Introducere

SPECTROMETRIA DE MASĂ

1

2

Introducere

CUPRINS
CAPITOLUL 1
Introducere
1.1. Principii fundamentale
1.2. Utilizarea spectroscopiei de masă în chimia organică
1.3. Scurt istoric şi perspective

1
3
3

CAPITOLUL 2
Aparatura
2.1.
2.2.
2.2.1.
2.2.2.
2.2.2.1.
2.2.2.2.
2.2.2.3.
2.2.3.
2.2.3.1.
2.2.3.2.
2.2.4.
2.2.5.
2.2.6.
2.2.7.
2.2.8.
2.2.9.
2.3.
2.3.1.
2.3.2.
2.3.3.
2.3.4.
2.3.4.1.
2.3.4.2.
2.3.4.3.
2.3.5.
2.3.6.
2.3.7.
2.4.
2.4.
2.5.

Introducerea probei
Surse de ioni şi tehnici de ionizare
Ionizare prin impact electronic (Electronic Impact, EI)
Ionizarea chimică (Chemical Ionization, CI)
Ionizarea chimică prin transfer de sarcină
Formarea de aducţi
Ionizarea chimică prin desorbţie (Desorption Chemical Ionization, DCI)
Ionizarea prin bombardament cu ioni sau cu atomi rapizi
Spectrometria de masă a ionilor secundari (Secondary Ion Mass
Spectrometry, SIMS)
Ionizarea prin bombardare cu atomi rapizi (Fast Atom Bombardment, FAB)
Ionizarea cu laser (Laser Ionization Mass Analysis, LIMA)
MALDI (Matrix Assisted Laser Desorption Ionization)
Ionizarea cu termospray (TSP)
Ionizarea cu electrospray (ES sau ESI)
Ionizarea la presiune atmosferică (Atmospheric Pressure Ionization, API
Ionizarea cu surse cu plasmă cuplată inductiv (Inductively Coupled Plasma,
ICI)
Analizoare
Clasificarea spectrometrelor de masă
Analizorul magnetic
Analizorul electrostatic
Spectrometre de masă cu dublă focalizare
Dispersie şi rezoluţie
Focalizarea de direcţie
Focalizarea în energie
Analizorul cu timp de zbor (time-of-flight, TOF)
Analizoare quadripolare
Rezonanţa ciclotronică
Detectoare
Sisteme de înregistrare
Prelucrarea datelor

5
6
6
7
11
12
13
13
13
13
15
15
15
17
18
18
19
20
21
22
22
22
23
23
24
24
26
28
30
30

CAPITOLUL 3
CUPLAJE ÎNTRE TEHNICILE CROMATOGRAFICE ŞI SPECTROMETRIA DE
MASĂ
3.1. Cuplajul gaz-cromatograf-spectrometru de masă (GC/MS)
32
3.2. Cuplajul HPLC - spectrometru de masă (HPLC/MS)
33
3.2.1. Cuplaj cu interfaţă moving belt
33

Introducere

3.2.3. Cuplaj cu interfaţă Particle Beam (PB)
3.2.4. Cuplaj cu interfaţă Thermospray (TSP)
3.2.5. Ionizarea chimică la presiune atmosferică (Atmospheric Pressure Chemical
Ionization, APCI)
3.2.6. Interfeţele tip Electrospray (ESI) şi Ionspray (ISP)
3.2.7. Moduri de achiziţie a datelor cromatografice

5.1.
5.2.
5.3.
5.4.
5.5.
5.5.1.
5.5.2.
5.5.3.
5.6.
5.7.
5.7.1.
5.7.2.
5.7.3.
5.7.4.
5.7.5.
5.7.6.
5.7.7.
5.7.7.
5.7.7.1.
5.7.7.2.
5.7.8.
5.7.9.
5.8.

CAPITOLUL 4
SPECTROMETRIA DE MASĂ ÎN TANDEM (MS/MS)
CAPITOLUL 5
SPECTRUL DE MASĂ
Introducere
Informaţii analitice
Determinarea formulei moleculare cu aparate de înaltă rezoluţie
Determinarea formulei moleculare cu aparate de rezoluţie joasă. Abundenţe
izotopice
Ionul molecular
Structura ionului molecular
Identificarea ionului molecular
Regula azotului
Ioni metastabili
Procese de fragmentare
Generalităţi
Potenţial de ionizare şi potenţial de apariţie
Simboluri utilizate în spectrometria de masă
Ioni cu număr par şi impar de electroni
Molecule şi fragmente neutre cu masă mică
Stabilirea numărului de cicluri sau a nesaturării
Scindări simple
Scindări cu rearanjare
Fragmentarea retro-Diels-Alder
Rearanjarea McLafferty
Factori ce influenţează procesele de fragmentare
Reguli generale ce se pot aplica proceselor de fragmentare
Spectrometria de masă a ionilor negativi

CAPITOLUL 6
PROCESE DE FRAGMENTARE ASOCIATE CU PRINCIPALELE CLASE DE
COMPUŞI ORGANICI
6.1. Hidrocarburi
6.1.1. Hidrocarburi saturate aciclice
6.1.2. Cicloalcani
6.2. Alchene şi alchine
6.3. Hidrocarburi aromatice
6.4. Derivaţi halogenaţi
6.4.1. Derivaţi halogenaţi alifatici
6.4.2. Derivaţi halogenaţi aromatici
6.5. Compuşi oxigenaţi
6.5.1. Compuşi hidroxilici
6.5.1.1. Alcooli
6.5.1.2. Fenoli
6.5.2. Eteri

3

34
35
35
36
37
38
40
41
42
42
45
45
45
47
47
48
48
50
50
51
53
53
54
56
56
58
60
61
62

64
64
66
67
68
69
69
72
73
73
73
76
77

4

Introducere

6.5.2.1.
6.5.2.2.
6.6.
6.6.1.
6.6.1.1.
6.6.1.2.
6.6.1.3.
6.6.2.
6.6.3.
6.6.3.1.
6.6.3.2.
6.7.
6.7.1.
6.7.1.1.
6.7.1.2.
6.7.2
6.8.
6.8.1.
6.8.1.1.
6.8.1.2.
6.8.2.
6.8.2.1.
6.8.2.2.
6.9.
6.9.1.
6.9.1.1.
6.9.1.2.
6.9.2.
6.9.2.1.
6.9.2.2.
6.9.2.3.
6.9.2.4.
6.9.3.
6.9.3.1.
6.9.3.2.
6.9.4.
6.9.4.1.
6.9.4.2.
6.9.5.
6.9.6.
6.10.

7.1.
7.1.1.
7.1.2.
7.1.3.
7.1.4.
7.1.5.
7.1.6.
7.2.

Eteri alifatici
Eteri aromatici
Compuşi cu azot
Amine
Amine alifatice
Amine cicloalifatice
Săruri cuaternare de amoniu
Amine aromatice
Nitroderivaţi
Nitroderivaţi alifatici
Nitroderivaţi aromatici
Compuşi cu sulf
Compuşi alifatici
Tioli
Tioeteri, tiocetali
Disulfuri
Compuşi carbonilici
Aldehide
Aldehide alifatice
Aldehide aromatice
Cetone
Cetone alifatice
Cetone aromatice
Acizi carboxilici şi derivaţi funcţionali
Acizi carboxilici
Acizi carboxilici alifatici
Acizi carboxilici aromatici
Esteri
Esteri alifatici
Esteri ai acizilor aromatici
Esteri ai alcoolilor aromatici şi ai fenolilor
Lactone
Amide
Amide alifatice
Amide aromatice
Nitrili
Nitrili alifatici
Nitrili aromatici
Anhidride
Cloruri acide
Compuşi heterociclici aromatici
CAPITOLUL 7
SPECTROMETRIA DE MASĂ A BIOMOLECULELOR
Peptide şi proteine
Punerea în evidenţă a mutaţiilor
Identificarea şi localizarea modificărilor post-traducţionale
Verificarea structurii şi a purităţii peptidelor şi proteinelor sintetice
Stabilirea structurii
Influenţa poziţiei şi a deocalizării sarcinii
Strategii şi exemple de determinarea secvenţei
Spectrometria de masă a oligonucleotidelor

77
79
79
79
79
81
81
81
83
83
83
83
84
84
85
85
86
86
86
86
87
87
88
89
89
89
90
91
91
92
92
93
93
93
94
94
94
95
95
95
96

98
100
100
100
101
104
104
106

4. 7. Masele şi rapoartele abundenţelor izotopice pentru diferite combinaţii de C. 3. 7. 7.3. N şi O Anexa nr. Oligozaharide Acizi graşi Grăsimi Săruri biliare 5 108 113 115 117 CAPITOLUL 8 PROBLEME ANEXE Anexa nr. 6. 5.6. Izotopii elementelor chimice aranjate în ordine alfabetică Anexa nr. H. 1.Introducere 7. Constante fizice fundamentale 120 143 199 205 207 213 215 SEMNIFICAŢIA PRINCIPALELOR PRESCURTĂRI UTILIZATE ÎN TEXT 216 INDEX ALFABETIC 217 BIBLIOGRAFIE 218 . Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali Anexa nr. 2. Fragmente neutre ce însoţesc fragmentările compuşilor organici în spectrometrul de masă Anexa nr. Abundenţele izotopice pentru diverse combinaţii între atomi de clor şi brom Anexa nr.5.4.

ce vor conduce la formarea de fragmente ionice şi neutre: +⋅ + ⋅ M = m1 + m2 +⋅ + ⋅ s a= mMu1 + m2 Dintre acestea. Spectrul de masă este o caracteristică a fiecărui compus. incinta aparatului este menţinută la o presiune foarte joasă (≈ 10-6 . în esenţă. . Spre deosebire de celelalte tehnici spectrale. Spectrometria de masă este inclusă în tehnicile spectroscopice deoarece reprezentarea distribuţiei unor mase funcţie de abundenţele relative este analogă cu reprezentarea intensităţii unor radiaţii funcţie de lungimea de undă.1). spectrometria în infraroşu. procese complexe de fragmentare. având energia cuprinsă între 10-70 eV. urmată de separarea ionilor obţinuţi în funcţie de raportul dintre masă şi sarcină. spectrometria de masă transformă chimic proba care devine astfel nerecuperabilă. în ultraviolet etc) prin faptul că nu implică utilizarea radiaţiilor electromagnetice. Principii fundamentale Spectrometria de masă este o metodă fizică utilizată.1.10-7 mm Hg). de multe ori. pentru a fi transformate în ioni pozitivi cu energie înaltă: M + e. în ionizarea substanţei investigate. ionul . va suferi. pentru analiza substanţelor organice ce constă. Ea diferă fundamental de celelalte tehnici spectrale uzuale (rezonanţa magnetică nucleară. în continuare. Deoarece ionii au de parcurs o distanţă considerabilă până la colector. moleculele organice aflate în fază de vapori sunt bombardate cu un fascicul de electroni. Spectrul de masă reprezintă înregistrarea maselor şi a abundenţelor relative ale ionilor obţinuţi. spectrometrul de masă analizează numai fragmentele ionice. stabilirea completă a formulei structurale. denumit ion molecular sau ion-părinte. 1. iar identificarea ionilor rezultaţi în cursul fragmentării permite. pentru a se evita ciocnirile dintre particulele pozitive sau dintre acestea şi molecule neionizate. în special.6 Introducere CAPITOLUL 1 INTRODUCERE Spectrometria de masă este cea mai sensibilă metodă de analiză structurală. În cel mai simplu spectrometru de masă (figura 1. → M + ⋅ + 2e− Datorită conţinutului energetic ridicat.

5. C4H9+. În acest mod ia naştere un curent de ioni de la camera de ionizare spre detector. Elementele principale ale unui spectrometru de masă sunt prezentate în figura 1. picurile de la m/e 15. amplificator. 11. cu formarea celor mai stabili ioni. aceasta arată că scindarea preferenţială are loc între C2-C3. tubul analizorului. După detectare-amplificare acest curent este înregistrat de către înregistrator. . catod. anod. 4. 6. care furnizează astfel spectrul de masă. frită. 57. 29.2. al 2-metilpentanului. masa moleculară este 86 u. Ionii formaţi în sursa de ioni sunt acceleraţi sub acţiunea unei diferenţe de potenţial. C2H5+. curent proporţional cu numărul de ioni care l-a generat. 3. 8. realizată între doi electrozi. fante de focalizare. în formă normalizată.7. 10. magnet. 71 indică fragmente rezultate din scindarea. zonă de accelerare.m. Analiza detaliată a zeci de mii de spectre a permis formularea unor legi semi-empirice referitoare la fragmentările preferenţiale suferite de moleculele organice.2. picul cel mai intens apare la m/e 43. 2. b. este prezentat spectrul de masă. dintre care cele mai importante sunt: a. după deviere într-un câmp magnetic variabil.3. a ionului molecular şi care corespund unor ioni CH 3+. rezervor de vapori. şi ajung apoi la analizor care are rolul de a-i separa în funcţie de raportul masă/sarcină. Schema de principiu a unui spectrometru de masă: 1. detector. Spectrul evidenţiază o serie de caracteristici ale substanţei investigate. directă sau indirectă. Aplicarea detaliată a acestor reguli la elucidarea structurii compuşilor organici va fi discutată în capitolul 5. 9. 7. c.1. Schema bloc a unui spectrometru de masă În figura 1.a. Figura 1. înregistrator. respectiv C5H11+.Introducere 7 Figura 1.

Aston (premiul Nobel. 4. Formula moleculară a unui ion poate fi determinată direct dacă este posibilă măsurarea cu o precizie de cel puţin patru zecimale a masei moleculare.8 Introducere Figura 1. CO2. stabilirea marcajelor izotopice. determinarea masei moleculare. A observat ioni negativi şi ioni cu sarcini multiple. Spectrul de masă al 2-metilpentanului 1. . posibilitatea de a determina un raport 14C/12C = 1/1015 a permis datarea unui eşantion de 40. Posibilitatea determinării masei moleculare se bazează pe procesul primar de formare a ionului molecular prin expulzarea unui electron din molecula investigată. Stabilirea formulei structurale poate fi realizată. Dempster construieşte primul spectrometru de masă cu focalizare de direcţie (magnet în formă de sector). determinarea formulei moleculare. Aceasta precizie necesită aparate cu o rezoluţie mai mare de 104 (spectrometre de masă de înaltă rezoluţie). 1918: A. Spectrometria de masă permite stabilirea cu uşurinţă a prezenţei izotopilor şi a poziţiei acestora în moleculă.3. în urma interpretării fragmentărilor suferite de către ionul molecular. în unele cazuri. Din acest motiv. Rezoluţia necesară determinării directe a formulei moleculare creşte rapid odată cu creşterea masei şi a numărului de elemente prezente în moleculă. N2. experimente de o importanţă deosebită pentru evidenţierea proceselor chimice ce au loc în organismele vii. Este cea mai utilizată facilitate oferită de către spectrometria de masă. Spectrometria de masă este metoda standard pentru analiza rezultatelor experimentelor de marcare izotopică. 1919: F. Atribuirea structurală poate fi făcută şi prin compararea datelor spectrale cu cele existente în bibliotecile de spectre de masă. elucidarea structurii moleculelor. Determinarea extrem de precisă a abundenţelor izotopice prezintă o importanţă deosebită pentru geo-ştiinţe şi arheologie.000 de ani cu o precizie de 1 %.2. 3. A măsurat defectul de masă (1923). 2. Scurt istoric şi perspective 1886: E. practic. identificarea ionului molecular reprezintă o etapă cheie în interpretarea unui spectru de masă. A descoperit ionii metastabili. 1922) construieşte primul spectrometru de masă cu focalizare de viteză. Goldstein descoperă ionii pozitivi. aceeaşi masă moleculară cu molecula din care provine. Wien face primele analize prin deflexie magnetică. COCl2. A descoperit (1922) izotopii 20 şi 22 ai neonului. 1898: W.3. CO.J.W. Ionul astfel format va avea. Astfel. 1. Thomson (premiul Nobel în 1906) înregistreză primele spectre de masă ale O2.J. Utilizarea spectroscopiei de masă în chimia organică Chimia organică poate utiliza spectrometria de masă pentru elucidarea următoarelor aspecte principale: 1. 1912: J.

Munson şi F. Aceste date relevă.H. West realizează prima separare preparativă a izotopilor. Vestal descoperă termospray-ul. m/δ m 13 100 130 2. J. Barber descrie ionizarea prin bombardament cu atomi rapizi.H.S.). o dată în plus. apariţia de noi tipuri de instrumente şi tehnici. se aşteaptă ca spectrometrele cu timp-de-zbor să joace un rol din ce în ce mai mare în biotehnologie. comparativ cu anul 1991 când vînzările au fost de numai 597 milioane de dolari. utilizarea primelor sisteme de tratare computerizată a datelor. Progresele tehnicilor experimentale şi perfecţionarea instrumentelor au condus la creşteri spectaculoase ale rezoluţiei şi sensibilităţii: An 1913: 1918: 1919: 1937: 1991: Rezoluţie.E. Steinwedel descriu analizorul quadripolar şi capcana de ioni. Thomson A.B. L. Marshall Studiile efectuate de către Strategic Directions International (Los Angeles. Rumbaug şi S.000 u. Dempster F.m. În anul 1995 vânzările de spectrometre de masă au totalizat 1. .W.a.R. 1989) şi H. Aston F. H.1 miliarde de dolari. Hillenkamp descoperă Matrix Assisted Laser Desorption Ionization (MALDI). Cameron descoperă analiza prin măsurarea timpilor de zbor ale ionilor (TOF).G.S.000 2*108 Autor J.Introducere 1930: 1934: 1942: 1948: 1953: 1957: 1958: 1966: 1967: 1972: 1975: 1980: 1981: 1982: 1985: 1988: 9 R. primele spectre ale proteinelor cu mase mai mari de 20.L. apar primele spectrometre de masă cuplate la gaz-cromatograf.J. Beynon a arătat importanţa analitică a determinării exacte a maselor. M.a. importanţa majoră pe care o are spectrometria de masă în prezent. primul spectru complet al insulinei (5750 u. Supravegherea factorilor de mediu va necesita utilizarea spectrometrelor de masă transportabile. firma Kratos comercializează primul spectrometru cu dublă focalizare după ce J. Paul (premiul Nobel. F.S. SUA) prevăd creşterea spectaculoasă a vânzărilor de spectrometre de masă în următorii 5 ani. Conrad utilizează spectrometria de masă în chimia organică.W. Raportul indică. de asemenea. Aston A.H. A. W. M. apar primele aparate de rutină GC/MS cu coloane capilare. W.J. FAB. firma Consolidated Engeneering Corporation produce primul aparat comercial pentru Atlantic Refinery Company.m. California. Field descoperă ionizarea chimică. Beynon descrie descompunerea ionilor metastabili. Smythe.

4. Deoarece spectrometria de masă este o metodă de analiză deosebit de sensibilă. Probele cu presiuni de vapori scăzute (în general solidele) precum şi cele care se descompun. una dintre dificultăţile majore întâlnite la înregistrarea spectrelor de masă era determinată de necesitatea ca substanţa de analizat să fie adusă în stare de vapori. secţiunea de colectare-detectare. Modul de introducere a probei în aparat depinde esenţial de modul de ionizare şi de proprietăţile fizico-chimice ale substanţei de analizat. mai ales atunci când volatilitatea impurităţii este mult mai mare decât a substanţei analizate (în cazul extrem se înregistrează numai spectrul impurităţii). chiar în cantitate mică. secţiunea de separare a ionilor. la presiunea de circa 10-5 mm Hg din aparat. Compuşii organici stabili şi care prezintă presiuni de vapori moderate la temperaturi de până la 300 0C. un spectrometru de masă conţine cinci secţiuni principale: 1. 2. 5. puritatea probei trebuie să fie extrem de mare. se introduc direct în camera de ionizare (introducere directă). Substanţele cu volatilitate extrem de scăzută (cum ar fi aminoacizii. secţiunea de introducere a probei. • volatilitatea probei. În cazul celorlalte tehnici de ionizare. . Prezenţa unor impurităţi.1. în camera de ionizare. 3. 2. În acest subcapitol vor fi prezentate. în principal. sunt introduşi indirect (aşa-numita introducere indirectă). Iniţial. Introducerea probei Spectrometrul de masă analizează ioni aflaţi în fază gazoasă. modul de introducere a probei rezultă din tehnica generală de lucru. La introducerea probei în spectrometru de masă trebuie să se ţină seama de următoarele aspecte: • puritatea probei.1. numai aspectele legate de introducerea probei în cazurile în care ionizarea se realizează prin impact electronic. secţiunea de amplificare-înregistrare. poate afecta foarte mult interpretarea spectrului. secţiunea de ionizare şi accelerare. prin intermediul unei camere de vaporizare din care vaporii difuzează lent.10 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă CAPITOLUL 2 APARATURA După cum s-a precizat în capitolul 1. printr-o frită. Volatilizarea lor se realizează în urma unei încălziri controlate.

MALDI). Dacă una dintre frecvenţe are o energie hν ce corespunde unei tranziţii din moleculă. Principalele tipuri de surse de ioni sunt clasificate.2. cantitatea necesară nu depăşeşte 1 mg. FAB). chemical ionization. Tehnicile moderne de ionizare au permis şi înregistrarea spectrelor unor compuşi tradiţional nevolatili: polimeri. fiind mult mai mică decât cantităţile necesitate de celelalte tehnici spectrale. unda este perturbată şi devine o undă compusă. peptide şi proteine etc.2. 2. În figura 2. LSIMS şi Fast Atom Bombardment. funcţie de modul de realizare a ionizării.1. de timpul necesar înregistrării spectrului etc. Sursa este formată dintr-un filament încălzit (catod) ce emite electroni. Surse de ioni şi tehnici de ionizare Sursa de ioni (denumită frecvent şi cameră de ionizare) are rolul de a realiza ionizarea substanţelor ce urmează a fi analizate şi reprezintă una dintre cele mai importante componente a spectrometrului de masă. Dacă această cantitate de energie este suficientă. λ . TSP şi electrospray. în principiu. electronic impact. de tipul de aparat. Aparatele moderne au permis înregistrarea de spectre de masă prin utilizarea unor cantităţi de substanţă de ordinul a 10-12 g. CI). EI) Sursa de ionizare prin impact electronic este una din cele mai utilizate surse în spectrometria de masă organică. În figura 2.14 nm.1. poate avea loc un transfer de energie. intrând în coliziune.2. este reprezentată schematic o sursă de ionizare prin impact electronic. este dată de relaţia: λ = h/mv.27 nm. poate avea loc expulzarea unui electron. ESI). în drumul lor. Fiecărui electron emis de către sursă îi este asociată o undă a cărei lungime de undă.. λ = 0. surse de ionizare prin bombardament cu un fascicul de ioni sau molecule neutre (Liquid Secondary Ion Mass Spectrometry. Utilizarea unor cantităţi extrem de mici de subsatnţă este extrem de avantajoasă. • cantitatea de probă. şi datorită faptului că proba este nerecuperabilă (spectrul de masă este ultimul tip de înregistrare spectrală atunci când se dispune de cantităţi limitate de substanţă). Când această lungime de undă este de acelaşi ordin de mărime cu lungimea legăturilor chimice. 2. Pentru o energie cinetică de 20 eV.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 11 zaharurile etc) pot fi analizate după derivatizare (transformare chimică în derivaţi mai puţin polari). surse de ionizare prin coliziunea probei cu ioni furnizaţi de sursă (ionizare chimică. după cum urmează: • • • • • surse de ionizare prin bombardament electronic (impact electronic. Deşi. sunt prezentate curbele tipice de variaţie a . EI). iar pentru valoarea de 70 eV. LIMA şi Matrix Assisted Laser Desorption Ionization. surse de ionizare cu ajutorul laserului (Laser Ionization Mass Analysis. λ = 0. aceasta depinde de modul de introducere a probei. Ionizarea prin impact electronic (Electronic Impact. printre altele. cu moleculele probei aflate în stare de vapori. Electronii produşi sunt acceleraţi spre un anod. ionizare prin dispersarea unor soluţii sub formă de picături fine (termospray.

se produce un ion la o mie de molecule intrate în sursă. funcţie de potenţialul Figura 2. Din acest motiv. la o presiune constantă a probei. Figura 2. După cum rezultă din figura 2. ionul molecular produs prin expulzarea unui electron poate să sufere fragmentări. Sursă de ionizare prin impact electronic de accelerare a electronilor (deci de energia lor cinetică). energia fasciculului electronic este inferioară energiei de ionizare a moleculei. ceea ce produce dificultăţi în determinarea masei moleculare. .2. pentru moleculele organice maximul este situat în jurul valorii de 70 eV. Ionizarea chimică (Chemical Ionization. picul ionului molecular este foarte puţin intens sau absent. La valori ridicate ale potenţialului.1. în condiţiile standard de presiune din spectrometrul de masă (∼ 2x10-5 mm Hg).12 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă numărului de ioni produşi de un curent electronic dat. La valori scăzute ale potenţialului.2. Variaţia numărului de ioni produşi în spectrometrul de masă funcţie de energia electronilor În medie. CI) Datorită energiei înalte a electronilor utilizaţi pentru ionizarea prin impact electronic. în multe situaţii.2. lungimea de undă asociată este prea mică şi moleculele devin “transparente” faţă de electroni. Avantajul utilizării surselor de ionizare chimică constă în obţinerea unui spectru în care picul ionului molecular este uşor de identificat.2. 2. Curentul ionic total produs în urma impactului electronic este de ordinul a 10-6 A.

pentru introducerea probei şi pentru trecerea ionilor formaţi spre analizor. Deoarece orice coliziune produce devierea ionului de pe traiectorie. dintre moleculele probei şi un gaz. În condiţiile întâlnite în spectrometrul de masă (σ ≈ 3. Pentru ca aceste coliziuni să poată avea loc este necesar ca presiunea din interiorul sursei să aibă o valoare de circa 0.013 bari = 101. pentru admisia gazului ionizant. complică inutil spectrul. În aparatele care utilizează surse de ionizare prin impact electronic. dacă nu sunt controlate. ionizat în prealabil prin impact electronic. de exemplu. Tabelul 2. un electron intrat în incintă va ioniza preferenţial. Pe de altă parte. Deoarece raportul dintre moleculele gazului ionizant şi moleculele probei este foarte mare (circa 103).3 este prezentată o cameră de ionizare capabilă să lucreze atât în varianta EI cât şi în varianta CI. într-o zonă limitată a sursei.8. Presiunea din interiorul acestei incinte se menţine la valoarea optimă prin introducerea de gaz ionizant. formând. majoritatea spectrometrelor de masă lucrează în condiţiile unui vid înaintat.1. unde p este presiunea din aparat. urmată de descărcare pe pereţii aparatului. adică suma razelor moleculelor care intră în coliziune). exprimată în pascali. extragere de ion hidrură. transfer de sarcină etc). drumul liber mediu se determină cu relaţia: L= 1 2 πnσ 2 unde n = p / kT (n este numărul de molecule pe cm3 iar σ diametrul de coliziune.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 13 În principiu. acest parcurs liber mediu trebuie să fie cel puţin de ordinul metrilor.5 mm Hg (circa 60 Pa). prezent în interiorul sursei. coliziunile dintre ioni şi molecule pot provoca reacţii chimice care. prin impact electronic. Ionii substanţei de analizat se vor forma prin reacţii chimice cu ionii acestei plasme (transfer de proton. T≈ 300 K). la rândul său. situaţie în care drumul liber mediu al unei molecule este de numai câteva zeci de milimetri.3 Pa Realizarea practică a acestei cerinţe se poate face. ceea ce conduce la valori ale presiunii de maximum 10-5 mm Hg.333 mbari = 133. ionizarea chimică implică producerea de ioni ai substanţei de analizat în urma coliziunii.66/p. în cm. Această plasmă va conţine şi electroni cu energie joasă (electroni termici) rezultaţi în urma scăderii vitezei electronilor . adiţii. numai moleculele gazului ionizant. drumul liber mediu al unei molecule. L (cm). prin introducerea în interiorul sursei a unui cub cu latura de circa 1 cm. În figura 2. În tabelul 2.325 Pa 1 torr = 1 mm Hg = 1. se calculează cu formula: L = 0. printr-o serie de reacţii. Conform teoriei cinetice a gazelor. prevăzut cu orificii pentru trecerea electronilor.10-10 m. Ionul astfel format va intra. în coliziune cu alte molecule de gaz ionizant.1 sunt prezentaţi factorii de transformare între diversele unităţi de presiune. Unităţi de presiune (simbolul utilizat este prezentat în paranteze) 1 pascal (Pa) = 1 newton / m2 1 bar = 106 dyne / cm2 = 105 Pa 1 milibar (mbar) = 10-3 bari =102 Pa 1 microbar (µ bar) = 10-6 bari = 10-1 Pa 1 nanobar (nbar) = 10-9 bari = 10-4 Pa 1 atmosferă (atm) = 1. o plasmă de ionizare.

Prin coborârea cutiei 10 se trece de la varianta EI la varianta CI. Principale substanţe utilizate drept gaze ionizante sunt: a. 5. faptului că ionul format din molecula de analizat nu mai este un radical-cation). filament emiţător de electroni. orificiu pentru introducerea probei.3. Cameră de ionizare combinată EI/CI. În cazul utilizării metanului drept gaz ionizant. diafragmă. reacţii ioni molecule: CH 4+ ⋅ + CH 4 → CH 5+ + CH ⋅3 . orificiu de trecere a electronilor ionizanţi. principalele avantaje ale ionizării chimice sunt următoarele: Figura 2. 2. 8. 9. M+1 sau M-1 sunt mult mai mari. întrerupător. buton de comutare CI/EI. 2.14 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă utilizaţi la ionizarea gazului sau produşi în reacţiile de ionizare. 1. 7. realizarea mult mai uşoară a tandemului GC-MS în condiţiile în care metanul poate fi utilizat atât ca gaz purtător cât şi ca gaz ionizant. 6. determinarea masei moleculare este mult mai uşoară deoarece abundenţele ionilor M+. metan. Aceşti electroni lenţi pot să adiţioneze la molecule formând ioni negativi. 4. procesele de fragmentare sunt mult mai simple (datorită. tub capilar flexibil. Faţă de ionizarea prin impact electronic. reacţia primară la impact electronic este cea de formare a unui radical-cation: CH 4 + e − → CH 4+ ⋅ + 2 e − Ionul astfel format suferă două tipuri principale de transformări: a. orificiu de trecere a ionilor formaţi. intrare gaz ionizant. 3. 3. 1. reacţii de fragmentare: CH 4+ ⋅ → CH 3+ + H ⋅ CH 4+ ⋅ → CH 2+ ⋅ + H 2 b. în special.

molecule (în cazul în care proba este formată din molecule polare): M + CH 3+  → (M + CH 3 ) + Ionii de tipul (M+H)+. formare de aducţi de tip ioni . Figura 2. din acest motiv. corespunzând formulei C3H3+. extragere de ion hidrură (când specia analizată este o hidrocarbură saturată): RH + CH 5+  → R + + CH 4 + H 2 c. (M-H)+ şi (M+CH3)+. Ionul molecular al izobutanului se fragmentează astfel: În spectrul de masă al plasmei de ionizare a izobutanului.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă ⋅ 15 Au loc şi reacţii la care participă ionii formaţi în urma transformărilor suferite de CH4+ : CH 3+ + CH 4 → C 2 H 5+ + H 2 C +2 ⋅ +HC 4 H → C2 H 3+ + H 2 + H⋅ C2H 3+ + CH 4  → C3H 5+ + H 2 C 2 H 5+ + CH 4  → C 3 H 5+ + 2 H 2 După cum este de aşteptat. obţinută la 20 Pa (figura 2.4. ce apar în cazul ionizării chimice. aceşti ioni nu conţin excesul mare de energie ce apare la ionizarea prin impact electronic. se observă şi un ion de masă 39. Deorece formarea lor este un proces chimic. abundenţele tuturor acestor ioni depind de presiunea din aparat. izobutan. Deoarece . este prezentat spectrul de masă al plasmei de ionizare a metanului obţinută la 20 Pa. Cu molecule polare se observă formarea de aducţi ce apar la m/e M+57 şi M+39. În figura 2. transfer de proton prin reacţii de tip acido-bazic: M + CH5+  → MH + + CH 4 b. Şi în acest caz. sunt denumiţi ioni quasi-moleculari sau pseudo-moleculari. ionii formaţi reacţionează în special prin transfer de proton către probă. b. Spectrul de masă al plasmei de ionizare a metanului (20 Pa) Ionii obţinuţi în urma acestor reacţii pot reacţiona cu moleculele probei prin mai multe tipuri de reacţii: a.5). acesta poate să fie ionul ciclopropeniliu ce prezintă structură aromatică. Ei permit determinarea valorii masei moleculare.4. procesele de fragmentare sunt mult mai puţin numereroase şi analiza spectrului este mai simplă.

de a se fragmenta. În cazurile intermediare se observă cei doi ioni quasimoleculari (M+1)+ şi (M+18)+. Conţinutul energetic al ionilor formaţi prin ionizarea prin impact electronic a metanului. Spectrul de masă al plasmei de ionizare a izobutanului (20 Pa) În spectrul plasmei de ionizare (figura 2. format prin asocierea ionului amoniu cu o moleculă de amoniac: NH 4+ + NH 3  → (NH 4 + NH 3 ) + Modul de ionizare depinde de natura probei. De exemplu. nitroderivaţii etc) nu pot fi ionizate eficient. izobutanul prezintă o eficienţă scăzută în ionizarea hidrocarburilor.) se observă şi un ion de masă 35. Substanţele ce nu corespund criteriilor de mai sus (cum ar fi hidrocarburile saturate. izobutanului şi amoniacului descreşte în ordinea: CH5+> (CH3)3C+ > NH4+ Astfel. Moleculele bazice (şi în special aminele) ionizeză prin transfer de proton: R − NH 2 + NH 4+  → R − NH 3+ + NH 3 Figura 2. picul MH+ este intens iar cele două picuri de fragmentare reprezintă aproximativ 5 % din picul de bază.5. amoniac. c. izobutanul poate fi folosit pentru identificarea selectivă a unor compuşi în prezenţa hidrocarburilor saturate. formaţi prin ionizare chimică. ionii-fragmente de la m/e 113 şi 149 reprezintă între 30-60 % din abundenţa picului de bază.6. . Din acest motiv. Radicalul-cation format prin impact electronic reacţionează cu o moleculă de amoniac: NH 3+ ⋅ + NH 3  → NH4+ + NH 2⋅ Figura 2. di-octilftalatul are ca pic de bază MH+ . eterii. prin alegerea gazului se poate controla tendinţa ionilor MH+.6. la ionizarea cu metan. Spectrul de masă al plasmei de ionizare a amoniacului (20 Pa) Moleculele polare şi cele ce pot forma legături de hidrogen (dar care sunt puţin sau deloc bazice) formează aducţi.16 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă cationul terţ-butil este relativ stabil. La utilizarea izobutanului ca gaz ionizant.

2. se obţine un radical-cation care are însă un conţinut energetic mult mai scăzut.2. pentru a pune în evidenţă un amestec sau pentru a determina masele moleculare ale componenţilor unui amestec. în spectrele produşilor ionizaţi chimic apar ioni rezultaţi prin asocierea unei molecule de gaz ionizant cu un ion quasi-molecular MH + sau cu un fragment F+. un amestec a două specii M şi N poate da asociaţii precum (MH+N)+. fie cu o moleculă a gazului ionizant: MH + + M  →(2M + H) + F+ + M  →(F + M) + Aceste asociaţii sunt utilizate. Procesul este similar unei solvatări în fază gazoasă şi este favorizat de posibilitatea angajării de legături de hidrogen. oxidul de carbon şi alte gaze cu potenţial de ionizare ridicat reacţioneză prin transfer de sarcină: Xe + e −  → Xe + ⋅ + 2 e Xe + ⋅ + M  → M + ⋅ + Xe Ca şi în cazul ionizării prin impact electronic. (F+N)+ cu (F+M)+ etc. 272.8. Ionizarea chimică prin transfer de sarcină Gazele rare. este întotdeauna util să se examineze picurile ce apar la valori m/e superioare ionului molecular al unei substanţe presupus pure.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 17 2. Din acest motiv. este prezentat spectrul de ionizare chimică a unei substanţe pure.1.2. cu formare de aducţi. 327+228. 2.7. 228. este necesar ca excesul său de energie să fie eliminat prin ciocnire cu un alt treilea partener. . prezintă spectrul unui amestec de substanţe rezultat prin eliminarea de acid cianhidric şi apă din moleculele probei. Formarea de aducţi În plasma rezultată în urma ionizării chimice. Figura 2.2. 284) cât şi picurile rezultate în urma unor procese de asociere a ionului quasimolecular cu ionii gazului ionizant (m/e 327+57). cu fragmente (m/e 327+176. În interpretarea rezultatelor trebuie însă stabilit dacă amestecul este determinat de prezenţa mai multor specii introduse înainte de vaporizare sau a apărut în urma unor transformări chimice după vaporizare. Din acest motiv. a unui ion quasi-molecular MH+ cu o moleculă neutră etc. În consecinţă. În principiu. orice ion din plasma de ionizare poate să se asocieze fie cu o moleculă a probei. 327+284) sau chiar de asociere cu molecule ale probei (m/e 2x327+1). adesea. este vorba probabil de un amestec. ionul molecular va da mai puţine fragmentări. apar doi ioni quasi-moleculari ce se pot asocia în diverse moduri. Pentru ca un astfel de aduct să fie stabil. Frecvent.2. toţi ionii se pot asocia cu molecule polare. Astfel. Dacă există picuri care nu pot fi explicate raţional. În figura 2. În spectru se pot evidenţia picuri provenite din fragmentarea ionului quasi-molecular (m/e 176.

Spectru de ionizare chimică (gaz ionizant: izobutan) Figura 2.3. Principalul ei avantaj constă însă în faptul că permite analizarea probelor solide sau a soluţiilor. a cărui temperatură poate fi controlată. Ionizarea prin bombardament cu ioni sau cu atomi rapizi . Ionizarea chimică prin desorbţie (Desorption Chemical Ionization. detectarea precisă a ionului quasi-molecular. pe un filament de tungsten sau de reniu. prin evaporarea unui solvent. 2.7. ceea ce permite înregistrarea spectrului la temperaturi considerabil mai joase (uneori cu peste 150 0C) decât cele utilizate în tehnicile uzuale de ionizare. de obicei. ionizarea directă pe filament.2. metoda constă în depunerea probei. cu variaţia temperaturii. ionizarea prin desorbţie este o metodă “blândă” de ionizare. În prezenţa plasmei de ionizare chimică au loc fenomene de desorbţie. Spectrul este un rezultat al suprapunerii mai multor fenomene. Aspectul spectrului se schimbă.2. în general.8. desorbţia directă a ionilor. Metoda permite.18 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă Figura 2. piroliză urmată de ionizare etc.2.3. Spectru de ionizare chimică (gaz ionizant: izobutan) 2. În principiu. dintre care cele mai importante sunt: evaporarea probei urmată de ionizare rapidă. DCI) Comparativ cu tehnica ionizării prin impact electronic.

8. electrozi de focalizare a fasciculului ionic. este prezentată schema unei surse de ionizare prin FAB. care sunt apoi trecuţi prin xenon. Ne+ . 2. Xe+ : Xe + e −  → Xe + ⋅ + 2 e - Radical-cationii formaţi sunt acceleraţi sub un potenţial de 6-10 keV pentru a ⋅ forma radical-cationi de energie înaltă (Xe)+ . Ionii probei vor fi apoi acceleraţi şi trimişi spre analizor.3. 6. (Xe)+ primesc electroni de la atomii de xenon. . Spectrometria de masă a ionilor secundari (Secondary Ion Mass Spectrometry. 3. la radical-cationi.3. zona de formare a atomilor neutri rapizi. accelerator de ioni. formând aşanumiţii ioni secundari.9. Figura 2. spre analizor. ce posedă o energie ridicată. 5. dizolvate într-un solvent greu volatil. zona de ionizare a argonului. SIMS implică generarea unui ⋅ ⋅ ⋅ fascicul de ioni. Atomii neutri formaţi. 2.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 19 Ionizarea are loc prin focalizarea unui fascicul de ioni sau molecule neutre asupra probei şi se realizează prin două tehnici de bază. transformându-se în atomi de xenon cu energie înaltă: + ⋅ → X e    → X e+ ⋅ → + ⋅ accelerare → Xe + Xe → Xe + Xe+ ⋅ Ionii care rămân în fascicul sunt apoi eliminaţi prin trecerea printre doi electrozi. Ionizarea prin bombardare cu atomi rapizi (Fast Atom Bombardment. cu un fascicul de atomi neutri ce are rolul de a expulza ioni şi molecule din soluţie. În cursul ⋅ acestei treceri. cum ar fi Ar+ .1. FAB) Metoda constă în bombardarea moleculelor probei. Xe+ şi direcţionarea acestuia asupra moleculei analizate. Energia acestor ioni este transferată moleculelor probei care va ioniza. Radiaţia este obţinută prin ionizarea iniţială a atomilor. ce posedă o mare cantitate de energie.2. 4.2. lentile de accelerare şi focalizare. proba dizolvată într-o picătură de glicerină. Schema sursei de ionizare prin bombardament cu electroni rapizi (FAB): 1. provocînd o undă de şoc ce va expulza ioni şi molecule.2.9. SIMS) Tehnica se aplică în special solidelor şi este în mod deosebit utilă în studiul suprafeţelor. lovesc soluţia probei. 7. electrozi pentru deionizare. În general. 2. Fasciculul de atomi neutri este format din atomi de argon sau xenon. prin impact ⋅ electronic. metoda nu poate fi aplicată substanţelor organice deoarece acestea acumulează sarcini care deviază fasciculul incident de ioni. În figura 2.

Figura 2. de asemenea. aducţi prin asociere cu moleculele solventului nevolatil (aceştia pot fi însă eliminaţi cu uşurinţă la interpretarea spectrului). Alături de aceasta se mai utilizează tioglicerina. cele ale peptidelor şi proteinelor. ceea ce se reflectă în procese de fragmentare extrem de sumare. tri-etanolamina Această tehnică nu produce ioni. De obicei. Un alt avantaj îl reprezintă obţinerea de fascicule de ioni ce pot fi menţinute timp de 20-30 de minute.20 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă Cel mai utilizat solvent în tehnica FAB este glicerina. Pot fi determinate mase moleculare de până la 10. Alţi aducţi rezultă prin asocierea cu diverse impurităţi din săruri sau în urma adăugării de NaCl sau KCl: (M+Na)+ sau (M+K)+.m. În figura 2. spectru care permite stabilirea secvenţei de lanţ.a. ionul molecular nu apare ca atare. . ea se mulţumeşte să expulzeze în faza gazoasă ionii pre-existenţi în soluţie. alcoolul m-nitrobenzilic şi. la analiza ionilor negativi. Sursa de ionizare prin FAB poate genera ioni moleculari ai unor molecule foarte polare şi nevolatile cum ar fi.10a este prezentat spectrul FAB al unui amestec de peptide ce evidenţiază picurile pseudo-moleculare (M+H)+. sunt însă uşor de identificat aducţi de tipul (M+H)+. spre deosebire de tehnicile convenţionale unde semnalul durează câteva secunde. În acest mod se minimizează excitarea vibraţională a moleculelor. Cea mai importantă trăsătură este însă aceea că metoda permite stabilirea secvenţei aminoacizilor din modul de fragmentare a ionului molecular. Apar.000 u. de exemplu.10b prezintă spectrul MS/MS al ionului de masă 872.

4. Deoarece semnalul furnizat are o durată foarte scurtă sunt necesare analizoare foarte rapide (cu detecţie simultană sau cu timp de zbor). cum ar fi. a. Ionizarea are loc cu ajutorul unor impulsuri ce furnizează între 106÷ 108 watt/cm2 şi care sunt focalizate pe o suprafaţă de circa 10-3÷ 10-4 cm2 pe care se află proba. Această tehnică este utilizată pentru studiul suprafeţelor şi în analiza compoziţiilor locale ale probelor. numiţi matrice. b. de exemplu. utilizat pentru stabilirea secvenţei de lanţ 2. Iradierea amestecului cu ajutorul laserului va conduce la creşterea conţinutului energetic al fazei lichide prin excitarea moleculelor din matrice.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 21 Figura 2. care pot reacţiona în continuare între ele în faza gazoasă de deasupra suprafeţei probei. Spectrul MS/MS al ionului de masă 872. LD) este o metodă eficace pentru producerea ionilor gazoşi. Ionizarea cu laser (Laser Ionization Mass Analysis.11. MALDI (Matrix Assisted Laser Desorption Ionization) În această tehnică de ionizare substanţa de analizat se amestecă cu o soluţie ce conţine compuşi organici cu moleculă mică. are loc un transfer de proton între matricea fotoexcitată şi substanţa analizată. incluziunile în minerale sau a organitelor din celule. de obicei în stare solidă. Aceste impulsuri provoacă expulzarea unor cantităţi infime de substanţă sub formă de ioni şi molecule neutre. şi care prezintă o absorbţie puternică la lungimea de undă a laserului utilizat. Spectrul FAB al unui amestec de peptide. Procesul de ionizare este schematizat în figura 2. Drept consecinţă. LIMA) Desorbţia laser (Laser Desorption. Metoda permite o ionizare selectivă funcţie de valoarea lungimii de undă. Ionizarea poate fi amplificată în continuare prin utilizarea unui al doilea laser sau prin impact electronic.10.2.5. .2. urmată de fenomene de desorbţie a ionilor formaţi. 2.

4.6. formate din ionii şi moleculele probei şi solvent.22 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă Figura 2. Ionizarea cu termospray (TSP) Tehnica termospray-iului presupune pomparea unei soluţii ce conţine o sare şi proba de analizat într-un capilar din oţel încălzit prin trecerea unui curent electric şi proiectarea acesteia cu o viteză supersonică într-o cameră vidată. 2.12 este pezentat spectrul MALDI al unui anticorp monoclonal ce prezintă o masă moleculară de circa 150. aflată într-un mare exces. sensibilitatea determinării este foarte mare (de exemplu. 3. limitând apariţia de agregate ce ar împiedica formarea ionilor moleculari.000 u. Ionii formaţi sunt separaţi şi acceleraţi spre analizor. folosirea matricei elimină necesitatea modificării lungimii de undă a laserului funcţie de natura probei.000 u. 2.m. o matrice din acid nicotinic permite detectarea unor cantităţi de ordinul picomolilor dintr-o proteină). Încălzirea în timpul vaporizării este absolut necesară pentru evitarea congelării picăturilor. .m. matricea izolează moleculele probei. În figura 2.a. Schema de principiu a ionizării cu laser asistată matriceal (MALDI) Principalele avantaje prezentate de către această metodă sunt următoarele: 1. Se formează un jet ce conţine picături foarte fine.a. pot fi desorbite şi ionizate proteine cu mase moleculare de până la 300.11.2.

2. până în momentul în care câmpul electric de la suprafaţa lor va deveni suficient de puternic pentru a provoca desorbţia ionilor. Ionizarea cu electrospray (ES sau ESI) Electrospray-ul se obţine prin aplicarea. Datorită formării de aducţi cu ionii de sodiu. Figura 2.13). potasiu sau amoniu. ionizarea cu electrospray poate fi aplicată şi moleculelor ce nu posedă zone ionizabile.12 Spectrul MALDI al unui anticorp monoclonal 2.3÷ 2 cm (figura 2.14. Acest câmp provoacă acumularea de sarcini la suprafaţa lichidului situat la capătul capilarului. ionii astfel produşi sunt purtători ai unui număr mare de sarcini. a unui câmp electric puternic asupra unui lichid ce trece. cu un debit scăzut (de obicei 1÷ 10 µ l/min) printr-un tub capilar.13 Schema sursei tip electrospray Un exemplu de spectru de masă la care ionizarea s-a realizat prin tehnica ESI este prezentat în figura 2. picăturile vor suferi un şir de scindări ce vor conduce la picături din ce în ce mai mici. Evaporarea solventului conţinut de aceste picături va provoca micşorarea lor până în momentul în care forţele de repulsie coulumbiene vor egala valoarea forţelor de coeziune.7. Dacă molecula conţine mai multe zone ionizabile. În acest moment. . acumulare ce determină formarea unui jet de picături fine încărcate electric. la presiune atmosferică. separaţi de o distanţă de 0.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 23 Figura 2. Câmpul electric se obţine prin aplicarea unei diferenţe de potenţial de +3÷ 6 kV între capilar şi un electrod.

2.000 u. Se utilizează.2. Ionizarea la presiune atmosferică (Atmospheric Pressure Ionization. Drept consecinţă. ICP) Plasma cuplată inductiv este o sursă ce permite analiza rapidă şi simultană a elementelor metalice. unei distribuţii statistice de picuri consecutive. Această tehnică a permis determinarea unor mase moleculare cu valori mai mari de 130.9.24 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă Figura 2. eficacitatea producerii ionilor este de 103-104 ori mai mare decât în cazul ionizării prin impact electronic la presiune redusă. de asemenea. Plasma formată este înconjurată de către o bobină.2. orificiu care limitează pierderile de presiune. Deorece analizorul lucrează la vid înaintat (10-5 mm Hg). compartimentul sursei şi cel al analizorului au fost separate de un orificiu cu diametru foarte mic (10 µ m). Această sursă este formată dintr-o flacără în care se introduce proba dizolvată sub forma unui aerosol. (M+zH)z+. tehnica ESI permite obţinerea succesivă a spectrelor unor amestecuri complexe. Metoda este extrem de precisă şi sensibilă. Spectrul ESI al lyzozimului λ .m. legătura între sursa de ioni şi acest compartiment se realizează prin intermediul unui orificiu cu diametru extrem de mic (10 µ m). Deoarece compartimentul analizorului trebuie menţinut la o presiune foarte joasă. Din acest . are loc o încălzire a plasmei la temperaturi ce pot atinge 10. În cuplaj cu un aparat HPLC. de circa 10-5 mm Hg.a. API) Dacă ionizarea probei se poate realiza la presiune atmosferică. pompe de vid de mare capacitate. în general. spectrometrele de masă nu măsoară masa unui ion. Lucrul la presiune atmosferică măreşte eficacitatea ionizării de 103÷ 104 ori.000 K.14. utilizându-se în acelaşi timp pompe de vid de mare capacitate. 2. Obţinerea unor ioni cu sarcini multiple are ca avantaj creşterea sensibilităţii şi posibilitatea analizării unor molecule cu masă moleculară foarte ridicată cu ajutorul unor analizoare ce prezintă valori mici ale masei nominale (după cum se ştie. Ionizarea cu surse cu plasmă cuplată inductiv (Inductively Coupled Plasma. Pe picuri este indicată valoarea masei şi numărul de sarcini Spectrele de masă ESI corespund. Curentul alternativ al bobinei generează un câmp magnetic longitudinal care imprimă o traiectorie circulară ionilor. ci raportul dintre masă şi sarcină). Interacţiunile sunt optime dacă frecvenţele sunt egale şi dacă impedanţa generatorului şi a plasmei sunt adaptate. ce caracterizează ionii moleculari rezultaţi prin protonări multiple.8.

reprezintă capacitatea detectorului de a distinge între doi ioni de mase vecine. Arbitrar. Tipul de analizor utilizat depinde. Principalele calităţi ale unui analizor sunt legate de: • limita de detecţie . pentru a permite identificarea lor. au devenit din ce în ce mai răspândite aparatele care utilizează mai multe tipuri de analizoare. de sursa de ioni folosită. între care există o vale ce nu depăşeşte 10 % din intensitatea picului mai proeminent (figura 2. se aleg două picuri adiacente de intensitate aproximativ egală. În prezent. care. În figura 2.pot fi definite ca aparate capabile să detecteze ioni ale căror mase diferă cu cel puţin o unitate de masă (aparate cu rezoluţie unitară . • rezoluţia .15 este prezentată schematic sursa cu plasmă cuplată inductiv. Aceste aparate permit. Rezoluţia (R) este definită de relaţia: R= Mn Mn − Mm unde Mn şi Mn sunt numerele de masă ale celor două picuri şi Mn = Mm+1 Funcţie de puterea de rezoluţie există două tipuri de spectrometre de masă: a. Astfel.16).reprezintă valoarea limită măsurabilă a raportului m/e. Rezoluţia unui spectrometru de masă este una dintre cele mai importante caracteristici. se consideră că rezoluţia este corespunzătoare dacă "valea" dintre două picuri adiacente nu reprezintă mai mult de 10 % din intensitatea picului mai proeminent. de exemplu. spectrometre de rezoluţie joasă . • transmisia . pentru stabilirea formulei moleculare posibile cu ajutorul intensităţii picurilor izotopice este necesar ca picurile adiacente să fie net separate.15 Sursa cu plasmă cuplată inductiv 2.unit resolution). Figura 2.este dată de raportul între numărul de ioni ce ajung la detector şi cel produs de către sursă.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 25 motiv procentul de ionizare este practic de 100 %. Pentru a determina rezoluţia unui instrument. Analizoare Ionii produşi de către sursa de ioni sunt dirijaţi către analizor. izolat dintre cei rezultaţi la fragmentarea unei substanţe. valoarea maximă a raportului m/e ce poate fi măsurată fiind de circa 2000. selectarea şi înregistrarea spectrului de masă a unui singur ion. . are rolul să-i separe funcţie de raportul masă/sarcină. în multe cazuri.3.

000 u.9 Domeniul de măsurare Rezoluţia la 1. câmpuri magnetice şi electrice. timp de zbor.m.a.3.000/(2.5 [R = 500/(500-499. să separe un ion de masă 2.sunt aparate capabile să separe doi ioni a căror masă diferă cel puţin prin 0.6 2. Analizoarele de masă realizează separarea particulelor cu sarcină (ale ionilor) pe baza raportului masă/sarcină sau a unor proprietăţi ce depind de acest raport.16. Un asemenea aparat este. 2.999) = 2000]. 2. sunt prezentate principalele caracteristici ale celor mai utilizate tipuri de analizoare. Figura 2. 2. Clasificarea spectrometrelor de masă Spectrometrele de masă utilizate pentru determinarea structurii compuşilor organici sunt clasificate funcţie de metoda de separare a ionilor utilizată de către analizorul de masă.a. 3. Principalele caracteristici ale analizoarelor de masă Metoda de separare câmp magnetic quadripoli timp de zbor rezonanţă ciclotronică Mărimea investigată moment filtru pentru m/e timp frecvenţă Ecuaţia fundamental ă 2. Determinarea rezoluţiei unui spectrometru de masă. filtre quadripolare. 2.26 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă Un asemenea aparat este capabil. Analizorul magnetic Într-un analizor magnetic ionii sunt separaţi pe baza valorilor raportului m/e.05 u.000 de unul cu masă 1999: [R = 2.5) = 10.1.2. capabil să separe un ion de masă 500 de unul cu masa 499.000]. Tabelul 2.m. spectrometre de înaltă rezoluţie . În tabelul 2. de exemplu.000-1. >104 >103 >104 >104 105 105 105 106 2.1. rezonanţă ciclotronică.17). 4. . de exemplu. 2.2. după devierea într-un câmp magnetic ce acţionează perpendicular pe direcţia de deplasare a ionilor (figura. .3.3. În prezent sunt utilizate patru tipuri principale de analizoare de masă bazate pe: 1.

