Sunteți pe pagina 1din 7

METALOGENEZA ROMANIEI

Teritoriul Romniei se identific cu o arie geologic de o mare diversitate petrografic, structural i metalogenetic. Scoare de tip oceanic i de tip continental se confrunt n zona Carpailor, a Dobrogei i a platformelor care le mrginesc. n decursul a zeci i sute de milioane de ani, prin procese magmatice i metamorfice, controlate de forele interne ale Terrei, precum i prin procese sedimentare, ca i de fore externe, s-au concentrat substane minerale utile de foarte diferite feluri: de la aur i argint (n Maramure i Mii Metaliferi) la cupru, plumb i zinc (n Banat i Maramure), de la molibden la uraniu (n Bihor i Carpaii Orientali) , de la fosfai la sare, de la feldspai la caolin i, n acelai timp, de la turb i crbuni la hidrocarburi (petrol i gaze naturale n Carpaii Orientali, Depresiunea Getic, Platforma Moesic, elful continental al Mrii Negre, Bazinul Transilvaniei); apele minerale i cele termale sunt un efect al prezenei, n zonele profunde, a unor focare vulcanice adnci, dar inactive astzi. Toate acestea se constituie, de fapt, n resurse minerale i energetice i devin - sau ar trebui s devin depozite exploatabile (zcminte), atunci cnd rezervele lor se pot extrage n condiii economice profitabile. UNITI GEOLOGICE I METALOGENETICE IN ROMANIA Resurse minerale se gsesc n toate ciclurile geologice de la Proterozoic la Paleozoic i Alpin, i n toate unitile geologice, de la cele

de orogen (Carpaii Orientali, Carpaii Meridionali, Munii Apuseni, Dobrogea de Nord) la cele de platform (Platforma Moldoveneasc, Platforma Moesic, inclusiv Dobrogea Central i Dobrogea de Sud). De asemenea, ele se regsesc i n Depresiunile intracarpatice (Depresiunea Transilvaniei). POTENIALUL METALOGENETIC IN TERITORIUL ROMANIEI n acord cu structura i alctuirea geologic a teritoriului romnesc, trsturile sale metalogenetice difer ca alctuire i organizare. Abordarea, att a repartiiei acumulrilor de substane minerale utile din Romnia n relaie cu formaiunile geologice gazd ct i a formrii lor ca rezultat al aciunii conjugate a factorilor metalogenetici, constituie temeiul logic i obiectiv al gruprii lor ierarhice n uniti metalogenetice spaiale. Concentraiile metalifere care au fcut obiectul exploatrilor miniere n ultima sut de ani i care au generat prin uzinele de preparare sterilele depozitate n iazurile de decantare au fost i sunt localizate att n unitile din vorlandul carpatic, ct i n unitile orogenului . Repartiia lor n cadrul ciclurilor geotectonice indic, de asemenea, manifestri metalogenetice dintre cele mai diverse cu poteniale i rezerve foarte diferite de la un ciclu la altul. Natura mineralogic i geochimic a concentraiilor metalifere se nscrie ntr-o sistematic care pune accentul pe clasificarea chimica si mineralogic.
2

CADRUL GEOLOGIC I STRUCTURAL AL TERITORIULUI ROMNIEI Teritoriul Romniei include, din punct de vedere geo-structural, uniti mobile, de orogen, i uniti stabile, cratonice, de platform. (Sndulescu M. 1984 ). Unitile mobile sunt reprezentate prin: Orogenul carpatic (Carpaii Orientali-CO, Carpaii Meridionali-CM, Mii Apuseni-MA) i Dobrogea de Nord (Orogenul Nord Dobrogean). Orogenul carpatic nchide o depresiune intramontan Bazinul Transilvaniei-BT i se mrginete spre vest cu Depresiunea Panonic (i depresiunile sale adiacente: Baia Mare, Borod, Beiu, Zarand, Fget, Lugoj) Zonele de platform sunt reperezentate prin dou uniti cratonice pre-alpine, considerate uniti de foreland: Platforma Moldoveneasc i Platforma Moesic.

Imaginea geologica Romaniei este datorat evolutiei orogenului subglobal Alpino-Himalaian (Sistemul Tethys) de varsta mesozoicatertiara (orogen clasic alpin). Principalele uniti geomorfologice ale prilor centrala i sud-estica ale orogenului alpin sunt: Alpii Orientali, Carpaii Occidentali, Panonica, Carpaii Masivul Orientali, Munii Apuseni, Masivul Bazinul Rodopi,
3

