CUM AM NVATAT ROMNESTE COSTACHE NEGRUZZI Pe cnd uitasem ca suntem romni si ca avem si noi o limba, pe cnd ne lipsea si carti

si tipografie; pe cnd toata lumea se aruncase n dasii si perispomeni ca babe le n catei si motani, caci la scoala publica se nvata numai greceste; cnd, n sfrsit, literatura romna era la darea sufletului, ctiva boieri, ruginiti n romnism, neputndu-se deprinde cu frumoasele ziceri: parigorisesc, catadicsesc s.c.l., toat e n esc, create de diecii vistieriei, pentru ca atunci ntre ei se plodea geniul, sede au tristi si jaleau pierderea limbii, uitndu-se cu dor spre Buda sau Brasov, de u nde le veneau pe tot anul calendare cu povesti la sfrsit, si din cnd n cnd cte o brosura nvatatoare mestesugului de a face zahar din ciocalai de cucuruzi, sau pine si crohmala de cartofe. Tot nsa mai ramasese o scoala pre care acesti buni batrni o priveau ca singur azil ul prigonitei limbi, scoala unde se nvata nca romneste, aproape de Iasi, n monastire a Socola. Tatal meu era unul din romnii acestia. Nu iesea nici un calendar care sa nu-l aib a el ntai, nici o carte bisericeasca care sa n-o cumpere, nici o traductie care s a nu puie sa i-o pescrie. ntr-o zi, viind de la scoala, l-am gasit cu o mare carte in-folio dinainte. Ceteste-mi, mi zise, o viata d-a sfintilor din cartea aceasta. Iarta-ma, parinte, eu nu pot ceti romneste. Cum! apoi dar ce nveti tu? Elineste, am raspuns paunindu-ma. De vrei, sa-ti cetesc toata tragedia Ecubei, unde e acest frumos hor a troienelor, pre care l stiu pe dinafara: Aura, pontia a ura, Ate pontoprosous komizeis Qoas akatous epoidma limnas poi me tan melean porevseis; Poate sa fie frumoase acele ce tu spui, zise tatal meu, dar e rusine sa nu stii limba ta! Mine vei veni cu mine la Socola, unde este examen. Voi vorbi pentru tine cu dascalul, care e un om prenvatat; si nu ma ndoiesc ca tu te vei sili a nvata degrab a, pentru ca stii ca asta mi face multamire. O, negresit! am raspuns cu bucurie. Ne ntrziesem a doua zi caci, cnd am ajuns, am g asit examenul pe la sfrsit. Se cercetase istoria, geografia s.c.l. Sala era plina . Auditoriul se alcatuia mai ales din dame batrne, mume a baietilor, care asculta u ntr-o religioasa tacere. Profesorul romn avea un nas cu totul antiromn, caci las-ca era grozav de mare, dar apoi era crligat, nct semana mai mult a proboscida dect a nas. Pre-evghenicosilor b oieri si cucoane, zicea el, am avut cinste a nfatosa d-voastre prohorisirile ucenicilor mei n istorie, cetire, scriere, aritmetica. Acum voi ave a cinste a arata ca limba noastra, pre care toti socot ca o stiu, dar nime nu o stie cums ecade, nu este fara gramatica, fara sintaxis si fara ortografie; ci mai ales n acest pon t al ortografiei ntrece pe multe altele. Doua pilde voi arata. Sfrsind, si puse ochilarii, tinse tabla neagra, si chemnd un baiat ca de noua ani, i dete condeiul de creda. Baiatul scrise: Fata Sarra! Eu ti-am zis asara,

