Sunteți pe pagina 1din 51
CENTRUL DE CERCETARE Ş TIIN ł IFIC Ă , TRANSFER TEHNOLOGIC Ş I IMPLEMENTARE INVEN ł

CENTRUL DE CERCETARE ŞTIINłIFICĂ, TRANSFER TEHNOLOGIC ŞI IMPLEMENTARE INVENłII

Ghid de proiectare pentru controlul fisurării elementelor masive şi pereŃilor structurali de beton armat datorită contracŃiei împiedicate

- Draft redactarea I-a -

Beneficiar: MDRT Contract nr. 417/12.11.2009

- Septembrie 2010 -

CUPRINS

 

REFERINłE NORMATIVE

1

SIMBOLURI UTILIZATE

2

  • 1 SCOP

6

  • 2 DOMENIU DE APLICARE

6

  • 3 MECANISMELE DE CONTRACłIE LIBERĂ A BETONULUI

6

 
  • 3.1 ContracŃia termică

7

  • 3.2 ContracŃia chimică

8

  • 3.3 ContracŃia autogenă

8

  • 3.4 ContracŃia la uscare

9

  • 3.5 ContracŃia plastică

10

  • 3.6 ContracŃia din tasarea agregatelor

10

  • 3.7 ContracŃia din carbonatare

11

  • 4 FACTORII CARE INFLUENłEAZĂ CONTRACłIA LIBERĂ A BETONULUI

12

  • 4.1 Cimentul

12

 
  • 4.2 ConŃinutul de apă

13

  • 4.3 Agregatele

15

  • 4.4 Raportul între volumul elementului şi suprafaŃa expusă

15

  • 4.5 Umiditatea relativă a aerului

18

  • 4.6 Tratamentul

18

  • 4.7 Timpul

18

  • 4.8 Proiectarea amestecului de beton

19

4.8.1

Elaborarea specificaŃiei

19

4.8.2

Proiectarea reŃetelor amestecului de beton (metoda volumului absolut)

19

4.8.2.1 AplicaŃia 1

25

  • 5 MODELE DE CALCUL PENTRU DEFORMAłIILE ÎN TIMP ALE BETONULUI

29

  • 5.1 Calculul evoluŃiei temperaturii în masa betonului

29

5.1.2

AplicaŃia 2

32

  • 5.2 Calculul deformaŃiilor din contracŃia liberă a betonului

36

  • 5.3 Calculul deformaŃiilor de curgere lentă a betonului

37

5.4 AplicaŃia 3

38

  • 6 CONTROLUL FISURILOR DATORATE EFORTURILOR SECUNDARE DIN CONTRACłIA ÎMPIEDICATĂ

39

  • 6.1 Mecanismul de fisurare

40

  • 6.2 Controlul stărilor de eforturi secundare şi a fisurării

43

  • 6.3 Metodologie de estimare şi control a efectelor contracŃiei în activitatea de proiectare

44

6.3.1

AplicaŃia 4

44

  • 6.4 Metodologie de evaluare a efectelor contracŃiei în activitatea de evaluare

47

REFERINłE NORMATIVE

SR EN 1990:2004 Eurocod: Bazele proiectării structurilor SR EN 1990:2004/NA:2006 Eurocod: Bazele proiectării structurilor. Anexa naŃională

SR EN 1991-1-1:2004 Eurocod 1: AcŃiuni asupra structurilor. Partea 1-1: AcŃiuni generale. GreutăŃi specifice, greutăŃi proprii, încărcări utile pentru clădiri

SR EN 1991-1-1:2004/NA:2006 Eurocod 1: AcŃiuni asupra structurilor. Partea 1-1:

AcŃiuni generale. GreutăŃi specifice, greutăŃi proprii, încărcări utile pentru clădiri. Anexa naŃională

SR EN 1991-1-5:2004 Eurocod 1: AcŃiuni asupra structurilor. Partea 1-5: AcŃiuni generale. AcŃiuni termice

SR EN 1991-1-5:2004/NA:2008 Eurocod 1: AcŃiuni asupra structurilor. Partea 1-5:

AcŃiuni generale. AcŃiuni termice. Anexa naŃională

SR EN 1992-1-1:2004 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri

SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri. Anexa naŃională SR EN 1997-1:2004 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale SR EN 1997-1:2004/NB:2008 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale. Anexa naŃională SR EN 1998-5:2004 Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenŃa la cutremur. Partea 5: FundaŃii, structuri de susŃinere şi aspecte geotehnice

SR EN 1998-5:2004/NA:2007 Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenŃa la cutremur. Partea 5: FundaŃii, structuri de susŃinere şi aspecte geotehnice. Anexa naŃională

SR EN 197-1:2002/A3:2007 Ciment. Partea 1: CompoziŃie, specificaŃii şi criterii de conformitate ale cimenturilor uzuale

SR EN 12620:2002+A1:2008 Agregate pentru beton

SR EN 206-1:2002/A2:2005 Beton. Partea 1: SpecificaŃie, performanŃă, producŃie şi conformitate

NE 012/1-2007 Cod de practică pentru producerea betonului

NE 012-1999. Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat

SR 4839:1997. InstalaŃii de încălzire. Numărul anual de grade-zile SR 1907-1-97 InstalaŃii de încălzire. Necesarul de căldură. PrescripŃii de calcul

ASTM C136 - 06 Standard Test Method for Sieve Analysis of Fine and Coarse Aggregates

ACI 207.2R-07 - Report on Thermal and Volume Change Effects on Cracking of Mass Concrete

GD-1

SIMBOLURI UTILIZATE

Caractere latine mari

A

c

A bh (h)

- aria secŃiunii transversale a elementului de beton

- aria necesară a barelor de armătură la nivelul h dispuse pentru controlul fisurării

A

bh,eff (h)

B

D

max

E

cm

E

cf

- aria efectivă a barelor de armătură la nivelul h dispuse pentru controlul fisurării

- grosimea elementului de beton - dimensiunea nominală maximă a agregatului grosier - modulul de elasticitate secant al betonului la 28 de zile

- modulul de elasticitate secant al betonului din fundaŃia elementului la 28 de zile

E

cm0

E cm (t)

E

cm,eff (t)

E

s

H

K (t)

i

R0

- modulul de elasticitate secant al betonului la 7 zile - modulul de elasticitate secant la vârsta t a betonului - modulul de elasticitate secant efectiv la vârsta t a betonului - modulul de elasticitate a armăturilor din oŃel - înălŃimea elementului de beton

  • - gradul de constrângere a deformaŃiei libere de contracŃie la baza

elementului corespunzător secvenŃei i de fisurare şi vârstei t a betonului

K

i

R

(t, h)

  • - gradul de constrângere a deformaŃiei libere de contracŃie la înălŃimea h

de la baza elementului corespunzător secvenŃei i de fisurare şi vârstei t a betonului

  • L - lungimea elementului de beton

L i

RH

RH 0

S

T

a

- lungimea segmentului unui element de beton rezultată în urma redistribuirii constrângerii la baza elementului în secvenŃa de fisurare i-1

- umiditatea relativă a mediului exprimată în procente - umiditatea absolută în procente (100 %) - suprafaŃa elementului de beton în contact cu aerul

- temperatura medie a aerului pe durata de o săptămână de la punerea în operă a betonului

T

a0min

T

afmin

T

c0

T

c0ef

T

cmax

- temperatura minimă a aerului pe durata de o săptămână de la punerea în operă a betonului

- temperatura minimă pe întreaga durată de serviciu a structurii - temperatura betonului în momentul punerii în operă - temperatura efectivă a betonului în momentul punerii în operă

- temperatura maximă în masa betonului datorată căldurii de hidratare a cimentului

T

s

- temperatura de referinŃă a terenului de fundare

  • V - volumul elementului de beton - raportul V/S corectat după turnarea betonului - raportul V/S în serviciu

(V/S)

