GENURI PUBLICISTICE DE BAZA

Etapele colectarii informatiei 1. Predocumentarea 2. Documentarea 3. Post-documentarea () 1. Predocumentarea investigarea unui anumit tip de surse, menirea acestei investigari fiind aceea de a obtine asa-numita informatie de context (background). Tipuri de surse de context: - surse standard/scrise (legile/regulamentele sub incidenta carora se desfasoara activitatea ce urmeaza sa fie investigata; dosarul de presa; sursele de context) In ceea ce priveste sursele de context, acestea fie pot oferi informatii de detaliu, fie pot confirma/infirma fragmente factuale (o cifra, un loc, un fapt etc.). Dosarul de presa este banca de date a institutiei de presa, in care se gasesc alte texte scrise despre institutie si ce alte surse au mai fost, ce declaratii au fost facute s.a. Odata consultate aceste surse, jurnalistul isi fixeaza interlocutorii, raspunzand la intrebarea CINE POATE DA CELE MAI MULTE INFORMATII?/CINE ESTE COMPETENT? Odata ce si-a stabilit interlocutorii, isi stabileste sursele prin care poate controla informatiile acestora. Procedura se numeste ,,incrucisarea surselor; apar 3 variante: a. informatiile concorda (sunt identice); NUCLEU DUR AL INFORMATIEI b. informatiile furnizate se contrazic (in evenimente conflictuale, tip greva); ZERO INFORMATIONAL c. iesirea din situatie se face prin contactarea altor surse, astfel incat sa se ajunga la informatii identice din partea a cel putin 2 surse 2. Documentarea colectarea informatiei de la locul unde se intampla evenimentul, timp in care sursele sunt contactate. Interviu ,,tehnica de colectare a informatiei & ,,interviu redactional. I. In functie de experienta sursei,in dialogul cu jurnalistii, sunt surse: - experimentate (personalitati cu functii publice; vedete: actori, sportivi s.a.) - neexperimentate (martori oculari, oameni obisnuiti care se trezesc implicati intr-un eveniment ce devine stire)

- se cere formularea intrebarilor de urmarire, care dirijeaza discutia logic; mai au menirea sa controleze acuratetea a ceea ce spun - martorii oculari nu sunt antrenati sa observe, cum sunt politistii ,,UNDE ERATI/ VA AFLATI IN ACEL MOMENT?; aceste surse trebuiesc controlate intr-un numar cat mai mare - sursa experimentata (politistul, pompierul) o antreneaza pe cea neexperimentata; ,,PROTEJAREA IMPRUDENTILOR (la Ame.) II. In functie de modalitatea in care este contactata sursa: - sursa directa (prin telefon/fata in fata) - sursa indirecta: folosita cand institutia nu a fost de fata, dar citeaza un alt ziar ce a fost de fata (post TV, radio) In cazul sursei directe, apar cele 3 variante: 1. ON THE RECORD: sursa este citata 2. ON BACKGROUND: sursa poate fi citata, dar nu numita - acceptarea se face daca informatia nu poate fi obtinuta altfel ON DEEP BACKGROUND: sursa nu vrea ghilimele sau sa fie indicata, dar informatia sa circule - se accepta prin exceptie (Ame.) - ,,Washington Post 3. OFF THE RECORD: se accepta ghidarea, dar nu spui cum ai ajuns la sursa ANDREAS FREUND imparte sursele in: 1. surse bune: nimeni nu este in posesia adevarului tot timpul, asa ca si o sursa buna trebuie supravegheata 2. surse rele: sursele trebuie pastrate; sursa este vaga 3. surse indoielnice: este interlocutorul cu care jurnalistul sta pentru prima data de vorba - nu se stie daca este buna sau rea - daca se pastreaza,a doua/a treia oara este ori buna, ori rea Informatia (in timpul colectarii si in text) trebuie sa fie echilibrata; toate partile implicate sunt in text. Informatia prin care sursa A ataca sursa B ridica 2 variante; - daca este atac la persoana, presa occidentala nu publica - daca implica o critica in legatura cu activitatea, reactia sau judecata, se cere replica acelei persoane Informatiile trebuie completate in text cu informatii de context.

