4.EVALUAREA REZULTATELOR sCOLARE.

Evaluarea este activitatea prin care profesorul constata, n diferite momente ale procesului didactic, masura n care rezultatele obtinute de catre elevi sunt n concordanta cu cerintele programei, cu obiectivele pedagogice preconizate. Evaluarea este partea integranta a procesului instructiv - educativ, avnd o importanta tot att de mare ca si activitatea de predare - nvatare. Importanta evaluarii se datoreaza functiilor pe care aceasta le asigura n ansamblul procesului de pregatire scolara. 4.1.FUNCIILE EVALURII. Functia de clasificare si selectie. Potrivit rezultatelor evaluarii se realizeaza o ierarhizare a institusiilor scolare de acelasi tip, a claselor si a elevilor dintr-o scoala. Ierarhizarea are un rol social si unul stimulativ de emulatie. Functia sociala. Colectivitatea umana locala, familia, sunt informate despe rezultatele obtinute de catre elev. Din prezentarea functiilor evaluarii se poate constata ca aceasta nu se reduce la constatarea, nregistrarea si aprecierea rezultatelor obtinute de catre colectivitatea scolara n procesul didactic. Evalaurea este o activitate complexa care presupune: verificare, analiza, aprecierea si interpretarea rezultatelor n scopul stabilirii cauzelor, initierii masurilor de reglare si amelioarare, att a activitatii de predare, ct si a activitatii de nvatare. 4.2.MECANISMUL EVALURII. Orice proces de evaluare consta n a compara, a raporta un rezultat la o valoare prestabilita , la un etalon. n nvatamnt, etaloanele cu care se compara performantele elevilor sunt obiectivele pedagogice. Un prim demers n procesul de evaluare consta n evaluarea rezultatelor. Verificarea este sinonima cu examinarea, controlul. Prin verificare, profesorul determina elevul sa exprime, sa exteriorizeze, ntr-o forma sau alta, cunostintele pe care le detine, capacitatea de a aplica, de a opera cu acestea, modul de a gndi, de a rationa. Un alt demers l reprezinta aprecierea. Aprecierea este n strsa legatura cu masurarea. A masura nseamna a stabili numarul de caracteristici de o anumita natura pe care le ntrunesc raspunsurile, performantele elevilor verificati. Numarul caracteristicilor si valoarea acestora se raporteaza la obiectivele pedagogice si prin comparatie se stabileste nota, se face aprecierea. Nota este un indicator sintetic care concentreaza ntr-o singura cifra o multitudine de aspecte privitoare la nivelul rezultatelor obtinute de elev n procesul nvatarii. Aspecte de ordin cantitativ si calitativ: volumul de cunostinte, organizarea acestora n mintea elevului, corectitudinea si coerenta exprimarii. 4.3.FORMELE EVALURII. n functie de momentul n care se realizeaza evaluarea si de modul de integrare a acesteia n procesul didactic, exista trei tipuri de evaluare: initiala, continua si sumativa. Fiecare dintre aceste forme de evaluare are functii specifice. Evaluarea initiala. Se efectueaza la nceputul unui program de instruire. Prin evaluarea initiala maistrul instructor urmareste: sa stabileasca daca elevii detin acele cunostinte parcurse anterior , care stau la baza ntelegerii si nsusirii cunostintelor ce urmeaza sa cunoasca poaentialul intelectual si motivatia pentru nvatare a elevului. Pentru reusita n evaluarea initiala, maistrul instructor va consulta programele disciplinelor parcurse si va stabili ce cunostinte, ce capacitati formate anterior sunt importante pentru realizarea obiectivelor pedagogice la disciplina pe care o preda. n functie de rezultate, maistrul instructor va stabili modul n care va structura si va organiza materia, metodele si mijloacele de nvatamnt cele mai adecvate, va stabili daca este necesar un program de recuperare cu ntreaga clasa sau sun necesare masuri de sprijin si recuperare pentru
Object 2 Object 1