2. devierea fasciculului de ioni se face sub unghiuri de 1800.2. rezultă: 2eV e 2 B2 r 2 = m m2 sau m B2 r 2 = e 2V (2. V . şi 2.intensitatea câmpului magnetic.): Figura 2.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 27 La ieşirea din sursa de ioni. Ecuaţia arată dependenţa raportului m/e de trei parametri: r . un ion de masă m şi sarcină e. 900 sau 600.potenţialul accelerator. va îndeplini condiţia de egalitate a energiei cinetice cu cea potenţială (2. pe când la potenţiale mici are loc separarea ionilor mai grei. Unghiul de deviere a fasciculului de ioni în aparatele cu o singură focalizare poate să varieze în limite largi.) Ionul pătrunde apoi în câmpul magnetic al analizorului. ce se deplasează cu viteza v.): mv 2 = Bev r sau v= Ber m (2. În cele mai multe dintre aparate. B .3. indică şi faptul că spectrometrele de masă nu sunt capabile să discearnă între un ion de masă m+ şi unul de masă (2m)2+ deoarece: m 2m B 2 r 2 = = e 2e 2V (2.) Ecuaţia 2.3. menţinut constant în cele mai multe dintre aparate. fiind supus unei mişcări circulare în care forţa centrifugă.1.17 Sensul forţei centripete (FM) ce acţioneză asupra ionului Ec = 2eV mv 2 = eV sau v 2 = m 2 (2. la rândul său. Cea mai avantajoasă este focalizarea realizată în sectoare .2.raza tubului analizorului. Ecuaţia 2.3.4. Bev (2. Focalizarea produsă de câmpul magnetic se numeşte focalizare de direcţie iar aparatele construite pe acest principiu se numesc spectrometre de masă cu o singură focalizare. sub acţiunea unei diferenţe de potenţial V.1.) Din combinarea ecuaţiilor 2. este relaţia fundamentală ce explică funcţionarea spectrometrului de masă cu o singură focalizare.) În analizorul magnetic. Întrucât r este o constantă de aparat iar B este. rezultă că separarea ionilor funcţie de raportul m/e se realizează prin baleiajul potenţialului accelerator: la potenţiale acceleratoare mari are loc separarea ionilor mai uşori. mv2/r (r este raza de curbură a tubului aparatului) egalează forţa centripetă exercitată de către magnet.1. ce acţionează perpendicular pe direcţia sa de deplasare. ionii formaţi de către sursă sunt deviaţi de către câmpul magnetic şi focalizaţi pe detector.

cu atât separarea picurilor va fi mai dificil de realizat. a b Figura 2. 2. dispersia energetică.3. Analizorul electrostatic are tocmai rolul de a mări puterea de rezoluţie a spectrometrelor de masă prin focalizarea ionilor cu acelaşi raport m/e. cum ar fi ideal. Prin utilizarea unei fante foarte înguste se poate selecta un fascicul de ioni.3.. Focalizarea ionilor ce au un anumit raport m/e poate fi realizată prin trecerea fasciculului ionic printr-un câmp electrostatic radial. de trei factori: 1.4.3.3. Ecin proporţională cu sarcina elementară şi diferenţa de potenţial.) 2 2 În realitate. ale căror raze de curbură vor creşte cu scăderea energiei cinetice. dispersie angulară . independent de masa lor. b. rezoluţia unui spectrometru de masă depinde de calitatea semnalului furnizat de analizor. Dispersia ionilor în analizor: a.18a).5. Analizorul electrostatic Analizorul electrostatic separă ionii formaţi în camera de ionizare cu ajutorul unui câmp electric longitudinal care accelerează numai particulele încărcate pozitiv.) r= E Astfel.18. 2.): 2V (2. (2.4. Cu cât acest semnal este mai larg. de intensitate E. dispersie energetică. în analizorul electrostatic toţi ionii monovalenţi ce posedă energii cinetice identice vor avea traiectorii identice. ionii ce părăsesc secţiunea de accelerare nu sunt riguros izocinetici deoarece la viteza dobândită aici se adună vectorial viteza cu care particula a intrat în zona de accelerare.28 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă magnetice aflate sub unghiuri de 600.1. riguros izocinetic. Spectrometre de masă cu dublă focalizare 2. Faptul că ionii intraţi în analizor nu posedă aceeaşi energie cinetică conduce la dispersarea traiectoriilor în câmp (figura 2. Acestea vor poseda. În acest mod toţi ionii vor poseda aceeaşi energie cinetică (ioni izocinetici) corespunzând însă la mase şi viteze diferite: m1 v12 m2 v 22 E cin = eV = = =. perpendicular pe direcţia de deplasare. în principal. dar care posedă energii cinetice diferite şi nu pot fi focalizaţi pe detector într-un punct. Traiectoria ionului în câmpul electrostatic radial este dată de ecuaţia (2. o energie cinetică. Dispersie şi rezoluţie După cum rezultă din definiţie. V..6... deoarece atât sursa cât şi detectorul sunt distanţate de magnetul ce produce câmpul focalizator.. compus însă din ioni cu mase şi viteze foarte diferite (focalizare de viteză).6. Scăderea rezoluţiei este determinată.

Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă

29

2. dispersia unghiulară. Dacă ionii ce intră în analizor au traiectorii divergente, această
divergenţă se poate amplifica în câmp (figura 2.18b);
3. mărimea fantei de intrare. Intrarea ionilor în analizor se face printr-o fantă a cărei
lărgime are o influenţă directă asupra calităţii semnalului.
2.3.4.2. Focalizarea de direcţie
După cum rezultă din figura 2.17, un ion care intră în câmpul magnetic după o
traiectorie perpendiculară pe câmp va descrie o traiectorie circulară. Un al doilea ion, care
intră pe o traiectorie ce face un unghi α cu cea precedentă, va descrie o traiectorie circulară
de rază egală şi va părăsi sectorul pe o direcţie convergentă cu prima (figura 2.19a). În
consecinţă, prin alegerea unei geometrii adecvate a câmpului magnetic, se poate realiza o
focalizare de direcţie a fasciculului ce pătrunde în analizor.
În acelaşi timp, ionul care intră într-un câmp electric urmând o traiectorie
perpendiculară pe câmp va descrie o traiectorie circulară. Un alt ion, ce va intra după o
traiectorie mai inclinată, va rămâne mai mult timp în câmp şi va ieşi pe o traiectorie
convergentă cu prima. Optimizarea geometriei va produce, de asemenea, o focalizare de
direcţie (figura 2.19b).

a

b

Figura 2.19
Focalizare de direcţie: a. în sector magnetic; b. în sector electric

2.3.4.3. Focalizarea în energie
Simultan cu focalizarea de direcţie, sectoarele magnetic şi electric realizează o
dispersie în energie (figura 2.20).
Prin combinarea a două analizoare ce realizează aceeaşi dispersie energetică şi
montarea lor inversă (figura 2.21), dispersia de energie a primului va fi anulată de
convergenţa celui de-al doilea.
În principiu, puterea de rezoluţie a spectrometrelor cu focalizare de direcţie creşte cu
raza de curbură a analizorului magnetic şi cu valoarea potenţialului de accelerare a ionului.
Din raţiuni practice, aceşti doi parametri nu pot fi amplificaţi atât cât ar fi necesar, astfel încât
puterea de rezoluţie la aparatele de acest tip nu depăşeşte 10.000. Prin cuplarea unui analizor
magnetic cu unul electrostatic se poate mări puterea de rezoluţie la circa 60.000 - 70.000.

30

Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă
a

b
Figura 2.20.
Dispersie de energie: a. în sector magnetic; b. în sector electric

Figura 2.21.
Combinarea unui sector electric cu unul magnetic (rotit corespunzător) pentru
realizarea dublei focalizări (elctrice şi magnetice)

O asemenea rezoluţie face posibilă determinarea masei moleculare a unui ion cu o
precizie de peste patru zecimale, ceea ce permite determinarea directă a formulei moleculare.
Aparatele de acest tip se numesc spectrometre de masă cu dublă focalizare sau spectrometre
de masă de înaltă rezoluţie (High Resolution Mass Spectrometer, HRMS). În figura 2.22. este
prezentată schema unui spectrometru de masă cu dublă focalizare.

Figura 2.22.
Schema unui spectrometru de masă cu dublă focalizare.

2.3.5. Analizorul cu timp de zbor (time-of-flight, TOF)
Analizorul cu timp de zbor diferenţiază ionii pozitivi prin măsurarea timpilor necesari
ca aceştia să traverseze un “tub de zbor” cu lungimea de circa 1 m.
Principiul metodei timpilor de zbor este extrem de simplu. Un fascicul de ioni, generat
de o sursă pulsatorie (pentru a se evita sosirea simultană la detector a ionilor ce au rapoarte
m/e diferite), este accelerat sub un potenţial cunoscut, V, şi se măsoară timpul t necesar pentru
ca aceştia să ajungă la un detector aflat la o distanţă d. Deoarece toţi ionii sunt supuşi
aceluiaşi potenţial, V, vitezele v trebuie să fie invers proporţionale cu rădăcinile pătrate ale
maselor, m. Astfel, timpul de zbor depinde de raportul m/e conform ecuaţiei (2.7.).
mv 2
= eV sau v =
2

2.3.6. Analizoare quadripolare

2eV
sau
m

t2 =

m d2
e 2V

(2.7.)

Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă

31

Quadripolul este un analizor care utilizează stabilitatea traiectoriilor pentru a separa
ionii funcţie de raportul m/e. Aparatele ce utilizează analizoare quaripolare sunt de două
tipuri:
a. filtre de masă quadripolare (Quadrupole Mass Filter)
Analizoarele quadripolare sunt formate din patru bare (poli) având o secţiune
hiperbolică, alimentate cu curent continuu şi supuse unui câmp de radiofrecvenţă oscilant
(barele aflate faţă în faţă au încărcări opuse). Ionii vor parcurge analizorul cu o viteză
constantă, într-o direcţie paralelă cu polii (axa z), realizând însă mişcări complexe (oscilaţii)
pe direcţiile x şi y. Un anumit ion poate să parcurgă quadripolul fără a se descărca pe poli
numai în condiţiile în care această oscilaţie este stabilă. Pentru un ion cu un anumit raport
m/e, stabilitatea oscilaţiei depinde de valorile frecvenţei de oscilaţie şi ale tensiunii curentului
continuu şi a sursei de radiofrecvenţă. Rezultă că, pentru un anumit set de condiţii, numai
ionii cu o singură valoare m/e vor putea să străbată quadripolul ce acţionează astfel ca un
filtru de masă. Toţi ceilaţi ioni vor avea oscilaţii instabile şi se vor descărca pe poli.
Înregistrarea tuturor ionilor se face prin modificarea simultană a tensiunilor sursei de
radiofrecvenţe şi a curentului continuu, raportul lor şi frecvenţa oscilatorului rămănând însă
constante. Parametrii tipici de lucru presupun tensiuni ale sursei de radiofrecvenţă de câteva
mii de volţi la frecvenţe de ordinul a 106 Hz. În figura 2.23. este prezentată schema de
principiu a unui spectrometru de masă cu analizor quadripolar.

Figura 2.23.
Schema de principiu a unui spectrometru de masă cu analizor quadripolar.

Instrumentele de acest tip prezintă oferă avantajul unui control precis al câmpului
electric (mult mai uşor de modificat decât cel magnetic).
În mod obişnuit, valoarea maximă a maselor ce pot fi determinate cu acest tip de
aparat este de circa 4.000 u.a.m, la o rezoluţie de ordinul 3.000, care nu este, evident,
suficientă pentru determinarea directă a formulei moleculare (sunt aparate de rezoluţie joasă).
b. detectorul quadripolar tip capcană de ioni (Quadrupole Ion Storage, Ion Trap)
Analizorul este format dintr-un electrod circular, de formă toroidală, acoperit de două
calote sferice ce închid incinta (“capcana”) în care sunt produşi ionii prin impact electronic
sau prin ionizare chimică. La acest tip de aparate nu există sursă separată de ioni. Principial,
această capcană ionică este similară unui quadripol circular. Suprapunerea de tensiuni
continue şi alternative permite realizarea unui tip de quadripol tridimensional, în care ionii
sunt reţinuţi pe o traiectorie ce formează un fel de “opt” tridimensional. Pe când în filtrul

32

Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă

quadripolar se reglează potenţialul astfel încât numai ionii de o anumită masă să traverseze
barele, în cazul capcanei ionice, ioni de diferite mase sunt prezenţi în acelaşi timp în analizor
şi se încearcă expulzarea lor selectivă, funcţie de masă, pentru a se obţine spectrul. În scopul
menţinerii ionilor pe traiectorii cu rază mică, în aparat se introduce un gaz inert (de obicei
heliu), valoarea presiunii remanente fiind de circa 10-3 mm Hg. În figura 2.24 este prezentat
spectrometrul cu capcană de ioni.

Figura 2.24.
Spectrometru tip capcană de ioni: sus - vedere generală, jos: trapa de ioni (detaliu)

Aparatele comerciale de acest tip lucrează, în general, la radiofrecvenţe de circa 1
MHz şi tensiuni maxime de circa 7.500 V. În aceste condiţii, valoarea maximă a maselor
determinate este de circa 650 u.a.m., în condiţiile unei sensibilităţi ridicate. Obişnuit, proba se
introduce prin racordare la un gaz-cromatograf. Aparatul este simplu şi relativ ieftin.
2.3.7. Rezonanţa ciclotronică
După cum se ştie, într-un câmp magnetic traiectoria unui ion devine curbă. Dacă
viteza este scăzută şi câmpul intens, raza de curbură devine foarte mică şi ionul este silit să
urmeze o traiectorie circulară: acesta este principiul ciclotronului.
Principiile rezonanţei ciclotronice a ionilor derivă din considerarea forţelor ce
acţionează asupra ionilor supuşi influenţei unor câmpuri magnetice şi electrice. Un ion de
masă m şi viteză v, aflat într-un plan perpendicular pe un câmp magnetic de intensitate B, este
supus unei forţe Bev perpendiculară atât pe direcţia câmpului magnetic cât şi pe cea a
deplasării (ecuaţia 2.8):
Bev =

mv
mv 2
sau eB =
r
r

(2.8)

în astfel de aparate. ICR) Iradierea cu o undă electro-magnetică de frecvenţă egală cu cea a unui ion aflat în ciclotron provoacă absorbţia la rezonanţă. la determinarea frecvenţei.m.a. aşa cum se face şi în metodele spectroscopice clasice: UV. Figura 2. Schema unui aparat cu rezonanţă ionică ciclotronică Relaţia dintre frecvenţă şi masă arată că determinarea masei se reduce.25). În urma creşterii razei traiectoriei. IR. rezonanţa ionilor în ciclotron (Ion Cyclotron Resonance.m. este dată de relaţia (2. frecvenţa ciclotronică este de 1.25. cu o frecvenţă ν dată de relaţia 2. într-un timp de ordinul microsecundelor. FT-ICR) Tehnica constă în excitarea simultană a tuturor ionilor prezenţi în ciclotron. ω . ionii sunt injectaţi într-o cutie cubică având laturile de câţiva centimetri (figura 2. ceea ce antrenează o creştere a razei traiectoriei. curent ce este proporţional cu numărul de ioni. Într-un astfel de câmp. viteza angulară.10. şi de 12. într-un plan perpendicular pe câmpul magnetic.: ν= v 2πr (2.Ion Cyclotron Resonance. rezonanţa ciclotronică a ionilor cu transformată Fourier (Fourier Transform . raza traiectoriei creşte proporţional cu viteza. ionii aflaţi la rezonanţă ajung să fie colectaţi de către un detector şi se măsoară curentul rezultat.03 kHz pentru o masă de 4000 u.9. pentru un anumit ion. ionul este expulzat din aparat.) Rezultă că viteza angulară depinde numai de raportul (e/m)B (este independentă de viteza ionilor).Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 33 Ionul descrie o traiectorie circulară 2π r.72 MHz pentru o masă de 28 u. Valoarea maximă a cîmpului magnetic utilizat a fost de maximum 7 T (1993).10): ω = 2πν = v e = B r m (2. Totuşi. Energia astfel transferată ionului contribuie la creşterea energiei sale cinetice. Aceasta se poate face. Cantitatea de energie absorbită poate fi măsurată. aflată într-un câmp magnetic de câţiva tesla (de obicei 3 T). RMN.) În aceste condiţii. b.a. în principiu. În practică.9. cu o gamă largă de frecvenţe. În urma excitării are loc punerea . prin două metode: a. Dacă raza devine prea mare.

de descreşterea semnalului (determinat de fenomenele de relaxare). utilizarea transformatei Fourier necesită prelucrarea unui flux considerabil de date. scăderea intensităţii semnalului este determinată. în principal. valorile m/e măsurate nu depăşesc 2.000 u. a. În acest caz. Fiecare particulă care loveşte suprafaţa internă a detectorului provoacă o emisie secundară de electoni. Aceştia se ciocnesc de pereţi şi se descarcă. având formă de corn.000). utilizarea FT-MS este încă limitată. şi care prezintă intense emisii secundare de electroni şi o rezistenţă electrică uniformă (figura 2. fasciculul de ioni trebuie detectat şi transformat într-un semnal utilizabil. Curentul este apoi amplificat şi măsurat de către un electrometru. Între cele două extremităţi ale tubului este aplicată o tensiune. prin intermediul transformatei Fourier. Plăcile sunt plasate după analizor. capabile să transforme un curent ionic slab (≈ 10-9 A) într-un curent electric. în principiu. detectoare multiplicatoare de electroni. Plăcile fotografice au fost utilizate de către primele spectrometre de masă şi se pretau şi pentru măsurători de înaltă rezoluţie.34 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă ionilor în fază. Transformata Fourier permite separarea frecvenţelor şi a intensităţilor corespunzătoare). pentru a se ajunge la rezoluţii ridicate. Acesta trebuie apoi amplificat şi înregistrat. în practică. Deşi FT-MS permite.26. Primele spectrometre de masă au utilizat ca detectoare plăci fotografice şi cilindri Faraday ce au permis măsurarea directă a sarcinilor sosite la detector. Din aceste motive. plăci fotografice. de scăderea vitezei ionilor în urma ciocnirilor cu ioni sau molecule. c. determinarea unei game nelimitate de mase. Diferite dispozitive previn sau suprimă emisiile de electroni secundari. care depinde. În plus. Din acest motiv. Detectoarele multiplicatoare de electroni utilizate în prezent sunt tuburi de sticlă dopată cu plumb. (Principiul transformatei Fourier este următorul: un semnal care măsoară intensitatea în funcţie de timp este format prin suprapunerea mai multor frecvenţe. fiecare având intensitatea sa.000 la m/e 10.000). Acest tip de detector este format dintr-un cilindru alungit în care pătrund ionii. ce mai era încă superior în 1992 cu un ordin de mărime posibilităţilor de calcul ale mini-ordinatoarelor. În prezent se utilizează detectoarele multiplicatoare de electroni sau de fotoni şi detectoarele cu microcanale ce permit creşterea intensităţii semnalului detectat. iar spectrele apar sub formă de linii ce prezintă grade de negru diferite. Detectoare După traversarea analizorului de masă. într-o relaţie intensitate funcţie de frecvenţă. cu rezoluţii ridicate.4. b. ceea ce permite transformarea undei complexe. În acest scop există diferite tipuri de detectoare.). 2. este necesară înregistrarea spectrului în condiţiile unui vid înaintat (circa 10-9 mm Hg). ce sunt acceleraţi de . Ca şi în cazul altor tehnici ce utilizează transformata Fourier. dar scade rapid cu creşterea masei ionului (este maximum 10.a. detectată în funcţie de timp. ce se corelează cu intensitatea ionilor respectivi. Aceste ultime detectoare prezintă o sensibilitate extrem de ridicată (pot detecta chiar şi prezenţa unui singur ion sosit la detector).m. Rezoluţia este extrem de mare la mase mici (depăşeşte 150. utilizarea lor este limitată însă numai la analizele calitative deorece curentul format în urma emisiei de electroni secundari nu este strict proporţional cu numărul de ioni sosit la detector. la rândul său. cilindri Faraday. rezoluţia obţinută va depinde de timpul de observaţie.

Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă

35

către câmpul interior; electronii ajung să lovească din nou peretele interior, provocând o nouă
emisie, mai intensă. Procesul se repetă de câteva ori, în final rezultând un semnal amplificat
ce este detectat de către o placă colectoare aflată la ieşirea din tub. Detectorul este plasat întrun dispozitiv ce mai conţine două dinode de conversie, una pentru ioni pozitivi, aflată
la un

Figura 2.26.
Detector de ioni (pozitivi sau negativi) cu dinode de conversie şi multiplicator de electroni
potenţial negativ, iar cealaltă pentru ioni negativi, aflată la un potenţial pozitiv. Un ion ce
ajunge la dinoda de conversie produce o emisie de electroni, ce sunt apoi amplificaţi de către
multiplicatorul de electroni. În ansamblu, un amplificator de electroni transformă un fascicul
ionic într-un fascicul electronic amplificat, printr-un efect tip cascadă, cu un factor de
conversie cuprins între 105 şi 107. Factorul de conversie dintre curentul ionic şi curentul
electronic depinde de natura (masă, sarcină şi structură) şi vitezele ionilor detectaţi. Din acest
motiv, acest tip de detectori este mai puţin precis decît cilindrii Faraday; sensibilitatea lor
superioară permite însă realizarea unor baleiaje rapide.
d. detectoare cu microcanale (array detectors). Detectorul cu microcanale este
format dintr-o placă străbătută de canale cilindrice paralele (figura 2.27).

a

b

Figura 2.27
Detector cu microcanale: a. secţiune transversală; b. multiplicarea electronilor într-un canal
Fiecare canal poate avea un diametru cuprins între 4 şi 25 µ m, distanţele dintre axele
canalelor fiind între 6 şi 32 µ m. Faţa de intrare a ionilor este menţinută la o tensiune negativă
de circa 1 kV în raport cu cea de ieşire. Multiplicarea electronilor se realizează prin acoperirea
suprafeţei fiecărui canal cu un material semiconductor ce emite electroni secundari. Evitarea
accelerării ionilor pozitivi spre faţa de intrare a plăcii se realizează prin practicarea de canale
curbe în placă sau prin asocierea mai multor plăci, astfel încât canalele asociate să formeze
trasee în formă de V sau Z. Efectele de avalanşă dintr-un canal pot să amplifice numărul de

36

Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă

electroni de până la 108 ori. La ieşirea din fiecare canal, un anod metalic primeşte fluxul de
electroni secundari şi semnal este dirijat spre un electrometru.
Geometria plăcii este analogă celei a unei plăci fotografice: ioni cu diferite valori m/e
sosesc în zone diferite ale plăcii şi pot fi detectaţi simultan în cursul baleiajului câmpului
magnetic al analizorului.
e. detectoare multiplicatoare de fotoni. Acest tip de detector este format din două
dinode de conversie, un ecran fosforescent şi un fotomultiplicator (figura 2. 28).

Figura 2.28.
Multiplicator de fotoni
Dispozitivul permite detectarea ionilor pozitivi sau negativi. În cazul detectării ionilor
pozitivi, ionii sunt acceleraţi spre dinoda aflată la un potenţial negativ, în timp ce, în cazul
decelării ionilor negativi, ionii sunt acceleraţi spre dinoda pozitivă. Electronii secundari emişi
de aceste dinode sunt apoi acceleraţi spre ecranul fosforescent unde sunt convertiţi în fotoni.
Fotonii rezultaţi sunt detectaţi de fotomultiplicator. Valoarea factorului de amplificare este de
ordinul 104-105.
2.4. Sisteme de înregistrare
Sistemul de înregistrare a unui spectrometru de masă trebuie să îndeplinească două
cerinţe fundamentale:
a. rapiditate. Răspunsul înregistratorului faţă de semnalele primite de la sistemul de
amplificare trebuie să fie extrem de rapid, astfel încât să poată fi posibilă scanarea câtorva
sute de picuri pe secundă (o substanţă cu masa moleculară 300 poate prezenta între 150 şi 300
de picuri);
b. sensibilitate. Aparatul trebuie să fie capabil să înregistreze intensităţi ale unor
picuri care diferă între ele cu un factor mai mare de 10 3. Această problemă a fost rezolvată
prin utilizarea unei serii de 3-5 galvanometre cu oglindă cu sensibilităţi diferite (de obicei
sensibilităţile galvanometrelor sunt în raport 1:3:10:30:100).
2.5. Prelucrarea datelor

Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă

37

Semanlul analogic furnizat de către detector este transformat în semnal digital cu
ajutorul unui ADC (analog-to-digital convertor) iar datele sunt stocate în memoria unui
computer.
Computerul asociat unui spectrometru de masă înregistrează datele provenind de la
aparat şi le transformă, după caz, în valori de masă, intensităţi ale picurilor, curent ionic total,
potenţial de accelerare etc. Datele spectrale sunt prezentate în diverse forme: listă a
fragmentelor ionice, spectru de masă normalizat etc. Computerul asociat spectrometrului de
masă poate facilita, de asemenea, interpretarea spectrului ajutând la calculul compoziţiei
posibile a unor ioni de masă dată, calculând şi comparând abundenţele izotopice pentru o
formulă dată cu datele experimentale sau comparând spectrele obţinute cu cele existente în
biblioteca de spectre (există numeroase biblioteci de spectre de masă, conţinând spectrele a
peste 100.000 de compuşi).

38

Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă

CAPITOLUL 3
CUPLAJE ÎNTRE TEHNICILE CROMATOGRAFICE ŞI
SPECTROMETRIA DE MASĂ
Analiza amestecurilor complexe poate fi realizată prin cuplarea unui cromatograf de
gaze sau de lichide cu un spectrometru de masă. Principalul avantaj îl reprezintă posibilitatea
identificării directe a substanţelor separate.
3.1. Cuplajul gaz-cromatograf-spectrometru de masă (GC/MS)
Realizarea cuplajului este facilitată de faptul că substanţa organică se află deja în fază
gazoasă. În cazul utilizării coloanelor cu umplutură, debitul de gaz purtător este de
aproximativ 20÷ 30 cm3/min, ceea ce afectează major valoarea presiunii din spectrometru
(trebuie ţinut cont de faptul că un 1 cm3 de gaz aflat la presiune atmosferică ocupă un volum
de 107 cm3 la presiunea de 10-4 mm Hg; în consecinţă, pompa de vid trebuie să asigure un
debit de evacuare de 150 l/s pentru a îndepărta 1 cm3 de gaz purtător). Pentru îndepărtarea
celei mai mari părţi din gazul purtător sunt utilizate mai multe tipuri de interfeţe, a căror
funcţionare se bazează pe viteza superioară de difuzie a eluentului (de obicei heliu)
comparativ cu moleculele probei. O astfel de interfaţă GC/MS este prezentată în figura 3.1.

Figura 3.1.
Interfaţă CG/MS tip jet.
Efluentul provenit de la gaz-cromatograf este ejectat, printr-un orificiu foarte fin într-o
cameră vidată; din jetul astfel format are loc difuzia preferenţială a moleculelor gazului
purtător, mai uşoare decât moleculele probei. Un al doilea orificiu, coaxial cu primul şi aflat
la o distanţă de circa 1 mm de acesta, face legătura cu spectrometrul de masă: aproximativ 90
% din heliu şi 40 % din probă nu trec prin al doilea orificiu, astfel încât în aparat ajunge o
probă considerabil îmbogăţită.
Coloanele cromatografice capilare pot fi racordate direct la spectrometrul de masă

c. b. introducerea întregului debit de ieşire din cromatograf. reducerea debitului de alimentare a interfeţei. 3. Pentru rezolvarea acestor probleme se utilizează diverse dispozitive ce se bazează pe: a. .1. ce nu pot fi analizate prin gazcromatografie. 3. în special. în aşa fel încât lichidul să poată fi introdus direct. un debit de alimentare de 0.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 39 deoarece debitele la ieşire au valori de numai 1÷ 5 cm3/min. Cuplajul HPLC . ionspray (ISP) sau Atmospheric Pressure Chemical Ionization (APCI). se utilizează interfeţe de tip Direct Liquid Introduction (DLI) sau Continuous Flow FAB (CF-FAB). încălzită cu radiaţii infraroşii. unde are loc evaporarea celei mai mari părţi din solventul provenit de la coloana cromatografică.2. FAB etc). Cuplaj cu interfaţă moving belt Eluatul provenit de la coloana cromatografică este depus pe o curea mobilă (moving belt) fabricată dintr-un material poliamidic rezistent la temperaturi de circa 400 0C şi inert din punct de vedere chimic (figura 3. Introducerea întregii cantităţi de eluat în spectrometrul de masă are drept consecinţă creşterea sensibilităţii de detecţie.2). Problema este complicată suplimentar de necesitatea îndepărtării eluentului înainte de intrarea în spectrometrul de masă (de exemplu. pentru substanţele nevolatile. Cureaua pătrunde într-o primă cameră vidată.2. evaporarea selectivă a eluentului înainte de intrarea în camera de ionizare a spectrometrului (interfeţe de tip moving belt sau Particle Beam). soluţie apoasă implică eliminarea unui debit de 21.1 cm 3/min.spectrometru de masă (HPLC/MS) Cuplarea cromatografelor de lichide este mai dificil de realizat deoarece spectrometrele de masă analizează ioni aflaţi în fază gazoasă iar cromatografia de lichide se utilizează. se utilizează interfeţe tip thermospray (TSP).000 litri/s vapori pentru a se putea menţine în aparat vidul necesar). Cureaua pătrunde apoi în sursă unde este încălzită brusc pentru a avea loc evaporarea substanţei investigate (există variante constructive ce permit şi alte tipuri de ionizare: DCI.

3) este un dispozitiv care permite separarea rapidă şi eficace a solventului provenit de la coloana cromatografică. cu un diametru mai mic de 100 nm. formând un jet de gaz de mare viteză.3. Aerosolul obţinut traversează apoi o cameră de desolvatare cu pereţi încălziţi în care presiunea este cu puţin mai mică decât presiunea atmosferică. procesul se reia în cel de-al doilea etaj de pompare. este transformat într-un nor de picături fine.2.40 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă Figura 3. La nivelul primului etaj. particulele difuzează mai repede dinspre centrul jetului spre periferie. vaporii de solvent şi heliul fiind pompaţi în exterior. Figura 3. În final. este introdus în sursa spectrometrului de masă. Cuplaj cu interfaţă Particle Beam (PB) Interfaţa Particle Beam (figura 3. Interfaţa Particle Beam Eluatul este pompat printr-o capilară la un pulverizator din sticlă unde. Camera de desolvatare este legată la un separator cu jet molecular dublu etajat. Schema unei interfeţe moving belt 3. cu ajutorul unui curent de heliu. vapori de solvent şi de particule suferă o expandare supersonică. În timpul traversării picăturile suferă o desolvatare parţială. Deoarece diferenţa de masă între moleculele gazoase şi particule este mare.2. amestecul de heliu. Particulele sunt izolate cu ajutorul unui separator. format dintr-un fascicul convergent. fluxul de particule. dând naştere la particule de substanţă parţial solvatate. . Pentru o separare eficientă.3.

cu un debit maxim de 2 cm3/min. 3. faza mobilă evaporată joacă rol de gaz ionizant. cameră vidată.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 41 3. Picăturile sunt astfel transportate în lungul unui tub de cuarţ încălzit. . d. iar picăturile de lichid traversează în jet supersonic camera vidată c. e. de către un electrod. Figura 3. e. c. este introdus direct într-un vaporizator pneumatic unde este transformat într-o ceaţă fină cu ajutorul unui jet de aer sau de azot.5. f. racordat la pompa de vid.4. şi unde sunt ionizate chimic (prin transfer de proton sau de electron). Picăturile îşi continuă traseul cu viteză supersonică spre un orificiu de ieşire. la presiune atmosferică. Se evită astfel necesitatea de a evapora înainte de ionizare: ionii aflaţi în fază lichidă trec direct în fază de vapori. Căldura transferată picăturilor din aerosol va permite evaporarea fazei mobile şi a probei curentul de gaz. a. Ionizarea chimică la presiune atmosferică (Atmospheric Pressure Chemical Ionization. spectrometru Eluatul provenit de la cromatograf este încălzit brusc în zona b. Ei se desorb de pe picături. Ionii prezenţi în soluţie sunt acceleraţi de o diferenţă de potenţial. d. f. Ionii din faza de vapori sunt acceleraţi spre spectrometru. alimentat la un potenţial pozitiv. care se află la presiune atmosferică. introdus cu mare viteză. intrare interfaţă. b. Încălzirea este reglată cu ajutorul unui termocuplu ce determină temperatura jetului în vid. antrenând una sau mai multe molecule de solvent sau de substanţă dizolvată. electrod. ieşire. zonă de încălzire.5. Pentru a se evita îngheţarea picăturilor de lichid în timpul detentei în vid.4.molecule care au loc în fază gazoasă. producând ioni pseudo-moleculari ( [M+H] + − sau [M-H] .4. numit cameră de desolvatare/vaporizare. APCI) Tehnica APCI realizează ionizarea prin reacţii ioni . lichidul injectat este încălzit. Interfaţa tip Thermospray. Eluatul cromatografic. Gazul cald (circa 120 oC) şi substanţele ce părăsesc acest tub ajung în regiunea de reacţie a sursei. Se evită astfel acumularea unor cantităţi mari de vapori ai solventului.2. Cuplaj cu interfaţă Thermospray (TSP) Principiul interfeţei tip Thermospray este prezentat în figura 3.2. Principiul surse APCI este descris de figura 3. În general.

13.5. Câmpul electric intens contribuie la formarea de picături fine.42 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă Figura 3. încărcate electric. Desolvatarea şi evaporarea rapide minimalizează considerabil descompunerile termice. de debitul fazei lichide şi de diferenţa de potenţial aplicată. Interfaţa tip Ionspray .6.2. pagina 22). prin aplicarea unei diferenţe de potenţial de circa 3-6 kV (figura 2.6. electroni necesari ionizării primare nu se obţin prin încălzirea unui filament. tehnica electrospray-ului (ce cunoaşte o dezvoltare deosebită în prezent). Sursa APCI Deoarece sursa lucrează la presiune atmosferică. Interfeţele tip Electrospray (ESI) şi Ionspray (ISP) După cum s-a precizat în capitolul 2. constă în transformarea în spray a unui lichid. Ionii produşi la presiune atmosferică pătrund în spectrometrul de masă printr-un mic orificiu. Figura 3. 3.6.) acceptă debite mai mari şi produce un spray mai stabil şi mai puţin dependent de natura fazei lichide. provenind dintr-un tub capilar. Această interfaţă necesită utilizarea de coloane cromatografice capilare sau prevăzute cu dispozitive de segmentare a debitului (în general nu sunt posibil de prelucrat debite mai mari de 5µ l/min) Interfaţa tip ionspray (figura 3. ci cu ajutorul descărcărilor Corona sau cu emiţători − de particule β . Mărimea medie a picăturilor şi încărcarea lor electrică depinde de natura solventului.

fragmentările sunt puţine. Permite obţinerea unei creşteri a sensibilităţii şi selectivităţii în raport cu SIM. Cu această metodă se înregistrează. sensibilitatea cea mai ridicată se realizează pentru debite de circa 50 µ l/min. cu atât sensibilitatea va fi mai bună. b. rezultaţi dintr-o reacţie de descompunere + caracteristică: de exemplu. Întregul proces are loc la temperatura ambiantă. cel de-al doilea aparat selecţionează ionul fragment f f+ . este necesar să se înregistreze cel puţin un spectru la fiecare 5 secunde. 3. capitolul 4). în timp ce. SRM). Deşi interfaţa acceptă debite de 200 µ l/min. Se aplică în cazurile în care scopul investigaţiei este numai detectarea anumitor molecule ale căror caracteristici spectrale sunt cunoscute. + + rezultat din reacţia caracteristică de descompunere: m p → f f + m n . în aşa fel încât să se formeze o ceaţă fină de picături încărcate electric. analizorul poate fi programat să treacă rapid de la o masă la altă. chiar în condiţiile utilizării unor debite ridicate. În aceste condiţii. Cu cât timpul va fi mai lung. este de 10 s. primul spectrometru selecţionează ionul părinte m p . Detectarea reacţiilor selecţionate. lăţimea picului cromatografic (exprimată în unităţi de timp). După cum rezultă din figura alăturată. pe un anume interval de masă. Creşterea de sensibilitate poate fi foarte mare. Spectrometrul este reglat pentru detectarea unor anumiţi ioni. dacă se alege detectarea unei substanţe date cu ajutorul a trei fragmente caracteristice. . Creşterea sensibilităţii se poate realiza fie prin micşorarea intervalului de masa investigat. bazată pe reacţiile de descompunere ale ionilor caracteristici ai substanţei de analizat. Moduri de achiziţie a datelor cromatografice Indiferent de tehnica de ionizare. spectre complete. Creşterea selectivităţii este determinată de faptul că reacţia de fragmentare implică apariţia de ioni foarte caracteristici cu mase diferite. pentru a fi siguri că unul din spectrele înregistrate este "din interiorul" picului cromatografic.2.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 43 Tehnica ionspray-ului constă în pomparea soluţiei ce conţine proba printr-un vaporizator pneumatic. detectarea reacţiilor selecţionate (selected reaction monitoring. Să presupunem că. detectarea ionilor selecţionaţi (selected ion monitoring. caracteristic substanţei investigate. Să presupunem că baleiajul acoperă intervalul de masă dintre 50 şi 550 (la rezoluţie joasă). necesită utilizarea de spectrometre de masă în tandem (v. Vor fi înregistraţi toţi ionii ce vor sosi la detector în acest interval de timp. repetat. baleiaj (scan). Deoarece ionii sunt expulzaţi din picături printr-un proces ce nu implică un consum energetic semnificativ. menţinut la tensiune înaltă. timpul acordat fiecărei unităţi de masă este de 0.7. c. Astfel. la semi-înălţime. achiziţionarea datelor se realizează prin trei metode principale: a.01 secunde (500 unităţi de masă în 5 s). SIM). fie prin creşterea timpului de baleiaj.

ce corespunde ionului M-43. urmată de eliminarea de CO. din motive practice. fie prin pierderea unui fragment C3H7. în prima etapă. are loc scindarea unei grupe metil. se constată că acesta produce fragmentul m/e 107. baleiajul ionilor precursori (parent scan) . observarea reacţiilor ioni-molecule.1b). Însă. Rezultă că. în una sau mai multe etape. baleiajul fragmentelor neutre scindate (neutral loss scan) . cu formarea ionului m/e 135. determinarea compoziţiilor elementale etc. Rămâne de stabilit dacă pierderea ulterioară a 28 u. Un exemplu asupra modului în care spectrometria de masă în tandem poate elucida modurile de fragmentare ale unei molecule este prezentat în figura 4. 2. Aplicaţiile tehnicilor MS/MS sunt multiple şi includ studiul mecanismelor de fragmentare.constă în alegerea unui fragment neutru şi detectarea tuturor fragmentărilor ce provoacă apariţia lui.constă în alegerea unui ion precursor (ion părinte) şi determinarea tuturor ionilor produşi. deoarece semnalul descreşte după fiecare etapă din cauza creşterii lungimii traseului urmat de ioni. Spectrul din figura 4. Există trei moduri principale de realizare a tehnicilor MS/MS: 1. mp+.1. sau MSn).constă în alegerea unui fragment ionic şi determinarea tuturor ionilor precursori. baleiajul fragmentelor ionice (daughter scan) .. Teoretic. care va suferi o fragmentare ce va produce ioni şi molecule neutre: m p+ → md+ + mn Aceste fragmente vor fi analizate de cel de-al doilea spectrometru.1a evidenţiază prezenţa unui fragment intens la m/e 107. analiza la sensibilităţi şi selectivităţi înalte.a. nimic nu împiedică multiplicarea analizorilor folosiţi (în aceste condiţii notaţiile folosite sunt: MS/MS/MS….44 Spectrometria de masă în tandem (MS&MS) CAPITOLUL 4 SPECTROMETRIA DE MASĂ ÎN TANDEM (MS/MS) Tehnica MS/MS se referă la o metodă în care un prim analizor este utilizat pentru izolarea unui anumit ion. Prin selectarea ionului m/e 135 ca ion precursor (figura 4. este .m. 3. în prezent se pot utiliza maximum 3 sau 4 aparate montate în serie. Acesta poate să apară fie prin pierderea unui radical metil.

rezultă că 18O este conservat de către fragment. Figura 4.1. c) fragmentările ionului precursor de la m/e 137. Utilizarea tehnicii MS/MS pentru elucidarea fragmentărilor p-t-butilfenolului .1c se observă deplasarea corespunzătoare a semnalului cu două unităţi. a fost selecţionat ionul m/e 137.Spectrometria de masă în tandem (MS&MS) 45 determinată de eliminarea unei molecule de CO sau de etenă. ce diferă de ionul m/e 135 prin prezenţa 18O. În spectrul din figura 4. apoi se rearanjează şi pierde o moleculă de etenă. Semnalele de la m/e 107 şi 108 reprezintă contribuţii ale 13C. mai întâi. a) spectrul EI al p-tbutil-fenolului. În acest mod s-a demonstrat că ionul molecular pierde. un radical metil. Pentru a preciza acest lucru. b) fragmentările ionului precursor de la m/e 135.

la compararea spectrelor de masă este necesară precizarea condiţiilor de înregistrare a spectrului.46 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã CAPITOLUL 5 SPECTRUL DE MASĂ 5. 2. şi această listă poate să excludă ionii cu abundenţe extrem de scăzute. spectrul de masă al etil-dimetil-aminei.1. În figura 5. abundenţele exacte ale ionilor cu intensitate mică (şi în special cele ale picurilor izotopice). Utilizarea computerelor pentru stocarea şi prelucrarea datelor furnizate de către spectrometrul de masă permite actualmente selectarea şi analiza complexă a informaţiilor. la analiza şi. forma grafică. . abundenţele înregistrate ale celorlalţi ioni se amplifică cu factorul: f = 100 abundenta picului de baza Deşi reprezentarea grafică este deosebit de utilă pentru realizarea de comparaţii rapide cu alte spectre. Operaţia se numeşte normalizarea spectrului.1. forma tabelară. Introducere Informaţiile esenţiale furnizate de către spectrometrul de masă se referă la masele şi abundenţele relative ale ionilor rezultaţi din substanţa investigată. În cazul înregistrării spectrului pe un aparat cu rezoluţie joasă este util să se normalizeze abundenţele picurilor izotopice din zona ionului molecular funcţie de acesta din urmă. De obicei. Prezintă sub formă de tabel lista ionilor şi a abundenţelor lor relative faţă de ionul de bază. ea prezintă dezavantajul imposibilităţii de a prezenta. Din motive practice. aceste informaţii sunt sumarizate în două moduri: 1. la aceeaşi scară. este prezentat. Din considerente practice. funcţie de scopurile urmărite. Semnalele ionilor sunt prezentate sub formă de linii verticale aflate la valorile m/e corespunzătoare şi a căror înălţime este proporţională cu intensităţile (abundenţele) ionilor. în cele două variante. căruia i se atribuie valoarea de 100 %. base peak). Ca şi în cazul celorlalte tipuri de investigaţii spectrale. considerat ca având abundenţa de 100 %. aceste abundenţe sunt recalculate funcţie de semnalul cel mai intens (numit şi pic de bază. mai ales.

000 de compuşi (colecţia este prezentată şi pe suport magnetic). simpla comparare nu poate fi o metodă infailibilă de atribuire structurală. 0 11. b. Într-o primă etapă.W. spectre asemănătoare pot să aparţină unor substanţe foarte diferite. 1983). produse farmaceutice etc. Palissade Corporation.2 7 43 44 1. se face apel la informaţiile oferite de către spectrul înregistrat.0 23. de multe ori. .A.2.78 47 % b Figura 5. 0 71 1. publicată de către Mass Spectrometry Data Center de la Royal Society. colecţia există şi pe suport magnetic.3 10. Washinton. Informaţii analitice Deducerea structurii compuşilor investigaţi de către spectrometria de masă se realizează prin parcurgerea mai multor etape. Colecţia conţine peste 45. 2.1 45 56 41 4.000 de spectre. există colecţii specializate pe domenii relativ înguste: poluanţi. Heller. 0 8. metaboliţi.5 42 13.. izomerii ce fac parte din aceeaşi clasă de compuşi prezintă spectre similare.R. 0 7.0 74 1. prezentate în formă grafică şi clasificate în funcţie de masa moleculară. Cambridge (1991) cuprinde aproximativ 81.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã m/ e 15 27 28 29 30 31 % m/e % m/e a % 1. droguri.9 M M+1 25.1 39 40 1. Deşi poate fi extrem de utilă. Spectrul de masă al etildimetilaminei: a. 3. Trebuie însă să se ţină cont de faptul că. reprezentare grafică. În cazul în care structura substanţei investigate nu poate fi dedusă cu ajutorul colecţiilor. colecţia NBS/EPA/NIH (Mass spectral date base. National Bureau of Standards. N-Y.3 m/ e 72 73 17. 0 0. În prezent există trei mari colecţii de spectre de masă: 1.0 57 5. 1989) conţine spectrele a aproximativ 112. a spectrului înregistrat printre spectrele aflate în diverse colecţii. Începând cu anul 1988.2 2.0 100 4. de asemenea. fiecare. colecţia “eight peak index”. cîte opt picuri principale. Alături de aceste colecţii de cuprindere generală.8 7. G. manuală sau computerizată.1.000 spectre de masă.2 58 59 10 0 3. S. colecţia publicată de către editura John Wiley (The Wiley/NBS Registry of mass spectra data.1 28. 1978. prezentate sub forma unor liste ce cuprind. and Milne. se încearcă identificarea. reprezentare tabelară (în colţul din dreapta jos este prezentată normalizarea picului izotopic al ionului molecular) 5.

în medie. Determinarea formulei moleculare cu aparate de rezoluţie joasă. De exemplu. ceea ce ajută considerabil la elucidarea structurii şi la înţelegerea mecanismelor de fragmentare. De reţinut că în spectrul de masă al unei molecule organice fiecare pic corespunde unui ion cu o anumită compoziţie izotopică şi că valoarea m/e se calculează cu masele izotopice din tabelul 5. a căror intensitate relativă faţă de intensitatea ionului molecular este de 4. este un amestec format din doi izotopi: 12C (98. picul ionului molecular. 2 abundenţele izotopice ale tuturor elementelor. 5. este extrem de caracteristică şi serveşte.3 %. 321. ionii respectivi vor apare la valori m/e diferite. Intensitatea lor. În acelaşi timp. În tabelul 5. sunt prezentate abundenţele izotopilor celor mai importante elemente întâlnite în chimia organică iar în Anexa nr.7 % şi. în general puţin intense şi aflate la valori m/e imediat superioare. rezoluţia necesară creşte rapid cu creşterea masei moleculare. Aceste picuri se numesc picuri izotopice. respectiv. evident. raportată la intensitatea (abundenţa) picului ionului format de izotopii majoritari. unul dintre izotopi se află într-o proporţie dominantă. La utilizarea aparatelor cu rezoluţie ridicată.89/1. În majoritatea cazurilor.1551. Pentru compusul C4H8O. la stabilirea formulei moleculare.10 %).400. compoziţia elementală a unei molecule poate fi stabilită cu certitudine dacă masa moleculară se situează în jurul valorii de 100 u.1. aflat la m/e 72. şi nu cu masele atomice relative ale elementelor.3. În consecinţă. una din douăzeci şi cinci de molecule conţine trei atomi 12C şi unul 13C. pentru a face distincţie între C24H19N şi C21H23NS. sau .11. Rezultă că.1551-321. De cele mai multe ori se recurge şi la ajutorul celorlalte tehnici spectrale uzuale: rezonanţa magnetică nucleară. Dacă primele două informaţii pot fi obţinute cu certitudine în multe cazuri.a. la înregistrarea spectrului de masă al etil-metil-cetonei (C4H8O) pe un aparat cu rezoluţie joasă. 5.1517 şi. în condiţiile utilizării spectrometrelor de masă de joasă rezoluţie. Această moleculă are masa unitară 73 şi va forma primul pic izotopic.1. De exemplu. Prezenţa unui al doilea 13C (sau a unui 2H. în principiu.4. creşte numărul de combinaţii posibile iar diferenţele între masele moleculare ale diverselor combinaţii de atomi scad. Abundenţele relative ale celor doi izotopi ai carbonului se află în raport de 98. Apariţia celor două picuri suplimentare este determinată. elementul fundamental al chimiei organice. carbonul. Din păcate.89 %) şi 13C (1. masa moleculară. determinarea directă a compoziţiei elementale. unul dintr-o sută de atomi de carbon este un 13C. Abundenţe izotopice Cea mai mare parte a elementelor apar în natură sub forma unor amestecuri de izotopi. compoziţia elementală. Datorită creşterii numărului de atomi. De exemplu. 3. spectrometria în IR şi UV-VIS. Acest fapt are drept consecinţă apariţia unor picuri suplimentare. stabilirea formulei structurale pornind numai de la procesele de fragmentare este mult mai dificilă şi nu întotdeauna posibilă.48 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Principalele tipuri de informaţii analitice furnizate de către spectrul de masă sunt: 1. respectiv 0. Faptul că unele elemente prezintă mai mulţi izotopi are drept rezultat existenţa unor ioni cu compoziţii elementale identice dar cu mase diferite.m. este însoţit de două picuri. Determinarea formulei moleculare cu aparate de înaltă rezoluţie Spectrometrele de masă de înaltă rezoluţie permit. de prezenţa izotopilor în moleculă. formula structurală. utilzarea unor astfel de aparate permite şi stabilirea compoziţiei elementale a fragmentelor rezultate. este necesară o rezoluţie de 321/(321. Există puţine aparate comerciale capabile să atingă o asemenea rezoluţie. 2. aflate la m/e 73 şi m/e 74. ale căror mase sunt 321.1517) = 94.

w.989767 27.a.918348 80.1):  wc  zo 1 xh yn I M +1 = I M  + + +  (5. 15N.916334 126.50 49. Abundenţele acestor picuri sunt.904352 Valoarea acestei intensităţi poate fi calculată teoretic cu relaţia (5.80 24. IM+1 = intensitatea relativă procentuală a picului molecular pentru moleculele care conţin unul din izotopii 2H.02 0. N.015 98. evident.965896 78.994915 16.967080 34.968855 36. H.000108 15.02 75. x. Abundenţele izotopilor celor importante elemente întâlnite în chimia organică.21 0.985 0.999160 18. o2 = răspândirea procentuală a 13C. 2H.998405 22.a.972074 32.75 4.04 0.. O variantă mai comodă o reprezintă utilizarea unui computer. respectiv O. 17O. Tabelul 5.1.m.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 49 numai a unui 18O) va conduce la formarea celui de al doilea pic izotopic.00 95. N şi O având masa moleculară de 72 u.20 100.00 Masa izotopică (u.007825 2. Utilizînd această relaţie. 15N.m.50 100. proporţionale cu abundenţele izotopilor respectivi. c. y.999133 17.973761 30. h.m.1) 100 − c 100 − h 100 − n 100 − ( o 1 + o 2 )  unde: IM = intensitatea relativă procentuală a picului molecular corespunzător moleculei care nu conţine nici un izotop greu.76 0.014102 12.003074 15. o1.967865 35.a.36 99.) 1. 17O respectiv 18O. prezenţi în moleculă. 13C. IM+2 precum şi a raportului IM+1/IM+2 pentru mase moleculare de pînă la 250 u.003354 14.000000 13. H.20 4.976491 29.976927 28.10 100. ce corespund unor formule brute de tipul CxHyNzOt şi a întocmit tabele ce sunt utilizate pentru stabilirea formulei moleculare a substanţelor (Anexa nr. În tabelul 5.971461 33.64 0.00 92. 1).90 1. Izotop 1 H H 12 C 13 C 14 N 15 N 16 O 17 O 18 O 19 F 23 Na 28 Si 29 Si 30 Si 31 P 32 S 33 S 34 S 36 S 35 Cl 37 Cl 79 Br 81 Br 127 I 2 Abundenţă naturală (%) 99. .10 99.20 50.973763 31. z = numărul atomilor de C. n. Beynon a calculat valorile IM+1.2 sunt prezentate abundenţele relative calculate ale primului şi celui de al doilea pic izotopic (raportate la abundenţa ionului molecular) pentru diverse combinaţii de atomi de C.70 3.00 100.