Textul de informare complet - trebuie sa contina raspunsurile la intrebarile mesajului acestuia - primul text care relateaza un eveniment raspunde la intrebarile cine, ce - fiecare element factual trebuie sa aiba indicata sursa - background-ul (contextul care explica elementele implicate in relatare); se refera la explicarea unui termen sau la aducerea in tema - contextul raspunde la intrebarea de ce Tipuri de stiri Stirea = noutate - ceea ce ii face pe oameni sa stea de vorba intre ei (fapt divers) - ceea ce decid jurnalistii ca este o stire Agenda setting orar - cei care fac stirea - plan de comunicare Gate keeper pazitori de presa sau sefii de departamente Stirea este o marfa perisabila - o prima avizare a unui lucru intamplat recent, nu este relatarea unui simplu fapt, ci a unui eveniment socialmente semnificativ ,,Stirea trebuie sa fie originala, palpitanta, unica, curioasa, ciudata, cu umor, sa se vorbeasca despre ea (J.Pulitzer). Curtis M. : ,,Stirile comprima toate activitatile curente care au un interes uman general, iar cea mai buna stire este aceea care ii intereseaza pe cei mai multi oameni. - hard news (o stire trebuie publicata repede) - soft news: se poate publica si a doua zi - evergreen: procesul se intinde pe o perioada mai lunga La 20-30 minute, apare un buletin. Buletinul nu trebuie sa depaseasca un paragraf publicabil. Dupa 40 minute de la flash apare prima stire, in care redactia centrala reia cel mai amplu buletin si adauga context. Ziarul preia stirea din succesiune. Succesiunea incepe cu primul buletin.

Stirea obisnuita un text de sine statator care acopera in intregime evenimentul de la inceput pana la sfarsit; 100-3000 de cuvinte. APD advances o stire care anunta un eveniment ce urmeaza sa se intample in 24-36 ore. Fila de deschidere prima stire care marcheaza debutul evenimentului. Follow-up-ul: al doilea text obligatoriu leed, , reia ceea ce a fost mai important in textul precedent - este incheiata de o stire numita ,,bilant (reia toate punctele importante ale evenimentului). Texte de context - sunt de sine statatoare, dar completeaza textul principal Ecourile material suplimentar care completeaza evenimentul principal cu elemente care tin de pitoresc. Reactiile este nevoie ca evenimentul tratat in stirile principale sa fie suficient de complex sau care starneste comentarii - daca evenimentul este controversat, trebuie sa se ceara reactii din diferite unghiuri de abordare. Materialul explicativ face parte din Interpretative Reporting; raspunde la intrebarea de ce. Nu orice eveniment are nevoie de un astfel de text, ci unul complicat. Clarificarea un text publicabil, care are menirea sa largeasca sau sa clarifice semnificatiile dintr-un text anterior care, desi corecte din punctul de vedere al faptelor, ar putea fi neonest sau ar putea da nastere la interpretari gresite. - se urmareste claritatea si onestitatea fata de un participant sau altul la eveniment

Puncte principale ex: la conferinta de presa a ministrului de externe a fost abordata problema relatiilor cu Ucraina, finalizarea ,,dosarului agriculturii pentru aderarea la U.E, evolutia discutiilor in viziunea dosarului de la Moscova.

Encadrer textul preluat de niste linii - un text secundar insoteste textul principal Echos urmari pitoresti ale unui fapt important

Biografia apare pentru ca realitatea o impune Bio-expres o biografie concisa Bio-portret accentul cade pe trasaturi de caracter - portretul personalitatii

Cronologia abordeaza o perioada indelungata de timp Target-story text tintit (pentru ca a fost cerut)

Evenimentul e complex, complicat

- a avut mai multe texte de informare - adauga raspunsul la intrebarea de ce Stirea un text scurt - in presa franceza se numeste dpche. Are un text numit la brve (scurtura). Nu raspunde la toate intrebarile mesajului esential. Nu are titlu. Primele cuvinte au caractere mai mari si mai ingrosate si au rolul titlului. Nu are background. Filet se distinge de brve pentru ca are mesaj esential - are maxim 20 de randuri - apar limite de spatiu din care rezulta ca evenimentul nu este prea important Monture gruparea intr-un singur text a mai multor texte distincte, in legatura cu acelasi eveniment clatement se sparge in bucati (mai multe texte mici) un text despre un eveniment Chapeau acroche titlul/o poza; textul este pe alta pagina Planul textului cel mai des intalnit in stire este Piramida Inversata: 1. raspunsurile la cele mai importante intrebari 2. daca este nevoie sa se explice ceva din paragraful I, se explica in II 3. termina intrebarile mesajului esential 4. incepe cu ce este mai important; se indica sursa Abordare circulara este favorabila - contine elemente care au o importanta egala - ultimul paragraf contine elemente tot atat de importante ca primul Relatarea o stire mai ampla decat stirea normala, amploarea provenind din mai multe fapte care apartin contextului. Amploarea este determinata de complexitatea faptului care este continut in text. - provine din documentarea de pe teren ,,A doua zi stitrea va fi dezvoltata prin descriere sau prin texte suplimentare. - corespondentul relatarii in televiziune este reportajul. Jurnalistul este pe teren, isi contacteaza sursele, le pune intrebari celor care apar in imagine. Apare citatul in textul scris. Imaginea completeaza textul. Pentru faptul divers, imaginea trebuie sa transmita informatii (incendii, taifunuri, inundatii etc.). Si in radio trebuie reportaj, dar fara imagine; doar cu sunet. Interviul nu se poate vorbi despre un jurnalist in absenta unui bun intervievator - apare in sec XIX in U.S.A