Sa vezi oul cum se sara. Pre-evghenicosilor, urma profesorul, vedeti ca toate aste frasis se sfrsesc cusar a, dar, precum ati vazut, au deosebire n scris. Asemene veti videa si cu a doua paradigma. Baiatul mai scrise: Maica-ta de-i v?e Bine ar fi sa v?e Pn-la noi la vie. Dascalul tinse bratul spre cuvintele scrise, cu un gest maiestos. Gestul acesta fu ca izbucnirea unei mine. Barbati, femei, copii, toti sarira si s-apropiera de tabla, strignd bravo de rasuna sala. Mumele uimite suspinau sub bonetele nhorbota te. Lacrimi de bucurie izvorau din ochii lor odata frumosi poate, dar acum stnsi si mpregiurati de un cerc purpuriu; aste lacrimi, strecurndu-se pe lnga zbrciturile nasului ca pe niste uluce firesti, ajungeau sub buza dedesubt, unde barba ntoarsa n nauntru le oprea ca o stavila. Bunele batrne nu se puteau dumeri cum de sunt att de nvatati dragutii lor si, clatind din cap, priveau pe dascal ca pe o fiinta su rnaturala. Barbatii l fericitau, i multameau, i strigauaferim de se zguduiau pareti i; si batrnul socolean, dobort sub grindina laudelor si a aferimilor, se lasase pe un scaun, unde-l mpregiurasera copiii, ametit, rapit, cuprins, ca acel mparat rom an ce striga la moartea sa: "Je sens que je deviens dieu!" Ce faceam eu n vremea aceasta? Eu ramasesem ncremenit, cu ochii holbati, cu gura cascata, caci nu ntelegeam nimic, eu care ma tineam ca stiu ceva! Dascalul acesta lua n ochii mei un chip maret, academic, piramidal, nenteles ca si sinonimele sale ; mi se parea ca vad un Platon, un Aristotel... Ct ma umilise de tare! cum mi cazuse trufia! ct ma simteam de mic n asemanare cu baiatul acel ce scriasara sivie n trei osebite feluri! Ne-am ntors acasa. Tatal meu, vazndu-ma gnditor, ma ntreba ce am. Gndesc la adnca eruditie a acestui dascal. Adevarat, e un om plin de stiinte, si l-am poftit sa vie ca sa-ti dea lectii de trei ori pe saptamna. De mine va ncepe. O, ct am ramas de recunoscator bunului parinte pentru aceasta dorita veste! ndata am gatit caiete, condeie noua, negreala buna, nimic n-am uitat; ntocmai ca bravul soldat care si perie uniforma, freaca bumbii, curata armele n ajunul bataliei. Ace ste pregatiri m-au ocupat pana seara, cnd m-am culcat gndind la noul dascal; iar piste noapte am visat ca avem un nas ct a lui de mare. A doua zi profesorul veni si, dupa acea de datorie buna-dimineata, scoase din sn o brosura cartonata cu hrtie pestrita, zicndu-mi c-un zmbet plin de ncredere n sine: Nadejduiesc ca ne vom ntelege amndoi. Aceasta filada nu sunt la ndoiala ca n putine zile o vei nvata. "O! am gndit, acesta e negresit vrun extract lesnicios a sistemu lui sau de nvatatura." Am luat-o cu toata onoarea cuvenita operii unui literat si , deschiznd-o, am vazut ca era un abecedar cu slove d-un palmac de mari! Am ramas mut de oterire si de rusine. Ce batjocura! sa ma puie pe mine, care nu mai eram un copil, aveam treisprezece ani, sa nvata b c ! pre mine, care ntelegeam pre Erodian din scoarta n scoarta! Era un nfrunt care iubirea mea de sine nu-l pu tea mistui. Hotari sa-mi razbun si ideea asta ma mai linisti. n vremea aceasta, dascalul si asezase ochilarii pe tronul lor (pare ca privesc nca acei ochilari tuguieti pe nasul lui urias, ca un turc calare p-un harmasar roib) , trase tabac, stranuta, tusi spre a-si drege glasul si ncepu rar si cu dese pauz e: Netagaduit este ca omul nenvatat e ca un copac nengrijit, care nici o roada nu ad

