Sunteți pe pagina 1din 166
S. S AURELIIAUGUSTINI TUL At]GUSTtrN OPERAOMNIA VOLUMUL I Enchiridion Defide,s tcharitate De fide et Syrrrbolo
S. S
AURELIIAUGUSTINI
TUL At]GUSTtrN
OPERAOMNIA
VOLUMUL I
Enchiridion
Defide,s tcharitate
De fide et Syrrrbolo
De Symbolo,sermo ad catechumenos
'.if" "*;
Enchiridion (Manual)
Despre .r*diot,al**b"r*ot[ $i iubire
Despre credinq5. qi Crez
Augustin, sfantul nepereche, dupfi care filonofia a tncetat s[ fie alta dec6t' cre$tinf,, mirificul
Augustin, sfantul nepereche,
dupfi care filonofia a tncetat s[ fie
alta dec6t' cre$tinf,,
mirificul
*f*tlx1.ll"r"g"f* rr'*iFy'
cugerfltor care la
y """" ** i
nL! lnceteaz5 s[ in#Ee lurnia cum
Y^ --
r-r
pe inefabila Cale;;
n;ei,
sperangei gi iubirii, vorbegte, iatfr, r
deacum qi romAnEte.
Vasile Sav
OPERA O
IA
Enchiridion xive De fide, spe et charitate'
qi iubire
Enehiridion sau Despre eredlnq$, oper
De fide et
o1o - Despre credinqe 1i Crez
De
c
urneni
olo,seuno ad catechumehos " Despre erez
I
De litrrero arbigio -Liberul arbitru
m
De nausiea" Despre muzic$
M
Conma aeadernieos - Carrtra aeademicitror
De ordine -
prc ordine
De quantitaee *nirnae - Despre c
tea ru{1ettrlui
\l
Soliloquia " Soliloc\rii
De
b<ini - Oespre n&flrra binelui
De agone christiano - Despre tupta megtinf,
VI De nragistro
- Despre magisau
De
vita-D
lnrrnor
De
eviaqaferici
animae'Despre nefftu
suftretului
ilr
i.i
ISAN 173*15-t tt?q*g

F

Colecfia: ,Sf. Augustin ()pero Omn.itt. Coordonator : l/o s ile So u SFANTLL AUCUSTIN Coperta:
Colecfia: ,Sf. Augustin ()pero Omn.itt.
Coordonator : l/o s ile So u
SFANTLL AUCUSTIN
Coperta: MihcLi Benett
Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RomAniei:
AUGUSTIN, St.
E,NTCHIRIDION
Enchiridion sive De fide, spe et charitate = Enchiridion
sau Despre credinfi, speranfi 9i iubire; De Fide et
(ENCHTRTDTON)
Symbols
=
Despre credinfi gi Crez; De Symbolo serrno ad catechumenos
= Despre Crez citre catechumeni,/ SfAntul Augustin -
DESPRE CRE,DTY"TA $I CREZ
Cluj-Napoca: Dacia, 2002
330 p.; 13x20,5 cm - (Opera Omnia)
(DE FrDE ET SYMBOT-O)
ISBN: 973-35-1474€
DESPRE CREZ
7.827.t24' 02-97 = 735.1= t2 4' 02
CATRE CAIE,CHT]MEI\I
@ Editura Dacia
(DE SYMBOT-O
snRMo AD CATECT TLTMENOS)
Cluj-Napoca 3400, str. Ospitdriei nr" 4, tel./fax: 064/42 96 7i
e-mail: edituradacia@hotmail.com,
www.edituradacia.ro
Bucuregti: Oficiul pogtal 1b, sector 6
str. General Medic Emanoil Severin nr. 14
Voluruur I
tel. 01/315 89 84, fax: 01,/B1b 89 85
Satu Mare, 3600, Bdut Lalelei R13 et. VI ap. 1g
tel. 06t/76 91 11; fa-x: O6t/76 9L Iz
Cisuta pogtali 509; Piata 25 octombrie nr. 12
Edirie bilingv,
Text latin-romin
www. mu-lt.iarea. ro
Traducere, note introductive, note si comentarii de
Baia Mare, 4800, str. Victorti nr. 146
tet./fax:062/2L 89 ZB
VASILE SAV
'fclrnoroda<rtor : ( lristitrn Moisa
EDITTIRA DACIA
Cluj-Napoca,2002
Comanda nr. 4540
.VOTA ASLTPRA EDIT'IEI Cu prezentul volum, Editura Dacia incepe (clupd un proiect irrtrerupt al Editurii
.VOTA ASLTPRA EDIT'IEI
Cu prezentul volum, Editura Dacia incepe (clupd un proiect
irrtrerupt al Editurii Uniuers. la cale a apdrut, in anul 2000, fu
Musico) editarea, in text paralel latin-rom6n, a operei complete
Luciei
a SfAntului Augustin. Aceast[ intreprindere nu poate fi realizarea
unui singur traducdtor, nici mdcar a unei genera,tii de traducdtori,
ci trebuie si fie opera urrei culturi. Performanla traducdtorului
oonsistd in redarea, pentru prima datd in romAnegte - irr
succcsiunea acestor opere, in care este general expusd credinla
cteqtinl -, a tuturor dialogurilor filosofice auguqtiniene.
f . ilnchiridion - Enchiridionul (tuIanual tle credinpd)
De I'kle et Symbolo - De.spre uedinld Ei Crez
De Sjrnbola ad catechunterns - Desprc Cru dtrc catqhtunati
2. De libero arbitrio - Despre liberul arbitru
3. De musica - Despre muzicd
1. Contra Academicos - Contra academicilor
De ordine - Despre ordine
De quantitate o.nimae - f)espre cantitatea sufletuhti
5. Soliloquia - Solilocuii
I)e naturo boni - De.spre natura. bineLui
De agone christiono - I)espre luph areStind
6. De magi,stro - Despre magistnt
De beata uita - Despre oict{ct fericitri
I)e immortul.itate ani,mae - Despre nemurirea sutleLului
Mulpmim prietenilor nogtri, Dana gi Ioan Oprig,
pentru sprijinul acordat realizdrii acestui proiect editorial.
Ptezcnta e<Ji1ie reproclur,rg 1e11ul latinesc clin Patrologia
latino a lui J. P" Migne.

S. AIJRELII AT,'GUSTINI

HIPPONENSIS EPIS(]OPI

ENCTIIRIDION

AD LAURENTIUM

SryE

DE FIDE., SPE E,T CFIARIT'ATE

LIBER I]I{I]S

SF. AURELIIJ AUCIJSTIN

. EPISCOPUL HIPPONEI

ENCHIRIDION

(MANUAL)

cArnp LALRENTIU

)

sAU

DESPRtr CREDINIA, SENRANTA $I ITIBIRE

O CARTE

F

]VOTA IIVTRODUCTII/A Enchiridionul (Manuahrl, Compendiul) cdtre Laurenliu sa.u Despre credintd., speranld 6i charitate
]VOTA IIVTRODUCTII/A
Enchiridionul (Manuahrl, Compendiul) cdtre Laurenliu sa.u
Despre credintd., speranld 6i charitate (iubire) este una dintre
ultimele opere ale SfAntului Augustin in diversele tmprejurdri in
care vorbegte despre aceasti operd, el nu o numegte decAt numai
Liber de Ftd.e, Spe et Chctritate (Cf . De oct. Dulc. queest.l l. 10, P.
L., t. XT , col. 154; Ep#r. CCXffl, '7, P.L., t. XXXII, col, 1026;
Retract., II, 63. P.L., t. XXXIL c,l. 665. Asemenea qi Ia Possidius,
Indic.,6, P.L., t. XI-VI, col. 72). Dar, cum I-aurentiu i-a cerut
ezpressis uerbis un Enchiridion (cf. cap. IV gi YI), un manual,
adic[, pe care sd-l poatd line mereu in mAnd, cu toate c5, din
cauza lungimii textului, episcopul Hipponei inclin6 mai degrabd
s5-gi arate rezerva- asupra justelei acestei denumiri (cf. cap. CXXII),
acest titlu mai sintetic s-a impus, Ei nu spre pagub[, in lumea
culturii.
Nu existS, ne asigurd exegelii, in multitudinea operelor
ctitorului culturii occidentale rnoderne, o alta, c;are si le fi fost mai
familiarS theologilor decit E nchiridionul,fapt adeverit
qi de rnultele
sale manuscrise (36), edifi (aparc intre incunabule) 9i traduceri
(c{. J. RiviBre,Introductionla Manuel, ou De la trbi,
de I'Esperamce
et de la Charitd (Enchiridion), it Oeures de Saint Augustin, lX,
Discl6e de Brouwer et Cie, Paris, 1947, p.79).$i astdzi, inci,
judecdtorii mai putin subiectivi sunt unanimi in a recunoagte
cum ci aceastS operd igi meritd pe doplin creditul, ceea ce nu face
nimic alta deoAt cd reconfirmS. justelea aprecierii editorilor
benedictini, care au r:alificat linchiridionLzl
,,opus vcrc aureum
nocturna ac diuturna rnanu versandum", adic6:
,,oper5,
i4tr-adevir, de aur; dc risfoit zi 9i noapte cu mAna" (sau, ad litt.:
,,operi cu adev6rat de aur, de r5sfoit cu mAna noptatici
qi-nzioratti"),
Notd, introductiud t1 10 Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion poate li pr'rvestit dec6t numai tu riscrrl
Notd, introductiud
t1
10 Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion
poate li pr'rvestit dec6t numai tu riscrrl de-ai gtirtri f'mmtrsetca.
[-]n detaliu sernnitit'ntjv le-a prcmtis ttrce.titor-ilor sd aproximezc
Despre el spune SfAntul Augustin irrsugi: ,.Scripsi ctiarr librum de
F'ide, Spe et Charitate, cum a rnc, ad cl.rern soiptus est, postulasset
ut aliquod opusculum haber'et mnum de suis nrtrnibus non
recessurum: quod genus Graec;i Enchjridion vocant. LIbi satis
diligenter rnihi videor esse complexus quomc-rdo sit colendus Deus,
419 sau 42O,neoferdterminus-ul
o quope:ntrLt complrnel'ea accstel
quam sapientiarn esse hominis utique vcranl dilina Scriptura
opere, ceea ce insearrrni c[ a
ftrst stlris5 cam pin 421 , supozilie
definit. Hic liber sic incipit: Dici non polesl, ditectissime fili
intiritd gi de faptul
c1,in Relractnli,uni, SfAntul Augustin aminteqte
Laurenti, quontum tua entditiorte del.ecter" ;adit;i: ,,Arrr scris <,hiar
dup[ cele sase c64i (]ontra lulianum, scrise cam
Enchiridionr-rl
gi o carte despre Credinl5, Speran{5 qi Charitate, cunr cerrrse de la
mine cel cdtre tane a fost scrisd, sI aibd un ar)urne opuscul al meu,
ul De octo Dutcitii quaestionibus, compus de
de nelEsat din mAinile sale: gen, pe care grecii il nunlesc
ceva mai tArziu, prn 422-25, afl6m c[ I-aurenliu
nu doar creqtin, al tribunului Dulciliu. Despre
Enchiridion. Unde rni se pare c-5 e orrpins destul de diligent in r:e
chip trebuie r:ultivat Dumnezeu, inlelepciune pc care o definegte
rangul gi demnit6lile h.ri
.:hile codice tac,
care adaug6: ld
sfAnta Scripturi a fi cea adevSratd a omului. Aceasti carte incepe
merilionAnd doar:
lncipit
Laruentium primicerium
dar nioi ele nu
totul.
c6t:i
concord[-ntrrr
rnen,lioneazil: Ad
astfol: Na se poate spune, preaiubite fiule l,aurenpht, cdt de mult
md-ncdnt cle-nud{citura ta" (Il Retract., P.L., t. XXXll, col. 655).
r\tAt: nirnic re,tl'actat, nirnic reformulat, totul destul de diligcnttratat.
Laurentium
primiceriunL notariorum urbis llomae, iar unul dinfe
Iar eu ii dedic aceasti traducere 't Ench.iridionului
Vaticanense, la inceput: Ad Laurentium pri.micerium Romanae
nraitArrdrului mcu prieten, scriitorului Alerandru l/lad, care,,
Ecclesiae, gi, la sfArqit:
Ad l,aurentium primicerium urbis
qi altc cAtcva N4ss. au: tld l,aurentium
Romanae. CisLercien.sis-ul
imediat dup[ r'evolugia din '89, m-a convins crd, degi suntem noi
unicul popol' protoclegtin) pe catc Pronict l-a s5mdrrat pe a(ESt
primbeium. '
Regius are doar, Acl. l,aurentiul??) plccum rsi ediliile
p5mAnt, e necesar, totugi, ca, dupd crataclismele spiritr-rale, produ'se
Ame rbachii
qi E t:as mi. l,o uoniae ns it-rnz adaugS: p rimicerium urbis
Romae. in vechea Cetrnpendiensci se citeqte: Ad I'aurentium
notarium urbis Romae, iar a doua dintre ColberiLine are: Ad
Laurcntium diaco num. Il6mAnc, prin urrnare, i noert[ demnitatea
de pesta rogie, si re-inv[!5rn si ctcdem, sri sperdm gi si iubim, gi,
aga am tradus, pe l6ng5 opela filosofici a Sfintului Augusi;tin cdrcia.
singurei, imi propuserem si-i darr vestnAnt romAnesc Ai arn publicat
in foileron, in rr;rrista l'qtra ittdia varianti rorninea^sc5 a mirific
eclesiasticd sau mireani pe cat-e o va fi avut acest frate al tribunului
Enchiridionu.hi., r:are nu a r'5mas ncrodnic5.
Dulciliu.
Oricum, can in junrl anulrri 4.20, cu unul sau doi, poate
Vasile Sav
inainte, cllm ne lasd sir inferlcgolrr formul5r'ile do la sfArqitul
capitolului
trilunului
al treilea, un t'olnan pios qi instmit, Laqrenliu, flate al
Dulciliu, ii tr.irnitc SfAntuhrj Augustin tl scrisoa.e p6n
care ii cere sE ii compun.i. rcfelitor la credinla creqtini, un
enchiridittn (6ltechism i-arn zi6e astizi), pe c6rc sE-l aihd lnet'eu
la-nclentAnS. Clu <., oarccare intAlziere, SfAntul Augustin rdspunde
intrebdrilor lui l,atrrcnliu" dandr]-i lui qi. totodatS, culturii
rrniversale aceasti mirifir.S oper.5 i;are este linchiri.dionul. F)l mt
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion t3 IJ ,5,_ Aurclii_ Augustini E nchiri.dion I. - 1 .
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion
t3
IJ
,5,_ Aurclii_ Augustini E nchiri.dion
I. - 1 . Augustin ti d.oreSte lui. Laurenliu do.rul a.d.eudro.tei
!. -,lf '[h.,1. 0231] Sapientiae uerae donunt, enoptttt l,o.urent.io.
tnlelepciuni
Nici rru se poate spunc, pleaiubite fiule. Laurengiu, cAt de nrult
rnd fircAnt de emdi;ia] ta qi cAt mi te doresc sd fii \elcpt2, nu din
nnrn5rul arrlora de-spre Larc se zi<x:: LJnde este tn{eleptul, unde scribul
unde, sautdktrul acestui secol'/ Oare nu a fdcut l)umnezeu nebund
tnlelepciunea lumii acesteio (l Cor. 1,20)?, a dintm al acelora despre
care s-a scris: Mulpimen tn{elepillor esle sdnd.tat.ea rotocolului.
pdmdrttului (in{el. \rl, 24); qi cum voieqte Apostolul sd dcvini cei
c5rora le zice: I/oiesc, insd, ca ooi sd
cu adeudrat tn{elepli tntru
.fipi
X\\
bine, neStiutoris, insd, intru rdu (llom.
19). [Drp[ cum, irts6,
nimeni nu poate exista de Ia sine insuqi, tot astfel, nimeni nun poate
fi inlelept de la sine insuqi, ci doar prin ilumrnarea Aceluia despre
Care +a s<ns: Tin.td. tnpebpciunect este de kt Dumnezeu (Simh, I, 7y).
ll. - inlelepciunea omului, pietatea,
ll. - Sapientia hominis, pietas.
inlelepciunea omului este, insd, pietatca.s Ai acea^tta in cartea
sfAntului Iov, cdci acolo se poate citi ceea ce insSgi inlelepciunea
i-a spus omului: Iatd pietalea este tn{elepciunea (Iou, XXUII, 28).
Dac5, insd, cau;i ce s.a spus in acest loc prin pietate6, gi mai apriat
vei gdsi in grecescul 0eoodBer([v, care inseamni cultul lui
Dumnezeu. Cdci se spune? in grecegte, pietate gi altfcl, adici
eiodpero, nume? prin care se semnificd culhrl bun, degi gi ar-esta
se referd indeosr:bi la r-ultr-:l lui Dumnezeu. Dar nimio nu este mai
pr-itrivit decAt acel cuvAnt prin care s-a exprirnat invederat cultul
Iui Dumnezeu, cAnd i se spunea omului ce este inlelepciunea.?
Doreqti, oare, s5 fie spus ceva mai pe scurt, tu, cale ceri dc la mine,
rugAndu-te, sd fie spuse pe scurt cele mari? Sau, poate, doreqti c:a
insiqi aoeasta s5-p fie dezvdluitd pe scuft gi s[-fl fie intujbatd intr-o
predicS, in cc chip anumc trebuie cultivat8 Durnnezeu?
lll. - Dumnezeu trebuie cultiuat prin credin,l.it, speranld Si. iubire,
lll. - Deurn coli ftde, spe et charitate
Hic
si
Aici, daol voi r'Sspunde cd l)umnezeu trebuie cultlvat prin
ate t:r.rlendurn l)e.um:
cledin1i, speran![ qi iubire, de bund searnS, vei zice c5 aceasta s-a
profecto di
ac dcinde
rlr esse .1,rrr- lr"ll"r,
r:xplicari. quae acJ
spus mai pe scurt decAt ai wca. iar aJr
,i
vei cerc si-;i fie explicatc
1, I i-rfilr li, t4 ,\" Attn,lti Atguatini Enchiri.d,ion Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion 15 rirrgule
1,
I
i-rfilr li,
t4
,\" Attn,lti Atguatini Enchiri.d,ion
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion
15
rirrgule tria ista pertineant; quid credendum scilicet, guid
tpefandum, quid amandum sit. Quod cum fecero, ibi erunt
omnia illa quae in epistola tua quaerendo posuisti: cujus
pe scufi cele ce 1in de fiecare dintre ar:estea trei in parte; ce trebuic,
il,
adici, crerzut, ce, sperat, ce, iubit. Ceea ce, cAnd o voi fi f6,cut, vor fi
acolo toate acelea pe care le-ai pus infebAnde in epistula ta, a cdrei
exemplum si est penes te, facile est ut ea revolvas et relegas;
urpie, dai6 o ai la indemAnn, p-e ugol sd le frunz6reqtJ qi sE le recitegti;
si autem non est, commemorante me recola^s.
dac5, ins5, n<.l ai, anurtindtrti eu, i1i l-ei aduce gi tu aminte.1o
fY. - Quaestiones Laurentii. Responsiones Angustini.
lY. - intrebdrile lui Laurenliu. Rdspunsurile lui Augustin.
. Vis enim tibi, ut scribis, librum a me
fieri,
quem
i1i doregt| aqadar, sd-li. compun, dup[ c:urn scrii, o carte pe
Enchiridion (ut dicunt) habeas, et de tuis manibus non
recedat: continens postulata, id est, quid sequendum
care s-o ai, cum se zice, de Enchiridion (: manual) si pe care sd
n-o lasi din mdini, contindnd postulatele, adicd, ae trebuie
mcwimq quid propter diuersas principaliter haereses sit
tndeosebi urma6 ce trebuie tn pincipal elitat, din cauzo, d(britelor
fugiendum; in quantum ratio pro religione contendat, uel
erezii, tn ce md.surd rafiune<t. este suport pentru religie, sau ce n,u
quid in
ratione, cum fides sit sola, non conoeniat; quid
primum, quid ultimum teneatur, quae totius definitionis
summa sit; quod certum lCol. 0233) propriumque fidei
se tmpacdtt tn ra{iune, c€tnd rdmdne singurd credi.nta, ce sd fie
linut tnceputul Si ce, sJdrSitul, cctre este summa tntregii delinilii,
care certul qi propriul
fundamen|l2
a.l credintei. catholi.ce. Toate
catholbae fundamentum. Haec omnia quae requiris procul
acestea, pe care le intrebi, lc vei
qti, f5.rd nici un dubiu, ,stiind
dubio scies, diligenter sciendo quid credi, quid sperari
diligent ce trebuie ctezttt, cc, sperat, cc, iubit. Cdci acestea,
in
cel
debeat, quid arnari. Haec enim maxime, imo vero sola in
mai inalt grad, ba, intr-adevir, numai in singurd reHgia sunt de
religione sequenda sunt. His qui contradicit, aut omnino a
Christi nomine alienus est, aut haereticus. Haec sunt
urmat.l3 Cine se contrazice Lru acestea este sau in intregime str'5in
de numele lui Christos, sau eretic. Acestea trebuie apirate prin
defendenda ratione, vel a sensibus corporis inchoata, vel
ab intelligentia mentis inventa. Quae autem nec corporeo
raliune, fiera iscatd de simpnle tmpului, fie intuitri de inteligenla
sensu experti sumus, nec mente assegui valuimus aut
valemus, eis sine ulla dubitatione credenda sunt testibus, a
quibus ea qLrae divina vocari jam merrrit, Scriptura conJecta
est: cpi ea sive per: corpus, sive per animum, divinitus adjuti,
vel videre, vel etiam praevidele potuerunt.
*ir1". Ce.le care nu le-am deprins, insi, nici prin siml trupesc, nici
nu am fost sauls nu suntem in stare si le percepem prin intelect,
trebuie, fdrd indoiali, crezute prin acei martori de cdtre care a fost
t:onoeputd Scriptura, carc, pe drept, gi-a dobArrdit meritul de a fi
numit5 divinS, aoei rnartcni, (rare, r'u ajutorul diyin, fie plin tn-rp,
fie prin spirit16, au puhrt vedea sau chiar prevedealT acestea.
Y. - Responsio
ad q. 3 et ad q. 4.
V. - Rdspunsurile la intrebdrile a lll-o. Si a II/<t.
Cum autem initio fidei quae per dilec,tionem operah_u,
imbuta mens fueril tendit bene vivendo etiam ad speciem
pewenire, ubi est sanctis et perfectis cordibus nota ineffabilis
De indati ce rnintea va fi {ost, ins5, irnbibati de inceputul
t:redin1ei, care lucreazd prin iubirer8, tincle, trdind intru bine, sE
pulchritudo, r;ujus plena visio est sufluna f'elicitas. Hoc est
ajungd chialla forma idealSro. undc le este urnosr:ut6 inimilor sfinte
qi perfecte ftrrmusetea inefabilS, a cdrei dcplini vcdere cste fericirea
nimirum quod requiris, quid primum, quid ultimum
Leneatur: inchoari fide, perfici specie. Haec etiam totius
definitionis est summa. (lertum vero propriumque fidei
suprem[. Aceasta este, de lrtrn6 scamdr c]cea Lrc cauti: ce sd /ie linut
inceputul Si ce, sfdrSituf a se incepe prin crcdin1d, a se desdvArgi
pr"in fomra ideale.2o Aceasta oste, ins6, sulnrra intregii definitii.
catholicae fundamentum Christus est: Fundamentum eni.m
Desigul, fundamenhrl cert gi plrprjtr al credinlei oatholicc este
Sf. Aureliu Augwtin, Enchiidion 17 Itr S. Aurelii Augustini Enchiri.d.ion spune Apostold', rlimenea nu poate
Sf. Aureliu Augwtin, Enchiidion
17
Itr
S. Aurelii Augustini Enchiri.d.ion
spune Apostold', rlimenea nu poate
Christos; cdci aLt fundamenl,
oliud, ait Apostolus, nemo poLest ponere, praeter id quod
pune, tn alard de cel care
s-a Pus, core es\e Christos Isus ([ Cor.
positum est, quod. esL Christu.s Jesus (l Cor, IIl" 11). No'que
IIl, 11).
nu trebuie nicidecum negat cum cE acesta este propriul
$i
hoc ideo negandum est propdum fundarnentum esse fidei
catholicae, quia putari potest aliquibr.rs haereticis hoc
nobiscum esse commune. Si enim diligenter quae ad
Christum pertincnt cogitentr:r, nomine tenus invenitur
fundament al credinlei catholice, doar fiindc5 poatc fi socotit r-6
unii eretici lin aceasta in comun c:u noi. Pentru c5, daci sunt
diligent cugetate cele ce fn de Christos, Christos este intAlnit numai
cu numele la oricare eretici, care vor21 s[ fie numili de la sine
Christus apud quoshbet hae.r'eticos, qui se christianos vocari
volunt; re ipsa vero non est apud eos. Quod ostendere nimis
longum est; quoniam comnemorandae sunt ornnes haereses"
c;regtili; prin realitatea insiqi, de fapt, la ei, El nu este. Ceea ce a
arita este prea lung, pentru c[ ar trebui amjntite toate ereziile, fie
care au fost, fie care sunt, fie care au putut22 fi sub nume cregtin? $i
sive quae fueiunt, sive quac sunt, sive quae pohre,runt esse
dcmonstrat, pentru fiecare din ele in p'arte, in ce m6sur[ este
sub vocabulo christiano, et quarn sit hoc veTum per singulas
adevdrat cd sunt erezii. Care disputi necesiti atAtea volume, incAt
quasque monshandum. Quae disputatio tam multorum est
voluminum, ut etiam irrfinita videatur.
chiar pare infinitS.
Yl. - Disputa nu-Si are locul tntr'un compendiu'
Yl, - Quod mole edguum possit manu contineri.
1ir ceri, ins6, de la mine un Enchiridion, adtcd, cetta ce sd
Tu autem Enohiridion a nobis posh;las, id ex, quod
manu possit astringi" non quod. armo.rin possiL on"iote.
poatd fi
Linut strdns cu mdna2], nu ceua ce sd, tngreuneze a,rmariile.
Ca sd
ne intoarcem, aqadar, la acelea trei, prin care am zis ci
Lit igitur ad illa tria redeamus? per quae diximus colendum
trebuie cultivat Dumnezeu, prin credin1i, prin spe'r'anf6, prin iubire,
Deum, fidem, spem, charitatem; facile est ut dicahrr quid
mai uqor este s5 se spuni ce tre.buie crezrtt, ce, sperat, ce, iubit: ci
credendum, quid sperandum, quid amandum sit: sed
guemadmodum adversus eorum qui diversa sentiunt
cum trebuie ap[rat (cultul n. tr.) de calomniile acelora care simt
calumrrias de{endatur, lCol, 02:34) operosioris uberir:rrisque
diferit line de o doctrini mai trrdnicd gi mai fecundi, care, ca sE
fie stipAnitS, nu este necesar a-!i umple doar mAinile cu un
doctrinae est; quae ut habeatur, non brevi enchiridio
enchiridion concis, ci a-ti fi incins pieptul cu un mare studiu.2a
manus debet impleri, sed grandi strrdio pecnrs accendi.
W, - 2. Symbolum et oralio dominica complectuntur fklern, spem
et charikttem.
VII. - 2. Symbolul Si Rugdciunea cdtre Domnul erprimd crcdinpa,
speran{a Si iubirea.
Nam ecoe tibi est S),rnbolum et donrinica nratio; quid
Cdcr iat6, hr25 ai Sl.rnholul gi RugSciunea c6tre Domnul: mai
scurt, cie poate fi citit sau auzit? C-e poate fi mai uqor incredinlat
brevius auditur aut legitur'? cluid far:ilius memoriaer
rnemoriei?26 (-ldci, fiindci neamul omenesc era, din cauza pdcahrlui,
commendatur? Quia enim dr: pecoat(), gravi miseria
premelratur genus hrrmannrn. et divina indigebat
imlxrv[rat de o grea mtz<:ie qi avea xzdtoare nevoie de misericordia
divini, prr-rfetul, prezcAnd timpul graliej lui Dumnezeu, zic*; $i ua
misericordia. gratiae Dei tcmpus pr.opheta praedicens ait,
Et erit; omni.s qui irtuocatterit nomen Domi.ni, saluus erit
/i: tot care oa inuoca numele Domnului ua f. mdntuit (loel, 11,32):
dr: asta, r'ug6ciunea2?. Dar, dupd cc amintise, spre impdrtiqirea
(Joel Il. 32): proptcr hoc oratio. Sed Apostolus cum ad
ipsam gratiam cr'lmmenclandarn hoc, propheticum
grzrlici insegi, aceastd profeticd mdrturie, Apostolul a adiugat
numaidecAt: In ce chip, insd, il uor inuoca peAcela tn care nu au
corunernol'a^sset testimoniurn " r rrnhlnuo subjecit, Q uo modo
autem inuocabunt, in quetn non cre-diderunL (Rom. X. 74)?
crezut (llom. X, 14)?: tle asta, Syrtrl,olul. in accstea cl,lud observS-le
lL *=_*= _** *E:$1rytr Ausustini Enchiridion 9t 4y4l- 4gg. ti*. Enchir idi o n 19
lL *=_*= _** *E:$1rytr Ausustini Enchiridion
9t 4y4l- 4gg. ti*. Enchir idi o n
19
'!
'
proptOr hoc Symbolum. ln his duobus tria illa intuere:
pe acelea trei: credin{a crede, speran}a gi iubirea se roag5. Dar nu
' fidos credit,
spes
et charitas orant.
Sed sine ficle
esse
non
pot exista f6rd credin!5; gi, prin acea^sta, qi credin{a se roagd. 'lbcmai
i!, ,
possunt; ac per hoc et fides orat. Propterea quippe dictum
de aceea s-a zis: ln ce chip tl uor irutoca pe Acela in care nLt alt
est? Quomodo inoocabunt, in quem non crediderunt?
crezut?
VIII. - Generalis erplicatio fidei, spei et chari,tatis, et earum
netus.
VIII. - Erplinarea generald a credintei, sperantei Si iubiri.i Si
legdtura cauzald. dintre ele.
Quid autem sperari potest quod non credihrr? pc-rrro
Ce poate fi, insd, sprerat, care nlr estc crczut? Pe de altd
parte,
aliquid etiam quod non speratur, credi potest. euis
namgue fidelium poenas non credit impiorum? nec sperat
tarnen, et quisquis eas imminere sitri credit ac fugaci motu
ceva) care nu este inci sperat, poate fi crez:ut. CEci cine dintre
credinciogi nu cr:edc in pedepsele celor impii?; gi totugi nu le sperd,
gi, despre oricine crede cI acelea il sunt siegi iminente gi se tngrozegte
animi exhorret, rectius timere dicitur quam sperare. euae
de trecdtorul tremru al spiritului, se spune mai apriat cd se teme
duo quidam distinguens ait:
decAt ci sperd. Aceste doud distingAndu-le, negtine2s a zis:
L iceat spe ra re time n ti.
(Lucanus, PharsaL. lib.2, o.,lS.)
Sd-ifie ingdduit temdtorului sd spere
(Lucan, Phatsal.Il, u. 15)
Non autem ab alio poeta, quamvis meliore, proprie
Nici de cStre alt poet, ou toate cd rnai bun, nlr s-a spus, ins5,
dictum est:
in rnod propriu:
Hunc ego si potui tantum sperare dolorcm.
Dac'<tm putut eu spera aceastd ctt(tta durere
(Yiryil., Aeneid. lib. 4, u. 419.)
(erg.Aen.lY, u.419)
Denique nonnulli in arte grammatica verbi hujus
Drept urmare, unii se folosesc, in arta gramaticii, de exemplul
utuntur exemplo ad ostendendam impropriam dictionem,
acestui cuvAnt spre a ar[ta o exprimale improprie gi zic: A spus
et aiunt, Sperare dixit pro timere. Est itaque fides et
,,Spera" (Sperare) penh'u ,,a se teme". Cledinla este gi aga, gi a
malarum rerum, et bonarum: quia et bona cr.eduntur, et
mala; et hoc fide bona, non mala. Est etiam fides et
lucrurilor rele, qi a celor bune, fiindcd sunt creartc qi cele bune, gi
cele rele; qi asta. prin credinp buni. nu rea. Credinta este chiar qi
praetentarum rerum) et praesentium, et futurarum.
a lucmrilor trecute, qi a celor actrrale. gi a celor l,iitoare. Cdci credem
Credimus enim Christum mortuum; quod jam praeteriit;
cd Christos a murit, creea ce deja a trecut; credem c5' gade de-a
credimus sedere ad dexteram Patris; quod nunc est:
dleapta Tatdlui, ceea ce este aorm; credem cd va veni ca sE judece2e,
credimus venturum ad judicandum; quod futurum est.
Item fides et suarum rerum est, et alienamm. Nam et se
ceea ce este viitor. Iar'dqi, crcdinta este qi a lucrurilor pr.opr.ii, gi
str5.ine. C-5ci fiecare se clede gi pe sine, gi pe a[ii30, qi pe altele gi cE
quisque credit aliquando esse coepisse, nec fuisse utique
a inceput cAndva sA existe, gi c5 n-a e.xistat njcidecum dintotdeauna;
sempiternum; et alios, atque alia: nec solum de aliis
hominibus multa, quae ad religionem pertinent, verum
credem, de asemenea, ci mu[te care
de religie se referd nu
]inrir
nurnai la alti oameni. ci chiar qi Ia ingeri. Speranla. insd, nu este
etiam
[Col.
0235] de angelis credimus. Spes autem non
decAt a lucrurilor bune, ;,i, iarigi, nu, dec;At a celor viitoare gi a
nisi bonamm rerum est, nec nisi futurarum, et ad eurn
celor apartindtoare, in primul rAnd, la acela care este v6dit p6tr.un^s
pertinentium qui earum spem gerere perhibetur.
euae
de speralta lor. Aga stAnd lucrurile, va trebui, din ac;este cauze, sE
cum ita sint, propter has causas distinguenda erit fides
fie deosebitd rredinla de sperantds2. tJupd c:um prin cuvdnt, aga gi
Sf. Aureliu Augtstin, Enchiidion 21 20 S. AureLi,i Augustini Enchiridion prin diferenld ragionalS. (l5ci ceea
Sf. Aureliu Augtstin, Enchiidion
21
20 S. AureLi,i Augustini Enchiridion
prin diferenld ragionalS. (l5ci ceea ce line de a rtu vedea, fie r:ele
a}r spe, sicut vor:alruLr, ita et rati,rnabili dift'erentia. Nam
ce sunt crezuLte, fie ccle care sunt sperate, este comun crcdirrlei ,si
qurld attinet ad non videre, sive quae treduntur, sive quae
speranfei. Pe buni dreptate, in Epistola cdtre ewei, de care s-au
folosit ca martor ilugtrii defensori ai Regulei:rts catholicc s-a spus
ci credinta este: Douedi.rea apriatd a lucruriLor core nu sutt!. udzute
(Eur. Xl, 11). OricAt, cAnd cineva spune cd el ar fi crezut, adit;E,
gi-ar fi fundamentat credinla, nu vorbelor, nu martorilor, nu, in
non testibr-s, nr.ln denit+re ullis argrmentls, sed prae.sentium
renrm evidentiae cr.edidisse, hoc est, fidenr accommodasse
dicit, non ita videtur alrsurdus, ut recte reprehendafur in
verbo, eique dicatur, \'idistr; ergo non credidisti: unde putari
sfArqit, nici unor argumente, ci widenlei lucrurilor prezente) absurdu]
nu va apirea a^stfel, incAt si fie pe drept mustrat in cuv6nt gi sd i se
spund: ,,Ai vdzut; aqadar nu ai crezut"3*: de urrde poate fi soc,ttit
cd nu este logic sd nu fie vdzut oricare lucru care este crezut. Dar
quaeGJmcJue
rnai bine sd numim credinlS ceea cc ne-au invdlat cuvintele divine,
quam divina
adicd aceea a lucrurilor care nlr sunt 'r,5zute.35 Chiar qi despre
non videntur.
De spe quoque ait Apostr:lus: Spes quoe Didetur, non est
sperarrli zice Apostolul: Speranta care este udzutd, nu este speranld:
cd.ci cin.e oede ceea ce sperd? Dacd, tn"sd, sperdrn ceea ce nu ledem,
asteptdm prin rdbdare (Rom. VILL,24,25) Agadar, t:And rtle bune
sunt crezute ca viitoare noud, nu inseamnd nirnic altceva, decAt c:d
tfiud quam
fidcs nihil p
arlpre tJuid dicarn, sine qrro
sunt sperate. $i, acurn, ce sd spun despre iubire, f6rd cle care
credinla nu este de nici un folos? Speran{a, incaltea, nu poate
essc sirre amore non
potest.
exista idra iubire. in sfArgit, ."r- .prrr" .porioirl lacob:
dimonii
$i
Denique, ut
bus, Et dttemorrus crcdunt. et
cred Si se cutremurd (Iacob, Il, 79): totursi nu sperd sau iubesc, ci,
anntremiscunL (Iacobi [t, 19)' nec tamcn sperant vel arnarrt;
sed potius quod speramus eJ amamus credendo venturum
mai degrabd, crezAnd trd c'eea ce sperdm nc,i gi iubim trebuie sd
vin6, se infricoqeazS. Din care cauzd Apostolul Par.rl aprobd gi
tmpSrt[qegte credinla care hlcreazd prin iubire \Galat. V, 6): care,
mai ales, nu poate exista fEr'5 speranfd, nici, fdrti irrbire, speranla,
qi nici una, nici alta, fdrd credin16.3"
sine spe est. nec sine amor.e spos) nec utnrnque sine fide.
IX. - 3. in continuare se aplil:d ce trebuie crezut, pdstrdnd ordinea
rx.
* 3, Quid credendum, seruoto Symboti ordine,
deinceps
$rnbokk;.
Nu e ne.rpsard o scrupuloctsd inuestigare a hrcrurilnr
erplicatur. Non olttt.s esse curi.osct inquisitione rerum
naturale.
CreStinului ti e.ste suficient daod. crede cri toate au
naturalium" Christiano su.fficere si credat a summe bctna
Tiinitate omnia creala esse, eo,que bona.
fbst creote de cdtre suprem buna'Iiinit.ate, si acesteu, bune.
CAnd, aqadar, se intreabd ce trebuie ct'ezut, t;an: fine de religie,
Cum ergo quacritur quid cr.ederrdum sit quod ad
rru trebuie a^stfel scormonitd natura lucrurilor, dupi cum, de c6tre
rcligionem pertineat" n()n r.erlun natura ita rirnairda est,
cpemadmodum ab eris rluos physicos ()raeci vocant: nec
ar:eia pe care grecii ii numesc frzic:i: ric:i ntr trebuie sd ne temem3?
r;it cregtinul ignord curlva ceva despre ft.rrla qi nurrr5rul elementelor"
mc-hrendurn est- ne rJi<pirl clc vi ot nrrmcro eJementomm, dr:
motll atque ordinc et tlcfirttibrrs siderunr, dc figura rxre[, de
generibus et laturis ruijrnclitrnr" fiuticrum, lapirium, frnrtiunr,
despre miqicarea sau orclinca qi eclipscle astrelttr, desplc f,rnna
cerului, dcspre spcciile qi natr-rrile animalelor, plantclor; pietrelor,