anumiti elevi; va grupa elevii dupa nivelul initial de pregatire, n scopul diferentierii si individualizarii instruirii. Evaluarea continua (formativa). Presupune verificarea si aprecierea rezultatelor pe ntreg parcursul procesului didactic. Prin evaluarea formativa, pe masura parcurgerii materiei de studiu, se varifica si se apreciaza performantele tuturor elevilor; se constata efectele activitatii de predare - nvatare si progresele nregistrate de elevi; se identifica lacunele si dificultatile de nvatare. n functie de toare acestea se orrganizeaza activitatea de predare si nvatare ulterioare, se iau masuri de corectare si ameliorare continua a procesului didactic. Frecventa evaluarii formative este hotarta de catre maistrul instructor si depinde de comditiile concrete n care se desfasoara activitatea de nvatamnt: numarul de ore afectat disciplinei prin planul de nvatamnt gradul de dificultate al cunottintelor nivelul pregatirii si motivatia elevilor n functie de aceste conditii maistrul instructor stabileste: frecventa optima a evaluarii astfel nct sa nu depaseasca posibilitatile de efort ale elevilor si sa respecte cerintele regulamentare privind verificarea si aprecierea Evaluarea sumativa. Reprezinta bilantul unei activitati desfasurate ntr-o prioada mai ndelungata. Prin evaluarea finala se stabileste daca scopurile activitatii au fost realiazte. Rezultatele acestui tip de evaluare stau la baza programarii si organizarii activitatii didactice viitoare (de regula pentru alte promotii de elevi dect cea care a fost evaluata). Optimizarea evaluarii se poate realiza prin : utilizarea tuturor formelor de evaluare ; raportarea echilibrata la toate tipurile de obiective ; raportarea la normele stabilite ; raportarea la nivelul de referinta ; raportarea la posibilitatile elevilor ; mbinarea mai multor procedee si metode de evaluare ; eliminarea erorilor de apreciere ; aplicarea corectorilor printre care si a celor care implica elevii prin autoevaluare, corectare reciproca n baza unui barem dinainte stabilit sau externa . Tehnici de evaluare : 1. Tehnica alegerii multiple - se realizeaza prin alegerea raspunsului corect dintr-o lista de raspunsuri posibile ; 2. Tehnica raspunsului scurt - impune elaborarea de catre cel evaluat a unui raspuns scurt si obiectivitatea acestuia ; 3. Tehnica perechilor - solicita realizarea unor corespondente ntre cuvinte, simboluri conventionale, limbaj grafic conventional, diagrame, etc. dispuse pe doua coloane ; 4. Tehnica ntrebarilor structurate - consta ntr-o succesiune de ntrebari, de dificultate diferita ; 5. Tehnica eseului structurat - solicita elevul la ndeplinirea unei sarcini de lucru pe baza unor criterii bine stabilite obiectiv de catre maistru instructor. 4.4.TIPURI DE ITEMI. n sens restrns, itemii reprezinta elementele componente ale unui instrument de evaluare, sub forma unei simple ntrebari, un enunt (cu sau fara elemente grafice) urmat de o ntrebare, exercitii si probleme, ntrebari structurate etc. n sens larg, itemii contin nu numai elementele mentionate anterior, ci si tipul de raspuns asteptat din partea elevului .

Item = ntrebare + Raspuns asteptat . Tipul de itemi utilizat n contextul evaluarii este determinat de cel putin patru factori importanti : 1. Nivelul si tipul de rezultate ale nvatarii ce vor fi masurate prin intermediul itemilor n cauza ; 2. Modalitatile concrete n care pot fi valorificate rezultatele obtinute n urma testarii prin itemi ; 3. Caracteristicile elevilor carora li se adreseaza itemii, corelate cu specificul disciplinei pentru care se realizeaza itemii ; 4. Timpul efectiv disponibil pentru proiectarea, administrarea si prelucrarea datelor obtinute . Tipuri de itemi : A. Obiectivi cu alegere duala cu alegere multipla tip pereche. . B. Semiobiectivi de completare cu raspuns scurt ntrebari structurate. . C. Subiectivi cu raspuns deschis . Itemii obiectivi urmaresc : testarea unui numar ct mai mare de elemente ntr-un timp relative scurt , o fidelitate ridicata ; obiectivitate n notare ; testarea cunoasterii, ntelegerii si aplicarii cunostintelor dobndite ; Itemii semiobiectivi urmaresc : testarea unei sfere ct mai mari a capacitatii intelectuale ; realizarea complexitatii dorite ; ndeplinirea unei sarcini de lucru structurate ; asigurarea unui grad sporit de libertate elevului n ceea ce priveste planificarea, selectarea si organizarea informatiei primite n baza carora elevul ofera drept raspuns sinteza propriei analize ; posibilitatea ca elevul sa demonstreze competentele de cunoastere, competentele de aplicare si competentele sociale . Itemii subiectivi urmaresc : verificarea acelor obiective ce tin cont de originalitate, creativitate si contibutie personala la formularea raspunsului; completarea itemilor obiectivi ,punnd n evidenta modul de nvatare al elevului prin ntelegere sau memorare ; perpetuarea formei traditionale de evaluare. 4.5.FACTORI PERTURBATORI N APRECIEREA REZULTATELOR sCOLARE.