4 %. (%) 0. M+2 = 0. M = 72 C4H8O C2H4N2O C3H4O2 C3H6NO C3H8N2 C5H12 M.49 3.02 : 0.75 : 4. În consecinţă.38 3. (%) 4.a. având intensităţile relative 100:195:96 datorită existenţei moleculelor cu compoziţia izotopică 79Br2. În prezenţa a doi atomi de brom.13 5. Întrucât pentru compuşii cu formula generală C xHyNzOt intensitatea picului M+2 poate fi maximum 0. Utilizarea abundenţelor picurilor izotopice M+1 şi M+2 trebuie făcută cu multă circumspecţie deoarece. Abundenţele relative ale primului şi celui de al doilea pic izotopic.8 % la valoarea abundenţei relative a picului (M+1). se recalculează intensitatea relativă a abundenţelor picurilor M+1 şi M+2 ţinând cont de contribuţiile izotopilor heteroelementelor.25 0.28 0. se determină formula moleculară de tip CxHyNzOt. 33S şi 34S. în spectru vor apare picuri la (M).07 0. .a. calculate pentru diverse combinaţii de C. 35S contribuie şi el la înălţimea picului M+1. Astfel.52:49. pentru o masă de 120 u. la formula moleculară rezultată se adaugă heteroatomii identificaţi. N şi O corespunzând lui m/e 72.6 % rezultă un fragment C7H8N2. Izotopii mai grei ai atomilor de clor. hidrogenului. picul (M+2) trebuie să reprezinte circa 98 % din picul molecular deoarece abundenţele relative ale celor doi izotopi ai bromului se află în raport de 79Br:81Br = 50. e. M+2).8 : 4. cu ajutorul tabelelor.44 0. (M+2) şi (M+4). Etapele determinării formulei sunt următoarele: a. M). M+2 este mai mare cu circa 4. picul (M+2) este cu circa 4.5 % mai intens la compuşii ce conţin un atom de sulf).23 0.48.13 Compararea datelor experimentale obţinute la înregistrarea spectrului etil-metil-cetonei (M+1 = 4. d. Sulful prezintă trei izotopi frecvent întâlniţi. permite selectarea formulei moleculare. 32S. 79Br81Br şi 81Br81Br.8=8.7 % .5 % decît ar fi de aşteptat dacă sulful nu ar fi prezent. valoarea recalculată va fi: 9. brom. se poate presupune şi prezenţa unui unui alt element (în cazul de faţă un atom de sulf) (ca urmare a prezenţei izotopului 34S. ţinând cont de masa moleculară şi de contribuţia picurilor izotopice.9 %. avînd abundenţele 95. (%) 100 100 100 100 100 100 M + 1. Din Anexa 1. Anexa nr.23 % (intensităţi relative: 100 : 0. 153 (9. în cazul unei molecule care conţine un atom de brom. la un compus cu un atom de sulf. şi un pic (M+1) de 8. se cere formula moleculară. M+1) şi 154 (4. Din acest motiv.9 % pentru o masă moleculară de 152. sulf apar în proporţie mult mai mare comparativ cu celelalte elemente organogene. se compară valorile experimentale ale abundenţelor relative ale picurilor (M+1) şi (M+2) cu cele tabelate (v.4).03 3.59 M + 2. H. în unele situaţii. abundenţele acestor picuri sunt afectate de prezenţa ionilor (M+H)+ rezultaţi prin protonarea ionului molecular.m.8 % din valoarea lui M+1 pentru a se obţine contribuţia reală a izotopilor mai grei ai carbonului.4-0. Izotopul 33S contribuie cu circa 0. Următorul exemplu este ilustrativ: un compus prezintă următoarele intensităţi relative ale picurilor din zona ionului molecular: m/e 152 (100 %.2. fiind necesar să se scadă 0.50 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Tabelul 5. picurile izotopice ale ionilor moleculari sunt puternic afectate şi devin extrem de caracteristice. Formula moleculară finală a compusului investigat este : C7H8N2S. aspectul spectrului în zona ionului molecular al unor astfel de molecule poate fi utilizat pentru identificarea acestor heteroelemente. b. oxigenului şi azotului.6 %.76 4.3 %) cu cele din tabelul 5. De exemplu.2.. c. se recalculează masa celorlalte elemente din moleculă: 152-32=120 u. 1).m.

5. atunci când dovezile lipsesc. De cele mai multe ori. caracterul de radical-cation fiind evidenţiat în partea de sus a parantezei din dreapta. confirmarea prezenţei (M . la clasele de compuşi corespunzătoare. Confirmarea identificării corecte a ionului molecular poate fi realizată dacă se ţine cont. Identificarea ionului molecular Identificarea ionului molecular prezintă o importanţă deosebită în interpretarea spectrelor de masă deoarece acesta oferă informaţii despre masa moleculară şi compoziţia elementală a substanţei investigate. un pic intens la M+1 şi un număr redus de fragmentări. → M + ⋅ + 2 e - Deşi în majoritatea cazurilor este dificil de precizat care orbital va pierde electronul. din diferite motive. în această situaţie picurile M şi M+1 prezintă contribuţii ale primului şi celui de al doilea pic izotopic al ionului (M-H) +. scăderea înălţimii picului M+1 la scăderea presiunii este un indiciu al prezenţei reacţiei de protonare. dificilă. această identificare este. La utilizarea aparatelor de joasă rezoluţie identificarea ionului molecular este dificilă dacă: a) ionul molecular pierde foarte uşor un atom de hidrogen. Deşi în majoritatea cazurilor este de aşteptat ca amprenta ionică ce apare la cea mai mare +⋅ +⋅ valoare m/e să reprezinte contribuţia ionului molecular . printre altele. ionul molecular este un radical-cation care apare atunci când o moleculă neutră pierde un electron în urma bombardamentului cu un fascicul de electroni a căror energie depăşeşte potenţialul de ionizare (> 10 . aminele şi eterii) reacţionează cu protonii generaţi în sursa de ioni. În aceste cazuri intensitatea picului M+1 (important în stabilirea formulei moleculare) este amplificată cu o valoare necunoscută. 5. azot etc) să piardă cu uşurinţă un electron şi ca legăturile σ C-C să ionizeze mai uşor decât legăturile σ C-H: În general.1. 5. b) substanţele investigate (în special compuşii carbonilici. contribuţii care afectează calculele cantitative. este de aşteptat ca sistemele aromatice şi orbitalii de nelegătură ai heteroatomilor (oxigen. formând ioni (M+H)+ stabili.5.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 51 Alte discuţii referitoare la aspectul spectrului în zona ionului molecular vor fi prezentate în capitolul 6. M + 1 e tc ) acestuia trebuie făcută cu multă atenţie. Deoarece reacţia dintre proton şi molecula investigată depinde de presiunea internă din spectrometru.2. structura ionului molecular se scrie între paranteze pătrate. Ionii moleculari proveniţi de la circa 20 % din substanţele organice se descompun atât de rapid (< 10-5 s ) încât semnalele lor sunt foarte slabe în spectrele de rutină (chiar mai mici de 0.5 % din picul de bază) sau lipsesc. Ionul molecular 5. de .15 eV): M + e. cea mai bună soluţie este aceea de a apela la o ionizare chimică a cărei rezultat este. Structura ionului molecular După cum s-a precizat. De multe ori însă. de obicei.5. [ C5 H 5 ] + ⋅ etc . în acelaşi mod se reprezintă şi fragmentele a căror structură electronică nu poate fi exact precizată: [ C 6 H 6 ] + ⋅ .

În aceste condiţii. ionii cu sarcină dublă nu pot avea mai mult de jumătate din masa ionului molecular.52 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 1. ionul molecular este întotdeauna însoţit de picuri izotopice. Ionii metastabili nu rezultă din fragmentări care au loc în . izotopi cu număr de masă şi valenţă pare (12C. Abundenţa ionului M + ⋅ + 1 indică numărul maxim de atomi de carbon (Cmax) conform formulei: C max = (M + ⋅ + 1) × 100 . datorită improbabilităţii de existenţă a unor fragmente cu această masă. S. ionul molecular este ionul ce prezintă cel mai scăzut potenţial de ionizare. în cazul existenţei picurilor metastabile. 3. 7.5. moleculele cu masă moleculară pară. 8. 2. 9. Ionii (M + ⋅ +2) şi cei superiori oferă indicaţii referitoarea la M + ⋅ × 1. 5. aflate la valori m/e fracţionare. Astfel. 16O.2). este nerezonabil ca primul pic de dinaintea ionului molecular să rezulte printr-o pierdere de masă de 6-14 sau 21-24 u. ionul presupus ca fiind ion molecular este el însuşi un fragment. Abundenţa lor relativă depinde de numărul şi tipul elementelor prezente şi de abundenţa lor naturală.3.6. scindările trebuie să aibă loc întotdeauna cu pierderea unor fragmente de masă rezonabilă. 6. puţin intense.a. atunci ionul molecular trebui să aibă masa cel puţin 2x + 1. Si). atunci acesta trebuie căutat la valori m/e mai mari. 10. b.a. (cum ar fi. Acest fapt prezintă o importanţă analitică deosebită în spectrometria de masă.m. 31P). Dacă un ion cu sarcină dublă apare la x + 0. ionul molecular este o specie omogenă.1 numărul şi felul elementelor care au un izotop relativ abundent cu o masă mai mare cu 2 u.. Ionii ce produc aceste semnale se numesc ioni metastabili iar picurile corespunzătoare picuri metastabile. 4. dacă ultimele două semnale din spectru sunt. ionul molecular este ionul a cărui masă este suma maselor tuturor elementelor prezente în moleculă (pentru fiecare element se ia în considerare izotopul cel mai abundent). Dacă spectrometrul scindează picul presupusului ion molecular în două sau mai multe componente. izotopii cei mai răspândiţi ai elementelor organogene se încadrează în una din următoarele două categorii: a. în absenţa unui semnal pentru ionul molecular.a. Ioni metastabili La înregistrarea spectrelor de masă se observă frecvent picuri largi. consecinţele ce decurg de aici fiind enunţate în aşa-numita regulă a azotului: moleculele cu masă moleculară impară trebuie să conţină un număr impar de atomi de azot.m. Excepţia este reprezentată de către 14N. Cl. care prezintă număr de masă par şi valenţă impară. 32S). Br. abundenţa ionului molecular este proporţională cu presiunea din sursa de ioni. masa moleculară trebuie să aibă o valoare care să difere rezonabil faţă de ionii fragmente prezenţi în spectru. fie nu conţin azot în moleculă. acesta nu poate proveni din tranziţia 187→172 (m*calculat = 158.5. nici un fragment nu poate conţine mai multe tipuri de atomi decât ionul molecular.m. izotopi cu număr de masă şi valenţă impare (1H. de exemplu. 35Cl. la 172 şi 187 iar picul metastabil este la 170. Regula azotului Cu o singură excepţie. 5. în spectru trebuie să existe doi ioni la valori m/e mai mari care să respecte relaţia: m* = m 22 / m1 . Identificarea unor fragmente ce conţin şi alte tipuri de atomi faţă de ionul molecular conduce la concluzia alegerii greşite a acestuia din urmă. de exemplu. Astfel. fie conţin un număr par de atomi de azot.6.6 cu picul de la 187 ar putea permite estimarea valorii ionului molecular (nedetectabil) la 205 u. 5. Corelarea picului metastabil de la 170.

4 unităţi de masă faţă de valorile obţinute experimental. dar se vor descompune în drum spre colector. ci în timpul parcursului spre colector. rezultatele obţinute cu această ecuaţie se abat cu circa 0. Ionii moleculari care se descompun în camera de ionizare conduc la un ion-fiică (daughter+ ion) A şi un radical B. căpătînd o energie de translaţie eV. anumite categorii de ioni moleculari pot avea un conţinut energetic foarte divers. În reprezentările grafice. poziţia anormală din spectru fiind determinată numai de cantitatea diferită de energie de translaţie pe care o posedă. ionul fiică şi ionul metastabil se utilizează tabele şi programe computerizate. În mod normal. din masa ionului părinte (m1) şi a ionului fiică (m2). deoarece ionul metastabil A+ are o energie de translaţie mai mică decât ionul normal A+. prezintă o nomogramă utilizată în acest scop. poziţia picurilor metastabile este indicată cu ajutorul unor săgeţi plasate în locurile corespunzătoare de pe axa x.4. Cum 652/91 = 46. Ei vor fi focalizaţi de analizorul magnetic pe baza maselor lor şi a energiilor de translaţie. ionii moleculari formaţi în camera de ionizare suferă unul din următoarele procese: a) se descompun complet şi foarte rapid în sursa de ioni şi nu mai ajung la colector (cum ar fi cazul ionilor moleculari foarte ramificaţi ce au o viaţă mai scurtă de 10 -5 s) sau b) supravieţuiesc un timp suficient de lung (mai mare de 10-5 s) pentru a ajunge la colector şi a fi înregistraţi. Pentru stabilirea relaţiilor dintre ionul părinte. cu o precizie satisfăcătoare. spectrul de masă al toluenului prezintă două picuri intense la m/e 91 şi m/e 65 şi un pic metastabil larg la 46. ionii A+ vor fi detectaţi normal de către colector. conducând la picul metastabil m/e 46. şi 5. Energia de translaţie a acestui ion fiică A+ trebuie să fie atunci mai scăzută decât cea a ionului părinte şi acest ion va ajunge la colector altfel decât ionul “normal” A+ produs în sursa de ioni. Astfel.. În cazul spectrelor de masă tabelate. Masa aparentă o ionului metastabil A+ (m*) poate fi calculată. el va fi deviat mai puţin şi va apare în spectru printre ionii cu masă mai mică.3 prezintă variantele de evidenţiere a ionilor metastabili. cu ajutorul ecuaţiei: (m ) 2 m* = 2 m1 Frecvent. produs în camera de ionizare.4. Unii dintre aceştia pot supravieţui pînă la colector şi vor fi detectaţi în mod normal.2. Prezenţa unui ion metastabil într-un spectru de masă este o dovadă că ionul părinte se descompune la ionul fiică într-o singură etapă. Ionul A+ cu energie de translaţie anormală este un ion metastabil.4. Figurile 5. Picurile metastabile sunt largi din mai multe motive. Ionii moleculari care se vor descompune la A+ şi B. Ei posedă o energie cinetică inferioară ionilor obişnuiţi. unul dintre acestea fiind posibilitatea ca o parte din energia de excitare ce produce scindarea legăturii să se transforme în energie cinetică suplimentară. O parte dintre aceştia vor avea timpi de viaţă intermediari (circa 10-5 s). . proporţional cu masa acestora (principiul conservării momentului). Ionii moleculari care părăsesc sursa de ioni vor fi acceleraţi de diferenţa de potenţial.4. se poate aprecia că ionul m/e 91 pierde 26 unităţi de masă pentru a produce ionul fiică m/e 65 şi că o parte din această fragmentare are loc între analizorul electrostatic şi cel magnetic. procesele de fragmentare care generează ioni metastabili sunt evidenţiate cu ajutorul unui asterisc plasat sub săgeată ( m1 *→ m2 ). în schemele de fragmentare. De exemplu. Figura 5. Ionii metastabili detectabili se formează în regiunea cuprinsă între analizorul electrostatic şi analizorul magnetic..0. Viaţa ionilor depinde de stabilitatea intrinsecă şi de cantitatea de energie de excitaţie adsorbită în cursul impactului electronic din camera de ionizare.1 . vor putea părăsi camera de ionizare. imediat după accelerare vor împărţi energia de translaţie între A+ şi B.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 53 camera de ionizare. ionii metastabili sunt prezentaţi ţinând cont de relaţia părinte-fiică şi de masa fragmentului neutru scindat. Ionul metastabil A+ are aceeaşi masă cu ionii normali A+. ceea ce conduce la timpi de existenţă foarte diferiţi.

care pierde 28 u. cum este cel din spectrometrul de masă.3. Prezentarea picurilor metastabile în formă tabelară Figura 5.a.7. Pe de altă parte.9 rezultă în urma fragmentării metastabile a ionului m/e 137. Transformările moleculelor în spectrometrul de masă sunt reacţii monomoleculare izolate. Prezentarea picurilor metastabile cu ajutorul săgeţilor. reacţiile chimice se desfăşoară în fază lichidă sau gazoasă.2 127 99 + 28  → 66. fragmentările depind numai de structura şi energia moleculei.1 155 127 + 28  → 77. excesul energetic poate fi eliminat prin ciocniri intermoleculare sau prin emisie de fotoni. ce au loc într-un timp foarte scurt. numai emisia de fotoni permite micşorarea acestui exces energetic. Ionul astfel format este accelerat de către un câmp electric care îl dirijează spre analizor. cantitatea de energie transferată moleculei este mare iar ionul format va poseda un exces de energie apreciabil. Spectrul de masă al teobrominei. cu ajutorul unui fascicul electronic de 70 eV.m. în aceste condiţii numărul de ciocniri intermoleculare este imens iar energia internă se distribuie rapid pe ansamblul tuturor moleculelor din sistem. singurele transformări pe care le poate suferi ionul molecular sunt fragmentări monomoleculare.2. Ionul de masă 87.m pentru a forma fragmentul m/e 109 u. Procese de fragmentare 5. de obicei. în pofida conţinutului energetic ridicat.7 127 81 + 46 Figura 5. Acest fapt permite postularea rutelor de fragmentare pe baza considerentelor bazate pe stabilitatea fragmentelor obţinute. În sursa de ioni acest ion rămâne circa 10 -6-10-7 s iar în analizor circa 10-4-10-5 s.7.1. . Rearanjările şi scindările ciclurilor nu vor putea fi detectate decât dacă vor fi urmate de procese de fragmentare. multe reacţii de fragmentare corespund unor + m*  → m1+ m2 + (m1 − m 2 )  → 132.3 apare în urma fragmentării 180 → 137. Generalităţi În mod obişnuit. Înregistrarea spectrelor de masă ale moleculelor ionizate prin impact electronic se realizează în condiţiile unui vid avansat în care astfel de ciocniri sunt improbabile.3 99 81 + 18  → 51. Ionul m/e 104. Reacţiile de recombinare sunt practic imposibile datorită improbabilităţii ciocnirilor intermoleculare. Molecula primeşte energia transferată de la un fascicul electronic şi ionizează la un radical-cation.a. În cazul reacţiilor clasice. Deoarece ionizarea se realizează. Astfel.54 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 5. sunt deci procese ce se află sub control cinetic. În condiţiile unui vid avansat.0 182 155 + 27  → 104.

tăria relativă a legăturii. -C=O.scindări cu rearanjare. Se poate astfel anticipa că fragmentarea va depinde de factori cum ar fi activarea alilică sau benzilică a legăturilor. Este de aşteptat ca principiile după care au loc transformările chimice în spectrometrul de masă să fie asemănătoare cu cele din chimia organică convenţională. stabilizarea sarcinii pozitive a fragmentelor prin inducţie şi/sau rezonanţă sau de capacitatea heteroatomilor (oxigen. Factorii principali care determină ce legături se vor scinda şi ce ioni se vor forma sunt: . Figura 5.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 55 reacţii inverse. Procesele de fragmentare ce au loc în spectrometrul de masă pot fi împărţite în două categorii: . . ce au energie de activare nulă sau foarte mică. C-H şi O-H ) este foarte mică. . -N=O etc) şi a trei legături simple (C-F. se pot aplica considerente bazate pe raţionamente de natură termodinamică. de exemplu. >C=C<. Nomogramă pentru identificarea ionilor părinte şi fiică ţinând cont de poziţia picului metastabil.stabilitatea ionilor şi a fragmentelor neutre rezultate.scindări simple (fără rearanjare). azot. În acest condiţii.4. halogeni etc) de a accepta sarcina pozitivă cu schimbarea concomitentă a valenţei. recombinarea unui radical cu un cation. . De remarcat că tendinţa de fragmentare a tuturor legăturilor multiple (-C≡ N. cum ar fi.

1 5. 5. Apariţia fragmentelor ionice are loc la un potenţial ce însumează energia de ionizare a moleculei neutre şi energia de activare a procesului de fragmentare: valoarea acestui potenţial se numeşte potenţial de apariţie. scindarea legăturilor simple poate avea loc heterolitic sau homolitic.6). în principiu.5. uneori. . 5.4. Deplasarea electronilor de legătură în cursul scindărilor se evidenţiază cu ajutorul săgeţilor.3. În general.5. Atunci când sarcina şi electronul impar nu sunt (sau nu pot fi localizate) se utilizează simbolurile din structurile 5.2 5. în colţul din dreapta sus. Simboluri utilizate în spectrometria de masă În cele mai multe cazuri. din motive de simplitate.4 . Potenţial de ionizare şi potenţial de apariţie Potenţialul de ionizare minim al unei molecule neutre se numeşte potenţial de ionizare (Ionization Potential. sunt unanim acceptate atât terminologia cât şi simbolismul propuse de către McLafferty. Scindarea homolitică se evidenţiază cu săgeţi cu un singur “dinte” (săgeţi tip harpon.2.3 (formula ionului molecular este pusă între paranteze pătrate. 5.3 Atunci când sarcina pozitivă şi electronul impar pot fi considerate (din diferite motive) ca localizate se utilizează simbolismul din structurile 5. parantezele sunt omise. Măsurarea potenţialului de ionizare se realizează prin creşterea energiei electronilor utilizaţi pentru ionizarea probei şi observarea potenţialului minim necesar pentru apariţia ionului molecular. rămănând numai colţul din dreapta sus). sarcina pozitivă şi electronul impar fiind scrise în afara parantezelor. 5.56 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 5. Reprezentarea ionului molecular poate fi făcută în mai multe moduri.6 5.7.7.5. că expulzarea unui electron şi formarea unui radical . 5.ion (ion molecular) are loc fără schimbarea structurii nucleare. Se acceptă însă. structura exactă (electronică sau nucleară) a celei mai mari părţi a ionilor înregistraţi în spectrul de masă al unui compus nu poate fi stabilită.8). 5. pentru scindarea heterolitică utilizându-se săgeţi normale (5.5 În cursul proceselor de fragmentare. IP).7 În anumite situaţii este utilă indicarea fragmentelor ce pot rezulta în urma scindării la unul din capetele lanţului (de exemplu structura 5.7).1 .

.9).6. moleculele conţin un număr par de electroni. 5. De obicei. cazul scindării cationului butil. molecula de NO). Fragmentarea ulterioară a ionilor cu număr impar de electroni se tratează similar cu fragmentările ionilor moleculari (cu care se şi aseamănă din punct de vedere electronic). la rândul lor.10). funcţie de tipul de scindare. ionii cu număr par de electroni se fragmentează la ioni cu număr par de electroni şi fragmente neutre. specii care nu sunt caracteristice chimiei în soluţie. 2.7). este posibilă obţinerea unui ion cu număr par de electroni şi a unui fragment neutru sau a unui ion cu număr impar de electroni şi a unui radical (cum este. scindarea legăturilor dintr-un ciclu. scindarea lanţului şi a legăturilor exo-ciclice.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 57 5. de exemplu. Ioni cu număr par şi impar de electroni În general. În cel de-al doilea caz. pierderea de masă este posibilă numai dacă are loc scindarea a două legături din ciclu.4. scindarea heterolitică sau homolitică a unei legături va conduce la acelaşi rezultat. În prima situaţie. cu formarea unui ion cu număr impar de electroni (radical-cation) şi a unui fragment neutru (de exemplu 5. Puţinele excepţii care există sunt. homolitică sau heterolitică. În spectrometria de masă se întâlnesc însă şi radicali-cationi. Pierderea ulterioară de masă prin scindarea unei legături simple poate conduce numai la două situaţii: 1. 5. de fapt. procese de fragmentare. Ionii cu număr par de electroni pot suferi.10. 5. 5. Speciile reactive ce se întâlnesc frecvent în chimia clasică sunt ioni cu număr par de electroni (cationi şi anioni) şi radicali (intermediari fără sarcină) cu număr impar de electroni. Teoretic.7. radicali stabili (de exemplu.8.9. Toţi ionii moleculari conţin un număr impar de electroni. obţinându-se un ion cu număr par de electroni (cation) şi un fragment neutru cu număr impar de electroni (radical) (de exemplu formulele 5. 5.

compoziţia fragmentului se obţine prin diferenţă. O hidrocarbură alifatică saturată are formula CnH2n+2. Deoarece se pot determina formulele brute ale ionilor părinte şi fiică implicaţi într-o anumită fragmentare. devine dificil de stabilit modurile în care au loc scindările acestor fragmente. Stabilirea numărului de cicluri sau a nesaturării Cunoaşterea formulei elementale pentru o moleculă sau un fragment permite calcularea echivalentului de duble legături (nesaturare echivalentă (Ne) = numărul de cicluri plus numărul de legături duble). De exemplu. determinarea formulei moleculare este incertă. absenţa altor substituenţi ce scindează uşor. CH3. Masa produselor neutre poate fi însă dedusă din diferenţa dintre masa ionului părinte şi cea a fragmentului ionic rezultat. fragmentul neutru. (M-15)+. Din cauza abundenţei scăzute. cele mai importante informaţii pentru deducerea structurii sunt oferite de ionii cu număr impar de electroni. O dată cu creşterea masei acestor fragmente neutre. (M-18)+ şi (M-20)+ reprezintă. identificarea naturii unui anumit fragment neutru pierdut în cursul fragmentării acelui ion poate permite înlăturarea ambiguităţii. o substanţă necunoscută prezintă un ion molecular de intensitate scăzută la m/e 74. datorită acestui fapt. acesta din urmă poate avea două origini: pierderea unui radical propil de către ionul molecular sau pierderea unei molecule de etilenă de către ionul (M-CH3)+. un număr impar de electroni şi va fi un radical-cation. fie plasată într-o poziţie favorabilă scindării.6. Fiecare ciclu sau nesaturare prezente în moleculă va reduce numărul de atomi de hidrogen cu două unităţi. respectiv. Anexa 5 conţine lista celor mai caracteristice fragmente neutre pierdute în cursul fragmentărilor. pierderea de fragmente H. dacă un spectru conţine ioni abundenţi de tipul (M-CH3)+ şi (M-C3H7)+. fără excepţie. aproape întotdeauna.7. un fragment (M-15)+ abundent indică prezenţa unei grupe metil fixată fie pe un carbon foarte substituit. Evident. Ionii de masă (M-1)+.58 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Recunoaşterea ionilor funcţie de paritatea în electroni se face cu următoarea regulă: în absenţa azotului. la m/e 58. Astfel. dacă molecula conţine un număr impar de atomi de azot. Cele mai importante informaţii sunt oferite de fragmentele neutre pe care le pierde ionul molecular. Deoarece fragmentul pierdut este cu certitudine un metil. De exemplu. cu masă mică nu poate corespunde decât unui număr foarte limitat de formule. cunoaşterea naturii fragmentelor neutre pierdute în cursul formării este importantă pentru determinarea structurii moleculare. 5.7. un pic (M-1)+ abundent indică prezenţa unui atom de hidrogen mobil şi. 5. HF. ţinând cont numai de elementele prezente în formula moleculară. Masele acestor fragmente oferă informaţii importante referitoare la compoziţia elementală a moleculelor investigate. orice ion de masă impară va avea un număr par de electroni şi va fi un cation. de asemenea. În spectru este prezent un ion abundent. Probabilitatea ca aceşti ioni să rezulte în urma unor rearanjamente este extrem de scăzută şi. creşte şi numărul structurilor izobare şi izomere posibile. se poate stabili cu uşurinţă formula moleculară. atunci: x = 2n + 2 − 2N e sau Ne = 2n + 2 − x 2 . H2O şi. 5. datorită faptului că oferă posibilitatea postulării precursorilor posibili. Dacă formula brută atribuită unui ion nu se cunoaşte cu certitudine. Computerele asociate spectrometrelor de masă permit calcularea compoziţiilor posibile ale fragmentelor de masă dată. regula se inversează. orice ion de masă pară va avea. Deşi majoritatea ionilor înregistraţi în spectrul de masă sunt ioni cu număr par de electroni. căruia i s-a atribuit formula C2H3O2+. Molecule şi fragmente neutre cu masă mică Fragmentarea ionului molecular produce ioni (înregistraţi de către aparat) şi fragmente neutre (radicali sau molecule) neobservabile în spectru. Dacă numărul de atomi de hidrogen din moleculă este x iar Ne este numărul de cicluri sau nesaturări. implicit.

Aceeaşi scindare a legăturilor α . ionii fragmente apar în urma scindării unei legături astfel încât numărul teoretic de atomi de hidrogen este mai mic cu o unitate (de exemplu ionul C2H5+ conţine un atom de hidrogen mai puţin faţă de molecula C 2H6). sarcina este purtată de către aceştia. Scindarea legăturii adiacente are loc deoarece radicalul t-butil este foarte stabil. deoarece este determinată de diferenţa de electronegativitate. echivalentul de duble legături se calculează cu formula: Ne = 2y + 2 + t − z − x 2 Adeseori. Deoarece oxigenul este puternic electronegativ. În radical-cationi sarcina este delocalizată pe întreaga moleculă. În consecinţă. Pentru o moleculă cu formula generală CyHxHalogenzNtOv.7. ce prezintă un potenţial scăzut de ionizare. În acest caz. 5. în spectrometria de masă. ionul de masă 45 (CH3CH2O+) neputând fi observat. Scindări simple a) Scindări directe (σ ) şi scindări induse (i) Fragmentările σ apar în urma expulzării unui electron dintr-o legătură σ . Procesul de fragmentare poate fi privit ca o competiţie între doi cationi pentru un electron: R + ⋅⋅⋅⋅⋅⋅e − ⋅⋅⋅⋅⋅⋅R' + Regula lui Stevenson precizează că se va forma preponderent cationul ce corespunde radicalului R ce are cel mai scăzut potenţial de ionizare. chiar dacă are un potenţial de ionizare scăzut. scindarea este denumită scindare indusă. în principiu. dacă în urma scindării pot rezulta mai mulţi radicali alchil. formarea celui cu lanţul cel mai lung este favorizată. heteroatomul acceptă un electron şi formează un radical neutru. iniţiată de sarcina pozitivă. Fiecare atom de halogen prezent în moleculă substituie un atom de hidrogen. Se aplică. valoarea Ne corectă se obţine prin rotunjire la valoarea întreagă inferioară. În moleculele în care există heteroatomi. Aceasta este urmată de un rearanjament. Unul dintre fragmente va avea sarcină pozitivă iar celălalt va fi un radical. b) scindarea legăturilor din α Scindarea legăturilor din α este iniţiată de componenta radicalică a radical-cationului şi are loc prin transferul unui electron al acestei legături: S-a constatat că. regula lui Stevenson. valorile Ne determinate cu formula precedentă vor prezenta valori fracţionare. în cazul fragmentărilor t-butiletil-eterului.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 59 Prezenţa unor atomi de oxigen sau de sulf nu modifică valoarea determinată. de exemplu. deci de efecte de tip inductiv. fiecare atom de azot sau fosfor creşte cu o unitate numărul de atomi de hidrogen.7. acesta acceptă un electron. Scindarea legăturii adiacente heteroatomului este asemănătoare scindării directe chiar dacă are loc după ionizare. se poate reprezenta astfel: Aceste tipuri de mecanisme pot fi evidenţiate. ce antrenează pierderea unei molecule de . Frecvent. Scindarea α conduce la pierderea unei grupe metil cu apariţia ionului m/e 87.

indusă de componenta radicalică. sunt prezentate spectrul de masă şi principalele fragmentări ale t-butil-etil-eterului. sunt ilustrative fragmentările butilaminei şi butantiolului (5.13).12) .11). Astfel.5. Scindarea în α .6. în cazul butantiolului. Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale t-butil-etil-eterului Figura 5. În acest sens. se observă următoarea ordine de scindare: Br. sunt prezentate spectrul de masă şi principalele scindări ale 2-butil-etil eterului.6. compuşii cu halogen dau preferenţial scindări cu pierderea radicalului X. Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale 2-butil-etil-eterului Scindarea legăturii din α are loc cu atât mai uşor cu cât heteroatomul are masă atomică mai mare. un radical prin ruperea legăturii α . ce conduce la ionul m/e 59.5. dimpotrivă. cu atât scindarea legăturii adiacente este mai uşoară. cu excepţia cazurilor când sunt stabilizaţi prin rezonanţă (ca de exemplu în cazul propenei (5. În figura 5. de preferinţă. Cl < R. Pentru comparaţie. se prezintă spectrul 2-butil-etil-eterului. Figura 5. urmată de pierderea unei molecule de etenă printr-un proces de rearanjare. are două posibilităţi de expulzare de grupă metil şi una de grupă etil. în timp ce aminele scindează. în urma ruperii legăturii adiacente. Cu cât heteroatomul este mai electronegativ. În spectru se mai observă scindarea unei legături α ce conduce la cationul butil (m/e 57) precum şi scindarea unei grupe metil (m/e 87). În general. Se observă că este preferată pierderea celui mai lung radical (etil). O < N. În figura 5. legătură π .60 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã etenă. S. În cazul butilaminei semnalul cel mai intens corespunde unei scindări în α iniţiată de către componenta radicalică.11. (5.12) sau a heteroatomilor care îşi schimbă starea de valenţă (5. Ionii rezultaţi prin pierderea unor atomi de hidrogen au o intensitate scăzută. Scindarea în α devine predominantă în cazul atomilor donori de electroni. fragmentarea principală corespunde pierderii unui radical HS: 5.

b.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 61 (5. Prezenţa unei duble legături într-un ciclu face posibilă o scindare ce seamănă cu o reacţie Diels-Alder inversată.13) Posibilitatea de a prevedea formarea şi stabilitatea ionilor este la fel de importantă în spectrometria de masă ca şi în chimia organică. Schema 5. centrele între care are loc transferul atomilor sunt plasate favorabil din punct de vedere stereochimic. Au loc frecvent procese complexe de transpoziţie şi rearanjare a scheletului moleculei. de faptul că procesele ce au loc în spectrometrul de masă sunt procese unimoleculare). Scindări cu rearanjare Atribuirea structurală a fragmentelor din spectru nu poate fi realizată ţinând cont numai de simpla scindare a unor legături. fragmentarea ionului molecular al ciclohexenei va conduce la etenă şi butadienă. analogia cu chimia organică poate fi făcută numai în ceea ce priveşte aspectele calitative (trebuie ţinut cont. c. Aceste procese prezintă o serie de caracteristici comune.7. 5. dintre care cele mai importante sunt următoarele: a.3 din butadienă (schema 5. Recunoaşterea lor este de o mare utilitate în interpretarea spectrelor de masă. procesele se realizează prin intermediul unei stări de tranziţie ciclice ce implică.7.1. d. forţa motrice este reprezentată de expulzarea unui fragment neutru stabil.15). 5. două prezintă o importanţă deosebită: fragmentarea retro-Diels-Alder şi rearanjarea McLafferty. Deoarece majoritatea cunoştinţelor despre ionii carboniu derivă din chimia soluţiilor.7. ionul rezultat este stabil.14 Deşi sarcina pozitivă poate fi purtată de oricare dintre fragmente. un număr de şase atomi. cel mai frecvent. De exemplu. în special. abundenţa mai mare a ionului C4H6+ este determinată de aptitudinea sa mai mare de a stabiliza sarcina pozitivă (5.14). procese ce implică migrarea unuia sau a doi atomi de hidrogen sau a altor atomi sau grupe de atomi. Fragmentarea retro-Diels-Alder Este un proces ce apare în cazul cicloolefinelor cu inel de şase atomi. atomii de carbon ai fostei legături duble apărînd în poziţiile 2.7. Dintre numeroasele tipuri de fragmentări în care este implicată rearanjarea atomilor din moleculă şi care conduc la ioni cu număr impar de electroni. în care fenomenele de ionizare depind de solvatare şi de stabilirea unor echilibre. .

picul de bază din spectrul tetralinei rezultă în urma unei fragmentări retro-Diels-Alder (5.7. b.cationi. Legătura dublă cicloolefinică poate să fie şi componentă a unui ciclu aromatic.1]heptan).7a). tipul de substituţie determinând. spectrul de masă al norbornanului . Diferenţa cea mai semnificativă între fragmentările norbornanului şi norbornenei rezultă din apariţia ionilor cu număr impar de electroni. norbornanul (biclo[2.7b). nu conţine heteroatomi sau nesaturări ce ar putea fi implicate în scindări ce ar conduce la radical. Din acest motiv.16) Un alt exemplu de rearanjare retro-Diels-Alder apare în cazul norbornenei (biciclo[2.62 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã (5.16). a. Pe de altă parte. spectrul de masă al norbornenei. Aceasta conţine o legătură dublă plasată corespunzător pentru a permite o fragmentare retro-Diels-Alder ce conduce la un radical-cation (figura 5.1]hept-2-enă). abundenţa relativă a ionilor nesaturaţi.2. cu structură chimică înrudită.2.15) Cele trei legături care scindează sunt două legături simple şi o jumătate de legătură dublă. Ciclohexanii substituiţi se comportă similar. (5. Astfel. a b Figura 5. funcţie de efectele stabilizante. spectrul de masă prezintă diferenţe semnificative (figura 5. generaţi de fragmentarea retro-Diels-Alder a acesteia din urmă.

a.OH) 44 58 60 74 59 59 .17. Sunt prezentate natura şi masa celui mai mic fragment posibil de tip C = D . Rearanjarea implică transferul unui atom de hidrogen.8b).8a) cu cel al izobutil-metil cetonei (figura 5.42).3 sunt prezentate câteva clase de compuşi care dau rearanjarea McLafferty. 63 Rearanjarea McLafferty Acest tip de rearanjare însoţeşte fragmentările unui mare număr de clase de compuşi organici.17.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 5. Clase de compuşi ce dau rearanjare McLafferty Clasa de compuşi Olefine Arilalcani Structura celui mai mic fragment de tip >C=D-E-H şi masa sa (u. Utilizarea atomilor marcaţi a permis evidenţierea faptului că apariţia stării de tranziţie în şase centre este preferată faţă de alte aranjamente.E . printr-o stare de tranziţie în şase centre.3. D şi E pot fi atomi de carbon iar atomii A. de obicei. Numărul mare de compuşi care dau această rearanjare este determinat de faptul că atomii A. în cea de a doua.E .7. Schema 5. Prima cetonă nu poate forma o stare de tranziţie în şase centre şi ionul molecular scindează radicali. Sarcina pozitivă însoţeşte.) Compuşi fără heteroatomi CH2=CH(CH3) 42 92 Aldehide Cetone Acizi carboxilici Esteri Amide Oxime Atomul E este heteroatom E O CH2=CH(OH) O CH2=C(OH)CH3 O CH2=COH(OH) O CH2=COCH3(OH) N CH2=CNH2(OH) N CH2=CH(NH. fragmentul C = D .2.7. C şi/sau E sau D pot fi heteroatomi. la un atom care este legat de atomul adiacent din ciclul de şase de o legătură dublă sau triplă. Fragmentarea are loc cu uşurinţă. B.H. C. Cazul general este ilustrat de schema 5. producând frecvent picul de bază. În tabelul 5. ce reprezintă pierderea de către ionul molecular a moleculei neutre CH2 = CH . Schema 5. Influenţa apariţiei acestui tip de fragmentare este evidentă dacă se compară spectrul etilmetil-cetonei (figura 5.H.18).18 Tabelul 5.CH3 (Schema 5.m. rearanjarea McLafferty este evidenţiată de picul intens de la m/e 58 (M .

b) degradările termice. Factori ce influenţează procesele de fragmentare Procesele de fragmentare sunt influenţate de o serie de factori. de exemplu. Degradările termice ale compuşilor labili termic pot avea loc în sursa de ioni şi conduc la dificultăţi de interpretare a spectrelor. Aceste aspecte vor fi discutate în detaliu în capitolul fragmentări asociate cu grupele funcţionale.8. dintre care cei mai importanţi sunt: a) grupele funcţionale. în cazul alcoolilor ce se pot deshidrata înainte de ionizare.NH2) N CH2=C=NH Alţi atomi sunt heteroatomi C E O C O=CH-CH2(H) O C Esteri O 46 O O=CH(OH) a 44 94 b Figura 5.19 5. Aceste fenomene apar.8. Descompunerea termică poate fi prevenită prin ionizare cu o sursă rece de ioni sau prin derivatizare la compuşi mai volatili. Este. Dacă însă deshidratarea are loc în proporţie mare înainte de ionizare. Unele grupări funcţionale pot avea un efect important asupra proceselor de fragmentare. prezenţa unor efecte electronice stabilizante sau activante poate induce scindări preferenţiale. în timp ce altele au o influenţă mică. spectrul de masă al izobutil-metil-cetonei Esterii metilici dau acest rearanjament numai dacă lanţul acidului este suficient de lung. b. Apariţia picului de bază la m/e 104 este un indiciu că: a) legătura C-H implicată preferenţial în transferul atomului de hidrogen este cea de la grupa CH2 benzilică şi b) sarcina este preluată de fragmentul stirenic care poate să o stabilizeze prin rezonanţă: Schema 5. spectrul de masă al etil-metil-cetonei. În cazul în care ambii radicali ai esterului pot participa la formarea stării de tranziţie.19). esterii etilici sau cei ai alcoolilor superiori pot da rearanjarea McLafferty. picul ionului molecular poate să dispară din spectru.7. cazul esterului β feniletilic al acidului izovalerianic (schema 5.18. a. Pierderea unei molecule de apă generează un pic la M . de obicei. .64 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Hidrazone Nitrili 58 41 Eteri vinilici Ariloxialcani N CH2=CH(NH. indiferent dacă eliminarea a avut loc înainte sau după ionizare.

progresiv. Sub 20 eV spectrul devine. Un exemplu de modificare a aspectului spectrului la potenţiale joase de ionizare se poate observa în figura 5. deoarece vor avea loc numai procesele de fragmentare cele mai favorizate.9. ⋅ ⋅ abundenţele lui A+ . Cu cât gradul de substituţie a unui atom de carbon este mai mare. Scăderea potenţialului de ionizare la 20 eV nu modifică apreciabil modul de fragmentare. Atunci când A+ se poate fragmenta la B+ şi C sau la B+ şi C. Spectrul de masă al di-n-hexil-eterului: a. scindează preferenţial gruparea alchil cu masa moleculară cea mai mare. Astfel. 2. Au influenţă asupra abundenţelor relative ale ⋅ ⋅ ⋅ anumitor fragmente. primari.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 65 c) potenţialul de ionizare. . aceste constante de viteză pot depinde de energia de ⋅ excitare a lui A+ şi de căldura de formare a tuturor produşilor. Intensitatea relativă a picului molecular este cea mai mare pentru compusul cu catenă liniară şi scade cu creşterea ramificării catenei. De obicei. Aceste observaţii conduc şi la concluzia că abundenţa relativă a ionilor din spectru este reproductibilă numai dacă potenţialul de ionizare este constant. înregistrarea spectrelor la potenţiale scăzute este o metodă utilă în studierea energiilor de legătură. a b Figura 5. înregistrat la energie înaltă (70 eV) b. Într-o serie omologă intensitatea picului molecular descreşte. 3. la 70 eV (1 eV = 23 kcal = 96 kJ/mol). cu creşterea masei moleculare. de obicei. de obicei. vitezele relative ale rutelor de fragmentare. cu atît scindarea legăturii este mai uşoară. Aceasta este o consecinţă directă a stabilităţii crescute a carbocationilor terţiari faţă de cei secundari şi.9. B+ şi C+ la echilibru depind de constantele de viteză relative ale celor două rute competitive. respectiv. însă randamentul ionic (eficienţa ionizării) este redusă şi intensitatea semnalelor din spectru suferă o diminuare considerabilă. din ce în ce mai simplu. 1. Reguli generale ce se pot aplica proceselor de fragmentare Acumularea unui mare număr de date spectrale a permis enunţarea unor reguli referitoare la procesele de fragmentare ce au loc în spectrometrul de masă.7. d. La rândul lor.9. Spectrele de masă de rutină sunt obţinute. înregistrat la energie joasă (12 eV) 5.

66

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã

Ordinea de stabilitate a cationilor este:
4. Legăturile duble, structurile ciclice şi, în special, cele aromatice şi heteroaromatice stabilizează

ionul molecular mărind astfel probabilitatea apariţiei acestuia.
5. Legăturile duble favorizează scindările în poziţia alilică, cu formarea de carbocationi de tip

alilic, stabilizaţi prin rezonanţă.
6. Ciclurile saturate au tendinţa să piardă substituenţii alchil. Sarcina pozitivă are tendinţa de a

rămâne pe fragmentul ciclic:

7. Ciclurile nesaturate pot suferi scindări retro-Diels-Alder:

9. Legăturile carbon-carbon vecine unui heteroatom scindează frecvent; sarcina pozitivă este

preluată de fragmentul ce conţine heteroatomul, ai cărui electroni neparticipanţi contribuie la
stabilizarea prin rezonanţă.

9. Derivaţii aromatici alchilaţi scindează, cu mare probabilitate, legăturile β

faţă de ciclu,
formând cationi benzilici stabilizaţi prin rezonanţă sau, mai probabil, ioni tropiliu:

10. Scindările sunt însoţite, adeseori, de eliminarea unor molecule stabile neutre cum ar fi oxid de

carbon, olefine, apă, amoniac, hidrogen sulfurat, acid cianhidric, mercaptani, alcooli etc.
11. Trebuie precizat faptul că regulile de mai sus se pot aplica pentru scindările care au loc în

spectrometrele cu impact electronic Alte tehnici de ionizare (CI etc) produc ioni moleculari cu
energie mult mai joasă, a căror fragmentare decurge după reguli diferite.
5.8. Spectrometria de masă a ionilor negativi
Deşi apărută mult mai târziu, spectrometria de masă a ionilor negativi este din ce în ce mai
mult utilizată datorită, în principal, faptului că poate oferi informaţii complementare celor furnizate
de spectrometria de masă tradiţională. Dezvoltarea sa mai târzie a fost determinată de faptul că
numărul ionilor negativi care apar la ionizarea prin impact electronic este cu câteva ordine de
mărime mai mic decât cel al ionilor pozitivi iar aparatele comerciale erau destinate detecţiei ionilor
pozitivi. Cantităţi semnificative de ioni negativi apar, în special, în cazul compuşilor ce conţin
grupări puternic atrăgătoare de electroni, capabile să stabilizeze sarcina negativă. Pentru

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã

67

investigarea lor cu ajutorul spectrometrului de masă clasic este necesară inversarea potenţialului
sursei şi al lentilelor de focalizare, inversarea sensului câmpului magnetic al aparatelor cu sector
magnetic şi introducerea unei dinode de conversie pozitive (+3kV) înaintea detectorului.
Formarea ionilor negativi se poate realiza prin următoarele tipuri de procese:
I.
captare de electroni lenţi:
A.
captare asociativă: A + e−  → A − ⋅
B.
captare disociativă: A B+ e−  → A − + B
C.
producere de perechi de ioni: A B+ e− → A − + B+ + e−
II.
reacţii ioni-molecule:
→(M − H) − + HX
A.
extragere de proton: M + X − 
B.
transfer de sarcină: M + X − → M −⋅ + X ⋅
C.
adiţie nucleofilă: M + X − → M X−
D.
substituţie nucleofilă: AB + X − → BX + A −
Ca şi în cazul spectrometriei de masă a ionilor pozitivi, există două tipuri de ioni negativi ce
pot fi investigaţi: anioni cu număr par de electroni şi anioni-radicali.
În cazul anionilor cu număr par de electroni se întâlnesc patru tipuri de fragmentări:
1. scindări homolitice: A B−  → A + B− , cum ar fi:
− + H⋅
→⋅ CH 2COCH 2
- scindare de H⋅: (CH 2COCH 3) − 
- scindare de radical alchil: Ph- CHOCH3 → PhCHO− ⋅ + CH ⋅3
2. reacţii cu formarea iniţială a unui complex anion-moleculă, urmate de deplasarea
anionului, deprotonare, eliminare etc:
− CH COCOCH  → [CH CO− (CH CO)] → CH − C − = O + C H CO
2
3
3
2
3
2
3. transferul unui proton la atomul cu sarcină negativă urmată de formarea unui complex
care se fragmentează ca mai sus;
4. procese diverse de rearanjare.
Radicalii-anioni dau două tipuri principale de fragmentări:
1. scindarea la nivelul legăturilor α faţă de atomul cu sarcină negativă sau în α faţă de un atom
aflat în conjugare cu atomul cu sarcină negativă;
2. rearanjări complexe.
În figura 5.10 este prezentat spectrul de masă al ionilor negativi ai nicotinamidei ce
evidenţiază pierderea de HCN şi HNCO din ionul (M −H) − .

Figura 5.10.
Spectrul de masă al ionilor negativi ai nicotinamidei

68

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã

CAPITOLUL 6
PROCESE DE FRAGMENTARE ASOCIATE CU PRINCIPALELE
CLASE DE COMPUŞI ORGANICI
6.1. Hidrocarburi
6.1.1 Hidrocarburi saturate aciclice
Analiza spectrelor hidrocarburilor saturate aciclice a permis evidenţierea unor caracteristici
comune:
1. într-o serie omologă intensitatea semnalului ionului molecular scade cu creşterea masei
moleculare;
2. la alcanii izomeri intensitatea ionului molecular scade odată cu creşterea gradului de ramificare;
3. scindările au loc, preferenţial, la ramificaţii; cu cât atomul de carbon este mai substituit, cu atât
scindarea este mai uşoară;
4. picul molecular al alcanilor liniari este vizibil până la C45; cel al alcanilor puternic ramificaţi nu
este detectabil (octanii cu carbon cuaternar nu prezintă pic molecular);
5. abundenţa picului M-15 este minimă pentru alcanii liniari; un pic M-15 intens indică, de obicei,
o ramificaţie metil. Fragmentarea lanţurilor liniare produce picuri distanţate de 14 u.a.m.
Picurile m/e 43 (C3H7)+ şi 57 (C4H9)+ sunt întotdeauna intense, dar ele nu sunt caracteristice
pentru o anumită structură;
6. majoritatea ionilor se formează prin scindarea legăturilor C-C ale ionului molecular şi sunt ioni
de masă impară, grupaţi în tripleţi ale căror valori m/e sunt date de formula generală C nH2n-1,
CnH2n, CnH2n+1, situate, respectiv, la m/e 27, 28, 29, m/e 41, 42, 43, m/e 55, 56, 57 etc.;
7. deoarece transpoziţia ionilor carboniu este un proces ce reclamă cantităţi minime de energie,
este practic imposibil ca, pe baza spectrului de masă, să se definească structura ionilor ce apar la
fragmentarea catenelor liniare.
În figura 6.1. sunt prezentate spectrul de masă şi principalele fragmentări ale 3etilhexanului. Scindările catenei principale produc cei mai abundenţi ioni din spectru. Ionul m/e 57
apare, probabil, ca urmare a unui rearanjament, confirmat de ionul metastabil de la m/e 38,2 (ionul
de origine este m/e 85) şi sugerat de către spectrul din figura 6.1. Este imposibil de precizat, fără
utilizarea marcajelor izotopice, dacă ionul m/e 84 rezultă în urma expulzării unui radical metil din
ionul m/e 99 sau a unui atom de hidrogen din ionul m/e 85.

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã

69

Figura 6.1.
Spectrul de masă al 3-etilhexanului.

Figura 6.2a şi 6.2b ilustreză diferenţele ce apar între spectrele alcanilor liniari şi ramificaţi.
După cum se observă din fig. 6.2a, intensităţile semnalelor unui alcan liniar (n-hexadecan) descresc
continuu spre picul molecular. În spectrul 5-metilpentadecanului, această descreştere progresivă
este întreruptă brusc la C12, ceea ce arată că cel mai lung lanţ liniar are 10 atomi de carbon.

a

b
Figura 6.2.
Spectrele de masă ale n-hexadecanului (a) şi 5-metilpentadecanului (b)

6.1.2. Cicloalcani
1. Structurile ciclice stabilizează ionul molecular, a cărui abundenţă este de 3÷ 5 ori mai mare

comparativ cu cea a alcanilor de masă similară; stabilizarea este şi mai pronunţată la policicluri.
Ciclurile nesubstituite dau ioni moleculari abundenţi deoarece pierderea de masă nu poate avea
loc decât prin scindarea a două legături.

principalele fragmentări în 6. C2H4 (28 u.70 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 2. Scindarea metilului implică. probabil. 6. .3.1. C2H5 (29 u. Alchene şi alchine 1.m. Picul dominant al fiecărui triplet corespunde formulei generale CnH2n-1. probabil. 6.a. 2.a. La ciclurile substituite. Ca urmare a pierderii unei molecule C2H4.a. cu formarea unui radical.. Deoarece produce carbocationi stabilizaţi prin rezonanţă. izomerii ce diferă numai prin poziţia legăturii π nu pot fi diferenţiaţi. Figura 6. m/e 55 şi 53. respectiv. Deoarece legătura dublă migrează cu uşurinţă în ionul molecular.). respectiv.cation a cărui structură liniară a fost dovedită prin marcare cu 13C.).1). 3. cele mai favorabile scindări sunt cele de tip α faţă de ciclu. Spectrul de masă şi fragmentările principale ale ciclohexanului Un alt exemplu reprezentativ apare în cazul norbornanului (spectrul de masă în figura 5.m. Scindarea moleculelor neutre de C2H2 şi C2H4 din aceşti doi ioni vor produce ionii m/e 41 şi 39 şi. transpoziţia unui atom de hidrogen la atomul de carbon cu sarcină. ciclopentilmetil.m.m). a căror intensitate scade cu creşterea masei. scindarea cea mai frecventă este scindarea de tip alilic. 4. Acesta apare ca urmare a pierderii unui electron dintr-o legătură C-C. mai stabilă decât un radical CH3. picul de bază este la m/e 56. Scindarea legăturilor ciclului conduce la expulzarea de fragmente cu unul sau doi atomi de carbon: CH3 (15 u.2. Ionul molecular suferă. Datorită stabilizării produse de legătura dublă. ionul molecular al olefinelor cu până la 6 atomi de carbon este mai intens decât cel al analogilor saturaţi.a. Spectrele sunt caracterizate de tripleţi distanţaţi cu 14 u. 3.3).9b. o deschidere de ciclu urmată de eliminarea de radicali etil şi metil şi formarea ionilor ciclopentenil şi. Spectrul de masă al ciclohexanului prezintă un ion molecular intens (figura 6.

urmată de o scindare alilică (6. Ionul molecular al cicloalchenelor este. de ioni CnH2n+. Picurile de la m/e 41.3): 6. 6.3. 7. format printr-o izomerizare ce conduce la creşterea conjugării. de obicei. Spectrele de masă ale acetilenelor sunt asemănătoare cu cele ale alchenelor. Hidrocarburi aromatice . de obicei.2.4.2): 6. Picul m/e 93 poate fi considerat ca provenind de la un ion cu formula C7H9+. picul CnH2n-3 este mai intens. În figura 6.4 este prezentat spectrul β -mircenului.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 71 5. ce pot să apară în urma unei transpoziţii McLafferty. Ionii CnH2n-1+ sunt însoţiţi. distinct. Figura 6. Spectrul de masă al β -mircenului Picurile m/e 67 şi 69 sunt rezultatul unei scindări bi-alilice. de obicei. 4 şi 5).3.. Scindarea frecventă are loc printr-o fragmentare retro-Diels-Alder (6. 55 şi 69 corespund formulei CnH2n-1 (n = 3. 6.