f

22 S. Aurelii Augustini Enchiridion Sf. Aurelju Augustin, Enchiridion 23 flumimrm, trontium, de spatiis locorum
22 S. Aurelii Augustini Enchiridion
Sf. Aurelju Augustin, Enchiridion
23
flumimrm, trontium, de spatiis locorum et temporum. de
izvoalelrr- rAurilor, munlilor', dcspre intinderen locurilor gi a
signi^s imnrinentium tempcstatum, e,t alia sexcenta de iis rebu-s
qua^s iJli vel inverre.-u-rt vel invenisse se existirnan! christiamrs
timpurilor, dcspre scmnele iminentelor nenorociri gi allc qase sutc'"
desple acele lucmri pe care ei, fic cd le-au desurpefit, fie cd sor;ot
d
ignoret; quia nec ipsi omnia repererunt tanto excellentes
irrgenicl, flagrantes studio" abundantes otio, et quaedam
cd le-ar fi descoperit; pentrLr cd nici ingiqi cunoscdtorii, dotali
humana conjechrra investigantes, quaedam vero historica
atAta talent, nu le-au descopelit pe toate, arzAnd ,Je zel, plini ae
otiu gi irrvestig6nd ccva prin prcsuprnr('r'c omeneascii, scrrrtAtrd.
experientia perscrutantes" et in eis quae se invenisse gloriarrt4
plura opinantes ptrtius quam scientes. Satjs est christiarro
inrr-adevAr, cera prin experienld istorici gi, intru acolea) pe care se
surnelesc a Ie fi descoperit, in cele mai rnulte, sunt, mai degrabS,
[Col.
0236] r:erum creatarum causam, sive coelestium sive
gAcitori du;At gtiutori. Creqtinulur ii
terrestrium, sive visibilium sive invisibilium, non nisi
bun5tatea Creatomluitre, carc este
bonitatem credere Oreatoris, qui est Deus unus ct verus;
nullamque esse naturam quae non aut ipse sit, aut ab ips,r:
cauza lucmrilor creute, fie cerpgti,
enmque esse Trinitatem, Patrem scilicret, et Filium a patre
gentum, et Spiritrrm sanctum ab eodem pate procedentem"
sed unum eumdemque Spiritum Patris et F'ilii.
invizit,ile; gi cd nu existd nici o naturb care sd nu fie sau El insrr9l,
sau de la El insuqi: cE lil este Tril:itatea, 'Ihtil, adicl, qi Fiul, ndsaut
de c[tre Tat51, qi Spiritul SfAnt, purcezitrr de la acelaSi Tat6ltl, dat
unul qi acelqsi Spirit al'latdlui qi al Fiului.
X, - Contra Manichaeorum haeresirn de origine mali.
X. * CanLra. ereziei illaniheilof2, despre ori.gi.nea rd.uLui,
Ab hac suftune et aequaliter et immutabiliter bona
De cdtre accastd suprem'3 gi egal gi imuabil bund 'D:initate
nec aequaliter,
au fost create toate, qi nici suprem, nici egal, nici imuabil bufle,
etiam singula:
31); quia ex
dar totugi bune, chiar fiecale in parte: impreund, ou adevElat toDte
br.rne foarte (Cen. 1,31); pentru cI djntru toate consistd frumuselea
pulchritudo.
mirabild a totaliteii.
Xl, - Mala cur esse sinat Deus. Malum nihil qliud nisi priuatia
boni.
Xl. - De ce permite Dumnezeu sd eriste relele. Rdul nu este nirrtic
altceua deodt priua!.io binelui.
In qua etr'am illud quod malum dicitur, hene
intru care (tr-rtalitate n. tr'.)" chiar qi ceea ce este ,rrnrit ,e,i",
ordinatum et loco suo positum, eminentius comrnendat
bona, ut magis placeant et laudabiliora sint dum
bine orAnduit gi pus la locul s5u, gi mai eminent pune in valoal'e
celc bunc, inc:At plac nrai mult qi sunt mai de l6udat, cAnd sdot
compar
Deus omnipotens, qu6d
comparate cn cele rele. Cici nici Atotpulernicul Dunrrnezett, caaa
etiam ir
summa
potesta^s
(Virgit.,
ce gi necrerJincioqii m5rttrrisesc, a ciruia cste puterea suprcmd a
Aeneid.
e bonus sit, ullc,, nrod,t
sineret rnali aliquid esse in operihus suis, nisi usque adeo
esset omnipotens et bonus, ut bene faceret et de malo.
Irrcruriltrr (Verg. ,y'enecl. X,
chip nu perrnitca si fie c
pAnd-nttatAt atotputcrnic
Quid est autern aliud quod malum dicitur,
nisi privatio
[ns[, ce altceva este ()eea cc
boni'/ Nam sicut corporibus animalium nihil est aliud
()dci, dupd curt.r. perih'u corpurile victuito:r.r'elor', a fi afectate pflr:
morbis et urlner:ibus affici, quam sanitate privari (neque
enirn id agitur, cum adhibetur curatio, ut rnzrla ista quac
boli gi rini nrl cstc nimic: altt;e,r,,l dr:<;At a fi privatc dc sdrrdtate (c.#tr
nici nu se intArnlrl[ nst{irl, c6nd cstr: aclnrinistatd ingrijirca, trlt'At
24 S. Aurelii Augustini Enchirid.ion FUry anfueus tin, E n chiri.d,i o n 25 inerant,
24 S. Aurelii Augustini Enchirid.ion
FUry anfueus tin, E n chiri.d,i o n
25
inerant, id est, morbi ac vulnera recedant hinc, et alibi
relele acelea. calc crau inbuntn', aclicd bolile qi r.dnile, sc departE
sint; sed .,tiqr" ut non sint. Non enim ulla substantia, sed
carnalis substantiae vitium est lrrlnus aut morbus: cum
dc aici qi existd altundeva; r:i elc chiar nu mai exist5 deloc. Cici mr
'r,reo substanli, ci vitriul substanfci carnale este rana sau boala;
caro sit ipsa substantia, profecto aliquod borrum c:ui
i;And insSgi substanta estt' t'eurrt'a.
prin urnrar-c, t:eva bun,7, c5mia
,si"
accidunt ista mala, id est pnvatrones ejus boni quod dicitrrr
sanitas)l ita et animorum quao(:urnquc sunt vitia.
i se intAmpli aceste relc, atJic5 privqtiunile acehri bine, carc se
nurneqtc sdndtate); astfel sunt oricare vicij ale spilitelrr, sunt
naturalium sunt privationes bonorum: quae clrm sananhrr,
non aliquo transfemntur; sed ea quae ibi erant, nusquarn
privaliuni ale hr'ne]ui natural, <:ale, cAnd sunt vindecate, nu se
transferl in alti parte: ci acclea care erau acolo nu vor trai fi
erunt, quando in illa sanitate non erunt.
nicdieri, cAnd nu vor rnai li in acca sindtate.
XII. - 4. Creaturae omnes bonae, sed quict. non summe bonae,
ideo corruptibiles.
XII. - 4. 'lbate creatttrile, bune, dar, fi.i.ndcd nu suprem bune, de
eceea, c.oruptibile.
Nahrrae igitrrr omnes, quoniam nahrramm pr:orsus
Arsadar, toate naturile'B fiindci Ziditorul absolut tuturor
omniurn Conditor surnme bonus est, bonae sunt: sed cryia
non sir.ut earum Conditor surrunc atque incommutabiliter
bonae sunt, ideo in eis et minui bonum et augeri potcst.
naturilor este Ia nrodul slrprem bun, sunt bule; dar. pentru cd nu
sunt suprem 9i ucschimbitor tmnc.
precum Ziditon;J lor, tocmai
de ar:eea in ele poatc fi qi diminuat, qi sporit binele. Dar', a fi
Sed bonum minui ma]um est; guanwis, quanhrm(-umque
diminuat binele"e este rdu; degi, oricAt ar fi dimimrat, estc rlecesar
minuahrr, remaneat aliquid necesse est (si adhuc nahlra
sd rdmAnd ceva (dacd mai este incd naturd), de unde nalura si
est) unde natura sit. Neque enim, si qualiscumque et
cxiste. Cdr:i nici nu este posibil, dac6, oricum si oricAt, natura
quanhrlacumque natura est) consumi bonum quo nahra
cxist6, sd fie distrus complet binele prin care natur:a exist6, decAt,
est, nisi et ipsa consumatur,
0237] potest. Merito
lCol.
dacd este distrusd gi natura irrsaqi. Dc buni seamd, o natur6 nealn-rpti
quippe natura incorrupta laudatur: porro si et
incormptibilis sit, quae cortumpi omnino non possit. multo
este, pe merit, ldudati. Apoi, tlacd rlai este'qi inr;omptibilS, carc,
irrtr-un cuvAnt, nu poate fi coruptS, este, fdr'[ indoiald, cu mrrlt mai
est procul dubio laudabilior. Cum vero corrunpitur, ideo
malum est ejus cormptio, quia eam qualicumque privat
bonol nam si nu[lo bono privat, non nocet: rlocet auten'rr
lirrdabilS. CAnd, intr-adevdr, se rnrupe, de acrcea compe.reat'o ci cste
un rdu, fiindcd o priveazd de un arumit bine; penhar c5, dacd nu cr
priveazd de rrici un bine, rru-i face r[u; insd ii face riiu: agaclar
adimit igitur bonum. Quamdiu itaque natrrra cormrnpitur'.
binele se rnicqolcazd;l. CAt timp natur'a este coruptd a-stfel, se af15 in
inest ei bonum quo privehrr: ac per hoc si naturae aliquid
remanebit guod jam corrumpi negueat, profecto natura
ea binele de care va fi privatS, iar; prin aceasta, dacd ii va rimAne
natru-ii ceva, care) de-acurn, sd se opund a fi con-rpt, va fi, f'5rh indoialS,
incorruptibilis erit, et ad hoc tam magnum bonum
o naturd inconrptibild qi va ajungesz prin fi)rupt:re la un atAt clc
colruptione perveniet. At si corrumpi non clesinet, nec
mare bine. Daci, insd, nu ar tnccta sd se corupi, nu al" incr,ta, f5r.5
bonum habere utique desinet, quo eam possit privare
indoiald, nici sd aibd trinclc de carc corlrpcroa si o poat5. priva.
corruptio. Quam si penitus totamque consumpserit, ideo
DecAt, dacd din rtiddcind qi toati +ar mistui, din acest motiv nu ar
nullum bonum inerit, quia natura nulla erit. Quocirca
bornrm consumere crtrnrptio non potest, nisi consumendo
mai avca in sinc nici un bine, fiindcd nu ar mai fi nici o nahrrd.
Comperea nu poate, prin unnale, mistui binele, decdt rnistuind
naturam. Omrris ergo natura bonrrnr est: rnagrrunr, si
natura. Agadar, fiecare nah-rrd ostc urr bi:te: malr:, darti nu poatc fi
cortumpi n()n p()test; [)arvunl. si po1s51; 111.,gari lam(.]t
tnruptd" mio, dat'ti Prtak: li; fird ilclojal[" mt poate fi negat, rJerit
_ _ Sf. Aureliu Aug_ustin, Enchiridion 27 26 S. Aurelii Augustini Enchiridion grosolan gi prosteqte,
_ _
Sf. Aureliu Aug_ustin, Enchiridion
27
26 S. Aurelii Augustini Enchiridion
grosolan gi prosteqte, cA este totuqi un bine. Care, dacd s-ar mistui do
bonum csse, nisi sflrltc atque irnperitc prorsus n<;n potest.
tot prin ooruplie, nu Eu' mai rdmAne nici coruperca insiqi,
Quae si oorruptione r;onsumitur. nec ipsa corruptio
r.rcmaisubzistAnd
nici o nahrr'553, unde sd poati exista.
remanebit, nulla ubi es-"e possit subsistente natura.
XIII. - Nu e*isld. nici. un rd.u, decdt numai care-i Si bun.
XIII. - Nullum mo.lum, ni"si quod eL bonum sit.
Iar, prin aceasta, nu existS, nimic din ceea ce numim rdu,
Ac per l-roc nullum est quod dicitul malum, si nullum
daci nu-i nici un bine.5' Dar, binele, lipsit de orice rdu, este un
sit borum. Sed bonum omni malo carens, integnrm bonum
e^sN rui ve-rum inest malunr. trtiatum vel vitiosum bonum est:
bine integral; cel ciruia, intr-adevdr" ii este in sine riul este un
nec mahrm unquam potast esse uJJum, ubi bonum est nullum,
Unde ras mira cnnficitur, ut quia omnis naturq in guantum
bine viciat sau vicios, gi nu poate exista niciodat6 nici un r5u,
unde nu-i nici un bine. De unde se deduce un lucru de mirar.e,
c5, fiindcS orice naturd, tntrucAt este natur6, este un bine, se
natura est, bonurn est, nihil aliud dici videatur, cum vitiosa
natlrra rrrala esse natura diotur, rusi malum ess: guod bonum
pare cd nu se spune nirnic altceva, cAnd se spune cI r:r rraturi
vicioasd este o natuld rea, decAt cE este riu ceea ce este bun:
est: nec malum esse, nisi quod bonum est; quoniam omnis
nici nu este reu, decAt ceea ce este bunss; fiindcd orice naturd
natura bonum est, nec re^s aliqua mala esset si res ipsa quae
este un bine, nici un lucru anume nu ar fi rdu, dacd insursi
mala est, natura non esset. Non igitur potest esse malum, nisi
aliquod borrum Quod curn dic,i ndeahrr absrrrde, connexicr
lucrul care este r'6u n-ar fi nahrrS. Agadar nu poate fi rdu decAt
ceva bun. $i, deqi pare absurd cAnd o rostim, tohrgi, conexiunea
tamen ratiocinationis hujus velut inevitabiliter nos compellit
acestui rationament ne constrAnge inevitabil s-o rostim aga.
hoc dicere. Et cavendum est. ne incidamus in illam
$i
trehuie sd avem grijd sd nu c5.dem in acea profetici sentindd,
propheticam sententiarr5 utri legitur.: I/ae iis qui dicunt quod
urrde se citeqte: Vai celor care zic cd. binele e,ste rd.u qi cd rdul
bonum est malum, et cjuod mctlum esL bonum; qui dicunl
este bine; core numesc tntunericul lumind qi lumina tnl.uneric,
tenebrus lucem, et lucem te,nebras; qui dicunt dube amarum,
care numesc dulcele amar pi antarul dulce, (Isai. Y,20).
et (rmctrum dulce (lnt. Y 20) Et tamen Domimrs ait: Malils
$i,
tcrtugi, Domnul zice: Omul rdu, din tezaurul rdu al inimii ,sale,
hamo de mala thesauro cordis sui profert. mala (Manh. XIl,
dd la itteald relele (Mat. XIl, 35). Ce este, insd, omul id.u, da<:d
35). Quid est autem nmlus homo. nisi rnala natura; quia
homo natura est? Porro si homo aliquod bonum est, quia
nu, naturd rea, fiindcd omul este naturd? Apoi, dar:5 omul este
un oareoare bine, fiindcd este natur6, ce este omul rdu, dald
natura es! quid est malus homo, nisi malum bonum? Thmen
ctrm duo ista disoernimus, invenimus nec ideo mahun cpia
nu7 un rdu bun? Totugi, cAnd discernem acestea dou6,
glsim cd
nu de aceea-i riu, fiindod este orn, nici de aceea-i bun. fiindcd
homo est, nec ideo bonum quia iniquus est; sed bonum
este nedrept; ci, bun, fiind<rd orn. rdu,
fiindc6, nedr.ept. Aqadar,
quia Lromo, malum qtua uriquus. Quisquis ergo diciq Malunr
oricine zice: ,,Iiste un rdu a fi om"; sau,
un bine a fi
,,Fiste
est hominem essel aut, Bom-urr est irriquum esse: ipse ipc,rdit
nedrept", cade e] insugi in acea profeticd sentintS: I/ai celor
in propheticam illam se.ntentiam, l/ae iis qui dicunt quod
bonum esl. malum, et quod malum ast bonum. Opus epim
Dei culpat" [Col. 02.381 quod est homo: et vitium hominis
care zic cd binele e.ste rdu Si. cri rdul este bine. Cdci condamn5
opera lrri Dumnezeu, care este omul, qi laudd viciul ornului,
care este nedreptatea. $i,
astfel, oricare nafur5, chiar dacd este
laudat, quod est iniquitas. Omnis itaque natura, eti4msi
vicrioasd, intrucAt este
natur6, este bund, in cAt este vicioasd,
vitiosc cst. in qllanntnr natul.a csl. borra t'st; in qua4turn
este rea.
vitiosa est. rnala cst.
- Sl _4Vytiu Augtstin, Enchirid,ion 29 8. Aurelii Awwtini Enchiri.d'ion 28 XIV. * Bonunt et
-
Sl _4Vytiu Augtstin, Enchirid,ion
29
8. Aurelii Awwtini Enchiri.d'ion
28
XIV. * Bonunt et malum, liceL contraria, simul. in eadem re esse
XIV. - Bi.nele Ei rdul, chiar contrarii, pol erisLa simultan tn. unuL
Si. acekqi lucru. [lelele sunt din cele bune Si tn cele bune.
posse. lir bonis mala, et in bonis.
De accea, tn arr'le contrarii, car"c se nllmcsc rclelc
;i
bunelc,
Quapropter in iis contrariis quae rnala et htlna
lipsegte acea regrl5 a dialecticilor, d,p5 tare zic ci i, nirri rrrr luc^r
vocantur, illa dialecticortrm regula deficit, qua dicunt nrrlli
nu pot sd sdligluia.sc6 simultan dtrui contrarii. C6ci nici un aer nu
rei duo simul inesse contraria. Nullus enirn aer simul es1
ct tenebrosus et lucidus: nullus citrus aut potlls simul dulois
este simultan qi tntunecat, qi strdlucitor; nici o mAncar"e sau biufurd,
simultan. dulce gi anrari; niiri un coryr. simulttrn. unde alb, acolo qi
et arnalus: nullun corpus sinrul ubi alburn, ibi et nigrum:
negrur nici trnul, simultan, unde urAt, actrh gi fmrnos.
faptul
ci
$i
nullum simul ubi deforme, ilri et formosum. Et hoc in
nu pot si cxiste simultan in umrl qi acelaqi lucru se intAlnerstc in
multis ac pene in omnibus contrariis repcritur, ut in una
re simul e-sse non possint, Cum autem bona et mala mrllus
rmrlte. gi aproape in toa[e, r:onhariile. Degi ninreni nu sc indoiergtr:,
ins5,, cE brrnele gi relele sunt c()ntrEu.ii. ele mr nurnai ci pot exista
ambigat esse rnntraria, non solum simul esse possunt, sed
mala omnino sine bonis et nisi in bonis esse non possunt:
simultan, dar relclt: nu pot, in general^ exista {?u.[ r:ele brrne, qi
numai qi numai in ccle brme: oricAt cele btrnc poq fir.6 cele rele;6.
quamvis bona sine malis possint, Potest enirn hrlmtl vel
C[ci ptrate ornul sau ingcnrl sd mr fic nedrept; nedrept. insE nu
angelu^s uon esse injustus; injustus autem non potest esse
nisi lromo vel angelus: et bonum quod homo, bonum quod
poate fi decAt urriul stur ingerul: gi, bun, intrrt:At, om; bun, intr-ucAt,
angelus; malum quod injush-rs. Et haec duo cnntraria ita
inger: rdu, intrr cAt nedrr'pt. $i aceste doul contrar.ii sunt impreund
astfel. incAt" daci nu ar cxista binr:le, in care sri txjste r.dul, ru ar.
simul sunt, ut si bonum non esset in quo malum essct,
prorsus nec malum esse potuisset: guia non modo ubi
consisteret, sed unde oriretur comrptio non haberet, nisi
puteri exista in intregirue nir:i riul, penhu ci conrp;ia nu ar avea,
nu numai uncle sI corLsjsto, dar. nici do turde sd se rra-scd, dacil 1111
ar exista ccea ce sA fic (.crnrf,t: pentru t'i. dac6 nu ar fi bun, nici nu
esset quod corrulnpeletur; quod nisi bonum esset, nec
co[umperetur; rluonianr nihil est aliud cormptio, quam
s-ar corupe. fiindcE (:()ruper.ea nrr e!,te rrimic, altceva, dec.At
cxlerminarea trinelui. Arsaclar., din cele Lrune s-au nirscut cdc relc
;;i
boni cxtenninatio. Ex bonis igitur mala orta sunt, et nisi
in aliquibus bonis non 6urrt: nec erat alias unde oriretur
ulla mali natura. Narn si essetn in quanhrm natura esset,
nu pot s5 existc decit numai qi mrmai irr cclc hune; gi nici nu er.a"
alhnirrteri, dc unde sd se fi ivit r.,r'eo nahrrd a r6ului. Crici, dar;d ar.
profecto bona essetl et aut inr:om:ptibilis nahrra magnum
exista, intnrcAt ar fi natur-d, ar Ii intru tohrl bun[; si. sau natuta
i,comptibilS ar 1l un mare bine, sau <rhi.r natura r:oruptjbild ,u
esset honum, aut etiam natura ctlrruptibilis nullo morlo
esset nisi aliquod bonum, qurld bonum corrumpendo
ar exista in nioi un fr:I, dec6t ca si ceva bun, incAt, corupAnd binele,
coruplia s5-i poat5. face r5u.
posset ei nocere com-rptio.
XV. - in ce chilt Lrebttie inLeles: Nu poate ar.borele bun efc,
XY. - Quomod.o intelligendum illud, Non potest arbor br-rna, efc,
Dar. r:6nd zic;om ci relclc s-ar.r niisr:ut dirr celc bunc'. sI nu se
Sed cum tnala ex bonis ofta esse clicimus, non f)utetut
socotcascS iloeasta a fi potrimic arxr]ei scntinle a Dornnului, prin
hoc donrinicae scntentiae refragari, qua dixit, Non polest
care a sprrs: Mr pottte orborel.e bu.n .fitL:e rood.e rele. C)Ir,i nu sr:
arbor bona fnrctus malos facere. Non potest
Veritas ait, urlligr uva de spinis (Llatth. Vll,
enim, sic;ut
poatr:. dupi rrtn Adeviuul
spune, tult:ge strr_r6pre dintrrr spini (,&1crl.
18, '16), quia
V]l" 18. 1(t), pentlu r:i-r nu se
naiit(r str.rrgrrrclc dintrr_r spini,
f)oatc
non potest nasci uva de spinis; sed ex bona terla et vites
dtrr, din pd.rniirrtul Lnrr. vcclorn cd sc pot na;tt: si vilele, rsi spirrii. $i,
nasr;i posse vidtlrnus et spinas. Et eodr:m modo tancluam
30 S. Aurelii Augustini Enchiridion Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion 31. arbor nrala fnrcflrs bonos, icl
30 S. Aurelii Augustini Enchiridion
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion
31.
arbor nrala fnrcflrs bonos, icl cst, opera tlona rt()rl potcst
in acelaqi fel, dup6 r:um arborele rdu, fmcte bune, adit;5, vointa:'?
facelc voluntas mala: sed ex bona hominis natura r:lriri
voluntas et bona potr:st et n.rala; rrer: fuit prorsus untJe
rea nu poate face fapte bune; dar din natura bun6 a onrului pnt
sd se nasct qi voinla bund, gi tea; nici mr a avut, cu siguranld, dr:
prirrJhrs oriretur vr:lutrtas mala, nisi ex angeli et homirris
rlatura bona. Ouod et ipse D,rminus eodem loco, uhi de
unde sd se ivea^scd la irrr:cput vointa rea, dacd nu din natur.a tlrnd
a ingeruh.ri gi a omului. Pentru r:5 <hjar Dumnezeu insuqi. irr acelaq;i
albore et frucibus loquobatur; allertissimc rlstendit: ait
Ioc, unde vorbea desprc arhore gi fructe, aratd cAt se pr.ratr: de
enim, Aut facite arborem bonam et fructum ejus bonum,
apriat, cd.ci zice: Sau
arborele bun Si fructul lui bun, so.u
facepi
aut facite ttrbnrem malam eL frucLum ejus ma.Lum (ld.
faceli arborele rdu Si
.fructul lui. rdu (1d. XII, 33)r amintindu-ne
XII, 33): satis admonens ex arl'rorc guidem bona malos,
indeajuns cd, dintr-un arbole intr-ader,5r bun, fructe rele, sau
aut ex mala bonos nasci fmctus non posse; ex ipsa tamen
dintr-umrl riu,
bune, nu pot sE se nascS;
totuqi din
insugi pdmAntuJss
tema cui loquebatur, utramque artrorem posse.
(: omul, n. tr.), cdmia ii lrrrbea, pot gi un arbore, gi celSlalt.
XU. - 5. Rerum crrwas nosse an pertineal. [Col. 0239] adfelicintnm,
X\{. - 5. Dacd line de /bricire cunoasterea cauzeLor lucruriLor.
Quae cum ita sint, quando nobis Maronis ille versu^s
plae.t,
Aqa stAnd lucrurilese, cAnd ne place celebrul vers al lui
Maro:
Felirqui potuit rerum cogttoscere causos.
Ferite chrca putut cunoaste-ale lucruribr cauze.
((horg.lib.2,u.49O.)
(Ceorg.lI, u. 490)
non nobis videatur ad felicitatem consecJtrendam pertinere,
nu ni se 1-rare ci tine de dobAndirea fericirii, dac5 qtim cauzele
si sciamus oausas mafJnarum in mundo cc,rporalium
marilor miqc[ri ale elemcntelor in lume, care se ascund in cele mai
motionum, cpae abditissimis naturae sirribus occuluntur;
tninice profunzimi ale naturii:
fJnde trcmor terris, qua ui rnoria aha tumescattt,
ObjicibLn ruptii, tursusque in se ipsa rcsidqnt.
Curn de-i cutremur; de <:c nddncimea de marc se umfld,
R o s to so I i. nd s td u ila
re, S i tn.s d; i "s-as tdmprl rd ia rdqi.
(I b i.d., ut. 47 9, 480.),
(lbid, u.479-80)
et caetera huiusrnodi; sed bonarum et malarum rerum
gi altele de at:est fel: dar suntem clatori a cunoalte camzc:le lucrurilor
oausas nosso debemusT et id hactenus, quatcnus eas
homiqi in hac vita erroribus aerumrristpe plenissirna, ad
bune gi rele, qi asta, pAni acolo, pAnI unde ii estc perrnis ornului
sd le clnoascS, in aceastd via{5 prea plind de eror-i gi de chinur.i,
ensdem errores e,t aerumnas evadendas nosse con(,editrrr.
sprc a evita aceleaqi er;ri gi chinuri. De buni seamd, trebuic si
Ad illam quippe felicitatem tendendum est, uLri trulla
tirrdem spre acea fericire, unde sd nu fim riv6gigi de nici un chirr,
quatiamur aerum.na. nullo errore fallamur. Nam si causqe
corporalium
motionurn nosccndae nnbis essent, ntrllas
ma5,is nosse
quam nostrae valetudinis deLtorc.mus, (lurn
sd nu finr ingelaf de nici o eroare. Cdr:i, dac5 tot treLruie si ne fie
cunoscute cauzele mirscirilrr clemerrtelor nahrrale, nu ar trebur' sE
ornoaqtem nir;iuncle mai rnult decAt pe ale s5ndtigii noastrc. CAnd,
vero eis ignoratis, medicos quaerimus, quis nr:ln videot
quod de secretis trteli et terrae nos latet, quarrta sit patientia
nest:iendum?
intr-adevir, ncqtiutori de acestea, cdutdm medicii, cine nu vedc <;At
de mare ne este rdbdaroa ncqtiinlei crd ne rdrnAn a-scunse sccretele
cemlui qi pbmAntului?
32 s. 4* rlr My:\y_n *iry4:'l Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion 33 X\{I. - Ce este
32 s. 4* rlr My:\y_n *iry4:'l
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion
33
X\{I. - Ce este eroarea. Nu orice eroare este ddund\oare. Eroarea.
XVII. - F)rror qui.d sit. Non omnis error no:riu,s. Augustini error
ferice a lui Augustin, la o rd.scruce de drunturL
felir in biuio.
enirrr encrr cpanta p()ssumus cura cavendus
Quamvis
Cdci, oricAt trelruic sd ne ferinr de eroale, cu cAti griji suntem
in stare, nu numai in cele rnajcrre, dar chiar qi in lucrurile minore,
sit, non
solurn in majoribus, verunl etiaru in minoribus
rebus, ncc nisi terum ignorantia possit elrari; non cst
gi nici nu se poate grersi prin nimic, decAt prin necunoaqterea
hrcrurilor, totugi, nu este neap6rat logic cd gregegte continuu oricine
tamcn conse+rens ut crtntinuo erret rpisquis alirluid nescit.
sed quisquis se existimat soire qutld nescit: prtl vcro quippe
nu gtie ceva, ci, cine se socotegte pe sine a qti ceea ce nu qtie, aprob5,
approbat falsum, quod est erroris proprium. Vemurtamen
de bund seam5, falsul in loo;l adev5r(at)ului, oeea ce este specificr.rl
erorii. Dar; totugi, este o foarte mare deosebire cine, in ce lucru,
in qua re quisgue elret, interest plurimum. Narn in una
gregeqte. Cici, fir r-uru gi acelaqi lucru, este preferat, cu dreapti judecatS,
eademque re et nescienti sciens, et crranti non errans, recta
gi qtiutoruJ negtiutomlui, rpi neg'egiton;J gregitorului. In dilerite lucruri,
ratione praeponitur', In diversis autem rebus, id est, cum
iste sciat alia, ille alia; et iste utiliora, ille minus utilia, vel
etiam noxia: quis non in eis quae ille scit, oi praefcrat
insd, adica, cArrd unul ,ttie uncle, altul, altele, gi umrl, mai utile, alh;I,
mai pugin utile sau chiar cl[undtoare, cine, i-n ace]ea pe care le gtie
primul, l-ar prefera lui pe neqliutor? Sunt" ins5., unele, pe clnle este
nescicrrtem? Sunt enim quaedam quae ncscire quam scire
sit melius. Itemque nonnullis errare profuit aliquando, sed
mai bine a nu le qtr decAt a le qti. 'lbt astfel, rmora le-a folosit oarecAnd
in via pedurn, non in via morum. Nam nobis ipsis accidit
ut in quodam bivio falleremur, et non ircmus per eurn
locurn ubi opperiens transitum nostrurn Donatistarum
s5 greqeascE, dar pe oalea picioarelor, nu pe calea rnorar,rrrilor60.
CEci noui tngine ni s-a fintAmplat si ne ingelflm, intro anume rdscruce
de drumuli, gi sd nu mergem prin acel loc, ulde, agteptAnd trccerea
manus arnata sutrsedcrat: atcpe ita facfum est ut eo quo
noastrd, se ascundea o ceatd almat6 a donatiqtilor; gi, aqa, s-a
intAmplat si venim, printf-un circuit ocolit, la locul spre care ne
tendebamrrs, per devium cirouitum vcniremusl algrritisque
insidiis illorum. nos gratularemur era'asse, atque inde gratias
ageremus Deo, Quis ergo viatorem sic errantem sic non
erranti latroni praeponere dubitaverit? Et frlrtasse ideo
indreptam, qi, afl6nd de crrlselc ac:elora, ne-am granrlat cri am gregit,
qi, apoi, am adus mullumiri lui Durnnezeu6'. Cine ar stq agadar, la
indoialS fir a-l pune pe cdlStorul asdel greqitor rnai presus de hofi de
d-rumul mare, neffegitori astfe]? $i, poate, de arrcea, vorbind Ia acel
apud illum sunltnunl poetam loquens quidam miser
nrinunat poet, un oarecare indrdgostit sdrac:
a.mator.,
Cum team odzul, zice, cum m<tm pier dut, cum m<t cuprins eroarca cea rcct !
Llt uidi (inquiL), ul petii, uL rne mqlrc abstulit en'or!
(Itit'gil. Eclog. B, u. 41
Serg Eclag\III, u.41)
)
pentru cd oxistd gi eroare bund, cale, nu numai cd nu face nimic
qunniam est e't error bonus, qui llon solrrrn nihil obsit,
verum etiam prosit alicluid. Sed diligentius considelirte'