Problema cea mai redutabila pe care o are de nfruntat profesorul n activitatea de evaluare este cea a propriului sau subiectivism. n literatura de specialitate sunt semnalate o serie de erori pe care la comit profesorii n apreciere. Cunoasterea acestora si ncercarea de a stapni conditiile ce provoaca distorsiuni n notare sunt cai de crestere a obiectivitatii. Efectul'' halo'' consta n influenta pe care o exercita o serie de aspecte care nu au nici o legatura cu obiectivul evaluarii: nfatisare fizica, simpatie sau antipatie spontana. Exista tendinta de a trece cu vederea greselile, rezultatele mai slabe ale elevilor fata de care profesorul are o impresie favorabila si de a le contabiliza exigent n cazul celorlalti. Efectul oedipian (Pygmalion). Prejudecatile profesorului despre posibilitatile intelectuale ale unor categorii de elevi influenteaza semnificativ performantele acestora. Efectul blnd se exprima n tendinta de a aprecia mai indulgent persoanele cunoscute fata de cele necunoscute. Efectul de contaminare. Profesorul este influentat n notare de rezulatele elevului obtinute la celelalte discipline. Efectul de contrast. Dupa aprecierea unui elev care a raspuns foarte bine exista tendinta de a subevalua elevul urmator care raspunde doar bine si invers. Efectul curbei lui Gauss. n situatia n care profesorul constata la un anumit moment dat, ca a apreciat cu note mari sau mici foarte multi elevi, el ncearca sa ajusteze exigenta astfel nct sa existe ntreaga gama de note la nivelul clasei. Subiectivismul se poate datora pur si simplu afinitatii profesorului fata de anumite continuturi de nvatare care nu ntotdeauna sunt si esentiale pentru formarea si dezvoltarea personalitatii elevului. Variabilitatea si neconcordanta n notare pot fi influentate de nsusi specificul materiei de studiu. n general, la stiintele exacte, aprecierea poate fi mai obiectiva, pe cnd la disciplinele socio umane subiectivismul poate lua valori mai mari. 4.6.CUM SE POATE ASIGURA OBIECTIVITATEA N NOTARE. Subiectivismul n notare este diminuat n mare masura daca profesorul, n activitatea de proiectare va stabili cu rigozitate obiectivele generale si operationale ale disciplinei. Pentru ca obiectivele sa devina criterii efective n notare, profesorul: va stabili nivelul minim si maxim al performantei al elevilor precum si nivelul de performanta corespunzator fiecarei trepte de notare pe scara de la 10 la 1. va comunica elevilor obiectivele si nivelul performantelor cu specificarea corespondentei dintre performante si note, astfel nct elevii sa constientizeze cerintele fata de pregatirea lor, sa devina capabili sa se autoevalueze. va informa elevii asupra stadiului pregatirii(progrese, regrese sau stagnari nregistrate), propunnd modalitati individuale de pregatire va implica elevii n evalure prezentnd criteriile si grila de corectare. Elevii si vor corecta propriile lucrari sau lucrarile colegilor.