3. fără îndoială. (dat de ionul C6H5CH2+). ionii rezultaţi din fragmentarea nucleului aromatic sunt caracteristici: m/e 39. Substituenţii prezenţi la Cα conduc la mase ce cresc progresiv cu 14 u. indică un inel benzenic substituit. dintre care cea mai stabilă este. rezultat în urma unei scindări benzilice a legăturii C-H. . poate să apară şi în urma unor rearanjamente. Cea mai importantă fragmentare a părţii aromatice are loc prin pierderea unei molecule de acetilenă din ionul tropiliu: 6. 51. Prezenţa ionului metastabil de la m/e 33. 50. Picul molecular este însoţit. foarte stabil. 65 (76).. Aceasta ar explica scindarea mai uşoară a unei grupe metil din xileni. 77 (78). 2.72 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 1. comparativ cu cazul toluenului. Ionul de masă 91 admite două structuri izomere (cation benzil şi ion tropiliu). deoarece acest fragment. Migrarea unui atom de hidrogen şi eliminarea unei molecule de alchenă (transpoziţie de tip McLafferty) explică picul de la m/e 92.8 (77 → 55) este un indiciu suplimentar al prezenţei nucleului benzenic. Un pic intens la m/e 91. de regulă. Simpla prezenţă a unui pic de masă 91 nu exclude ramificarea la Cα . Ionul molecular al xilenilor se rearanjează uşor la radical-cationul tropiliu ce pierde un radical metil: 4. radicalul cel mai substituit de la Cα scindează primul.4. Deşi au o abundenţă relativă scăzută. atunci când radicalul alchil are o catenă liniară de cel puţin 3 atomi de carbon: 5. Un exemplu tipic este evidenţiat de schema 6. structura de ion tropiliu ce prezintă caracter aromatic. de regulă.m. de picul M-1. Nucleul aromatic stabilizează ionul molecular. ce dă frecvent picul de bază.a.

m.4.6.4.6. Derivaţi halogenaţi 6.4.1 sunt prezentate masele exacte şi abundenţele relative ale izotopilor atomilor de halogen răspândiţi în natură. Raportul intensităţii semnalelor depinde de numărul şi natura atomilor de halogen. spectrele derivaţilor cloruraţi şi bromuraţi prezintă o amprentă extrem de caracteristică în zona ionului molecular.a.5.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 73 Schema 6. În tabelul 6. Datorită abundenţelor mari ale izotopilor 36Cl. 2. Principalele fragmentări ale n-propilbenzenului Figura 6. ionii moleculari ce conţin atomi de clor sau brom prezintă picuri izotopice separate de câte 2 u. aspectul spectrelor de masă ale derivaţilor halogenaţi poate să depindă esenţial de numărul şi natura atomilor de halogen. respectiv 81Br.1. Spectrul de masă al n-propilbenzenului 6. După cum se observă din figura 6. . Aspectul spectrului în zona ionului molecular al compuşilor conţinând atomi de clor şi brom este prezentat în figura 6. În Anexa 3 sunt prezentate abundenţele izotopice pentru diferite combinaţii de atomi de clor şi brom. Derivaţi halogenaţi alifatici 1. Datorită contribuţiei izotopice.

m/e 69 (CF3+. Această tendinţă este determinată de faptul că fluoro-derivaţii prezintă cea mai înaltă energie de ionizare iar ionul molecular format se fragmentează cu consumul energetic cel mai redus dintre toţi ionii moleculari ai compuşilor halogenaţi. iar pe de altă parte. scindarea legăturii Cα -Cβ prezintă o importanţă mult mai scăzută decât în cazul celorlalţi derivaţi halogenaţi. În general. devine însă mai importantă scindarea legăturii C-H de la Cα . însoţit de 4. La compuşii halogenaţi analogi. % 100 100 31. Această inversare a tipului de scindare preferenţială este o consecinţă a . abundenţei scăzute a ionilor moleculari ai derivaţilor fluoruraţi. 7. m/e 119. un semnal situat la M-127.9163 126.9184 80. pic de bază în hidrocarburi perfluorurate).978 100 97.9044 Abundenţă relativă. Prezenţa iodului într-o moleculă este evidenţiată de existenţa unui pic la m/e 127 (I+).1 Masele exacte şi abundenţele relative ale izotopilor atomilor de halogen Izotop 19 F 35 Cl 37 Cl 79 Br 81 Br 127 I Masă 18. Aspectul picurilor din regiunea ionului molecular al combinaţiilor conţinând atomi de clor şi/sau brom 3. pe de o parte.9689 35. abundenţa ionului molecular creşte de la derivaţii fluoruraţi la cei ioduraţi. Prezenţa fluorului este mai dificil de evidenţiat datorită. 219 etc. Abundenţele ionilor moleculari descresc rapid cu creşterea catenei sau a ramificării.74 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Tabelul 6. lipsei unei amprente izotopice (element monoizotopic). ionii moleculari ai compuşilor cu catenă liniară mai lungă de şase atomi de carbon au intensitate prea slabă pentru a putea fi utilizate caracteristicile imprimate de amprenta izotopică. Existenţa sa poate fi totuşi dedusă datorită prezenţei unor picuri la valori m/e mai rar întâlnite în alţi compuşi organici: m/e 33 (CH2F+).6.9675 78. 5. 6. Caracteristici ale compuşilor fluoruraţi: a.9984 34.278 100 Figura 6. 169.

9. nu apar picuri izotopice. Caracteristici ale derivaţilor cloruraţi: a. Caracteristici ale derivaţilor bromuraţi: a. în afara picurilor tipice scindărilor radicalului alchil. c. 10. probabil. procesele suferite în spectrometrul de masă de către derivaţii bromuraţi sunt similare celor suferite de către derivaţii cloruraţi. d. Derivaţi halogenaţi aromatici 1. C4H8Cl+ şi C5H10Cl+. la derivaţii poliioduraţi apar distanţe anormal de mari între picurile intense.2. Figura 6. c. ce prezintă abundenţă redusă la derivaţii cu mai mult de cinci atomi de carbon. abundenţa ionului molecular este cea mai intensă comparativ cu ceilalţi derivaţi halogenaţi cu structură asemănătoare.şi produce picuri la M- 36 şi M-37. . b. În figura 6. f. b. Spectrul de masă al tetraclorurii de carbon. Picul ionului molecular al halogenurilor de aril este foarte intens. Stabilitatea sa poate fi explicată de posibilitatea adoptării unei structuri ciclice: e. Deoarece iodul este monoizotopic.. apare un pic caracteristic la M-HF (M-20). halogenurile liniare ce conţin mai mult de şase atomi de carbon formează ioni C3H6Cl+.7.7 este prezentat spectrul de masă al tetraclorurii de carbon. printr-o eliminare de tip 1. sunt caracteristice picurile m/e 127 (I+). Caracteristici ale derivaţilor ioduraţi: a. scindarea de HCl are loc. aminelor sau mercaptanilor corespunzători. ionul molecular este decelabil numai la clorurile inferioare. b. 8. spectrele monoclorurilor alifatice sunt dominate de amprenta hidrocarbonată într-o măsură mult mai mare decît cele ale alcoolilor. sulf sau azot. scindarea legăturii C-Cl conduce la un ion Cl+ (m/e 35 şi 37).Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 75 electronegativităţii ridicate a atomului de fluor. Carbocationul secundar rezultat prin scindarea unui atom de hidrogen este mai stabil decât un carbocation primar rezultat prin scindarea unui radical alchil: b.4. 6.3. fragmentarea preferată este scindarea de Br. fragmentarea ionului molecular este influenţată de atomul de clor. însă într-o măsură mult mai mică decât în cazul compuşilor ce conţin atomi de oxigen. M-127 (M-I) şi M-129 (M-H2I). dintre care cel mai intens este C4H8Cl+.

cu transpoziţii complexe ale scheletului hidrocarbonat. -Br.m. halo-toluenii (halogen = -Cl. Fragmentările derivaţilor floururaţi au loc. în special.5-triclorbenzenului (figura 6.3. sunt prezentate spectrul de masă şi principalele fragmentări ale 4clorobenzofenonei. Figura 6. Halogenurile de aril substituite permit fragmentări ce depind de tipul de substituent asociat şi. . De exemplu.8. de exemplu. Acest fapt este ilustrat. -I) scindează preferenţial halogen.5-triclorobenzenului 3. de obicei. distanţate de 2 u. de competiţia dintre tăria legăturilor din substituent şi tăria legăturilor carbon-halogen.a. de obicei. 3.8).76 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 2. detectabil. Ionul molecular al halogenurilor de benzil este. Formarea ionului benzil (sau tropiliu) în urma scindării unui atom de halogen reprezintă principalul mod de fragmentare. bromuraţi şi ioduraţi implică eliminarea de atomi liberi de halogen sau HX. Este evidentă amprenta izotopică (picuri ale căror intensităţi sunt în raport de 3:1. Spectrul de masă al 1. în timp ce fluoro-toluenii scindează preferenţial hidrogen: 4. Principalele scindări ale derivaţilor cloruraţi.) ce apare la toţi ionii ce conţin un atom de clor). Picurile M-X sunt întotdeauna intense pentru compuşii ce conţin atomi de halogen legaţi direct de nucleul aromatic.9.3. Formarea ionilor de tip tropiliu are loc chiar dacă atomul de halogen este plasat în poziţia β sau γ a catenei alchil (exceptând cazul compuşilor ioduraţi ce scindează preferenţial un atom de iod ca urmare a unei energii de legătură scăzute): În figura 6. în spectrul 1.

alcoolii secundari şi terţiari scindează. 73 etc) ⋅ şi R2 C = O+ (m/e 59.4 ce decurge.1. Apar uneori picuri de intensitate scăzută la M-2 ( R − CH = O +⋅ ) şi M-3 (R − C ≡ O +⋅ ) . este posibilă confundarea picului M-18 cu cel al ionului molecular. 2.5.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 77 Figura 6. probabil. Eliminarea de apă.9. 6. Picul molecular al alcoolilor primari şi secundari este puţin intens. 73.1. cel al alcoolilor terţiari este nedetectabil.1. În cazul deshidratării termice. Astfel: . 4. Compuşi hidroxilici 6. 59. 3. 87 etc). cât şi al impactului electronic. Alcooli 1.5. apar de obicei picuri intense la M-18. Ionul molecular rezultă în urma expulzării unuia dintre electronii neparticipanţi ai oxigenului. În principiu. la fragmente R . Compuşi oxigenaţi 6.alcoolii primari prezintă un pic intens la m/e 31: ⋅ .2. procesul este o eliminare 1. printr-o stare de tranziţie ciclică: . Scindarea cea mai probabilă are loc la legătura C-C vecină atomului de oxigen (scindare în α ).CH = O+ (m/e 45. similar. Scindarea apei sub acţiunea impactului electronic este o eliminare 1. este eliminat substituentul cel mai mare: Atunci când R şi/sau R’ = H se poate observa un pic la M-1.5. Ca urmare a pierderii unei molecule de apă. catalizate de pereţii metalici ai aparatului. Ca urmare a deshidratării. Pierderea de apă este un rezultat atât al deshidratării termice. Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale 4-clorobenzofenonei.

apar grupe de picuri distanţate cu 14 u. rezultat în urma pierderii unui atom de hidrogen de la C 1 (figura 6. a căror intensitate descreşte cu creşterea masei fragmentului. scindarea apei din alcoolul o-hidroxibenzilic este mult mai intensă comparativ cu cazul izomerilor meta şi para: Figura 6. Alcoolii ciclici saturaţi prezintă. 7. Spectrele de masă ale unor pentanoli . Intensitatea picului M-18 este cea mai mare în spectrele alcoolilor primari.12): 10.78 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 5. deoarece în procesele de fragmentare domină lanţul hidrocarbonat. Acesta este însoţit de picul de intensitate mică M-1. Prezenţa unor substituenţi în orto favorizează fragmentări specifice (efect orto) între care predomină pierderea de apă. Astfel.10 sunt prezentate spectrele unor pentanoli ce evidenţiază caracteristicele enunţate mai sus. În consecinţă. M-74. un pic molecular detectabil. de obicei. Alcoolii ce conţin ramificaţii metil prezintă frecvent picuri intense la M-33 [M-(CH3+H2O)]. Alcoolii aromatici şi omologii lor substituiţi prezintă un pic molecular distinct. 9.m. Eliminarea unui radical OH (cu formarea picului benzilic m/e 91) sau chiar a unei molecule de apă este un proces mai puţin favorabil ca în cazul alcoolilor alifatici.a. M102 etc: 6. În figura 6.10. 8. Butanolul şi omologii superiori prezintă picuri intense M-(H2O + alchenă) ce apar la m/e M-46.. Spectrele alcoolilor cu mai mult de 6 atomi de carbon sunt asemănătoare cu cele ale alchenelor corespunzătoare. Pierderea de CO şi apoi de hidrogen explică picurile intense de la m/e 79 şi 77 (figura 6. Alcoolul benzilic prezintă un pic intens la m/e 107 (M-1) rezultat din scindarea nespecifică a unui atom de hidrogen din diverse poziţii ale ciclului şi unul mai puţin intens la m/e 105 (M-3) rezultat prin pierderea celor 3 atomi de hidrogen ai grupei hidroximetil.11).

3. cazul crezolilor) poate conduce la un ion hidroxitropiliu (M-1) cu abundenţă mai mare decât cea a ionului molecular. Schema 6. 2.2. pe de altă parte. .1.13 prezintă principalele fragmentări şi. şi ca alchil benzen. Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale alcoolului benzilic 6. Fenoli 1. respectiv. prezenţa unor substituenţi alchil pe nucleul aromatic (cum ar fi. sunt evidente. Pierderea unei grupe metil este un proces mai favorabil decât pierderea unui atom de hidrogen de la Cα . de exemplu.5.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 79 Figura 6. Fragmentările ca fenol. Aceste tranziţii sunt evidenţiate şi de prezenţa picurilor metastabile. spectrul de masă ale 2-etil-4-metilfenolului. pe de o parte. Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale ciclohexanolului Figura 6. Ionul molecular pierde frecvent CO (M-28) şi CHO (M-29).4 şi figura 6.11. Picul molecular este intens.12.

80 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Schema 6. Spectrul de masă al 2-etil-4-metilfenolului .13. Principalele fragmentări ale 2-etil-4-metilfenolului Figura 6.5.

6.14. . schema 6. Eteri 6. 45. 3. Eterii alifatici prezintă două tipuri principale de fragmentări: a) scindarea legăturii C-O cu păstrarea sarcinii de către radicalul alchil (schema 6.6): Figura 6. Intensitatea ionului molecular. Prezenţa atomului de oxigen este indicată de picuri intense. Spectrul de masă al etil sec-butil-eterului Schema 6.2.5. a.1. scindarea legăturii C-C vecine atomului de oxigen (figura 6.5. Eteri alifatici 1. deşi slabă.14.7. este mai mare decât cea a alcoolilor izomeri. stabilizează mai bine sarcina pozitivă: 2. prin efectele +Is.2. deoarece cei doi radicali alchil. la m/e 31. 59.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 81 6. 73 etc ce reprezintă fragmente RO+ şi ROCH2+.6): Schema 6.

la rândul său. În exemplul dat. 6. b) picuri distincte la M-R şi M-OR şi slabe la M-H: 6.14): 4. Picurile caracteristice de la m/e 78 şi 77 rezultă în urma pierderii de formaldehidă (prin intermediul unor stări de tranzitiţie în 4 centre) şi H. Ionul molecular este intens. şi formaldehidă (fig. 5. Eteri aromatici 1. scindarea preferată este conform rutei 1. Principalele fragmentări ale ionului molecular al eterilor ciclici sunt pierderile de H . unul dintre aceşti ioni oxigenaţi produce picul de bază. în care se elimină fragmentul mai lung.2. 2. cu formarea picului de bază m/e 45 (figura 6.15. 6. Spectrele acetalilor şi cetalilor (substanţe înrudite cu eterii) sunt caracterizate de: a) ion molecular foarte puţin intens. Spectrele eterilor cu lanţuri hidrocarbonate lungi au un aspect asemănător celor ale hidrocarburilor alifatice. cu formare de cation ciclopentadienil: şi apoi CO (se pot observa picuri 3.5. Principala diferenţă dintre spectrele eterilor şi cele ale alcoolilor este lipsa ionului M-18 (scindarea de apă din molecula eterilor este nesemnificativă). Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale tetrahidrofuranului 7. metastabile).82 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã De obicei. Ionul molecular al eterilor metilici scindează CH3. Ionul rezultat prin scindare se descompune. : .2.15): Figura 6.

ce implică expulzarea unui radical alchil. Scindarea legăturilor C-C vecine atomului de azot. 3. rezultat printr-o dublă scindare şi migrarea unui atom de hidrogen: 7. Picul ionului molecular al monoaminelor alifatice este puţin intens sau nedetectabil. Spre deosebire de cazurile alcoolilor şi tiolilor. . Amine 6. 6.  8. care pierd uşor H 2O şi H2S. secundare şi terţiare nesubstituite la Cα ). ca urmare a tendinţei accentuate de protonare. ionul M+1 este adesea decelabil. Dacă R şi/sau R1 = H. 58.1. 6. rezultate în urma unor rearanjamente complexe. Aminele secundare prezintă un pic abundent la m/e 44. 44. conduce la ioni cu abundenţă relativă mare (pic de bază la toate aminele primare. Cînd radicalul alchil este C2 sau superior sunt posibile rearanjări McLafferty. Datorită electronegativităţii mai scăzute.6.1. rezultat prin scindarea legăturii Cα -Cβ . 72 etc: 5. potenţialul de ionizare al etilaminei este mai scăzut decât cel al etanolului). ce conduc la ioni abundenţi: 5. Difenileterii prezintă picuri la M-H. Spectrele de masă ale aminelor primare sunt asemănătoare cu cele ale alcoolilor iar cele ale aminelor secundare şi terţiare cu cele ale eterilor. M-CO şi M-CHO. în cazul aminelor ionii reprezentând pierderea de NH3 din ionul molecular sunt de mică importanţă.16 în care sunt prezentate spectrul de masă şi principalele fragmentări ale N-metil-Nizopropil-N-butilaminei.6. mai puţin electronegativ comparativ cu oxigenul. 4. Ionul >C=N< +. Compuşi cu azot 6. pierderea unuia dintre electronii neparticipanţi ai azotului are loc mai uşor decît în cazul oxigenului (de exemplu.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 83 4. apar picuri M-1 prin scindări similare cu cele evidenţiate la alcooli. Cele mai importante tendinţe ale proceselor de fragmentare ale aminelor sunt evidenţiate de figura 6.6. Amine alifatice 1. poate suferi o transpoziţie McLafferty cu formarea unor ioni cu abundenţă relativă scăzută.1. 2. Scindează preferenţial radicalul cel mai substituit şi se formează ioni care aparţin seriei m/e 30. Fenomenul este mai pronunţat în cazul aminelor datorită unei mai bune stabilizări prin rezonanţă oferite de atomul de azot.

de obicei.17 este prezentat spectrul N-metilpirolidinei. nesubstitu ite la Cα . Amine cicloalifatice 1. Aminele ciclice cu ciclu de 6 atomi dau fragmentări retro-Diels-Alder.1. este intens. 2. 6.16. ionul molecular al aminelor ciclice. . cu formare de ioni caracteristici: 3. abundenţă mai mare decât picul molecular. Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale N-metil-N-izopropil-N-butilaminei. În figura 6. Spre deosebire de aminele aciclice. Fragmentările au loc de ambele părţi ale atomului de azot.84 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 6.2. ionii (M-1)+ prezintă.6.

prin expulzarea unui atom de hidrogen (apar picuri metastabile) într-un cation ciclopentadienil. Ionul molecular al aminelor aromatice este foarte intens datorită. cum ar fi. cu formarea unui ion ciclopentadienic care se transformă. b) substituţie nucleofilă la unul dintre substituenţii azotului. .1. Spectrul de masă al N-metilpirolidinei 6.3. posibilităţii de stabilizare prin rezonanţă. În aceste condiţii.6.6.NH2 este neglijabilă. Deoarece sunt compuşi nevolatili. cazul amino-toluenilor ce pot forma ioni amino-tropiliu. Amine aromatice 1. sărurile aminelor se descompun şi se obţin spectre care reprezintă suprapunerea spectrelor corespunzătoare aminei şi acidului. în anumite condiţii. Picul M-1 este intens. pierderea de . Sărurile de tetra-alchilamoniu pot suferi trei tipuri principale de scindări: a) dezalchilare. În cazul aminelor primare. Procesele prezentate sunt evidenţiate de fragmentările şi spectrul o-toluidinei (figura 6. 2. În celelalte cazuri ionul M-1 provine din pierderea unui atom de hidrogen de la atomul de azot. spectrele pot fi obţinute numai dacă proba este încălzită direct în sistemul de introducere.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 85 Figura 6. Stabilirea naturii acidului halogenat se poate face ţinând cont de picurile izotopice caracteristice atomului de halogen din moleculă. 2. preferenţial. acesta poate deveni pic de bază. Anilinele alchilate la nucleu suferă. o scindare de tip tropilic. Săruri cuaternare de amoniu 1. procesul predominant implicând pierderea unei molecule de HCN din ionul molecular (apar picuri metastabile).2.18). de exemplu. cu formarea ionului amino-tropiliu. Ionul molecular aparent va proveni din amină. în special. 6.17. c) descompunere Hoffmann cu eliminare de acid halogenat.

Acest fapt este determinat de caracterul puternic atrăgător de electroni al grupei nitro ce polarizează legătura C-N. Prezenţa grupei nitro este evidenţiată de picul m/e 30 (NO+) şi m/e 46 (NO2+).86 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 6. Nitroderivaţi 6. Picul de bază este format de fragmentul alchil. Picul ionului molecular al piridinelor este foarte intens. Picurile cele mai caracteristice apar în urma fragmentărilor cationului alchil. Din acest motiv.1. rezultat la expulzarea grupei nitro. Fragmentarea principală implică scindarea legăturii β faţă de azot (γ faţă de ciclu). Nitroderivaţi alifatici 1.3. Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale o-toluidinei 3. ionul molecular prezintă tendinţa dominantă de a expulza radicalul nitro: 2.18. Cu excepţia nitrometanului. fragmentările depind de poziţiile substituenţilor. 3. astfel încât procesul este determinat de prezenţa heteroatomului şi nu de cea a ciclului.6. picul ionului molecular al nitroderivaţilor alifatici este slab sau absent. 6. . 4. 4.6.3. Aminele secundare sau terţiare dau transpoziţii McLafferty într-o măsură foarte mică.

şi para-substituiţi.şi para-nitrotoluenului.19 sunt prezentate spectrele de masă ale orto. Nitroderivaţii orto-substituiţi prezintă “efecte orto” ce permit diferenţiarea uşoară faţă de izomerii meta. Nitroderivaţi aromatici 1. Compuşi cu sulf Contribuţia izotopului 34S (4.4 %) la intensitatea picului M+2 şi. Deşi este puţin intens. Numărul atomilor de sulf poate fi determinat funcţie de . Expulzarea fragmentului transpoziţia ionului molecular la un nitrit de fenil: neutru NO are loc. este foarte caracteristic pentru nitroderivaţi. în general. la intensităţile picurilor (fragment+2) permite identificarea uşoară a prezenţei atomilor de sulf în moleculă.2. În cazul orto-nitrotoluenului acest efect este evidenţiat de apariţia unor picuri intense la M-17 (M-OH) şi M-45 [M-(OH+CO)]: În figura 6.7. Cele mai importante fragmente rezultă în urma scindării grupelor NO 2 (M-46. 2.6. pic de bază în nitrobenzen) şi NO (M-30). picul M-16. 6.3. provenit prin scindarea unui atom de oxigen. 4. Seria omologă a fragmentelor ce conţin atomi de sulf are masa mai mare cu patru unităţi decât seria fragmentelor hidrocarbonate corespunzătoare. după 3. În partea superioară a spectrului orto-nitrotoluenului se observă diferenţele determinate de existenţa efectului orto. Picul ionului molecular este intens.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 87 6. probabil.

3. Scindarea legăturii C-C vecine grupării SH produce un ion caracteristic. 2. Picul ionului molecular este mai intens decît cel al compuşilor oxigenaţi similari şi.1. datorită capacităţii superioare a sulfului de a stabiliza sarcina pozitivă (electronegativitate mai mică decât a oxigenului).7. 6. Picul ionului molecular este suficient de intens pentru a se putea măsura cu precizie intensitatea picului M+2. în general. compuşii analogi cu sulf şi oxigen suferă fragmentări similare. Masa atomului (atomilor) de sulf se scade din masa moleculară şi apoi se determină formula moleculară corespunzătoare restului moleculei. Compuşi alifatici 6. Fragmentările sunt foarte asemănătare cu cele ale alcoolilor. stabilizării prin ciclizare: . 4.19 Spectrele de masă ale orto-nitrotoluenului (a) şi para-nitrotoluenului (b) contribuţia izotopului 34S la intensitatea picului M+2. iar scindarea legăturii γ -δ un pic slab la m/e 75. Tioli 1. Datorită asemănării proprietăţilor chimice.88 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã a b Figura 6. probabil.1. Scindarea legăturii δ -ε produce un pic mai intens (m/e 89) decât cel de la m/e 75 datorită. având jumătate din intensitatea celui de la m/e 47. Capacitatea sulfului de a stabiliza un asemenea ion este intermediară între cea a oxigenului şi cea a azotului. Scindarea legăturii β -γ produce un pic la m/e 61. stabilizat prin rezonanţă: CH2=S+H ↔ +CH2-SH (m/e 47). intensitatea semnalelor fragmentelor ce conţin sulf este mai mare decât a fragmentelor ce conţin oxigen.1.7.

2. 32+C3H7. Similar alcoolilor. 32+CnH2n+1 etc.1. Disulfuri 1. datorită absenţei din spectrele celor din urmă a picurilor M-H2S şi M-SH. tioeterii produc ioni caracteristici. formând seria omologă M-H2S -C2H4: 6. ionul format elimină etenă. Ionii rezultaţi.2. 4. 3. acest ion este CH2=S+H (m/e 47). cu preluarea sarcinii pozitive de către radicalul alchil. Ionii formaţi în această etapă se fragmentează prin transfer de hidrogen şi eliminare de alchenă.20. 6. conduce la picuri intense.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 89 5. Principalele scindări sunt similare cu cele ale eterilor. Tiolii secundari şi terţiari scindează la Cα . 3. cu eliminarea unei . stabilizaţi prin rezonanţă: Pentru sulfurile nesubstituite la Cδ . rezultă ioni cu formula generală RCH=S+H. În figură sunt evidenţiate şi valorile relative ale abundenţelor ionilor M+1 şi M+2 utilizate pentru stabilirea formulei moleculare. datorită intensităţii sale poate fi confundat cu acelaşi ion provenit din tioli. Scindarea uneia dintre legăturile C-S. 2.7. produc picuri la m/e 32+CH3. cu păstrarea sarcinii pozitive pe atomul de sulf. 6. M-C3H7 etc. În urma scindării legăturii C-S. 32+C2H5. pierzând substituentul cel mai voluminos şi formeză picuri intense la M-CH3. Diferenţierea între tioli şi tioeteri se poate face cu uşurinţă. Ionul de la m/e 103 este favorizat în mod deosebit datorită posibilităţii de a forma un ion ciclic stabil: 5.7. Picul ionului molecular este suficient de intens pentru ca abundenţa ionului M+2 să poată fi măsurată precis. Ca şi în cazul alcoolilor. Abundenţa acestui pic este însă mai scăzută decât în cazul picului M-H2O din alcooli. 2. M-C2H5. caracteristice. Cel mai abundent ion din spectru rezultă în urma scindării unei molecule de etenă din diverse poziţii ale moleculei: Principalele aspecte legate de comportarea tioeterilor în spectrometrul de masă sunt evidenţiate de spectrul de masă al di-n-pentilsulfurii din figura 6. Scindarea legăturilor C-C vecine atomului de sulf are loc cu pierderea preferenţială a radicalului mai voluminos. Scindările tioeterilor ciclici sunt diferite de cele ale analogilor cu oxigen. Scindarea legăturii C-S şi transferul unui atom de hidrogen la atomul de sulf. tiolii primari scindează H2S pentru a forma picuri intense. la M-34. Tioeteri. (RS+). Picul ionului molecular al disulfurilor cu până la 10 atomi de carbon în moleculă este intens. tiocetali 1.

M-58. ce produce ioni cu sarcina pozitivă pe atomul de oxigen şi care apar la m/e 44.CH2=CH-OH).8.CH2=CH-O.1.2. intens (M-44. 1. abundenţă mare. M-28 (M-etenă). Aldehidele cu catenă liniară prezintă picuri caracteristice la M-18 (M-H2O).1. olefină formând Figura 6. cu formarea ionilor RS+. Creşterea lungimii lanţului amplifică amprenta părţii hidrocarbonate. 6. Atunci când sarcina revine fragmentului olefinic. picul m/e 29 este ionul CHO+ pentru aldehidele C1-C3 şi ionul C2H5+ pentru termenii superiori. Aldehide 6.8. Aldehide aromatice .20. Începând cu C4. Aldehide alifatice 6.8. În figura 6. Dacă picul M-1 este caracteristic chiar şi pentru aldehidele superioare. picul de bază rezultă adesea în urma unui rearanjament McLafferty. produce picuri intense. M-43 (M .) şi M-44 (M .8.90 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã molecule de olefină.1. M-72 etc): 4. 2. Ionul molecular şi ionul M-1au. de obicei. 5. Se observă diferenţa ce apare ca urmare a trecerii la compuşi capabili să dea rearanjamente McLafferty. M-R (m/e CHO+). ionul care apare este. Alte picuri rezultă în urma scindării legăturii dintre atomii de sulf şi a migrării unuia sau a doi atomi de hidrogen. Scindarea legăturilor C-H şi C-C vecine oxigenului conduc la picurile M-1 şi. 72 etc. Compuşi carbonilici 6. RS+-1 şi RS+-2. respectiv.1. de asemenea. de asemenea. Ionul rezultat elimină. Spectrul de masă al di-n-pentilsulfurii ionul foarte abundent H-S-S-H  +⋅ (m/e 66): 4. 3.21 sunt prezentate spectrele aldehidei propionice (a) şi butirice (b). 58.

Spectrele de masă ale aldehidei propionice (a) şi butirice (b) 2. este. ionul rezultat formând. la rândul său. scindează cel mai lung radical.1. de obicei. Dacă unul din radicalii alchil ai grupei >C=O este C3 sau mai lung. adeseori. Picul m/e 29 (CHO+) este. Preferenţial.8. Cetone 6.21. o transpoziţie McLafferty (dublă transpoziţie . 72. este uşor de evidenţiat. 3. apar picuri intense la m/e 58. 71 etc. sarcina rămâne pe ionul aciliu. Deoarece ionul R-C≡ O+ este mai stabil comparativ cu H-C≡ O+. de obicei. 2. din scindarea legăturii C-C adiacente legăturii >C=O. determinate de un rearanjament McLafferty: Dacă ambii radicali ai cetonei sunt propil sau superiori. ionul (M-1)+. Picul de bază provine. cu formare de ioni tropiliu.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 91 1. picul de bază. rezultat prin scindarea legăturii C-H (scindare α ). 57.8. această scindare este mai importantă decât în cazul aldehidelor: Picurile corespunzătoare apar la m/e 43. 86 etc. Fragmentările ulterioare sunt caracteristice substraturilor aromatice: a b Figura 6. fragmentul cationic rezultat în urma rearanjării McLafferty poate suferi. Cetone alifatice 1. foarte puţin intens. 3. Ionul molecular. având intensitate medie.2. de obicei. Derivaţii metilaţi scindează CHO ⋅ . mai proeminent decât ionul molecular. 6. Ionul molecular este foarte intens. stabilizat prin rezonanţă.2.

92 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã McLafferty). Picurile de bază din spectrul ciclopentanonei şi ciclohexanonei sunt la m/e 55. Ionul molecular al cetonelor ciclice este intens.2.22. Ionul molecular este intens. Figura 6. cu formarea unui fragment caracteristic Ar-C≡ O+.2. Picurile de la m/e 83 şi 42 din spectrul ciclohexanonei apar astfel: 6. Ionul astfel format trebuie să sufere însă o nouă scindare pentru a rezulta un fragment. . scindarea primară este cea a legăturii C-C adiacentă grupei C=O.22) este un exemplu tipic de fragmentare a cetonelor superioare. Ca şi la cetonele alifatice. Cetone aromatice 1. spectrele de joasă rezoluţie ale cetonelor cu radicali superiori nu permit diferenţierea picurilor hidrocarbonate faţă de cele acil. 2. Spectrul de masă al dibutil-cetonei 4. stabilizat prin rezonanţă Acesta pierde CO şi formează cation arilic. 5. Deoarece masa unităţii CO este 28 (dublul unităţii metilenice). pentru a transforma un radical primar într-un radical secundar.8. stabilizat prin rezonanţă. Spectrul dibutil-cetonei (figura 6. Mecanismele sunt similare în ambele cazuri: migrarea unui atom de hidrogen. urmat de formarea unui ion stabilizat prin rezonanţă: 6. Scindează preferenţial legătura C-C din β faţă de inel.

43. de obicei. Intensitatea picului molecular creşte cu creşterea masei moleculare (o excepţie o formează acidul valerianic). 87 etc). Benzofenonele prezintă. 1. Alchil-aril cetonele. ele provin din scindarea legăturilor vecine grupei CO. rezultat în urma unei duble transpoziţii de atomi de hidrogen: . 59. 5. 57. 2.23. Acizi carboxilici 6. Spectrul de masă al acetofenonei Acizi carboxilici şi derivaţi funcţionali 6.1. cu peste 5 atomi de carbon în moleculă. Acizii neramificaţi. de obicei.23 este prezentat spectrul de masă al acetofenonei. şi o transpoziţie de schelet cu eliminare de CO: În figura 6.1. Deşi are intensitate slabă. Picul de bază rezultă. fie de fragmentul alchil (m/e 29. În cazul acizilor superiori. sarcina fiind preluată fie de fragmentul ce conţine oxigen (m/e 45. prezintă un pic caracteristic la m/e 73. spectrul conţine două serii de picuri ce rezultă prin scindarea fiecărei legături C-C. dau transpoziţii McLafferty ce implică întotdeauna numai legătura dublă carbon-oxigen şi nu legătura dublă din ciclu: 4. în urma unui rearanjament McLafferty şi apare la m/e 60 la acizii neramificaţi la Cα şi la 59+R la acizii ramificaţi la Cα (R este masa radicalului de la Cα ): 4. Picurile de la M-17 (M-OH). M-18 (M-H2O) şi M-45 (M-CO2H) ale acizilor inferiori sunt intense.9. Figura 6.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 93 3.1. uşor de identificat.9. în care radicalul alchil este C3 sau mai lung. 71. de obicei. 73. picul ionului molecular al acizilor saturaţi cu catenă liniară este. 3.9. Acizi carboxilici alifatici 6. 85 etc).

prin scindarea unei molecule neutre de H 2O.2.24 este prezentat spectrul acidului palmitic. Figura 6.efect ce apare la derivaţi aromatici 1. Din cauza volatilităţii reduse. 2. În figura 6. ROH.9. în general. NH3. prin intermediul unei stări de tranziţie în 6 centre): 6. Acizi carboxilici aromatici 1. Marcarea atomului de carbon de la Cα a demonstrat că scindarea fragmentelor de masă 29 şi 43 are loc din interiorul lanţului: 7. nu rezultă prin scindare de radicali etil sau propil de la coada lanţului alifatic. Picurile M-29 şi M-43.9. Esteri . cu excepţia cazurilor când o grupare ce conţine atomi de hidrogen este prezentă în poziţia orto (“efect orto” .94 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 6.1.2. Picurile M.2substituiţi şi care se manifestă.24 Spectrul de masă al acidului palmitic 6. spectrele de masă ale acizilor dicarboxilici sunt înregistrate după derivatizare la esteri trimetilsilil. M-17 şi M-45 sunt intense. ce apar frecvent în spectrele acizilor alifatici. Pierderea de apă este nesemnificativă.

43. . intensitatea sa scade cu creşterea catenei. În cazul esterilor la care radicalul acidului predomină în moleculă. identificarea lor oferind posibilitatea stabilirii componentei acide a esterului: Un exemplu sugestiv este prezentat în figura 6.25. 89. aceşti ioni formează picul de bază. Scindarea succesivă a legăturilor C-C formează ioni alchil CnH2n+1+ (m/e 29. 57 etc) şi ioni oxigenaţi CnH2n-1O2+ (59. 103. Picurile moleculare depind de structura esterilor. Este picul de bază în acetatul de metil şi mai reprezintă încă 4 % din picul de bază în C26H33COOCH3. esterii acidului acetic nu prezintă ioni moleculari detectabili. Esterii în care radicalul alcoolului predomină. Adeseori. frecvent. 2. Frecvent. 73. valorile determinate pentru picurile M+1 sunt superioare celor calculate. 5. cei ai acizilor inferiori cu alcooli superiori au picuri moleculare puţin intense sau nedecelabile.9.2. Esterii acizilor graşi cu alcooli inferiori au picuri moleculare intense. 75. datorită reacţiilor ion-moleculă. Scindarea legăturii vecine grupei CO poate conduce la formarea a patru ioni: Ionul R+ este intens în esterii inferiori. Picul cel mai caracteristic este determinat de o rearanjare McLafferty: 3.1. elimină o moleculă de acid în acelaşi mod în care alcoolii elimină apă. Esterii alcoolilor ce conţin atomi de hidrogen în β şi γ prezintă picuri caracteristice la m/e 61. În esterii metilici el apare la M-31. 87 etc). fragmentarea este foarte asemănătoare cu cea a acizilor corespunzători. şi mai ales atunci cînd se utilizează o cantitate mare de probă pentru decelarea ionului molecular. Esteri alifatici 1. Ionul R-C≡ O+ este caracteristic pentru esteri. provenite din eliminarea radicalilor alchil şi transferul a doi atomi de hidrogen la fragmentul ce conţine atomi de oxigen. Un mecanism alternativ presupune transferul unui ion hidrură la oxigenul carbonilic (transpoziţie McLafferty): Din acest motiv. Ionii [OR1]+ şi [COOR1]+ au o importanţă redusă. 4. ionul fiind practic nedecelabil în hexanoatul de metil.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 95 6.

COOR produce picuri de intensitate mare. respectiv M-59. acestea apar la M-31.3. eliminarea de .2.4. Lactone 1.9. Picul molecular al lactonelor cu ciclu de cinci atomi este distinct. intensitatea acestuia descreşte cu creşterea lanţului provenit din alcool. Esterii orto-substituiţi elimină ROH prin "efect orto".2. determinată atât de prezenţa heteroatomului cât şi de cea a ramificaţiei: 3.9.96 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 6. 3. respectiv formică: . În esterii metilici.9. scăzând însă în intensitate atunci când există un substituent la C4. Picul molecular este intens. furil şi fenil elimină cetenă. Spectrul de masă al octanoatului de metil 6. devin importante trei tipuri de scindări: a) rearanjări McLafferty: b) transpoziţia a doi atomi de hidrogen cu eliminarea unui fragment alilic: c) Păstrarea sarcinii pe fragmentul alchil: 6. Esteri ai alcoolilor aromatici şi ai fenolilor 1. Picul de bază apare în urma eliminării de RO ⋅ . Fragmentarea caracteristică este scindarea uşoară a catenei laterale de la C4. Esteri ai acizilor aromatici 1. 2. Picurile de bază din γ -valerolactonă şi butirolactonă (m/e 56) rezultă în urma scindării de aldehidă acetică. fragmentul rezultat fiind deseori picul de bază: 6. Odată cu creşterea lanţului alcoolului.2. 2.2.25. Acetaţii de benzil. devenind practic zero la C5. 4.

5. Acesta elimină oxid de carbon.1. cu migrarea unui atom de hidrogen de la Cα faţă de grupa >CO: 6. Electronul expulzat la obţinerea ionului molecular poate proveni fie de la azot. Picul de bază rezultă. fragmentarea este determinată de procese tipice atât compuşilor carbonilici cât şi aminelor. de obicei. 3.3. 4.3. determinat de scindarea radicalului alchil: 6. fie de la oxigen. 29 (C2H5+). trecând într-un cation fenil ce suferă în continuare fragmentările clasice.9. 28 (C2H4+). în urma eliminării componentei aminice.9. Amide 6. Ionul molecular al amidelor aromatice este foarte intens. Principalele moduri de fragmentare depind de lungimea restului acil şi de lungimea şi numărul grupelor alchil legate de atomul de azot. 41 (C3H5+). de obicei.2.9. Deci.26 sunt prezentate spectrul de masă şi principalele fragmentări ale benzamidei. 2. cu formarea cationului benzoil. 3. Atunci când substituenţii atomului de azot sunt radicali etil sau superiori şi restul acil este mai mic de C 3. Picul de bază al tuturor amidelor primare cu catenă liniară mai lungă de trei atomi de carbon este dat de un rearanjament McLafferty: Prezenţa unui substituent la Cα produce picuri omologe la m/e 73. Ionul molecular al monoamidelor alifatice cu catenă liniară este. 6. Amidele primare prezintă un pic intens la m/e 44 (pic de bază la amidele C1-C3 şi amida acidului izobutiric).3. Amidele secundare şi terţiare ce conţin atomi de hidrogen la Cγ a părţii acil şi grupe metil la atomul de azot prezintă picuri intense ce rezultă dintr-o rearanjare McLafferty. au loc scindări ale grupei N-alchil în poziţia β faţă de azot şi a legăturii dintre carbonul carbonilic şi azot. Scindarea radicalului fenil conduce la picuri de intensitate slabă (m/e 44 în cazul benzamidei).Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 97 Alte picuri semnificative apar la m/e 27 (C2H3+). 43 (C3H7+) şi 85 (C4H5O2+). 87 etc. . Amide alifatice 1. identificabil. În figura 6. 2. stabilizat prin rezonanţă. Amide aromatice 1.

9.2. Prin pierderea unui atom de hidrogen de la Cα rezultă picuri M-1. Cu excepţia acetonitrilului şi propionitrilului. la m/e 97. . Picul de bază al nitrililor alifatici cu catenă C4-C9 este la m/e 41. 54. Nitrili aromatici 1.4.9. Aceste picuri sunt acompaniate de picurile specifice amprentei hidrocarbonate. Picul ionului molecular este foarte intens (adesea pic de bază).4. Nitrili alifatici 1. 3. pentru formarea căruia s-a admis o transpoziţie de tip McLafferty în cicluri mari: 4. utilizabile pentru atribuirea structurală: 2. Nitrili 6.98 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 6.1.9. picurile ionilor moleculari ai nitrililor alifatici sunt de intensitate slabă sau sunt absente.26 Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale benzamidei 6.4. Pot fi localizate picurile M+1 dacă se ţine cont de modificarea aspectului spectrului la creşterea presiunii din aparat. Nitrilii C8 şi cei superiori prezintă un pic intens. Scindarea legăturii C-C adiacente grupării C≡ N nu poate avea loc deorece cationul cian nu poate fi stabilizat prin rezonanţă. 68 etc) datorate ionilor (CH2)n C≡ N+. caracteristic. Scindarea legăturii simple C-C formează o serie caracteristică de picuri omologe de masă pară (m/e 40. El rezultă în urma unui rearanjament de tip McLafferty: Valoarea de diagnostic a acestui pic este însă scăzută ca urmare a faptului că toate moleculele ce conţin un lanţ hidrocarbonat dau fragmente C3H5 (m/e 41). 5. 6.

[M(CO2+CO)]+. Picul de bază din spectrul piridinei rezultă în urma eliminării unei molecule de HCN. 3. Principala fragmentare este determinată de pierderea de HCN (M-27) (apar picuri metastabile). de la m/e 42 (CH2=CO+) precum şi cele datorate unor transpoziţii McLafferty de la m/e 44. Pierderea de fragmente CN şi H2CN este minoră. 3. nesubstituite. deşi prezenţa ramificaţiilor poate modifica major ruta scindărilor. Tiofenul prezintă trei picuri importante: m/e 39 (C3H3+). apar şi picuri M-1 ca urmare a scindării unui atom de hidrogen.9. HCN. 4. Cloruri acide 1. Sistemele heterociclice cu oxigen. 6. funcţie de natura heteroatomului. Compuşi heterociclici aromatici 1. Clorurile acide aromatice pierd uşor un atom de clor trecând în ionul stabil ArCO+. ArCOOH+. precum anhidrida succinică. 5. 6. Prezenţa picurilor izotopice permite identificarea uşoară a picurilor ce conţin atomi de clor. Pirolul prezintă. Prima etapă o reprezintă scindarea legăturii dintre heteroatom şi atomul de carbon adiacent: Furanul prezintă două picuri principale: m/e 29 (HC≡ O+) şi m/e 39 (C3H3+). Heterociclurile cu cicluri de cinci atomi (furan. Ionii cei mai ⋅ abundenţi sunt HCl+. M-Cl . heterociclurile cu azot elimină HCN.5. (M-CO)+. tiofen. 4. prezintă un pic intens (poate fi şi pic de bază) la M-72 determinat de pierderea de CO2 şi CO din ionul molecular. Anhidridele saturate aciclice se fragmentează în principal la RCO+ (m/e 43. de asemenea. independent de natura heteroatomului. Picurile ionilor moleculari ai compuşilor heteroaromatici sunt intense.şi 4. 2. RCO+ etc. de asemenea trei picuri m/e 39 (C3H3+).6. Heterociclurile cu inel de 6 atomi suferă fragmentări specifice. 5. 57 etc). Clorurile acide alifatice prezintă fragmentări tipice prezenţei grupelor Cl şi CO. Heterociclurile alchilate scindează preferenţial legătura β faţă de ciclu. pirol) se fragmentează analog. 2. Anhidridele aromatice prezintă picuri caracteristice ionilor ArCO+. au ca fragmentare tipică eliminarea de CO. m/e 45 (HC≡ S+) şi m/e 58 (C2H2S+). 6. 2.metilaţi scindează.9. Derivaţii 3. Anhidridele ciclice. 58 etc. Ca urmare a eliminării unei molecule de HCN pirolul mai prezintă un pic intens la m/e 40. Anhidride 1.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 99 2. COCl+. Sunt caracteristice picurile de la m/e M-60 şi m/e 60 (CH3COOH). Scindarea legăturilor C-C din alchilpiridine are loc la nivelul poziţiei β faţă .10. Picul ionului molecular este slab sau absent. m/e 28 (HC≡ NH+) şi m/e 41 (C2H2NH+).

aflate în poziţia 2-. dau transpoziţie McLafferty: 6. de scindarea de HCN. Comparativ cu sistemele monoheteroatomice. funcţie de poziţia grupei alchil. izochinoline) au o comportare asemănătoare piridinei. Prezenţa atomilor de azot în ciclu este indicată. 7. fiind cea mai intensă pentru derivaţii 3-substituiţi (intensitatea picurilor rezultate prin β -scindare scade. Ca exemplu sunt prezentate fragmentările 4-metiltiazolului: CAPITOLUL 7 Spectrometria de masă a biomoleculelor . în ordinea: 3>4>>2). Grupele alchil cu mai mult de 3 atomi de carbon. Poziţiile relative ale heteroatomilor au o influenţă majoră asupra fragmentelor rezultate.100 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã de inel. Hetrociclurile condensate cu inel piridinic (chinoline. de obicei. heterociclurile cu mai mulţi heteroatomi în ciclu prezintă tendinţe de fragmentare mai accentuate.

hidrofobicitate etc).05 0.000 > 300.m. Metodele de ionizare cele mai utilizate pentru analiza peptidelor şi proteinelor sunt: ionizarea prin bombardament cu atomi rapizi (FAB).a. Ionizarea prin desorbţie de câmp (FD). Deoarece rezoluţia necesară separării picurilor izotopice creşte o dată cu masa iar rezoluţia analizoarelor este limitată. Dezvoltarea tehnicilor de ionizare bazate pe desorbţia unor ioni pre-existenţi. diferitele picuri izotopice se combină pentru a forma un singur pic ce cuprinde. singura metodă de determinare a maselor moleculare exacte era calcularea lor. Caracteristici ale metodelor de ionizare utilizate pentru analiza peptidelor şi proteinelor cu ajutorul spectrometriei de masă Metoda de ionizare FAB ESI MALDI Limita de detecţie (picomoli) Domeniul de masă (u. era o tehnică dificil de abordat şi care necesita un operator extrem de experimentat.m. În general. LD).000 u. Aceste două metode permit analiza extrem de precisă a biomoleculelor cu mase moleculare foarte ridicate (M > 105 u. Datele obţinute prezentau erori mari (între 10 şi 100 %) deoarece. Peptide şi proteine Proteinele sunt produşi naturali cu structură macromoleculară liniară care se transformă prin hidroliză în α -aminoacizi.1. masa moleculară măsurată corespunde celei calculate pe baza izotopului principal al fiecărui element.05 magnetic sau quadripolar magnetic sau quadripolar timp de zbor Deoarece rezoluţia necesară separării picurilor izotopice ale unei peptide inferioare este mai mică decât rezoluţia majorităţii analizoarelor utilizate. În principiu.m. ce permitea ionizarea moleculelor cu mase de până la 2000 u.000 Precizi a Tipul de analizor (%) 0. .a. Tabelul 7. iar rezoluţia necesară analizei de masă creşte odată cu creşterea masei. Utilizarea spectrometriei de masă era extrem de limitată. electroforeză sau ultracentrifugare. ca o consecinţă a faptului că majoritatea biomoleculelor sunt foarte greu volatile şi frecvent termolabile.01 0.a. ionii cu masă moleculară ridicată sunt dificil de detectat. de exemplu.01-5 0.001-1 6.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 101 Metodele clasice utilizate pentru determinarea maselor moleculare ale biopolimerilor.m.1 prezintă principalele performanţe ale acestor trei tehnici de ionizare. în afară de masa moleculară. un interval de 15 u.a. 7. rezultatele depindeau şi de alte proprietăţi (conformaţie. aflaţi într-un lichid sau pe suprafaţa unui solid (PD.m. În prezent. ci şi stabilirea ordinei de încatenare a aminoacizilor.1). spectrometria de masă permite nu numai determinarea precisă a masei moleculare. şi de 45 u.000 > 130.a. Acest lucru nu mai este valabil în cazul peptidelor cu masă ridicată sau a proteinelor.m. se bazau pe cromatografie.1. Tabelul 7. În structura lor.000 u. folosite până la sfârşitul deceniului şapte.a.). ionizarea cu electrospray (ESI) şi ionizarea prin desorbţie laser asistată matriceal (MALDI). numite în acest caz legături peptidice. FAB. la o masă moleculară de 10. la 100. a rezolvat problema obţinerii ionilor unor substanţe cu volatilitate extrem de scăzută. cei 20 de aminoacizi naturali sunt uniţi prin intermediul funcţiunilor de tip amidic.a. la începutul anilor '90 prin utilizarea metodelor ESI şi MALDI.. pe baza formulei moleculare. (figura 7.) 1-50 0. Cele două probleme au fost însă rezolvate.m.

500 u. ce corespunde introducerii unui atom de oxigen în moleculă. înainte şi după reducerea tuturor punţilor disulfidice. fie deoarece derivatul obţinut este dificil de identificat. Punerea în evidenţă a mutaţiilor Spectrometria de masă permite evidenţierea mutaţiilor ce apar în cadrul proteinelor de provenienţă naturală sau artificială. Identificarea şi localizarea modificărilor post-traducţionale Spectrometria de masă permite studiul modificărilor post-traducţionale sau a modificărilor chimice nenaturale ale aminoacizilor şi care conduc la modificarea masei. verificarea structurii şi purităţii peptidelor sintetice sau a proteinelor produse prin inginerie genetică.000 dacă proteina are masa 10. cu cât procentul unui component este mai mic.1. verificarea şi corectarea secvenţelor de proteine funcţie de provenienţă etc. Schimbarea masei moleculare a unei peptide indică zona în care a avut loc mutaţia. Aceste modificări sunt dificil de evidenţiat prin degradare Edman. corespunde masei moleculare calculate cu ajutorul maselor atomice chimice şi este exprimată în u. necesită o rezoluţie de cel puţin 1.000 u. iar diferenţa dintre masa moleculară a peptidei martor şi cea a peptidei modificate permite determinarea naturii aminoacidului implicat.a.m. Strategia utilizată pentru evidenţierea mutaţiile din cadrul proteinelor naturale constă din compararea maselor moleculare ale unei serii de peptide obţinute prin scindare enzimatică cu cele obţinute pentru proteina naturală. la raportarea valorilor trebuie indicat despre care masă este vorba. De exemplu.1. a modificărilor post-traducţionale. Din acest motiv. Posibilitatea analizării amestecurilor mai depinde şi de compoziţia procentuală a acestora.102 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 7. Spectrometria de masă este capabilă să localizeze punţile disulfidice prin analiza peptidelor produse în urma scindării proteinei analizate cu ajutorul unei proteaze. analiza amestecurilor este posibilă numai dacă rezoluţia aparatului este suficient de mare pentru a putea discerne între ioni de mase apropiate. Datorită ionizării blânde.a.m. determinată prin această metodă. este posibilă analiza amestecurilor fără să fie necesară o separare prealabilă.).. Totuşi.1.m.1.000 dacă masa este de 100.000 (stânga) şi 500 (dreapta) Din acest motiv. Deoarece punţile disulfidice joacă un rol extrem de important în realizarea arhitecturii tridimensionale a proteinelor. 7. cu atât rezoluţia aparatului trebuie să fie mai mare. un amestec format dintr-o proteină şi produsul său de oxidare.a. 7. Spectrul FAB al picurilor izotopice ale insulinei umane (C257H383N65O6) la rezoluţii de 6. este necesară stabilirea existenţei şi poziţiilor resturilor de cisteină de pe lanţ.m şi una de circa 10. Peptidele ce conţin o punte disulfidică inter-moleculară vor dispare deoarece ele dau naştere la două noi peptide ce conţin resturile de cisteină responsabile pentru . Determinarea precisă a masei moleculare a peptidelor şi proteinelor permite detectarea mutaţiilor. procesele de fragmentare sunt practic absente. Deoarece cele două valori diferă semnificativ (diferenţa dintre masa izotopică şi masa chimică a unei peptide sau proteine este de circa o unitate la fiecare 1.000 u. fie deoarece aminoacidul N-terminal devine inert la degradare.a.2. masa moleculară a unei proteine.

