occultius prt-lphetari'
CXX. - llegeneratio peccata abolet uniuerso [Col'
O28B) in
CXIX.
aetate. Seruitrts sub l,ege nonnullis inerpe'rta'
Seruitutea sub l,ege. le rdmdne urTora necunoscutd.

r
Renaqlerea
Sl.erge toaLe
pd,catele,
in oricctre
udrstd.
In quacumque autern quatuor istarum velut

singrlum guemque hominem gratia regeneratioms ibi ei romittuntur praeterita universa peurata; et reatus
in oticare din accstc patru vArstr: l-at gdsi't)"- ins5, gralia lcnagtorii pe fiecarc ont in partc, ii sunt iertate lui aurlo trlatc grticatelc tre(:ute gi" rcndst:Ant.l, ii ese qtcarsd at:oa vind mogtcniti
_
nascendo contracttts' renascend'o dissrllvitru"'l'a
Sf.Aygli"4Y1Ytir! Encldrid'ion
<
171
*"itrr- r'a* qtrorl Spln'tus ubi oult sp-irat' (looru lll' l-ege non ntrvet cmidam .""r]r-rd.r., illam servitutern suh $-;;;
;."dato iri.ipia.t arljutorium trabere divi.rt
non llegenerati morientes ante usum ralt'onLs
ale lrrin naqtere. $i atAt dc mare f)tttere unde urea (loan, lll, L8), incAt unii nu au rorvitute sub Legc. ci au inceput sd aihd aj
porunca.
CXX.
Rendscu[ii, mor{i trutintea uzului raliunii, nu sunl pierduti'
CXX.
'
rh tr5iascd dup[
si poatd fi apt de prltuncd, e necesar dar' dacS a fost deja imbibat cu nimio nu ii va far:c riu, chiar dacS va fi Hauramenful renagterii, a trecut chiar atunciafl din accastS lT a16' Cici Christos de aceea ca sd stdpdneascd Si peste uii' Si peste mor'ti murit gi a inuiat,
tnainte, ins6, ca ornul
trup"1o:
(ltom, XIY,9), nir;i nu-l va line impdrd1ia mo4ilor pe cel pentru i,or" El a murit liher intre mo4i (Ps' I'XXXYTI,6)' CXXI.
32. Iuhirea, .finele Luturor precept'elor'
CXXI.
32. Chari'tos ftnis omnium PraecePtorum'
Omnia igitur praecepta divirla rcfcrurrttrl' charitatem, de qo" clicit Apostolts: Finis 1ut7m Prue.c '.t,
"i"ri.t"t
"""
"ht iil;J:;t. iit u"l dmr-rre p:"1?",vcl,aliqua ti*1: qu clrrali, ut llon leferatur ad illam charita[em nostris (Bom difftrndit Spiritus sanctus in cordibus
oportct' quamvrs' 5). nr.rndurrr{it quenradntodum fieri est et ploxirni:.* ;il;;;; e^r*i.. q.,ippe ista Dei ",q pendet el Pral i.n his cluobus praecepti's totct l'e;r
et de'corde puro, et const:ien'tia bona' ' itaque |i":t""U Tim. 1.5j. o'nnis lil:l: ()rrlne praeccpt it.r; id est, ad oharitatem refertur
p'**pl
xxn, 40) A+9" tr:Ti:1t:::::11;jl; est cna aliunde vox ista cst, -ltnrs proeceptt ir.)., t*Ol: "tti*charittt.s cst (l Joan' lV, 16)' et, I)eus 9l""t moecha rvon ;;;;;; o"r., "* q'ib" unum est'
('Maith.
172
S. Aurelii Augustini Enchiri4'ion fidem. Non enim scirnus mnrtales mortalium, tunc autem ilLuminabit l)ominus absct tenebro.rum., et rnanifestabit cogi.trttiones cordis;'
Sf. Aureliu
Augwtin, Enchiridion
1,73
proximum mnc
pe,r
erit unicuiclue a l)eo (ld Iy,5): rluia id laudabit+ cliligetur a proximo in proximo, quod ne lateat, ab illuminabitur Deo. Minuitur autem cupiditas c cresccnte, clonec; verriat hic ad tantlm magnitudir qua nraior esse non possit: Majorem enini charite nemo habet, quotrt ut animam suam quis ponci o,micis suis (Joan. XV, 13). Ibi autem quis explicet charitas erit [Col. 0289] ubi cupiditas quam vel coerc sanitas erit, c1u superet nulla ertt? quoniam .r--. contentio rnortis nulla erit.
Cdci. muritori, nu cunoaqtem inimile muritorilor; atunci, ins6, l,o scoo.te l)omnul la lumind. lucntrile escunse ale tntunericului Si oa d.escoperi. cugeldri.le inimii; 6i, .f i.ecare ua primi laud.d d.e la Dumnezeu (ld lV,5), pentru cii accea va fi liudatir qi iubit6 de c5tre aproapc din aproapele, care, ca sd mr fie ascunsS, va fi scoas[
la lumind de cdtre Dumnezeu Insugi. Cupiditatea, itrs5, se

micqoreazi, cAnd creqte iubirea, pin5 cAnd ajungc, aici, la o atAta mdregie, decAt care nu poate fi alta rnai mare: Ccici ni.meni nu ere
o iubire mai mare decd.t ocela care-Si. dd uiapa pentru prietenii sdi (Ioan, XV, 13). Cine va explica, ins6, cAti iubire va fi at:olo, unde nu va fi nici un f'el de cupiditatc, nici mdcar cAtE s-o inr'rng5, constrAngAndu-o, fiindcd va fi suprema sdnitate, cAnd nu va fi nici un fel de lupt6alr cu moarteaT
CXXII.
- 3il. I'ibri conclusio.

SecI sit aliqr:ando huius voluminis finis, quod videris utrum Enohiridion vel appellare debea",s,, habere. Ego t:rmen cum spernenda tua in Clrristo st non putalem, [Col. 0290] bona de te t:reclens ir adjrJ nostri Rederrnptods ac sperans, teque rn elus rne plurimum diligens, librum ad te, sictrt valui, utinar Lo-modrm quam prolixum, de Fidc, Spe et Cha
CXX[. - 33. L)oncluzia citrlii. Dar trebuie sd aib6, odati giodat6, sfArqit acest volum, pe care vei r.rdea tu insugi; daci trebuie siJ numeqti sau sil 4i'18 ca
Enchiridion. Tcrtuqi, eu, cum n-a5 indrlzni sd soc,otesc de dispreluit strddaniile tale intrr Ohristos, crez6nd numai bune desprc tine gi sperAnd in ajutorul R6scumpirStorului nostrlt, iubindu-tc foarte mult, ca pe unul dintre mcmtrrii Sai, am compus pentm tinc, dup6
conscripsi.
cum m-am priceput mai bine, o carle, o, da<:d al fi pc atAt de practic[, pe cAt de prolki, despre Cledinl6, Spcranl6 qi Iubirc.
SF. AT.JRELIU AI]GUSTIN

EPISCOPUL HIPPONEI
DESPRE CREDT\TA $I CRFZ

O CARTE
lYOTA I|VTRODLICTII/A
De mai bine de cincisprezece secole qi jumdtate, influenla gAndirii augustiniene asupra gAndirii occidentale este aceea ilonstantd, a ctitorului: organic[, modelatoare, almd. in cadn-rl feneral al acesteia, influenla predicilor sale a depdrsit demult domeniul strict al gAndirii cregtin-eccleziastice gi a devenit piatrd dc temelie in sferele gAndilii laice, de-ar fi sd amintim doar cE l)narapiunile de la Psalmi sunt fundamentul hermeneuticii. De cAnd a inceput s[ predice, auditorul a recunoscut in cuvAntul HfAntului Augustin o not[ distinct5, aceea a unei gAndiri persua^sive prin fermitate, adevir qi naturalefe, pe care o simte gi azi oricare tititor al predioilor sale; timpul s-a dovedit a fi un aliat al gAndurilor rale; crrvintele sale relev[ unicitatea geniului. Predicile sale nu se aseam5ni cu ale niciunuia dintre sfintii p[ring-i. Stilul sdu nu are, cum s-a spus, nici ironia unui Asterius, nici realismul supLr gi expresiv al unui Chrysqstomus; el este destul do departe de solemnitatea artisticd a unui Ambrosius gi nu se Sioegte la el nici o urmi din maestatea unui Leon cel Mare, dar, ii intrece pe top sfinlii prin siguranla qi pre ugustin pasteur d'ames, pdrinti ai Bisericii (F. 05) lidition Alsatia, Colm SfAntul Augusfip a inceput si predice din 391, ca preot, qi din 395, ca cpiscop: a predicat la Hippona, regedinfa sa episcopal5, l4'l'aga^sta, la Carthagrag, la Simitu, la Constantina, la Bizerta, Ia [Jtit:a, la Argsntarium, la Vallis, Ia Boseth, gi la Ain lirnga (cf. Maurioe Pontpto L'e,egPse de S. Augustin pfidicateltr. s. a. p.72); rx)nstant a predicat la Hippona gi la Carthagina unde s-a allat in: i197,401, 4A3,404,410, 4'11,41:f . Predica Biblia, prin Biblie, cu liiblia. Nu-gi scria predirile. Nici nu qi Ie dicta totdeauna. Uneori qi Ie gAndea dinainte. 'fahigrafii lc copiau in tmpul mstirii. Alteori
t78
Sf.
Aureliu
',
Crez
Notd, introductiud,
179
Auditr inrproviza pur gi simplu. Avea votre firav6' Vorbea qczAnd mullimea murrnura' Alteori quqc il asista t , pi.io.r". Uneori Aclesea il aplauda. Aorea plAngea' Unele predici le-a 9i dinainte. Pe unele numai le-a dictat, fdr6 sd le rosteascS in Arareori s-a suspus gi travaliului scrisului'
rlisseruisse reperiet, tluisquis de Civitate Dei hbrum legorit rrtrvissirnus. Hic liber sic incipit: Quonia.m.scriptum est. (l lletroct
.
XVI[, P.L., t. XXXII, col. 642 sq')", adicd, Com tn

in,td
,2i
ctceeasi
runciL.-
Despre tr.tutri De Fide e't Symbolo ne ?ovestelt:. iiAt Augustin insuqi imprejurdrile in care.-a.fost rostit ca prcdicS: " idem tempus coram episcopis hoc mfii iubentibus, qur plenant
e Symbolo presblter disputavi. Quam disputationem, nonnullis studiosissime instantibus, in li qiri ,o. familiarius diiigebant
tntregii
totius Africae concilium Hipponeregio habebant de Fide

contuli; in quo de rebus ipsis ita disseritur, ut tamen non verbomm illa contextio, cFrae tenenda mcmoriter competentl traclitur. In hoc Libro crrm de resurrecrtione carrris agetelur:'t-lest ingrram, corpus secundum christianam {ide.m, quae lallere cui uidetur incredibile, qualis sit nunc caro atte pitest. 'qualis Quocl autem futura sit non considerat': quia .illo tern tanl. immutationis oigeli.ae, non iam caro erit.-et sanguis' sed et caetera quae ibi de corpomm teru cofpus (Cap. X, n. 23); i. "orp,rt. coelestia mutatione dissemi, quoniam dlxit Ap cum inde loqueretur, Caro et saniuts regnum l)ei non possLd Sed quisquis ea sic accipit, ut exsistirnet ita crlrpus tenenum' ut nunc habemus, in corpus cocleste resurrectione mutarl' carnis sit futura substantia; procul du membra ista. nec corrigendus est, comm(lnrtus de colpore Domini' qui ,'".rrr"""tio."m in eisdem memtrris non solum c;onspiciendus ' verum etiam manibus tractandus apparrit, carnemque se ha etiam sermone firmavit, dicens: PaLpate et uidete, quia spir-tti carnem et ossa non habet, sicut me uidetis habere (Luc' XX 39). tjnde constat Apostolum non carnis substantiam negasse .egno Dei futuram; sed aut hornines qui secundum carnem vivu carnis et sanguinis nomine nuncupassc, aut rpsam c cormptionem, q.,." tunc utrque nulla erit' Nam lS.dixisset' ta et saiguis regnum Dei non pos'sidebunt; bene intelligitul continuo t"!.1'.di:t^": Neque co expon"endo quid dixerit, inlorruptionem possidebit (I Cor' \!., 50)' De qua re p"..rad".dum infidelibus difficili, diligcntel quantum p
nta stdt cci care ne iubcau mai indeaproape, intr-o carte, in oarc, din temele inseqi se discutd astfel, incAt, fArE si fie reprodusd, toturqi, acea intrelesiturd de cuvinte, se incredinteazd c:elor competenli cele ce trebuie pe de rost finute. In aceasti carte, cum se vorbea
leam discutat acolo despre transformarea corpurilor terestre in <;,rrpuri celeste, fiindci a spus Apostolul, cAnd vorbea despre asta: Carnea Si sdngele nu t)or moSteni impdrdlia lui Dumnezeu. Dar oricine inlelege asta aga, incAt sd socoatS c6 corpul pdmAntesc, pe care-l avem actuln- este astfcl schilnbat prin inviere in corp celest, incAt nici mcmbrele acestea, nici substanta cdrnii nu are sd fie, trebuie, fdrd indoiald, corijat, amintindu-i de trupul I)ornnului, care, irnediat dup[ tnviere, a apirut cu aceleagi rnembre, care nu rtumai cd puteau fi vizute c;u ochii, cl chiar qi atinse cu mAna, gi a intdrit chiar gi r:u cuvAntul cd El are carne, zicAnd: Pipditi Si uedeli, cdci spiritul nu ore carne Si oo.se, Precum uede[i cd am Eu (Luc. XXIY,39). De unde rezulti ci Apostolul nu suhstanta c[rnii a negat-o viitoare in impdr5pa lui Durnnezeu: ci fic ci i-a desemnat cu numele de carne qi sAnge pe oamenii care triiesc dupl carne, sau insiqi a cirnii corupliune' care, atunci, nu va mai exista deloc. Cdci, cum zisese: Carnea si sdngeLe nu uor moSteni tmpdrdlia lui Dumnezea, se-nlelege bine ca qi cum, explicAnd r;eea ce a spus, a ad6ugat imediat: Nici coruppia nu ua poseda inccruppict (I Cor. XV, 50). Despre acost [apt, dificil in a-i convinge pe necredincioqi, oricine va citi ultima cafta Despre cet(tteo Lui l)umnezer-r va g6si cE eu am discutat pe cAt tlc diligerrt
180
'.
Aureliu Augustin,
credin[d Si Crez
Notd, introductiud,
181
am prrflrt Aceasti cafic (Despre Credinld Si Crez, n'n') incepe
intrucdt s-a scris.

Revenind, aqadar, asupra explic[rii resurecgiei
cirnii,
SfAntt
Augustin trimite, pentru edificare, cititorul la ultima carte di Ceiatea lui Dumnezeu. Iat6', dcci, ccle doud capitole din ulti carte a monumentalei sale opere. intAi, cap. V-,,De resurrecti carnis, quam quida* orunldo c,redenle, non LredL'nl' Sed ] incredibile fuerit aliquando: ecce iam credidit mundus sublatt terrenum Christi col'pus in coelum; resurrectionenl carnis
ascensionem
ngirnus, credere; secundum cogurltur et cernere; quod non inveniunt unde sit facturn, si 1on credunt tertiurn. Resurrectio lgrte (lh1isti, et in coelurn cum calne in qrra resurrexit ascensio, trrto iam mundo praedicatur et creditlr: sr tl'edibilis non est, unde loto tefl'arum orbe iam c,reclita estT Si multi nobiles. sublimes, d6cti num se vidisse dixerunt, et qu6d viderunt, diffamare curanunt, eis mundum credidisse non mirum est; sed istos adhuc credere nolle pordurum est: si autem, ut verllm est, paucis, obscuris, minimis;
indoctis eam se vidisse dicenticbus et scribentibus credidit mundus:
in supernas sedes, paucissimis remanentibtrs
atq
stupentibus, ve] doctis, vel indoctis, iam crecliderunt et docti indtcti. Si rem c.edihilem oredide'unt, videant quam sint stoli qui non credunt: si autem res incredibiljs credita est, etiam utique incredibile est, sic creditum esse, quod incredibile est' H igitur duo incredibilia. resurrectionem scilicet nostri corpons r it"rrl.r-, et rem tam inc'cdibilem mundum esse creditu,m, idet Deus, antcquam vel unum h,rr-rm fierct, amho futura esse prae (Matth. XXVI, 13). Unum duorum incredibilium iam fac
ct cum illa in coclum ascendisse non viderant, id se vidisse narrantibus, non loquentibus tantum, sed etiam mirifica facientibus
vidcmus, ut quod erat incredibile, crederet mundus: cur rd quoc Ieliquum est despelatur, ut etiarn hoc veniat, quod incredibil credidit mundus, sicut iarl vcnit, quod similiter incrcd.ibrle furt, r
,[H:'#':LTIiLH
Claudum ab uberibus
post quadraginta annos constiti$Ee; sudaria de ctlrporibus eorum ablata sanandis incolumen
rem tam incredibilem crederet mundus' quandoquidem h utrumque increditrile, quomm r.idemus unum, alterurn credirr jn eis,llm Litteris praedicturn sit, per quas credidjt mundus? ipse rnodls qr,, .,rrrdrs trredidit, si ctlnside,etur, inclerdrbrlio invenitur. lnerudittts liberalibus disciplinis, et onmino, quantun ad istor.um doctrinas attinct, imp.litos, non arfllatos dialectica non rhetorica inflatos, piscatores christus cum retibus fidei ar
mare huius saeculi paucissinros tam mult,r" pisces. cl tant() nli
gener
in via qua fuerant transituri positos in irrdine innumerabiles morbis variis laborantes, ut ambulantium super eos umbra tpansiret, cttntinuo salutem multa stupenda in Christi nrlmine per eos morhros resurrexisse cernebant (Ibid. III, ly gesta esse concedunt, ecce tot incredibilia tribus illis incredibilibus
profuisse languentibus;
ctian
iiddi-rr; et ut credatur unum incredibile, quod de carnis
philosophos lepit. Duobus
plac"r" debet, aclclamus }rr tcrtium. lam ergo tna sunt rncredibilir qu*e tomer] facta sunt. Jncredibile est Cl1ristum resurrexissc i clme. et in tuelum ascendisse cum carne: inc,edibile est hominr ignobiles, infimos, parrrlissimos, imperitos rem tam incredibil tlm eflioaciter mundo, et in ill, etiam doctis pers,adere potui Homrn triurn incredibilium prirnurn nolunt isti, trum qut
illis
o qui
rcsurrectione atque in coelum ascensione dicitur, multorum increidbilium testimonia tanta cr:ngerimus, et nondum ad credendum hrrrrenda durjtia incredulos flcctimus. Si vero per ('redcretur) t'csurrectionem atque Christi, etiam ista miracula facta esse um grande miracu]um sufficit, quod terrararm orbis sine ullis mirar:ulis credidit." Adic6: Despre oam tnuierea cclrnii pe care, lumect. tntre.oqd crezdnd-o, unii n-o cred'
182
-fi
4-"1i"
Augustin, Despre credinld'
,i
Crez
<:
Notd, introductiud,
r83
trupul pimAntesc al lui (llrristos indltat Ia cer; invierea c5rnii'

fie invi1a1ii, fie neinv5latii. Dacd au crezut un fapt credibil, El bage de seamd cAt de ndtAngi sunt cei care nu cred; dacd a foqf inJ6, creru't un fapt incredibil, chiar qi a^sta este, $sigur, increc c[ este crezut aqa ceea ce e incredibil. Aceste, aqadar, d incredibile, invierea trupului nostru in etern, adic[, qi cd lu are sd creadd un fapt atAt de incredibil, acelagi Dumnezeu [q prezis pe amAndoui cd au si se-mplineascS, mai inainte sd se' intAmplat vreunul dintre ele (Mat. XXVI, 13)' Linul din incredibile il vedem de-acum implinit, intrucAt lumea crede ce era incredibil; de ce, in acesta care a rimas, sd fie pi speranla c[ va veni chiar 9i acesta, pc care lumea l-a crezut incredi precum a venit deja cel (,are a tbst la fel incredrbrl, dm moment acestea amAndou[ sunt incredibile, dintre care pe unul il vedt pe altul il credem prezis in aceleaqi Scripturi pe,care lumea I rl:eztt? $i insuqi modul in care lumea a cten)t, dacd este luat considerare, e gdsit gi mai incredibil. Neinv5fali cu d'iscrphnt liberale qi, in .:"At line de dor:trincle acestora, cu totul neqlefui neobiEnuili cu gramatica, neinarmali cu dialectica, neumflali retoricd, pescari, Clhristos i-a trimis pe foarte pulinii cu nivoadl credintei la marea acestui sec,tl qi a5a a prins gi, din tr:late feluriln atAta de mulli peqti, qi, cu atAt mai rari, <lrr atAt mai mirabili, chi gi pe filosofii inEiqi. Acelor doud incledibile, dacd place, ba chi iiind"e trebuie sd plac5, il ad[ugdm pe acesta, al treilea' Ac sunt, agadar, trei incredibile care, totugi, s-au implinit' Incred este cd Christos a inviat in trup gi cd s-a inillat la cer cu trup
incredibil este cd lumea a crerot un fapt atAt de incredibil; este ci oameni igrrobili, mamrrfci, neciopligi au putut sE c"rlnvi atAt de eficace lrme., gi, in ea, chiar' 9i pe invilafr, de un fapt
J
,,Dar asta a fost oarecAnd incredibil: iatd de-acum lumea a
tlc-acum pc-ntreg rotocolul pimAntului'l Dac[
mulli' nobili, ijit si facd

5 lumea i-a sd cread6;
,s"er.ir.,". in lacaqurile cereqti, foarte pugini staruind qi rnirAndu-
,rtrscurii., rnirunlii, neinvilafii zicAnd gi scriind cd ei au vdzut-o, r1o ce pulinii fr:rarte r:rbstinali, crare au mai r[mas, nu-i dau nici
Pc Pulinii,
pAni acum incd crezare ,si ei inrri;ii lumii cle-ar;uln crezhtoare, i,are cle aceea i-a dat crczaro unui numdr atAt de mic de oameni ign,rbili, pu{intei, necioplili, fiindcd divinitatea s-a ardtat conlingdtor pe sine insdqi c:u mult mai mirabil prin atAt dc de clispreluit martori. Cdci in vorbirea lor- prin care erau
corwing[tori, mirabile erau faptele Pe care le spuneau, nu vorbele' C6ci cci care nu vlzuserS cir Christos a inviat in trup 9i ci s-a ridicat cu el la cer, lc d5dcau crezate lor, carc pr-lvesteau cd au v[zu1 aceasta, nu atAt iscusili la vorbd, oi fdcAnd ei ingigi semne rnirifice. Oameni, desigur, pe care-i gtiau cunoscStori ai unei sau,
.el mult, doul limbi, i-au alzit deodati volbild rnirabil limbile tuflrror ginlilor (Fapt.Il); pe gchiopul dc la fAlele maicii sale il vcdeau c6, la cuvAntul lor, in nurnele lui (Jhristos, a apdrut, dupi lratrttzeci de ani, inttemat; cd pc colpurile lrtr', le erau sPre
pe untJe urmau ei sE treatt6, a clc tr.lt felul de boli, ca sA le tret;6tori, obiqnuiau continuu s[-gi primeascd sindtatea gi
ci multc lui Christtls, in cele alte minuni au fbst ficute prin ei, in nurlele clin urnr6, c5 au lnviat chiar gi mtr4i (Fapt. lll: IV). Care, daci itla cum se citesc, conced ei cd au fost ficute, adiugSm, iati, t:olrrr trci incredibilele iuci atAtea incrodibilc Ai, ca sd fie t:rczut ur.r sinprr incredibil. in care se vorbegte despre invierea cinrii qi ,..,r"rr.irr.,". la cer, ingrarrrddim atAtea mirturii ale multor
{tr'itate a inc,edulilor'. l)aci, ins[, ei nu tr.ed cI au ftlst I'icute prin Aposiolii Iui Christos nici chiar aceste miracrole, incAt sE fie ,'rcruti invielea gi inSlprea lui Christrls, predicatd cle cdtre ei, rrrrud ne estc de ajuns acest lrnu mare mirarrrl c[ intleg r,trlcohrl
pdrrrAntului a crezut-(.)
irrcr.eclibile qi totugi nu-nduplecdrn incd sple crezare ilgrozit,rarea
de incredibil. Pe primul dintre aceste trei incredibile nu voie'! dqtia cu care ne-ncontldm sdl cread6; pe al doilea, pe- care ry g5r"r" de unde s-a-mplinit, dar'd nu il cred pe al treilea, su Ionst Angi sEJ gi vadd. invier.ea lui (lhrist,s qi in511a.ea la r:er'
trupul in care a inviat cste, desigur, prcditrat6 de-acum in toa Iumea gi crezutS: daci nrr este credibil6, de rrndc a fost crczu
f[ri
dc nir:i urr mirac,,l'".
trt, - - $l 4vtatv 4w:!v. p:tr::t'4"W-yt sryz nttuitoLt: r:otporis spirituoLis'.:" Cap. XXI :
Apoi,
1Je
Notd introductiud
185
'nn.(:lortiln c,lporis vivis, vcl post rrrortcm de r:adaveribus periit, et sirr.rul quod in seliultris t'ctnansit, in spilittralibtrs corporis novil "o anilnalis colpolis vottl-statc mutatum rcsurget, rncrlrruptl ox atque inrntonalitatc vestiturn. Sccl ctsi vel casg aliqtrr'l gravi IrI pulveereq inirn.i corum imrnartitatr: ttllrlrn penifu s conteratul atque in auras vel in aquas dispt:rsum quanturn fieri postes n,*qra* esse sinatur .'r-,,i,-tt', nullo rnodc-' substrahi poter omnipotentiae Creatoris, sed capillus in etl capitis non pcrib trrit ergo spiritui subdita traro spiritualis, secJ tamen caro' nc spiritusl sicut carnj subditus fuit spiritr-rs ipse.carrralis, sed tartt .pi.itr., non caro. fluius lei liabemus cxperimentut '','o,:ttiq L:arllcrn, sed uti 1,',r"o""'dcformitatc. Non onim secuntlum Apostolus: [Yo17 ."crrrdr- spiriturrl camalcs erurt, quihus ait (l Cor' ll1' uobis loqui quasi sytiritualibus, sed guctsi cornalibus corpore ad trt tr,rrro .piritroli. sjc in hac vita dicitur; ul tame'n carnalis sii, et videat aliarn logem in rnembris suis repugnan legi mentis suac (/?orn. Vll, 23): erit autem-etiam corpore splnh ,rirr.r .o.1"* caro sic rcsulrtlrcrit, ut fiat qurld scriptum
Semi.rtatur corpus c.nimale, re-surget corpus spirituaLe V
r:aro muloblltrr.
71" llestituetur org() et quidqrrid r ",
in care se ua pre.schimba cornea s.fin!.ilor: ,,Va fi n:stituit, aqadar', lot cr:oa cc a pierit din clrrpurile vii satt, drrpd nroartc, din cadawe, irtr.'ia, schinrbat 1i, imprcund uu asta) ceea ce a r6rna^s in morminte vet rlirr vetustatca trupului insuflelit in noutatea crtrpului spiritual, firv5sc-ut in im;omptie gi imcntalitate. $i, chiar daci, fie prin rT'ett ,,arbd nenorocile, fie prin cruzimca dursmanilor, ar fi ttu totul qi c.u lotul spulberat in praf qi pulbere sau risipit irr vfurturi gi pe ape, pe cAt s-ar putea intAmpla, s[ nu lSnrAni njmic nit:hierea, nu va putea irr nici un clrip, sd sc sustragd omlipotenlei Cleatorului, ci fir din pirul capului nu va pieri dintru acela. Va fi, arsadar, supus[ slriritului carnea spiritual[, dar', totuqi, carne, nu spirit; preculn, supus cirnii, spiritul a fost el insugi carnal, dar, tr-rtuqi, spirit nu
rurne. Dovada a cdmi fapt o trdim in diformitatea pedepsei noa^stre. (llr;i nu dupd carnc, ci,-ntr-adev5r, dupd spirit erau trarnali cei ctlrrrrra le zirn Apostolul: Nu u<tm putut uorbi. ca unoro. spi.rituali, ri precum unora carnali. (I Cor. lII, 1); aqa estc munit gi ornul, in viata aceasta, spiritual, dcgi este, prin cttrp. tr-rtttrsi, carnal incd gi vcde in mddularele sale o altd lege incrrntrAndu-se legii mingii sale (ltorn. \|L,23); va fi, insi, spiritual r:hiar qi prin crtrp, cAnd aceeaqi carnc va fi inviat astfel, incAt si se intAmple ceea <n s-a suis: ll .fost
42). Quae sit autem, ct qualrl t"og"' spiritualis corporis gtati quoniam nondurn ve.nit in cxperimentunl),vereol- ne temeranul .it o-r" quod do illa profertut' eloquium' Verumtarilen gura sp nostrae gaudiurn propter Dci laudem non est taccndurn' et intrmis .i,l"rrti. sancti anroris rrcdullis dictum est, Domine, di h clecorem domu.s ruae (L',sal, XX't/, B): de donis eius quae in ipso adiuvan zrerumnosissirna, vit:r L,onis malisquc largitur, corilir:iamus, ut possunltrs, (TuErnfllm sit illud, quod nondum
9*'X,
utique digne cl,rqui notr valr:mus ()mitto enirrr rpando fec hominem rectum; rlmitttl vittrrn illam tluorurn coruugtlm lll fecunditate felicrem, quoniarn tam blevis fuit, ut ad nasccnti sensum no ipsa p-,ervertcrit: in hac quam novimus' in cpra ad qual suTlll.rs, tuius tentatiollrs, ifll('r quam totam tentatronem' de^sirri in ea surnus, quniatumlil'ret prrrficiarnus, pcrpeti non
-"*p""fl
corp tnsufle,tit, uo tnuia corp spirit,ual (l Cor., XV, 44). si fie, ins[, gralitr corpului spiritual, rtd tcm, ?rrtr-ur:At n-o impdrtbqim inci in fapt, si nu fio ternelar'l intrcagl tlricinta oare se tot prelungeqte despre ea. Dar, tcttu..si, fiindt:6 nu lrcbuie tlcut[ bucuria speranfei rtoastrc intru lauda lui Dumnezcu, ;i s-a spus dintru cele rrrai adAnci mddulare arzAnd incinsc dc iubirea sfAnti: Doamne, i.ubit<m frumuseleo. ca.seilhle (P.s. XXII, tl): dintru damrjle Lui, pe care, in aceastA viatd zbuciumat5, l-e rlaruiegte darnic cclor buni qi celor r'[i, aproximdnr, cu aiutrlrul l,ui, pe cAt putem, <'At de mare este acela (darul : gragia n. tr.), pe r:arc, netriindu-l incd in fapt, nu suntem, dcsigur, in starc sd-l cxprimdm denrn in cuvintc. 'l'rec, insd, cu vedcrea cAnd l-a fdcut
sc.rndnaL
Oare ,si cAt de mare
aceea, a c:elor doi sogi- fericitd 1rc omul drcpt - trec ctt vedelea viata irr fecunditatea paradisului, fiindoi ea a lirst ateta dc s<,;urt[, incAt
rrir:i n-a ajuns la siml-rl cclor
nlsculi: in
aceasta pc carci () (;unoaltern,
q.rae sint indicia t;irca genus httmanurrt bonitatis Dei, quis potel t:xplicar"c'1" ,A.clic6: (;ap. XXl, Despre nottlo!'ect corpului' spi'ritua
irr r:aro inr:5 maj suntem, ale cdrei tentafii. t,a, mai rntilt, ea toati tr lr:ntnfic- oricAt arn inainta, cAt tirnp rnai suntetn inci in oa, nu
1&
Despre credinld, $i Ctez
incetdm
omenesc?" bundtdtri lui l)unmezeu fa15 de neamtrl -'-- i.. --^-x cea mai tirnpurir: ope; i" ['ic]e et Symbolo este' aqadar' Sfantriri Arg,,rt'i,, a "Ji""te expliciri i .Crezului' ?:i:l, care interpretarea Svmboluhri .redi.1ei
---s/-4Y"1- cine va ptrtea ldmuri cal'e sunt indicii s[ Ie suferim,
tll
;;;;"
Arry-u.'stin presbi utiliza in Biserica din Africa, analiz[, pe :ale r
#;li".e'*
Jo"r, fdcut-r.r, din ins5rcinarea episcopului " la Conciliul [' linut muhora clintre ei, in fala partioipanlii'rr cd el' presbitet' a cuvAntat I octombrie Jes' r-tpt"t fi;;,; de care SfAnt fafa episoopilor este i,t"a ' dovacli t pt"#git'l"i superi.rilor s[i' fi;til J;ucura pAnA qi in opinia
]
sdu qi la cclerea
Vasile
8-8-- ---- - F. M aiy e"gytti-
Sf.
D
" !!&:!$.qb "!"
Aureliu Augustin, Despre credinta Si Crez
189
I. -
1. [Col. 0181] Quae causa et scopus operb praesentis'
l, -
1.
Co.re-i,
cauze Si scopul prezentei opere.
Quoniam soriptum est et aposttilir:r're discipli robustissima auotrlritate firmaturn, ()ui'ct .fustus et uiuit (flobac" lI, 4; Calat. Ill,1-t)r oaque fidcs officiunj nobis exigit et cordis et Iinguae, ait enifi Apostolu", Cor creditur id justitiam, ore autem. confessio Jil acl (Rom. X, 10): oportet ilos esse et justitiae memores'' salutis. Quandoquidem in sempiterna iustrtra re$m a praesenti saeculo maligno salvi fieri.non ptlssumus, rl et nos ad salutem proximorum nitentes, etiarn o profiteamur fidem quarn corde gestnmus: tluae {ides fraudulentis calliditatibus hacretictlrunt ptlsstt ln aliqua ex parte violari, pia cautaque vigila p.,rid"rdrrn est. tist autcrm catholica {ides in Syrn nota fidelibus, memoriaeque rnandata, quanta res est brevitate sermonis: ut incipientibus atrlue lacten eis qui in Clhristc-t renati sunt, nondurn Scriptrrran d.ivinarum diligentissima et spirituali tracrtati one atq cognitione rJboratis, paucis verbis credend coistitueretur, quod multis vcrbis exponendum e proficientibus, et ad divinam dootrinam trt-rr1a hurnili atquc charitatis firmitate surgentibus' Sr-rh ipsis ' par"i. verbis in Symbolo ctlnstitutis' plcrique haerc ,"n"r. sua occultare conati sunt: quibus restitit ct resi divina misericordia per spirituales virrs, tTui cathohct fidem, non tantum in illis verbis accipcre et credere, etiam Domino revelante intelligerc atque cognos meruerunt. Scriptum est enim, Nisi credideritis, intetligetis (Isol. \41, 9, sec. LXX) Sed tractatio fidei murriJ.rdrm S),rnbolum valet: non ut ipsa pro Symt gratiarn Dei rxlnsequentibus memrlliac rnandanda' ieddenda tradatur; sed ut illa quae in SlT nbolo retinent contra haercticr-rrum insidias auctolitatc catlrolica munitiore defonsione custodiat.
E
intnrcAt +a scris, qi-i intiuit prin cea mai robrrstd autoritate a tlisciplirrei apostolicel Cd drcptul trdieEle di.ntru r:redin{c1 (Hob. ll, 4; Co.lat. Ill, 11; Cf. Rom. l, 17; [iur. X, l]B), qi aceeaqi credirl[ nc oxige noui gi ofit'iuJ inimii, gi al limbii, c5.r:i spune Apostolul: C'u
inima se cred.e int.ru .1us\i!ie, conlb,siunea, i,nsd, cu guro se /ace inLru salmre (Rom. X, 10), sc cuvine tn nr-ri si fim ,si la justrtie alrrhF cu gAndul gi la salvare. De vreme ce, menili sd impirillm in sorrpiterna jsutigie, nu putem deveni salvagi d:l prezenttrl secol maljgr, der:At, dac5, si uoi, silitori intru salvarea aproapelui, miftulisinr dcsr:his, thiar gi cu gura) credinla pe care o purtdm in inimd; care r:redinld, ca sd nu poati fi, din nici o par:te, violatd in noi, prin giretlirurilc frauduloase ale ereticilor, trebuie prevdzute din werne rndsuri, printr-o pioasd gi prer:arrtd veghcre.Credinla catholicd le-a fost, ins6, fdcrrtS, in Crez, cunoscutd credinriogilor gi, tncredinjatd rncrrroriei, prin cAtd conciziune a rostirii (Cf . Enchiri.dion, Il,7) a irrgiduito obiecftrl, incAt incepdtorilor' ,*i aldptafilod, dintre cci tare ruu ren'5scut intnr Clristos, neintlriti incS prin fc,artc diligenta t'atarc) spir-ituald3 gi cunoaqtere a Scripturilor divine, sd li se orArrduia^sud. irr puqinc rtwinte, faptul de crea)l, rare trebuic si le fie expus prin
r:rrvintc multe cr:Ior ce pdgosc inaintc qi celor ce se
inalli ]a drx:trina
rlivini prin rnrtd fennitate a urnilintei qi charit[9ii. Sub inseqi pulincle luvinte <:onstituite, aSadar; in Crez. s-au sfortat cei mai mulfi cretici
sri-ii ocultcze veninu'ile lor: cdrora divina misericordie le-a rezistat gi lo rezistir prin hdrbafli spiritualiCf. (l Cor" Il, 15), care au meritat nu rn.rmai sd primeasci, prin aircle arvinte, religia catholicd qi sd o creadS, ci, r'evelArrdu-lco Domnul, cliar so qi inleleagd qi +o ounoa-sc5. Cici +a scris: I)ct.cd nu teli fi crezut., nu ueli t"!ulqu.(1so. VII, 9, sec. [JX) l)al tratarea credintei are vigoare inhu apirarea Crezrrlui, nu cii ea insirsi sd fie llsat[, drept Clez, in scarna primitorilor graliei ltri l-hmnezou, spre a [i se lncrodinla mcmorici qi spre a o reprodutr:', r:i ra ea sE pdzca^x'zi ce,le tr sunt linute inCrcz. prin autoritatc rxrth,.,lici qi putere defensivri rnai fortficatd, in'rpotriva r:apcanelor creticilor (Of. l')nchiridion. l, 4).
190
S. Aurelii Augustini De Fide et Symbolo
S[. Aureliu Augustin, Despre credinla gi Crez
191
II. - 2.
munetumi fuerit na.luto coaeternrt' I)eo, et qua mcr'teria infbrmi si et: .fbcerit, quo*odo muntlus er nihilo, Quoct null.a
{o,ctus.
Conati sturt enim quidam persuadere Deum ia non esse omnipotentem: [Col. 0182] non quia hoc di ln suis traditi'1n16,, fi6ct^sentire et c ar.rsi sunt. ,ed convincrrrrtur. Cum enim dic'unt esse naturarn quam omnipotens non creaverit, de qua tamen istum mundu fabricavont, quern pulchre ordinatum esse ctlncedunt; i omnipotent"* DLum negant, ut norr- eum credar eum fabricandum ali -rrrdrru potuisse facere, nisi ad jam fuerat, et quam ipse non fecera natura, quac uteretur: l*.rroii scilicet consuetudine videndi fabros '
fdcutci din materie inf'ormd. Muncitu-s-au, vezi binc, neqtinc de a face si se cread6 rumcd l)umnezeu Tatil nu este atotputernic: nu cd au indr'dznit s[ declare fiflq una ca astal ci, prin tradiliile Lrr, sr;nt invederat dovedili cd sinrt gi cred asta. C6nd zit: cd exist6, adir:d, natur[, pe care sd n-o fi oleat Dumnezeu atotputernicul, din care ar fi t5urit, tofugi, lumca
lrcnasta, cane, conoed ci, este frumos orAnduit5:',
Il. - 2. Cd n-a fost nici. o naturd. coeternd lui Dumnezeu, dintrLt carea sd Ji.fdcut Lumea. in ce chip lumea-i din nimic, dacri-i
il
neagd, a^stfel, pe
clomorum structores et quoslibet opifices, qur nl
acljuventur parata matena, ad effectum suae artrs perveilr non possurrt. Ita etiam intclligunt fabricatorem mundi no r esse onrnip,rtentem, si mundum fabricare non posset' non ab illo fabricata natura, tanquam mater eum aliqua adjuvaret. Aut si ornripotentem Deum fabdcatorem mu. orr,""d*nt" fateantur necesse est ex nihilo eum
".." fecit. Non enim aliquid quae
esse potest, culus crca
non esset" oum esset omnrpotens' Quia etsi aliquid fecit aliquo, sicut horninem de limo, non utique feoit ex quod ipse non fecerat; quia terram unde,limus est' nrhilo fecerat. Et si ipsum crrelum et terram, id est, mund et omrria quae in eo sunt, ex aliqua materia fecerat' si scriphrrn e.st, Qrzj Jbcisti mundum (n materta inuisa (i XI, 1B), vel etiam infbrmi, sicut nonnulla exemplaria ter ,r,.lil., -,,01., credendurn est illam ipsam materiam dc {actus est rnundus, quaml'is inf<lrrnem, quam\1s rn\lsa
quocurnglre rnodo esset. per se ip'sam csse potuis tanquarn coaeternam et coaevam Deo: scd quemlibe rnodum suuml cluem habebat, ut quoquomodo esset' I tlistimrtarr-rm rerum f,lrntas posset accipcre, non habe
nisi ab omnipotente Der-,. r,uius bencficio est res non sol quaooumquc f,,lr,lata' sed etiam quaeclrmcfue ftlrrnabili
Dumnezeu ca atotputernic, intrucAt cred cd e] nu a putut face lumea, dacl nu s-ar fi folosit, la fdurilea ei, de-o altd natur5, r:are oxista deja qi pe care n-ar fi ficut-o el insugi; dupd obignuinla .:alnalS de a-i vedea pe fierari gi pe ziditorii de ca^se gi pe oricare ulqi meqteri, care nu pot sd ajungi la sr:opul meseriei lc,r6, daci nu sc ajut6 de-un rnaterial gata pregititi. Ei chiar inleleg, astfel, cd l'[uritoru] lumii nu este at()tputernic, dacd8 nu ar fi putut f6uri Irrmea, decAt daci l-ar fl ajutat pe cl, ca nraterial, lrco oarecare rraturi, nu de el f5uritde. Ol, dacd ei conced ci atotputernicul l)umnezeu este fiuritorul lumii, este neaplrat necesar si m[rturiseasci cumcd el a fdurit din nimic ceea ce a ficut. C5.ci nu este crr putinld s5 existe ceva, al cdrui creator n-ar fi el, din rnoment ce este atotputernic. lntrucAt, chiar dacd a f6cut ceva din altceva, precum pe om din lut, nu l-a fdcut. de fapt, din ceva, [)c care si nu-l fi fdcut el insugi, fiindcd pdmAntul, de unde provine lutul, din nimic il ficuse. $i, daod a ficut insuqi cerul qi pim&rtul, rrdici lumea gi toate cAte sunt in ea, din weo materie oarecarc, I)rccum s-a scris: Ttt, care o,i. fdcut lumea din materie neodzutd. (.5-op, XI, 18 : In1el. Xl, 7) sau chiar inform6, precum au uncle oxemplarero, in nici un chip nu trebtrie crezut ci insSgi materia accea din care a fost ficutd lumea, oricAt inforrn5, oricAt nevizutE, irr r.rrice chip ar fi, ar fi putut exista prin sine irrsdqi, c.a qi coetern6 qii coaevS lui Dumnezeu: ci oiice mod al sSu de a fi, pe careJ uvca, incAt in orice chip era qi putea lua formele realitdlilor distincter', nuJ ar.,ea decAt de [a atotputelni<;ul Dumnezeu, al cdrui lrcnefir:iu este existenta nu numai oricztre formatS, ci pAnE qi oricare formabili. intre f,,rrttat. insh, gi fornrabil, aceasta este
192
S. Aurelii Augustini
De Fidg
:!
Sym'bo]9
Sf.
Aureliu Augustin, Despre credinla
;i
Crez
1,93
qu lnter formatum autem et {or'ruabile hotr intcrost' jam aooepit formarlt, formabile autem po' forrnatum ip-t: accipere. Se.l q"i piaestat rehus,format !:1": cponiam dc illo et m illo est omnlu po..r, forrlrari: "ti# o'.o.""a speci es i ncrlmm uta bih's ; et t'-"orr'P^:" .f r1r;1 ""; il;i;.iltt"t'."i, ,.,r'' solum ut pult;hra sit' [Col' 018 ."d Lti".r, ut pulchra esse possit attrlibuit' Quapropt nihilo: q rectissime ,rr'",iirrr. omnia Deum fecisse de
i e.tiam si de aliqua matcna {actus est mundus' êadem
riil'crenta cE fomratul qi-a prirnit deja firrma, frrrnrabih-ii, insi. poato dr ..si-o primea.st6. Dar cel carc dd dinaintc formd a tot ce existd,
dd dinaintc chiar qi posibilitatea de a fi forrnat tottrl: liirrdci de la el gi in el estc cea mai ideal nestr'SmutabilS fornr5
rrl insrrgi
*"t".i, de nihilo faota cst, ut ordinatissimrl Dei mu a<: deinde {orrnare r r ;;*. capacitas forman-rm fieret,autem diximus' ne qu sunt' Hoc quaccumguc formata :::'''"",.tYt* :*"' sibi csse divinarum Scripturaru
existimet oontrarlas
sententtas, quonlarn
scriptum
3. (iedentes itaque in Deum Patrem omnt non nullam creaturam esse quae ab omnipotente pe't Verbum, cle,bemus' Et quia omnia .lt, "*i.tL-'c Virtus qroa-V".U"- et Verita^s <Ii"itut (loan' XIY',6)' et d"pi"n,i" Dei (l Cor.,,?n-),.multisque :tiit Domi vocabulis qui nostrae fidci Jesus Christrrs et ret;tor F'ilius crmmendatur, liberator scilicet noster condi .., ".ir" Vcrbum illud pcr quod sunt omnia omnia condidit potuit nisi ille cpri per ipsum
".t,'"t ^rrrtdum
r - -:L: cl orlrrtia vEuirl rvuN et omnia Deum fecisse de nih: esse factum de informi mater
irlt,alii a tuturor'; qi de aceea insuqi el trnul este cel care ii atnbuie l'icr:ilui lu<rru nu numai sd fie fluntos, ci t:hiar sir gi poatd fi I't'trrnos. Motiv pentm care foarte drcpt crcdem cd Dumnczeu a f'rit;trt toate din nimic: fiinclcd, chiar dacd lumea a fost ficutd din vrco rnatcrie oare(jale, materia a<;oea insdqi a fost ficutd dirr nimic, trrtmcAt prima capac:itate a formelol a fost f5cutd prin darul pcrfect orArrduit al lui Dumnr:zeu, gi apoi au fost fr.rrmate toate cAte au I'ost formate. Asta am spus-o, ius5, ca sd nu socr.lati cineva c5 se corrtrazic intre cle sentinfele Scripturilrr divine, deoarcce s-a scr.is 6i t:i Dunmezerr a fS.ctrt lurnea din nimic, gi cd lurnea a fo-qt {brmat6
rlin matcria irrformi.
i1l1ll
3. $i astfel, ctezdnd noi in 'l at6l atotputernicul, tlcbuie sd g6rrdim cu judecatd c[ nu existd nir:i o creatur[ carc sd mr fie rrcati de t.'5tre Atoputernicul. Si, intmcAt a creat toatc prirr CuvAnt (/oan X\1. tr) este nunrit gi Adevdrul (l Cor. l, 24), qi Virtutea si lrrtelelrr,iunea lui Dumne-zqxt (l Cor. I.2!. gi este insinuat p.in
nrulte alte vocabule cel care este in<redin{at credinlei noastre Isus (llrristos Domnul, libcratoml nostru, adic5- gi rectorul12, l.'iul lui l)rrrnnezeu; cdr:i nu a putut genera Ctrv6rrtul acela" prin care alr lirst ziditc toatc, dec6t el, carc prin el insusi a zidit toaterr.
;;;;;
lll. -
Verbum sit id'ipst Verbum quare d.icLum cle I'iLio Dei' Quod quod Pater.
lll, -
e.ste
De ce se zice despre l'iul lui. I)umnezeu Cuudnt. Cd AudnLul El [nsuSi ceea ae-i 'lbtdl.
cst unicum,. Dorninutl lc"tl,l'll.-9: nrln sit;ut verba no-*tra debcmus ar:r; ta#n V'crburn aere transeunt' c[uao voce atglle ore plolata vcrbelrato jllud Verb sonant' I\{anet eninr diutius manent quam
De| Pa Credimus etiam in Jesum Clu-istum F'ilium
unigenitum, itl
incommutabiliter: nam dc ipso dictum cst' cum, onx Sapientia cliceretur, ln se ipsa molTetTs innouat autern,-Patris idor dittum esr' q ffi, Ut, 27)' Velbrrm vetbis nos f"r: ip.r.,, irtn.ltescit Patcr" Sit'ut elg'r lnn
ugi-,ra, cutn velllnl l(xluirnur, ut noster anllil1us
Credcm, de asemenoa, in Isus (ihristos, !-iul lui Dumnezeu, trrrul ndsr-ut al thtilui, adicd unicul, Dornnul nostl'ura. Care CuvAnt Irrr tlcbuie, tohrqi, sdJ inlclegem prcc,urn pe cuvintcle noastre. carctirstite r;u vocca qi gura, h-c(,, verbcrAnd acrul, qi nici ntr r'5mAn rnai trrrrlt decAt cAt sun5. RdmAnc. intr-adcvir, incornutabil accl CuvAnt: rirci clcsprc el insngj s-a spus, ciind se spuncu dcspre inlelep<r;iune: lli.mdndnd in sine in"sdSi, toote le tnnoieEtc (ln!e|.. W'1,27). CuvAnt rrl 'lhtllui. ilrsi, dc a(jcea a first rnrmit, fiinclcl prin el sc, facc (,unoscut 'l)rtril l)rcr:rrrn v'otbim^ znsaclar; prirr cuvintr:lc lroastlc, r:And rostirrr
Irrlcvr-inrl. astfol" ir-u;At
spiritul
n()strar so firt:e rrnosc;trt asr:trltiitorului
Sf.
Aureliu Augustin, Despre uedinld. gi Crez
1.95
audientr, et quitiqurd socrctulll in corde gerimus' pel s
6i ,rricc purtdm ascuns ?n
inimi
se arlnct-r,
plitt
sernnc de ar:est
hujusmodi acl cosniti,rnem alterius profcratur: sitr Sapicntia. q,r.rl D"r. Patel genuit, quoniam ler ips{ innotescit tlignis anirnis se.r'J.sin,us Pater, Verbum ej c:onveniet rti ssi me n omt natu r'.
fcl. In cunoqtinla oeluilalt: astfel acea inlolepciune, pe oare l)rlrnnezeu 'l'atdl a ndscnt-o, fiindci prin ea insdqi sc facc (,un()scut spiritelor denrne15'lat[l atotasr:unsr-rl, csto foarte potrivit rrrrrnitd (ltrvAntului lui.
4. intre spiritul nostru, insi, qi cuvintele nr'ra^strc. prin eare nc ntr.lduim s[-l arit5m pe acelaqi spitit, este o mare difclerrl[. Noi, l'irr:qte, nu nagtem cuvintele r[sutritoare, ci le produ<:enr. intru () lrrotJucerea cdlora materia depinde de corp. liste, insi, mare rlrrrsehire intre spirit gi crrrp. Dumnezeu, cum a ndscut, intr-adevdr, (hrvAntul, a nd^scr;t ceea (re este el insursi; gi nici din nimic. gi nir:i din yleo altd materie deja ficuti sau iltemeiat6, ci, dintru sine insursi, ccca ce este el insuqi. Asta ne sfo4dm, de bund seam5, qi noi, cAnd vorbim, darA ]u[m in considerare apetitull6 vrinlei n(]astrc: ntr t6nd rtrintim, ci cAnd rostim ader'drul. Ce altceva punem, tnh.aclevzlu; t;r-r glcu la rale, decAt ci aducrm, daci asta se poate int6mpla, il-r l[untrul rrpiritului ascultdtorului, insuqi spiritul nostm, spre a-l cunoagte qi aJ pritnrnde clar r;tr privilea, incAt noi ingine rimAnem, desigur; in noi 5i rrici ntr ne despirginr de noi, gi totuqi, ddm la ivealS un astfel de ilrdiciu, prin carc se implinegte in altul cunoagterea nrrastrS; incAt cste dat, atet cAt ne este datd facultatea, la iveali de c[trc spirit un fcl dc alt spirit, pril care el se indic5 pe sine? F-acern a.sta. sfr:rtSndu-rre, qi plin cuvinter?, qi prin insugi sonul vocii. qi prirr privire, qi prin gr:stul mrpului. doritori. adic5, prin intregul mecanism. sd ardtdm ilrvcderat ccea ce este inlSuntru: fapt e cd cevh de felul acesta nu
putem da la ivealS qi, tocmai de aceea nu poate sd se faci irt intregime rrrnoscut spiritul celui care vorbeqte; de unde, fdrd indoial5, li se rlcsr;hide pe larg l,rc mincinogilor. Dumnezeu 'lhtdl, insi, care a si voit, qi a gi putrrt sd se indice foartc adevdrat pe sinc spiritekrr prodestinate aJ cunoagte, I-a n5^scu! spre a se ildica pe sine iususi, 1ro an;esta.]B, care este el insugi can'c a nd^scut, c,arelo este, dc a^semenca, ,,rrrit gi Virtute a lui gi inlclepciune, intrut:At pri el irrsuqi a opcrat gi rr dispug toate, dcspre (zrre sc zice de a<:eca A\inge cu ldrie de la o nrcugine La alta Si le dispune sudu pe toate(in1.et. VlIl, 1).
4. Inter anirnum autcrn ntlstrurii et verha

quibus eunrrfctn animum ostentlere t'onatnur, plurinrtr ii.,ut. Nos quippe non giguimus srlnantia vert'a, sl facimus; quibus faciendis matcria sutrjacet corpu Plurimum autcnt interest inter animum et corpus' vcro cum Verburn genuit, id qutid est ipsc genuit:
de nihilr.i. ncquo de alirltra jam facta conditaqi materia; s,td de seipstl id quod est ipst:' FIoc enim'
nos conamur', cllm l,rtlttimur, si diligenter cr-rnsider nostrac vt.,luntatjs appetitum; norl cunr lrlentJlllur,
cum verunr lotluimur' Quid enim aliud molimur, animum ipsum nostrum, si [C'rl' 01841 fieri pote
ct perspiciendum anirrro auditot "og.,o.""rrdum ntlbis ipsi quitlem lrlore&fllus, o1 infene: ut in
retedamus a nobis, ct tamcn talc indicium, quo fiat: altero nostra notitia, prtlfcramus; ut, quantum facult conceclitur, quasi alter animus ab animo per c{ueml indicet pr,rfciattrr'? [c] facimus cotrantcs et vcrbis, et ip
.,r.,, .rir.ri.. ct vrllttr, et gestu c'orprltis, ttlt sciliq
rnachinarncntis itl quod irrtus est derntlnstrart) cuplentf quia tale ali<1urd pr.rferre norr possumus, et iclco n6 potcst Ioqucnii. anjrr,.rs ponihrs lnnotesccrc; unde eti mendactiis loctrs patct. ljerrs autern Pater, qui verissi se indicare anirni*" cognittrris ct rarluit et potutt, hoc se ipsurn indit,arrdunt gerluit, c,Juocl est ipse qui gcn qui etiam Virtrrs ejus r.'t Sal.rientia dicitur" qlrla per rpsr
t
operatus est ct dispostrit ornnia; de r'Jutl PlopleT di.,itr,r, ALtingi.t a.fine uscl e ad.l'inemJbrLite4 et dispo, amnio suluiter (SaP. \'ltl, l). i
,l
!96-IV.
De Fide et Svmbolo-
Sf. AureLiu
Augustin, Despre cred,infd. Si
Crez
197
- --q4*4L4usustini
lV.
el 5. l'iLius Dei non JaaLus nec minor a PoLre' Creare Monicl it\em. f ilius l)ei cur facttLs httmo' Conlra haeresim. '[btus homo susceptu's o l/erbo' llatiuttcLs er J'ernina" Con\ra fuloniclrueos' rrnigeuitus t"rlius DLi, rlc(Tue fac'tus
- 5. Cuu1.ntul lui Dumnezeu non Jdcut nici mo.i mic dec6,t