5.ORGANIZAREA INSTRUIRII PRACTICE. 5.1.FORMELE DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE NVMNT. Activitatea de nvatamnt se desfasoara n institutiile scolare, n spatii special amenajate, sau n afara scolii. Unele spatii din scoala sunt destinate si amenajate pentru pregatirea prepondereant teoretica, altele pentru pregatirea preponderent practica sau n aceeasi masura pentru activitatea teoretica si practica. n fiecare din aceste spatii activitatea diactica se organizeaza si se desfasoara cel mai adesea sub forma lectiei. Lectia este modalitatea prin care activitatea de predare - nvatare, interactiunile profesor - elev sunt organizate, ordonate astfel nct, pornind de la un continut de nvatare delimitat, se asigura ntr-o perioada de timp data realizarea obiectivelor pedagogice pe care continutul respectiv le prilejuieste. Modul de organizare si desfasurare al activitatii depinde de sarcina didactica principala care se urmareste ntr-o lectie. Sarcinile didactice principale sunt atributii care revin profesorului si pe care acesta si le asuma n activitatea cu elevii. Aceste sarcini sunt : comunicarea sau transmiterea cunostintelor ; formarea deprinderilor ; recapitularea, sistematizarea si consolidarea cunstintelor ; verificarea si aprecierea cunostintelor si capacitatilor. Fiecarei sarcini didactice i corespunde o modalitate specifica de organizare si desfasurare a activitatii didactice cunoscuta sub numele de lectie. Tipul de lectie este un model general de organizare a activitatii didactice conceput pentru realizarea uneia sau mai multe sarcini didactice. Atunci cnd ntr-o lectie se urmareste n principal, realizarea unei sarcini didactice, tipul respectiv de lectie poarta numele sarcinii didactice urmarite: o lectie de transmitere a cunostintelor ; o lectie de formare a priceperilor si deprinderilor ; o lectie de recapitulare, sistematizare si consolidare a cunostintelor ; o lectie de verificare si apreciere a cunostintelor si capacitatilor elevilor ; o lectie de tip mixt. n literatura pedagogica sunt stabilite urmatoarele evenimente ale instruirii: captarea atentiei ; comunicarea obiectivelor ; reactualizarea cunostintelor dirijarea nvatarii si obtinerea performantei ; asigurarea feed - back - ului nvatarii ; asigurarea retentiei si transferul cunostintelor. 5.4.SARCINILE MAISTRULUI INSTRUCTOR. ndeplinirea principiilor si obiectivelor din Legea nvatamntului depind si de maistrul instructor pentru pregatirea tehnico-practica a elevilor din scolile de arte si meserii. Maistrul - instructor este dirijorul tehnic al elevilor n scolile de arte si meserii, n directiile : a) cunoasterii si ntelegerii bazelor stiintelor, a legaturii disciplinelor fundamentale cu viata practica si felul cum se aplica legile lor n principalele ramuri ale industriei ; b) formarii la elevii a priceperilor si deprinderilor corecte a uneltelor de munca cele mai

