Fundamentarea obiectiva a raspunderii comitentului in noul cod civil Dr.

Lacrima Rodica Boila

Potrivit orientarii actuale a doctrinei si jurisprudentei noastre,aproape in unanimitate este sustinuta idea garantarii comitentului pentru solvabilitatea prepusului sau, un fundament obiectiv care situeaza raspunderea comitentului, pe o pozitie subsidiara, o raspundere indirecta, pntru fapta altei persoane. Rapoartele de prepusenie pot fi stabilite intr-o infinitate de situatii. Aceasta implica cresterea pericolului producerii de prejudicii al carui faptuitor san u fie cunoscut, sau san u I se poata dovedi o conduita culpabila, cu toate ca este de notorietate identitatea comitentului sub autoritatea si indrumarea caruia a actionat. De asemenea este tot mai mare riscul suportarii inechitabila a consecintelor de catre persoana vatamata care in lipsa unui regim special reglementat pentru o anumita ipoteza sa nu poata sa isi fundamenteze actiunea juridical in fata instantei de judecata. Aceasta inseamna ca fiind imposibila reglementarea fiecarei ipoteze pentru instituirea unui regim special, se va mentine regula potrivit caruia raspunderea delictuala, este de principiu o raspundere persoanala, pentru propria fapta culpabila dar poate fi angajata si pentru fapta altuia numai atunci cand legea o reglementeaza expres. Raspunderea comitentilor pentru prejudicial cauzate de prepusii lor este prevazuta in art. 1000 alin. 3 CCiv potrivit caruia stapanii si comitentii raspund de prejudiciul cauzat de servitori si prepusii lor in functiile ce li s-au incredintat NCC reglementeaza raspunderea comitentului in cuprinsul sectiunii a 4-a privind raspunderea pentru fapta altuia din cap IV consacrat raspunderii civile delictuale. Prevederile articolului 1373 alin. 1 din NCC pastreaza in esenta reglementarea art. 1000 alin. 3 din Cciv, fara a aduce precizarile necesare cu privire la reglementarea acestei raspunderi comitentul este obligat sa repare prejudiciul cauzat de prepusii sai ori de cate ori fapta savarsita de acestia are legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredintate. Constatam faptul ca obiectiile privind continutul acestui proiect considerat un regres chiar si fata de actuala reglementare, au avut un rol constructive, in sensul ca au contribuit la eliminarea conditiei speciale a culpei prepusului pentru angajarea raspunderii comitentului, ceea ce poate fi un real avantaj pentru persoanele prejudiciate in demeresul lor judiciar in obtinerea despagubirilor. O cauza speciala care inlatura respunderea comitentului a fost stabilita in alin. 3 al art. 1374 din NCC comitentul nu raspunde daca dovedeste ca cunoaste sau, dupa imprejurari putea cunoaste, la data savarsirii faptei prejudiciabile, ca prepusul a actionat fara nici o legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredintate. Literature noastra juridica din ultimele decenii aproape in unanimitate a apreciat raspunderea comitentului ca fiind o raspundere accesorie, indirecta- pentru fapta altei persoane care este conditionata de intrunirea elementelor raspunderii prepusului. Cu toate acestea in doctrina noastra contemporana unii autori au incercat sa argumenteze caracterul independent si autonom al raspunderii comitentului in vederea asigurarii unei protectii mai eficiente a victimelor. Potrivit opiniei unui autor obligatia comitentului, este o obligatie indirecta pentru fapta altei persoane, dar principala si independenta de obligatia prepusului de a repara prejudiciul, astfel ca nu este necesara dovedirea culpei prepusului. Raspunderea comitentului nu este grefata de o raspunderea prepusului ci din contra, este o obligatie principala, independenta de cea a prepusului ceea ce presupune ca este independenta si de culpa acestuia. Victima poate actiona in judecata fie pe prepus alaturi de comitent, fie pe prepus, fie pe comitent. Mai recent s-a sustinut ca raspunderea comitentului este o raspundere principala, dar grefata pe culpa prepusului. Daca victima intelege a chema in judecata doar pe comitent, exista posibilitatea pronuntarii unei hotarari judecatoresti privind obligarea exclusive a comitentului la plata de despagubiri. Aceste situatii demostreaza ca se recunoaste fara putinta de tagada ca raspunderea comitentului nu este accesorie raspunderii delictuale a prepusului, nu este grefata pe aceasta