TbtdL. A crea qi a zidi totuno.-s. ]'iul. lui l)umnezetL de ce fdcut om. impotriua ereziei maniheilor. intreg omul susceplo.L
d.e cdtre Cuudnt. Natiui.tatea impotriua maniheilor.
lui
Christos dintru Jbmeie.
Lps.\ a Patre; quia sicut dicit evangclista' Omnr.o Per 3): rreque cx tertpore genitus: quoma Jacto sunt (!oan. I, sempiterne Dcus sapicns, sempitcrniT,t""ll lil in ali sapientram suarn: neque mpar .esl Patri, id. est' dicit, Qul cum in formo l)ei ' m'.ort quia et Apu.t,rL, -"o,rrtit"i"t, non'rapinam arbitrattts esl esse aequalis Q (fi;t;pp fl 6). Hac igitur iide catholica a illi ex<.ludunt et I qui eum<Jem <licrrnt Filium esse qui Pater cst; tlura esse non posset nisi. apud Patt i".t,.,^ aptrd Deum eti Dcum, et mrlli est aetnralis tlui suitlt est' Iixcluduntur tale ersse dicunt F'i.lium, quamlT s non illi qui crcaturarn qr.i", sunt caoterae creaturac Quantamcurnq": 3 est' N cre.tu.am clic,ant, si c;r'caflrra cs't, rnn<lita et fa<lta quod crreare: quanquarn in latir idem cst conderc', pro linguac consuetudinc dicatur aliquandtr oreare) r( scd graoca discemit tloc enim dicir: ''* -''-"--q"3J rlst 6r5ttr Lluou *, gigrrere; ..ri,-quocl illi xt(opo vel xtforv vocant: et cl "r".tarnbiguitate loqui vtllurnus, non dicimus' ('rearcl s sine magna oc-,ndere. lllg,, .i creatura est F'ilius, quamlibet autem in eum crcdimus pcr que'rn far;ta t {acta est. Ntri omnia, non in eurrl per cJrlcm fatlta sunt .caetora:
.
Qr,ramobrem
Iati dc ce Unuln[scutul Fiu] lrri Dumnezeu nu a fost r-rici hcnt de cdtrc 'l-at[l; irrtrucEt, precnm zice cvarrghelisii,'loate pri.n cl, insusi au fost fdaile (loo.n, I, 3); qi nici r-r5scut la un moment dat rrl timpului, deoarece l)umnezeu sempitern2o inlelept are cu sinc sompiterna sa inlelepciune: qi nici nu este impar'.fat6lui, adic5
intrr ceva, fiindci gi Apostolul zice: Care, cum ere constituit forma lui DumnezeLt, nu rdpire a fost socotit a fi egaLul lui l)umnezeu (l..ilip. ll,6). l']rin acea^sti credin!6 catholici se extlud,
minor
l.n
u;adar', qi a<:cia care sustin cd este F-iu acelagi care cste 'l-at[21, fiirxlc[ nici acest CuvAnt nu ar putea fi la Dumnezeu (apud Deum; C,f . Ioanl, 1-2), DecAt la Tat5.l Dumnezeu, qi nu-i este egal nimdnuia r:cl care este singur. Sc exclud pAni gi aceia22 cate zic ci CuvAntul cste creaturd, or-icAt nu astfel precrrrrr ce]elalte creattrri. C[r:i, oricAt rlo mare creaturd sd-l zici, dacd este creahrrS, a fost intcmeiatd gi fiioutS. Cici tot aceeaqi este a intemeia cu a crea23, r;u toate c6, in obiqnuin{zr limbii latine. se zice, rrneori, a crea pentru ceea ce inseamnd a nagte; greaca, ins5, discerne. Cdci ii zicem creatuld rrr;eleia pe (;are ci o numesc ktisma sau ktisin, qi. cAnd voim sd vrrrbim fdr6 ambiguitate, nu zicern a crea, ci, a intemeia. Deci, dacd F'iul este creaturd, oricAt de mare s5" fie, a fost cleatS. Noi
rrrcdem, ins5., in el, pril care s-au fdcut toate, iar nu in el, prin carc +nu fdcut restul2a: gi nici nuJ putem inlelege, intr-adevdr, pe toate) rlecAt toate cele care au fost ficute2s.
cnim hic aliter atxipel'e possllrnus onlnla, nrsl clllae( sunt facta
6. Serl quoniam l/erbLtm caro laclum esl' eLin nobis (Joan.l- 14); cadenr Sapicntia quae dt Deo I pe est, tJignata est etiarn in hominibus cleari' Qutl uiarum sua'f& 1liruc1,-Domi.nus creaLliL nLe in principitt t'?pYt: ierr,, VUl, 22). \riamrn enim ejus-printipirrm
6. Dar, fiindc[ Cuudntul
s-a
.fdcut carne pi
a Locuit prinLre
noi (loan, [, 14), acecagi hrtelepciune, care s-a nilscut din Dumnezcu, s-er socotit demnd a fi creat526, de asernenea, gi intru oameni, De
ii",le.i,r", suotJ est Chr-istrrs [(]d' 0185] honrine inclu cst per qucln vi-rencli exenlplum nobis daretur' lttrt: '."rrti .1.r, lterrenilernrrs ad Detrrn' \ott cnirn red
rarc line aceea: Domnul m-d creat pe mine la tncepuLul cdilor VIII, 32). Inc;eputul27, intr-adevdr, al ciilor sale este t:apul lliscricii, care este Christos in om invdscutul2s, prin r:are si ni sc rlca noud un excmplu dc a trii calea oert52e, adic5, prin r:are sd ujrrngcrn la l)umnczeu. Nu irnt putut, lntr-adevdr; sd nc rcintoarccm,
sole(Prou.
!sB-
--
9.4vt4't4vcv:!''2gFidrylfi11!919s
Sf. Aureliu Augustin, Despre credin.td.;;i Crez
199
potuirnus nisi hr-rmilitatr:, rryi superbia lapsi .sumus' e't e, tlictrrnr est pllmae nostrae creaturae' !r1st7|e' exemplu tanquem clil'()en- lll, 5)' Hrrjus 1S1rr h1-t'tatis id c^st, viac qua relcleundrrm fuit, ipse llepnrator nostcr non roplna so ipso demr:rtlstrale dignatus e3\ qut.
iar*n-,"r,,i ''in
euocual a.rbilrolLts esl esse oer1uaLis Deo, sed 'semetip'sum r;rearottt hor 6, Z)t\" oacipiens (Phil\rp
-II, print,ipit, viar.,,r, eius, \brb-unt p,"' 1"oq.{arlt1 1 est' ff ,',-riu. Quapropter secundum id quod unignrhrs t"f", fr"o"., .".,r.,L,,o icl autem clrod [rrimtlgcnitus er elus e't per fr'atres vocarc dignatus e'st ornnes qui post f.irrrrtrr,, in D"ei gratiam lerlascuntur P,:t "d]lt1: aposto.lica diic'ipli1 iit,,'"'"
."*"*"a"
Patcr est; l) substantia.,rlti,..s nah$ cst' id existens quod natural, J" D"r, I-,urnon dc Luminc' 'tos anttem non lumen saPientia luc illo l-urnino illuminamur' rrt
fi;;-'iiii,-t1 N),'i"'t ergo Filius de ipsa Pat (.Hebr.1l,11)' rtrrralis
..,-r.,'sed ab
G;il ()mncm
f,rJ
Ent,t enir\' rnqurt. Lumen t)erum2,q"",1y:\t ueruc in hunc mundum (Joan' l' 'nr"* etrarr r tcmpcx'a* Aclclimrrs itaque fidci relurr aete'rnarum rr..-i'.i nrr2m gererc ffrfbiS serefC rtostrt, dispensationern l)r-rmini -,,-.+,..i quam Nam. ser ninistrare pro nostra salute digrlatus est' I est Dei l'-ilius, non potest dici' Firit et
hotninem
.'"J *-*"r,
Est t1-ta et qu.d fuit, iarn -"T ":q "t q"tf sine conditj rr,rrr.lrr,, est. Ille'c,go est ir"'o'n'n"tabilis i"-p^r.,rn ct varictlte. Nec aliunde arbitror i":-1'."
,rig*itus
rlcr$t prin unillin15, noi, t:are am cdzut prin supelbie, pre<;urn i s-a slrtrs prirnci noastre creatur'i: Cu.sl.ali Si oeyi.li. precum d,umnezeii. (lbc. IIl, 5). lixe.nrplul, arsadar, al ar;estoi umilintc, adic5. al riii pc tnre trebuia sd ne reintoartrrn, insugi Rcfi<dtoml30 nostnr a socrrtit tlomn sd-[ dernonstrcze in sinc insursi, <irre nu ripire a first socotit a fi egalul lui Dumnezeu, r:i s-rz deSertat pe sine, ludnd chip d.e rob (ltiLip. lI,6-7); oa sE fie crcat,rm, la inceputul cdilor sale, L'rrvAntul prin care s-au fdcut toatc. Nlrtiv pentrrr care, prin faptul cd cste rrnulndsr:utul, nu are fra1i, pnn faptul. ins6, r;5 este primnilscutul, a socotit demn a-i nurni {r-a1i pe toli care, dupd primatul lui gi prin primatul lui31, renasc intru gralia lui Durnnezeu, prin adopgiunea llnlor (l,uc. \111, 21.), prccum nc incredinlcazd disciplina apostolici (Cf. Eur. II, 11). F-iu natural, agadar, din ins[gi substanta Tht[lui, s-a ndsrut unic, {iind ceea ce este 'l'atdl:r2, Dumnezeu din Drrmnczcu, lunrind din lumin[, noi, ins5, nu sllntcm nafural luminS, ci suntcm Itrminagi de aoea lumind, ca sE putem Iuci prin intclepciune. /'rcr, i,ntr-adeudr, zi<:e, lumind ad.eud.ratd, care iluminea.zd. pe tot omul, aare ui,ne in aceastd lurne (loct.n l, 9). $i, astfel, adiuglrn, d<r rNemenea, c;redirrlci realitdgilor eterno gi temporala dispensatiunc3:3 a Dornnului rrostrrr, pe care a sor;otit demn sd o poartc pentm noi ;i sd o indeplinca^scd pennu salvarca noastrS. Cdci, dupd accca cd t:ste Llnulnilscrrtul Fiu al lui Dumnczou. nu i se poate zice A fost gi V.r fi; ci numai Este, fiindt'i gi ceca r:e a fost nu nraj este, gi ccca cc vi.r fi nu este inr-i. El e'ste, dcci, incomutabil. f[ri condigia tilnpurilor
;ii varietate.
Nici uu
sr)cott:sc
ci
s.a rcv6.r'strt de alturrdcva accla crrrcr
,1,rri fr.."f,, suo N4oysi talc nomen suum insirruaut -N mittcba cunr ab eo quaercret, si se populus ad quem
cnntomnerct,
d qu,, a" dicereJ esse nrissuml responsrrm
.,."f;r, Iigo sum qrti sunt. Dcinde ,t:brtlY]t'r""'" jLLi*'irrrr"i Qui est, misit me ad uos (Fimd' rll' l4)' 7. !,x quo jarr spiritualibus animis ptt".f ' Si cnim nullam naturam'D"t' tsse posse o()ntrariam dici prltcst hotr verhum (qr est. ct de srlkr l)etl propnc q enitt vetc cst, intrommutabilitcr nrarret; qrlonlam non est? :' t''i]. q ,rrrot.rr, fuit aliquicl qurld iam nihii org'r tral'rct Dcus contlarium' Si tl "nlrJrtr'r'.r.t;.
robului sdu, Moisc, un a-stfel de nunre al s[u;]'. Cici, cAnd intreba dc la el, de la r:ine sd sprrnd c5 este trimis, dacd lroporul, ]a care era trimis, l-ar fi disprctuit, a primit rlspunsul rr.lui care ii vtrrbea: Eu sunL cel. aare sunt. Lpoi a addtrgat: Accaslct sd le zici fiilor lui [srael: Cel care este m-o. tri.mis pe mine lo uoi (les. IIt" 14.).
i-a insinuat
7. Dintru carc md inr:redinlcz cd de-acurn Ii se invedelcazir rlar sufletelor spiritualc r:5 nicr' o natrrd nu-i poatc fi contrarl lui l)umnezeu. DacA, intradcr,Sr. cl este, qi tJesprc singrrt Dumnezcu fi prirpriu spus a(;est cuvAnt (pcntru r:5-ntradcv[r) (ieei] c,: r)stc cu ader,Srat r'6rnAnr: intxrmutatril. intrur:it ceca cc sc schimbir tt lirst ce.va <r nu mai t-stc si va fi ceea oe nu c:stc incd) r-rirnir; r'llr zr1-o;roate
200
S. Aurelii Augustini De Fide et
Sf.
Aureliu Augustin, Despre credin[d, 9i Crez
201,
quaereretut a nobis tpid sit albo contrarlu ,..p,rrrd"r"rnus nigrunl: si quaer:eretur quid sit cali
contrariunr, rosp,lnderernus frigidum: si quaererehrr
q
sit vel,rci crtrttrarium.
responderemus tardum; quaccumque similia. (-lum autem quaeritur quid c,ontrariurn ei quod est, recte respondetyl rluod non ' dispensationern, ICol- 0186] ad nostram salutem.' reparati,,nr-,rtr, opcrante Dci benignitate, ab il incommutabili Dei Sapicntia natura mutabilis nost suscepta est. temporalirrm rerum salubriter pro no gestararm adlungimus fidern, tredentes fn 3um Dei Fili p"i Spiritum sanctum ex virgine Maria' Dr Ilui natus ".i erst. sancto Spiritu concessa nobis est enim Dej. hoc humilitas tanti Dei, ut totum hominem suscip dignarehrr in utoro rilginis, maternurn corpus integri
l)aci, irrsd. s-al intreba de la noi trc-i rurntrariu albului. am rSspuntJe' rtegrul: daci s-ar intrcba ce-i contraliul caldului, am rdspunde: recelel dacl s-al intreba ce-i r:rintrariul repedelui, am rdspuntJe: inceful: gi toate r:ole similare.
nEndar, Drrmnezeu contrarirt.
(lAnd se ?ntreab6, ins[. cc-i r:ontlaritr celtli care cste, pe drcpt, se va rtispunde: ceea ce nu este.
B. Secl qtr,tttiarn per tcmporalem, ut dii
disperualiune, lucrAnd brrndtatea
B. Dar, frindc6, prccum am spus, printro temporald lui Dumnezeu) sple salvarea qi rc{acerea noastr6, a fost luatd de c[tle acea In]clepciune a
irxnmutabilului Dumnczeu asupra sa3; filea noastrd schimbitoare, trdiug6m credinla lucmlilor ternporalc, intremdtor fdcute pentm noi, crezArtduJ in e[ pe Fiul lui Dunrnezcu, care s-a niscut prin Spiritul SfAnt din Fecioara Maria. Cdci, prin darul lui Dumnezeu, qdicd prin Spiritul SfAnt, ni s-a oonces noud, printr-tl atAta de nrale umilinl,[ a unui atap de mare Dumnezeu) ca omul tot3t's[ fi socotit demn a fi luat asupra sa in pAntecele fccioarei, locuind intregul corp matcrn, integru pir[sindu-I37. Cdrei tcmporale rlispensaliuni, in multc chipuri, ii irrtind ereticii capcarre. Dar, tlacd fiecare va fr flnut credinla catholicd, incAt si creadd cd omul tot este luat asupra sa de citre CrrvAntul lui Dumnezeu, adic6,
i#.bit..r.,
integru rn d eierens. Cui temporali dispensatit
mr.rltis rnoclis insidiantur haeretici. Sed si quis tenue catholicam ficlenr, ut totum trominem crrrldat a Verbo
esse susceptunr,
id cst corpus, animarn, spintunr,
cxrntra illos munilr-rs cst. Quippe cum ista susceptro p salute nrtstla sit gesta, ,r.r'"ndr- est ne cum credidd
aliquid nostlunr non peltinere ad istam susceptron non pertineat ad salutern. lit cum homo excepta -fo ,r,"-tro--" quae cliversis genoribus animantium divei tributa est, non distet a pc(,rore nisi rationali spiftu, 911 mens etiam notninatur; quomodo sana est fides creditur cpotJ id nostruln susceperit Dei Sapientia ryl habemus (rontmune clrm pecc)re, illud auten nsuscepcrit quod illustlatur luc.e sapientiac, et qr homirris proprium est? 9. I)ete-qtandi autem etiam illi sunt, qui Domint nostrum Jesunr (lhristum matlem Mariam in ter hahuisse negirrtt, r,urn illa dispensatio utrumque scx et ma-.cuijnunr et fernit-rintrrn hr-in,lraverit, ct ad r:ui I)ei pertinc:r'e rnttnstraverit, nort sr'lttm qucm ^';usceprt,. illunr ctiam pcr (Item sust"epit. virr-rrn gercndo" nas<rc
fortifi s-a fdt:ut, de seamd

s-a
acelora.
noa^str5,
ci
ceva
din noi nu t-ine de at;eastd asumptiunc" nu tinc' cu siguran!5, nici clc salvaresS. $i, crm omul, exccptAnd fttrma m[dularelor, care le-a fost atribuil5 diversd diverselor gcnuri alc celor insuflelite, nu se tleosebeqte de animal decAt prin spiritul rafional, care mai este rrumit qi m.!nte; in ce chip e shnltttasd credinla prin care se <-rede tr6 inlelepr;iunea lui Dumnezeu ya fi luat din ntli asupra sa'e ccea co avem crer4un cu animalul, insd mr va fi luat ceea ce este ilustrat prin luminp tn{elcpciunii gi care-i este propriu omului?
r:r'r
9.'lrehrrie, ins5, detesta{i, de asetnenea, qi aceia care neagS'o Dornnul nostru lsus Chrjstos a avut-o pc p[mAnt maicd pe JVIaria, cAnd acea dispcnsaliurro a ()nr)r'at amAndoud scxele qi ruasr:ulirl qi {eminin, qi a ardtat irtvederat cd tine dc grija lui l)rrmnezeu nu numai ccl pc care q;i I-a impropriat, ci chiar qi rr,r:la 1,rin t:are gi l-a impropriat. purtArrduJ ca birbat ndst:Andu-sc
202
Sf.
Aureliu Augustin, Despre cred.inld, Si Crez
203
de femina. Nec nos ad negandam Christi matrem quod ab eo diotum est, Quid mihi et tibi est, mulie nondum uenit hora mea (loan. II, 4). Sed admonet poli
ut intelligamus secundurn Deum non eum habuisse m
din f'emeic. $i nici r1u ne constr'5lge pe noi la a o nega pe maica

lrri Christos ceea ce s-a spus de cEtre el: Ce este Mie
incii n-a oenit ora mea (Ioo.n, 11, 4). Ci ne atrage, mai dtgrabd, luarea aminte, ca si inlelegem cd el n-a alr:t mami ca Durnnezeu,
Si.
{ie, femeie?
cujus majestatis personam parabat ostendere aquam vinum vertendo. Quod autem crucifixus est, secundu hominem crucifixus est; et illa erat'hora, quae nondu
venerat, quarrdo dictum est, Mihi et tibi quid est? lenit hora mea, id estl qua te cognoscam. Tunc enirrlt homo crucifixus cognol-it httminem matre,m, et dilecti discipulo humanissime commendavit (/d. XIX, 26,27).
illud nos moveat, quod c.um ei nuntiaretur mater ei fratres, respondit, Quae mihi mater, aut qui fratres, (Matth. XII, 4B)? Sed potius doceat ministerium nostri quo verbum Dei fratribus rninistramus, parentes impediunt, non eos debere cognosci. Nam si pr qursc4ue putaverit non eurr habursse matrem in teris, dtxrt, Quae mihi mater? cogahrr necesse est et negare habuisse patres in terris, quoniam praecepit dicens: Nolit.e uobis patrem dicere in terrisl unus est Pater uester qui in coelis est (ld. XXXIII, 9). 10. [Col. 0187] Nec nobis fidem istam mrn cogitatio muliebrium viscerum, ut propterea videatur talis Domini nostri generatio, quod eam sordidam putant. Quia et stulLum Dei sapientius I hominibus (I Cor.1,25), et omnia munda mundis (Til, 15), verissime Apostolus dicit. Debent igitur intucn, hoc putant, solis hujus radios, guem certe non tanqu creaturam Dei laudant, sed tanquam Deum adorant,,
rErei maiestdti se pregdtca sd-i arate persoana, prefdcAnd apa in vin. Ceea ce a fost, ins5, crucificat a fost cruci{icat dupd om; gi r)eea era ora, care incS nu sosise) cAnd a spus: Ce este Mie Si tie, .fcmeie!'ora mea nu a uenit tncd., adic,E, in care sti te cunosc. Atunci, intr-adev5r, omul crucificat gi-a recunoscut, ca onr. maica ;ii foarte uman a incredin{at-o celui mai iubit discipol (1d. XtX, 26-27). Nici sd nu ne migte pe noi {aptul c5, atunci cAnd i s-au unlrnta lui maica sa gi fralii, a rdspuns: Cine este maica mea sau cine fra{ii, etc. (Mat. XII, 48) ci sd ne invete. mai degrabd ci, ll trtunci, cAnd pirinlu noqtri ne impiedicd ser-viciul nostr-u, prin
carc purtdm fralilor cuvAntul lui Dumnezeu, ei nu trebuie cunoscufi. Cici, daci de aceea neqtine va fi socotit cd El nu a irrnrt maic6 pe pdmAnt, fiindci a zis Ci.ne este maica mea?" este l)coesar sd fie constoArrs sd nege gi c5 Apostolii au anut pdrin{i pe pimAnt, fiindci Le-a propovSduit lor, zicAnd: $i tatd al uostru sd nu numiti pe pdmdnt, fiindcd unul este Latdl uostru, Cel din r:eruri (Id. XXXII, 9).
10. $i nici aceast5 credi4S sE nu ne-o micqoreze noud socotinfa rJespre roadele pAntecelor muiereqti; ca s5 pard de aceea de recuzat
s(xDtesc pe ea
o asemenea generatiune a Domnului nostru, pentru c5- sordizii o sordidiir. FiindcS Si prostul dintru Dumnezeu este
moi inlelepl decdt oamenii(l Cor. 1,25), gi toate curate, celor

r:urati(7'it. l, 15), o spune foarte adevirat Apostolul. Cei car.e socot una ca asta ar trebui s5 priveascd, agadar, razele soarelui, pe care in mod cert nu-l laudd ca gi creahrrd a lui Durnnezeu, cL-l adori ca
l)urrmezeu'2, r6spAndite peste putoarea cloace]or gi peste toate celea, oricAt de oribile, peste tot, gi lucrAnd dup5, nahrra lor tntru accstea,
cloacarum fetores et quaecumgue horril usquequaque diffundi, ct in his operari secundi

naturam suam, nec tamen inde aliqua c()ntamrn sordescere. cum visibilis lux visibilibus sordibus sit conjunctior: quanto minus igitur prlterat polhri Ve Dei, non oorporeum neque visibilc, de femineo ubi humanam carnem susLrepit cum anima et spi quibus intervenientibus habitat rnajestas Verbi'
rtici nu se murddresc, totuqi, de acolr prin vre,r oarecare r:ontaminarc, degi, vtziblld, ]umina este mai str.Ans legatd de rnurddriile vizibile"3; cu cAt mai putin putea fi, aqadar, poluat ( luvAnh;l lui Dumnezeu, non corporal qi nici vizibil, dintm trupul rlo femeie; unde qi-a impropriat carrrea omeneas<rd dimpreunS. cu srrflctul qi spiritul, mijlocitori prin r:are rrtaiestatea Cu.r,Antultri
ZO4
S. Aurelii Augustini
n:!,A":! 9y]:1"
lr'x:uiegtr: ,si
Sf.
Aureliu Augustin, Despre credin.td. Ei
Crez
205
humani corporis fragilitate secretius? Unde manifestu est nullo modo potuisse Verbum Dei maculari humar
mai secret de fragilitatca trupului omencsc.,? De unde
estr: invederat cd
in nici un chip nu a putut fi
Cu.r,Antul lui
corporel quo nec ipsa arrima humana maculata est' No enim cum regit corpus atque vivificat, sed rum ejus bop mortalia concupiscit, de corpore anima maculatur' si animae maculas illi vitare vellent, \aec mendacia potiu et sacrilegia formidarent
l)urnnezeu maculat prin trupul omcnesc, prin t:are nu a fost ntatulat nici insursi suflehrl omenesc. C[ci, nu cAnd r:onduce trupul 6iJ vivificd, ci cAnd rAvneqtc bunurile lui muritoare, se maruleazd rlirrtru trup sufletul. Iar, dacd dia ar voi sd evite petele sufletului. r+ar terne, mai degrab6, de aceste minciuni gi sac.rilcgii.
V.
V.
11. Passio Christi et sepultura. Resurrectio Christi'

Sed parva erat pro nobis Domini nostri humilita^s' nascendo, accessit etiam ut mori pro mtlrtalibus dignaretr
11. Pdti.mirea lui Christos Si f.nmormdntarea. ll.esurectio. inuiereo) lui Christos.
(:
Humilfuuit enim se, factus subditus usque ad morte mortem outem cruci.s (Philipp.II, B); ne quisquai
nostrum etiamsi morlem posset non timere, aliquod genr
mortis, quod homines ignominiosissimum arbitrantu horreret. Credimus itaque in eum qui sub Pontio PiL crucifixus est, et sepultus. Addendum enim erat iudi nomen) plopter temporum cognitionem' Sepultura vei illa cum'creditur, fii recordatio novi monumenti, qui resurrecturo ad vitae novitatem plaeberet testimonrut sicut nascituro uterus virginalis' Nam sicut in i monumento nullus alius morhrus sepultus est (Joan' 41), nec ante, nec postea; sic in illo utero nec ante, n( postea, quidquam mortale conceptum est' 12. Credimus etiam illum tertio die resurrexrsse mortuis, primogenitum consecuturis fratribus, quos adoptionem fiiorurn Dei vocavit (Ephes' I, 5), qu
comparticipes et cohaeredes suos esse dignatus est'
J)(ir)tru cunoagterea timpului. InmormAntareaT cllm este ea) Itrtr-adevdr, creztttd, devine reamirtirea mormAntului'5 nclu, care rir stea m6rturie menitului sd invie intr-u innoirea vielii, precum rrlcrul fer:iorclnic, menitului sd se nasc5. Cdci, precum in acel IrrrrrrnAnt nrr a mai fost ingropat nici un alt molt (loct.n, XlX, 41), trici inainte, nici dupd aceea, aqal in acel uter, nu a fost conoeput nici inainte, nici dupd aceea, nimic muritor'o.
12. Crc:dern, de a^semenea, c5, a treia zi, a inviat din mo6i, El, lrrimniscutul dintre fralii menili a-l urma, pc care i-a chcmat in rrd,;pliulca(2jfu. I, 5) fiilor lui Dumnezeu, pe carc i-a socotit dcmni sE fic impreunS p[rtagii gi impreund moqtenitorii s5i (Cf. Rom. lY,7).
era micd umilin{a Domnului nostr.u intru naqterea noi: s-a mai adiugat chiar sd srtcoatd demn s[ moari pcntru 1x:ntru nruritori Cd"ci s-a umi,lit pe sine, ascul\dtor fdcdndu-se pdnd. la tnoorte, qi incd moarte pe cruce (l'ilip. II, B), ca sd nu se irrgrozeasci Irimcnea dintre noi, chiar daci s-a-r putea sd nu se teami de moartc, dr: weun anume gen de moarte, pe care oamenii i] sosrtesc fr-rarte tuginos. Credem, dc aceea, in El, care a fost crucificat, sutr Pr.rnliu Pilat, gi inmr.rrmAntat. 'l'r'ebtria 3ddugat numele judecitorului,
insi
VI.
13. Ascensus
in
coelum.
U. -
1:1.
Ascensiunea
(:
Llrcarea, indlparea)
la
cer.
Credimus in coelum ascendisse, quem beatitudi locum etiam nobis promisit, dicens, Erunt sicut Angeli coelis (Manh. XXII, 30), in illa civitate, quae est rr omnium nosfum Jerusalem aeterna in coelis (Galat' N, Solet autem quosdam offendere vel impitls Gentiles
Crcdcm cd s-a in[l1at in cer, care loc al beatitudr'nii ni l-a lrromis, de asemcnea, qi noud, zicdnd: [/or fi precum tngerii, tn t:eruri (Mat. XXli, 30), in renumita cetate, care este maica Iroastrd a tuturor', lerusalimul etern in ceruri (Galat. 1V.26). lir:-ntArnplS, ins6, in mod obiqnuit cd neqtine, fie impii pigini,
206
S. Aurelii Augustini De Fid,e et Symbolo
Sf.
Aureliu Augustin, Despre credinld Ei
Crez
207
haereticos, quod credamus assumptum terrem-m s)rpus coelum. Sed Gentiles plenrmque philosophorum argu nobiscum agele student, ut di<:ant fCol' 01BB] terrenum ali
fie eretici, se ofusc[ curncd noi credern trupul pdmAntesc lrrdl{at la cer. Dar p6gAnii catd sd discute cu noi, de cele mai
multe ori cu argumentele filosofilttr, ca sd spuni cd nimic pdmAntesc nu poate exista in cer. C[ci nu au cunoscut Scrripturile noastre, nici nu qtiu in ce chip s-a zis: Este semdnat aorp suJ'lelesc, lnuiazd corp spi.ritual(l Cor. XY, 44). Nu s-a spus, desigur, aga, ca gi cum trupul g-ar preschimba in spirit li ar deyoni spirit, fiindcd gi acum c,trpul nostru, care este numit sufletesc4T, nu s-a preschimbat in suflet gi nu a devenit suflet. Corp spiritual, ins5, de inlelege ceea ce s-a supusa8 astfel spiritului, incAt convine ldcagului ceresc, intreaga fragilitate gi cddere pdm6nteascd fiind mutat[ qi preficutd in puritatea gi stabilitatea cereascS. Aceasta este schimbarea despre care ia1f,qi zice Apostolul: Toli uom tnuia, insd nu to[i uom fi schimbali (I Cor. XY, 44;51, dupd uarianta cu negatiuul a l/ulgatei;52). Dar, unde gi cum este in cer corpul Domnului, este ourios foarte qi de prisos a cerceta: trebuie crezrt numai cE e.ste in cer. Nu-i e, de buni seam6, datul tragilit5li noastre gE spargd*e sccretele cerurilor, dar line de
in
coelo esse non posse' Nostras enim Scripturas novenmt, nec sc,lunt quomodo dictum a7 Seminatur corp animale, sur1lil corpus spirituole. No1 enim ita dictum r qrasi co.pu. vertatur m spiritr.rm, et''spiritus fiat; quia ,ir.,r., o,rpr. Itostrum guod anrmale dicituq non in anim
versum esl et anima factum. Sed splrituale corprls rrtelligi
quocl ita spiritui subditum est, ut coelesti habitati converriat, omni fragilitate ac labe terrena in coeles puritatem et st'abilitaiem mutata atque convelsa' Haec' immutatio, de qua item dicit Apostolus: Omnes resurgem sed non omnes immutctbimur Quam immutationem deterius, sed in melius fieri docet idem, c;um dicit, Et i immutabimur(/ Cor. XV, 44,51,52)' Sed ubi et quomodlJ in coelo colpus Dominictrm, rurir-rsissimrrm et supervacane
in c,lelo esse credendum cst I est fragilitatis nostrae coelorum secreta disc-'r-rtere, enim est nostrae fid"; a" Dominici corporis dignitate sublimi honesta sentire.
est quaerere; tantummodrl Sessio
credinla noastr{ sd simtd despre demnitatea corpului

Domnului cele sublime gi onestc.
14. $ederea de-a dreapta Tatdlui.
VII.
14.
ad de-rteram Potris'
lll, -
Credimtr^s etiam quod sedet ad dexteram Paf,is'
ideo tamen quasi humana forma circumscriptum Dcum Patrem arbitrandum est, ut de illo cogit dextrum aut sinistrum laflrs animo occurratl aut idipt quod sedere Pater dicitur, flexis poplitibus fieri putan e.rt, ," in i]lud'incidamus sacrilegium, in quo exsedr Apostolus eos qui commutaverunt gloriam incorrupt Dei in similitrriinem corruptibilis hominis (Rom' 1, Tale enim simulacrum Derl nefas est thristiano rrl collocare; multo magis in corde nefarium est, ubi templum Dei, si a terrena cupiditate atquc murxletur. Ad dexteram ergo intelligendum est sic di esse, in summa beatitudine, ubi iustitia et pax ct' ga est: sicut atl sinistram haedi corrstituuntur (Matth'
Credem, de asel4enea, cd gade de-a drcapta Tatilui. $i, totugi, nu trebuie socotit, dp .4peea, cd Durnnezeu 'latdl este circumscris lntocmai ca formq uman6, incAt s5 le vind in minte celor ce crrgetd despre el latura dfeap,ta sau stAngS; sau cd'Ibtdl este numit c[ qade el irrsugi qi c6 |re$gie gAndit a fi fdcut cu genunchii indoigi, p4 sd nu cddem in pcef sacrilegiu intrr care ii blestema Apostolul
pe cei care strdr4utari
glrria incoruptibilului Dumnezeu in
Rom.l, 23). Asemenea simulacru cregtinului sd-l ageze in templum: cu cste o nelegujre dj4 partea multul mai m,rlt este gi mai neleguit, in inimd, unde cu adev[rat este templul luj Dumnezeu, dacd este curdlitd de cupiditatea pimArrteascl gi de eroaro. l,a dreapta, deci" trebuie ialeles cd s-a spus aqa, in suprema beatjtudine, unde este justilia, qi pacea, gi
simili-tudinea omulqi c',rrpuptibil (Cf .
208
S. Aurelii
i De
Fide et S'yrnbolo
Sf. Aureliu Augustin, Despre credinld. Si Crez
209
id est in rniseria, propter iniquitates, Iabores ato cruciatus. Sedere ergo quod dicitur I)eus, n membrorum positionem, sed iudiciariam signifi
33),
potestatem, qua illa majestas rulnquam calet, semper d
in suferin!6, din cauza nedreptdlilor. muncilor qi chinurilorsr. A

Dumnezeu, nu semnificd poziqia rnddr-rlarelor, ci potestatea judiciar'6, de care suprema maiestate nu oste nicicAnd lipsitS, atribuind pumrea fiecd.mia ceea ce meritds2:
qr:dea, aqadar, cAnd se spune despre
Jignis tribuendo; quamvis in extremo iudicio.m minifestius inter homines unigenili f-ilii Dei judi
vivorum atque mortuomm claritas indubitata futr-rra si
ad judicium.
rlric6t, Ia judecata din urm{ c,r-r multul mai invederati are sd fies3 irrtle oameni strdlucirea inafard de orice indoialS a Unuind^scuhrlui l"iului lui Dumnezeu, judecitorul nilor qi al mortilor.
VI[. - 75. Aduentus
VIII.
75. l/enirea la judecatd.
Credimus etiam inde venturum convenientissi tempore, et judicatururn vivos et mortuos' Sive is nomi.ribrrs justi ot peccatores sigrrificentur'; sive quos trJ
ante mortem in terris inventruus est appellati sint vivi' vero grri in ejus adventu r'esumecturi srmt: haec di
Credem, de asemenea, ci va vcni, de acolo, la'timpul cel rnai potrivit gi va judeca viii qi mo4ii. Fie sd se fi semnificat prin aceste nume dreplii gi pdcdtoqii; fie sE fi fost numiti viii, cei pe care are sd-i gdseascd atunci inaintea mo4iisa, mo4ii, lnsE", cei care au sE invie intru venire a lui: aceastd dispensalie
temporalis, non tantum est, sicut illa gencratio s D"r-; sed etiam fuit, et erit. Nam fuit Dominus nostei' terris, et nuno est in coelo, et erit in claritate iudex atque mortuorum. [Col. 0189] Ita errim veniet, sictrt
secundum auctoritatem quae
in Actibus Apostolort
continetur (AcL. l, 11). Ex hac itaque temporali dispensatit loclnitur in Apocallpsi, ubi scripturn est: Haec: dici't qui et qui fuit, et qui uenlurus est (Apoc. I, B).
,
tcmporald nu numai este precum acea generaliune dupd l)umnezeu; ci chiar a gi fost qi va fi. Cici a fost Domnul nostru pe pSmAnt gi acum este in cer qi va fi in strdlucire judecStorul viilor gi al mo4ilor. C[ci aga va veni, precum s-a inilfat, dup6 autoritatea care prin dispensatiune, in Faptele Apostolilor, vor,fueqte, in Apocalipsra: Acestea le spune cel care e*[e, gi care a fost, Si core are sd uind (Cf . Fapt. I, 77; Apoc.1,8).
IX.
IX. - 16.
mysterit Professio christianae J'idei' Simititudinibus erplicatur. Spiritu sancto opinio quorumdam, quod sit ipsa deitas
De .fide
in Spiritum sanctum. 'I'rinitatis
evplicd
16. Despre credin@ tntru Spiritul Sfdnt. Misterul Thinitdpii. Se prin similitudini. Mdrturisirea credinlei creStine.
et Filii: Sanctitas a sanciendo. Digesta itaque fideique commendata et di generatione Domini nostri et humana dispensati idjr.rgit,r, confessioni nostrae, ad perficiendam fid q,ru" ,inbi. de Deo est, Spirihrs sanc.tus, non mit'ore na{ quam Pater et Filius, sed, ut ita dicam, consubstantal coaeternus; quia ista Trinita-s unus est Deus: non ut rd sit Pater qui'et Filius et Spiritus sanctusl sed ut Patef Pater, et Filius sit Filius, et Spiritus sanctus sit Spirir sanctus, ct haet.: Trinitas unus Deus, sicut scriptum i Audi, lsraeL, Dominus l)eus l,uus, Deus unus est (
durnnezeirea Tatdlui Si a Fiului: Sanctitatea de la sanciendo.
Opinia unera despre Spiritul SJdnt cumcd ar J'i tnsdsi
Or6lduite qi, astfel, incredinlate credinleiss, gi cele divine, prin
gcneraliunea Domnului nostrul
qi cele omenegti, prin
tlispensaliune, se adaugd confesiunii noastre, sple desdvArgirea t:rerJjp{ei care gste irl noi despre Dunrnezeu, Spiritul Sf6nt, nu de-q natur5 pinord Tatdlui gi Fiuluis6, ci, ca sd zic agas?, r;onsubstanfial qi coetern; fiindt-5 accastd 'lrinitate este Dumnezeu rrnul, nu intrucAt acelaqi este Tat5.l care este gi Fiul gi Spiritul SfAnt; ri 'llatil cste Thtd, Fiul este Fiu, qi Spiritr-rl SfSnt este Spiilt SfAnt, 9i rrr:ca^std'lHnitate, un Dumnezeu, preurm s-a scris: Ascultd, Israele, l)omnul Dumnezeul td.u este unicul l)umnezeu(DeuL. V,4). 'lbtugi,
49__
S. Aurelii Augustini De Fide et
__
Sf.
Aureliu Augustin,_ Despre credintd, $i
Crez
271
Vl, 4). Tamen si interrogemur
de...singu]1s' et dicatur nob us" Dcus Si quae1at.ur3t1l Deus'est Pater? responclebin fuerit de Spinl I)eus sit Filius, hoc resp'rndebirnus' Ncc' si
debemr sancto talis interlogatlo. aliud eurn esse