Verificarea structurii şi a purităţii peptidelor şi proteinelor sintetice Spectrometria de masă permite verificarea structurii şi purităţii peptidelor şi proteinelor sintetice.1.a.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 103 crearea punţii... în timp ce celălalt provine din incorporarea accidentală a unei molecule de glicină.589 u.m. (faţă de masa moleculară calculată de 14. Diferenţele de masă evidenţiate sugerează că unul din compuşi provine din oxidarea parţială a metioninei. obţinute prin inginerie genetică.m. cum ar fi proteina p18.a.590 u. Stabilirea structurii .2 este prezentat spectrul de masă (MALDI) al unei peptide sintetice cu masa moleculară 1984. ce corespunde părţii C-terminale din p18. scindată la nivelul poziţiei 111-112. Figura 7. notată cu D. 7. Spectrul ESI al proteinei p18 obţinută prin inginerie genetică: masa calculată: 14589 u.651 u.175 u. masa deterninată: 14589 ± 3 u. cea de a doua.a. ESI a permis analiza unor proteine de provenienţă HIV.1.m. Erorile ce pot să apară în cursul sintezei sunt uşor decelabile prin intermediul spectrometriei de masă. În afara peptidei dorite pot fi evidenţiaţi alţi doi compuşi. De exemplu.3.3. În cele mai multe cazuri nu este suficientă verificarea secvenţei de lanţ.2.2 u.3 conţine încă două serii: prima dintre ele (notată cu T) are o masă măsurată de 12.).a.m. 7. Spectrul MALDI al peptidei sintetice cu structura: GLFGAIAGFIEGGWEGMVDG Tehnicile ESI şi MALDI permit şi verificarea rapidă a fidelităţii şi omogenităţii proteinelor produse prin inginerie genetică.m. fiind necesară verificarea existenţei tuturor modificărilor dorite. spectrul reprezentat în figura 7.m. Figura 7. În figura 7.4.m. de masă 29. corespunde dimerului format prin legarea a două resturi de cisteină aparţinând la două molecule de proteină diferite. În afara seriei principale de picuri ce corespund unei proteine cu masa moleculară de 14.a.a.a.

cn dacă sarcina pozitivă rămâne pe fragmentul N-terminal şi cu xn.aminoacizi izobari). energia cinetică a ionului precursor este de ordinul keV. yn. Primele fragmente identificate au provenit în urma scindării legăturilor catenei principale. În acest mod. este necesară utilizarea unei cantităţi suplimentare de energie pentru fragmentare. În figura 7. În aparatele cu analizor magnetic. Figura 7. Deoarece tehnicile ESI şi MALDI produc numai ioni moleculari stabili.2 sunt .4. În acest mod. Din punct de vedere practic. această metodă constă în selectarea. Fragmentele rezultate sunt apoi analizate prin spectrometrie de masă în tandem (MS/MS). Deşi există diverse metode care permit acest transfer de energie. a unui ion şi introducerea acestuia într-o cameră de coliziune unde va intra în coliziune cu atomii unui gaz neutru. Aceste diferenţe au o influenţă majoră asupra proceselor de fragmentare. Scindarea unei legături din lanţul peptidic poate avea loc la nivelul a trei tipuri de legături: Cα -C. cu ajutorul unui prim analizor. Principalele moduri de fragmentare ale unei peptide prin spectrometrie de masă în tandem CID Diferenţele de masă dintre ionii consecutivi ai unei serii permite determinarea identităţii aminoacizilor consecutivi. Rezoluţia primului analizor trebuie să fie suficient de mare pentru a permite selecţionarea picului ce corespunde izotopului 12C al ionului investigat. În tabelul 7.4 sunt reprezentate principalele tipuri de fragmentări ale unei catene polipeptidice.104 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Stabilirea structurii peptidelor şi proteinelor este posibililă numai în condiţiile în care ionii moleculari suferă fragmentări. CID). Din acest motiv metoda se mai numeşte spectrometrie de masă în tandem CID (MS/MS CID). fragmentele pot fi clasate în două categorii: a) fragmente ce provin din scindarea a una sau două legături din catena principală. în timp ce la aparatele quadripolare această energie este de maximum 100 eV. Indicele n arată numărul de aminoacizi ai fragmentului. fragmentele produse fiind analizate de un al doilea spectrometru. spectrul de fragmentare obţinut nu va conţine picuri izotopice inutile. zn dacă sarcina pozitivă rămâne pe fragmentul C-terminal. cea mai utilizată este disocierea indusă prin coliziune (Collision Induced Decomposition. permiţând astfel stabilirea secvenţei de lanţ (cu două excepţii. energia cinetică se va transforma parţial în energie de vibraţie. C-N sau N-Cα .aminoacizi izomeri şi glutamină/lizină . b) fragmente ce suferă o scindare suplimentară a lanţului aminoacidului. cât şi pe aparate cu analizoare quadripolare. Analiza prin FAB MS/MS CID a unui mare număr de peptide ce conţineau secvenţe cunoscute de aminoacizi a permis identificarea tipurilor principale de procese de fragmentare. Diferenţa majoră dintre aceste aparate este legată de energia cinetică a ionilor. În principiu. Spectrele de masă în tandem ale peptidelor şi proteinelor pot fi înregistrate atât pe aparate cu analizoare magnetice. În urma acestor fragmentări pot rezulta şase tipuri de fragmente notate cu an. leucină/izoleucină . bn.

este un proces favorizat.08407 114.06842 101.052 71.5 este exemplificată scindarea dublă. deoarece conţine trei sau patru resturi de aminoacid. În figura 7.03712 87. de obicei.00919 113.079 87.133 101. Tabelul 7.04260 131.05891 147.213 .Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 105 prezentate contribuţiile de masă ale aminoacizilor naturali. ce produce un fragment intern.08407 113. acest tip de ioni are o abundenţă scăzută şi.177 156.06842 156.09497 129. deoarece grupa imino a prolinei este inclusă într-un ciclu de cinci atomi şi posedă o afinitate mai mare pentru protoni decât alte grupe amidice de pe lanţ. el apare în zonele de masă mică ale spectrului. cu formarea unui fragment intern.04293 115.089 128.02695 128.şi C-terminale iniţiale.160 113.078 97.170 186.07932 Masa chimică 57.188 163.198 137.05858 128.105 103.2.142 147. Două alte tipuri de fragmente ce apar în majoritatea spectrelor rezultă în urma scindării a cel puţin două legături interne ale lanţului peptidic.5. Din acest motiv.104 115. Deşi aceste picuri confirmă secvenţa de aminoacizi. Primul tip se numeşte fragment intern deoarece el rezultă în urma pierderii părţilor N.144 113.174 129. Fragmentul intern este reprezentat de o serie de litere ce corespund secvenţei fragmentului.04049 137.04768 103.05277 99. Peptidele ce conţin un rest de prolină fac excepţie de la această generalizare.117 99.160 114. Contribuţiile de masă ale aminoacizilor naturali Aminoacid Glicină Alanină Serină Prolină Valină Treonină Cisteină Izoleucină Leucină Asparagină Acid aspartic Glutamină Lizină Acid glutamic Metionină Histidină Fenilalanină Arginină Tirosină Triptofan Cod cu 3 litere Cod cu o literă Gli Ala Ser Pro Val Tre Cis Ile Leu Asn Asp Gln Lis Glu Met His Fen Arg Tir Tri G A S P V T C I L N D Q K E M H F R Y W Figura 7.06333 186. Din fericire.03203 97. Masa monoizotopică 57.116 131. protonarea şi scindarea legăturii amidice din prolină.02147 71.131 128. ele pot reprezenta mai mult o capcană decât un ajutor.10112 163.

Al doilea tip de fragment. Lis. fragmentele pierd adesea apă sau amoniac. b). Masele celor mai frecvent întâlniţi ioni de tip imoniu Aminoacid Prolină (P) Valină (V) Leucină (L) Izoleucină (I) Metionină (M) Histidină (H) Fenilalanină (F) Tirosină (Y) Triptofan (W) Masa caracteristică 70 72 86 86 104 110 120 136 159 Ile şi Leu. absenţa aminoacizilor bazici este caracterizată de o distribuţie de ioni ce conţine unul din cele două capete (y. În tabelul 7.6.106 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Fragmente rezultate prin dubla scindare a lanţului peptidei. Figura 7.7 este evidenţiată influenţa prezenţei şi poziţiei sarcinii . Rute de fragmentare ce produc ioni caracteristici ai catenelor laterale 7. Aceste fragmentări se produc la fel de bine atât la energii joase cât şi la energii înalte. În afara ionilor descrişi. la nivelul părţii C-terminale. în cursul înregistrării spectrelor de energie joasă.1. Influenţa poziţiei şi a delocalizării sarcinii Prezenţa şi poziţia unui aminoacid bazic în lanţul polipeptidic influenţează procesul de fragmentare. În figura 7. alte trei tipuri de fragmente care implică scindarea catenei polipeptidice şi catenele laterale ale aminoacizilor. În figura 7.3 sunt prezentaţi ionii de tip imoniu ce apar frecvent în spectre. Dimpotrivă. v şi w).3. la energii joase. în timp ce aflarea lor în partea N-terminală favorizează formarea ionilor de tip a şi d. Aceste fragmente sunt utilizate pentru a diferenţia izomerii Tabelul 7.5. cele care apar oferă informaţii despre compoziţia peptidei. S-a observat că prezenţa aminoacizilor bazici. Aceste fragmente sunt ioni de tip imoniu ai aminoacizilor şi ei se reprezintă cu litere ce corespund codului acizilor de la care derivă. care rezultă în urma unor scindări multiple. Deşi asemenea fragmente se observă rar pentru toţi aminoacizii peptidei. apare în domeniul maselor joase ale spectrului. au fost puse în evidenţă. cum ar fi Arg. produce formarea preferenţială a ionilor ce conţin partea C-terminală (y.6 sunt indicate mecanismele şi structurile ce rezultă din aceste fragmente. His sau Pro.

Valorile m/e ale ionilor w3.6. Influenţa prezenţei şi poziţiei sarcinii asupra tipurilor de fragmente obţinute din proteina PLYKKIIKKLLQS înainte (sus) şi după (jos) acetilare Figura 7.1.. Prezenţa unei . dintre picul b2 şi b3. permite stabilirea faptului că aminoacidul din poziţia 3 este prolina. Similar. Strategii şi exemple de determinare a secvenţei În figura 7. aminoacidul din penultima poziţie este fenilalanina. w5. deoarece diferenţa dintre picurile y1 şi y2 este de 147 u. Spectrul FAB MS/MS al peptidei Gli-Ile-Pro-Tre-Leu-Leu-Leu-Fen-Lis înregistrat la energii înalte completă de ioni de tip bn. seria de ioni de tip yn permite stabilirea secvenţei în sens opus. w4. şi w8 indică prezenţa leucinei în poziţiile 3. 4 şi 5 (începând de la partea C-terminală) şi izoleucinei în poziţia 8.m. ce permit deducerea secvenţei peptidice de la acidul N-terminal la acidul C-terminal. diferenţa de masă de 97 u.8 este prezentat spectrul FAB MS/MS CID al unei peptide cu secvenţa Gli-IlePro-Tre-Leu-Leu-Leu-Fen-Lis înregistrat la energie înaltă. 7. înainte şi după acetilare.a.8.m.a. Acest spectru conţine o serie Figura 7. De exemplu.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 107 asupra tipurilor de fragmente obţinute pentru proteina cu secvenţa PLYKKIIKKLLQS.7.

Picurile marcate cu P.9 sunt prezentate principalele nucleozide. ce indică prezenţa prolinei. Analiza acestor spectre este mai dificilă deoarece deoarece ionii obţinuţi nu mai au sarcină unitară. ţinând cont de masa moleculară exactă determinată iniţial.000 u. Structura principalelor nucleozide ce compun oligonucleotidele Pe baza spectrelor MS şi MS/MS ale diferitelor nucleozide (înregistrate atât pentru ionii .9. În acest mod se determină numărul de molecule de cisteină prezente. 1. F şi X reprezintă ioni imoniu. se verifică structura propusă. Spectrometria de masă a oligonucleotidelor Oligonucleotidele sunt polimeri lineari rezultaţi prin unirea nucleozidelor (compuşi formaţi dintr-o bază purinică sau pirimidinică şi un rest de pentoză) prin intermediul unor resturi de acid fosforic. 7. peptidele ce furnizează semnale intense la mase mai mici de 3. Rezultatele obţinute permit verificarea structurii finale şi gradul de omogenitate. 6. Tehnica descrisă se referă la spectrele CID ale unor ioni cu sarcină pozitivă unitară. În acest scop proteina se digeră cu ajutorul tripsinei (care scindează specific Lis şi Arg din zona C-terminală) şi a proteazei V8 (care scindează specific Glu şi Asp din zona C-terminală).a. Utilizarea tehnicilor ESI permite disocierea ionilor cu sarcini multiple. 2. reducerea alchilantă a punţilor disulfidice. În figura 7. Figura 7. Etapele principale pentru stabilirea structurii unei proteine cu ajutorul spectrometriei de masă sunt: 1. se determină masele moleculare ale peptidelor separate. determinarea precisă a masei moleculare cu ajutorul tehnicilor MALDI sau ESI. 4.m. sunt analizate secvenţial prin MS/MS CID. datele obţinute sunt utilizate pentru stabilirea structurii proteinei. amestecul rezultat este fracţionat prin HPLC cu fază inversă. 5. 3.2. 7. PTL şi PTLL care permit verificarea veridicităţii secvenţei propuse. scindarea enzimatică a proteinei în scopul obţinerii a două serii diferite de peptide. ce vor fi utilizate la stabilirea structurii finale. fenilalaninei şi leucinei (şi/sau izoleucinei).108 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã molecule de prolină produce fragmente interne notate cu PT.

10.m. În figura 7. cu ajutorul spectrometriei de masă. În spectru pot fi identificate principalele fragmente ce rezultă în urma scindărilor evidenţiate de către schema de fragmentare. de ordinul µ g.m. Analiza prin FAB a hidrolizatului enzimatic al unei oligonucleotide modificate va conţine.ioni pozitivi.13 este reprezentat spectrul FAB al ionilor negativi al unei oligonucleotide de secvenţă UGUU.a. de asemenea.12. . Metodele se aplică pe cantităţi mici de substanţă.10). şi permit identificarea unei nucleotide modificate aflate într-un amestec ce conţine 105 nucleotide.ioni negativi Pe baza acestei scheme de fragmentare. spectrometria de masă în tandem permite identificarea directă a structurii nucleozidelor aflate în amestecul rezultat în urma scindării enzimatice. Modul de detectare şi identificare a componentelor modificate din structura oligonucleotidelor cu ajutorul tehnicilor HPLC/MS şi GC/MS este prezentat în figura 7. Un exemplu de analiză a unui spectru FAB MS/MS CID este prezentat în figura 7.11. intensitatea seriei 5'-terminale este mai mare decât cea a seriei 3'-terminale. b . Localizarea nucleotidei modificate se face. Analiza prin FAB MS/MS a ionului pseudomolecular al nucleozidei modificate permite determinarea structurii pe baza fragmentelor obţinute. picul nucleozidei modificate. s-a elaborat o schemă generală de fragmentare (figura 7. una conţinând restul fosfat al poziţiei 5' şi cealaltă restul fosfat al poziţiei 3'. în afara picurilor pseudomoleculare ale nucleozidelor normale. permite detectarea selectivă a ionilor pseudomoleculari ai diferitelor nucleozide aflate în amestec. În general. Din acest motiv. a b Figura 7. identificarea pierderilor de molecule neutre cu masa de 132 u. deoarece producerea unui ion BH2+ din ionul MH+ în urma pierderii unei molecule de pentoză (132 u. ca urmare a creşterii intensităţii unor ioni ce apar în urma scindării unor molecule de apă sau a pierderii de baze din diverse poziţii ale lanţului. FAB etc). stabilirea secvenţei devine dificilă. Schema generală de fragmentare a nucleozidelor: a . Recunoaşterea unui pic pseudomolecular dintr-un spectru FAB poate reprezenta o problemă dificilă. pentru o moleculă de riboză) este o caracteristică importantă a spectrelor FAB. CI. În cazul oligonucleotidelor ce conţin peste zece baze.a. Spectrele FAB MS şi FAB MS/MS ale ionilor negativi ai oligonucleotidelor sunt caracterizate de prezenţa a două serii de ioni caracteristici.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 109 pozitivi cât şi pentru cei negativi) şi utilizând diverse tehnici de ionizare (EI.

Nomenclatura pentru caracterizarea fragmentelor rezultate în cursul înregistrării spectrului de masă a fost propusă de către Domon şi Costello şi are la bază tipul de legătură care scindează. coli tARN Tir Figura 7. a configuraţiei anomerice a fiecăreia dintre legăturile glicozidice.3. a prezenţei sau absenţei ramificaţiilor. Spectrul FAB MS/MS CID al N6-izopenteniladenozinei (25 ng) conţinute într-un hidrolizat nepurificat de E. Oligozaharide Oligozaharidele sunt compuşi rezultaţi prin asocierea de molecule de monozaharide prin intermediul legăturilor de tip glicozidic. Astfel. FAB MS/MS este tehnica cea mai utilizată pentru înregistrarea spectrelor de masă ale oligozaharidelor naturale sau derivatizate prin peracetilare sau permetilare. fragmentele la care sarcina este localizată în zona nereducătoare se . galactoză. Dificultăţile întâlnite sunt determinate de necesitatea stabilirii naturii ciclului. Zaharurile cele mai frecvent întâlnite sunt hexozele: glucoză. Stabilirea structurii complete a oligozaharidelor este o problemă mai dificil de rezolvat în raport cu atribuirea structurală a peptidelor şi proteinelor. N-acetilgalactozamină etc. N-acetilglucozamină.110 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 7. fructoză.11. manoză. Strategia detectării şi identificării oligonucleotidelor modificate din compoziţia acizilor nucleici 7.12.

β . C. Aceste fragmente permit atribuirea structurală a secvenţei oligozaharidei investigate.16a ce prezintă spectrul unei pentazaharide peracetilate (lacto-N-fucopentoza LNF-I).14 este exemplificat sistemul propus de Domon şi Costello pentru caracterizarea fragmentelor. Modul de determinare este ilustrat în figura 7. ce însoţesc indicele inferior arată. În figura 7. Picuri importante din spectrul ionilor negativi ai unei nucleotide de secvenţă UGUU notează cu A. ramificaţia implicată în scindare.13. B4 Fuc-Hex-GlcNAc-Hex-Ac11 şi B5 Fuc-Hex-GlcNAc-Hex-Hex-Ac14. Diferenţa de masă dintre ionii de acelaşi tip permite deducerea secvenţei unei oligozaharide. B2 Fuc-Hex-Ac6.. Z şi Y. galactoză şi glucoză (Hex = Gal sau Glc). Indicele inferior arată numărul de oze prezente în cadrul fragmentului. .14 Nomenclatura Domon-Costello Ionii de tip B.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 111 Figura 7.15). fragmentele la care sarcina este localizată în zona reducătoare se notează cu X. acolo unde este cazul. indicele superior. prezent în stânga fragmentelor A şi X corespunde legăturilor scindate pentru formarea acestor fragmente (legăturile sunt numerotate ca în figura 7. 848. Literele α . ce apar prin scindarea legăturii glicozidice. nu este totuşi posibil să se discearnă între cei doi diastereoizomeri. Ionii de la m/z 273. Y sau Z. Fragmentele ce apar cel mai frecvent rezultă în urma scindării legăturii glicozidice. Spectrul este dominat de seria de ioni oxoniu de tip B. atomul de oxigen fiind preluat de către partea reducătoare a moleculei (figura 7. B sau C. 1136 şi 1424 corespund fragmentelor B 1 Fuc-Ac3. B3 Fuc-Hex-GlcNAc-Ac8.14). permit determinarea secvenţei de lanţ. 561. Figura 7..

15 Mecanismul formării ionilor de tip B şi Y Figura 7.112 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 7. la m/z 273 (B1β . secvenţă ce nu mai conţine ramificaţii. Cele mai bune rezultate se obţin cu ionii pseudomoleculari [M+H]+ ai oligozaharidelor normale sau derivatizate.16a. m/z 1136 (B3: Hex-[Fuc]-GlcNAc-Hex-Ac11) şi mz 1424 (B4: Hex-[Fuc]-GlcNAc-Hex-Hex-Ac14) permit stabilirea secvenţei restante. de tip B1. în schimb. apărute în urma scindării concomitente a două legături glicozidice. izomerul ramificat prezintă doi ioni monozaharidici. izomere de catenă Aceleaşi principii pot fi aplicate pentru determinarea poziţiei ramificaţiilor. Spre deosebire de izomerul cu catenă liniară. lipsesc ionii dizaharidici de tip B2 de la m/z 561. situaţie care complică . Figura 7.16b prezintă spectrul FAB MS/MS al unui izomer de catenă a pentazaharidei din figura 7. Hex-Ac4). Ionii de masă ridicată de la m/z 848 (B2: Hex-[Fuc]-GlcNAc-Ac8). Fuc-Ac3) şi 331 (B1α .16. Spectrele oligozaharidelor normale conţin frecvent fragmente interne. Spectrele FAB MS/MS CID a două oligozaharide peracetilate.

Figura 7.4A şi 2.5X.20 este reprezentat spectrul MALDI al unui amestec de 4 oligozaharide. Tipurile de fragmente ce sunt utilizate pentru determinarea izomeriei de poziţie a legăturilor glicozidice sunt prezentate în tabelul 7. 3.4 Xi Ai + + + + + 1. 1.5 Ai + + În figura 7. Ionii de tip A şi X.18 este prezentat spectrul FAB MS/MS CID al aductului (M+Na)+ al unei oligozaharide.5A şi 2.5 1.3A şi 3. şi ionii de tip W.m. Diferenţa între greutatea moleculară a oligozaharidei înainte şi după oxidare permite determinarea numărului de legături β -glicozidice prezente: o creştere a masei cu 14N u.17.4.19).a.4 Ai + + - 3.17. Y şi Z rezultate.2X.5X. Determinarea maselor moleculare ale amestecurilor de oligozaharide poate fi realizată cu ajutorul tehnicii MALDI. Picuri utilizate pentru diagnosticarea izomeriei de poziţie a legăturilor glicozidice Tipul de legătură 1-2 1-3 1-4 1-6 Wi - 0.2 Xi + + + + Tipul de fragment 0. Modul de fragmentare ce produce aceşti ioni este prezentat în figura 7.3 Ai + + - 2. o legătură glicozidică de tip 1. rezultate la scindarea unei glicoproteine.4A. permit stabilirea izomeriei de poziţie a fiecărei legături glicozidice prezente în oligozaharidele liniare sau ramificate. C. Prin această metodă oligozaharidele sunt identificate sub forma aducţilor sodici.4.4A. În figura 7. a anomerului β al hexozelor derivatizate cu formarea unui ceto-ester (figura 7. Mecanismul formării ionilor de tip A şi X Tabelul 7.2X. 0. De exemplu. ce rezultă prin scindarea dintre atomii de carbon 5 şi 6. unul furnizând ioni de tipul 1. . Poziţia legăturilor oxidabile poate fi stabilită funcţie de fragmentele de tip B.4 nu va permite decît formarea unor ioni de tipul 1.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 113 determinarea ordinii secvenţiale.5A. ce rezultă prin scindarea a două legături din ciclul glicozidic. Sunt posibile două moduri de fragmentare. 0. Determinarea configuraţiei anomerice a legăturilor glicozidice se bazează pe oxidarea selectivă. iar celălalt ioni de tipul 0. indică prezenţa a N legături de tip β -glicozidic. cu trioxid de crom.

2 Gal 1-4 GlcNac GlcNac 1-2 Man Man 1-6 Man Man 1-4 Glc X1 1009 805 356 1.4 Figura 7.3 A1 580 - 2.5 X1 981 736 532 328 W1 442 - 0.114 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 0. Oxidarea selectivă a legăturilor β -glicozidice A1 - 3.4 A1 750 - 1. Spectrul FAB MS/MS CID al (M+Na)+ al unei oligozaharide Figura 7.5 A1 329 778 982 .18.19.

În general. C2H6. Utilizarea tehnicilor FAB. În realitate. Spectrul MALDI al unui amestec de 4 oligozaharide 7.a. Spectrometria de masă este o metodă deosebit de convenabilă pentru determinarea structurii acizilor graşi.21). Stabilirea structurii se realizează prin utilizarea spectrometriei de masă în tandem (FAB MS/MS CID). metoda ideală de analiză nu trebuie să implice.20... identificarea şi dozarea lor prezintă o importanţă deosebită deoarece permite clasificarea şi stabilirea organismelor care îi produc. chiar în condiţiile în cae raportul între concentraţiile acizilor prezenţi în amestec este de 100:1. combinate cu spectrometria de masă în tandem.. permite analiza amestecurilor complexe de acizi graşi. Ea permite stabilirea masei moleculare (şi deci a formulei moleculare) precum şi natura şi poziţia ramificaţiilor. este vorba de o scindare ce are loc printr-un mecanism de eliminare 1. În spectrele FAB sau DCI ale ionilor negativi sunt prezenţi numai ionii pseudomoleculari şi picurile izotopice corespunzătoare.4 a unei molecule de alchenă şi a unei molecule de hidrogen (figura 7. În unele cazuri.m. .. utilizând pentru aceasta mai puţin de un µ g de substanţă. Deoarece acizii graşi de provenienţă naturală formează întotdeauna amestecuri. dar nu oferă informaţii referitoare la structură. în prealabil. Aceste spectre permit determinarea maselor moleculare ale acizilor graşi prezenţi în amestec. separarea sau derivatizarea. acizii graşi se obţin în urma hidrolizei grăsimilor de origine animală sau vegetală. Aceste fragmente corespund pierderii formale de molecule de alcani: CH4.4.. CnH2n+2. Spectrele obţinute conţin serii de fragmente omologe separate între ele prin 14 u. Acizi graşi Acizii graşi sunt compuşi ce conţin o catenă hidrocarbonată de lungime şi grad de nesaturare variabile.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 115 Figura 7.. la capătul căreia se găseşte o grupare carboxilică..

m.a. Spectrul de masă al unui acid gras nesaturat prezintă un decalaj de masă de 54 u.23. a b Figura 7.21. În figura 7.m. Figura 7. În cazul acizilor graşi saturaţi se obţine un spectru caracteristic (figura 7.22 Spectrul de masă al acidului stearic (ioni negativi) Prezenţa substituenţilor sau a nesaturărilor produce modificări caracteristice ale aspectului spectrului ce pot fi utilizate pentru atribuirea structurală. Spectre FAB MS/MS CID (ioni negativi): a) acid 18-metilnonadecanoic.116 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 7. În zona ramificării apare un decalaj de 28 u.22). Prezenţa unui substituent la nivelul catenei hidrocarbonate este evidenţiată de dispariţia fragmentării la locul de ramificare şi prin accentuarea fragmentărilor legăturii adiacente substituentului. Mecanismul scindării moleculelor acizilor graşi Pierderea formală de hidrocarbură începe la nivelul grupei alchil terminale şi continuă spre capătul carboxilic.23 demonstreză uşurinţa stabilirii poziţiei substituentului. localizarea legăturilor duble devine din ce în ce mai greu de realizat odată cu creşterea gradului de nesaturare.a. între două picuri adiacente.m. Acest decalaj este determinat de faptul că scindarea legăturilor duble sau vinilice este un proces nefavorabil din punct de vedere energetic.) devine procesul dominant. Datorită faptului că pierderea de COOH (45 u. b) acid 14-metilhexadecanoic .a. între două picuri adiacente.24 este ilustrat modul de stabilire a poziţiei legăturii duble pentru cazurile acizilor 9-octadecenoic şi 11-octadecenoic. Spectrele acizilor graşi prezentate în figura 7.

25. catena acidului gras central combinată cu unul din ceilalţi doi acizi. fără a fi necesară o separare cromatografică prealabilă. stabilirea structurii (şi în special a izomeriei de poziţie) nu se poate realiza decât prin utilizarea spectrometriei de masă în tandem a ionilor moleculari. Această cetonă conţine. 7. În această situaţie.5. Pentru stabilirea formulei moleculare. litiul angajează cele mai puternice legături cu grupele carboxilice. dintre metalele alcaline. Figura 7. DCI.24. Grăsimi Caracterizarea structurală a unei grăsimi implică stabilirea naturii acizilor graşi constituenţi precum şi a poziţiei acestora în molecula gliceridei. Tehnicile clasice utilizate pentru stabilirea poziţiei acizilor graşi în molecula trigliceridei implică hidroliza specifică a legăturii esterice centrale cu ajutorul unei lipaze. urmată de identificarea naturii acidului gras rezultat. Principalele fragmentări ale unei trigliceride . Cantitatea necesară de probă este de ordinul zecilor de picomoli.ai trigliceridelor obţinuţi prin DCI. După cum evidenţiază figura 7.26. Cea mai sensibilă şi rapidă metodă este spectrometria de masă în tandem a ionilor [M-H]. Tehnicile de ionizare utilizate sunt EI.şi ale căror mase corespund formal cu masa unui compus cetonic. [M+Li]+ sau [M-H+2Li]+). Deoarece trigliceridele naturale sunt amestecuri complexe. ionii din spectrele acizilor graşi polinesaturaţi sunt mai uşor de interpretat. Spectrometria de masă permite atât stabilirea naturii acizilor graşi cât şi a poziţiei acestora. urmată de fragmentare şi decarboxilare. iar acizii graşi obţinuţi sunt identificaţi conform tehnicilor prezentate mai sus. în principal. FAB şi ESI.25 sunt prezentate principalele fragmentări ce au loc în cursul înregistrării spectrelor de masă ale ionilor pozitivi sau negativi ai trigliceridelor. În figura 7.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 117 Figura 7. CI. formarea acestor ioni poate fi explicată printr-o reacţie de condensare internă de tip Claisen. Spectrele FAB MS/MS CID ale acidului 9-octadecenoic şi 11-octadecenoic (ioni negativi) Spectrometria de masă în tandem se aplică şi acizilor graşi cationizaţi cu ioni de Li (utilizarea litiului este preferată deoarece. dificilă din punct de vedere experimental şi necesită o cantitate mare de probă. triglicerida purificată prin CSS sau HPLC este hidrolizată. Aceste spectre conţin ioni rezultaţi din fragmentarea şi rearanjarea a două lanţuri vecine ale ionului pseudomolecular [M-H]. Metoda este laborioasă.

Identificarea acestor picuri reprezintă o confirmare suplimentară a structurii trigliceridei. de abundenţe aproximativ egale. Picul de intensitate slabă.27c) corespunde trigliceridei cu secvenţa palmitic-oleicpalmitic (POP).CO .27a) a evidenţiat numai prezenţa acizilor stearic şi oleic.ale glicerinei (acizi graşi "exteriori") implică apariţia. Structura trigliceridei este palmitic-oleic-stearic (POS). În figura 7. Analiza prin spectrometrie de masă în tandem a ionului m/e 887 (figura 7.C17H35). provine din condensarea Claisen a acizilor graşi exteriori (în cazul de faţă două resturi de acid stearic). analiză ce a permis stabilirea structurii complete a celor mai importante dintre trigliceridele prezente. a b . Spectrul ionului m/e 859 (figura 7. este dat de cetona C15H31 .6 este prezentată analiza prin spectrometrie de masă a grăsimilor din untul de cacao. ale ionilor m/e 475 (C15H31 . rezultată din condensarea acizilor graşi exteriori.26.C17H33)) şi m/e 503 (C17H33 . structura atribuită este stearic-oleic-stearic (SOS). cetonele corespunzătoare apar în cantitate mult mai mică. Condensarea Claisen şi fragmentarea trigliceridelor cu formarea de cetone ce includ lanţul acidului central Condensarea Claisen între lanţurile celor doi acizi graşi din poziţiile 1.CO . m/e 477.C17H33.CO .C17H35.CO . Prin urmare. mai puţin favorabilă. Picul de bază de la m/e 503 este determinat de cetona C17H35 .3. puţin abundent.27 şi tabelul 7. În consecinţă.118 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 7. Spectrul DCI MS a permis stabilirea principalilor acizi graşi prezenţi precum şi masa moleculară a trigliceridelor corespunzătoare.27b) prezintă picurile caracteristice celor trei acizi graşi precum şi două picuri. ionul de la m/e 831 (figura 7. Pe baza unor raţionamente similare. a unui intermediar ciclic cu opt atomi. Picul m/e 505.

masa fragmentelor A şi B indică prezenţa sau absenţa grupării hidroxil în poziţia 12. 283 (S) RnCORn' 475 (PO).6. adică a structurii fragmentelor produse. A fost dezvoltat un sistem de baleiaje referitoare la fragmentele neutre pierdute şi a ionilor precursori respectivi. sistem ce permite detectarea selectivă a ionilor pseudo-moleculari ai unor clase de săruri biliare prezente în amestecuri complexe. permite determinarea completă a structurii moleculei. ce corespunde anionului taurinei. . 281 (O) 255 (P).6. Analiza sărurilor biliare prin intermediul spectrometriei de masă în tandem produce spectre în care ionii dominanţi sunt fragmente obţinute printr-un mecanism de tip CRF. b). 477 503 (SO). Analiza trigliceridelor din untul de cacao (P=acid palmitic. 505 Structura dedusă POP POS SOS 7. Cunoaşterea schemei de fragmentare a sărurilor biliare. 503 (OS). purificate sau aflate în amestecuri complexe. Sărurile biliare pot exista în formă liberă sau conjugată. ser) în scopul diagnosticării bolilor metabolice. 859 şi 831 Tabelul 7.28 sunt prezentate spectrele de masă FAB MS/MS CID a doi compuşi din clasa ∆ 4-3-oxo.27. Din acest motiv utilizarea spectrometriei de masă în tandem devine obligatorie pentru analiza amestecurilor de săruri biliare. Spectrometria de masă permite analiza şi determinarea structurii sărurilor biliare libere sau conjugate. De exemplu. d) spectrele DCI MS/MS CID ale ionilor negativi pseudomoleculari de mase 887. Această din urmă posibilitate permite utilizarea de eşantioane biologice (urină. O = acid oleic.29. 449 475 (PO). caracteristic colesterolului. 283 (S) 281 (O). Cele mai importante baleiaje se referă la identificarea precursorilor ionului m/z 124. a aductului [M-2H+Na]-. În figura 7. Natura specifică a sărurilor biliare a făcut ca metoda cea mai utilizată să fie tehnica FAB aplicată ionilor negativi. faţă de care diferă în privinţa nesaturării şi/sau a grupelor hidroxilice şi cetonice. Săruri biliare Sărurile biliare sunt compuşi ce conţin un schelet hidrocarbonat cu 4 cicluri. Prezenţa în spectrul de masă a ionului pseudo-molecular [M-H]-. dependent de faptul dacă gruparea carboxilică reacţionează cu glicina sau taurina. S=acid stearic) [M-H]831 859 887 RnCOO225 (P). Analiza trigliceridelor din untul de cacao: a) spectrul DCI MS. a ionilor ce pierd fragmente de tip A (cu mase de 152 şi 154) etc. Schema generală de fragmentare dedusă din aceste spectre este prezentată în figura 7.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 119 c d Figura 7. 281 (O). c). a produselor de fragmentare corespunzătoare şi a ionilor matricei fac ca determinarea structurii unei sări biliare izolate să fie dificilă şi practic imposibilă dacă aceasta se află într-un amestec complex. Spectre similare au fost obţinute şi pentru derivaţii din clasa ∆ 4-3-hidroxi.

28. Schema de generală de fragmentare a conjugatului taurinic al acidului ∆ 4-colenoic .dihidro-3-oxo-col-4en-24-oic Figura 7. Spectrul FAB MS/MS CID al conjugatului taurinic al acidului 7α -hidroxi-3-oxo-col-4-en-24oic b. Spectrul FAB MS/MS CID al conjugatului taurinic al acidului 7α .12α . a.120 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã a b Figura 7.29.

4.5 este asociat cu această descompunere.0313 / (28.1722.m. ionul molecular al 2-metilpentanului va scinda preferenţial la nivelul ramificaţiei.9949. Anticipaţi structura ionilor ce produc picurile de bază în spectrele de masă ale a) noctanului şi b) 2-metilpentanului ? Soluţie: Ca şi în cazul altor alcani cu catenă liniară. 29 şi 27 care apar în cursul înregistrării spectrului de masă al n-propilciclohexanului. molecula expulzată are masa 26 u. Ce rezoluţie este necesară pentru a putea face distincţia dintre ionii moleculari ai a) CO şi C2H4 şi b) C8H17CHO şi C10H22 ? Soluţie: a) masele exacte sunt: CO = 27. 55. Molecula expulzată are 4. Scrieţi formulele ionilor având valorile m/e 83. 41.1358 şi C10H22 = 142. (CO). m* = Soluţie: Se utilizează ecuaţia: masa: 105-77=28 u. R = 142. Un compus prezintă picul ionului molecular la m/e 115.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 121 CAPITOLUL 8 PROBLEME Probleme generale 1. Calculaţi valoarea m/e a ionului generat de descompunerea ionului PhCO+ (m/e 105) ştiind că ionul metastabil de la 56. cicloalcani 6.142.4 m1 77 Soluţie: Se utilizează ecuaţia: 3.0313 27. Ce moleculă neutră este expulzată ? Verificaţi rezultatul calculului cu ajutorul nomogramei din figura 5.m.a. R = 28. producând două fragmente C3H7+ (m/e 43) ce vor forma picul de bază.a. (m2 ) 2 m1 ⇒ 56.0313. Care este formula posibilă a fragmentului expulzat ? Soluţie: m/e 64. Care dintre aceste două fragmente este un cation şi care este radical-cation ? . b) masele exacte sunt: C8H17CHO = 142.2. C2H4 = 28. Calculaţi masa aparentă a ionului metastabil asociat cu descompunerea m/e 129→m/e 91. picul de bază al n-octanului apare la m/e 57 (C4H9+).5= (m2 ) 2 ⇒ m 2 = 77 105 .1722 / (142.1358) = 3900.9.9949) = 770. Care sunt fragmentările care produc picurile de la m/e 125 şi m/e 127.1722 . Unde se află picul rezultat în urma pierderii metastabile de CH3 ? Soluţie: Picul metastabil se află la m* = 1002/115 = 86. 2. (acetilenă). 5. Alcani. m* = (m 2 ) 2 512 = = 33. 7. Calculaţi masa aparentă a ionului metastabil ce rezultă din ionul m/e 77 în urma pierderii unei molecule de acetilenă.

4 0.2 39 39.4 38 0. formula moleculară fiind C5H12.4 ? ? 72 Soluţie: a.0 0.21 15 9. C4H7+.03 1.2 3.17 0. Intensitatea picului M-15 (pic de bază) indică un ion cu stabilitate mare: cationul terţ-butil.49 0.6 0.35 2.5 3.8 1.2 34 0.5 0.2 1.17 1.4 15 2.4 41.09 0.5 17 0.06 0.05 1.5 73 27 d 5.2dimetilpropan.6 0. c şi d.0 2.85 1.9 9.74 0.122 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Soluţie: C6H11+.59 10 7.04 0.3 100 4.01 b m/e 15 16 26 27 28 29 30 38 39 40 41 42 abundenţă relativă 6.3 0.2 85 100 1. Stabiliţi formula structurală a compuşilor izomeri a.2 27 21 0.07 0. Masa moleculară este 16. picul de la m/e 72 este dat de ionul molecular.5 30 32.31 0.66 0.7 0.7 7. abundenţa izotopică a picului molecular permite stabilirea formulei moleculare: CH4 (metan).62 0.8 4.57 0.05 1. Abundenţa izotopică a picului m/e 57 indică formula C4H9.2 38 24 41 2.2 2.1 2. 9. Picul de la m/e 125 rezultă în urma pierderii unui atom de hidrogen de către ionul molecular (cu formarea unui cation) iar picul de la m/e 127 este picul izotopic M+1 (radical-cation). C2H3+ .3 0.05 1.3 1.9 2.3 100 100 3.6 16 0.0 m 27 28 29 29.6 0.4 27 1. C2H5+.22 28 20 4.48 2. cu formula moleculară C8H18.9 0.14 1.3 0. ţinând cont de spectrele de masă prezentate în formă grafică şi tabelară: m/e 15 26 26.4 13 1.28 4.09 0. b. Stabiliţi formula structurală ţinând cont de următoarele spectre de masă prezentate în formă tabelară: m/e 1 2 12 13 14 15 16 17 18 a abundenţă relativă 3.1 26 100 .11 0.4 38 15 100 3.3 m/e 43 44 51 52 53 55 56 57 58 59 71 72 abundenţă relativă 1. Atribuire structurală: 2.43 8.27 1.26 8.2 40 41 42 43 44 45 53 54 55 56 57 a 3 1.6 0.04 13 0.8 38. 8.3 0.9 2.4 0. b.6 0.0 3.5 1. C3H5+. deşi puţin intens.02 0.3 1.77 10 18 34 Abundenţă relativă b c 4.35 29 6.1 0.

11 5.4.12 0.3 0.1 0.65 0.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 58 59 69 70 71 72 73 83 84 85 86.79 1.09 0.1 0.03 0.03 0.02 - a b c b Soluţie: Aspectul spectrului de masă al compusului a este tipic pentru alcanii liniari la care intensităţile semnalelor descresc continuu. comparativ cu cea a picurilor (M-C2H5)+ sau (MC3H7)+.03 0. Spectrul corespunde 2-metilpentanului. Slaba intensitate a ionilor (M-C2H5)+.8 29.08 4.06 1.4 0.12 3.23 16 63 4.01 0.93 0.8 75. 10. începând de la ionii cu 4 atomi de carbon.2 17 12 0. În spectrul compusului c se remarcă abundenţa mare a ionului (M-C2H5)+.55 0.07 0.6 44.03 0.6 28. 94.4 0.7 38.04 1.9 29 1.33 0.06 0.05 0.4 12 0.01 1.4-tetrametilbutan.2 0. Stabiliţi structura hidrocarburii C12H26 pe baza spectrului de masă prezentat.77 0.5 0.01 6.6.2 57. Intensitatea scăzută a abundenţelor ionilor moleculari ai compuşilor c şi d indică prezenţa unor structuri puternic ramificate.69 0. Prezenţa grupei metil în poziţiile 3 sau 4 este improbabilă deoarece nu se observă creşteri ale abundenţelor ionilor (M-C2H5)+ şi (M-C3H7)+.03 1.3 32.04 6.03 5.03 3. Compusul d prezintă un semnal (M-15)+ semnificativ ce indică prezenţa de substituenţi metil.6 39. (M-C3H7)+ şi C3H7+ precum şi faptul că ionul C4H9+ dă picul de bază conduc la concluzia că este vorba de 2.33 0.9 0.03 0.2 12 23 1.42 0.15 1. spre semnalul ionului molecular (n-octan).7 0.7 0. .8 şi 25.9 0.2 0.46 0.03 0. care indică prezenţa unei ramificaţii metil.14 0.03 - 123 4.1 0.47 0. Compusul b prezintă un spectru asemănător cu cel al compusului a.1 0.02 0.24 0.8 0. spectrul corespunde 3-etil-3-metilpentanului. În spectru apar picuri metastabile la m* 117. cu excepţia unui semnal (M-15)+ semnificativ.0 m 86 87 98 99 100 101 113 114 115 116 1.2.

alchine 11. Lipsa unor ramificaţii rezultă din descreşterea uniformă a abundenţelor ionilor de masă superioră. cu formarea de fragmente stabilizate prin rezonanţă.. Care sunt masele ionilor ce apar în spectrele de masă ale (a) 1.4-dimetilciclohexenei şi (b) 4. este frecvent întâlnită la alchene. Soluţie: Principalele fragmentări sunt: 14. Calculaţi masele ionilor ce apar în spectrele de masă ale 1-hexenei şi 2-heptenei prin rearanjare McLafferty. serie ce prezintă un maxim caracteristic al abundenţelor pentru n = 3. Ce ioni se formează preferenţial în cursul fragmentării 3-hexenei şi care este caracterul electronic al fragmentelor expulzate ? Soluţie: Scindarea de tip alilic a ionului molecular conduce la cationul metil (CH3+. m/e 15) şi ⋅ radicalul C5H9 sau la cationul C5H9+ (m/e 69) şi radical metil. 5. 13. Caracteristica principală a spectrului constă în prezenţa unei serii omologe de picuri ce corespund formulei generale CnH2n+1. 12. Scindarea legăturii dintre atomii C-4 şi C-5 produce două fragmente de mase 29 ⋅ ⋅ şi 55.5-dimetilciclohexenei prin fragmentare retro-Diels-Alder . Picurile metastabile apar drept consecinţă a următoarelor fragmentări: Alchene. Sunt posibile două variante: C2H5+ şi C4H7 sau C2H5 şi C4H7+.124 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Soluţie: Picul m/e 170 este picul molecular. Care sunt masele celor doi ioni care apar în spectrul de masă al 2-hexenei în urma unui proces de β -fragmentare ? Soluţie: Scindarea de tip alilic. 4.

Picurile proeminente omologe de la m/e 27. Comentaţi structura compusului C9H18 (picuri metastabile la m* 36. 41. în jos.6-dimetilheptenei-2. este practic imposibilă stabilirea poziţiei legăturii duble. 55. nesaturarea echivalentă indică o structură cu o dublă legătură sau un ciclu saturat. Care sunt ionii ce apar în spectrul de masă al n-butilbenzenului prin a) scindare benzilică şi b) rearanjare McLafferty ? Soluţie: Fragmentările sunt prezentate în schema următoare: . Picurile metastabile corespund fragmentărilor 83→ 55 şi 69→41.4).a.5 şi 24. Hidrocarburi aromatice 16. Spectrul prezentat corespunde 2. Soluţie: Ionul molecular este la m/e 126. cu excepţia deplasării lor cu 2 u. Datorită migrării legăturii duble în cursul înregistrării spectrului.m. Aceste date sugerează o structură de tip olefinic.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 125 Soluţie: a b 15. 69 şi 83 sunt similare cu cele din spectrele n-alcanilor. Este probabilă prezenţa unui radical izopropil drept capăt de lanţ (sunt prezente picuri M15 şi M-43 iar picul M-29 este mai mic decât picul M-15).

1 9. eliminare ulterioară de acetilenă.5 4.7 7.6 0.9 0.3 m/e 77 78 79 87 88 89 90 101 102 103 104 110 111 112 113 125 126 127 128 129 130 Abundenţă relativă 4.1 2.35 13 0.04 0.5 39 39.7 7.06 2.126 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 17.5 38 38.29 2.02 0.18 0.4 0.4 12 1.73 0. d) scindare de radical etil din ionul molecular.41 .3 1.2 5.80 2.22 0.4 2.01 0.1 0. Stabiliţi masele ionilor care apar în spectrul de masă al etilbenzenului prin următoarele procese: a) ionizare.4 10 65 66 4.06 0.06 0. Interpretaţi următoarele spectrele de masă prezentate în formă tabelară şi grafică: a m/e 37 37.14 0.19 0.37 0.5 40 48 49 50 51 52 53 63 64 73 74 75 76 77 78 79 80 b Abundenţă relativă 4 1.27 0.8 100 11 0.7 16 18 19 0.9 3.4 0.19 0.16 6.85 6. b) scindare benzilică a ionului molecular.4 0.15 0.67 43 50 51 52 53 54 55 56 61 62 63 64 65 66 74 75 76 Abundenţă relativă 1.09 0.1 0.17 1.12 1.7 019 1.8 3. c) eliminare ulterioară de acetilenă.7 6 14 100 6.64 0.7 4. Soluţie: 18.18 m/e 38 39 40 41 42 42.90 0.

5 %) la m/e 137 şi 139 (picurile izotopice ale 13C). formând un ion care se rearanjează la o structură de tip tropiliu. Pe baza spectrului din figură. Soluţie: a) Conform figurii 6. (ion metilhidroxitropiliu. anticipaţi aspectului spectrului 1-clorobutanului în zona ionului molecular. însoţiţi de două picuri puţin intense (aproximativ 4. Utilizând numai abundenţele izotopice ale clorului şi carbonului. Intensitatea picului molecular (pic de bază) este caracteristică structurilor aromatice. Ionul molecular al 1-(4metilfenil)etanolului apare la m/e 136. Stabilirea completă a structurii nu poate fi realizată decât cu ajutorul spectrelor complementare (naftalină). Utilizând numai abundenţele izotopice ale bromului şi carbonului. acompaniate de două picuri mult mai puţin intense la m/e 93 şi 95 (picurile izotopice ale 13C). Intensitatea picului molecular indică o structură aromatică. a căror abundenţe relative vor fi în raport de 3:1 (35Cl : 37Cl = 3:1). b) Abundenţele izotopice ale ionului molecular conduc la formula moleculară C10H8. 20. Derivaţi halogenaţi 19. 217 şi 219. ale căror abundenţe relative se vor afla în raport de 1:2:1.6 şi Anexei 3. Compuşi oxigenaţi 21. picurile izotopilor carbonului vor apare la m/e 215. Ionul m/e 119 corespunde scindării unui radical meti şi a doi atomi de hidrogen din ionul molecular (corespunde ionului aciliu. Soluţie: În spectru vor apare două picuri la m/e 92 şi 94. . pagina 90). b) În spectru vor fi prezente 3 picuri la m/e 214. 39 (v. Soluţie: Alcoolii de tip benzilic scindează la nivelul carbonului benzilic. schema 6. 22. Atribuire structurală: benzen. Ionul m/e 121 rezultă prin expulzarea de CH3. nesaturarea echivalentă este: 108/2+1=7. Fragmentările ciclurilor aromatice dau fragmente caracteristice la m/e 77. stabiliţi structura compusului C5H12O (pic metastabil la 43. în spectru vor fi prezenţi doi ioni de abundenţe aproximativ egale la m/e 136 şi 138 (79Br : 81Br ≅ 1 : 1). cu expulzarea unui radical. anticipaţi aspectele spectrelor a) 1-bromobutanului şi b) 1. CH3C6H4CO+). Spectrul de masă al 1-(4-metilfenil)etanolului prezintă un pic intens la m/e 121 şi un altul. 51. C8H9O+).4-dibromobutanului în zona ionului molecular. 216 şi 218. mai puţin abundent la m/e 119.3). Propuneţi structuri plauzibile pentru ionii corespunzători.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã a 127 b Soluţie: a) Abundenţele ionilor M+1 şi M+2 permit stabilirea formulei moleculare: C6H6.4.

a. probabil. Picul de bază de la m/e 42 (M-46).) şi cea a primului ion important din spectru sugerează că substanţa investigată este un alcool. totuşi asemănătoare). apare. ca urmare a unui aranjament a ionului molecular în urma căruia scindeză o moleculă de apă şi una de etenă: Picul m/e 31 rezultă în urma unei scindări la Cα (care este deci neramificat). Schema de fragmentare este prezentată mai jos: 23. dintre masa calculată a ionului molecular (88 u. Picul m/e 29 este atribuit fragmentului (CHO)+. Picurile m/e 55 şi 41 rezultă în urma fragmentărilor de după eliminarea apei. Ambii izomeri formează ion hidroxitropiliu ce apare la m/e 107.128 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Soluţie: Diferenţa de 18 u. Care sunt diferenţele majore dintre spectrele de masă ale 1-fenil-1-propanolului şi 4propilfenol ? Soluţie: .a. în timp ce în spectrul fenolului apar drept caracteristice picurile MCO şi M-CHO. spectrul alcoolului este caracteristic prin picul M-H2O.şi 3metilbutanolilor sunt.m. Care este masa ionului rezultat din 4-metil-2-hexanol în urma scindării simultane de apă şi alchenă ? ⋅ Soluţie: Masa ionului format (C4H8+ ) este 56.2 (552/70) rezultă în urma pierderii unei grupe metil de către ionul m/e 70. Scindarea are loc conform schemei: 24. .m. Picul metastabil m* 43. Compusul investigat este n-pentanolul (de remarcat că spectrele 2. având masă pară.

Deoarece în spectru apare picul m/e 130 (corespunzător ionului molecular) iar semnalul M-18 lipseşte. rezultat din scindarea unui fragment etil. Determinaţi structura aminei cu formula moleculară C4H11N a cărei spectru este prezentat mai jos: Soluţie: Ionul molecular ce apare în spectru la m/e 73 corespunde unei amine saturate. Care este masa fragmentului neutru rezultat la scindarea n-butil-fenil eterului ce implică transferul hidrogenului de la Cβ ? Soluţie: Masa este 94. stabiliţi structura compusului C8H18O. Pe baza spectrului din figură. Produsul este di-n-butil-eterul. situaţie în care sarcina rămâne pe fragmentul alchil. Principale fragmentări ale eterilor implică scindarea legăturilor C-C vecine oxigenului sau a legăturii C-O. Soluţie: Formula C8H8O corespunde unui compus saturat oxigenat (alcool sau eter). Prezenţa picului de la m/e 101. Scindează butena conform schemei: Compuşi cu azot 27. Fragmentările descrise în schema de mai jos justifică picurile semnificative.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 129 25. sugerează existenţa radicalilor liniari. Deoarece picul de bază apare la m/e 30 rezultă că este vorba de o amină primară nesubstituită la C α (scindarea cea mai favorabilă la toate aminele saturate este cea a legăturii C-C vecine atomului de azot): . compusul pare să fie un eter. Datorită simplităţii spectrului în zona superioară. 26. eterul pare să fie simetric.

6 etc atomi de azot. Două amine au masele moleculare de 107. ambele prezintă picuri la M-1 şi M-27. cele de masă pară au 2. 4. Compusul este saturat şi aciclic (mercaptan sau tioeter). Compuşi cu sulf 29.. corespunzător pierderii de H 2S.a. cu formare de ion ciclopentadienic). Care este structura compusului C8H18S al cărui spectru este prezentat mai jos. Soluţie: Ionul molecular apare la m/e 146. Compusul este di-n-butilsulfura. Deoarece nu apare semnal la m/e 112 (M-34). Compusul este n-butilamina. 3. compusul este o dialchil sulfură. Ionii M-1 ai aminelor aromatice apar ca urmare a posibilităţii de stabilizare a ionului molecular la ion amino-tropiliu. 5 etc atomi de azot. respectiv 108 u. Ce informaţii pot fi obţinute din aceste date ? Soluţie: Aminele de masă impară conţin 1.m. Cele mai semnificative picuri apar conform schemei de mai jos: Picurile m/e 41 (CH2=CH-CH2+) şi m/e 29 (C2H5+) rezultă din fragmetările lanţurilor alchil. 28. Ionii M-27 sunt caracteristici aminelor aromatice (scindare de HCN. Scindările tioeterilor sunt similare cu cele ale eterilor.130 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Absenţa altor picuri proeminente sugerează absenţa ramificaţiilor radicalului C4H9. Compuşi carbonilici . Cele două amine ar putea fi o toluidină şi o fenilendiamină.