velitrrtc, cum aliud nihil sit errareT quam vcrurn putart)
r6u, ba, dimpotlivd, aduce qi un oarecare folos. Dar; scrutAnd qi
mai mult adevdrul, de weme cc a gregi nu este nimic altceva decAt
quod falsurn est, falsumqtrc cplod vcrunl r:st; vel ceflrrm
halrcr'e prti incedo, itrccttumve ptrr celtrt, sive fzrlsunl, siv<l
sit verunt; iclque tam sit lCol. 02401 in animo deforme
a socod adevirat oeea ce cste fals qi fals ccea ce este adev5lat, sau a
lua certul drept incert si inccrtul, drept cer1, fie fals, fie adev[r'at, gi
este atet de urAt qi de nccuviinciris in spirit, cAt simlim ci ester de
pl[ctrt gi dc frurnos, fir: r,orbirrd" fie asimfnd: Da-ul, dct, lYu-ul, nu
atque intJer:cns, (Tualll pr.rltllrrurn et det:olrtnt esse sentimus'
vcl in l,)quqrtd,r, vcl in assentietltltl' ['st, esl, Non, non
(Mat.,Y,:3?): qi, fdri indoialS, qi de la faptul insrr;i este viala ir(jeastrr.
pc car'o o triim. rnizr.,ri., r:[ci uneori ci. ra sE nu fie pdrilsit5. ii cste
(Mauh.
\t
37): profecto et rtb hot' ipsrtrn cst vita misera
Sf. Aureliu Augustin, Enchirid.ion 35 34 ;i mai necesar'[ eroarea. Doamne feregte sd lie astfel
Sf. Aureliu Augustin, Enchirid.ion
35
34
;i mai necesar'[ eroarea. Doamne feregte sd lie astfel r.-ia!a aceea,
ista qtra vir.imus, tluod ci llonnurlquarn, ut non aoultatul;
error est necessarius. Absit ut talis sit illa r-ita, trbi est
anirnae nostrae ipsa veritas vita: ubi nemo fallit, fallitur
unde insugi adevS"rul este viata sufletului nostru. undc: nimeni nu
inrsal5., nirneni nu este inqelat. Aici, ins5., oamenii inqald 9i sunt
inrrclaf; q;i srrnt qi mni de plAns, mingincl, cAnd inqal5. deoAt, cAnd
rlclno. Ilic autem hornines fallunt atquo falluntrrr';
crr:zAnd mincirrcrqilor, sunt inqelatj. Totugi, natura rirtionalir
alungi
nriserirtresque sunt crrrrr menticndo fatlunt, quam cunl
mentientibus credendo falluntur. l,lsque adeo tarnen
rationalis natura refupt falsitate,rn, et qtlanflm potest dexitat
errorem, ut falli nolint etiam quicumque anlant fallere' Non
p6nS-ntr-atAt falsitatea gi cvitl r.At poate. eroarea, irrcAt nu v,:rr. sd
fie ingel4i nici chiar cei care iubesc a inqela. Cici, celui care minte
nu i se pare c5.-qi greqeqte siegi, ci ci il duoe in gregeald pe altul.
ilrcrezdtor siegi. $i, desigur, nu gre;eqte in acel luc;r.u pe care il
enim sibi cpi mentitur videttrr errare? sed aliurn in crrttre'rn
acoperi cu minciuna, dac6 cunoaqtc el tnsuqi care este adevdr.ul.
mittere credcntem sibi. lit rn ca quidem re non crrat +lam
rnenclacio contegrt, si novit ipse quid Yerum sit: sed in lxrc
fallitun qucld ptrtat sibi suurn nt.rn c,besse menclacium; cum
dar se insal[ in aceea ch socoate cd rninciuna sa nu-i
face siegi
rdu,
pr: cAnd orice pir:at ii face rdu rnai mult fdcitorului decAt
pltimitorului.
magis facienti quarn patienti obsit omnc peccatum'
XVIII. - 6. Orice mi.nci,und. este Ltn pd.cul., dar uno., mai grau
XVUI. - 6. Mend,acium omne e^sl peccaLum, sed aliltd alio grauius'
decdt alto. Nu ntinte cine, neStiind, rosteqte
/alsul, ci., mai.
Nttn mentiri qui ne'sciens falsum dicit, sed poti.us qui oerum
degrab,i, ci.ne ro.steSte aa. adeudrut ceea ce esLe fals.
dicit quod putat falsum.
\/emm hic difficillima et lateblosissirna gignitur
intr-adevdq se nalte, aici, o tbarte dificild gi frrarte incAlciti
iirtrelrare, dcspre ccre alrl inchinat clela. cAnd nevoia dc a da un
c4raestio, de qrra jam gpandem librurn, cum respondendi
riispuns il[
apdsa, o oarte voluminoasS:62 dacd line uneor.i de
necessitas nos urgeret, ahsolvimus: utrum ad officium
datt-rria ornului drept sd mintii. Cdci unii6n
au ajurrs
pAuE acolo,
#:::i#:ilTl;t:
incAt sI socoati ci cstc, uneoli. o faptd buni 9i pioasi gi a jura
strArnb, q;r' a spune ceva fals Ei desprc lucrurile apartinitoare orltrrlui
ei natrrra falsum alicpid
Iui I)urrrezeu, 5i despre tns.isi nahrra lui Dtrmrrezeu. Mie, il-rs5, mi
dioere, rlonnunquam bonurn pirrmque opus esse
se pare vidit cd orice rninciunti cste un picat, dar estc mu]td
contendant. Mihi autem videtur peccatum quidem essc
omne mcndacium, secl multum interesse quo anirtrrl et
deosetrire cu ce gAnd qi despre carc lucruri mirtc fiecar.c. CIci nu
pdcituiestc la fel acela crarc rru'nte r:u vointa de a ajuta, pr.coum
quillrs de rebus
arrcla, cu r.oinfa de a far:e rdu, snu incaltea, nu thce t()t atat reu
ille rlui consulen
mentitur': aut ver
cine. mintind. trirnite clldtolul pe ur.r drum abdtut, cAt ar:ela r;ane,
inqelAnd prin rninciunS, strArntreazd. t:alea rtclii. Nimenea. care
in diversum iter mittit, quantum is qui viam vitac
rostegte falsul. fiindci il sr.rcoate adevirat, nu trebuie jurlecat
mendacio {allente depravat,
Nernt' sarte nrentierrs
intrutotul mingitor, deoarece, pe cAt line dc' sine insuqi, nu ingalS el
judit,andus est, gui tlicit
{alsum
llrl:
insuqi, ci se ingal5. Prin urnare, nu tr.ebuie sI i se aducd acuza
qucxriam qnanrfuttl
in ips,l cst, non
tur"
mendacii, sed alirparldrl
minciunii. ci, pAnA la t.rrmd, a terrrerititii, eelui care, ncprevtizdtor"
Non itaque
clus
{ine rle t:rt:zut t:ele f'alse in l,rcuJ t;elor adeydrate. l)in contr.a, cine
cst, rlui {alsa irtcautius t:rcdita pr',., vcris habet. I)otlusque
nunreqte adev5rat ceea ce soooate fals, pe cAt gine do el irrsusi" mai
c corrtl'alio, quartturn in ipso ost., illt: rncntitur, qui dicit
vL:ruru quoil putat falsum. Quantum t:ninr ad anirnun't
tlegrabi, attla minte. C5t:i. intru cit tjne clc spiritul lui, fiindc5 rnr
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion 37 36 spunc ceca cc simte, nu spune adevdlul, oricAt s-al
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion
37
36
spunc ceca cc simte, nu spune adevdlul, oricAt s-al descopcri r;5
ejus attinet, quia nrln quod sentit hoc dit:it, non verum
dicit, quamvis verum irlveniatur esse quod dioit: nec ullo
estc adevdrat ceea ce zice: in nici un chip nu este libelat de rnilciund
cinc, neqtiutor') rostegte cu gura adevS,rul, ins5, prin voin!5, gtiutor,
mod,r liber est a merrdacio, qui ore ne^sciens verum Ioquitur,
minte. ],uAnd in considerare, agadar, nu lucrulilc despre care se
sciens autem vo]untate mentitur. Non r.'onsideratis itaque
rebus ipsis de quibus aliquid dicitur, sed sola intentione
rostelte ceva, oi singur'5 intenlia rostitorului, este mai bun cine,
neqtiutor, spune falsul, fiindc5 il socotegte adevdrat, decAt cine,
dicenhs, melior est qui nesciens falsunr dicit, qllniam id
verum putat, quam qui mentiendi anirnum sciens gerit,
stiutor, poartd in sinea sa gAndul de a m:lgi, nerstiutor ci ceea co
spune este adevdrat. ClSci acela nu are altceva in gAnd, altceva in
nescicns venurn esse guod dicit. Ille narnqr-re non aliud habet
cuvAnt: acestuia, de bund searner indiferent cum este prin sine
in animo, aliud in verbo: huic vero quale(,umgue per se
insaqi ceea ce spuneT totugi, altceva t-a zdqfi inchis in piept, altceva
a dat la iveali in rostilelba riu, care este propriu mincinosului,
ins6, in judecarea lucnrilor (iare se spun, este atAta deosebirc in
oar'e lucru este ingelat sau minte fiecare, dupl cum, cdt line de
voinla omului, a fi ingclat cstc un rdu mai mic decAt a minfi; totugi
ftrllatur sive rrrentiatur, ut cum falli quam nlentiri minus sit
este cu mult mai tolerabil a minli in cele care sunt despirfite de
religie, decAt a fi ingelat in acelea f[rd a cdror credinti sau
cunoaqtere nu poate fi cultivat Dumnezeu. Ceea cc, ca sd fie ilustrat
prin exemplc, sd ne inchipuim cum ar fi, dac[ cineva, in timp ce
minte, l-ar anunla pe altul c5. un oarecare mort triicgtc, qi altul, irr
timp ce este inqelat, ar crede cd Clrristos urmeaz[ sd moar6 din
nou, dup6 un timp, indiferent cAt de lung65: oare nu este
inr:omparabil mai preferabil a nringi in felul acela decAt a fi ingelat
in felul acesta, gi nu este, oare, cu mult mai mic riu a induce pe
altu] in acea eloare, decAt a fi indus de citre altul in ac;easta?
XIX. - Error aLius quidem olio perrticiosior, sed semper est
mulus.
XIX. - l)roarea. desigur, mai pernicioasd una decd| alta, este,
totdeauna, un rdu.
in unele luc'ruri, aqadar, suntem ingelap66 printr-un riu mare,
ln quibusdam ergo lebus magno, in quil-rusdarn
in unele, printr-unul mic, in unele, prin nici unul. in unele, chiar
parvo, in c4ribusdarrr nullo malo, in guibusdam nrlnnullo
etiam bor-ro fallimur. Nam magn,l malo fallitrr hor4o, cum
hoc non oredit guod ad vitam ducit acternam, vel hoc
printr.un oanccale trine. Cdci, printr-un mare rdu, este inqelat omul,
cAnd nu r;rede ceea ce duce la viala eterni, sau crede ceea cc ducc
la moartea eten6. Printr-un rdu mic este ingelat, insi, cine, luAnd
ducit aeternam. Parvo autem malo
dc bun falsul, in locul adeviratului, r:adc in oarecrari neplSceri
velo appro}rando incidit in aliquas
temporare, cdrora, tohrgi, ar'StAndu-Ic pacienla ctcdinciosului"T, le
. quibus tamen adhibita fidelis
patientin convertit eas in usum bonum. Velut si quisquam
schinrbl rrrshrl in buni folrsin!5. Precum, dac;d rreqitirrc, crezdndu-l
om Lrun pe urrul carc este rdu, ar indura de la el un oarecare rdu.
ir,rrrr- homincm putando qui rnalus est, aliquid ab co
Cine, intradevdr, il crede pe Lrn om r'5u in aqa chip bun, incAt nu
patiatur mali. Qui vero malurn homjnem ita bonum credit,
38 S. Aurelii Augustini Enchiridion Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion 39 ut nihil ab eo patiatur
38 S. Aurelii Augustini Enchiridion
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion
39
ut nihil ab eo patiatur mali, nullo malo fallitur: nec in
ar indura de la el nimic rdu, nu este inqelat pnn nici un rdu; nici
eum cadit illa prophetica detestatio. Vae iis qui dicunt
nu r;ade a^cupra sa acel profetic blestem: Vai celor care zic cd. rdul
quod
malum est bonum. De ipsis enim rebus quibus
este bine. Cdci trebuie sd inlelegem cd s-a spus despre insegi lucrurile
homines mali sunt, non de hominibus dictum
prin care oamenii sunt rdi, iar nu despre oameni. De unde, cinc
intelligendum est. Llnde qui adulterium dicit bonum, recte
numeqte adulterul bun, pe drept este mustrat prin acea voce
arguitur illa voce prophetica. Qui vero ipsum hominem
dicit bonum,
putat cashrm, nescit adultemm, non
![uem
profeticS. Cirre, intr-adev5r, numeqte bun insugi omul pe care-l oede
cast, nerstiinduJ adulter, nu este inqelat in docrina lucrurilrr bune
in doctrina rerum
bonarum et matarrm, sed in occultis
qi rele, ci, in tainele obiceiurilor umane; nurnind bun omul, tn care
humanorrrm fallitur morum; vocans hominem bonum, in
socoate cd exist5 ceva, ce nu se indoiegte cE este bun, qi zicAnd ci
quo putat esse quod esse non dubitat bonum et dicens
adulterul este rdu qi castul bun, ci zicAnd id acesta este btrr, negtiind
malum adulterum et bonum castum: sed hunc bonum
cE este adulter, nu cast.68 Apoi, dac5, din eroare, cineva ocoleqte o
dicens, nesciendo adulterum esseT non castum. Porro si per
errorem evadit quisque perniciem, sicut superius diri nobis
in itinere contigisse, etiam boni aliquid homini errore
confertur. Sed cum dico in quibusdam rebus nullo malo
aliquem, vel nonnu]lo etiam bono falli; non ipsum e-rrorem
dico nullum malum vel nonrrullum bonum; sed malum quo
primejdie de moarte, aga cum am spus mai sus cd ni s-a intAmplat
nrlu56e, fii cElitorie, i se aduce omului, prin eroare, chial un oarecare
bine. Dar, c6nd afu'm c.5, in anumite imprejtudri, cineva se poate
inqela f[rd nici un rdu, sau, cineva, chiar cu un anumit bine, nu
nrrrnesc eroarea in sine nici un rdu sau un oarecare bine, ci rdu] la
care nu s-a ajuns sau binele la care s-a ajuns gregind, adicd, ce nu
non venitur, vel bonum quo venitur errando, id est, ex ipso
s-a intAmplat prin eroarea in sine sau ceea ce a ieqit bine. Insd
errore quid non eveniat vel quid proveniat. Nam ipse per
eroarea in sine qi prin sine este, fie mare, in lucrurile mari, fie mic,
se ipnrm error aut magnur in re magna, aul parrnrm in re
parlr'a, tamen semper est ma]um. Quis enim nisi errans
in lucr-urile mici, totugi, totdeauna un r5u. Cdci cine, dacd nu un
r'Sticit cu mintea, ar putea si nege cd este un rdu a aproba cele
malum neget, approbare [Col. 0242) falsa pro veris aut
improbare vera pro falsis, aut habere incerta pro certis, vel
certa pro incertis? Sed aliud est bonum hominem putare
{alse ca ade,vdrate, sau a respinge cele adev6rate ca false, sau a lua
cele sigure drept ncsigurc sau cele nesigure drept sigure? Dar; una
este a-l socoti om bun pe unul care este riu, ceea ce apa4ine erorii,
qui malus est, quod est erroris; et aliud est cx hoc malo
aliud malum non pati, si nihil noceat homo malus, qui est
qi alta este ca din acest riu sd nu induri un alt r5u, daci omul r[u,
care a fost socotit bun. nu pricinuieqte nimic riu. $i iar'5gi, una
putahrs bonus. Itemqr-re aliud est ipsam viam putare. c{uae
este a socoti calea ade,vdratd una care nu e cea adev5rat6, qi alta
non est ipsa; et aliud est ex hoc errcrris malo aliquid boni
consequi, velut est ab insidiis malorum horninum liberari.
cste a unna din acest rdu al erorji ceva bine, precum este a scdpa
de cursele oamenilor rdi.
XX. - 7. Non omne ge.nus erroris esse,peccatum. Academi.cos
refellit, qui ut error uitetur, omnem assensionem suspendi
LX. - 7 llu orice fel de eroare este un pdcat. Sunt combd.tupi Jilosof.i
academici, care, ca sd fie euitatd eroaree, uor .sit tnldLure -
uolunt.
orice acord al spirintlui cu simpurile (: orice asensiune).
Nescio sane utrum etiam hujusmodi errores: cum
homo de malo homine bene sentit, qualis sit nesciens; aut
Nu qtiu sigur, dacd chiar qi erorile de acest fel: cAnd un om
simte ceva bine despre un om rdu, negtiind cc fel de om este; cAnd,
pro eis quae per sensus .'orporis t'apimus, oc('urrunl
similia, quae spiritu tanquam (:()rpore, aut corpore
pentru acclea pe care le primrm prin simlurile corpului. apar
similitudini, care sunt simlite prin spirit intotrmai ca prin trup gi
40 S. Aurelii Augustini Enchiridion Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion 4'l tanquam spiritu sentiuntur; quale
40 S. Aurelii Augustini
Enchiridion
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion
4'l
tanquam spiritu sentiuntur; quale putabat esse apostolus
Petrus, quando existimabat se visum videre, r'epente de
prin trup, irtocmai ca prin spirit, cum credea apostolul Petru cd se
claustris et vinculis per angelum liberahrs (Act. Xll,9): aut
in rpsis rebus corporeis ]ene putatur esse quod asperum
irtAmpla, c6nd, eliberat brusc din tnchisoare qi din lanluri de r;5tre
un inger" i se pdru a vedea vedenii (Iopr. XXXI, 9); sau, cAnd, in
tnsegi lucrurile <nrporale, se crede ci este neted rcea oe este aspru, sau
estT aut dulce quod amarum est, aut bene olere quod
dulce, ceea ce este alnar, sau od este binemirositor ceea ce este pufid,
putidum est, aut tonare cum rheda transit, aut illum esse
sau cd tun5, cAnd trece o c[rufi, sau cd este un anume om, c6nd. de
lrominem cum alius sit, quando duo simillimr sibi sunt,
quod in gerninis saepe contingt; unde ait ille,
fapt, este altul, cAnd doi sunt foarte asemdndtori lorugi, ceea ce se
tntAmplS adesea in cazul gemenilor, de turde spune celebml poet:
G m tusq ue pare ntib us eu o r :
P d r inp ilo r d ulc e- nS e la r e
(Vh'gil., Aeneid. lib. 10, u. 392.)
(tr/erg. Aen.X,u.392)
et caetera talia etiam peccata dicenda sint. Nec quaestio
nodosissima, quae hornines acutissimos, Academicos torsit,
m-mc mihi enodanda suscepta est; utralm aliquid debeat
gi oelelalte de acest fel trebuie neapdrat nurnite pdcate7o. Nici nu am
de gAnd sd descSlcesc acurn o problemd foarte inc6lcitE, care i-a chinuit
pe oamenii {oarte pdfunzdtori, academicii: oa.re se cuvine ca inleleptul
sapiens approbare, ne incidat in errolem, si pro veris
sd aprobe eva, fdrd sd cad6 in gregeal5, dac5, in locul ce,lor adevdrate,
approbaverit falsa, cum omnia, sicut affirmant, vel occulta
va fi aprobat cele false, fiindcd toate, dupi cum suslin ei, sunt, fie
sint, vel incerta. Unde tria confeci volumina in inititt
conversionis meae, ne impedimento nobis essent, quae
tanquain in ostio contradicebant. Et utique fuerat
removenda inveniendae desperati,r veritatis, cluae illorum
oorlte, fie incerte. De unde, la inceputul convertirii mele, am conceput
trei volume?1, ca sd nu-mi fie impedirnent cele ce mi contraziceau
tocmai in pragrrl credinlei. $i, a trebuit sd inlShrr, de Ia bun inceput,
disperarea g5sirii adevdrului, care pare a fi int6rit6 prin argumentele
videflrr argumentationibus roborari. Apud illos ergo error
acelora.z DupE aceia, agadar, orice eroare este socotiti a fi un pdcat,
omnis putatur esse peccatum, quod vitari non posse
care, socot ei, nu se poate evita, decAt dacd este inldturatd orice
contendunt, nisi omnis suspendatur assensio. Errare
q,rippe dicunt eum quisquis assentitur incertis: nihilqrre
aserniune (: acord al simprrilor cu ratiunea, n. tr.). Spun ei, adic5, ca,
oricine crede irr cele incerte, mai cu seamb acela greqegte, gi disputS,
certum esse in hominum visis, propter indiscretam
intr-adevbt, cu cele mai suttile, dar qi cu cele mai nemginate, pl5^smuiri,
simiiitudinem falsi, etiamsi quod videhrr, forte sit verum)
acutissirnis quidem, sed impudentissimis conflictationibus
disputant. Apud nos autem, Justus er fide uiuit (Rom. l,
17). At si tollatur assensio, fides tollitur; quia sine assensione
nihil creditur. Et sunt vera quamrris non videantur, quae
cd nu existd nimic sigur in reprezentdrile (: imagrnile venite prin
simluri, n. tr.) oamenilor, gi, din cauza nediferenqiatei similitudini crr
falsul, chiar gi ceea ce se vede este doar irrtAmpldtor adev5rat. Dupd
rroi, irrs5, Dreptul trdieSte dintru credinld (Rom. I, 17). Dar; dacd se
tnliturd asensiuneq se inldhrrd credinla; c5ci, ffud asensiune, nu poate
nisi credantur, ad r,'itanr beatam, quae non nisi aeterna
est. non potest pelveniri. Crrm istis ,'"re 11116 lrrqui
fi s'eni nirnic. $i existd adevdr"uri, chiar dacd nu sunt vizute, care,
dacd nu ar fi crezute, nu se poate ajunge la viala fericit[, (Ere este
debeamus ignoro, qui. non victuros in aeternum, sed in
viala eternS. [gnor, intr-adevdr, dacd trebuie sd vorbim cu aceqtia,
praesentia se vivere nesciunt: imo nescire se dicunt, quod
nescire non possunt. Neque enim quisquam sinitur nescire
ca.re, nu doar cd nu qtiu c5. vor trdi in eter:n, ci nu qhu nici mdr.ar cd ei
fdiesc in momenhrl de falq ba, mai muft, zic cd ei nu.yiu, c:eea ce nu
se vivere: rnrandoquidern si [Col. 024131 non vivit, non potest
aliquid vel nescire; cproniam non solum scile, verum etiam
pot sE nu gtie. Cl6ci nu-j estc tngdduit cuiva sd nu gtie cd cl trdieqte,
deoare,cr:, daci mr tr5ie4te, nu poate, iata, fie gi sd nu qtie
ceva, pcntru
ri
nescire viventis est. Sed videlicet non asscntiendo quod
rru nurnai a qti.
ri chiar qJ a nu qti ii este propriu oclui ca.r'c este viu.
Sf. AureLiu Augustin, Enchiidion 43 42 S. Aurelii Augustini Enchiridion Dar, nea^sim1ind, irtr-adevdr, cd h'5iesc,
Sf. AureLiu Augustin, Enchiidion
43
42 S. Aurelii Augustini Enchiridion
Dar, nea^sim1ind, irtr-adevdr, cd h'5iesc, li sc pare cA inldturl oroarea;
vivant,
cavere sibi viclentur errorem: cum etiart errando
pc cAnd, chiar greqind, ar trebui s[ se convingi rE tr[iesc, fiindcE nu
convincantul viverel quoniam non potest qui non vivit
poatc sd gregeasri oel ce mr hdiegte.T:r Dupd c,rrm, agadar, faptul cri noi
errare. Sicut ergo nos vivere non solum ve nm' sed etiam
tr6jm nu numai cE este adev6ra! ci este chjar cert, astfcl existd multe
certurn est; ita vera et ccrta sunt multa, quibus non
assentiri, absit ut sapientia potius quam dementia
adev5rate gi sigure, tErora faptul dc a nu le asimgi, Doamne pdze.gte,
sd se numeascd i4elepciune mai degratr6 decAt demen|d.
nominanda sit.
XXI. - Error non semper peccatum) sed semper mo'lum'
XXI. - Eroarea nu este totdeauna un pd.cat, dar este totdeauna
un rdu,
in lucrurile care nu au, ins[, nici o importan![ pentru
In quibus autem rebus nihil interest ad oapessendum
dobAndirea imp5r6liei lui Dumnezeu, dacd sunt crezute sau nu,)
Dei regnum,
utrum credantuq an non; vel utnrm vera sive
putentur, an falsa: in his errare, id est, aliud pro
sint sive
sau dac5 sunt adev5rate sau false, sau sunt socotite adevdrate sau
false, a gregi firtr-acestea, adici, a-l lua pe unuJ in locul altuia, nu
alio putare,
non arbitrandum est esse peccatum; aut si
trebuie socotit cd este un picat; sau, dacd este) este turul minim gi
est.
minimum esse atque levissimum' Postremo,
foarte ugor.?a PAnE la urm5, oricum qi oricAt este acelq el tru line de
qualecumque illud et quantumcumque sit.
illam viam
1d
calea aceea prin care mergem la Dumnezeuls, {are este calea credinlei
.rott p".tir"t, qua imus ad Deum: quae via fides est Christi,
lui Christos, care lucreazi prin itbire (Calat V, 6) Cdci nici acea
qr."
p". dilectionem operatur (Galat. V, 6)'-Neque enim
hat via deviahat in geminis filiis gratus ille parentibus
,,pdringilor plScutS-ngelare", ilr cazrll fiilor gemeni, mr a dus la ritdcirea
ab
de pe aceastd cale;76 nici nu a rdt[cit de pe aceast6 cale apostolul
error: aut ab hac via deviabat apostolus Petrrrs, quando
se existimans visrrm videre, aliud pro alio sic putabat, ut a
corporum imaginibus, in quibus se esse arbitrabatur, vera
Petru, c6nd fui inchipuia cd a vdzut vedenia, cAnd socotea, in sfSrgit,
astfel altceva in locul a altceva, incAt, dupd imaginile corpr:rilor, in
care e[ socotea cd se afl6, nu deosebea adev[ratele corpuri fir care se
in quibus
non dignosceret, nisi cum ab illo
"t.t
"o.p.rr^
rgllr.,
per
quern
fuerat liberatus, abscessit: aut ab hac
.rri. d"*^b"t Jacob
patriarcha, quando viventem filium a
bestia credebat occisum (Gen. XXX\41, 313)' In his atque
aflq decAt, c6ld ingerul, prin care a fost liberat, a plecat de la el; nici-
nu se ab6tea de la aceastd cale Iacob, patriarhul, c6:id igi credea
ucis de citre fiard fiul, care tdia (Cen. XXX\II, 33). in acestea qi tn
falsit5gi de acest fel, ne irqeldm, irrsd credinla ce<) avem in Dumnezeu
hujusmodi falsitatibus, salva fide, quae in Deum nobis
rflmAne neatinsS, gi greqim, dar nu pSrdsim calea care duce la EI; iar
est, fallimur, et via non relicta quae ad illum dut:it, erramus:
elorile de acest fel, chiar dacd nu sr.mt picate, nebuie sou:ttite tohrgi
cpri
errores etiamsi peccata non sunt, tamen in malis hujus
vitae deputandi sunt, quae ita subiecta est vanitati, ut
printre relele uegii acesteia, care a^stfel a fost supusd vanitEtii, incAt
cele false sunt aprobate aici ln locul celor adevdrate, cele adevirate
approtrentur
hic falsa pro veris, respuantur'.vera pro falsis,
sunt respinse in locul celor false, cele incerte sunt urmate in locul
teneantr.,r incerta pro certis. Quamvis enirn haec ab ea
elor cprte. C5ci, oricAt ar lipsi acestea din acea credin1d, pr-in care,
fide
absint, per quam veram certamque ad aeternam
adex6ratd qi sigrrd, tindem spre fericirea etemd, totugi nu lipsesc
beatittrdinem tendimus; ah ea tamen miseria non absunt,
din ar;ea m.tzetie in care incd mai suntem.7?
$i,
cu siguranf5, nu
in r4ua adhuc sumus. Nullo modo quippe falleremur in
ne-am itrqela in vreun simt, fie al spiritului, fic al trupului, daci
aliqrro vel anirni vel co4loris sensu, si jam vera illa atqut:
ne-arrr infrupta de pe acur.n din acea adevlrati gi per{ecti fcricire.
perfecta felicitate frueremur
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion 45 44 S. Aurelii Augustini Enchiri'd'ion XXII. - Orine minciund. este
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion
45
44 S. Aurelii Augustini Enchiri'd'ion
XXII. - Orine minciund. este un pdcat.
XXII. - Omne mendacium esse Peccatum'
Mai departe, insi, din acest rnotiv trebuie spus ci orice
Porro autem omnc mendacium ideo dicendum est
minciun6 este un pdcatr8, fiindcS omul, nu numai cAnd qtie el
esse peccatum,
quia homo non solum quando- scit ipse
insuqi ce este adevdrat. ci chiar gi cAnd gregeqte qi este inqelat ca
quodverum
sit, sed etiam si quando errat et fallitur sicut
ho*o,
hoc
debet loqui guod animo gerit; sive illud verrm
om, tt'ebuie sd spund ceea ce poaltd in suflet, fie c5 acela este ur
adevSr, fie cd este socotit, dar nu este. [nsd, fiecare, crare minte,
sive putetur et non sit' Omnis autem qui mentitur,
sit,
contra id quod animo sentit loquitur voluntate fallendi'
spune cu voinla de a inqelale, impotrivp a ceea ce simte in suflet.
$i, iir orice caz, currintele au fost create tocmai de aceea, ca fiecare
Et utique
verba propterea sunt instihrta, non per ![rae se
sd aducd la cunogtinla altuia gAndurile sale, nu ca oamenii sE se
homines
invicern- fallant, sed per guae in alterius qursgue
inqele unii pe altii prin ele. A te folosi, aqadar, de cuvinte frr scopul
notitiam cogitationes suas perferat' Verbis ergo uti ad
lnqeldciunii, nu in scopul pentru care au fost ele create, este un
fallaciam, non ad quod instituta sunt, peccatum est' Nec
ideo ullum mendacium putandum est non esse peccatum,
quia possumus aliquando alicrri prodesse mentiendo' [Col'
pdcat. Nici o minciund nu trebuie, prin urmare, socotitd cA nu
este un pdcat, pe motiv ci putem fi cAndva de folos c,uiva, mi4ind,
C6ci putem
qi furAnd, dacd sdracul ciruia i se di pe fa{5 simte
0'24+l eo.trmus enim et furando, si pauper gri palam
datur, sentit comrnodum, et dives cui clam tollitur, non
avantajul,
iar bogatul cdruia i se furS pe ascuns nu simte
dezavantajul: gi totugi nimenea nu ar spune cd un atare furt nu
sentit incommodum: nec ideo tale furtum quisqt'am dixerit
