Sunteți pe pagina 1din 226

Tǎnase PANAIT

T ǎ nase PANAIT PROCESE ÎN TURBINE CU ABUR Ş I GAZE EDITURA FUNDA Ţ IEI
T ǎ nase PANAIT PROCESE ÎN TURBINE CU ABUR Ş I GAZE EDITURA FUNDA Ţ IEI

PROCESE ÎN TURBINE CU ABUR ŞI GAZE

T ǎ nase PANAIT PROCESE ÎN TURBINE CU ABUR Ş I GAZE EDITURA FUNDA Ţ IEI
T ǎ nase PANAIT PROCESE ÎN TURBINE CU ABUR Ş I GAZE EDITURA FUNDA Ţ IEI
T ǎ nase PANAIT PROCESE ÎN TURBINE CU ABUR Ş I GAZE EDITURA FUNDA Ţ IEI
T ǎ nase PANAIT PROCESE ÎN TURBINE CU ABUR Ş I GAZE EDITURA FUNDA Ţ IEI

EDITURA FUNDAŢIEI UNIVERSITARE “ Dunǎrea de Jos”, Galaţi, 2003

Tǎnase PANAIT

PROCESE ÎN TURBINE CU ABUR ŞI GAZE

T ǎ nase PANAIT PROCESE ÎN TURBINE CU ABUR Ş I GAZE EDITURA FUNDA Ţ IEI

EDITURA FUNDAŢIEI UNIVERSITARE “ Dunǎrea de Jos”, Galaţi, 2003

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI

FACULTATEA DE MECANICĂ

Editura Fundaţiei Universitare Dunărea de Jos din Galaţi este recunoscută de CNCSIS

Referenţi ştiinţifici:

Prof.dr.ing. Ion IONIŢǍ Prof.dr.ing. Constantin GHEORGHIU

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

PANAIT, Tănase Procese în turbine cu abur şi gaze / Tănase PANAIT. - Galaţi:

Editura Fundaţiei Universitare "Dunărea de Jos", 2003 Bibliogr.

ISBN 973-627-033-5

621.165

© Toate drepturile asupra acestei lucrǎri aparţin autorului. Reproducerea integralǎ sau parţialǎ, prin orice mijloc mecanic sau electronic, fǎrǎ acordul scris al autorului, este interzisǎ.

Editura Fundaţiei Universitare “Dunărea de Jos” Galaţi ISBN 973-627-033-5

www.editura.ugal.ro

editura@ugal.ro

Procese în turbine cu abur şi gaze

3

PREFAŢĂ

Turbinele cu abur şi cu gaze constituie elemente de bază al energeticii moderne mondiale. Astfel, întreaga producţie de energie electrică se realizează prin instalaţii cu turbine cu abur sau cu gaze, în centralele termoelectrice cu combustibil clasic, sau în centralele nuclearoelectrice. Deasemenea, aviaţia modernă, civilă şi militară, foloseşte în exclusivitate propulsia cu ajutorul turbinelor cu gaze, sub formă de turboreactoare sau turbopropulsoare, iar în cazul transporturilor navale de mare tonaj de mărfuri, de pasageri sau militare, turbinele cu abur asigură condiţiile cele mai avantajoase de propulsie. Ca urmare, studiul proceselor termogazodinamice din turbinele cu abur şi cu gaze este la ora actuală foarte dezvoltat, atât în ceea ce priveşte modelarea conceptuală a acestora, cu stabilirea unui sistem de relaţii de calcul pentru proiectare, cât şi în direcţia conducerii optime în exploatare, în concordanţă cu conexiunile cu alte agregate cuprinse în sisteme energetice complexe. Importanţa siguranţei în funcţionare a sistemelor energetice din care fac parte turbinele cu abur şi cu gaze, determină importanţa studierii temeinice a proceselor desfăşurate în acestea, de către actualii şi viitorii specialişti în proiectarea şi exploatarea maşinilor şi echipamentelor termice. În aceste condiţii, prin editarea manualului universitar de Procese în turbine cu abur şi gaze, se urmăreşte reactualizarea materialului bibliografic pe această temă, în concordanţă cu evoluţiile realizate în abordarea problemelor tehnice, precum şi a metodelor moderne de formare a specialiştilor. Structura lucrării a fost concepută de autor astfel încât să asigure o parcurgere firească a proceselor care se desfăşoară în turbinele cu abur şi gaze. Astfel, se face mai întâi o prezentare sumară a instalaţiilor din care fac parte turbinele cu abur şi cu gaze, precum şi a ciclurilor teoretice de bază după care funcţionează acestea, urmată de o prezentare a construcţiei şi funcţionării principalelor tipuri de turbine. După trecerea în revistă a principiilor termodinamicii gazelor în formele specifice aplicării la studiul proceselor din turbinele cu abur şi cu gaze, se trece la studiul procesele de transformare a energiei în treapta de turbină. Destinderea în ajutajele unei trepte de turbină este abordată atât din punct de vedere energetic, vizând stabilirea relaţiilor cantitative care descriu transformarea energiei potenţiale a fluidului de lucru în energie cinetică, cât şi din punct de vedere gazodinamic, urmărindu-se determinarea modului de variaţie a secţiunii ajutajelor astfel încât destinderea să aibă loc la parametrii ceruţi. Deasemenea, sunt analizate condiţiile concrete de destindere în ajutaje, prin studierea destinderii în porţiunea oblică a acestora şi prin comportarea ajutajelor în condiţii diferite de cele de calcul.