respondere quam Deum: vehemente quomodo de homrnibus dicturn est, *-.--ti+^- .lii O;. Xo., enim sunt naturaliter dii,
.iqr"
ifl" ".iQuonio^
significatur''lnnitas, trum Aposto'T 1l:t1 et in ipsct, et Per Tt"T t?": :*:i "*1pro, (aom. Xt, S6j. Q.,""uuam- ergo dc sinSulis inter P )*rporrd"t*,rs D"rm et'" tl" quo quaedtut t':: non tamen tres deos^ .i',0" F'i[ir*, sivc Spiritum sanctum;
,ro.rditi ex Patre pe'r F-ilium dono^Spiritu's-sancl
'1--------
u0
drr<r[ e sd fim intrebali clespre fiecare in parte, gi ni se zice: Este 'lirtdl Dumnezeu?, vom rdspunde: Dumnezeu. Dacd s-ar intreba (fste) oare, F'iul Dumnezet\ aceasta vom rdspunde. Nicj dacd va fi lirst desple Spiritul SfAnt o astfel de intrebare, nu trebuie si r6spundem cE El este altceva decAt Dumnezeu: foar.te tare Jrlzindu-ne s5 se lnleleag5 aqa cum s-a spus despre oameni: l)umnezei sunteli(Ps. LXXil,6). CEci nu sunt natural dumnezei tofi cei care au fost fdculi sau ziditi de cdtre 'latdl prin Fiul cu r{arul Spirit,lui SfAnt. Cici este semnificati Trinitatea firs5gi, cAnd Apostolul zrce: De la El tnsuSi Si tn El tnsuSi Si prin El tnsuEi ,sunt I.oate (Rom. intrebali despre fiecare in parte, rflspundem el despre care se intreabl, iie cd 'lhtdl, fie cA SfAnt, sd nu se gAndeascd, tohrqi,
nimenea
17.
cd
mnezei.
se
mirum qu'rd haec dc ineffabili cum in iis etiam rebus quas colporers ocu dicuntur', se.su diiudioamus' tale aliqu! ;;;;,;lnrpor"o
17. Nec
natr'r
Nu,i de rnirare cd
spul
acestea despre natura irrefabild,
non posslmus oroe acrcidat. Nam oum de fonte inte'rro6Jah,
q".J ip* ilrri,,
quae de fonte eum {ontem vocare; et rursum potionem
sit fluvius; nccr dc fluvio interroSati n;1ss.t1
nec fluvium possimus appollare ncc; font "=t, hac trinitate aquam nominamus' et cum 0 tamen in .,"g"fi. quaeritur, singllatim aglram'"tO,tl:*T::.Tl
alpra: e si {',rraero utmm aqua in fonte sit, respondetur
quaeramus utrum aqua sit
l*p".J"*,
nec tamen eas tres aquas) sed unam dicimus' illius male cavendum est ne quisquam ineffabilem
resl et in illa potit)ne non poterit esse alia
in flttvio' :'nl|-:ll
Itumim apa, gi, cAnd se intreabd despre fiecare in parte, tlrspundem, apaTte, apd. Cdci, dacd intreb, daci apd este in izvor, rc rdspunde: apd; gi, dacd intrebdm dacd api este in fluviu, nu re rdspunde nimic altceva, qi nici despre acea bduturd nu va lrrrtea fi ,altul rdspunsul; tohrqi, nici pe acestea nu le numim trei 0pe, ci, unas8. Trebuie, de bunS seami, al'uti mare grijd, ca nu
rlumva sE gAndeascd cineva substanla inefabild a acelei maiest[gi, J)recurn izvorul acesta vizibil qi porporal sau fluviul, sau bdutura. Jdci, 14 acestea, apa aceeaT care acum este in izvor, iese in fluviu,
corpo substantiam sicut fontem istum I'isibilem atque enlm aqua vel fluvium vel potionem c'-,gitet' In his 0190 quae nunc in frrnte est, cxit iifluvium' net [Col' trari et cum cle fluvitl vel cle ftrnte in potionenr .'"
ttu rir4Ane
-"r,"t; non ibi permanet, uncle sumitur' Itaque fierf nole{, uqo. nr.," ad ft'rnhs appeJlationem Pcft'n:3t' :ll "ud"* .t rr" .d p'-rtionis: t'um in illa Tnnitate !5ennt ad fluvii, ;;" ;"t;" fieri ut Pater aliquando sit F'ilius' aliqur' SfiAil. sanctus; sit:ut it'r arb.r'c non c$t raclix nisi
in sine: gi, cAnd, din fluviu sau din izvor, trece in r[uturd, mr rdmAne nestrdmutat acolo, de unde este luatE. $i, rstfel, se poate intAmpla cd aceeagi apd poate line cAnd de lenumirea izvorului, cAnd de a fluviului, cAnd de a bduhrrii: pe And. in acea 'l-rinitate, am zis cd nu se poate intAmpla ca Taial fle uneori Fiu, uneori, Spirit SfAnt5e. Precum, intr-un arbore, rr este rdddcin5 decAt r.Sddcina, nici tulpina60 nu este altceva
?!2 ____
p44, _ s. Auretii Ausa\tlf
,l sv49l9-
Sf.
Aureliu AuEustiry pSlpf"
ug!l!}" $t93" __
_?E
nec rolrur cst aliud quam robu'r. nec ramos nisi r p()ssumus dicere: non enim qurlrl dittitutr. radix, id dici robur et rami; nec lignum quod pertinet ad ladi in rob( pr-rtcst aliquo transitu nunc in raditre esse' nunc sed tarrtummodo in tadit:e' c'r"rm iJ'la reg nunc in ramis, nominis maneat, ut radix lignum sit,ict rtltrur li rami lignuml nec tamen tria ligna di-caltur, sed unrd Aut si laec habent aliquam dissimilitudinem, ut pos$ non absurcle tria ligna dioi, propter fir'rnitatis diversr illud certe olTrres conccdunt, si ex uno fonte tria impleantur, posse dici tria pocula, tres autem aquas posse dici, sed omnino unam aquam; quanquam
1
dccAt tulpinS, qi nici nu putem spunc cE ramurile sunt altceva rlecAt ramuri: cdci cireia i se spune rdddcind, nu i se prjate spune
singulis poculis interrogatus ,in quolibet h.oru1 lAu .".po.r,1""., .1,r"--s nullus hic transitus fiat' sir "..Ifonte in fluvium discebamus' Sed Lraec non pron de illius divinae naturae sirnilitudinem, sed propter
etiam unitatem corporalia cxempla data sunt' intelligeretur fieri posse ut aliqua tria non tan singillltim, sed etiam simul unum singulare,r.ro
obtilneant; nec quisquarn miretur et absurdum putet
q
sanctum, nec tamcn tres deos in ista 1'rinitatc, sed ui l)eum unamque substantiam'
mukis libris dis';er-u docti et spirituales viri, quibus quantum homincs homi F poterant, ct qre-adm.rjum n()n unus essct Pater et Pater esset, et quid I se.d unum e-ssentl et qrid proprie insinuare smati sunt: quod ille genitor, hic genitus; ille de l-ilio, hic de Patre; hujus ille principium, urtde et c (lbristus prrnctpl Chdsti dicitur (l Cor. X,l3), cpramvis ct verr illius rmago (Col (Jcrtn. Ylil.,25), sed non Patri.s; hic
18.
l)eum dicimus Patrem, Deum Filium, Deum Spili
fot ei tulpind qi ramuri, nici lemnul care line de rdddcind nu poatc fi, prin weo strdmutare. atum in rdddr;in6, acum in tulpin5, flr:um in ramuri, ci numai Ei numai in rid[cin5: deqi rdmAne nrca regulS a numelrri, incAt r5dicina este lemn, ,si tulpina, lemn, 6i ramurile, lemn: qi nici nu sunt, totugi, nutnite trei lemne, ci trnul. Or, dacd acestca au () anume disimilitudine, incAt, din cauza diversithlii t5riei, ar putea fi, ntr absurd, numite trei lemne; in tnod cert toli conced una ca asta, c5, daci din unul gi acelaqi iz,vor se umplu trei cupe, poate fi zis trei cupe, trei ape, insd, nu 60 poate zice, ai, in general, o ap5: cu toate c5, intrebat despre fiecare cup5, rfispunzi despre fiecare in parte cd apd este in oricare dintre ele; oricAt nu se intAmpld aici nici o strdmutare, precum Hpuneam cE se-ntAmp]d din izvor in fluviu. Dar aceste exemple rrcrrporale s-au dat nu din cauza ascmdndrii cu natura aceea divinS, ci din cauza unitigii, chiar qi a celor vizibile, s5 se in{eleagd rli se poate intAmpla ca unele trei earecare, nu numai in parte, ci olriar tmpreun{, sd capete un singur nume generic; qi nici sd nu re mire nime4ea gi nici sd nu socoath absurd c[ il numim l)umnezeu pe'l-atdl, Dumnezeu, pe Fiul, Dumnezeu, pe Spiritul SfAnt, qi, totqgi, nu trei Dumnezei, in aceastd Trinitate, ci un l)umnezeu qi o singur6 qubstanfd.
18. $i despre Tatdl 9i Fiul au discutat, intr-adevdr, bdrbalii doc{i gi spiritupli, in multe c54i, prin care s-au striduit sd insinueze, pe cdt pot oamenii oamenilor; gi in ce chip nu ar fi rrnul Tatdl qi Fiul, insd ar fi una; gi ce ar fi in mod propriu 'lhtil, gi ce, Fiul, cd acela, niscbtor, acesta, ndscut: acela, nu dintru F-iu, ar:esta, dintru Tatdl, acestuia, acela principiu, de pnde gi cap al lui Christos este numit (l Cor. XI, 3), cu toate cE gi Christtrs, principiu (Ioan, YIII,25), dar nu al 'llatilui; acesta, intr-adevdr', imagine a aceluia (Colos. I, 15), cu toate cd din nici
()
Et de Patre quidem
ar: F-ilio
quamvis nulla ex parte dissimilis et omr indiffete#r aequalis- 'lractantur hact; Iatius ali cis qui
i, t5;,
parte neasemdn6tor gi, absr,rlut fdrd deosebire, egal. Sunt tratate
tam bre;r,iter cFram nos, totius christianae fidei prof'ess vr-rlunt explicare. [taqu6 in quanturn Filius est' de aixrpit ut sit, t;trm ille de FiHo id non a()epent: ct rn hominem mutabilcm scilicet creaturam rn m
tlccstea pe larg de cdtre {rei care, nu atAt de scurt precum noi, vrriesc sd explice intlegul Crcz al credinlei cregtine; Multe se g.isesc despre lil, tn Scripturi; spuse astfel, incAt au aruncat tn or1)are minlile impii ale ereticil,rrru, doritori s6-i inve{e mai intAi
2t4
Sf.
Jrc
Aureliu Augustin, Despre oedintd. gi Crez
215
comrttutandam. ine{fabili misericordia, tcm dispensatione sust'epit. muka de illo in Sc'r'iptur-is tnt'ent
ita cli<*a, ut impia^s Lraerctic,rrum rnentes prius volentes t quam nosse, ln clrorem miserint, ut putarcnt eum 'fi| ."qrrl"* Patri, nec ejusdem esse substantiag^3uali1u{ ila-, Quoniam Prtter maior me est (JoanTX\,28); et, *uli"ri" uir, caput t,iri Christtts,'caput autem Chrisli Cor. N, 3); et,'lhnc i.pse lCoL.0191) subjecttc erit ei qtti srhjecit omnut (l Cor. XV, 2B); et, l/ado ad Patrem meuru Poiru* r)estrum, Deum meum et Deum uestrum (Joan' nt 17); et nomulla huiusmodi: quae omnia posita sunt, naturae atcltie s*rstantiae inaequalitatem signriirrnt, 13 sint illa, ESo Pater unum sumus Vd' X: )30); et, Qui' "t uidir, uiditir Pote meum (Id. XIV, 9); et Detu eraL l/erbt non enim factus est, cum omnia per ipstrm facta srnt (/d' 3); er, .Ay'on rupirxtm orbilratus est es-se aequalis D3oi et7e1 talia: sed rlia posita sun! partim propter admunstrahc
suscepti hcrminis, qua dicitur. Semetipsum etina (Phitipp,Il, 6); non guia mrrtata est illa Sapienha" currl f-.r#o ;t*mmutabilis; sed quia tam humfiter hominiJ
innotascele voluit: partim ergo propter hanc administrati illa ita scripta sunt, de c4ribus haeretid calumniantur; 1
alfi, dccAt sd cr,rnoascS, inr:At socot ci El nu este egalul 'l'atnlui pi r,5 nici nu este de aceearsi substanld. plecum sunt acelea: l\nlru cd Thtdl este mai. mare co. mi.ne(loan, XIV, 28) qi CapuL rrttti.erii., bd.rbo.tul, capul bd.rbatului., Christos, capul lui (lhri-sl.os, tnsd, Dumnezeu(l Cor. Xl, 13) 9i Atunci t')l tnsusi ua.fi ,trtpus Acestuia, Oare pe too.te Si le supune Lui (l Cor. XV, 28) 4i: Merg lo Tatdl meu .Si 'l-otdl uostru, l)umnezeul meu Ei l)umnezeul t)ostru(loo.n, XX, 17); qi altcle de felul acestora. 0are, toatcle, au fost puse, nu t:a si semnifice inegalitatca rraturii qi a substan{ei, ca sd nu fie false acelea: Eu Ei Tatdl srtntem una (ld. X, :-10) qi Cine md ued.e pe mi,ne tl oed.e pe 'lhtdl meu (/d. XIV, 19) qi Dumnezeu era Cuudntul (Id. l, 1), ru, a fost, desigur, f[cut. fiindcd toate plin el insugi au fost fitcute (ld. 1,3); 9i: Nu rdpire a {ost socotit o fi egalul lui l)umnezeu (Filip. ll,9); ,si celelalte asemdndtoare. Dar acelea nu fost, in parte, puse pentlu administratiunea omului trnpropriat, despre care se zice: S-a deSerlat pe ,sine tnsuSi. (ltilip" lI, 6), nu cd s-a sr;himbat acea inlelepciune, cum este
obsolrrt incomutahilS. ci fiindcd a voit sE se facd cunoscut atAt de umil oamenilor; in parte, din cauza aoeasta, fiindcd Fitrl ii rlatoreazd 'l'atilui ceea ce este, datorAndu-i, mai ales, Tatdlui faptul cd este egal sau asemenea aoeluiagi Tatd; 1'atil, ins6, nu clatorcazd nimSnui ceca ce este.
propter hoc, quia F'ilius Patn debet quod
c'st" hoo eti
d"b"r,, utique Patri quod eidem Patri aequalis aut par Pater autenr nulli dcbet quidquid est'
19. De Spiritu sancto autcm nondurn tam
diligenter disputatum est a doctis et magnis dirT na Scripturarum tractatoribus, ut intelligi facile--prcssit et propnum, quo propn o fit ut eum neque Filium r
19. Desple Spiritul Sf6nt, insd, nu s-a disputat inci atAt de bogat qi de atent dc citre docfii gi marij cunoscitori ai Scripturilor divine, incAt s5-i poatd fi ugor inleles qi propriul siu, prin care
i'.tie*
nisi c1uod eum donum De.i esse plaedicant, ut l)' ta creclamus non se ipso irrfcrius drlnum dare Scrvant
Patre p;eclicent; uiricus enim est Christus: ncque de
dice-re possimus, sed
tantum Spiritum san
ut non genitum Spiritum sanctum tanquanr Filium
tanquam nepotem summl Patris: nec tarnen id quod ,,,rlli d"b"r", sed Patri, ex quo omnia; ne duo trrnstitua principia sine principi,r, qut''d falsissimunr est
propriu se face ci pe cl nuJ putem numi nici Fiu, nici Tat6, ci numai qi numai Spirit SfAnt docAt cd il predici pe el cd este darrl lui Dumnezeu, intrrroAt credern r-ld Dumnezeu nu ddruiegte de la sine un dar inferior sie insugi. Vegheazi ei, totugi, s5 nuJ predice pe Spiritul SfAnt, precum pe F'iul, n6scut dintru 'l.atdl; unicul, irrtr-adevdr, estc Clrristos: qi nioi, (:a nepot al supremului Tatd, dintru Fiul; gi nici cd nu-qr dat,,reazd niciunuia ceea cc cste, ci 'lbt[lui, dc Itr care-s toatc; ca sir nu irrstituirn doud princ,ipii f6rd principiu, ccoa ce irstc absolut fals qi .rl-rsolut absurd gi propriu nu t:redintei
21,6
Sf.
Aureliu Augustin, Despre uedinla qi Crez
217
absurdissimum, et non catholicae fidei, sed quommd haereticomm erlori propriunr. Ausi sunt tamen qui rpsarn communionem Patris et Filii, atque, ut ita di
deitatem, quam Gracci 0e6t4rcr appellant, Spirit

sanchrm credere: ut, quoniam Pater Deus et Filius ipsa deitas, qua srtri copulantur et illg.gignendo F'ilium ille Patri ctrhaerendo, ei a quo est geriitus aequetur. Ha ergo deitatem, quam etiam dilectioncm in se invi amtrorum charitatemque volunt intelligi, Spiritum
ratholice. ci crorij unor anulne eretici. indrdzrrit-au, totu;i, nt:;;tine sd creadd Spiritul SfAnt insdqi ct)tnuniunca'l atSlrri gi a Fiultri, ha chiar, ca sd zic arsa, insEqi dumnt'.zeirea, pe (:alc grccii ,r nllnlesc 0e6tqta, incAt, fiindcd'latdl e l)r-rmnezer.r ,si Fiul, l)rrrnnczeu, ins5gi thrmnezeirca, intru oale se unesc sieqil rsi ljl niscAnduJ pe Fiul, qi lil, unindu-se strAns 'latdlui, sd devind egalul acestuia dela carc
ndsc,utul. Acea^std dumnezeile, a,sadar'. pe care o v()r a fi intelea^sd in sine dileotiune rec.iprocd gi t;haritate a anAndur, rra o declard ei numitul Spirit SfAnt. $i stau de fatd acestoi opinii a l,rt cu ntulte documentc ale Scripturilor. fre cr-r acela, care s-a spus: I'iindcd s-a reudrset tn inimile noo,stre charitotea Lui Dimnezeu pri,n Spi.rilul S.fd.nt, care ne-a fost ddruit noud (llom- V, 5); fie prin multe asemenea mdrhrrii, gi prin insuqi faptul cd prin Spiritul SfAnt suntem reimpScali cu Dumnezeu, de undc, cum i se mai spune incd gi darrl lui Dumnezeu, voiesc ei a fi dat indeajuns dc inteles ci Spiritul oste charitatea lui Dumnczeu. Ntr suntem, intradevdr. reimpdcali lui decAt prin iutrire, prin care rnai suntem numili incd 9i fii (/ lottn, lll, 1); de-ac.um nu sub tearnd, ca sdavi, fiindcd., implinitS, iubirea alungd afard teama(/d. N, lB): 9i anr prinrit SpiritLrl libertdgii, intru care strigim Abba, 'fatd (1lom. Ylll, 15). $i, fiindc[, rcimpltagi q;i rechemali in amicilie prin charitatc(ld. Y^ B-10), vom putea cunoagte toatc secretele lui Durnnezeu, pentru aceea se zice despre Spiritut SfAnt: f,/ ud ua conduoe in tntreg a.d.eud.rul(loan XVI, 13). De aceea qi inclederea in sine de a prodica adevir-r.rl, de care au fost umplugi, la vcnirea lui, Apt.,stolii (litpl. ll, 4), pe drept ii este atlihuitl r:harit6lir; fiindcd qi neirrcredelea ii este dati temerii, pe t:are implinirea desdvArgitd a trtraritdlii o exrfirde. De aceca este rrrrmit, de asemenea, gi darul lui Dumnezcu(E/bs. llt, 7), fiindci nu se nutregte nirnenea din el prin faptul ci l-a c;ttn<-rst:ut, decAt rlaci il gi iubegte. A te nutri, insd, din [nfelr:pciunca ]ui Dumrrezeu nu e nimic altceva dccAt a te uni stlAns tltr el prin iubire: 9l nici lru r[mAne rimenea nestr[mutat in r:cca cc percopc dec6t prin iubire; Ei de aceca se zice Spiritul SfAnt, fiindcri sr-rnt sanclionatc sprc a rdtrAno nestrdmutat toate ccle t'e srtt'tt sartctit-rnate; si nir:i nu existE nii:i un dubiu cd sam': itatea a frtst numitd dc la a santti,rna. in cel rnai inalt grad se folosesc, ins[, adeplii acestei sentinle de <eca oe s'a s<:tis: Cee.ct ce s<t nciscut din crtrnc e,sLe crt.rne, Si aeeo ce s-a ndscut tlin SpiriL e-sle Sp/rit (toan" lll. 6), fiirrrltd l)umnezeLt este Spirit
clste
appellatum dicunt, multisque Scriphrrarum documen adsunt huic opinioni suae; sive illo guod dictum Quoniam charitas Dei diffusa est in cordibus nostris Spiritum sanctum gui datus est nobis (r?om. V, 5); si
aliis multis talibus testimoniis; et eo ipso quod per Spiri sanctum reconciliamur Deo, unde etiam cum donum dicitur, satis srgnificari volunt charitatem Dei esse Spiri sanchrm. Non enim reconciliamur illi, nisi per dilecti qua etiam filii appellamur (l Joan.III, 1): non jam timore tanquam servi, quia consummata dilectio mittit timorem (1d, lY, 1B); et Spiritum libertatis accepi in quo clamamus, Abba Pater (Rom. Y[], 15). Et reconciliati ct in amjr:itiam rcvocati per charitatem ( &10) poterimus omnia Dei secreta cognoscerel de [Col. 0192] Spiritu sancto dicitur, lpse uos inducet omnem ueritatem (Joan. XY7, 13). Propterea et
Apostoli (Act. ll, 4), recte charitati tribuitur; quia diffidentia timori datrrr, quem consummatio chariti excludit. Ideo etiam donum Dei dicitur (Ephes. lll, quia eo quod quisque novit non fr.uitur, nisi et id dilil Frui autem sapientia Dei, nihil est aliud quam ei dilecti cohaerere: neque c1-risquam in eo cluod peroipit nisi dilectione; et ideo Spiritus sanc;rus dicitua quonii ad permanendum sanciuntur quaecumque sanciu nec dubium est a sanciendo sanctitatem vocari. autem illo testimonio utunh-rr assertores hujus sente quod scriptum est, Quod natum est de carne, cago quod notum est de Spiritu, spiritu.s est (Joan. lll,
praedicandae veritatis, qua impletr sunt
in adventu
ej
21,8 _
Sf.
Aureliu Augustin, Despre credinld. gi
Crez
219
quoni.am Deus Spiritu.s est. (ld. lY,24) l-tic eni regenerationem nostram dicit, quae non seorndrrrn de r:arne est, sed secundum Christurn de Spiritu
(ldem. Iy, 24). Aici numegte, intr-adevir, r:egeneratiunea noastr6, crare nu este dupd Adarn, din carne, ci, dupd Christos, din Spintul
()uapropter si Spiritus sancti hoc loco facta
crrmmenroratio, cum dictum est. Quonia.m Deus Spiri esh animadvertendum dicunt, non dicttrm esse, Quoni Spiritus Deus est; sed. Quoniam Deus Spiritus esl; ut i deitas Patris et Filii hoc Lrco dicta sit Deus, quod Spiritus sanctus. Huc accedit aliud testirnorrium cnrod dici
Joannes apostolus, Quoniam Deus dilectio est (I Joan. 16). Etiam hic enim non ait, Diler.tro Deus est; sed, I
dilectio est; rtt ipsa deitas dilectio intelligatur. Et quod i illa enumeratione connexarum sibi rerum, ubi dicitur Omnia t)estra sunt, los o.utem Christi, Christus au Dei (I Cor. lII" 22,2|3); et, Caput mulieris oir, caput ui Christ us, caput aut.em Christi Deus, nulla fi commemoratio Spiritus sancti; ad hoc pertinere dicu quia non fere in iis quae sibi otrnnexa sunt nun)era solet ipsa connexio. Unde in illo etiam loco 'l'r'init ipsam videntur agnoscere qui legunt attentius, cu dicitur, Quoniam en ipso, et per ipsum, et in ipso omnia (Rom. X|:16). In ipso, tanqtam ex eo qui nulli debet quod est; per ipsum, tanquam pel mediatorem; i ipso, tanquam in eo qui cttntinet, id est, copulatio
conjungit.
SfAnt. Motiv pentru care, dacd a fost fdcut[ in accst loc comemorarea Spiritului SfAnt, precum s-a spus: F'i.indcd Dumne-zeu este Spirit, zic ei c6, trebuic luat aminte cd nu se spune: l"i.indcd Spi.ri.tul este Dumnezeu, cr, Fiindcd Dumnezeu este Spirit, incdt insSqi dumn ezeirea'tat5lui qi a F'iului este numitd in acest loc Dumnezeu, ceea ce este Spiritul SfAnt. La asta se mai adaugd o alti mSrturie pe care o zice aposto]ul Ioan: l'iindcd Dumnezeu este iubire (l loan ry 16), intrucAt nici aici nu se zice lubireo esle Dumnezeu, ci Dumnezeu este iubirea, incAt insiqi dumne-zeirea cste inleleas[ iubire. $i, pentru c[ din enumerarea aceea a Iucrurjlor irr conexiunea lor insegi unde se zice: Tbate sunt ole uoaslre, loi, insd, ai lui Christos, Christos, tnsd, al lui Dumnezeu([ Cor. lll, 22-23) qi: Capul muierii, bdrbatul, capul bdrbatului, Christo's, capul, f.nsd, al lui Christos, Dumnezeu (I Cor. XI, 3), nu se face nici o pomenire a Spiritului SfAnt, zic ei cd line de faptul c5, in general, nu se obignuiegte sd fie prenum[ratd insdgi concxiunea intre acelea care sunt puse in conexiune intre ele insele. Dc uncle, celor care citesc mai atent li se pare a recrmoagte insdqi Trillitatea, chiar qi in acel loc, cum se zice: Fiindcd de la El iruuqi Si prin lll tnsuSi Si tn El tnsuSi sunt toate (Rom. XI,36). De la lll insuqi, precum de Ia acela care nu datoreazd nimdnui ceea cc este: pr-in lll insugi, precum prin mediator; in El inssuqi, precum in acela care con{ine, adicd leagd strAns impreund prin unirc.
20. Acestei sentinle i sc contrazic cei care socrlt ci aceastS comuniune, pe care o numim fie dumnezeire, fie charitate, nu este substan{6: cer, insd, a Ie fi expus Spiritul SfAnt, dupd substanli, 9i nici nu-nfeleg cd nu +ar fi puhrt zice altfel ,,Dumnezeu este iubire", dacd iubirea n-ar fi substanfi. Sunt condugi, vezi bine. de cutuma lucmrilor trupeqti, fiindc5, dac[ doud corpuri sc unes(: in de sine astfel, incAt aproape s6 se contopeascS intre ele, contopirca ins6qi nu estc corp, din moment ce, separate fiind acele doud corpuri oare au fost impreunate, nu se mai g5.seqte niciuna, 9i, totugi, nu se inlelegc ca qi cum s-ar fi indepdrtat sau gi-ar fi schimtrat locul, prccum acelc corpuri. Dar unii ca 59tia s5-9i purifice, ei, pr: cAt ptlt, inima, ca sd fie in stare sd vadd cd in substanta lli Durl.czju llu
20. Huic sententiao crtntradicunt, cpi arbitrantu

istam conrmunionem, quam sive deitatem sive dilectionem sive charitatem appellamus" n()n esse substantiam: quaerunt autem secuntfum substantiam sit-,i exponl Spiritum sanctum, nec intelligunt n()n aliter potuisse dici, Deus dilectio esl. nisi esset dr'lectirt substantia. Ducuntu quippe consuetudine rerum corporalium; quoniam si duo sibi mrpora copulentur, ita ut iuxta invicern colloccnh-rr, ipsa, copulatio non est corPust quandoquidem. separatis illis corpor-ibus quae copulata fucrant, nulla invenihrr: nec tamen quasi discessissc et rnigrasse intelligitur', sicut illa cor-Fxlra. Sed hi tales cor mundum faciant, quarrtr-rm [Col,
220
Symbolo S' Aurelii Augustini De Fide et

01931 possunt,
Sf.
'
Aureliu Augustin, Despre credin.td qi Crez
221
non ut videre valeant in Dei sulstlntra suUstarrll atirlf aliquid tale, quasi olt' tr'bi tit , fl 11 :Tlt inteu substantia; sed qaidquid ibi
est
ffi##,:;;;;
;;J;t;
#;;
potest, substantia
V"*t'- n":: "'t' corde puro *li::t:::lH:; quomodo 1e habel :*dt"#;"."t"* "ltl senten{ ouapropter sive istqvera sit
possunt'
sive aliud aliqurd
dicamus Patrem,
neque tres deos,
J;;;ilJi'i"s,
q"""tr-
rr-e*natura, sed elusdem suosra'Lrdcr

aliquando
-t
cste ceva de felul acesta, ca ,si cum altceva este acolo substanla, altceva ceea ce i se intAmpli substanlei, qi nu e^ste substanlS; ci tot ceea ce poate fi inleles acolo este substanld. Intr-adevir, acestea pot fi uqor spuse gi (reatte: vdzute, insi, in ce chip stau in sine, nu pot fi in nici un chip, decAt numai cu inima pur5. Motiv pentru cere, fie ci aceastd sentilli este adevdrat[, fie cd este or{ce altceva, tlebuie linut[ credinla ncclintitd ca sil declar[m Dumnezeu pe 'lat5l, Dumnezeu, pe Fiul, Dumnczeu) pe Spiritul SfAnt gi nici nu trei Dumnezei, ci aceastd Trinitate, un singur Dumnezeu, gi nici diferigi prin naturS, ci de aceeaqi substan!6, qi nici ci Tatdl este
I#;;P;;;Jil*Jsenper!-iiiu1,:l,slilifl :"':,1ff su,rPsr I olvr' vw ^ -- de invisibilibus aiiq

semper SPiritus sanctus ;' Nectemere
"'.lP**::tT:
s-ed
:""1
affirmemus tanquam scientes'

videt in hac
tanquam
corde non possunt: -a". oiti mr-rndatodictum est' atUu!..m parte, ut vita ex
:t"-d::] * *l
uneori Fiul, uneori Spiritul SfAnt, cr' Tatdl, pururea Tatil, Fiul, f)ururea F'iul qi Spiritul SfAnt, pururea Spiritul SfAnt. $i nici si mr nfirmdm indr[zne] ceva despre cele invizibile ca qtiutori, ci ca qi urezbtoi; fiindc6 nu pot fi v5zute decAt cu inima purificatS: 9i cel trare vede acelea, in aceastS viaf6, in parte, cum s-a spus, qi in
(t Cor. Xlll. 12)' non potesl e{ficere
Try ut et ille videat d
iffiil;';';";;';dil" tuqurtur' iPsi D

corde, quoniam
*1"gi*l
fiJ". ;.i
de Deo
"u^ conditore et renovatore
!^1i':, uid"bunt (Mauh' Y' nostro'
:"':\:ff
B)'
gecihr5(/ Cor. XlIl, 12), ntt poate face sd le vadd gi acela cdruia ii vorbeqte, dacS este impiedecat de necuriqiile inimii. Feri.cipi, ins6, t:ei cu inima curatd, cdci ei tl wr uedea pe Dumnezeu (Mat. Y, 8). Accasta este credinla deopre l)umnezeu, ziditorul gi renovatorrrl
nostr-u.
,.0#.;; J.o'roro
21. Sed quoniam
tua' 7t efl, l'ota ml corde tuo, et e:r tota anima n tua; sed etiam in Proximum; tuum tanquam te iPsum (L
societatemcFle norrruutr rr'"' ""'-*-r -l -aga"gt ia"em minus ftuctuosa est'
dilettio-n'rn'T*T * D^":i di"*',, est' Diliges Dominum o."l* j',',
21. Dar, fiindcd ne-a fost nouS poruncitl iubirea, rtu numai ln Dumnezeu) cum s-a spus: Sd iubesti pe domnul Dumnezeul I.ilu, din toatd inima ta pi din tot sufletul tdu, 9i din toatd min[ea
frat!.n"a charita^s operetur,
1l
intru aproapele, ciLci: Sd-l iubeSti, pe aproapele tdu, ca pe tine tnsu[i(Luc. X,27), dac6, ins6, rrceastd credinp mr stdpAneqte congregagia gi societatea oamenilor, trr r.:are sE opereze charitatea fratern[, este mai pu,tin fructuoasS.
la,(Deut, VI, 5), ci, de asemenea, gi
ul:e,
X.
peccatorum' Ecclesia catholica' Remissio resurrectrone yerficie1!::,.7 melius commutatlo " m a t u r','
'
'lbtius homu
co
X.
:::;: ; ";;.'
ni
utiqrre Credimus e't sanctam Ecclesiam' schismatici congrcgaflo":t ty* Nam et hacretici et t t"r"tlt;i de Deo falsa sentienqo lpsT
",
nl'
tio
is
"
f u t u ra e
u e
r it
as
nl' i r
Bisericq cqtholicd. Iertarea pdcatelor. Comutarea tntru mai bine a tot omului de desdudrSit prin resuTecti.une (: tnuiere). inubrea cirnil (: tnqului). Se conJirmd adetdrul tnuieii uiitaare.
tn1
;,,ca,ri. s"J
o-.1,,", violant; schismatici autem disoissionibrrs'*** q".""rl].h*i dissiliunt, quamvil ea r:redant
"h.rit.t"
il;;;;;;
llcr:l nec'haerctici pe'tinent ad
Credem gi SfAnta BisericS, neap[rat, catholicS. Cdci qi ereticii schismaticii numesc congregagiile lor biserici. Dar ereticii, simfnd hrcruri false despre Dumrrezeu, violeazd insdqi credinqa; schismaticii, irsi, prin despd{iri potrivnice, se rup de la fraterna charitate, orir:At cred cele ce credem. Motiv pentru care nici ereticii nu fln de llisorica catholicE, care il iubegte pe Dumnezeu, nici schismaticii,
6i
222
Sf.
Aur"U" Aug"ttn, D"sp'"
*t
fi Crez
223
catholicam, quae diligit Dcum; nec schismatici' q diligit proximum; et ideo peccatis proximi facile.i q"rl .lt; precatur iSnosci "t ltto qui nos reconciliavit si .l"lerr. omnia praeterita, et ad vitam noYam nos voca quam vitam donec pcr{ectam capiamus, slne pecrcafls nun possllmtts: ittlercst lamcn qualia sinl'
22. Ner de pecratonrm diffe'rentia modo tractandum ea q sed credendurn omnin,l, nullo modo nobis ignosci ad ignoscnnda peccata fuenq pedamus, si nos inexorabiles (Matth. Vl, 15). Itacpe tlredimu^s et remlssronem pe{llrat(
firndc.S ea -
iart[ ugol picatele de t;[tre Acela care aproapelui, fiindca se roagi a-1- fi lerlate 'sieqi Si,-te (C{' ft Cor'\,18-19), qtergAnd toate nc-a impdcat pe nor "., carc via15 pAnS trcle trecute qi chemAndu-ne pe n ri la via15 nouS: pdcatel este' totuqr' o nu rl vom pnmi perfectS, nu putem fi f[rd de mare deosebire de ce fel sunt ele' il
iuheqte pe aproapele $i, clc aceca, t:i absolut crezut c5
.22.Dinicinutrebuieacurnfiatatdesprediferenfap[catelor'' in nici un chip nu ne vol fi iertate acelea prin iertarea care picdtuim, daci noi vom fi rirnas inexorabili spre astfel, credem qi in iertarea picatelor' pScatelor (Mat.\7,15). $i,
care sunt, pe de altd parte, declarate dou[' intmcAt sufletul qi "orpul, parte adesea Luflet l este numit una cu spilitul, c[ci o anume lipsitc dobitoacele, este numitd ralionaln a aceluiarsi, de care sunt
spiritus, trnima et corpus: quae rursus duo dicuntur' .."p" uri-. simul curn spiritu nomitratur; pars [Col' 01. qr."dam eiusdem rationalis, qua.carerrt besti ".ispiritus dicitur: principale nostrum tplt]t1rt est; deinl
23. Et quoniam tria sunt quibus homo con
23.$i,fiindc[tr.eisuntclintr-ucareconsistdorrrul,spiritul,
vita qua conjungimur corpori, anima dicitur; postren ipsrrm colpus quoniam "lT srLrile est, ultimum nostrum e Haec aute.m omnis creatura ingemiscit et parturit usq nunc (Rom VIII, 22): dedit tarnen primi -tr-as spintus' qq credidit Deo, et bonae jam voluntatis cst' Hic spiritus etia vocatur meus, de quo dicit Apostolus, Mente sen'tto Dei (Rom. \"11, 25). Qrli it"* alio loc'o dictt, 'lestis est ' mihi D.ur. cui seruio in spiritu meo (Id' I, 9) Anima vd cum ('arrralia bona adhuc appetit, caro nomrnatur' enim eius quaedam resistit spiritui, non natura' consuetudine peccatorum. Unde dicitur, Mente serurc Dei, carne iutem Legi peccali' Quae consuetudo naturam versa est ."1.,.r.'lr- generationem mortal peccato primi hominis. Ideoque scriptum est' Et r LLquonio /'uimus naturaLiter filii' irae .(Ephes' ll, 3)' legi pec est vindictae, pel quam factum est ut serviamus cum spiritui Est autern animae natura perfecta, subditur, ct cum sequltur sequcntem Deum' ldeo anim< horno non percipit-quo" ,uit Spiritus Dei (I .Cor-' ll' 7 Sed non t..,, .,it,, anima subjugatur spiritui ad bonq operationern, quam cito spilihrs Deo ad veram fide bonam voluntatern: sed alitnrando tardius ejus rmp
spirit, p strAns I
fiindcI
qi le-a n[scut toatd creaftrra PAni Dumnezeu' totuqi, roadele de pArg[ spiritului, fiindod a cre tt in Acest spint este numit' de asemenea' de acum de bund voint6' Ei "rie legii (Rom' -i.tr", despre cate z:tce Apostolul: Cu mintea slujesc este mie alt loc: Cdci martor lmi 25). Care, iar69i, ,i"t i"
VII,
l)umnezeu, cdruia ti slujesc

insd, oum
tn spiritul meu
(Rom'
i,cd
onllme parte a
,,biqrrit
lt
m fost ortrecdnd fiii care s-a ficut si revenim Prin lcgii pdcatului. Natura sufletului este, ins6, .6.itl,lrl sdu qi cAnd il urmeazd pe el, carc
se opune spiritului,^nu prin natur6' :i Pti' -sc zice: Cu mintea slujesc legii lui pdcatelor. De uncle Care obignuin!5 s-a itoare, prin Pdcatul
rA'neqte L,nt"-ile-"arnalc, este nurnit carne'
I, 9)' Sufletul' C[ci o
lui
fii
lje .c""a omul tnsufletit nu percepe cele l)umnezeu (l Cor.l\, 14). Dar sufletul nu ri1,iri,.,lri, intru bund lucrare, cAt de repede. i se supune lur ljr.r-rr"r", spiritul intru cledir !a adevdratl qi bundvoinld; ci' risipcate rrrteori, este mai tArziu infrAnret impulsul lui, prirr care sc
/r.l
Sf.
Aureliu Augustin, Despre credintd. i Crez
225
quo in calnalia et temporalia defluit, refrenatur quoniam et ipsa mundatuq recipiens stabilitatem
suae dorninante spiritu, quod sihj caput est, cui ejus
caput est Christus, non est desperandum etiam co restituj naturae propriae: sed utique non tarn oito qu anima, sicut neque anima tarn cito lfuam spilitus; tempore opportuno in novissima tuba; cum resurgent incomtpti., el nos immutabimur. Et ideo crediri
et camrs reslrrectronem; non tantum qura reparahrr arurr
quae nunc propter carnales affectiones caro nominati sed haec etram visibilis caro quae naturaliter est caro, cn nomen anima non propter naturam, sed propter carnales accepit: haec ergo visibilis, quae proprie caro, sine dubitatione credenda est resugere. Videtur Paulus apostolus eam tanquam digito ostendere, cum
Oportet corruptibile hoc induere incorruptionem.
enim dicit, hoc, in eam qua^si drgrhm intendit. Quod visibile est, id potest'digito ostendi: quoniam posset arrima corruptibilis dici; nam vitiis morum ipsa corrumpi Et mortal.e hoc induere immortalitatem (1d.. XY,52 et cum legitur', eadem significatur visibilis caro, quia in er identidem velut digitus intenditur. Potest enim et anii sicut cormptibilis propter morum vitia, ita etiam dici. Mors quippe animae est apostatare a Deo (Eccli., 14): quod primum ejus pecr:atum in paradjso sacris Littri
contrnetur. 24. Resurget igitur arrpus se<undum christianam I 0195] fidem; euae fallere non potest. Quod cui vi incredihile, qualis nunc sit carri attendit, qralis autem fuh sit non considerat: quia illo tempore immutatiorus non jam caro erit et sanguis, sed tantum corpus. Cum de carne Apostolus loquereflrr, Alia, inquit, caro pecari alia uolucrum, alia piscium, alia serpentum; et corpt coelestia, et corpora terrestria. Non enim dixit, et
<
celc carnale qi temporale. Dar, fiindci se purificd gi el insugi, primind, sub dominalia spiritului, stabilitatea naturii sale, tntrucAt ii este cap siegi, cui capului siu ii este cap Christos, nu ttcbuie disperat cE nu va fi chiar gi corpul restituit naturii pr',,prii, rlar, desigur, nu atAt de repede prccum sufletul; insd, la timpul olxrrtun, intru cea mai din urmd trAmbild, cAnd mo(ii vor invia itrcrrrupli, gi noi ne vom schimba.(l Cor. XY,22) $i, de aceea, crcdem qi in invierea cirnii; nu numai cd este reparat sufletul, (iare, acum? din cauza dorinlelor calnale, este numit carnel ci chiar gi aceastd carne vizibild, care este natural carne, al cirei trun-re sufletul l-a primit nu din cauzz- naturii, oi a dorintelor 0arnale; aceasta, deci, vizibili, care este numiti propriu carne, trcbuie crezutl fird nici o urmi de indoiald ci va invia. Cdci Apostolul Pavel pare, intr-adevir, a o ardta pe ea7 precum cu dcgetul, cAnd zice: Trebuie ca acesta corupti.bil sd. i.mbrace incoruplia(Ibid. 53). C[ci, cum zice acesta, el intinde, ca s5 zic tqa, degetul inspre ea. Doar ceea ce este vizibil, acesta poate fi urdtat cu degetul; fiindcd poate fi chiar gi sufletul numit comptibil; rAci sc corupe el insugi prin viciile morar,rrrilor. $i, cAnd se citeqte: $i acesta muritor sd imbrace nemurirea (lbid. 52-53); semnificd ar;eeagi carne yizibil[, pentru cd sple ea se-ntinde, aproape frlrd-ncetarc, degetul. $i sufletul, precum coluptibil, din cauza vir:iilor moral'urilor', tot astfel poate fi numit chiar gi muritqr.
tr
Moartea sufletului este, desigur, aJ p6rdsi apostatic pe Dumneze,r.r
(Sirah,
pdcat
X,
in paradis,
14), ceea ce e finut,
in Scripturilc
sacre, primul lui
24, Ya lnvia, aqadar, corpul dupd credinla creqtinS, care nu poate sE tnqele, Ceea ce, cui i se pare incredibil, vede ce fel oste acum carnea, nu ia, insd, in considerare ce fel are si fie:
(xrrne qi sAnge, ci numai corp. CAnd Apostolul vorbea, intr-adev[r,
J)cntru c6,
in
acel timp al schimbdrii angelice, nu va'rr+"iJi-
coelestia et terrestria corpora. Otii erum caro eflam oorpus est, non autem omne corpus caro est: primo in istis terrestribus, quoniam lignum
coelestis;
dixit autem,
eL
dcspre carne; Alta, zice, este carneo dobitoacelor, aha a pd.sdrilor, alta a peStilor, alta a reptilelor; si a corpurilor cereSti gi rt. corpuri.lor pdmd.nl.eSti (l Cor. XV, 39-40). Cdoi nu a zis gi rrrnea t:ereascdr a zis, insd, cereqtile qi pimAnteqtile corpuri. ( Lir;i toat5 carnea este, de asemenea, ,si corp: nu tot corpul este,
lrrsd, de asemeneal qi carne: intAi,
intle
acestea pdmAntegti:
226
S. Auretii Augustini De
Fi.d,e
,t Sy*b@
Sf. Aureliu Augustin, Despre oedinld qi Crez
227
est, sed non caro: hominis autem vel pecoris et corpus caro est: in coelestibus vero nulla caro, sed corpora st
et lucida, quae appetlat Apostolus spiritualia; autem vocant aetherea. Et ideo n,ln carnis resu
contradicit illud cpod ut" Caro et sanguls regnum Dei possidebunU sed quale futurum sitguod nunc cal sanguis est, praedicat.
In qualem nattirSm quisquis h

utrum terra in aq
".ri"* "o.rrre.ti ab eo quaeras ad fidem. Si enim
posse non credit, gradibus ducendus
possit converti; propter vicinitatem non ei videtur incredi Rursum si quaera-s ufrurn aqua possrt m aerem; neque absurdum o." r"rpoodet; vicina enim sunt sibi' Et de si quaeratr-r lCol OfOO] utrurn in aethereum corpus, id coeleste possit mutari; lam ip=a vicinitas persuadet' Q ergo per hos gradus fieri posse contrdit, ut terra rn c ."th"i"rr., convertatur, cur non accedente Dei volu
I'iindcd lemnul este corp, dar nu carne; intre cele ceregti, Irrtr-adevir, niciunele nu-s carne, ci colpuri simple gi luminoase, pe care Apostolul le numegte spirituale, unii, ins6, le numesc rrterice. $i de aceea nu se contrazice invierii faptul cd zice: Cornea Si sdngele nu uor moSteni, tmpdrdlia lui Dumnezeu Ubid.SO)" c1 predicd de ce fel are sd fie ceea ce acum este carnea qi sAngele. In care nahrrd oricine nu crede ci poate fi convertiti rut:eastd carne, trebuie condus pas cu pas la credin16. Cdci, dac[ vci intreba de la el dacd 1[rAna poate fi schimbatd in api, din cauza vecin[td1ii, nu i se va p[rea incredibil. Iardqi, dacd-l intrebi dacd apa poate, in aer, qi nici asta nu-fi va rispunde ci este ubsurd: c6ci sunt vecine sieqi. $i, daci se va intreba despre aer, dacd poate fi schimbat in corp. eteric, adic5, berescl acum insdqi vccinitatea il va indcmna convingitor. FiindcS, aqadar, crede rfi prin aceste trepter poate fi f5cut ca l6rAna si fie preschimbatS ln corp eteric, de ce, addugAndu-se voin{a lui Dumnezeu, prin care corpul uman a putut umbla'deasupra apelor, de ce sd nu creadd cd aceasta se poate face foarte repede, dupd cum s-a zis, lrrtr-o clipiti din ochi, fdri nici o astfel de treaptS, precum, de r:ele mai mu]te ori, fumul se transformd in flacErS. printr-o rapiditate mirabilE? CEci carnea noastrd este cu totul din fdrAni: filosofii, ins[, cu argumentele cirora, prin care sus]in cd nu lxrate sE existe nici un corp p6rnAntesc in cer, se rezistd cel mai adesea invierii cdrnii, conced ci tot corpul poate fi mutat gi preschimbat in orice alt corp. Prin care inviere a corpului frnplinitd, ne vom infrupta in viala etern6 prin inefabil5 charitate gi stabilitate fdrd coruplie. Atunci, intr-adevdr, se va-nlelege ceea ce s-a scris: Moartea a fost tnghipitd, tntru uictorie. llnde este moerte, boldul tdu, unde este, moarte, puterea ta fmpotriuitoare? (l Cor., XV, 50-54)
25. Aceasta este credinla care, in puFne cuvinte, le este datd, p"ir, Crez, novicilor cregtini spre a o {ine. Care putine cuvinte le 6unt ounoEcute credinciogilor', ca sd se supund, crezAnd, lui l)umnezeu, supu'i, sd trfliascd drept, trdind drept, sd-gi purifice irrima, cu inima curatd, sd inleleag[ ceea ce cred.
qua corpus humanum supra aquas p-otuit ambul celerrime id fieri posse, quemadmodum dichrm est, ln oculi, sire ullis talibus gradibus credit, sicut pleru fumus in flammam mira celeritate convertitur? Caro nostra utique ex terra est: philosophi autem, q
argumentis saepius resurrectioni carnis lesistitur, asserunt nullum esse posse terrenum corpus rn. quodlibet corpus in omne corpus conver[ et mutarl concedunt. Qua corporis resurrectione facta, a teml conditione liberati, aeterna vita irreffabili charitate d stabilitate sine cormptione perfruemur' Tunc enim fiet il quorl scriptnm est: Absoryta esl mors in ubtortam' Ubi, o"ilo^ tuus? ubi est, mors' content'io tua (I Cor")
ôrr,
25. Haec est fides quae pautlis verbis tenend Symbolo novellis christianis datur' Quae pauoa I fitlelibus nota sunt, uf credendo subjugentur Deo, subj recte rrivant, recte vivendo cor mundent, corde quod credunt intelligant.
SF. AIJRELIU AUCUSTIN

EPISCOPUL HIPPONEI
DESPRE CR,E.Z
cArnp cATECI{uMENr
IV
OTA
I ]V T' RO D U C T" I [/A
Syry!?l cdtre catechumeni Dintre cele patru predici Despre ;d^t ein P' l"' t' XJ-' ''ol' 621-668^ (De syntrolo .d *t""h''f";;j' ("i'-OZt O'17)' este consiclerati' probabil' doar aceasta) pnma,
nunc Symbolul' ..SYmbolum arrtem
il;;;;;"b,ro;.p,".*o:yf il,::ff J::,;:J#:I::T:?"fl
intru acest col 1058)' APoi: "Omnia ,

este con{inutd
odulo nostr.
,fr"ff ."
rTi
;::ffi:
tlato christianus fidelis agnoscrtur'",
onfessione tanquam signo cate-s fi'ansmtse' adicS:
'ift,ate
232
Sf
.4- "tu4'g "' !y,,\r:pf g 9!9' gg!!9 :g!:'!' -Sll- -
Notd introductiud. P.[,.,
233
irtt .oi
fuoris ' Sl,rnholul: ,,A1nst'rlus dxtii' -Qu"niarrr $ r:on{essus in.corde *" i., o." trn qura Domirtrs est lesrts' et creclideris T:r-1 enim crcditur ' Dominus illum suscitavit ur mortuis, salvus eris' Corde 9 et 10)' Hoc in ad iustjtiaml ore confessio fit ad salutem' (Rom' X' debetrs' utl vobis aedificat Symbolurn, quod et credere et.confiteri acceptun estrqt salr.i esse por.iti". Et ea quidc*: gr.9 breviter vel inauditai mandanda memoriae et 'xe profete"da' n(ln nova ecclesiasticis srrnt vohis. Nam rr sanctis Soripturis et in sertronibus breviter et r ea multis moclis posita soletis audire' Sed collecta sunt vobis; r ordinem certum iedacta atque constricta tradenda et rnemona n fides vestra aedificehrr. et confessio praeParetur'
gravetur. Haec sunt quae fidelrter ictenturi
i"i:'"": T::l :ffi;; j,;dica, ".2i"" Apostolul: "Ca('i' da('a vei fi mdrnrrisit Srr" * cE Isus este D,rrnnul, ut l"r^.0 "i"^11"::t."'-i-1:: ?:il d.intru morgi, vei fi mAnn;it' Cl5ci o-u inima se cret
i-a inviat pe el .f." jr.ti-t"; r:onfesiunea clr gura t-" f::" spre mAntuirc'V*'!: sd qr crec qi f Oj ,{.* o edificd intru voi SrT nbolul, "::u:" trebuie
,si
est breviter menlem instuat. ne(: ()nere1 memoriam; ,'omplexa regula fidei. ut paucis verbis dicitur, trndc mulflrm acquiratur". adici: ,,Synbolul eate reula credinlei imbrifgat[ (: adunatb) pe scufi, sd instruiascd rnintea qi nici si nu-ngreuneze mcmoria: sc zice-n puline cuvinte. de nnde sd se dobAndeasc[ mult" (Slerm. CCXI\ P.L., t. XXXVIII, col. 1060). Apoi, despre originea Slnnbolului qi de ce trebuie el rostjt pe de rost: ,,Hinc igitur brevem serrnonem de universo Sl,rnbolo vobis debitum reddidi, in quo Slanbolo quod audientis, totum in isto sermone nostro breviter collectum agnoscetis. Nec ut eadem verba Symboli teneatis, ullo modo debetis scribere; sed audiendo perdiscere; nec curn didideritis, scribere; sed memoria semper tenere atque recolere. Quidquid enim in Syrnbolo audituri estis, in divinis sacrarum Scripturarum litteris contineh-rr. Sed quod ita collectum ot in formam quamdam redactum non licet scribi, commemoratio fit promissionis Dei, ubi per prophelam praenuntians Testamentum no\,'um dixitl Hoc est Tbstamentum quod ordinabo eis post dies illos, dicit Dominus, dando legem meam in mente eorum, et in
t. XXXVIII, col. 400). $i iariqi: ,,Symbolum
corde eorum scribam eo.m (Jerem. XXXI, 33). Huius rei significandae causa, audiendo s),rnbolum discitur: nec in tabulis, vel in aliqua msteria, sed in corde scribitur. Praestabit ille qui vos
vocavit ad suum regnum et gloriam, ut eius gratia regeneratis vobis, etiam Spiritu sancto scribatur in cordibus vestris; ut quod creditis diligatis, et fidem per dilectionem operetur in vobis; ac sic Domino
s['qi mdrturisili, ca si puteli fi-mAntulti' $i, tntr-ad9v1, ;11,e. qi a Ie ..r"tt .a le primili pe ".,.r..t, sp'e a le-ncredinla mcmoriei t["t' cu gura nu vd sunt voui inc'i si ":T"i"l."t-" , ,"'-:'l i"+.ri qi in predicile eclesiastice' obignuili sd le auzili pe ele *rlt" ,rodrri. brt trebuie sd vd fie incrcdintate vrtu[' adunate cert6; ca si scurt gi reduse qi strAnse la un loc intr-o ordine confesiunea' Ei si credin{a voastrl qi si se pregdteasci "ain"" se-ngreuneze memona. Al"rt"u ."li ::t" p"i:i:i"lil" :u }'J?t P/''' t' XXX sd le reproducep pc de rost" (Serm' CCXN'
fideiqi ".rt
$i despre importanla qi ponderea .Sf1lolului' regula p*"rnlol"gi", ,,. .id",, p.i,t Sl""bolum didicistis' ubi est grandil pol .r".o." UrJ-ri, g..ndir" brevis, numelo verborum; "t intAr Slrml sententiarum", J,1i<,6, ,,.. de aceea a1i invdlat rnai mare:- t.1"t5' rcgula cretlintci voastre, s<rurti 9i ""J" "t,",,r..i"nt"l,rr, ma,e" p,.in p.ndelea scntinlclor'" (Serm'
tOOOl.
af,1
Deo largitori bonorum omniurn placeatis, non serviliter timendo poenam, sed liberaliter &mando iustitiam. Hoc est ergo Syrnbolum, quod vobis per Scripturas et sermones ecclesiasticos insinuatum est: sed sub hac brevi forrna fidelibus consistendum et proficiendum est", adic6: ,,Dg aici, agadar, mi-am pl5tit datoria de a vd reda o scultd predicd despre intregul Sgnbol, intru care Syrnbol ceea ce vef fi auzit, vet-i rcunoatte totul adunat pe scurt in aceastd predici a noastrS. $i nici, ca sd regineqi aceleagi cuvinte ale Sl.rnbr:lului, nu trebuie, in nici p4 chip, sd scriegi; ci, ascultAndu-le, sd le-nv61a1i pe de rost; qi nici, dup6 ce le vegi fi-nvd1at, sd nu le scrieli, ci sd le fneli pururi in memorie gi si vi le reamintiti. Intr-adev6r, tot ceea ce ovegi s-auzigi tn Sfnbol este continut intru literele di#ne ale sacrelor Scripturi. Dar prin faptul c5, adunat, aqa, Ia,tlaltd qi prescurtat
""rr"-f
234
Sf.
Aureliu Augustin,
Crez cd,tre catechumeni
Notd, introductiud,
235
intr<r forrni anurne, nu-i ingdduit a se scrie se face (lomcnlorE
pr',rrrisiunii Iui Dumnezeu, unde, prevestind prin prrlfet N 'ltstament, a zis: Ace,sla este 'lbsto,menluL pe aare li'-l uor ordt lnr dupd zilele aoelea, zice Domnul, ddndu-le legeo. meo ln m toruoi, 6i tntru inima lor scrie-o-uoi pe eo. ([erem. XXXI, 33)' cauza semnificflrii acestui fapt, symbolul se-nva1a auzinduJ. qi nu se scrie pe table, nici in weo materie, <i in inimi Da-vd-va ' Cel Carele v-a chemat pe voi la-mpiri{ia Sa qi la glorie' ca, p{ grat-ia l-ui, vou5, regener:t1iln., si se scrie intru inimi.le voash'e chi qi cu Spiritul SfAnt; ca s[ iubif ceea ce credeli qi credin{a; Iurl'eze-ntru voi; gi aga sd-i plScegt Domnului Dumnezeului, dan ddmitorului tuturor bunurilor, nu ternAndu-vd ser-vil de ci liber iubind justilia. Acesta este, deci, S)T nbolul, care v-a voud insinuat prin Scripturi qi prin predicile eclesiastice: dar aceastd formd scurtd trebuie s[ li se prezinte 9i sE [e fie de credinciogilor)' (Serm. CCXIlI, P. L., t- X-XXVtll, rcl' 1060)' despre finele Slmbolului: ,,sacrosancti martlrii Syr$cilum, q simul a<xrepistis, et singuli hodie reddidistis, verba srrnt in qui
matris Ecdesiae fides supra fundamenturn stabile, c1-rod est Chri Dominus, solidata fimatur. l-undamentum enim aliud' nemo
ct/ara aceluia care s-a pus, care esle Christos Isus (I Cor. lll, 11)' A1i primit, deci, Ei a1i reprodus ceea ce trebuic sd relineli pun-n'i cu spiritul qi inima, ceea oe si rostili fie aqtemuturile voa^stre, ccea ce sd cugetafi ir largrl drunrurilor, gi ceea ce si nu uitagj intre mcse:
Domnul. intr-adeudr, alt.fundamen| nimeneo nu poate pune, tn
intru care, chlar gi adormili cu trupul, sd vegheali cu inima.
uitAnd crle ce sunt in urrnd qi aqternuli intru celc ce sunt inainte, si urmali spre cununa cererstii voca{iuni a lui Dumnezeu (Filip'
ponere, preater id quod posiLum est, quod est Chris\us le Cor. Ill, 11). Accepistis ergo, et reddidistis, quod animo et semper retinere debetis, quod in stratis vestris dicatis, quodl plateis cogitetis, et quod inter cibos non obliviscamini; in quo etil dormierrtes o()rpore, corde vigiletis. Ilenuntiantes enirn dia pompis et angelis eius mentem atque aninram substrahc oblivisci oportet praeteritrtrum, et vetustate pnons rrtae cum novo hornine vitam quoque ipsam sanctis moribus innova{ et, sic'ut Apostolus dicit, quae retro sunt obLiti, atque in ea
lll, 13); qi sd crezi ceea ce nu vezi inci, ca sd poli pe merit ajunge la ceea ce af crezttt. Cdci, tntr-adeudr, cine uede ce sperd!' Dacd, tnsd, sperd.m ceea ce nu ledem, asteptcim prin pacienld (Rom. VllI, 24-25) (Sern. CCXV, P.L., t. XXXVIII, ,l. 1,072). SlTnbolul estc, apoi, precum oglinda de privit zillic: ,,ldeo die sabbati, quando vrgilaturi sumus in Dei miserit;ordia, redituri estis, nort Olatirlnem, sed Symbolum' Modo enirn nisi teneatis SlT nt'olum, in etrlesia' in populo S).rntrolum quotidie non auditis. Cum autem tenueritis, ut non obliviscamini, quotidie dicite; quando surgitis, quando vos
ad somnum collocatis, rqddite S)T nbolum vestmm) rcddite Domino, cx)mnemorato yos ipsos, non pigeat repetere. Bona est enim repetitio, ne subrepat oblivio. Ne dicatrs: Dixi heri, dixi hodie, quotidie dico, teneo illud bene. Cornmemora fidem tuam, inspice te: sit tarrquam speculum tibi Sfrnbolum tuum. Ibi te \"lde, si credis omnia quae te credere confiteris, et gaude quotidie in fide tua. Sint divitiae tue,
ante sunt extenti, sequi ad palmam supernae vocattonts (Philipp. lI, 13); et oredere quod nondum vides, ut merittr ad id qnod credideris pervenire. Quod enim uidet quis, quid Si autem quod non uidemus .sPeramus, per palienti erspectamu.s (Rom. Ylll, 24-25), adic6: ,,SlT nbolul sacrosanctt martiriu, pe Lrare l-a1i primit dimpreun[ qi l-a1i reprodus, astft fiecare, sunt cuvintele intru care <;redinla maitlii Biseri se-afirm6-ntdrit[ pe fundamentul ner;lirrtit, t:are estc Chri
sint guotidiana igta Numquid non quand