- despre el se vorbeste in management, in teoria comunicarii, in jurnalism, unde are 2 acceptiuni: 1. tehnica, de colectare a informatiilor 2. interviu gen redactional, in functie de canal radio - TV (inregistrat sau in direct) Tipuri de interviu 1. de informare 2. de opinie 3. portret Teoria conversatiei se distinge de interviu - dialogul intre cel putin 2 persoane se desfasoara fara un plan - consta, in esenta, in schimbarea rolurilor, rand pe rand, fiecare devenind emitator si receptor Interviul o discutie in care unul din participanti are un plan si, in functie de acesta, se desfasoara discutia; cel care planifica traseul discutiei o si conduce. ,,Interviul este o comunicare in care nici unul din interlocutori nu detine controlul exclusiv asupra comprtamentului de comunicare a celuilalt, iar unul dintre ei poate alege sa blocheze comunicarea. Planul interviului parcurgerea etapei colectarii informatiilor: cine este interlocutorul, ce a mai declarat etc. - planificarea orientativa a intrebarilor; este un demers rational; trebuie stiut ce lipseste; este orientativ pentru ca este nevoie sa se puna intrebarile de urmarire care cer completarea raspunsului; in absenta lor informatia este incompleta. - trebuie sa stii sa asculti, sa fii concentrat, gandirea sa se desparta, urmarind logica interlocutorului 3 abilitati empatia: capacitatea de a intra in logica celuilalt - intri in interiorul gandirii lui astfel incat, la un moment dat, stii ce vrea sa zica - primele semne se manifesta prin limbajul non-verbal al jurnalistului - ascultarea:nu este egala doar cu ,,a auzi; toti oamenii aud, dar nu inteleg acelasi lucru - sunt mai multe planuri ale ascultarii - deficitul ascultarii are cauze: 1. se crede gresit ca este un proces automat innascut 2. ascultarea este un proces controlat; putem selectiona, putem omite - observarea Planurile ascultarii - capacitatea de a asculta este capacitatea de a te adapta la modul ascultarii

Se urmareste ton, intonatie, flux verbal, tip de vocabular + limbajul non-verbal (gesturi). Limbajul non-verbal poate fi studiat. - ascultarea co-exista cu observarea - nivelul verbal este esential - ascultarea la nivel verbal trebuie sa ajunga la concluzia ,,ce a spus si ,,ce n-a spus ,,Ce n-a spus are 2 variante: - a omis, a ocolit si apoi se pune intrebarea de urmarire - este implicit Implicit orice enunt are un continut explicit si mai multe continuturi implicite - variantele de implicit rezulta din contextul situational concret in care se desfasoara comunicarea - este un fel de a spune fara sa spui - exista si un implicit cultural; este in continutul explicit si este continut de contextul situational de comunicare - emitatorul este posibil sa fie/sa nu fie constient de toate continuturile implicite ale comunicarii lui - exista rationament implicit Proxemica se ocupa cu relatia dintre spatiu si om si cu relatia spatiala dintre oameni. Apar distantele: - distanta intima, personala (45cm-1m) - distanta sociala (1,25m-3m) - zona publica (peste 3m) - intre intervievat si interlocutor distanta optima este cea sociala Observarea este ascultarea (vizualizarea) expresiilor tipului in timp ce asculta intrebarea si apoi raspunde. Poti observa ca s-a enervat sau ca se simte bine. Enervarea poate fi evitata prin trucuri retorice. - se petrece din interior (prin infiltrare in mediul observat si se cere sa nu influentezi observarea lucrurilor) si din exterior Tipuri de intrebari - sunt urmarite 4 chestiuni: 1. stabilirea comunicarii 2. continutul intrebarilor 3. forma intrebarilor 4. alte clasificari ale intrebarilor Stabilirea intrebarilor interlocutor neexperimentat in dialogul cu jurnalistul - despre ce urmeaza sa vorbim si cam cat dureaza. Un interviu bun poate nu poate dura mai putin de 30 minute - omul se afla in comunicare defensiva Continutul intrebarilor vizeaza mesajul esential - intrebari de control al caror raspuns il cunoaste jurnalistul