simple, a masinilor corespunzatoare vrstei scolare ; c) orientarile generale asupra diferitelor profesiuni, pregatindu-i astfel ca sa poata sa-si aleaga viitoare profesie n mod liber si constient, n concordanta cu aptitudinile si nclinatiile lor ; d) dezvoltarii interesului elevilor pentru tehnica, formndu-le o gndire tehnica, stiintifica. Maistrul instructor trebuie sa-i determine sa-si nsuseasca o serie de obisnuinte de munca cum sunt : Obisnunta de a respecta disciplina n munca prin punctualitatea n prezenta si ncadrarea n norme de timp pentru executarea lucrarilor planificate, prin respectarea ntocmai a dispozitiilor date si a regulilor de conduita n atelier. Obisnuinta de a respecta disciplina tehnologica adica de a executa lucrarea conform cu desenul, fisa tehnologica si caietul de sarcini de a folosi n mod corect si dupa destinatia lor materialele, piesele, SDV - urile, masinile si utilajele. Obisnuinta de a executa lucrari de calitate, de a fi exigent si de a sesiza greselile de executie proprie si a celor din jur. Obisnuinta de a tinde n permanenta spre cresterea productivitatii muncii, prin aplicarea principiilor ergonomice, n vederea eliminarii miscarilor inutile si reducerii oboselii. Obisnuinta de a respecta regulile de securitate si sanatate n munca. Maistrul instructor trebuie sa joace un rol de catalizator, de substanta care nlesneste legatura ntre cunostintele nsusite de elevi la : -fizica ; -tehnologie ; -desen ; -matematica ; -chimie ; -priceperile si deprinderile practice corecte de munca la orele de practica. Intre maistrul-instructor si elevii sai, trebuie sa se stabileasca relatii de colaborare, de ncredere si respect reciproc. In aceste relatii maistrul instructor trebuie sa promoveze cu consecventa, spiritul de dreptate n aprecierea rezultatelor muncii elevilor a comportarilor, a participarii la realizarea obiectivelor de programme scolare. Activitatea la orele de practica se desfasoara ntr-o forma specifica, fata de obiectele de cultura generala si tehnologica, ntre 2 - 6 ore consecutiv. In aceasta situatie maistrul instructor pe lnga faptul ca trebuie sa fie un bun organizator, trebuie sa fie n stare sa gaseasca modalitatile de antrenare a tuturor elevilor pe tot timpul zilei de lucru, de mentine interesul elevilor pentru munca depusa, de a alterna cu ingeniozitate momentele de ncordare maxima cu cele de relaxare activa, de a gasi la un moment potrivit impulsul stimulativ pentru mobilizarea la actiune, de a alterna cu grija munca cu odihna. Succesul muncii sale pedagogice depinde si de cunoasterea elevilor pe care i instruieste si i educa. Astfel, pentru un elev cu un temperament coleric (impulsiv, cu multa energie) maistrul instructor va trebui sa gaseasca sarcini suplimentare spre a-i oferi posibilitatea consumarii energiei sale cu folos, fara sa-i lase posibilitatea unor acte de indisciplina, care sa sustraga si pe altii. n situatia ca un elev este mai lent n miscari (cu un temperament melancolic), cu mai putina rezistenta fizica, cu un bagaj scazut de priceperi si deprinderi practice, maistrul - instructor trebuie sa-i gaseasca sarcini pe masura posibilitatilor sale sa-l ajute mai mult, sa-l ndrume mai atent, sa previna

efectele neputintei acestuia. Daca maistrul-instructor si-ar trata elevii nediferentiat, ar ajunge la concluzii false, ce ar determina masuri educative cu efecte negative. De aici se desprinde concluzia ca este foarte necesar ca maistrul instructor sa cunoasca materialul uman cu care lucreaza, pentru a aplica masuri educative eficiente. 5.5.PREGTIREA PENTRU LECIE. Se stie ca n cadrul orelor de practica n ateliere, elevii trebuie sa-si nsuseasca cunostintele temeinice despre domeniul n care se pregatesc si sa posede priceperi si deprinderi corecte de munca, de mnuire a SDV -urilor, masinilor, utilajelor. Nivelul realizarilor acestor obiective depinde de pregatirea maistrului - instructor. Aceasta pregatire trebuie privita sub trei aspecte : 1. Pregatirea profesionala, de specialitate ; 2. Pregatirea pedagogica metodica ; 3. Pregatirea sistematica pentru fiecare lectie. Maistrul -instructor trebuie sa cunoasca modul cum se executa toate operatiile care formeaza specialitatea lor de baza n functie de programele scolare. El este dator sa cunoasca toate realizarile obtinute n specialitatea lor : -masinile ; -utilajele cu care sunt nzestrate societatile comerciale pe actiuni si regiile autonome ; -introducerea noilor procese tehnologice ; -perfectionarea celor existente, pentru a putea, la rndul lor, sa le explice elevilor n cadrul lectiilor practice. Se cunoaste ca nu se poate concepe executarea unui produs fara o documentatie tehnica. Prin urmare si elevii trebuie sa fie obisnuiti sa cunoasca aceste documentatii tehnice, iar cei din scolile cu profil tehnic sa stie sa execute desene tehnice ale unor repere si mpreuna cu maistrul instructor sa ntocmeasca fisele tehnologice dar pentru a realiza acest deziderat, nsusi maistrul instructor trebuie sa fie documentat cu probleme de desen si elaborarea de tehnologii. Pentru ca activitatea practica sa nu capete un caracter mestesugaresc, este necesar ca maistrul instructor sa studieze temeinic programele si manualele scolare n vederea cunoasterii legilor si fenomenelor, notiunilor care pot fi aplicate n orele de practica. Se impune ca la fiecare nceput de semestru sa se faca o discutie ntre cadrele didactice care predau obiecte de nvatamnt si cu caracter aplicativ ct si cu cele care transpun direct n produse, aceste notiuni si legi ale naturii. 5.6.PREGTIREA PEDAGOGIC sI METODIC. Experienta scolara a demonstrat ca nu este suficient ca un cadru didactic sa fie pregatit numai din punct de vedere profesional al specialitatii propriu - zise ci este necesar sa posede o buna pregatire pedagogica si metodica n vederea instruirii si educarii elevilor. Maistrul instructor trebuie sa cunoasca principiile nvatamntului, sa stapneasca cele mai eficiente metode ale muncii instructiv-educative, formele de organizare a nvatamntului : sarcinile ; continutul ; caile de realizare a unui nvatamnt de calitate. In acest timp, activitatea practica trebuie sa fie accesibila dezvoltarilor fizice si psihice, n conformitate cu particularitatile de vrsta. Succesul obtinut n procesul instructiv-educativ se bazeaza foarte mult pe cunoasterea elevilor. De obicei rezulta necesitatea cunoasterii profunde a elevilor, pregatirea maistrilorinstructori cu metode de cunoastere a elevilor. Se cunoaste faptul ca principala conditie a unei lectii bune este eficienta ei pedagogica.