0

(V/S)

f

GD-2

Caractere latine mici

c

cm

d s

d joint

f cm

  • - conŃinutul de ciment în amestecul de beton

- conŃinutul echivalent de ciment compozit în amestecul de beton (cm=c+k×adaos)

- distanŃa între barele dispuse pentru controlul fisurării - distanŃa între rosturile de dilatare

- valoarea medie a rezistenŃei la compresiune a betonului, determinată pe cilindri la 28 de zile

f cm0

- valoarea medie a rezistenŃei la compresiune a betonului, determinată pe cilindri la 7 de zile

f cm (t)

f ck

f ck0

f cm (t)

f ctk

f ctk0

- valoarea medie a rezistenŃei la compresiune a betonului, determinată pe cilindri la vârsta t a betonului

- valoarea caracteristică a rezistenŃei la compresiune a betonului, determinată pe cilindri la 28 de zile

- valoarea caracteristică a rezistenŃei la compresiune a betonului, determinată pe cilindri la 7 de zile

- valoarea caracteristică a rezistenŃei la compresiune a betonului, determinată pe cilindri la vârsta t a betonului

- valoarea caracteristică a rezistenŃei la întindere a betonului, determinată la 28 de zile

- valoarea caracteristică a rezistenŃei la întindere a betonului, determinată la 7 de zile

f ctk (t)

f ctm

f ctm0

f ctm (t)

h

h

0

i

k

k

h

n

s

s

n

r

(t, h)

s

n

r,max

(t, h)

t

- valoarea caracteristică a rezistenŃei la îtindere a betonului, determinată la vârsta t a betonului

- valoarea medie a rezistenŃei la întindere a betonului, determinată la 28 de zile

- valoarea medie a rezistenŃei la întindere a betonului, determinată la 7 de zile

- valoarea medie a rezistenŃei la întindere a betonului, determinată la vârsta t a betonului

- înălŃimea curentă pe înălŃimea elementului în raport cu baza - dimensiunea nominală a secŃiunii transversale a elementului de beton

  • - indice care marchează o secvenŃă curentă în calculul fisurilor - coeficientului pentru înlocuirea raportului w/c cu w/cm

- coeficient de corecŃie a deformaŃiei unitare din contracŃia la uscare a betonului

- indice care marchează sfârşitul secvenŃelor de fisurare

- coeficient de calcul a modulului de elasticitate secant la vârsta t a betonului raportat tipului de ciment

  • - distanŃa medie între fisuri la înălŃimea h deasupra bazei la vârsta t a

betonului

  • - distanŃa maximă între fisuri la înălŃimea h deasupra bazei la vârsta t a betonului - vârsta betonului exprimată în zile

GD-3

t

0

t

s

u

w

n

k,med

(t,h)

w

w max

w/c

- vârsta betonului la momentul aplicării primei încărcări - vârsta betonului la începutul contracŃiei de uscare exprimată în zile - perimetrul supus uscării a secŃiunii transversale de beton - deschiderea medie a fisurilor la înălŃimea h deasupra bazei la vârsta t a betonului - conŃinutul de apă în amestecul de beton - valoarea limită a deschiderii fisurilor - raportul apă/ciment

Caractere greceşti mari

 

T

cmax

- scăderea maximă a temperaturii în masa betonului la vârsta t a betonului

T

c0max

- scăderea maximă a temperaturii în masa betonului timp de o săptămână

T

cfmax

de la punerea în operă - scăderea maximă a temperaturii în masa betonului pe întrega durată de

   

Q 0

serviciu - procentul schimbului de căldură între beton şi mediu la punerea în operă

 

Caractere greceşti mari

1

- coeficient de calcul a coeficientului nominal de fluaj/curgere lentă raportat rezistenŃei medii la compresiune

2

- coeficient de calcul a coeficientului nominal de fluaj/curgere lentă raportat rezistenŃei medii la compresiune

3

- coeficient de calcul a funcŃiei care descrie evoluŃia în timp a fluajului/curgerii lente raportat rezistenŃei medii la compresiune

ds1

- coeficient de calcul a deformaŃiei unitare de referinŃă a betonului din contracŃia la uscare raportat tipului de ciment

ds2

- coeficient de calcul a deformaŃiei unitare de referinŃă a betonului din contracŃia la uscare raportat tipului de ciment

T

- coeficientul de dilatare termică liniară

(f cm )

- coeficient de calcul a coeficientului nominal de fluaj/curgere lentă

(t 0 )

raportat rezistenŃei medii la compresiune - coeficient de calcul a coeficientului nominal de fluaj/curgere lentă

h

raportat vârstei betonului la momentul aplicării primei încărcări - funcŃia evoluŃiei în timp a contracŃiei autogene a betonului - funcŃia care descrie evoluŃia în timp a fluajului/curgerii lente - funcŃia evoluŃiei în timp a contracŃiei la uscare a betonului

ca (t)

- coeficient de calcul a funcŃiei care descrie evoluŃia în timp a fluajului/curgerii lente raportat umidităŃii relative a mediului

- deformaŃia unitară datorată contracŃiei autogene vârsta t a betonului

   

ca,

- deformaŃia unitară finală de contracŃie autogenă a betonului

cc (t,t 0 ) cd (t)

- deformaŃia unitară de fluaj/curgere lentă la vârsta t a betonului - deformaŃia unitară datorată contracŃiei la uscare vârsta t a betonului

cd,0

- deformaŃia unitară de referinŃă din contracŃia la uscare a betonului

GD-4

cs (t) ct (t)

c1

c2

c3

0

(t,t 0 )

RH

σ

i

ct

(t)

s

- deformaŃia unitară totală datorată contracŃiei la vârsta t a betonului - deformaŃia unitară datorată contracŃiei termice vârsta t a betonului - coeficient de corecŃie a variaŃiei temperaturii betonului pentru tipul de ciment - coeficient de corecŃie a variaŃiei temperaturii betonului pentru cantitatea de ciment

- coeficient de corecŃie a variaŃiei temperaturii betonului pentru fineŃea de măcinare a cimentului

- coeficientul nominal de fluaj/curgere lentă

- coeficientul de fluaj/curgere lentă, definind fluajul între timpii t şi t 0 , în raport cu deformaŃia elastică la 28 de zile

- coeficient de calcul a coeficientului nominal de fluaj/curgere lentă raportat umidităŃii relative a mediului

- efortul unitar de întindere în beton generat de contracŃia împiedicată la bază în secvenŃa de calcul la fisurare i şi vârsta t a betonului - efortul unitar de întindere asumat pentru barele dispuse pentru controlul fisurilor

GD-5

1

SCOP

(1) Proiectarea structurilor de beton armat la Stările Limită de Serviciu este adesea cea mai puŃin înŃeleasă componentă a proiectării structurilor de beton armat bazată pe performanŃă. Comportarea unei structuri sub nivelul de serviciu al încărcărilor depinde în primul rând de proprietăŃile betonului, acestea fiind, de regulă, inconsistent cunoscute în etapa de proiectare structurală. Betonul armat se comportă inelastic şi neliniar chiar şi sub nivelul încărcărilor de serviciu. Această comportare complică şi mai mult analizele specifice asigurării performanŃelor unui serviciu normal datorită fisurării, participării betonului la preluarea eforturilor de întindere între fisuri, curgerii lente şi contracŃiei.

(2) ContracŃia betonului este cea mai delicată problemă de considerat în proiectare. Împiedicarea contracŃiei betonului generează stări de eforturi secundare care evoluează în timp, iniŃiind stări de fisurare care evoluează progresiv, a căror severitate de multe ori nu este acoperită de simpla aplicare a prevederilor constructive prevăzute de codurile de proiectare, rezultând în final structuri cu o durabilitate mai redusă, integritate şi performanŃe incerte.