4

Procese în turbine cu abur şi gaze

A doua etapă a transformării de energie în treapta de turbină, constituită de

transformarea energiei cinetice în energie mecanică, este studiată prin prezentarea diagramei de viteze şi al studiului energetic al paletelor mobile, urmat de determinarea forţelor şi momentelor care acţionează asupra paletelor mobile, ceea ce permite stabilirea lucrulu mecanic util obţinut în treapta de turbină. Se trece apoi la parcurgerea etapelor de dimensionare a ajutajelor şi a paletelor mobile, scriindu-se relaţiile concrete de calcul, deduse pe baza relaţiilor stabilite în capitolele precedente în care s-au modelat procesele de transformare a energiei, şi ţinându-se seamă de tipul de treaptă în ceea ce priveşte gradul de reacţiune şi direcţia de curgere. În cazul turbinelor de puteri mari se stabilesc condiţiile de răsucire a paletelor lungi. Datorită legăturii directe cu economicitatea transformărilor desfăşurate în turbinele cu abur şi cu gaze se face apoi o foarte amănunţită analiză a tuturor pierderilor interioare de energie ale treptei de turbină şi pierderilor exterioare acesteia, a condiţiilor de producere şi a posibilităţilor de reducere la maximum a acestora. Condiţiilor de dimensionare ale treptei de turbină, astfel încât aceasta să funcţioneze cu randament maxim, sunt stabilite printr-un studiu de optimizare. Pentru aceasta se definesc mai întâi tipurile de randament ale treptei şi se analizează legătura acestora cu parametrii funcţionali şi constructivi ai treptei. Se analizează apoi condiţiile de optimizare a unei trepte cu acţiune şi a unei trepte cu reacţiune, făcându-se în final o comparaţie între performanţele acestora. Se pot stabili astfel câteva concluzii privind alegerea tipului de treaptă de turbină şi a parametrilor care să conducă la o funcţionere economică.

Pentru turbinele de puteri mari cu abur sau cu gaze se analizează necesitatea fragmentării căderii adiabatice pe trepte de presiune şi se prezintă cele mai utilizate metode de repartizare şi de stabilire a numărului de trepte ale unei turbine.

În ultimul capitol al lucrării se abordează comportarea turbinelor cu abur şi

cu gaze la modificarea sarcinii, prin prezentarea metodelor de reglare a puterii dezvoltate de turbine, în special la turbinele cu abur, analizându-se şi modificarea randamentului întregii turbine la modificarea sarcinii. Prin structură, conţinut şi recomandările de proiectare cuprinse în lucrare, sper ca aceasta sǎ constituie un material util pentru studenţii specializării de Maşini şi echipamente termice, precum şi pentru inginerii care lucrează în proiectarea sau exploatarea turbinelor cu abur sau cu gaze.

Autorul

Procese în turbine cu abur şi gaze

5

CUPRINS

1. PREZENTARE GENERALĂ A INSTALAŢIILOR CU TURBINE CU ABUR ŞI CU GAZE

1.1. Introducere

1.2. Ciclurile teoretice de funcţionare ale instalaţiilor cu turbine cu abur

1.2.1. Ciclul Rankine cu abur saturat

1.2.2. Ciclul Rankine cu abur supraîncălzit

1.3. Ciclurile teoretice de funcţionare ale instalaţiilor cu turbine cu gaze

2. PREZENTARE GENERALĂ A TURBINELOR CU ABUR ŞI CU GAZE

2.1. Funcţionarea unei trepte de turbină cu abur sau cu gaze

2.2. Clasificarea turbinelor cu abur şi cu gaze

2.2.1.

Turbina axială cu o treaptă de presiune cu acţiune cu o treaptă de viteză - turbina Laval

2.2.2.

Turbina axială cu o treaptă de presiune cu acţiune cu trepte de viteză - roata Curtis

2.2.3.

Turbine cu trepte de presiune cu acţiune

2.2.4.

Turbine cu trepte de presiune cu reacţiune

2.2.5.

Turbine radiale

2.2.5.1.

Turbina centripetă cu o singură treaptă

2.2.5.2.

Turbina radială cu două rotoare Ljungström

3. PRINCIPII ALE TERMODINAMICII GAZELOR APLICATE LA STUDIUL TURBINELOR CU ABUR ŞI CU GAZE

3.1. Precizări

3.2. Ecuaţia de continuitate a curgerii

3.3. Ecuaţia energiei

3.3.1. Canal fix cu secţiune variabilă

Pag.

9

9

10

10

13

14

20

20

24

26

28

30

32

35

35

36

38

38

39

42

45

6

Procese în turbine cu abur şi gaze

3.3.3. Parametrii de frânare

3.4. Legea impulsului

3.5. Legea momentului cinetic

4. STUDIUL TERMODINAMIC AL CURGERII FLUIDELOR COMPRESIBILE PRIN TREAPTA DE TURBINĂ

4.1. Curgerea fluidelor compresibile prin

4.2. Destinderea fluidelor de lucru în ajutaje

4.2.1.

Introducere

4.2.2.

Studiul energetic al ajutajelor

4.2.3.

Studiul gazodinamic al ajutajelor

4.2.4.

Variaţia debitului prin ajutaje

4.2.5.

Destinderea în porţiunea oblică a ajutajelor

4.2.6.

Comportarea ajutajelor în condiţii diferite de cele de calcul

4.2.6.1.

Comportarea ajutajelor convergente în condiţii diferite de cele de calcul.

4.2.6.2.

Comportarea ajutajelor convergent-divergente în condiţii diferite de cele de calcul.

4.3. Curgerea fluidelor de lucru printre paletele mobile

4.3.1.