Cum se poate face distincţia între spectrele de masă ale n-butiraldehidei şi izobutiraldehidei ? Soluţie: Numai aldehida n-butirică poate suferi o rearanjare McLafferty. de . este evident că ceilalţi ioni din spectru nu conţin brom.2 (85 /100) deoarece acesta rezultă în urma pierderii unei grupe metil de către ionul molecular.. deoarece conţine un lanţ de 4 atomi de carbon. având masă pară. este de aşteptat ca ionul m/e 43 să reprezinte mai probabil un fragment aciliu (CH 3-C=O+).2 ) al cărui spectru de masă este prezentat în figura de mai jos? Soluţie: Ionul molecular apare la m/e 100. Doarece atomul de oxigen poate stabiliza prin rezonanţă sarcina pozitivă. producând un ion intens la m/e 44. 2 32. decât unul propil. probabil.m.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 131 30. provenit dintr-o metil-cetonă.5) ? Solutie: Prezenţa unui atom de brom în moleculă produce aspectul caracteristic al spectrului în zona ionului molecular (2 picuri distanţate cu 2 u. Deoarece acest aspect nu mai apare la celelalte picuri. apare. Ionul m/e 105 (M-93) rezultă în urma scindării unui fragment CH 2Br. Compusul investigat este izobutil-metil-cetona (numai cu ajutorul spectrului de masă nu se poate face totuşi distincţia netă între izobutil-metil-cetona şi n-butilcetona izomeră). în urma unei rearanjări: Structura metil-cetonică este susţinută şi de prezenţa picului metastabil de la m * 72. Un ion intens la m/e 105 indică. Care este structura compusului C8H7OBr (pic metastabil la m* 56.a. de intensitate practic egală). 31. Ionul m/e 58. Care este structura compusului cu formula moleculară C6H12O (pic metastabil la 72. Nesaturarea echivalentă este 1 (compus ciclic sau cu o legătură dublă).

m. a) Care sunt masele ionilor rezultaţi prin rearanjarea McLafferty a ionilor moleculari ai butanalului. Fragmentările sunt: 35. probabil. în urma eliminării de CO imediat înainte sau după eliminarea bromului.5 = 772/105). 105 şi 85 din spectrul butirofenonei. -C3H7 b) 58 u. Soluţie: Picul m/e 162 este picul molecular. 2-hexanonei. -C2H5. Picul m/e 91 apare. conform schemei generale: R = -H. Interpretaţi picurile de la m/e 162.a. Picul m/e 77 poate proveni din ionul m/e 105 în urma pierderii unei molecule de CO (această fragmentare este susţinută şi de picul metastabil m* 56. 120. haexanalului şi heptanalului ? b) Aceeaşi întrebare pentru cazurile 2pentanonei. în toate cazurile.m. -C3H7 . în toate cazurile. 33.132 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã obicei un ion benzoil. pentanalului. conform schemei generale: R = -H. Care vor fi fragmentările acestuia ? Soluţie: Ionul stabil este ionul de tip aciliu rezultat prin scindare de radical alchil.a. Propuneţi structura unui ion aromatic stabil ce apare în cursul fragmentărilor acetofenonei. Datele sunt în acord cu structura bromurii de fenacil (C6H5COCH2Br). -CH3. celelalte picuri rezultă conform fragmentărilor din schema următoare: 34. 2-heptanonei şi 2-octanonei ? Soluţie: a) 44 u. -C2H5. -CH3.

Picul de la m/e 99 apare în urma pierderii unui radical etoxi. Compusul investigat este acidul butiric.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 133 Acizi carboxilici şi derivaţi funcţionali 36. în timp ce picul m/e 88 rezultă prin rearanjare McLafferty (confirmat şi de picul metastabil m* 53. Soluţie: Ionul molecular apare la m/e 88.7 (882/144): Ionul m/e 60 poate rezulta în urma unui nou aranjament McLafferty al ionului m/e 88: . Picul de bază de la m/e 60 conţine elemente provenite din acidul acetic şi este caracteristic pentru acizii neramificaţi la Cα : Această rearanjare McLafferty este confirmată şi de picul metastabil de la m* 41. Soluţie: 2. Ionul molecular apare la m/e 144. 37.7). Stabiliţi structura produsului C8H16O2 (pic metastabil la m* 53. Stabiliţi structura produsului C4H8O2 (pic metastabil la m* 41).

Picul m/e 127 (M-31) este caracteristic pentru pierderea de OCH3. Deduceţi structura compusului C9H18O2 (pic metastabil la m* 34.3 şi 71. Spectrul de masă corespunde hexanoatului de etil.5.7). apare un ion M-1 de intensitate slabă. Picul metastabil este şi el în acord cu o structură de tip esteric (742/158). a b Soluţie: 4.134 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Intensitatea picurilor M-15 şi M-29 nu sugerează existenţă ramificaţiilor pe lanţul hidrocarbonat. Picul de bază (m/e 74) apare. probabil. Compusul este octanoatul de metil. Picul următor în ceea ce privrşte intensitatea apare la m/e 87 (M-71) şi este probabil determinat de de scindarea unui fragment C5H11 (rezultă că în moleculă există o unitate hidrocarbonată saturată de cel puţin 5 atomi de carbon). Spectrul a are un pic metastabil la m* 94. Spectrele a şi b reprezintă izomeri de poziţie de tip hidroxibenzoat de metil. Singurul izomer care admite acest proces este izomerul orto (“efect orto”): . în urma unui proces de rearanjare. 39.7 iar spectrul b are picuri metastabile la m* 96. În ambele cazuri ionii moleculari apar la m/e 152. Picul de bază al spectrului apare la m/e 120. Stabiliţi care este izomerul orto. masa sa pară fiind un indiciu că el rezultă în urma unui proces de rearanjare în care se elimină o moleculă de metanol (M-32). Soluţie: Ionul molecular m/e 158 prezintă intensitate scăzută. 38.

5m 1 8.6 22 0.64 - 74 75 76 77 78 79 80 89 90 91 92 93 101.25 0.9 0.84 0. datele prezentate nu permit diferenţierea între izomerul meta şi para.5 0.4 0. Stabiliţi cît mai multe detalii structurale utilizând următoarele spectre de masă prezentate în formă tabelară şi grafică: m/e 39 40 41 42 43 46. În cazul spectrului b.79 4.5 0.56 0.47 8.6 1.5 52 52. Esterii în care predomină lanţul acidului dau o rearanjare McLafferty în care este implicat acidul: Probleme diverse 41.7 0.59 5.99 15 7. respectiv.05 0.9 0.65 3.09 0.04 6 0.2 1.3 0.86 0. m/e 93.60 0.5 53 56.32 2.7 (1202/152) şi 96. Spectrul a corespunde o-hidroxi-benzoatului de metil.4 0.24 5. spectrul prezentat este cel al parahidroxi-benzoatului de metil.3 1.6 0.2 6.7 74 7.21 0.5 0.15 2. provenit din esterul metilic al unui acid gras.09 abundenţă relativă 2 3.4 2.33 0.03 0.9 abundenţă relativă 2 4.14 12 0.5 51 51.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 135 În cazul compusului b.47 1 .09 1.69 0.3 0.17 3 0.1 1.84 100 10 0. Fragmentarea 121→93 este confirmată şi de picul metastabil m* 71.3 1.26 1.24 0. 2 40.07 0. cu formarea unui ion de masă impară: Ambele procese sunt confirmate de picurile metastabile: m* 94.61 0.34 - m/e 3 8.5 0. al cărui semnal apare la m/e 74 ? Soluţie:.3 9.5 (932/121).3 1 13 5.4 0.2 3.3 0.71 3.5 0.07 1.0m 103 1 1.6 0.3 (121 /152). picul de bază (M-31) rezultă în urma scindării unui radical metoxi. Care este structura ionului.03 4.4m 50 50.2 0.38 1. Ionii m/e 121 şi 120 pierd ulterior CO pentru a forma ionii m/e 92 şi.

118. ce indică pierderea de hidrogen.5 58 58.52 0. apărut prin scindarea de grupă metil din ionul molecular.4 0.27 100 7. Ţinând cont că ionii C6H5C≡ O+ elimină uşor CO.0m 73 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 0.136 57 57. nesaturarea echivalentă este 4 pentru compuşii 1.4 0.09 2 3 Soluţie: Masa moleculară a celor 3 produşi pare să fie 120.5 59 59.54 2. se poate concluziona că structura compusului 2 corespunde acetofenonei. Picul m/e 91 (C7H7+.5 0.88 0.08 1.44 0.61 0.83 25 2.1 0.3 0.8 2. 3 şi 5 pentru compusul 2. asocierea cu lipsa din spectru a unui ion de masă M-15 abundent conduce la n-propilbenzen. 91 sau 105.4 62 63 64 65 66 69.09 104 105 106 107 115 116 117 118 119 120 121 122 1 2. sugerează că este vorba de izopropilbenzen.9 0.13 0.1 0.91 0. Deşi pentru compusul 1 pot fi atribuite mai multe formule structurale.8 0.17 21 2 0.33 0.33 0.59 0.2 100 8.16 0.4 0.77 0.18 0.49 28 2. Caracterul aromatic al celor 3 compuşi este susţinut de picurile intense de la m/e 77.12 0.27 0.32 0.29 0. cu formare de ioni C6H5+ (m/e 77) abundenţi. 42.09 1 3.24 0.1 0.79 9.17 0.30 1 2.16 1. 104 şi 103.04 1 0. poate să fie un ion C8H9+ (CH3C6H4CH2+ sau C6H4CH(CH3)+) sau un ion de tip C6H5C≡ O+. Utilizarea picurilor izotopice ale ionilor m/e 120 şi 105 indică formula moleculară C9H12 pentru compuşii 1 şi 3 şi C8H8O pentru compusul 2. picurile de intensitate slabă de la m/e 119.10 0.5 0.3 0. pic de bază) din spectrul compusului 3 rezultă în urma unei scindări benzilice.59 3.71 1 0. Picul de bază m/e 105 din spectrele compuşilor 1 şi 2.52 2.08 0. Atribuiţi principalele picuri din spectrele de masă ale următoarelor substanţe: .02 0.

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã a) clorură de metilen b) acetonă c) etilamină d) 1-butenă e) etilbenzen f) tetralină g) n-butiraldehidă h) ciclohexanol i) 2-dodecanonă j) n-dodecan 137 .

C2H3O 43 C3H7+ scindare σ sau ⋅ C2H3O+ scindare α k l ⋅ +⋅ + 84 M M +⋅ 69 scindare cu rearanjare M .CH3 ⋅ CHNH+ CH3+ +⋅ f 132 M M ion tropiliu 104 M+ ⋅ -C2H4 retrofenil Diels retro-Diels ion 91 ion tropiliu 91 retro-Diels ion 51 C4H3+ 77 ciclopropenil +⋅ h +⋅ i 184 M M +⋅ 85 C6H13+ scindare σ M .138 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã k) 1-fenilhexan l) ciclohexan Soluţii: m/e 88 86 84 51 49 56 55 41 39 structură a ⋅ 37 Cl2CH2+ ⋅ 37 Cl35ClCH2+ ⋅ 35 Cl2CH2+ 37 ClCH2+ 35 ClCH2+ ⋅ m/e 58 43 15 d M ⋅ M+ .H2O ⋅ 71 C5H11+ M+ .H ⋅ M+ .58 C3H6O+ CH3 ⋅ McLafferty M+ .H2O .H ⋅ M+ .CH3 C3H3+ 106 91 77 65 51 39 72 57 44 +⋅ g M ⋅ M+ -CH3 ⋅ C2H4O+ McLafferty 100 82 71 67 C3H7+ scindare σ C3H5+ C3H3+ C2H5+ CH3+ j ⋅ + 170 M 85 C6H13+ 71 C5H11+ 57 C4H9+ 43 C3H7+ 29 C2H5+ 57 43 41 39 29 15 162 105 91 43 structură b ⋅ M+ CH3CO+ CH3+ +⋅ e m/e 45 44 30 28 15 ⋅ structură c M+ ⋅ M+ . Identificaţi produsul şi interpretaţi principalele picuri: .C4H9 ion tropiliu 56 scindare α după C3H7+ deschiderea de ciclu 41 C3H5+ 27 C2H5+ 43.CHO ⋅ ⋅ M+ .

3 12 0.4 4.1 Spectru a b 12 13 14 16 28 29 30 31 3.2 4.2 4.5 e 139 .5 0.5 0.4 20 0.5 c d 26 27 28 29 44 45 55 56 57 71 72 73 74 38 74 12 4.8 94 100 1.4 14 32 74 2.6 1.2 100 3.5 32 100 88 1.2 2.2 2 10 9.3 37 32 44 12 27 12 100 3.2 15 27 28 29 39 41 42 43 44 57 58 59 15.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã m/e Abundenţă relativă 14 15 16 19 31 32 33 34 35 3.

2 1. picul de la m/e 43 rezultă prin scindarea de grupă metil şi formula brută este C 4H10. Raportul abundenţelor M+1/M este caracteristic pentru prezenţa unui singur atom de carbon.7 0. Structura investigată este n-butanul.2 6. Compusul este formaldehida.5 30 f 19 31 35 37 50 69 70 85 86 87 104 106 0.1 1. picurile M şi M-1 intense sunt caracteristice pentru aldehidele alifatice (a se remarca şi prezenţa picului M-18. Picul de la m/e 45 poate reprezenta COOH+ (se poate corela şi cu picul intens de la m/e 27. CH3 iar diferenţa până la 34 fiind 19. raportul intensităţilor 44/43 indică prezenţa a 3 atomi de carbon.4 100 1. Nesaturarea echivalentă este 2 (3+1-4/2).2 5. Dacă picul de la m/e 58 este picul molecular. cu mare probabilitate. principalele picuri observate rezultând în urma scindărilor legăturilor σ . Rapoartele abundenţelor M/M+1 şi M/M+2 conduc la formula moleculară C3H4O2.140 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 14 19 33 52 53 71 5. ce provine prin scindare de grupă COOH).2 Soluţie: a. Prezenţa picului intens de la m/e 29 exclude izobutanul. d. compusul este fluorura de metil. Structura propusă este cea a acidului acrilic.3 36 100 0. Picul molecular apare la m/e 34 (pic de bază). de asemenea caracteristic). Deorece picul m/e 15 este. Atribuirea structurală a principalelor picuri este: m/e structură 31 ⋅ H2 C16O+ 13 30 ⋅ H2 C16O+ 12 29 HCO+ 28 ⋅ CO+ 16 ⋅ O+ 14 ⋅ CH2+ c.1 8. Raportul abundenţelor M+1/M este caracteristic pentru prezenţa a 4 atomi de carbon.1 % din intensitatea picului molecular. Picul m/e 55 rezultă în urma scindării de grupă OH. picul M+1 reprezintă 1.8 0. Atribuirea structurală a picurilor este: m/e structură 35 ⋅ CH3F+ 13 34 ⋅ CH3F+ 12 33 CH2F+ 32 ⋅ CHF+ 31 CF+ 19 F+ 15 CH3+ b.2 18 0. Atribuirea structurală a principalelor picuri este următoarea: m/e 72 71 55 45 44 28 27 26 . ceea ce indică prezenţa unui singur atom de carbon.7 3.

stabilizat prin rezonanţă. Deoarece ambii ioni sunt instabili.20 0. Formula propusă: CClF3. 71 ⋅ M+ 52 ⋅ M+ -F 36 M -F2 +⋅ 19 F+ 14 N+ Rapoartele abundenţelor picurilor 106/104 şi 87/85 sunt caracteristice pentru prezenţa unui atom de clor. 2-acetilpirolul ar trebui să scindeze H de la atomul de azot. diferenţa de 57 u. Explicaţi de ce spectrele de ionizare chimică a alcanilor (gaz ionizant CH 4) prezintă picuri intense (M-H)+ ? Soluţie: Cei mai abundenţi ioni în plasma de ionizare sunt CH5+ şi C2H5+. Scindarea grupei metil din 2-metilpirol este nefavorabilă deoarece conduce la un cation de tip aril.01 . 1 Masele şi rapoartele abundenţelor izotopice pentru diferite combinaţii de C.m. De remarcat că picul (M-H)+ este pic de bază în spectrul 2-metilpirolului. Formula propusă. Scindarea atomului de clor din ionul molecular (m/e 104) conduce la ionul m/e 69 a cărui amprentă izotopică indică prezenţa unui atom de carbon. poate fi determinată de prezenţa a 3 atomi de fluor. În condiţiile prezenţei unui singur atom de azot în moleculă.0000 13 13. H. în timp ce picul (M-CH3)+ este pic de bază la 2-acetilpirol.12 .0266 29.08 Formula CH3N C2H5 1. Aceşti ioni extrag cu uşurinţă ioni hidrură din alcani.51 2.a.10 NO Masa 29. Atribuiri structurale pentru principalele picuri: m/e structură 104 ⋅ C ClF3+ 35 85 ⋅ CClF2+ 69 ⋅ CF3+ 50 ⋅ CF2+ 35 Cl+ 31 CF+ 19 F+ 44. N şi O Formula C CH Masa 12 12. scindarea grupei metil din radicalul acetil conduce la formarea unui ion aciliu. 45. mult mai puţin stabil decât cationul ⋅ format prin scindare de H .a.m.35 = 57).0078 M+1 M+2 1. Restul moleculei are masa de 57 u. ⋅ Soluţie: 2-metilpirolul scindează relativ uşor H de la grupa metil din poziţia 2. Deoarece ionul molecular are masă impară. NF3 (trifuorură de azot) este confirmată de atribuirea structurală a principalelor picuri: m/e structură f.24 M+2 0. molecula trebuie să conţină un număr impar de atomi de azot.9980 M+1 1. cu formarea unui ion nitreniu. cloro-trifluorometan.m. În schimb.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã structură C3H4O2+ ⋅ ⋅ ⋅ M+ H COOH+ M+ OH COO+ ⋅ CO+ ⋅ 141 C2H3+ C2H2+ ⋅ e. ce poate corespunde prezenţei a 3 atomi de fluor.a. aceste fragmentări sunt puţin probabile. conducând la ioni (M-H)+ : CH+ + RH → CH4 + H2 + R+ C2H5+ + RH → C2H6 + R+ ANEXA NR. diferenţa de 19 u. (M . dintre aceste două picuri fiind determinată de scindarea unui atom de fluor. formând un cation ⋅ stabilizat prin rezonanţă.0391 30 29.42 0. Comparaţi disponibilitatea ionilor moleculari ai 2-metilpirolului şi a 2-acetilpirolului de ⋅ ⋅ a scinda H şi CH3 . sau de la grupa metil cu formarea unui ion de tip α -ceto-carboniu.

23 0.02 0.04 Formula 1.04 1.25 0.45 0.0313 17 17.27 0.0000 25 25.52 1.23 2.0313 29 29.0235 16 15.0078 26 26.0058 43.0109 39.0235 40 40.01 0.61 3.43 1.53 2.02 0.0297 43.14 0.45 0.15 1.46 2.02 0.84 1.02 0.0157 15 15.01 0.31 0.0235 28 28.20 0.0262 33 33.03 0.40 0.0184 31.41 1.22 2.44 0.0344 42.0391 42 41.04 1.20 0.9949 28.18 0.21 0.38 1.17 1.20 0.9980 42.0375 32.24 4.0290 49.01 C2N C3H2 1.21 0.0297 31.0187 40.09 0.20 0.01 0.29 0.04 0.16 0.04 2.56 3.0218 30.04 3.0340 34 34.04 2.0140 M+1 M+2 1.9898 32.0031 14.142 N CH2 NH CH3 O NH2 CH4 OH NH3 CH5 H2O NH4 H3O C2 C2H CN C2H2 CHN C2H3 N2 CO CH2N C2H4 N2H CHO Formula C2HO C2H3N C3H5 CHNO CH2N2 C2H2O C2H4N C3H6 CHNO CH3N2 C2H3O Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 14 14.9949 16.21 0.0140 29.0027 Masa 41.59 3.06 0.24 0.78 1.86 .0062 52.0422 32 31.20 CHN2 M+1 2.07 2.32 M+2 0.20 2.26 0.86 3.21 0.0031 26.0157 51 51.0027 17.15 0.08 0.0109 27.07 4.0106 30.0106 42.20 0.0218 42.0140 0.88 2.83 1.0313 41 41.0215 33.89 2.50 1.54 3.9949 40.02 0.0313 53 53.07 2.37 0.0470 43 43.0266 17.0184 24 24.01 C2HN C3H3 0.18 0.20 0.34 0.0184 N2H2 CH2O CH4N C2H6 0.40 1.81 1.0470 31 31.47 0.0078 50 50.0157 39 39.12 0.76 1.0391 18 18.00458 31.0531 36 36.0109 15.11 0.26 Masa 49 49.0062 27.49 2.01 C3H 1.20 CN2 C2O C2H2N C3H4 0.03 0.9 0.20 2.0187 52.0344 19 19.01 0.0235 52 52.07 4.12 1.20 0.16 0.07 0.66 4.04 1.0078 38 38.0453 33.21 0.0266 41.05 0.34 0.0062 39.20 0.0344 30.79 1.21 0.0106 18.0187 16.92 3.21 CH5O2 C4H C4H2 C4H3 C2N2 C3H2N C4H4 C2HN2 30.01 0.0187 28.58 3.0000 37 37.0027 41.0157 27 27.0031 38.54 0.34 0.01 0.20 0.0136 32.39 0.40 0.48 2.01 NOH N2H3 CH3O CH5N O2 NOH2 N2H4 CH4O NOH3 N2H5 CH5O N2H6 C3 2.84 2.19 0.13 0.

22 1.55 1.0783 59 59.40 0.21 0.91 2.06 0.03 0.36 3.41 0.0610 M+1 M+2 1.0453 45.40 0.0249 55.60 0.08 2.0657 47 47.21 0.21 0.0500 44.29 2.04 0.30 2.0266 65.24 0.0579 57.24 0.97 3.06 0.18 1.72 4.07 Masa 58 57.92 2.47 0.01 0.0328 56.0484 59.75 4.01334 47.0027 53.0160 64.27 0.64 3.82 1.0235 64 64.31 3.0000 2.22 0.32 0.27 2.02 4.22 0.63 3.24 0.04 0.02 0.02 0.96 2.0027 65.26 2.45 M+2 0.21 1.60 2.22 0.57 1.0140 65.0371 59.0297 55.58 1.9898 56.0262 44.21 0.90 2.12 4.03 C3HO C3H3N C4H5 C2NO C2H2N2 C3H2O C3H4N C4H6 C2HNO C2H3N2 C3H3O C3H5N C4H7 CH2N3 C2O2 C2H2NO C2H4N2 C3H4O C3H6N C4H8 CHN2O CH3N3 C2HO2 C2H3NO C2H5N2 C3H5O C3H7N C4H9 Formula C4HN C5H3 CH4O3 C4H2N C5H4 C3HN2 C4HO C4H3N C5H5 C3H2N2 C4H2O C4H4N C5H6 143 53.05 0.83 1.22 0.0262 56.0609 47.0419 46.0215 45.08 1.0007 59.70 4.40 0.58 2.04 4.31 2.20 0.27 2.48 0.41 0.48 0.03 0.0011 43.37 0.42 0.99 3.01 0.40 0.75 5.24 0.38 4.67 4.09 0.21 0.43 0.0422 55.54 1.24 0.0136 44.0391 54 53.0626 57 57.53 1.40 0.02 1.28 2.01 0.50 0.02 0.42 0.0470 55 55.0626 45 45.0548 56 56.38 3.0340 45.0344 66.65 3.0109 63.0657 58.0532 58.0340 57.41 0.0215 57.9898 44.0136 56.12 .9976 45.22 0.93 2.96 3.45 0.35 3.29 2.20 0.21 0.16 1.66 3.0406 58.92 2.0497 48 48.03 0.21 0.0532 46.09 0.33 3.0266 53.0293 46.21 0.0187 64.9980 54.22 0.26 2.22 0.05 0.0058 55.0218 54.66 0.0453 57.0218 66.74 4.12 4.0054 46.0133 59.0313 65 65.33 0.08 Masa 63.03 0.22 4.05 0.9976 57.56 1.74 5.30 3.01 0.07 2.9929 58.09 0.0167 46.0579 46 45.9929 46.0375 44.40 0.94 2.05 0.39 4.27 0.0211 48.08 1.0184 55.07 2.62 3.0089 57.12 1.0167 58.24 2.0470 67 M+1 4.09 0.26 4.0705 3.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C2H5N C3H7 N2O CO2 CH2NO CH4N2 C2H4O C2H6N C3H8 HN2O CHO2 CH3NO CH5N2 C2H5O C2H7N NO2 N2H2O CH2O2 CH4NO CH6N2 C2H6O C2H8N CH3O2 CH5NO CH7N2 C2H7O CH4O2 C4 Formula CNO2 CH2N2O CH4N3 C2H2O2 C2H4NO C2H6N2 C3H6O C3H8N C4H10 CHNO2 CH3N2O CH5N3 C2H3O2 C2H5NO C2H7N2 43.02 0.61 2.26 2.77 5.0501 56.05 0.80 1.05 0.0371 47.02 0.35 0.0089 44.0246 59.02 3.0106 54.72 5.46 0.0548 44 44.66 0.0054 58.02 0.0293 58.0375 56.31 0.40 0.0422 43.0106 66.20 0.00 3.0344 54.19 1.04 0.21 0.24 0.41 0.69 4.0419 58.0391 66 66.47 0.42 0.02 0.

0164 61.0798 75.06 0.03 0.62 0.0211 60.06 0.21 0.0446 3.22 0.70 2.0328 68.0359 71.23 0.10 4.0559 75.28 0.07 4.52 6.23 0.04 0.0368 74.0340 69.43 5.41 0.77 0.41 0.0355 74.04 M+1 2.99 3.0082 75.0242 74.32 2.18 1.0133 71.0653 61.0548 68 68.42 0.44 0.22 0.03 C2HN3 C3HNO C3H3N2 C4H3O C4H5N C5H7 C2H2N3 C3O2 C3H2NO C3H4N2 C4H4O C4H6N C5H8 CHN4 C2HN2O C2H3N3 C3HO2 C3H3NO C3H5N2 C4H5O C4H7N C5H9 CH2N4 C2NO2 C2H2N2O C2H4N3 Formula CH4N3O CH6N4 C2H2O3 C2H4NO2 C2H6N2O C2H8N3 C3H6O2 C3H8NO C3H10N2 C4H10O C6H2 CHNO3 CH3N2O2 CH5N3O CH7N4 C2H3O3 C2H5NO2 C2H7N2O C2H9N3 C3H7O2 67.06 0.0246 71.00 3.0732 74.0480 62.59 1.0641 61.0320 75.70 3.09 0.21 0.02 0.0688 60.0610 71.44 4.95 2.25 0.01 3.32 3.0579 69.24 1.62 0.09 4.12 2.12 4.33 2.0501 68.24 0.0480 74.09 0.02 0.07 0.97 2.82 5.64 3.05 3.28 0.39 3.74 4.44 0.12 3.0242 62.24 0.34 5.0672 75.44 0.0320 Masa 70.22 0.0719 74.68 4.83 5.60 0.44 0.0736 71.71 4.43 0.05 0.42 0.79 4.0437 3.41 0.03 0.0280 69.04 0.08 3.9898 68.32 3.33 2.28 0.13 2.0449 60.25 1.0324 60.0497 59.22 0.0167 70.0845 74.72 2.96 2.12 2.13 2.23 0.0402 61.0054 70.35 2.22 0.65 2.22 0.30 2.03 0.31 2.34 2.0783 71 71.04 0.0705 70 70.34 3.0371 71.0419 70.0003 74.67 0.0484 71.0156 63 63.42 0.06 3.12 1.0289 61.21 1.43 0.44 .60 0.37 3.02 0.28 2.23 1.25 0.42 3.0293 70.35 3.0657 70.0528 61.62 2.09 0.0198 72.0297 67.68 3.0422 67.46 4.44 0.0058 67.42 0.0003 62.98 3.9956 75.47 4.0563 60.0157 75 74.23 0.43 3.44 0.07 0.34 3.0375 68.09 0.0497 71.0215 69.80 5.85 5.62 0.25 0.55 0.69 3.05 1.30 2.42 0.9925 61.0736 60 60.28 0.144 C3H7O C3H9N CH2NO2 CH4N2O CH6N3 C2H4O2 C2H6NO C2H8N2 C3H8O CHO3 CH3NO2 CH5N2O CH7N3 C2H5O2 C2H7NO C3H9O C5H CH2O3 CH4NO2 CH6N2O CH8N3 C2H6O2 C5H2 CH3O3 CH5NO2 Formula C3H2O2 C3H4NO C3H6N2 C4H6O C4H8N C5H10 CHN3O CH3N4 C2HNO2 C2H3N2O C2H5N3 C3H3O2 C3H5NO C3H7N2 C4H7O C4H9N C5H11 CH2N3O CH4N4 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 59.41 0.52 0.25 0.04 0.0262 68.03 0.0007 71.21 0.0085 60.0606 74.0433 75.0594 74.0406 Masa 74.60 1.34 2.28 0.0861 72 72.37 0.42 0.43 4.69 4.27 0.23 0.9929 70.0184 67.53 0.0453 69.78 5.60 1.0718 62.57 1.04 0.41 M+1 3.0368 62.0078 62 62.05 0.0136 68.61 0.0082 63.12 1.0171 67.52 M+2 0.0089 69.25 0.62 3.69 3.98 2.17 4.58 0.25 0.03 0.35 3.45 3.07 0.0249 67.05 4.03 0.0202 69.41 0.09 0.0195 75.0575 61 60.56 M+2 0.73 4.0532 70.41 4.0120 71.60 0.64 2.9976 69.0626 69 69.32 2.

78 5.0171 79.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C2H2NO2 C2H4N2O C2H6N3 C3H4O2 C3H6NO C3H8N2 C4H8O C4H10N C5H12 CHN2O2 CH3N3O CH5N4 C2HO3 C2H3NO2 C2H5N2O C2H7N3 C3H5O2 C3H7NO C3H9N2 C4H9O C4H11N C6H CH2N2O2 Formula CH2O4 CH4NO3 CH6N2O2 C2H6O3 C4H2N2 C5H2O C5H4N C6H6 CH3O4 CH5NO3 C3HN3 C4HNO C4H3N2 C5H3O C5H5N C6H7 CH4O4 C3H2N3 C4H2NO C4H4N2 C5H4O C5H6N 72.23 0.0109 75.38 5.61 0.0437 84.42 0.94 2.95 0.0007 83.56 0.88 0.47 5.0939 85 145 3.41 C3H9NO C5HN C6H3 CH2NO3 CH4N2O2 CH6N3O CH8N4 C2H4O3 C2H6NO2 C2H8N2O C3H8O2 C5H2N C6H4 CHO4 CH3NO3 CH5N2O2 CH7N3O C2H5O3 C2H7NO2 C4HN2 C5HO C5H3N C6H5 M+1 M+2 Formula 1.0939 73 73.10 5.47 4.77 4.58 0.30 2.0266 77.04 0.29 1.32 0.0449 72.0861 84 84.95 6.07 0.0422 79.72 4.0034 76.09 4.43 0.48 0.44 0.08 0.62 0.45 0.62 0.80 6.61 1.0563 72.14 0.0892 73.80 0.11 0.42 4.0324 72.75 3.0375 80.47 4.66 0.73 5.0351 77.12 5.22 0.30 4.14 0.0313 77 76.61 0.0277 73.80 0.0767 73.39 2.0501 2.08 0.41 0.0575 72.83 6.53 0.88 6.0038 73.74 3.34 2.15 4.03 3.32 0.55 5.69 2.0344 78.24 0.18 1.0289 73.18 1.61 0.9925 73.25 0.0078 74 74.0109 80.0563 84.38 3.24 0.81 0.25 0.40 3.0736 83.65 3.57 5.14 0.60 0.36 2.82 5.20 5.19 3.0402 73.03 0.0136 80.55 0.0688 72.03 0.28 0.51 4.41 0.81 5.0477 77.62 0.11 0.10 0.84 5.24 0.33 0.63 2.99 2.36 3.27 0.08 0.13 4.29 0.41 0.86 5.15 0.0524 76.22 0.40 4.29 0.0497 83.11 4.0211 72.0814 72.14 0.0218 78.45 4.0317 78.0164 73.21 5.0198 84.0590 77.11 0.0548 80 80.0391 Masa 83 83.0211 84.0399 76.76 5.41 0.0027 77.0297 79.00 2.0106 78.43 0.38 3.25 1.13 1.0750 76.25 0.72 3.0246 83.0262 80.51 5.0238 77.73 4.48 4.18 C2HN3O C2H3N4 C3HNO2 C3H3N2O C3H5N3 C4H3O2 C4H5NO C4H7N2 C5H7O C5H9N C6H11 1.76 4.73 2.15 5.44 0.0269 79.50 0.11 0.0637 76.0140 77.49 6.18 1.04 3.0160 76.11 0.49 5.0191 78.27 1.87 6.0371 83.33 0.45 5.80 0.0684 75.61 0.0641 73.14 C2H2N3O C2H4N4 C3H2NO2 C3H4N2O C3H6N3 C4H4O2 C4H6NO C4H8N2 C5H8O C5H10N C6H12 75.45 5.07 0.19 .93 6.80 0.42 3.0429 78.0120 83.40 3.09 3.48 0.0273 76.68 0.0814 84.27 0.42 0.28 0.0113 77.0058 79.38 2.32 0.44 0.64 2.14 0.0235 76 76.15 0.09 0.0324 84.18 1.31 2.0470 79 79.0528 73.0653 73.18 M+1 M+2 3.22 0.67 3.0484 83.11 0.06 0.82 6.29 0.0031 79.0449 84.13 5.60 0.0359 83.62 0.0688 84.0511 76.44 0.02 2.9874 77.9953 78.0085 72.49 4.0184 79.0575 84.06 0.0515 72.32 0.0249 80.0116 Masa 78 77.66 4.0085 84.29 0.0187 76.23 0.0133 83.45 0.0610 83.

60 5.16 0.146 C6H8 C2HN4 C3HN2O C3H3N3 C4HO2 C4H3NO C4H5N2 C5H5O C5H7N C6H9 C2H2N4 C3H2N2O C3H4N3 C4H2O2 C4H4NO C4H6N2 C5H6O C5H8N C6H10 Formula C3H4NO2 C3H6N2O C3H8N3 C4H6O2 C4H8NO C4H10N2 C5H10O C5H12N C6H14 C7H2 CHN3O2 CH3N4O C2HNO3 C2H3N2O2 C2H5N3O C2H7N4 C3H3O3 C3H5NO2 C3H7N2O C3H9N3 C4H7O2 C4H9NO C4H11N2 C5H11O C5H13N C6HN C7H3 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 80.0235 88 6.48 0.23 0.0845 86.92 6.42 0.54 5.15 0.37 2.0515 84.77 3.0027 89.0705 82 82.99 6.0480 86.36 0.82 0.48 4.71 7.58 0.91 6.0429 90.68 3.0732 86.42 0.0054 82.33 0.0355 86.79 5.32 2.81 4.29 0.85 4.52 5.46 3.9976 81.20 0.0116 86.50 4.38 3.0069 87.33 0.71 3.0626 81 81.33 0.0157 87 87.80 3.0477 89.0202 81.0532 82.0003 Masa 89 88.0810 87.0280 82.18 5.18 3.33 2.0242 86.0579 81.0783 Masa 86.45 0.0672 87.27 0.99 2.19 0.0038 85.0464 88.0829 89.17 5.08 0.14 0.50 4.0368 86.0191 90.27 0.0653 85.29 0.64 0.60 M+2 0.05 0.23 5.0082 87.30 0.0892 85.9987 89.45 4.0606 86.0907 90.06 0.68 3.05 3.42 0.0923 87.56 4.61 0.0559 87.0065 90.0215 81.0229 86.12 4.61 0.9953 90.72 4.39 0.19 M+1 3.25 CHN4O C2HN2O2 C2H3N3O C2H5N4 C3HO3 C3H3NO2 C3H5N2O C3H7N3 C4H5O2 C4H7NO C4H9N2 C5H9O C5H11N C6H13 C7H CH2N4O C2H2N2O2 C2H4N3O C2H6N4 C3H2O3 Formula CHN2O3 CH3N3O2 CH5N4O C2HO4 C2H3NO3 C2H5N2O2 C2H7N3O C2H9N4 C3H5O3 C3H7NO2 C3H9N2O C3H11N3 C4H9O2 C4H11NO C5HN2 C6HO C6H3N C7H5 CH2N2O3 CH4N3O2 CH6N4O C2H2O4 C2H4NO3 C2H6N2O2 C2H8N3O C2H10N4 C3H10N2O 85.18 3.0293 82.25 2.87 5.0715 89.61 0.41 3.45 0.15 0.46 0.44 0.05 0.0304 90.63 0.0684 87.06 0.74 2.41 3.02 3.20 0.11 0.82 0.0340 81.08 0.0657 82.73 2.08 3.0446 87.9956 87.61 0.25 0.44 0.11 0.0402 85.63 0.70 4.08 0.0419 82.18 6.77 4.06 0.0528 85.27 0.0078 86 86.0266 89.48 0.25 0.30 0.72 3.64 M+1 M+2 1.64 0.19 0.66 3.0289 85.23 0.0226 89.84 0.25 2.0970 86.20 0.1096 86.03 3.43 3.0798 87.64 0.54 6.0151 85.0328 80.32 0.0277 85.15 0.26 5.08 4.75 4.27 .29 0.19 4.11 0.0594 86.0453 81.1049 87.24 0.63 0.98 6.0195 87.45 0.98 2.69 2.51 4.78 3.44 3.23 0.0351 89.1018 85.0320 87.39 3.47 3.91 7.26 0.06 0.86 5.59 5.53 4.38 0.11 0.51 4.25 0.0841 89.0542 89.83 3.23 0.06 0.48 0.08 0.0794 2.9925 85.0641 85.0167 82.43 0.96 6.43 4.0954 89.43 0.14 0.24 0.0406 82.0433 87.14 4.48 0.27 0.35 2.16 4.9874 89.0668 90.32 0.0603 89.0089 81.43 0.55 4.25 1.43 4.0391 90 90.23 0.35 2.06 4.25 5.0109 87.90 6.81 4.30 0.0719 86.48 0.0113 89.62 0.0164 85.78 4.08 0.11 0.64 0.0238 89.0140 89.0767 85.64 0.62 5.88 7.42 4.0308 86.10 3.69 7.89 5.0590 89.48 0.

25 0.0313 2.03 2.17 0.21 0.26 0.90 6.26 4.0449 96.38 0.69 9.56 6.0218 95.39 0.49 0.81 0.74 3.72 M+2 0.52 0.48 0.31 0.0419 94.99 7.44 0.38 0.0386 88.34 0.0422 91.85 5.46 4.0109 92.62 6.64 7.21 0.9976 93.0184 91.63 0.31 0.0539 93.0399 88.56 5.43 0.0085 96.61 0.39 0.26 6.76 3.53 5.30 0.45 0.23 0.0089 93.0437 96.0273 88.20 0.64 0.0328 92.0563 96.65 2.42 0.23 6.49 5.63 0.04 2.0746 91.34 0.0215 93.31 0.25 0.0277 M+1 6.0501 92.0814 96.65 7.74 0.9905 91.10 0.29 6.17 0.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã CH2N3O2 CH4N4O C2H2NO3 C2H4N2O2 C2H6N3O C2H8N4 C3H4O3 C3H6NO2 C3H8N2O C3H10N3 C4H8O2 C4H10NO C4H12N2 C5H12O C6H2N C7H4 88.0034 88.44 0.80 1.0548 92 91.0038 97.0657 94.0348 92.34 2.25 C4H10O2 C5H2N2 C6H2O C6H4N C7H6 Formula C5HNO C5H3N2 C6H3O C6H5N C7H7 Masa 91.0634 91.76 0.10 0.74 4.11 3.9858 93 93.27 0.37 2.0524 88.52 5.63 0.53 0.13 0.16 0.28 5.0861 96 96.59 6.0532 94.21 0.38 2.38 0.82 3.95 7.42 3.0382 91.81 5.57 6.0783 95 95.1001 88.19 5.33 0.34 0.42 0.0211 96.14 5.0610 95.0007 95.61 0.0371 95.0106 90.96 7.25 0.0031 91.16 0.81 0.08 0.0218 90.53 4.25 Formula C5H6N2 C6H6O C6H8N C7H10 1.40 2.16 CH2NO4 CH4N2O3 CH6N3O2 CH8N4O C2H4O4 C2H6NO3 C2H8N2O2 C3H8O3 C4H2N3 C5H2NO C5H4N2 C6H4O C6H6N C7H8 N2O4 CH3NO4 CH5N2O3 CH7N3O2 C2H5O4 C2H7NO3 C3HN4 C4HN2O C4H3N3 C5HO2 C5H3NO C5H5N2 CHNO4 CH3N2O3 CH5N3O2 CH7N4O C2H3O4 C2H5NO3 C2H7N2O2 C2H9N3O C3H7O3 C3H9NO2 C4HN3 CH5NO4 C3HN3O C3H3N4 C4HNO2 C4H3N2O C4H5N3 C5H3O2 C5H5NO C5H7N2 C6H7O C6H9N C7H11 C3H2N3O C3H4N4 C4H2NO2 C4H4N2O C4H6N3 C5H4O2 C5H6NO C5H8N2 C6H8O C6H10N C7H12 C2HN4O C3HN2O2 C3H3N3O 147 90.28 6.82 0.42 0.01 7.0171 4.0876 88.42 2.63 0.47 0.66 0.0763 88.0395 91.82 4.03 7.0151 97.0246 95.12 Masa 94.44 4.11 0.0269 91.70 4.0426 93.21 0.26 0.47 3.0202 93.17 5.69 3.63 0.0262 92.0497 95.84 6.38 2.47 0.0160 88.76 2.0736 95.28 0.0062 93.86 6.55 5.71 2.0508 91.80 5.16 0.63 6.0453 M+1 5.01 2.56 6.06 0.0187 88.50 5.0939 97 97.90 5.0484 95.0058 91.67 2.17 4.55 5.0575 96.93 7.92 6.77 2.0222 92.61 0.13 0.0297 91.28 0.21 0.46 0.63 2.81 0.23 0.48 0.07 3.0249 92.90 7.55 4.87 6.35 0.0344 90.13 0.0511 88.49 0.81 0.23 0.10 4.0699 92.64 0.50 5.68 M+2 0.0300 93.0888 88.42 0.0626 91.0470 91 90.0473 92.17 0.26 1.83 4.0136 92.82 0.13 0.48 0.0147 88.0187 93.0324 96.0750 88.0637 88.77 4.19 0.9983 92.64 0.13 3.20 6.0198 96.82 0.0586 92.0359 95.0375 92.0460 92.40 2.09 0.0133 95.80 4.0688 96.0681 90.49 3.38 0.44 3.34 0.0144 91.25 1.78 5.21 6.26 3.0621 91.20 0.52 0.0120 95.28 .

0732 98.82 8.16 5.68 0.0078 4.0590 101.51 5.39 0.47 4.47 0.45 3.64 0.49 4.0266 101.33 3.1174 99.47 0.0238 101.41 4.95 6.72 7.0351 101.86 5.33 3.0477 101.0715 101.68 0.33 2.67 7.81 3.26 1.0340 93.22 0.0406 94.35 0.1018 97.37 7.33 6.50 0.21 0.69 0.56 5.51 4.53 5.17 0.06 3.1252 100.31 0.45 0.85 5.0767 97.64 5.22 0.0280 94.13 0.1127 100.31 0.43 0.00 6.70 7.0810 99.0140 101.26 0.53 0.0446 99.21 0.10 0.98 7.0603 101.62 7.1001 100.28 0.0464 100.35 0.0187 100.76 4.53 0.82 0.26 0.60 6.13 4.80 5.39 0.70 4.60 5.49 0.34 6.24 5.10 0.0402 97.0559 99.0579 93.40 3.0178 102.0293 6.39 0.0304 102.61 5.0242 98.06 7.27 5.06 2.0672 99.65 0.07 7.49 4.35 0.66 0.26 0.82 3.0113 101.0266 94.98 6.0308 98.26 0.72 3.17 0.26 6.0798 99.10 0.0368 98.12 4.0923 99.0967 101.20 5.0606 98.0433 99.84 CHN4O2 C2HN2O3 C2H3N3O2 C2H5N4O C3HO4 C3H3NO3 C3H5N2O2 C3H7N3O C3H9N4 C4H5O3 C4H7NO2 C4H9N2O C4H11N3 C5H9O2 C5H11NO C5H13N2 C6HN2 C6H13O C6H15N C7HO C7H3N C8H5 CH2N4O2 C2H2N2O3 C2H4N3O2 C2H6N4O C3H2O4 .62 0.0289 97.0391 102 102.73 0.0100 100.89 0.97 6.23 0.0355 98.45 C3H5N4 C4HO3 C4H3NO2 C4H5N2O C4H7N3 C5H5O2 C5H7NO C5H9N2 C6H9O C6H11N C7H13 C8H 97.17 0.31 0.44 0.21 0.0542 101.71 M+2 0.77 8.0065 102.0116 98.45 0.148 C6H5O C6H7N C7H9 CH4NO4 CH6N2O3 C2H6O4 C3H2N4 C4H2N2O C4H4N3 C5H2O2 C5H4NO Formula C2H2N4O C3H2N2O2 C3H4N3O C3H6N4 C4H2O3 C4H4NO2 C4H6N20 C4H8N3 C5H6O2 C5H8NO C5H10N2 C6H10O C6H12N C7H14 C8H2 C2HN3O2 C2H3N4O C3HNO3 C3H3N2O2 C3H5N3O C3H7N4 C4H3O3 C4H5NO2 C4H7N2O C4H9N3 C5H7O2 C5H9NO C5H11N2 C6H11O C6H13N C7HN C7H15 C8H3 C2H2N3O2 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 93.9956 99.0888 100.33 Formula C5H8O2 C5H10NO C5H12N2 C6H12O C6H14N C7H2N C7H16 C8H4 Masa 100.68 0.81 0.80 8.0528 97.0167 94.47 0.1049 99.09 7.26 0.85 4.45 0.99 8.83 5.79 8.53 0.0379 94.0524 100.16 4.68 0.28 0.0480 98.42 0.0719 98.13 0.0109 99.0195 99.0892 97.0705 94 94.63 6.0003 98.36 6.53 0.46 4.33 2.0970 98.39 0.98 7.26 0.39 0.0069 99.0147 M+1 M+2 3.59 5.0082 99.1205 101.38 0.0515 96.0829 101.04 7.31 6.0229 98.9953 M+1 5.68 7.71 0.0845 98.26 0.28 0.61 5.11 7.52 4.43 0.09 0.13 0.91 4.0684 99.64 0.17 0.13 0.41 3.68 2.73 7.50 0.9987 101.52 0.31 0.43 0.13 0.22 5.53 0.1080 101.0594 98.17 0.88 4.77 6.0164 97.34 Masa 98 98.0841 101.0763 100.43 3.0653 97.58 5.1096 98.07 3.0140 94.68 0.89 5.28 0.54 4.86 4.68 0.93 6.0157 99 99.9925 97.0226 101.0954 101.49 0.26 0.31 0.84 0.0320 99.10 0.96 7.0313 101 101.58 5.35 0.0235 100 100.21 0.0054 94.79 4.9874 101.0641 97.0027 101.28 0.70 3.28 0.35 0.

0222 104.83 0.60 6.91 5.0171 103.0144 103.28 0.67 6.23 0.41 2.83 0.0018 103.64 0.48 3.0491 106.87 3.0555 102.72 3.41 0.25 5.53 0.18 4.84 3.0426 105.58 5.0460 104.45 0.0837 104.0548 104 104.62 0.75 3.09 3.0399 100.0386 100.0508 103.68 0.82 0.23 0.02 2.24 0.0876 3.0273 100.39 0.95 7.28 0.43 0.56 5.10 0.0856 106.79 0.26 0.0300 105.15 0.62 0.10 0.83 0.45 0.14 0.89 3.53 M+1 6.45 0.41 0.63 0.0501 104.26 0.0096 104.77 4.50 0.75 7.19 0.0626 105 104.28 0.0058 103.37 2.0184 103.53 0.0253 106.85 3.0705 106 106.0109 104.0375 104.83 0.45 0.75 2.36 0.54 4.50 0.0269 103.13 0.82 4.32 0.11 3.58 4.47 0.45 0.0872 103.64 0.45 0.58 4.50 0.77 M+2 0.0746 103.28 5.0328 104.96 6.0340 105.17 0.0664 105.0634 103.78 2.0794 102.9905 103.84 0.0681 Masa 104.66 0.0034 100.02 6.30 5.0668 102.0985 103.0422 103.94 7.0743 149 3.1045 102.66 5.0586 M+1 6.0089 105.60 5.30 7.94 4.0031 103.15 4.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C2H4N4O C3H2NO3 C3H6N3O C3H8N4 C4H4O3 C4H6NO2 C4H8N2O C4H10N3 Formula C5H12NO C5H14N2 C6H2N2 C6H14O C7H2O C7H4N C8H6 CHN3O3 CH3N4O2 C2HNO4 C2H3N2O3 C2H5N3O2 C2H7N4O C3H3O4 C3H5NO3 C3H7N2O2 C3H9N3O C3H11N4 C4H7O3 C4H9NO3 C4H11N2O C4H13N3 C5HN3 C5H11O2 C5H13NO C6HNO C6H3N2 C7H3O C7H5N C8H7 CH2N3O3 CH4N4O2 C2H2NO4 C2H4N2O3 C2H6N3O2 C2H8N4O C3H4O4 C3H6NO3 C3H8N2O2 100.1032 102.0160 100.73 3.0579 105.0266 106.26 0.9936 105.03 2.04 8.65 0.0413 105.0249 104.64 0.85 0.0062 105.64 0.88 5.34 2.0187 105.48 3.46 3.65 8.0136 104.76 3.34 CHN2O4 CH3N3O3 CH5N4O2 C2H3NO4 C2H5N2O3 C2H7N3O2 C2H9N4O C3H5O4 C3H7NO3 C3H9N2O2 C3H11N3O C4HN4 C4H9O3 C4H11NO2 C5HN2O C5H3N3 C6HO2 C6H3NO C6H5N2 C7H5O C7H7N C8H9 2.0202 105.29 0.66 0.0617 106.50 0.35 0.47 C3H4NO3 C3H6N2O2 C3H8N3O C3H10N4 C4H6O3 C4H8NO2 C4H10N2O C4H12N3 C5H10O2 CH2N2O4 CH4N3O3 CH6N4O2 C2H4NO4 C2H6N2O3 C2H8N3O2 C2H10N4O C3H6O4 C3H8NO3 C3H10N2O2 102.0504 106.0453 105.0140 106.43 0.23 0.47 0.0395 103.58 6.0903 105.34 Formula C5H2N3 C5H12O2 C6H2NO C6H4N2 C7H4O C7H6N C8H8 2.64 8.0262 104.50 4.0919 102.0790 105.1158 102.0191 102.9976 105.47 0.66 0.87 4.46 3.0344 102.85 4.68 6.64 0.58 0.14 3.22 6.0106 102.90 4.81 0.45 0.49 3.28 0.0257 102.43 0.9983 104.0998 103.79 3.86 4.66 6.06 8.77 2.0218 102.0539 105.62 0.68 0.51 3.0552 105.73 2.26 0.0907 102.34 2.47 .01 8.47 0.19 0.32 0.0637 100.31 7.45 3.0777 105.68 0.40 0.28 6.0014 106.0511 100.52 4.84 4.28 0.67 8.12 3.74 M+2 0.21 0.84 0.0175 105.0297 103.0379 106.20 4.26 0.62 0.93 4.0470 103 103.28 0.81 4.18 0.36 2.35 0.10 0.39 2.03 6.45 0.23 0.1111 103.29 0.66 0.66 0.57 4.0759 103.55 4.68 0.0215 105.43 0.23 4.0750 100.13 Masa 102.0699 104.31 0.0348 104.0335 103.50 3.84 0.0317 102.33 7.0429 102.0621 103.92 7.39 7.76 0.03 8.68 8.93 5.0382 103.

0630 106.0133 107.51 0.24 0.1018 109.80 3.10 0.55 0.0437 108.0653 109.62 0.33 0.32 Formula C6H4NO C6H6N2 C7H6O C7H8N C8H10 Masa 106.0610 107.19 0.32 0.59 4.91 5.74 M+2 0.41 0.27 6.29 6.15 0.83 0.41 0.0970 110.11 8.82 5.24 0.34 7.84 5.0563 108.43 0.82 0.42 2.57 5.29 0.64 0.0116 110.0242 110.0280 106.58 M+1 2.88 4.9956 111.12 8.66 7.23 0.0093 107.39 7.29 0.86 4.150 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C3H10N3O C3H12N4 C4H8O3 C4H10NO2 C4H12N2O 104.34 2.0515 108.0320 111.06 2.59 0.0695 107.55 5.30 6.0082 111.19 0.0410 108.0939 109 109.15 0.63 7.81 M+2 0.36 7.68 6.37 0.43 0.83 0.35 0.68 0.91 6.78 3.37 0.21 5.93 6.0277 109.0480 110.82 0.0497 107.34 2.33 0.60 6.0167 106.20 5.32 6.35 042 4.18 5.0038 109.82 0.14 8.48 0.1096 110.0798 111.0406 106.24 6.15 3.0324 108.0368 110.30 0.54 0.0473 104.0570 107.0085 108.51 0.38 7.66 0.48 4.0719 110.30 0.61 6.82 0.0328 110.62 0.54 5.0246 107.55 0.83 0.59 5.0575 108.34 2.0344 107.0892 109.57 4.0229 110.75 8.0195 111.0672 111.02 7.41 0.59 .41 7.03 7.19 0.0457 107.94 5.73 8.0422 108.85 0.73 0.59 0.96 4.46 0.55 0.0211 108.0433 111.0371 107.0446 5.44 2.41 0.80 2.0054 Masa 109.0218 107.0559 111.0594 110.0825 104.0151 109.37 0.0402 109.29 0.0861 108 108.0359 107.51 0.28 0.64 7.53 3.0606 110.0814 108.0293 106.94 6.90 6.93 5.08 0.54 5.84 0.0171 108.30 0.9925 109.29 0.88 6.98 7.09 8.50 0.41 0.51 3.0648 108.58 0.0078 110 110.0164 109.76 0.0308 110.46 0.0732 110.0583 107.0950 4.0419 106.10 4.0249 M+1 6.85 9.0528 109.84 5.90 5.05 2.70 8.00 7.59 0.69 6.15 0.25 6.0157 111 111.0641 109.64 6.0331 107.81 4.76 8.94 5.96 5.53 5.46 0.37 0.0688 108.0845 110.0120 107.66 6.36 0.61 6.55 5.17 3.0355 110.45 0.0767 109.63 6.33 0.73 0.0736 107.68 0.81 2.33 0.29 0.0297 108.59 0.82 CH3N2O4 CH5N303 CH7N4O2 C2H5NO4 C2H7N2O3 C2H9N3O2 C3H7O4 C3H9NO3 C4HN3O C4H3N4 C5HNO2 C5H3N2O C5H5N3 C6H3O2 C6H5NO C6H7N2 C7H7O C7H9N C8H11 CH4N2O4 CH6N3O3 CH8N4O2 C2H6NO4 C2H8N2O3 C3H8O4 C4H2N3O C4H4N4 C5H2NO2 C5H4N2O C5H6N3 C6H4O2 C6H6NO C6H8N2 C7H8O C7H10N C8H12 CH5N2O4 C4H2N4 C4H10O3 C5H2N2O C5H4N3 C6H2O2 Formula C2H7NO4 C3HN4O C4HN2O2 C4H3N3O C4H5N4 C5HO3 C5H3NO2 C5H5N2O C5H7N3 C6H5O2 C6H7NO C6H9N2 C7H9O C7H11N C8H13 C9H CH6N2O4 C3H2N4O C4H2N2O2 C4H4N3O C4H6N4 C5H2O3 C5H4NO2 C5H6N2O C5H8N3 C6H6O2 C6H8NO C6H10N2 C7H10O C7H12N C8H14 C9H2 C3HN3O2 C3H3N4O C4HNO3 C4H3N2O2 C4H5N3O C4H7N4 C5H3O3 C5H5NO2 C5H7N2O C5H9N3 C6H7O2 106.46 0.0712 104.0449 108.15 0.33 0.57 5.19 0.89 5.0289 109.87 9.23 0.72 8.0783 107 107.0535 108.64 0.1063 104.24 0.52 5.37 0.0007 107.46 0.0484 107.15 0.85 0.19 0.54 0.67 0.0657 106.42 2.19 0.0003 110.0375 109.07 8.73 0.0069 111.97 7.15 0.0198 108.0532 106.69 0.