- intrebari de urmarire confera coerenta discutiei - urmaresc, in functie de situatie, explicitarea implicitului, confirmarea/infirmarea, completarea raspunsului deja dat - intrebarea FILTRU mai este folosita in sondajul de opinie, sondajul marketing - pregateste o intrebare care, de obicei, este incomoda, cea care cere cea mai importanta informatie - nu-l lasa pe intervievat sa anticipeze intrebarea Forma intrebarilor - intrebarea deschisa ii permite interlocutorului sa-si organizeze raspunsul cum vrea - intrebarile inchise sunt intalnite in sondaje de opinie; raspunsurile sunt cu DA sau NU; intrebari care cer un raspuns exact; intrebarea inchisa cere un raspuns scurt - intrebari inchise: cand? ce? unde? Trebuie imbinate intrebari inchise cu deschise si intrebari directe cu intrebari formulate in stil indirect Clasificari ale intrebarilor - succesiunea de intrebari care conduce la interviul explicativ. Scopul: informatia dezvoltata imbogatita Interviul de justificare dezvolta idei noi - pune in incurcatura idei vechi - il face pe interlocutor sa interactioneze (de unde stiti? Ce dovezi aveti? Cum argumentati?) Erori-capcane cel care ia interviu este pandit de toate pericolele de a gresi: imbracaminte, ton, atitudine in raport cu situatia si intrebarile. Formularea trebuie sa se alterneze intrebarile inchise cu cele deschise O intrebare neclar formulata nu primeste un raspuns clar. Ea trebuie sa fie clara. O intrebare lunga nu poate primi un raspuns clar. Nu trebuie puse 2 intrebari in una. - intrebarile cu continut agresiv cu cat continutul este mai agresiv, cu atat formularea trebuie sa fie mai blanda (,,se spune adesea ca) Atitudinea justitiara a jurnalistului este inutila. El trebuie sa culeaga informatii, reactii, opinii, in functie de situatie. Agresivitatea blocheaza comunicarea. Planul interviului Planul sequence (planul deductiv) - inverted

In interviul-portret interlocutorul trebuie sa marturiseasca, sa se confeseze. Daca interlocutorul este neobisnuit cu jurnalistii, inceputul generic il relaxeaza. Planul inductiv se incheie cu intrebarile generale care largesc contextul. Un intreviu este reusit daca discutia este coerenta si ea nu poate fi coerenta in absenta predocumentarii. Jurnalistul trebuie: - sa inteleaga ce spune interlocutorul - sa plaseze cele spuse in contextul a ceea ce a spus mai inainte - sa se gandeasca la intrebarea care urmeaza - sa evalueze ceea ce se produce si ce are valoare pentru public - sa gaseasca intrebarea de urmarire - sa faca toate acestea in asa fel incat interlocutorul sa nu-si dea seama Interviul cheie (tinta) este foarte mult gandit - adesea nu se realizeaza - in momentul in care informatia este colectata si verificata, tintele sunt anchetataul care confirma/infirma informatiile - daca jurnalistul chiar are informatiile, ii poate pune faptele in declaratiile anterioare (ii demonstreaza minciuna) Redactarea Textul care apare sub forma de interviu are titlu - plan - unghi de redactare Interviul de control persoanele care apar in stiri sunt contactate dupa publicare si li se cere verdictul. Interviurile in radio si TV sunt pregatite chiar daca sunt in direct Masa rotunda dezbaterea interviu complex - exista un intervievator si 2 invitati care raspund Interviul prin telefon 35% din informatii se colecteaza prin telefon Avantaje: rapid, economie de energie Dezavantaje: nu poti observa limbajul non-verbal; oricand se poate intrerupe conversatia. - prin telefon se colecteaza informatiile de context

- este nerecomandat sa se ia interviu telefonic sursei pe care nu ai vazut-o niciodata - interviul-portret nu se poate face prin telefon Conferinta de presa dirijata: organizatorul rosteste un speech - libera Reportajul ,,Ce trebuie sa ramana in tip firesc dupa sfarsitul lumii? Un reporter. N. Iorga In Europa: reporterul este autorul unui reportaj In USA: to report = a transmite reporter = jurnalistul aflat pe teren, care culege informatiile, dupa care scrie un text (stire, interviu, reportaj etc.) feature = reportaj Jurnalistul nu poate fi decat intervievator si reporter; il face pe intervievat sa vorbeasca, sesizeaza ce este nou, util, interesant si este capabil sa se exprime astfel incat transcrierea sa fie corecta. In secolul XVIII apar jurnalele de calatorii: texte care starneau curiozitatea. La sfarsitul sec. XVIII si inceputul sec. XIX apare asa-zisa presa populara, de mare tiraj; apare si publicitatea, ca sistem, care sustine, financiar, expansiunea presei tiparite. Inovatii tehnologice cresterea tirajului prt de vanzare f. mic Apar: in Franta: journal un sou in Anglia: penny press in USA: yellow journalism (anumite articole apar tiparite pe fundal galben) - apar mai mult sub roman foileton (H.Balzac) - apar in USA idei revolutionare (Joseph Pulitzer); pentru numarul de weekend apar articole pentru tineri si gospodine: sport, gradinarit etc. - apar in presa articole despre crima pasionala (dragoste, gelozie etc.), intr-o aura de mister Spre sec. XX & XXI se scrie despre: droguri, sexualitate, aventuri (inconjurul pamantului etc.) grand reportage. - se reia jurnalul de calatorie: ,,Paris Match Exotic: - departat in spatiu fata de publicul receptor (relatii sociale de egalitate si ierarhizare etc.) - iesit din comun, nu neaparat departat in spatiu: senzational, neasteptat etc.