non esse Peccatum. Possumus et adulterando, si aliqua,
nisi ad hoc ei consentiatur, appareat am'ando mciritura,
este un picat.
muri iubind,
Putem qi preacurwind, daci lTeuna ar p5.rea c[ va
dacd nu i s-ar consimgi la aceasta, iar, dacd ar trii,
s-ar putea pluga, c6indu-se: nici un atare adulter nu va fi, din
et si vixerit, poenitendo purganda: nec ideo peccahrm
negabitur tale adulterium. Si autem merito nobis placet
acest motiv, tegeduit ca pdtat. Dac6, ins6, nou5 ne place, pe drept
cuvAnt, castitatea,
ce ne jigneqte adeviml, admil6nd ci aceea n-a
caltitas,
quid offendit veritas, ut propter alienam
utilitatem illa nott violetur adulterando, et violetul ista
fost violatd preacurvind pentru un avantaj stl5in, dar este violat
acesta, minlind?8o Intr.adev[r; nu trebuie negat cd oamenii, care
' mentiendo ? Plurimum quidem ad bonum profecisse
nu mint decAt pentru salvarea omului, au ajuns in foarte mare
homines, qui non nisi pro salute hominis mentiuntur',
non est negandum:
sed in eorum tali profectu merito
rndsurS la bine, dar; intrun astfr:l de demers ca al acelora, e l6udatd,
pe drept, qi, ternpolar, chiar rdsplititS, bundvoirtla, nu ingel6ciunea,
laudatur,
vel
etiam temporaliter remuneratur
c[leia ij este de ajuns sd fie iertati qi sd nu fie neapdlat predicati,
, benevolentia, non fallacia, quae ut ignoscatur sat est, non
mai ales printre moqtenitorii Noului'festament, c5rora li se spune:
ut etiam praedicetur, maxime in haeredibus Testamenti
Novi, quibus dicitur, Sit in ore ue'stro, Est, est; Non, non:
Cdci cuudntul uostru sd.fie: Ceea ce este da, da, Si ceea ce este nltt
nu, io.r ceea ce este mai mult decdt aceasta, de la cel rd.u este
quod enim ampLius
est, a maLo est (Mcttth' V, 37) Propter
(Mat Y,137). Din cauza cbnti rdu, care nu inceteazd sd se sfecoare
quia subrepere in hac mortalitate non
quod malum,
in aceasti fire muritoare, ohiar qi inqigi comogtenitorii lui Christos
desinit,
etiam ipsi cohaeredes Christi dicunt, Dimitte
zic: lartd-ne daLoriile noastre (lbi.d. Yl, 72)81 .
nobis
debita nostra (Id. Vl, 12).
Sf. Aureliu Augwtin, Enchiridion 46 s. Aurelii Auga"stini Enchiidion 47 _ X)(III. - B. Cauza.
Sf. Aureliu Augwtin, Enchiridion
46 s. Aurelii Auga"stini Enchiidion
47
_
X)(III. - B. Cauza. lucrurilor bune este bundto,Lea lui Dumnezeu,
XX[I. - 8. Carca rerum bonarum, bonitas Dei; malarum, uoLuntas
deficiens boni mutabilis.
a celor rele, uointa sldbitd <t binelui schimbd.tor.
Acestea fiind astfel tratate, anume din necesitatea scurtimii,
I{is itaque pro hujus brevitatis necessitate tractatis,
fiindcd trebuie cLrnoscute cauzele lucrurilor bune qi rele, <St ii este
necesar cSii care ne duce pe noi la imp6r6gia, unde va fi via![ f5ri
moarte, adev[r fdrd eroare qi fericire fdrd tulburare; nu trebuie sd
ne indoim in nici un chip c5, adevErata aauz1 a lucmrilor bune
care 1in de noi nu este decAt numai gi numai bun6tatea lui
rerum quae ad nos pertinent bonamm causam non esse
nisi bonitatem Dei; malarum vero ab immutabili bono
Dumnezeuls2 a celor rele, cu adevirat, voinla slibitd a rtnui birle
schimb[tor fa!5 de binele imuabilss, mai intAi a ingerului, apoi a
deficientem boni mutabilis voluntatem, prius angeli,
omului.
hominis postea.
XXIV. - Ignoranla Si concupbcenta, cauzele secundare ale reblon
xxrv. - secundae malorum causae, ignorantin et concupiscentia.
Acesta este plimul rdu al creaturii rationale, adicd, prima
privare a binelui; apoi s-au strecurat pe furiq, qi incd chiar
nevoitorilor, ignorarea menirii (: lucrurilor de f5cut, n. tr.) gi
concupiscenla lucmrilor diundtoare, cdrora li s-au ad,Sugat lnsogitori
eroarea gi durerea, doud rele, care, cAnd sunt simtite iminente, acel
tremur al spiritului pilntor este numit teamd. Apoi, cAnd spiritul
iqi dobAndegte dorurile, oricAt de vdtdmitoare gi de degarte) penfru
c5., din eroare, nu simte aceasta, este, fie invins de o delectare
morbid6, fie incins chiar de o bucurie van5. Din acestea, ca din
morborum, non ubertatis, secl indigentiae tanquam
izxoare ale bolilor, nu ale abundenlei, ci ale lipsei, emandsa intreaga
rnizeie a naturii rationale.
fontibus omnis miseria naturae rationalis emanat'
XXV. - Pedepsele aplicate pdcatelor,
XXV. - Poenae peccatis irrogatae'
Quae tamen nahlra in malis suis non potuit arnittere
Natur'5., care nu a putut, totugi, sd-gi piard6, in relele sale,
dorinta beatitudinii. Intradevdr, acestc rele sunt comune gi
Verum haec cnmmunia mala sunt
beatitudinis appetitum.
et hominum ei
angelo.,rm pro sua malitia Domini justitia
oamenilor, qi ingerilor firegte pedepsili dc justilia lui Dumnezeu
pentru malitia lor. Omul are, ins6, gi o pedeapsi proprie, prin care
damnatorum. Sed homo habet et poenam propriam. qua
etiam corporis morte punitus est Mortis ei quippe
a fost pedepsit chiar cu moartea trupului. CEci Dumnezeu il
arnenintase, dacd va pdcdtrri, cu supliciul mortii, ddruindu-l astfel
peccare!-sic eum
suppliciurrr Deus comrninahrs fuerat, 9i
libero arbitrio, ut tamen
terreret exiJio; atque in paradisi
lCol' 0245) regeret
felicitate tarrqr:am
cu liberul arbitm, incAt sd cArmuiascs totuqi Ia pri_runc5 qi sd se
-r.r"r.tt.
teamd de moarlel gi l-a agezat astfel in fericilLra paradisului ca gi in
imperio,
umbra
vie{ii,
in
umbra vitae, unde justitiri custodita in mcliora
de unde. pdzind justiliass, sd s<: inalle spre mai bune
(Gen Il^ 17-15\.
conscenderet, collocavit (Ceru lI, 77, 15)'
S. Aurelii Augustini Erchiridion Sf. Aureliu Augustin, Ench.irid.ion 48 49 XXl{. - Peccati Adae poena
S. Aurelii Augustini Erchiridion
Sf. Aureliu Augustin, Ench.irid.ion
48
49
XXl{. - Peccati Adae poena i,n tota ipsius stirpe. Contra
XXVI.^- Pedeapsit pdcatului lui Adam, asupra tntregii sale stirpe.
Pelagianos.
I mpotriua pelagienilo r.
Hinc post peccatum exsul effectus, stirpem quoclue
Devenit exilat de acolo, dup6 pdcatul, prin care pe-ntreaga
suam, quam pec'cando in se tanquam in radice rritiaverat,
sa stirpe, pe care, p6cdtuind, o viciase in sine intocmai din
poena mortis et damnationis obstrinxit: ut quidquid prolis
rdddcin5, a legat-o prin pedeapsa mo4ii qi a damnirii:ffi incAt
ex illo et simul damnata per quam peccaverat conjuge.
per carnalem concupiscentiam, in qua inobedientiae
poena similis retributa est, nasceretur, traheret originale
orice vldstar s-ar nagte dintru el gi din impreuni cu el damnata.i
solie, prin care a p6c5tuit, s5-qi atragi asupra, prin concupiscenla
carnalS, intru care s-a retribuitsT pedeapsa similard a inobedienlei,
peccatum, quo traheretur per errores doloresque diversos
picatul originar, prin care s[ fie tArAt, prin erori gi dureri diverse,
ad illud extremum cum desertoribus angelis vitiatoribus
impreund cu ingerii cdztrli,'r.iciatorji qi posesorii, qi conso4ii lor,
et possessoribus et consortibus suis sine fine supplicium.
Sic per unum hominem peccatum intrauit in mundum,
la acel extrem supliciu 9i f6rd de sfArgit. Aqa, printr-in singur om
a intrat pdcatul tn lume, Si, prin pd.cat, moarteal Si ast/bl moartea
et per peccatum mors; et ita in omnes homines pertransiit,
in quo omnes peccaoerunt (Rom. Y, 12). Mudum quippe
appellavit eo loco Apostolus universum genus humanum.
a trecut asupra tuturor oamenilor, cdci topi
au pdcdtuit
(Rom,,,
y, 12). Lurne, insd, a numit, in acel loo, Apostolul intreg nearnul
omenesc.38
XXUI. - Hominis conditio post Adae peccatum. Hominis
reformatio er sola Dei misericordia.
LXVII. - Condiyia omului dupd pdcatul lui Adam. Reabilitarea
omului, doar prin singurd misericordia lui Dumnezeu.
Ita ergo se res habebat: jacebat in malis, vel etiam
volvebatur, et de malis in mala praecipitabatur totius
Aga stdteau, aqadar, lucrurile: zdcea in rele, sau chiar se
rostogolea qi era aruncatd din rele in rele massa damnatdse a
huyani generis massa damnata; et adjuncta parti eorrm
intregului neam omenesc; gi, adiugatd p54ii acelor ingeri care
qui peccaverant angelorum, luebat impiae desertionis
picdtuiserd, ispEgea binemeritatele pedepse ale impiei rilrwdnri.
dignissimas poenas. Ad iram qrrippe Dei perrinet justam,
Jine, intr-adevdr, de dreapta mAnie a lui Dumnezeu orice
quidquid caeca et indomita concupiscentia faciunt
sdvArqesc, din oarbd gi neinfrAnatd
concupiscenfd, de
bund voie,
libenter mali, et quidquid manifestis opertisque poenis
cei rii qi orice pltimesc, prin pedepse vddite gi tainice, nevoitoriis:
patiuntur inviti: non sane Creatoris desistentc bonitate et
malis angelis subrninistrare vitam vivac.:emque potentiam,
quae subministratio si auferatur, interibunt; et homr'num,
quamvis de propagine vitiata damnataque nascentium,
neincetAnd intmtotul bundtatea Creatorului qi a fumiza ingerilor
rdj viatS qi putere mereu vie, care furnizare, daci ar fi retras6, ei
ar pieri; gi oamenilor, degi n6sculi dintr-o vi15 viciatd qi damnatd,
formare semina et animare, ordinare membra, per
temporum aetates, per locorum spatia vegetare sensus,
a Ie forma sAmAnla gi a-i insufleti, a le modela mddularele, a le
tnviora simfurile qi a le ddrui nutremAnt prin vArstelc timpurilor
qi prin intinderile locurilor.el Cdci a judecat cd este mai bine a
alimenta donare. Melius enim judicavit de malis bene
faoe bine din rele, decAt a nu ingS.duie2 niciunor rele sd existe.
$i,
facere, guam mala nulla esse permittere. Et si quidem in
dacd ar fi voit sd nu existe, intr-un cuv6nt, nici o refacere intru
melius hominum reforrnationem nullam prorsus esse
mai bine a oamenilor', dupH cum nu estg nici
una a impiilor
voluisset, sicut irnpiomm nulla est angelomrn, nonne mer-ito
irrgeri, oare nu ar fi fost drept ca natura, r;are I-a pdrdsite3 pe
fieret, ut natura quae Deum deseruit, quae pracceptum
Dumnezeu, care a cdlcat plecoptul" pe care ar.fi putut mai ugor
50 S. Aurelii Augustini Enchiril.ion Sf. Aureliu Aueu.stin, Enchiri.dion 51 ' sui (ireatoris, qu<id t;ustodire
50 S. Aurelii Augustini Enchiril.ion
Sf. Aureliu Aueu.stin, Enchiri.dion
51
'
sui (ireatoris, qu<id t;ustodire facillimc posse{, sua male
utens potestate calcavit atque transgressa est, quae in se
sui Conditoris imaginem ab ejus lumine contumaciter
si-l pdzeascS, al Creatorului s5u, folosindu-gi r6u puterea sa, gi
s-a desfrAnat, care a violat in sine imaginea Ziditorului s5.u,
intorcAndu-se trufag de la lumina Lui, care a scuhrrat rdu, prin
aversa violavit,
quae
salubrem serwitutem ab ejus legibus
liherul arbitm, de la legile Lui, servitutea salubrS, n-ar fi fost pe
male Iibero abrupit arbitrio, universa in aeternum
merit ca intreagd sd fi fost pbrdsitd de El in etern gi sd-qi ispdgeascS,
desereretur ab eo, et pro suo merito poenam pcnderet
pe merit,
sempiternd? Poate cd ar fi ficut intocmai aqa,
fedeapsa
sempiternam? Plane ita faoeret, si taltum justus, non etiam
dacd ar fi numai drept nu qi misericordios qi nu ar arita, mai
miserirnrs esset, flramque irrdebitam misericordiam multo
evidentius in indignomm potius ]iberatione monstraret.
degrabS, misericordia sa nedatorat[ intru eliberarea celor
nedemni.
XXUII. - 9. [Col. 0246) Dejectis desertoribus angeLis, caeteri in
beatitudine formati.
XXUII. - f . ingerii dezertori fiind alungapi, ceitatpi sunt statornicili
tn beatitudine.
Angelis igitur aliquibus impia superbia deserentibus
PdrdsinduJ, aqadar, unii ingeri, printr-o impie superbie, pe
Deum, et in hujus aeris imam caliginem de superna coelesti
Dumnezeu, gi alungagi din divinul l6cag ceresc, in cea mai adAnc.6
habitatione dejectis, residuus numerus angelclrum in
aeterna cum Deo beatitudine et sanctitate permansit.
negurd a acestui vdzduhea, numdml care a mai rdmas al ingerilor
s-a statornicit, impreund cu Dumnezeu, in eternd beatitudine qi
Neque enim ex uno angelo lapso atque damnato caeteri
sanctitate. Cdci ceilalli nu s-au inmullit dintr-un inger cdzut qi
propagati sunt, ut eos sicut homines originale malum
obnoxiae successionis vinculis obligaret, atque universos
traheret ad debitas poena^s: sed eo qui diabolus fachrs est,
damnat, ca s6-i lege gi pe ei, ca pe oameni, picatul originar; in
lsnlurile vinei mogtenite, gi sd-i tArascd pe toli la pedepsele
cum sociis impietatis elato, et ipsa cum eis elatione prostrato,
indatorate: ci, dup5 ce acela care a devenit diavol, rdzvritit
impreun[ cu soliies impietilii gi, dimpreund cu ei, prin insdqi
caeteri pia obedientia Domino cohaeserunt, accipientes
r5zlt5tireae6, nimicit, ceilalli, prin pioasd obedienl5, s-au atagat
etiam, quod illi non habuerunt, certam scientianr, qua
essent de sua sempiterna et rlunquam casura stabilitate
strAns impreund lui Dumnezeu, primind incd gi ceea ce ei nu
avuseserS, conqtiinla neindoielnicd, prin care sd fie siguri de
secun.
stabilitatca lol sempiternd qi niciodatd trebuind sd cadd.
XXIX. - In Locum angelorum ejectorum succedit pars hominum
XXIX. - in locul tngerilor alunga{i succedd partea retnnoitd a
reparata,
oamenilor,
Placuit itaque universitatis creatori atque moderatori
Deo, ut cryoniam non tota multitudo angelorum Deum
$i a^stfel i-a plScut lui Dumnezeu, Creatoml qi impiciuitorul
univdrsului, ca, pentru cd nu toatd multitudinea tngerilor se
deserendo perierat, ea quae perierat in perpetua perditione
re,maneretl quae autem cum Deo illa deserente perstiterat,
de sua certissime cognita semper futura felicitate gauderet:
pierduse, pdrdsinduJ pe Dumnezeu, aceea, carc se pierduse, si
rdmAni in perpetud perdilie, cealaltd, ins6, care, p[risind-o pe
prima, rdmisese statornicS, impreun6 cu Dumnezeu, sd se bucure
alia vero creatura rationalis quae in hominibus erat,
quoniam peccatis atque suppliciis et originalibus et
punrrea) prin cunoaqterea foante siguri de sinc, de fericirea viitoare'
iar altd creaturd ragionalS, care era in oameni, fiindcd sc pierduse
propriis
tota perierat, ex ejus parte
reparata, quod
toatd prin pdcate gi suplicii qi originare, gi ploplii, din partea
angelicae societati nrina
illa diabolica minucrat,
reinnoitd a ei, sE completeze ceea ce a micqolat din societatea
trn S. Aurelii Augustini Enchiridion Sf. Aureliu Augastin, Enchiridion 53 suppleretur. Hoc enim promissum est
trn
S. Aurelii Augustini Enchiridion
Sf. Aureliu Augastin, Enchiridion
53
suppleretur. Hoc enim promissum est rcsurgentibus sanctis,
. quod err-u'rt aequales angelis Dei (l,uc. X,\, 36)' lta superna
Jerusalem mater nostra, t:ivitas Dei, nulla civium suorum
numerositate frarrdabitur; aut uberiore etiam copia fr-rrta^sse
angelic5 acea cddere diabolicS. Cdci aceasta li s-a promis sfinlilor
inviafr, cd vor fi egalii ingerilor lui Dumnezeu (Luco., XX, 36), Astfel,
divina noastri maic5, Ierusalimul, cetatea lui Dumnezeu, nu va
fi p[gubitd de nici o mullime a cetS]enilor s5i, saue7, poate, chiar
regnabit. Neque enim numemm aut sanct(-rrtrm hominum,
aut immundorum daemonum novimus, in quorum locum
succedentes filii sanctae matris, quae sterilis apparebat in
va domni cu o abundenl5 gi mai rodnic5
C[ci noi nu cunoagtem
numdrul, nici al oamenilor sfinti, nici al imunzilor demoni, in
locul cdrora se vor statornicies, succedenti, fdri nici un fel de
terris, in ea pace de qua illi ceciderunt, sine ullo temporis
terrnino permanebunt. Sed illorum civium numems, sive
hotar al timpului, in acea pace, din care ei au cizut, fiii sfintei
maicie', care ap[rea sterild pe pdmAnt. Dar numirul acelor
qui est, sive qui futums est, in contemplatione est ejus
artificis, qui vocat ea guae non sunt, tanquam ea quae
sunt (Rom.
ry
17), atque in mensura et numero et pondere
cet61eni, fie care este, fie care va fi, este in contemplarea Creatorului
sdu, Carele cheamd cele ce nu sunt, intocmai ca qi cele ce sunt
(Rom. lY.^17), 9i toate le orAnduiegte dupd m[surd gi numdr gi
cunc;ta disponit (Sap. XI,21).
greutate (In1el. XI, 21).
XXX. - Non meritis, nec libero arbitrio reparari homines, sed
XXX. - Nu prin merite, nici prin liberul arbitru sunt relnnoiti
gratia.
oamenii, ci prin gra{ie.
Verum haoc pars generis humani, cui liberationem
Deus regnumqlle promisit aetelnum, numquid meritis
opemm suorum reparari potestT Absit. Quid enjm boni
Oare aceasti parte a neamului omenesc, c6reia Dumnezeu
i-a promis liberarea gi impdrSlia eternS, poate fi ea, intr-adevdr,
reinnoiti prin meritele lucrdrilor sale? Doamne fereqte! CEci ce bine
operatur perditus, nisi quantum fuerit a perditione
liberatus? Numquid libero voluntatis arbitrio? Et hoc
poate face cel pierdut, inafara faptului ci va fi fost liberat de
perdigie? Oare prin liberul arbiru al voinlei? $i asta, Doamne feregte;
absit: nam libero atbitrio male utens ]tomo, et se perdidit
et ipsum. lCol. O2a7) Situt enim qui se occidit, utique
vivendo se occidit, sed se occidendo non vivit, nec se
ipsum poterit resuscitare cum occiderit: ita cum libero
cdci, folosindu-se rdu de liberul arbitru, omul s-a pierdut qi pe sine,
gi pe acela (: liberul arbitru, n.tr.), Fiindc6, dupi cum cel care se
sinucide, numai trdind se sinucide, dar, sinucigAndu-se, nu tr6ieqte,
gi nu va putea, de weme ce se va fi sinucis, sd se invie pe sine
peccaretur arbitrio, victore petrgqlo amissum est liberrm
insuqi, tot aga, de weme ce a p6cdtuit prin liberul arbitru, prin
arbitrium; A quo enim quis deuictus est, huic et Eeruus
pdcatul invingitor a fost abandonat liberul arbitru, cdci: Cine de
addictus est (lI Petr. I1,19). Petri certe apostoli est ista
care a fost inuins, aceluia ti este ldsat rob (II Petru,ll, 19). Desigua
sententia: ![uae
cum vera sit, qualis, quaeso? potest servi
aceasta este sentinla apostolului Petru, gi, cum ea este adevdrati,
addicti esse libertas, nisi quandq eum peccare deleptat?
Liberaliter enim sen'it, qui sui domini voh-rntatem lihenter
care poate fi, te intreb, libertatea sclamlui inrobit, dac6 nu, c6nd
se incAntd cd el p[cdtuiegte? C[ci slujegte ca un om liber cel care
facit. Ac per hoc ad peccandum liber est, qui peccati
servus est. Unde ad juste faciendum liber non erit, nisi a
implinegte bucuros voinla stdpdnului siu. Dar, prin aceasta, cel
cale este sclalrrl picatului este liber spre a pdcitui. De unde, nu va
pecoato liberatus esse justitiae c()eperit servus. Ipsa est
fi Iiber spre a proceda drept, decAt dac5, liberat de pdcat, va incepe
vera libertas propter recti facti laetitiam, simul et pia
servrtus propter praecepti obedientiam. Sed ad bene
faciendum ista Iibertas urrde erit homini addicto et
sd fie sclar,rrl dreptdlii. Insdgi adevirata libeltate este pentru
bucuria faptei drepte, dupd cum qi pioasa sclavie, pentru obedienla
poruncii.loo Dar de unde ii va veni omului inrobit qi vAndut aceastd
54 8. Aurelii Augustini Enchiri.dion Sf. Aureliu Augustin, Enchiri.d.ion 55 vendito, nisi redimat t:ujus illa
54 8. Aurelii Augustini Enchiri.dion
Sf. Aureliu Augustin, Enchiri.d.ion
55
vendito, nisi redimat t:ujus illa vox est. Sl uos tr-ilius
libertate de a face bine, dacE nu il va rdscump6ra Cel a Ciruia cste
liberauerit, tunc uere liberi eritis (Joan. YlIl, 136)? Quod
nririfica voce: Dacd. lt'iul ud ua fi liberat pe uoi., atunci ueli fi cu
antequam fieri in homine incipiat. quomodo quisquam
odeudrat liberi (loan, \aIII, 36)? Fapt care, inainte sd inceapi a se
de Ubero arbitrio in.bono gloriatur ()perc" qui nondum
implini in om, in t-le chip c'ineva, care nu este liber spre a face bine,
est liber ad operandunt bene, nisi se verna superbia
se va mAndri cu facerea binelui prin liberul arbitm, decAt dac[ se
inflatus extollat? quam cohibet Apostolus dicens, ()ratia
va umfla de o vand superbie, pe care o infrAneazd Apostolul, zicAnd:
salui facti estis per .fidem.
De cdtre gratie suntepi saluapi prin credin{d (E/. II, B)?
XXXI. - Fides et opera bona er Dei dono.
XXXI. - Credin{a Si faptele bune, din darul lui Dumnezeu.
Et ne ipsam sibi saltem fidem sic arrogarent) ut non
intelligerent divinitus esse donatam, sicut idem apostolus
$i, ca nici mdcar sd nu-qi aroge lomqi credinla insdqi astfel,
incAt sE nu in{eleag5 cE a fost diruitS prin voin{a divin5, dupd
alio loco dicit, se ut fidelis esset misericordiam
cum acelagi apostol spune? intr-alt loc, cE el, ca sd fie credincios, a
consecutum (l Cor. VII, 25); hic quoque adjunxit, atque
ait, Et hoc non et uobis, sed Dei. donum estq non er
operi.bus, ne forte quis ert.ollatur. l)t ne putarentur
fidelibus bona opera defutura, rursus adjccit: Ipsius enim
primit misericordia (I Cor. VII, 25); chiar a mai ad6ugat aici qi a
zis: ,$l aceasta nu de la uoi, ci este darul lui Dumnezeu; nu din
.fapte, ca nu cumua sd se laude cineua. $i, pe de altd parte, ca si
nu se creadd cd faptele bune le vor lipsi credinciogilor, adaug5:
sumus
creati in Christo Jesu in operibus boni,s,
figmentum
quoe praeparauit Deu.s, ut in illis o.mbulemus (Ephes.
Il, B-10). Tlrno ergo cfficimur vele liberi, cum Deus nos
Cdci noi suntem pldsmuirea Lui insuSi, creali intru lisus Hrisios
pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le<t pregdtit dinainte ca sd
umbldm tn ele (Eles.II, B, 10). Devenim, a,;adar, cu adevdrat liberi,
fingit. id est, fc-rrmat et cleat, non ut homines, quod jam
fecit; sed ut boni horrrines simus, quod nunc gratia sua
facit: ut simus in Christo Jesu nova creahlra (Calat. YI,
15), secundum quod dictum est, Cor mundum crea in
atunci cAnd ne plbsmuiegte Dumnezeu, adicd,, ne formeazd gi ne
creeazd., nu ca oameni, ceea ce deja a f6cut, ci ca sE fim oameni
buni, ceea ce face
acum gralia sa: ca sE fim intru Christos Iisus
noud creaturd (Calat. \{,
15), dupd ceea ce s-a spus: Inimd. curatd,
me, Deus (Psal. L, 12). Neque enim cor ejus, quantum
zidegte tntru mine, Dumnbzeule (Ps. L, 12).
$i
nu fiindci Dumnezeu
pertinet ad naturam cordis hurnani, non iam creaverat
nu ar fi creat deja inima lui (: a psalmistului, n. h.) intru cAt pne
Deus.
de firea inimii omeneqti.lol
XXXII. - Bona uoluntas a Deo.
LXXII. - Buna uoin,td, de la Dumnezeu.
Item ne quisquam, etsi non de operibus, de ipso
IarSgi, <n sd nu se sumefeascd cinevq nu, incaltea, de fapte, ci nicr
glorietur lihero arbitrio voluntatis, tanquam ab ipso
incipiat meritum, cui tanquam debitum reddatur
praemium, hene ollcrandi ipsa libertas; audiat eumdem
de insr4i libenrl arbitru al voinpilo2, ca gi cum de la sine insugi ar inrcpe
meritul. cinia s5-i fie acordatS, precrrm o ilrdatoratl ranmpensa, tnsagi
Iibertatea de a face bine, ascr-rlteJ pe acelagi crairl-c al gragiei zrcSnd:
gratiae praeconem cliccntcm, Deus esl enim qui
Cdci Dumnezeu este Cel Ce hrcreozd tntru uoi qi ca sd toipi, Ei ca sd
operatur i.n uobis et uelle et operari, pro bona uoluntate
infdptuipi" dupd a Lui bunduoinld.(F,lrp.II, 13).
$i,
in alt loc: ASodar,
(Philipp. II. 13). Et nlio lctut: lgilur non uolentis, neque
c.urrenl.is, secl rnisererttis e,st Dei (llom. IX, 16). Cum
nu este niri a celui care uoieSte, ni.ci a celui care a.leargd, ci, a lui
l)umnezeu, Care iSi amtd miseritnrdia (Rom. IX, 16). Cum, inafarS. de
Jrror:ul dubi,r. si h,-imo cjr,rs aetatis est trt ratione jam
orice indoialg dacd omul ajulge la acea etate, incAt sd se foloseas<i deja
56 S. Aurelii Augustini Enchiridion Sf. Aureliu Augustin, Enchiidion 57 utatur, non possit credere, sperare,
56 S. Aurelii Augustini Enchiridion
Sf. Aureliu Augustin, Enchiidion
57
utatur, non possit credere, sperare, diligere, nisi velit,
de ragitrne, nu poate rrede, sperq iuhi. cletft daci. wrie;tc, nici nu poate
0248] nec pervenire ad palmam supernae
lCol.
ajunge la ctmuna divrnei chem[ri a lui Dumnezeu, decAt dacd va fi
I[,
vocationis Dei, nisi voluntate cucurrerit (Philipp'
ale.rgat prin votr\6 (Filip. nI, M). in cc chip, agadar, nu este nici a cehi
14). Quomodo ergo non uolentis, neque currentis) sed
miserentis est Dei, nisi quia et ipsa uolunlas, sicut
scriptum est, ct. Domino praepdratur (Prou. VIII, 35,
co.re uoieqte, nici a celui at.re aleargd, ci., a lui. Dumnezeu Care iSi
clratd, miserbordtn, dac| nu, pentru cA qi uoinlo insaqi, dupd cum s-a
scris, esfe pregdtitd de cdtre Dumnezeu (Prou. YIII, 35, sec. I-XX)?
sec. LXX)? Alioquin si propterea dictum est, ly'on
Dealtrruriteri, dacd de aceea s.a ns: Nu e,ste ni.ci a uoitorului. nici. a
uolentis, neque
currentis, sed misere.ntis est Dei, quia
alergdtorului" ci a miserborclirxului Dumnezerri pcrrtm cd ar fi qi de la
ex utroque fit, id est, et voluntate hominis, et
unul, gi de la altul, aclicS, qi prin voinla onrului, gi pin mi^rntnrdia lui
misericordia Dei; ut sic dictum accipiamus, Non
Dumnezeu, incAt s5 irrlelegem spusa: ly'a este nici a celui. care uoieSte,
uolentis, neque currentis, sed miserentis est Dei,
tanquam diceretur, Non sufficit sola voluntas hominis,
nid a celui c,<tre alnargS ci a lui Dumnezeu Care iSi clmtd. miserimrdit,
dta, prerum $ar spune: Nu este mfic;ientE singuri vointa omului, dacd
si non sit etiam misericordia Dei: non ergo sufficit et
nu existi pe deasupra qi misericordia lui Dumnczeu: deci, nu este
sola misericordia Dei, si non sit etiam voluntas hominis:
suficientd nici srnguri misericordia lui Dumnezeu, dacd nu exista, in
ac per hoc si recte dictum est, Non uolentis hominis,
phrs, voinla omului: Ci p.i. aceasta, dac6 sa spus adevdrat: 1\y'a a omului
sed miserentis est Dei, q:uia id voluntas hominis sola
non implet;
cur non et e contrario recte dicitur, Non
uoilar, ci a miserironCiosului Dumnezeu este, pentru cd singurd voinla
omului nu plineqte aceasta, atunci de rc si nu se spun5 drept gi cnntrariul:
miserentis
est Dei, sed volentis est hominis, quia id
Nu este a rnjsericordiosului
Dumnezert, c) este a omului voitor, fiindcd
misericordia Dei sola non implet? Porro si nullus dicere
