Cap. 1. Protectia consumatorilor - teorie si realitate Protectia consumatorilor apare ca reactie la imperfectiunile pietei.

Programele guvernelor n domeniu urmaresc realizarea unei calitati corespunzatoare a bunurilor si serviciilor oferite pietei, asigurarea unor preturi n concordanta cu veniturile populatiei, informarea eficienta a consumatorilor si apararea acestora mpotriva unor politici economice agresive. Implicarea statului n procesul de protectie a consumatorilor se concretizeaza n elaborarea unei legislatii corespunzatoare si n organizarea unor institutii specializate nsarcinate sa aplice legile respective. Prima organizatie de protectie a consumatorilor a fost nfiintata n 1898 n SUA sub denumirea de Liga Nationala a Consumatorilor si, odata cu constituirea unor organe administrative competente, autoritatile americane ncep sa emita o serie de reglementari n sensul protejarii sanatatii consumatorilor. Abia dupa cel de-al doilea razboi mondial miscarea consumatorilor ncepe sa-si faca simtita prezenta si n Europa. n Marea Britanie, Asociatia Consumatorilor este nfiintata cu un sprijin de 2000 de dolari din partea americanilor si are primul sediu ntrun garaj. Alte asociatii ale consumatorilor apar n Franta (Union Federale des Consummateurs), n Gelgia (Test Achats), n Olanda (Consumentenbond) si n Germania (Federatia AgV). ncepnd cu anii '50, miscarea consumatorilor se raspndeste n Australia, n Asia, n unele tari din Africa, precum si n America Latina. n 1960 se nfiinteaza la Londra o federatie de organizatii nationale de consumatori, Consumers International, care ajunge sa detina o pozitie importanta n cadrul organizatiilor finantate de ONU (Organizataia Nationala de Standardizare, Organizatia Mondiala a Sanatatii sau FAO). Consumers International a stabilit ziua de 15 martie ca fiind Ziua Mondiala Drepturilor Consumatorilor, deoarece la 15 martie 1962, presedintele american J.F. Kennedy adreseaza un mesaj americanilor n care sunt exprimate clar drepturile consumatorilor: dreptul la sanatate, dreptul la informare, dreptul la alegere si dreptul de a fi ascultat. n cadrul blocului comunist, numai n Polonia si Ungaria s-au putut organiza grupuri de consumatori, n celelalte tari acestea s-au dezvoltat abia dupa prabusirea regimului. n prezent Consumer International numara peste 200 de membri, reprezentnd peste 80 de tari.

n mod curent se pune ntrebarea: de ce nu exista o asociatie puternica a consumatorilor pe plan mondial ? Raspunsul este firesc: exista mai multe tipuri de consumatori. Acestia se deosebesc ntre ei din punctul de vedere al gradului de informare, al mijloacelor materiale necesare achizitionarii produselor, al mentalitatii si al comportamentului. Astfel, se evidentiaza o categ 23123g64x orie de consumatori, consumatorii perfect informati - o postura pur teoretica, care achizitioneaza produsele dupa niste criterii de optim. O a doua categorie de consumatori sunt acei consumatori care culeg informatiile de pe etichetele produselor si cumpara n cunostinta de cauza. O alta grupa de consumatori achizitioneaza produsele conform impresiilor pe care le lasa diferitele mesaje publicitare (consumatori din tarile nordice). Sunt si consumatori care cumpara toate produsele care sunt comercializate pe piata, acestia sunt consumatori din fostele tari comuniste). Desigur, sunt si consumatori irationali, care cumpara pe baza primului impuls sau consumatori care nu au posibilitatea alegerii produselor datorita situatiei de monopol de pe pietele produselor respective. De asemenea, consumatorii se diferentiaza si dupa modul n care reactioneaza atunci cnd se confrunta cu probleme privind calitatea produselor cumparate. n timp ce unii consumatori si cunosc drepturile si dau n judecata firma producatoare, alti consumatori considera ca statul este cel care trebuie sa le rezolve toate problemele. Desigur, exista si consumatori care nu se plng deloc. Clasificarea consumatorilor n functie de disponibilitatile lor financiare este mai simpla, consumatorii mpartindu-se n consumatori bogati, consumatori din clasa de mijloc si consumatori saraci. Paradoxal, consumatorii bogati sunt cei care fac si cele mai multe reclamatii. Consumatorii din clasa de mijloc reprezinta modelul de consumatori n functie de care se construiesc si se fundamenteaza directivele Uniunii Europene n domeniul protectiei consumatorilor. Consumatorii saraci sunt nevoiti sa cumpere marfa contrafacuta la preturi mari, ei fiind usor de amagit de catre comerciantii care nu si asuma responsabilitati sociale, legale si economice. Desi aceste observatii au fost facute n 1960, ele si pastreaza valabilitatea si astazi, exprimnd chiar foarte fidel realitatea din foarte multe tari aflate n curs de dezvoltare sau n curs de tranzitie catre economia de piata. Cap. 2. Problematica protectiei consumatorilor pe plan international Principiile cadru privind protectia consumatorilor sunt cuprinse n rezolutia 39/248 din aprilie 1985 a ONU. Conforma acesteia, principalele obiective asupra carora ar trebui sa se concentreze guvernele tarilor, precum si toate miscarile de protectie a consumatorilor sunt urmatoarele:

 facilitarea producerii si distribuirii de produse corespunzatoare nevoilor si cererilor consumatorilor; ncurajarea asumarii de responsabilitati etice a celor angajati n producerea si distribuirea bunurilor de consum si a serviciilor catre consumatori; asigurarea tinerii sub control, prin intermediul tuturor organizatiilor nationale si internationale, a practicilor comerciale abuzive care afecteaza consumatorii; promovarea unei cooperari internationale n domeniul protectiei consumatorilor; ncurajarea dezvoltarii conditiilor de piata, care sa asigure consumatorilor o gama larga de produse la preturi avantajoase acestora; stabilirea unui sistem de prioritati privind protectia consumatorilor din fiecare tara, a circumstantelor economice si sociale specifice nivelului de dezvoltare atins, precum si a nevoilor caracteristice populatiei statului respectiv; asigurarea accesului consumatorilor la informatii corecte; crearea unui sistem de educare a consumatorilor; asigurarea unor posibilitati reale de despagubire a consumatorilor n cazul aparitiei unor daune generate de produsele sau serviciile achizitionate n cadrul pietei; crearea, n fiecare tara, a unor organisme care sa-si asume responsabilitati de protectie a consumatorilor; asigurarea libertatii consumatorilor, precum si a altor grupuri sau asociatii reprezentative, de a se organiza n vederea realizarii de actiuni care au drept scop apararea intereselor lor; ncurajarea si sustinerea concurentei si competitivitatii care sa contribuie la cresterea gamei sortimentale la preturi avantajoase pentru consumatori etc. luarea n considerare, la elaborarea politicilor de protectie a consumatorului, a potentialului pozitiv al universitatilor si institutiilor de cercetari, publice sau private; obligativitatea tuturor ntreprinderilor producatoare (ofertante) sau comerciale de a se supune legilor si reglementarilor privind protectia consumatorilor din toate tarile cu care au relatii de afaceri; obligativitatea tuturor firmelor de a respecta prevederile standardelor internationale privind protectia consumatorilor.

Cap. 3. Protectia consumatorilor n Romnia Desi reglementari privind protejarea sanatatii publice sau a intereselor economice ale consumatorilor existau si nainte de 1989, acestea erau prea putin respectate, iar despre organizatii specializate nici nu putea fi vorba. Astfel, nceputul miscarii consumeriste n Romnia l putem considera momentul nfiintarii Asociatiei pentru Protectia Consumatorilor, n februarie 1990. n urmatorii doi ani, aceasta a luat atitudine fata de importatorii care, atrasi de mirajul unor afaceri la care nici nu visau cu putin timp n urma, aduceau n tara si comercializau produse de o calitate ndoielnica, produse periculoase pentru sanatatea populatiei. Aceasta asociatie a editat si o publicatie proprie numita "23 de milioane". n august 1992 este publicata Ordonanta Guvernului nr. 21 privind protectia consumatorilor si se nfiinteaza Oficiul pentru Protectia Consumatorilor (OPC), organism cu responsabilitati n aplicarea politicii guvernului n domeniul protectiei consumatorilor. ncepnd cu anul 1992, apar numeroase grupuri de consumatori, ajungndu-se n 1996 la un record european, peste 140, dar nici o organizatie nationala puternica. Aceste grupuri aveau o putere redusa si ntmpinau numeroase piedici n activitatea lor. Le lipsea personalul de specialitate: expertii n domeniul juridic, economic sau social. Implicarea tinerilor si a femeilor era minora. Cei care au timp liber prefera sa l foloseasca pentru a face bani si nu munca voluntara. n anul 1995, aceste asociatii au fost finantate de la buget, dar datorita birocratiei, jumatate din fonduri au fost returnate. Multe din initiativele acestor asociatii privind noi reglementari n domeniu au fost respinse la nivelul ministerelor de resort. Acestea sunt doar cteva din problemele cu care se confrunta miscarea consumerista n Romnia. Profesorul Thierry Bourgoignie de la Universitatea din Louvain la Neuve, din Belgia, director al Centrului de Drept al Consumului a ncercat sa dea cteva explicatii ale acestor probleme specifice tuturor tarilor n tranzitie: existenta numeroaselor piete monopolistice; activitatea numerosilor intermediari care speculeaza asupra pretului de vnzare; nivelul scazut al constientizarii consumatorilor si slaba lor informare; dezinteresul manifestat din partea specialistilor n drept; existenta unor metode comerciale agresive; importul de produse contrafacute, chiar periculoase; lipsa coordonarii ntre autoritatile de inspectie competente;

 mijloacele materiale modeste pentru institutiile nsarcinate cu aplicarea normelor legale. Ca latura importanta a politicii sociale pe care trebuie sa o promoveze o societate democratica si componenta de baza a programelor de protectie sociala, protectia consumatorului reprezinta un ansamblu de dispozitii privind initiativa publica sau privata destinate a asigura si ameliora continuu respectarea intereselor consumatorilor. Pe plan mondial, problematica preponderenta a protectiei consumatorilor este data de aspectele privind informarea consumatorilor, comercializarea produselor si serviciilor comerciale legate de acestea, n timp ce n Romnia atentia trebuie concentrata asupra unui sistem de preturi corespunzator si, ndeosebi, asupra calitatii produselor oferite de o piata al carei mecanism este puternic, dereglat att de agentii economici, ct si de un sistem de acte normative abia n formare.