uce. Drept aceea, nvatatorul este pentru un tnar aceea ce este gradinarul pentru p om; sau ca plugarul bun care curata de maraciuni tarina sa pana a nu semana n ea samnta cea buna. Dupa aceste parabole, adaose: Pentru a-ti paradosi limba romneasca dupa toata rnduiala, ca sa o nveti cumsecade, spre a o sti precum se cuvine, trebuie sa ncepem de la nceput. Vei sti deci ca limba romneasca are patruzeci si una de slove, care se mpart n trei soiuri: glasnice, neglasnice si glasnico-neglasnice; si anume, glasnice sunt: Az, Est, I je, I, On, , Ier (?), tiu , Io (I ), ia, Ia, Ipsilon, mega. Neglasnice: Buche, Vede, Glagol, Dobru, Juvete, Zemle, Kaku, Liude, Mislete, Nas, Pocoi, Rta, Slova, Tferdu, Frta, Heru, Csi, Psi, Ti, Cervu, Sa, Stea, ita, Gea. Glasnico-neglasnice: Zalu, Ieri, Ucu, n. Far-aceste slove nu se poate alcatui nici o frasis, nu se poate proforisi nici o silavi, caci ele sunt temelia limbii. Drept aceea, d-ta vei binevoi a le nvata pe de rost , pentru ca sa le poti cuvnta curat si pe ntales, pentru ca vad ca dascalii d-tale, grecul si frantuzul, pre care dracul sa-i iaie! t-au stricat proforaua, nu poti rosti p e , a, s, ci, si altele vro cteva. Am nadejde ca poimine mi le vei putea spune pe dinafara, si atunci vom ncepe a doua maima, Ba, Be,Bi,Bo, si mai la vale. Cred ca ne ntelegem? Ba nu ne ntelegem nicidecum, am strigat iesind din ameteala ce ma cuprinsese ntru auzul barbarelor numiri a buchilor lui, nu ne ntelegem! D-ta vrei sa ma batjocuresti, sa ma pui la alfavita, pre mine care stiu greceste mai mult dect or icare tnar de vrsta mea, si care scriu frantuzeste sous la dicte, fara a face mai mult de ct septe-opt gresale pe fata! Da-mi o gramatica, arata-mi constructia verburilor, ortografia. Spune-mi pentru ce scriivie sisara n trei feluri? ti voi spune-o la vreme. Pentru ca ai o duzina dei, asa e? Dar cum scriimasa (tab le) simasa (pret. verbuluimnere)? Cum scriilege (loi) silege (imper. verbuluilegare)? Asa e ca tot un fel, pentru ca n-ai doia si doie? Apoi pentru ce ncurci si ametesti pe baieti? Aceea nu e treaba d-tale, mi raspunse cu un zmbet ce semana a strmbet; nvata buchile pe de rost ca sa le stii poimine. Ba nici gndesc, zisei azvrlind abecedarul sub masa. Ha, ha, ha! La nceput se pare greu, dar te vei deprinde. Radacina nvataturii este amara, dulci sunt nsa rodurile sale. Sfrsind, strnse ochilarii, si lua slicul si ies i. Simtii ca mi se lua o greutate de pe inima. A! pedant ignorant si ngmfat, strig ai, vrei sa nvat buchile tale! Sa ma necinstesc! A! chinezule, care ai o suta de litere, mai multe dect orice limba! A ! tu ai slove amfibii, nici glasnice, nici neglasnice! A! tu socoti ca limba mea depr insa cu Omer se va putea suci ca sa zica frta, tferdu, glagol s.c.l.; numiri salbatice cu care tu ai poreclit bietele litere! A! tu vrei sa ma necinstesc, sa nvat buchile tale! Da r sa crapi macar, nu le voi nvata! Las-ca te-oi juca eu! N-am trebuinta de tine ca sami nvat limba mea! Am alergat la biblioteca tatalui meu, care era ntr-o lada mare, purure deschisa, n coridor. Ajutat de o sluga, i-am facut inventariul, si pintre multimea calendari