singuri misericordia lui Dumnezeu nu plincqte aceasta? Mai departe,
christianus audebit, Non miserentis est Dei, sed volentis
dacd rrici un <reqtin nu va cuteza sd spun5: Nu este a misericordiosr:lui
est hominis, ne Apostolo apertissime contradicat; restat
Drrmnezeu, ci este a omului voitor, ca sd nu se antrazicA foartc apriat
ut propterea
recte dictum intelligatur, Non uolentis,
ctr Apostolut r[m6ne sd se inleleagd cd de aceea s-a spus drept: Nu este
neque
currentis, sed. miserentis est Dei, -ttt totum Deo
o celui care uoin4te, nici a celui co.re o.learyd,, ci. ct lui Dumnezcu Care
detur, qui hominis voluntatem bonam et praeparat
i.Si aratd miseicordia, intrucAt totr-rl fi apa4ine lui Dumnezeu, Care qi
adjuvandam, et adjuvat praeparatam. Praecedit enim
pregdtege buna voin15 a omului, apt6ndo, gi, preghtitSlG, o ajutE. Cici
bona voluntas hominis multa Dei dona, sed non omnia:
buna voin16 a omului preo:di multe daruri ale lui Dumnezeu, nu, ins5,
quae autem non praecedit ipsa, in eis est et ipsa. Nam
pe toate: ci, printre acelea pe care nu Ie prec.edd ea insd5i, printe ele se
utrutnque
legitur in sanctis eloquiis; et, Misericordia
include chiar ea insagi. Cdci !i unq qi alta se citcsc in Sfintele Stripturi:
ejus
praeueniet me (Psal. LWil, 11); et, Misericordia
gi: Misericordia Lui md ua tntdmpina pe mine (Ps. LWII,11); 9i:
ejus subsequetur me (Psal. XXII,6). Nolentem praevenit,
ut velit; volentem subsequitur, ne frustra velit. Cur enim
Mbericardin Lui md. 0d uffna pe mine (Ps. XXII,6). Pc nevoitor il prwine,
e s5 voiascE pe.r,oitor il urrneaza, (a s5 nu voia-xi in zadar. CAci, de ce
admonemur orare pro inimicis nostris (Manh
y, 44),
utique nolentibus pie vivere, nisi ut Deus
in illis
ilnte,m sfdtuili sd ne rug[m pe-ntu duErnanii noqtn (Mat.\r,44), preom
pentru nevoitori si triiascd pios, dac6 nu trtmcdt Dumnezeu va fi
operetur et velle ? [temque cur
lutrat intru ei gi sd vojasc6? $i, iararsl, de rc suntem inderrmaqi si oerem
accipiamus (ld. VIl,7), nisi ut ab
a quo
factum est ut velirnus? Or
ra sE primim (ld. Vll,7), dac6 nu intrucAt sd se facd ceea cE voim de
czitre Acela de cdtre Care a fost fdcut qi sd voim? Ne rrg6m, aqadar,
nostris, ut miserio<.rldia Dei praeveniat eos, sicul
pentru dugmanii noqtri, ca sd-i intAmpine pe ei misericordia lui
praevenit et nos: olamus autem
plo
nobis, ut
misericordia ejus subsecluatur nos.
l)umnezeu, preom ne intAmpind qi pe noi: ne n:g5,m, ins6, gi pentru
noi, t'a miserimrdia [-ui si rrc tumeze pe noi.
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion 59 58 S. Aurelii Augustini Enchiridion XXXII. - 10. Homines nalos
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion
59
58 S. Aurelii Augustini Enchiridion
XXXII. - 10. Homines nalos omnes irae filios eguisse reconciliatore
XXXII. - 10. Oamenii, nd.sculi toli J'ii ai mdniei, au neuoie de
Christos, Reconciliatorul, Md.nia lui Dumnezeu ce-i?
Chr*to. Ira Dei quid.
$i,
astfel, neamul omenesc era finut sub dreaptd damnane,
Tenebatur itaque justa damnatione gcnus humanum,
gi toli
erau fiii mAniei.loa MAnie, despre care s-a scris: Ciici toate
et orrmes erant irae filii. De cnra ira scriptum cst: Quoniam
omnes dies nostri defecerunl, et in ira tua defecimus; anni
zilele noastre s-au tmpulinat Si tntru mdnia Ta ne-am stins; anii,
noStri s-au socotit ca pdnza de pdianjen (Ps. LXXXfi,9). MAnie,
nostri sicut draneo meditabuntur (Psal. LXXXfi,9). De
qua ira dicit etiam lob: Homo eni.m natus er muliere,
despre care inci spune lov: Cdci omul ndscut din muiere are
uia{d scurtd Si este plin de mdnie (Iou, XlY, 1). MAnie, despre
breuis uitae et plenus irae (Job XIV, 1). De qua ila dicit et
care zice qi Domnul Isu,s: Cine crede tn Fiul are oiald eternd,
Dominus Jesus: Qui credit in Fili.um, habet uitam
cine, tnsd, nu crede ln Fiul nu are uialdl9s, ci mdnia lui
aeternaml qui autem non credit in Filium, non habet
Dumnezeu rdmdne asupra lui (Ioan, III, 36): nu zice va veni, ci,
uitam, sed ira Dei manet super eum (Joan. III,36): non
rdmdne. intr-adevdr, cu aceasta se naqte tot omul. De aceea zice
ait, veniet; sed, manet. Cum hac quippe omnis homo
Apostolul:
Cdci am fost Si noi, din
fire,
fiii mdniei, precum gi,
nascitur. Plopter quod dicit Apostolus: Fuimus enim et
nos natura Jilii irae, sir:ut et cnel,eri (Ephes II, 3). In hac
ceilalpi (Efes. Il,3).
Cum oamenii erau in aceastd mAnie prin
pdcahrl originar, cu atAt mai grav qi mai pustiitor, cu cAt mai
ira cum essent homines per originale peccatum, tanto
mari gi mai multe i se addugaser6 pe deasupra, mai necesar era
gravius et perniciosius, quanto majora vel plura insuper
Mediatorul, adic5, Reconciliatorul, care, prin oblatiunea
addiderant, [Col.
0249] necessarius erat mediator, hoc est
sacrificiului unuia singur, ale cdrui umbre-srffi toate sacrificiile
reconciliator,
qui hanc iram sacrificii singularis, cujus
Legii gi ale Profelilor, s[ impace acea mAnie. De unde, zice
umbrae omnia sacrificia Legis et Prophetarum, oblatione
Apostolul: Cdci, dacd, pe c6.nd eram dufmo.n| ne-am tmpdcat
placaret. Unde dicit Apostolus: Si enim cum inimici
cu Dumnezeu prin moartea Fiului Sdu, cu atdt mai mult acLtm,
essemlts) reconciliati sLlmus Deo per mortem Filii ejus,
impdca[i prin sdngele Lui, uom fi izbduipi de mdnie prin El
mullo magis reconcilia\i nunc i.n sanguine ejus salui
InsuSi (Rom. V, 10. 9). CAnd se zice, insd, cd Dumnezeu se mAnie,
erimus ab ira per ipsum (Rom. V, 10, 9). Cum autem Deus
nu se semnificd tulburarea Lui, precum este aceea din sufletul
irasci dicitur, non ejus significatur perturbatio, qualis est
in anirno irascentis h,rminis; sed ex humanis motibus
omului care se mAnie, ci, trecAnd vocabula din frimAnt6rile
omenegti, rdzbunarea Lui, care nu este decAt justi, a primit numele
translato vocabulo, vindicta eius, quae non nisi justa est.
de mAnie.107 Aqadar, fiindcd prin Mediator ne impScdm cu
irae nomen accepit. Quod crgo per mediatorern
Dumnezeu 9i primim Spiritul SfAnt, incAt din dugmani suntem
reconciliam-ur Deo, et accipimus Spiritum sanctrm, ut ex
rnimicis efficiamur {111t: Quotquot enim Spiritu Dei aguntur,
hi filii sunt Dei (ld. VIII, 1+): hacc est gratra Dei per Jesum
fdcugi fii: Cdci cdli sunt mdnati de Spirilul lui Dumnezeu, acegtia
sunt /'iii lui Dumnezeu (ld. YlI, 74): aceasta este grafia lui
Dumnezeu, prin Isus Christos, Domnul nostru.
Chrisrum Dominum nostrum.
XXXIY. - Christos, Mediatorul, ndscutul din Maria, prin
XXXV. - Chri.stus mediator inef/abili l/erbi incarnatione natus er
Maria. Contra Apollinaristas.
tncar narea C uudntului inefab tld. i mpo triua apollinaris tilor.
Mediator, despre Carele este lung sd se spund atAtea, cAte e
De quo mediatorc longum est) ut quanta dignum
est, tanta dicantur, quamvis ab hominc dici <Jigne non
rJemn, oricAt nu pot fi demn spuse de cdtre om Cici cine s5. explice,
S. Aurelii AuEustini Enchiri.d,ion Sf. Aureliu Augustin, Ench.iidion 60 6"t possint. Quis enim hoc solum
S. Aurelii AuEustini Enchiri.d,ion
Sf. Aureliu Augustin, Ench.iidion
60
6"t
possint. Quis enim hoc solum congrrrentibus explicet verbis,
in cuvinte potrivite, {ie qi numai faptul c6.: Cuu(tntul S-a fdcul
l,
qrod Verbum caro.factum est, et httbitauiL in nobis (Joan.
74), tt crederemus in Der Patris omnipotentis uni<;um
carne gi a locuit tntre noi (Ioan, l, 14), precum crcdern intru Unicul
Fiu al lui Dumnezeu Tat5lui Atotputernicului, nS.sc.utul dintru
Filium natum de Spiritu sancto et Maria virgine? Ita
Spiritul SfAnt gi dintru Maria vergura?r08 Astfel" intr-adevi,r, CuvAntul
qoippe Verbum caro factum est, a divinitate carne suscepta,
non in carnem divinitate mutata. Carnern porro hic
S-a fdcut carne, din carnea invdscut[ de cdtre divinitate, nu din
divinitatealoe preschimbatd in carne. Carnea, apoi, trebuie s-o
hominem debemus accipere, a pafte totum significante
locutione: sicut dictum est, Quoniam et operibus Legis
inlelegem, aici, omul1o, dupd locugiunea oare semrificd totul prin
parte, dup6 cum s-a sptx: Pentru cd toatdllt carnea nu se ua justifica
non justificabitur omnis caro (Rom. III, 20), id est omnis
homo. Nam nihil nahrrae humanae in illa susceptione fas
est dicere defuisse; sed naturae ab omni peuati nexu omni
prin
Legii (Rom.,III, 20), adici, tot omul. Cici nimic nu
faptele
este legiuit a zice cL i-a lipsitlt2 din firea umandr13, in mirifica
suscepgiune; din firea absolut [iber'd, ins5, de abso]ut orico legdturi
modo liberae: non qualis de utroque sexu nascitur per
concupiscentiam carnis cum obligatione delicti, cujus
a picatului: nu de care se naqte dintru arnAndoud scxele, prin
concupiscenfa cdrnii, cu obligaliunea delictuluirl', a circi vind este
reatus regenelatione diluitur; sed qualem de vilgine nasci
oportebat, quem fides matris, non libido conceperat: quo
si vel nascente corrumperetur ejus integritas, non jam ille
de virgine nasoeretur; eumque falso, quod absit, natum
de vrrgine Maria tota confiteretur Ecclesia; quae imitans
ejus matrem quotidie parit membra ejus, et virgo est. Lege,
gtearsd prin renaqtere, ci de care se cuvcnea a se naste din fecioard
pe Carele1ls credinla maicii, nu libidoul, il concepuse: prin Carele,
Fie gi n6scAndu-Se, dacd se compea integritatea Ei, El nu Se mai
nigtea din fecioar5; gi Biserica intreagS, care, irnitAnd-o pe maica
Lui, naqte zilrric mddularele Lui, gi este vergin6, I-ar mdrturisi pe El
niscut, Doamne fereqte, in fals, din Fecioara Maria. Despre
si placet, de virginitate sanctae Mariae meas litteras ad
virginitatea Sfintei Marii, citeqte, dac6 if face plicere, scrisoarea
illustrem virum. quem cum honore ac dilectione nomino
Volusianum (Epist. 137).
mea citre ilustrul b5rbat, pe care cu onoare qi iubire il nurnesc,
Yolusianus (Epist. 137).116
XXXV. - Christus Deus simul et homo. Contra errorem qui Leporii,
et postea I\'/estorianorum fuit.
XXXV. - Christos, Dumnezeu Si, totodatd, ,si om. impotriua erorii
care a fost a lui Leporius gi, apot, Si a neslorienilor.
Proinde Christus Jesus Dei Filius, est et Deus et homo.
Prin urmare, Christos Isus, Fiul Iui Dumnezeu, este qi
Deus ante omnia saecula, homo in nostro saeculo. Deus,
Dumnezeu, gi om. Dumnezeu, inaintea tuturor sccolelor, om, in
quia Dei Verbum; Deus enim erat Verbum (Joan. I, 1.):
secolulllT nostru. Dumnezeu, fiindc6, CuvAntul lui Dumnezeu; cici
homo autem, quia in unitatem personae accessit Verbo
Dumnezeu era Cuudntul (Ioan, I, 1): om, tns5., fiindcd, tn unitatea
anirna rationalis et caro. [Col.
0250] Quocirca in quantum
sunt (Joan. X, 30): in quanflrm
pe,rsoanei, i s-au118 addugat CuvAntr-rlui su{letr-rl rational gi carnea.lle
Deus est, ipse et Pater unum
Dreptaceea, in cAt este Dumnezeu, El Insugi gi Tht5l sunt una (Ioon,
autem homo est, Pater major est illo (ld. XIY,2B). Cum
X, 30): in cAt este, ins{ om, Tatdl este mai mare decAt El (Idem,XN,
enim esset unicus Dei Filius, non gratia, sed natula, ut
2B). Cum era, intradevlr, Unicul Fiu a] lui Dumnezeu, nu prin gragie,
csset etiam plenus gratia, factus est et hominis filius:
idemque ipse utrumque ex utroque unus Chrishrs. Quia
cum in J'orma Dei esset, non rapinam arbitratus asf, quod
d prin natur[, intrucAt^era chiar gi plinul de gragie, Sa ficut gi Fiu
al omului: gi acclaqi El insuqi, am6ndoud dintru amendr:u5, Christos
Unrrl.120 F-iindc[, cum ero, tn forma Lui Dumneze.u, nu rdpi.re a socotil
natura erat, id est, esse aequalis Deo. Etinaniuit autern
a .fi, pentnt cd era natur'5, adicd, .fi.ire121 egaLd. lui Dumnezeu. Sa
Sf. Aureliu Augustin, Enchtidion 63 62 S. Aurelii Augustini Enchiri.dion desertat, tnsd, pe sine, ludnd
Sf. Aureliu Augustin, Enchtidion
63
62 S. Aurelii Augustini Enchiri.dion
desertat, tnsd, pe sine, ludnd Jbrma ,seruului (Filip. ll, 6, 7),
se, accipbns fbrmam serui (Philipp. IT, 6 et 7), non amittens
vel miluens formam Dei. Ac per hoc et rninor est factus, et
mansit aequalis, utrumque unus, sicut drctum est: sed aliud
nepirdsind sau micSorAnd forma lui Dumnezeu. Dar, prin aceasta,
S-a qi f6cut mai mic, a qi rdma^s egal, amAndoui, precum s-a spus,
[,nul, dar una datoritd omului, alta datoriti CuvAntului: datoritd
propter Verbum, aUud propter hominem, propter Verbum
aequalis Patri, propter hominem minor. Unus Dei Filius,
idemque homims filius; unus horninis filius, idemque Dei
CuvAntului, egalul Tat6lui, datoriti omului, mai mic. tinul F-iul lui
Dumnezeu qi Acelaqi F'iul omului, Unul Fiul omului qi Acelaqi l-iul
Ffius: non duo filii Dei Deus et homo, sed unus Dei FiJius;
Deus sine initio, homo a certo initio, Dorninus noster Jesus
Christus.
lui Dumnezeu: nu doi Fii ai Iui Dumnezeu, Dumnezeu qi omul, ci
Unul Fiul lui Dumnezeu: Dumnezeul, fir[ de tnccput, ornul, de la
ur inceput cert, Domnul nostru Isus Christos.
XXXU. - 11. Cralia fmpdrtdsitd in omul Christns, ridicat Ia
XX)ffI. - 71. Cratia commendata in homine Christo ad dfunintem
demni.tatea Fiului lui Dumnezeu fdrd nici. un merit.
Filii Dei nullis meritis eDecto.
Aici, pe de-a-ntregul, gra{ia lui Dumnezeu este miref gi
Hic omnino granditer et evidenter Dei gratia
invederat impirtSqitd. Cici ce a meritat firea omeneasci122, in
commendatur. Quid enim natura humana in homine
Christo memit, ut in unitatem personae unici Filii Dei
singulariter esset assumpta? Quae bona voluntas, cujus
boni propositi studium, quae bona opera praecessentnt,
omul Christos, ca si fie singular in5\ate123 intrr unitatea persoanei
unicului Fiu al lui Dumnezeu? Care bun[ voin1d, pasiunea cirui
scop bun, care fapte bune il precedaserS, prin care acest om si fi
rneritat sd devin[ o unic6 persoani cu Dumnezeu? Fost-a El, oare,
quibus mereretur iste homo una fieri persona c;um Deo?
Numquid antea fuit homo, et hoc ei singulare beneficium
mai inainte, om gi garantatu-i-s-a Lui acest singular beneficiu,
cAndl2a giar fi meritat singular dreptul de a deveni Dumnezeu?
praestitum est, cum singulariter promereretur Deum ?
Desigur, din ce a inceput a fi om, nu alta a inceput a fi om decAt
Nempe ex quo esse homo coepit, non aliud coepit esse
F-iul lui Dumnezeu; gi, prin aceasta, unic, qi, datoriti
homo quam Dei l-ilius; et hoc unicus, et propter Deum
Durnnezeului-CuvAnt,
Carele, susceptAndu-giJ, S-a fdcut carne;
Verbum, quod illo suscepto caro factum est, utique Deus:
intrutotul Dumnezeu: intrucAt, dupi cum oricare om este o
ut quemadmodum est una persona quilibet homo, anima
singr,rrd persoanS, suflet ragional, adic[, qi carne, astfel este Christos
scilicet rationalis et caro, ita sit Christus una persona,
o singurd persoan5, CuvAnt qi om.125 De unde naturii umaneT
Verbum et homo. Unde naturae hurnanae tanta gloria,
nullis praecedentitrus meritis sine dubitatione gratuita, nisi
fdrd nici un merit precedent, atAta glorie126, fArA inUoials grahrit[,
decAt ci irrvederat se arat6 aici prudent gi fidel scrutetorilor marea
quia magna hic et sola Dei gratia fideliter et sobrie
gi singurd gralia Iui Dumnezeu, ca sd se ldmureasc[ oamenii cI
considerantibus evidenter ostcnditur, ut intelligant
sunt justificali de pdcate prin aceeagi gratie, prin care s-a ficut
homines per eamdem gratiam se iustificari a peccatis, per
oa omul Christos sd nu poatd avea nici un pdcat? Astfel a salutat-o
quam factum est ut homo Christus nullum habere posset
peccatum? Sic et ejus inatrem angelus salutavit, quando
gi pe mama Lui ingeml, cAnd i-a anulat ei aceast6 viitoare nagtere:
f)trcurd-te, i-a zis, cea pli.nd de gra[ie.
$i,
putin dupl,: Ai gdsit, a
ei futumm annuntiavit hunc parfum: Aue, irrqit, gratia
pLena. Et paulo post: Inuenisti, ait, gratiam apud Deum
zis, gralie la Duntnezeu (l,uca, I. 28, 30). Intr-adev6r, aceasta
este numit6 gi plin[ de gralre. gi cd a gdsrt gra]ie la Dumnezeu,
(Luc.I,28 et 30). Et haec quidem gratia plena, et invenisse
pentlu cd urma sd fie maica Domnului s5u, tra chiar a Domnului
apud Deum
dicihrr, r-rt Domini sui, imo omnium
Epatiam
tuturora Insd evanghelistul Ioan, dupd ce spusese despre Christos
Domini mater
essct. De ipso autern Chlisto Joanrrcs
64 S. Aurelii Augustini Enchiridion Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion 65 evangelista cum dixisset., Et l/erbum
64 S. Aurelii Augustini Enchiridion
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion
65
evangelista cum dixisset., Et l/erbum caro factum est, et
Insuqi:
$i
Cuudntul s-a fdcut carne Si o locuit tnlre noi; pi. am
habitauit in nobLs; Et uidimus, inquit, gloriam ejus quasi
unigeniti a Patre, plerutm gro.tiae et ueritatis. Quod ait,
udzut, zice, gloria lui ca Si, a unuia n,ciscut di.n 'fatdl, plin de
gralie Si de adeudr. I'aptul c6. zrce: CuudntuL s-ct, fd.cut carne,
Verbum caro factum esL; hoc: est, plenum graliae: q:uod
ait, gloriam unigeniti a Patre; hoc est, pLenum ueritatis.
Verita^s qrippe ipsa, unigerritus Dei Filius, non gratia, sed
natura, gratia suscepit hominem tanta [Col. 0251] unitate
personaeT ut idem ipse es.se,t etiam horninis filius.
aceasta este plin de grapie: faptul cd zice: glori,a unuia.nd,scutului,
din Thtdl, aceasta este plin de adeud.r. intr.adevir, adevdrul insugi,
F'iul unul ndscut al'fatilui, nu gralie, oi natur6,^prin
gralie a
indllat, la o aga unitate a persoanei, omul, tncAt lil [nsuEi, Unul gi
Acelagi, sd fie inci gi Fiu al omului.
XXXUI. - No,tiuilas Christi eo quod est de Spirilu sancto, gratiam
XXXUI. - Nasterea lui Christos, prin faptul cd esle din Spiritul
demonstrat,
Sfdnt, adeuereSte gra{ia.
Idem namque
lesus Christus Filius Dei unigenitus,
CEci acelaqi Isus Christos unulnSscutul Fiu al lui Dumnezeu,
jd est unicus, Dominus noster) natus est de Spiritu sancto
adich121
,
unicul, Domnul nostru, s-a ndscut din Spiritul SfAnt gi
et virgine Marr'a. Et utique Spiritus sanctus Dei donum
vergura Maria. Iar Spiritul SfAnt este intrutotul darul lui
est, qnod quidem et ipsum est aequale donanti: et ideo
Dumnezeu, pentru care motiv este qi El Insugi intrutotul egal
Deus est etiam Spiritus sanchts, Patre F)Iioque non minor.
Ex hoc ergo quod de Spiritu sancto est secundum
Diruitorului; gi, astfel, chiar gi Spiritul Sf6nt este Dumnezeu, nu
mai mic decAt Tatil gi Fiul. Ce altceva este demonstrat, aqadar,
hominem nativitas Christi, quid aliud quam ipsa gratia
demonstratur? Cum enim virgo quaesivisset ab angelo,
quomodo id fieret quod ei nuntiabat, quandoquidem illa
din faphrl cd nagterea lui Christos ca om este din Spiritul SfAnt,
decAt insSgi gra{ia? }-iindc[, cAnd Vergrlra l-a intrebat pe inger in
ce chip s-ar putea intAmpla ceea oe o anuntase, deweme ce oa nu
' virrm non cognosceret; respondit Algelus: Spiritus sanctus
superleniet in te, et uirtus Altissimi obuntbrabit tibi; ideoque
cunoscuse b6rbat, a rispuns ingerul: Spiritul Sfdnt se ua pogort
peste tine Si uirtutea Celui Preatnalt te ua umbri: gi de aceea
' et quod nascetur er te sanctum, uocabitur I'ill,;.rs Dei (Luc.
sldntul care se ua naqte din tine Fiul lui Dumnezeu se ua nurni
I, 35). Et Joseph cum vellet eam dimittere, suspicratus
(l,uca. I, 35). $i losif, pe cAnd, binuind-o adulterd, voia sd o
adulteram, quam sciebat non dc se gravidam, tale
alunge pe ea, pe care o gtia nu de Ia el gravid6, un astfel de
responflrm ab angelo accepit: Noli tirnere accipere Mariam
conjugem tuam; quod enim in ea notum est, de Spiritu
rdspuns a primtt de la inger: Nu te leme a o lua pe Maria solia
ta, cdci ceed ce s-a zdmislil intr-Insa este de la Spi.ritul Sfd.nt
sancto est (Matth. t, 20): id est, quod tlr esse de alio viro
(Mat. I,20): adic[, ceea ce tu binuiai a fi de la a]t bdrbat, de la
suspicaris, de SpiritLr sancto est.
Spiritul SfAnt este.
XXX}III. - 12. Christtts de Spiritu so.ncto non ut de patre natus,
XXX}{II. - 12. Christos, ndscut din Spiritul Sfdnt nu ca din tatd,,
sed de Maria ut de matre.
ci din Maria ca din mamd,
N'umquid tamen idett dich-rri surnus patrem hominis
Christi esse Spiritum sanctum, ut Dcus Patel Verbum
genucrit, Spiritus
sanctus hominem, ex qua utraque
substantia
(,.hlistus unus csset) et Dei Patris filius
secundum Verbunr, et Spiritus sancti filius setrundum
Putem, ()are, pentru aceasta, sd spunem, totugi, cd SBiritul
SfAnt cstc tatdl omului Christos, intruoAt l)umnezeu Tatdl va fi
n[scut CuvAntul, Spiritul SfAnt, omul, djntru r;are amAndou5
substanlelel2s ar fi Chnstos L-nul, gi Fiul Iui Dumnezcujlatil, dupd
(,-r;vAnt, qi F'iul Spiritului SfAnt, dupd om, fiindr:6 Spiritul SfAnt
Sf. Aureliu Aupustin, Enchiridion 66 S. Aurelii Augustini Enchiridion 67 horninem; quod eum Sprntus sanc,tus
Sf. Aureliu Aupustin, Enchiridion
66 S. Aurelii Augustini Enchiridion
67
horninem; quod eum Sprntus sanc,tus tanquam pater e1us
de matre virgne genuisset? Quis hoc dicere audebit? Nec
l-ar fi nilscut pe lil ca gi tatd al Lui, din maica {er,iotu'[? Cine va
indrdzni si spund una ca asta? Ni<,i nu este necesirr a ar.5ta,
rJisputAnd, <;Ate alte absurditdtr urrneazS, cAnrJ insuqi acest fapt
opus est ostendere disputando quanta alia sequantur
este fapt este incalte atAt de absurd, incrAt urechile credincioasc nu
absurda, cum hoc ipsum jam ita sit absurdum, ut nullae
sunt niciunele in stare aJ suporta. Apoi, precum nrirturisirn,
fideles aures id valeant sustinerc. Proinde, sicut confitemur,
l)omnul Iisus Christos, care-i Dumnezeu tlin Dumnezeu, om. ins5,
Dominus noster Jesus Christus, qui de Deo Deus, homo
autem natus est de Spiritu sancto et virgine Maria, utraque
s-a niscut din Spiritul SfAnt qi Fecioara N'lalia, dintru amArrdoui
substan{ele, divin5, adic6, gi uman5, este F-iul unic al lui Dumnezeu
substantia, divina scilicet atque humana, F-ilius est unicus
'latdl Atotputernicul, din care purcede Spiritul S{'Ant.r2e in ce chip
Dei Patris omnipotentis, de quo procedit Spiritus sanctus.
Quomo'do ergo dicimus Clhristum natum de Spiritu sancto,
zicem, agadar, Christos n6scutul din Spiritul SfAnt, dacd nu Spiritul
SfAnt L-a ndscut pe El? Oare fiindcd L-a f5cut pe [il?130 Pentru cd
si non eum genuit Spiritus sanotus? An quia fecit eum?
Quoniam Dominus noster Jesus Christus in quanhrm Deus
est, omnia per ipsum facta sunt (Joan. I,3): in quantum
autem homo est, et ipse fachrs est, sicut Apostolus dicit:
Domnul nostru Isus Christos, intru cAt este Durnnezeu, Loate pin
El insuSi. s-au fdcut (loan, I,3): intru cAt. insd, este orn, a fost fdcut
gi El Insugi, precum spune Apostolul: A Jbst Jd.cutlrt din sd.mdn{a
lui Dauid dupd carne (Rom. 1,3). Dar, cum pe acea creahrrd, pe
Factus est er semine Dauid secundum carnem (Rom. I,
3). Sed cum illam creaturam quam Virgo concepit et
care Fecioara a conceput-o qi a ndscut-o, oricAt aparlindtoare de
singurd persoana Fiului, intreaga Trinitatel32 a fdcut-o, cdci nu
peperit, quamvis ad solam personam Filii pertinentem,
tota Trinitas feqerit; neque enim separabilia sunt opera
Trinitatis; cur in ea facienda solus Spiritus sanctus
sunt separahile lucrlrile TrinitStii, de ce, oare, in facerea acesteia,
a fost nurnit singur Spiritul SfAnt? Oarc, qi cAnd in vreo lrrcrare
anume este numit unul din trei, se inlelege a fi lucrat intreagd
. nominahrs est? An et qualdo unus trium in aliquo opere
'l'rinitatea? Aga este, intr-adevdr, gi poate fi ardtat prin exemple.
nornrlatur, unrversa operari Trinitas intelligitur? Ita vero
l)ar nu trebuie zSbovit indelung in aceasta. Cdci ne fl[mAntd numai
est, et exemplis doceri potest. Sed non est in hoc diutius
in oe chip s-a spus Niscutul din Spiritul SfAnt, cAnd nu este in
immorandum. Illud enim movet lCol. 0252) quomodo
nici un chip fiul Spiritului SfAnt. Cdci nu este ing6duit, nici chiar
dictum sit, Natus de SpiritLr sancto, cum filius nullo modo
sit Spiritus sancti. Neque enim quia rnundum istr-Lm fecit
fiindci Dumnezeu l-a ficut, si fie numit universul acesta fiul lui
Deus, dici eum fas est Dei filium, aut eum natum de Deo;
I)umnozcu, ori ci el +a nlscut din Durmezeu, ci, fdcut" sau creat,
sau zidit, sau c,rAnduit de citre Acela, sau oricc altceva putem
sed factum, vel creahrm, vel cr:nditum, vel institutum ab
spune drept in fclul aocsta.133 Aici, agadar, curn Il. rnftturisim n5^scut
illo, vel si quid hujusmodi recte possumus dicere. Hic ergo,
din Spiritul SfAnt gi Feciciara Maria, esto dificil dc explicat in ce
cum con{iteamur natum de Spiritu sancto et virgine Maria,
quomodo non sit filius Spiritus sancti, et sit filius virginis
r;hip nu este fiul Spiritului SfAnt gi este fiul F'ecioarei Maria, cAnd
S-a ndscut qi din El, gi din Ea. Este, totuqi, fdr[ nici o urm5 de
Mariae, cum et de illo et de illa sit natus, explicare difficile
indoial5, invcderat cd nu aqa din [il, r;a din tatd, insi aga S-a
est. Procul dubio rpippc non sic de illo ut de patre, sic
ndscut din Ea. ca din rnamd.
autem de illa ut de mah"e nah-rs est.
XXXIX. ^ lYu tot ce se naqle dirL al,tul t,rebuie nu.mit f i,ul .situ,
XXXX. - Non quidquid er aliquo nascitur, ejus filius dicendus.
Non igitur concedendum est quidquid de aliqua re
Nu hebtrie, agadar; conces r:d orice se na?te din alt lrrr:r'u trebuic
rrunrit nnmaidccAt fiul acelrriaqi lrrcrrr Cici, ca si omjt cd intr-un
nascitur, r:ontinuo ejusdenr rei fi]ium nuncupantJum. Llt
S. Aurelii Augustini Enchiridion Sf. Aureliu Augtstin, Eichiridion 68 69 enim omittam aliter de h,rmine
S.
Aurelii Augustini Enchiridion
Sf. Aureliu Augtstin, Eichiridion
68
69
enim omittam aliter de h,rmine nasci filium, aliter capillum,
f'el se naqte fiul din om, intr-alt fel, pdrul, pidurhele, vierrnele, nimic
pediculum, Iumbricum, quorum nihil est filius: ut ergo
din acestea nefiind fiu:13' agadar, ca sd omit acestea, fiindc6 sunt
