Sunteți pe pagina 1din 14

NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE DESEN TEHNIC

Cap. 1.

NORME GENERALE PENTRU ÎNTOCMIREA DESENELOR TEHNICE

1.1. Formatele desenelor tehnice. Desenele tehnice se execută pe formate standardizate. Prescripţiile referitoare la formatele desenelor tehnice sunt cuprinse în SR ISO 5457/94. Formatul reprezintă spaţiul delimitat pe coala de desen prin conturul pentru decuparea copiei desenului original (fig. 1.1). Acest contur are dimensiunile a x b şi se trasează cu line continuă subţire. În tabelul 1.1 sunt prezentate principalele formate utilizate în desenul tehnic, dimensiunile şi suprafeţele acestora. Formatele prezentate în tabelul 1 sunt formate de bază (preferenţiale), conform STAS 570-82. În afară de acestea mai există formate alungite speciale, obţinute prin alungirea dimensiunii “a“ a formatelor de bază, astfel încât dimensiunea “b“, a formatului alungit să fie un multiplu întreg al dimensiunii “a“ a formatului de bază ales (tabelul 2). Notarea formatelor se face prin simbolul formatului urmat de o paranteză cu dimensiunile a x b ale formatului, prima fiind dimensiunea de bază (cea pe care se aşează indicatorul). Exemple de notare : A4 (210 x 297) ; A0 (841 x 1187) ; A3 (420 x 297) ; A2 (594 x 420) ; A3 x 4 (1189 x 420) ; A2 (1261 x 594).

Fig. 1.1

NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE DESEN TEHNIC

Dimensiunile formatelor

Tabelul 1.1

 

Dimensiune a x b

Supr.

Număr

Simbol

[m

2 ]

module

[mm]

 

A0

841 x 1189

1

16

A1

594

x 841

0,5

8

A2

594

x 420

0,25

4

A3

420

x 297

0,125

2

A4

210

x 297

0,0625

1

A5

210

x 148

0,03125

0,5

Formate alungite speciale

Tabelul 1.2

Simbol

Dimensiuni axb [mm x mm]

A0 x 2

1189 x 1682

A1 x 3

841

x 1783

A2 x 3

594

x 1261

A2 x 4

594

x 1682

A2 x 5

594

x 2102

A3 x 3

420

x 891

A3 x 4

420

x 1189

A3 x 5

420

x 1486

A3 x 6

420

x 1783

A3 x 7

420

x 2080

A4 x 3

297

x 630

A4 x 4

297

x 841

A4 x 5

297

x 1051

A4 x 6

297

x 1261

A4 x 7

297

x 1471

A4 x 8

297

x 1682

A4 x 9

297

x 1892

NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE DESEN TEHNIC

Elementele grafice ale formatului. Formatele desenelor tehnice trebuie să cuprindă nişte elemente grafice permanente, dintre care se amintesc:

chenarul, care delimitează câmpul desenului şi se trasează cu linie continuă groasă.

şia de îndosariere, prevăzută pe latura din stânga indicatorului. Are dimensiunea 20 x 297 mm, se trasează cu linie continuă subţire şi este marcată la mijlocul său cu o linie continuă subţire, pentru o mai precisă aşezare la perforare.

reţeaua (sistemul) de coordonate, utilizată pentru identificarea rapidă a diferitelor părţi ale desenului. Se recomandă pentru formate mai mari decât A3, se trasează cu linie subţire, având pe o latură a formatului diviziuni egale notate cu litere majuscule,iar pe cealaltă cu cifre arabe, luând ca origine a sistemului de coordonate vârful unghiului opus indicatorului.

indicatorul are ca scop identificarea desenului, se execută conform STAS 282-77, se foloseşte obligatoriu la toate desenele tehnice şi se amplasează în colţul din dreapta jos, lipit de chenar. Are dimensiunile 185 x 56 mm.

reperele de centrare, în număr de patru, sunt dispuse la extremităţile axelor de simetrie ale formatului pentru poziţionarea corectă a formatului la multiplicare. Se execută cu linie continuă groasă începând de la conturul pentru decuparea copiei şi depăşeşte chenarul cu 5

mm.

reperele de orientare, în număr de două, se trasează cu linie continuă subţire, se amplasează pe chenar, unul pe dimensiunea “a“, celălalt pe dimensiunea “b“, coincid cu reperele de

centrare, astfel încât unul dintre reperele de orientare să fie cu vârful săgeţii îndreptat spre

desenator.

unghiul de tăiere (decupare) a copiei, se amplasează în cele patru colţuri ale formatului şi este un triunghi dreptunghic isoscel cu laturile de 10 mm, complet înnegrit. Elementele grafice ale formatului se pot observa în fig. 1.2.

NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE DESEN TEHNIC

Fig. 1.2 În cazul formatelor A4 şi A3 nu se trec toate elementele grafice ale formatelor prezentate anterior (fig. 1.3.)