(3) Prezentului ghid furnizează informaŃiile şi modelele de calcul necesare controlului stărilor de eforturi secundare şi a stărilor de fisurare asociate acestora, generate de împiedicarea contracŃiei betonului, în vederea asigurării durabilităŃii şi

performanŃei asumate în proiectare pentru elemente de beton armat de tipul pereŃilor structurali şi elementelor masive. Lucrarea se adresează:

  • - inginerilor proiectanŃi de structuri;

  • - experŃilor tehnici;

  • - producătorilor de beton;

  • - investitorilor, etc.

 

2

DOMENIU DE APLICARE

 

(1)

Proiectarea

şi

evaluarea

structurilor

şi infrastructurilor care înglobează

elemente

de

beton

armat

şi/sau beton simplu de tipul

pereŃilor

structurali

şi

elementelor masive.

 

(2) Elementele masive sunt acele elemente care au un volum de beton şi dimensiuni suficient de mari pentru a necesita măsuri cu privire la căldura generată de hidratarea cimentului. De regulă, acestea sunt elemente cu grosimi de peste 0.50 m (de exemplu fundaŃii radier, pereŃi ai elevaŃiilor infrastructurii clădirilor, ziduri de sprijin etc.).

 

3

MECANISMELE DE CONTRACłIE LIBERĂ A BETONULUI

 

(1) Betonul este un material complex, care îşi schimbă proprietăŃile pe durata de serviciu a unei structuri. Figura 3.1 sintetizează tipurile de contracŃie pe care le suferă betonul în raport cu evoluŃia rigidităŃii materialului şi vârsta betonului. Mecanismele producerii contracŃiei libere a betonului sunt prezentate sintetic în continuare.

(2)

Constrângerile interioare şi exterioare generează stări de eforturi secundare

doar la trei tipuri de contracŃie: contracŃia termică §3.1, contracŃia autogenă §3.3 şi

contracŃia la uscare §3.4. Astfel, pentru calculul deformaŃiilor de contracŃie liberă a

GD-6

betonului doar acestea sunt luate în considerare. Mecanismele contracŃiei chimice §3.2, contracŃiei plastice §3.5, contracŃiei din tasarea agregatelor §3.6 şi contracŃiei indusă de carbonatare §3.7 sunt prezentate cu titlu informativ.

Faza betonului fluid tranzi Ńie solid (plastic) (întărit) iniŃializarea rezistenŃelor mecanice sfârşitul prizei limita de lucrabilitate
Faza betonului
fluid
tranzi Ńie
solid
(plastic)
(întărit)
iniŃializarea rezistenŃelor mecanice
sfârşitul prizei
limita de lucrabilitate
începutul prizei
Timp
ContracŃia timpurie (< 24 ore)
ContracŃia de durată
chimic ă
plastic ă
la uscare
autogen ă
chimică
autogen ă
tasare
autogen ă
termic ă
plastic ă
la uscare
carbonatare
Rigiditatea

Fig. 3.1 Tipuri şi etape de contracŃie liberă a betonului

3.1 ContracŃia termică

(3) Căldura generată de hidratarea cimentului Portland la vârste timpurii ale betonului conduce la o temperatură generală mare a elementului şi o dilatare a acestuia (Figura 3.2.a), fenomen cunoscut sub denumirea de expansiune termică. Dilatarea betonului însă se poate produce şi pe durata de exploatare a unei structuri, ca urmare a fluctuaŃiei temperaturii mediului înconjurător. În consecinŃă, la răcire betonul suferă o reducere de volum, denumită contracŃie termică.

(4) Dilatarea termică a betonului ridică probleme când creşterea de temperatură în masa betonului este prea severă şi/sau se produc gradienŃi interiori de temperatură semnificativi în masa betonului (Figura 3.2.b, c).

răcire încălzire Temperatura betonului
răcire
încălzire
Temperatura betonului

Vârsta betonului

a. evolu

Ńia

temperaturii medii n beton datorit

î

ă

căldurii

generat

ă

de hidratarea cimentului

T protecŃie T T cmax aer T cmin b. gradien Ńi interiori de temperatur ă la
T protecŃie
T
T
cmax
aer
T cmin
b. gradien
Ńi interiori de
temperatur
ă
la elemente
cu o fa
Ńă
protejat
ă
T aer T T cmax aer T cmin
T
aer
T
T cmax
aer
T cmin

c. gradien

Ńi interiori de

ă

temperatur

la elemente cu ambele fe e expuse

Ń

Fig. 3.2 DistribuŃia temperaturii generată de hidratarea cimentului

GD-7

(5) Creşterea temperaturii betonului după punerea în operă are loc de regulă în primele 12 ore. La elementele masive temperaturi maximă se poate atinge şi după 24 de ore. Răcirea betonului, care generează şi contracŃia, prezintă o evoluŃie rapidă similară, dar continuă până în anotimpul rece.

(6) Valoarea coeficientul de dilataŃie termică liniară depinde de proprietăŃile specifice fiecărui amestec de beton. La vârste timpurii, coeficientul de dilataŃie termică liniară are valori de 3.5×10 -5 -7.0×10 -5 /°C şi scade foarte rapid pe măsură ce betonul câştigă în rezistenŃă. De regulă, după 24 de ore se înregistrează o plafonare a valorii acestuia la circa (0.6-1.3)×10 -5 /°C. SR EN 1992-1 şi SR EN 1991-1-5 recomandă în lipsa unor determinări mai precise valoarea de 1.0×10 -5 /°C.

  • 3.2 ContracŃia chimică

(7) ContracŃia chimică este consecinŃa reacŃiilor care au loc între ciment şi apă, constând într-o reducere internă de volum a compuşilor cimentului şi apei interstiŃiale. Cimentul obŃine calitatea de liant pentru agregatele din beton prin reacŃiile compuşilor clincherului de ciment şi hidrogenul din apă.

(8) Deoarece contracŃia chimică se raportează la volumele compuşilor iniŃiali şi finali rezultaŃi din reacŃiile de hidratare, ea poate fi cuantificată în baza greutăŃilor moleculare, deşi este foarte dificil de a cunoaşte volumul exact al diferiŃilor compuşi.

  • 3.3 ContracŃia autogenă

(9) ContracŃia autogenă a betonului reprezintă schimbarea macroscopică a volumului de beton care are loc fără transfer de umiditate între beton şi mediul înconjurător. ContracŃia autogenă are două componente:

- componenta macroscopică a contracŃiei chimice rezultată din hidratarea cimentului (vezi Figura 3.3); după începutul prizei, contracŃia autogenă este proproŃională cu gradul de hidratare (porŃiunea A-B din graficul din Figura 3.4), adică ea se datorează doar contracŃiei chimice; pe măsură ce structura interioară a betonului se formează, contracŃia chimică devine tot mai constrânsă (porŃiunea B-C din graficul din Figura 3.4), ponderea naturii chimice reducându-se în consecinŃă;

C A la turnare la începutul prizei H i C A
C
A
la turnare
la începutul prizei
H i
C
A
contracŃia autogenă C după întărire H i A G contracŃia chimică C - ciment nehidratat A
contracŃia autogenă
C
după întărire
H i
A
G
contracŃia chimică
C - ciment nehidratat
A - ap
ă
nehidratat
ă
H
- produ i de hidratare
ş
G
- goluri
i

Fig. 3.3 EvoluŃia produşilor de hidratare şi a contracŃiei chimice

GD-8

1 C B A 0 1 Gradul de hidratare Contrac Ńia autogenă relativ ă ( contrac
1
C
B
A
0
1
Gradul de hidratare
Contrac
Ńia autogenă
relativ
ă
( contrac Ńia autogenă / contracŃia chimică )

Fig. 3.4 EvoluŃia schematică a contracŃiei autogene în funcŃie de gradul de hidratare

- componenta datorată auto-desicării, care constă în uscarea locală a porilor închişi pe fondul continuării reacŃiei de hidratare (după punctul C din graficul din Figura 3.4 betonul este tot mai rigid şi contracŃia autogenă se datorează tot mai puŃin contracŃiei chimice.