Curentele avangardiste (1909-1960) 1909 miscarea futurista, Italia - apare cubismul in pictura & sculptura (Picasso s.a) 1930 suprarealismul, Franta - se cere poetilor sa coboare in strada, sa aduca strada in poezie 1926 Aragon scrie ,,Taranul din Paris: schimbarea Parisului in urma unui plan de urbanizare - Aragon lanseaza ,,miraculosul cotidian - daca stim sa privim, miraculosul cotidian il gasim langa noi, in viata cotidiana In Usa, proza de fictiune o ia razna. Apare o trilogie: ,,USA, scrisa de John Dos Passos. - colaj: anunturi publicitare lipite in naratiune, amestecate cu vedete hollywoodiene In Franta, apare Existentialismul (Albert Camus): ,,jurnalismul este istoria clipei. - Jean Paul Sartre: in 1966 este directorul ziarului ,,Liberation - E. Zola (naturalist) scrie ,,Romanul experimental - ,,daca personajele tale sunt actori, te duci intai la teatru, stai acolo cu ei o saptamana () si apoi scrii romanul In anii 60 apare new journalism, atat in europa, cat si in USA. - ,,noi nu mai vrem sa transmitem realitatea cum este ea, ci cum o vedem noi - adevarul despre realitate nu sta in locul in care se ciocnesc marturiile 1930 in USA ,,Muckracking (unii care dau cu grebla prin gunoaie) - Upton Sinclair scrie despre exploatarea copiilor, emigrantilor etc. si despre prostitutie 1960: apare romanul non-fictional Truman Capote ,,Cold Blood - Guy Talese: a vrut sa scie o carte despre soldatii din Vietnam; s-a dus pe front si, cand era timp, vorbea cu ei; apoi, pe baza destainuirilor acestora, a scris cartea - pe parcurs, oamenii incep sa-si vanda biografiile In Romania, in 1930, apare Geo Bogza cu ,,Jurnal de sex si ,,Cartea Oltului grand reprtage. - lanseaza o dezbatere in presa vremii ,,Ce este reportajul? - Brunea Fox descopera cotidianul miraculous (in leprozerii, in inchisori; face scufundari in Marea Neagra si apoi scrie despre aceasta) - reportajul isi trage seva si se intoarce in marile orase - viitorul reportajului este imaginea; se anticipeaza televiziunea - acela care scrie reportaj trebuie sa fie altfel decat politistul care traseaza declaratii - N.D. Cocea (anti-monarhist convins) a scris un reportaj despre un haiduc, pe nume Pantelimon

- Jurnalismul traitului - Jurnalismul imaginatiei: problema este reala, persoana este fictiva Drama reportajului consta in: - istoria lui - este gen de informare unde subiectivitatea autorului poate aparea Jean Paul Sartre defineste reporterul astfel: ,, calitatile cele mai necesare reporterului constau in capacitatea de a sesiza intuitiv si instantaneu semnificatiile, precum si in abilitatea de a le regrupa pentru a oferi cititorului ansambluri sintetice ce pot fi descifrate imediat. un american defineste jurnalismul astfel: ,, un bun reporter vede lucrurile interesante intr-un eveniment, pe care un reporter mediocre nu le vede. De ce? Pentru ca mintea lui a fost atat de antrenata, ca intr-o clipa vede toate partile evenimentului, tot ce-l inconjoara si, dincolo de eveniment, ii descopera toate fatetele; si, cand ochiul si mintea lui sunt asa de antrenate, ca aproape firesc scot la iveala interesul latent din oameni si din lucruri, destul de curios spunem ca omul are nas pentru stiri. Apare o buna abordare a reportajului (in Franta): ,,reportajul este o poveste care se spune, o poveste adevarata; reportajul se situeaza in eveniment, il lumineaza, il pune in perspectiva si da substanta informatiei brute. In presa tiparita reportajul este esential. Reportajul vizualizeaza informatia mai mult ca niciodata. Cititorul are nevoie sa i se povesteasca lumea in care traieste. Jurnalismul traitului permite parasirea potecilor batatorite; el coloreaza realitatea cea mai banala; in masura in care sunt povestitori, reporterii raman, inainte de toate, jurnalisti care informeaza. (Jean Dominique Boucher)