lor si a cartilor n limba greceasca moderna, iaca ce am gasit: TIPARITE: Vietile sfintilor din toate lunile. Moartea lui Avel (poem de Gesner). Numa Pompilius (romant de Florian). Patimile Domnului nostru, n versuri. Istoria lui Arghir si a pre-frumoasei Elene, idem. Despre nceputul romnilor, de Petru Maior. Floarea darurilor. ntmplarile frantezilor si ntoarcerea lor de la Moscva. Talmudul jidovesc. MANUSCRISE: Letopisetul lui Nicolai Costin. Cavalerii Lebedei (romant de M-me Genlis). ncungiurarea cetatii Rosela (romant, idem). Lentor, tragedie n versuri. Sapor, idem. Matilda (romant de M-me Cottin). Manon Lesco, romant. Tarlo sau strainii n Elvetia, idem. Zelmis si Elvira, idem. Cugetari de Oxenstern etc.,etc. Sarmana biblioteca! Uitata n secriul ei la bejenia anului 1821, toata a slujit de fultuiala ianicerilor! Ce n-as da acum ca sa am una din acele carti de sute de o ri cetite de tatal meu. M-am cercat sa cetesc un romant din acele manuscrise, dar scrisoarea era att de nclcita, nct le-am lasat, fagaduindu-le de a le vizita cum voi putea deprinde a ceti scrisoarea acea ieroglifica ce se obicinuia atunci pe la noi; si, lund Istoria ro mnilor de Petru Maior, ajutat de abecedarul urgisit, n putine ceasuri am nvatat a ceti. P ann seara, eram capabil sa spun pe carte ct oricare anagnost de rapide. Seara am cet it tatalui meu tot cntul ntai din Moartea lui Avel, singura carte care avea puterea a -l adormi. Bunul parinte se bucura, si atribuind stiinta mea la vrednicia nvatatorul ui, porunci sa cumpere cinci coti postav visiniu de un benis, pre care l trimise dascalului. Eu nsa nu puteam uita nfruntul ce-mi facuse. Facnd un congres de baieti conscolari ai mei de la dascalii frantez si grec dupa mai multe opinii, care de care mai stravagante, o idee satanica veni unuia n minte. Fratilor, zise el, socotinta mea este sa nu le poata talmaci, ca sa-i dovedim ca e ! Bravo! ! Hura! ! Vivat! strigara toti. ntrebarile s-au alcatuit, s-au aprobat de A treia zi dascalul veni, si ntrebndu-ma am

nchipuim niste ntrebari att de grele, nct s numai un gogoman pedant... toata adunarea si mi s-au ncredintat. de stiu buchile pe dinafara, spre raspuns

deschis cartea lui Petru Maior si i-am cetit un ntreg capitol. Profesorul ramase n lemnit. Sfrsind, am urmat n tonul acel pedantic cu care mi vorbise el: De vreme ce vezi, loghiotate, ca am nvatat a ceti fara lesniciosul metod al abecedarului d-tale care mi-ai spus ca este temeiul limbii nu sunt la ndoiala ca

voi nvata a scrie iarasi fara ajutor dascalesc. nsa fiindca cunosc si simt cu desavrsire ca dascalul, pentru un tnar, este aceea ce este gradinarul pentru un po m, vad ca eu am foarte multe lucruri de nvatat, caci sunt ca un copac neroditor. Dre pt aceea, am facut aceste cinci ntrebari, pre care d-ta vei binevoi a mi le talmaci. Asta va fi singura mea lectie. Pe toata ziua mi vei deslega cte cinci de aste nedumerir i. Spune-mi dar: 1. Pentru ce uneori vara ploua cu broaste, iar nu cu cristei fripti, precum odin ioara la judani? 2. De unde au luat Adam si Eva ac si ata de au cusut frunzele d e smochin, n vreme ce pe atunci nu era nca nici o fabrica? 3. Cum...? Pagn! ma curm a dascalul astupndu-si urechile si sarind de pe scaun, ca un om ce calca pe un se rpe; hula grozava si pngarita! Iaca frumoasele ispravi a nvataturii papistasilor! Zicnd aceste, si lua slicul si o mpunse de fuga pe usa. De atunci nu l-am mai vazut. Astfel Petru Maior m-a nvatat romneste.