(10) Spre deosebire de contracŃia chimică, care constă într-o reducere internă de volum, contracŃia autogenă reprezintă o reducere exterioară de volum, ceea ce face posibilă cuantificarea contracŃiei autogene prin micşorarea dimensiunilor elementelor.

3.4 ContracŃia la uscare

(11) ContracŃia la uscare reprezintă reducerea de volum a betonului ca urmare a pierderii graduale de apă. IniŃial, pe măsură ce agregatele mai grele se compactează, apa liberă din amestecul de beton apare la suprafaŃa elementului în laptele de ciment. Odată evaporată această apă, betonul continuă să fie supus uscării, surplusul de apă din masa betonului migrând înspre suprafaŃă şi evaporându-se. Această evaporare la suprafaŃă produce fisuri în stratul superficial de beton şi microfisuri în masa betonului datorită eforturile interioare generate de sucŃiunea apei înspre exterior.

(12) La suprafaŃa elementului, apa dintre particule formează un menisc concav. Presiunea apei de partea convexă a meniscului este mai mică decât cea din partea concavă, egală cu presiunea atmosferică. Acest gradient de presiune generează forŃa motoare care împinge particulele de la suprafaŃa elementului înspre interiorul său. Curbura meniscului apei de la suprafaŃa elementului este limitată de dimensiunile spaŃiilor interstiŃiale dintre particulele de la suprafaŃă (Figura 3.5). Apa care se evaporează depăşeşte cantitativ apa liberă în exces care migrează către suprafaŃă, ceea ce generează tensiuni care fac meniscul să aibă o curbură mai mare odată cu creşterea presiunii capilare.

(13) Pe măsură de diametrul porilor scade, presiunea capilară creşte şi în consecinŃă şi contracŃia la uscare. Datorită fluctuaŃiilor de umiditate, presiunea capilară atinge valori de 10-100 MPa.

GD-9

apă care se evaporă

1 2 3
1
2
3

apă liberă în exces

Fig. 3.5 Eforturi adâncind meniscul concav între două particule de ciment datorită transferului de umiditate şi presiunii capilare

  • 3.5 ContracŃia plastică

(14) ContracŃia plastică este rezultatul unei pierderi rapide de umiditate la suprafaŃa betonului aflat în stare plastică, raportându-se următorilor factori: caracteristicile betonului, temperatura mediului înconjurător, umiditatea relativă şi viteza vântului la suprafaŃa expusă a betonului (Figura 3.6).

(15) La suprafaŃa betonului proaspăt apa se evaporă mai rapid decât este înlocuită de apa în exces care migrează spre suprafaŃă, iar betonul din stratul superficial îşi reduce volumul. Astfel, apar fisuri superficiale de lăŃime, lungime şi spaŃieri variabile.

Viteza vântului nivel critic Rata de evaporare
Viteza vântului
nivel critic
Rata de evaporare

Umiditatea relativă

Fig. 3.6 Rata de evaporare a umidităŃii din masa betonului raportată la umiditatea relativă a mediului şi la viteza vântului

  • 3.6 ContracŃia din tasarea agregatelor

(16) Pe durata fazei de tranziŃie, înainte de începerea prizei, betonul se află într-o uşoară stare plastică, iar agregatele îşi menŃin tendinŃa de tasare. Această tendinŃă de contractare poate fi constrânsă local de armături înglobate, cofraj sau straturi de beton turnate anterior, putândând rezulta în formarea de fisuri sau cavităŃi adiacente sursei de constrângere.

(17) Când fisurarea este asociată armăturilor din oŃel (Figura 3.7), deschiderea fisurilor creşte cu diametrul barei, cu tasarea betonului proaspăt şi descreşterea stratului de acoperire cu beton. Starea de fisurare poate fi amplificată de vibrarea insuficientă, neetanşitatea cofrajului şi utilizarea cofrajelor flexibile.

GD-10

a. tasare constrâns ă b. tasare diferen Ń iat ă Fig. 3.7 Fisuri datorate tas ă
a. tasare constrâns ă b. tasare diferen Ń iat ă Fig. 3.7 Fisuri datorate tas ă
a. tasare constrâns ă b. tasare diferen Ń iat ă Fig. 3.7 Fisuri datorate tas ă
a. tasare constrâns ă b. tasare diferen Ń iat ă Fig. 3.7 Fisuri datorate tas ă

a. tasare constrânsă

b. tasare diferenŃiată

Fig. 3.7 Fisuri datorate tasării constrânse şi diferenŃiate a agregatelor din betonul aflat în stare plastică

  • 3.7 ContracŃia din carbonatare

(18) Carbonatarea constă în reacŃia pietrei de ciment din betonul întărit reacŃionează cu umiditatea şi dioxidul de carbon din aer. Această reacŃie conduce la micşorarea volumului porilor printr-o uşoară contracŃie şi la scăderea factorului pH al betonului.

(19) Fenomenul de carbonatare se raportează calităŃii şi densităŃii betonului, de obicei manifestându-se pe o adâncime de 2 cm de la suprafaŃa expusă. Severitatea fenomenului este accentuată de vârsta înaintată a betonului şi agresivitatea mediului.

4 FACTORII CARE INFLUENłEAZĂ CONTRACłIA LIBERĂ A BETONULUI

  • 4.1 Cimentul

(1) ContracŃia betonului este influenŃată de natura mineralogică a cimentului (Figura 4.1), suprafaŃa specifică (Figura 4.2) şi dozajul de ciment.

(2)

Principalii componenŃii mineralogici ai cimentului Portland sunt:

  • - silicatul tricalcic (3CaO·SiO 2 ), denumit alit (simbol C 3 S);

  • - silicatul bicalcic (2CaO·SiO 2 ), denumit belit (simbol C 2 S);

  • - aluminatul tricalcic (3CaO·Al 2 O 3 ) denumit celit (simbol C 3 A);

  • - aluminoferitul tetracalic (4CaO·Al 2 O 3 ·Fe 2 O 3 ), denumit brownmillerit (simbol C 4 AF);

(3) În funcŃie de principalii componenŃi mineralogici, cimenturile Portland se

clasifică după cum urmează:

  • - ciment Portland normal (conŃinut de C 3 S 37.5-60 %, C 2 S 15-37.5 % şi C 3 A 7-15%),

caracterizat prin priză şi întărire normală, proprietăŃi mecanice bune şi evoluŃie bună a

rezistenŃelor mecanice;

  • - ciment Portland alitic (conŃinut de C 3 S > 60% şi C 2 S < 15%), care prezintă o întărire rapidă şi o căldură mare de hidratare, dar are o comportare slabă în medii agresive;

  • - ciment Portland belitic (conŃinut de C 3 S < 37.5 % şi C 2 S > 37.5 %), caracterizat de căldura de hidratare redusă şi evoluŃia lentă a rezistenŃelor mecanice, dar cu o comportare bună în medii agresive;

  • - ciment Portland brownmilleritic (conŃinut de C 4 AF > 18 % şi C 3 A < 7 %), cu o comportare corespunzătoare în medii agresive sulfatice;

  • - ciment Portland feritic (conŃinut de C 4 AF < 18 % şi C 2 F > 7 %), foarte eficient în medii agresive sulfatice.

(4) InfluenŃa dozajului de ciment asupra căldurii de hidratare se poate considera direct proporŃională cu cantitatea de ciment. InfluenŃa asupra contracŃiei autogene şi la uscare se consideră prin clasa de beton considerată.