Fig. 1.3

NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE DESEN TEHNIC

1.2. Linii utilizate în desenul tehnic. La realizarea grafică a desenelor tehnice se folosesc linii care, după destinaţia lor, sunt de diferite tipuri şi grosimi. Felul liniilor şi prescripţiile lor de utilizare sunt prevăzute în STAS 103- 84. Astfel, liniile sunt de patru tipuri: linie continuă, linie întreruptă, linie punct şi linie două puncte, iar în funcţie de grosimea lor acestea pot fi: linie groasă sau linie subţire. Fiecare tip de linie se simbolizează cu o literă majusculă şi are o anumită semnificaţie în desenul tehnic. Tipurile de linii şi exemplele de utilizare sunt prezentate în tabelul 1.3.

Tabelul 1.3

NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE DESEN TEHNIC

Tabelul 1.3 (continuare)

NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE DESEN TEHNIC

Grosimea liniei groase se notează cu “b“ şi se poate alege din următorul şir de valori: 2,0 ; 1,4 ; 1,0 ; 0,7 ; 0,5 ; 0,35 ; 0,25 ; 0,18 [mm]. Linia subţire trebuie să aibă grosimea aproximativ b/3, dar nu mai mare de b/2. Grosimea liniei de bază b se alege în funcţie de natura, mărimea şi complexitatea desenului şi trebuie să fie aceeaşi pentru toate reprezentările aceleiaşi piese desenate la aceeaşi scară pe acelaşi format. În fig. 1.4. este exemplificat modul de utilizare a diferitelor tipuri de linii în desenul tehnic.

Fig. 1.4

1.3. Scrierea standardizată Calitatea unui desen tehnic depinde şi de felul de executare a inscripţiilor şi indicaţiilor scrise. De aceea, în desenul tehnic se utilizează scrierea standardizată conform STAS ISO 3098/1 /93, care stabileşte tipurile de scriere şi dimensiunile literelor alfabetului, a cifrelor romane şi arabe. Astfel, conform acestui STAS se poate utiliza, la alegere, scrierea înclinată, cu caractere

înclinate la 75° spre dreapta faţă de linia de bază a rândului, sau scrierea dreaptă, cu caractere perpendiculare faţă de linia de bază a rândului. Dimensiunea nominală a scrierii reprezintă înălţimea literelor majuscule şi a cifrelor, se notează cu h, se măsoară în mm şi se alege din următorul şir de valori: 2,5 ; 3,5 ; 5 ; 7 ; 10 ; 14 ; 20 [mm]. Grosimea liniei de scriere este egală cu distanţa dintre liniile reţelei cu ajutorul cărora se determină forma şi dimensiunile caracterelor grafice. Conform STAS 186-86 se utilizează două tipuri de scriere: scriere tip A (scriere îngustă) cu grosimea liniei aproximativegală cu 1/14 h şi scriere tip B (scriere normală)cu grosimea liniei de scriere aproximativ egală cu 1/10 h, recomandată a se utiliza în mod curent. În fig. 1.5. şi 1.6. se exemplifică scrierea tip A înclinată, respectiv dreaptă, iar în fig. 1.7. şi 1.8. , scrierea tip B înclinată, respectiv tip B dreaptă.

NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE DESEN TEHNIC

Fig. 1.5

Fig. 1.6

NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE DESEN TEHNIC

Fig. 1.7

Fig. 1.8

NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE DESEN TEHNIC

Elementele caracteristice ale scrierii tehnice sunt prezentate în tabelul 1.4.

Elemente caracteristice ale scrierii tehnice

Tabelul 1.4

Elemente caracteristice

Scriere

Scriere

Tip A

Tip B

Grosimea liniei de scriere

1/14 h

1/10 h

Înălţimea literelor mari şi cifrelor

14/14 h

10/10 h

Înălţimea literelor mici

10/14 h

7/10 h

Distanţa dintre 2 litere alăturate ale unui cuvânt, între 2 cifre alăturate ale unui număr sau între o cifră şi o literă alăturate ale unui simbol

2/14 h

2/10 h

Distanţa minimă între 2 cuvinte sau numere alăturate

6/14 h

6/10 h

Distanţa minimă între 2 rânduri (între liniile de bază)

20/14 h

14/10 h

Distanţa între linia de bază pentru indici faţă de linia de bază a rândului

3/14 h

2/10 h

Distanţa între linia de bază pentru exponenţi faţă de linia de bază a rândului

8/14 h

6/10 h

Pe un desen trebuie utilizat numai unul dintre cele două moduri de scriere.

1.4. Indicatorul şi tabelul de componenţă

Indicatorul se aplică în mod obligatoriu pe fiecare desen tehnic, de execuţie sau de

ansamblu şi serveşte la identificarea desenului si a modificărilor operate pe acestea. Indicatorul

se amplasează în colţul din dreapta jos al formatului, alipit de chenar (fig. 1.2 şi 1.3).

Dimensiunile, formatul şi modul de inscripţionare a indicatorului sunt reglementate de

SR ISO 7200/94 (fig. 1.9).

NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE DESEN TEHNIC

Completarea căsuţelor indicatorului se face în felul următor:

(1) -

denumirea întreprinderii sau instituţiei în cadrul cărora se elaborează desenul original;

(2) -

scara la care se execută desenul;

(3) -

data la care se execută desenul;

(4) -

denumirea obiectului reprezentat în desen;

(5)(6) - numele, respectiv semnăturile persoanelor care au proiectat, desenat, verificat, controlat STAS şi aprobat desenul;

(7) -

simbolul materialului din care este executat obiectul reprezentat, precum şi

(8) -

numărul standardului sau normei interne referitoare la acesta; masa netă a produsului exprimată în Kg;

(9) -

numărul desenului;

(10)-

numărul curent al planşei şi numărul total de planşe ce compun desenul respectiv;

(11) -

numărul desenului înlocuit de respectivul desen;

(12) -

numărul de inventar atribuit desenului;

(13) -

simbolul literal al unei serii de modificări operate în desenul respectiv;

(14) -

numărul de modificări operate în cadrul seriei de modificări înscrise în

(15) -

căsuta 13; numărul fişei de modificare în care sunt înscrise modificările respective;

(16)(17)(18) - data la care s-a efectuat seria de modificări, respectiv numele şi semnătura

persoanei care a făcut modificarea.

În documentaţia tehnologică de fabricaţie, în cazul desenelor de execuţie se utilizează indicatotul redus (fig. 1.10), cu următoarea semnificaţie a căsuţelor:

(1) -

numărul de poziţie din desenul de ansamblu respectiv;

(2) -

denumirea elementului reprezentat în desen;

(3) -

numărul de bucăţi;

(4) -

denumirea materialului utilizat şi numărul standardului;

(5) -

scara la care s-a executat desenul;

(6) -

numărul desenului;

(7)(8) - numele şi semnătura proiectantului;

(9) -

data la care s-a executat desenul;

(10) -

numărul de inventar al desenului;

(11) -

numărul desenului înlocuit de respectivul desen.

NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE DESEN TEHNIC

Fig. 1.10

Tabelul de componenţă serveşte la identificarea elementelor componente ale unui desen de ansamblu şi se amplasează numai pe desenele de ansamblu, deasupra indicatorului, alipit de acesta şi de chenar. Forma tabelului şi rubricile acestuia , conform SR ISO 7573/94 sunt prezentate în fig. 1.11.

Fig. 1.11

Completarea căsuţelor tabelului de componenţă se face conform capului de tabel, începând cu poziţia 1 de jos în sus. Dacă, din cauza reprezentării de pe desen, tabelul de componenţă trebuie întrerupt, acesta poate fi continuat deasupra reprezentării, fără repetarea capului de tabel, iar dacă are mai multe poziţii poate continua în stânga indicatorului, reprezentându-se de fiecare dată capul de tabel. Între indicator şi continuarea tabelului, precum şi între următoarele părţi ale tabelului se lasă o distanţa de 10 mm.

1.5. Scări numerice utilizate în desenul tehnic

Prin scara unui desen se înţelege raportul numeric dintre dimensiunile lineare măsurate pe

desen şi dimensiunile reale ale obiectului reprezentat. Conform SR EN ISO 5455/97 , scările de reprezentare sunt:

scări de mărire : 2:1 ; 5:1 ; 10:1 ; 20:1 ; 50:1 ; 100:1;

NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE DESEN TEHNIC

scara de mărime naturală : 1:1;

scări de micşorare : 1:2 ; 1:5 ; 1:10 ; 1:20 ; 1:50 ; 1:100 ; 1:200 ; 1:500 ; 1:1000 ; 1:2000 ; 1:5000 ; 1:10000 ; 1:20000 ; 1:50000 ; 1:1000; În afara acestor scări se admite folosirea următoarelor scări cu destinaţie specială:

- 1:2,5 ; 1:15 în cazul desenelor de construcţii metalice , în construcţii navale sau industriale.

- 1:250 ; 1:2500 ; 1:25000 şi altele, pentru planuri de hărţi.

Alegerea scării desenului se face în funcţie de mărimea obiectului de reprezentat, mărimea formatului şi de necesitatea unei reprezentări cât mai clare a obiectului. Notarea scării se face în indicator, în rubrica (2) din fig. 1.9.

1.6. Plierea (împăturirea) desenelor tehnice În general, desenele originale se păstrează neîndoite, dar copiile acestora, pentru o bună păstrare şi o uşoară manipulare se împăturesc (se pliază), aducându-se astfel la un format mai mic (de obicei formatul A4), considerat modul de pliaj. Prescripţiile cu privire la plierea desenelor tehnice sunt cuprinse în SR ISO 74-94. Se admite împăturirea desenelor şi la alte formate în afară de A4, alegându-se drept modul de pliaj unul din formatele normalizate, cu excepţia formatelor A0 şi A5. Plierea formatelor se face întâi pe direcţii perpendiculare pe baza formatului şi apoi după direcţii paralele cu baza formatului, astfel încât pe latura de jos a desenului împăturit, indicatorul să apară în întregime. Cea mai utilizată metodă de împăturire este cea în scopul perforării, desenele urmând a fi îndosariate. Modul de împăturire a desenelor tehnice este exemplificat în tabelul 1.5.

NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE DESEN TEHNIC

Tabelul 1.5