Concluzii: - reportajul apartine genului de informare - expresiile ,,capacitate de a sesiza intuitiv & ,,nas pentru stiri se refera la abilitatea jurnalistului de a colecta informatia si trairile oamenilor - dezvaluirea trairilor oamenilor nu este inventata; rezulta in urma interviului cu acei oameni (se foloseste si intrebarea de urmarire) - reportajul, in raport cu stirea: in reportaj poate aparea tot ce nu poate aparea in stire Micul reportaj (le petit reportage) - in aceasta sfera jurnalismul francez include transmiterea unui eveniment de importanta medie, dar spectaculos, bizar, la care jurnalistul a fost martor

- este exclus sa se poata realiza un reportaj adevarat din auzite - introducerea este informativa; contine contextul evenimentului, inclusiv antecedentele si consecintele lui - elementele de culoare se vor afla la loc de cinste - autorul vede toate lementele evidente, dar are grija sa puncteze detalii semnificative, referitoare la atmosfera - paragraful final (chute=cadere) deschide perspective pentru evolutii ulterioare, in masura in care acestea se vad Reportaj de atmosfera (chose vue=lucru vazut) - poate fi usor atemporal - decsrie scene/ambiante pitoresti.semnificative, oferind astfel un context emotional evenimentului/actualitatii - din perspectiva informatiilor, acesta trebuie sa fie al doilea - daca reportajul de atmosfera apare inaintea informatiei brute importante si complete (=stirea), acest fapt conduce la subinformare; reportajul va fi receptat ca o divagatie, ca o tentativa de a ascunde fapte importante - locul reportajului de atmosfera este in week-end si, mai ales, in magazine Portretul - reportajul unei personalitati Miza: o personalitate care apare in text cu elemente inedite, astfel icat o personalitate deja cunoscuta apare sub niste aspecte inedite, noi, necunoscute; un personaj necunoscut, dar care astfel devine cunoscut. Pre-documentarea va acoperi cunosterea in detaliu a biografiei persoanei tintite. Jurnalistul trebuie sa ajunga la omul din spatele personalitatii. De aceea, realizarea interviurilor de context se impune firesc. Vor fi intervievate persoane care il/o cunosc indeaproape, persoane care il/o respecta, care nu il/o respecta, care il/o admira, care il/o resping, prieteni, dusmani etc. Documentarea are un rol important: interviuri succesive cu personalitatea. Interviurile se realizeaza la locul de munca, dar si in locuri familiare lui/ei (biroul de acasa, parc etc). Interviurile vor contine cate un chestionar dublu: o serie de intrebari curente legate de activitatea sa cotidiana, la care interlocutorul raspunde fara efort; a doua serie de intrebari cere marturisiri despre reactii, senzatii, sentimente, victorii/infrangeri,spaime, nesigurante, sperante, preferinte (hobby-uri) etc. Pericole: se pica in clisee literare. A scrie despre oameni o infinita varietate Pentru a explica una din trasaturile sale trebuiesc avute in vedere aspectele dominante: in ce masura seamana cu alti oameni/este unic; ce-l face sa para comun, bizar, atragator/respingator, ce temperament are (pesimist/optimist, visator, teoretizant etc.).; ceilalti il vad cum il vezi tu? Nu trebuie sa povestim, ci sa aratam; descriere, dialog, monolog.