haec omittam, cponiam tantae rei deformiter cx)mparanhrri
certe qui nascunhr ex alpra et Spiritu sancto) non aquac
filios eos rite dixerit quispiam: sed plane dicuntur filii Dei
Patris et matris Ecclesiae, Sic ergo de Spiritu sancto natus
nedemn comparate ou un fapt atAt de minunat: cu siguranld cE, pe
cei ce +au n5^scut din apd gi Spiritul SfAnt, nu dupd datind li va fi
nurnit neqtine fiii apei, dar sunt numiti pe drept fiii lui Dumnezeu
'fat5l 9i ai Maicii Biserioi. Aga, deci, din SpiritLrl SfAnt S-a ndscut
est filius Dei Patris, non Spiritus sancti" Nam et illud quod
de capillo et de caeteris diximus, ad hoc tantum valet, ut
admoneamur non omne quod de aliquo nascitur; etiam
F'iul lui Dumnezeu Thtil, nu al Spiritului SfAnt. Cnci gi tieea ce am
spus despre p5r qi celelahe este-ndestul de-n vigoare in privinla aceasta,
incAt suntem l[mudf c6 nu tot c€ se nagte din altceva poate fi numit
filium ejus de quo nascitur posse dici Sicut non omnes
qui dicuntur alicujus filii, consequens est ut de illo etiam
nati esse dicanhrr; sicut sunt qui adoptantur. Dicuntur'
chiar fiuI celui din care se na6te. Dupi cum nu este logic sd se spr-rnd
(i5 togi, care sr.rrt numigi fiii crriva, sunt neapirat n5sculi din acela,
precum sult cei care srmt adoptap.ls Iardgi, sunt numigi fiii gheenei,
etiam filii gehennae, non ex illa nati, sed in illam praeparati,
nu n6scr.rlii din ea, ci pregitigii pentru ea) precurn) fiii impdriliei,
sicut filii regni qui praeparanhrr in regnum.
cei care sunt pregitili pentru impdr69ie.136
XL. - Modus quo nahs est Christus de Spiritu sancto, insinuat
gratiam unionis hypostaticae.
XL. - Modul in care s-o, ndscut Christos din Spiritul Sfdnt
insinueozd gralie uniunii ipostot ice.
Cum itaque de aliquo nascatur aliquid etiam non
$i, astfel, cum din ceva se p.rate naqte altceva, nu neapdrat ln
eo modo ut sit filius, nec rursus omnii qui dicitur filius,
de illo sit natus cujus dicitur filius; profecto modus iste
quo natus est Christus de Spiritu sancto non sicut filius,
et de Maria ti.So" sicut filius, insinuat nobis grariam Dei,
qua homo nullis praecedentibus meritis, in ipso exordio
nahrrae suae guo esse coepit, Verbo Deo copularehrr in
tantam personae urritatem, ut idem ipse csset filius Dei
ai:el chip,
incAt si fie fiu, gi cum nici nu tot ce este numit fiu, la
rAndul
sdu. s-a ndscut din acela al cirui fiu i se zice, de bun6
seami, modul acesta in care s-a ndscut Isus Christos din Spiritul
SfAnt, nu ca fiu, gi din Fecioara Maria, ca fiu, ne insinueazi noud
gragia lui Dumnezeuls', prin care omul, fdrd nici un merit precedent,
a fost, in insdqi urzeala nahrrii sale, prin care a inceput s5. existe138,
atAt de strens unit cu CuvAntul-Dumnezeu,
intr-o aqa de mirificd
qui filius hominis, et filius hominis qui filius Dei: ac sic in
naturae humanae susceptione fieict quodam modo ipsa
unitate a persoanei, incAt Acelagi, Iil insugi, s5 fie Fiul lui
Dunurezeu'13e gi, aga, in susceptiunea firii umane) i-a devenit Acelui
gratia illi homini naturalis, quae nullurn peccatum posset
admittere. Quae gratia pr()pterea per Spiritum sanctum
om fireasc51ao, intr-un anume chip, insigi grafia. care nu a putut
.
' fuerat significanda, guia ipse propric sic est Dcus, ut
ingddui nici un pdcat. Grafie, care de aceea a trebuit semnificat[
prin Spiritul SfAnt, fiindcd EI Insuqi este Dumnezeu i.ntr-un astfel
dicatur etiam Dei donum (Act. Y|Il,20). Unde sufficienter
de mod propriu, incAt mai este numit gi darul lui Dumnezeulal
loqui (si tamen id fieri potest), valde prolixae disputationis
est.
([bpte, VIII, 20). Despre care, a vorbi indeajuns (daci totugi aceasta
poate sd se tntAmple), gine de o dezbatere foarte-prolixd.
XLI. - 13. Christus sine pe.ccato, sed peccalum lachs.
XLI. - '13. Christos, .fdrd de pd.cat, dar fdcut pdcat.
Nulla igitrrr voluptate rrarnalis conr:upisc entiae
seminatus sive cont,eptus, et iclc,r nulllrm pccoatunl
Zramislitl'2 sau cr(lnceput, agadar, fdrd nici o voluptate a
c,rncupiscenlei <:arnale ;;i" de aceea. neatr[gAnd, ,rriginar, cu sine
Sf. Aureliu AuEustin, Enchiri"dion 71 70 S. Aurelii Augustini Enchiidion rrici un p6cat; gi, chiar
Sf. Aureliu AuEustin, Enchiri"dion
71
70 S. Aurelii Augustini Enchiidion
rrici un p6cat; gi, chiar prin grapa lui I)umnezeu, strAns legat qi
originaliter trahens; Dei quoque gratia Verbo Patris
unigenito, non gratia Filio, sed natura) [Col. 0253] in
rnritl{3, intr-un chipll'mirabil qi inefabil, in unitatea persoanei,
(luvAntului frnuia niscut al Tatiltri, nu prjn gralie F-iului, ci prin
unitate personae modo mirabili et ineffabili
adjunctus
rraturd, qi, de aceea, necomitAnd El insuqi nici un pdcat; totugi,
atque concretus, et ideo nullum peccatum et ipse
tlin cauza similitudinii picatului cdrnii intru care a venit (Rom.
committensl tamen propter similitudinem carnis peccati
i. qr. venerat (Rom., Ylll,3), dictus ast et ipse peccatum,
VIll, 3), a gi fost numrt El insugi picat, de sacrificat spre cur'61irea
lldratelor. In legea veche erau, intr.adevdr. numite pS"cate sacrific;iile
sacrificandus ad diluenda peccata. In vetere quippe lege
pdcate (Oseo, lV, B), ceea ce cu ader,Srat a fost ficut El, ale
peccata vocabantur sacrificia pro peccatis (Osee IV, B):
l)entru
t;irrui
umbre erau acelea (: sacrificiile pentru pdcate, n. tr.). De
guod vere iste factus est cujus umbrae erant illa. Hinc
Apostolus cum dixisset, Obsecramus pro Christo
aioi, Apostolul, dupi ce spusese: Rugdmu-ud
pentru
fierbinte,
Christos, tmpdca,ti-od cu Dumnezea; a subliniat, in continuare, gi
reconciliari Deo,' ct>ntinuo subjunxit atque ait: Eum qui
a zis: Cd.ci pe El, care n-a cunoscuL pd.catul, I-a fdcut pentru noi
non nouerat peccatum, pro nobis peccatum
fecit,
ut nos
pdaat, ca sd
fim,
tntru El, justigia lui Dumnezeu (II Cor. Y,20,27).
simus justitia Dei in ipso (II Con Y,20,27). Non ait, ut
Nu a zis, cum se poate citi in nigte codice mincinoase: ,,Acesta,
in quibusdam mendosis codicibus legitur, Is qui non
noverat peccatum, pro nobis peccatum fecit; tanquam
pro nobis Christus ipse peccaverit: sed ai:t, Eum qui non
oare nu cunogtea pdcatul, a fdcut pentru noi pdcat"; ca gi cum
Christos ar fi pdcdtuit Insuqi pentru noi, ci a zis, Pe El, care nu
r:unoptea pdcatul, adicd, pe Christos, La fdcut pdcat pentru noi
nouerat peccatum, id est Christurnj pro nobis peccatum
fecit Dets, cui reconciliandi sumus, hoc est, sacrificium
l)umnezeu, c;u Carele trebuie sd ne impdcEm, gi aceasta inseamni
sacrificiul pentru pdcate, prin care suntem in putere s5. ne
pro peccatis, per quod reconciliari valeremus. Ipse ergo
peccatum, ut nos justitia; nec nostra, sed Dei; nec in
impdc6m.las El insuqi este, aqadar, pdcat, dupd cum noi suntem
nu a noastrS, ci a lui Dumnezeu; nu intrr noi, ci intru El
nobis, sed in ipso: sicut ipse peccatum, non suum, sed
lustigia,
Insugi: precum EI Insugi, pdcat, nu al Siu, ci al nostru; nu intru
nostrum; nec in se, sed in nobis constituhrm, similitudine
Sine, ci constituit intru noi, a demonstrat prin similitudinea
carnis peccati, in qua crucifixus est, demonstravit: ut
quoniam peccatum ei non inerat, ita quodam modo
pdcatului cernii, intrrr c.are a fost crucificat: incAt, fiindc5 pdcahrl
nu se afla intru Sine, a murit oarecurl pdcafului, a^sdel, cAt a murit
peccato moreretur, dum moritur carni. in qua erat
cdrnii intru care era similitudine a pdcah-rlui; qi, cum nu triise El
similitudo peccati; et cum secundrrm vetustatem peccati
ir,sugi niciodatd dupd vechimea pS.catului, prin invierea Sa a
nunquam rpse \,lxrsset, nostram ex morte veterlT c[ua rn
peccato morlui fueramus, reviviscentem r.dtam novam sua
pecetluitl'6 noua noastri viafd, reinviatl din moartea veche, prin
oare eraln morfi intru p6cat.
resurrectrone srgnaret.
XLII. - Botezul este dat ca sd. murim Si sd renastem.
XLII. - Baptismus datur, ut moriamur, el reuiuiscamus.
Ipsum est quod in nobis celebratur, magnum
$i acesta este fimuqi marele sacrament (: taind, n.tr.) aJ Botezului,
(:are se celebreazd firhu noi, ca oricine .ju1ge"' la aceastd gralie si
Baptismatis sacramentum, ut quicumque ad istam
moard pdcatului, precum se spune cd El Insugi a murit pdcatului,
pertrnent gratram, monantur poccato, slcut rpse peccato
mortuus dicitur, quia morh-rus est (rarnil hoc est, peccati
liindci a rnurit cbmii, adlc5, similitudinii pdcatr-rlui: gi sE tr5.iasc5,1
orirp e,tate a nupului ar purta, rend^scAnd Ia vra15 din cristelnifi (sau:
similitudini: et rzivant a lavacro renascendo, sicut ipse a
apa purificatoare, n.tr.), precum El trsuqi reinviind din morm6rt.lrg
sepulcro resurgendo, qtramlibct corporis aetatern gelant.
_ff @ly4ygy_tLEnchiridion 73 72 S. Aurelii Augustini Enchiidion XLIII. - In Baptismo ornnes Peccato mori,
_ff
@ly4ygy_tLEnchiridion
73
72 S. Aurelii Augustini Enchiidion
XLIII. - In Baptismo ornnes Peccato mori, et paruulos' et
XLlIl. - intru Botez, to!i. mor pd.ca,tul.ui., .Si. cr:i mici., Si. cei mai tn
etate.,
majores.
enim recens nato usque ad decrepitum
A parrulo
Cd.r:i, de la rni<;utul nou-ndscut pAnA la decr-epitul bitrAn,
dtrpb c:um niciunul nu trebuie oprit de Ia Botez, tot a^stfel nll este
nullus est prohibendus a Baptismo' ita nullu.s
senem, sicui
parurli
niciunul care sd nu moard, intru Botez, phcatultri: dar miculii,
est qri non peccato
moriatur in Baptismo: sed
numai oelui originar, vArstnicii ?nsd, rnor chiar si tufirror acel,rr
tantum ongrnali,
majores autem etiam iis omnibus
pr[cate, pe cale) triind r5ul{e. le-au addugat la acela pe care l-au
moriultur peccabs,
quaecumque male vivendo addidemnt
atr.as asupra lor, n[scAndu-se.
ad illud quod nascendo traxerunt'
XLN. - l-@ura drdpoors, prin care. numdrul se ia pentru numd.r.
XLN. - Figura, drdpt:ors, qua numerus accipitur Pro numero'
Sed ideo etiam ipsi peccato mori plerumque dircurrtur'
crrm procul dubio nori uni, sed multis peccatis omnibusque
De at;eea sc spune, insd, c5, in general, r.hiar gi ac,egtia din
urmd mor ei ingigi picatr-rlui, c6nd, tird indoiald, rnor nu unuia, ci
i':i:lT"#il':1ilil'#]
nrultora qi tuturor pScatelor, oricarc le ficuser5, de-acum, proprii,
fie cu cugetul, fie cu vorha, fie cu fapta, tocmai fiiredcl numdrul
plural se obr'gnuiegte a fi semnificat prin nurndrul singular, dupE
alis numerus significari solet: sicut
<;um zice celebr-ul po"t'
ait ille, nUterumque arrnato milite complent' (I"4.Aeneid'
,,ii
urnplu pAnteccle ,:;r.r soldal inarmat"
(Verg. Aen. Il, 20). cu toate cd fdcuri aceasta cu mai mu$ soldali.
lib.2,
2O);quamvis
hoc multis militibus fecerint' Et in nostris
er6o ad Dominum, ut auferatlCol' 0254]
Litteris l"d*r, (ha
a nobis ierp,ent"*\l'1"^
XXI, 7, sec' LXX); non ait
$i in Scriptnrile noasfe se poate citi: Roagd+e, ctsadar, h Domnul"
ca sd depdrteze de la noi, Earpele" (Nunt. XXI, 7, sec. IJX); nu a
zis Eerpii, ca sd-i numeascS, aici, pe aceia pe care ii indura poporul;
serpentes, quos
patiebatur populus, ut hoc diceret: et
qi nenumSrate altele de acest fel. Curn, incalte, in acel p5cat <lriginar
illud originale umrm plurali
inlumerabilia talia. Cum u"'o
"t
quando dicimus in peccatorum
numero significatur,
este inleles unul prin num5rul plural, cAnd zicem cE pruncii sunt
bcfieza,tt pentru ir:rtarea p6catelor, gi nu ziccnr pentru iertarea
parvrrlos, nec dicimus in rcmissionem
remissioneri baptizari
esi " co't'a'io locutio, qua per-pluralem
pdcatului;1;o accea este,. tJin contra, Iocutiunr:a prin car,e numdrul
peccati; illa
singular este ser;rrrificat prin plural. Precum s-a spus) in Evanghelie,
numerus singularis Sicut il Evangelio Herode
sigrrificatur
dictum est, Mirtui sunt enim qui quaerebant
<lcspre Irr:d rnort: Cdci au murit cei. ce cefuLau sd ia uiala
m'ortuo
pruncului. (Mat. 11,20): nu s-a spus a mtrrit.
$i ln Exod: $r'-ou
animam pueri
(Matth' II, 20): non dichrm est' morhrus est'
fd.cul., zit:c, lor durnnezei de aur, cAnd igi fir;uri
sibi deos aureos; cum umun
doar, un singpr
Et in Exodo,
Fecerunt, itq'it,
vi1el, despre care au zis: Ace6t,io sunt, Israele, zeii tdi, care te-au
vitulum fecerint,
de quo dixerunt, Hi sunt dii tui Israel'
scos clin laro Egiptuhti (.Ie.s. XXXII. 31" 4); 9i aic,i prrnAnd pluralul
qui edurerunt te
de tirra Aegrpti (Erod' XXXII' 31' 4): et
pentru singular.
hic pluralem ponentes pro singulan'
XLV. - in tntdiul pdcrtt al oruilu,i. nur.i muLLe .lbturi de pdcate,
XLV. - In pimo hominis peccato pLures peccati species'
et in illo peccato
uno' quod per unum
'lirtuqi. chiargi irr acel unir: pitut" r:are Juinhrun singrrr tlm a
Quamvis
et in omnes homines
l.riitt'rrrs ?r itrnrr' li tr rrcr:rtt Ia toti oarnerii (llt,m. V, 12). pentru carc
hominem
intravit in mundum,
74 S. Aurelii Augustini Enchiidion Sf. Aureliu Augtstin, Enchiridion 75 perlransiit (llom. \, 12). proptcr
74 S. Aurelii Augustini Enchiidion
Sf. Aureliu Augtstin, Enchiridion
75
perlransiit (llom. \, 12). proptcr cluod etianr parvuli
sunt botezali pAni gi pruncii. pot fi inlelese nrai multe pdcate,
traptizaltur, possint intolligi plut'a petcata, si urtum ipsum
dacd acela unu ar fi imp6rfit el insugi in ficcarc din pirtile sale
in sua quasi memhra singula diviilatur'. Nam r:t sr-rpertiia
estillic" quia hr'rnr,r in sua p,,tius (jssc. quam in l)ei pote.statc
dilexit; et sar:,r'ilcgiunt, quia Dert non t:rerdidit; ct
homicidium, clria se prao.'ipitavit in rntrrtcml et fotnicatio
spiritualis, quia integritas rnentis humanae serpentina
suasione corrupta est; et firrtum, quia cibus prohibitus
usurpatus est: et avaritia, quia plus quam illi suf{iccte
separatelsl. Cdci gi superbie este in el, liind<-5 omul a indrdgit sd fie
rnai vArtos intru propria-i ptttestate, decAt intr-a lui Dumnezeu; gi
sacrilegiu, fiindcn nu i-a dat c;!'ezarel12 lui Dumnczeu; gi omucidere,
fiirrdi:5 s-a prdvilit pe sine in rnoarte; gi fornicagie spir.ituali, fiindcd
integritatea mintii omenegti a fost cttrr.ptd, prirr gerpeascd seducgie
linguqitoare; gi furt, fiindcd a fost folosit fructul oprit;
avarilie,
,si
fiirrdci a rAwrit mai mult decAt se cuvenea s5-i fie aceluia de ajuns;
dehuit appetivit: et si quicl nliud in hoc uno admisso
qi orioare alt p6cat poate fi, la o cercetare atent5, girsit in acesta
diligenti t;onsitlcrationc irrveniri potest.
unul recunoscut.
XLVI. - Peccct.tis parentum non tarttum primontm ctblignri J'ilio.s,
probahile est.
XLVI. - ti posibi.l c(t fiii sunt rd.spunzdtori dc, pitcttr:!,: pdrinlilor,
Si nu cloar.ct,le pdrinlilor.
P;rrerrturn qu()que pecratis pamrlos ttl-,ligari. non
solum primorurrr horrrinutn, sed ctiarn suorurn, dc <4ribus
$i, nu se spune chiar improbabil c5. pruncii sunt
ipsi natj sunt, non irr4,roba[,,iliter dititrrr. IlJa quippe divina
rdspunzdtorils3 de pdcatele pirinlilor, nu numai ale celor. dintAi
oameni, ci pAnd gi de ale alor lor, din care ei inqigi s-au n5scut.
serrterrtia, Reddam peccakr patrum in fiLios (Deut. Y,9't;
Cdci, intr-adevdr', acea sentinld divin6: Voi rdzbuna
pdco.tele
tenet eos
utique antcquarn pcr regcncrationem ad
pdrin{il.or tn .fii (Deut. V, 9), ii cuprinde pe aceia dinainte de
'Iestamenturn
Novum incipiant portinele. Quocl
a fi
inceput s6 aparlind prin renaqtere de Noul Testamcnt.
'lestamenturn prophetab.rtur, (xrln c,licerr,rtur per Ezeclo'ilcm
non aLrepturos filios pecurta patmrn su()n[r, nec trlterirrs
'['estament, care era profetizat, cAnd se zice prin F.zechll cI fiii
nu vor mai primi pdcatele pdrinlilo.r qi nici nu va fi mai mult,
futuram in Isracl parabolam lllan": Patn:s ntand.ucanerunt
uuam acerbem, et clentes .filiorum obsl,upuerunt (Dzech.
XYIII, l-20). lcleo enirn quisrluc leriascirur. rrt soh-atrLr itt
eo quidquid pecr:ati r)st cunr quo rtasciftrr. Narn ptt;r'ata
irr Israel, acea parabolb: Pdrintii. au md.ncat aguridd Si copiilor
Li s-au strepezit dinpii (Ezech. XVllI, 1, 20). Fiindcd de aceea
renagte fiecare, ca si se dezlcge in el orice aparline pdcatului
(;u oare s-a n6scut. Cici pdcatele, care sunt comise, ficAnd riu
guac male agendo postea committuntur. possunt et
dupd ac;cea, pot fi vindecate qi prin penitenl6, dupd cum vedcm
poenitcndo sanari, sicut eliarn pcst Baptisrnurn fieri
cd se intAmplS chiar gi dupE Botez. Iar., prin aceasta? r.enagter.ea
videnrus. Ac Jrer hoc rton est insdtuta regenerirtio, rilsi quia
nu a fost instituitd, decAt fiindcd nagterea este vicioasi;,t,
pAni intratAta, incAt clrr'ar nS,scutul dintr-o cdsdtor.ie legitimi
$i
vitiosa est generatio; usque adeo ut eliarn do legitimrt
matrimonio pr( )creatus tlical, I rt ini q uitrt.tihte co rlce [)l,LL,s
ripune: Inlru
,fdrddelegi
m-am conceput Si intru pdcate m-a
sum, et in peu:al,is mctter rtea nrc irt rLLeru aluit (PsoL. L,
rtulril rnaica meo, in pdntece (Ps. 1,,7). lar el nu a zis: intru
7). Neque lric dixit, [n iniquitate, vcl pe<r:ato, cum et hot;
frirddolegc sau intru pdcat, cAnd gi a;a putea zice colect: dar
recte dici posset: sed irriquitatcs r:t peccata dicore nraluit.
ol a voit mai binc sd zic[ fdrddelegi;;i
pdcatc, Pentru cd gi in
Quia et in illo urro" t1u,rd 'irr orrrnes hr-,nrincs pertrtrrrsiil,.
ircol ulu, oare a trecut la toti oarnenii, gi cste, incaltea, atAta
atque tarn magnurn cst, ut e() nrutarelur iCol. 0255 t:t
rJu rnare, incAt prin el natuta umand a fost nrodificati gi
Sf, Aureliu Augustin, Enchirid,ion 76 S. Aurelii Augustini Enchiridion 77 rronvcrtit5 1a necesitatea rnorfir, pot
Sf, Aureliu Augustin, Enchirid,ion
76 S. Aurelii Augustini Enchiridion
77
rronvcrtit5 1a necesitatea rnorfir, pot fi dospr.eurrate. cum am
converteretlrr ln necessitatem mr.rrtis hurnana natural
rtritat mai susrs5, mai multe p5cnte, gi unelt: ale pirinlilorT care,
reperiuntur, sicut supra disserui, plura peccata, et alia
t:hiar dac[ nu pot schimba astfel rrattrra, il leargd, totugi. pe fii
parentum) quae
etsl non ita prlssunt mutare naturam,
reatu tamen
obligant fili,ls, nisi gratuita gratia et
in vin6, dacd nu vine156 in ajutor gratia gratuitti qi rrriscr.ic,trdia
divin6.
miseri<xrrdia divina subventat.
XLUI. - Nu e uSor de sto.bilit p6.nd unde se propag'd asupro, fiilor
XLUI. - Quousque Parentum PeccottT ProPagentur in filios, non
temere definiendum.
pdcatele pdrinpilor.
Despre pdcatele celorlalf pdrinli. ins5, dc la insrlgi Adam gi
Sed de peccatis aliorum parentum, quibus ab ipso
Adam usque ad patrem suunl progeneratoribus suis
pAnd la tatil siu, cine gi de Ia care progenitori ai sdi le mo$tcne;te,
poate fi, gi nu fdrd rost, dezbS.tut: anume, oar.e fiecare) care se
quisque succedit, non immerito disceptari potest: ulrum
omnium malis actibus et multiplioatis delictis origjnalibus
nagte. este inviscutlsT in faptele rele gi in delictele originare
multiplicate, ale tuturora, incAt fiecare este cu atAt rnai rdu, cu
qui nascitur implicetur, ut tanto peius quanto posterius
cAt se nagte mai tArziu; sau de aoeea ameninlS l)umnezeu urrnagii,
qurcque nascahr; an proptcrea Deus in tertiam et quartam
in a treia gi a patra genera{iune, cu pS.catele p6rintilor loq fiindc6,
generationem de peccatis parentum eorum posterls
in modcraliunea misericordiei Sale, nu-gi extinde mai mult mAnia
comminetur, guia iram suam quantum ad progeneratorum
crrlpas non extendit ulterius moderatione miserationis suae;
Sa in privinla progeneratorilor pdcatelor.; ca nici rndcar aceia,
cdrora nu Ie este corrferr'td gralia renagterii, sd nir fie veqni<; apdsagi
ne illi quibus regenerationis gratia non confertur, nimia
rle o saicin[ atAta de mare, in eterna lor condarnnare, dacd ar fi
sarcina in ipsa
sua aeterna damnatione premerenfur, si
cogerentur
ab inititl generis humani omnium
constrAnsqi sd-qi atragd originar toate p[catele p[rinlilor Ior
praecedentium parentum suorum originaliter peccata
precedenli, de la iriceputul neamuliri omenesc, gi sE ispS"qeascd
pedepsele datorate pentru ele: or, dacd poate sau nu poate fi
contrahere, et poenas pro eis debitas pendere: an aliud
aliquid de re tanta, Scripturis sanctis diligentiu's
glsit nrir:e altccva despre un luclu de o asernenea importanld,
tratAnd qi scrutAnd cu qi mai rnult6 rAvni Sfintele Scriphrri, nu
perscmtatrs atque tractatis, valeat vel non valeat reperiri,
indrdznesc prea uiior sd afilm.
temere affirmale ntln audeo.
XLUII. - 14. PdcatutL or@ino.r nu esle abolit decdt prin Christos.
XLVII. - 74. Peccatum originale non aboletur nbi per Christum'
Illud tamen Llm.m peccahrm, quod tam magnum rn
loco et habitu tantae felioitatis admissum est) ut in uno
tLrm
nisi
tum
Acel unic p5cat, fiindci a fost, totuqi, in loc-ul qi in starea unei
ateta de mari fericirils8, coriris alAta de mare, incAt, printr-un singr.rr
rrm. si fie intregrrl nearn omenes<:. originar si; r:a si zica1a, radical
tlamrrat" nu este) tohrqi, iertat gi cr.rldtat decAt prin Llnicul Mediator.
rLl lui Dumnezeu gi al oamenilor', prilr omul Christ.os Isrrs (1 Tim, Ll,
nor)
5). O.'rre, singurrrl, a putr-rt sri sc nascd, astfel. int:At El sE nu aibd
rrovoie si rcnascd.
opus esset renascl.
78 S. Aurelii Augustini Enchiri.d'ion Sf. Aureliu Augustin. Enchiridion 79 XLIX. - Baptismo Joannis non
78 S. Aurelii Augustini Enchiri.d'ion
Sf. Aureliu Augustin. Enchiridion
79
XLIX. - Baptismo Joannis non fiebat regeneratio. Christus cur
baptizari a Joanne uoluit'
XLIX. - Renasterea nu ero. fdcutd pri.n botezul lui loa,n. De ce a
ttntt Christos sd. ,fie botezat de od.tre loct.n.
Non enim renascebantur, qui baptismate loannis
baptizabantur (Matth. III, 13), a quo et ipse baptizatus
Cdci, cei care erau botezali prin botezul lui It.,an (Mat. III,
13), de cdtre care gi El insugi a {ost br.ttezat, nu ren5gteau, ci, plin
esi, sed quodam praecursorio
illius ministerio qui
rificrierea aceluia care stliga: Pregdti!,i caleo. Domnul,ui. (l,uc. IIl,
(Luc- IIl, 4), huic uni in
dicehat, Parate uiam Domino
4), ei ii erau preg6tili, ca printr-ul fel de pleL,Lrrsor, Ar:eshria L1nuJ,
quo solo renasci pclterant
parabantur Hujus enim
baptismus
est non in aqua
tantum, sicut fuit Joannis,
,r"ir-
etiam in Spiritu sancto (Marc. I, B); ut de illo
singurul prin care puteau sd rcnascS. l"iindcl Botezul Acestuia
cste nu numai cu ap5, precum a fr>st a] lui loan, ci, cu adev6rat, gi
intru Spirit Sfdnt (Marcu, I, B), r,a, oricine crede in Christos, s5
Spiritu regeneretur quisquis in Christum credit, de quo
rcnasc6 dinhrr acel Spirit SfAnt, dintru Carele ndsrutull5q Christos
Christus
regeneratione non eguit. Unde vox
nu a al'ut trebuinld de renaqtere. De unde, vocca rnjrifici a Tatilui,
[eneratus
illa Patris
qrr"
srp"i baptizatum facta est, Ego hodie
care a fost rostiti deasupra Botezahrlui:160 Eu asldzi te-am ndscut
Il7;
Hebr. V, 5); non unum illum temporis
genui
te (Psal.
pe tine (Ps. Il,7; Eur. V, 5), aratd nu acea unicd zi a timpului, in
"di"tt
quo baptizatus est, sed immutabilis aeternitatis
care a fost botezat, ci a nestrdmutabilei eternitdti, inc6.t a invederat
ostendit, ut illum hominem ad Unigeniti personam
cd Acel om aparline persoanei L,'nuiandscutului. Cici, unde ziua
pertinere
monstraret. Ubi enim dies nec hesterni fine
inchoatur, nec initio crastini terminatur, semper
nici nu incepe r:u sfArqitul lui ieri, ni<;i nu se sfArqeqte cu incepuhrl
lui mAine, este purlrea ast[zi. A voit, agadal, sd fio botezat de c6tre
hodiernus est. In aqua ergo baptizari voluit a Joanne,
[oan in ap5, nu ca si fie rur5git weo nedreptate a Sa, ci ca sd fie
non ut eius iniquitas ulla dilueretur,
sed ut
inddtinati o mare umilin16.
$i,
astfel, Botezul nu a
gisit
in lil,
-magna
Ita quippe nihil
in
commendaretur humilitas.
eo
intr-adev6r, nimic ce si spcle,
dupi cum moartca, nimic ce si
baptismus quod ablueret, sicut mors nihil quod
[Col'
pedepseasc5; aqa cd diavolul, doborAt gi invins plin adevirul
invenit; ut diabolus veritate justitiae,
non
0256] puniret,
drept5lii, nu prin violenta puterii, fiindr:[ il urise pe El Insuqi, f6rd
violentia
potestatis oppressus et victus, quoniam ipsum
de nici un merit al pisatului, in modul cel mai nedrept cu putin]5,
sine ullo peccati
merito iniquissime occiderat, per ipsum
justissime
amitteret quos peccati merito detinebat'
Uttr*qr"
igitur ab illo, id est, et baptismus et mors,
sd-i piard5161, prin El Insugi, in modul cel mai drept <;u putin16, pe
aoeia pe care ii deflnea pnn meritul picatului. AmAndouS, agada-r,
gi Botezul, qi moartca, au fost luate de c5tre El aslrpra Sa, pe temeiul
certae
disp".,sationis causa, non miseranda necessitate,
unei hotSrAte dispensaliuni (: i<;onomii, rr. tr.), nu printro necesitate
sed miserante potius
voluntate susceptum est; ut unus
de a se fi indurat, ci, mai degrab6, printro voinld indtrritoare;162
mundi, sicut unus peccatum misit in
peccatum tolleret
incAt Llnul si fielSture pdcatLrl lumii, dup5 cnm unul a trimis pScatul
mundum, hoc est, in universum genus humanum'
in lume, adic5, in irrtreg neamul omenesc.
L. - Per Christum tolli non tantum originale peccatum, sed et
L. - Prin Christos sunt tnldlurate nu numo.i, p[tcatul originar, ci
caetera superaddita.
;i celelalte, addugate pe deasupra.
Nisi quod ille unus unum peccaturn misit in mundum,
Numai cd acel unul a trimis, in lume, un singul p5cat, iar
iste vero unus non solum illud umrm, sed cuncta simul
abstulit quae
addita invenit. Llnde dicit Apostolus: Non
sicut per
unum pecc,ontem, ita est et donum: nam judicitm
Acesta Llnul l-a indepirtat nu numai pc acela singur, ci, totodat5,
lc-a indepdrtat pe t()ate cAte le-a gdsit addugate pe deasupra. De
unde, spurre Apostolul: $i ce ad,uce darul nu sect,mdnd. cu ce a adus

