Sunteți pe pagina 1din 10

Scurt istoric al harpei

Harpa face parte din categoria instrumentelor de coarde ciupite si este unul din cele mai vechi instrumente muzicale. Apare inca din anul 3000 i.e.n. in desenele egiptene si babiloniene. In Vechiul Testament apare sub denumirea de Kinnor , fiind instrumentul preferat al regelui David. Harpa are origine straveche, cunoscuta sub diferite denumiri: magadis la greci, nablium la romani, trigonon la sirieni, lebed la popoarele din Asia centrala. Primele instrumente aveau forma unui arc, forma prin care este redata si de hieroglifele si bazoreliefurile egiptene. Harpa eoliana populara in Elada, de forma patrata montata, la atingerea brizei emitea sunetele armonice ale fundamentelor respectivelor coarde. In perioada imperiului sumerian, 2400-1800 i.e.n. , are forma triunghiulara asimetrica, cutia de rezonanta avand forma de barca sau lingura,cuprinzand 3-7 corzi, avand rolul de a acompania cantaretii. (fig.1.1 fig.1.2 fig.1.3)

In

decursul

anilor,
1

numarul corzilor cresc ajungand la 24. In secolul I i.e.n. istoricul roman Sicullus Diodorus pomeneste de harpa gotica. In secolul XIII apare pentru o scurta perioada, un tip denumit psalterion(cuvant latin), in italiana arpanetta si arpa doppia,in germana Spitzharfe Rotta avand cutia de rezonanta plata, asezata vertical, coardele fiind intinse pe ambele parti ale acesteia. In Evul Mediu mai apare si sub numele de chitara angelica, in Europa fiind prezenta in Irlanda , pe teritoriul ocupat de Celti. Cu aceste instrumente se puteau obtine doar sunete diatonice. Pentru a corespunde mai bine cerintelor muzicale din ce in ce mai mari, inca din secolul XVI s-au facut experiente, incercand obtinerea sunetelor cromatice. In a doua jumatate a secolului XVII apare harpa tiroleza cu carlige cu ajutorul carora se putea modifica inaltimea sunetelor,acest instrument numindu-se Hackenharfe, era incomod deoarece o mana era ocupata doar cu acordatul corzilor. Sistemul pedalelor (cu ajutorul carora se modifica inaltimea sunetelor)si care se afla la baza harpei a fost inventat de Hochbrucker in anul 1720 dar care se acorda doar in Mi bemol si se puteau interpreta doar lucrari in tonalitati cu bemol. Acest tip de harpa se numea Tretharpfe. Lui Hochbrucker i-a venit ideea ca functiile carligelor sa le plaseze in partea de jos a harpei,sub forma de pedale (7 pedale). Fiecare pedala corespunde unui sunet din octava. In momentul miscarii(apasarii) unei pedale notele din cele 7 octave corespunzatoare sunt modificate cu un semiton. Acest instrument nu avea decat un sir de prag pentru pedale. In 1820 constructorul de piane Sebastien Erard a ajuns la constructia harpei actuale cu

dubla miscare, adica cu doua siruri de praguri astfel harpa putand fi acordata in orice tonalitate. In Franta s-au construit si harpe cromatice, cu 80 de coarde si un tip mai mic de instrument denumit harp-luth care nu s-au impus. Pe langa marca Erard mai sunt cunoscute si folosite harpele marca Salvi (italienesti) Lyons & Hill (americane).Etimologia cuvantului harpa, provine din limba greaca unde ph=f. de aceea este corecta pronuntarea de harpa si harfa. Italienii, francezii,englezii folosesc denumirea de harpa iar germanii ,rusii de harfa.

Descrierea harpei
3

Harpa de tip Erard consacrata azi in toate tarile este alcatuita dintrun cadru oarecum triunghiular, in care sunt fixate corzile. In partea de sus se gaseste consola, construita din lemn de paltin si scorus de o mare soliditate, cu gauri prin care trec pivotii mecanismului de scurtare a coardelor si cuiele, in care prin insurubare se fixeaza si se acordeaza coardele. La capatul de jos coardele sunt fixate in butoane de abanos si trec prin gaurile respective ale cutiei de rezonanta formata din 3 placaje puternice din lemn de fag, artar sau palisandru, intarita inauntru printr-un schelet usor si inchisa cu o placa de rezonanta, ca la pian, din lemn de brad.

