Sunteți pe pagina 1din 8

15 noiembrie 1987.

Brasov
autor - Stejarel Olaru Vestea revoltei muncitorilor brasoveni de la 15 noiembrie 1987 a ajuns n presa occidentala dupa doua, trei si chiar patru zile. A fost o fisura n blocajul informational realizat de Securitate. Vestea care a produs senzatie n Occident a fost o palma pentru comunistii de la Bucuresti. Deteriorarea imaginii Romniei socialiste n exterior l-a enervat pe Nicolae Ceausescu n asa masura, nct nu a ezitat sa trimita la fata locului generali de Securitate si ministri nsarcinati cu restabilirea imediata a ordinii. Mai mult, un an mai trziu, Ceausescu nsusi a dorit sa faca o vizita-fulger n Brasov, curios sa vada sectia 440 a uzinei "Steagul Rosu", locul de unde au pornit protestele. Un gest de sfidare care voia sa demonstreze ca dictatorului nu-i este frica, din moment ce nu oamenii muncii au fost cei care s-au revoltat, ci "elementele turbulente certate cu legea". Dar, o fi stiut Ceausescu sau nu, muncitorii nominalizati de biroul de Securitate al uzinei ca reprezentnd potentiali factori de risc au fost nchisi n sectiile care nu intrau n circuitul vizitei, n curtea uzinei fiind adusi "figuranti", muncitori de la alte ntreprinderi brasovene si membri de partid care au primit salopete cu nsemnele ntreprinderii de autocamioane. Lor li s-a adresat Ceausescu de la tribuna improvizata: "Stimati tovarasi, constructori de autocamioane..." Revolta Practic, pe 14 noiembrie 1987, dupa ce muncitorii si-au primit salariile, n sectia 440 "Matrite" au nceput primele proteste. "Fluturasii" pe care acestia si puteau citi avansul cuprindeau sumele njumatatite, la retineri fiind trecut un singur cuvnt nenteles de nimeni: "social". "Eram strungar la sectia 440 si n seara de 14 noiembrie lucram n schimbul trei. nainte sa ncepem lucrul, unul dintre colegii nostri care tinea locul maistrului, acesta fiind plecat n concediu, a venit la noi cu fluturasii de salariu. Eram vreo 16-18 oameni adunati n atelier si cnd am vazut ca mi se oprisera aproape 1.000 de lei, cam jumatate din ct cstigam pe atunci, am spus ca nu mai lucrez. Pur si simplu. Si n-am fost singurul. Din cei 16 sau 18 cti eram acolo, toti am fost de acord sa ntrerupem lucrul. Fara sa fi discutat dinainte" (Gheorghe Nitescu). Pe timpul noptii, dupa ce muncitorii sectiei 440 au decis sa nu dea drumul masinilor, oamenii au ncercat sa obtina cteva raspunsuri. Primul din conducerea ntreprinderii la care muncitorii s-au dus a fost Valeriu Ghelase, inginer si ofiter de serviciu n acea noapte. Acesta i-a tratat cu