Sgrfrolum tuum
s tuae'
'rrando
oblivio, a te: Si of remaneas lamen erploliati, non nudi inueniamur (ll Cor. V. 3). Vestiti enim ctimus fide nostra; et ipsa {ides er hrnica est et lorica: ttrnica, ctlntra rrrnfusiopem; lorica, contra adversitatem. Cum autem venerimus ad illum locum ubi regnabimus, non opus est ut dicamus Synbolum' Deum videbimus, ipse Deus nobis visirl erit; lrsio fideis huius merces erit", adici' ,,De aceea, in ziua sabatului, cAnd trebuic s[ veghem
vesti nudus, et
Noti. introduc.tiud.
sA reproducem' intru misericordia lui I)umnezeu' trebuie ci svnboh,r9"?i "Y il ;'t"#;;;;'p;; ; ;zif ziinic,svnbolul' cum' ins6' a vi trezifi' cAn{ 1a ;;;." .a rrrr-l r-rita1i, zic'cpi zilnic CAnd
16 Iacob nosl,rLt;
237
ii;;;;";,
L.i.,*l,;
|'*
ql:r.i:'.Yl'1:
cd Andrei
;;i-ntirt* '"pt"J"""1i aIIltIlLrLr-v 4 pL ',rni inqive, PL' Ur r.Y,'

v
slT
."p"ogl este bund, ca zis ieri, am zis u.te'i,
si nu se strecoare uitarea' Sd nu zrcetr: I

zrc,
nu
-.-l-.-^+i l llnr nbolul vostm' reproduceliJ ^
vi fie ruqine.a-l t:p."1"-]
A:il;#:;;"il;;"ii
if $ru brne ,t:t"*:1"t-'::::* ni"s' n" s,"fr"lltau precrrm 'crgrirl i' mirt,riseqtr t".': "l-":] Acolo vezi-te, d..'a t"'flo;" ;; "t'" t:"l:t' fie acestea' intrr bucuri-te zilnic intru credinla ta' Fie t'l",Ii*"."T1:) zilnic6 ;;" chip, imbrdcimintea comemorAnd Syrnbolri tiu' imt " i1* ,-Ut."i cAnd te scoli? Aqa, qi pc el uitarea qi sufletul tdu, sd ,-,, ""tt"t t[-l dezgoleasci. ^si r; ;;ie,rrpl" .,"*n c'e zice Apostolul' ceea ce departe-sc ;i';t nu'fim gdsipi goi-(II f,or'-V1i) ttne'. l)acd, totuSt, etpoliopi, sa credinla noaslrS: ;i il; t"*.a""L it"u'a""1i "" "'"ait'1" 'si qi platoq5: tunic[, mpotnva *u*'-lt^"lo'9],-fl ".* ii "r".a, i,"a, vom fi acel loc' unde vom imp iana, api. "i"^t F vom vedea "J""*i r,, " o"rrui" si rostim Symhoiul' il P" PIt"l Lui Dumnt insuqi ne va {i nouS vederea; vederea Dumnezeu L\4I' P'L'' t' XXX\1II' rr iilu.pf.,u ....t"i creJrnle" (S'erm' 399). Acestea din cAteva predici' doar' cry--^ ^: ri- apoc o-nnri "-'' il;i;" pulin interesante aflim qi din
'il"i"
Spiritul Pdtimitorul sub Ponlitl Pilat, crucificalu[. moriltl ;i tngropotul; cd lbma a zis: A cobordt in infent, a treia zi. a iruliat din mo(i; r:i Bartholomeu a zis: S-o. suit la ceruri. Eade tie-o clreopt'a lui l)umnezeu'lbtd.lui omnipolentul,ui; th' Matei a zis: De wrcle ore qL mo(i.i; r:[ Iacoh al hri Alphert a zls Cred pi Bi"serica s-fdn.Ld cctlholicc-t; cE Simion Zelotti: r Si ierLo.rea pitcct\elor; ci lutla al lui lacrlb: resurecliunea cdrnii: ci Matei a trlrnpletat: uiata. eternti: cd (intr<r ,alti ordine a rostirilol qi cu o explicafre rriai aminuntitd) Petnr a zis: Cred tn Dumnezeu Thldl omnipotenltLl (tinde zi<'-e 'l'at[],
se-nlelege Fiul, se-nlelege Spiritul SfAnt" r:dci suhstanfa trrttrror acestor
zis: Cre,7 Si tntru LstLs Chrisf.os. l"iul hi [-tnicul, ])omrutl a zis'. Carele o .{ost t:onceput di.ntru (: de la) S{d.nt, ndsctttul din{.rrt fuiori.tt i;Ecioara; c;r'r F'ilip a zis:
trei persoane este insepanabil6; cE zitre ,.otrnipotetttul", cdr:i, cum ic nu-i est lrri imposibil, nu-i in starc rfe riu, cdci, dac[ ar fi iu :are, n-al fi omnipotent), Creatorul r:erului pi pdm.dntt.tlui (prin btdl le sernni{ic5 pe toatc); od Andrei a zis: $ itttnt lsus ChrisLos,
l'iul.
Lui (Numele propriu
[sus sc intetproteazE Salvatortrl
aug,stiniene. Rq.,-.'J". 9i1d5;
-"1
;;ffi;;.*"ea
.:reclinfei qi desSvarq,el srmyln' ca simplitatea sd se potrivea^sca.rustrcrtifri ":Tll?t
scurt6' de1 ^"1t1i,:i,"tl*:'*
P,it;;tilll din gr plerrit,dinea, doctrinei; c[ syrnbolul' -"-.li"i, strAngere i ,rrlrn"g,", in latineqte, collatio (: colaliune' ufr^rria); ci a fost instituit de c[tre instituliei apostolice, cum sfingii apos ,, prin rvvr de c[tre Spiritul SfAnt' au Pr rrr foc, "" ":-- *'t--'n irro"gri creahli evanghelia; c5, de aceear P,luttrrr P" prin Botez, cr, Uo-"t'l, tt"buie sa-l ,*."-",1ii,t::t}l,:::if nqa turu r,r I im i i.,.pt.rfi rle qtii
XJIi,.L"'
;;;;;;
t;;;ffi'l"i ;;.t,t 'u syr,,u"t't'"e e*'1 a zis' ,Cred :" ?,":"::3; Zi""'iirii"t"rl;i';; :ii'' c'"ntorul ceruLui si' ol pdmdn
MAntrritorul -, apelatir,-ttl Chlistos se zice rxrrlieqte Urrsul, cdci se obignuicqte sd fie unqi pro{elii qi regiiT, l-inicttl. L)omnul nostnt (,,Unicu[" se zice duph natur6. Chiar ;i Aclarn gi Iiva sunt fiii lui I)nrnne2eu, dar adoptivi); c5. Iacob a zts: Carele rt Jb.st concepul dintru (: de la) Spiritul Sfd.nt (nu cd Spiritul SfAnt va fi fost tatdl lui, ci cd prin administrafiurrea Spiritrrlui SfAnt 9i prin cooperarea lui a fost conceput intn-r credinp Mariei), IYdscut.ul dintru Maria lbcioara (care fecioard a conccprrt. fecioari a n[scut, fecioar[ punrri rlrna^+a); OI loan a zis: Pitlirnitorul sub Ponliu Pikrl (xta a 7is-o, ca sd nu credern h alt Clnistos, cLer:At numai in acela carele a p[timil tn timpul lui Pontiu Pilat, cdci, precum zice, mulfl antrchrirsti zic irr fals: ,,Eu sunt Christostrl [[anh. XXXIV, 24 l), Cruci/'icatul, rtortul Si i,ngropatul (dup[ carne: cle a.]cca s-a niscut, ca sd fie lrucificat, ca sd moar6; de aceea a rnulit, ca sd irn'ic; de aceea a Irrviat, ca sd ne justifice pe nrli); cti 'l-iromir a zis: A cobordt tn in{ern (adi<:b, incredinlAnilu-qi in -.uflet divjnitatca - dumrtczeirea -, r:u corpul, ins5, odihnindu-sc in molrnint), a treia zi a lnttial rli.n mor[i (ca sd nc arate troud cxcnrprlul si crcdinla invierii); cd
238
[ac.rrb
Sf.
AureLiu Atqu^stin, Despre Crez cd.tre catechumeni
Noti
tlrrspre misteriul resurec,liunii
introd,uctiud
239
a zis: 51o .srtil lo cr:ran (intru insriEi c:ar:netl-rltru ca ndsrut ;ri a pdtimit, intrr,t ea insArsi a inr'rat qi, lictolios. s-a rer-ur-i), $ttrle d.c<L rl.rerqtta lui. lhtntnezeu Tatrilui ontni, (dreap,ta Tati.t]rri st'mnifirtir llrrlspelitatea victji noastro, st$nga, i pcdeapsa irrfenrirlui); r'ii ]riliL, tt zis: De unde are s(t uiltd sd jut uiii. pi nn4ii (inh'u coiprri intlu t ne s-a sr.rit l& t'orur-i are s5 vt jurlecatd; pc jrrqti ii va seSrara de p6citt,rsi); ci Barttrtllt-'nreu Cred intru SStiritul Sldnt (,De r'[tre rrarele, irttru luorarca ion-rqi in crerJin{n cat}rclitrh, 'Latirt gi !'-irtl ntr pot fi separali in nici ctrip)r ci Nlntei a zis: SJdnto RLseri.cd cctthoLicd (catholic5, ar urriversakl, intnl r:area atAta se inrtd pdr:atele. carea^ respinl irrtreagi clepravtuea elcti.'iltlr; sc r[spArrcleqte de la rds[ritul J la apu.sul soareltri), contuniunea sfinl.ilor (fiindcd riamrile Spiri SfAnt, dcqi sunt rliverse intru ficcalc, in parte. in aceastd vr totuqi, intrr eterrritate vor li cr,mrtrrc intr-tr to{i" intr-ut;At ceea1 avut oricinc dittrc sfinqi rnai prrtin in sine, t';u asta sii pa irrtru vifir.rtea r;dorlal!); ci Silniorr a zis: lerla.reo pdratektr ( iertSrile pdt:atelor: iu16ia a l3otenlh.ri, a dona a penitr:n1ci, a divinei pret6fi, a patill, icttalca prin indulgcn{E' a irlamrci cincea prirr adevdrata cltaritarr,:, a lasea prin pornanS' a tsa$ prin predicarea prin care-s u)nvertiqi rdtircitii); cd 'l'haddtrus ai 'inoi"rea c't7rnr'r (arlici. iritrrt ilrslrsi i;amea inftu care am trSit inr,ia; mr sexul, t,r flagilitatea srrhimbAncl-o; atun':i sfinlii, cruX acum, numai t:Ate una singrrS, stolelc. pr-emiul vielii, adici, atr le vor prinri uAte clou6, atlit:6. prcful corpului 9i al sufletr pScitoqii, ins5, vor prilni dublS pedeapsa, ca ceea ce au rre dimpreund in aceasti r'iafi cotpul qi srrfletui si primcascS l' intru r:ealalti); cd I\latoi a zis: oiala eternd (pe t'are nlcr un n-o va tertnina, rtici urr vict'u n-o va intina, njt'i urt necaz va-ntrista) (Cl. Serm. C(lXt,, (lcxt,t- P1,.^ t. XXXIX, cc'l' 2189-2 Afldm, apoi. tot din apocrife, ci regula cert[ a r:redi (S1m$olul) ne-au trensnri*cr apostolii, cale cuprindtl, dup[ mrm apostolilor', dc.ruhspreze, c scntintc" pc uare apostolii au hotirE le predice unitar neamutilor, ca nu cumYa s[ predicc ccva di c5 tot t:eca r,c s-n prr:figurat prin patliarl'ri, tot ceca cc s-a prin profcli, fie clcsprt: l)tttmrczeu ttenitscuflrl, fic de la l)um intru L)urrrnr:zcu ndsr:utul, fic dcspre -spiritului SfAnt, sau d
lrlinrilea inttegului sacrament, fie desprc moartea Domnului Ei lui, totul confine pe scurt acest Spnbol (t,{. Serm De SymboLo, P.L,., t. XL, col. 1189-90); cd doctrina Fiylnbolului este virtutea sacranlentului, ilu minarca sufletului, lrlr:nitudinea credinciogilor, prin faptul cd e datd sple-nv515.hrrd Irrrr se-nvati gi unitatea Trinitigii, gi Triritatea distins5-n pcrsoaneT qi tlpulenta Creatorului, qi rdsplata pitimirii; ci prin acestea leabsolv5 nexul infidelitSgii, se deschide poarta viegii, se arati gloria rrrn{csiunii; cd Symbolul cste scurl in cuvinte dar mare-n sacramente (r,1. Serm. CCru, P.L., t. XXXIX, <:ol 2191); cd, in fine, cuvintele Symbolului 6unt cuvintele lui Dumnezeu, cici, intr-adevdr, nu H-tr-ngelat pe sine, trecAndu-i, prin apostolii s[i, Bisericii sale sfinte t:utholice s6.i boteze pe crezdtorii intru iertarea picatelor (Hpognostinon, V, YI[, 1:], P.L., t. XI-Y col 1656). Desigur, cd aceste idei din operele pseudoaugustiniene i-au fost, aorea, atribuite SfAntului Augustin invedereazd faptul cd ele nu fost gdsite confine unor idei din operele autentice. Din tota[tatea Lrr, din cele autentic augustiniene qi din ccte pseudoaugustiniene, rrclic6, se deduce dubla derivare a cur.Anttlui symbof care nu npa{ino nici limbii Noului 'I'estament, nici celei a Pirin}ilor rrJrristtrlici, fie din grecescul simbolon (: scmn), fie din simboli (: rrr rntract, contribupie). Atribuirca Synbolului roman apostolilrr ingiqi cstc atestatd, firtAia oar6, tntr<r scrisoare a Conciliului de la Milan rrirtrc papa Siriciu, in care se spune: Si doctrinis non creditur srtcerdotum, credatur.., symbolo aposLolorum qu,od. Ecclesia romana intemerqtum semper cusnd,it et serlal., adicS: ,,Dacd nu li se dd crezare invSl5turilor sacerdolilir, c,r'ead5-i-se... syrnbolului
il custodeqte pururea curat gi-l P.l-., t. XV1, col 1125, apud, Dict. de lhdol. cath. l, col. 1661), iar cea mai veche mdrturie despre urntribplia anume a fiecdnri apostol la cele doudsprezece artico]e rlc credintS, cAtc cuprindea inilial Svrnbolul roman, este, se pare, chr'ar pseudoaugr.rstiniana Serm. CCXL.
tupostolilor, pe care Biserica roman5
pitistreazd" (Epist.,
XLII,5,
Vasile Sav
240
F.@YqLeq!"llY-!!g'
1. Symbotum
erorct.zantur.
reguLct,
sLeya;y4ye!f!"'2rlPl3-9SZ'"ne:
aoLle-ctum est. Deus omnipotens. ParuuLi e:rsuff'lctntur Accipite, filii, regrlam fidei, quod Syrnl'r'rltrm dicit
/'idei. Sv'mboLum er
SaripLu
' '-
241
l, -
1. Symbolul, reguLa credinpei. Symbolul a
cli.i Scripturi.
.Si
])u*n""eu
omnipotentul' Copiii sunt e:rufla{i
fost strdns Laolnltd
e:rorcizali.
cum acceperitis. in ulrcle sclibitr! et quotidie dii apud vos: antequam dtllmiatis, antequam proceda vestro Sl,rnbolo vos munite SlT nbolum nen'rtl scribit legi possit: sed ad recensendum, ne forte deleat obli quod tladidit diligentia, sit vobis codex vestra memo Quod audituti estis, hotr credituri; et quod credrden hoc etiam lingua reddituri. Ait onim Apostolus: Co' creditur ad juititiam, ore autem conJbssio J'il a'd salu (llom. X, 10). Hoc: est enim SrT nboltrm, quod recen estis ct reclclituri. lsta verba quae audisds, pcr divin Scripturas sparsa sunt: sed inde collecta et ad un' redacta. ne tardon-rm htlminum memoria laboraret; omnis homo possit dicere, possit tcnere quod r:r Numquid enim modo solrrmmodo audistis quia onrnipotcns est? Sed incipitis e,um habere patrcm' gu nati fueritis per Ecclesiam matrem.
lit
poatE zice, s5 poat6 {ine ceea ce crede3' Auzit-a1i voi, oane, acum," pentm intAia inr6", cd l)umnezeu este omnipotent? Ci incepeli sd-L aveli pe El 'l'ate, cAnd veli fi fost nisculi prin Biserica MamS''' rnemoria oamenilor mai tarziori, incat tot omul
si
2. Inde ergo jam accepistis, meditati cstis' et mcc

tenuistis. ut dicatis: Credo in Deum Patrem omnipoten Dcus ,rmnipotens est: et cum sit omnipotens, ntori t potest, falli non potest, mentili non potest; et, quod Apr,rstolus, negore se ipsum non Potest' (tl Tim' lI, 7 Quam multa non potest, et omnipotens est: et id omnipotens est, quia ista non potest. l'r-am si mori por non esset omnipotens; si mentiri, si falli, si fallcre, si ini agcre, non esset omniptltens: quia si htlc in eo esset,
fu,"issct
a1i finut, ca sd sPunefi: ONINIPOTENTUL.
2. De unde aqi primit,
ag
q',
a"dl?!,
TATAL
este
Dumn
, cum
dfrnus qui esset r.lmnipotens. Prorsu^s omnipotens noster peccarc non ptltcst. F'acit quidquid urlt: ipsa omrripotentia. Faclt quidquid bene r''r-rlt, quidquid juste' quidquid autem male fit, n,m wk. Nomo rcsictit orrux ut non tnr<xl rarlt faciat. Ipse fetit t',,elum et terram, mare omnia quac in eis sunt, invisihilia [(1,,1. {)o2B] et visibili
242
S. Aurelii A
i,
De Symbolo ad Catechumenos
Sf.
Aureliu Augwtin, Despre Crez cdtre catechunteni
243
invisibilia, sicut sunt in coelis Sedes, Dominatron Principatus, Potestates, Archangeli, Angeli, si
vixerimus. cives nostri. Fecit rn coelo visibilia; solem, I stellas. Suis animalibus tenestribus orrravit tenarn, im aerem volatilibus, terrarn ambulantibus et serpenti
in ele, invizibilele qi vizibilele: invizibilelc, plecus; rt, in ceruri.'l'romrrilc, Dominioanele, Principatele, Potestdlile, Arlranghelii, irrgerii, corlcetdlenii nogtri, dat-.6 vom fi trdit inku bine. $ liirut, in .er, vizibilele; soarele, Iuna, stelelc. A-mpodobit p6m6ntul ttrviolritoareJe ser]e terestTe, umplut-a aenrl cu zburitoarele, pimAntul,
forrlc r:Ate sunt
u
ll
mare natantibus: omnia implevit suf creaturis propfl Fecit et horninem ad imaginem et similitudinem
mente:
ibi
est enim imago Dei; ideo mens ipsa non
comprehendi nec a se ipsa, ubi est imago Dei. Ad facti sumus, ut creaturis caeteris dominemur: sed peccatum in primo homine lapsi sumus, et ln mol haereditatem omnes devenimus. Facti sumus humi mortales, impleti sumus timoribus, erroribus: hoc peccati; cum quo merito et reatu nascitur omnis
umblStoarole gi tAlAtoarele, marea, cu inotdtoarele: toate A fdcut gi omul, dupd imaginea similitudinea Sa, in minte: accllo este, intr-adevdr, imaginea lui ;i l)rrrnnezeu, gi tot:mai de aceea mintea insSgi nu poate fi pe dcplin trrrprinsi, qi nici dc cdtre ea insSgi, unde este imaginea lui l)rrnrnezeus. Spre un asemenea scop arn fost fSorqi, ca sd domin[m trr,l,rilalte creaturi; prin pdcatul, ins6, intrt primul om, am cdzut gi um ajuns cu totii in ereditatea mo4il. Am fost fdculi muritori umiJi, lrrrrphrfi am fost de temeri, de erori; acea^sta ca un merit al p[cattrlui:
Itnrplutu-le.-a cu croaturile lor proprii.
lJIl).Ideo sicut vidistis hodie, sicut nostis, et exsufflantur et exorcizaritur, ut pellatur ab eis diaU potestas inimica, quae decepit hominem, ut possidd homines. Non ergo creahrra Dei in infantibus exorciza aut exsufflatur': sed ille sub quo sunt omnes qul
(Cen. peccato nascunhrrl est e,nim princeps peccatonrm. Ac hoc propter unum gui lapsus est et omnes rmsrt In mo missus est unus sine peccato qui omnes in se cr perducat ad vitam, liberans eos a peccato.
(are merit gi vind nagte tot omul (Cl. Fac. 1-3). De aceea, preflrn vizut astdzi, prectrm qtiF, gi rnicugii sunt exsu{lagi qi exorcizagi, ca ttl se alunge de la ei potestatea inamicd a diavrlului, care a ingelat Ilrrul, ca si posede oamenii. Nu creatura lui Dumnezeu este agadar, r,rrxcizatd in nou ndscuqi6 sau exsu{latd, ci acela sub care sunt tofi trurc se na^sc cu pdca! exist5,-ntr-adevdr, un principe al picatelor. $i, 1l'in aceasta, din cauza unuia, care a cdzut qi i-a trimis pe toli in lroarte, a fost trimis L,nu1, fdri de pdcat, care s5-i aducd la via15 pe tlli cci care cred in EI, eliber'6ndu-i pe ei de p6cat.
(,rtr
rufi
II. - 3. FiLium Dei Dominum nostrum uere esse Deu

omnipotentem. Pater et Filius non dii duo, sed unus I-ilius omnipotens et aequalis a Patre genitus.
!1.
- 3. Cd Fiul lui Dumnezeu
Domnul noslru esle cu adeudrat I)umnezeu si omnipotent. Thtdl si f'iul nu d.oi Dumnezei, ci un dumnezeu. I.iul omnipotenL Si egal ndscut de adtre Ttttdl,
Ideo credimus et in Filium eius, id est, Dei omnipotentis, unicum, Dominum nostrum. Quando unicum Dei Filium, agnosce Deum. Non enim Filius' uniius posset esse non Deus. Quod est, hoc genuit; non est quem genuit. Si verus est autem Filius,
quod Pater: si hoc non est quod Pater, non est verus
'
Mortales ct ten'enas creaturas attendite: quod estl quaeque, hoc generat. Non genelat homo bovem,
generat ovis [Col. 0629] canem, nec carris ovem. Qui est quod gencrat, id qu,rd est generat. Tenete ergo
De aceea credem $I iN FfUL LLII, adicd, a.l Omnipotentului l)rrmnezeu Tatd, LINICIII- DOMNt,l- NOSTRU. CAnd auzi unicul l"iul al lui Dumnezeu) recunoaqte-T- pe Dumnezeu. Cici nu poate rrri fie Unirul Fiu al lui Dumnezeu non Dumnezet. Ceea ce este, Irsta a ndscut; deqi nu cste Cel pe Care La ndscut. Dacd, insd, F-iul lste adevdrat, este ceea oe este Tatdl: dat:5 nu este ceea ce este 'lirtil, nu este adevdrat Fiu. l-uati aminte creaturile muritoare qi ;rrirnAnteqti: oeea ce este fiecare fiin!6, asta genereazS. Nu genereazd urnul bou, nu genercazd oaia cAne, nicr' <;Anele oaie. Orice este cel
rr'generoazi, genereazd ceea ce este. l'inet-i, aqadar; cu tdrie, ferm,
244
S. Aurelii Augustini De Symbolo ad, Catechumenos
Sf.
Aureliu Augustin, Despre Crez cd,tre catechumeni
245
firmiter', fideliter, quia h,tc gemrit Deus Pater, qutld ipse omnipotens. (lreaturac istae mortales corruptionem generant. Nurnquid sic Deus gener Mortalis natus id quttiJ ttst generat, immortalis quod incorruptibi lcnerat: corruptibilis cttrruptibilcm gencrat, ideo unicurn. Scitis quoniam cum vobis pronuntia Syntrolum sic dixi, et sic credere debctis: quia credi in Deurn Patrem omnipr.rtr:ntem, et in Jesum (lhri
incormptibilcm ; corrup,ti},ili s corrupti\litcr; incrlrruptibi incormptibiliter: us+re adco lrrr,' qurld est, ut unus unu
firlr:I, cd l)urnnezeu'l'atil a ndsr;ut ccca cc este qi EI lnsuqi ()rnnipotentul. Creattrrilc at;estt--a muritr..,are gerrelcazi pr-in ,orrrptiune. Nu cumva, ,rare, qi Dumtrezcu gcnoreaz.i a^stfel? Natul Itrrrritor gcnereazd ccea cc este, trcmurittirul r:eoa cc este genereaz[; rrrr-uptibilul il genelcaz.l pc trtmptibil" irrctnrptihilrrl pe inr:oruptibil; lonrptibilul coruotibil" incotuptibjlul inconrptihil; qi pAn[ acolo (\'oa co este, pe ceea ce este, prccum rrnul pc unu" qi, de aceea, tlrricul. $ti1i, fiindc5, atunr:i, cAnd am plttnunfatr impleund cu
voi S1-mbolull aQa am zis, ,si a;a trebuic sd cledcli: cumc:d: C.REDEM
Filium ejus unicum. Jam quando unicurn,
IN
omnipotentcm: n(ln enim Dous Pater facit quod wrlt;, Deus F-ilius non facjt quod r,rrlt. L,-na vohjlta^c est Patris F'iHi, quia una natura. Net; cnim voluntas Filii po Patris voluntatc aliquantulum segregari. Deus et anrtbo unus I)eus: omnipotens ct omnip,ltens, arnb<l
omnrpotens.
(:1{IIISTOS }.-IUI-
duuxnzivt
llode-L omnipotent: cici nu fncc l)urnnezeu 'lhtdl ceea ce

face ceea ce vrca. L.,na rrstc
rATAt, oMNtPo't'ENt'LlL, $l iN ISUS LUI tlNI(lL;1,. OAnd ester, de-acurn, Unicul;
ltca, qi winla Tatilui gi a l)rtnrnezeu F'iul nu l.'ir.rlui, fiindci una este natura. $i nici rlu poatc fi, intr-adevdr,
rrrAndoi
de pulirr l'oin1a F'iului de'r'oin1a'ltrtilui. Dtrmlrczeu 1i l)trmnezeu, arrAndoi Un Drrmnezeu: omnip,rtent gi t-rmnipotent.
lr:gn'cgatd cAtugi
un omnipotent (Cf. Serm 213, :l: 214,3)
4. Non introducimus duos deos, quomodo introduornt" et ditunt: Deus Pater et Derrs F'ilius, sed Deus Pater- minor Deus F'ilius. Ambo quid? Dutr Erubescis dir-:erc, erubesce credere. Dominus Deus dicis. et l)ominus Deus Filius: et dicit ipse Filius, y7, 24). [n fan potest duobus domini,s serlire (Matth. ipsius sic erimus, ut, quottodo in domo magna ubi paterfamilias et habet filium, dicamus et ntls: l)omi major, D,rminus minor? Aversamini talem cogitation Si vobis talia feceritis in corde, idola ponitis in anin una. Prorsus repellite. Prius credite, postea intelligite. autern donat Deus, ut cum crediderit, <lito intelligat; donum est, non humana fragilitas' Tamen si intelligitis, credite: Deus unus Pater, Deus Christus F-ili Dei. Ambo quid? Llnus Dcus. llt quomodo ambo un Deus dir:itur? Quonrr,rdo? rniraris? Tn Actibus A EL erat, inquit, credentium anima una el cor unum IV, :12). Mttltac animae erant, fides easdcm unam 'lbt millia animarum erant; amaverunt se, et multae una: anravcrarnt l)eum in igne charitatis, et ex
!-'eJ-'',
4. Nu introducem doi Durnnezci. plccum intrriduc negtine, qi l)umnczeu Thtil gi l)urnnezeu ["Jul, insd. mai mat'c Dumnezcu 'lirttil, mai mic Dumnezeu Fir.rl. AmAndtti, ce? Doi Dun'rnezei? Roqeqti I o spune, r'oqcqte a ,r crede! Domnul Durnrtezett 'lhtil, zici, qi l),,rnrrul Dumnezeu F'iul; gi zice insuqi ]F-iul: l{imenen nu poate sd
,llir': il'rLte.o.scd la doi domni (Xlat. Yl,2a). ln familia Lui Insuqi, aqa vorn fi noi, oare, int:At, pret:um intto casd tnanc, unde existd un hrtir al familiei qi are un fiu, si zic.em gi noi: Domnul mai mare gi
l),,mnul mai rnic? Respingeli o astfel de cugctarc. Daci vi vefi fi I'ricut voud unelc ca astea in inima voastr'[. idoli afi pus intr-un rirrgur suflet. Alungali-i cu totul! Mai int6i credeii, apoi intelegefi. (lrri ir d5, insir, l)umnezcLt) c,i\, dc tum va fi crezut, pe dat[ sd 9i ilrlclcagd; este darul lui Dumnczerr, nu fragilitaten uman6. 'Ibtuqi, rLrt:ti nu inlcleget-i inci, cledoil l)umttr:zou L,-nul 'latdl, I)umnczeu
(llristos l'-iul lui Dumnczeu. AnrArtcloi, t;c? L.rt singul Dumnezcu. [i h cc c}ip sc spunc arn6nr]oi trrr singur Dr,urtnczcu? Irt ce chip? 'li' rnili? in Faptelc Apostolilrir: $i ero., zice, un si.ngur sufLet al rnd.incioSiLor Si c.t sinEtrci himd (.|'hpL. f V, i32)" Suflcte multe crau, llr:rlinlalc {iceauntrl qi at;elasi AtAtca nrii de srrflr:te erau; sc iubeau fir tlc sine, gi rnr-rlto srrrrt ttnttl: il itrht,au pc l)umnezeu in f,rcul
zt9---s.4y-"n4ye"tti!in"svy@!"-qQ-Q.!ec\um9199
ad pulclurtudinis rrnitatcm venorarllt. Si tam mukas ani fecit arrirnann unam charita^s; cpralis charitas est apud ubi nulla diversita^s, sed intega acrlualita^si' Si in terris homidbus potuit csse tant:r charitas, ut de tot ani faceret unam anirnaln, ubi scmpcr inseparabilis fuit a l"ilir, F-fius a Patre, lxltuemnt ambrlessc nisi Dcus u Sed illae animae, et mtrltac atrimae dici potucn.rnt, et una' De,us autem, ubi est ineffabilis et surnma conjug
Sf.
Aureliu Augtutin, Despre Crez cd,tre catechwneni

,si
247
lit[1ii8,
dintm multitudine au venit la unitatrltr fnrmtrselii.
unus l)eus dici potest, non dii
duo.
';
putare omnipotentem Patrcm et non omnipotentem lil erlrr cst, deltte hoc in vttbis, non haereat in memoria vi non bibahrr in fide vestra, et si forte alic4ris vestn-rm
5. F'adt quod r''ult Patcr, fat'it qrrod rult F-ilius.
vomat. Omnipotcns est Pater', omnipotens Fili omnipotens non genuit [Col. 0630] ornnipotentem,' vcrurn filium genuit. Quid onim ditrimus, fratres, si major nrinorem filiurn genuit? Quid enim dixi, ge Homo enirrr maj,.rr gcnerat filium min,lrem, ver-um esti quia senesrit illc, crest'it iste, et ad forrnam patris suj
rrescendo pervcnit. Filius Dci si n,ttr r,'r'escit. qllra llec l)ers senescorc; perfechrs natus cst. Perfecfus quidem si non crescit^ et minor non lemansit; aequalis est. N
sciatis omnipotentcm de omnipotentc rlatum, lpsum
qui Veritas est. De se quod dicit Veritas, hoc est ve Quid ait Veritas? qrrid ait Filius. qui est Ver Quaecumque Pater facit, haec et l;'ilius similiLer facit
Nam si facit aliqua Pater quae nr-,n facit l'"ilius, f dixit Filius: Quaecumque Po.ter focil, haec et Filius
similiLer. Sed quia verum cljxit l"ilius: credite, Quaecuft,
V, 19). Omnipotcns cst Filius, omnia facierrdo qtrae
ct crcdidisti vcrbunr ctsi in Symbolo h-ilium ornniptttcntcm. Qurtd

Pater
JcLaiL si,militer;
facit, haec el I'ilius
dixistis, tamen hot: cs1 qrrod cxpressistis, rluan unicum ipsurn Deunt crcdiclistis. Habet aliquid quocl non habct F-ilius? ll,rt: Ariani haeretici blas dicunt, non ego. Sc,d cgo quid dic,r? Si habet aliquid quod n,rn hahot l-'ilius; rrtctttitttr F-ilius, tnri dic;it,
rrtut. oare, amAndoi s[ fie altcel'a decAt un singur suflet; )urnnezeu, ins6, unde este inefabila qi suplema (x)nrunc1c, poate li rrumit Dumnezcu ['nul, nu doi Dumnczei. 5, F'ace ceea ce'lT'ea Tatdl, face ccea oc vl'ea h-iul. Nrr voiti l, gAndi Omnipotent pe Tatdl, qi nu Omnipotent pe Fiul' eroare r; ;tergeli-o aceasta in voi, sd nu rdmAnd iu mcmoria voastr6, rlr fic biutd in credinla voastr'6, iar, dar;d, din intAmplare, rrnul clintre voi va fi bdtut o, vomeze. Omrripotert cstc 'latdl, )rrrrripotent -F-iul. Dacd Omnipotentul nu a ndscut un )rrrnipotent, nu a nSscut un adevdr:at fiu. Cici ce zicem, prin Irt'rnaie, fratilor, dacd Tatil mai male a nSsc'ut un flu mai mir:? (jirci ce am zis, a niscut? Omul, intradevir- nlai mare llalste un firr rnai mic, e adevdrat; dar', fiindci imb[trAneqte accla, creqte grcsta, gi, tocmai crescArid, aiunge la forma tatilui. F'iul lui l)rrmnezeu, dat:5 nu creqte, pentru cd niti nu poatc Durnnezett tir-rnbdtrAneasc6; s-a lldscut pelfect. N[sctrtul, intr-adevir, qi nici n-a rimas mai mic- estc egal ' lrr,rfect, dacd nu creqte, pe Omnipotentul niscut din Ornnipotcntul s[-L i:i,.'i, "a pe lll *i1i insugi, care este Adevirul. Ceoa t-'e zice dcsprc urrzif-L tiirro Aclev[rul, aceasta este adevirat. Cc zit:e Adevirul? Oc zice l"iul, Carele este AdevSr'ul? 'fot ceea ce face 'lhLdl, aceasla si l"iuL Jace la JbL (lo. V, 19). Omnipotent este Fir-rl, ficAnd toate rr0tc le-a voit. C[ci, dac6'latdl face ce nu fac,o F'iul, fa)s a zis ffirrl: 7ol ceea. ce face T'atdl, Qceasta si l-iul Jace la fbL' 1)at, l'iirrdr;[ adovirat a zis F'iul; credefi: 'lbl. ceeo ce.f'ace'la\dl, rr.cr.sla qi l'iul face la Jbl; gi a1i crezut intlu F'iul Omnipotent' (lrrre r;uvAnt, chiar dacd nu l-a{i r6stit in Syrrrbt,l. ttrtugi at:esta t,sto pe r:ale [-afi exprimat, cAnd ati crezut in Insugi L]nicul -latdl ceva ce nu are Fiul? L,'na (ra asta o spun l)rrrrnezeu. Are r,rrrticii ariani blasf<:nli, nu eu. l)ar c:'rs c,e zit:? Dacd'l'at51 are rx)\'A ce nu atc Fiul; nrinte F'iul: Carclc zit:<::'ibate pe care le ore
;ir pe atAt de multe sufletc charitatea le-a fdcut un singrrr suflet; rlc mare c'haritate estc la Dumnezeu' unde nu-i nici o drversrtate, i irrtogra egalitate? Dacd pe pdrnAnt qi-ntrc tranrcni a putut fi rl lirra r:haritate- irrr]et dintlu atAtca suflete sE faci un singr-rl suflct; rr<1c pururea a fost inseparabil Tatil de Fiul, Fiul de'lhtil, au
248
pg!:"n"'y!9: E4:v4" 4vev!!-, n:$t4:-ls "4 quo.e habel Paler, mea sunt ([d., XVI, 15). Ivlul
innurner"abilia sunt testimonia rryibus prrrbchrl quia
Sf.
Aureliu Augustin, Despre Crez cd.tre catechumeni
249
vcrus Dci Patris est fiilius, et Patcr Deus vcrlrm Filiunr Deum, et Pater et Filius r.rnus est Deus'
gc
'llLt.dl. sunt ale mel.e (16., XV[, 15). Multe gi nenumd"r'atc sunt nrirrturiile prin care sd se protreze ci F'iul Adevdrat este F'iul lui
'fatil. qi [)umnezeu TatS] a ndscut pe Adevdratul liiu I)rrmnczeu, qi Tatdl gi F'iul este Dumnezotr tinul'.
l)umnezeu
6. lYatbilatea umand di.ntru feaioard. a F-iului lui Dumnezeu.
III. -
6" ['iti
i Dei nati.ui.tas humana ex Ltirgine. Passio
pro.esi,de Pi.la.Lo. l,latiuitas Chri.sti oe.Letho de Pat're, C
lll. -
supplici,um cur electum a Chri.sto. Patienlroe merces t temporctli,s in praese.nii, serl rt.eterno speretur in Jui,
saeculo.
Pdtimi.rea sub PilaL, cond.ucd.torul proui.nciei.. Na;terea. Chri.stos eternd d.i,ntru 'faLitl. De ce a J'osl, aLes de cdtre Christos supliciul crucii. Rdsplata pacien\ei sd nu fie .sperctld temporaLd, tn prezent, ci eterncl, in secolul uiitor.
Acest Fiu L)nic, insd, al lui Dumneze,u Tatil Omnipotcntul si v()dcm ce a f[cut pentru noi, ce a pdtimit pentnr noi. NASCUT
Scd iste Filius unicus Dei Patris trmllipute

r.idcamus quid fetit propter nos, quid passus est p nos. Natus de Spiritu sanct() et virginc N{aria. Ille tantus aequalis Patli, natus de Spiritr-r sancto ct vt Mnria hunrilis, urtde sanalet supclt,os. l-}altavit se et oecidit: ltumiliar.it se Deus. ot erexit. Hurnilitas C qtrid est'l Manutn Dcus homini ja<-enti porrexit' cecidimus, ille dcscendit' nos jacebamus, ille se incli Prcndamus et surgamus, ut non in poenam tadamus' Ei inclinatio ipsius haec est" Natrrs cst de Spititu sa rarginc Nlana. Flt ipsa natir,itas hutnanta, hunrilis ct Ljnde humilis? Quia hrtmo natus tlst ex honrinibus' excelsa? Quia de vilgine. Virgo et-,ncepit, virgc' pepent post partum nrgo permanslt.
I
DIN SPIRITUI- SF{NT $I I.-ECIOARA MARIA. El" un atat de Irrare Dumnezeu, egalul Tat5lui, niscut dintru Spiritului SfAnt gi Itcioara Maria, umil, de unde sd firtreme superbii. irrillatrr-s-a pe rine t'rmul, gi a cdzut: urnilitu-s-a pe Sine Durnnezeu, qi S-a-n[liat rJrcpt. Llmilinla lui Chr-istos cc este? MAna gi-a intins-tt Dumnezcu orrrului z5r,dnd. Noi am c[zut, scoborAntu-S-a El; noi zdceam, El S-a-nclinat pe Sine. Si ne prindem qi sd ne ridicim, ca sE nu
ruidcm
in vin6. Inclinarea Lui
lnsugr', aqadar, accasta este: S-A
trrsSgi nativitatea urnamd, umilS qi
l.tECroARA MARIA. gi inalt6. De undc urnil6? Fiindcd ()rnul s-a niscut dirrtru oameni. De undc inaltS? FiindcS, dintru l'ircioara, Vcrgind a conceput, vergind a ndscut qi, dupd nagtcrc,
xAscur DINIRU SeIRITL;r, sFANT'$I
qrrando t)assus est Christus. ,ludirlis rrrlmine signata tempora, qr-randcr passus est, sub Pontitl Pilarto; tluar
pu^r..,. est, cmcifixus" mortuus" et sepultus. [Col. 0631] Q' quid? pro quil-rus? QuisT F-ilius l)ci unicus. Dormnus nc
Passus sub Pontio Pi Praesidatrrm agebat, et iudex erzrt ipse Pontius Pil
7. Quid deinde?
vr:rgind purur-i rdmas-alo.
'7. Ce, mai ap,ri? A PATIMIT SLIB PONTIU pU-AT. igi trrdeplinea func1ra de guvelnator gi era judccdtor insugi Pontiu
l)ilat, cAnd a pdtimit Christos. Cu nurnele judecS,torului
Quid'l ()rucifkus, morluus, ct scpultus. Pro tpibus? impiis et pcr:catoribus. Magna dignatio! nragla gratial retribuant Domino, prct omnibus quac retribui.t mihi ( cxy,12)?
pitimit, sub Ponliu Pilat, cArrd a CIiITDIFICAT, MOR'I'1], qi iXCROeeT. Cine? Ce? Pentr.u lrritimit, tine? Cline? F'iul lui Dumnezeu t,-nicul. Domnul nostru. Ce? (lltucll'l(lAl', MORT$f INGROPAT. Pentru cine? Pentru impiii 5i pdctltogii. Mare stima! Mare grafa! Ce uoi rdspld\i Domnului, 1rcntru toale cdte mi-et rd"spld.tLt mie'? (Ps. CX/, 12)
1xr:etluitu-s-au timpurile, oAnd a
B Nafus
cst antc omnia telnp(xa, ttatus ante
saerula. Natus alrte Anto quitl.
ul,i non
ost arlte?
B. N6.st:utu-S-a inaintea tuturl)r timpurilor; niscutul inaintoa luturor ser;olclcor. Nlscutul inainte. Inaintc a ce^ unde nu cstc
250
S. Aurelii Augustini De Svrnbolo
"!
S"tyh!y3!91
Sf.
Aureliu Augustin, Despre
Crez cd'tre catechumeni
251.
nolite cogitare aliquod tempus ante nativitatem Cluisti, natus esl de Patle: de ipsa nativitate loquor, qua est I
Dei omnipotentis unicus Dominus noster; de ipsa loquor. Nolite cogitale in hac nativitatc initiunr ten
hrninte? Nu voili defel a cugeta vreun timp despre nativitatea Itri Christos, prin care S-a niscut dintru lirtdl: lui Dumnezeu, Omnipotentr-rlui' tnsdgi vorbes., p.i. care cste F'iul
inaintea nativitdlii
,rolt" o,git*" u1lum spatium ae.ternitatis, quando erat Pr et non eiat Filius. Ex quo Pater, ex eo $ilius lit qurd est quo, ubi non est initium? Ergo semper Pater srne semper Ffius sine initro. Et qu,rmodo, inquies, natus
non habet rnitrum? De aeterno coaeternus' Nuncluam Pater et non erat F'ilius, et tamen F-fius a Patre est Llnde datur qualiscumque similitudo? ln lebus terr v;slbifi sumus. Det mihi similitudi sumus, irr ".".to.a mihi aliquam similitudinem unde terra: non dat. Det
elementum: non habet unde' Det mihi similitudi aliquod animal: nec hoc potest. Animal qurdem gen
quod generat, et quod generatur: sed prior estpater, ct
.ru..riiu filius. Inveniarnus coaevum, et
creda invenire patrem coae\''um coaeternum. Si potuerimus suo, et filium ooaer'rrm patri suol credamus Deum Pa coaevtun Filio suo" et Deum Filium coaetemurn Patri In terra posfl[nus invenire atiquem coael'um, non posslu invenire aliquem coaeternum. Intendamus ooaelnm credamus coaeternum. Intentos vos faciet forte dicet: Quando potest inveniri pater coae'vus filio-suo,
tlnicul D.rmrrrl nostru; desprc ea ins5gi vorbesc mai irrtAi' Nu nu voili voili a cugeta, in aceasti .,ttit'itut"" inceputul timpului; cAnd era Tatil' qi nu era n ougeta iti"i ,r, spaliu al eternit[tii, nu l'iul."De cAntJ Tat6i, de atunci F-iul. $i ce este de cAnd, unde 'I'atil f[rd de inceput' pururea ostc inceput? Aqadar, pururea daci nu l"iul fdri de inceput. $i-, "e chip vei zicc, S-a niscut' NicicAnd n-a fost Tatdl' ora inceput? Diniru eternul, "o'ie"tul' Fiul, qi totuqi Fiul este nSscut de.cdtre Tatdl De unde 6i n, "r.cAt de mici similitudinc? intru lucrurile pdmAnteqti to dd o o Buntem, intru creatura vizioil6 suntem' Deie-mi mie Deie-mi mie rreo similitudine Himilitudine pamantul: nu-mi d5. rrlcmentul undelor: n-ar de unde' Deie-mi mie o similitudine genereaz5' 9i w'eo fiinl[: nici asta nu poate' Fiinla, intr-adevir' r)rrre genereazS, qi care este generat rlupd aceea se naqte fiul' SI gisim crr Dacd vom fi Putut glsi un tati co tutilui sdu; s6-L cledem Pe Dumne Pc Dumnezeu
Fiul,
grisi pc cineva cocv, n
filius i,oael"rs patri suo? Ut generet pater, antecedit ae1 ut nascatur filius, sequitur aetate: sed hic coae\-us filio, vel filius patri, quomodo potest esse? Occurrat
igms pater, splendor ffuus; ecr:e invenimus coaevos' Ex
d
v[ va face pe voi I,,.lrrl qi si credem coeY fiului sdu sau fi rrtenli qi va zice: cAnd poate etate;.ca l'iul coev tatdlui s[u? Ca si genereze, tatil precedd plin
a
sir se nascd,
*X,::i#:"lffiil
fiul urmeazd pirn etate;
tt;,#i;i:'rl-T::ti:Y;
coevii. De cAnd focul igi
i[ot Ltt" coepit, continuo splendorem qq'tl :"" ig"" interrog
chiar, scliPitul: qi nici
.iplerrdorem, nec splend,rr post ignem. Et si guis quem generat, ignis splendorem, aut splendor i continuo ,robi. ,r""r.rit sensu naturali, prudentia i mentibus vestris, omnes clamatis: Ignis splcndt>rem, splendor ignem. Ecce pater incipiens, eqje fiLus simult antecedens, nec secFrens. Ecce ergo pater rnclprens? filius simul incipicns. Si ostendj vobis patrern intlpr et filium simul incipientem; credite Patrc'rn non
'N
sclipitul lntrebdm, care pe careJ genereazd, focul sclipitul sau voua PnrI sinrtul natural, Prin astre, (qi) strigali cu tolii: F-ocul 5 tatil inceP6torul, iatd totodat[
ci scliP[tul duPd foc' $i, daci
urmdtor. Iat[, aqadar, tatil fiul incep6torul' Daci v-am ardtat vou6 lrrcepdtorul, iat5 totodat6 totodatd incepitr.rnrl; cr.edetiJ- pc ir" tLa incepitorul qi pe fiul
252
S. Auretii Augustini De Svm!o]9e:Q
998!LutY!9!
Sf.
Aureliu Augastin" Despre Crez cdtre catechumeni