Latura verticala a triunghiului,coloana , sustine si reuneste consola si cutia de rezonanta. Facuta din lemn de paltin, ea este gaurita ca un tub, prin care trec verigele de otel ce leaga pedalele de mecanism. Jos la baza harpei se gaseste o cutie care adaposteste cele 7 pedale . Trei

pedale sunt situate in partea stanga si celelalte patru in partea dreapta. Sunt trei casute in care pot fi asezate pedalele.(fig. 2.2)
1-

Sus toate notele sunt in bemol

2- Mijloc - toate notele sunt in becar 3- Jos -toate notele sunt in diez

Pedalele sunt manevrate cu piciorul ( piciorul stang misca pedalele din stanga, piciorul drept pedalele din dreapta) Executarea cromatismelor necesita o gimnastica exagerata a picioarelor si este contra naturii instrumentului, nemaivorbind de
5

zgomotul neplacut provocat de mecanismul pedalelor, care are caracter deranjant pentru auditori. Inaltimea sunetului este modificata cu ajutorul pedalelor, care de fapt pun in miscare furculitele care se afla pe consola si care au rolul de a scurta lungimea coardei si astfel ea va emite un sunet mai inalt cu un semiton (cand pedala este mutata in casuta din mijloc). Pedala pusa in casuta de jos actioneaza a doua furculita care scurteaza inca odata coarda si asftel se obtine un sunet mai inalt cu inca un semiton; diferenta dintre primul sunet si al doilea fiind deja de un ton. Harpa are 46-47-48 de corzi, in functie de marimea instrumentului, care corespund celor 6 octave, plus 4-5 corzi. Intinderea este cuprinsa intre Do bemol contra octava si Sol diez octava a IV. (fig.2.4)

Ultimele 2 note grave, nu sunt supuse actiunii pedalelor, sunt 2 note izolate, cu inaltime variabila pe care le-o fixeaza instrumentistul inainte de a incepe executarea unei lucrari, dar registrul optim de cantat este cuprins intre: (fig.2.5)

In registrul acut sonoritatea devine treptat tot mai firava, mai putin armonioasa. Ultima octava acuta are sunetul slab si nu dispunde de posibilitati cantabile, este in schimb adecvata pentru pasaje suple si decorative. Materialul folosit pentru corzi este diferit: majoritatea sunt din intestine de ovine dar fiind sensibile la schimbarile de temperatura se uzeaza mai repede, de aceea sunt inlocuite cu cele de nylon care sunt mai rezistente dar nu au aceasi calitate sonora. Pentru a diferentia corzile, ele sunt colorate dupa cum urmeaza : Notele Do au culoarea rosie iar cele Fa au culoarea albastra. Sunetele pot fi obtinute si in alte feluri decat prin ciupirea coardelor in pozitia obisnuita.
-

Pres de la table coardele se ciupesc in apropierea cutiei de rezonanta, rezultand o sonoritate mai nazala ca aceea a chitarei. Etouffees aceste sunete se obtin ciupind coardele cu degetul si inabusind imediat sunetul cu palma. (fig2.6 fig.2.7)

Alte efecte caracteristice harpei sunt:

- Armonicele care se obtin ciupind coarda cu degetul mare, dar concomitent dosul palmei apasa coarda, scurtand-o si obtinand astfel sunetul la octava superioara , aceste sunete sunt aproape diafane.

r egiile sunt specifice acestui instrument si sunt utilizate sub orice forma, mai ales daca sunt impartite intre cele doua maini. Este de preferabil ca fiecarei maini sa ii fie incredintate cate 4 note.
-

A p

Acordurile arpegiate si glissando-ul sunt cele mai specifice forme, care sunt folosite mai ales pentru culoare, pentru atmosfera , foarte des folosite de compozitori romantici si impresionisti. Acordul arpegiat se poate canta mai strans, sau mai desfacut, dupa cum cere partitura. Glissando acest efect caracteristic a fost mult folosit, abuzandu-se chiar de el. Pentru Glissando , acordajul harpei se aranjeaza comform exigentelor armonice. Folosirea sunetelor enarmonice duce la repetarea imediata a unora dintre sunete, ceea ce este mai de efect decat
8

simplul glissando pe treptele gamei. Jocul pedalelor permite realizarea unui numar foarte mare de combinatii. Poate fi ascendent sau descendent, oricare din maini poate emite glissando din note simple, duble sau triple cu conditia ca distanta dintre degete sa nu depaseasca un interval de sexta.
-

Portamento poate fi obtinut apasand pedala in timp ce coarda vibreaza. Trebuie in mod necesar sa se limiteze la un interval de un semiton sau de un ton, adica la atat cu cat variaza inaltimea sunetului prin apasarea pedalei.

Trilul repetarea notelor alaturate intr-un tempo rapid, se executa doar cu o singura mana. In ansamblul orchestral, rolul harpei este perfect conturat si limitat, el este decorativ, de coloratura. In acest sens este magistral tratata de Ravel, Debussy, Rinski-Korsakov, Liszt. De obicei aparitia ei vine fie sa intareasca armonia, dand un impuls ansamblului cu un val sonor plin de elan, fie singura cu rol de acompaniament.

10