autoritate si dispret, aruncndu-le un "o sa vedeti voi dimineata". Acelasi Ghelase a anuntat conducerea administrativa abia dupa ora 5 dimineata, prea trziu, pentru ca starea de agitatie a oamenilor nu mai putea fi controlata. De altfel, dupa ora 7 au sosit muncitorii din schimbul I, ceea ce a amplificat protestul. Geamurile de la "Palat", sediul administrativ al uzinei, au fost sparte, iar grupurile compacte de oameni se deplasau n sectii astfel nct, n jurul orei 8 dimineata, cteva mii de muncitori erau deja adunati la portile uzinei. Cu siguranta, acest moment a fost crucial n desfasurarea evenimentului. Muncitorii revoltati se ntrebau ce se poate face, unde ar putea merge pentru a fi ascultati. Evident, sediul Comitetului judetean de partid era locul cel mai potrivit, astfel nct coloana protestatarilor, mult mai mica de aceasta data. a decis sa paraseasca uzina. n jurul orei 10, linistea orasului era spulberata, n fata spitalului judetean s-a cntat "Desteapta-te romne!", ceea ce a eliberat oamenii de teroare. A urmat "Jos Ceausescu!", n sfrsit un slogan care spunea totul, iar n momentul n care coloana a ajuns n centrul orasului, muncitorii nu mai erau singuri. Mii de oameni, printre care elevi si studenti, aveau n sfrsit curajul sa protesteze. De altfel. unul dintre meritele protagonistilor este si faptul ca recunosc importanta pe care a avut-o sprijinul brasovenilor. Acest sprijin a facut posibila transformarea protestului dintr-unul social ntr-unul politic, pentru ca trecerea de la "Vrem banii nostri" sau "Vrem mncare si caldura" la "Jos Ceausescu'' a reprezentat, n fond, o idee politica cu care nu pornisera initial la drum. Sediul Comitetului judetean de partid si primaria orasului au fost ocupate de protestatari si devastate. "n fata Comitetului Judetean l-am vazut pe primarul Calancea. Se nchisese usa n spatele lui si nu mai avea unde sa se refugieze. Toata lumea voia sa-l loveasca, pentru ca se dovedise impertinent n fata oamenilor. Era plin de snge, pentru ca primise un steag n cap care-i sparsese arcada" (Florin Postolachi). "Am intrat ntr-o camera unde era o pine imensa. Am rupt o bucata si am aruncat-o. Cineva a luat pinea si a iesit cu ea afara spunnd: 'Fratilor, pine!', pentru ca aveam si pinea pe cartela, ntr-o alta sala era un individ mic de statura care, mpreuna cu alti patru, se chinuia sa vorbeasca la un telefon rosu. Toate telefoanele erau sparte, dar el ncerca sa vorbeasca la acest telefon rosu cu fir direct, fara discul rotativ, care avea ton si att. 'Alo, Europa Libera, ntrebau, alo, Europa Libera?'. Evident, nu raspundea nimeni. Tipul acela mic tot striga: 'Europa Libera, am cucerit partidul!'" (Danut Iacob).

n timpul anchetelor ce au urmat, cei arestati au fost considerati "elemente turbulente" sau "elemente huliganice" tocmai datorita devastarilor din cele doua sedii ale puterii locale, ncercare nereusita de a da un alt sens protestului pentru ca, pna la urma, Romnia anului 1987 era un stat totalitar n care grevele nu existau, iar o delegatie oficiala a muncitorilor care sa puna pe masa primului secretar judetean o lista cu revendicari era un scenariu utopic. Furia oamenilor era justificata tocmai datorita faptului ca devenisera nraiti de un regim n care nu mai credea nimeni.

Arestarea, ancheta si procesul Securitatea a fost surprinsa de revolta muncitorilor, la fel Militia si partidul, prima lor reactie fiind una defensiva. Masini cu geamuri fumurii se strecurau pe lnga multime, fotografiind si filmnd probele pentru Dosarul nr. 101. cum avea sa se numeasca mai trziu dosarul problema de la Securitate privind evenimentele din noiembrie 1987. Au urmat arestarile operate ncepnd cu ziua de 15 noiembrie. Au fost aduse echipe de anchetatori din ntreaga tara, care au facut o selectie a celor mai "periculosi" dintre protestatari, lideri de opinie care trebuiau separati att ntre ei, ct si de restul muncitorilor. "Pe vremea aceea, la Militie, n orice birou din Militia romna, la naltimea de un metru se afla n zid un piron, prins n beton, cu un belciug la capat, de care erau legati infractorii cu ajutorul catuselor. Nu te legau de calorifer, ci aveau scula pe perete, ca n Evul Mediu. Ofiterul acesta a luat un scaun, I-a pus cu spatarul la perete si mi-a zis: 'Ia urca-te, tu, n genunchi pe scaun, si stai cu fata la perete!'. M-am urcat si nu i-a convenit. A mai pus doua tomuri din cuvntarile lui