<:tr
253
E1
et cum illo Filirrm nec ipsunt inc"rpientem; illum
'l'rt[] n,xincipient, gi dinrprcuni
lll pc F'iul.
si nici pc
illum coaeternum. Si profioitis, intelligitis: date o1
proficere. Na-sci habetis, sed er cres('ere debetis: quia r- -^---- incrpit a pe#ecto. Dei F'ilio lirlrit na^sci per{ecnrm; c{ura nq est .sine tempore, (roaelernus Patri, antecode'ns omnia' 6 ooaetemusol aetate, sed aeternitate. Iste ergo
"nltft'l qua generatione drxit propheta, Ceierationem ejus

inor*bit ([sol. LIII,
B)?natus de Patre sine temporc, est ex [Col. 0632] virgine
in plenitudine temporis' ls!
tempr nativitatem antecesserant tcmpora' Opportunitate tunc natus est: non quando voluit, tpando sciebat, ,rol"ro natus est. Ne,mo ntlstrum quia r'-tllt na^scitur, et nosfium quando r''ult rnoritur'' ille quando voluit natus' qu,ando vlluit mortuus elstl cprrlmrldo.voluit ""*t ",tI ,ri.girr", guomodo voluit mortuus est in cruce' Qui lroltt f""tt, quia sic erat homo, ut lateret Deus; sus Ders, su."eptus homo, unus Christus Deus et homo'
lnsuqi incipient; pc L,rnul etcrn, pc Altul r:octern. Dacd inaintafi, lrrtelcgcli: strdduifl-vi s5-naintalilri ll avcti pe a naltc, il datorati, lrrs5. qri pc a oreqte; fiindci nirnr:nea nu incope de la perfect. lfirrlui lui l)umnezcu i s-a ing[duit sd sc nasci perfect; {iindcd n-a niscut fdrd de timp, coeteln'[irtdlui, dcsprc carc gerrelatiunc rr zis profetul: (]eneratittnea Lui. ci.ne o ua pouesti. (1s. l,lll, B)/ Nriscrrtul dintru Tatil fir[ de tirnp, s-a ndscut din F'ocioara in lrlt.nitudinea timpului. Aceast[ nativitate tjmpunlc o precedarir. Irr momentul potrivit al timpului, cAnd a voit, cAnd gtia, atunci Irirscutu-S-a: cdci nu S-a ndscrrt novrAnd. Nimcnca dintre noi nu se naqte, fiindcd wea, ,si nimcnea dintre noi ntr moare cAnd vrea: lil S-a niscut cAnd a voit, cAnd a voit a murit; S-a ndscut, ilr chipul in care a voit, dintru F'ecioara, in chipul in oare a voit, a mulit pc cruce. 'lbt ceea ce a voit a fdr:ut: fiindcd ala cra
Omul, incAt se ascundea Durnnezeul; susceptorul Dumnezeu, srrsceptatul Omul, Clhristos LJnul, Dumnezeul gi Omul.
gr:rr
9. De crurrc ipsiu-s quid loquarT quid dicam? I gehus mortis elegit, ne aliquod genus morti.s ejus iormidarent. Doctrinam ostendit in homine, exem patientiac demrlnstravit in cruce lbi opus, qur'"a' r- operis, cmx; plae,mium rlperis, rcsurre(tlo' us "xerr'pl rrctis i" cnrce quid tolerarc, ostcndit in resurlcr;tionc sperare clebeanurs. Plorslrs tanqllam agonotheta dixit' Fac, et tolle: fac optls, et accrpc praemlum; agorb, et c,t.rrmaheris. Quocl est r'rpus? Obedientia' Quod' pi.o"i.t*Z Resurredio sine morte' Quare addidi,,sTe mo Chrisus' 7 Qri. orrr".it Lazarus, et mr.ntuus ect: re^srilTexit ion *oritur mors ei ultro non daminabitur (Ram' YI,9)'
et ,10. Scriptura clicit: Patie'ntiam Job'audisris, J'ii (Jacobi V, 11). Job quanta perhrlerit, cr D*rin; uiaisiis contrerniscitur" Et I egitur et exhorrletur, expavcs<itur; pordiderat' Ergo ne horno.pr rJepit? Dupla quam
rrl nro4ii. Doctrina a aritat-o inttu Om, exemplul pdtimirii l-tr-nvodcrat intlu cruce. Acolo-i opera, fiindcd S-a crucificat; cxcmplul opelei, oralcea; premiul operei, resurcctia. Ardtatu-ne-a trrrui prin resurec{ic ce sd sper6rn. Zis-a, - ntrutotul, [)re(]um rugrlnotctull{ suprem: Fi qi ia; fi opera, gi primegte premiul; trrh'er;e-te-n lupt5, gi vei fi-ncununat. Cc cstc opcla? Obedicnta. Ce rstc premiul'/ Rcsureclia f6rd de moarte. l)o oe am addugat, firi de rrrr,rarte? Fiindci inviat-a Lazdr, qi a murit: inviat-a Christos; de (t(:um nlt mai moare, moarteo nu ua mai. stdp(tni mai. mult osuprct
9. Dcspre cmcea Lui insugi ce sd vorbesc? Cc si zic? Extrcmul al mo4ii qi l-a ales, ca sI nu sc inftice martirii lui de nici un gen
l,ui. (Rom.
Yl.9)
,fineLe DomnuLui
lui lou, Ei ati ud.zuL ([ac. V, 11)". Iov, cAtc a itrdulat, cAnd citegti, rloar, gi te-nfioli, tc-ngrtrzcqti, tc cuttcmuri. $i cc primit? Dublu
10. Zice Scliptura: Api auzii d.e rdbdctrea
rlt:t:At pierduse. Omul sd nu voiascd, agadar; si aibd rdbdarc pentrar 1,rcmiile temporale, gi s5-gi zice sicqi: Si toleroz pierderea, ca sd-mi rlr:tr
pr."*i. tempuralia u"lit hub"t" patientiam, et dit:at t Tc[erern damnum. ret]det mihi Deus filios duplos; ornnia dupla recepit, ct ttlt filios genuit, qu(lt extule Non erg,t dupla sunt? Plorsus dupla sunt, quia et
dublu rrrie Dumnezeu fii; Iov a prinilt toatc dul.rlu, qi tot atAfa l'ii a n6srut, cAti inchirrase t;erului. Nu srrnt, prin unnarc, cJutrlu? l)ublu srrnt ?ntrutotul, fiindtE gi trtrja triinu. Sir nu zi<-:d nirnerrea:
254
S. Aurelii
Augwtini De
ad Catechumenos
$1'r
Sf.
Aureliu Augustin, Despre Crez cd.tre
catechutneni
255
vivebant. Ne quis dicat, Feram mala, et reddet mihi
srrpt>rt relele, qi sri-rrri
quemadmodrim reddidit ,Job: ut jam non sit patie slcl avaritia. Nam si patientiam ille sanctus non ha
nec ea quae contingebant fortitel sr.rstineretl testmonl quod ei Dominus reddidit, unde haberetT Animoduerl ait Dominus, ad. puentm meum Job!'. Non enim est similis quisqua,m in terr|s, homo sinelquerelo', L;erus cultor, Qtde, fratres, testimonium hic sanctus vir a Dor meruit? Flt tamen eum sua persuasione mala m decipere voluit, habens et haec figuram illius qui sicut in paradiso decepit horvrinem primum
suggerendo putavit posse decipere plac:entenr homin DJi Quanta passus est, fratresl Quis potest tanta pati
lrrv.,':"rci t:lc-a<rurn nrt mai cste rlbclartt" ci avaritic. (-]it'i" dacti ilr'cl sfAnt nlr avea pat:ienf[, rtr-r lc suprlrta c:rr tilrjo nici p,l atrclea I'nlr: l-au lovit; testirnr.rniul ;rc catr: L)onnul i l-a dat accstuia, dc Itrrrlo-l 'ayea? Luctt-a.i l.u seo.nLa, zice Dortlrul, 1c rctbtt.l rneu, lot,)'Oitci rtu-i este Lui ni.ntenea. si,rrLi.l,ur pe pdrnA.nt, om fa.rd cle Ir'lttgtti.re clomoroctsri, ocl.c'ud.raL r:ttLti,tta,Lor <t.l lui. l)umttezett.t. lfit tlc rnare testintoniu, fi-aillor'. a rncritat acest l.rrirbat sfArrt dc ln,lr,rnnr"r1?!
dca mic: l)unrncz.ru" Incr:ttm i-a tlirt lui
$i
tr-,ttrqii muierea
Ica a vrut s5J inqcle pe cl plin
Deo (Gen.
Ill, l-6), ita etiam nunc
blasphemi
re sua, in dom,r sua, in filiis suis, in carne sua, ln quae remanserat tentatrice uxole sua? Sed etiam i1
seryasset: quia primum htlminem per Evanl debel Evam ser',,averat. Quanta erg() passus cstl Perdidil quae habebat, domus ipsius cccidit; utinam solal op
et fili,,s.
qr." ,'"-trrserat, olim auferret, nisi adjlrtricem
Ilt quia rn illrl patientia rnagrunr lo<;urn [Ooi' tenuerat, quid respondelit ille, audite: I)omi'nus d' Dominus i.bttuliL; si,cut Domino plocuit, ita .fct'ctum sit nomen Domini benediclum, Abstulit quae de-d 'fanqu numquid peliit qui dcdit? Abstulit quae dedit' diceret, Atstulit ornnia, aufcrat omnia, nudunr dimi me, et servet rnihi se. Qujd enirn mihi deerit, si Der habuero? aut quid milii alia prosunt, si Dcum habuero? Accessum esl. arf oarnem' percussus cst ml a c;apite usque ad pcdes; sanie diffltrebat, verntt scatetat: et se in Deo surl immobilem dcmonstrabat al figebat. Voltiit illi mulicr, diaboli adjutrix, non co"nsolatrix, persuadere blasphemiam : Quomd'iu, i istct et ista pateris? Dic aliquod uerbum in Dominum,"t morere. Iirgl quia humiliatrrs erat, cxaltancJus elat' Et fd hoc Dominus. ut ostcnderet hrlminibus: nam lpse
suo in coclo nraiora sen'avit. llrgo humiliatr-rm Joh exaltal elah;m diabolum humiliavit: qttia hLLne hLtmilio'l', et
lnlstrasiunea sa, avAnd gi aceasta tigura pretrr-:urroscr-rtrrlni qar1tc. onlc prccum" in paradis, l-a inqelai pc urimul rtnt fAt'r.tt do l)rrrnnczeu, a9a chiar gi actrnt, sugcrAt.rcl blasfemia" a socotit ci Dumnczctu Cirtr: a phtimJt, fxrutL: siJ ingele pe onrul plEcut lui ()ine poate pitimr atAtea intnr averea sa. iittnt casit sa. frrlilc,rl trllrr {iii siri, intru (;alnea sa, intlr (:cea (tc i-a rnai rirmas, irtsirsi toliu sa tentatriceT l)ar ctriar qr pe era instiqi, care i-a rnai rirtras. i.rr lrra odini,rar6. r'lac:el nu qi-ar fi plsttat<r sie;i ajut,rr: liindc6 F-'va il rizboise, pe Eva -*i-r, inrrrbisrt. (lAte a 1r,: l,rimul om plin Pierdut-a toate rrAtc le avca! Casa lrri irrsrtsi a url'r'r'it, agadarl trizut; oane singurdl Oprimatu-i-a gi fiii. $i. iiirrclcd irr el detirre:r [rurt loc pacienla, ascrrltrrtj ce a r'Sspuns acr:la, I)omtrul o dat, lhtmnuL o luat.; precum i.n pldcut l)orn.nttlui., o.rsrt o..fri.cut: fi.t: Itttrtele Dornnului. binecuud.nt,ctt (lou., l, 21.. lat. sec LXX) I-n Itrrrt ceea r:e i-a tlat, pierit-a, r'rat'e. gi,;ine a datT l-a luat t;ele ce i-rr tiat. Pr-or;um ar putea zice irrtocrrtai: l.,tratr.r-lc-a pr: trtatr:- s[ lc irr ;rr: toate, gol sd md lasc pe mino, qi pirstrozo-mi-Se nrie pr-r liirre, C[ci ce inri va fi lipsit nrie, dacl il voi avt--a pc l)unrnezcu?
Srrrr la cr:-uri folosesc rnie cclelalte. dacd nrr-L voi avca pe l)rrrnnezeu? Atacatu-s-a asuf)ra cllnii, str[prunsrr-s-a ctr rt rilni rlirr cap pAn6-rr picioare; gilria de purc.,i, colclia 1rc viornri: qi cl
nr,
rrrdta pe sine imobjl gi se pironca I)urnttt:zcr-rlui'sirr. V'oit-zr nrrrir:rca" arjtrtdtoarea diavolului, tru cons<-rlatoat'otr srtfult-ri, sii-i ;rr:rsuadezc hri blasfemi,t: Pdnd cd.nd, a zis, oei tttd.urct ctstea si
rrslr:n.2
Zi. ureo uo:'bd lmpolriuo Dttmnului. ;i rnori (P.s. 1,.\,Yll" i'1. l'iirrr.lcd fuscsr: r.rrnilit- trcbuia, aqadar, exaltat. ,,Si a fiit,rrt a()easta l),rrnnul, r:a sE le aratc otutrr:rrilor: r'iici F,l i\rsrr;ri i-:r ptistrat nrai Irr,,r'i servuluj sAtr. in cer'. L,xtrltatr,r-l-a. as,atii,rr. 6rc t.rnlrlitul Ior'rrrrrilituJ-n pe tlirrvoltrl irrtrrrfc$1 t: fiinrlcd Jt,'. rtnitl il. untileqt.e, 'pt
256
S.Ay19!!A,!g1t1t!ul-P3Sv!'bolog!9at"'4ry9ry9'ero.L[at lPsui.
Sf.
257
quando aliquas ejusrnodi patitur trihul.ationes, exspectet rr".,,,,,l"*,'.'erhi gratia, si damna aliqua pati
r,o f,rrte eo anirtic- dt,:al. I)ominu.s dedit, Domi'nrc abs sicut Doni,ttc, pLacuit, ito facturn est: sit nomen
tten.ecilr:tum,
i,t]ilt'.8).
Ne quis auterrl] h'atros r;harisr
et icle,r l)errm lar.rdas; de c'upiditate laudas' non charitate Norr tihi occutrat ipsius sancti viri exem la.llis tc. Quandr., Job omrria tolerabat, dupla n'ln speral lit in prirna ttius txrnfessione quando danlna pertuli filios exnllit. e'r in secunda tium iann tormcnta url pateretui in czrnte, potest adverti quod dico' Prioris t
rron avaritia. Si ea ctruae perdidisti, dupla quaeris recipe
rit duplum accipiat' $tientia l)eunr
'confessi.,r,is lrae,, vlrba s;rrrt: L)ominu's cledit, Dorni'' abstuli,r; sixut Domino ;-tlacuit, ita J'actum est: sit tton. Domini Lten.etlict.ttrm. Potcrat dicere: D'rminus d
Donrimrs atrslulit: llotesl itcnrnr darc tn;i alrstulit, plrrra rerutr:arc qltarrr tulit. Non hor; dixit, scd, sicul l)
'placuit.,
inquit, iro factum. esr: tnria,.ei placet, pJ"::"' pl,r..,,iit brrno Domino? ll()n displiceat subdito se: .1roci cluod pla,r.it rrtedicrl" non displi<;eat aegrrrto' Aliam ipr audi oon{txsioncm, L,ocuta eq inqurt uxofl suae)
ut'le eL insi;tientibus mulieribus. Si bona PerceplrnL *aru D,,niirti, rrtalu qLtare. non su'stirtebirntts (Job' ll)? Nori arldiclit, quorl si dirtlct' \reruln dicerct, est Dominus ot rTlotxnl ctrrnert tn pristirlum revo tp,rcl rl,rbis alistulit rnultiplicarc: ne ista spe illa toler vicleretur. Ista nori dixit, ista riort speravit' Sed ut tlocerernur. non sporalltr DominLrs pracstitit, quo docereutur, o1ri, ti,r.,s illi atl{uit: quia si et illa illi r retfderet, ,,rr:ulti,un t:olollanl ejus videre rnirinre Jit ideo ciui.l ait St'r'iptura divina, exhorta
{
palicntiaru et speln frltulrlrum, rlon
rllcr'
pracsentirint? Paticntiam ,lob audistLs, 3.1 finern 'ui,lLstis, ipsrus Qutrre trtutientiom Job, et norr, Finem apr,:r'ires aci dupla; dir:eres, l)eo gra vidistisj) Fa.nr,,,i slrstineatr,, r.Iupluui ri:cipirl sit:ut Job' kttit:ntiom Job,.f DornirLi., !)atjr:ntiLurr JoIr truvirnus, et iCol 063+] fi
t
pe altul il ero.lld. Nimenca, insd, atotiubilii rner frati, cAnd indurd oarecali tribulaliuni dc acest fcl, sd nu aqtepte ar't;i rdsplata; ci veni voarba, dacd sufcrd oarecari daune, sd nu cumva s6-gi zici din intAmplarc in spiritul sdu: Domnul. tt, dct,t, Domnul ct. luat; .fie numel.e Domnului binecuud,nLol, ca si primeascd dublu. S5-1- laude pe Dumnczeu cu pacierr!5, nu cu avarilie. Dacb, cele ce le-ai pierdut, cauti sd le primegti dublu, gi de aceea il lauzi pe Dumnezeu, dintru cupiditate il lauzi, nu dintru charitate. Si nu-i vinS-n minte {ie exemplul birbatului sfAnt insuqi; te ingeli pe tine. CAnd lov le tolela pe toate, nu spera dublu. $i, in prima lui confesiurre, cAnd a suportat daunele ,si qi-a-ndllat la cer fiii, qi in a doua, cAnd suporta de-acum chinurile rlnilrr in carnc, se poate lua seama la ceea ce spun. Acestea sunt vorbele confesiunii lui dintAi: l)omnLtl a dat, Domnul a luaL; fie numele Domnului binecuudntat. Pttea zice: l)omnul a dat, Donrnul a luat; poate iariqi sd dea cine a luat, prrate si rcvoce mai multe decAt a luat. Nu a zis asta, ci, precum i.-o. pldcut Domnului., zice, aga s-a. JdcuL: pentru ci i-a plicut [,ui, placi-mi mie; ceea ce i-a plScut bunului Domn, si nu-i displacd supusului serv; ceea ce i-a pldcut medicului, sd nu-i displac6 bolnavului. Auzi a doua confesiune a lui insuqi: l/orbit-ai, ii ztce so{iei sale, precum una dintre muierile nebune. Dacd am primit din md.na Domnului cele bune, relele de ce nu le uom suport<t.(Iou, ll,9; lat. sec. DLX)I Nu a adiugat, ceea ce, dac6 ar fi zis, ar fi zis adevllat: Potent cste Domnul qi si revoce carnea mea la starea dinainte, gi sd multiplice ceea ce ne-a luat nou6; nici nu s-al pdrea cd a tolerat acestca intru speranla ar:eea. Acestea nu le-a.zis, nu le-a spcrat pe acestea. Ci ca si fim noi inv61a1i, i-a oferit Domnul celui care nu spera, de unde sd fim noi invdlafi ci Dumnezeu i-a fost dc fald aceluia; fiindcd qi dacd nu i-ar fi rodat lui acelea, noi nu puteam delor: vcdea oculta lui coroanS. $i, de aceea, c',e ztce Scriptura divinS, cxhortAnd la pacienl[ gi spelalr{a cellr viitoare, nu rdsplata r;elor prezente? Pacienta lui lou ati ouzit-o, Si Jinele Domnului udzutu-l-ali. De c,e pacienta lui lou, qi nu, finele lui Iov insugi vdzutu-l-afi? Cura ti-ai fi deschis-o spre dublu; ai fi zis: Mullumcsr; lui Dumnczeu, sd sup()rt, dublu primcsc) plccum lov. Pacienla lui loo, /'ineLe l.)omnuLui. Pacicnta lui Iov am
258
S. Auretii Auqustitti De Slmbolo ad Catechumenos
Sf. Aureliu Augustin, Despre Crez cdtre catechumeni
259
Domini novimus. Quem finem Domini? Deus, Deus ut quid me dereLiquisti (Psal' WL.2)l.Verba sunt pendentis in ligno. Quasi reliqurt-illum ad.pra ielicitatem, ."a non eum reliquit ad aeterr immortalitatem. Ibi est finis Domini' Tenent lud insultant Judaei, Iigant Judaei, spinis coronant, sp
dehonestant, flagellant.'-'pprobfiis obruunt, li suspendunt, Iancea fodiunt, postremo sepeliunt:

relictus est. Sed qurbus? tllis insultantibus' Ideo ergo patientiam, ut resurgas et non moriaris, id est, m mo.ia.is, sicut Christus. Sic enim legimus: Christrc
et
IV.
mortuis,
jam non moritur (Rom' VI,
9)'
iudeii, leagS-L iudeii, incoroneazS.-L cu spini, dezonor.eazS-L cu umplu-L de oplohrii, pe lemn atArnS-I-, ar la.nrca rrtrdpungu-L, ingroapd-L in cele din urm5.: cvasipirdsit este. Ci de rtrtre cine? De citre insultatorii [ia. De aceea, ai, agadar, pacien!5, ru sd-nvii qi sd nu mai mori, adicd, s5 nu mori nicicfurd, precum (.lhristos. Cdci astfel t:itirn Christos inui)nd dintru morti, de<cum
trputS, flageleaz5-I-,
;
rrunt)scut{, qi finele Domnuhri cunosurtu-l-ann. Car:e fine al Domnului? lhtmne,zeule, Dumnezeul meu, pe.nlru ce m-ai pcirdsit (Ps. l-XXtV, 7)l Cuvintele sunt ale .Domnului atArnAnd pe cruce. Cvasipirilsltu-T-a 1x: R, in pri"irl" feri<irii prezente, ri nu La pdrisit pe El in privinla ctomei imortalitef Aici este finele Domnului. ]-inu-L itrdeii. insultA-I-
ttu mai moare (Rom., VI, 9).
11. Sedere ad d,efieram Patris,

be.atitudo.
quid sit' Deilera
lV.
11. Ce-nseamnd o. qedea de-a. dreapta Tald.lui. l)reapkt Tb.tdlui, beatitudinea.
Ascendit in c,telurn' credite. Sedet ad dexteram Pat credite. Sedere, intelligite habitare: quomodo dicimus"
quocumque hornine, In illa patria sedit per tres ail Dicit rlud et Scriptura, sedisse quemdam in civitatc tant i*pr, (ilI Reg.II, 38, ,r". LXx;' Numguid sedit
,rrrqr"*
sur"rlxit? Ideo hominum habitationes
sq'
dicuntur. LIbi habentur sedes, numquid semper sede non surgihrr. non ambulatur, non jacetur? et tamen s ,rocarrtu"r. Sic ergo credite habitare Christum il 9:' Dei Patris: ibi esi. Nec dicat vobis cor vestrum, Quid Nolite quaerere quod non licet invenire: ibi est; suf vobis. Beatus est, et a beatitudine, quae dextera Pt vocatur, ipsius beatitudinis nomen est, dextera Patris'
acceperimus; quia sedet ad dexte'ram l si carnaliie. !4vvvr.---,----_7 I
ille elit ad sinistram. Numquid fas est Yt.t'." sini

componamus. Filium ad dexteram, Patrem ad Ibi omnis dextera est, quia nulla ibi est miseria'
,t,
S-A SUIT LA CER: ucdcp. $ADE DBA DREAPIA TATAIUT. A gedea, inlelegeli a locui; precum zicem despre oricare ,r-' i. rrr:ea patrie aqe )t timp de trei ani. Aceea o zice qi Scriptura, cd a lozut r:arecare in cetate atAta timp (lll Reg., I[, :]8, sec. I-XX). Nu (umva, oare, qade, qi nu s-a ridicat nicicAnd? Iarigi agezdmintele oarnneilor se numeso scaune. Linde sunt a.\rute scaunele, nu cumva, r)are, se qade pururea? Nu sc r-idicd, nu se umbld. nu se doarme? l'ji totuqi se numesc scaune. Aga crede(i, aqadar., c5. Christos krcuieqte de-a dreapta lui Dumnezeu 'fat[l. Acolo este. $i sd nu vb zir:E, vou5 inima voastrd: Ce face? Nu voigi a cdta ceea ce nu-i lng6duit a gisi; acolo este; vi este suficient vou5. F'ericit este, qi de la beatitudinea, care este numitd dreapta'fatilui, este numele hcatitudinii ins5.qi, dreapta l.atilui. C[ci dacd o vom fi inteles rarnal; cd qade de-a dreapta'lat5.lui, tal ('l'atdl, n. tr:) va fi la stAnga. Nu cumva este, oare, ingdduit, r;a sd-i (,ompunem astfel pe ei, pe l"iul la dreapta, pe'fatdl la stAngaT Acoh totul este dreapta, fiincicd
rx:olo nu este nici o mizerie.
12. lndc venturus judicare vivos et mortuos' qui superfuerintl mortuos, qui pr-aecesserint' Potest irrt"lti4' Vivos, justos; mortLlos, injustos' Utrosque judicai. srra cuicp;e re,flibuens. Justis dicurus est m lu 'y"nit", bene,1i.cii. Rilris mei, percipite regnu'm quod
12.DE INDE VA VENI SA JUDE(]Ij VII gt MORTI|. Viii, fi l5mas in via!5; morlii" cei cale vol fi tlcc,ut din viala rureasta. Se poate gi aga inlelegc: viii. juqtii; morlii, injugtii. Citi ii juded gi pe unii, gi pe alfi, retrihuind ficr;iruia ccca (:e i se cuvine. Jrrgtilor le va zice intru judecatd: l,'eniti tint:cuudntapii.'fatdlui. meu,
rr:i care vor
260
S. Aurelii A
ni De
ad Catechumenos
Sf.
261
paratum est ab initio mundl. Ad hoc vos parate, sperate, propterea vivite, et sic vivite, q':pt:I"3:l propterea baptizamini- ut possit vobis dici: Zen 'beiedicti Pairis mei, percipite regnum quod uo pdratum est a constitutione mundi' Sinistris quid? 'in ignem aeternum) qui paratus est*d-iabolo "t 2?E ejui (Ma*h. xxv, 34, +i;. sl" judi8abuntur a Ct vivi et mofiui. Dicta est prima sine tempore Christi, dicta est alia in plenitudine temporis de virl nativitas Christi, dicta est passio Christi, dictum judicium Christi. Totum dictum est, quod dicendum de Christo, Filio Dei unico, Domiro nostro: sed non
perfecta est Trinitas. v.
o fbst pregdtit diauolului. Si ingerilor scii(ilIat., Xlq 41). Aea vor.fi jrrdeca-ti de cdtre Christos viii qi moryi. Supusu-s-a intAia natir.itatc a hri Clrristos, cea fird de timp, spusu-s-a qi a doua, cea tn plenitudinea tinpuJui, nativitatea lui Christos dintru F'ecioara. spusu-s-a pitinrirea lui Christos, spusu-s-a judecarea lui Christos. 'lbtul s.a spus, oeea ce tlebuia spus despre Chlistos F-iul lui Dumnczeu Llnicul, Dr.rmnul uosfi'u: ci nu este inci perfectd Trinitatea.
V.
rrtopteni,ti imp(trd.tia cere u-a /bst pregdti.td. uortci. de la incepLttuL ltLmi.i (Mol.. XXV. 34). Pentru aceasta pregirtiti-vi voi, accasta slrolali<r, de aceea trdili, gi trditl aqa, pentru aceea credetj, pentr-Ll ueea botezafi-v6, ca si poati zicr vouS: y'enili. bi.necuudntatii 'lhtd.lui. ml..tt, mo6t.eni.pi tmpd.rdtia ca,re u-o. .f'ost pregdtitd uoud. de lct t:ottslituirea. lumii. Celor de la stAnge cn? l4ergeli in Jbcul etern, care
13. Spiritum sonctum esse Deum.
13. Cd Spiritul SJdnt este Dumnezeu.
in Spiritum sanctum' Tiinitas unus Deus, tlna natura) una substantia,

Sequitur
in
Syrnbolo, Et
potentia, summa aequalitas, nulla divisio, nulla diversir Vultis nosse quod Deus. [Cot. OOSS] perpetua charitas. bpiritus sanctus? Baptizamini, et templum ejus Apostolus dicit, Nescitis quia corP?ra.uestra temp uobis est Spiritu.s sancti, quem habetis a Deo (I Cor' 19)? Gmplum habet Deus: nam et Salomol-1ex et prop Deo. Si aedificaret te lussus esi aedificare templum loH, aut lunae, aut stellae alicui, aut alicui angelo, damnaret illum Deus? Quia ergo templum aedificavit I ostendit se colere Deum. Bt unde aedificaw? De ligni lapidibus: quia dignatus est Deus facere sibi per s' surrm do-rm in terra, utri rogaretur, utri memorarctur: dicit beatus Stephanus: Salomon aedificauit illi don' sed Altissimu, ion in manu factis templis inhabitat ytl, 47 et 4B). Si ergo colpora nostra templum est Spi sancti, qualis Deus est qui aedificavit templum Spi sancto? Sed Deus. Sj onim templum Spiritus sanctt corpora nostra, ille Spiritui sancto aedifievit templum, et corpora nostra. Attendite Apostolum dicentem, I tempirauit corpus, ei cui deerat majorem honorem
Urmeazi in Symbol (Crez), $l iN SPIRITUI- SFANT. Ar:east['frinitate Un singur Dumnezeu, o naturd, o substanfi, o potentS, suprema egclitatc, nici o dir-iziune, nir;i o dr'r,crsitatc, 1rr:rpetua charitate. Vreli sd gti! cd Spiritul Sfdnt cste l)urrrnozerr? llotezati-v5" 9i veli fi templul Lui. Apostolul zice: lYu Etiti cd tcmplul ii .sunt tn uoi corpurile uoastre Spi.ritului S|d.nt pe care tl o.ueti de la Dumnezeu (l Cor; Yl, 19)/ lirmplu are Dumnezeul lrici gi Solomon, regele gi plofetul, a poruncit sd sc edifice lui l)rrmnezeu templul. Daci ar fi edificat soarelui templu" sau lunii, riru vreunci stele, sau vrcunui inger:, nu l-ar fi condamnat. oare, ;rc cl Dumnezeu? F-iindcd a edificat. aqadar. lui Durnnezeu fcrnplul, s-a ardtat pe sine a-L cultiva pe L)umnezcu. $i de unde l-n edificat? Din lemn qi piatr6: fiindci a socotit l)umnczeu demn sii-gi facd siegi prin serl,ul sdu casi pe pdmAnt, unde sd fie rugat, trnde sd fir: amintit. De unde zice fer.icitul yStcfan: SoLomon I-a ttli/'icat I'ui casd., ci AtoltnoLtul nu locuieSte in tempLe ldcule tlt mdnd(l-apt., XJJIl, 47-48). Daci Spiritului SfAnt ii sunt lr:rnplu, prirr urmare, corpurile noastr.c, ce fcl dc l)umnczeu este (lcl Care a edificrrt Spiritului SfAnt tcmplu? Ci. Durnnezeu. Dacd, ;rrin urmare, colpurile noastre sunt ternplr.r al Spir.itultri SfAnt, Acela I-a etlificat Spiritului SfAnt tompltr. (larele a cdificat qi lrrrpulile noaslrc. Ast:trlttrtiJ pe Aposto[. zit:iind: Dumnezeu a.
262
S. Aurelii Augustini De Symbolo ad Catechumenos
Sf.
Aureliu Augltstin, Despre Crez cdtre catechumeni
263
(l
Cor. XII, 24); curn loqueretur de diversis membris, non essent soissurae in corpore. Deus creavit cor
nostrurn. Herbam Deus creavit, corpus nost'urrr quis Ljnde probamus quia hnrbarn Deus creat? Qui vestit, creat. Er,-angeLium lege: Si eryo.fbnum ogri, att, quod est, et cros in clibanum mittitur, Deus sir' uestit (Matth. 30). IIle ergo creat, qui vestit. Et Apostolus: Stulte,
fnl.ocmit corpul, aceluia ddndu-i mai mo.rea. onoore, cui ti (l Cor. Xll, 24); crtn vorbea de diversele menrbre, pre(',um lI n-ar fi scizrrrd in corp. Dumnezeu a creat corpul nostrr. Iar.ha, f)umrrezou a creat-o? Cine inveqte, el insugi treeazi. livanghelia citeste-o: Da,cd, aSo,do.r, i.arba cdmpul,ui, zice, care este a,sld.zi,
lipsea
seminas non uiuificatur, nisi. moriatur: et quod sem non cotpu"s quod futurum esl seminos, sed nudum ut forte tritici, aut alicujus caeteroruml Deus autem dat corpus quomodo uoluerit, et unicuique semin propritm corpus (l Cor. XV 36-38). Si ergo Deus
nostra aedificat, si Deus membra nostra aedificat. et nostra templum sunt Spiritus sancti; nolite dubitar.e esse Spiritum szmctum. Et nolite addere quasi tertium quia Pater et F'ilius et Spiritus sanctus unus est Deus credite.
tn cuptor, I)tmnezeu a tnud.scut-o ofo. Acela llceazS, agadar, care invegte. $i Apostolul Prostule, ceect. ce tt:meni nu este uiuificn.L, decdt dacd moare; Si ceea ce semeni rut este trupul ce ua sd, fi.e, ci grdunte gol, poate de grdu, sau de a,ltceua din celelaltel Dumnezeu, insd, ti dd. un trup, precum w.[i uoit, fiecdrei seminle propriul trup(I Cor., XY,36-38). Dacd l)urnnczeu edific6, agadar, corpurile noastre, dacd Dumnezeu edificd membrele noastre, qi corpurile noastre sunt templu al Spiritului SfAnt; nu voili a sta la-ndoialS cd Spiritul SfAnt este Dumnezeu, $i nu voili s5 addugali ca qi al treilea Dumnezeul fiindcd'fatdl qi F'iul 9i Spiritul SfAnt Dumnezeu LInul cste. Aga
gi mdine se o,runcd
rrrodeli.
Vl.
74. De sancta Ecclesia.
Vl.
14. Despre Sldnto. fJisericd.
Sequitur post Tr'nitatis comrnendationem, Ecrclesiam. Demrinstratlls cst Deus et templum i Tbmplum enim Dei sanctum est, ait Apostolus, guod
(Id. III, [psa est Erxicsia sancta, Errclesia una, vera, Ecclesia catholica, c()ntra omnes haereses pugnare potest, expugnari tamen non potest. Haereses de illa exierunt? tanquarn sanrnenta inutilia de vite ipsa autern manet in radice sua. in vite sua, rn charitate Porlae r'nferorurn non vincrrrt e.am (Matth. XVI, 1B).
oos
.17).
Lirmeaz5, dupd amintirea TrinitSlii, SttXtt BISERICA. S-a dcmonstrat Dumnezeu qi templul I-ui insuqi. Tbmplul lui l)umnezeu, tntradeud.r, esLe sfd.nt, zice Apostolul, ceca ce voi suntefi (l Cor. III, 17). Este insdgi Biserica sfAntS, Biscrica una, Biserica
trdevirat5, Biserica catholic[" luptAnd impotriva tuturor ereziilor: tir luptc poate, a fi expugnatd, totugi, nu se poate. Eleziile toate icqit-au afari din ea, precum l6st6riqul inutil rupt de pe vi15; ea lnsdqi rdmAne, insd, in rdddcina sa, in vila sa in charitatea sa. Po4ile infernului n-n vor invinge pe ea(Mor. III, 17).
}{I. -
15. Peccota etiam immania dimittuntur in Baptisr uenialia, in oratione dominica. Poenitentiae publicae propter immania peccata, non llcl. 0636) propter leuia,
W. -
15. Pdrntele. chiar ingrczitcxtre sunt iertate tntru Botezi gi rcnialele,
tntru llugdciunea [)omneascd.. fbrrerea penitenpei publice din cauza. pdcatebr ingroziloare, nu din cauza celar ufoo.re.
Remissionem pecoatorum. Habetis Symbo

perfecte in vobis, quando baptizamini. Nemo dit:at: lll
feci, fortc non rrrihi dimittittrr. Quid fecisti? guantr fer:isti? l)ic immane aliquid quorJ comnrisisti, grr horrendrrrn. quod etiarn cr>gitare hor.res: qrridquid
IER'|AREA PACATELOIi. Aveli Symb,rlul pcrfect in voi, rAnd vd boteza{i. Nimenea s5- nu zicd: Am fdcut asta, poate nu rrri se va gterge mie. Ce ai ficut. Cet ai f6cut? Spune ceva lrtonstruos cc-ai r:omis, grav, ingr',tzitor, de care sd te-ngrozcgti clriar qi a-l gAntJi: vci fi fdr:ut orice yrei: rru curnva l-ai ucis,
264
Sf.
fr
Aureliu Augastin, Despre Crez cdtre catechumeni
265
feceris, numquid Christum occidisti? Non est isto aliquid pejus, quia et Christo nihil est melius.
nefa^s est
occidere ChristLrm? Judaei tamen eum ocr:ide
et multi in eum postea crediderunt, et biberunt

sanguinem: dirnissum est illis peccatum quod Cum baptizati fueritis, tenete vitam bonam rn Dei, ut Baptismum custodiatis usqub in finem. Non dico quia sine peccato hic vivetis; sed sunt venialia, quibus vita ista non est. Propter omnia peccata Bapti inventus est; propter levia, sine quibus esse non oratio inventa. Quid habet oratio? Dimitte nobis nostra, sicut et nos dimittimus debitoribus nostris (Id.
nimic mai r[u decAt acest fapt, fiindoS'nici nu este nimic mai bun decAt Christos. CAti trclcgr'uire este a-I- uoide pe Christos? Iudeii L-au ucis totugi trrt: El, qi mulli au crezut dupd aceca in El, gi au b5.ut sAngele Lui: iertatu-1i-s-a lor pdcatul pe care l-au comis. CAnd veli fi fost botezafi, tineli viala bund intru preceptele lui Dumnezeu, rru sd pizili pAnE la sfArgit Botezul. Nu vE zic voui cd veli trdi uicj fdrd de pdcat; ci sunt venialele, fird de care nu se petrece via{a aceasta. Pentru toate picatele a fost instituit Botezul; pcntru cele ursoare, firi de care nu putem fiinta, instituitu-s-a
r)ure pe ChristosT lr-u este tugdciunea. Ce are rugdciunea? Iartd-ne noud greSalele noastre, precum Si noi iertdm greSipilor noStri(MaL.,Yl, 12). O datd Huntem spdlali intru Botez; zilnic suntem spila1i, prin rtrgSciune. Dar nu voili si comiteli acelea, pentru care este nccesar s5 fili sepalali de corpul lui Christos: ceea ce lipseascd dc la voi. Cici aceia pe care voi ii vedeli fScAnd penitenlS au r:omis crime, sau adultere, sau alte fapte silbatice: de acolo fac pcniten!5. Cdci, dacd pdcatele lorugi ar fi ugoare, ar fi fost nufioientS, pentru qtergerea lor, rug6ciunea cotidianS.
12). Semel abluimur Baptismate, quotidie ablui

oratione. Sed nolite illa committere, pro quibus est ut a Christi corpore separernini: quod absit a vobis,
enim quos videtis agere poenitentiam, scelera
aut adulteria, aut aliqua facta immania: inde poenitentiam. Nam si levia peccata ipsorum essent,
haec quotidiana oratio delenda sufficeret.
l{[. -
1"6.
Peccata tribus modis dimittuntur.
Ergo tribus modis dimittuntur peccata in
in Baptismate, in oratione, in humilitate mai

poenitentiae: tamen Deus non dimittit peccata, baptizatis. Ipsa peccata quae primum dimittit, n,rn baptizatis dimittit. Quando? Quando baptizantur quae postea orantibus dimittuntur, et poenitenti quibus dimittrtu baptizatis dimittit. Nam quomodo Pater noster, qui nondum nati sunt? Catcchum rpamdiu sunt, super illos sunt omnia peccata catechumeni, quanto magis Pagani? quanto
haereticii' Sed haereticis Baptismum non mutarnus.
UII. - 1.6. Pdcatele se iartd tn trei moduri. in trei feluri ne sunt iertate, agadar, picatele in Bisericd: lntru Botez, intru rug5ciune, intru mai marea umilinlS a ponitenlei; totugi Dumnezeu nu iartd pdcatele decAt numai rrlor botezafi. Pdcatele insegi, pe care le iartd mai intAi, nu le
itrrtd decAt botezalilor. CAnd? CAnd sunt botezali. P[catele care li se iartd dupd aceea celora care se roag6 gi penitenlilor, clrora Ii se iartd, celor hotezali li se iart6. C[ci in ce chip zic: 'lbtd.l nostru, t'ei care inci nu s-au niscut? Catechumeni cAt sunt, asupra lol sunt toate pdcatele lor. Catechumenii dacd, r:u cAt mai mult PEgAnii? Cu cAt mai mult ereticii? Ereticilor, ins5, nu le schimbdm Botezul. De ce? Fiindcd aqa au Botezul, ln chipul in care igi are dezertorul characterull6: aqa gi Sqtia uu Botezul; il au, r;i de unde sd fie c;ondamnafi, nu de unde si fic-ncununafi. $i totugi, dac;d dezertorul insugi, corectat, incepe sri militeze, nu oumva, oare, indrdzneqte cineva sd-i schimbe lui <;haracterul?
Quia sic habent Baptismum, quomodo dcserto.r'

characterem: ita et isti habent Baptismum; habent, unde damnentur, non uride coroncntur. Et tam desertor ipse correctus incipiat militare, numquid griscpam ei charaoterem mutare?
266
Sf.
Aureliu Auglntin, Despre Crez cdtre
catechurneni
267
IX.
17. De resurrectione carnis
in oitam
aeternam.
lX.
17. Despre resurecliunea cdrnii.
tntru uiola eternd.
praecesdit
Credimus etiam resurrectionem carnis, in Christo: ut hoc etiam speret corpusT
Credem chiar gi RESLIRIICTILNEA CARNII, oare a precedat
in capite. Caput Ecclesiae Christus, Eccl corpus Christi (Ephes. y.23). Cap.ut nostrum su
praecessit
ascendit
htru Christos, incAt s-o spere corpul pAnd 9i pc aceasta, cale a I lui Christos, llrccredat intru Cap. Cap al Bi
in coelrrm: ubi caput, illic dt membra. Qu< cainis resurrectionem? Ne forte putet aliquis Lazar| ut scias non sic esse, additum est, In vii
aeternam. Regeneret vos Deus, conservet et fiteatutl Deus; in de, qui est ipsa vita aeterna, perducat vos Arnen.
nde capul, gi Biserica. Capul nostru a invi nu cumva s5 tnembrele acolo. In ce chip re gAndeascd cineva in chipul in care a lui Lazir,-ci ca sd qtii ci nu trfa este, addugahr-s-a: INTRU \T ATA ETERNA. Imp5rdleasci-vi pistreze-vd qi acopere-vi pe voi Dumnezeu; htru Jro voi Dumnezeu, fiine, Carele este insdgi viafa etem6, pdsuiascS-vd pe voi Dumnezeu.
Amin.
wOTE FI COMEIVTARTI
ENCHIRIDION
1
Erudipia, in sensul primar de ,,instmcgie, progesl in cunoaqtere qi la
inv6t6turd".
in,telept: E foarte posibil sd fie cupilnsi aici o anume opozilie intre cele rloud concepte: Stiin,td. qi in,telepciune, dup6: ,,Alii quidem per Spiritum datur sermo sapientiae: alii autem sermo scientiae secundum eundem Spiritum": ,,Unuia ii este dat, intr-adevdr, prin Spirit, cuvdntul inlelepciunii: altuia, ins6, cuv6ntul gtiinlei, dupd acelagi Spirit" (,I Cor. XlI,8). SfAntul Augustin distinge net, dupd P. Cayr6, Pricis de pa.trologie, Soci&6 de S. Jean l'6vang6liste, Discl6e et Cie Editeurs pontificaux Paris - Tournai Rorne, 192'1, t. I, p. 631, tnyelepciunea, care este ra{iunea superioar6 al cdrei obiect propriu cste contemplarea realitSlilor eterne, de gtiinld, carc cste cunoagterea ragionald a realit6lilor temporale. De fapt, asupra acestor distincgii, SfAntul Augustin insist6 in ca4ile XII-XN dir, De Ti'in.,in special
2
inXIV, I,3,PL., 1.XI-[,
l03T,undestabilegteintSietateainlelepciunii aceastd distincgie revine mai la vale, in cap. XCV. EvuI mediu gi-a reamintit aceastd distinclie augustiniani qi i-a acordat theologiei privilegiul de a0i tnlelepciune (Cf. Toma d'Aquino, Summ. theol.
cei,
fap de gtiinld. Schilatd aici,
I, qu. 1, art. 6).

NoEtiutori: simplices, primar: izolali, 1inu1i de o parte, de aici,.., simpli. ) Fraza cuprinsd intre paranteze drepte lipsegte din unele Mss., de aceea e privit5 de mulf comentatori ca o interpolare.
5 Pietotect (pietas), Cum se vede qi aici, SfAntul Augustin, forrnat de la qcoala ciceroniand, dd intAietatca latinesculut pietusinfa,ta corespondentelor sale greceqti. Iatd cum o defineqte P Grimal: ,,Romanii reliefau sub numele
,Je 3
pietas atitudinea care consista irr respectarea scrupuloasi nu numai a
riturilor ci qi a raporturilor dintre fiinle in interiorul universului insugi; pietas este in primul rAnd un iel de justilie a factorului imaterial care
rnenfinea la locul lor realitdlile spirituale, sau care ]e restabilea dc fiecare datd cAnd un arrcident relevase o tulburare oarecare. Termenul se afld irrtr-un strAns raport cu verbul pra.rel care indicd acliunea de a gterge o ;ratd, o prevestire rea, o crim6. In crrdinea interioard, pietas va echivala cu
49---ffi
sf'4vt4y
tve*!!'!!4ylLdry!---ji
Note pi comenturrii
271
srlu','-".t"t]'-'111':1J:i::1il:r'r:]11'; un_rtu t"1'"li'j'i',-*i,;-;i;;" data ascultarea datl de un iiu tatdlui .,, t ascultaro tatl]ui nu ierarhia naturale Un fiu care
":;;;;d;" care J io veqte, *" *' .'#ffi "', ": t I :Ll1lY :l::::, ;:t'Jii"l',TI sd " rcligi''s' p',.'t".''n'""ust[ ordine t"
.IlJlxl"t,.il.Louutt
"nip rcztda tn ucrort ' .,..- i--r^û.-,- io,'icirer rczida in uclderea rinuvarului' d' fi resrahilita. indet'b9re isr 'Ssirea ura'v!* '- .-uu zcr !r in.."t''u I p ' ^ ,.i lo. socerr astlel .l soce* asr fel cl era premat 5""'i-ei 1 lll:il;i::: de pe pbmAnt, :,T.;X; rn
;;;"t
",u "l "ut El nu mai avea cc c6uta in cetate
qr
nlcr
Ô:i
""*:;i"';lli13;r, **u o" zei, insrt't'rlati Fxistb dcct oPrelos Iala

grupuri
si
rati
de
membrii di
dh
in
ilrt;.
:ffi::;#ffi;;' El'11-l'.11ilestat oc trr'rrurru v'-'.':"''- -' qi fald '#,;;;;';i;^t,a'"-p*r

"*t"r,.irr.t"
care fac Pan" .-,amenu' cele din urm6' fala de to a a5a numitei pietcts nt s-
."ai"lli^.a ea a inflbrit din plin cind s-a des apanenenla. analoaga t'el analoagd cel
s"'pr-"t "
;'J;in,,.
fl:iltftfi
;;i.i;ii
lalie de rude:
acelcia5i cetd
Per
(le PrroLUru'crea indatoriri de solrdantare' iqi ru,"e-apa'i+a rn texlclt!1 lvr rdt'r 'y""*-ltol numanLlus
";;;;;;;;;;,
cartinlleoutonlimorumenoslr' "i"rf"..nt,r, l' d'- p1'.'",11"]:,': ;"' uuY lx E, il;,
;i ilil;',urmatoarele" " "::j' atribure "' ceea din ccca ce

mdrginea s[ ca constata ce scriitori. I atini qi
r'-'' - t
poare
:l
se I elul sdu. Dar sc pdl ^1,,1 ";,, e- comentate de, dat[' Ei au c -! .-A,rôtrta np rrtlr;drL I^+i Fi Ail con i;,u,,,, r o mo no a :1.,?T^' 3"".91,il, i.". ^: i^-^ ^; formr'rla {ilosdl sidcra cd {^"-r,le fi romanii n-ar fi descoPel
I fJ;lDrr :iii fl ci
iLiE :'-c'
astfel Terenlru'
iiil
Ldrr^rr. y""--' -,:a expresia unul sennmerlt PC I .l:r venit6 drn ut't".nt . . , :-,^revelalia ilrminat i L,T-T',j, orin -^-i-t- i- ."..J, tn os rgzid-a ivc :';:1,:i : -'lt*'''tiip.i,n i, t. de pr e/..ll.,inizoii ne(,aDl I;i11 una UIla r t -.^-x fdtt figureazd divinizate pe Lapr
ci' senlrment Er latent iatcnt in ei' sentiment h:

vr tc.
!:ll :":
11i9 unoc
c
ffil#;"
IJ'rr'i
luPiter celFootte
pietas, pp. 27 1-272. " Ad litt.: ,?care pietate
sE se
[i numit in acel loc ."
siFoarteMf'"^:^-.r^nanr.r a saranta increderea in intreaga via!6
I Adic[, pietatea u Oultivat, in sensul de slujit cu devoliune " Citind: quaerendo. dup5 Lov. gi Arn.' Ahc trd. 9i mai multc Mss. au
de intrebat, de cercctat (ele). BazAndu-se pe aceastd formulare, excgeqii prcsupun un interval de lirnp apreciabil intre trimiterea de c[tre T-aurenliu a scrisorii gi primirea rurr.sului din partea SfAntului Augustin
Lerendo.:
r0
pe locul
sdu raponurilr'9
,iul
si mai profund
in t-:ontractul
i,.ar"
l,:ag5 cctE
272
1r
Sf. Aureliu
Enchiridion
22
23
Notc Ai comentarii
273
;ffi;;;i"i;"^, "i"i"ao""'1"1 ""' ffi ;;;"r"*l",..,iRrgiu'."1'*i'::i:'^"::::,::;:'Xj:1: ffi. ;;6.J ,i., *tionr, cum fides sit sola, non veniat"; i;; ffi; ,po.t u"-u." are ,,inveniat";. al doilea CoLberti'nus qi u fides' si sitigola,.non c?nvel]
mai in cum fi
6in1r[ v-ti.-nensp Artt --in ratione. cum
de alte[t'' Vt Aici Mss. dife,rd mai nrult sau mai pulin unelt: fa16 sit soia' n'rn venjat" fides codrcn Germanensis are:;il;"1'g"'"" cum fides sit s.la' non ve'niat'' a
fimrt) sau ,,pofiari" (: a fi purtat). 2r Studiu, in sensul primar de ,,2e1, rAvnd", sens care? sper-? se pdstreazE in traducere cvasinretaforicE a acestor cuvinte.
25
(litind ,potue.runt", Arr., Er., Lov., Dan. au ,,poterunt": ,,vor putea", Ed.: ,,quod nanibus" (: cu mAinile) possit astringi", Mss., ins5, ,,quod nranu possit astringl", iar unele au, in loc de ,rastring", ,,teneri" (: a fi
amb' Danaeu3'restinrie: "in rati sola"; Krabinger adnrite te "sit prea clar' cu lec,tiunea ,in rationem", deqi sensul nu este U"o"Ji"tirito.
Citind ,,tibj", unele Mss. au ,,ibi".