Transilvaniei, Depresiunea

Carpaii

Meridionali,

Munii

Balcani-Srednagora,

Serbo-Macedonian,

Dinaridele i Albano-Helenidele. n Romnia se regseste lanul muntos carpatin - Carpaii Orientali, Munii Apuseni, Carpaii Meridionali - cu bazine intramontane (Bazinul Transilvaniei, Depresiunea Panonica) si forlandul constituit din cmpiile Moldovei i Munteniei, munii peneplenizai ai Dobrogei. Din punct de vedere geotectonic Romania contine doua regiuni mobile alpine, Carpatii si Dobrogea de nord, si cratoni pre-alpini conservai in platformele Moesica, Scitica si Moldoveneasca. Partea europeana a orogenului Alpino-Himalaian formeaza un sistem cutat orientat de la vest spre est cu o dubla curbura/oroclin, in Alpi-Apenini-Dinarizi si in Carpati-Balcani, ansamblu rezultat din interactiunea placilor Africana-Araba cu placa Eurasiatica. Daca modelele geodinamice-paleotectonice pre-mesozoice sunt mai greu de reconstituit, odata cu finele paleozoicului se dezvolta o secventa completa de evenimente caracteristice unui ciclu Wilson complet: - riftogeneza permiana (marginea sudica a unitatii austro-alpine si corespondentul carpatin) cu magmatism bimodal asociat; - tranzitie spre un stadiu de deriva cauzat de separarea blocurilor continentale din placa europeana in Triasic, fenomenul determinand formarea Tethysului; - riftogeneza liasica cu separarea blocului austroalpin de Europa stabila - riftul penninic; - subductia materialului oceanic tethysian in Jurasicul superior, succedat de manifestari intrusive-efusive acide de tip arc magmatic; - inchiderea bazinelor marginale, sariaj/obductie in Cretacic mediu si terminal;
4

- incalecarile tertiare ale panzelor externe, cuplate cu depuneri sinorogenice diacronice; - initierea bazinelor extensionale in Neogen, depuneri de molasa in avanfosa, formarea bazinelor de varsta de la tardi-tertiara la actuala in zone retro-arc, efect al colapsului extensional. Carpaii Romneti sunt un lant muntos cutat in lungime totala de 700 km, cu o morfologie particular, curbura fiind definitivata in Tertiar. Interpretarea dinamica in contextul evolutiei de la expansiune oceanica la subductie si apoi la coliziune si post-coliziune a fost pigmentata adesea de interpretari contradictorii vizand folosirea termenilor placa-microplacabloc sialic, subductie versus subfluenta, geneza ofiolitelor (arc insular versus fund oceanic) sau a magmatismului calco-alcalin tardi-cretacic (subductie versus riftogeneza), relatia cu sutura tethysiana majora, acceptarea sau nu a cadrelor teconice retro-arc. Evolutia segmentului carpatin romanesc este legata de cea a Alpilor orientali, a bazinului depresionar panonic si a Balcanilor. Daca Alpii se caracterizeaza prin structuri hard collision, cu substrat crustal gros, > 50km, topografie peste 4000m si eroziune pana la nivele structurale adanci, Carpatii ofera o imagine contrastanta, cu structuri soft collision, avand infrastructura crustala mai redusa, <45 km grosime, topografie medie (varfuri < 3000m) si denudare modest. RESURSELE MINERALE ALE ROMANIEI Resursele Metalifere sau tiina zcmintelor metalifere este o tiint bine conturat n cadrul tiinelor geologice avnd un domeniu de
5

studiu

bine

conturat

(acumulri

naturale

de

substane

minerale

metalifere) i o metodologie de studiu specific (de teren i de laborator). Abordarea acestei ramure a tiinelor geologice necesit cunotine de mineralogie, petrologie, cartografie, geochimie, geologie structural, precum i abilitatea de a comunica cu specialiti din domeniul mineritului, forajului i informaticii. Principalele resurse minerale ale Romaniei sunt petrolul si gazele, carbunii, sarea si minereurile metalifere. Dintre acestea, hidrocarburile, sarea si aurul au reprezentat surse substantiale de profit pentru beneficiarii exploatarilor respective. Traditia Romaniei in industria petrolului este binecunoscuta. Prima productie de petrol din lume a fost raportata de Romania in 1857, cu doi ani inaintea Statelor Unite. Rezervele de sare ar putea acoperi necesarul intregii Europe pentru 800 de ani. Legat de structurile salifere subcarpatice amintim descrierea, pentru prima data in lume, a diapirelor (Mrazec 1905). Aurul, al treilea membru al trilogiei substantelor minerale de succes din Romania, are o evolutie remarcabila. Aurul a reprezentat elementul primordial al industriei miniere autohtone. De fapt geologia, mineralogia si metalogenia unor regiuni de referinta, in speta Baia Mare (Carpatii Orientali) si, mai ales, Patrulaterul Aurifer al M. Apuseni de Sud , impreuna cu productia istorica , dar si recentele indicatii promitatoare pentru viitor confera Carpatilor romanesti pozitia de cea mai bogata unitate aurifera a Europei. La inceput au fost exploatarile neolitice din perioada 10.000-1.900 IC, apoi cele efectuate in epocile de bronz si fier,

dupa care a urmat o activitate miniera intensiva pe vremea dacilor i romanilor.

S-ar putea să vă placă și