Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Iubeste pentru a-ti putea umple inima cu adevarata dragoste. E tot ce-ti trebuie pentru a putea fi fericit.
Doamne Ajuta-ma sa le pot spune celor puternici adevarul in fata. Sa nu mint doar pentru a castiga aplauzele celor slabi. Daca imi dai noroc nu-mi lua fericirea. Daca imi dai putere nu-mi lua ratiunea. Ajuta-ma ca intotdeauna sa vad si reversul medaliei. Nu ma lasa sa-i invinovatesc pe ceilalti pentru ca nu gandesc ca mine. Invata-ma sa iubesc oamenii ca pe mine insumi. Invata-ma sa ma judec ca pe restul. Nu ma lasa sa alunec in orgoliu si nici in disperare sau esec. Mai bine aminteste-mi ca esecul este experienta care precede triumful. Invata-ma ca in ciuda suferintei sa merg inainte. Invata-ma ca in ciuda deceptiilor sa nu-mi pierd increderea. Invata-ma ca A IERTA, este cel mai important lucru pentru cel puternic si ca razbunarea este semnul primitiv al celui slab. Daca imi iei norocul lasa-mi puterea de a tece peste esec. Daca eu am gresit cuiva da-mi curaj sa-mi cer iertare. Daca cineva mi-ar gresi mie da-mi curaj sa-l iert. Daca eu te uit pe tine! Tu sa nu ma uiti pe mine!
A intrat pe usa. Era imbracata gros. El era in fata ei. Ea s-a inrosit, l-a privit o fractiune de secunda in ochi, apoi si-a mutat privirea in jos. Statea fastacita in prag. El s-a apropiat, si-a bagat mana in parul ei de la ceafa, a izbit-o de usa, apoi a sarutat-o pe coltul gurii. A luat-o de mana si a dus-o pana in mijlocul camerei, unde a inceput s-o dezbrace. Prima data i-a dat jos timiditatea, emotiile si iluziile. A urmat naivitatea, pe care i-a sfasiat-o cu dintii. Orgoliul i l-a calcat in picioare, il plictisea ingrozitor. Cu o mana ii mangaia pervers demnitatea, iar cu cealalta ii rupea naturaletea. Nu-i venea sa creada cat de gros putea fi ea imbracata. A inceput sa se agite: i-a aruncat pe jos zambetele, siguranta, caldura, inocenta si puterea. Si s-a oprit. A privit-o banuitor. Stia ca ascunde ceva. In timp ce-i dadea jos haina personalitatii, a uitat sa-i umble in buzunare. Intr-unul a gasit ironia, umorul, visele si amintirile, iar in celalalt i-a descoperit frica, frustrarile, nervii, lacrimile si ura. A lasat-o goala in mijlocul camerei si a vrut sa plece. Ea l-a prins de mana: - Ai uitat ceva. - Stiu. Nu-l vreau, n-am ce face cu el. - Te roge prafuit, vechi, obosit si murdar, insa trebuie sa-l iei. El i-a impins mana la o parte, zambind ironic, iar ea l-a plesnit cu sufletul peste fata. - Daca tu nu-l vrei, atunci nu-l vreau nici eu. El a cazut la picioarele ei, uitandu-se mirat la bietul suflet ce se zvarcolea pe jos. Ea s-a asezat langa el. Acum amandoi erau calmi si se uitau placid la moartea unui suflet. - Cum ai putut sa faci asa ceva? Ea a raspuns soptit: - Macar eu am stiut ce inseamna sa ai unul