De.fide et Synbolo,I, 1, P.I-., t. XL, col. 181.
2" Cf.
2?
r""ri" co"Apl
qi
il;;;;;$;id" 'r"!rr", t p,A
Pentrar ".",ti,,1a singurd credinla". acord '; E*"g"1ii sunt, in general, de forrnulSr'ile lui Laure,nliu.
,3
mea este interp*9r'$'^1 ^dr"".", ca sd nu zic a ciedinlei' Ad ?." ct: litt': '"ligi"i, 9i ce nu convine intru rafiune' "in cAnd
*:"*:"::i-
Ed.: ,,dominica oratio" (rugdciunea donureascE), dar din ccle mai nrulte Mss. Iipsegte,,dominica".
28 Ed.: ,,Lucanus distinguens" (: Lucanus disting6ndu-le), dar Mss. au ?n Ioc de Lucanus, ,,quidan" (: un oarecare, cinerra). 29 Ed.: dup5 ,riudicandum": ,,\.,ivos et mortuos" (: uiii qi mo4ii).
ci aici SfAnnrl
Augustin reia
incepand de aici, Sfentul 4"gTtI" se refer6, in proprir-i onxlano intreb5riie lui Laurengiu. Anr', Er' 9i Dan' au ,'sola rel'rgtone '
l"llii.:
Derutali de aceastd turnur6 elipticS, vechii editori au corectat nejustificat ,,et alia atque alia" (: Ci altele gi altele), pe c6nd ,,alios" dd un sens bun, c6ci se refer6 Ia alfl oameni.
31
s2
30
Pe rh"'
Aga apare in toate Ed.. Lamb. Danaeus credea cE este aici o glossemE.
patru Mss' au ,,quae ve oasai acordAn d inchooto 1i inuento an rotio' '^,-: i--;.;r; ;nfAmrctare. intrucat ea iplicd un
1i
An., Er., Dan.
gi
Mai multe Mss. au ,,distinguenda erat fides ab spe" (: trebuia deosebit[ credinla de speranl6). Din cauza caracterului sdu deutero-canonic, Episto la cdtre Eurei nu era pusd pe acelaqi plan cu celelalte; totuqi sfin1ii pdrinli ii acordau, invoc6nda, autoritate. Patru Mss. au ,,catholicae fidei ac regulae" (: credinlei catholice
giregulei). I,a SfAntrrlAugustin, prinflegabfuleiseinlele4ein mod obiqnuil, Symbolul (Crezul). Cf. qi cap. I,\/I.
s4 Interpretarea datd de SfAntul Augustin celebrului pasaj din Eua XI, 1 este cAt se poatc de interesantd, cdci, iat6, el ldrgeqte sfera propriu-zis theologic6 a accepgiunii credinlei, incluzAnd gi ,,vdzutele". 35 Sf6ntul Augustin a scris chiar un tratat despre acestea: De fide reruny quae non ui.dentur, P. L.,t. XL, col. 177-180.
36 Acest ultirn alineat este unul dintre acelea ce au servit drept.argument janoeniqtilor in sprijinul propoziliunikrr 52 qi 57 din Quespel asupra
33
Aueustin este net platonlclana' Arrlol' ur
(:
- :--^.-- .^.i- ralrune pnn --+i,,-,''' descoperite) de rntelgenla mingii, trebuie apdrate
,,Ac8stea, fie iscate de
simlurile tmpului' fie ir
Krabinger are, Pe,ntru ,,aut"" ,,ac"' care profelii au Acestea sunt cel doud moduri princ'ipale prin legiturile cu Dunrnezeu. -1? r eligioase, Aici sunt schilate principirle directoare ale cunoaEterii
16
ls
F;;;;;i"g&*'r"p"""ld "" 18
Cf. Gal.Y,6.
pe care o propagd SfAntul Augustin'
r!'2-3. Traduc aici,,tendit pervenire ad speriem" 9i' ma.i iot'-'P ,p""[;'p.;n ,,tinde.. tg "l""ga la forma i+:"li" qi:'i:1d="1"].11u] i""1," id'l:ard a u"d"'ii
iSiliX
;;;j;, ;;ffi i,,fliriTI+{:}g;*:?-Y#T*trT',"1i:'.',H:il',T; 'J.1fi'll'Jil;;*1il*1";:;""* Ia :#;t"t:'Ce;a"ir"d.riil nc'trinrite, fErE umbri de indoial,'

1
XII9-13:
20
Vezi nota de rt-rai sus.
2rManesinsugiprotindeaafidiscipolulgiunproft:talluiClu-istos' chiar mai mr;Jt: Porocletul'
preponderenlei charrtdfil ca factor al vielii spirituale. De unde s-a n6scut n lung6 notd apologetic6 la J.-8. Far"re (Roma, 1755, pp. 19-28), rezumatS, in [{eurter, Sa.nctorum Patrum opuscula selecto" Innsbruck, t. X\rI, 1831, 18952, p. 13, pe,nFu a ardta cd SfAntul Augustin nu afirnrd cE fird iubire credinla nu exisli, ci cd nu ajutd la nimic (Cf. I Cor. XIl,2-3). Or, in acest pa^saj, Sf6ntul Augustin nu face o analizd asupra rolului charitSgii (: iubirii) ca yirhrte theologalS, cdci nici nu foloscgte cuvAntul ,,charitas" ci ,,amor", in sensul con-run. Oricum, pasajul rimAne, prin ins6qi topica sa, memorabil.
274
3r
Sf. Aureliu A
Enchiridion
Ngte Si comentarii
275
Aici, unele Ed. adaugS: ,quomadnrodunr" (: in ce chip). Nte gase sute: toaducere [iterali a expresiei carc inseamnd, de { ,,nenumdlate, sute gi sute, mii qi mii". :rq FdrE a o spune ,,expressis telminis", ac.est arlicol fundame crtrlintei exclude duaLismul nranihcan. In De Fide et Symbolo, prok
38
tratal5 mai in detaliu. Prin insigi exprinrarea: ",,non nisi bonita (lreatr-rris"
e pusd, de fapt, problema
r6ului.
'0 Ai,'i SfAntul Augustin numegte. in fapt, cauza creaqit:i, I[r'd a se rel la modalitdtile ei. In alte opere, insd, in special in comentariile asul gonezei, se pot intAlni elementole principale ale unei cosmologii. Cf. ! Portali6, afi.,4ugustin,in Dic. de .dol. coth., t. I, col 2349-2355. Asupra principiului unului necesar vezi cap. XW, 5.
lirlis. Nec in kro illud: at ego intendebant irr ea quae locis continentur, e1 non ibi inveniebam locunr ad reguiescendunr; noc r.ecipiebant nrt: ista ut rlicercm, <Sat t:st, et bene qst); nec dinrittebant rt:dirc, ubi nrihi satis csse hene. Superiol eninr eranr istis, te vel'o inferior; et tu gaudiunr verlrnr nrihi subdito tibi, et nihi subiacoras quae infi-a me crt)asti. Et hrrc er.at rectunt tenrperanterrtunr, et media regio salutis rreae) ut nranerem ad imaginenr tuanr, tt ibi serwiens dominarer corpori. Sed cum superbe contra rc surgelem, et cunercrn adversus Donrinum in ct:rwice crassa sicuti nrei
(lob. XY,26), t:tian ista infima supla me lacta sunt, et prcmcbant, el
Doud Mss. Vaticanense adaugd aici ,,et Filio" (: 9i de la Fiul). Maniheismul iqi trage mrmele de Ia Manes sau Mani (sec. III, intomeietorul unei religii sincretice, in care fondul cregtin este i cu elemente budhiste gi parsiste, gi care arc ca principiu {undamenta doc,trinei Binele qi REu] ca doui elemente egale qi antagcrnice. I
+1
12
*n Lov. qi Arn. au ,sunrma" (: supremi, adj.), in loc de ,,sunrmi: suprenl? adv.). AccastL frazd contine cheia ontologiei gi axiolo,
clibetrseqi, de-acum, din acele lanturi, gi cdutanr dt: unde-i ieqile. Ci nu m smuls dc nici un val lcca credintd qi cE Tu exigti, gi cE judecata Ta pentru incomutabilS,
riul,
gi
nu
er.a
augustinicno.
a'
a urlspreze@a clin cartea a qapt{ ConJesiunilor, SfAntul Augustin ne spune el insuqi cAt de mult l-a tulbr in decursul etapei convertilii sale, problema r6ului: ,,Ian itaque me, adi meus, illis vinculis solveras, et quaerebam unde malum, et non e-,r'at exi
in capitolul al gaptelea, sccfiunea
e Catholicc, cE Tlr ai pus calt:a te viitoaro dupd aceastd moarle. $i, prin accstea, tefere qi ferm inthrite in spiritul meu, cdutarr, afadar, urzAnd, dt: unde sd fie riul. Ce chinuri, acelea alt: inimii mele stAnd sd
Chlistos, Io-ncledin nrAnn-ririi
i in Scripturilc sfinte, pe car.e
Sed me non sinebas ullis fluctibus cogitationis auferri ab ea fider ctedebanr et esse te, et esse incontmutabilem substantianr tuam. et, de hcrminibus curam et iudiciun tuun. et in Christo Filio tuo
dc [at6. $i, cunr c.Sutam in t6ce.rc, mani voci spre nisericordia Th erau
rrasc6l Ce gcnrote, Dunrnezr:ule al meu! $i, nr:qtiind eu, urechile Tale erau
nostlo; atque in Scripturis sanctis quas Ecclesiae tlrae catholi

conrmendalet autoritas, viam te posuisse salutis humanae, ad eam vii quae post hanc mortem futura est. His itaque salvis, atque i roborirtis in animo meo, quaerebam aestuans unde sit nralum. Quae tormenta parturientis cordis mei qui genritus, Deus meusl Et ibi e: aules tuae, nesciente me. Et cum ln sllenho lbrlrter cl,raereremT voces erant ad misericordiam tuam, taotae contrrtlones arunx sciebas quid patiebar, et nullus hominum. Quantum enim erat quod digcrebatur per linguam nleanr in aures famjliarissimorum Nunrquid totus tumultus animae nleael c;ur nec tempora, nec os m( sufficiebat, sonabat eis. Toturn tanren ibat in auditum tuum, quod rugi a gemitu cordis mei, et ante te erat desiderium meum, et lumen meor-unl non erat merum (Pscl. XXX\1I, 9- 1 1 ). Intus enim erat, eo a
l,rcul de-a nt accstoa ca sE zic. uE de sa1 gi e rft: bine,; gi undr: sd-nri fio destul de bino. Supr:rior h eram, intr-adevbr, lor, Tie, insd, irLferior; qi TLr. adr.:vdrata bucurir:, n)rer sup rft: mine.
nrole. sd
zbuciunrdrile mute alc spiritului meu. Tu qtiai cc sufeream, dintre oamt'-rri nirreni, insE. CAt era intr-adcvdr, ceca cc sh-Sbdtca dc acolo prin linrba nrea Ia urechile atotfanilliarilormei? Rilsuna-le lor, oare- tumultul sufletului nreu, totul. cdruia nu-i erau suficientolici timpurile (aici am fost gi sunt tcntal sd h'aduc ,,temptira" prin ,,tAmplele"), nici grrra nrea?, In auzul Tdu nrorgea? totugi, totul ce rdgeam din geamitul ininrii mele, gi inaintea Ta t:ra dorinta mea, gi lumina ochilor mei nu era cu minc (Psal. XXXMI, ()--11). Era,'intr-adr:v[r, inSuntru, eu, trs5, afard. Nici nu era el intr-un loc: iar eu m-agt e-n loculi, gi nu gdsearn acolo
ctrnt ntd
Note gi comentarii 276
277
-sL4vtgL4vgvtl'LEt4urylto"
impotriva D,rrnnului (/ou XV, 26), fdctrtu-s-au deasupra mea chiar qi infim.:, gi ap6sau, gi r,u era nic[it:ri dcstinderc 9i respirare' EIe inse -miL privrtorului, de pest(, t()t- cu grimada qi-n mass[; ocurau cugetitorului, ins5 al inraginilor corpurilor, ele insele mi scopurr
55 Prin aceastd formulare SfAntul Augrrstin cxprirnd cAt se poate de ideea sa dcspre cauza gi originea rdului
clar
t'('Felul in care demonstreazd crrexistenga contrariilor bine-rHu, ncclagi [r.rcru, este unul dintre argun-u:ntele lorte prin care SfAntul n rt:ugit s5-i combatd pe maniht:i.
s7
in unul qi Augustin
,r'ri-.,to",',,e, ca qi trurn rui s-ar fi zis: .[jndc morgi nedemnule qi so precum I)c $i acestea cr.:sCuserd din rana mea, c[ci umi]itul-ai. srpe.b (Psol. L,XXX\'TII, 11); qi prin tumoarea meEeram scparat de ' qi i.,,arte rrmf'lata-mi fa16 tnchidea ,rchii mai vczi: 'lbma d'Aquin<t, Summ' Theol 'I,[., Despre natura rdului
mei."
Molum. pp.
as
2130-231.
Acosta este principiul maior al thc"diccei augustinienc, care it XX\II qi iN gi de fiecarc'dati t;ind vorbeqte desprc nalura Din. Arlaugtr in a"eit loc, ,,De Ltttntt naturae-vitiato ipse Deus bene. cap.
,"for.rrandti aut puniendo vitiatum; ac per hoc ergo malum nrc vi erit, quia nihil eit cum evacuatur": ,,Din binele viciat al naturii, ir D.,mr,"reu face bine, reftrrmAnd sarr podepsind viciatul; iar, prin asta; r5ul nu va mai fi, dcci, viciu, fiindcb nu este nimic, dup[ ce se
Glossemd
*6
Comentatorii operei augustinicnc sunt, in gencral, de acord cd prin ,,voin1[" (voluntas) rtu se descmneazi o numc puterc volitivd, ci actul lnsuqi de a voi, adicd, voliliunca insdgL ';8 Alegorismul acestei interprct5ri s-a nbscut din faptul cd MAntuitorul k: vorbea fariseilor printrt metafor5 agric<.tld. Argumontul l-a {olosit contra maniheilor, gi SfAntul Augustin relev[ cd natura noastrd r5.mAne, in fond s[nitoasd gi cE devenirea vieqii noastre morale dcpinde de liborul nostru arbiuu. Cam in acelagi fel se exprirnd e[ qt-n De actis cum Felbe(404),1I,4, P.T-., t. XLII, col. 538: ,,Ilabet unusquisque in voluntate aut eligere guae llona sunt ct esse arbor bona, aut eligcro quae mala sunt et esse arbor rnala"l ,,Are fiecare-n voinld (:st5-n vointa fiecSmia) fie s-aleagd cele ce-s hune gi-a fi arborele bun, fie s-aleag6 cek: ce-s rele qi-a fi arborele r5u."
5n DupS lunga palantezd despre bine qi rdu, SfAnnrl Augustin revine la r:ma adevdratei qtiinle (cunoaqteri). 60 Andtezd stabilitd prin doud dintre sensurile cuvAntului ,,\.'ia": ,,drum, calc" qi ,,principiu de credinl[". 61 Este vorba despre circumcelir-'nii oretici, rimigige ale vechii rase punipe, numili a5a, in Africa, pentru cd aveau <.rbicciul sh vagabondeze din sat in sat ,,circum cellas rqsticorum vagantcs", trdind din furtiqaguri, care, ?narma1i, i-au alinut Sffurtului Augustin de mai multe ori calea in timpul pastora{iei: Cf. Possid. I/ita S. Aug.,12,P.L.,1. XXXI, col. 43. o2 E vorba despre De mendacio (cca. 395), PL., t. XL, col 487-518, oarte, care SfAntul Augustin a voi1, de altfel, s-o suprime dintre operele sale l)e (Of. ReLract.I,27,P.L,, t. X,XXII, col.630). o3 E voyba despre priscilianiqti, c6rora SfAntul Augustin le reprogeaz6 un t:inism de acest fel gi in De haer.,PJ-'., t. XL[, u]. 44,
incpti,
zic benedictinrr.
Pdstrez in traducere vocabula,,privatio" (: privalie, privaliune), i ea exprimd si ir romAnegtc mai clar gAndyl filosofic augustinian dt
reda'sirruni-elc sale,,lipsd",,,inldru rare" sau,,absenl5"'

Ed., ,,nocet autcm adimendo bonum": ,,ii {ace, insi, r[u, binele". +8 Na.lurc, cu acelaqi sens filosofic pc care.l are gi-n original
a?
fire(a)
'q
50
I-ib. Ct)lbertinus are, in loc de ,,bolum", ,,homn" (: omul)' Pdstrez, de asemenea, vocabula ,,corruptio" cu ambele vari
c(
id""' ,rt.i"î.;', ,,di*ir,rur"". sl ]id.: ..nocr:t autem adimendo brlnum": ,,iiface, insd, rdu,
binele".
Er. gi I-ov.: ,,corruptio non perveniot": ,,corup(ia nu ai ajuni alte Mss., ,,incr.,rruptione perveniet": ,,ar ajunge prin incoruptlune "' 53 Loc indreplat clupi Mss., c5ci unele: Am , Er gi Lov' au r[u: ,,ubi I esse possit, sutsisterrie natura": ,,undc nu ar Putea fi nici u.a' subzisl n.tura". Nici Dana.us nr-,r-",*u.,, mai bint:, addugAnd astfcl parii negatoare: ,,ubi nu[[a r:sse possit, non subsistente natura"' s'Mai explicit: ,,nu-i nimic ct)ea ce sc zice rdul, daci cl nu-i absolut binc"; dcci, tot r5ul (sau: abs,rlut,rrice rhu) este Ei un bine'
,,coruperc" gi ,,corup1ie", inlrucAt, in
)ntext, 9i una, 9i aita exprimd
a<
Se pr-rate zrce qi ,,corupgiune"'
t'A*.,
o' (lf. Sallust.

65
Cot,
10.
Se pare cd exemplul nu e dat la-ntAmplare gi cd prin el se-ncrimineazd una dintrc erorile origcniste.
ti6 Traduc, arci gi in rAndurile ce urmeazS, verbul ,,fa11o" prin forma pasivd, intrucAt mi se pare cd md menlin mai aproape de gAndul rrugustinian.. El poate fi tradus gi prin forma reflexivd. 67 Unele Mss.: ,,fideli patientia" (: printro pacienlS credincioasd).
278
n8
Sf. Aureliu Augustin, Enchindion
Notc Si comentarii
279
I-a sfArqitul acestui pasaj, care t:stt: destul de clal in sino, nra
t:difi[or au simtit nevoia sh gloseze, in van, pentru a explicita: ,,II

mallum, ncsciendo castum".
6e
nI
lor.
?;
7b
i$ffiH]
n altc[c similarc; De beato uila, Tii.n. N, XIl, 21 ; De ciu. Dei,XI,
to ergo coglto, cogito crgo sun,,
Cf. cap XWI.
Aici sensul cuvAntului ,picat" tretruie inlebs metafizic Ai ohiectiv. ?1 Adicd cele trei c54i Contra Acoclemico.s (nov. 1386). PL.. t. XXXII. 905-958, al cdror rezunat al r<:zumatulu; ar' prt.r"ti, in carr,.a I. SfA Augustin ne propune teza: !'iata fericiti nu <rrnsisti nunrai gi numai cdutarea adev5rului, ci, mai degrabS, in cunoagtcrea gi p,rsesiunea Au:stprincipiu se bate, ins5, cap in cap cu pdrelea acadonilcilor; ArcesiL intenreietorul Academiei nrijlocii, demnul uln.raq al lui Pynhon, a fost dintAi care, se pare , a spus cd trebuie sd nr: abginem de la a judcc.a lucrri-i
?0
?' Alci gandul augustirrian se opune suplu celui al actrdrnJc:ilo, ci,,e sustineau cumci ,,error.r)ntnis putatur e^ssJ pecc.atum,,: ,.toatd ot,oarea se socotegte a fi pdcat".
CI. cap.
X\{II.
din cauza contradicgiilor care se ivesc itr argumente, adicd, argume ,pro" gi ,,contra" ar avea aceeagi valoare. Nu nunrai ci el a dat a< doctrine agnostice formula precis5, ci a qi-ncr:rcat so justifice di
pe.ntru a conclude ch nici simgul, nici ratiunca nu pot ajunge la adevdr. nec.esa-r, totuqi, sd trdim qi sd-nf5,ptuinr. Desigrrr, r[spr,rnd acadenricii: inleleptul, fdrd sd afirme ninric. prefer5, acolo unde aprob6, o
agadar, ai_ci, ti solupa pe care o dd SfAntul Augustin u.or.cazuri puse deja in cap. XVll.
?7 78
Iati,
X\{I. Cf. cap. X\{II.

Cf. cap. C{. Conh'o mendocium,Xll, 26 (P.L., t. XL, col. 537) De mendacio 9i
1n
argumentele acadenricilor sunt suficiente pentru a denronstra ci ,,proba nu se poate cunoagte nimic Ai cd omul nu trehuie sd-qi dca la ni asentimentul (Cap. XXX). In fine, cutea a treia aratd c5, penlru a trii bi nu-i este suficient omului sd urnreze ceea ce i se prezintd ca probabil s verosinril. Nu numai cd omului ii este necesard cercctalea adevdmlui, d poate, chiar, qi tlebuie sd ajungd [a certitudint:. r
sau alta care-i pale verosimild. Confirm6nd acliunea? t:l nu arp lucn-rrile, care nu-s deloc sigure. El sr: mengine in probabil, gi, adnugAnd recunoscAnd legitinritatea anunritor cr-cdinle, r6nr6nt:, totugi, un probabili Cartea a doua, mai cu scamd capitolelo XI gi XII, precizeazi noliuri ,probabil" gi,,verosiuril". In ea se pune net problenra do a gti da
(Ibid. col. 488491).

al
R damnat." ,Nu ne poate fi de aceea cAteodatd pentru salvalca yreuno bunivoinlal scuz[ gi, de aceea, il
81
fiindci minEim
venial, pc care
Of. cap. LXIV 9i De Fide et Symbolo, X, 21 Subauzi: greqealt:le.
bla negalio: ,-nu trebuic sE lucrurilor bune, carc tin de

B'r
Ale academicil:rr, care qi-au bazat sistenrele lr-rr pe ncgalie gi, dl care, cei care s-au mulgumit cu negiil'ea ceflitudinii, adnulAnd probabilitatea, sunt neoacademicii. Acegtia, impd4ilr in patru adhugagi vechii qcoli acadenrice, intemeiate dt: Platon (387 a.Ch.) daur total cinci gcoli de gAndire. N doiloa scolarh al vochii Acadcmii, succest lui Platon, a lost Speusjp din Atena (3,17 pAn[ in l]ll9 a.Ch.); .rl trei Xenocratc (:l39lB -:31514 a.Ch.)r al patrulea, Pelemon (31514 -2701 a.Ch.); al cincilea, Crates (2701269 - 2681264 a Ch.), cu carc se Acadenria Veche. Academia Medie (gi scepticismul acadonric) incepe; Arcesilar-,s (268 I 4 - 241 I 40 a.Ch. ), despre care, palafraz6,n duJ pt: Ariston spune cd falada lui cste Platon, intcriorul, Pirrhon, iar Diodor. A treia Acadenrie" cea noud" osto i(n'nrat6 dt: Clarneadc.
72
Reafirmare a principiului ,,unului necesar" (Cf. cap.
X\{).
pScatul originar,
SfAntulAugustin
a
tabloul nrize,riei
B'Justilia art: aici mai degrab5 sens moral decAt theologic, dupd cunr r:ugetd unii r:xege,ti.
e Citincl ,,danrnatir,nis"; unele Mss. au,,damnatione', (: qi prin danmare).
280
8l
Sf.
Aureliu Augustin, Enchiridion
Note si comentartr,
281
-Irnran.{ se
intocmai cum prirnul om s-a rizvrdtit impotriva lui Dunurezeu' revoltei dorinlelor inferioale inrp fort ffi.1 si, priri el, urnra5ii sii,
ralrurur.
8s
afll
?ntrrr starr: nefeliciti yi vinovat6 9i si prezinte accsl adevir
In1r.un sistonr coel'orr1 al c.6ruipesinrism inet't:nt
t.""ll[t]jffi
al phcat doctor tfl:flt:T episcr,pul I lipp"onei nrertlS. ne spun exegeqii" titlul de sri,,lll ir"t'pand'cu conv"ertrrea sensul cd t:l fet"ai',. al tradilei catholice, qu in tost ea atacl ci in acela c5, ori de cAtebn a descoperit doctrina
prin intreaga
sa
acri\itate clocrrinarS,
ill".q,1it
p:rl_i":
;ffi,il;i
ri!.rii"l. ilTJ;."il;Tii*+i
AY{f:li
irrscanrnE ninric alta dec6t n utlai rr:cu noagterea pdcatului originar, mogtenit pr: catea generaliunii, qi asta, in coa mai ar-rtcnticd intelprctare dupS _n9m
11
ntm,.,''' l iat' a.sta nu
acest "'ad".ii. a apfu'ato qi a redefinit-o reroa "*oU"l"r-lr, -e'-..u--. "o ^"o^^,neti de problema -x,,1, f"""f pe care-r ocuPa PruurE"''-r[ului "t"fti Daie un dmp a punrt explica impreu _1 manihee ]. r t' : -l ^l r binehri Ei.al -:.. cu maniheii totul prin opozilia celor doud prilgipii, al
V, '12: ,,P1intr-un singul om a intrat p[catul in lume..." (Despre felul in rule SfAnttrl Augustil aducc in aceeaqi problerni o serie dc prctbo,vezi: De t:i,u. DeiXlI, XIII, XN, P.I-., t. XI-I, col.420422; Retrucl. I, Xd 2, P.L', t. XXXTII, coi. 608. Cont. Jul. \1, X, 28, PI-., t. XLN, col' B3U. Vezi, de usemenea. gi E. Portaliti. 'art. Augustin in Dict. de th6ol. coth., t. I, col'
2:194-2:196).
sub. influen!' tfu (Cr"f.; n: i, rsi 3r ly'^t*:::"f "'rp"'is' tutu]'or natu i""oi'." pf.at ci"rulo., sd inleleag6 bundtatea natural[ a lor' 9i s[ caute *Y'i, t1^"] de in -5tt-t !!:3ti1ului a+a ""i "" i"git cartea itil;ilb,,J'iii"t. w, III, Ix)' U.rnfldu", C'enezei ei scrie: ip.'i.r"i"i i'r[i ei i', t"*l no,,lgriil "l sa l-a pus' ing dt la lnc'e; 1i11q".:1=ry1"i":l::] ;rip#;;g";i" t ri.,"t"t ciderii' Crcdinla inoc-e1f h ul i;-'ftl" .l.trl Drrrrr,.-zeu Carele a crat -ory1l ly:Y aSat
dclmnoto. pe care SfAntul Augustin o mai numeqte ))massa lxrccati", ,,massa it'ac'', ,,ntortis, danrnationis, offensionis", px:cizAnd cE i,a este: ,.vitiata, danmabilis, darrnala". nu-i dt:cAt prin relicfare stilistici 9i
Mct.sso
8'
oririlteii
"ol ::::i';i"";;";-;"J;u
fa""au
o creaturS armonioa'sd qi
de stare are Ecclesiae(\,XIX, 35 9i XXII, +b), el ':ste convins cd o astfel p*l"l:ll'l1' ;;;. f".,ul. El reriunoalte caracterul nristerios. Sl p9-s191teq Ad;;, di-pr",ê cu rdstrAngerea ei asupra intregri luiXXXIV'' col' II' Xy' 22" PL', t' De gen. cont' ,:l,ii, ".*pli"d ;;; (c p?*i.9,' sl ''l' l^ T)'tnrnezetr' a oierdut orintr-un 1 rrrus ! pleruul ( crd
relevd luipropria experignlil pe care I'Hirrp.,n"i nu tla alt rdspuns decdracela al u-rp'." noastrS. inca din 'r8"at i1 De mo
i,
dreapt6' Cum a c6z-ut'
rrmanit5tii, spunAnd: ,,Manifestunr est itaque.in Adam onnes pgccTe quosi in mosio" (In Rom. \ 12,P1'., t. XV[, ed. 1845, ol ?2)Y9nB i,.roming, Augustine, Ambrosictsler on,d Lhe mo'sso perditionis, in ( ) regorict num, t. XI, 19110, pp. 5?,91.
"'' Cf. cap, XXIII-XXIV. qr Este vorba despre acliunoa Providenlei dupd ciderea adamicd (Cf. I. Redempti,on chez Soint Augustin. Pads, 1931, pp. llividre, Le dogme de
frfb!
;[td*
"" orgoliului. printr-un ahuz L-artito*icit
Pr
14-:16).
propira-i putere care-l inrP preioptuf d ir,rn. IncePAnd
D ingddui (pormittere) este inteles aici in scnsul propriu al vointr:i

l)ormrslve.
Yt utrr
pe o dubld pozl q pe caro so va pe om de o parte faptul cd Dumnozeu I-a creat
;ffi;, ,d;ru
lri Dt,-ri,rr"u
1009-1010. '"i""a
i."ala, p" d" incr:pAnd cu spun ox(.:gcftr, dificultatea), ala ne spurt oxoge[r, drllcultatea), Xiifi""ot',iSb qi h be dono perseu' -ltl'
(i-gnoran'ft
'ral
z/
": Srll qr -Ltt) zo1r'r'' t XIJy''

l
*;.;;;;"rplet artic"lati artctrina sa a^sl'r1" {aiiflrnro1X';ry:'l]i:l :: !l f,;;;i " t" p.ir "1o mArrtu iri i. lil ntr se abline si afi cd irtl:ag[
i*
lS7,in Ad Simplic' (P'L', t' XL, col
1'47.'170)' SfAntul Augr
in Adam este intlt:aga naturd umand cr:a can-e a p6chtuit. in lcgdtur5 cu lEcagurilr: ingerilor rdi, vczj: De ctgone chrbt' III, :1, P.L., r XL, col. 2921 Serm. CCXXTI, P.L., t. XXXMIT, col. 1091; Enorr' in P.s. CXl,Wil,g, P.L., t. XXX\{II, aol. 194:3; De Cen. od Litt.lll, X, 14, P.L., t. XXXIV, col.285; Epist. CII, [I, 20, P.L., t. XXXTII, col. 378; De cio. Dei, \1II, XV 1-2,P.L., t. XLI, ,l.2:19-24O 9i XXII, Cxi.246; Erutm in Ps. t,XXXilI,12,P,L., t. XXXYI, co|.1127; Enarr. in Ps, CIII,7-9, P.L., t.
"tr
ni
XXX\rlI, col. 1182-l, Yezi gi li. Marrgenot, art. Dimon.,in Dict de th6ol. tath.,t N,cl.l. !371'2.
282
e5
Note
;i comentarii
_
pa^saj
283
Aluzie - in urmanetd Ia o c5.petenie lor,

e7
a ingerilor rdzr,ritigi, instigatoml cdreia a devenit ,-diavol'', prin antonomazd, Satan. e6 Rdzwdtirea e in{elea^sd ca efect aJ impiei superbii. rnutat6 in carne."
r1')
dunrnozeirea Velbului altfe[: ,,din carnea nu dintru durunozeirca
Unele Ed. au ,,sed", in loc de ,.a11t", corecturd greqitd, caro transfo altemativa textului in opozitie.
Dei,XXII, 1, 2,P.L.,t. XII, col. 752. matris". Ed. au ,,sanctae if,ratris Ecclesiae,,, ,,Ecclesiae" Iipsegte din Mss.. 100 in limbajul qi in gAndirea SfAntului Augustin e.xist5, cum se vede claritate gi din acest capitol, o distinclie netd intre sensul liberului arbi (liberum arbitrium) qi al tiber5lii (libertas). Yezi: In loan.,tract."Y,1,P,
eB
je Citind ,,sanctae
Cf. De ciu.
Acesl termon concret cste sinorrinrul expresiei ,,natura humana"' ,,rratura? firea uman6". tr Tbatd cclrnea: tot omul nu se va justifica, adicd, nimerri nu se va jusdfica prin faptele Lcgri.
t.
XXXY
cr,L.7414; Serm.,
CLI./I.,12.PL.,t.
epist.
pelag., I, il, 5, PL., t col.104-110; qi cap. CVI.

101
Xl-ry
col. 856; Cont. col. 552; A d Simp Lic.,l,I, 6-17,P.L' t
XXX\I[,
Text din care sc aratd clar intelesul supranaturalului in gAndirea

d.
doctrina augustiniarr
r0l Grapa
divind opereazd asupra insuqi libemlui arbitm, nu mai pu _ decAt asupra faptelor gi credinpi. Aceasta este una dintre const#t
augustinismului.
103 Acegti termeni, precum ,grafia prexenitoar.e" gi ,,grapa subsecve sau ,consecve,ntS" sunt clasici incd gi a^st5zi. ila Revenire la starea nearnului omenesc, descrisE in cap. XXW-X)
dar printr-o atakz5 mai pertinentd a raportului s6u cu Dumnezeu

necesitdgilor sale spirituale" ca urmare a pdcatului
Citind ,non habet vitam"; Ed. au ,,non habet yitam aeternam,, are via15 eternd), dar Mss. consund Evangheliei qi nu repctd ,,aete unele au, insd Ia viitor: ,,non habebit vitanl".
106_E
m5
Os., \fl, 6;
vorba despre precaritatea sacrificiilor levitice (Cl. Am,, \r,27-i

Is. I,71.-12; Ier,
\4, 20
qi
MI, 22;Ps., XLIX,
7-15 9i L, 18-19)l
subfirlelegAnd: ,,Nirnic
mai din ,,Nirric ni i-a lipsit naturii acea perfectd lucrarc a ei

cdtre Cuvant.
ur Traduc aici gi
ozitiv,
Altfel:
c5,
,in
Sa de
Pasajul poate fi rradus inrerpr.etativ altfr:l: ,,Cdci cine sd explice cuvinte potrivite gi numai faptul cd: Cuudntul S-o fdcut co.me Si So sti.ld.6l tntrc noi (Ioan, I, 11), precum il credem intm flnicul Fiu al Lui Dun
10f
r14 Aldel' ,,nu de care (: fire, naturd) sc naqte dintru amAndoud sexek: prin concupiscenld cu obligagiunea dt:[ctului cirnii"' 1l'5 Citind 1,quen"; unele Ed. au, contrar Mss., ,'quafll" (: pe carea, adic5
pe care natur6).
Thtdlui Atotputernicului, ndscut dintru Spiritul SfAnt qi dintru M

vergura?" sau: ,,precum il credt:m intru Unicul Fiul tui Dumnezeu Tati Atotputernir:ului, pe ndst:utr-il dinrru Sprintul StAnt gi clintr-r-r l,faria
il trinrite pe Larrrenliu,
col. 515 i>25, [a care SfAntul Augustrl "o Epi"t. CXXXWI, P.L., t. XXXIII, destinatar-ul Enchiridignului, esttl un rczumat al
284
christobgiei sale,
qi
sf.4-4y4ys"'ti",_!l@l
in ea afl[m
9i
Note gi comentarii
285
rdspunsul in privinp credibilitdlii ralro
a misterului incarnirrt' in Altfel: 111 Secolul,aici, secolul mundan (tere-stru); "Dumnezeu' t inaintea sau: **rL ffir.ilor, om, in ti*p'l t'o'tt'" "Dumnezeu' lumilor, orn, i.t lr*"u noastrE'" orig, ,,accesit", la sing' (: i s-a addugat)' '1u in conceplia uniufii ipostatice la l1e
in alt mod) dintru Tatdl, altfel dintru Fecioara (sau: intr-un fel drntru Tatil, altfel dintru Fecioara) (PL., t. XM, col. 827).
Traduc ,,esse egalis Deo" pri fiire egalS lui Dumnezeu, spre a wita prin antropomorfismul; altfel: ..a fi esa trooomorfismul: ,,a egalul lui Dumnezeu" sau: ,,fire, (existenld, fiin16) egalS lui Du egal5 Dumnezeu"
r22
123
124
12'
Formuld important5 pentru
Ad. litt.: natura umand. Ad. litt.: asumptd (impropriatd).

Ed. au
incAt, ca s6-qi), in loc de ,,cum". ,,SusceptAndu-gi-1": luAnd asupra Sa omul.
Augustin. ,i tntr-adeve., cine s6 exglicg in c1vfre_po.|r*::
,ut" (:
12s
.tr1x*::ii"i:",ffi:;|:f n'*::+'d#illT["=":# gratr"u
'::t":::::i"r"]
."1' ii pt"qtii"la divin6' 9i predesunarea' qi ,*e il iil Ju t;'i"l og'o' 9i uniu nea ipostati cL cicr'
Unele Mss.: ,,tanta gratia" : at6ta gralie. Unele Mss. au ,,idem" (: acelagi), in loc de ,,id". 128 CuvAntul ,,substantia" este folosit, in explicarea misterului incamErii, ca sinonim pentru ,,natura", pe cAnd, in privinla misterului Trinitdtii, el cra folosit pgntru desemnarea persoanelor.
126
127 12e
Yezi c"p.
se spune:
5. Aici, SfAntul Augrrstin se referb la Ioo.n,XV, 26, unde cAnd va veni mAngAietorul, pe Care Eu vi-L voi trimite de la ,,Iar
IX.
eu am iradus, ,,inlrucAt era plln de^gralte

al lui uulurlu. al llll Dumne2o,, f)r,mnezerr
Fl
Tatdl, Spiritul ade.vdrului, Cel ce din Tatdl purcede, Acela va m5rturisi
Lnsusl.
dEruitor al
;;;i; :;^'"gral
li#'#
aITIanO
ili ajr-r.,"f gi altul" sau chrar: ,,r-rryl qij\ul din .', p."u rc;at u"t'i' .252' 1t, ;'',Y:::, 1??3iti ? ;.rd"; "J,;ti"6r"?a" J"-i.rlup r inter pret are a lui I ll":"i i: """'ui't"'' Ir Aqurrru' i"*-i. ti".t III'a, qu..X\t'I, T1*1:l',T1*;'ll5,i ":""'1":-"^-::. naturir umand qi divin utroque" este lnterpretat referitor la
Lluu ex utroque": "acelaqi El se ooate tot atAt de bine zice: ".- t.
ar.!:l-:'::-1f"':::iff
.,
-5-- "5
.i
fiii
sau, vobis testimonium prohi

despre mine" ego mittam
aclitus, quem
procedit, ille gi De Fide et
ilili,
:
rr-,-t ^: Al-,1)' , Unul qi Altul"' cum
t'io;il
(Ioan,X,30).
Ita etiam Spiritus sanctus unum cum eis est; quia haec tria unum sunt.
il,i##;*ili, Ji+G;;a"j"'ar"a, p" :H"* !::''i::*:1, a*, tul31 Dumnezeu' plinul grali
lui Dumnezeu, nafitrd
r:-..:.^- ^t --.+iî
.' "" ,"r""J",a.
gt'u"
formularea sfantului Ambrozie, ;i-r-.^^ -.' ^ ^L'.^l,rr .lol..e rlivizat. ci
Christos Unul. Dumnezeu-Omul' '^l^+x Plinul de gr orimitor si tott''datd ^li-"1 rle o fecund [oc de meditafe' Rer e un ustiniand se aseamind intrucAtv care spune.gi el c6, in misterul incar
flnul: ,,utrumquo urlus'
et un al
ul
ru dtntru fecroara! or auurdlr' nu, intradevEr, unul dintru'IatEl' altul
(loan, XX,22). Neque enim flatus ille corporeus, cum sensu corporaliter tangendi procedens ex corpore, substantia Spiritus sancti fuit; sed demonstratio per congruam significationem, non tanhtm a Patre, sed et a Filio procedere Spiritum quem sufflans dedit, et alium quem post ascensionem suam misit (Act,,Il..14)? Unus enim est SpiritusJ)ei, Spiritus Fatris et Filii, Spiritus sanctns, qui operatur onnia in omnibus ([ Cot..,XIJ,,
286
Enchiidion
Note qi comentarii
287
6) Sed quod bis datus est. dispensatio cerre significationis fuir, de qua u/. ocu quuu ors oalus oGpensatro loco, quantum Dominus dederit, disr it, disseremus. Quod ergo ait Domu vobrs I'atre> lloa.n, Xy, 26), ostendit Spiritur: fVuem ego mrtram vobis a Patre, (loan, XV,26), ost;dir Spiritu 1Qu9m
nomine meou (1d.,
quemadmodum dixit: oQuem ego mittam vobis a patrr:r, videli

ostendens quod totius divinitatis, vel, si melius dicitur, deitatis. principi Pater..est. Qui ergo a Patre procedit et Filio, ad eunlrefertrrr a'quo n est Filius. Et guod dicit evangelista: <Spiritus nondum erar datus, Iesus nondum erat glorificatu s, (\d.,.WI,39), quomodo inteligirur, nisi certa illa spiritus sancti datio vel missio post ilarificationem-christi fr erat, qualis nunquam antea fuerat? Neque enim antea nulla erat, secl
Patris et"qo.p!tr"- eriam cum dixisset: uQuem mittet pater>, arldidit: Filii. Quia Xn: 26); non tamen di_dt: uQuem mittet patcr a r1
non fuerat. Si enim antea Spiritus sanctus non dabatur, quo in
22). $i nic.i acea suflare trupeascd, purcezAnd din trup, de-atins trupeqte cu simtul, n-a fost, intr-adevdr, substanta Spiritului SfAnt, ci invederarea, prin semnificaqiune congrui, cE Spiritul SfAnt nu purcede numai de Ia Tatdl, ci gi de [a Fiul. Intr-adeviq cine va fi fiind si zicd arordement cd unul a {ost Spiritul pe care I-a dat suflAnd, qi altul, pe Care [-a trimis dupd nscensiunea Sa (IZ. \ 1-1)? flnul este, intr-adevdr. Spiritul lui Dumnezeu, Spiritul Tatdlui qi al Fiului, Spiritul SfAnt. Cel L-arele lucreaz5 toate intru toate (I Cor., XII, 6). Ci,.c5 a fost dat de doud ori a fost o dispensatie a unei st:mnificatiuni certe, despre care vom discuta la locul sdu, pe cAt ne va fi rlAnd Domnul. Faptul cd Domnul zice, agadar: uPe Carele Eu vi-L voi trimite vou5 de la Tatdl> (loon, XY,26) invedereazi Spiritul gi al Tat5lui, gi al Fiului. IntrucAt, chiar gi c6nd zisese: uPe Carele-I- va trimite Tatdl,, a
Prophetae locuti sunt? cum apefte Scriptura dicat, et multis locis oste Spiritu sancto eos locutos fuisse: cum de Ioanne Baptista dictum sit: u sancto replebitur iam inde ab utero matris rrru"r; Spiritu sancto r "t Zacharias iryenjtul pater erus, ut de illo talia diceiet; et Spiritu Maria, ut talia de Domino guem gesrabat utero, praedicarit (Luc. I, 41-79); Spiritu sancto Simeon et Anna, ut magnitudinem Christi agnoscerent (1d.,II,25-3ti): quomodo ergo uspiritus nondum erai quia Iesus nondum erat clarificatusr, nisi quia ilta datio, vel donatio, missio Spiritus. sancti habitura erat quamdam proprietatem suam in i
;r
demonstrari, ut ostenderetur totum orbem terraru*.(r" u*nes gei m rngurs varirs constitutas, credituras in Christum per donum S[i sancti; ut impleretur quod in Psalmo canitur: <Non sunt loquelae ne sernones, quorum non audiantur voces eorum; in omnem i"r.am e sonus eorum, et in fines orbis terrae verba eorum, (psol., XVII, ! ,,rrecum, decr, Iatal nascut, lrul tost ,,Precum, deci, Tatdl a ndscut, Fiul a {ost ndscut: aga Tatdl a trimis; Fi aga'Iatdl trimis, F tbst trimis. Dar, precum Cel Carele a ndscut qi Cel Carele_a fost ndscut gi Cel Care_le a trirnis qi Cel Carele a fost trimis sunt una; cdci Thtdl gi una sunr (loan,X,30). intocmai aga Spiritul SfAnt este una dirr ei; cdci astea trei sunt una. Precum, iitr-adcvdr, cd este ndscut pentru Fiul a fi de la Tatdl; aga a fi trimis inseamne pentru Fiul cunoscut cd este de la Accla. $i precum cd este darui lui Dumn( inseamn6 pentru Spiritul SfAnt a purcede de Ia Tatdl, aqa a fi cuno inseamnd.cE purcede de la Acela. $i nici nu putem spune c6 Spiritul S nu pr+rcede gi de la Fiul; gi nici nu se numeqte, intr-ade.v5r, in zadar. act Spint 9i al Tatdlui, gi al Fiului. $i nici nu v6d ce alta va Ii voit sE s.:mnij cAnd, suflAnduJe in fap disr.;ipolilor, zice: <Luati SpiritutSfAnr, (Ioan,
tunc factum est, cum oporteret eius adventum signis s""sibilil
adventu, qualis antea nunquam fuit? Nusquam-enim legimus, lirij quas non noverant homi.nes krcutos, veniente in se Spiritu sancto, sr
addugat: utr numele meu, (1d., Xry 26); qi, totugi, nu a zis, uPe Carele-L va trimite Thtel de la miner, precum a zis: uPe Carele Eu vi-L voi trimite voud de la Tht6lr, ardtAnd, care-va-s5-zic6, cumc5 principiul intregii divinitdli sau, mai bine zis, dumnezeiri, este Tat[l. Cel Carele purcede, agadar, de la Tat5l qi Fiul se referi Ia Cel de la C-arele S-a nilscut Fiul. $i Faptul cd zice r:vanghelistul: uSpiritrrl nu era incb dat, cdci Isus nu era incd glonlicat, (1d., \,TI, 39), in ce chip se-n1elege, decAt numai qi numai cumcd acea certd dare sau trimitere a Spirirului SfAnt, dup6 glrrificarea lui Christos, avea sE fie una cum n-a mai fost niciodati mai inainte? $i nici, bine-n1eles, cd mai tnainte nu eraniciuna, ci cd nu mai lusese una asemenea. Dacd, intr-adevdr, Spiritul SfAnt nu se dddea gi mai inainte, de citre cine au vorbit umpluli profelii? cAnd Scriptura o spunc pe 1a15, gi o aratd in multe locuri, cd ei vorbiserd prin Spiritul SfAnt: cum qi despre Ioan Bolezitorul se spune: *$i Zaharia, tat6l lui, se afld umplut de Spiritul SfAnt, intmcdt zicea despre el rrnele ca gi acelea; gi (pline) de Spiritul SfAnt, Maria, intrucAt predica unele rn qi acelea desprc Domnul pc Carelc-L purta in pAntecc (Luc., I, 75, 4148); de Spiritul SfAnt (plini), Simeon gi Anna, intrucAt recunoscuserd m[rirea pruncului Christos (1d., I,25-l3B): in ce chip, aqadar, uspiritul SfAnt nu fusese inc6 dat, cdci Christos nu fusese incd glorificatr, dec6t
numai qi numai cd mirifica dare, sau ddruire, sau trimitere a Spiritului

SfAnt avea sE aibd o anume prgprietate a sa, in insSgi venirea, de care n-a mai fost nicicAnd mai inainte? Intr-hdevdr, nu cilim nicdieri despre oameni vorbitori in limbi pe caro nu ie cunogteau, venind inrru ei Spiritul SfAnt, (:um s-a fdcut atunci, cAnd se cuvenea sd se arate venirea Lui prin semnt-' scnsibile, ca sd se-vedereze intrcg rotocolul pdmAntului qi toate ginlile in valii limbi constituite viitor crezitoarc intru Christos prin Darul Spiritului SfAnt; ca sd se-mplincascd ceca ce se cAnt[ in Psalm: <Nu existd nici grai, rrici limbh la care sE nu sr: autl6 vocile lor; sunetul lor icqit-a-n intreg pdmAntul, qi-,r.r hotarele rolocolului pdnrAntului, vorbele lor, (Psol. X\,1[ (XIX), 4-5).
288
nfSLYrAirl
Note qi com.entarii
289
Am ales acest citat pentru a ilustra modul augustinian de gAndire a.:uprapurcederea ,,ab utroque" este qi -faptul .cE Augustin; od ea line de u. c.n tc,.olarul tlocirinei trinitare a .S{Arriui,i de speculaqii carc trnd sd clarifitr, atat ca1 [e e datul puterilor,noastre d ir4elegere,'misterul TrinitSlii. Pu rcederea Spiitului .Sfant,,,{ Tt:-q:: apa4ire, dupS doctrina augustinran6, nu liherci inte-rpretdri, ci ins tezaurului c.Ldi.t1"i gi, prtcunr ne e datul sh creden196 Fiulêste ndscut cdtre TatEI, tot aqa ne este datul sE credcm cd Sliritul Sf$ p-9t9"91 deopotriv6 de la fatdl qi de la Fiul. Yezi, de asemenea: De Tt'in',II,5,2 P.L, t. X1,[, col. 824-5;-N, 9, 12, col 986; VI, 5, 7, coi 928; XV, 17,T, 9o 108iJ; In loo.n., tr. XCIX,6,P.L., t. XXXd col. 1888-9; De ciu' Dei,XI, P.I-., t. XLL col.337; Serm. CCN,10, P.L., t. X'XX\TII, cnl' 1701.Cot Morimin..*fv, t, p.t-.,,. XLII; col.770-1;XVII,4, col.784-5. Cf' A' Pakni art. Esprit-Soint,'in bict. de th6ol. cctth.,t. d col' 801-804; M' Jugre, I fi"ola"" Spir:itus sonclt, Rcrrne, 1936, pp..202-20.9; { fT"'"j,f,*'j 'des dogmes, t. II, pp. 366'7 ;F. Cavrc, Pft.cis de patrologte, t t, p' 0Sj1.e Cunr"fot, t'o t,'c,iiiion latine surio ptocession du SainLEspt'it oo Filiot <ob uhogue>, Russie et Chr(rientt!, 1930, pp,- 186-191' 130 Citiircl ,,A., qria fecit cumi/ Quoniam..."; Alte Ed' au ,,an quia eum, quoniam..." Mi-e greu, dacd nu chiar imposibil, sd rnterpretez ac p.".i. L" cine se re{erd ]errl"? Oare fitndcd Fiyl (1g.uvintul)I-a fdcut bt (:o" Spiritul SfAnt) sau: ,,Oare fiindcd Spiritul SfAnt L-a fdcut pe l-t .,,, hx.;*^" Fi,,l ()-,,i,,i\" F, f,,l,r*it ai.:i verbul./ecjl pentru a evita confu; privrn(a Fiului (: Cuv6nt
purcoderii Spiritului SfAnt
tradus avAnd verbul ,,ndscut" sau ,,s-a ndscut". Nu md multumegte pe deplin aceasti interpretare, cici sunt tenlat se inle[eg intregul pasaj, in sensul nolei precedente, anurne, cE gAnduI augustinian vrea sd exprime
{6rd cchjvoc ideea c5' intru cAt (in quantun) Isus Christos este Dumnezeu, toate prin El insursi s-au fhcut. intru cAt este, ins[. onr, El, Dumnezeul, Ei Insugi S-a fdcut pe sine orn, dupd cum zice Aposto[ul: ,,S-a fdcut...", gi ast{el, il interpretez gi in acest loc pe ,,factum est" ca re{lexiv. Aqa crcd cd SfAntul Augustin voicgte sd pund in acord gAndirea ioanicd din ,.Et Verbum caro factum est" (I, 14) cu gAndirea paulinS, c6ci in Vulgata citimr ,,de Filio suo, qui factus est ei ex semine David, secundum carnem": ,,despre Fiul SEu, Carele I S-a fdcut Lui din sdmAnla lui David, dupd carne" (Rom., I, 3).
CL De Tiinitate,Il, X, 18, P.L., t. XLII, col. 857 ,,sicut humanam illam {ormam ex vergine Maria Trinitas operata est, sed solius Filii persona est; visibilem namque Filii solius personam, invisibilis Trinitas operata est": ,precum pe acea formd umand dintru Maria vergura Trinitatea a ficuto; c[ci, intr-adev6r, persoana vizibild a singr-rr Fiului invizibila Trinitate a fdcut<r." Yezi: E, Portali6, art Augtstin ir Dict. de th6ol. co.th., t. l, col. 2437-2439 qi F. Ca1t6, P6cis de patroLogie, t.I, pp. 657-65ti. 13s (\{. De Fide et Symbolo,fY,5. r3'Ca mai intreagd antichitatea, SfAntul Augustin credea in gcneraliunea
132
spontand a unor organismc inferioarc. Llnele cxemplc date aici reflectd

aceasta conceptie.
L,ui,
Fiului, ii
este
endscutul. Dar, dacd intrebr
ProPriu
ficut
contradictic cu ceea ce se afirmd dupd ,"quoniam", oricum ar fi luat intr-una sau^despd4it. Dreptaceea, cred cd mai degrab6,:"T"] Pt; (.lhristos nd^scutul din Spiritul fu.ul ".t"' ,,ir., "i "hip ziccm, agadar, \ ^ iactr rr,, Spiritul SfAnt L-a ndscut (genuit)pc El? 9g: f+14:6 (9t \D_--,- /r Fiul Unulndscut al Tatdlui) L-a fdcut pe El (: pe Spiritul SfAnt)? Intrl (pentru,cE) Domnul nostiu Isus Chiistos, inrru cAt (in quantum) 't br.rrn"r"r, toate prin E[ insugi s-au f6cut?" Dacd aqa trebuie inple's pasai, qi aqa incln eu sd crcd t;5 trebuic, atunci S{Antul,1."e"t* t,rt 1 i., u"lurta irrt"rpretare cu Origon, care zice qi el cE Fiul ii iomunicd ipor
Pe Fiul Omului, vin
"t P.i., conccptul de adopliune sa cduta, in alt krc, cheia divepgenlei dintre cele doud genealogii ale lui Christos, dupd Matei gi Luca. Cf. De con^s, euang.,II, III, 5. P.L., t. XXXN, co].7072. r3o ,,Preparati pentm imp5rdlie", in sensul predestindrii, cred.
1n
r38
Cf
cap.
XXXY n, 4 qi XXX\T-XIX\4I, n. 7.
Sgntufr;,ltar.rinu.rr*ifii.,i1,1,,r.,?.?T,iil?lPi.-Tt:l"J:Yi:::l:::1
qi justigia
Ad litt.: ,,intru lnsuqi exordiul naturii sale, prin care a inceput a fi (: prin care gi-a inceput fiinla ca om)." 130 Ad litt.: ,,ipcAt Acelggi El insugi era Fiul lui Dumnezeu, Careb Filql Omului, gi Fiul Omului, Carele Fiul lui Durnnczeu." r*0 Ad litt.: ,gi, aqa, intru suscepgiunca naturii Lrmane, i-a devenit Acelui Om natllralS, intr-un anulne mod, insdgi gra1ia."
r'1 Despre partea Spiritului SfAnt in generatiunea lui Christos veryt De Fide et Symbolo gi Toma d'Aguino Summ. theol. III-a qu. 32, art. 3.
r*2
,ii"
(tn loo,.II, 6, P.G., t XN; col. 128-129)..$i, cam in acest sens,,i 'De Ti'initote ci Tsus Christos este , in acelaqi timp, mai mare qi I .^'ir,
mic decAt Sine
insugi.
'l
Ad litt.: ,,semdnat".
tradus ,,a fost" fE 'tl in acest fe l, traduccrea trste intt:rpretativS. Am ale Biblici, versetul Rom' l, dcqi, in diferitele tracluceri in romAnegtt:
,,Adiunctus atque concretus"; traduurrca ,,strAns lcgat Ei unit" este un pic pleonasticd: ,.concretus": unit, fonnat prin naqtere qi prin cregtere,
l*3
290
Sf. Aureliu Augu.stin, Enchiridion
Note Si cornentarii
291
?nchegat, ni-[ amintegte pe ,,krasis"-ul, at6t de fami]iar
a desemna unirea celor doud elomente care constituie Verbul l(]rrvAr
lumii Eecegti, pe
162 AJtl'el: ,,Nu ca urnrare a unei necesitdti a milei (de nrild), ci, mai degrahi, printr-o vointd miloasd."
163
inca.nat. ls Ad lin.: ,in mod".

lasYezi cap. LMII; E. Porta-1i6, art. Augwtin,in Dict. de Lh6ol. coth., t. 4-7 ,P.I-., t. XXX\i: col. 1694-6; Enarr. in LXry 6, P.L., t.
Cf. cap.
XLIIL
r6' Altfcl,,,justificarea".
165
Yezi cap.
XL\{II.
XLII: ,,magnum baptismatis sacramentum',.
col.23673 gi ln loan. rl. XLI,

146
XXX\T,co1.777.
ln"
167
Epistrla cdtre romani.
Aceastd valoare simbolicd a mo4ii expiatorii fdrd a o suprima.

147
lui Christos se adaugd valori

ri
in
sensul din cap.
1"8
Ad litt.: ,,toti care apa4in de aceastd gra1ie". 1+8 Misticd a Botezului inspirati de Rom., VI, 3-11.
,,Male vivendo": trdind rdu, in sensul dc ,,trdind culn nu trdind intru rdu".
r50
l6e
r?0
,,El insuqi": Apostolul Pavel. ,,Oricare": toti cei care au fost boteza(i.
rae
se
,,Mistic", in sensul de apa4inAnd misterului (Cf. cap. LII). Simbolism atins qi in De Fide et Symbolo,V, 11; lTI, 14. r72 ,,Finele secolului": cf. cap. XXXV, n. 1.
r7r
Vezi in cap. XLVI despre elicacitatea botezului pruncilor; Vezi a^semenea: De nupt. et conc.1l,Xx,22, P.L., t. XLI{ col. 426-1; Cont. \4, V, 11, ibid. col. 829; De pecc. meritis et rcmis.,I, XIX, 24:c, ibid. 722-3; Cont. Iul. op. imp.,I,50, P.L., t. XL\', col. 1073. tzz-o;Lon[.tut,op.tmp,l\DU'r-.L.)t.,\Lv'col. lu/J. ]
r51
Theologii anakzeazd qi ast5zi pdcatul adamic, f5rd a deosebi, insd, i

sensul cE nici nu I-a r
el, toate speciile deosebite aici de Sf6ntr.rl Augusrin.
cap. I-XIX qi CX[, unde se comentc !1,Yezt, !9 asemenea, gi De ciu. Dei, PT,., t. XLI, col.659-708;E. Portali6, l, col.2444-2445; J. Rividre, art. Jugement, ibid. t.
11a
r73 Cf. De Fide et Symbolo, \|[II, 15. Tbt in sensu] parusiei in vederea judec5lii ca evcniment constituind carie'a glorioasd aMantuitorului vezi
i
)
\{III, col.
179t1-1801.
ctezatel nici nu I s-a-ncredintat l-ui cu totul.

