Sunteți pe pagina 1din 1

Imprimeul unei veri eterne Iti doresti sa fii pe pajiste,sa privesti marea de flori ce ti se supune tacuta,dar emanand o boare

deosebita care iti patrunde in corp, sublim,neverosimil,si care la momentul potrivit se elibereaza in acelasi mod.Simti efectul.Rautatea dispare,sangele clocoteste,incalzindu-ti sufletu,capul e mai limpede si fata,mai luminata. Ochii scapa o lacrima-milioane de particule florale se imprima in ea.In curand,se transforma in sticla si se lipeste de o petala,gentil,intr-un dans nebun,dulce,irezistibil.Floarea o imbratiseaza ca dupa o greu suportabila despartire si isi inchide aripile ei catifelate,raspandind betia parfumului.O dementa calda,aburinda,te invaluie ca un praf magic,iar dupa aceea isi simti talpile usoare,plutind in deriva spre nicaieri.O placere divina iti inunda sinapsele si deodata vezi dealul acela pe care ai vrut intotdeauna sa ajungi.Mereu iti facea cu ochiul si isi unduia si mai pronuntat vaile pentru a te atrage la el.Voiai sa zbori pana acolo,pur si simplu sa-ti dai drumul,sperand ca dorinta ta va fi mai puternica decat gravitatia. Realizezi la un moment dat ca acel deal te-a asteptat mereu,dar viata s-a jucat cu tine,nu ti-a permis sa il atingi.Oare faptul ca ai respirat acel parfum divin te-a ajutat?Oare natura te-a lasat sa o cunosti mai bine inainte de a o imbratisa?Foarte posibil.Lucruri inexplicabile se intampla in subconstientul tau inabusit de atata culoare.Caldura placuta care se rasfira prin tine,senzatia de purificare,ce te indeamna la si mai multe inspiratii sunt simtite de-a lungul acestui proces.Cate ti se intampla!Si nu ai cuvinte sa descrii.Buzele iti sunt lipite ireversibil,fata ti se lumineaza,iar ochii lucesc,cu striatii de violet,imprastiind speranta,mainile cauta ceva moale,picioarele,un ultim sprijin.Sunetele aluneca pe langa lobul tau lin,inselator...Brusc te trezesti..observi ca totul se transforma in fata ta,vezi o caprioara care zburda pe pajiste si te intrebi daca si ea este sub efectul aceste vraji.Dar ea este mai libera decat ai fi putut tu fi vreodata.Bea apa din izvor,se bucura de soarele care o mangaie neincetat si totusi nu-si da seama cat de important este ceea ce face.Ea este lasata de Dumnezeu pentru a-si trai viata simplu.Poate ca noi,oamenii suntem prea visatori.Uneori ne cuprinde melancolia,ne dorim sa gustam putin cate putin din ceea ce ni se arata in fata noastra,simturile sunt foarte importante pentru noi .Insa ea,ea nu mai vrea nimic,nu-si doreste decat sa traiasca printre semenii ei,sa aiba cele necesare vietii si sa zburde.De cele mai multe ori,si noi,oamenii ne dorim sa facem un pas sau chiar doi inapoi si sa vedem ce inseamna viata curata si plina de satisfactii spirituale. Te asezi pe pajiste si pui capul pe iarba,intorci fata si vezi o floare chiar langa tine...priveste fondul dealului "ascutit" asa cum il numeai in copilarie si ti se pare ca ea este uriasa pe langa el.Frumusetea pe care o ai in fata este incomparabila cu altceva.Poate ca lumea te-a uitat aici...nimanui nu i-ar pasa de ceea ce tu simti si ai dori ca macar cineva sa-ti impartaseasca gandurile. Acea floricica are ceva de spus ?Sigur ca nu.Se multumeste cu faptul ca soarele o rasfata in fiecare zi si ca delicatetea cu care Domnul a inzestrat-o o ajuta sa fie o muza a artei. Acum,desi ai iesit oarecum din starea aceea provocata de parfumul ei,te trezesti din visare si constati ca nimic nu s-a schimbat prea mult...doar ca..esti la inaltime mai mare ..cobori putin si observi varful acela ciudat exact deasupra ta... Se pare ca,uneori, visurile sunt mai mult decat niste trasuri spre un ideal...