Diagrama de viteze.

4.3.2.

Studiul energetic al paletelor mobile

4.3.2.1.

Studiul energetic în sistem relativ de coordonate

4.3.2.2.

Studiul energetic în sistem absolut de coordonate

4.3.3.

Variaţia presiunii în jurul profilului de paletă

4.3.4.

Forţele şi momentele care acţionează asupra paletelor

5. DIMENSIONAREA TREPTEI DE TURBINĂ

5.1. Caracteristicile geometrice ale reţelei de profile

5.2. Pasul reţelei de profile

5.3. Dimensionarea reţelei de ajutaje

5.4. Trecerea de la ajutaje la paletele mobile

5.5. Dimensionarea reţelei de palete mobile

5.6. Rǎsucirea paletelor lungi

48

49

50

52

52

58

58

59

65

70

73

80

80

82

85

85

87

90

92

93

95

101

101

103

106

113

115

119

Procese în turbine cu abur şi gaze

7

5.6.2. Modificarea parametrilor funcţionali şi geometrici la rǎsucirea paletelor lungi

6. PIERDERI DE ENERGIE ÎN TREAPTǍ ŞI PE ÎNTREAGA TURBINǍ

6.1. Consideraţii generale

6.2. Pierderi în reţele de profile

6.2.1. Pierderile prin frecare în stratul limitǎ din jurul profilului

6.2.2. Pierderi produse de vârtejuri în zona bordului de fugǎ

6.2.3. Pierderi produse prin desprinderea jetului de fluid de pereţii profilului

6.2.4. Pierderi prin unde de şoc

6.2.5. Pierderi terminale

6.2.6. Pierderile produse de rotaţia reţelei de profile

6.2.7. Concluzii

6.3. Pierderi prin energie cineticǎ rezidualǎ

6.4. Pierderi prin frecǎri şi ventilaţie

6.5. Pierderi prin scǎpǎri interioare de fluid

6.5.1. Etanşarea cu labirinţi

6.5.2. Calculul analitic al labirinţilor

6.6. Pierderi prin umiditate

6.6.1. Efectul de eroziune al paletelor

6.6.2. Pierderile prin umiditate

6.7. Pierderi prin împrǎştiere datoritǎ admisiei parţiale

6.8. Pierderi prin rǎcirea ajutajelor şi paletelor

6.9. Pierderi de presiune în ventilele de reglare, pe conducte şi în racordul de evacuare

6.10. Pierderi prin scǎpǎri exterioare de fluid

7. OPTIMIZAREA TREPTEI DE TURBINǍ

7.1. Reprezentarea proceselor şi randamentele treptei

7.2. Optimizarea treptei cu acţiune

7.3. Optimizarea treptei cu reacţiune

123

127

127

128

129

131

132

133

133

135

136

138

139

142

144

148

151

151

152

153

155

156

157

158

158

162

165

8

Procese în turbine cu abur şi gaze

7.5. Alegerea valorii economice a raportului de viteze

7.6. Alegerea tipului de treaptǎ

8. TURBINE CU MAI MULTE TREPTE

8.1. Necesitatea fragmentǎrii cǎderii adiabatice pe trepte de turbinǎ

8.2. Parametrii specifici proceselor pe ansamblul turbinelor cu mai multe trepte

8.3. Repartizarea cǎderii adiabatice pe treptele turbinelor cu abur

8.3.1. Determinarea diametrului mediu al primei trepte de presiune

8.3.2. Calculul diametrului mediu al ultimei trepte

8.3.3. Metoda cifrei de calitate de repartizare a cǎderii adiabatice pe treptele turbinelor cu abur

8.3.4. Metoda volumelor specifice de repartizare a cǎderii adiabatice pe treptele turbinelor cu abur

8.4. Repartizarea cǎderii adiabatice pe treptele turbinelor cu gaze

8.5. Limitarea puterii turbinelor

8.5.1. Turbine cu abur de putere limită

8.5.2. Turbine cu gaze de putere limită

9. COMPORTAREA TURBINELOR CU ABUR ŞI CU GAZE LA MODIFICAREA SARCINII

9.1. Reglarea puterii dezvoltate de turbinele cu abur şi cu gaze

9.2. Reglarea turbinelor cu abur prin laminare

9.3. Reglarea turbinelor cu abur prin admisie

9.4. Variaţia randamentului turbinelor la modificarea sarcinii

9.4.1. Variaţia randamentului periferic al treptei de reglare

9.4.2. Variaţia randamentului periferic al treptelor de presiune

9.4.3. Variaţia randamentului interior al întregii turbine la modificarea sarcinii

BIBLIOGRAFIE

169

170

174

174

177

181

182

184

186

191

196

199

199

202

204

204

206

209

214

214

215

221

223

Procese în turbine cu abur şi gaze

9

1. PREZENTARE GENERALĂ A INSTALAŢIILOR CU TURBINE CU ABUR ŞI CU GAZE

1.1. Introducere

Maşinile termice motoare, care transformă energia termică în energie mecanică, se împart în două mari categorii: motoare cu ardere internă cu piston şi instalaţii cu turbine cu abur sau cu gaze, acestea din urmă numindu-se şi turbomotoare. O instalaţie cu turbine cu abur sau cu gaze este constituită dintr-un complex de agregate, în care se desfăşoară procesele de transformare a energiei termice, obţinute prin arderea unui combustibil clasic sau nuclear, în energie

mecanică. Agregatul caracteristic unei astfel de instalaţii este turbina cu abur sau cu gaze. Specific instalaţiilor cu turbine cu abur şi cu gaze este faprul că fiecare proces de lucru, care formează ciclul de funcţionare, se desfăşoară într-un spaţiu de lucru separat, inclus într-un agregat separat. Astfel:

- comprimarea fluidului de lucru este asigurată de o pompă sau de un

compresor;

- arderea combustibilului şi transmiterea energiei termice fluidului de

lucru se realizează într-un generator de abur clasic sau nuclear, sau într-o cameră

de ardere;

- destinderea fluidului de lucru, în urma căreia se obţine lucrul mecanic, are loc într-o turbină cu abur sau cu gaze;

- cedarea căldurii la sursa rece a ciclului de funcţionare se face într-un

condensator de abur sau într-un schimbător de căldură. Ca urmare, o instalaţie cu turbine cu abur sau cu gaze va conţine agregatele principale enumerate mai sus, care asigură direct realizarea transformărilor ciclului de funcţionare, precum şi o serie de agregate auxiliare care deservesc agregatele principale.

10

Procese în turbine cu abur şi gaze

În cele ce urmează se va face o sumară prezentare a ciclurilor de bază după care funcţionează instalaţiile cu turbine cu abur şi cu gaze, astfel încât să rezulte încadrarea funcţionării turbinelor cu abur şi cu gaze, care fac obiectul acestei lucrări.

1.2. Ciclurile teoretice de funcţionare ale instalaţiilor cu turbine cu abur

Ciclurile teoretice ale instalaţiilor cu turbine cu abur sunt stabilite în baza următoarelor ipoteze:

- toate evoluţiile parcurse de fluidul de lucru sunt reversibile;

- aportul si cedarea de căldură sunt izobare, iar destinderea şi comprimarea sunt adiabate reversibile, deci izentrope;

- suprafeţele schimbătoarelor de căldură sunt infinite;

- căldurile specifice ale fluidului de lucru sunt constante, deci nu variază cu modificarea temperaturii;

- debitul şi natura fluidului de lucru nu se modifică de la o secţiune la

alta.

Funcţie de starea aburului la intrare în turbina cu abur, ciclurile teoretice după care funcţionează instalaţiile cu turbine cu abur pot fi cu abur saturat sau cu abur supraîncălzit.

1.2.1. Ciclul Rankine cu abur saturat

Instalaţia cu turbine cu abur a cărei schemă este reprezentată în Fig. 1.1 are ca model de funcţionare ciclul teoretic Rankine (sau Clausius - Rankine) fără supraîncălzirea aburului. În Fig.1.2 este reprezentat acest ciclu în coordonate T-s şi în coordonate i-s.

GA

3 TA 4 C PA 2 1
3 TA
4
C
PA
2
1

Fig. 1.1

GE

Procese în turbine cu abur şi gaze

11

Ca elemente principale care asigură realizarea transformărilor ciclului, instalaţia cuprinde un generator de abur fără supraîncălzitor, GA, o turbină cu abur, TA, care antreneazǎ generatorul electric GE, un condensator de abur, C şi o pompă de alimentare, PA.

T

i 3 k X=1 2’ 3 q k l 1 T 2’ 4 2 q
i
3
k
X=1
2’
3
q
k
l
1
T
2’
4
2
q
2
X=1
l
c
2
1
1
4
a
s
s
b

Fig. 1.2

Ciclul teoretic se desfăşoară între două izentrope şi două izobare, fiind format din următoarele transformări:

- comprimarea izentropă 1 - 2, realizată în pompa de alimentare, în care

presiunea apei creşte de la p 1 la p 2 , consumându-se pentru aceasta lucrul mecanic,

l c

=

l

12

=

i

2

i

1

(1.1)

- încălzirea izobară 2 - 3, p 3 = p 2 , realizată în generatorul de abur, în care

apa este adusă la saturaţie (2-2’) şi apoi este vaporizată (2’-3). La ieşirea din generatorul de abur şi intrarea în turbină, aburul va fi în stare de saturaţie. În timpul acestei transformări se introduce de la sursa caldă energia termică,

q

1

= q

23

= i

3

i

2

(1.2)

- destinderea izentropă 3 - 4, realizată în turbina cu abur, în care presiunea scade de la p 3 la p 4 . În această transformare se produce lucrul mecanic,

l

T =

i

3

i

4

(1.3)

- condensare izobară 4 - 1, p 1 = p 4 , realizată în condensatorul de abur, în care aburul lucrat se transformă din nou în apă. În timpul acestei transformări se cedează sursei reci energia termică,

12

Procese în turbine cu abur şi gaze

q

2

=

q

41

=

i

4

i

1

(1.4)

Schimburile de căldură cu sursa caldă şi sursa rece, în cazul ciclului Rankine astfel prezentat, se pot exprima şi funcţie de ariile unor suprafeţe din diagrama T - s, astfel:

q

1

q

2

=

M .aria

= M .aria

T

T

s

(

s

a

(a

122 34

ba)

'

14

ba

)

(1.5)

unde M reprezintă scara diagramei. Randamentul termic al unui astfel de ciclu va fi:

sau,

η

t

=

η =

t

l l − l C i − i − ( i − i ) u
l
l
− l
C i
i
(
i
i
)
u
T
3
4
2
1
=
=
i
− i
q 1
q 1
3
2
,
q
− q
q
aria
( a
122 34
ba
)
1
2
2
T
s
= −
1
= −
1

q

1

q

1

aria

T

s

(

a

14

ba

)

(1.6)

(1.7)

Dacă se are în vedere principiul al doilea al termodinamicii, atunci:

q

1

q

2

Δ

=

T

m

1

=

T

m 2

s

Δ

23

s

14

(1.8)

Dar în cadrul ciclului teoretic cu comprimare şi destindere izentrope,

Δs = Δs

23

14

În consecinţă va rezulta:

η

t

1

= −

T

m 2

T

m

1

(1.9)

(1.10)

unde T m1 şi T m2 , reprezintǎ temperatura medie a sursei calde, respectiv a sursei reci.