Aceasta presupune printre altele, determinarea justa a continutului ei ct si a metodelor de predare, precum si a raportului just ntre toate partile componente ale ueni lectii. Toate acestea ca si alte cerinte evidentiaza necesitatea pregatirii pedagogice si metodice a maistrilor- instructori. Pentru a umple acest gol pedagogic si metodic din activitaea maistrilor -instructori este imperios necesar ca o conditie esentiala: a)Studierea manualului de pedagogie a metodicilor de specialitate, reviste de pedagogie etc. Un sprijin important n pregatirea pedagogica a maistrului -instructor l poate da activitaea n cadrul comisiilor metodice si cercurilor pedagogice. Un larg schimb de experienta n ceea ce priveste modul de organizare si desfasurare a unei lectii practice l constituie interasistentele. Aceasta participare reciproca la lectii ntre maistri-instructori si profesorii de rehnologie, desen, matematica, fizica, chimie, constituie o cerinta obiectiva pentru realizarea legaturii indisolubile dintre cunostintele teoretice si practice. b)n munca de pregatire a maistrului - instructor pentru lectie, se disting doua etape: Prima etapa trebuie sa nceapa nainte de deschiderea anului scolar. Aceasta pregatire consta n: v studierea amanuntita a programei scolare; v consultarea cartilor tehnice, pedagogice si metodice; v consultarea revistelor de specialitate; v elaborarea planificarii calendaristice - care trebuie sa cuprinda si lucrarile practice ce se executa. n cea de a doua etapa pregatirea maistrului-instructor se refera la munca nainte de a tine lectia practica. Aceasta cuprinde: stabilirea scopului si continutului lectiei; alegerea metodelor si procedeelor de predare; alegerea pieselor pentru demonstrarea procedeelor de munca si pentru lucrarile practice ale elevilor; pregatirea SDV-urilor; pregatirea documentatiei tehnice si a materialului intuitiv. nainte de a se trece la pregatirea lectiei noi, trebuie sa se analizeze rezultatele lectiilor precedente, sa se clarifice n ce fel si n ce masura au fost atinse scopurile didactice propuse, pentru a fi luate n consideratie lipsurile si golurile n cunostintele, priceperile si deprinderile practice ale elevilor. De regula, lectia trebuie sa nceapa cu: -verificarea cunostintelor; -verficarea priceperilor; -verificarea deprinderilor practice dobndite de elevi n lectiile precedente si cu sarcinile date pentru acasa. O importanta deosebita o prezinta pregatirea pentru comunicarea cunostintelor si formarea de priceperi si deprinderi noi practice, care trebuie sa cuprinda urmatoarele: a) stabilirea subiectului lectiei; Acesta se ia din planificarea calendaristica. Stabilirea subiectului este de o mare importanta ntruct determina continutul si volumul de cunostinte, priceperi si deprinderi practice. b)alegerea reperelor pentru aplicatii, trebuie sa se faca tinnd cont de subiectul si de scopul lectiei.