GD-11

50 Tip ciment Portland 1. ciment belitic 4 2. ciment brownmilleritic 40 3. ciment normal 4.
50
Tip ciment Portland
1.
ciment belitic
4
2.
ciment brownmilleritic
40
3.
ciment normal
4.
ciment alitic
3
30
2
1
20
10
0
0
1
2
3
4
7
28
Vârsta betonului [zile]
Fig. 4.1 Creşterea temperaturii într-un beton cu un conŃinut de
ciment Portland de 225 kg/m 3
100
FineŃea de
măcinare
90
8
1.
1600 cm 2 /g
7
6
80
5
2.
1800 cm 2 /g
4
3
70
2
3.
2000 cm 2 /g
1
4.
2200 cm 2 /g
60
5.
2400 cm 2 /g
50
6.
2600 cm 2 /g
40
7.
2800 cm 2 /g
30
8.
3000 cm 2 /g
20
10
0
0
0.5
1
2
3
4
7
28
Creşterea adiabatică de temperatură [ºC]
Căldura de hidratare raportată la căldura
generată în 28 de zile [%]

Vârsta betonului [zile]

Fig. 4.2 Rata de generare a căldurii de hidratare raportată la fineŃea de măcinare a cimentului (pastă de ciment tratată la 24 ºC)

GD-12

(5) Valorile coeficientului k (pentru înlocuirea raportului w/c cu w/cm) pentru un ciment Portland normal (tip CEM I) cu adaosuri de tip II sunt:

- la adaosuri din cenuşi volante k=0.20 pentru ciment CEM I 32.5, respectiv 0.40 pentru ciment CEM I 42.5 şi clase superioare; - la adaosul de silice ultrafină. k=2.0 cu excepŃia claselor de expunere XC şi XF la betoanele cu w/c>0.45, unde k=1.0.

(6)

4.2 ConŃinutul de apă Un conŃinut ridicat de

apă

duce la

evaporarea mai rapidă a acesteia şi

deformaŃii de contracŃie mari (Figura 4.3). Rata de evaporare şi cantitatea de apă

schimbată cu exteriorul depind şi de raportul cantitatea şi tipul de ciment, volum/suprafaŃă, forma şi natura agregatelor şi tipul de cofraj utilizat.

(7) ConŃinutul de apă este cel mai important factor controlabil pentru reducerea contracŃiei la uscare (Figura 4.4). DerformaŃiile unitare din contracŃia la uscare pot fi minimizate menŃinând conŃinutul de apă cât de redus posibil, asigurând şi atingerea rezistenŃelor betonului (Figurile 4.5 şi 4.6). Cantitatea de apă din amestecul de beton trebuie însă să asigure lucrabilitatea betonului proaspăt.

1.6 1 Volumul în vrac al agregatului grosier 1.2 1. 50 % 2 2. 60 %
1.6
1
Volumul în vrac al
agregatului grosier
1.2
1.
50 %
2
2.
60 %
0.8
3.
70 %
3
4.
80 %
0.4
4
0.0
0.3
0.4
0.5
0.6
0.7
0.8
cs [‰]

w/c

Fig. 4.3 InfluenŃa raportului w/c şi a conŃinutului de agregate asupra contracŃiei totale

1.4 1.2 1.0 0.8 0.6 0.4 0.2 0.0 125 150 175 200 225 250 275 cd
1.4
1.2
1.0
0.8
0.6
0.4
0.2
0.0
125
150
175
200
225
250
275
cd [‰]

ConŃinutul de apă [kg/m 3 ]

Fig. 4.4 Creşterea contracŃiei la uscare cu conŃinutul de apă din amestec

GD-13

80 70 60 50 40 30 20 10 0 0.25 0.35 0.45 0.55 0.65 0.75 0.85
80
70
60
50
40
30
20
10
0
0.25
0.35
0.45
0.55
0.65
0.75
0.85
RezistenŃa la compresiune [MPa]

w/c

Fig. 4.5 Domeniul raportului w/c pentru atingerea rezistenŃei la compresiune

50 w/c 1. 0.40 45 2. 0.55 1 3. 0.70 40 35 2 30 25 3
50
w/c
1.
0.40
45
2.
0.55
1
3.
0.70
40
35
2
30
25
3
20
15
4
8
16
32
63
RezistenŃa la compresiune [MPa]

D max - scară logaritmică [mm]

Fig. 4.6 InfluenŃa raportului w/c şi a dimensiunii agregatelor asupra rezistenŃei la compresiune a betonului ciment Portland de 225 kg/m 3

GD-14

4.3

Agregatele

(8) Agregatul grosier influenŃează contracŃia prin:

  • - componenŃa lor mineralogică, căreia i se raportează coeficientul de dilatare termică a betonului (stabilit ca medie ponderată a valorilor coeficienŃilor de dilatare termică a constituienŃilor în raport cu greutăŃile volumice ale lor);

  • - proprietăŃile lor de difuziune termică, cărora li se raportează conductivitatea termică

a betonului şi în consecinŃă fluxul termic şi gradientul de temperatură în masa de

beton;

  • - rezistenŃa opusă contracŃiei pastei de ciment.

Tab. 4.1 Valori tipice pentru coeficienŃii de dilatare şi difuziune termică la diverse tipuri de agregate

 

Coeficientul de dilatare termică

Coeficientul de difuziune

Tipul de rocă

[10¯5/˚C]

[m2/zi]

şist

1.18

0.134

cuarŃit

1.03

0.129

cuarŃ

1.11

0.121

gresie

0.93

0.144

marmură

0.83

0.095

siliciu

0.83

0.121

granit

0.68

0.096

dolomit

0.68

0.111

bazalt

0.64

0.072

calcar

0.55

0.113

(9) Deoarece agregatele sunt mai stabile din punct de vedere chimic şi al dimensiunilor decât pasta de ciment, pentru un potenŃial minim de contracŃiei trebuie agregatele să aibă dimensiuni cât mai mari şi să ocupe un volum cât mai mare din volumul betonului (Figura 4.3).

(10) Forma geometrică neregulată a agregatelor duce la o evaporare accelerată şi la un exces de amestec apă-ciment dacă sunt de sorturi mai mici decât cele necesare. Agregatele mai rotunjite, deşi necesită mai puŃină pastă de ciment, vor conduce mai repede la fisurarea betonului din cauza lipsei de aderenŃă. De asemenea trebuie evitate agregatele care au un conŃinut excesiv de argilă în părŃile lor fine. Agregatele calcaroase, granitul, bazaltul şi dolomitul produc betoane cu contracŃii reduse.

  • 4.4 Raportul între volumul elementului şi suprafaŃa expusă

(11) Raportul V/S are importanŃă prin faptul că influenŃează distanŃa pe care căldura este disipată din interiorul elementului. Astfel, elementele de beton care prezintă o suprafaŃă mare de expunere vor fi mai puŃin sensibile fenomenului de fisurare, deoarece transferul de temperatură se produce mult mai uşor, iar temperatura maximă se atinge mai târziu decât în cazul elementelor mai masive.

(12) Având în vedere că şi contracŃia la uscare se datorează migrării apei înspre exterior, pe măsură ce raportul V/S creşte, contracŃia la uscare scade.

(13) Figurile 4.7-4.9 prezintă sub formă grafică influenŃa raportului V/S asupra evoluŃiei temperaturii în masa unui element de beton, corelată cu

GD-15

8 T c0 1. 10 ºC 7 2. 16 ºC 6 3. 21 ºC 4. 27
8
T c0
1.
10 ºC
7
2.
16 ºC
6
3.
21 ºC
4.
27 ºC
5
1
5.
32 ºC
4
6.
38 ºC
2
3
3
4
2
5
6
1
0
0
0.5
1.0
1.5
2.0
2.5
3.0
3.5
V/S [m]
Fig. 4.7 InfluenŃa temperaturii betonului la punerea în operă şi a suprafeŃei
expuse răcirii asupra duratei de atingere a temperaturii maxime în masa
betonului realizat cu ciment Portland normal
100
Vârsta betonului
la T cmax
90
1.
12 ore
80
2.
1 zi
70
3.
2 zile
4.
3. zile
60
5
5.
7 zile
50
40
4
3
30
2
1
20
10
0
0
0.5
1.0
1.5
2.0
2.5
3.0
3.5
Procentul de căldură disipată/adsorbită urmare a
gradientul termic între T c0 şi T a [%]
Vârsta betonului la T cmax [zile]