r

Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion 80 S. Aurelii Augustini Enchiridion 81 ocel unul care a pdad.tuit,
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion
80 S. Aurelii Augustini Enchiridion
81
ocel unul care a pdad.tuit, cd.ci. judecala din unul duce la
quirlem e:r uno ht condemno.lionem, gratia autem at rnultis
de.licli.s in justificationem. Qria utique illud unum quod
corLdamnaret gralict, tnsd., din muLte deLicte, duce la justificare.
()rici, dupd cum atrl rrru) care nc cste transmis originar, chiar dacd
originaliter trahitur; etiam si stilum sit, obnoxios damnationi
crste singur, naqte supugii di.urrnatiunij: gratia, intratlevdr, de multe
facit: gratia vero ex multis delictis justificat homincm, qui
grcgeli indrepteazi omul, care, pe lAngd acela r;r.ru, pe cane, impreun5
praeter illud unum quod cornmuniter cum omnibus
ru toti, I-a moptenit originar, a mai cornislu3 firc5. rnuJte, ale sale pr,rprii.
t.,riginallter traxit, sua quogue propria multa commisit.
Ll. - De la damnaliunea lui Adam, nu este nimeni Liberat, decdt
Ll. - A damnatione Ad.ae. nemo liberatus nisi in Christo
rendscut intru Chrislos.
renatus.
Vcrumtamen quod paulo post dicit, Sicut per units
Dar, totugi, ceea ce spune pulin dupi aceea: Precum prin
clelictul unuia a uenit pentru. toti oct.menii. condamnarea, aSa Si
delictum in omnes homines ad condemnationem, ita et
pri.n dreptatea Llnui a uenit pentru toti oo.menii tndreptareala
per unius justitiam in omnes hornines ad justificationem
Ltiepii (llom. \r, 1.6, 18), arati indeajuns cd nu este nimeni niscut
uitae (Rom. V, 16, 1B); satis indicat, ex Adam neminem
natum nisi damnatione detineri, et neminem nisi in
ilin Adam, decAt supus damndrii, qi ci nimeni nlr est liberatl6s de
damnare, decAt rendscut intnr Christos.
Christo renatum a damnatione liberari.
Lll. - Pentru copii Si, tn egald mdsurd, pentru adulqi, Botezul,
tII. - Baptismus mortis ac resurrectionis Christi similitudo in
paruulis perinde ac in majoribus.
similitudine. a morlii Ei. inuierii. lui Christos.
Pcdeaps6 printr-un sinE.rr orn gi gratic printrUn singur Om,
De qua per unum hominem poena et per unum
hominem gratia cum locutus fuisset, quarrtum illi Epistolae
tJespre care, crrn vorbise cet a judecat c[ este suficient, in acel ]oc
din Epistola sa166, a tratat, apoi, marele mister167 al sfAntului Botez
suae loco sufficere judicavit, deinde sacri baptismatis irr
intrr c,rucea lui Christos, in aqa chip, incAt sE intelegem cd Botezul
cruce Christi grande mysterium commendavit eo modo, ut
intru Chnstos nu este nimic alttrva, decAt similitudinea mo4ii lui
intelligamus nihil aliud esse in Christo baptismum, nisi
mortis Christi similitudinenr; nrhil autem aliud mortem
(.ihristos; pe de altd partc, nirnjc altceva, moartea cruciTicatului
(iliristos, decAt sinulitudinea iertirii pi<;atului: c[, dupd cum in El
Christi cmcifixi, nisi remissionis petx;ati sirnilitudinem: ut
quemadmodum in illo vera mors facta est, sic in nobis vera
r ar.rtt loc moartea adevirati, aqa gi in noi, adevilata iertare a
remissro peccatorum; et quemadnrodum in illo vera
picatelor; gi, dupi cum irr El, ader,Sratd invierea, aga gi in noi,
iridreptarea adevdratd. CiSci spunc: Prin urmare, ce uom zice?
resurrectio, ita in nobis vera justificatio. Ait enirn, Quid
llcimdne,-uom, oere, in pd,cat, cct. sd abunde gralia? Spusese, doar,
ergo dinemus? Permanebimtn in pec,ca\o, ut gratia abundet?
rnai inainte: Cdci, unde a oburuhcll pdca.LuL, a superabundat gra{ia
Dixerat enim superius, Llbi, enim abundauit peccalum,
llbkl.20).
$i, de aceea, qi-a pus cl insuqir"8 intrebalea, dacd, pentru
superabundo.uit gratia (lbid. 20). Flt ideo quaestionem sibi
ipse proposuit, utrum propter abundantiam gratiae
1r;istrarca abundentei gratiei, trcbuic s5 r5mAnd intru pdcat. Ci
lirspunde: Doamne fereSte; qi subliniaz6,: Dacd. am murit. pdcatului,
consetprendam in peccato sit permanendum. Sed resprtndit,
irt ce chip uom trd,i intru el/.{poi, ca sd alatc cd noi am mur.it
Absit: atque subjecit, Si morlui sumus peccato, quomodo
lrixratului, ALL i.g:noroli, zice, c:ri, .fi.indcci oirard6e am /bst botezali
uiDemus in eo? Deinde trt ostenderet nos mortuos essc
ittl.ru Chrislos lsus, tnlrtL nnorleo l,ui. insuSi am /bst botezali?
pecualo: ,4n Q;noratis, inquit, quoniam quicumque baptaati
sumus in Clhristo Jesu, in morte, ipsi.us brt.ptizati sumusl Si
I)ar:5" aqadar', aici suntcrn irrvr:dclat lAnruriti ci, fiindc5 anr fost
82 S. Aurelii Augustini Enchiri.dion Sf. Aureliu Augustin, Encltiridion 83 ergo hinc ostendimur mortui esse
82 S. Aurelii Augustini Enchiri.dion
Sf. Aureliu Augustin, Encltiridion
83
ergo hinc ostendimur mortui esse peccato, quia in morte
lrotczati intrr moartea l-ui Christos" am nnrrit pScatului, negregit,
Christi baptrzatj snmus; profecto et parvuli qui baptizantur
gi pmncii, care sunt botezagi intru Christr)s. mor pdcatului, fiindcE
in Christo, peftrat() moriuntur, quia in morte ipsius
[Col.
inbu moartea Lui [nsugi sunt botezati. (.]6ci, fird ca si fie niciunul
0257] baptizantur. Null,r enim excepto dictum est,
oxoeptat, s-a zis: Oricare am
/bs|
boteza.ti intru Christos, tntru
Quicumque baptizati sumus in Chriskt Jesu, in morte ipsiu,s
baptizati sumus. Et ideo diotr-un est, trt probarehf mortlros
nos essc peccato. Cui autem peccato par"r'.uli renascendo
ntoartea Lui InsuSi o.m J'ost. botezo.li . $i, s-a zis aqa, ca sd se
d,tvedeascd cumc5 noi suntem morti pdcatului. L-6rui plcat mor,
ins5, pruncii, reniscAnd, dacd nu celui pc care l-au mogtenit,
moriunhrr, nisi quod na^strndo tra-xertrnt? Ac per hoc etiam
niscAndu-se? Iaq prin aoeasta
chiar gi lor tngiqi le apa4ine ceea ce
ad ipsos pertinet quod sequitur dicens: Consepul,ti sumus
urrneazd, zicAnd: Ne-am tngropat, aEado.r, ttnpreund cu El,
prin
ergo illi per Baplismum in mortent, ut quemadmod.um
Botez, in rnoarte, ca, dupd cum Christos a inuiat din morpi
prin
surrerit Christus a morluis per gloriam Patris, i.ta et nos in
nouitate uitae ambul.emus. Si enim complantati facti sltmus
similitudini mortis ejus, simul et resurrectionis erimus: hoc
gloria 'fatd.lui, aSa sd umbld.m Si noi tntru tnnoirea uiepii. Cdci,
dacd, tmpreund planta.li, am fost fclcuti .similitudi.nii mo(ii Lui,
irnpreund oom Ji Si inuierii: cuno.scdnd oceasta, cii uechiul noslru
scientes, quia uetus homo noster simul arucifirus est, ut
ctm a fost crucificat impreund., sd Jie deSertat trupul pdcatului,
eDacuetur corpus peccati, ut uhra non seruiamus peccato.
Qui enim mor\uus est, justificatus est a peccaLo. Si a.utem
incdt mai departe sd nu slujim pd.catului. Cdci Cel care a murit
a fast tndrepLa.t de pd.ca|. Iar, dctcd am murit cu Christo.s, credem
m<trtui sumus cum Christo, credimus quia simul etict.m
cd. oom Oi triii incd impreund cu El: Sti.utori cd. Christos, tnuiat
uiuemus cum illo: scienles quia Christus resttrgens a
di.n morli, nu mai moore.: moct.rtea nu De auea, mai mult,
mortuis, ja.m non morilur, mors illi, ultra non d.ominabitun
stiipdnirea o.supre Lui. Cdci, ce a muri.L o datd, a muril pd.catului:
Quod enim mortuus est peccato, mortuus est semel: guod
r:e, f.nsir, trdieSte, trdieSLe lui Dumnezeu. Aqa socotiti.-ud Si uoi, cd
autem uiuit, uiuit Deo. Ita et Dos erbtimate mortuo.s quidem
,sunteli morli, intr-adeudr, pd.co.tului, cd trd.it;., insd, lui Dumne,zeu,
uos esse peccato, uiuere autem Deo in Christo Jesu (Rom.
tntru Christos Isus (Rom. \4, 1-11). Cid aici incepuse s[ dovedeascd
VI, 1-11). Hinc enim probare coeperiit non esse nobis
prc(rurn ci noi nu tlebuie si r'SnrArrem intru pdcat, ca sd atrunde
permanendum in peccato, ut gratia abundeq et di-xerat, Si
grafia, qi zise: Dacd am murit pdcatLtlui, in ce chip uorn mai trdi
mortui sumus peccalq quomodo uiuemus in eo? Atgue ut
in el? Iar, ca sd arate cd arn murit pdcahrlui, adiuga^se: Au ignoragi
ostenderet mortuos nos csse pecrato, *hiet:erat, An ignoratis,
cd, .fiindcd oricare am fost botezali. tntru Christos Isus, intru
quoniam quicumque baptizati sumus in Chrtsto Jesu, i.n
morte ipsiLu baptizati sumtn'/ Sir: itaque totum ]ocrum istum
clausit, ut <nepit. Morlem cnrippe Christi sic insinuavit, ut
moartea Lui lnsuSi am fbst botezati/ $i, zr^stfcl, tot locul acesta l-4
inchis, ala cunl l-a inceput. Moartca lui Christos, intr-adevdr; aga a
insimrat-o, incAt sd fie numit chiar
EI Tnsuqi
cd a mrrrit p[catului.
etiam ipsum morhrum diceret esse peccato. Cui pecr:ato,
()irui pdcat, dacd nu c6rnii" intru care era nu pdcat, ci similitudine
nisi carni, in cpa elat, non peccah.rm, sed similitudo per;cati,
et ideo nomine appellata est pearati? Baptizatis itaque in
a pricatuhri, qi a fost numitd- de aceea, r:u numelc p[r:atului?
$i,
morte Christi, in qua nr.ln solum majores, verum etiam
astfel, botczatilor intru moart€ia lui Clhrjstos, intru care nu numai
vArstnicii, ci, intradcvdr; pAnd gi prurrtrii sunt botezati .1c zice: ASa
parruli baptizantur, ait, Sin et uos, id est quemadmodum
Christus, sic et uos eilstinale Dos mortuos e.sse peccato,
Si uoi, adit:d., precum Christos" ct.Sct. socto\iti-ud Ei uoi, cd. sunteti
uiuere aulem. Deo in Chri,slo Jesu.
morti, tnlr-adeudr, pd.catultti, ui lrd.ipi, tn.td, lui l)umnezeu, inlru
('hristos Isus.
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion 84 S. Aurelii Augustini Enchiidion 85 t[I. - Crucea lui Christos,
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion
84 S. Aurelii Augustini Enchiidion
85
t[I.
- Crucea lui
Christos, inmormd.nL,,ea, tnui.erea etc., imagine
LIII. - Crur Chri.sti, sepulturo., resurrectio, etc., .figura litoe
christianae.
o uielii creptineSLi
Quidquid
igitul gesturn est irt cruoo C)hristi, in
sepultwa,
in resr-uret;tione tertio die, in ascensionc in coelurlr,
in sede ad dexaeram Patris; ita gestum est, ut his rebus non
mystict: tantunt dictis, scd etiam gt:stis crlnfiguraretur vita
cll'istiarra quae hic gcritur. Nam proptel ejus crucem dictr.rm
autem lesu Christi sunl., carnem suo.m crucifirerunt
est: Qui
cum
passionibus et concupiscentiis (Calat. Y,24) Prilpter
sepulturam' Consepulti sumus Christo per Baptismum in
mortem, Propter resurrectioncrn: LIt quemadmodum
Christus resurretit a morLuis per gloiam Patris, itct et nos
in nouitate uitae ambulemus. Propter ascensioncm in
coelum sedemque ad deraeram Patrist Sl autem resurretistis
cum Christot Quae sursum sunt quaerite, ubi Christus est
ad derteram [Col.
0258] Dei seden,s; quae sursum sunl
sapite, non quae
super terram: mortui enim estis, et uita
pe pdmdnt: cd.ci ali murit, Ei uiato. uoa.strd este ascunsd. cu
Christos tn Dumnezeu.
uestra abscondita est curn Christo in Deo.
LIv. - Judecata din urmd tine de rucrurile cre prinit ra sfdrEitul
LIV. - Judicium ultimum pertinens ad res in /'ine saeculi
Secolului.
gerendas.
Acum, ceea ce noi, in
Jam vero quod
de Christo confiternur futurum,
Ohristos, fiindci are sI vind
quoniam dc c;oelo
venturus est, 't'ivos judicaturus ac
mortuos, non pertinet ad vitam nostram quae hic geritur;
tle yiata noastr5 r:ar.e se petle
fircute ale Lui, ci, de fdcut,
. qri. nec in rebus gestis ejus est, sed in fine saeculi gerendis'
.cea (.,e Apostolul,
continuAnd, a adiugat: Cd.nd. Christos, uiapa
Ad hoc pertinet quod Apostrllus secutus adjun-xit: Crzm
Christus apparuerit uita uestra, tunc: el uos apporebiti's
ttoastrii, ua fi apd.rut,
atunci Si uoi ueti apdrea tmpreund. cu'El
lnLru glorie (Colos.Iil, 1-4).
atm illo in gLoria (Colos.s. TTI, 1-4).
LV. - A judeca uiii Si morpii., tnpeles tn d.ublu sens.
LY, - Judicare uiuos el ntortuos, duplici mod.o intelleclum.
Duobus autem ntoclis accipi potest quod vivos ct
sivc ut vivos intelligamus, quos hir:
mortuos ludrcabit,
nondum
rn()rtuos, sed adhuc in ista carne viventes
inventurus est ejus advcntus; mortuos, autem qui cle
Liorporc, prius quam vcniat, exicrunt vcl exituri sunt: sivc
86 S. AureLii Augustini Enchtridion Sf. Aureliu Augustin, Enchiri.d,ion 87 vivos justtts, nlortuos autern injustrls;
86 S. AureLii Augustini Enchtridion
Sf. Aureliu Augustin, Enchiri.d,ion
87
vivos justtts, nlortuos autern injustrls; quonianr justi quotpe
vor fi judecali pAnd qi drep1ii.173 Ceci, uneori, judecata lui
judicabuntur. Aliquando enirn judiciurn Dei ponitur in
Dumnezeu este presupusd in r5,u, de unde-i qi aceea: Care i,nsd
autem male egerunt, in
nralo; unde illud est, Qui,
au fdcut rdu, tntru tnuierea judecdpii (Ioan Y, 29): alteori gi in
Y,29): aliquando ot in bono,
resurcectianem.ludk:ii (loon.
vine, dupd ceea ce s-a spus: DumnezeuLe, tntru numele Tdu
secundum quod dictum est-. Deus,
in nomine' Luo snluum
fd-md pe mine saluat Si tntru uirtutea Ta judecd-md
(Ps.
LIil,
me
et in ui,rtute tua judico.
me (Psal. ['lll, 3)' Per
3). Prin judecata lui Dumnezeu este, intr-adevdr, fdcutd
fac,
judicium quippe Dei fit ipsa bonorum malorumque
deosebirea celor buni qi a celor rdi, incAt cei buni, spre a fi
discretio, ut libe.rr.di a malo, norr perdendi cum malis,
liberali de rdu, nu pierdu{i cu cei rii, s5 fie segregali de-a
dreapta
boni ad dexteram segregentlu (Matth. XXY 32, 33)' Propter
quod ille clamabat, Judica me, Deus: et quid dixerat velut
TatdJui (Mat. XXV, 32, 33). De asta, ceea ce striga
&pnr"r,r, Et discerne, inquit, cousam meam de gente'
binecunoscut:ullla: Judecd-md Dumnezeule; gi ce zise, oarecum
explicAnd: $i discerne, zice, cauza mea de ginta nesfdntd (Ps.
non sanctct (P.sal. XUI, 1)-
YLII, 7).
tu.
- 15. De Spiritu sancto et l)cclesia recto orcli'ne dictum in
Symbolo. Ecclesia coelesti.s Lerrenae opitulatur'
L}{. - 15. Despre Spiitul Sfdnt Si Bisericd, i,n dreaptd ordine s-a
spus tn Symbol. Biserica cereascd ajutd celei pdmdnteEti,
Cum autem de lesu Christo Filio Dei unico Domino
nostro, quod
ad brevitatem Confessionis pertinet,
Cum, insi, dedpre Isus Christos, Fiul lui Drrmnezeu, Unicul
Domnul nostru, am spus ceea ce gine de scurtimea Confesiunii,,
dixerimus,
adjungimus sic crederc nos et in Spiritum
addugdm ci noi aga credem gi in Spiritul SfAnt, incAt sd se
sanctum, ut illa Trinitas compleahlr, quae Deus est: dcinde
implineascilTs mirifica Trinitate, care este Dumnezeu: apoi este
sancta commemoratur Ecclesia. Llnde datur intelligi
amintiti SfAnta Bisericd. De unde este dat sE se inteleagd c6 creafirra
lationalem creaturam ad Jerusalem libelam pertinentem
(Galat. !V,26), post commemorationem Creatoris, id cst
rafionald, de Iemsalirnul liber apa4initoare (Calat. fV,26), trebuia
sd fie pusd dedesubtullT6 amintirii Creatorului, adic5, a mirificei
summae rllius Trinrtatis, fuisse subdendam' Quoniam
Supreme Trinit61i. FiindcS, tot ce s-a spus despre omul Christos,
quidquid de homine Christo dictum est, ad unitatern
apartine uniti1ii persoanei Unuiandscutului.l??
$i,
astfel, dreapta
pertinet. Rectus itaquo (-}rnfessionis
p"r'ror." Unigeniti
ordine a Confesiunii cerea ca Trinitdtii sd-i fie subordonat6lTs
trdn p,r
-eb.t,
rt'lrinitati
subjungeretur Ecclosia,
Biserica, precum Locuitorului "
Su,'gi lui Dumnezeu templul
tanquam habitatori dotnus sua, et Derl templum suum, et
rxrnditori cir-itas sua. Quae tota hic accipienda estl non
solum cx parte qua pereglinatur in terris, a snlis ottu trsrpe
Sdu, qi Ziditorului cetatea Sa. Care (Biseric6, n. tr.) trebuie luat5,
aici, toat5, nu numai dintru partea prin care peregrineazS, de la
rdsdritul pAni la apusul soarelui, pe pdmAnt, lsudAnd numele
ad occasum laudans norrlcn Dornini (Psal' CXII, 3), et
posl r'aptivitat('m vetustatis t antans ('anti('um ltovum;
Dcrmnului (Ps. CXII 3), gi, dupd captivitatea vetustdtii, cAntdnd
cAntec nou; ci gi dintru aceeaT careT pururi in ceruri, s-a ginut, de
verum etjain ex illa quao in c,relis semperl ex quo cr>nclita
t;And a fost zidit6, strAns unitd lui Dumnezeu gi nu a cr.rroscut nici
est, <rrhaesit l)eo, nec ullum malum sui casus cxperta est'
un r6u, datorat weunei cdderi de-ale sale. Ea persistd fericitd dintm
Haec in san<rtis Angclis beata persistit, ct suae parti
percgrirranti sicut c.rportet opitulatur; quia utraqut' una
sfinlii ingeri qi ajut6, aga cum se cuvine, pd4ii sale ritdcitoa5e;
pentru cd amAndoud vor fi una, prin consorgiul eternitdgii, iar acrrm
erit consortio ](iol.
02591 aetcrnitatis, et nunc ulra est
sunt rula, prin lanpl iubrni, cdci a fost in intregime instituit6 spr.e
vinculo t'haritatis,
quere tota instituta est ad colondum
slujirea unui singur Dumnezeu. De unde, nici toatd, nici l,re o
Sf. Aureliu y)ugustin, Enchiridion S. Aurelii Augustini Enchiridion 89 88 unum Deunr. Uncle rlcc tota,
Sf. Aureliu y)ugustin, Enchiridion
S. Aurelii Augustini Enchiridion
89
88
unum Deunr. Uncle rlcc tota, ncc ulla pars ejus l'ult sc qrli
I)arte a sa, nu vrea sd fic ea slujitd in locul lui Dumnczcu, nici si fie
ca Dumnezeul cuiva apartinAnd templului lui Dunrnezeu, care a
pro-Dett, noc c:ui<1uant csse Dr:us pertinenti ad templum
fost edificat dintru dumnezeii, pe care i-a creat J)umnezeu,
bei, qut,d aedificatur ex diis cpros facit non fac'tus l)eus'
rrccrcahrl.l?e insd, prin aceasta, da.a Spiritul SfAnt ar fi creaturd,
Ac per
hoc Spiritus sanctus si creatura, non oreator, esset,
'
rru creator, ar fi, fdri indoialS, cr.eaturd rationald, cdci
prui"cto
creatura rationalis esset; ipsa est enim summa
ea insdgi
fidei non poneretur ante
ostc suprema creaturd.lso
credinlei, inaintea Biser.icii,
$i,
de aceea, nu ar fi pus, in liegula
creatura. Et ideo in Regula
Ecclesiam pertineret in illa ejus
cici ar aparfine El insuqi de Biseric5,
Ecrlesiam, quia et ipse ad
intru at;ea parte a sal care este in cemri. Nici nu
ar avea tcnrplu, ci
parte
quae
in coelis est. Nec haberet templum, scd etiam
r,hiar !i Fl,l Insuqi ar fi templu. 'femplu, insd, are,
despre
ipse
templum esset. Templurn autem habet, de quo dicit
caie zice
Apostolul: Nu Stipi cd trupurile loastre sunt templu-al Spiritului
Apostolus,
Nescitis quia corpora uestra templum sunt
sancti, qui in uobis est, quem habetis a Deo!'De
S.fdnL, carele este tn uoi, pe carele tl ateli de ln Dumnezeul Trupuri,
Spiritus
dospre <nre zice, in alt loc, Nu stili
cri trupurile
rtoastre sunt mddilare
q"it
".
iunt
alio loco dicit, .Ay'esciras quia coryora uestro membra
Christi (l Cor. VI, 19, 15)Z Quomodo ergo Deus non
rtle lui Christos (l Cor. Vl, 19. 15)? i;r ce chip nu este, aqadar,
l)umnezeu, cine are templu; sauT este Iil mai mic decAt Christos, ale
est, qui
templum habet? aut minor Christo est, cujus
*"-lrr.
t"*plr*
habet? Neque enim aliud templum ejr:s,
t:irui mddulare le are templu? Cdci nu cste akul templul I-ui, altul
tcmplul lui Dumnezcu, dupi c,um spune acelaqi
Apostol:
Dei est, curn idem dicat Apostolusr"Ngscltl,s
Nu uitapi
aliud templum
c: t!".tEi terynlu al lui DumnezeLL (Eea ce, ca sd dovedeascd, adaugd:
quia
templum Dei esfjs; quod ut probaret, adjeoit, Z'l
'spiritus
iei
habitat in uobis (Id.III,16)' Deus ergo habitat
$i Spiritul lui Dumnezeu locuieSle in uoi (ld.III, 16). Dumnez"eu
Lrtuiegte, aqadar, irr templul Sdu, nu numai Spiritrn SfAnt, ci gi TatEl,
in templo suo,
qi l'-iul, Carele, chiar d_espre tmpul Sdu, prin care s-a f[cut Capul
et Filius, qui
Bisericii, care consistS dintru oameni, cum este El
iruuSi depindtirul
caPut
Ecclesi
'
I,
primatului tntru toate (Colo.s. I, 1B), Ace: Ddrdmali
1B), ait, S-oluile
templul acestq
omnihus Primoturn lenens (Coloss'
Si in trei zile tl uoi ridica (loan lI, 19). Templul,
agadar, al lui
lemplunr-hoc,
et
in
triduo suscitabo
illud (Joan' II, 19)'
l)urnnezeu, vasdzic5, al intregii Supreme 'Irinitdli,
este SfAnta
lbrnplum ergo
Dei, hoc est todus summae Trinitatis, sancta
lliseric6, universala, adici, qi in cer, gi pe pdmAnt.lsl
est Ecclesia, scilioet universa in coelo et in terra'
IMI. - Statornicia Bisericii cereSti.
LVII. - Stabilitas Eccl.esiae coelestis,
Sed de illa quae in coclo est, affirnare quid possumus,
Ce putem, ins5, afirma despre aceeal82 ce este in cer, decAt cd
nisi quod nullus in ea malus est, nec qurscpam deinceps
rriciunul nu este, in ea, rdu, si nici nu a chrsi sau are? fir continuare,
vreunul de gAnd sd cadd dc acolo, de cAnd Dumnezeu nu le<t dat
aut trasurus cst, ex quo Dets ct'ngelis
tqde-cecidit
peccuntibus non pepercif,
sir:l.rt scribit apostt.rlu's Petrus;
-sery
carcerihu, caligitti^,
inJbri retrudens trqdidit in judicio
hgerilor pdcd.tuitori cru\aretei, precum scric apostolul petru, cr,
rtlungdndu-i, i-a dat carcerelor tntuneoimii infernului tn pazd.,
ca sd fie pdstra[i spre a /i. pedepsipi la judecatd (ll Petru,II, 4)?
puniendos reseruari (ll Petr. II, 4)?
IJIII. - Care sunt deosebiril.e dintre tngeri Si dacd. tngerii sunt
Ll/Iil. - Angebrum quoe sinl di/lbrentiae, et an Angeli sLnt siderct,
incerlum,
stele este nesigur.
Cam cum igi duce, insd, rr,rstul pr.cafericita gi mrrifica societate
auteln se habeat beatissima illa et superna
Quornoclr
r'cleascti, care sunt spetclc r'crarhiilor.r8* in acr:asta, incAt, cum, cu
ibi sint clifforerrtrae praeposittrralum' ut (:ufll
socir:til^s, quac
90 g. 4uveLii Augustini Enchiridion Sf. Aureliu Aug*stin, Enchiridion 91 tr.rfii sunt mrmili prin numolel
90 g. 4uveLii Augustini Enchiridion
Sf. Aureliu Aug*stin, Enchiridion
91
tr.rfii sunt mrmili
prin numolel oarec.um
genelir:. ingeri (precum
r;itim in Epistola
cdtre evrei: (-dci cui dintre Ingeri i-a spus
cta.recdnd: $ezi de-o dreo.pl.tt frIea (,Dur. I, 13)?. datu-s-a. in acest
chip. dc lrrlck:s ci au tbst nunriti lar-ilaltd togr ingerii). existS, totugi,
lcolo Artrangheli; gi, dar:d aceiagi Arhangheli sunt lumili ci
l)uterilBs; sau deur5." alsa L:urn s-a spus: LdLtda{i-|, pe lil, to1i. ingerii
l,ui, lducla{i-L pe El, toate Puk:rile Lui (Ps. CILI,T
,2),
estc totuna
r:a si r.And s-ar fi sprrs: Liudap-I, pe lil, toli lngerii Lui. Iiudafi-L
pe [il, toti Arhanghclii I-ui; gi prin cc se deoscbesc firtre ele acele
gratrr'r,ocabule, prin care se Jlare od Apostolul cuprindc insdgi
irrtrcaga strcietate celest5, zicAnd: Fie 'l'ronuri, J'i.e Domnii,
Jtie
Cdpeteni,i, fie Stdpdniri (Cob.s. I, 16)18(', zi<:6 cer carc se simt in
r;1are, dacl sc sint, totugi, in stare sd prol-rcze ceea c€) zic: r:u, din
purte-mi, rndrturise-sc c[ ignor acestea.lsi Ci. nici mdt,ar nu gtiu
sigi:r, dacd apa4in acelciaqi societl,ti s.rarele gi luna qi stelele toatels,
oricAt unora li sc pare cE sunt corpuri lurrrinrtase, rlr t:u simt sau
irrteligentS.
LIX. - Angelorum qualia sint in quibus apparuerunt corporo''
tIX. - Ce
[el
de corpuri sunt cele o,le f ngerilor, in care ei au
difficiLe erPlicatur'
apdrut,
este dificil de erplicat.
explioet cum qualitrus corpon
Itemque angeli qurs
$i cine ar
dc asemcnen, explica cu ce fel de corpuri
llutea,
ut non td"T,TT:]::1ll:,1"t
It:-tru apirr-ut oamenilor Ingr:rii, incAt nu numai cd au tb.st .r,5zuti,
apparuerint "rr**--- hominibus,
,l,tt"' ,on solida corpule.tia'
etiam tangerentur; et
r:i au fost si pip[iti'8e. qi, iarrigi, nu prin cor.polenfd sr.rlid6, ci
rpr--a;
iotentia quasdam visiones'
":"
:":l^t^:T:
vel.dicant
aliqui
ffiffiJJti"."
nrentibus ingerarrt'
prin fort6 spiritualS impun ntr ochilor trupegti, ci celor spilituali
siru ai mirrtilor. arruruite viziurri qi sprrn ceva Ia ureche, nu
"ir
rlinafard, ci interior. in spiritulleo ornului, statornicifi ei inrsiqi
.ro., ^d
aurem
forinsecus, sed intus in animo hominis' etia:
eqt in Pntnhetam:
^:
--+
-.,-i-*,.-
est
in Prophetanr
ip.i
rbia"- constituti:
sicut
scriptum-
clriar acolo. precum sti sr:ris in Llartea Profetilir:
$i
mi-a zis
-laquebatur
in
(7'ach',
Iil.n, L',r
dbit mihi angelus qui
ntie lngerul care uorbea tn rnine (Zah. l, 9); cdci nu a zis: care
-me
q)- ;""
enim.ait, q.'i1oquel'att'l ad rne; sed'
in ye'.
appareant et in mmrris, et colloquantur
vrrltrca cu rnine, ci, in ntine. Ori, apar ei gi in soml si vorbesc
tJrrlrri obiceiul viselor, cl.rrr irvem in Evanghelic: Iat<i ingerul
T::"-i:51:]
Domi
#il;;;
o, E"ry
Angel'us
'"ioJ"i tii
fripp"
in Evangeli
l)ortnului i-a apd.rut lui in somn, zi.cdnd (MaL. 1,20). Prin aga
iliins (Matth',l'o)-
nlt-.::l
iL'ro*ni,,
li,rme. irrs5, ingcrii lasii sd se inteleag6 crd nu au in sine corpuri
modis velut inclirant sc angt:li untrectabilia uorpora
;ralpabilc:
gi iscd foarte difir:ilA rrlrestiunca in ce chip anurne Ie
difficillimam quaestronem' cluon
fi
habere, faciuntque
vor
sptilat ;ratriarhii piciotrrcle (Cen, XVIII" 4 9i XIX,20),
p"i"t
pecles
I'averint (C-en' XV[I' 4' e'.t)iJX'
?I11r']:
";.
sit (
i;;#;;;J
tarn solida mntr.ecratione hrcrtatus
XXXI,
24). Curn ista quaemntrrr, et ea srcut pottlst'
( unr anurre se va fr' luplat lacol--r, intr<r incleqtare atAt de solit15,
,,,, ing,rnrl (/d. -\XXII, 24) (iAncl strnt scruttrte a.cestea, qi fiecare
tirlr:uieqte celi: tlr: ctr(r c-rr stlll'e. nu surrt inutil pr:se la incercarc
92 5.4-44ee!!" s""U4_y9! Sf. Aureliu Augustin, Enchiri.dion 93 talentele, da<;d este adoptati o
92 5.4-44ee!!" s""U4_y9!
Sf. Aureliu Augustin, Enchiri.dion
93
talentele, da<;d este adoptati o dezbatele moderati gi lipseqte
r:oniettat, non inutiliter exerccntur ingenia, si adhibeatur
disceptatio moderata, et absit error opinantium se scire
eroarea opincnlilor cumcd ei gtiu ceca ce nu gtiu.le1 Cici ce nevoie
r:ste sd fie afirmate sau negate acestea qi altele de felul acestora,
quod nesdunt. Quid enim opus est ut hacc atque htrjusnrodi
sau sd fie definite cu discriminare, cAnd sunt, fdrd nici o crim51n2,
affirnrentur, vel negenfur, vel definiarltur curn disr:tirnine,
necunoscute.
quando sine crimine nesciuntur'l
LX. - 16. Este mai util sd Jie descoperite tnseldtoriile Satane|
IX. - 16. Artes satanae trarcJigurantis se ut angeLum lucis, utilius
dignoscuntur.
transfigurdndu-se tn inger al luminii.
Mai multd nevoie este a judeca limpede gi a discerne, cAnd
Magis opus
est diiudicare atque dignoscere, cum se
Satarra se transfigureazd ca inger al luminii (II Cor., XI, 14), sd nu
saIanas
transfigrrat velut angelum lucis (lI Con XI, 14),
seduc6, ingelAnd, la cele ddun[toare. Cdci, cAnd ingald simlurile
no fallendo ad aliqua perniciosa seducat' Nam quando
trupului, dar nu cliltegte mintea de la dreapta gi adevdrata judecati,
sensus corporis fallit, mentem vero non movet a vera
prin care fiecare duce o via15 credincioasS, nu este nici un pericol
recrtaque sententia, qua quisquc vitam fidolem gerit, nullum
pentnr
religie:
ori cAnd, intmchipAndu-se bun, face sau zice cele
est in religione periculum: vel cum se bonum fingens, ea
ce se
potrivesc ingerilor buni, nu este, chiar gi dac6 ar fi crezut
facit sive dicit, quae bonis angelis c,lngruunt- ctiam si
bun, o eroare periculoa^sd sau nesindtoasi pentru credinp creqtini.
credatur bonus, non est errr-rr christianae fitlei peridosus
CAnd, firsd, incepe, prin iretruchipdri strdine, sd o c6rmeasc5 la ale'
aut morbidus. Cum vero per haec aliena ad sua incipit
sale, atunci este o mare qi necesard vigilenld aJ distinge gi a nu
ducet'e, tunc eum dignoscere, nec ire post eum, magna et
necessalia vigilantia est. Sed quotusquisque hominurn
merge dupd el. Dar, la cAli oameni este r.rnul apt sd scape de toate
vicleniile lui, aducdtoare de moarte, daci nu il cilSuzeqte gi pizeqte
idoneus est omnes urortiferos ejus dolos evadere, nisi regat
Durnnezeu?
astfel, insdqi dificultatea act:stui lucm este folositoare,
$i,
atque treah,rr Deus? F)t ipsa hujus rei diffic,ultas ad hoc
est utilis, ne sit spes sibi quisque, aut homo alter' alteri,
ca sd nu-gi fie nimeni sieqi speran151e3, sau omul, unul alh-ria, ci
sed Deus suis ornnibus. Id enim nobis potitLs expedile
Dumnezeul lor, tuturora. CEci nimenea dintre cei pioqi nu se
indoiegte cd aceasta ne scoate cel mai bine din incurcdturi.
prorsus piorrm arnbigit llemo'
IdI. - Ecclesin in AngeLis et in hominibus. Christtts pro angelis
IXI. - Biserico consistit dintru tngeri Si oameni. Chrisns nu a murir
pentru tngeri. in ce chip ti priueSte pe tngeri rdscumpdrarea
non est mortuLts. Angelo.s quomodo spectaL hor\inum
oamenilor.
redemptio.
Haec ergo quae in sanctis Angelis er Vutrrtibus Dei
Aceastd Biserir;d, aqadar, care consistd dintru sfinqii ingeri qi
Puterile lui Dumnezeu, ni se va face cunoscutS noui, aqa cum este,
est Ecclesia, tunc nobis sicuti est innrltescet, pum ei
atunci, cAnd, la sfArgit, vom fi fost addugafi ei, spre a imp5rt6gi
ccrnjurrcti
0261 I fuerimus in finern, a{ simul
iCc:|.
habendam beatihrdinem sr:mpiternam. Ista vero quae ab
illa percgrinatur in lerris, eo nobis trtitior est, quod in illa
sumus) ct quia hominum est, quod et nos sumus. Haec
sanguine Mediatoris nullum habentis peccatum, qb '-rrlni
impreund beatitudinea sempiternd. Ceast[lalt5, care, fa!6 de aceea,
peregrineazd, incaltea, pe pimAnt, ne este mai cunoscutS, prin
faptul c:5 suntem in ea gi fiindcl ea consistd dintru oameni, ceea
ce qi n.ri suntem. Aceasta, prin sAngele Mediatorului neavAnd nid
tedempta est peccat(), eiusque v()x cstl Si Deus pro nobis,
un p6cat, a fost rdscumpiratd fali de tot picatullq, 9i a ei este
voc,ea: f)acd Dumnezeu este pentru noi, cine esLe contra noostrd?
quis contra nos? Qui l-ilio proprio tton pepercit, secl pro