Este foarte usor sa faci un articol despre un loc. Lucrurile se complica atunci cand trebuie sa facem o legatura intre om si loc. Reportajul trebuie sa spuna cum este omul in carne si oase, care este un personaj real, neimaginat. Reportajul trebuie sa placa; nu trebuie deformata realitatea. Colectarea informatiilor trebuie bine facuta. Observarea, ascultarea si empatia vor fi puse la lucru din plin. Un adevarat portret sugereaza legaturile dintre detaliile exterioare (infatisare, tinuta, dcor) si acelea care tin de personalitate (temperament, caracter, optiuni, preferinte, idiosincrazii etc.). O anumita doza de indiscretie nu poate lipsi. Reusita portretului: ,,Cititorul sa aiba sentimentul ca acum cunoaste mai bine personalitatea discutata sau sa descopere cu aceasta ocazie, o persoana interesanta, pe care nu o cunostea. (Michel Voirol) Le grand reportage - vine din noul jurnalism si din jurnalele de calatorie (locurile indepartate, exotice, modul de viata, obiceiurile, religia, ritualurile, sarbatorile) si pana astazi - cu trecerea vremii, textul lasa tot mai mult loc imaginii - genul a fost relansat in anii 60 ai secolului XX in Franta, de revista Paris Match - in paralel, literatura a diversificat zonele exotice; in anii 30 ai sec.XX, suprarealistii descopereau miraculosul cotidian - le grand reportage poate fi declansat de un eveniment extrem de important sau poate fi monografia unei zone geografice (indepartate de publicul care citeste) - este considerat, din punctul de vedere al punerii in pagina, o suma a genurilor; suprafata unui ziar/magazin sau a mai multor pagini se umple cu textul principal, incadrat de texte diverse complementare: mici interviuri, mici portrete, mici reportaje de atmosfera; obligatoriu, acestora li se adauga fotografii (de actualitate) si, dupa caz, harti, grafice etc. - le grand reportage este varianta franceza a valului New Journalism din USA si nuovo giornalismo din Italia - In Romania, calea sprea ceea ce se numeste grand reportage a fost deschisa de Spatarul Milescu si Dinicu Golescu; au urmat Geo Bogza (Tara de Piatra, Cartea Oltului) si, din perspectiva strict jurnalistica, Felix Brunea-Fox Exemple de grand reportage: Moartea unui presedinte, Cu sange rece (roman nonfictional), Cartea Oltului. Grand reportage este una din modalitatile prin care jurnalistul se (re)apropie de arta.

Arta de a scrie un reportaj - se scrie prin comparatie; tot ce nu ai voie sa scrii in stire, scrii in reportaj; in reportaj poti califica

- in reportaj, in comparatie cu stirea, se poate incepe cu orice: descrierea locurilor, dialog abrupt, detaliu dominant, impresia dominanta (poate fii unghiul de abordare a textului) - se pot face transfocari - se pot intretaia actiuni dintr-un loc cu actiuni din alt loc Elementele de portret in planul narativ - se pot folosi dialectele pentru a localiza reportajul - in roman se numeste cultura locala - trucul prozei comportamentale merge dialogul, descrie actiunea - unghiul de abordare este impresia dominanta a autorului, concluzia lui in legatura cu atmosfera - reportajul este presat de spatiu si timp - naratiunea poate jongla pe toate procedeele specifice - autorul se poate juca cu temporalitatea; poate fi o naratiune cronologica Delatarea temporala relante-ul din imagine, stop cadrul Comprimarea temporala au trecut 15 ani Se poate jongla intre descriere, naratiune, dialog, monolog. Monolog interior ce vorbeste un om cu el insusi - in roman este un truc: autorul stie ce gandeste personajul si transcrie gandurile in text - in reportaj pui sub forma de monolog interior ceea ce ai abtinut prin interviu Dialogul este cel pe care l-ai auzit si l-ai inregistrat Decorul este ceea ce ai vazut si ai stabilit prin interviu ca simte persoana sau nu, in raport cu acel dcor. - daca concorda cu realitatea si este prost scris, nu este reportaj - in stire nu ai voie sa folosesti figuri de stil; in reportaj ai voie sa folosesti metonimii, metafore, analogie, insinuare, alegorie, epitet, comparatie, ironie, aluzie etc. - reportajul exprima subiectivitatea autorului Reportajul : - realitate-fictiune - subiectivitate-obiectivitate - transmite emotii - realitatea vazuta de jurnalist

Ancheta Europa: ancheta jurnalistica America: investigative reporting (informare aprofundata)

- jurnalism de interpretare - raspunde la intrebarile cum? si de ce? - ancheta este o dezvaluire (o demascare) Etapele realizarii anchetei 1. Formularea intrebarii, pornind de la o problema adevarata 2. Bilantul informatiilor existente (predocumentarea) 3. Formularea ipotezei de lucru 4. Verificarea ipotezelor pe teren (=contactarea surselor=documentarea) 5. Concluzia la care se ajunge - ipoteza trebuie verificata pas cu pas; verificarea ipotezei se realizeaza prin informatiile colectate, controlate prin incrucisarea surselor, pana cand se ajunge la nucleul dur al informarii - ancheta trebuie sa se incadreze in regulile informarii profesionale: promptitudine, informatie corecta, completa, onesta, echilibrata - de foarte multe ori ancheta nu ii tinteste pe cei direct implicati in problema, desi tocmai ei sunt personajele textului