raspundere directa, de vreme ce se reglementeaza dijungerea acestora. In acest context s-a precizat ca obligatia delictuala de garantie a comitentului nu este nu este identical cu obligatia contractuala de fiedjusiune, in lipsa unei reglementari legale in acest sens. Raspunderea prepusului poate fi inlaturata daca acesta a ctionat in limitele si scopul functiilor sale. Criteriile propuse pentru aprecierea culpabilitatii prepusului au fost natura si limitele functiilor incredintate, gradul de specializare si independenta profesionala. Potrivit opiniei autorului, ideea asumarii riscurilor unor activitati prejudiciabile ii imputa numai comitentului, conducator al intreprinderii care a cauzat altor persoane prejudicii. Astfel cel care organizeaza, conduce si indruma trebuie sa suporte toate consecintele, inclusive cele referitoare la pagubele produse. In acest sens trebuie sa acceptam idea potrivit caruia acolo unde exista autoritate exista si riscul suportarii despagubirilor pentru pagubele cauzate prin activitatea cauzata. Daca examinam institutia raspunderii delictual eprin prisma fundamentelor sale consecrate dealingul timpului doctrinar si jurisprudential ar putea fi interpretata ca fiind o sanctiune pentru culpa, sau un mijloc de reparatie a prejudiciului sau posibilitatea adoptarii unui comportament preventive de natura a evita si anticipa consecintele viitoare foarte grave, devastatoare. Altfel spus, raspunderea ar putea fi sanctiune, reparatie sua precautie. Asadar, comitentul trebuie sa fie obligat sa raspunda pentru riscul introdus in societate, in vederea asigurarii repararii pagubelor suferite de victima. Este o raspundere autonoma, care deriva din pericolele pe care le-a creat prin activitatea intreprinderii sale. Prejudicial platite vor putea fi recuperate numai daca prepusul personal se face vinovat de prejudiciul produs. In contextual actual al raspunderii comitentului pentru fapta prepusului sau,aspectele criticate din istoria riscului ar putea reprezenta argumente pentru sustinerea unui nou fundament obiectiv privind angajarea unei raspunderi directe, dar pentru fapta altei persoane,principale si indeoendente care poate exista chiar si in absenta dovedirii culpei prepusului, teorie in sprijinul caruia in cele ce urmeaza vom adduce urmatoarele argumente: A. unicul creator al celor doua rapoarte obligationale este savarsirea unei fapte directe prejudiciabile de catre prepus care antreneaza doua raspunderi civile delictuale: cea a autorului direct al faptei ilicite, respective cea a comitentului. B. Cciv nu cuprinde nici o referire la culpa prepusului ca o conditie esentiala a angajarii raspunderii comitentului C. Relatia de subordonare a prepusului fata de comitentul sau prin indrumarea, dirijarea si controlul mactivitatii sale in limitele functiilor incredintate implica si in mod necesar asumarea de catre acesta din urma a riscurilor producerii de prejudiciisi garantarea repararii acestora. D. Raspunderea comitentului argumentata obiectiv prin fundamentarea riscului garantiei si echitatii nu este conditionata de dovada culpabilitatii prepusului sau. Astfel, comitentul este obligat sa raspunda si in situatia lipsei capacitatii raspunderii delictuale a prepusului chiar si atunci cand el insusi nu are discernamantul faptelor sale. E. Pentru obtinerea reparatiei prejudiciului victima nu trebuie sa dovedeasca vinovatia prepusului, fiind suficienta dovada existentei unui prejudiciu cauzat de acesta in exercitarea functiei care i-a fost incredintata. F. Raspunderea comitentului pentru prejudicial cauzate de prepusul sau in functiile incredintate este limitata in durata existentei raportului de prepusenie fiind justificata de exercitarea efectiva a autoritatii sale asupra lui. Daca admitem