Ceausescu pe scaun si m-a pus sa ma urc din nou. De ce? La naltimea la care eram, nu-i convenea pentru ca nu avea acces liber la rinichiul meu, nu ma putea lovi" (Marius Niculaescu). Unul dintre cei care au coordonat anchetele, capitan de Militie la acea vreme, este Alexandru Ionas. Fost sef al Serviciului Cercetari Penale din Inspectoratul Judetean Brasov, Ionas a fost mai mult dect zelos n noiembrie 1987. n ceea ce priveste cariera sa, dupa 1989 Ionas a condus IJP Brasov pentru ca n august 1999, la propunerea ministrului de Interne de atunci, Constantin Dudu lonescu, si cu avizul Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, colonelului Alexandru Ionas sa i se permita nscrierea la examenul pentru obtinerea gradului de general, n final, a ajuns directorul SECI-Romnia (South-East European Cooperative Initiative). "La ora 3 vine Alexandru Ionas, fostul comandant al Politiei. Ma ia de gt si-mi spune: "Mai, Geneti, ai sa mergi acasa la botez, mergem sus acuma, ti dau buletinul si esti liber". Ceea ce nsemna ca ma asteapta alta tura de bataie sus, la etaj. M-a dus pe scari, el m-a condus, si am intrat ntr-o camera unde am fost batut iar Ionas a stat ce-a stat si a plecat... n '90 (Ionas) m-a chemat la dnsul, m-am dus si a nceput sa-mi explice cum a fost regimul, ca a fost obligat sa procedeze asa, dar sa-l auzi cum spune ca-i pare ru... nu cred ca are remuscari n suflet". (Aurica Geneti). "Ionas venea si dadea. Acest Ionas m-a luat, m-a dus pe niste scari si, pna sa dau declaratie, m-a pus sa stau cu manile ntinse, mi-a pus doua coli de hrtie alba pe ele si mi-a dat cu bastonul ct a putut el. Mi s-au nvinetit minile si mi s-au umflat palmele ca niste pini. Abia atunci m-a pus sa scriu, dar aveam palmele umflate si tremurau" (Gheorghe Zaharia). Imediat dupa evenimente, Emil Macri, general maior de securitate, a fost si el prezent la Brasov. Militienii si securistii locali nu fusesera n stare sa gestioneze criza, iar generalul Macri mpreuna cu adjunctul ministrului de Interne si seful Inspectoratului General al Militiei, general locotenent Constantin Nuta, au fost trimisi "pe teren" pentru a coordona masurile represive. Emil Macri conducea Directia a II-a a Securitatii, contrainformatiile economice, ceea ce demonstreaza nca o data ca discutia strnita dupa 1989, ...au existat si "securisti buni", e lipsita de sens. Se presupune ca securistii buni au fost cei care vegheau la securitatea economiei romnesti, deci nu aveau cum sa fi facut politie politica. Ceea ce s-a ntmplat pe 15 noiembrie 1987 infirma categoric aceasta teza. De altfel, Macri si Nuta, un securist care pazea secretele ntreprinderilor romnesti si un militian care trebuia sa ne apere de

infractorii obisnuiti, au fost att de eficienti la Brasov nct "comandantul suprem" i-a trimis si la Timisoara n 1989. "N-am crezut ca sunt n stare sa suport asemenea bataie. Am cazut si tot nu se opreau, ma loveau si cu picioarele. Dupa care m-au ridicat, mi-au legat minile la spate n veriga din perete si pret de cteva ore au continuat bataia. Cred ca lesinasem, m-am trezit ca au aruncat cu apa, mi-au desfacut minile si mi-au spus 'scrie'. Nu puteam sa scriu, tremuram tot. Eram si nervos, pentru ca nu puteam sa le dau nici macar una peste fata. Am fost dus n celula 4 la subsol si, a doua zi, ne-au scos pe hol si ne-au aliniat. A venit tovarasa Maria Cebuc, reprezentanta partidului, mpreuna cu ctiva generali: 'Ia sa-i vedem pe astia care... va ia dracu, ati facut Brasovul de rusine'. Treceau pe lnga noi si ne scuipau. Am reusit sa slabesc cel putin 12-13 kg, n 7-8 zile. M-au batut n fiecare zi si nu ma lasau sa dorm" (Gheorghe Gyerko). Desi la Brasov a fost prezenta o parte din conducerea Securitatii si a Inspectoratului General al Militiei pentru a supraveghea ancheta, n 17 noiembrie cei mai multi dintre arestati au fost transferati la Bucuresti, n arestul de trista faima al Securitatii din Calea Rahovei, unde ancheta a mai continuat timp de doua saptamni. Initial, s-a dorit identificarea organizatiilor straine si a persoanelor care au stat n spatele acestei revolte. Regimul comunist nu putea sa accepte ideea ca protestul a fost spontan, determinat de penuria n care att muncitorii brasoveni, ct si romnii n general erau nevoiti sa traiasca. Printre anchetatorii din Bucuresti, spun martorii, se afla un alt ofiter de securitate specializat n contrainformatii. Ristea Priboi. "(La Bucuresti), capitanul care ma ancheta mi-a pus pistolul n gt n fata lui Ristea Priboi. Nici Priboi nu s-a lasat mai prejos, m-a lovit peste palme, m-a ntins pe masa si m-a lovit peste talpi att de tare nct mi crapasera talpile de la pantofi. Ma considerau unul dintre organizatorii evenimentului si pentru ca fusesem deja luat n urmarire de catre ei, dar si pentru ca eram radio amator, transmiteam prin Ildiko 6.5088. S-a crezut ca eu am fost cel care a transmis n Occident informatiile despre miscare, dar se nselau. Aveam autorizatie de radio amator dupa ce absolvisem niste cursuri, era un hobby de mic copil. Ei au crezut ca de la mine au plecat informatiile catre Occident, dar eu aveam numai receptie" (Werner Sommerauer). "Prima ntrebare pe care mi-o puneau n ancheta era: 'Cine este omul cu casca alba?'. Numai ca eu nu stiam cine era. l vazusem atunci, dar nu-i stiam numele. Abia mai trziu am aflat, mi citeau din Codul Penal si mi spuneau ca fapta mea se ncadreaza ntre 7 si 25 de ani. Binenteles, spuneau ei, nu voi avea parte de clementa, ci voi primi 25 de ani. Cnd