Aceste repere trebuie sa fie alese n raport cu nivelul de cunostinte tehnice la care au ajuns elevii si cu posibilitatile tehnico-materiale existente n atelierul-scoala. c)continutul cunostintelor, priceperilor si deprinderilor practice noi. Acestea urmeaza sa fie transmise n partea introductiva a lectiei si trebuie sa fie bazate pe programa scolara, pe manual etc. Maistrul- instructor trebuie sa studieze cu atentie: -capitolele din manual; -sa consulte cartile tehnice ale masinilor; -sa cunoasca nivelul de cunostinte al elevilor legate de orele de practica de la obiectele nrudite. d)n timpul demonstrarii procedeelor de munca, maistrul-instructor trebuie sa-si dea seama de eventualele greseli pe care le-ar putea comite elevii, fapt ce l determina sa faca unele recomandari tehnice. Nu trebuie sa se uite respectarea instructiunilor de securitate si sanatate n munca, n timpul demonstrarii procedeelor de munca. Pregatirea exercitiilor de munca n etapa instructajului curent are o mare importanta n cadrul lectiei. Maistrul - instructor trebuie sa prezinte elevilor: desenele; fisele tehnologice; piesa model; SDV-urile necesare; Pregatirea pentru partea finala a lectiei reprezinta o alta veriga principala a lectiei n atelierul scoala. Concluziile generale sunt determinate de modul de desfasurare a lectiei. Dar este necesar ca ele sa fie formulate n mod precis si stiintific, pe baza nsemnarilor facute n caietul de observatii al maistrului-instructor.

Profesor scoala Educatie civica Sociologie Stiinta Tehnica mecanica Timp liber

Mijloacele de invatamant si integrarea acestora in activitatea didactic

Object 3 Object 4

Mijloacele de invatamant si integrarea acestora in activitatea didactica 1. Mijloacele de invatamant -suport al activitatii didactice 2. Valoarea psihopedagogica a mijloacelor de invatamant 3. Particularitati ale utilizarii mijloacelor de 222j99c invatamant in scolile speciale 1. Mijloacele de invatamant -suport al activitatii didactice Mijloacele de invatamant= totalitatea materialelor, dispozitivelor si aparatelor cu care se realizeaza transmiterea si asimilarea informatiilor didactice inregistrate si evaluarea rezultatelor obtinute. Mijloacele de invatamant =sunt instrumente auxiliare care faciliteaza transmiterea informatiei ca act al predarii . sprijinind si stimuland in acelasi timp activitatea de invatare. Ex: -obiecte naturale, manuscrise, tablouri; -manuale, carti, textetiparite -inregistrari pe discuri, banda magnetica, tv, film -masini de instruire, laboratoare lingvistice. 1. Mijloace informativ-demonstrative -reprezinta surse de informatii a) Materiale intuitive naturale: -colectii de plante (ierbare) -colectii de insecte ( insectare) -colectii de minerale, roci, metale. -instrumente, aparate, unelte. = sunt cele mai apropiate de natura si perceperea lor este perceperea insasi a realitatii. b)Obiecte elaborate special in scopuri didactice = substitute ale realitatii tridimensionale - exemplu: mulaje, machete, corpuri geometrice, globul terestru, forme de relief(in ipsos,argile). c) Materiale sau reprezentari figurative = substitute bidimensionale -exemplu: ilustratii, fotografii,albume, tablouri, desene pe tabla,harti, atlase, planse, diapozitive, diafilme.

- folosirea acestora conduce la dezvoltarea observatiei, curiozitatii= functie de motivare a invatarii ajuta la prevenirea oboselii , a atentia. d) Reprezentari simbolice -scheme, deene pe tabla, formule matematice, note muzicale, cuvinte scrise.