Ciclul Rankine fără supraîncălzire prezintă următoarele dezavantaje

majore:

- randamentul termic este relativ scăzut, datorită diferenţelor relativ mici între temperatura medie la sursa caldă şi temperatura medie la sursa rece;

Procese în turbine cu abur şi gaze

13

- funcţionarea turbineri are loc în întregime în domeniul aburului umed, ceea ce duce la apariţia fenomenului de eroziune a paletelor, datorită impactului acestora cu picăturile de apă din abur. După acest ciclu funcţionează puţine instalaţii cu turbine cu abur, în special cele de putere mică, fără pretenţii de randament termic ridicat, sau instalaţiile din centralele nuclearoelectrice, la care condiţiile de siguranţă impun temperaturi scăzute în reactorul nuclear, nefiind posibilă obţinere de abur supraîncălzit.

1.2.2. Ciclul Rankine cu abur supraîncălzit

Instalaţiile cu turbine cu abur moderne funcţionează după ciclul teoretic Rankine-Clausius cu supraîncălzirea aburului, denumit şi ciclul Rankine-Hirn. Acest ciclu este format tot din două izobare şi două izentrope, însă la ieşire din generatorul de abur şi intrare în turbina cu abur, aburul nu mai este saturat ca în cazul precedent, ci este supraîncălzit. Pentru aceasta, generatorul de abur cuprinde în componenţa sa un supraîncălzitor.

GA

3 TA 4 C PA 2 1
3
TA
4
C
PA
2
1

Fig. 1.3

GE

În Fig.1.3 este reprezentată schema unei instalaţii cu turbine cu abur ce funcţionează după acest ciclu, iar în Fig. 1.4 este reprezentat ciclul în coordonate T-s şi i-s. Notaţiile din instalaţie şi din ciclu sunt aceleaşi ca în cazul ciclului fără supraîncălzire. Ca urmare, relaţiile care exprimă schimburile de energie cu exteriorul şi randamentul termic sunt identice, cu precizarea că de data aceasta i 3 reprezintă entalpia aburului supraîncălzit şi nu a aburului saturat, ca în cazul precedent. Avantajul ciclului Rankine-Hirn constă în faptul că prin supraîncălzirea aburului creşte temperatura medie la sursa caldă, ceea ce duce la creşterea randamentului termic al ciclului. Deasemenea, destinderea se produce numai parţial în domeniul aburului umed, iar prin alegerea corespunzătoare a temperaturii de supraîncălzire, se

14

Procese în turbine cu abur şi gaze

poate micşora mult umiditatea aburului la ieşire din turbină, ceea ce duce la evitarea fenomenului de eroziune a paletelor ultimelor trepte ale acesteia.

T

i 3 3 ’’ k 2 l T ’’ 2 2’ q 1 X=1 k
i
3
3
’’
k
2
l
T
’’
2
2’
q
1
X=1
k
4
2
q
2
2
l
c
2
X=1
1
1
4
a
b
s
s

Fig. 1.4

La alegerea parametrilor de funcţionare ai instalaţiilor cu turbine cu abur trebuie să se analizeze toate posibilităţile de creştere a randamentului termic, aceasta în concordanţă cu factorii tehnologici, economici şi de exploatare. În ceea ce priveşte randamentul termic, dacă se analizează relaţia (1.10) rezultă că acesta se poate mări pe două căi.

a) O primă cale de creştere a randamentului termic este asigurată de

mărirea temperaturii medii la sursa caldă, ceea ce se poate realiza prin: mărirea presiunii aburului; mărirea temperaturii de supraîncălzire; supraîncălzirea repetată; şi preîncălzirea regenerativă a apei de alimentare.

b) A doua cale de creştere a randamentului termic este asigurată de

micşorarea temperaturii medii la sursa rece, ceea ce presupune micşorarea presiunii de condensare a aburului. Lucrarea de faţă nu-şi propune să analizeze amănunţit aceste metode de îmbunătăţire a randamentului termic al ciclurilor instalaţiilor cun turbine cu abur.

1.3. Ciclurile teoretice de funcţionare ale instalaţiilor cu turbine cu gaze

Majoritatea instalaţiilor cu turbine cu gaze existente au ca model de funcţionare ciclul teoretic format din două izobare şi două izentrope, cunoscut sub numele de ciclul Brayton. Acest tip de ciclu al instalaţiilor cu turbine cu gaze cu ardere la presiune constantă poate fi:

- fără recuperare de căldură;

- cu recuperare de căldură.

Procese în turbine cu abur şi gaze

15

a). Schema unei instalaţii cu turbine cu gaze fără recuperare de căldură este reprezentată în Fig.1.5., iar ciclul teoretic în coordonate T-s şi i-s este reprezentat în Fig.1.6.