153 15a
's? Ad litt., ,,Nu i-a crezut lui Dumnezcu", in
,Rdspunzdtori", in sensul de ,,lega1i, obligali". Ad litt.: ,,Regeneratiunea n-a fost instituitd decAt numaj fiindcE vicioasd (viciatd) generatiunea. "
155
Binecunoscutul, arlicd.Psalmistul, interpretAndu -1pe ille casuperlativ. 175_,incAt sd se implineasc6", in sensul sd fie des6v6rgit exprimatd in .Confesiune, precum este, intr-adevdr, desdvArgitd in sine gi in crerJinla
noastrd.
176
Altfel: ,,Pusd in urma".
Cf. Cap. XLV subvine.
156
r57 r58
,,Implicetur": a fi infdqurat, a fi strAns legat, a fi in strAnsE leg5turd Dubla circumstan{E care agtayeazd pdcatul adamic. ll
Aceastd arhitecturi trinitard a Sl,rnbolului (Crczului) invcdcleazd dcplina egalitate a persoanei a treia treimice cu celelalte doud. r7B ,,Subordonlt5": gi numiti in urma, gi supus6. SfAntul Augustin are totdeauna in vedere Biserica inteEald (Cf. cap. LVII qi LXIJJII; npist. XCI, 1 P.L., t. XXXII col.314; Serm. CCXLI,11.,P. L., t. XXXIX, col.
1s00).
17r
'se
160
l-ov,, ,,regeneratus": ,"regeneratul, rendscutul "
Unii comentatori cred c5,'este o eroare cd SfAntul Augustin comentea; fiind rostite asupra botezatului Christos. Oricum, pAnE SfAntul Augustin exista o lungd traditic asupra acest.)r cuvinte Psalmistului ca fiind rostite la botezul ioanic, probabil din weun exem
aceste cuvinte ca
dupd.Luc., III,22.
161
,,SE.i piard6",
in
sensul dc a-i pierde din puterea sa asupra lor;
dc templul lui dumnezeii pt:

gi cAt poate fi cifictrt-io".
pierde potestatea asupra lor.
292
'8')
Enchiidion
le"
Note
cornentarii
293
(-litind: ,ripsa est eninr^sutrmra ctcatura". Iid. au ,,Ipstl ettill-t sunula clt)atu'a": ,,C[ci ]ll Insugi ar [i suprema creatuld". 181 ('l De Fide et Symbolo.X.21. tB2 ,,Desprt: aceoa": Il[a pnatc fi aitri un superlativ.
Desprr: ingerii pdcituitori, vczi cap. XXVII t8+,,Spe1ele ierarhiilor" :,,differentiac placposilrrarunr " : dift:renr ierarhiilor. Sunt tentat sd spun, pur ,si simplu: difer't'n1cle prep,,zituri Aqa au c.ele md multe Mss.; unele, insd: ,pt'aepositorunr": ,,9t:fiilor"; Ed
183
X\TI
(-litind, ,,sed intus in trninlo hr-,lnirtis": lufss. au: ,,st:tl intrrs animae lronrinjs". ,,ci intcroir sufletului omului". ''l A s,: cumPara ar-r'asld cil'('tlnlscl lcr( u ,'t''tti ctt deliniflilo din cap.
gi notele.
au rrpersonarum": rrpersclanclor".
185 Altfel, Virtup. Citatul a mai fost tradus: ,,Liuda1i-L pe El togi ingerl Lui, l6udagi-l- pe El toate ogtirile Lui". 186 (litatul a mai fost Ia noi ffadus: ,,fie Tronuri, fie Donmii, fit: fie St6pAnii" sau: ,,fie scaLrne de donmii, fie clreg[torii, fie clonrnii, fi stdpaniri" 9i incd qi mai akfel (Cl. Rom. \TII, 138; Efes.1,21: Col. II, 15;
Petru,Ill,22).
r8?
doctrina eschatologicd. 1e3 Idet:a cI r,rnrul nu poatt> sd-qi lic sit:qi speranlE o (:onslanl5 a gandirii augtrstinien,'.
1!'*Vezi cap.
tes
re6
Si
nici onrul onrului este
Aceastd dubitatie retoricd arbolescentd qi mirturisilt: a ignolan
privind ordinr:le (categr.rriile. rangurile) angelice nu exprinrS, poate,

agnosticisrn disimulat, ci, unul roal, ce-qi are r6d6cinile in ceea cc se nu nr' propriu augr-rstinism, adicd doctrina pdcatului originar', a preqtiinlei
LXI. CI, Efes.,ll, 14-16;

cap.
CoL,,
1,20.
Vezi cap.
prt:dt:stindrii, a rSului qi liberului arbifu, implicAnd-cr pc cea a

gratis date.
g1
r'? Vezi re8
XX\4II. LXIL
Torugi SfAntul Augustin nu le neagd a@stora existen(a, ci le mErturi cu ncstdmutatd credinl[ qi e.xistenfa, gi necesara difr:renliore, indoit ignoranfa oxprinrAndu-gi-le tocnrai a^supra numdrului lor gi asupra natr difr:rentclor, cilci zt ce:,,Esse itaqur: sedes, Dominat.iones, Pri.ncipat potestates in caelestibus apparatibus firmissimt: creclo et differt: inter
Chiar dacd redusd nunreric: ,,Angolis igl:un ctliquibus (s. n.) inrpia
aliquid indubitata fide tt:ne,r; scd... quaenam ista sint tlt quid inter
differant nescio", ,,CE cxist5, aqadar', scaune, Donrinaliurri, Principt potestdli, in cereqtik: suite, o cred atotferm gi 1in prin nejndoitd credi cle diferd prin cr:va intre sine; dar cat'e anume... si fie acestea qi J
P.l'^.,t. difcr5 indesine nu qtiu." (Conhct Pri.scillia.nistos (4'15), XI, col. 678). Pe de altd parte, degi se pare cE aici nu deoscbeqte Ingeri Arhangheli, in CoLl, cum Moe, (428),9, PL., t. XL[, col. 727, stabi dupd sffntele Scripturi, o listd dc opt grupuri angelice: AngeJrS, Archar4 Sedr:s, Domirtationcs, Principatrrs, Potestatcs, Cherubim, Scraphim, dirr care [ipsesc, irrsd tocnrai... \'irtutes. (v*t:zi art. Ange,in Dict, de thQ
-14,
oath.,t.l,col.1189-1271).
r88
rr
Nu e vorba de astrele inse[t:, ci de spiritelt: ralionalc Pc care lt>ar

Asrr6rra corprurilor ingetiLrr', vt zi cap. Ltr-ll.
ele.
r8e
294
acea
__
iubiti
_EI@fSllu
Augustin, Enchiridion
ot
Notc Ai contentaii
295
ll,r"S. hom.,,L\XIV, 11, P.L.; t. 1,,\X\T, col.7251). ,A;;lu,i Sfhrrtul Anselnr (Cur Del.s hon,n,I, 1_6-1& ir.t., t. CL1-.UI, ,,J .:Sj_:Jtigj, datoriti hli Perrr-r L.r,bar.du[ (Sent. II,disr. IX,7- erl. Quarar:chi, p.3'i le-a frrst 1,rrsibil theril,gil.r p, rstirriori sa mcditcze, p" q*ort tn"lri,iti;, asu pra arpsru i l.l rcol, Er, t t menon augusti n ia n.
adcvEralu[, perfecrul, suprc.mul gi id.alul n."diuro. ar rui Dr-n"rEt qi oamenilor estc MAntuitrirul. Isus (,-hristos: ,,Unde verus ille mediatoi, quanlum fr-,rmam servi accipiens mediat,r effcctus est Dei et hor.inr_i homo Christus lesus, cum in lorrna T)ei sacrificium cum pahe sumat, quo ct unus I)eus est, tamen in forma servi sucrificiurn malrit c "sse sltmerr), nc vol hac occasione quisqrrarn tistirnaret cuilibet sac,r.i essc crealura(]. Pt:r hoc r:l sacerd,s est, ipsrt,fferens, ipse et,blati.. Cui rcri sacramentum rxrtidizrrurlr cssc vrruii eccresia" ;ir;.'.il
,te' _Mijlo<:itor^Lrl
lic flraudatd de numhrul cetatenilor sri .,r chiar'de unul gi mai fecund,,lXXff, f, Z, e, lt'g 1", 1,-._ly":,l.,poate. prcluard t. X[,I, c<1. 752). ldcea a {ost de SfAntul Grisorio col Nlar.t: I
cereasc5 crrtate sd nu
i., -r;
divina humanita^s Ohristi"; ."Mediator ai lui Durunt:zt:u qi al oanrerrilor.. g)ntru ch-i Dumnezeu dinrprcunS cu Tattil, pcntru cir-i onr dinrpreul'ri ctt oamenii. Nu mediat,,r' rrmul cu cxccpria dumnczerii, rru mediator Dumnczcul t--u e,xceptia_.rrrranitatii. Iata nrcdiatorul: dumnt-.zeirea fdri umanitate nu este mediatoare; umanitatca fdri dumnczr:ire nu estt: nrcdia.toare; ci intrr: dunrnczoirc.a singrrrir qi un'ranitatca singuril estr:
(Serm.
(: Mcdiato.rul): in conceplia SfAntului
rnediatoare umana dumnczoirc gi clurr-rnczoiasca umanitatc a lui Christos." XI-\TII,n.21,P.L.,t. ,\XX\.TIII. col jl.l0)" Nu-i mai pLrrin adevirat
cE
Argrsq,
Sf6ntul Augustin vorbeqte qi de un mcdiator al nrortii, diavolul. invins de c.[tre Chrisros ()f . De T.ini.tote. ry X, 13; XIT, 15; XUI, .16-1U). Vezi gi Confes. XI, XLI[, 68-70, in P.I-., t XXXIT, col. ti08-ti10
200 201
Citind ,,nobis"; Ed. au ,,nisi in nobis"; ,,decAt r-runrai intnr n,ri".

Cf. De ciu. Dei,
XX[, XIX,
P.1,.,
r XT,T, cot. 796,
202
203
Citind,praecelle,t"; Krabingt:r arc,,pracccllit": .,covArgegte".
jt.rtfitorul. El insugipijertia). Sa,.rar fie sacrificiul bis".icii, corpul.capului ei inscgi, invald sd se ofcre, prin El insugi,'pe "rr"u,.r,. ; inJ;i acestui adevdrat sacrificiu erau semne mutriplc gi varii vechile sacrificii sfintikrr, de-vrerne cc acesta.unu era prefigiraiprin -tllt", p.""r-l v.r'be multe s-a. zi.e un singrrr l,.r"ir, ca" sd fi'e pus, f# iiE; ;;;fi uulu3l"t..Fr^{d cu acesr .rp."- gi ad vdrat sacrificiu, s-au spulherat tj sacrificiile.false" (De t:ir. Dei,X,kX,p.T_., t. XIJ, rbbiT.;,'i"i;A;;; ca [itatea de.med iarorperfecr a MAntuitorului "rL rn ri ri"i'f. J""iJi,i Augustin: ,Mcdiator Dei tx.honrinun,r- quia Deus cum Rrt.", qrio f, cum h.r.inibus. N.n mcdiator homo praeter deitatem, nrrn'r,r:di l)eus practt:r humanitatcn. Er:ct' mctriat,r: divinitas sine hr-rmanitatt: esl me(liatrix; hurnarrilas sirc c.livinrtate non est mediatrix, sed i divinirarcr, s.lanr et humanitatt-",r s,rl.m merJiatri.x cst hrrrnann dir.ini lrl.r3,n,o,blariunr:a ctrtrdra, al cdrei.realitili a wut
I.-l insugi
sacrificr: vr.ey,ei crearuri. Pr-j'asla cste qi sacercr't, Er insugi ,rfrrr.itorul; _ ; -_-- _Lr ttrruPr utulltutt
c,ncta sacrificia frrlsa.ess.runt',; ,,D. u,dc, mirificul, ad".,re.r'trl *"a*i intru cA1 luAnd frrrma sen,ului a dcvenit mediato^rl lri Dr,r."r", gi, oamcnilor, omul (lhristos Isus, cum, in forma Drrmnczerrlui, sacrific,rul dimp^rcuna cu Tatil, dimpreund cu (_larcle ,*t" gi D,lronu u.ul, totugi, in fnrma se^.,,],i a md vt,it a f'i sacri{iciu a""at'uiprirr;, nici,rd.c,r' cu acetrstd ocazirr,c, .6 .,r r,r"uatd ;;r;i;; ;;,il'ra]i
".irifi,,ir-, ipsiu.s capitis."fl.l,rs sit., se ipsam per ipsum discit o{ferre.'I-[uitrs l sacrilicii multiplic,ia variaquc iigrrn sacrificia prisca sanctorum, cl "r^nt hoc.num ptr mu,a figurarertrr, ramquarn verbis multis .". t,;;;ii.;;",t ut slnl' tastrdr'r multnm commcndarc'tur. IIis summc) v(]roqre sacrifil,
Citind ,-c'xceptus";Ed, au ,,exemptus": can-r in aceeagi sfer6 semantici: ,.scoatere afar5".

20a
i
,,Puterea de inetelegerc", aici qi passim, ad
litt pt. i.ntellectum:
rrtclccn.rl- inlr:legerea.
1r5 Insistenld asupra Bisercii de pc pdnrAnt) care poate fi socotitd drept r-r roactie impotriva donatismului, carc nu arlmilca decAt o ,,biscrjcd a :fl"1ftro".Cf. P Batiffol, Le colholi.<:isme de soint Augustin,Paris,1920, pp. 251-268.
InterpretAndu-l pe ,,ut", aci, prccum in nrulte alte locuri, consecutiv. Altfel: ,,ca sd fie retras prin rcnagtr:rc ceoa ce a fusl atr.as prin naqtcre." _". b]qqra (tollit): XLI-XLIII. 208 Lo f6cut
a lua inlsttuAncl, a facr: sd disparl, a gtergc. C{. cap. l-a
us,
!06
(:
si
pc nt-rtcaz5 rt'clama
in
2\-
i;
lrbch.iul Testament coi carc sunt numili sfinli gi drepti sunt realmente firrd dc picat C)ombaterea acestei teze pelagiene este strAns legati, in concepria augustiniand, dc doctrina sa asuprri pdcatului originar, asupra meritului si asupra justificirii. Dar; c6nd Augustin sustine, contra pelagicnilor, ci to1 omul picdtuiestc, cste vorba numai qi numai despre phr.:atul vcnial. \ir:zi cap. T,XXI, undc vorboqte dc:
cr-rnsecintd, Pelagius suslinca cd cl'riar
.,quotidianis... brcvibus levibusque pcccatis. sinc cluibus haec vita non , A. (laudt:[" an. Pdch( ori.ginel, in Dict, de Aug., In lohctn, tr XT,l, 9; In Epist. [oho.n., tr.
('on:. lul
o1t.
imSt.,l,98
De pr.:cr:. meritis
et.
296

221
Note Si
comentarii
297
rcmi* ll,\'II,7-9; Cont. IuL..IV, x,27-tt, precum gi referinlele din gr:rieral alcituit de benedicrinilacuv. peccatum,P.I'..,t. XI-\{, co[. 507 200 Inifal (c{. ,,Vatrar', 7, An. XXII, u.256,Iulie 1992, p. 2, col. 3-4), a tradus ,,climen" prin ,,vini", dar, inu'uc6t, ilr romAneqtc, nu mi se
indestul marcat6 gravitatca ,,vinei" fa$ de ,p5cat", revin actrm ad [itt. ,,crimen" prin ,,crim6". lt 210 Citind ,,tantus". Ed. au ,sanctus", ,,sfAnt".
21r g'i
uctrstei cd4i, qi
qrl.
Tratatul De Fide et Operibus a f<rsl inrxrput in 41i1. Vr:zi, la inceputul lflmuririle editorilor asupra ,,miscricordiogilor": P,T-.. t. XL.
,,Ne l'acc salvati", altfcl, gi
195-U.
321 222
mai dar, ,,nc ntAntuiegte".
trad
Acea^stE inierpretare augustiniand a tcxtclor paulint: si iacobin :rr trebui sd le dea de gAnd celtir ce-i rcproseazd cpiscc,pului I Iipponei doctrina
rnAntuirii prin singuri credinp, fdrd fapte.
Principiu general valabil pentru penitenla individuald, dar care; aplic6, spun exegelii, de asemenea, penitenlei eclcsiastice. l
"' Aqu, dupd Mss.; Ed. au ,,ubi tale crimen commissum est": ,,unde comis o asemenea crimd". 213 E vorba, in sens paulin, de corpul mistic al lui Christos.
2r'Citind, dupd Mss. ,,Ecclesiis"; Ed. au ,,Ecclesiae": ,,Bisericii". 215 gi" Iasd sd se inleleag[ c[ trebuie sE i se dea mai ,Etiam": ,,chiar
satisfat'lic lui Dumnezeu.
21t'
in economia generali
I-\N),
a penitenlei e cuprins maiintii botezul (Cf. daa datoritd pdcatilc.rr carei urmt:a2d, aceastd,,magna indulger
,,
in aceastd argumentatie, SfAntul Augustin aplich motoda care, in tleologie, se nume$te ,,analogia credintoi". 22+ Citind ,quidam". Ed. au quidem:,,tJcsigurr'. 225 ,,Tenta1ia suferinlei": ad litt.: ,,tenta{ia tlibulaliunii". 226 Unele Mss. au ,,Christi fundamenttrm". BerLt:dictinii au alcs, insd, o leclb dffii lior:,,Christunr fundamentum". 227 Pcntru a descrie cele doui categorii rle credincroqi a cdror operd (lucrare) cste probat6 prin foc, SfAntul Augustin dctageazd din context, aga cred exegelii, cuvir.rtcle Apostolului referitoarc la situalia omului cEsdtorit
22n
si celib, generalizAnd u-le
este insolitd de-o altd instituire care constituie, propriu-zis,
paenitentiae". La aceasta se adaugd c5, pentru zilnicele pdcate uqop pdcdtuitorul poate gdsi, in rugdciune qi il poman6, elementr:le unei ,,congt satis{actio" (Cf cap. LXX-LXXI), sau, dupd o altd ingenioas6 expre augustiniand,,quasi quotidianum baptismum" (Serm. CCXilI, 8, P.I1 XXX\4II, col. 1065). D".p." neiertarea pdcatelor in afara Biscricii, vez S'erm. I-XXI, 33, PI-., t. XXX\TII, co|.46.3.
Rlmfure de vdzut, spun iardgi exegelii, in cc misurd aceastd exe5Jezd alcgoricd a focului purificator este intrutotul conformd semnificaliei eschattil<.rgirr a textului paulin. zle E destul de greu de-nleles cum exee{ii protestanti au gisit in acest paoai argumenle anntra purificdrilor dincolo de mormAnt. Pe de altd parte, daci acoste pEreri despre focul rate aici, h Enchiridion, ar fi dintre
228
,,Propter" se poate interpreta, in acest context, qi .,pentru" (=, vedcrca), dar gi ,,gra1ie", ,,datoritd" gi chiar ,,in al'ara", ,-p.' lAng[", adl
211
Mi premrmir printre cei ce r.ic cd
sunt dintre cele din urm6.
,in paralel cu".

Intcrprctez, iardgi, aici gi supra, gi lnfra, pe ,,ut" consecutiv adicd, final: ,,ca sd intelegem" etc. 2re Paragraful acesta gi cele dou6 urmdtoare sunt textual reprod [)e octo Dulcitii quaest., I, 10-13, P.L., t. XL, col. 15ii-6.
SfAntul Augustin incrimineazE aici ceea ce se ttumeqte i ,eroarea misericorcliogilor", mult dezl-rdtutd in istt-rria modcrn6 a c E, totodat6, incriminatd aici, precum in De ciu. Dea XXI, X\{I-X\1I, origenistd (Cf. De princip., I, M) dupd care ar fi posibild., anume doctt deJpre mdntuirea diavolului insugi gi a complicilor sdi (cf. cap. CX[).i asemenea, se crede cd aici SfAntul Augustin il combato gi ptr StAl
220 218
!ffi Traduc ,,poenitentibus" prin ,,penitentilrr". Unora le mai place sd intorprotezc ,nisi convenienter poenitentibus eaclcnr crimina remittantur"
ponitcn{5 convenabild icrt4lea aceloraqi picatc". RfunAn la interpretarea me& intrucil socot cd din sincrritatca penitentilor dcrivi natura penitenlei gi, derpotrivd, pdnicia sau sterilitatea pomt:nilor.
{ormu[are, SfAntul Augustin sirrtctizcazd intleaga sa doctrind 4$upra penitcnlci (()f. cap. LX\'), rrarcAnd qr,rzitia sar la$ de croarea ,.rr1i'sericr,ldiogilor" (( )f. cap. l-XYlt).
?32
prin ,dacd nu vor obfne
(:
nurnai qi numai dacri vor c,bfne) printro
lli in sceastd
BazAndu-se pe Dclnipl,
N,24:
,,Rrr-:cata
tua clcomosinis redimc":
,,p5catele tale rdscumpdr'EJe prin pomt-'rti", r,rrtii s-au lrazardal sd suslind
[Iieronim
cE pomana
ar fi suficienti mAntuirii. agravdnd astfol eroarca

cr-r
,,miscricordioqilor"
un grrrsolan fariscism Tmp,rtl iva acestora se ridicd
298

?ar
2+8
Note
Of. cap. LXXXT, u.
y mmennrii
299
SfAntul Augustin qi in De citt. Dei., XXI, XX[, P.T,., t. XI-I, col.734:c. sunt accontuate condiliile morale ale pomenii.
2n3
,,Propitiat", dacd se acceptd neologismul; altfcl: ,,induplc
cAgtigAndr,-i bundvt-rin1a, impdcat"
,Nepedtp:ti", !n virtutea legii eterne, dupd care orice injustilie primegtc imediat sancliunea spre a nu se tulbura orflinea r-rniversal[.
,,Achitarea potrivitd", ad litt.: ,,satisfacerea congrr-r6" sau ,,satisfacefl congruentd", care era gi cste in Occident, dupd Tertulian qi SfAntul Cypriaq termenul uzual, imprumutat din limbajul juridic, pentru a desem4, ansanblul operelor penitenliale care-i incumb[ pdc5tosului (CL P, Galtie: art. SoLisloclion,it Dict. de th6oL, coth., t. XIV, col. 1135-1152).
2lr5
2:r'
Citind .iam"; unelc Mss. au ..ctiam" (: ctriar gi). Aici exr,:ge1ii obserr,S c6- invcrs cazului nrai srrs amintit (Cf. cap LXX\10, tcrmenul ,,Dorttnul' csLc plrs ptrntrl-r un act care-i apartin{) lui f)rrmnezcu singurul (Of . Marc..II, 7), 9i ci, dr: Iapt, ,,Tat[[", conrentat aici dc Augustin, se raprorteaz5 exclusiv [a ,,TatEl Carelr: estc in ceruri".
2'r')
50 Cf. Cap.
25r
[,X]fl,
n. 290.
os1
Aici, dupd Lov. se adaugi: ,"\idetc ut etiam id quod intus
mundunl
fiat", ,,Lua1i seiuna ca chiar qi ceea ce este inlduntru sd devin[ (sd fie fdcut) curat", ceea ce, dup5 Am., [ir., Dan., dupd cele nrai brrne Mss. gi, de
ilsernenea, duph Evanghelia citat6, lipseqte.
Lrnii sunt inclinali sd creadd cd SfAntul Augustin nu cunoqtea termenii ,,pdcat mortal" gi ,,pdcat venia'|", dar, raportAnd acest pasaj la precedent, se vede cE el delinea foarte clar notiunea lor, zic a\ii. Nu
236
Pasajul acesta din Laca depdqeqtc putcrile mele dc interpretare. Traduc6torii Bibliei l-au tradus pe ronrincgte cAnd, cum. Recent, in
Buc, 199i1, pasajul e tradus: ,,Dar dagiJe ca miJostenie pe cele dinliuntrul vostru ,si, iatd, toate vd sunt curate" qi comcntat: ,,?:xt dificil prin ambiguitatea intt:ntionath. Fa15 dr: enr-rnlul sobru qi dire,r din Mt.2:1,26 ("Cur6;5 dintAi partea clinliuntru a paharuhri qi a blidului, pentru ca qi cea din al'ard sE fie curatd"). in te.xul qi contcxtul hri T-uca pare a fi qi o notd de ironie, farioeii sunt invitali sd se debaraseze de urSpirea qi viclenia, dinlEuntrul fiin{ei loa dar invitalia izea,z-E qi maniora in care ei obiqnuiesc sE mimezc facerea de bine." liu l-am tradus pc ,,supcresse" prin ,,ce mai rdmdne", subinplegAnd gensul indemnului: ,,da1i, mai degrabd, pomanl ceea pe mai rdmAne (: de dat, gi voi nu dali), qi, ia1d, toate vd sunt curate'. Sengul; .lceea cn prisoseqle", pe carc-l mai are ,,supercst", ar accentua ironia pasajului, dar este rnai greu acrceptat de imperatir.rrl ,,datc"'. Un sens bun ar da gi traducerea: ,,Da1i. rnai degrabS, pomand ceea ce vd suprqt)ieluicrte etc.", 6en6 pe care il al'e ,,supercsse" gi il acceptd deopotrivd qi contextul, qi, astfel, s-ar accentua insistenfa asupra caracterului spiritual al pomenii. (Cf, Cap. urmitor).
Se reflect6 in aceastd argurrentatic doctrina :rrhicunoscutd, conform cdteia 4u cxistd punct tlc interfcrcnlS inlrc conrplia mora[d gi r:rcdint6, ceea ce l-a fdcut uneori pe SfAntul Augr.rstin sd spuni r:6 toatc opcrele (: I-r crdrib, fapte le) nr:credirr r:iog i lor sunl pirca1s.
2s1
253
252
asociez nici unora, nici altora, intrucdt o spune SfAnnrl Augustjn insugi, se poate de clar, in De symb. ad catech.,\ll, 15: ,sunt venialia". Aqadaq numai cd ,,nu fdcea deosebirea" sau ,avea doar clard notiunca", ci detir foarte clar ,si noliunea, gi cuvAr:rtul.
23?
versiunea Noul.ui Tbsto.menL. revizuitd, re<lactatir qi con.renlat6 de IPS. Bartolomeu Valeriu Anania, Ed. Institutuhri Biblic ;i de MLsiune ol B.O.R.,
Aceastd eficacitate a Rugiciunii Dom ncgti
u-i decAt un caz parL;
al rolului pe care SfAntul Augustin i-l acord[ rugSciunii, in general; iertarea pbcatelor ugoare (Cf. Serm.,IX, XI, 17, PI-., t. XXX\TII, col. 8
Pdstrez in traducere ,,datornicilor (debitoribus" gi ,,datoriilc (debii pcntru a md menline in sfera limbajului juridic in care gAndegte SfAr Augustin. Altftl: ,,grcqealele" qi ,,greqi1ilnr" (c,{. cap. I-XXXI, n. 9).
238
"o ,,DacI"
2'0
(si) Iipseqte
din Mss. gi din mai multc Ed.
,,indurare", aici gi passim misericordie . 2*1 Citind ,,ergo", dupd Mss.; Ed. au ,,autem" (insi). 242 (litind ,,cuique". Mai multe Mss, au ,,quodcumque" (tot ceea ce),; 2*3 ,,Puri{icatoare", trad. analogicd pentrr-r ,.enrendatoria". Ad Ii1 emendatorii (indreptdtoare). 2* ,,inddrdtnicilor", trad. analogicd pentru ,,invitis". Ad litt.: impot
vointei
2'5
lor.
,:'
,,Suntem ajuta1i", altfel, prin reflexiv: ,ne ajutdm" 2'6 Lxegelii augustinieni semnalcazE aici un caz rarissirn c6nd SfAr11 Augustin pune un cuvAnt al lui Christos pe scan'ra lui ,,Drtmnezcu", cdci] cazuri similare, el vorbeqte, in mod obignuit, desprc ,,Domnul". Pentrq preintimpina atx:ast6 anomalie, unolc Mss. au c()roctat: ,,dicentem Iesrl{
(pe Isus zicAnd)
2'i5
256
,S6-t pl6cem lui Dunnezeu": prirr br.rtcz. ,,Contraxirrus", vocahul} reluzLtd din c.ap.
XLil.
,,Miselere" nu are intregitd in romAncgto fan'rilia de cuvinte, aq;a cii am recurs [a aceste analogisme.
300
Sf.
Aureliu Augustin, E":!or4lg" prtalt" nrai hint" ci

c("
Notc qi comentarii rlu-ll {rlt' [t tctll

panr
2?" 2?'
301
'?,,Non,rr',,citi": altftl,,,neflt:riciti', -nti'zcrl", c({:tr fattrlitarc' ,,nenolrx.:iti" impliri o anulllo nLrartli do

conrt:n titri
258
rf
nici exogtrlii Sf6ntului Pavr':l, nici nroraliqtii nu prea mai arceptd
ast5zi aceastd pozitir:. Cf. cap. LXXXI. n.

,,Un r[u al ghcenei": la[chicz personificator; alt{cl, ,,pasibil de pedcapsar cu gheena, vinovat de (condallnat la) ghecn5".
215 216
ttl augustiilian. (litincl ,,Doutn charitatc";Ild. au ,,Dt:i clrarilattlnr": ,,iubirrcl t*tnritatt
h-ri Durnnerzctt".
(lornentariu inspirat dupta Luco,Xl,42' 'i ' A;ci :nrticipale a tcxtuh-Li d'nt Luca, XL.42' rut Irnii ('oulr'rrLat('t'i augrlstini('lti r:xegczl ct irrslrirald Privrtsc attastd t'riginur al texului t:varrg:hcllt: un alcg,,t'isnr pe carc s.:risul lt'l!"1]l a p{)n susqinilrcl, ci, .,5 din punct do vedere theologic au)ast[ con('cppe Simt r:[ nu tlc sine of,r.[ o,"i px-rqin[ ,:onsistenlri decAt.subtilitate' putea prcnLllrirtr printre susqlndtorii accslei pel-erl' 2o2 Relrrarc rsi dezvoltare a ideii din cap' IJL\' Rele'vAndu-se condi farisei moraic ale ponrcnii, este con)b[tut rnisticjsmul analog cxrnduitei
2"n
260 263
Ol. Ioo.n,
Cl.
Xry 6. CoLll,22,
2??
,,Obiqnuin1d" nu se rcfold aici Ia individ, ci la comunitate, doci:
,rcutum6".
Pasajul e de regimrt privitor la disciplina r:cle^siastici din secolul dc aur al patristicii. 27e Conrentariulla Epistolo cdtrc Oolateni e tle prin 393-396, deci, canr
27s
cinci luqtri inaintea Enchhidbnului,

Cf. PL., t. XXXY col. 21jJ0. Br Aluzie la eelebra, prin originalitatc, opr:rd a sa, ,Retractationes"282 C{. Cont. Fawt. (ta400), XXII- 78, P.I-., t. XL[, col. 45'l; De pecc, metitis et rcmissione (412),1, XXXIX, 70, P.L." t. XLry col. 152; Ibid.lt,
'zBo
Cl. Mot..,X.i)9.
ohic'ciul str:olul 2or ,,Niravul lunrr)sct" (socunclunl saec:ulurn), ,,dtlpri (voacului) torostru (nrunrlan)." 2'ii Traduc h.otilAt aici, in acest {el, 9i nu: ,'Nimonea ntr dd' irlsi- nici fel clc 1,,,nra,'rd, decAt nunrai s[.pri*ury dt> unde.si d:tu :ltt,lt,,Ol i;;.J,';;;;.: "Lr.,i" 6 nu rlu* lipsa, nu-i irpsrt, nu-i li1'se;itt:,i.uc)""'.ct aYCustnll] k: mai p[ace urtora si interpt'otezc,.intrucdt, dupl Llrictl'rna gi-r'r t:'x1.' nin,.r.,.,u nu aro nimic cc -sir nu fi plinlit' E acer:aqi idet: ..* dd 9i traducr:rca lui ,,nisi" prin " din dar". Acl:laqi ".**a ..darTorna D'Aquino vorbcgte dc qapte tcluri dt: potrttrtri spttrtu nu". SfAntul gi colporal:i, rtunite in'versurile:.,,Oonsultl, carpc, doct:'-stil-"tt'' 'il.,
XVII,26, col.16l.
283
*
34...
28'
,,Reul', skfeJ
,,vinao',
,,lJt", iardqi consecutiv; Atlfel, final: ,,ca nu numai s6'.. ci,... chiar
un codex
t'o *i;,1:;ll,'li,f
;,lTtate""'suavitate"'
(inving[toan). Cf.
ntiae. vincentc del
"ittir,-,, IIa IIat:, qu. XXXII, arr.

2oo
,rl;
f*u,
'l Fd. au ,,ad ipsum revoftilini": ,,intoarceli-v[ la sinL"'' 2"8 E6. au ,,apostrllica auctoritits": ,,autoritatea apostolici" r 2';e flnii t-'xogefi crt:d cd se rcsimto aici ilgorismul augrrstirrian n] ylt btln matrimonial5l cdr.eia el i-a sinl.etizat scopul in ut'mlto:ilr'lc 1l'('r (sacrament' ttri:i icreclinll),,sac.anrc ntunr " ;;;;k;; 1--"l,,j"r,"t judeca"' 27r'Iid. adaug[ ll ,,ac[ itrdicardtlnl": ,,spre a f -, - .: f..,.*. 27' Ec,l. corijeazd in [als: e't frafl'em": ,,intrr: fr-att: gi I ,"inter fratrr:nl 2r2 ['a in privinla relaliilor rtratt'inronialo' S[Antul Au li ;,t"rpr.t"lre oilri ,,u.rrir" cn ingiduinp (iertalc, p-ugoti"li)"l.
2t'r
\bcabula ,,vcnerabilis" lipseqtt: doar dint*un Mss' \Iat'
1).
Cib,r"
I:dimo,
lcg'-r, colligo, conr.lo" (Surnm'
lt'1)^'
tlq
'rr
287
Cl. cap,
XX\4.
28u
in orig. ,,logis prcvaricatot'es", ,plevarir:atot'i ai legii", cec4 ce, in
l'omAneSte, are o
uqoar[ not5 PleonasticS. se Aici SfAntul Augustin reia, o datd in plus, leitmotiwrl Rug6ciupii
rq)
donureqti (Cf. cap. I.XXf).
in
re,conta versiunc
a Noului
Tbstctmept, r-:tldactatd qi comentatd, (C[.
;-., i;;i;ffi:,,r"t,lg..t""r,r
'l li srr .r'r.rltl' (ninr.)iin 1""t"" "..ln.'" "h''i'n
302
Sf. Aureliu Augttstin, Enchiridion
Note qi
comentarii
303
nurnai I'atd de Dr-rmnezeu, ci gi de semenii tor, atAt prin r[ul p. i'a..J fac gi prin binele pe care nul fac"
c{
302 Opozilie clasicd intre viata corporalS gi r.ia{a spirituali (C{. Ioan,III, 3-7). Unii cxegeil inclin5 sI creadd ci SfAntul Augustin identificd aici naiterea cu concepliunea. Nu-i urmez.
30'r
Forma qi dcrivatelc ei se refer[ aici [a dcplina c{)nstituire
r.rrganismului fdrd a implica

30+ 3o5
in nici un fel si:nsul aristotclian
Unele Mss. au, in loc do ""abortus". ,,abortivos".

Cf. De ciu.
De altfel, ispita nu cste o cddere propriu zisd, ci o inct'rcare sau un r'xarrieX prin care cineva poate s[ cadi; o probd de foc." E o interprctare pt,sibil{ Vezi Ei Origen , Desprc rugdciune, in Origen, Scrieri olese, Partea a d,rua, rgen, tvv sqq.; l1cl. Instit. Bibl. 9i de Mis. al BOR., Buc. 1992 pp. 199 sqq., r( Ed. lnstrt. 5lbt. gr oe vlrs. uurt.) IJuc. lvvzl D'Aquino, Summ. Theol.,IIaIIae, qu. LXXXIII. art. 1-17, in special art ,,Et ne nos inducas inentationem": pcr quod non petimus ut non tcn
306
Dei,XXIII.,XII-XIII. Concluzie gcnerald, care face,
in alt mod, legLtura cu capitolul
precedent.
FJieron., l!'p, I-LXII, 2. P.L", t. XXII, ul. 1864. Amintirea, aici, in accastE formularc, a lui Ilieronynlus ester aqt cum ant mai aminlit, un
307
ut a tentatione non vincamur, qucid est in tentationem indrrci": ,,$i ne duce pe noi in tenta{iune (ispit[): prin care nu cerem si mr fim tentl (ispitili), ci ca sd nu fim invinqi dc tcnlatiune (ispith), ceea cc insearnnd a dr.rs in tcntatiune (Cf cap. CXM). Aceasti cerere din Rugdciunea domneasr a dat naqtere. gi mai dd incd, in inimile crcdincioqilor, unor adevdra nicodemisme, multe dintre cle magistral ldmuritc in mirifica exegezd a I Origcn. De pild6, recent, Conferinlo epi"scopald o.ustrctLiand a ce aprobarea SfAntului Pdrinte pentru a traduce Rugdciunea domnea ,,intr-o englezi mai contemporand", opinAnd cunrcd ,,pdzegtc-ne pe noi ispite" ar fi md adecvat decAl ,,qi nu nc duce pe noi in ispitd" gi nu i
sed
argument prelios
in datarea redactSrii Enchiridiorutlui. Cl. De

col. 486.
ci.u. Dei,
X\4,
so8
30e
!1[, z.P.L. t, XLI,
o,Tiupul", ad litt.: ,,carnea". E vorba de cazurile de canibalism.
Unii exegeli considerd cd acest ,.tot" e inteles intr-o manierd prea largd. 3il Ed. Adaugd aici, pentru intrcgirca sensului: ,,aequalenr", ,.egalul".
Mat. XXII,30. Traduc evaziv ,sensibus" (simlurilor) prin ,,sensibilitafi" ca si md pun de acord cu interprelii care intrev5d aic;i o manierE de exprimare hunono rnedo, can'e nu implicd neap5rat cd ingerii ar cunoagte prin nterrnediul simlurilor. 'r+ ,,Fericire": expresia ,,tanta facilitas quanta felicitas" din linrbajul augustian estc aproape intraductibil5, dat:d nu vc,im sd zicem, calchiind: ,.atdta facilitate c6t6 felipitate". Am p5strat ,,facilitate" cu sensul de o,uqurinl4o dezinvolturd ln piqc5ri".
Ct.
3r3
i
3r0
312
aprobat.
2"2,,Sdn6ta1ea": altfel:,,intremarea, binele, salvarea".
{ ,.ruElnea . rn scrrsul d,' ..a-i fi cuiva rugine{ 2q; : e vcrrba aici de penitcnla public6. l 2et' este echivalentS, in context) gralici. I ,,indurarea"
2e7 E vorba aici, probabil, de novalieni (cathari), care ncgau ,,pr,".ul (autoritatea) cheilor", autoritatea de a lega gi a dezlega a Bisc'ricii.
1
;l
" "iTl1;ll1"lrT
315 ,insufle1it"; tn orig.: ,,animal", cu sensul de a fi animat, fard conotalia pesimist5 proprie textului paulin.
316
,,Coruptia", aici termerr generie pcntru a dcsonrna ansamblul
rnigcdrilor fizice qi morale" ,,Carno", in sensul peiorativ al limbajulur biblic gi paulin. 3r! (,innceplie curentd afizit,ii antice, care serveqte aici pentru a inldtura aparpnta anomalic pe ar putea{ naqtt'persistenla materiei corporale dupd
'i17
resurec(re.
31"
,,Massa perdiliei": O[. ctrp
XX\.II:
,,massa damnat5".
304 __-st4-4ylvev!4t'
320
Note Si conxentarii
305
'soinL 9i
J!4'!4-i-o-ry
od. Migno. ((lf. A.-M.P. Ingold, I:tistoir de l'dcliLion benddk:tion de ilugu;tin, Paris, 190i1. pp- 4448).
'riro
Se pare, spun exr'lfJetii' cir SfAnttrl Augustin ignord cu.tot prt)tosla.t[ rtrt>der ,,c.rn.1i[oi.alisr',ui" i r.pi,ui ,-1,' ., o,,r, n," .'-tchato['tgit: voi par ticipa, in acr:t:,gi.rilsu.ir ca justii. [a invi.re, da i),,p[ cl. gi phc[t.gii p.r,-rt u , pi'inri gxleapsa po (rale o nrcriti'
t21
atotdes6vdrgitc (Cf. cap, I, n. 1).

j
,,Sapicntia" arc aici nuanta unei cunoagtori supcrioare
(\,f Mat. XXIV,
41
Firh a clecreta in ,rocl absrilut, S[6ntul At'gi{''ti" acct''ti] ipr-rtezi .rrprrilc c.r.rlor c]allrnali igi v,rr_paltl:a ,J.'ltYtu,,zitdlik: dt .on-l"orn,
322
33r F aici un Ioc cla^sic al theodiu:ei, in acra-std distincpc dintrc voinla pt:rnrisivd gi voinga pozitiv5 sau' aclivd a lui Dunrnezt:u' Vcchile cclilii au ,,nostrac fidei C-lon{essionis" ,,Fidci" lipseqte dirr
"E."iu aici, c,are vor avea pt-:ntr:u ei cnractt:tul unei pcclcpse 32rr asuplu privilegiil $i aici se afirmh primntul lcgii lumii spirituale
fizicr: ak' invicrii.
''irr Vlss.
333
Exogogii considerd c'5 acoastd fra

c.Eci
nunrai c",ca ce precedS.r
lormul
Aceast6 eventualitate nu li se poate intAmpla c{ecAt nunrai copiilS I mo4i [a o vArstd inaintea hotozului.
']2s
32"
'r2'Cf. Cap.
XXV-XXVI.
cli{icultate a ceoa co s-a spus, dificult
CIII
o inclicagie asupra numdrului mic al celor alegi (Cf' cap XCIX Pftcis de potroLogie, t.l, p. 647} ;i F. Ca1T 6, 335 Exegctii vid aic,i o prob5 revelatoarr:, adiugatd altora, (Cf' cap LII), cd hotezul copiilor cra uzual in epoca lespectiv5' conlIa", proprie 'r3t'E cuprjrrrs6 aici o rnetod[ analoagi argumt:ntirii ,,sed Tonra d'Aquino' Sfdntului ,r3? un nou t,xenrplu (cf. cap. LXXIII), in care cuvintele lui christos ii sunt atribuite pur qi simplu lui Dumnezeu. Este un punct de vedere sintetic prin care Sldniul Augusiin suprimS. pur qi simplu dilcre4fa intro Dumnezeu qi ,,a-*sunrptus honrr.," care este instrrrmentul S[u.
3s'i
lirfs aici
()f. Cap. CX-CXI. predt:stindrii' ']2r Ii ilrplicat din nou, aici, nlistertrl
ris ( lf. cap.
X(l\rTIl.
voinu"; traduc aga, r-itind: ,,si.r '20 ,,DacA ar vrea ei", subauzi: ,,dach toate marilc edilii din S{entul A PAni ia finele secolului al X\{I-le.r,
erar unanime in a citi aici ,,si vtll<:nt". Singuri editorii din l-r"wain
irr.i.rrut in margine un tinricl ,-fortc.v,cl[et", in rotip[rirca,!l9,tu eut','*,
in"t
iO.ff , p 81, fer; vreo tr-imitore justifrcativd la {ss in ech.tll': 9q9gral9 tiirlionuLuL, publicatr: dr: ArIt. Arnautd (1648' 1652"1656,1675'1(, .*, ir,tnrd,-ls in tei, dypE unele Mss. parizient:, ,si vr:[let" (cl3c'.a.ar vgi
5u[o,,;.,lr.ir,riî').ii.:oo<nluptelor:crAnct:nedintreianseniEtiginolir I pri:tlestinlrii, aceastd difert:nta de lectur[4 asu
v5d absolute ciogmalic a c6rui

i'38
Exegeqii
ei,
isupra
33e 3a')
n
se
tlat
Cidrrd ,'si vt:[.lcrtl"' insenrna' & fu"e ca reprobaliunetr pdcltogilo' sa dt:pindd exclusiv do propri J"iir,iriu, . f.rr:uoi.,1i r".. Din contrd, ,,si u.,lli't"' ins,.nrna a face sf dcpinddintreaga[q soartd ie decizia suvcrani a lui Dunrnt:zeu' Crxgtientr de tnlpor problemei, bt:nedictinii au lccu ts U,r.p..r""" \{ss. au ..si vellt:rtt-: celt:'nrai bune. au ".si vt:llt:t''. Irt trt:huit ca acest()ra din urmd si li st: dea crezare' Asupra cltlflr coredef acestui cuvAnt a avrrt loc o adevdrati luptd antiiansenistS, asupra rnodul sdcum ar trebui editat textul. S-a aiuns, in cr:le din urm6, la concluzia vcllent" gi sE se p[sirc,,: in notl ,,si vel[et"' P' Lon "&r"r" ,,si XLil,;d. Quarac,hi- p- 268) mcn-tinc,,si vtllct"' Se
iJi
du""''''"'
Cf. c:rp. XCIV.
Rom.X,18.
Ft7.c.
34 lbid.11-13.
3L2
XXY 2:l
a3
s'
sons
3as
Mol. 1,2.
in ,,Nici un mcrit" (sine ullis meritis: ad Utt. f[Ld niciunele n]el'ite), nertru
Ej
i.%nr.,I,'di*.
;;;;;;f;
f,;o.r,".r.i"e u,.,*tiri argtistinian' in favoarca ei I (XfI)' P nu nuntai atttoritatea bunt:lor Mss.. c'i ii cirntextul (Cf' crrp. dtr;i, textt-rl alzr ctlm osto dt:p6geqtt: putcrea n-tea de cltrcizit:. Anl pd'strat'
Text capital pontru gandirr:a augustiniand, prin care a postulat gratuilatea graliei. en in excmplan tl Enchirirlionului pe cale-l am la-ndenrAnd gi dupd care rrlr1 corllpus trnelc dinrrg acest() note, J. Rividre suslinc aici, in nol[, ca ,,.r.rr., Arnr.tin un element constitutiv, dacS nu chiar ratiunea ultimh a tlivine;l a reprobaqiunii, carc-i este opusul, se giseqte in
1,.,,.1.:stina"rii
Pur obiectiv
306
Sf. Aureliu
Aueu!4!,
!l:!y@l
Note gi cornentarii
301
pdcatul original gi in damnaliutrca universalS, la care otli fiii lui Adan tipic reprezinta{i aici prin cei doi lii ai Rebecii, sunt dcopotrivfl supuqi. U cititor, avizat, se pare) cotnetttcazd in franquzeqte, in subsrrlul pagirlii,
praed. sonct.,IX, 17-ti, P.L., t. XLT\-. crrl 973+) Pentru. doctrina

augustir.riand asupra prodestindrii, vt:zi: li. Porta[i6, att. Augustin.i,n D,rct' d"''thAol. coth. t.i, col.2398-2408 qi J. Saint X'Iartin, arL' Predestinatinn, ibid. t. XII, c.:,l.2t)32-2896, unde qi hihtic'grafia. tr'ezi, in rczumaL: F Cayr6,
Pftci"s de
3"3 35r
cerneald neagr6, nen-rtrllumit dc aceastd interpretare, ci ,,9xf predestinaliune, d" as.:menea, gi pentru ingeri" gi cd ,,pdcatul origi explici numai o modalitatc a preclestindrii". Se pare cd alonrmul accs
are
patntlogie,t.I,
P. 671.
dreptate.
Cf. cap. III.
Exegelii vdd aici mai degrabl enunlarea unui priricipiu tlcc6t expresig faptnlui in sine, in ideea cd SfAntul Augrrstin vrzeazd sensul tcorc'tic dl
3a7
Citind' ,,Neque istam bonam,. " Ed. vcchi au ,,Noqrrc cnim istc": ,,$i intr.adev5.r, El (acesta)", nici, Dupd digresiunea referitc,aro la nrotlalithgik: concursului uman in icon,rmia div;d, SfAnrul Augusti. rcvin. la tcma principalS. De unde,
355
predestindrii qi rodul pe careJ poate re{ine sufletul cregtin luminal .pril
*"aUp
lui
3{8
Iacob.""p.
Cf. cap.
1Cf.
XC!], dat theologic asupra cdruia

gi n. ,lmassa
el construiegte
psiholgi
I
a.
lui Dumnczcur rnarcatd

indofectibilei bundtdli,
Pus-o,
XXMI
damnata""
qi a
3ae Acest termen dur nu par e sd-ivizeze pe oarecari adversari ai doctri sale despre predestinaliune, ci, mai tlegrabE, un anume ralionall superficial ce se putea afla fie in cadrul Bisericii, fie in afara ei, S1 {i1-cal s-a nescut pelagianismul. Cl. De ogone chr.,Xl,12,P.l'.,t. XI-, col. 297 ,e6 aliter faceret (Deus), similirer nLlstrae stultitiao displiccret": ,,Da (Dumnezeu) fdcea altfel, similar ii displdcea prostiei noa^strc."
in principiu,
Tim,,II, in p.inapi". t ut
3sn
are de dice a
textului paulin
Comentdnd acest pasai, J. Riudre zice, in not5, cd ,,acest rafi-onarncnt presupune cA autorul gAndeqtc in luminiL: gralici 9i alc rcvelaliei" 9i ch ,,in ,"".t i"^t iganic e vorba, i.t realitate, despre actiunea n,lrmalfl a cuvAntului
35?
3s0 351
Cf. cap. XCMI: ,,Multo plures non fiunt salvi". Dupd ce a enuntat teza (Ct. cap. XCMII), SfAntul Augustin revil
.
acum giilustreazd principiul. Am tradus ,,equisita" prin ,"mdiestrite",i sensul de ,,minunat fdcute" qi ,,mimrnat rAnduite
Text, spun exegelii, care pare favorabil ronceptr-rlui dublei predesti care, pntru a fi maI uqor sesizat, reclamd o privire de ansamblu asup
352
doctrinei predestindrii in cadrul sistemului augustinian. ,,Grat!