Jurnalismul de investigare American - apare in anii 30 si este cunoscuta sub denumirea de muckraking era (epoca dezvaluirilor scandaloase) - jurnalism social - se considera ca punctul de pornire a ceea ce azi se numeste Investigative reporting a fost textul celor de la New York Times despre masacrul de la My Lai (din Vietnam) - teme scoase la iveala: - cum a ajuns Rockefeller miliardar - exploatarea copiilor - exploatarea emigrantilor - prostitutie s.a.m.d - tinta principala a jurnalismului de investigare este coruptia, ceea ce unele institutii incearca sa ascunda; coruptia se instaleaza intr-un sistem unde regulile nu sunt respectate - jurnalism agresiv, luptator in numele binelui public si a dreptului la informare; se porneste de la premisa ca nimic nu poate ramane ascuns la infinit - relansarea acestui tip de jurnalism in America se face in anii 70, in timpul razboiului din Vietnam - marile ziare au departamente de investigare - jurnalistul de investigare este ca orice alt itp de reporter, dar cu calitati accentuate. Mai iscoditor, mai sceptic, cu mai mari resurse si imaginatie in a sti unde sa caute fapte-

le, mai ingenios in ocolirea obstacolelor, si mai apt sa indure truda si descurajarea. El o face pe detectivul, dar nu accepta candid orice explicatie. Iar faptul ca este confruntat cu multe situatii delicate, ii pune la incercare integritatea. - etapa vitala in punerea pe roate a acestui tip de jurnalism este colectarea de informatii - pana la informatia de tot ascunsa, exista sute/mii de informatii la indemana (in public, arhive, colectii de ziare, acte contabile, camera de comert etc.) - se cer calitati de cercetator (coerenta in organizarea muncii, buna memorie, logica etc.) - jurnalistul seamana cu un detectiv; urmareste informatia din etapa in etapa - informatiile infirmate se parasesc - zvonul este informatia neconfirmata; apare in perioade de criza (razboi), cand comunicarea nu functioneaza - apar relatiile cu surse confidentiale cu cat jurnalistul se apropie de nucleu - apare informatorul (insider, informant): se ofera sa furnizeze informatia - informatorul face parte din categoria surselor neconventionale Care este mobilul informatorului? (este prima intrebare care si-o adreseaza jurnalistul) - informatiile informatorului nu contin fapte (nu sunt factuale), ci afirmatii care nu s-au demonstrat a fi false sau adevarate, sunt la 0 - daca informatiile contin elemente factuale, verificabile si se confirma in urma verificarilor, rezulta ca informatorul are alte motivatii - jurnalistul are de verificat motivatia informatorului (razbunare vs. onestitate), pentru a elimina orice pericol de manipulare - informatorul este sursa secreta, nu poate fi citata; se citeaza in 2 situatii admise: 1. se ofera piste, trimiteri 2. este un tip bine situat in ierarhia institutiei careia ii apartine activitatea/ fenomenul investigat(a) - ceea ce apare in final pentru public nu contine vre-o alegatie; se intelege din text ca informatiile au fost controlate Sursa ostila personajul catre care conduc firele anchetei (subiectul) - apare interviul-cheie - hotararea de a incepe o investigare tine de 2 intrebari: 1. cine citeste? 2. cui ii foloseste? (institutiilor) - decizia investigarii se ia cu seful; odata ce se decide, omul nostru este lasat in pace, pana aduce informatii - momentul crucial al jurnalismului de investigare il constituie Watergate (Nixon a fost obligat sa isi prezinte demisia) - jurnalistul de investigare trebuie sa spuna cum se petrec lucrurile, nu cum afirma declaratiile oficiale ca se petrec

Ce este coruptia? David Burnham (New York Times) ,, Coruptia este mai mult decat o tema morala. Este, in realitate, o fisura a birocratiei. Coruptie inseamna ca birocratia nu poate recruta oamenii potriviti. Ii atrage pe cei nepotriviti si ii respinge pe cei potriviti. Inseamna ca disciplina este trimisa la naiba. Inseamna cu siguranta- ca legile sunt subminate. - aprofundarea informarii (investigarea) inseamna cercetarea in detaliu/profunzime a contextului; fiecare element de context va fi verificat prin incrucisarea surselor - textul numit ancheta va fi publicat in momentul in care cercetarea a fost incheiata (in momentul in care au fost adunate toate informatiile pertinente/ verificate/adevarate) ,,Aparitia textului va soca sensibilitatea etica a multor persoane. Neaparitia lui ii va permite celui corupt sa-si continue activitatea ilegala. Informatia fiind de regula ascunsa, investigatia se desfasoara de multe ori, la limita eticii si a legislatiei. Singura modalitate de aparare a jurnalistului de investigare vizeaza evitarea conflictului de interese. - textul numit ancheta/investigative reporting este un text de informare; asadar, tonul va fi neutru, iar informatia, echilibrata Nu jurnalistul se exprima, ci faptele comunica. - rolul reporterului este sa observe istoria, nu sa o faca