V/S [m]

Fig. 4.8 Transferul termic între beton şi mediu

GD-16

35 T c0 1. 10 ºC 30 2. 16 ºC 6 3. 21 ºC 5 25
35
T c0
1.
10 ºC
30
2.
16 ºC
6
3.
21 ºC
5
25
4
4.
27 ºC
5.
32 ºC
3
20
2
6.
38 ºC
1
10
5
0
0
0.5
1.0
1.5
2.0
2.5
3.0
3.5
V/S [m]
a.
beton cu suprafaŃă uscată
35
T c0
1.
10 ºC
30
2.
16 ºC
3.
21 ºC
6
25
5
4.
27 ºC
4
5.
32 ºC
3
20
6.
38 ºC
2
1
10
5
0
0
0.5
1.0
1.5
2.0
2.5
3.0
3.5
V/S [m]
b.
beton cu suprafaŃă umedă
Creşterea de temperatură în masa betonului [ºC]
Creşterea de temperatură în masa betonului [ºC]

Fig. 4.9 Creşterea temperaturii elementelor de beton cu un conŃinut de ciment Portland normal de 225 kg/m 3 pentru diferite temperaturi de punere în operă

GD-17

4.5

Umiditatea relativă a aerului

(14) Prin controlul umidităŃii relative a aerului se poate controla efectiv mărimea contracŃiei la uscare. Pe măsură ce aceasta creşte, schimbul de umiditate dintre beton şi mediu scare sensibil. VariaŃia schimbului de umiditate între beton şi mediu este aproximativ liniară pentru umidităŃi relative ale aerului variind între 40 % şi 80 %, ajungând la zero pentru o umiditate de 100 %.

4.6 Tratamentul

(15) Practica curentă presupune umezirea betonului timp de 7 zile înainte de a fi expus uscării. Dacă durata tratamentului creşte, valoarea finală a deformaŃiei din contracŃie scade. Dacă tratamentul se extinde de exemplu la 28 de zile, valoarea contracŃiei la uscare se poate reduce cu până la 85 %.

(16) Un tratament adecvat permite de asemenea atingerea unor rezistenŃe superioare ale betonului (Figura 4.10), acesta fiind mai capabil să preia eforturile de întindere induse de contracŃia împiedicată şi, în consecinŃă, să prezinte un risc mai redus de fisurare.

50 Vârsta betonului 1. 1 zi 2. 3 zile 40 3. 7 zile 4. 28. zile
50
Vârsta betonului
1.
1 zi
2.
3 zile
40
3.
7 zile
4.
28. zile
4
30
3
20
2
10
1
0
0.25
0.35
0.45
0.55
0.65
0.75
RezistenŃa la compresiune a betonului [MPa]

w/c

Fig. 4.10 InfluenŃa raportului w/c şi a vârstei de tratare a betonului asupra rezistenŃei finale a betonului la un beton confecŃionat cu ciment Portland normal, tratat prin umezire la 21 ºC

4.7 Timpul

(17) Scurtarea betonului prin contracŃie se datorează evaporării apei şi schimbărilor chimice, care sunt dependente de timp. ContracŃia autogenă şi la uscare continuă pe toată durata de serviciu a unei structuri, în primii 5 ani consumându-se circa 80 % din potenŃial.

GD-18

4.8 Proiectarea amestecului de beton

(18) Proiectarea amestecului de beton este un proces prin care se determină cantităŃile diverşilor ingredienŃi ai betonului pentru a satisface exigenŃele betonului specifice unei lucrări. Obiectivele proiectării sunt de a identifica cele mai economice

reŃete de beton cu materiale aflate la dispoziŃie şi care asigură proprietăŃile un potenŃial minim de contracŃie în condiŃiile asigurării proprietăŃilor necesare. (19) Elementele cheie care trebuie avute în vedere la proiectarea amestecului sunt:

caietele de sarcini cu privire la lucrările de betoane trebuie raportate sistemului constructiv, ansamblului de acŃiuni şi mediului specifice unei lucrări;

-

-

reŃetele şi încercări preliminare în laborator se corelează cu specificul

amplasamentului şi materialele disponibile;

-

lucrabilitatea şi volumul porilor sunt proprietăŃile principale ale betonului proaspăt

care pot fi adjustate la momentul punerii în operă;

-

numărul încercărilor preliminare trebuie să fie suficient pentru a asigura capacitatea

de a adjusta cu încredere lucrabilitatea şi conŃinutului de aer la momentul turnării

betonului;

este recomandabilă efectuarea de încercări de probă in situ pe şarje integrale şi cu utilizarea tehnologiei disponibile.

-

(20)

Etapele proiectării amestecului de beton sunt:

-

elaborarea specificaŃiei betonului;

-

proiectarea reŃetelor;

-

analiza costurilor;

-

efectuarea încercărilor de probă în laborator;

-

efectuarea încercărilor de probă in situ.

4.8.1

Elaborarea specificaŃiei

(21) Pentru elaborarea specificaŃiei betonului, proiectantul structural are la

dispoziŃie două opŃiuni:

-

metoda curentă, în care prin caietul de sarcini sunt specificate cerinŃele minimale şi

maximale (clasa de rezistenŃă şi durabilitate a betonului, tipul şi conŃinutul de ciment, raportul apă/ciment, granulometria, volumul porilor etc.) cu privire la materiale, proporŃiile amestecului şi tehnologii în baza principiilor fundamentale şi a practicilor ce prezintă o performanŃă satisfăcătoare, în baza cadrului tehnic strict reglementat;

metoda bazată pe performanŃa echivalentă a betonului, prin care în caietul sunt identificate şi cuantificate cerinŃele de performanŃă ale betonului cu privire la rezistenŃă, durabilitate, variaŃii de volum etc., şi se cere producătorului să realizeze amestecuri de beton care să atingă aceste performanŃe.

-

(22) Indiferent de metoda utilizată la elaborarea caietulul de sarcini, proiectantul structural trebuie să asigure conformitatea acestuia cu SR EN 206-1, NE 012/1-2007, NE 012-1999 şi a standardelor conexe acestora. De asemenea, trebuie să prevadă realizarea încercărilor de laborator şi in situ cu materiale disponibile în perioada execuŃiei şi tipul încercărilor de efectuat.

4.8.2

Proiectarea reŃetelor amestecului de beton (metoda volumului absolut)

(23) Figura 4.11 prezintă factorii cheie care trebuie avuŃi în vedere la stabilirea amestecului unui beton cu un minim de contracŃii. Paşii care trebuie parcurşi sunt prezentaŃi în continuare, propunând metoda volumului absolut în vederea stabilirii proporŃiilor preliminare pentru diferiŃii constituenŃi.

GD-19

1.2 0.50 0.45 w/c 0.40 0.35 1.1 0.30 230 1.0 0.25 0.9 210 190 0.8 175
1.2
0.50
0.45
w/c
0.40
0.35
1.1
0.30
230
1.0
0.25
0.9
210
190
0.8
175
150
conŃinutul de apă
[kg/m 3 ]
0.7
300
400
500
600
700
800
900
cs [‰]

ConŃinutul de ciment [kg/m 3 ]

Fig. 4.11 EvoluŃia contracŃiei în funcŃie de conŃinutul de apă, conŃinutul de ciment şi raportul w/c

(24) Pasul 1: stabilirea rezistenŃei amestecului de beton

  • - clasa de beton se stabileşte de proiectantul de rezistenŃă considerând atât criteriile de

rezistenŃă şi stabilitate conform SR EN 1991-1-1, SR EN 1997-1 şi SR EN 1998-1/5, cât şi criteriile de durabilitate conform SR EN 1991-1, SR EN 206-1 şi NE 012/1-

2007;

  • - conform NE 012/1-2007 şi SR EN 206-1, pentru siguranŃa atingerii clasei de beton

prescrise, rezistenŃa proiectată a amestecului de beton trebuie să asigure o medie a rezistenŃei la compresiune superioară celei prevăzută de proiectant, criteriul de acceptare fiind dat de relaŃia:

f

cm

f

ck

+

12 MPa

(25) Pasul 2: alegerea tipului de ciment

[4.1]

  • - alegerea tipului de ciment este esenŃială pentru obŃinerea unui beton cu schimbări de

volum reduse; selecŃia tipului de ciment şi/sau a tipurilor de ciment şi adaos se va efectua conform prevederilor SR EN 206-1 şi NE 012/1-2007;

  • - conform §4.1, se recomandă utilizarea cimenturilor produse pe bază de ciment

Portland normal, belitic sau brownmilleritic (cimenturi CEM I) cu sau fără adaosuri şi

a cimenturilor Portland compozite (cimenturi CEM II);

  • - pentru elementele masive se recomandă utilizarea tipurilor de ciment fabricate cu

cimenturi Portland belitic sau normal cu adaosuri de cenuşi volante (de exemplu H II

A-S, CEM I cu adaos).