praeparatio", aceastd manierd de a defini predestinarea (Cf. De prot ion"i..X,1S, P.L., t. XLry col 974) invedereazd cum doctorul graliei, putea s6 nu insiste asupra acestei probleme. In aceastd definire sunt, iapg cuprinse temele concxe cart: constituie polii sistcmului augustinii qiide aiii, importantul loc pe care-l ocup5 ele in economia Enchiridionui ,SfAntul Augustin a putuL p[rea cu o anumitd or,azie (Cl. Episl.
4OMO9 -,I1,14,P.L.,t. XXXII, rurl. 375-6) cd inva16 cumcd predesti la gralie qi la creclin$ depinde de fidclitar.ea fa15 de chemarea (v,rcaliun divina, prevdzutd de Dumnezcu, sau, mai precis, cE MAntuitorul a predi intr-un anume krc Ai intr-un moment anume, intrucAt prev[zuse cd se g6seau, in aceI moment, sufletc care vor primi cuvAntuI Sdu. Advr sdi pelagieni gi semipelagieni i-au.anrintit mai tArziu S_f6ntului Aug acest pasal, care, ziceau ei, favoriza prc.,pria-lc rtpinic" (Cf. J, Tixe Ilistoiiedes dagnes, t. II, p. 498). Acest dctaliu nc cste tunoscut din efon pc care episcopul I{ipponei a trt:brdt sd le facd pLrntru a sc justifica (Of,
35s
urr*" nuan!6 de ezitare
,,Aut certe': ,,Ori, desigur", ,,in oricc caz": Unii exegeli observd aici o
asupra valorii exegt:zei precedente gi o
aplicabilitate asupra ceea ce urmeaz6. Posibil. iaraSi, in virtutea '5' J. Rividre crede cd aici SfAntul Augustin apropie
tac,e
Exegot impre.ia[., a"estui fapt crcdinla iqi

i6o
inc:i, in secolul al Vica, i romane qi cd atribuirea au:le postulate pe care Putea, ins5, garanta la
modul abs,rlut.
308
3br
sI
Aureliu Augustin" Enchiridion

tt72
Note Si comentarii
309
SfAntul Augr.rstin ne oferi el insuqi un nrridel de libertate.l interyretiilea textului paulin, intrrcAt il interprt:teazi pe ,,onrnes" s.inoni al [ui ,,rrrulti" (Cl. Cont. Iul.,IV,YlIl,44, P.L., t. XLM col 161)qiil expli\ pc .,vr-rlt" in sensrll c5 Dunmezeu produce in predestinati vointa de salvati, carn in felul tn care Spiritul SfAnt e nunit a strig:r in noi ,A I']dlrnte ('lhtd)". deoarece El ne facc sE strigdm (Cf. De conept. eL grct\irt,) 41 .P.L., t. XLry cot. 945). tlnii au crer.ut cd. acestc;xplicalii succesivt: avea un caracter cumulattv qi, aga, s-a ndscut o oliriaîd polemicd. i
"u- Asupra pretlestin[rii in cazul lui Adam vezt qi De citt. Dei, XIV, XI, P.L., t. XLI. col.41B. Indealt{el, scrutAnd misterul predt:srinaqiunii, SfSnr
,,Dreptri;ii", al.ri gi inIr'a
justigir:i", in sr:ns paulin.
Augustin va exclama: ,,Altitudinem quidem consilii eius pt:netrare

llossum et longe supra vires mea^s hoc essc confiteor.": ,,Desigur altitudii sfatului Sdu no pot pdtnurde, gi rdrturisosc cd asta este cu nrultrrl pi puterile nrele" (De gen. od litt., XI, ry 6, PL., t. XXXN, col.4i)1). *tt (nu) . ,,N,]nl' yi de lip.rcgte din Mss. Cerut, ins5, de sens, a fost pdsh'at gi,1 ben,"dictini, cdiliilc criticc.
'r';i in viziunea augustiniand metafizicd gi r.eligioasd a un,,i lunri bi rrrAnduite de autorul ei, determini;mul este e,xclus. Pregtiinta crealorU nu anu]eazd liberul arbitru al creaturii, gi, astfel, docrrina augusriniafl predestindrii o implicd pe cea a reprobS-r.ii. to5 O anume theodice,e popularE atradus uneori aceastd lege in ser _ Dumnezeu trebuie sd se lase iru-ins de cdh-e dcmon, .o.r.*p[,r, .ar,, tntd de la Sf6rrtul Irinr:u (Con t. haer.,lII,23,"l:f ,P.G., t. \1I, col. 960-2),qi
reht6JneSte Ia S{6ntul Leon (Sern. XXI, 1, P.L., t. augustinland e lipsitd de acest amestec.
I-I!', col. 194). Soteri
Dunrnezeu. Astfel, cu toate cI pdcatul ostr: pururi in puterea libenrlui nostru arbitru, persexercnta intru ,,vila jrLstiliac" rerlalnd un ajutor divin, cam in fclul in care noi putem sd ne luinr viala prirr sinuciderr:" dar nu nc<r pulem da, rrici reda, cr.rmpalalie pe care Augrrstin a schitato in cap. XXX, [a care lev-inc, acum? qi pc carc o va rclua in De ciu. Dci, XIV, XX\,II" P. L., t. .XLI, ool, 435. E implicat aici plincipiul fundanrental conform cdluia Augustin exprinrd neccsilatoa gr"atici ,,ad singulos actus", logc uretafizicd Ei rcligioa^sd capital5, cIn:ia nu i s() prrtea suslrage nici Adanr irrsugi. Sub acc6t aspect, intre stzul.a primitivi gi conditia noastrd actual5 nu cxistS, propl:iu-zis, o difcrenl5 de natur6, ci doar una clo Ead, adici. intre ,,gratia - adiutoriunr sine guo norf' gi ,,gratia: adjutorium quo", altfel spus, intn:
gragia suficient5, dar care poate clt:vt:ni oficacc
s71
'n Expresie cirie se apropic ai se disringo totodatd clt: ,,I)ci gratia in [idr: Christi posita esl": ,,glatia lui T)unrnt:zou 6rusI in credin(a lui Chlistos", dt: mai jos, sub aclirrnoa cSroia nc nfkinr astirzi. Aqadar-" Adanr so afla intr<r situalic absolut plivilcrgiatri, liindcd nu nunrai r:d cla in posesia justilioi, ci liberul slu arbitlu nu cunoqtea incS sonitutt..a consecudr,E phcntulrri. In disputele salo cu g:lagienii, SfAntu[ Augpstin a evocat adosea ac{)asti ,,libortas" a protophrinteh-ri, care-i pr:rluitea si ignore tilania c(incupiscentei qi sd tindd natural spre Dunurezeu. In consr:cin15, el ar fi putut obtinc viata etorn5 ,pcr mcrilunr", in tinrp ce noud ea ne osto acordatd ,per gratianr" (Ct. De conept. et grotin. XI, 32, P.I-., t. XXXII col. 396). Dar, chiar in stan:a adanric5, dinairrtt:a picatului. nu putea e.xista nici un merit fdri dt: grafie, asta, in viltutea completei dt:pendentc a omului in raport cu
o necesitat<: intrinsecE justifi iro? Aceast6 formulare intdreqte conceptul augustinian dc ,,liber.t (libertatt), despre care a fost vorba in cap. XXX. \
to8
#n
,,Se cuvenea" (.-rportebat): e vorba de
1;i
glagia plopriu-zis cficace.
Adevdrat filosof, Augustin exprimd aici explicit esr:nta libon[tii
posibilit{ii de aleg Unele Ed. omit, aici gi la ,posset non mori", ncgatia. Ea se afld in N i qi e cerutd de sens.
3oe
consistd din primatul autonomiei deciziei a-supra
Conccpgio afir:matE parenriologic in C o nf., lX, Xf II, 34, P.L., t. XXXII, co[, 788: ,,Quisquis tibi enumerat vcla nrer-ita sua quid dbi enunrt:rat nisi munera tua?": ,,Oricine-ti t:nunrerd tie adr:v5ratt:le sale merite, &j alta itj enumerd git: decAt numai darurile tale?" Accla5i prirrcipiu ostc t:xpus qi ir-r .15, P.L., t. XLn', col. 891 : ,,Si elgo Dei dona sunt De gralia et lib. orb. VI, bona n'rerita tua? non Deus corrrnat nrerita tua tanrquam merita tua, scd
r7')
termini" care implicd analiza a ceea ce este escntial in vocatia mord
Exegelii intrevdd aici o dubld comparatie intre ,)status viae" gi ,,st
tamquan dona sua": ,.Dac.d, prin Llrnrale, bunelc tale nrcritc sunt daluli alc lui Dunrnezcu,Dufiir,ozeu nu incununt:az[ nrr:ritcle ta]e ca merite alt:
4
unranit{ii.
3?r
Fdrd a trece nici o clip5 cu vedcrea c6, de la origine, narura unu beneficia de privilegii speciale, S rtul Augustin nrarihr:azd air:i rapoi intrt: binel'aceroa tinAnd de ,,institulio" r;i aceea pe care ,l datol.im aga-nunritei,, restitudri".
tale, ci ca daruri ale Sa[e". Acoeaqi idco csto rt:luat5, cu diferite nuanlt: dt> oxprimare, in multe din opelek: sale. Accasti regulS iqi cere ingdduinta si io aplice Apostoluh.ri Paul, intr<r nririficd pr(lsopopee: ,,Quocirca, o beato Paule, nragne gratiao pracdicatr.rr, dicam, nec timcam...: rcdditur quidt:nr nreritis tuis trl'ona sua, sed Dei sunt nrcrita tua": ,,Droptacoea, o folicitcr Paule, nrarelo prediczrtrrr, tu, al glatit>i, voi zict: firi s5, mi tenr... lr: r: rcdat5. desigtrr', n-reritclor talt-' r:oroana Str, dar a[t: lui Dumnczou sull nrcritr:lt: talc" (De g'estis Pektgii,,\I\',3.-r. PL., t trT,1\' crrl.341) s.rr.r: -,I)a vr.:rJanr,
{q_ _
__jtAureliu
Augustin, Enchiridion
Note qi comentaii
31,1
lisi mala.. Cum ergo Deus coronat me tua, nihil coronat nisi drna sua": ,.larra-m6, Aposiole, proprii ale tale cunosc decat.clelc... cand Dumnezcu tncu.uneaza, aqadar, meritelc te nu-ncununeaz5 nimic dr:c6t numai darurile Sa[e,, (Serm. CCCXXXru, P.I-., t. ,\XX\{II, cci.1466).
375
3?6
Apostole', propria tua non nt,vi
ibid. XIil, :37,

382
p,l pllyl_d9 1noarte, ii roagd pe prr)otii carc o asistd sd n-o uite la altar (Cf.
cctl. 77 9).
Cf. cap.
KX\TII
Accastd ,,tolerabilior damnatio" anticipati in cap. XCIII gi reluatd in cap. CXI, a dat nagtere multor intcrpretiri. Nu md incumct s-o interpretez decAt numai sI amintesc cd theologia aclmit.c diferenpe in situatia oelor
,lamnati.
383
intreaga argumcntatie care urmcaz5 este un fel .1" iCrr,.D"r. h.r-ri 3?-?-Gple Mss. au ,,Mediator r:i non opus erat,,: El (Adam) nu avea . de Mediator.
378 37e
Exegelii operei augustiniene sunt de acord cd nu existd temd
Cf. cap.
XXXI'I
qi
XL
sintetizat[ economia redepliunii (riscump5r6 mAnnririi). El a retinut in mod particular arenlia comentaroi'ilor. se in el, mai intAi, modul gi sensuJ general al mcdiagiurii (mijlocn ii) lui ( ,,Cum numele Christos dcsemneazd / la Augustin /'persoana Cuvdn subzist6'.d in doui .aturi... se pune intrebri"u dir', cele dru6 e ""r" cea care trebuie sE cxercite actele satisfacerii gi expiatiunii. or; este clar de narura divind. Dar natura umand, la rAndul sdur, ,u".*" ":t".]"_fn
in
acest capitol este
lucreazd fdrh a
"oih.,r.I, g"9 "e acest.capitol ar fi expresia ultimd a doctrinei Redempliunii Mediafunii.

9i urmez in aceasta supozlttc.
380
Portalid, arr. Aug;ttstin,in Dict. de th6oL,
pcrosganS Rdscumpdrdtorului. ,,A-l indupleca pe Dumnezeu in umanitS;ii, a convcrti inima omului din partea lui Dumnezeu, iat6 dul sdu rol. or, aici se aflS . nuangd profund-d care distinge cele doud misi ale lui Christos. Prima, a-l indupleca pe Dumnezeu,'va {i opera Omul Dumnezeu, a justului prin e,xceienld, expresia,,I[omo-Deus'7 ai" te*i no_1ru pare- a fi speciald la Augustin, dupe Harnack (Dog*eignchi / r IiI, ed. a N-a, p. 204). A-l cr_rnicrti va fi opera Dumnezeilui_O;.,,(Cf.
Omul-Dumnezeu este, prin_urma c, tel care-L induplecd pe'Tatdl gi salveazd.. Aceasta cste gAndirea exactd a SfAntrrlui bo",n., ,N"q,re 7 ipsum liherar"mrr. ,rrm mediator.em... NISI ESSET ET DEI,S ,t Aceastd lucrare unici are-, ca sd zicem aqal un rlublu aspect,
fi in-ftirmatd de persoana cuvantuiui
(!-erbult
de doctrina paulind a resrrrectiei ([ Cor., XY, 41-42) incgalitatea recompenselor viitoare este unul din punctele {ermc ale cschatologiei
cregtine.
38s
augustiniand mai universal cunoscutd prccum aceasta a celor douE cetdli irr jurrrl cdreia se dezvoltd intreaga filoso?ie religioasd a istoriei in De ciu. Dei, unde cele doud cetd1i, a lui Dumnezeu gi a diavolului igi urmeaz6 antagonismul care nu-gi va gilsi rezolvarea decAt la finele timpului. Unii au fost tentati sd vadd in acest antagonism reminiscente ale dualismului manihean. Nu-i urmez pe aceqtia) ci pc cei care intrevdd aici o antitezd familiard SfAntului Augustin, in drrblu sens: istoric si moral. (Cf. Et. Gilson, [ntroductinn i l'&ude de so.int Augustin.Pais, 1929, pp.236-237). 38+_ Sugeratd de parabola evanghelic[ a talanti]or (Mat., XXY, 74-29) qi .
Cf. cap. CX 9i XClll.
in s0
pre misericordioqi (Ci. cap. LX\4I), acest pasaj
damnaliunii gocal nu mai pulin decAt astdzi,

pusilamini.
387 $i aici SfAntul Augustin excludc orice urmd de antropomorfism din conceptul mAniei divine (Cf. cap XXXilI). 388 Doctrina augustinian[ a pedepselor infernale a dat nagtere unor aprige dispute. A md p5stra cu micile mele vAsle in litera textului mi se lrare o mdsurd cuminte.
col 2367_g). Lhii
c.xeg,
augustiniene as SfAr, itul capitolului insugl md face sd
ea. AtAt_capitolagul acesra cAt gi urmdiorul se reg6sesc in De oc Dulcitii qua.est., II.4, P.I,., t. XL, col. 1jB. 381 Avem aici o atostare formald a valorii sacrificiale in Bisericd. vezi, asenlenea, Conf.,tX. XI, 27, P.L , t. XXX[, co] TZ5, unde SfAnta Moni
tf"l::."
la data elabcrrdrii'Encii'idioiuiua sfantul Augustin credea in cieea ce
Aceste ,abdit a receptacula", ca de altfel intrcagd acea.std frazri au naqtere multor dispute gi divagalii. N<i comentez decat nrrnrai in sensrrl
.3Be Exegeza augustinian traducerilor in romAneqte al p9 !ar9 o cred cea mai bund, iubirii care exclude teama. r:ulp6, lui ,timentibus": ,,temdtorilor; celor care
opune tuturor
augustininiani,
I Ioan,N,lB) al
se
i-a substiuit, in tcm" un ,,temnentibus":
secrctamque dulcedinem?": ,,CEci de ce tine, zic ei, ccea ce s-a scris uCAt dt:
31,2

aceea li se ascunde lor
Note qi comentarii
313
marea multitudine a dulct:tt>i Ialo, Doamne, po carc ai ascuns-o celor ce
tem de Tiner, decAt nunrai ca s[ inlelegem cd din cauza teamei a ascurrsd atAt de muita Ei st:crola du[ceai6 a mjsericr,rrdiei divine?" X\1II), iar mai apoi: ,,Ut autcm novcrirrt isti in perversum miseri quo pertineat quod scriptlrm est: (Quarn multa multitudo ducedinis tur
Domine, quam abscondisti
multitudinca dulcelei lui I)unrnezeu; fiindcd sc tem,
perfeci autem sperantibus in ter. Quid est am volu sperantibus, nisi quia illis, qui timore constiflrere quae in lege est, non es1 iustitia Dei dulcis, quia nesciunt Non enim gustaverunt eam. In se namque sperant? non in ipso, et ideo absconditur multitudo dulcedinis Dei: quoniam timent quidem f sed illo timore servili, qui non est in charitate, quia perfecta charitas mittit timorem. Ideo sperantibus in eum perficit dulcedinem suam, timore casto, non ![uem charitas foras mittit, sed permancnte in'saecull saeculi, cum gloriantur, in Domino glorientur. Iu est, <qui factus est nobisr, sicut dicit apostolus, < a sanctificatio et redemptior, ut, quem ad m gloriatur, in Domino glorietur). Ilanc Dei iustitiam, quam donat gr sine meritis, nesciunt illi, qui suam iustitiam volunt constituere, et i iustitiae Dei, quod est Christus, non sunt subiecti. In qua iustitia multitudo dulcedinis Dei, propter quam dicitur psalmo: <Gustate et vid
quam dulcis est Dominus>. Et hanc quidem in hac peregrinatione grrstanl ntrn ad satietatem sumcnt()s. esurinrus eam p,rtius ac sitimus, ut ca pos saturemur) cum videbimlrs elur, sicuti est, et in'rplebitur quod scri est: nsaturabor, cum manifestabitur gloria tuar. Ita per{icit Christr-rs multitudinern dulcedinis suae sperantibus in eum. Porro autem si quam illi putant. dulcedint:m suam Deus abscondit timcntibus eum, non est impios damnaturus, ut hoc nescientes et damnari timentes yivant ac sic possint esse qui orent pro non recte viventibus: quo
tinrcntibus
(Perfeci
charitatea Sa, ca printr-o far5. ci stdruind in veacul veacului, c6nd se laudd, s:1 se laudc intru Domnul.
ff:ff::";:*iiltBi
re,
9i
Dumnezeu apostolul sanctificare gi rEscump6ra

Iustilia lui
precum spune
sd
se laude intru Dor-nnulr. Pe ac.eastb justilic a lui Dumnezeu, pe care o d5, inafara meritelor gralia, no cunosc ei, care vot sd se constiutuie iustilie a lor, gi, de acee4 nu s-au supus justiliei lui Dumnezeu, cale este Clhristos' Iusti,tie intru care este multa multitudine a dulcclei [ui Dunnezeu) Pentru care se zice in Psalm: <Gustali gi vedeli cAt de tlulce cste Domnulr. $i, desigur, pe aceasta gustAnd-o in aceastd peregrinarc, neprinind-o de sa1, fldmAnzim dupd ce, mai degrabd, qi firsetEm, ca sd ne st[urdnl dintru ea mai apoi, card il vom vedea pe El precum este g; se va implini ceea ce e scris: ushtura-m5-voi'cAnd mi se va-nvedera gloria Tar. Astfel le gdtegte Christos marea multitudine a dulcelei Salc celor ce spcri intru El. Incaltea, insd, dacd pe acea dulcealS a Sa o ascunde Durnnczeu tcmEtoril-rr de El, despre care ei socotesc cd nu prin ea-i va damna pe irnpii, precum neqtiutori de asta qi temdtori de a fi damna,ti trdiesc drept. gi aga ar putea exista cei
eam perficit sperantibus in er-rm, quando quidem, sicut somriant;l lranc dulcedinem non damnaturus est eos, qul non sperant rn igitur eius dulcedinem quaeratur', quam pcrficit sperantibus in quam perficere putatur rrrntemnt-'ntibus ct blasphemantibus eum. Ff, itaque homo post hoc corpus inquirit, qund in hoc corpore sibi compr neglexitl" (XXI, XXIVJ: ,,0a s5 gtie, insd, misericordioqii Sqtia pervel ce anume line ceea ce s-a scris: uCdt de multa mulfme a dulcelei, Doamne, pe care ai ascuns{ temdlorilor de Tinel, Citcascd ceea ce Lrr <ai gitit-o, insd, celor ce speri in Tiner, Ce inscamn6 oai ascuns<r fald ce se tem) qi nai pregdtit-o dcs5vArgit cclor ce sperdr, decAt nuntai c[ care. din teama pt:depselor'. voiesc s6-qi constitue justilia [or, care [ege, nu le este du]co justilra lui Dttmnczcu, fiindcd nu o cu intr'-adt:v5'r, nu au gtstat-o. C[ci s1rcrd in sinc irrgigi, nu intru lfl Inr
prcferabild traducerea ad. litt., adicir: ,,a multitudine a dulcelei lui Dumnezeu".
fi lpsit de atAt dc marea
"q' Se vede gi aici (Cf. cap. CXI-CXII) cir diferenlcle in starea celor alegi sunt de ordin accidcntal in raport cu {cricirea cart: lc csttt comund
3er
Of. cap VII.

Ot,
3et
l Cor"lll,2,
rei Ad litt.: ,,sfAnta chrarilate". Dc [a dogmclt) crcltinc sc trece de-acum [a repercusiunile Llr practicr:, dupd cum a fosl trasrrl la inceput.
,,st)
'rq ,I/idetur" arc air:i scnsul dc: ,,sc vede cd", ,,c r:lar c5", ,,e.-nvedera1", arat[", nu ,,(sc) pare cd".
(rnAnttrit:stc-nc, lihcreazir-nc) '!'5 ,,Scd libera rros a malrt": ,,Ci sctrp[-rtc rdu" Am pdstrat in tradutr:rc acr)ttstti Paltt) a rugdciunii aqa
pc noi dc ccl
314
31s
cum o rostinr ncri astdzi Cum se vede, insd, din cele ce urmeazi, inqelege nu r6ul personilicat, ci rdul in abstract. ,,impac5" (conciliatur): ,,il pune in concorrfantd". intreg capitolul un exemplu rlar a ccea ce se numegte ildeobgte ,,concordisnrul: Dt:
'3''u
;;r"r,*,
ioe
*-***p5.r-e[e
Unii comentatori sunl dc
cd cxpre-sia ,,in oricaro din acestt:
evangolistarum".
Citind ,,noli hoc"; Ed. au: ,,non hoc": ,,nu asta". i Exegelii irltrevdd aici un indiciu al ,.pragmatismului" care inrrd economia normali a credintei cregtine, intru ratiunea insdgi, gi nu detrirnentul absolutului sdu adevdr.
3e8
n'r)?
410
Ad litt. ,,dupd carne".
Pasajul: ,,nisi el hoc credat, quod sibi petenti donari possit ut ame in ,,Vatra" 5, An. XXI[ Nr. 266, mai 1993, p,2. c<i,2. 29-30 s., traducAndu-l: ,,dacd nu gi crede, qi sperd aceasta- carc ii poate datd sie, care o ccre! intrucAt iubegte", interpretare pe care, aga ( promisesem, urma si o comentez qi sd zic cri inleleg prin .,aceusta, ca prurrusesern, Lrrrna sa ql sa zrc t)a lnteleg prln ,,aceasta) cal intrucAt iubeqte" insdgi iubirea dreaptq ca iubire a iubirii, interpretare imposibili, dar destul de obscurd, pe care o retractez acum, aducl textul in litera qi spiritul s5u, accentuAnd chiar redundant sensul qi ,decAt numai gi numai dacd qi crede, gi sperd insugi faptul cd ii poate ddruit sie, petentului, si iubeascd", adic5, insugi faptul in sine dc a iu drept ceea ce crede qi sperd - dreapta iubirc fiind ea insdgi un dar, pr daluri sunt, gi credinta, qi speranta -, iar aceastd interpretarc relcvd l cd Sl6ntu[ Augustin nu exclude aici, din aceastd viafd, credinga qi ?rr intrcpdtrundcrea lor cu iubirea qi c[ acest pasaj nu este nicidecum r obiter dit:tunt, ci cd el este in deplin5 concordantd cu ceca ce spusese Solilocuii,, anurne cd sufletul, ca sE fie sdndtos gi sd priveascd, are pururoa de credinl[, sperantd qi iubire, ca sd vadd, ins6, el are nevoie tustrele, adicd de credin15, speran{6 gi de iubire, numai in aceastd cdci, dup5 aceasi via15, e[, sufletul, ca sd vadd, arc nevoie numai de iub
l-am interpretat
:
3ee
cE pentfl.r fiinlele incapabile de dis@rn6mAnt nu poate fi vorba de pdcate pcrsonale, care si ne permitd a zice ci ele ar trdi ,,dupd carne". a12 ,,Iubirea", aici gi passim, ,,charitatea", Pe care Sfflntul Augustin o ,r,.*"it".,,, o datd virtutla suprem5. E circumscris rolul obiectiv al charitdfi in raport cu celelahe vinuli. *r3 E vorba aici de teama lipsitd absolut de charitate'
all
Unii comentatori noteazd
ar,
in inlelesul intregii gravitdli
qi
complexitSli pe care le cuprinde in sine
vocabula ,,intentio". *15 re'feto este de ,,a ,,Ut non refefatur ad illam charitatem"; aici sensul lui la", ,,a tinti"; ,,illam" implicd augmentafia, aSadar: ,,incdt nu se raporta
fnteqte la mirifica iubire".

{'l(;
Mss. qi Krabinger au, in loc de ,,monentur", ,voventur", ,sunt juruite, ane, dup5
sunt promise'.
'r7 ,,Contentio", intAlneqte gi in De
I Cor'rXYr 54, care se

fi nici un fel de
,,cAnd nu va mai
pretenfie a mo4ii Reamintire a cercrii formulate de Laurenliu (Cf. cap. N qi M), asupra cSreia sfantul Augustin gi-a exprimat dc la inceput o anume rezerv6 (cf. cap. VI). Se intre-vede, in ambele relineri, retoric exprimatd, modestia
+18
*oo
Cf
cap.
\4II.
'i
litt., ,justitia", in sensul larg de sfintenie ,,Cupiditatea", aiti sinonim al concupiscentei. 'o3 Cf Rom.W,1. ,u cf. FA. x\TI, 30.
'01 .,Drcptatea", ad
402
autorului.
'05 Prin acest temen se subingelege regimul lcgii naturale, al pEgAni asupra stdrii morale a chrora, spun comentatorii, SfAntul Augr"rstin a
totdeauna deosebit de pesimist, dar spusa lor e

cxprimatr: ia finele capitolului
'oo +r)'
infirmati de id
A,licA a iudrisnrului, Adir::i sub gralie.
Note gi comentarii
20
31,7
Oitind: sempitemrl
adv; unt:l.: Mss' au: sen-tpitornuS
Dumncztltt
sr:mpitcrnul.
DESPRE CREDINTA SI CREZ

1 2
2l Er,tare cunoscuta sub mrnrele t1t: modalisnr sa.u nlonarchianisnr patripasian, apdrutE pe la inceputul sec'olului al IIT-lea'
22
Autoritatea cea mai robustd... este Apostolul Pavel.

Lactentibus; Ntfel: hr6niflor cu lapte; ,rg".ilo..
ll
,;
3 Anticipare a rolului ,,bdrbalilor spilituaL" inn"u pdstrarea nealterat propagarea credinlei. i Referire la cerenroniile contplementare traditio 9i redditio
jn [atinegte, dintrc condere 9i Argumentar ea bazat6._pe .sinoninri a. -"r., mai putea fr iedatd in ronAncgttr gi prin analogia dintre a ar .,r.r".", alcdtui sau chia;" in altd ordinc, a c()mpune gi a crt:a' a Dupi dottr-ina arian6, odald creat" CuvAnlul devint: denrirrrgul cr:lorlaltt:
2:,
Arienii.
Citind pulchre ordinatunr; unele ed. au, pulchu'e ornatum

Suae artis; Altfel, artei
cloatufl.
2f
2o
Irur
!1r
in lat. sinoninria dintre onrni:r
9i tluaccumqut:'
impodobitS.
6 7
[or'.
Citind: in hominibus creari; un Mss' are: in onuribus: intru toate' : 2? Unele e.d, arr: prinoipium et caput Ecclcsiat-'est christus inceputul
Parata materia; n-ratelie gata preparatd. I Si mundum; pt. si trnele Mss. au: qui: (el) care.
e
t:iilor
28
sale gi capul Bisericii t:ste Christos'
I{onine indutus: ad litt.: inrbr[cat intnr om, formulale, cart) a dat
Aici Sf. Augustin folosegte lim-baiul celor pe c,are-i combate. C exprimd propriile idei folosegte cxcator, in loc de fabricator.
ro
11
exemplare ale
Scripturilor.
naftelo multor glosse. : 2e Pt. via certq unele Mss. au: via recta calea dnlaptS' n0 Reparator: Rtlparatorul (in scns spiritual)'
3r Citind, gui post eiu alt6 versiune nrai slabd : cale, dupd pArga sa, 'r2 33
12 13
Ipotez6 nu fdr6 lcg6turd ru hylemorfismul aristotelic Pt. rector unele Mss. au: croator.
1i Sf.
Pt. qui unele Mss. au: quibus : pdn care' Augustin foloseqte verbul credo tranzitiv (cf. credimus et
I
s
Citind: id oxistens
Ecclesiam ql credimus ct carnis rcsurt'ectionenr. DacE aplicEm gi aici regul6, atunci traduoerea ia fo.nru, il .."d"rr,, de asemcnea" in Isus Chr
quod Pater Deus. Dispensatio este echivalentul iarnomit:i, planul lui DutDnezeu cu privirr: [a me,nirea croagiei; aici, in^si. desemrxtaz[ ir-t1iu'nat'ea ;;i asumalt'a
c,rrndigiei umane. exegeza acreditatd, Augr-rstin raporteazi ther-rfan.ia Vcchiului la pe,rsoana CuvAnnrlui' Testament 35 A fost... luatd asupra sa: altfcl: a foit susceptatd; a fost asumptS; impropriat6. s Toturir honrinem: altfel: onlul intreg; onrul in introgitne'
p""ni"r lui
15
Dumnezeu...
DupE versiunea Beneclictind, ir not: quoniam Pef ipsam irmgtt dignis animis secretissimus Pater; unek:_Ms:. au pt. dignis, ignis =,, alille au innotescit animus sccrcfissimus Patris : se face cunoscut atotascuns al Tat5lui; altele au irurotescit signis secretissinus Pater face cunoscrrt prin semne atotascunsul ThtS
16
3i
Dupi
Appetitum
inclinagie firoa^sc[, in sensul de inclinalie natural[
noul de la Dunrnezeu.
1?
Citind: conantes trt vcrbis: unele Mss. au: conante fetu
sfo4Andu-se ndscun-rl cuvAntului; bcntxlictinii sugereazS: conantes'fl ve,rbi = sfo4Andu-no prin ndscutul cuvAntului.
18
CuvAntr.rl.
re
Cuv6nt.
"' A[tf"l, iqi
va fi a^srrnlPt dintru rroi
318
+r)
Sf. Aureliu Augustin, Despre credinld, pi Crez

sd se
a
NoP O_"3!31.t"r"
3t9
,si
Consecirrli a doccrismului (clt: la gr. doko: a pdn:a) doctrind duptr trrpr-rl MAnh-ritorului ar fi fost pr.u'[ aparont5; ca a ttectrt aSxri in
altr: t:rezii. {r ir-npot-r'iva maniheilot, car-(, socotcau nratclia un principiu r
13
inrpuni spro a drtsonrna consubstanlialitatca Cr-rvAntului inlrupat
Tatdlui.
;8 SchiptA de
'2 lara5i impotriva maniheilor. Cornparalie folositE deja dc Mar'. Vict.; ct, P. L. t. VIII, col. 11105.
lli:rtulian, / du. Prut.8 gi22, aceasta anaJogie se_t:g{99t9 \rict. I)e Ti'in. ltym.Ifl F.f-. t. \{II, col 1143) qi la Athan Erp..[idei, 2 (PG., t. XXV, c,ol. 203).
la Mar.
5e
Cf. Grig de Naz. Orat. XXXI,P'G., t.
XXXM, col
169.
{r AltE versiurre e: privinla fragrlit[1ii cor;rului
legdmAntului; testamenttrlui. s Conrple.tat cu [V, 8, acest tex const.ituic mdrturia credinlei in virginiq Sfintei Fecioare: ante partum: inainte de naqtete; irr partti : in ti na5terii li post partun : dupi na.ltere. i
"
Pt. monumenti
onlcneêc.
t'o
Robur: altfel: trurlchi.

spe1d, arienii.
mornrAntului" unete Mss. ad: testamcni
"rin
in care adjectirtJ tindo sd oc,opefe texhrl paulin, insenrnAnd, fdrd nimic peirrraliv, un principiu vegetativ, sc deosebegte, aga clrnl o aratd propozilia imediat urnrdtoare, de cr
spiritual.
'8 [.Jnele Mss. au:
{? Corpus arrimale, e.xpresie,
quia ita coaptandult <xt : fiindcn a;a dr:r.ine in
cll...
Discutt:re, tradus prin inlelesul sdr.t prinr. Unii se intreab6 dacd nu cumva Sf. Augr-rstin sc rr:fi:r[ aici la canon 36 al conciliului de la Elvira: Placuit picturas in Eccle.sia e^sse debero. Faptul e riscant clt: afirmat, dr:oarr:cc S[. Augustin foloei cuvAntul sinrulacrum : slaRrit'.
s0
1e
;1
(litind: propter iniquitates, laborcs atquo cruciatus; unele Mss. ai
quitatis
52 53
ale nedreptEgii; muncllor qi chinurilor.
semper digna dignis tribur:ndo.

,
(litind: futura siq unelc ed au: fulsura sit : ale sI str'Sluceasci. s' Orig. are simphr ante nortent; unelc ed. adaugd nosffanl : s5 Citind, digesta itague fidt:it1ue conrmendata et divina gtnerad etc.; altd versitme e; fide atque conrmendata divina : prin crodinld
;o Citind: non minore natura quzrnr Patt:r; Ed. Benedictine sutenil rninor, pt. nrinore , nu nrinor prin naturS. tJt ita dicanr, fornrul5 prin caro nu se indicd o n:zervd asupra fcrnt ci e fok-rsit5 dator-itd faprului cd termr:nii aplicafi Spiritului S[Ant nu tor-rnrai din uzul comun, ial prin prinrtrl, consubtantialis, se tnr:e ec'hivalarea greccscul ui homousios, ter'nr(.n thcologic nchiblic adoptd Sinodul de la Niceca (l32li), terrtcn carr: a stfutrit dr:stule contrrlvL.tso
5?
Note Si comentarii
1'\ri:zi aceetrgi idet-'in Despre
1')Vozi qi Dr:sprc
321
DESPRR Cp-EZ
ISl'mliolul (cuvantul
cAlnn
CATECHUMENI
pr-e
in, flrd rr Citirxl MctrLutts; Unc[e ed il omi
(:redin[d Si. Crez III, 4; IV, 5. Crcdinld Si Crez I\i, U-9. dubla nativitatc a lui (thrisros: manrdr uman, ftir'5 tatd
Regula Repla credintei" sino trologie, 1927, t. 1. pp. 981, lacuv Crcz; unde rslorlc care tra.smrte adevdmrile fundamentale ale re.velati.i. in predic5, sfantul Augustin face un rezumar al tcxtului smb.iului br romano-medrolano-african, trtiLzat in acel timp la'tlippona puncr fundamcnta]c ale acestuia sunt, aqa cum se pot reconstitui di, textul verzale al traduccrii, urmdtoarele patru: cel trinita.r, ccl christolagic, muriologit'Sic.cl ec.lesiologk:. De remarcat sunt, in tratarr:a aspcctului f,ini at'centt'le irntiariane gi reforinla f.arte dar-d la c.ntr.versa pclugian5. lrdtarea. asp.rc.rlui chrisr.krgic,^ e de .:marcat ga.rlirca ch.i.tologii theandrici a sfa.tului Arrgustin. in ce priverstc mariorogic; treiu "spJ.lul insistenga cu care SfAntul Argrrti, se ieferd la ererna"r.irgini ltllarcatE a Fccioarci: onte partun-I, i, Startu gi poit partum O l.np.r.to,r1e rf8"; deline ir sfArgit, cxplicagia.pe carl t, di asp.:"trlui cclesiololic. r.'rrra,.ur('a cf '1,.,r. [,arr.u rr.rc distincrc alc l]iscricii: Biscrica sprrrls;riri { ho. Bisr.rica ,ldeuomtd. Biserir:c ('otholicri. Aurcnticiratea Predicii a f(,sr pusA Ia ind,,iala. Am pdstrar pc cAr mi " lhsr in purinrd. in rraduccrc- srilui t,ral al or.iginalulrri la'tin.
2 Bisori.a nrr a ridicat nicioriat5 symbolul la rangul scrieril-rr canoni SfAnrul fugustin c.nsider6, aqa cum reiese clin texi adunart:a intr-una prrincipalelor precepte alc c*dingei, rdspdndite in scripturil.: tJivino, r docurnent ril traditiei.
grecesc
to qmrbolo, /tis pispos/ a f.sr
12 Ccrcv, din coa.r:uum: care iucept: sd r:xiste impleunir cu alnrl in chiar nrrl qi acelagi moment.
Set'm 214,10;215, 13, unde insista asupra aceleiagi ncccsit6li de a crezAnd pentm a inlelegc. Estc aici o notd escntial5 a ccea ce xegetii numcsc voluntarismul augustmran.
.
1tr(.)f
riAgonotetul cra un fel de ,,pregcdirrte"; conducitor al jocurilor. 15 Traduc .finem cu .t'inele, intrucdt ridici o dclicatd problenrd de interpretare gi astlel md pun in acr.rrd cu interpretarea datd in continuare rtul Augustin. f,nek: traduceri alc Biblioi in romAnepte au: ,, 10. Luati, fralilor, pildn de sulcrinld gi dc indelungfl ribdare pe rorocii caro au gr[ir irr nunrele Dr,rr-rnului. 11. Iatd, fericim pe cei cc au rribdat: ati auzit de r[bdarea lui Iov gi ati vizut sf6rqitul hdrdzit lui de Domnul; cE mult nrilostiv cste DornrLul gi indurdtor."l pe cAnd gi \rulgata Antd, h sensul citatului augusrinian: .,10 Excmplum accipite, fratrcs, itus mali, laboris, et paticntiae Prolrhetas: qui lncuti sunt in nomine ini. 1i. Ecce beatificamus c()sr rlui sustinrrerunt Suffen:ntiam Job udistis, ot finenr Domini .u-idistis, quoniam miscricors Dominus cst, r:t nriserator.", ceea cc zicc, in pasajrrl carc nc interoseazS: ,,a1i auzit (de)
inla lui lov (rdbdarea pdtinritoare a ]ui Iov). gi finele (: sfArgitrrl, n.urartea) ,rnnulrri l-ati vdzr-rt", diferenla fat5 dc citatuIaugprstinian constAnd numai re suff'crcntiam gi ;ratientitrrn- caro, irrdcaltfel, sunt arral:rgismc. E c6t s<r
ratc de invoderat cd, traduccrea ronrAneasci a Bibliei, aprobatE de S[Antr-rl nod, (ca dc altlel gi altc traduceri romAneqti, carc dil'cr5 de aceasta doar rrin faptul cd au in loc dt:: ,,sf6rgitul hdr[zit lui de Domntrl", ,,cr: sfArgit i-a
^. ^'I"4.T"9agi '212,3;213,2;214.1-2, unde ut.tlizcazd,acolagi text din Rom. X,9_iO.

1i3;
idcc io Despre cterTittld Si Crez,I, gi in Sezn. 5g,
lat Domnul"), este una intcrpretativS, iar aceastd intcrprctar.e cstc
59,
'Biserica Mama. prin taina Botczului

Sfarygl.Aûgrrslin sustine gi aici, ea gi in De.sprc Crcclin{d SiCrez,II,', 21a,2:215,2. crt'a1ia dirr nimic, iar, cl'in toatd.,r""ir.u, ,ir.,g, trmul crcar dupd similitudinea gi irnaginca lui Dun.rnezorr in minte.
^ in
S.erm.
,.
" Botczul nr-ru niscurilor este () dovadi decisivd a existe,tei p5catuli ,riginar. numil mai jos principe al pricak:lor, ltgeturlcu
pt:lagian:i.
(
""iara
",ril;;;
ircconciliabild cu excgeza augustiniani. in carc Dt,mjni, din sir.rtagma nem estc inlelcs sfArgit. ,,finem D<-,mini", eslc ingelcs ca un genitiv subiectiv (: Donrnul a sfArsit. rnrnul a murit), iar f)omnuI estc, aici, Durnnezt:u-Fiul, nicidccunr mriczeu-Tatdl sau Dunlrozeu Treiniicrrl, aqa cum se intclcgt: din traclucerea romflneascd intcrprel-ativi si r:trm aparo qi mai rrccentuat intro alti trarJrrcr:rr: romAneasc5: .,Noul 'li:starnont pe inlclesul tul uror". Living .1990: IJiblcs Internatic,nal, ,,10. 0a pilde dc rShdare in surferinid, [r.ragi-i pt: profelii Domnului. 1'l . Noi qtim ce ltricili sunt ei acum fiindcE i-au rdmas inciosr cAndva, irr ciuda grt:ltkrr sulcrrnle pe carc [eau inclurar din
ast[ cuuz[. Tov estt: rrn cx,:rnplu al omtrlui cart: a continuat sd sc incn:adJ fir l)urnnezeu r:hiar gi lrr rrcrrz; r,erlcnr, din expericnga sa, ci planrrl lui I),,nrnezr:rr s-a tr:rnrirrat, li. nI [a urrnii. t:u lrirrt:, t:ici agat:t:1, plirr dt: ruilri gi
litir
rrl
8(llrrrlitirri - iuhirii in
l,11
)nunt
iilr()m: \,ar..: pracnlr ntiurr.nr.

sr.rrs rr.,,Etirr.
322
_S1._4-SU"
4VgV4",!::yt
Crez cdtre mtechumeni

c-rr
duioqie.", in care intcrPrctarea se indtlpdrteaz[ enorm de
augustiniand. Jl otios a maiintreba a.rum, daci ,,mult milosti.v Ei ind,u sari ,,plin dc mil[ qi de indurare", din traducerile rom6neqti, Ie rcdaui binc pe htinorsti[c ,,misericors et nriscrtltot" sau pe greceqtile ,,elc6r kai oiitirrnlrn", dup[ cum tot otios tlstc a cduta care estc dreapta intel a sintagmei .,finom Domini". TotuEi: SfArrnrl Apostol lacov gi-a scris I pri co cdtre creqtinii errei, canr intrc arrii 45-50, dupd Clyistos, iar.;' sa .;+r:p ...'etinii .'.rei .:nr intre nnii 45-50. duod Chistos, iar cirora le cuvAntd el, in sclis, se v,rr fi fr-,st aflAnd, f[r6 nici un fel de qi unii care au v[zut ctt propriii ochi {inele (sfArgitul, moartea) Domnr cruce, dupi cum marea lor maioritate, daci nu chiar cu to1ii, au
CT] PRI lVS
NOTA ASLIPRA
EDITIEI
..".'.,'..........-...'...'.... s
.7
desigur, de pacienla
patiriitoare) I.,i kr, cee"
(:
suferrn!a iudelung rabddtoare, rdbd
ce gi spun de altfel latineqtile,,vidistis." gr""audj
bat d" proiundd estc exegez,a augusl'rniani,

finitudine.
se vede gi din faptrlt' interpraeaz[ pe finem (ueri sup.r), dincolo de sensul sdu de ,,sfA ,,moarte", gi cu sensurilc ,,plan, scop, iconomie, dispensalie",
ENT']IIIRIDIONLTL
16 Characterul, etimologic, insemnul st;ldatului 9i infierarea peccte, marc,i.
ll

Sfantul Augustin I. Enchiridion (Manual) Sau Despre Credinta, Speranta Si Iubire. Despre Credinta Si Crez. Despre Crez Catre Catehumeni

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sfantul Augustin I. Enchiridion (Manual) Sau Despre Credinta, Speranta Si Iubire. Despre Credinta Si Crez. Despre Crez Catre Catehumeni

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S.

VOLUMUL I Enchiridion Defide,s tcharitate

Augustin, sfantul nepereche,

alta dec6t' cre$tinf,, mirificul

nL! lnceteaz5 s[ in#Ee lurnia cum Y^ -r-r

n;ei, sperangei gi iubirii, vorbegte, iatfr, r deacum qi romAnEte. .. Vasile Sav

DESPRE CRE,DTY"TA $I CREZ

DESPRE CREZ CATRE CAIE,CHT]MEI\I

Bucuregti: Oficiul pogtal 1b, sector

Baia Mare, 4800, str. Victorti nr. tet./fax:062/2L 89 ZB

Text latin-romin Traducere, note introductive, note si comentarii de

'fclrnoroda<rtor : ( lristitrn Moisa

Comanda nr. 4540

EDITTIRA DACIA Cluj-Napoca,2002

.VOTA ASLTPRA EDIT'IEI

I)e naturo boni

De.spre natura. bineLui

SF. AURELIIJ AUCIJSTIN . EPISCOPUL HIPPONEI

cArnp LALRENTIU sAU

DE FIDE., SPE E,T CFIARIT'ATE

DESPRtr CREDINIA, SENRANTA $I ITIBIRE

titlu mai sintetic

nu spre pagub[, in lumea

i4tr-adevir, de aur; dc risfoit zi 9i noapte cu mAna" (sau, ad litt.:

nocturna ac diuturna rnanu versandum", adic6: ,,oper5,

,,operi cu adev6rat de aur, de r5sfoit cu mAna noptatici

Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion

[-]n detaliu sernnitit'ntjv le-a prcmtis ttrce.titor-ilor sd aproximezc

haber'et mnum de suis nrtrnibus non

Iar eu ii dedic aceasti traducere 't Ench.iridionului

intrebdrilor lui l,atrrcnliu" dandr]-i lui qi. totodatS, culturii

rrniversale aceasti mirifir.S oper.5 i;are este linchiri.dionul. F)l mt

Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion

0231] Sapientiae uerae donunt, enoptttt l,o.urent.io.

lui. Laurenliu do.rul

Sapientia hominis, pietas.

inlelepciunea omului, pietatea,

Deurn coli ftde, spe et charitate..

Dumnezeu trebuie cultiuat prin credin,l.it, speranld

Attn,lti Atguatini Enchiri.d,ion

Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion

Quaestiones Laurentii. Responsiones Angustini.

intrebdrile lui Laurenliu. Rdspunsurile lui Augustin. i1i doregt| aqadar,

c:urn scrii, o carte

care s-o ai, cum se zice, de Enchiridion

Rdspunsurile la intrebdrile a lll-o. Si a II/<t.

nimirum quod requiris, quid primum, quid ultimum

Desigul, fundamenhrl cert gi plrprjtr al credinlei oatholicc este

S. Aurelii Augustini Enchiri.d.ion

oliud, ait Apostolus, nemo

Yl, - Quod mole edguum

possit manu contineri.

Disputa nu-Si are locul tntr'un compendiu'

doctrinae est; quae ut habeatur, non brevi enchiridio

2. Symbolum et oralio dominica complectuntur fklern, spem

VII. - 2. Symbolul Si Rugdciunea cdtre Domnul erprimd

Cdcr iat6, hr25 ai Sl.rnholul gi RugSciunea c6tre Domnul: mai

fi mai uqor incredinlat

premelratur genus hrrmannrn. et divina indigebat

ipsam gratiam cr'lmmenclandarn hoc, propheticum

*=_*= _** *E:$1rytr

ti*. Enchir idi o n

VIII. - Generalis erplicatio fidei, spei et chari,tatis, et earum

=_= _** *E:$1rytr