auzeam toate aceste lucruri, deja socoteam n minte: unul dintre copiii mei avea 3 ani, nsemna ca n momentul cnd voi iesi va fi un barbat n toata firea, la 28 de ani. De altfel, copiii mei sunt speriati si acum. Dupa attia ani, mi spun: 'Mama, ti mai aduci aminte cnd au venit oamenii aia si te-au luat de acasa?'. De parca eu as putea uita..." (Sofia Postelnicu). Datorita batailor si regimului precar de alimentatie, combinate cu tortura si cu privarea de somn, muncitorii au slabit zeci de kilograme, contactnd boli de pe urma carora sufera si astazi. Protestatarii au fost adusi din nou la Brasov, dupa doua saptamni de anchete brutale la Securitatea din Bucuresti. Soseaua Bucuresti-Brasov a fost blocata, nici o masina nu mai putea trece pe lnga coloana de autobuze n care acestia se aflau. Procesul a avut loc pe 3 decembrie 1988. S-a desfasurat cu usile nchise si a fost atent monitorizat de catre secretarul judetean de partid, Petre Preoteasa, si de Securitate. Pentru pregatirea lui, venise cu o zi nainte n Brasov chiar ministrul de Interne, Tudor Postelnicu. Desi anterior, n numeroase sedinte de partid, se ceruse chiar pedeapsa cu moartea pentru participantii la revolta pentru a constitui un exemplu, 61 dintre acestia au fost condamnati cu pedepse la locul de munca ntre 6 luni si 3 ani. Suplimentar, s-a luat masura deportarii lor si a fixarii domiciliului obligatoriu n alte orase, desi hotarrile cu privire la asemenea masuri administrative fusesera abrogate nca de la finele anilor '50.

"La proces se strigau condamnarile. Unul lua 2 ani, altul 6 luni, dar eu nu-mi auzisem numele, l-am zis anchetatorului: "Domnule, nu mi-am auzit nume-le "Ridica-te, ma, n picioare! Cum te numesti?". "Iacob Danut". "6 luni, stai jos!". Am stat jos. De-acolo ne-am dus la Militie, nea zis sa ne facem lichidarea si a fost momentul cnd ne-au lasat liberi pe strada pentru prima data. n sectie, oamenii se uitau la noi ca la niste straini, nu vorbea nimeni, era ca la o nmormntare. Ne-am dus la