(26) Pasul 3: stabilirea raportului w/c

  • - raportul w/c utilizat trebuie să fie aibă mai mică valoare posibilă care satisface cerinŃele de siguranŃă structurală şi durabilitate ale betonului;

  • - un raport minim w/c are următoarele valori orientative: 0.15 pentru pentru a umple

porii din pasta de ciment, 0.23 pentru pentru a se asigura reacŃia de hidratare şi 0.30 pentru a se asigura contactul apei cu toate particulele de ciment;

  • - valorile maxime sunt recomandate de SR EN 206-1 şi NE 012/1-2007;

  • - în §4.2 sunt prezentate orientativ valorile recomandate.

GD-20

(27) Pasul 4: selecŃia agregatului grosier, stabilirea cantităŃii şi granulometriei

  • - selecŃia tipului de agregat trebuie să pornească de la resursele locale;

  • - aptitudinea generală de utilizare este stabilită pentru agregate de masă volumică normală şi agregate grele prin SR EN 12620;

  • - dimensiunea maximă a agregatului grosier se stabileşte de proiectantul de rezistenŃă

în corelare cu dimensiunile elementului şi modul de armare;

  • - granulometria agregatului se stabileşte conform SR EN 206-1 şi NE 012/1-2007;

  • - în raport cu specificul fiecărui element, pentru obŃinerea unui beton cu potenŃial minim de contracŃie se recomandă alegerea dimensiunii maxime posibile a agregatului grosier pentru un beton cu contracŃii reduse şi ieftin;

  • - granulometria, forma, porozitatea şi textura suprafeŃei influenŃează semnificativ

proporŃiile amestecului de beton deoarece au un rol determinant asupra lucrabilităŃii

betonului, şi în consecinŃă asupra necesarului de apă din beton;

  • - o granulometrie optimă a agregatului grosier asigură o distribuŃie echilibrată a

sorturilor, iar agregatul fin poate să umple spaŃiile dintre agregatele cu dimensiuni

mari, maximizând astfel conŃinutul de agregat (Figura 4.12);

V V V ag ag ag V V V 1apă 1apă 2apă V 1apă V 1apă
V
V
V
ag
ag
ag
V
V
V
1apă
1apă
2apă
V 1apă
V 1apă
V
2apă
a. agregat grosier uniform
b. agregat fin uniform
c. agregat grosier + fin

Fig. 4.12 Maximizarea conŃinutului de agregat printr-o granulometrie optimă

  • - modulul de fineŃe al agregatului fin (FM) se determină conform ASTM Method 136;

  • - volumul în vrac al agregatului grosier se poate estima conform Figurii 4.13;

  • - modulul de fineŃe al agregatului este mai redus la betoanele cu un conŃinut redus de ciment şi mai mare la betoanele cu un conŃinut bogat în ciment;

  • - la betoanele cu o lucrabilitate mai scăzută, volumul determinat conform Figurii 4.13 poate fi crescut cu până la 10 %.

(28) Pasul 5: determinarea conŃinutului de aer antrenat

  • - betonul expus ciclurilor îngheŃ-dezgheŃ trebuie să înglobeze un conŃinut controlat de

aer antrenat, pentru a avea o microporozitate favorabilă impermeabilităŃii;

  • - în Figura 4.14 este prezentat necesarul de aer antrenat în funcŃie dimensiunea maximă a

agregatului şi clasele de expunere, la clasele XF3 şi XF4 putând fi mai mari cu 1-2 %;

  • - aşa cum se prezintă în Figura 4.15, aerul antrenat are o influenŃă negativă asupra rezistenŃei la compresiune, astfel încât limitele conŃinutului de aer antrenat sunt reglementate în funcŃie de dimensiunea maximă a agregatului prin SR EN 206-1 şi NE

012/1-2007.

GD-21

90 Modulul de fineŃe al agregatului (FM) 1. 2.4 80 2. 2.6 1 3. 2.8 2
90
Modulul de fineŃe al
agregatului (FM)
1.
2.4
80
2.
2.6
1
3.
2.8
2
70
3
4
4.
3.0
60
50
40
0
25
50
75
D max [mm]
Fig. 4.13 Volumul în vrac necesar al agregatului grosier în funcŃie de calitatea
agregatului pentru un beton cu lucrabilitate moderată
8
Clasa de expunere
7
1.
XF0 (fără aer antrenat)
6
2.
XF1, XF2
4
5
3.
XF3
3
4
4.
XF4
3
2
2
1
1
0
0
10
20
30
40
50
60
70
D max [mm]
Volumul relativ în vrac al agregatului grosier [%]
ConŃinutul Ńintă de aer [%]

Fig. 4.14 Determinarea conŃinutului Ńintă de aer antrenat

(29)

Pasul 6: asigurarea lucrabilităŃii betonului

-

betonul trebuie să aibă întotdeauna lucrabilitatea, consistenŃa şi plasticitatea adecvate

lucrării;

-

în Figurile 4.16 şi 4.17 sunt prezentate cantităŃile necesare de apă în raport cu

dimensiunea maximă a agregatului pentru diferite mărimi ale tasării;

clasa de tasare se stabileşte de proiectantul de rezistenŃă în corelare cu dimensiunile elementului şi modul de armare, dar aceasta trebuie verificată la momentul proiectării

-

reŃetelor preliminare şi eventual corectată cu acordul acestuia;

GD-22

60 Tip beton 1. cu aer antrenat 50 2. fără aer antrenat 40 30 2 1
60
Tip beton
1.
cu aer antrenat
50
2.
fără aer antrenat
40
30
2
1
20
10
0
0.3
0.4
0.5
0.6
0.7
0.8
0.9
w/c
Fig. 4.15 InfluenŃa conŃinutul de aer antrenat asupra rezistenŃei
betonului funcŃie de raportul w/c
- clasele de consistenŃă sunt reglementate prin SR EN 206-1 şi NE 012/1-2007 şi
verificarea respectării lor se face pe amestecuri de probă.
250
Tasarea
1.
25-50 mm
3
2.
75-100 mm
200
2
3.
150-175 mm
1
150
100
0
10
20
30
40
50
60
70
ConŃinut de apă [kg/m 3 ]
RezistenŃa la compresiune [MPa]

D max [mm]

Fig. 4.16 Necesarul aproximativ de apă pentru diverse tasări ale betonului la betonul fără aer antrenat

(30)

Pasul 7: determinarea conŃinutului de apă

  • - cantitatea de apă din amestecul de beton depinde: lucrabilitatea (tasarea) necesară

punerii corespunzătoare în operă a betonului, agregat (prin mărime, textură şi formă),

conŃinutul de aer, cantitatea de ciment şi temperatura betonului;

  • - conŃinutul de apă poate fi redus prin înglobarea în amestec a aditivilor reducători de

apă (vezi pasul 9);

  • - la adjustarea şarjelor, tasarea poate fi crescută cu circa 10 mm prin adăugarea a 2 kg de apă la un metru cub de beton;

  • - la betonul fără aer antrenat, cantitatea determinată conform Figurii 4.16;

GD-23

250 Tasarea 1. 25-50 mm 2. 75-100 mm 200 3. 150-175 mm 3 2 150 1
250
Tasarea
1.
25-50 mm
2.
75-100 mm
200
3.
150-175 mm
3
2
150
1
100
0
10
20
30
40
50
60
70
ConŃinut de apă [kg/m 3 ]

D max [mm]

Fig. 4.17 Necesarul aproximativ de apă pentru diverse tasări ale betonului la betonul cu aer antrenat

  • - la betonului cu aer antrenat, cantitatea de apă necesară pentru o anumită tasare se

poate determina din Figura 4.17 (de regulă, la un procent de aer antrenat se scad 3

kg/m 3 de apă).