1045 114.62 C6H9NO Formula C6H11N2 C7H11O C7H13N C8HN C8H15 C9H3 M+1 7.36 7.36 0.54 4.0238 113.48 0.0144 115.87 5.43 Formula C8H17 C9H5 4.9874 113.14 4.0524 112.17 4.92 9.0109 111.0351 113.1331 113.46 0.89 5.0065 114.30 0.33 0.35 0.53 0.0684 151 .73 0.47 8.78 4.0876 112.51 0.52 0.81 8.70 0.67 0.58 5.83 8.64 6.0985 115.1032 114.0634 115.90 4.96 6.55 0.42 0.1284 114.26 5.0027 113.93 9.0746 115.29 0.19 0.33 0.20 0.98 5.59 0.47 0.88 0.09 8.0750 112.46 0.0344 114.35 0.43 3.92 4.0508 115.24 0.50 4.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã CH7N3O3 109.89 9.51 0.0603 113.51 0.0715 113.63 6.37 0.0810 111.76 7.0317 114.51 4.04 8.01 5.0841 113.0313 113 113.71 6.06 8.29 0.0304 114.21 C2H2N4O2 C3H2N2O3 C3H4N3O2 C3H6N4O C4H2O4 C4H4NO3 C4H6N2O2 C4H8N3O C4H10N4 C5H6O3 C5H8NO2 C5H10N2O C5H12N3 C6H10O2 C6H12NO C6H14N2 C7H2N2 C7H14O C7H16N C8H2O C8H4N C8H18 C9H6 111.43 C2HN4O2 C3HN2O3 C3H3N3O2 C3H5N4O C4HO4 C4H3NO3 C4H5N2O2 C4H7N3O C4H9N4 C5H5O3 C5H7NO2 C5H9N2O C5H11N3 C6H9O2 C6H11NO C6H13N2 C7HN2 C7H13O C7H15N C8HO C8H3N Masa 111.9953 114.65 0.0202 M+1 6.24 Formula C5HN4 Masa 117.35 0.0470 115 115.37 0.55 0.45 0.0668 114.53 0.1049 111.1080 113.0763 112.25 0.1409 114.44 8.30 0.0147 112.88 0.89 4.99 5.37 0.36 0.30 0.0386 112.01 6.53 4.0273 112.95 M+2 0.0034 112.71 7.60 5.60 5.37 6.44 3.59 0.70 0.82 0.81 3.46 0.62 5.0391 114 114.0829 113.70 0.90 5.0266 3.0018 115.1205 113.0382 115.67 0.0555 114.15 0.74 6.48 0.15 9.35 6.72 7.80 4.55 0.30 0.16 0.48 0.48 C3H2N3O2 C3H4N4O C4H2NO3 C4H4N2O2 C4H6N3O C4H8N4 C5H4O3 C5H6NO2 C5H8N2O C5H10N3 C6H8O2 C6H10NO C7H12O C7H14N C8H2N C8H16 C9H4 7.24 0.0160 112.0235 112 112.90 9.67 0.1127 112.73 0.05 0.43 C2HN3O3 C2H3N4O2 C3HNO4 C3H3N2O3 C3H5N3O2 C3H7N4O C4H3O4 C4H5NO3 C4H7N2O2 C4H9N3O C4H11N4 C5H7O3 C5H9NO2 C5H11N2O C5H13N3 C6HN3 C6H11O2 C6H13NO C6H15N2 Masa 113.28 5.0621 115.79 0.0218 114.98 6.00 M+2 0.0542 113.0031 115.0872 115.51 4.0488 2.55 0.46 0.37 0.0967 113.81 M+2 0.77 M+2 0.23 5.0919 114.0171 115.0100 112.0637 112.55 0.70 9.0511 112.0923 111.0269 115.78 8.85 5.49 0.0257 114.0058 M+1 8.42 0.41 M+1 8.08 7.41 0.72 6.50 4.42 0.63 6.48 0.20 8.19 8.37 0.0907 114.9905 115.0191 114.29 0.0226 113.88 0.70 0.99 6.53 4.19 0.0681 114.33 0.73 0.46 8.02 5.42 7.0395 115.0464 112.0590 113.0399 112.59 0.0477 113.0794 114.07 0.24 5.31 0.1111 115.29 0.0113 113.11 7.31 0.74 7.0178 114.80 4.46 0.10 7.1158 114.33 0.1236 3.59 0.15 4.0140 113.38 6.06 7.35 0.86 0.17 9.1253 112.69 7.33 6.24 0.9987 113.15 0.87 4.20 0.0106 114.0954 113.73 0.60 5.0998 115.1174 111.36 Formula C7HNO Masa 115.0888 112.65 6.0429 114.0187 112.72 9.34 7.24 0.0759 115.

02 6.96 5.21 0.0695 119.70 0.38 0.1063 116.0777 117.65 0.1076 116.97 M+2 0.20 0.11 3.95 4.66 8.65 6.0460 116.0340 117.65 0.41 6.10 3.34 0.50 8.0175 117.64 5.0579 117.20 0.0868 118.89 0.73 0.03 8.0743 118.0916 117.14 9.1202 116.0934 119.0790 117.32 7.49 0.1315 116.0335 115.31 0.78 9.67 0.0783 119 119.14 7.46 0.16 0.19 4.0331 119.37 0.9983 116.0089 117.73 0.0280 118.42 0.31 0.84 0.22 4.0054 118.83 3.0300 117.0473 116.86 0.31 5.67 0.54 0.0344 119.13 7.0626 117 116.67 0.12 9.0062 117.77 7.88 3.0151 5.0614 121.26 0.0981 118.0093 119.11 9.0856 118.49 0.0293 118.55 0.0297 115.84 0.0413 117.65 0.88 0.89 4.0994 118.29 5.86 0.42 0.61 4.46 0.1220 118.43 3.92 5.37 0.44 3.70 0.75 9.59 4.66 6.0617 118.0501 116.79 7.86 8.40 6.88 0.67 8.49 0.24 0.59 0.93 5.39 7.54 4.85 3.0552 117.66 6.0167 118.73 0.65 0.0266 118.0583 8.68 6.0014 118.88 0.67 6.0726 121.95 5.04 6.58 4.48 0.0852 121.0406 118.48 0.0140 118.0375 121.52 0.70 0.0187 117.1267 117.1154 116.86 M+1 3.0586 116.152 C7H3N2 C7H15O C7H17N C8H3O C8H5N C9H7 C2H2N3O3 C2H4N4O2 C3H2NO4 C3H4N2O3 C3H6N3O2 C3H8N4O C4H4O4 C4H6NO3 C4H8N2O2 C4H10N3O C4H12N4 C5H8O3 C5H10NO2 C5H12N2O C5H14N3 C6H2N3 C6H12O2 C6H14NO C6H16N2 C7H2NO C7H4N2 C7H16O C8H4O C8H6N C9H8 C2HN2O4 C2H3N3O3 C2H5N4O2 C3H3NO4 C3H5N2O3 C3H7N3O2 C3H9N4O C4H5O4 C4H7NO3 C4H9N2O2 C4H11N3O C4H13N4 Formula C3H7N2O3 C3H9N3O2 C3H11N4O C4H7O4 C4H9NO3 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 115.04 5.84 4.16 0.05 8.88 0.46 0.0491 118.46 0.50 3.0532 118.81 4.0218 Masa 121.43 7.31 0.84 0.43 3.30 0.35 .52 0.86 0.56 4.0379 118.65 0.15 9.37 0.86 0.68 6.32 5.67 0.87 0.43 0.1142 Masa 119.43 0.60 0.98 4.97 4.07 6.0504 118.1107 118.52 0.42 8.55 0.34 0.27 4.55 0.13 3.0539 117.86 3.1362 115.30 7.38 7.0253 118.0419 118.54 0.23 4.37 0.20 4.86 0.41 8.73 9.30 0.48 0.58 4.34 0.0950 116.0699 116.46 3.54 0.37 0.0657 118.49 3.0712 116.67 0.84 8.69 6.46 0.49 0.47 0.91 3.60 0.0548 116 116.06 6.68 6.65 0.0903 117.30 0.59 4.75 7.9936 117.0215 117.49 0.94 4.26 0.56 4.47 0.47 3.0705 118 118.1029 117.0837 116.30 0.0109 116.1123 115.0375 116.38 0.79 7.0457 119.76 9.0630 118.0664 117.0136 116.0249 116.0328 117.0426 117.0825 116.70 C5H9O3 C5H11NO2 C5H13N2O C5H15N3 C6HN2O C6H3N3 C6H13O2 C6H15NO C7HO2 C7H3NO C7H5N2 C8H5O C8H7N C9H9 C2H2N2O4 C2H4N3O3 C2H6N4O2 C3H4NO4 C3H6N2O3 C3H8N3O2 C3H10N4O C4H6O4 C4H8NO3 C4H10N2O2 C4H12N3O C4H14N4 C5H2N4 C5H10O3 C5H12NO2 C5H14N2O C6H2N2O C6H4N3 C6H14O2 C7H2O2 C7H4NO C7H6N2 C8H6O C8H8N C9H10 C2H3N2O4 C2H5N3O3 C2H7N4O2 C3H5NO4 Formula C2H9N4O2 C3H7NO4 C3H9N2O3 C3H11N3O2 C4HN4O 117.43 3.26 0.1189 116.90 M+2 0.70 6.0453 117.0348 116.0422 115.31 0.0184 115.16 M+1 4.84 0.0262 116.83 4.9976 117.85 0.54 0.0096 116.02 8.0222 116.30 0.0570 119.06 0.22 8.77 7.

86 M+2 0.39 0.0594 122.0892 121.53 0.57 0.53 0.0648 120.62 6.70 6.37 7.26 0.0402 121.70 0.55 3.52 0.61 0.22 9.27 0.92 4.9956 123.67 7.0308 122.43 0.04 6.56 5.63 7.0320 123.0433 123.0821 119.94 5.17 9.65 7.0715 125.0829 125.33 7.35 7.86 0.48 0.75 0.65 C2H7N2O4 C2H9N3O3 C3H9NO4 121.71 6.0532 3.0038 121.98 5.84 0.49 9.91 4.1080 M+1 6.0116 122.43 7.60 6.72 8.00 6.74 0.0767 121.81 9.37 0.0246 119.54 0.62 5.0939 121 121.38 0.1018 121.0501 121.9925 121.84 0.00 4.0688 120.26 0.0575 120.44 8.22 0.10 8.0422 120.0661 120.0449 120.29 6.15 3.0786 120.0774 120.62 6.65 0.0845 122.34 5.61 0.32 0.44 0.89 0.0488 3.0355 122.0970 122.0644 123.57 0.49 0.64 6.44 0.0211 120.0242 122.61 4.0566 122.90 0.0328 122.0277 121.49 0.88 4.0535 120.61 0.0528 121.52 0.0515 120.1060 119.64 7.16 3.56 0.0195 123.39 0.19 3.31 0.46 8.52 3.99 7.0739 121.0480 122.22 0.54 0.96 7.38 0.79 0.73 0.71 7.72 7.0610 119.0078 122 122.89 0.84 0.83 9.1096 122.80 9.61 0.0899 120.0069 123.93 10.0653 121.65 0.67 0.39 0.0606 122.68 7.01 7.21 0.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C4H11N2O2 C4H13N3O C5HN3O C5H3N4 C5H11O3 C5H13NO2 C6HNO2 C6H3N2O C6H5N3 C7H3O2 C7H5NO C7H7N2 C8H7O C8H9N C9H11 5.21 0.65 0.21 0.66 0.84 0.26 6.07 6.67 0.0559 M+1 5.92 6.61 0.0238 125.26 0.57 0.0359 119.44 Formula C5H7N3O C5H9N4 C6H5O3 C6H7NO2 C6H9N2O C6H11N3 C7H9O2 C7H11NO C7H13N2 Masa 125.84 0.44 0.0954 125.49 0.0672 123.0708 119.21 0.37 0.54 Formula C4HN3O2 C4H3N4O C5HNO3 C5H3N2O2 C5H5N3O C5H7N4 C6H3O3 C6H5NO2 C6H7N2O Masa 123.19 9.0171 120.0563 120.0861 120 120.93 3.49 0.32 0.80 7.79 0.02 7.0249 121.26 0.16 8.0297 120.34 0.25 4.0497 119.76 7.88 0.61 0.89 3.0736 119.0805 122.82 0.0579 122.36 6.07 6.53 3.0437 120.44 3.66 0.44 0.39 0.0198 120.74 7.66 0.07 8.31 0.0082 123.49 0.39 0.18 3.0229 122.70 0.0814 120.71 6.98 5.98 7.43 0.06 7.28 5.92 0.1012 120.0484 119.86 0.0003 122.79 8.70 7.44 0.0324 120.40 C2H4N2O4 C2H6N3O3 C2H8N4O2 C3H6NO4 C3H8N2O3 C3H10N3O2 C3H12N4O C4H8O4 C4H10NO3 C4H12N2O2 C5H2N3O C5H4N4 C5H12O3 C6H2NO2 C6H4N2O C6H6N3 C7H4O2 C7H6NO C7H8N2 C8H8O C9H10N C9H12 C4H9O4 C4H11NO3 C5HN2O2 C5H3N3O C5H5N4 C6HO3 C6H3NO2 C6H5N2O C6H7N3 C7H5O2 C7H7NO C7H9N2 C8H9O C8H11N C9H13 C10H 153 4.47 8.32 C2H6N2O4 C2H8N3O3 C2H10N4O2 C3H8NO4 C3H10N2O3 C4H2N4O C4H10O4 C5H2N2O2 C5H4N3O C5H6N4 C6H2O3 C6H4NO2 C6H6N2O C6H8N3 C7H6O2 C7H8NO C7H10N2 C8H12N C9H14 C10H2 .03 6.11 8.0841 125.0410 120.39 0.0157 123 123.0719 122.0477 125.38 7.57 3.35 0.79 0.0007 119.46 0.95 10.44 C2H5N2O4 C2H7N3O3 119.01 6.35 0.0590 125.62 5.79 0.0406 123.0120 119.99 5.69 8.65 7.0085 120.0289 121.71 8.92 0.20 9.0371 119.0453 122.0164 121.66 0.08 8.0641 121.46 0.74 8.28 6.32 0.0603 125.0947 119.0133 119.0692 122.54 M+2 0.66 0.54 0.0368 122.

61 5.71 0.50 0.80 10.27 0.0872 127.09 6.50 0.97 6.87 0.0446 123.98 10.0113 125.0304 126.0266 125.0555 126.82 8.38 0.0226 125.0027 125.20 10.49 0.62 0.9953 126.0919 126.90 0.35 0.45 0.0062 129.38 0.79 7.18 4.53 0.0998 7.27 0.0413 129.55 0.0269 127.0109 123.34 6.79 0.75 8.89 4.13 8.00 10.0508 127.93 0.35 0.41 7.53 4.86 5.72 0.32 0.45 0.50 0.0160 124.0539 129.35 0.1049 123.18 8.70 7.0750 124.1045 126.39 0.0317 126.0470 127 127.26 0.71 0.1174 123.0144 127.0386 124.55 0.46 0.45 7.86 9.32 0.0985 127.93 0.75 0.36 0.36 6.50 0.0399 124.45 0.54 0.28 9.77 7.1001 124.90 0.11 6.66 0.34 0.0684 123.0621 127.93 0.66 0.55 0.80 8.87 0.75 0.1253 124.85 0.47 0.44 8.15 8.0065 126.52 4.44 0.73 7.0235 124 124.0187 M+1 9.0634 127.0344 126.0191 126.22 0.40 0.28 5.94 M+2 0.95 6.22 0.0351 Masa 127.00 5.06 6.12 9.90 0.69 0.53 0.79 0.1032 126.9905 127.04 7.38 0.24 5.0382 9.0300 129.38 0.9936 129.03 5.0429 126.32 0.0888 124.1566 128.23 10.0542 125.63 0.57 0.0794 126.79 0.40 0.9987 125.88 5.75 0.0262 128.05 10.0668 126.54 4.53 4.58 5.19 M+2 0.0395 127.25 10.0777 129.16 10.82 7.93 4.67 0.32 0.0018 127.57 M+1 6.54 4.77 8.46 0.1127 124.22 0.0313 125 125.0681 126.09 7.83 10.97 5.91 9.0034 124.57 0.40 0.44 0.1205 125.68 7.44 0.1331 125.55 4.0391 126 126.88 5.154 C6H9N3 C7H7O2 C7H9NO C7H11N2 C8H11O C8H13N C9HN C9H15 C10H3 C2H8N2O4 C4H2N3O2 C4H4N4O C5H2NO3 C5H4N2O2 C5H6N3O C5H8N4 C6H4O3 C6H6NO2 C6H8N2O C6H10N3 C7H8O2 C7H10NO C7H12N2 C8H12O C8H14N C9H2N C9H16 C10H4 C3HN4O2 C4HN2O3 C4H3N3O2 C4H5N4O C5HO4 C5H3NO3 C5H5N2O2 Formula C4H7N4O C5H3O4 C5H5NO3 C5H7N2O2 C5H9N3O C5H11N4 C6H7O3 C6H9NO2 C6H11N2O C6H13N3 C7HN3 C7H11O2 C7H13NO Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 123.91 5.89 0.1409 126.0100 124.14 9.1284 126.0810 123.93 .59 5.0464 124.63 0.0637 124.61 5.31 6.66 0.0147 124.07 7.0273 124.0106 126.95 5.0967 125.71 0.0798 123.0907 126.62 0.45 0.35 0.0626 129 128.46 0.98 5.42 8.53 Masa 128.84 0.0511 124.0759 127.71 7.0218 126.66 6.27 0.27 9.98 6.49 C8HN2 C8H13O C8H15N C9HO C9H3N C9H17 C10H5 C3H2N4O2 C4H2N2O3 C4H4N3O2 C4H6N4O C5H2O4 C5H4NO3 C5H6N2O2 C5H8N3O C5H10N4 C6H6O3 C6H8NO2 C6H10N2O C6H12N3 C7H10O2 C7H12NO C7H14N2 C8H2N2 C8H14O C8H16N C9H2O C9H4N C9H18 C10H6 C3HN3O3 C3H3N4O2 C4HNO4 C4H3N2O3 C4H5N3O2 Formula C9H4O C9H6N C9H20 C10H8 C3HN2O4 C3H3N3O3 C3H5N4O2 C4H3NO4 C4H5N2O3 C4H7N3O2 C4H9N4O C5H5O4 125.35 0.1158 126.0763 124.68 0.0171 127.55 0.0923 123.89 9.0484 124.88 9.57 0.9874 125.0178 126.1111 127.46 7.0501 128.0031 127.0746 127.49 0.0175 129.72 7.49 0.73 7.64 0.75 0.55 9.93 6.0524 124.61 0.52 8.59 5.58 5.17 10.21 5.97 10.44 0.01 10.78 10.0876 124.22 5.67 7.25 5.63 0.46 0.50 8.0187 124.63 0.0140 125.84 8.53 3.53 0.0257 127.

45 0.33 0.57 0.0171 132.40 0.0453 129.38 8.90 0.33 9.0215 129.0648 132.1488 127.0950 128.03 10.40 0.10 7.08 9.63 0.62 8.68 0.96 9.67 0.0340 127.27 5.62 0.79 0.69 0.74 9.0837 128.85 10.0109 128.34 0.0743 130.11 9.0861 132 132.0460 128.75 0.23 8.62 0.25 10.50 0.63 0.50 8.36 0.36 0.0705 130 130.24 M+2 0.0579 127.0280 130.87 0.40 0.74 7.92 9.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C7H15N2 C8HNO C8H3N2 C8H15O C8H17N C9H3O C9H5N C9H19 C10H7 C3H2N3O3 C3H4N4O2 C4H2NO4 C4H4N2O3 C4H6N3O2 C4H8N4O C5H4O4 C5H6NO3 C5H8N2O2 C5H10N3O C5H12N4 C6H8O3 C6H10NO2 C6H12N2O C6H14N3 C7H2N3 C7H12O2 C7H14NO C7H16N2 C8H2NO C8H4N2 C8H16O C8H18N Formula C5H14N4 C6H2N4 C6H10O3 C6H12NO2 C6H14N2O C6H16N3 C7H2N2O C7H4N3 C7H14O2 C7H16NO C7H18N2 C8H2O2 C8H4NO C8H6N2 C8H18O C9H6O C9H8N 127.76 0.83 8.50 0.76 9.88 8.50 0.38 0.60 8.51 7.51 0.46 8.47 C5H7NO3 C5H9N2O2 C5H11N3O C5H13N4 C6H9O3 C6H11NO2 C6H13N2O C6H15N3 C7HN2O C7H3N3 C7H13O2 C7H15NO C7H17N2 C8HO2 C8H3NO C8H5N2 C8H17O C8H19N C9H5O C9H7N C10H9 C3H2N2O4 C3H4N3O3 C3H6N4O2 C4H4NO4 C4H6N2O3 C4H8N3O2 C4H10N4O C5H6O4 C5H8NO3 C5H10N2O2 C5H12N3O Formula C9H9N C10H11 C3H4N2O4 C3H6N3O3 C3H8N4O2 C4H6NO4 C4H8N2O3 C4H10N3O2 C4H12N40 C5H8O4 C5H10NO3 C5H12N2O2 C5H14N3O C5H16N4 C6H2N3O C6H4N4 129.54 0.57 0.0293 130.06 6.0532 130.47 0.08 5.46 0.1076 128.32 0.0774 132.19 7.0375 128.0328 129.0406 130.97 4.49 8.0437 155 6.03 6.1280 129.39 M+1 7.90 0.36 0.40 0.0661 132.54 4.1393 128.57 0.93 0.0899 132.0297 132.67 6.0167 130.0903 129.70 8.33 5.47 0.0340 129.75 7.63 0.50 0.1471 130.21 8.05 5.72 0.44 0.0535 132.67 0.0249 128.19 10.07 0.34 0.0552 129.93 0.22 0.22 0.0054 130.40 8.1220 130.87 8.85 8.95 0.57 4.02 5.0548 128 128.0419 130.0297 127.0422 132.0253 130.0981 Masa 131.68 0.9976 129.1440 Masa 130.97 9.1358 130.0014 130.33 0.90 0.64 6.56 0.33 0.10 9.1029 129.0379 130.57 9.0603 130.98 M+2 0.34 0.0579 129.1012 132.1236 127.75 7.1346 130.76 7.04 6.0089 129.94 9.48 7.12 6.77 7.54 4.81 7.0664 129.69 6.55 0.66 6.79 0.00 6.1362 127.57 0.92 0.1138 132.91 4.50 0.0266 130.1202 128.0410 132.1107 130.92 5.85 8.13 9.71 6.40 0.23 0.73 7.27 0.0712 128.94 4.47 0.54 0.1377 132.24 8.40 0.29 .57 0.93 0.0868 130.27 0.0348 128.0586 128.58 0.29 0.01 6.40 6.37 6.0736 131.12 7.0198 132.30 9.74 0.62 0.1315 128.23 4.22 0.44 0.22 10.1123 127.53 0.40 0.1233 130.0335 127.15 8.0096 128.1267 129.27 0.0916 129.40 M+1 10.1154 129.60 4.57 0.0140 130.96 5.69 0.58 0.79 0.0136 128.39 0.19 4.62 6.1189 128.47 8.0222 128.55 0.72 0.72 0.54 4.67 0.1142 129.74 0.54 4.76 7.0058 127.50 0.87 8.75 0.51 0.0825 128.0504 130.0491 130.14 6.0856 130.14 7.9983 128.39 6.31 0.0994 130.55 0.76 7.0473 128.0790 129.45 0.0699 128.0617 130.1063 128.58 9.86 10.30 5.49 7.87 0.0426 129.75 0.44 6.1519 129.81 10.0657 8.89 5.

12 7.50 0.58 0.81 0.83 7.0120 131.68 0.0402 133.93 0.11 7.15 9.41 0.0767 133.94 M+2 0.51 0.0085 132.0375 133.57 0.0786 132.41 0.62 4.51 0.97 5.0528 133.85 8.35 0.90 8.64 0.40 0.98 5.70 8.75 8.1311 131.18 7.1169 M+1 6.0575 132.0515 4.41 0.88 0.84 9.69 0.53 7.09 0.80 0.0038 133.17 7.0692 134.45 6.24 4.74 0.1216 133.27 0.0218 131.02 5.67 6.16 9.0453 134.1018 133.156 C10H10 C3H3N2O4 C3H5N3O3 C3H7N4O2 C4H5NO4 C4H7N2O3 C4H9N3O2 C4H11N4O C5H7O4 C5H9NO3 C5H11N2O2 C5H13N3O C5H15N4 C6HN3O C6H3N4 C6H11O3 C6H13NO2 C6H15N2O C6H17N3 C7HNO2 C7H3N2O C7H5N3 C7H15O2 C7H17NO C8H3O2 C8H5NO C8H7N2 C9H7O Formula C6H13O3 C6H15NO2 C7HO3 C7H3NO2 C7H5N2O C7H7N3 C8H5O2 C8H7NO C8H9N2 C9H9O C9H11N C10H13 C11H C3H6N2O4 C3H8N3O3 C3H10N4O2 C4H8NO4 C4H10N2O3 C4H12N3O2 C4H14N4O Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 130.62 0.22 0.0814 132.20 11.0821 131.52 9.54 0.0923 135.54 9.64 0.87 0.90 0.50 0.80 0.32 5.54 0.72 0.70 6.89 10.29 Formula C4H13N3O2 C5HN3O2 C5H3N4O C5H11O4 C5H13NO3 C6HNO3 C6H3N2O2 C6H5N3O C6H7N4 C7H3O3 C7H5NO2 C7H7N2O C7H9N3 C8H7O2 C8H9NO C8H11N2 C9H11O C9H13N C10HN C10H15 C11H3 Masa 135.0151 133.57 0.48 0.97 0.63 0.68 8.26 4.63 5.0195 135.0449 132.1025 132.21 9.55 C3H5N2O4 C3H7N3O3 C3H9N4O2 C4H7NO4 C4H9N2O3 C4H11N3O2 C4H13N4O C5HN4O C5H9O4 C5H11NO3 C5H13N2O2 C5H15N3O C6HN2O2 C6H3N3O C6H5N4 132.46 0.1298 131.0433 135.88 8.58 0.79 7.47 0.0133 131.05 11.54 4.91 10.94 10.0684 135.41 0.67 0.0484 131.0783 131 131.0939 133 133.1264 132.0446 135.59 0.05 6.34 0.54 8.86 0.72 0.01 11.0164 133.0359 131.1185 131.0308 135.48 8.0563 132.0930 134.0852 133.90 0.36 0.75 6.69 0.41 8.0672 135.0246 131.74 0.07 8.06 5.0610 131.32 11.1174 135.1103 132.15 7.0093 131.06 8.99 4.69 0.04 8.57 0.0331 131.0805 134.58 4.35 5.69 6.99 5.77 9.76 0.0324 132.69 0.21 4.9956 135.0978 133.64 7.62 0.26 8.46 0.0082 135.28 11.0078 134 134.80 0.90 0.76 0.0566 134.80 9.0344 131.45 0.0570 131.80 7.94 0.40 0.51 0.1072 131.90 8.10 8.73 8.06 6.45 8.72 8.0688 132.94 0.41 0.67 0.0007 131.90 M+2 0.87 0.64 0.17 7.0892 133.0457 131.87 0.57 0.0497 10.74 6.0614 133.74 0.10 6.0657 135.97 7.37 7.29 0.58 9.41 0.0277 133.27 11.69 0.0653 133.9925 133.64 Masa 133.79 9.0235 M+1 5.0211 132.74 0.34 7.51 0.78 7.86 0.35 0.54 0.0726 133.43 8.54 0.36 C6H12O3 C6H14NO2 C6H16N2O C7H2NO2 C7H4N2O C7H6N3 C7H16O2 C8H4O2 C8H6NO C8H8N2 C9H8O C9H10N C10H12 6.08 6.64 4.0320 135.46 0.0109 135.0289 133.0583 131.0249 133.55 9.48 0.0947 131.45 0.11 0.94 5.64 0.72 0.0798 135.65 .0328 134.0865 133.96 4.0069 135.0739 133.0641 133.36 5.0488 133. 695 131.1060 131.0559 135.51 0.1424 131.1009 135.00 7.00 0.58 0.42 6.82 8.1151 132.81 7.68 0.0708 131.75 0.0501 133.0371 131.29 0.0896 134.18 9.0934 131.62 0.55 0.74 6.81 7.55 0.52 0.1049 135.0810 135.1091 133.34 0.72 6.36 0.01 4.

97 10.09 11.0621 139.0532 135.36 7.1111 139.0634 139.42 0.87 8.0637 136.55 0.95 0.19 7.0511 136.94 0.96 6.0368 134.0876 136.65 0.0351 137.77 0.0888 136.35 0.81 0.90 0.52 0.27 9.82 9.42 0.58 0.94 0.03 7.0113 137.0970 134.0610 136.02 5.90 0.46 8.75 8.77 0.65 5.69 0.71 8.81 0.38 0.46 0.27 4.00 5.55 0.66 7.06 7.0031 139.64 0.48 0.73 0.57 0.88 0.0715 137.1284 138.39 7.0147 136.0242 134.59 0.69 0.55 0.75 0.36 10.75 7.75 0.0732 134.46 0.41 0.29 0.0018 139.15 7.0750 136.0470 139 139.79 8.0480 134.0688 136.41 0.09 8.0238 137.49 8.0106 138.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C5H2N4O C5H10O4 C5H12NO3 C5H14N2O2 C6H2N2O2 C6H4N3O C6H6N4 C6H14O3 C7H2O3 C7H4NO2 C7H6N2O C7H8N3 C8H6O2 C8H8NO C8H10N2 C9H10O C9H12N C10H14 C11H2 C3H7N2O4 C3H9N3O3 C3H11N4O2 C4H9NO4 C4H11N2O3 Formula C3H9N2O4 C3H11N3O3 C4HN4O2 C4H11NO4 C5HN2O3 C5H3N3O2 C5H5N4O C6HO4 C6H3NO3 C6H5N2O2 C6H7N3O C6H9N4 C7H5O3 C7H7NO2 C7H9N2O C7H11N3 C8H9O2 C8H11NO C8H13N2 C9HN2 C9H13O C9H15N C10HO C10H3N 134.0967 137.65 0.87 0.0603 137.0257 138.64 0.52 0.0386 136.66 5.55 0.0723 136.48 0.0157 135 135.93 10.33 6.0187 136.06 11.86 0.14 7.88 11.22 11.0817 134.0003 134.68 5.1409 138.52 0.0594 134.69 0.0313 Masa 138.59 0.60 9.29 4.0735 136.76 0.85 9.41 7.58 0.0759 139.99 0.03 5.0160 136.1001 136.64 0.97 5.64 0.0563 137.71 7.99 0.47 7.94 5.69 0.0883 135.51 0.0985 139.1096 134.51 0.17 8.80 0.69 0.58 0.0382 139.1080 137.04 5.0100 137.25 11.78 8.73 8.65 4.19 9.99 10.33 11.65 5.73 0.42 .92 0.0579 134.41 0.0943 134.86 0.0484 136.09 6.64 0.48 0.82 0.0344 138.24 9.29 0.57 0.52 0.48 0.9987 137.87 0.1045 138.73 0.0848 136.56 0.0144 139.0355 134.69 0.30 0.23 9.04 6.00 5.30 6.69 7.47 0.60 5.66 7.72 0.0508 139.0590 137.9905 139.86 0.0719 134.44 7.24 0.0226 137.0273 136.9874 137.0269 139.0140 137.87 9.96 10.83 7.0266 M+1 M+2 4.90 9.0395 139.01 7.29 0.95 0.50 9.0998 139.40 6.0954 137.57 9.1127 136.98 M+2 0.0464 136.35 10.51 8.86 11.0872 139.81 8.57 C3H8N2O4 C3H10N3O3 C3H12N4O2 C4H10NO4 C4H12N2O3 C5H2N3O2 C5H4N4O C5H12O4 C6H2NO3 C6H4N2O2 C6H6N3O C6H8N4 C7H4O3 C7H6NO2 C7H8N2O C7H10N3 C8H8O2 C8H10NO C8H12N2 C9H12O C9H14N C10H2N C10H16 C11H4 Formula C9H14O C9H16N C10H2O C10H4N C10H18 C11H6 C4HN3O3 C4H3N4O2 C5HNO4 C5H3N2O3 C5H5N3O2 C5H7N4O C6H3O4 C6H5NO3 C6H7N2O2 C6H9N3O C6H11N4 C7H7O3 C7H9NO2 C7H11N2O C7H13N3 C8H11O2 C8H13NO C8H15N2 136 136.03 11.76 8.59 0.47 0.0399 136.0961 136.0229 134.0116 134.54 8.0845 134.0524 136.05 6.58 0.08 6.0841 137.12 8.0763 136.0606 134.14 8.0829 137.0746 139.69 0.0770 7.30 11.35 0.31 4.0034 136.72 6.92 8.35 0.67 7.58 0.89 8.11 6.90 0.65 0.0477 137.41 0.1205 137.72 Masa 137 137.42 0.0644 135.62 10.75 0.74 0.50 0.1253 136.0406 135.1056 134.64 0.1236 157 4.84 8.02 5.35 0.0801 137.65 M+1 9.86 0.0027 137.76 8.

0668 138.0262 140.1076 140.92 0.0178 138.66 10.64 0.0109 140.26 9.09 7.1220 142.56 0.35 6.93 9.60 0.53 0.30 0.0062 141.65 4.10 7.0712 140.44 0.0903 141.16 10.0293 142.0617 142.0391 138 138.22 8.88 9.80 8.30 0.43 0.11 12.0460 140.0054 142.89 11.72 7.1488 139.38 10.65 0.0096 140.47 0.43 0.0422 139.86 8.96 6.01 5.1063 140.0777 141.0473 10.48 9.42 0.87 Masa 141.0994 142.1189 140.82 0.0426 141.83 0.74 7.02 6.00 0.52 0.64 0.77 0.84 8.56 8.30 0.74 7.92 9.26 5.99 0.0950 140.74 0.36 6.0491 142.72 7.75 0.84 10.77 0.05 10.0300 141.05 7.74 0.55 0.0429 138.1158 138.73 0.1202 140.0167 142.0253 142.0555 138.0981 142.01 6.08 11.0539 141.20 7.49 0.70 9.17 7.97 9.50 0.91 11.97 6.40 10.58 0.29 9.67 0.78 8.0630 142.69 0.0136 140.0280 142.0406 142.0743 142.95 0.0664 141.9983 140.65 6.0586 140.56 0.58 0.0641 138.77 0.56 0.32 9.38 6.81 0.75 0.0379 142.9936 141.74 0.67 0.87 0.0058 139.0868 142.06 6.60 0.1362 139.62 5.82 8.1233 142.27 5.67 7.42 0.0297 139.1142 141.42 7.1358 142.50 Masa 140.42 0.42 0.37 0.0504 142.99 5.51 0.0919 138.92 0.0413 141.35 0.15 8.0184 139.0837 140.82 0.64 0.47 0.60 0.75 0.22 9.99 0.69 0.59 0.0014 142.1107 142.99 6.28 11.50 0.54 10.32 6.11 7.02 10.52 0.0266 142.0202 M+1 8.53 8.1032 138.73 0.56 0.0175 141.63 10.55 0.95 0.37 C9HNO C9H3N2 C9H15O C9H17N C10H3O C10H5N C10H19 C11H7 C4H2N3O3 C4H4N4O2 C5H2NO4 C5H4N2O3 C5H6N3O2 C5H8N4O C6H4O4 C6H6NO3 C6H8N2O2 C6H10N3O C6H12N4 C7H8O3 Formula C11H9 C4H2N2O4 C4H4N3O3 C4H6N4O2 C5H4NO4 C5H6N2O3 C5H8N3O2 C5H10N4O C6H6O4 C6H8NO3 C6H10N2O2 C6H12N3O C6H14N4 C7H2N4 C7H10O3 C7H12NO2 C7H14N2O C7H16N3 C8H2N2O C8H4N3 C8H14O2 C8H16NO C8H18N2 C9H2O2 C9H4NO C9H6N2 C9H18O C9H20N 139.13 6.1346 142.65 0.0140 142.18 10.82 0.0825 140.97 0.0681 138.81 0.42 0.49 .75 7.0856 142.70 7.63 6.99 0.13 12.1566 140.01 10.88 0.66 5.02 M+2 0.9953 138.36 0.1315 140.0705 142 142.08 7.0191 138.0626 141 140.158 C10H17 C11H5 C3H10N2O4 C4H2N4O2 C5H2N2O3 C5H4N3O2 C5H6N4O C6H2O4 C6H4NO3 C6H6N2O2 C6H8N3O C6H10N4 C7H6O3 C7H8NO2 C7H10N2O C7H12N3 C8H10O2 C8H12NO C8H14N2 C9H2N2 Formula C7H10NO2 C7H12N2O C7H14N3 C8H2N3 C8H12O2 C8H14NO C8H16N2 C9H2NO C9H4N2 C9H16O C9H18N C10H4O C10H6N C10H20 C11H8 C4HN2O4 C4H3N3O3 C4H5N4O2 C5H3NO4 C5H5N2O3 C5H7N3O2 C5H9N4O C6H5O4 C6H7NO3 C6H9N2O2 C6H11N3O C6H13N4 C7HN4 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 137.0548 140 140.90 8.42 0.1471 142.0222 140.0065 138.64 0.0335 139.58 0.66 5.69 7.11 0.70 0.0532 142.11 6.1597 M+1 12.03 M+2 0.85 8.58 0.99 0.0375 140.59 8.36 0.0794 138.86 0.83 8.58 10.47 0.0542 137.10 6.27 11.47 0.77 0.0187 141.0348 140.56 0.30 0.0699 140.0218 11.65 0.21 10.59 0.52 0.0501 140.1123 139.42 0.66 0.49 0.60 0.0317 138.23 9.32 5.45 7.55 10.0304 138.95 0.0249 140.18 8.66 5.47 7.84 8.49 7.1440 140.0907 138.95 9.1331 137.

71 9.1580 144.49 1.37 0.24 10.79 7.04 6.82 0.1311 143.87 0.93 9.94 11.30 11.36 0.05 0.92 0.32 11.0359 143.92 0.1549 143.49 0.0583 143.77 7.67 0.33 12.48 0.07 10.0453 141.66 5.0736 143.29 5.60 0.0007 143.42 1.1342 145.74 0.61 8.0246 143.56 0.00 0.44 10.14 7.44 0.70 0.0610 143.18 8.16 12.0151 145.07 6.0726 145.25 0.44 0.74 0.47 0.0648 144.1029 141.51 0.0661 144.68 6.74 0.87 8.17 7.0575 144.74 0.77 7.1154 141.0344 143.80 9.0120 143.9976 141.65 0.44 0.78 7.1012 144.23 8.60 0.1280 141.65 0.95 9.87 0.57 10.74 0.78 0.74 0.67 5.1675 143.06 M+2 0.0488 145.0484 143.50 0.1644 7.1455 145.0934 143.42 0.1377 M+1 8.1519 141.0978 145.01 8.0277 145.87 0.0865 145.96 11.0939 145 145.23 10.60 0.0821 143.90 9.0552 141.76 9.86 8.82 10.49 0.60 10.56 0.99 0.0515 145.42 0.0038 145.74 0.0133 143.1298 10.0774 144.1467 M+1 10.51 0.80 7.0641 145.53 7.60 0.85 10.96 0.77 0.15 9.0790 141.66 6.53 0.89 8.0916 141.1436 143.0497 143.1138 144.0215 141.37 0.93 11.0579 141.50 9.32 5.95 0.05 6.14 0.70 0.08 M+2 0.61 0.09 10.65 0.1072 143.0171 144.66 0.95 0.94 0.0375 145.78 0.0402 145.0708 143.0328 141.59 0.27 0.56 0.76 0.0501 145.0297 144.0899 144.41 10.59 0.0783 143 143.1393 140.1515 144.43 6.0861 144 144.04 10.52 7.14 6.0852 145.54 0.0331 143.07 6.1091 145.36 0.34 9.0340 141.75 0.92 0.71 0.58 0.82 0.0814 144.96 9.66 Formula C9H6NO C9H8N2 C9H20O C10H8O C10H10N C11H12 5.78 9.35 12.1060 143.0657 142.42 8.0371 143.67 0.58 0.59 .0688 144.0164 145.53 0.68 9.26 8.83 8.36 0.20 8.57 8.47 0.50 7.28 8.60 0.88 8.12 9.0570 143.98 9.1185 143.04 6.0947 143.13 7.1722 142.31 0.83 0.77 0.78 0.89 8.16 6.65 0.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C7H9O3 C7H11NO2 C7H13N2O C7H15N3 C8HN2O C8H3N3 C8H13O2 C8H15NO C8H17N2 C9HO2 C9H3NO C9H5N2 C9H17O C9H19N C10H5O C10H7N C10H21 141.16 7.40 6.65 0.58 0.53 9.0457 143.1267 141.05 6.43 0.56 0.84 8.0410 144.0218 143.38 0.62 10.1103 145.30 Masa 144.70 0.76 0.54 0.0614 145.41 6.56 C10H6O C10H8N C10H22 C11H10 Formula C7HN3O C7H3N4 C7H11O3 C7H13NO2 C7H15N2O C7H17N3 C8HNO2 C8H3N2O C8H5N3 C8H15O2 C8H17NO C8H19N2 C9H3O2 C9H5NO C9H7N2 C9H19O C9H21N C10H7O C10H9N C11H11 Masa 143.0093 143.00 9.0249 145.70 6.58 0.67 0.0535 144.0089 141.83 0.9925 145.64 9.1229 145.31 9.97 11.0419 142.14 7.31 5.0422 144.91 8.53 0.00 0.75 7.46 9.0739 145.1216 145.0449 144.1424 143.30 C4H4N2O4 C4H6N3O3 C4H8N4O2 C5H6NO4 C5H8N2O3 C5H10N3O2 C5H12N4O C6H8O4 C6H10NO3 C6H12N2O2 C6H14N3O C6H16N4 C4H3N2O4 C4H5N3O3 C4H7N4O2 C5H5NO4 C5H7N2O3 C5H9N3O2 C5H11N4O C6H7O4 C6H9NO3 C6H11N2O2 C6H13N3O C6H15N4 C4H5N2O4 C4H7N3O3 C4H9N4O2 C5H7NO4 C5H9N2O3 C5H11N3O2 C5H13N4O C6HN4O C6H9O4 C6H11NO3 C6H13N2O2 C6H15N3O C6H17N4 C7HN2O2 C7H3N3O C7H5N4 C7H13O3 C7H15NO2 C7H17N2O C7H19N3 C8HO3 C8H3NO2 C8H5N2O C8H7N3 C8H17O2 C8H19NO 159 142.02 6.82 0.42 0.19 10.0695 143.

78 0.72 0.92 8.55 0.48 0.0883 147.31 0.1307 146.37 5.65 0.90 10.44 8.0355 146.96 0.44 0.94 8.0848 148.77 Formula C8H3O3 C8H5NO2 C8H7N2O C8H9N3 C9H7O2 C9H9NO C9H11N2 C10H11O C10H13N C11HN C11H15 C12H3 5.21 7.98 9.58 8.46 6.1295 146.1025 144.83 0.75 0.58 9.00 M+2 0.0524 148.60 0.84 0.27 10.98 0.0116 146.74 6.1247 147.12 6.51 9.0399 148.0453 146.59 0.0532 147.74 0.54 9.56 9.1001 M+1 8.92 0.1264 144.28 8.89 8.0157 147 147.0480 146.93 9.0085 144.11 6.00 0.0732 146.19 9.1100 148.19 8.0723 148.0961 148.43 0.67 0.1049 147.0242 146.02 11.73 6.82 0.22 7.62 9.79 9.92 0.68 0.53 0.40 12.0147 148.0594 146.82 7.92 10.1502 144.0817 146.43 0.66 0.0437 144.0559 147.81 9.77 5.11 13.25 8.0763 148.67 0.72 8.52 .84 9.73 9.34 5.00 0.10 12.0750 148.71 0.1151 144.83 7.76 0.83 9.65 0.0289 145.70 0.84 0.0786 144.77 0.67 0.09 6.60 0.00 9.1420 146.78 9.94 0.51 0.0069 147.0606 146.78 0.44 0.14 9.1182 146.08 6.89 0.0876 148.1174 147.29 10.19 7.0798 147.49 1.0211 8.1213 148.78 0.66 0.0610 148.84 C9H5O2 C9H7NO C9H9N2 C10H9O C10H11N C11H13 C12H Formula C5H12N3O2 C5H14N4O C6H2N4O C6H10O4 C6H12NO3 C6H14N2O2 C6H16N3O C6H18N4 C7H2N2O2 C7H4N3O C7H6N4 C7H14O3 C7H16NO2 C7H18N2O C8H2O3 C8H4NO2 C8H6N2O C8H8N3 C8H18O2 C9H6O2 C9H8NO C9H10N2 C10H10O C10H12N C11H14 C12H2 Masa 146.0528 145.0805 146.17 9.80 7.0229 146.0160 148.87 8.92 9.01 11.0943 146.0109 147.1056 146.55 0.75 0.1325 148.68 0.0235 148 148.35 9.31 10.22 7.38 0.60 0.48 6.0273 148.0328 146.0767 145.68 0.0810 147.56 0.0563 144.17 7.0198 144.1169 146.0406 147.95 9.59 0.0082 147.30 8.81 9.78 0.71 6.0308 147.59 0.87 0.0368 146.0719 146.38 12.10 6.0386 148.00 C4H7N2O4 C4H9N3O3 C4H11N4O2 C5H9NO4 C5H11N2O3 C5H13N3O2 C5H15N4O C6HN3O2 C6H3N4O C6H11O4 C4H6N2O4 C4H8N3O3 C4H10N4O2 C5H8NO4 C5H10N2O3 C4H8N2O4 C4H10N3O3 C4H12N4O2 C5H10NO4 C5H12N2O3 C5H14N3O2 C5H16N4O C6H2N3O2 C6H4N4O C6H12O4 C6H14NO3 C6H16N2O2 C7H2NO3 C7H4N2O2 C7H6N3O C7H8N4 C7H16O3 C8H4O3 C8H6NO2 C8H8N2O C8H10N3 C9H8O2 C9H10NO C9H12N2 145.0692 9.1018 145.36 12.75 0.0003 146.0579 146.59 0.96 0.35 5.0644 147.61 0.61 0.91 8.0923 147.88 10.53 0.1087 148.65 11.70 0.0892 145.44 0.0930 146.02 M+2 0.65 8.54 0.43 0.69 0.68 0.10 6.78 Masa 147.20 9.55 7.0735 148.74 8.0078 146 146.44 0.93 10.0653 145.0320 147.94 0.83 7.0566 146.60 0.10 6.0770 147.0511 148.38 0.94 0.96 0.78 5.74 0.13 13.92 0.0845 146.26 10.63 10.1628 144.36 0.0446 147.15 7.1096 146.99 11.88 0.10 8.0970 146.0974 148.49 1.160 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C7H2N3O C7H4N4 C7H12O3 C7H14NO2 C7H16N2O C7H18N3 C8H2NO2 C8H4N2O C8H6N3 C8H16O2 C8H18NO C8H20N2 C9H4O2 144.09 6.1389 144.0034 148.85 7.87 0.49 1.66 11.76 0.47 8.77 0.61 0.0324 144.43 0.45 0.0484 148.67 0.56 0.07 6.0637 148.01 9.56 0.38 0.84 0.74 0.87 0.51 0.1533 146.21 7.1009 147.0684 147.28 12.84 0.0657 M+1 6.51 0.82 0.

00 1.61 0.72 0.0184 151.98 10.61 0.75 0.0958 151.0814 149.98 9.78 5.36 10.0218 150.60 0.67 0.83 9.68 0.06 0.06 M+2 0.69 0.0766 150.45 0.0031 151.0967 149.0954 149.71 11.0845 150.16 13.1111 151.74 8.62 0.96 1.59 11.15 6.84 0.59 0.0178 150.72 0.92 0.55 0.13 0.78 6.0257 151.0395 151.0688 149.1021 147.75 8.89 9.61 0.1409 150.84 0.0065 150.9874 149.87 9.38 0.89 0.0187 148.74 0.0872 151.0106 150.62 0.75 0.0433 147.41 12.67 0.84 0.94 8.55 0.61 9.9905 151.1118 150.48 0.0391 150 150.38 7.1362 151.72 0.84 0.51 7.62 0.52 0.97 12.52 8.0829 149.78 0.13 6.04 11.11 8.0269 151.1331 149.79 6.0191 M+1 7.96 10.62 11.52 0.1045 150.61 0.30 12.1253 148.75 0.14 13.1236 151.27 8.0344 150.62 0.84 0.18 13.1040 11.0746 151.56 0.39 5.87 0.02 6.50 1.77 8.0422 M+1 9.1284 150.92 8.60 0.78 5.38 0.0027 149.00 10.85 0.0304 150.62 10.79 8.78 0.95 10.41 7.0144 151.0382 151.08 8.1127 148.95 0.0590 149.96 0.07 11.59 9.87 7.74 0.15 7.0896 147.32 10.1373 146.56 Masa 150.43 11.0542 150.14 8.13 6.0672 147.1260 7.12 6.0195 147.78 Formula C8H10N2O C8H12N3 C9H10O2 C9H12NO C9H14N2 C10H2N2 C10H14O C10H16N C11H2O C11H4N C11H18 C12H6 5.0266 149.01 0.85 0.05 M+2 0.44 11.33 12.75 8.89 C4H10N2O4 C4H12N3O3 C4H14N4O2 C5H2N4O2 C5H12NO4 C5H14N2O3 C6H2N2O3 C6H4N3O2 C6H6N4O C6H14O4 C7H2O4 C7H4NO3 C4H9N2O4 C4H11N3O3 C4H13N4O2 C4H11N2O4 C4H13N3O3 C5HN3O3 C5H3N4O2 C5H13NO4 C6HNO4 C6H3N2O3 C6H5N3O2 C6H7N4O C7H3O4 C7H5NO3 C7H7N2O2 C7H9N3O C7H11N4 C8H7O3 C8H9NO2 C8H11N2O C8H13N3 C9HN3 C9H11O2 C9H13NO C9H15N2 C10HNO C10H3N2 C10H15O C10H17N C11H3O C11H5N 161 148.68 0.1134 147.40 7.9987 149.78 0.76 6.19 7.85 7.45 0.0794 150.83 1.77 0.86 7.0238 149.49 1.0892 149.70 .45 8.35 0.0634 151.82 0.0563 149.0171 151.61 0.85 0.32 12.67 0.0058 151.34 10.00 0.94 12.0100 149.22 7.95 0.0927 149.0113 149.59 0.0477 149.55 0.70 C10H12O C10H14N C11H2N C11H16 C12H4 Formula C5HN4O2 C5H11NO4 C5H13N2O3 C5H15N3O2 C6HN2O3 C6H3N3O2 C6H5N4O C6H13O4 C6H15NO3 C7HO4 C7H3NO2 C7H5N2O2 C7H7N3O C7H9N4 C8H5O3 C8H7NO2 C8H9N2O C8H11N3 C9H9O2 C9H11NO C9H13N2 C10HN2 C10H13O C10H15N C11HO C11H3N C11H17 C12H5 Masa 149.60 11.0621 151.09 11.84 9.1032 150.79 0.0018 151.16 7.0603 149.0919 150.0715 149.47 7.1205 149.20 7.65 0.92 0.89 0.22 9.24 11.0313 149 149.0681 150.70 .1158 150.67 0.42 5.54 0.0226 149.0140 149.05 11.13 0.76 0.92 0.0351 149.04 7.03 0.1123 151.06 0.96 0.23 8.74 0.1165 148.9956 147.73 11.068 0.61 0.0470 151 151.49 8.78 0.86 9.85 0.0464 149.68 7.68 0.1005 150.52 0.0801 149.89 9.70 11.39 0.97 9.9953 150.0888 148.0985 151.0879 150.0641 150.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C6H13NO3 C6H15N2O2 C6H17N3O C7HNO3 C7H3N2O2 C7H5N3O C7H7N4 C7H15O3 C7H17NO2 147.0998 151.0841 149.15 7.0508 151.06 0.40 5.68 0.96 12.66 0.89 0.25 9.46 11.77 8.06 6.49 1.1052 148.30 0.0297 151.45 0.0719 151.0759 151.04 6.1080 149.49 6.