magazie, am luat fisele, nu conta ce-ai pierdut, ce scula, taiau tot, d-o dracului de scula, n cinci minute lichidarea trebuia sa fie gata. In mod normal, o lichidare dura ntre trei zile si o saptamna. Trebuia sa-i gasesti pe toti sa-ti semneze hrtiile, la biblioteca, la serviciul social etc. Noua ne-a luat aproximativ 20 de minute" (Danut Iacob). Dupa proces ntr-o ora si jumatate destinul brasovenilor protestatari se hotarse deja, caci att a durat procesul. Condamnatilor li s-a facut imediat lichidarea si au fost mbarcati. Fiecare trebuia sa plece catre noul loc de munca n diferite colturi ale tarii. Sotiile condamnatilor ramase la Brasov erau adesea chemate la Securitate si partid sau vizitate acasa pentru a fi convinse sa-si urmeze sotii sau sa divorteze de acestia. "Graba a fost att de mare, nct abia am apucat sa-mi pun ntr-o plasa cteva lucrusoare. Eram asteptat de duba si de nsotitorii mei, care m-au luat fara sa stiu unde mergem. Pe la miezul noptii am ajuns la Craiova, unde am fost cazat la un hotel, fara ca eu sa platesc ceva, iar a doua zi am ajuns la Filiasi, la sediul Militiei. Un plutonier si un sergent-major m-au "prelucrat", mi-au spus ca trebuie sa-mi vad de munca, sa nu le fac probleme, sa nu intru n restaurante si sa nu discut cu localnicii" (Iosif Farcas). "Dupa ce sotul meu a fost deportat, am fost chemata frecvent la partid. Ma puneau sa astept cte o ora sau doua n fata salii de sedinta, apoi ma chemau n sala si-mi spuneau: 'Esti brasoveanca, abia te-ai casatorit, dar te-ai casatorit cu un vagabond. Gndeste-te bine, ori l urmezi, ori divortezi si rami n Brasov'. 'Abia ne-am casatorit ziceam ne iubim...'. 'Lasa iubirea, ca nu asta e importanta'" (Corina Iacob). Cei arestati n noiembrie, dar care scapasera de deportare, au fost obligati sa-si schimbe locul de munca, si ei fiind "lucrati informativ" pentru ca partidul si Securitatea sa se asigure ca nu vor continua sa protesteze. Pe 23 august 1988, cnd coloanele de oameni ai muncii au defilat pe muzica patriotica n centrul orasului, n momentul n care muncitorii de la sectia 440 - "Steagul Rosu", locul de unde pornise revolta, au pasit prin fata tribunei oficiale, muzica a fost ntrerupta, iar crainicul a tacut. Cei care treceau pe sub privirile ostile ale conducerii locale de partid nu erau nimic altceva dect muncitorii care au tolerat ca sub ochii lor sa fie tradate interesele si asteptarile partidului. Despre ceea ce s-a ntmplat atunci s-a vorbit mult. Continua sa se vorbeasca, dar din ce n ce mai putin -de obicei, doar la aniversari. Cele mai multe opinii sunt cele care considera acest moment drept nceputul

sfrsitului regimului comunist din Romnia. Deocamdata, noua nu ne ramne dect sa consemnam un alt sir de oameni, victime ale represiunii comuniste, care au simtit ca viata le este n pericol si ca destinul lor se afla n minile unor anchetatori ce le dadeau de nteles ca pot dispune cum vor de ei. n ceea ce-i priveste pe cei din urma, multi dintre ei ocupa nca functii importante n diverse structuri ale aparatului de stat din Romnia. "Dupa '90, procurorul Robu a vrut sa faca curatenie. Si a venit la Brasov, ne-a adunat pe toti la Primarie, la masa, cred ca toti colegii mei tin minte acest moment, si ne-a zis: 'Baieti, i-am gasit pe toti cei care vau anchetat n noiembrie 1987. Sunt la Serviciul Romn de Informatii, la Armata si la Ministerul de Interne. Am naintat cte un dosar domnului Ursu, domnului Stanculescu si domnului Magureanu. Sa-si faca ordine n ministere si eu mi voi face ordine la mine n minister'. Dupa scurta vreme, am aflat ca domnu Robu a murit. Cu moartea lui si cu ce ne amintim fiecare, s-a ncheiat tot ceea ce se stie despre tortionarii nostri" (Florin Postolachi). Interviurile prezentate n acest material au fost realizate cu muncitorii de la Roman SA, protagonistii evenimentului si reprezinta fragmente din cartea Ziua care nu se uita. 15 noiembrie 1987, Brasov, autori Marius Oprea si Stejarel Olaru. Articol preluat din Revista 22 din 12-18 noiembrie 2002