fundamentarea obiectiva a acestei ipoteze de raspundere pe idea riscului, comitentul trebuie sa raspunda in toate situatiile in care prepusul sau a cauzat un prejudiciu indifferent daca acesta a savarsit sau nu o fapta care ii poate fi imputabila. Acesta solutie este intemeiata pe idea subordonarii prepusului fata de comitentul sau ceea ce implica aumarea riscurilor producerii unor eventuale prejudicii. Autoritatea comitentului reprezinta elemental de coerenta al intregii constructii juridice care determina si fundamentul acestuia. Pentru a fi despagubita, victima va dovedi faptul ca i-a fost cauzat un prejudiciu de catre prepus care a actionat in limitele insarcinarilor stabilite d ecatre

comitentul sau. Daca prepusul se face vinovat pentru faptul ca a ignorat dispozitiile primate, va fi obligat sa raspunda pentru consecintele propriei fapte ilicite. Cand prejudiciul este urmarea unei fapte culpabile a prepusului care a abuzat de functiile incredintate trebuie sa facem o distinctie dupa continutul indrumarilor primate din partea comitentului si atitudinea victimei, in raport de care vom putea stabili in ce masura comitentul va fi obligat sa repare prejudiciul, sens in care vom distinge urmatoarele situatii: I. dupa continutul indrumarilor date de comitent: - prepusul a savarsit fapta ilicita in cadrul normal al functiilor incredintate, dar s-a dovedit a fi neglijat nepriceput sau imprudent. Daca prepusul a ignorat avertismentele date de comitent si a incalcat obligatiile profesionale, savarseste o fapta ilicita culpabila pentru care va fi obligat sa raspunda in temeiul art. 998 si 999 Cciv. - Prejudiciul este consecinta faptei prepusului, care a actionat corect in limitele insarcinarilor primate de la comitent dar care s-au dovedit a fi riscante caz in care vom distinge avand in vedere urmatoarele ipoteze : a. dispozitia a fost in mod vadit nelegala, comitentul asumandusi raspunderea coordonarii unei activitati cu incalcarea frlagranta a normelor de protectie a muncii, de siguranta si securitate, fiind mai mult decat evident faptul ca a mizat, intentionat sau doar in mod usuratic, ca prejudiciul nu s eva produce; b. indrumarea data de comitent a fost una corecta, temeinic justificata potrivit imprejurarilor concrete in care prepusul isi desfasura activitatea prin evaluarea riscului producerii unor consecinte prejudiciabile. In ipoteza in care comitentul era si paznicul juridic al lucrului folosit la producerea prejudiciului, raspunderea lui va putea fi antrenata pe temeiul general al raspunderii pentru lucruri sau pe temeiul raspunderii privind lucrurile defectuoase. II. in raport cu pozitia victimei: - daca functia prepusului a reprezentat doar prilejul savarsirii faptei, deoarece a fost perceput de victima ca fiind reprezentantul sau executantul dispozitiilor, comitentul va fi obligat sa despagubeasca victima ca o consecinta directa a asumarii riscurilor activitatii pe care a asigurat-o si indrumat-o insufficient de bine deoarece a permis savarsirea unei asemenea fapte. - Alta va fi solutia in care victima constientizeaza ca autorul faptei ilicite care a avut drept consecinta prejudicierea san u se afla in executarea dispozitiilor comitentului, fiind evident faptul ca a desfasurat pe cont propriu o activitate riscanta. G. obligatia de garantie obiectiva a comitentului nu se identifica cu garantia pentru solvabilitatea acestuia H. seminificatia morala a obligatiei comitentului de garantia pentru prejudiciile produse de prepusul sau. I. Raspunderea in solidum a comitentului cu prepusul sau pentru repararea prejudiciului cauzat fundamenteaza argumentele privind caracterul independent, autonom si direct al acestuia. J. Actiunea in regres a comitentului este admisibila numai in conditiile dovedirii culpei sale Dispozitiile noului cod civil pot contribui la consacrarea unei raspunderi directe si autonome a comitentului, independent de culpa prepusului sau, care in conditiile societatii contemporane este un obiect important al reconstructiei institutiei raspunderii civile delictuale.