r

Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion 95 94 S. Aurelii Augustini Enchiridion El, Care pe propriul Fiu
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion
95
94 S. Aurelii Augustini Enchiridion
El, Care pe propriul Fiu nu l-a cru{at, ci L-a dat pe El mo4ii,
nobis omnibus tradidit illum (Rom' VIII, :11, 32)' Non
pentru noi topi (Rom. \11I,31, 32). Cdci nu
pentru ingeri
a murit
enim pro Angelis morruus est Christus' Sed ideo etiam
pro Angelis
fit, quidquid hominum per ejus mortem
iedimitur
et liberatur a malo, quoiriam cum eis
(lhristos. Ins6, prin moartea Lui, este r5scumpdrat gi liberat de r5u
tot omul qi, fiindcd, dupd dugmdniile pe care pdcateleleS Ie-au fdcut
tntre oameni qi sfinfii ingeri, omul se intoarce irrt -r., fel la prietenia
redit in gratiam, post inimicitias c{uas inter
quodammodo
cu ei, iar, din insSgi rdscumpirarea oamenilor, sunt refdcuterq6
h,rmi.r"s et
sanctos Angelos peccata fecentnt, et ex ipsa
pierderile marii ruine angeliceleT, de aceea S-a sacrificat chiar gi
hominum redemptione minae illius angelicae detrimenta
reparantur.
pentru Ingeri.
IXII. - in ce chip sunt (re)instaurate Si pacificate toate intru
IXII.
Quomodo in Christo instaurantur omnia, et
-
Christos.
pacificantur.
$i, mai cu seamd, ingerii sfingi, de Dumnezeu invdlagii, prin
Et utique
noverunt Angeli sancti doc'ti de Deo, cuius
eterna contemplare a adevdrului C5ruia sunt fericigi, gtiu, ire numir
veritatis
aeterna contemplatione beati sunt, quanti
numeri supplementum de genere humano integritas illius
cxact, completarea, pe care o agteaptd integritatea acelei cet[1i,
de Ia neamul omenesc. De asta spune Apostolul: sd fie instaurate
civitatis exspectet"
Propter hoc ait Apostolus instaura
quae in coelis sunt' et quae in terri
10). Instaurantur quippe qrlae in coeli
loate i.ntru Christos, care sunt tn ceruri Ei care,
pe
pd.mdn\ tntru
omnia in Christo,
El InsuSi (Efes. l, 10). Sunt, de bun5 seamd, instaurate care sunt
in ipso (Ephes.I,
in ceruri, cAnd ceea ce a cdzut atunci dintru ingeri este adus
sunt, cum id
quod inde in angelis lapsum est, e
inapoi dintru oamenile8: sunt, ins[, instaurate cele care sunt pe
hominibus redditur: instaurantur autem quae rn terrl
sunt, cum ipsi homines qui praedestirrati sunt
p[mAnt, cAnd ingigi oamenii, care au fost predestinali la viala
ctern6, sunt reinnoili de la vetustatea compliunii. Iar aga, prin
aeternam vitam, a corruptionis vetustate renovantur'
acel sacrificiu singular, prin care Mijlocitorullee a fost jertfit, pe
sic per illud singulare sacrificium in quo Mediator
immolatus, quod
unum multae in Lege victimar
(,are unu) prin Lege, multe victime (: jertfe, n. tr.) il figurau, sunt
pacificate cele cereqti cu cele pdmAnteqti gi cele pdmAnteqti cu
{igurabant, pacificantur coelestia cum terrestribus, e
t:ele ceregti. FiindcS, precum acelagi Apostol zice: in El a bineooit
terrestria c;um coelestibus. Quoniam sicut idem
(Dumnezeu, n. tr.) sd sdldgluiascd toatd plenitudinea Si
dicit, In ipso complacuit
omnem plenitudinen
printr-Insul toote cu Sine sd le tmpace, fie cele de pe pdmdnt,
inhabitare, et per eum
recQnciliari omnia in ipsum
tie cele din
ceruri, /dcdnd pace prin El, prin sdngele crucii Sale
pacificans per sanguinem
crucis ejus, siue quae tn
(Colass. l, 19 el 20)'
(Colos. l, 19,20).
sunt, sirse guae in coelis
LKII. - in
chip pacea tmpdrdliei cereSti cot)arte€te toatd
IXIII. - Par regni coelestis, quomodo praecellit omn
"o
puterea
de tn[elegere.
intellectum.
- Pacea aceasta coudrqeSte, dupd cum
e scris, toatd puterea
- Par ista praecellit, sicttt scriptrrm est, om
de intelegere (F'ilip. IV, 17); 9i nici nu poate fi
priceputi
de
i,ntellectum (Philipp. lY,7); neque sciri a nobis, n
cdtre noi, dcr:At cAnd vom fi ajuns la ea. Cir;i, in ce chip, decAt
cum ad ea venerimus, potest.
Quomodo eni
nou5200, adicE arrnonizAndu-se cu noi, sunt pacificate cele
coelestia nisi nobis,
id est, tloncorda
pacificantur
coregti? (,-6ci. at:r-rlo, qi intre toate creaturile inteler;tuale insele, gi
nobiscum?
Nam ibi semper est pax, et rnter se unlve
%_------- S. Aurelii Augustini Enchiri'dion Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion 97 lntre ele qi Creatorul Ior20r,
%_------- S. Aurelii Augustini Enchiri'dion
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion
97
lntre ele qi Creatorul Ior20r, este pururea pace. pace, care
intellectualibus creaturis, et cum suo Creatore' Quae
rtt dictum est, omnem inte.llectum; sed
pat: praecellit,
colArfefte, cum s-a spts, toatd puterea de tnlelegere, dar, desigrrr,
utique nostmm, non eorum qui semper vident faciem
pe a noastr6, nu pe a acelora care pururi vdd fala Thtdlui. Noi,
Panis.
Nos autem, quantusorrnque sit in nobis intellec'hrs
insd, oricAtd putere de intelegere umand ar fi
in noi, qtim
numai
humanus, ex parte scimus, et videmus nunc Fer specrrlum
ln parte qi vedem- acum prin oglindd in gAciturd: cAnd vom fi,
in aenigmat",
vero aequales Angelis Dei fuerimus
Irrtr-adevir, egalir ingedlor lui Dimn.r.u (Lu"o, XX, 36), atunci,
"r*
(Luc. iX,36);
tunc
quemadmodum
et ipsi, videbimus
l)recum ei ingiqi, vom vedea gi noi fald c5rre fa]d (I Cor. XIII, 12);
faciem (l Cor. XIII, 12); tantamque pacem
iacie ad
ut6ta pace vom avea fa15 de
ei, cAtE qi
ei ingigi,
fap
de
noi,
pentru
u""ll sd-i indrdgim pe ei atAt, cAt suntem tndragifi de cdtre ei.
hab6bimus erga eos) quantam et ipsi erga nos; quia tantum
lp
eos dilecturi .rrn ., quantum ab eis diligimur' Itaque pax
$i, emtfel, ne va fi noud crnoscuti pacea loa fiindcd qi a noastr5 va
eorum nota nobis e.it, quia et nostra talis ac tanta erit?
fi tot at6ta qi tot la fel qi nici nu va covArgi, atunci, puterea noastr5
nec praec.ellet
tunc intellectum nostum: Dei vero pax qu
de inlelegere: pacea lui Dumnezeu, insd, care este acolo fald de ei,
eos, et nostrum et illollm intellectum si
va covArgi202, fdrd indoial5, gi puterea noastui
illic est erga
de inlelegere, qi pe a
0262] ipso quippe bea
krr. intr-adevdr', orice .r""t".e ragionali, intrucAt
dubitationl praecellet.
De
[Col.
este fericit[,
este
est rationalis
creatura, quaecumque beata est, non ip
illa. Unde secundum hoc melius accrpitur quod scn
de
lirriciti do la El, nu El Insugi de la ea. De unde, se inlelege mai
lrine, dupd aceasta, ceea ce s-a scris: Pacea lui Dumnez.lr, cor"
est, Par Dei quae praecellit ofiinem intellectum: ut in q
utudrSeEte toatd puterea de tnpelegere, incdt, prin faptul cI s-a
quod
dixit omnem, nec ipse intellectus sanctorutr
xpus. toaLd. nu poate fi exceptat52o3 nici insaqi puterea de inlelegere
rr sfintilor Ingeri: doar a lui Dumnezeu singuml, cdci pacea Lui n
Arrg"Io-- esse possit exc€ptus; sed Dei solius: neque enir
-
et ipsius intellechrm pax elus excellit'
rnvArqeqte qi puterea de intelegere2B a Lui insuqi. ,
I.XN. - 77. Remissio peccatorum erPressa in Symbolo'
!,ilV. - 17. ler\area pdcatelor, erpimatd tn Symbol. Itiapa sfi.npilar
este fdrd. crimd, nu fdrd pdcat.
uita sine crimine, non sine Peccato'
Concordant autem nobiscum Angeli etiam nunc,
remittuntur nostra peccata. Ideo post
sanctae Ecclesiae in ordine Confessionis ponitur remr
ingerii sunt. insi, in armonie cu noi, chiar gi acum, cAnd ni
nc iartd pdcatele noastre. De aceea, in ordinea confesiunii, iertarea
p[.atelor e pusd dupd amintirea sfintei Biserici. c6ci prin aceasta
Per hanc enim stat Ecclesia quae in te
rlureazd Biserica de pe pimAnfo5: prin aceasta nu pieie
peccatorum.
ce pierise
Lt' p""
hanc non perit quod perierat et inventum est (l
qi a fost girsit (Luca, Xy, 24). ExceptAnd, de buni seamd, darul
l}itezului, care a fost ddruit impotriva pdcatului originar, incAt206,
XY,-24).Iixcepto
quipp" Baptismatis munere, quod conr
pec"atum donatum estT ut quod generatio
originale
rlc a fost- atras prin naqtere, este retras prin renaqtere; gi, totugi,
atfractum est, regeneratrone detrahatur; et tamen act
Itrliturd2o7 chiar gi pdcatele achrale, pe care le
va fi g6sit comise
quoque peccata, quaecumque corde, ore, opere commi
ru fapta, cu cuvAntul gi cu gAndul: exceptAnd,
aceast6
:- 1
1-^-ri
"g.d".,
i"""rr"ri1, tollit: hac ergo excepta magna indulgentia,
^
"'
un
nrare indulgentS, de unde incepe reinnoirea omului,
prin care
hominis renovatio, in qua solvitur omnis reatus
cstc dezlegat tot pScatul, qi inndscut,
incipit
gi
addugat,
tot restul vielii,
ingeneratus et additus; ipsa etiam wita caetera Jarn ratl!
rlc-acum la etatea uzului raliunii, oricAt ar fi, dealtminteri,
ut!,ntis aetatis, quantalibet praepolleat
fer:unditate justiti
rrrPerioarS prin feounditatea dreptdtii, nu se petrece fdri iertarea
tgt"'
sine peccatorirm remissione non
Quoniam filii
1rr"rr:atelor. F'iindo6, atAta timp cAt triiesc muritor, fiii lui Dumnezeu
Sf. Aureliu Augustin, Enchiri.d.ion 98 S. Aurelii Augustini Enchiridion 99 er: lupti cu moartea. $i,
Sf. Aureliu Augustin, Enchiri.d.ion
98 S. Aurelii Augustini Enchiridion
99
er: lupti cu moartea. $i, oricAt de adev5lat s-a spus despre ei:
quamdiu mort
Oricdpi sunt cdlduzipi de Spiritul lui Dumnezeu, aceia sunt fiii
quamvis de illis
aguntur, hi ftlii
Dei excitantur,
lui l)umnezeu (Rom. \r[I,
]4), totuqi sunt
chemagi de Spiritul lui
Dumnezeu sd vind qi, ca fii ai lui Dumnezeu,
se indreapt6 spre
Dumnezeu aqa, tncAt, ca fii ai oamenilor, in chiar
spiritul
ut etiam spiritu suo, maxime aggravante corruptibili''
ior,
impov[rat cumplit de trupul coruptibil (S"p : inpel. lui So/. [X,
corpore (Sap IX, 15), tanquam filii hominum quibusdami
humanis motibus deficiant ad se ipsos. et ideo peccent
lnterest quidem quantum: neque enim quia peccaturrii
15), se instrSirreazd, prin oarecari tulbur5ri omenegti, cdtre sine
lngigi, gi, de aceea, pdcituiesc.20s E, ins6, o deosebire, cAt: cdci
nu fiindcd toatd crima2oe este picat, de aceea chiar tot pdcatul
est omne crimen, ideo crimen est etiam omne peccahrm')
Itaque sanctorum hominum vitam quamdiu in hac mortalilr
oste crim6.
$i,
astfel, zicern cd viata oamenilor sfin1i,
cAt tip
este
vivitur, inveniri posse dici nus sine crimine: Peccatunt'
trditd in aceasta muritoare, poate fi gdsiti firi
crimi: Pdcat,
lns6., d.acd uom zice cd nu auem, dupd, cum spune mare]e210
autem si direrimus quia non habemus, ut ait
Apostol, ne seducem pe noi ingine, pi adeudrul nu este tntru
apostolus, nosmetipsos seducimus, et ueritos in nobis
noi (I loan, l, B).
est (I Joan. l, B).
LXV. - Crimele sunl, ierlate, oricare, in
Bisericd, prin penitenld.
LXV. - Crimina quaelibet in Ecclesia remitti per poenitentiam,
in afara Bisericii nu .sunt iertate pd.catele.
Eatra Ecclesiam non remittuntur peccata.
Dar', nici despre crimele inseqi, oricAt de mari, de iertat in
Sed neque de ipsis criminibus quamlibet magni
remittendis in
sancta Ecclesia, Dei misericordi
sfAnta BiscricS, nu trebuie pierdutd de citre f[citorii, fiecare
desperanda est agentibus poenitentiam
secundum
dupd felul picaFlui sdu211, ai penitenlei speranla in misericordia
modum sui cujusque peccati.
In actione aute
lui Dumnezeu. in actul penitenlei, ins5, unde s-a inf5ptuit intr-un
asemenea mod212, incAt acela cane
a infdptuit este inldturat chiar
poenitentiae, ubi tale cnmmisslrm est, ut is qui comrnisit a
Ctlrlrti etiam corpore separetur, non tam consideranda est
gi de la trupul2r3 lui Christos, nu trebuie luatd tot atAt in
r:onsiderare mdsura timpului, cAt a durerii. Cdci, inima
frAnt[
mensura temporis quam
doloris. Cor enim trontrihrm et
umilitd Dumnezeu nu o indepifieazd. de la Sine (ps. L,
humiliatum Deus non
spernit (Psal. L, 19). Verum quia
79).
,si
lntr.adevdr, fiindcd durerea unei inimi rimAne, in general, ascuns[
plerumque dolor alterius cordis occulflrs est alteri, neque in
nlteia gi nici nu ajunge la cunogtinla altora, prin cuvinte sau prin
ulio.orn notitiam per verba vel quaecumque alia signq
orice alte semne; cAnd est in fafa Aceluia, cdruia i se spune:
procedit; cum [Col.
0263] sit coram iJlo nri dicitur,
meus a te non
e.st absconditus (Psal. XXXI|II, 1O):
constituuntur ab iis qui Ecclesiis plaesunt temp()rq
Suspinul meu de tine nu s-a ascuns (Ps. XXXW, 10), pe drept s-au
r:onstituit de c6tre cei ce sunt in fmntea Bisericilor2l, durate ale
peniten{ei, ca si fie satisfdcut[ chiar215 gi Biserica in care sunt
poenitentiae, ut fiat satis etiam Ecrlesiae, in qua remittut
remittuntur' I
ipsa peccata;
ipsa peccata; extra eam qurppe
extra eam quippe non remrttuntur'
non
lpsa
icrtate pdcatele inseqi: fiindcd in afara ei, intr-adev6r, nu sunt
iertate. CEti ea ipsSgi a primit, in mod particular, arlun5 Spiritul
.r.-qr"
proprie Spiritum
sancfum pignus accepit (lI Cori
SfAnt (1/ Cor.1,22), fSrd de care pdcatelc nu sunt iertate, niciunele,
l, 221,
strrc quo non remithrntur ulla pecxata, ita ut quifus
ustfel, inr:At, t:ei cdrora le sunt iertate, dob6ndesc viala etern[.2r6
remittuntur', olnseqLrantur vitam aetornarrl
_ S/ Aureliu Augustiry Enchiridion 101 tX\{. - lertarea pd.catelor este fdcutd pentru judecata de
_
S/ Aureliu Augustiry Enchiridion
101
tX\{. - lertarea pd.catelor este fdcutd pentru judecata de apoi.
LX\{. - Remksio peccalorum fit propter l'uturum judicium'
futurum judicium fit remissio
C[ci iertarea picatelor este fScutd mai mult pentru2l7 judecata
Magis enirn propter
rt"-
peccatorirm.
In ha.,
vita usque adeo valet quod
'scriptum
de apoi. In aceastd r.iafd, insd, pAnd intr-atAt este in vigoare ceea
cc s-a scris: Jug greu pesle fii. lui Adam, din ziua iesirii din pdntecele
est, Craue jugum super filias Ad7m, a die witua
de ientre matris eorum usque in diem sepulturae in matrem
IU-, 1); ut etiam panulos videamus post
ornnium (Eccli.
maicii lor, pdnd tn ziua ingropdrii tn mo,ica tuturor (Ecl. XL, 'l),
incAt vedem c5, chiar dupd purificalea renagterii, pr-uncii sunt
munciti de clrinul diferitelor rele; incAfl8 inlelegem cd, tot ()cea ce
lavacrum
regenerationis diversomm malr)rum afflictione
tohlm quod salutaribus agitur
cruciari: ut Intelligamus,
spem venturorum bononm, quarn
Sacramentis, magis ad
se face prin sacramentele salvatoare, tine mai mult de speranta
bunurilor viitoare, decAt de p5^strarea sau dobAndirea celor achrale.
MrrJte par, iardgi, a fi iertate qi a nu fi rdzbunate prin nici un fel de
ad retentirmem vel
suplicii, dar pedepsele lor sunt rezervate fir viitor. Cdci nu in zadar
etiam hic videnhr
eorum poenae reseryanhff
in posterum' Neque enim ftusna
oste) anume, numiti a judec5lii ziua aceea in care are sE vini
,ludec5torul viilor qi al morfilor. Dupi cum, dimpotrivd, sunt
judicii, quando ventums est judex
ille pr.r'ptie dicitur dies
morhrorum. Sicut e contrario vindicanffi
vivorum atque
rizbunate aici unele, gi, daci tohrqi sunt iertate, nu vor aduce, cr,r
sigurant5, nici un r6u in veacul de apoi. De aceea, despre unele
hic aliqua,
r.lrr"rt si remith:ntur, profecto ir futuro saeculo
,tt""brnt. "t Propterea de quibusdam temporalibus
pedepse temporare, care le sunt aplicate p6cdtoqilor in aceasti via15,
.ro.t
Apostolul Ie spune acelola ale c5ror pdcate se gterg, ca sd nu fie
quae in hac vita peccantibrrs,irroganl.ur':
poenis,
"it ToTX
pdstrate la sfArqit: Cdci, dacd ne.-am fi judecat noi inEine, nu am
pec.atu ielentur, ne reserventur in finem, ait Apostolus:
'Slo
mai fi judecati de Domnul: cum, tnsd, sun\em judecapi, sunlem
no, ipsos judicaremus' a Domino non iudicarem,ur:'
"ni*
f.ndreptali de Domnul, ca sd n.u /im damnapi impreund cu l.umea
judicamur autem a Domino corripi'mur, ne curn
cum
(rceosta. (l Cor. XI, 31, :12).
mundo damnemur (I Cor. XI,37 et 32}
IXUI. - 18. Sunt douedipi JalSi cei care .socotedu cd toli credinciosii,
lXru. - 78. Refelluntur qui putabant fideles omnes'
oricdt de scelerat uor fi trdit, uor fi salua,ti prin foc.
scelerate ui.tissent, saluandos per ignem'
Creduntur autem a quibusdam
et ejus
etian ii qui nome
lavacro in Ecclesi
Christi non relinquunt,
Se r:rede21o, insd, de cdtre cAliva chiar oi aceia, care nu
;rSrdsesc nnmele lui Christos, qi sunt botezali, prin purifirnrea
.b
ea ullo
l,ui. in
Biserici, gi nu sunt rupti de ea prin nici o schismd sau
,""
schismate vel hae
baptizantur,
erezie, in oricAt de mari ticdloqii ar trdi, care nici nu se cur'dtd
sceleribu s.vivant, qu ae
praeciduntur, in quantislibet
prin penitentd. nici nu se rdscump[ri prin pomeni, ci, oricAt
hiluarrt p,,*rrit".,dn,
nec
eleemosynis redimant, sed in ei
hrir.
vitae ultimum diern pertinaoissim
tlc tcnace ar persevera in ele, pAnd in ultima zi a ielii acesteia,
usque
"d
salvi futuri per iglem; littt pro magninrd
vor fi salvati prin foc: cE vor fi pedepsili, adic6, cu un foc de
per.cver"ot,
rluratS, dupi mdrimea nelegiuirilor qi ticdloqiilor,
totugi,
nu cu
ia"inorunr
flagitiorumque diuturnrl, non tamen aetel
Scd qui hrl<; credunt, et tamen cathrllici
liicul etern.220 (.iei care, ins5, cred asta qi sunt, totuqi, catholici,
igne puniri.
t,ir*n"u
quaclam benevt-'lentia mihi falli videntur:
trri se par' a sc inqela printr-o ()are(.are omeneascd bunS,vttin!5,
lirci, rrrnsultatE, altceva r6spunde SfAnta Scriptur5. Referitor la
divina aliud t;rlnsulta respondct' [ 'itrrrm autr
Scriptrrra
rrlt:astd t:hestiune, insd, arn st;ris o carte. al r:6rej titlu este l)espre
de hac
qttaestione constrripsi, ctrjus tituhrs est, dr: l-ide
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion 103 702 credinpd Si fapte221 . unde, dupd Sfintele Scripturi. am
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion
103
702
credinpd Si fapte221
. unde, dupd Sfintele Scripturi. am
Operibus; ubi sec;undum Scriptura^s t1l-"t't, quantum Deo
demonstrat, cu
ajutorul lui Dumnezeu, <;At am putut, cd ne face
" potui,
demonstravi, eam fidem salvos facere;
"iirl
t
evidenter expressit Paulus. apostolus' dicens:
quam
satis
salvali_ acea credinli, pe care a exprimat-o destul de invederat
Apostolul Paul, zicAnd: Cd.ci, tn Christos lsus, nici circumcizia
in
Christo enim Jesu neque circumcisio quidquam ualet'
nu e in .stare de ceua, nici prepulul, ci credinta care lucreazd.
neque praeputium,
sed fides lCo.l' 0264) quae per
male et non
dilectioiem operatur
(GalaL V, 6)' Si
"t"-
prin iubire (Galat. V, 6). Dac5, ins5, lucteazd rdu, gi nu bine,
este, dupd apostolul Iacob, fird indoial5, moarti in sine insdgi.
dubio, secundum apoglo-h1m
bene operatur, procul
Care, iarS,gi zice: Dacd cineua zice cd. el are credintd,
fapte,
i.*f"*,
mortua est in
semetipso' Qui rursus art Sifidem
"ii"ot
tnsd., nu are, oare, tl ua putea salua pe el credinta (Iacob
ll,
," quis
poteit lides
habere, oPera autenx no1 h1!3at, numquid
saluare eum (Jacobi.ll, 17, 14)? Porro autem
17, 14)? Pe de altd parte, ins5, dacd, pentru
singuri credinla,
omul scelerat va fi salvat qi aga trebuie inleles ce spune fericitul
.i
ho-o
sceleratus propter fidem solam per ignem
Pal;.l: El tnsd se ua mdntui, d.ar aSa ca
prin
(I
Cor. III, 15);
foc
quod. ait b.eatus
"tdT:
quasi Per Bnem;
Potenl
et falsum erit
guod dixit
credinla va putea salva, agadar, f[ri fapte qi va fi fals ceea ce a
spus coapostolul s[u Iacob: fals va {i, de asemenea, gi ceea ce a
spus insrrqi Apostolul Paul: .Ay'u ud amdgiti, zice, nici desfrdnapii,
sum erit et illud quod iderrl
ni.ci tnchi.ndtorii la idoli, nici adulterii, nici muierotcele, nici
it, errarel neque fornicltore's,
culcdtorii cu bdrba[ii, nici
furii,
nici auari| nici belioii, nici
adult
neque ido
batjocoritorii, nici rdpitorii
nu uor moEteni tmpdrd.!ia lui
neque
neque nxos
Dumnezeu (I Cor. VI, 9, 10).
Cdci, dacd chiar gi perseverenlii in
ebr
nequ
neque
aceste firidelegi vor fi salvati,
totugi, din cauza credinlei lui
0)' Si
Dei
possidebunt (I Cor. \1,
Christos, in ce chip nu vor fi,
agadar222, in impdrdlia lui
propte
perseverautescriminibus,tar
Dumnezeu?
Lrunt, cpomodo in regno Dei non erunt?
pe'r
ignem ui'
LXVIII. - Locus Apostoli
de saluandis
LXUII. - Cum trebuie tn{elese cuuintele Apostolului despre cei de
saluat prin foc. [Jn foc anume, tn uiala aceasla, prin care
intelligendus.
Ignis'quidam in hac uila' Per quent"
sunt saluati ziditorii in lemn.
saluantur aedificantes ligna'
Dar, fiindc6 aceste atotvddite gi atotclare mdrhrrii apostolice
Sed quia haec apostolica
manifestissima
nu pot fi false, ceea ce s-a spus in mod obscur despre acei, ce, pe
non possunl; illd q
apertissima testimonia falrt
"tt"
.rtr.,rr" dictum est de
iis
qui supcraedificant su
fundamentul care este Christos, suprazidesc nu aurT argint, pietre
pretioase, ci lemne, fAn, trestie (cdci despre ei s-a spus ci vor fi
fundamentum, quod est Christr-rs, non aurum7 argentur
salvagi prin foc, pentru c5, datoritS. fundamentului, nu vor pieri),
Ligna, fenum, stipulam
(de his eni
lapides pr"tio.o.,
sed
aga trebuie inlelese, incAt si nu pard a fi contrariul celor ardtate.223
ig.,"m salvi
erufi, quonia
Ji',nrrrr'est quod p"i
l,emnele, de bunS seamd, qi fAnul, qi trestia pot fi, nu absurd,
peribunt), sic intelligendum e'
funclamenti merito non
inlelese astfel de pasiuni ale lucmrilor lumegti, oricAt
licit ingiduite,
ut his manifestis non inveniatur esse c()ntranum'
inc6t nu pot fi pierdute fdri dulerea sufletului. Cum aceastd
quippe
et fenurn et stipula non absurde accrpr pQssur
rlurerc, ins5, arde, dar:5, in inim5, Christos !ine lor.ul
saecularium, qr.mvit licite t;oncessarum' tale
rerum
firndamentului, rrcea ce inseamnd cd nimic nu este pus mai prcsus
cupiditates, ut arnitli sile animi dolore non possint' C)um
Sf. Aureliu Augustin, Enchiri.dion S. Aurelii Augustini Enchirid,ion 105 autem iste dolor urit, si Christus
Sf. Aureliu Augustin, Enchiri.dion
S. Aurelii Augustini Enchirid,ion
105
autem iste dolor urit, si Christus in corde fundamentj habet
tJr: El, qi omul, care este ars de o asernenea durerc, voicgte, mai
degrab[, sd se lipseasc6 de lucrurile, pe care atAta ]e iubegte,
id est, ut ei nihil anteponatur, et malit homo qui
locum,
tali
dolore uritur, rebus quas ita dili# magis carere quam
Christo; per ignem fit ialvus. Si autcm res hujusmod'i
rlevine salvat prin foc. Dacd, insd, in timpul unei astfel de tentafii,
va fi voit si pdstreze, mai degrabS, lucrurile trecdtoane qi lumeqti,
tempole tentationis maluerit
rlecAt pe Christos, nu I--a al,ut pe El ca fundament, pentm c:5 le-a
temporaGs
",i."e"rl"res
eum in fundamento non habuitl
uvut pe locul cel dintAi pe acestea, pe cAnd, intr-un edificiu, nu
tenere quam
Christum,
priore loco habuit, cum in aedificio prius non
cste nimic altceva inaintea firldamenhrlui. CSci focul, despre care
quia hal"
sit aliquid'fundamento.
Ignis enim, de quo eo loco est
debet intelligi, ut ambo per eum
rr vorbit, in acel loc, Apostolul, trebuie astfel inleles, incAt gi unul,
qi altul trec prin el, adic6, qi cine zideSte pe acesl fundament aur,
locutus Apostolus, talis
urgint, pietre pre{ioase, gi cine zideSte lemne, fdn pi trestie.
trarrseantiid est, et gui aediftnat super hoc fundamentum'
argentum, lapides pretiosos,
aedificat
l.'iindcd, dupd ce a spus aceasta, a ad[ugat: $i focul ua dooedi ce
aLtrum,
91 9"i
j"rul,
Cum enim hoc dixisset, adjunxit;
tb.l este lucrul fiecdruia. Dacd lucrul cuiua, pe care l-a zidit, ua
et stipulnm.
L@no,
rdmdne, ua lua platd. Dacd, insd, lucrul cuiuo. se ua orde, el ua
iniui"ujurqu"
ipu,
quale sit' ignis probabit' Si cujus
p"r^onr"iit,
quod superaedificauit, rnercedem
,[i pdgubit: insd qi el oa fi saluat, totuEi, aSa, ca prin foc (Id. lII,
opu,
ic"ipi"t. Si cujus
opus autem euustum fueriL, damnum
11-15). Focul va proba, agadar, nu doar lucrul unuia dintre ei, ci
ul amAndurora. Un fel de22r foc este tentalia suferin1ei22s, despre
patietur: ipse autem saluus erit,
(Id. Ill,11-15). Non ergo unius
ignis probabit. Est quidam ign
(iare s-a scris apriat, in alt loc: Vn.sele olarului le ld.mureEte cuptorul,
Si tentalia suferinpei, pe oamenii drepli (Sirah, XXVU, 5). Acest
f,rc face, in rdstimpul vielii acesteia) ceea ce zice Apostolul cd li se
quo
aperte
alio loc.<l srriPtum es
lntAmpld la doi credincioqi, unuia, adic6, dacd,
gAndindu-se la
et
homines justos tentatio tribulationis (Eccli' XXVII, 6)'
i., h." interim vita facit quod APostolus dixiq si
duobus fidelibus, uni scilicet cogitanti quae Dei
ccle ce sunt ale lui Dumnezeu, in chipul in care ii
place lui
Iste ig:nis
l)umnezeu, vasizicS, celui care zideqte, peste Christos
acoid"at
firndamenh-r1226,
anr, argint, pietre pregioase, altuia, gAndindu-se,
lnsd, la acestea, ce sunt ale lurnii, in chipul in care ii place sotiei
(l Cor. VIl, :12, 33), vasdzic6, celui care zideqte, peste acelagi
fundament, lemne, fAn, trestie: cici lucml primului nu este nimicit
prin foc, fiindcd nu a indrdgit acelea de a ciror pierdere sd se
fndurereze, este, ins6, nimicit al celuilalt, pentru cd nu pier f6rd
rlnrere cele cc au fost posedate cu dragoste.227 Dar, datd fiind
prcrnisa majord propus6, inr:At voieqte a se lipsi, mai degrabd, de
r:lc, decAt de Christos, qi nici din marea teamd de a le pierde,
oricAt il doare, cAnd le pierde, nu L-a pdrdsit pe Christos, esfe,
rlcsigur', saluat, dar, a6a., ca prin.foc, firndcd il aide228 durerea
urit eum rerum dolor, quas dilexeratl
lricrdelii acelor lucruri pe care le-a irrdrdgit, dar, datoritd
ignem: quia
sed non subvertit ncllue (x)nsumit fundamenti
stabilildlii fundamentului qi incoluptibilit5lii intdriturii, nu e
#ti ^*-t
rilrborAt Ia pimAnt qi nit:i nu se consumS.
stabilitate atque incorruptione munihrm'
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion 107 106 S. Aurelii AWustini Enchiridion I,XIX. - Un anumit foc
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion
107
106 S. Aurelii AWustini Enchiridion
I,XIX. - Un anumit foc purgcttorial ua /i chiar Si dupd uia{a aceasta.
LXIX. - Ignis etiam purgatorius quidam post hanc iitam'
Nu e incredibil cd se poate intAmpla, chiar gi dupi ac.eastd
etiam post hanc vitam fieri'
Tale aliquid
via!5, ceva de felul acesta, qi se poate cerceta, dacd este aqa; gi, fie
est, et utrum ita sit, quaeri potest: et
incredibile non
adeverit, fie ascuns, unii dintre credincioqi vor fi salvali printr-un
aut inveniri, aut latere, nonnullos fideles per ignem
anume foc purgatorial22q, atAt de t6rziu sau de repedc, dupd cAt de
qutl1o m.a.8is minusve.bona
quemdam purgatorium,
mult sau de pugin au indrdgit bunurile pieritoare; totugi nu li se va
jereuntia dilexJrunt,
tanto. tardius citiusque salvari; nor:
intAmpla aga unora ca qi aceia despre care s-a spus cd nu uor
,urn"r, tales de quibus dictum est, quod regnum D
moSteni tmpdralia lui Dumnezer-r, decAt numai dac.I
penitenlilof30
ntsi convenienter poenitentibus eade
non possidebunl,-
li se vor jerla convenient aceleagi crime.231 Am spus, insi, convenient,
remittantur. Convenienter autem dixi, ut steril
".i*i
si nu fie sterili in pomeni, ciror pomeni ateta impoftanld le atribuie
ris non sint, quibus tantum tribuit Scriptu
in eleemosyT
divina,
ut
earum tantummodo fructum se imputatu
SfAnta Scriphrrd, incAt Domnul prevestegte ci ar:e sE le impute
celor de la dreapta numai rodul acestora, qi numai sterilitatea
praenuntiet Dominus dextris, et earum tantummo(
acestora, celor de la stAnga, cAnd are sd le zicd pimilor: I/enipi,
quando his dicturus est, Venit
ste.ilitatem sinistris;
binecuodntapii Tbtdl.ui Meu, moStenipi impdrd{ia; celorlalti, ins6;
percipite regnum: illis autem' 1
bened.i.cti. Patris mei,
Merge{i tn focul etern (Mat. XXy,34, 41).
in ignem aeternum (Matth' XXV, 34, 41)'
tXX. - 19. Crimele nu sunt rd.scumpdrate prin pomand, decdt
tXX. - 79. Crimina eleemosynis non redimi, nisi ui'ta mutetur'
dacd. este schimbat modul de uiald.
Trebuie sd ne temem indeajuns, ca nu cumva sd socoatd cineva
Sane cavendum est ne quisquam
existimet in
r:5 acele nenolrcite crime, de care fac cei care nu vor mogteni
qualia
regnum Dei nc
illa crimina,
qui agunt,
irnpirSlia lui Dumnezeu, perpetuate zilnic, pot fi r6scumpirate
quotidie perpetranda, et
possidebunt,
?leem:syl
zilnic, prin poman5.232 Trebuie, intr-adevdr, schimbati viala intru
mu
quotidie
redimenda. ln melius quipp".est vita
rrai bine, qi Dumnczeu trebuie propitiat233 prin pomand, pentm
p".
de peccatis praeteritis est propiti
pdr;atele trecute, nu ca qi cum ar putea fi oarecum cumpdrat s[
"t
"l""^osJmas
modo, ut ea sen
Ders;
non
ad hoc
emendus quodam
irrgiduie ca ele sd fie nepedepsit fdcute pururea.23a Cdci nu a deil
Nemini enim d
liceat impune committeie -
nimd.nui dezlegarea de a pdcdtui (Sirah, XV, 20), oricAt,
(Eccli' XV, 27): quam
Laramentum peccandi
lndurAndu-se, $terge) daci nu este neglijat5 achitarea potriviti235 a
jam facta peccata. si non satisfa<
miserando deleat
datoriei, pdcatele deja fScute.
congrua negligatur.
LXXI. - Oratione Dominica ecpiari leuiora peccata'
LXXI. - Prin Rugdciunea Domneascd (: Tatdl Nostru, n. tr.) sunt
ezpiate pd.catele mai uSoare,
r' I
Rug6ciunea cotidian6 a credincioqilor. satisface, insd, in
autem brevibus levibusque pec9lt
De quotidianis
lrrir.inla micilor qi uqrtarelor pdt;atc cotidiene, fErS de care nu se
vita non ducitur, quotidiana fideliu
sine quibus
haec
lrctrece viata aceasta.23t' (jdt:i a<:el,rra li se cade sd spun6: Tata.l'
oratio
satisfacit. Florum est enim dicere, Poter noster
tu)stru, Carele eSti i,n ceruri., trare ij sunt deja ren5scuti din api gi
es in coelis, qui jam Patri tali regeneratr sunt ex aqua
108 S. Aurelii Augttstini Enchiridion Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion 1,09 Spirit unui asemenea Tatd. (loan,
108 S. Aurelii Augttstini Enchiridion
Sf. Aureliu
Augustin, Enchiridion
1,09
Spirit unui asemenea Tatd. (loan, tII, 5). Minimele gi cotidienele
Spiritu (Jort.n. lll,5). Delet
quotidiana Peccata. I)elet
p6cate aceastd rugdt;iune le gterge in intregirne.2]1 Le gterge gi pe
acelea, de la care viala credincioqiloq chiar scelerat petrecutd, dar,
etiam soelerate gesta, sed
disoedit: si quemadmo lum
prin peniten16,, schimbatd intru mai bine, se dep6rteaz6., dacl,
non desunt quae dimittantur; ita
dicatur, Sicut et nos dimitt'imus
dupi cum se zrce veridic: $i ne iartd noud datorii.le noostre, fiindcd
debita nostr{t' quomam
nu lipsesc oele care si fie iertate, tot aga se va zice veridic: Precum
veraciter [Cot.'0266]
(Liauh' V, 9, 12): id est, si fiat quod
pi nii iertdm datorniriloisE noSLri (Mat. N,9, 12), adicd, dac523n se
debitoribus nostris
dicitur; quia et ipsa eleemosl, ra est' veniam petenti homini
face ceea ce se spune, firndcd gi pomana insigi inseamnd a-i da
ierlare omului cdruia t,erc iertare.
lSnoscere.
LXXII. - Multele {eluri de pomand.
LXXII. - Eleemos.ynarum genera multa'
$i, prin aceasta, la toate care sunt fdcute ctr indurare2ao
folositoare se aplicd ceea ce spune Domnul: Dali pomana gi.
i,atd toate ud sunt curate (Luca, XI, 41). Nu numai cine d5,
aqadar2al, flsmAndului hran5, insetatului biutur6, celui gol
veqmAnt, cilStorului hcaq, fugarului ascunziq, bolna.mlui sau
celui inchis vizitS, oapti.vr:lui rdscumpdrare, debilului mijloc de
transport, orbrrlui insotitor, intristatului consolare, nesdndtosului
leac, rdticitorului cirare, nehotdrAtului sfat,
gi fiec[rui2'2
lipsit
ceea ce ii este necesarT ci, intr-adevir, chiar cine dI iertare
quod cuique necessaRum est indigenti; verum etram qul
irt
lo".ri.m peccanti,
pdcitosului,
dd pomand; gi cine il indreapt6 ou
eleemoslT ram da! et qui emendal
vergeaua pe cel
usupra c6ruia i s-a dat
verbcre in querr, potestas datur', vel coercet aliqu
potestatea, sau il constrAnge printr-o
ejus, quo ab illo laesus ar
disciplina, et tamel-peccatum
()arecare disciplini, gi totugi picatul lui, prin care a fost lezat
corde, vel orat ut ei dimittatun
sau ofensat de cdtre acela, i-l ialtd din inimS sau se roagd sd i se
offenrus est, dimittii ex
non solurn in eo cJtrod dimittit atque orat, verum etiam in
iorte lui,
nu numai prin faptul c5 iartd
sau se roagi, ci chiar
eo quod c.:rripit,
et aliqua emendatoria poena plectrt
d'at;
quia misericordiam praestat' Multa enirt
prin faptul cd educd gi aplici pedepse purificatoare2{S, di
pomanS, fiindcS pune in fatd miscricordia. Cdci multe bune li
"1"#u.1-.rn
bona
prlestantur invitis, quando eorum consulitur utilita-
non voluntati: quia ipsi sibi in'eniuntur esse rnimrct, amr
se oferd indirdtnicilrr2'a, cAnd se are in vedere folosul, nu voinla
lor: fiindcd ei inqiqi sunt dovedili a fi dugmanii lorugi, gi sunt,
vero eomm potir. illi qro.
inimicos putant; et reddun
cum reddere mala christianu
mai degrab6, cu adevdrat prieteni ai lor cei pe care ii socotesc
duqmani; qi intorc, greqind, rdul pentru bine, cAnd un cregtin
crrando ,nala pr'., bonii,
malis Nlulta itaque genera sun
nu ar trebui sd intoarcd nici mdcar rdul pentm riu.
non debeat nec pro
$i,
astfel,
quae cum facimus, adjuvamur u
sunt mai multe fe]uri de poman5, prin care, cAnd Ie facem,
eleemosynaruml
dimittantur nostra Peccata.
suntem ajutali2as s5 ni se ierte pdcatele.
LXXIII. - Eleemosynae Senus manimum, parcere iru'mLcts'
LXXIII. - Cel mai mare Jbl d,e pomand. e.ste a cruto. dupmanii
Sed ea nihil est majus, qua ex corde dimittimus'
Dar nimic nu este mai mare decAt aceea (: poman6, n. tr.),
in nos quisrlue peccavit' Minus enim magnum est e
lrrin oare iertdm din inimd ()cea (ie a pdcdtuit oineva tmpotriva
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion - s. Aurdir-4uguttini ln"hi'idi9' 111 1_10 noastr5 eum esse benevolum,
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion
- s. Aurdir-4uguttini ln"hi'idi9'
111
1_10
noastr5
eum esse benevolum, sive etiam beneficum, 4ri tibi mali
cdoi este mai pugin mare a fi binevor'tor sau chiar indatoritor
la16 de acela care nu gi-a f6cut nimio: este, insd, crr mult mai mane
,si gine de magnificentissima bundtate faptul r:d ig indrageqti pAnE
qi duqmanul, qi aceluia care iti wea rdul
qi, dacd poate, fi-l face, tu
li vrei totdeauna binelc gi, cAnd poli
pc
l)umnezeu zicAnd:1'u Indrdgipi.-i pe
duS
ine
Sed quoniarn
aelor ce ud. urdsc Si ruga{i-ud pentru cei
pro
eis
44)
Y
.
perfect
o quidem se debet
anlmum ad hunc
44). Dar, fiindcd accstea tin dc fiii perfecgi ai lui Dumnezeu, r.rnde,
tm.ris
affectum, orando Deum, secumque agendo luctandoque
hrtr-adev5r, este dator sd tindd tot credinciosul qi rugAndu-se lui
l)umnezeu, gi lucrAnd qi luptAndu-se cu sine, spre acest sentimcnt
hoc tam magnum bonum tanta
sir-gi indrepte inima umanS: totugi, fiindc.d acest atAt de mare bine
perducere: tamen quia
quantam credimus exaudiri, cum i
multitudinis ,ro.,
oratiorie dicitur, Dimitte ".1, nobis debita nostra, sicut et
dimittimus debitoribus nostris; procul dubio ve
nu tine de o aqa multime. cAtd credem a fi perceputd cu auzul,
rAnd se spune in mgdciune: $i ne iartd noud greSelildar noastre,
precum gi noi iertdm greEililar noqtri; fdrd indoiali, vorbele acestei
sponsionis hujus
implentur, si homo qui nondum it
p'omisiuni solemne se implinesc, dacd onrul, care nu s-a inwednicit
diligat inimicum, tryi:"-qY3g:.1"9.ffi
lnc5 astfel, incAt igi indrigeqte deja2+B dugmanul, cAnd este rugat
profeuit, ut jam
0267] dimittat'
dc omul care a pdc5.tuit impotriva lui s5-l ierte, il iarti,
totugi,
Jin
ab homine qui peccavit in eum, ut ei [Col'
utique r'rrlt dimittlr
itrimS, deoarecc c;hiar vrea cu siguranti sd i se iertc Ai sieqi,
dimittit "* -rd"' quia etiam sibi roganti
suplirantnlui, cAnd se
d.imittimus debitoribus nostri
roagd gi zice: Precum Si noi iertcim greSipilor
cum orat et dicit, Sicut et nos
nobis, sicut ot
no5tri, adic6: Aga ne jartd
id est, Sic dimiue debita nostra rogantibus
datoriile noastr.e, nou5, suplicantilor.,
nostris'
l)r'ecum qi noi Ie iert[r4. datoneicilor rrogtri suplicanli.
nos dimittimus rogantibus debitoribus
i
IXXIV. - Peccata non dimittenti non dimittuntur a Deo'
LXXfV. - Neierfi.nrului nu ii uor /i ierktte de cdlre Dumnnzeu pdcatete.
Acum, ccl care, intr-adev5r, il roagd de iertar.e pe acel om
Jam vero qui eum, in quem peccavit' hominem
lnrpotriva cdruia a pdr:5hrit,
dac.d estc imboldit de pdcatul s6u sd-l
si peccato suo movetlrr ut roget, non est adhuc deputa
tit i
ut eum diligere sit difficile, sicut difficile
fie greu aJ
irri'*i"r-r ,
autem roganh
duqmS.nia.
quando inimicitias exercebat' Quisquis
Pc inir
peccati sui poenitenti non ex corde
dimittit, nullo mo
Ai
, sd
dc iertarc
un chip, cE
existimet a Domino sua peccata dimitti; quonrarn me
rirrnt iertate de
Domnrrl2{e pdcatele sale, fiindci Adevirul nu poate
vcritas non pt-rtest. Quem vero lateat Evangelii auditorer
riir mint5. intr.ade
sum oeritcts (Joan' Xfl/, 6
cititor. al Evangheliei estc
sive lectorenr. quis dixerit,
Ego
ttcrlumerit cine a
cum docuisset
orationem, hanc in ea poslta
(loan XIY,6)? El, Car.c,
Qui
rhrrd ne-a invSlat
sententiam vehementer commendavit, dicens: Si eni
cu tiric aceastd sentintd
eorltm, dimit't'et et uo
;rrrsd in ea, zicAnd: Cdci de ueti iertct oamenilor greSelildso 19r,, ud
climiseritis hominibus Peccata
tttr ierLa qi uou.d'fttlcil uostru ael ceresc pdcotele L)oa.stre. I)ar:ci,
Pater uester coelestis
peccata uestra, Si autem
hrsri., nu ue\i. ierlo oamenilor, nici ThLdl t)o.stru nu uct ierta pd.co.tele
di.miseritis homini.bus, nec Pater ues\er dimittet
uestra (Matth \4, 14, 15), Ad tam magnurn tonltruum
t\xt slre
(Mct.t. Yl" 14, 15). (-line nu se trczcqte la un atAt de mare
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion s. UgtirlWY*ni4*ni@Y 113 t12 funet, nu doame, ri e mort: gi,
Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion
s. UgtirlWY*ni4*ni@Y
113
t12
funet, nu doame, ri e mort: gi, ton-rql, Acela e.-n puter.e s[ trezeast.A
non expergiscitur, non dormit, sed morhrus est: et tarnen
potens est ille etiam mortuos suscltare'
pAnd 9i morgii.
LXXV. - 20. Pomo,na nu curd,td. sceleralii. Si nec,redincioSii decdt
IXXV. - 20. Eleemosyna sceleratos et infideles non mund'at' nisi
mutentur,
dacd ei se schimbd
Desigr.rr, cei care trdiesc mai mult deoAt scelerat qi nici nu
Sane cpi sceleratissime vt'unt, nec curant tale;rn vitam
et inter ipsa
facinora et flagtia sua'
se ingrijesc sd irsi corecteze o astfel de viald qi moravuri gi, printre
moresque
"or.ig"t",
;l;;;;.y.".
frlqrerrt"r"
non cessant, frustra ideo sibi
lnsegi crimele gi vi<,iile lor'" nu inceteazd sd dea mereu pomani,
Dominus ait" I)ate eleemosynam"
in zadar se alind in de sine c;umcd Domnul a spus: Dati poma'nd,
blandiuntur,
quoniam
(lici
;i ,;""
o*nii
munda sunt uobis' Hoc enim quam late'
qi iatd toate ud sunt uoud curale.
ci nu inleleg cAt dc
departe bate aceasta. Dar, ca sd infeleagi, asculte numai cui
oateat.
non intellizunt. Sed ut intelligant, attendant quibus
"in
[;;t;,.
lc-a zis. CEci in Evanghelie e scris aga: Pe cdnd oorbea
L-a rugat
Nempe
Er'.rg"lio sic scriptum est: C,um.'
itlum qiidam Pharbaeus ut pranderet',
t q""nt"r,
,ogouit
;;;i
t;,'et
pe El un fariseu oolecare sd. prdnzeascd La el: gi, intrdnd S-a
asternuL la mosd. Fariseul, insd, a inceput sd zicd,, mirdndu-se
i"ngressus reiubuit' Pharisaeus autem
".o"P!1,
non
et
a'nte
in sine, de ce nu s-a spd.lat tnainte de prdnz. $i a zis Domnul
itro ,"'reputins
dicere, quare
illum:
ar$ael';'
cdtre el: Acum, ooi,
orandium. Et
ait Dominus ad
fariseilor,
spdla{i parted care este dinafard
'quod
a cupei Si a bLidului;
ceea
ce este, insd, lduntrul uostru este
deJoris est calicis et catini, m
"!::,f'
'i;;;;;i
,;;ru^,
pl"nu*
Stulti'
est rapina et. tnLC1uLLuLe'
plin de rd.pire Ei de nedreptate. Nebunilor, oare Cel co.re a
'i,""""
ii
quod
ceea ce este dinafard, nu a