MS

T-s ş i i-s este reprezentat în Fig.1.6. MS 1 3 CA TG 4 2 C

1

T-s ş i i-s este reprezentat în Fig.1.6. MS 1 3 CA TG 4 2 C
3 CA TG 4
3
CA
TG
4

2

C
C

GE

Fig. 1.5

T

3 2 4 1
3
2
4
1

s

i

q 1

l c

3 l t 2 4 q 2 1
3
l
t
2
4
q
2
1

s

Fig. 1.6

Transformările care formează ciclul teoretic Brayton sunt următoarele:

- conprimarea izentropă 1-2, produsă în compresorul C, în care aerul

aspirat din atmosferă cu presiunea p 1 , este comprimat până la presiunea p 2 ,

consumându-se în acest scop lucrul mecanic,

l

c

=

i

2

i

1

(1.11)

- încălzirea izobară 2-3 (p 3 =p 2 ), realizată în camera de ardere CA, în timpul căreia se primeşte de la sursa caldă căldura,

16

Procese în turbine cu abur şi gaze

q 1

= i

3

i

2

(1.12)

- destinderea izentropă 3-4 realizată în turbina cu gaze TG, în care presiunea scade de la p 3 la p 4 , producându-se lucrul mecanic,

l

t =

i

3

i

4

(1.13)

- răcirea izobară 4-1 (p 4 =p 1 ), prin care se cedează sursei reci căldura,

q

2

=

i

4

i

1

(1.14)

De fapt, după ieşirea din turbină, gazele de ardere sunt evacuate în atmosferă, iar ciclul se reia cu aer proaspăt la parametrii mediului ambiant. Pentru închiderea ciclului se introduce în mod convenţional izobara 4-1. Proprietăţile termodinamice ale gazelor de ardere sunt foarte apropiate de cele ale gazului perfect, ca urmare se pot utiliza relaţiile valabile pentru acesta. Deasemenea, căldurile specifice se consideră constante, iar entalpiile se vor exprima prin produse dintre temperaturi şi călduri specifice la presiune constantă. Pentru stabilirea expresiei randamentului termic al ciclului teoretic, se definesc parametrii:

ε =

δ =

p

2

p

T

1

3

T

1

- raport de comprimare;

- raport dintre temperatura maximă şi minimă a ciclului;

τ =

T

3

T

2

- raport de creştere a temperaturii în camera de ardere;

k 1

k

α = ε - unde k este exponentul adiabatic.

Ţinând cont de tipul transformărilor care formează ciclul Brayton,

rezultă:

Procese în turbine cu abur şi gaze

17

deci,

k 1

T 2

T 1

T 3

T 4

δ =

=

p

p

k k 1

⎟ =

ε

k

=

α

k

1

p

=

k

T

2

= ⎛ ⎜ p ⎞ ⎟

= ⎜

3

T

3

p

4

T

3

2

p

1

k

1

k

⎜ ⎛

2

1

T

1

T

2

T

1

δ ατ

=

T

2

T

3

= =

T 1 T

T

T

T

4

4

1

T

3

= =

2

α

τ

=

α

(1.15)

Randamentul termic al ciclului teoretic fără recuperare de căldură va fi:

sau,

deci,

rezultă,

adică,

η

t

=

η =

t

l l − l i − i − ( i − i ) u t
l
l
l
i
i
(
i
i
)
u
t
c
3
4
2
1
=
=
q
i
− i
1 q 1
3
2
q
q
q
i
− i
1
2
2
4
1
= −
1
= −
1
= −
1
q
− i
1 q
1 i
3
2

c

p T

4

c T

p

1

c

p T

3

c T

p

2

η

t

= 1

T

4

T

1

T

3

T

2

= 1

⎞ 4 ⎛ ⎜ T − 1 ⎟ ⎜ ⎟ T τ ⎝ ⎠ −
4
⎛ ⎜ T
− 1 ⎟
T
τ
− 1
1
= 1 −
T
T
δ α
3
2
T 1 T
1

= 1

τ 1

α

⎛ ⎜ − 1

δ

α

η

t

η

t

= 1

= −

1

1

α

1

k 1

ε

k

(1.16)

(1.17)

(1.18)

18

Procese în turbine cu abur şi gaze

Deci, randamentul termic al ciclului teoretic Brayton fără recuperare de căldură este influenţat numai de raportul de comprimare ε, crescând continuu cu creşterea acestuia, precum şi de natura fluidului de lucru, prin exponentul adiabatic k. Randamentul termic nu depinde de temperatura maximă pe ciclu, T 3 .

b). Pentru creşterea randamentului termic al ciclului Brayton, se poate recupera o parte din căldura conţinută în gazele de ardere care părăsesă turbina, pentru încălzirea aerului înainte de intrare în camera de ardere.

Schema unei instalaţii cu turbine cu gaze, care funcţionează după ciclul Brayton cu recuperare de căldură, este reprezentată în Fig.1.7, iar ciclul teoretic în coordonate T-s şi i-s , în Fig.1.8.

MS

teoretic în coordonate T-s ş i i-s , în Fig.1.8. MS 1 R 4’ 4 2’

1

R 4’ 4 2’ 3 CA 2 C TG
R
4’
4
2’
3
CA
2
C
TG

Fig. 1.7

GE

Instalaţia se deosebeşte de cea precedentă numai prin faptul că s-a adăugat recuperatorul de căldură R, în care căldura recuperată din gazele de ardere, q r , este transmisă aerului ieşit din compresor.