(31)

Pasul 8: determinarea cantităŃii de ciment

  • - cantitatea de ciment se determină împărŃind cantitatea de apă necesară cu raportul w/c;

  • - conŃinuturile minime de ciment sunt recomandate în funcŃie de clasele de expundere

ale elementelor în SR EN 206-1 şi NE 012/1-2007;

  • - dacă valoarea aflată nu se încadrează în valoarea minimă, se revine la pasul 3.

(32)

Pasul 9: determinarea tipului şi cantităŃii de aditivi

  • - tipul şi cantităŃile de aditiv se calculează în funcŃie de specificul lucrării respectând prevederile specifice fiecărui produs;

  • - în funcŃie de tipul de beton, tehnologia utilizată şi condiŃiile de turnare, tipul de aditiv de utilizat este reglementat în SR EN 206-1 şi NE 012/1-2007.

(33) Pasul 10: determinarea cantităŃii de agregat fin

  • - cantitatea de agregat fin se determină după ce s-au determinat cantităŃile de agregat

grosier, aer oclus (aerul din masa betonului fără utilizarea aditivilor antrenori de aer –

curba 1 din Figura 4.10), apă şi ciment;

  • - prin metoda volumului absolut, aceste cantităŃi se convertesc în proporŃii de volum considerând greutăŃile specifice ale materialelor, iar proporŃia rămasă o constituie

proporŃia corespunzătoare agregatului fin;

  • - conŃinutul maxim de părŃi fine (ciment + agregat fin < 0.125 mm) este reglementat de SR EN 206-1 şi NE 012/1-2007.

(34)

Pasul 11: corecŃia datorată umidităŃii/adsorbŃiei agregelor

  • - corecŃiile sunt necesare pentru compensarea umidităŃii libere a agregatelor;

  • - greutatea în stare uscată a agregatelor trebuie suplimentată pentru a compensa

umiditatea adsorbită şi de pe suprafaŃa lor, precum şi între particulele de agregat;

  • - cantitatea de apă introdusă în amestecul de beton (inclusiv apa din aditivi) trebuie redusă faŃă de cea calculată cu cantitatea umidităŃii libere a agregatelor;

  • - corecŃia adusă apei în amestec trebuie să fie egală cu corecŃia adusă agregatelor,

GD-24

masa globală unitară rămânând aceeaşi.

(35)

Pasul 12: epruvete şi şarje de probă

  • - greutăŃile estimate trebuie verificate pe epruvete de laborator şi şarje la scară

integrală;

  • - tipurile de încercări care trebuie efectuate sunt reglementate prin SR EN 206-1 şi NE 012/1, precum şi standardele de încercări corespondente.

4.8.2.1 AplicaŃia 1

Să se proiecteze reŃeta preliminară a amestecului de beton pentru zidul de sprijin din Figura A.1.1, având lungimea de L=30.0 m. ExecuŃia va avea loc pe timp de vară. SpecificaŃia betonului elaborată de proiectantul de rezistenŃă prevede o clasă de beton C 35/45 şi încadrarea în clasele de expunere XC 4+XD 3+XF 1+XA 1, D max =32 mm şi clasa de tasare S2.

B=0.60

H=3.00
H=3.00

Pasul 1:

Fig. A.1.1

  • - aplicând relaŃia [4.1] rezultă rezistenŃa medie necesară pentru beton

Pasul 2:

f

cm

35

+

12

=

47 MPa

  • - elementul are o grosime mai mare de 0.50 m şi în consecinŃă intră în categoria elementelor masive; având în vedere clasa superioară de beton prescrisă, conform

NE 012/1-2007 anexele F şi L, se alege un ciment Portland compozit CEM II/B-S 42.5 N;

  • - potrivit SR EN 197-1 Tabelul 1, pe lângă cimentul Portland normal, acest ciment

are în compoziŃie zgură de furnal într-un procent de masă de 21-35 %.

Pasul 3:

  • - conform NE 012/1-2007 anexa F, valorile maxime ale raportului w/c sunt:

   

Clasa de expunere

 

XC 4

XD 3

XF 1

XA 1

(w/cm) max

0.50

0.45

0.50

0.55

  • - conform Figurii 4.5, un raport w/c=0.40 poate asigura atingerea rezistenŃei medii

de 47 MPa (Figura A.1.2); acest raport este se consideră optim pentru o bună lucrabilitate şi suficient de scăzut pentru a asigura contracŃii reduse (vezi Figurile 4.3 şi 4.4).

GD-25

80 70 60 50 47 40 30 20 10 0.40 0 0.25 0.35 0.45 0.55 0.65
80
70
60
50
47
40
30
20
10
0.40
0
0.25
0.35
0.45
0.55
0.65
0.75
0.85
w/cm
RezistenŃa la compresiune [MPa]

Pasul 4:

Fig. A.1.2

  • - din analiza surselor locale, s-a identificat ca resursă un agregat grosier de natură

granitică, având masa volumică egală cu 1,682 kg/m 3 în vrac şi şi 2,680 1,682 kg/m 3 în stare îndesată, respectiv un potenŃial redus de contracŃie (vezi Tabelul 4.1);

  • - potrivit NE 012/1-2007 anexa K, pentru zona de granulozitate cu D max =32 mm se alege curba granulometrică (Figura A.1.3) înspre limita inferioară a domeniului favorabil, pentru a optimiza conŃinutul în agregate cu dimensiuni mari, reducând potenŃialul de contracŃie;

100 90 80 70 69 60 domeniu utilizabil 50 42 40 30 28 20 18 10
100
90
80
70
69
60
domeniu utilizabil
50
42
40
30
28
20
18
10
domeniu favorabil
10
7
2
0
0
0.125
0.25
0.5
1
2
4
8
16
31.5
Treceri [%]

Dimensiune ochi pătrat sită [m]

Fig. A.1.3

  • - pentru o clasă superioară de beton se poate presupune necesitatea unui conŃinut

relativ bogat în ciment;

  • - în consecinŃă se adoptă FM=2.6 pentru agregatul fin şi conform Figurii 4.13 rezultă

un volum relativ de agregat grosier de 71 % (Figura A.1.4);

  • - cantitatea de agregat grosier rezultată este:

GD-26

90 Modulul de fineŃe al agregatului (FM) 1. 2.4 80 2. 2.6 1 71 3. 2.8
90
Modulul de fineŃe al
agregatului (FM)
1.
2.4
80
2.
2.6
1
71
3.
2.8
2
70
3
4
4.
3.0
60
50
32
40
0
25
50
75
D max [mm]
Fig. A.1.4
71
3
1,682 kg m
=
1,194 kg
1000
Volumul relativ în vrac al agregatului grosier [%]

Pasul 5:

-elementul se află în clasa de expunere XF 4 din punctul de vedere al atacului ciclurilor îngheŃ-dezgheŃ, deci este obligatorie utilizarea unui aditiv antrenor de aer;

  • - conform NE 012/1-2007 §5.4.5 şi Tabelul 3.a, pentru D max =32 mm, volumul mediu

al aerului antrenat este de cel puŃin 4.5 %, limita inferioară fiind de 4.0 %, iar cea

superioar