Procese în turbine cu abur şi gaze

19

T

i 3 3 l q t 1 2’ 2’ 4 q 2 r,a 2 4
i
3
3
l
q
t
1
2’
2’
4
q
2
r,a
2
4
q
r,g
4’
l
q
c
4’
2
1
1
s
s

Fig. 1.8

Având în vedere că în cazul ciclurilor teoretice, suprafeţele de schimb de căldură se consideră infinite, rezultă că temperatura până la care se poate încălzi aerul în recuperator, T 2 , este egală cu temperatura de ieşire a gazelor din turbină, T 4 , respectiv temperatura până la care se răcesc gazele, T 4 , este egală cu temperatura aerului după compresor T 2 . Deci, în cazul ciclului Brayton cu recuperare de căldură, schimburile de căldură pe transformările izobare sunt următoarele:

(

)

c

q

r

,

aer

=

q

22

,

=

i

2

,

T

i

=

c

 

T

 

=

2

c

p

p

(

T

3

2

,

T

2

,

i

 

=

c

(

T

4

4

,

p

1 =

c

 

(

T

p

4

,

)

T

2

=

=

p

c

T

p

(

3

T

4

T

4

)

2

T

1

)

T

4

,

=

c

)

p

=

c

(

T

2

p

(

T

4

T

1

)

(

q = = i − i 1 q 2 ′ 3 3 2 , q
q
=
=
i
i
1 q
2
′ 3
3
2 ,
q
=
i
r
, gaze
4
q
=
q
=
i
i
2
4 1
,
4
Având în vedere că,
=
= q
q r aer
,
r

)

T

2

)

(1.19)

(1.20)

se poate exprima randamentul termic al ciclului cu recuperare:

20

Procese în turbine cu abur şi gaze

η tr

= 1

q 2 q 1
q
2
q
1

1

= −

c

c

p

p

(

(

T

2

T

3

T

1

T

4

)

)

= 1

⎛ T ⎞ 2 ⎜ − 1 ⎟ ⎜ ⎟ T ⎝ ⎠ 1 T
⎛ T
2
− 1 ⎟
T
1
T
3
4
⎛ ⎜ T
⎞ ⎟
T 1 T
1

(1.21)

Ţinând seama de parametrii definiţi anterior, rezultă:

adică,

η tr

η tr

= 1

α

1

δ τ

= 1

1

= − ε

k

1

k

T

1

T

3

α

1

α

= 1

(

τα

1

)

δ

(1.22)

În cazul ciclului cu recuperare de căldură, randamentul termic scade cu creşterea gradului de comprimare, ε şi creşte direct proporţional cu creşterea temperaturii maxime pe ciclu, T 3 . Pentru ca recuperaea să fie posibilă, este evident că trebuie îndeplinită condiţia:

T 4 > T 2

Atunci când această condiţie este îndeplinită, prin aplicarea recuperării de căldură, se va obţine un randament termic mai ridicat.

20

Procese în turbine cu abur şi gaze

2. PREZENTARE GENERALĂ A TURBINELOR CU ABUR ŞI CU GAZE

2.1. Funcţionarea unei trepte de turbină cu abur sau cu gaze

Instalaţiile cu turbine cu abur sau cu gaze, desemnate şi prin denumirea de turbomotoare, au în componenţa lor turbina, ca element caracteristic care le deosebesc de alte tipuri de maşini şi instalaţii termice. Privită ca un agregat distinct, turbina cu abur sau cu gaze este o maşină termică motoare, care transformă în energie mecanică o parte din energia potenţială acumulată în fluidul de lucru aflat la presiune şi temperatură ridicate. Aici prin energie potenţială trebuie să se înţeleagă numai energia internă u şi lucrul mecanic de dislocare de volum pv, celelalte forme de energie ale fluidului de lucru având variaţii neglijabile între intrarea şi ieşirea din turbină. Ca urmare, la intrare în turbină, energia potenţială a fluidului de lucru se va exprima prin entalpia acestuia, i=u+pv. Spaţiul de lucru în care are loc transformarea de energie este constituit de canalele care se formează în reţelele de palete fixe şi palete mobile. Elementul de bază al unei turbine cu abur sau cu gaze este constituit de treapta de turbină, care este formată dintr-o reţea de ajutaje, fixate în statorul turbinei şi o reţea de palete mobile, fixate pe rotorul turbinei. Treptele de turbine cu abur sau cu gaze se împart în două categorii:

- trepte cu acţiune;

- trepte cu reacţiune.

Pentru simplificarea prezentării se consideră deocamdată numai treptele de turbină axiale, la care fluidul de lucru circulă în straturi concentrice, paralel cu axa rotorului, iar paletele fixe ce constituie ajutajele, precum şi paletele mobile sunt dispuse în reţele radiale. Punerea în evidenţă a elementelor caracteristice constructive şi a modului de lucru al unei trepte de turbină se poate face prin reprezentarea unei secţiuni axiale prin treapta respectivă şi a unei secţiuni cilindrice la diametrul mediu de dispunere a paletelor mobile, care se

Procese în turbine cu abur şi gaze

21

desfăşoară apoi în plan. Corelat cu aceste secţiuni se face reprezentarea variaţiei parametrulor fluidului de lucru de-a lungul treptei. În acest sens Fig.2.1 corespunde reprezentării unei trepte cu acţiune, iar Fig.2.2 corespunde reprezentării unei trepte cu reactiune.

x x Fig.2.1 Fig.2.2
x
x
Fig.2.1
Fig.2.2

Pentru ambele figuri notaţiile reprezintă:

A - ajutaje; S - statorul turbinei în care sunt fixate ajutajele; PM - palete mobile; R - rotorul turbinei pe care sunt fixate paletele mobile; i - entalpia fluidului de lucru; p - presiunea fluidului; c - viteza absolută a fluidului (raportată la un sistem de coordonate fix în spaţiu); w - viteza relativă a fluidului de lucru (raportată la un sistem de coordonate mobil care se roteşte odată cu rotorul turbinei); F u - forţa tangenţială cu care fluidul acţiunează asupra paletelor mobile, care determină energie mecanică produsă; x – coordonata axialǎ.

Procesele de lucru care au loc într-o treaptă de turbină cu abur sau cu gaze depind de tipul treptei.

1. În treapta cu acţiune procesele de lucru se desfăşoară în două etape distincte, corespunzătoare celor două reţele de profile, ajutajele şi paletele mobile.

22

Procese în turbine cu abur şi gaze

a) Prima etapă este constituită de transformarea energiei potenţiale a

fluidului de lucru în energie cinetică, în urma destinderii acestuia în reţeaua de

ajutaje (numite şi palete fixe). În această etapă viteza absolută a fluidului va creşte pe seama scăderii entalpiei. Acest lucru este posibil datorită variaţiei secţiunii ajutajelor, ceea ce determină destinderea fluidului de lucru prin scăderea presiunii de la secţiunea de intrare până la secţiunea de ieşire. Ca urmare, profilul paletelor fixe, care constituie ajutajele, trebuie astfel ales încât să formeze între ele canale cu secţiune convergentă, atunci când destinderea are loc numai în domeniul subsonic, sau canale cu secţiune convergent-divergentă, atunci când destinderea se produce până în domeniul supersonic.

b) În a doua etapă, fluidul de lucru, ieşit din ajutaje, pătrunde în reţeaua de palete mobile în care presiunea şi entalpia rămân constante, în timp ce viteza absolută scade ca urmare a transformării energiei cinetice în energie mecanică.

În primul rând, pentru ca presiunea şi entalpia să rămână constante în paletele mobile, trebuie ca secţiunea canalelor dintre profile să fie constantă de la intrare până la ieşire din acestea, astfel încât destinderea să nu se mai continuie şi în paletele mobile. Lipsa destinderii în paletele mobile este pusă în evidenţă de faptul că viteza relativă a fluidului de lucru este constantă în paletele mobile. În al doilea rând, pentru a fi posibilă transformarea energiei cinetice a fluidului de lucru în energie mecanică, este necesar ca profilul paletelor mobile să fie astfel ales încât să formeze între ele canale cu variaţie cât mai mare a direcţiei de curgere, asigurându-se astfel un efect de acţiune cât mai mare al fluidului asupra paletelor mobile. Acest efect de acţiune determină o forţă de acţiune asupra paletelor mobile, a cărei componentă tangenţială, F u produce momentul de rotaţie util şi deci energia mecanică a transformării.

În concluzie, în treapta de turbină cu abur sau cu gaze cu acţiune, energia mecanică transmisă rotorului turbinei se datoreşte numai efectului de acţiune al fluidului de lucru asupra paletelor mobile, care se produce prin devierea direcţiei de curgere.

2. În treapta cu reacţiune procesele de lucru se desfăşoară tot în două etape corespunzătoare reţelelor de ajutaje şi de palete mobile.

a) Prima etapă se desfăşoară la fel ca în cazul treptei cu acţiune, adică

datorită secţiunii convergente sau convergent-divergente a ajutajelor, se produce destinderea prin scăderea presiunii şi entalpiei, ceea ce duce la creşterea vitezei

Procese în turbine cu abur şi gaze

23

absolute, aceasta însemnând transformarea energiei potenţiale a fluidului de lucru în energie cinetică.

b) A doua etapă diferă însă de cea desfăşurată în treapta cu acţiune prin aceea că destinderea se continuă şi în paletele mobile, adică se continuă transformarea energiei potenţiale în energie cinetică. Aceasta înseamnă că presiunea şi entalpia scad şi în paletele mobile, ceea ce duce la creşterea vitezei relative, w. Aceastǎ creştere a vitezei relative duce la apariţia unui efect de reacţiune al fluidului de lucru asupra paletelor mobile. Pentru ca destinderea să poată continua şi în paletele mobile, este necesar ca prin forma lor acestea să constituie canale cu secţiune convergentă de la intrare până la ieşire. În acelaşi timp cu manifestarea efectului de reacţiune, asupra paletelor mobile are loc şi un efect de acţiune datoritǎ schimbǎrii direcţiei de curgere a fluidului prin paletele mobile. Ca urmare şi în acest caz forma profilelor paletelor mobile trebuie să asigure devierea cât mai mult a direcţiei de curgere.

În concluzie, în cazul treptei de turbină cu abur sau cu gaze cu reacţiune,

forţa totală cu care fluidul de lucru se manifestă asupra paletelor mobile şi a cărei componentă tangenţială, F u determină energia mecanică obţinută prin transformare din energia potenţială, se datoreşte atât efectului de acţiune ca urmare a devierii direcţiei de curgere, cât şi efectului de reacţiune ca urmare a continuării destinderii şi în paletele mobile, adică a creşterii vitezei relative.

Aşa după cum se poate observa în Fig.2.1. şi Fig.2.2., paletele fixe ce formează ajutajele, atât la treapta cu acţiune cât şi la treapta cu reacţiune, au o formă asimetrică, astfel încât între ele să se formeze canale convergente sau convergent-divergente, în conformitate cu necesităţile destinderii fluidului de lucru.

Paletele mobile ale treptei cu acţiune (Fig. 2.1.) au o formă simetrică, astfel încât să poată forma între ele canale de secţiune constantă, pe când în cazul treptei cu reacţiune (Fig. 2.2.) paletele mobile au formă asimetrică, la fel ca ajutajele, pentru a forma canale cu secţiune convergentă. Întrucât înălţimea profilelor ajutajelor şi paletelor mobile este considerată constantă, forma secţiunilor canalelor prin care curge fluidul de lucru este dată de lăţimea acestora.

O turbină