0460 152.43 6.38 12.0093 M+1 10.0175 153.68 0.0167 154.0062 153.0348 152.0375 152.95 0.0504 154.62 0.0586 152.89 0.1189 152.80 0.95 0.56 0.0429 150.53 0.68 0.0491 154.27 9.162 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C7H6N2O2 C7H8N3O C7H10N4 C8H6O3 C8H8NO2 150.22 13.79 Formula C9H13O2 C9H15NO C9H17N2 C10HO2 C10H3NO C10H5N2 C10H17O C10H19N C11H5O C11H7N C11H21 C12H9 6.00 10.10 M+2 0.63 11.0994 154.0054 154.92 9.31 10.0280 154.78 0.38 0.0797 152.50 8.89 9.68 0.25 8.0555 8.0096 12.37 10.78 0.0617 154.92 11.0317 150.0903 153.0109 152.70 0.79 0.71 7.05 10.28 8.0579 153.85 0.62 1.28 9.35 6.28 11.05 7.0215 153.19 8.0140 154.95 0.70 0.67 11.06 0.70 C5HN2O4 C5H3N3O3 C5H5N4O2 C6H3NO4 C6H5N2O3 C6H7N3O2 C6H9N4O C7H5O4 C7H7NO3 C7H9N2O2 C7H11N3O C7H13N4 C8HN4 C8H9O3 C8H11NO2 C8H13N2O C8H15N3 C9HN2O C4H12N2O4 C5H2N3O3 C5H2N2O4 C5H4N3O3 C5H6N4O2 C6H4NO4 C6H6N2O3 C6H8N3O2 C6H10N4O C7H6O4 C7H8NO3 C7H10N2O2 C7H12N3O C7H14N4 C8H2N4 C8H10O3 C8H12NO2 C8H14N2O C8H16N3 C9H2N2O C9H4N3 C9H14O2 C9H16NO C9H18N2 C10H2O2 C10H4NO C10H6N2 C10H18O C11H6O C11H8N C11H22 C12H10 C5H3N2O4 151.80 0.79 6.78 C11H19 C12H7 Formula C5H4N4O2 C6H2NO4 C6H4N2O3 C6H6N3O2 C6H8N4O C7H4O4 C7H6NO3 C7H8N2O2 C7H10N3O C7H12N4 C8H8O3 C8H10NO2 C8H12N2O C8H14N3 C9H2N3 C9H12O2 C9H14NO C9H16N2 C10H2NO C10H4N2 C10H16O C10H18N C11H4O C11H6N C11H20 C12H8 Masa 152.62 0.76 10.79 Masa 153.62 1.16 8.39 0.67 0.1063 152.53 8.1440 152.62 0.0548 152 152.80 8.26 11.70 0.0743 154.10 11.64 10.83 8.0335 151.67 10.30 10.0340 153.19 13.74 11.88 9.72 0.09 7.95 0.0473 152.62 1.47 0.18 7.62 0.0837 152.0825 152.9976 153.57 8.86 0.66 10.0712 152.73 7.0868 154.01 12.02 12.55 0.68 0.1233 154.97 0.29 11.72 0.0202 153.90 0.0783 155 155.23 0.86 9.0266 154.60 0.18 8.9983 152.67 0.39 0.82 8.94 9.78 0.1488 151.92 0.21 7.78 10.79 6.1519 153.1315 152.85 0.0136 152.01 0.11 M+2 0.24 13.08 0.0453 153.07 0.1029 153.47 0.1358 154.85 0.9936 153.03 10.70 0.76 0.40 10.92 9.0501 152.01 10.45 0.0253 154.62 0.52 0.39 0.86 0.1393 152.90 11.91 9.36 12.0419 154.07 7.84 0.40 12.34 6.69 0.0426 153.69 0.62 0.99 12.12 11.48 11.37 0.19 8.1107 154.0222 152.56 0.0950 152.78 0.86 0.0664 153.84 0.1267 153.13 12.55 0.46 7.97 .65 11.70 0.30 9.52 0.94 0.46 0.0856 154.03 10.0089 M+1 7.90 10.55 8.0249 152.07 7.49 12.1142 153.60 0.0657 154.0532 154.01 10.0981 154.10 7.0539 153.84 0.79 5.0552 153.1076 152.78 0.1280 153.45 0.68 0.21 13.0187 153.19 7.1220 154.0293 154.0916 153.79 8.54 0.0777 153.82 8.1566 152.76 0.89 0.39 10.76 0.0907 150.44 7.0406 154.0413 153.54 0.93 10.50 1.73 0.97 0.02 0.0790 153.67 0.0699 152.80 8.1644 153.0626 153 152.43 7.1346 154.20 8.72 0.94 0.50 1.13 0.1471 154.1722 154.0668 150.0300 153.0014 154.0630 154.09 7.56 10.0262 152.91 9.1202 152.50 1.54 0.0379 154.1154 153.07 0.02 0.0705 154 154.

98 0.62 1.0583 155.0661 156.0437 6.58 10.80 Formula C5H7N4O2 C6H5NO4 C6H7N2O3 C6H9N3O2 C6H11N4O C7H7O4 C7H9NO3 C7H11N2O2 C7H13N3O C7H15N4 C8HN3O C8H3N4 C8H11O3 C8H13NO2 C8H15N2O C8H17N3 C9HNO2 C9H3N2O C9H5N3 C9H15O2 C9H17NO C9H19N2 C10H3O2 C10H5NO C10H7N2 C10H19O C10H21N C11H7O C11H9N C11H23 C12H11 M+1 7.85 8.72 10.56 0.07 0.1879 156.0934 155.03 0.27 13.07 0.0786 156.83 8.79 Formula C8H12O3 C8H14NO2 C8H16N2O C8H18N3 C9H2NO2 C9H4N2O C9H6N3 C9H16O2 C9H18NO C9H20N2 C10H4O2 C10H6NO C10H8N2 C10H20O C10H22N C11H8O C11H10N C11H24 C12H12 M+2 0.94 0.02 0.75 0.1138 156.15 11.1185 155.84 10.69 0.97 9.1342 157.58 8.26 9.22 8.0708 155.95 10.20 10.80 0.31 9.69 10.1311 155.57 1.70 10.0726 157.50 1.33 9.94 0.1298 155.80 0.0497 155.02 0.69 0.78 0.0575 156.0359 155.1025 156.14 7.21 8.50 0.84 0.46 0.43 10.39 6.35 9.26 13.64 0.87 8.0198 156.50 9.1216 157.0328 10.88 8.86 0.64 0.87 0.39 0.85 8.90 0.47 Masa 156.78 7.31 11.1502 156.98 10.12 7.36 9.49 7.0535 156.23 7.1580 156.86 10.53 Masa 159 M+1 M+2 C5H5N2O4 C5H7N3O3 C5H9N4O2 C6H7NO4 C6H9N2O3 C6H11N3O2 C6H13N4O C7HN4O C7H9O4 C7H11NO3 C7H13N2O2 C7H15N3O C7H17N4 C8HN2O2 C8H3N3O C8H5N4 C8H13O3 C8H15NO2 C8H17N2O C8H19N3 C9HO3 C9H3NO2 C9H5N2O C9H7N3 C9H17O2 C9H19NO Formula .53 0.0570 155.0865 157.09 9.23 10.97 10.0449 156.53 0.0695 155.73 0.61 8.0978 157.1628 156.0007 155.1467 M+1 8.06 10.79 0.1706 M+1 10.08 10.56 0.0739 157.71 0.0501 157.1012 156.0344 155.55 0.24 0.59 10.86 0.17 11.77 0.96 0.69 Formula C9H21N2 Masa 157.0171 156.96 0.33 9.95 9.0488 157.0246 155.1549 155.70 11.1060 155.39 0.24 8.43 12.1091 157.80 0.90 0.62 0.1801 155.61 10.64 0.62 0.39 0.13 7.98 0.79 10.02 0.0515 157.76 7.60 0.25 8.1455 157.46 0.80 6.55 0.1377 156.1436 155.94 9.1103 157.07 0.78 0.0947 155.67 0.90 0.1072 155.04 12.96 9.1264 156.0614 157.32 11.0648 156.9925 157.0422 156.61 0.12 7.22 10.15 7.54 C5H5N3O3 155.68 11.62 0.85 0.0402 157.52 12.71 0.87 0.71 0.0814 156.04 10.81 10.0484 155.47 0.85 0.1229 157.93 11.62 0.0324 156.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 163 C9H3N3 153.0038 157.1424 155.1389 156.42 10.54 12.0610 155.56 0.0331 6.0939 157 157.0899 156.48 0.99 9.0249 157.85 0.87 0.0861 156 156.67 0.0085 156.0120 155.41 12.15 7.71 0.08 10.0688 156.73 0.62 1.0457 155.22 8.10 7.71 0.60 8.1675 155.0371 155.86 10.0211 156.0641 157.0277 157.0736 155.0774 156.0164 157.40 6.0563 156.51 7.48 7.0133 155.35 9.67 0.86 0.73 0.85 0.14 M+2 0.69 0.06 10.1151 156.62 0.95 0.87 8.0410 156.92 0.62 1.97 9.82 M+2 0.0821 155.0852 157.0375 157.79 0.69 0.79 0.45 0.1753 156.46 1.24 7.1515 156.88 10.0297 156.95 11.0218 155.0151 157.50 1.54 0.76 0.16 C5H4N2O4 C5H6N3O3 C5H8N4O2 C6H6NO4 C6H8N2O3 C6H10N3O2 C6H12N4O C7H8O4 C7H10NO3 C7H12N2O2 C7H14N3O C7H16N4 C8H2N3O C8H4N4 Masa 155.05 12.

1295 158.0157 6.46 13.0579 158.40 0.98 0.81 7.87 0.1385 159.50 0.53 0.71 0.25 10.93 8.17 7.0606 158.75 0.0672 159.0116 158.0883 159.68 0.63 0.87 0.95 0.0003 158.91 C5H6N2O4 C5H8N3O3 C5H10N4O2 C6H8NO4 C6H10N2O3 C6H12N3O2 C6H14N4O C7H2N4O C7H10O4 C7H12NO3 C7H14N2O2 C7H16N3O C7H18N4 C8H2N2O2 C8H4N3O C8H6N4 C8H14O3 C8H16NO2 C8H18N2O C8H20N3 C9H2O3 C9H4NO2 C9H6N2O C9H8N3 C9H18O2 C9H20NO C9H22N2 C10H6O2 C10H8NO C10H10N2 C10H22O C11H10O C11H12N C12H14 C13H2 157.41 9.43 6.1174 159.0610 160.64 11.0484 160.0798 159.91 10.00 10.36 11.0238 161.0770 159.88 .07 0.90 0.01 10.0692 158.29 8.164 C10H5O2 C10H7NO C10H9N2 C10H21O C10H23N C11H9O C11H11N C12H13 C13H Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 10.34 11.0109 159.1659 158.07 0.02 0.86 0.65 9.73 0.90 0.29 8.62 11.9956 159.13 9.1260 159.82 0.0594 158.90 8.1533 158.80 0.27 8.03 9.85 0.99 9.68 0.15 7.37 11.1009 159.1169 158.08 0.27 9.55 0.0453 158.10 12.1178 161.82 0.92 10.06 0.0289 157.00 11.71 11.46 1.73 0.0328 158.21 14.1087 160.45 6.0723 160.1832 157.0147 6.64 0.73 11.38 9.52 9.1373 159.80 0.87 0.04 M+2 0.1213 160.71 0.48 0.56 0.02 9.30 M+2 0.18 11.00 9.0805 158.0848 160.85 0.92 C5H8N2O4 C5H10N3O3 C5H12N4O2 C6H10NO4 C6H12N2O3 C6H14N3O2 C6H16N4O C7H2N3O2 159.0719 158.07 0.0559 159.0433 159.37 13.61 0.0078 158 158.71 0.0896 159.96 0.81 0.11 10.04 0.80 0.58 1.63 1.0767 157.0195 159.0082 159.52 7.0930 158.1451 M+1 9.89 10.80 9.0229 158.0817 158.98 11.0446 159.40 0.88 8.18 7.48 0.94 0.70 0.27 8.09 12.0684 159.48 0.51 0.84 10.46 1.0566 158.47 10.1611 158.0355 158.19 14.1325 160.0657 159.0970 158.04 0.0644 159.02 0.79 0.0406 159.0069 159.44 13.69 0.80 0.1247 159.1307 158.17 7.1624 159.28 9.1056 158.79 7.87 0.85 0.98 0.0732 158.81 0.1546 158.63 0.63 0.56 7.75 12.83 7.58 1.57 C5H7N2O4 C5H9N3O3 C5H11N4O2 C6H9NO4 C6H11N2O3 C6H13N3O2 C6H15N4O C7HN3O2 C7H3N4O C7H11O4 C7H13NO3 C7H15N2O2 C7H17N3O C7H19N4 C8HNO3 C8H3N2O2 C8H5N3O C8H7N4 C8H15O3 C8H17NO2 C8H19N2O C8H21N3 C9H3O3 C9H5NO2 C9H7N2O C9H9N3 C9H19O2 C9H21NO C10H7O2 C10H9NO C10H11N2 C11H11O C11H13N C12HN C12H15 C13H3 6.02 0.1420 158.77 0.89 10.63 1.20 7.1593 157.71 0.20 12.97 0.71 0.32 9.16 7.0735 160.0943 158.1049 159.56 0.90 8.42 6.11 9.91 8.0653 157.1784 158.1498 159.51 0.92 Formula C7H4N4O C7H12O4 C7H14NO3 C7H16N2O2 C7H18N3O Masa 160.80 0.73 0.96 11.75 Formula C8H9N4 C8H17O3 C8H19NO2 C9H5O3 C9H7NO2 Masa 161.0961 160.96 0.54 7.27 10.64 0.0845 158.0242 158.80 0.0386 160.0974 160.48 13.0810 159.79 0.91 8.95 0.26 8.39 9.63 9.07 12.56 12.79 0.1096 158.77 0.0235 160 160.68 0.19 7.0308 159.53 9.86 0.96 0.1416 161.98 0.0368 158.0923 159.18 14.00 9.66 9.18 7.1737 159.1671 158.63 0.16 9.90 0.63 0.55 0.38 9.63 1.1182 158.09 10.1134 159.48 11.10 0.0480 158.74 10.86 0.0829 161.04 0.36 9.31 8.88 10.75 10.58 1.1018 157.0320 159.0528 157.1021 159.80 1.18 7.0532 159.79 0.78 0.0477 M+1 10.0892 157.

70 M+2 0.0351 161.0226 161.1244 162.92 10.1577 160.03 10.03 0.80 0.96 0.18 9.22 14.1482 162.91 10.1291 161.81 Formula C7H17NO3 C8H3O4 C8H5NO3 C8H7N2O2 C8H9N3O C8H11N4 C9H7O3 C9H9NO2 C9H11N2O Masa 163.1690 160.74 0.0641 162.0872 M+1 8.40 13.85 9.86 0.21 7.47 6.0715 161.1040 161.98 0.11 0.57 1.0391 161.28 10.51 0.69 1.98 0.1165 161.0269 163.22 9.22 8.0954 162 162.05 11.9987 161.0603 161.0814 161.57 9.98 0.0511 160.0841 161.40 11.72 0.19 9.1040 161.0590 6.39 9.63 0.67 11.98 0.57 7.80 1.0100 161.93 8.0065 162.81 0.1205 161.58 1.05 8.1001 160.85 0.0100 161.10 7.0967 161.22 8.59 7.02 9.82 0.14 0.1404 160.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C7H20N4 C8H2NO3 C8H4N2O2 C8H6N3O C8H8N4 C8H16O3 C8H18NO2 C8H20N2O C9H4O3 C9H6NO2 C9H8N2O C9H10N3 C9H20O2 C10H8O2 C10H10NO C10H12N2 C11H12O C11H14N C12H2N C12H16 C13H4 9.0814 161.95 8.72 0.72 0.0113 161.96 0.51 0.24 14.68 0.20 7.85 9.60 9.21 7.48 8.82 9.32 8.64 0.83 0.55 0.81 0.65 0.1464 160.1331 161.0763 160.71 0.19 9.81 0.0985 163.57 1.0031 163.97 0.92 0.68 9.48 6.0113 161.0266 161.30 9.1416 161.0801 161.0688 161.0351 161.0746 163.12 12.85 0.51 13.74 0.79 0.92 0.1209 163.67 12.88 0.1118 162.38 13.98 0.88 0.57 7.0927 161.81 0.92 10.84 9.05 0.14 0.1253 160.1529 160.30 8.30 8.95 0.0590 161.80 0.12 7.92 0.63 1.77 9.75 0.75 0.0178 162.58 C9H9N2O C9H11N3 C10H9O2 C10H11NO C10H13N2 C11HN2 C11H13O C11H15N C12HO C12H3N C12H17 C13H5 C5H9N2O4 C5H11N3O3 C5H13N4O2 C6HN4O2 C6H11NO4 C6H13N2O3 C6H15N3O2 C6H17N4O C7HN2O3 C7H3N3O2 C7H5N4O C7H13O4 C7H15NO3 C7H17N2O2 C7H19N3O C8HO4 C8H3NO3 C8H5N2O2 C8H7N3O C8H9N4 C8H17O3 C8H19NO2 C9H5O3 C9H7NO2 C9H9N2O C9H11N3 165 10.49 13.72 .75 0.87 0.0304 162.0140 161.32 9.84 7.30 10.33 10.03 0.15 0.0688 161.51 0.46 8.68 0.72 0.0954 161.1291 161.46 8.0715 161.23 8.96 10.98 0.35 9.94 0.47 6.13 12.1127 160.90 0.23 M+2 0.0563 161.9987 161.08 0.63 0.0563 161.69 1.92 0.84 9.41 9.97 10.0464 161.0888 160.56 0.08 0.1080 161.86 0.82 9.78 12.21 7.68 9.80 0.1165 161.13 6.88 0.76 12.79 0.03 11.32 8.87 0.1338 160.0187 160.1052 161.91 1.04 0.67 11.48 0.1404 160.0034 160.55 9.65 0.63 0.69 1.0542 M+1 7.12 11.94 10.0927 161.0226 161.1529 160.0464 161.58 1.0238 161.03 9.0879 6.0508 163.0524 160.85 0.63 0.95 8.48 0.1005 162.90 0.65 Formula C5H14N4O2 C6H2N4O2 C6H12NO4 C6H14N2O3 C6H16N3O2 C6H18N4O C7H2N2O3 C7H4N3O2 C7H6N4O Masa 162.05 8.04 0.0027 161.39 11.01 11.10 7.1178 161.0750 160.0634 163.0829 161.95 0.98 0.93 8.9874 161.63 0.03 0.0766 162.81 0.0273 160.1100 160.0395 163.57 9.1052 161.68 0.92 C5H9N2O4 C5H11N3O3 C5H13N4O2 C6HN4O2 C6H11NO4 C6H13N2O3 C6H15N3O2 C6H17N4O C7HN2O3 C7H3N3O2 C7H5N4O C7H13O4 C7H15NO3 C7H17N2O2 C7H19N3O C8HO4 C8H3NO3 C8H5N2O2 C8H7N3O 160.0160 160.34 8.0399 160.04 0.0637 160.49 1.79 0.0801 161.74 0.02 13.0477 161.84 7.41 9.40 0.9874 161.66 11.96 8.0876 160.20 7.0313 161 161.34 8.56 C5H10N2O4 C5H12N3O3 161.

0344 162.21 9.0681 162.06 11.0586 164.91 0.98 0.74 1.04 13.98 8.14 7.0491 166.72 0.0058 163.94 10.43 13.58 1.1083 163.0958 163.0375 164.1440 164.51 8.99 10.45 11.98 0.66 0.83 12.60 7.88 0.0379 166.24 9.05 0.63 0.03 0.97 10.95 0.87 7.98 0.0460 164.87 0.76 0.1369 161.09 0.0297 163.0218 162.92 0.80 0.0429 162.0018 163.0743 166.33 9.75 0.98 0.1362 163.92 6.15 0.1202 164.25 7.98 0.09 0.0266 166.63 0.41 13.59 1.81 12.1114 M+1 11.98 11.0501 164.0845 163.9905 163.0981 M+1 M+2 6.96 10.83 9.0626 165 165.72 0.0719 163.1488 163.9953 162.76 8.93 6.0876 165.42 11.98 8.50 6.1256 162.0555 162.1123 163.9983 164.27 14.52 13.0171 163.0422 163.35 10.69 11.31 10.0222 164.72 0.79 12.55 7.0144 163.13 8.81 0.0954 166.0253 166.0335 164.0950 164.45 13.08 0.61 9.80 0.25 7.64 0.1158 162.82 0.72 0.78 8.0919 162.1032 162.12 8.54 13.58 9.0470 163 163.81 8.0998 163.85 0.98 0.74 0.0794 162.0504 166.69 8.92 0.0382 163.0668 162.54 8.91 0.68 1.05 13.98 0.96 1.04 0.87 0.0856 166.87 0.0262 164.07 13.56 0.81 0.0191 162.98 0.166 C7H14O4 C7H16NO3 C7H18N2O2 C8H2O4 C8H4NO3 C8H6N2O2 C8H8N3O C8H10N4 C8H18O3 C9H6O3 C9H8NO2 C9H10N2O C9H12N3 C10H10O2 C10H12NO C10H14N2 C11H2N2 C11H14O C11H16N C12H2O C12H4N C12H18 C13H6 C5H11N2O4 C5H13N3O3 C5H15N4O2 C6HN3O3 C6H3N4O2 C6H13NO4 C6H15N2O3 C6H17N3O2 C7HNO4 C7H3N2O3 C7H5N3O2 C7H7N4O C7H15O4 Formula C10H14NO C10H16N2 C11H2NO C11H4N2 C11H16O C11H18N C12H4O C12H6N C12H20 C13H8 C5H13N2O4 C5H15N3O3 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 162.49 8.89 7.1315 164.1162 163.0348 164.81 C9H13N3 C10HN3 C10H11O2 C10H13NO C10H15N2 C11HNO C11H3N2 C11H15O C11H17N C12H3O C12H5N C12H19 C13H7 C5H12N2O4 C5H14N3O3 C5H16N4O2 C6H2N3O3 C6H4N4O2 C6H14NO4 C6H16N2O3 C7H2NO4 C7H4N2O3 C7H6N3O2 C7H8N4O C7H16O4 C8H4O4 C8H6NO3 C8H8N2O2 C8H10N3O C8H12N4 C9H8O3 C9H10NO2 C9H12N2O C9H14N3 C10H2N3 C10H12O2 Formula C5H14N2O4 C6H2N2O4 C6H4N3O3 C6H6N4O2 C7H4NO4 C7H6N2O3 C7H8N3O2 C7H10N4O C8H6O4 C8H8NO3 C8H10N2O2 C8H12N3O 163.0892 162.66 0.0621 163.90 9.97 11.0184 163.74 0.92 9.49 1.0759 163.72 0.79 0.65 10.26 7.26 7.83 0.1049 164.81 0.0473 164.88 9.98 0.53 6.81 0.1196 163.1036 164.96 Masa 166 166.87 9.99 1.0970 7.92 0.09 11.17 12.93 6.48 0.0825 164.34 12.87 9.0136 164.08 11.0923 164.09 0.95 0.69 1.24 7.08 0.75 0.70 1.15 12.23 7.0699 164.0317 162.88 0.05 9.62 8.1189 164.1063 164.1322 162.1284 162.81 0.15 0.44 11.0548 164 164.83 0.1131 162.96 0.26 14.36 9.44 7.90 0.17 8.81 0.15 7.0014 166.65 0.18 12.88 0.56 0.0140 166.32 12.02 0.1236 163.29 8.70 1.0096 164.72 11.08 1.06 11.29 14.0106 162.0797 164.16 0.0257 163.74 0.86 1.83 0.89 0.65 0.68 12.81 0.14 1.0109 164.04 0.1045 162.65 .15 0.0837 11.04 11.59 1.1566 164.0907 162.03 0.1275 164.87 0.1111 163.27 9.56 0.1409 162.51 6.0249 164.64 0.0712 164.08 Masa 164.0617 166.95 8.18 8.70 12.1076 164.88 0.56 13.71 12.64 0.32 8.18 M+2 0.

01 12.28 10.30 14.65 1.88 0.0406 166.90 0.87 0.73 0.48 13.27 8.1280 165.86 8.0539 165.1644 165.21 12.93 0.0449 168.10 0.0054 166.57 0.0994 166.02 10.0657 166.88 0.64 1.93 M+2 0.58 1.58 1.1346 166.0175 165.31 8.75 12.92 0.0280 166.00 11.52 8.93 0.90 0.0583 167.1311 167.93 9.80 0.49 0.74 11.13 13.32 14.1549 167.17 7.0249 169.88 0.36 10.0868 166.0916 165.35 14.03 1.0688 168.65 0.0187 165.75 0.49 0.0007 167.0708 167.0934 167.82 0.24 M+2 1.90 9.0903 165.1436 167.74 0.0419 166.59 1.99 0.48 11.0457 167.75 11.04 10.0218 167.1072 167.93 7.09 11.82 0.0359 167.0167 166.84 0.87 12.87 0.1154 165.15 0.84 0.1393 164.39 12.34 1.0120 167.05 0.1753 168.49 Masa 168.93 11.42 7.1722 166.82 0.99 0.45 7.14 11.0331 167.75 0.82 0.84 0.75 0.76 0.75 0.1233 166.1060 167.37 12.73 C8H14N4 C9H2N4 C9H10O3 C9H12NO2 C9H14N2O C9H16N3 C10H2N2O C10H4N3 C10H14O2 C10H16NO C10H18N2 C11H2O2 C11H4NO C11H6N2 C11H18O C11H20N C12H6O C12H8N C12H22 C13H10 C6H3N2O4 C6H5N3O3 C6H7N4O2 C7H5NO4 C7H7N2O3 C7H9N3O2 C7H11N4O C8H7O4 C8H9NO3 C8H11N2O2 C8H13N3O C8H15N4 Formula C11H4O2 C11H6NO C11H8N2 C11H20O C11H22N C12H8O C12H10N C12H24 C13H12 C6H5N2O4 C6H7N3O3 C6H9N4O2 C7H7NO4 C7H9N2O3 C7H11N3O2 C7H13N4O 167 166.00 10.21 8.83 8.62 13.23 8.56 8.38 10.56 0.0552 165.64 1.96 0.0852 169.50 11.89 0.09 0.72 0.87 0.96 9.82 0.0202 165.11 11.0211 168.0705 Formula C9HN3O C9H3N4 C9H11O3 C9H13NO2 C9H15N2O C9H17N3 C10HNO2 C10H3N2O C10H5N3 C10H15O2 C10H17NO C10H19N2 C11H3O2 C11H5NO C11H7N2 C11H19O C11H21N Masa 167.0610 167.0695 167.03 12.20 12.70 1.80 0.48 7.58 1.59 .1879 168.0488 169.90 0.1424 167.0484 167.70 1.9936 165.59 8.0821 167.82 0.0453 165.70 1.82 0.73 0.98 0.98 12.23 12.0426 165.0939 169 169.13 11.86 12.66 12.90 0.0947 167.66 0.88 0.73 12.99 0.0133 167.99 0.0328 165.40 12.59 1.72 0.0246 167.00 10.11 11.0814 168.0790 165.01 11.73 0.1220 166.1519 165.1267 165.41 1.05 0.39 10.21 0.0532 166.0344 167.79 8.1358 166.04 0.04 0.15 0.59 13.1515 168.0371 167.81 0.47 11.66 10.00 12.0093 167.1142 165.30 10.05 0.84 11.66 0.66 0.74 0.18 8.06 0.66 0.1029 165.56 0.20 8.76 0.0664 165.0726 169.06 0.36 12.1471 166.76 12.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C6HN2O4 C6H3N3O3 C6H5N4O2 C6H15NO4 C7H3NO4 C7H5N2O3 C7H7N3O2 C7H9N4O C8H5O4 C8H7NO3 C8H9N2O2 C8H11N3O C8H13N4 C9HN4 C9H9O3 C9H11NO2 C9H13N2O C9H15N3 C10HN2O C10H3N3 C10H13O2 C10H15NO C10H17N2 C11HO2 C11H3NO C11H5N2 C11H17O C11H19N C12H5O C12H7N C12H21 C13H9 164.27 9.10 13.0062 165.88 9.1091 M+1 12.0777 165.05 0.0575 168.0293 166.12 11.25 12.03 11.0783 167 167.94 7.0579 165.78 12.0340 165.09 13.38 11.0614 169.1675 7.0089 165.96 0.0630 166.57 13.40 11.46 13.1185 167.89 0.63 10.1107 166.51 13.80 0.05 0.0413 165.28 11.1001 165.0375 169.89 0.62 12.99 10.60 1.10 0.0300 165.73 0.0215 165.98 0.15 8.29 9.91 9.77 11.64 12.06 0.1597 166.1298 10.96 0.19 M+1 10.26 9.9976 165.0570 167.26 8.

06 11.1502 168.89 0.0653 169.10 10.89 0.99 11.10 0.16 11.98 0.07 7.24 8.06 0.0453 170.35 10.50 0.60 10.09 11.1706 169.84 0.0289 169.81 0.0164 169.67 1.0433 171.05 10.0422 168.46 10.0798 171.19 M+2 0.50 1.0082 171.83 0.89 0.0692 170.75 0.0641 169.98 0.1580 168.99 0.46 10.82 0.67 0.75 0.0648 168.15 0.82 1.9925 169.83 11.99 0.14 11.65 Masa 169.59 1.96 9.89 1.59 1.60 0.1103 169.84 8.98 9.0308 171.68 1.0978 169.0579 170.95 9.91 12.82 0.0515 169.1373 171.21 10.59 1.65 1.96 0.0320 171.41 10.53 11.72 12.1832 169.22 8.93 0.87 0.1247 171.68 10.1260 171.1455 169.0069 171.96 0.1012 168.16 11.1138 168.05 0.94 7.0786 168.0501 169.96 11.88 10.34 9.1467 169.32 10.0355 170.0566 170.23 8.0861 168 168.67 0.89 0.04 0.0559 171.1611 170.50 0.16 0.66 0.0661 168.52 11.1342 169.10 0.58 1.20 8.49 0.73 0.30 11.0195 171.66 0.06 0.9956 171.0594 170.76 0.1957 169.26 0.1169 170.57 0.0892 169.94 11.93 9.34 14.84 0.1056 170.0277 169.1018 10.0297 168.91 0.91 0.59 1.1025 168.30 9.91 0.15 13.82 0.14 0.0085 168.70 1.82 0.0657 171.07 0.78 11.0437 168.0672 171.0497 167.73 1.05 0.0171 168.1216 169.74 0.0563 168.0410 168.82 0.08 10.14 M+2 1.37 9.1389 168.68 1.80 11.73 C8HN4O C8H9O4 C8H11NO3 C8H13N2O2 C8H15N3O C8H17N4 C9HN2O2 C9H3N3O C9H5N4 C9H13O3 C9H15NO2 C9H17N2O C9H19N3 C10HO3 C10H3NO2 C10H5N2O C10H7N3 C10H17O2 C10H19NO C10H21N2 C11H5O2 C11H7NO C11H9N2 C11H21O C11H23N C12H9O C12H11N C12H25 C13H13 169.32 8.14 0.32 9.43 10.76 0.60 8.12 13.04 10.50 7.53 13.1737 171.67 0.75 0.25 8.42 12.26 8.1385 M+1 9.83 0.05 0.89 0.26 12.37 14.95 9.1264 168.73 10.87 0.36 10.35 10.05 11.0116 170.98 9.73 0.71 10.73 0.0198 168.1628 13.0774 168.1801 167.0736 167.66 0.99 0.33 10.0151 169.16 0.22 0.97 11.0817 170.99 0.0535 168.1593 169.07 10.0038 169.05 10.1134 171.59 0.1295 170.87 8.1182 170.1420 M+1 15.05 12.58 10.1533 170.49 13.0402 169.0528 169.82 0.93 0.47 7.44 10.08 10.94 11.48 10.79 12.1151 168.00 0.0805 170.16 0.06 0.0767 169.0328 170.67 12.57 1.0865 169.75 0.94 Formula C7H15N4O C8HN3O2 C8H3N4O C8H11O4 C8H13NO3 C8H15N2O2 C8H17N3O C8H19N4 C9HNO3 C9H3N2O2 C9H5N3O C9H7N4 C9H15O3 C9H17NO2 C9H19N2O C9H21N3 C10H3O3 C10H5NO2 C10H7N2O C10H9N3 C10H19O2 Masa 171.1377 168.0078 170 170.64 13.0229 170.99 0.97 11.0896 171.0739 169.97 .17 10.07 10.0899 168.91 0.57 1.44 10.66 0.57 8.1498 171.84 0.23 8.1229 169.43 10.70 1.99 0.0943 170.168 C12H7O C12H9N C12H23 C13H11 C6H4N2O4 C6H6N3O3 C6H8N4O2 C7H6NO4 C7H8N2O3 C7H10N3O2 C7H12N4O C8H8O4 C8H10NO3 C8H12N2O2 C8H14N3O C8H16N4 C9H2N3O C9H4N4 C9H12O3 C9H14NO2 C9H16N2O C9H18N3 C10H2NO2 C10H4N2O C10H6N3 C10H16O2 C10H18NO C10H20N2 Formula C14H C6H6N2O4 C6H8N3O3 C6H10N4O2 C7H8NO4 C7H10N2O3 C7H12N3O2 C7H14N4O C8H2N4O C8H10O4 C8H12NO3 C8H14N2O2 C8H16N3O C8H18N4 C9H2N2O2 C9H4N3O C9H6N4 C9H14O3 C9H16NO2 C9H18N2O Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 167.35 11.31 11.0324 168.24 10.35 9.61 10.1021 171.69 12.0930 170.82 0.80 0.69 10.

65 1.62 9.83 0.94 1.10 14.81 0.1451 172.32 15.1690 172.97 0.83 0.28 8.65 1.39 9.49 10.0524 172.0719 170.02 11.0684 171.0954 173.70 1.45 14.12 10.0644 171.74 0.05 0.95 1.10 10.60 0.0532 171.85 0.22 10.92 12.0477 173.40 10.91 0.0266 173.00 0.64 9.65 13.85 0.0876 172.0273 172.44 12.1577 172.0606 170.1659 170.1910 170.95 12.94 1.74 12.36 11.57 1.88 0.83 0.28 12.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C9H20N3 C10H2O3 C10H4NO2 C10H6N2O C10H8N3 C10H18O2 C10H20NO C10H22N2 C11H6O2 C11H8NO C11H10N2 C11H22O C11H24N C12H10O C12H12N C12H26 C13H14 C14H2 11.38 14.1080 173.1784 170.56 11.1863 171.1702 172.76 0.1815 172.11 11.0732 170.58 11.07 0.59 14.0386 172.66 0.94 12.1325 172.1001 172.0970 170.1307 170.27 8.1750 171.74 1.07 0.09 12.20 13.0845 170.83 12.81 0.58 1.1941 172.1338 172.93 0.52 7.0187 172.67 13.1464 172.95 C10H21NO C10H23N2 C11H7O2 C11H9NO C11H11N2 C11H23O C11H25N C12H11O C12H13N C13HN C13H15 C14H3 C6H8N2O4 C6H10N3O3 C6H12N4O2 C7H10NO4 C7H12N2O3 C7H14N3O2 C7H16N4O C8H2N3O2 C8H4N4O C8H12O4 C8H14NO3 C8H16N2O2 Formula C9H7N3O C9H9N4 C9H17O3 C9H19NO2 C9H21N2O C9H23N3 C10H5O3 C10H7NO2 C10H9N2O C10H11N3 C10H21O2 C10H23NO C11H9O2 C11H11NO C11H13N2 C12HN2 C12H13O C12H15N C13HO C13H3N C13H17 C14H5 C6H10N2O4 C6H12N3O3 169 171.91 0.48 14.07 7.57 14.0770 171.0034 172.99 0.1894 173.0974 172.88 .75 0.0603 173.11 12.88 0.76 Formula C8H18N3O C8H20N4 C9H2NO3 C9H4N2O2 C9H6N3O C9H8N4 C9H16O3 C9H18NO2 C9H20N2O C9H22N3 C10H4O3 C10H6NO2 C10H8N2O C10H10N3 C10H20O2 C10H22NO C10H24N2 C11H8O2 C11H10NO C11H12N2 C11H24O C12H12O C12H14N C13H2N C13H16 Masa 172.45 12.99 9.0810 171.1655 173.68 1.74 1.47 12.1178 173.0888 172.1253 M+1 10.97 0.0140 173.06 0.0923 171.30 M+2 0.06 0.26 10.21 13.1671 170.1213 11.0003 170.76 0.00 11.1009 7.99 11.08 12.90 0.85 11.47 10.87 1.54 13.01 9.12 10.1127 172.46 14.70 12.83 Masa 173.75 12.0723 172.71 1.0879 M+1 11.0480 170.18 13.06 12.08 11.49 10.1988 171.84 0.17 13.91 0.93 0.26 8.07 C6H7N2O4 C6H9N3O3 C6H11N4O2 C7H9NO4 C7H11N2O3 C7H13N3O2 170.24 11.67 0.89 1.0160 172.57 1.74 0.0848 172.81 0.15 0.10 0.96 11.22 11.63 11.38 11.91 0.0841 173.89 0.17 11.07 0.73 0.0157 171 171.0883 171.0109 171.2036 170.85 1.1174 171.0961 172.00 1.1049 171.81 1.99 0.00 0.00 0.75 0.0763 172.85 0.90 10.97 0.0235 172 172.14 0.55 11.07 0.0391 174 174.1542 173.1624 171.05 0.10 0.29 12.50 1.0735 172.01 11.56 14.0484 172.67 0.98 0.60 12.56 7.86 13.84 12.21 M+2 0.1781 173.16 0.1096 170.89 0.0511 172.75 0.0610 172.0829 173.48 12.37 9.20 11.90 0.1546 170.81 12.25 8.91 0.91 8.18 0.19 10.12 0.0637 172.0590 173.59 1.29 15.65 1.53 7.05 0.0399 172.1416 173.33 11.95 1.97 0.13 11.1087 172.0368 170.75 13.0446 171.10 0.07 7.97 0.1331 173.27 15.15 0.06 0.1205 173.86 11.67 0.31 13.76 0.0967 173.0242 170.0027 173.0238 173.0147 172.16 0.38 10.76 0.1100 172.0406 171.26 8.0641 174.97 0.89 8.0750 172.59 1.99 0.83 0.1828 172.0715 173.

83 0.10 0.40 9.99 0.92 0.08 0.88 11.22 8.51 0.20 9.1409 174.1158 174.14 11.12 14.0328 15.0719 175.77 0.88 1.06 9.78 1.19 1.87 13.1118 174.92 0.9983 176.89 13.9987 173.01 0.60 1.78 1.06 9.0317 174.77 0.60 1.0470 175 175.22 9.51 9.95 0.58 7.84 9.0892 174.25 13.68 0.1495 8.29 10.40 13.43 9.0178 174.1236 175.62 14.29 9.0688 173.95 1.60 7.11 0.93 10.01 9.33 8.18 8.39 11.28 8.1287 176.0923 176.03 0.0344 174.78 13.86 1.0058 175.34 8.24 12.0351 Masa 174.42 9.29 8.170 C14H4 C6H9N2O4 C6H11N3O2 C6H13N4O2 C7HN4O2 C7H11NO4 C7H13N2O3 C7H15N3O2 C7H17N4O C8HN2O3 C8H3N3O2 C8H5N4O C8H13O4 C8H15NO3 C8H17N2O2 C8H19N3O C8H21N4 C9HO4 C9H3NO3 C9H5N2O2 Formula C9H22N2O C10H6O3 C10H8NO2 C10H10N2O C10H12N3 C10H22O2 C11H10O2 C11H12NO C11H14N2 C12H2N2 C12H14O C12H16N C13H2O C13H4N C13H18 C14H6 C6H11N2O4 C6H13N3O3 C6H15N4O2 C7HN3O3 C7H3N4O2 C7H13NO4 C7H15N2O3 C7H17N3O2 C7H19N4O C8HNO4 C8H3N2O3 C8H5N3O2 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 172.0096 176.0109 M+1 12.50 12.01 0.1482 174.0759 175.1322 175.0100 173.97 0.0766 174.0065 174.1256 174.81 9.34 9.88 1.95 0.77 0.00 0.30 9.1362 175.50 1.1291 173.67 9.03 9.07 7.1488 175.0794 174.78 1.49 14.1768 172.0464 173.60 1.0548 176 176.52 12.1123 175.77 1.54 9.20 8.51 14.45 9.05 0.13 12.0429 174.13 10.0668 174.77 12.95 8.76 13.91 10.83 0.1052 173.78 1.92 0.15 10.23 13.77 0.57 9.01 0.0460 176.1526 176.0927 173.1032 174.85 1.85 0.88 0.1244 174.55 7.0919 174.0681 174.50 1.0218 174.94 0.91 M+1 10.01 0.92 8.12 0.1560 174.0422 175.71 0.97 8.71 0.95 1.0113 173.83 0.14 12.96 10.90 Formula C11H11O2 C11H13NO C11H15N2 C12HNO C12H3N2 C12H15O C12H17N C13H3O C13H5N C13H19 C14H7 Masa 175.1049 176.18 1.34 15.56 9.1162 176.98 0.24 C6H12N2O4 C6H14N3O3 C6H16N4O2 C7H2N3O3 C7H4N4O2 C7H14NO4 C7H16N2O3 C7H18N3O2 C7H20N4O C8H2NO4 C8H4N2O3 C8H6N3O2 C8H8N4O C8H16O4 C8H18NO3 C8H20N2O2 C9H4O4 .05 0.15 0.68 1.04 11.33 8.85 C6H14N4O2 C7H2N4O2 C7H12NO4 C7H14N2O3 C7H16N3O2 C7H18N4O C8H2N2O3 C8H4N3O2 C8H6N4O C8H14O4 C8H16NO3 C8H18N2O2 C8H20N3O C8H22N4 C9H2O4 C9H4NO3 C9H6N2O2 C9H8N3O C9H10N4 C9H18O3 C9H20NO2 174.0257 175.22 M+2 0.24 1.88 0.1608 174.65 1.0191 174.66 0.1620 174.75 0.08 0.1083 175.71 0.01 0.23 8.1404 173.0801 173.68 9.1733 174.12 0.70 9.08 9.0563 173.27 10.1639 176.95 1.0106 174.1196 175.16 1.66 11.00 0.14 14.10 0.52 9.99 0.95 1.03 9.06 0.59 9.1846 173.0335 176.0226 173.18 1.43 9.0699 176.97 1.05 0.71 0.1529 173.0297 175.0998 175.67 0.1275 176.0184 175.76 10.38 9.13 10.1284 174.85 0.16 0.76 0.9905 175.65 9.0018 175.35 15.94 0.02 11.86 9.84 0.0222 176.0144 175.01 0.1165 173.90 10.1400 176.61 14.88 0.0555 174.08 7.17 1.74 1.24 1.08 7.93 0.31 9.93 0.04 9.0797 176.31 9.31 8.1040 173.07 0.9953 174.69 1.92 10.77 10.0542 174.0845 175.60 1.1369 174.40 9.68 1.41 10.11 0.1131 174.07 0.0304 174.0958 175.83 1.24 M+2 1.60 1.9874 173.1036 176.0907 174.0313 173 173.0814 173.1005 174.1045 174.

42 13.99 0.0491 178.1205 178.0269 175.05 11.99 8.73 11.67 14.1346 178.1353 176.0187 177.0552 177.79 1.15 10.0712 176.0634 175.06 0.07 11.18 M+2 0.0916 M+1 14.44 11.41 11.08 7.1447 175.1686 175.72 9.80 12.1220 178.85 0.34 8.16 1.18 1.1365 177.12 0.1189 176.78 12.92 0.05 Formula C13H4O C13H6N C13H20 C14H8 Masa 176.30 10.1413 176.08 0.43 11.0293 178.0950 176.37 9.1573 175.88 0.79 1.95 0.67 1.1063 176.1267 177.45 13.06 0.0426 177.76 0.92 0.08 13.46 11.36 8.0777 177.0825 176.98 10.08 0.69 1.0175 177.79 13.9936 177.06 12.0419 M+1 8.0508 175.1080 178.72 13.17 1.60 1.07 11.83 12.1001 177.35 9.77 1.92 0.08 11.0202 177.0253 178.0994 178.0903 177.88 1.86 Masa 178.0406 178.08 C6H13N2O4 C6H15N3O3 C6H17N4O2 C7HN2O4 C7H3N3O3 C7H5N4O2 C7H15NO4 C7H17N2O3 C7H19N3O2 C8H3NO4 C8H5N2O3 C8H7N3O2 C8H9N4O C8H1704 C8H19NO3 C9H5O4 C9H7NO3 C9H9N2O2 C9H11N3O C9H13N4 C10HN4 C10H9O3 C10H11NO2 C10H13N2O C10H15N3 C11HN2O C11H3N3 C11H13O2 0.50 8.69 1.96 1.0664 177.71 1.1076 176.44 10.0280 178.0856 178.92 0.92 0.60 0.0384 176.46 12.36 8.07 1.94 0.26 8.0031 175.03 0.17 1.05 11.0167 178.0985 175.94 0.01 0.0266 178.1478 177.0586 176.45 9.26 13.02 0.01 0.0379 178.84 0.0395 175.0790 177.89 9.35 10.23 9.37 15.1315 176.00 1.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C8H7N4O C8H15O4 C8H17NO3 C8H19N202 C8H21N3O C9H3O4 C9H5NO3 C9H7N2O2 C9H9N3O C9H11N4 C9H19O3 C9H21NO2 C10H7O3 C10H9NO2 C10H11N2O C10H13N3 C11HN3 175.08 12.70 1.1111 175.88 0.15 0.48 12.1597 178.08 0.0014 178.16 1.0140 178.0970 175.68 11.0539 177.07 9.0746 175.83 13.15 0.53 14.09 9.0532 178.16 9.61 7.79 1.0249 176.00 10.56 12.35 11.90 1.79 10.1240 177.1142 177.76 0.84 0.1209 175.94 0.78 1.0743 178.38 8.1318 178.10 12.70 1.16 12.1127 177.1358 178.64 1.68 0.62 10.60 1.95 0.42 9.1471 178.16 11.0136 176.94 13.68 1.03 0.85 0.78 C9H6NO3 C9H8N2O2 C9H10N3O C9H12N4 C9H20O3 C10H8O3 C10H10NO2 C10H12N2O C10H14N3 C11H2N3 C11H12O2 C11H14NO C11H16N2 C12H2NO C12H4N2 C12H16O C12H18N Formula C6H16N3O3 C6H18N4O2 C7H2N2O4 C7H4N3O3 C7H6N4O2 C7H16NO4 C7H18N2O3 C8H4NO4 C8H6N2O3 C8H8N3O2 C8H10N4O C8H18O4 C9H6O4 C9H8NO3 C9H10N2O2 C9H12N3O C9H14N4 C10H2N4 C10H10O3 C10H12NO2 C10H14N2O C10H16N3 C11H2N2O C11H4N3 C11H14O2 C11H16NO C11H18N2 C12H2O2 C12H4NO C12H6N2 C12H18O C12H20N C13H6O 171 176.0328 177.00 0.25 1.08 0.71 11.0617 178.0837 176.21 12.53 12.10 11.0262 176.83 0.0054 178.15 14.19 1.1202 176.0501 176.04 9.17 1.0300 177.08 0.70 11.1440 10.77 1.26 M+2 1.93 10.1114 177.09 9.0375 176.11 0.19 12.16 1.0413 177.52 11.92 0.34 10.61 9.36 11.83 0.04 11.0868 178.91 13.13 0.19 12.98 10.73 9.60 0.0089 177.12 0.09 11.13 .11 0.24 1.68 0.88 1.25 8.0062 177.77 1.32 10.1107 178.68 0.0876 177.17 13.1029 177.94 1.96 10.32 9.87 9.25 9.0626 177 177.86 1.01 0.00 0.0630 178.68 0.18 1.16 13.00 0.71 1.0504 178.1334 175.76 0.1566 176.52 8.25 1.76 0.43 10.84 0.0872 175.1233 178.08 0.82 12.00 8.0981 178.0171 10.71 13.1431 178.0473 176.79 1.98 0.29 13.0621 175.99 0.1193 178.

40 11.0739 181.58 12.30 9.0954 12.1389 180.31 9.19 1.92 0.96 1.28 13.1111 180.31 10.12 11.71 1.69 0.0814 180.0340 177.25 1.0865 181.76 0.18 1.0783 C6H15N2O4 C6H17N3O3 C7H3N2O4 C7H5N3O3 C7H7N4O2 C7H17NO4 C8H5NO4 C8H7N2O3 C8H9N3O2 179.0457 179.25 1.1154 177.1072 179.0705 178 178.0515 181.0695 Formula C10H18N3 C11H2NO2 C11H4N2O C11H6N3 C11H16O2 C11H18NO C11H20N2 C12H4O2 C12H6NO C12H8N2 C12H20O C12H22N C13H8O C13H10N C13H24 C14H12 Masa 180.0708 179.54 14.0563 180.77 1.0657 178.1879 180.02 8.80 1.1549 179.69 1.0575 180.41 11.98 0.86 0.42 11.59 14.38 15.10 0.87 1.12 10.0085 180.0726 181.85 0.70 14.88 12.0422 M+1 12.03 10.1515 180.10 0.1103 181.53 8.37 10.09 8.1753 180.0324 180.10 11.97 1.01 0.44 13.04 12.172 C11H15NO C11H17N2 C12HO2 C12H3NO C12H5N2 C12H17O C12H19N C13H5O C13H7N C13H21 C14H9 C6H14N2O4 Formula C10H4N4 C10H12O3 C9H9NO3 C9H11N2O2 C9H13N3O C9H15N4 C10HN3O C10H3N4 C10H11O3 C10H13NO2 C10H15N2O C10H17N3 C11HNO2 C11H3N2O C11H5N3 C11H15O2 C11H17NO C11H19N2 C12H3O2 C12H5NO C12H7N2 C12H19O C12H21N C13H7O C13H9N C13H23 C14H11 C6H16N2O4 C7H4N2O4 C7H6N3O3 C7H8N4O2 C8H6NO4 C8H8N2O3 C8H10N3O2 C8H12N4O C9H8O4 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 177.16 1.79 1.0535 180.69 1.33 13.32 M+2 0.09 13.12 0.0437 180.13 0.92 0.64 10.16 1.22 12.79 1.09 M+1 12.19 1.79 1.0171 180.02 0.0736 179.30 9.99 0.78 1.57 14.08 7.08 0.0449 180.1801 179.0218 179.12 0.75 13.11 1.86 0.61 1.0151 181.00 0.09 0.0211 180.29 179 7.0007 179.0453 177.96 1.06 0.1158 179.74 13.47 11.84 13.1644 177.0786 179.98 0.77 1.93 0.48 13.1091 181.1455 181.60 12.40 10.03 0.13 12.19 1.0120 179.0648 180.95 0.1185 179.0488 181.31 13.0579 177.13 11.86 0.24 12.1502 180.1519 177.06 Masa 180.0947 179.86 13.04 0.37 9.84 0.91 9.1271 179.85 12.47 13.16 1.55 12.0484 179.08 0.81 13.15 11.1722 178.94 9.43 15.13 0.13 0.0331 179.56 14.0371 179.51 11.17 14.71 1.88 1.0501 181.93 0.0497 179.0297 180.66 12.85 .64 8.06 1.89 1.63 1.30 M+2 0.78 11.09 7.78 1.0774 180.96 0.95 0.74 11.1393 176.02 0.38 11.86 1.38 12.96 1.1012 180.42 15.96 0.06 13.52 11.49 12.92 13.56 8.02 0.79 1.0359 179.11 13.92 9.99 0.36 12.71 1.40 10.87 1.1298 179.0277 181.03 10.0038 181.55 8.09 0.0583 179.13 0.02 0.20 14.1060 179.89 1.67 10.0978 181.22 14.65 14.0861 180 180.01 0.69 1.04 0.1311 179.97 13.0614 181.26 9.0215 177.1216 181.65 10.18 1.0610 179.1424 179.01 1.60 0.18 1.28 9.11 12.66 8.93 0.0688 180.22 12.21 12.0133 179.0375 181.95 0.0939 181 181.0249 181.02 0.69 1.1280 177.89 1.1151 180.01 12.1436 179.1675 179.1628 180.27 0.40 15.9976 177.77 0.1580 C7H5N2O4 C7H7N3O3 C7H9N4O2 C8H7NO4 C8H9N2O3 C8H11N3O2 C8H13N4O C9HN4O C9H9O4 C9H11NO3 C9H13N2O2 C9H15N3O C9H17N4 C10HN2O2 C10H3N3O C10H5N4 C10H13O3 C10H15NO2 C10H17N2O C10H19N3 14.1032 179.0410 180.0821 179.69 14.0246 179.0570 179.1342 181.95 13.0852 181.25 C13H8N C13H22 C14H10 178.02 0.04 10.0093 179.85 0.28 8.00 0.

0786 180.17 14.0930 182.0684 183.0653 181.23 C7H7N2O4 C7H9N3O3 C7H11N4O2 C8H9NO4 C8H11N2O3 C8H13N3O2 C8H15N4O C9HN3O2 C9H3N4O C9H11O4 C9H13NO3 C9H15N2O2 C9H17N3O C9H19N4 C10HNO3 C10H3N2O2 C10H5N3O C10H7N4 C10H15O3 C10H17NO2 C10H19N2O C10H21N3 C11H3O3 C11H5NO2 C11H7N2O C11H9N3 C11H19O2 C11H21NO C11H23N2 C12H7O2 C12H9NO C12H11N2 C12H23O C12H25N C13H11O C13H13N C13H27 C14HN C14H15 C15H3 .43 11.95 0.99 13.38 10.97 1.9956 183.1377 180.1910 C7H6N2O4 C7H8N3O3 C7H10N4O2 C8H8NO4 C8H10N2O3 C8H12N3O2 C8H14N4O C9H2N4O C9H10O4 C9H12NO3 C9H14N2O2 C9H16N3O C9H18N4 C10H2N2O2 C10H4N3O C10H6N4 C10H14O3 C10H10NO2 C10H18N2O C10H20N3 C11H2O3 C11H4NO2 C11H6N2O C11H8N3 C11H18O2 C11H20NO C11H22N2 C12H6O2 C12H8NO C12H10N2 C12H22O C12H24N 10.0320 183.26 1.02 0.79 1.0109 183.0082 183.33 9.96 0.52 13.0198 180.61 1.0368 182.03 0.87 13.1832 181.97 1.56 11.60 8.0767 181.0657 183.02 12.1863 183.34 10.61 14.87 1.0402 181.1624 183.41 12.80 13.85 0.0195 183.16 11.95 0.1174 183.02 0.0641 181.78 1.0559 183.08 10.0892 181.90 12.14 0.77 0.1671 182.27 12.93 0.93 0.93 0.1247 183.69 1.80 1.0242 182.05 12.89 1.25 1.23 M+2 0.19 1.1021 183.11 0.42 10.0692 182.95 9.37 13.27 12.1049 183.12 11.72 14.80 1.18 1.77 0.32 10.0446 183.10 0.0078 182 182.78 1.19 1.69 1.0235 M+1 M+2 8.09 0.0883 183.80 1.84 M+1 13.14 0.0528 12.34 13.31 9.61 0.0355 182.93 0.48 15.02 0.50 1.54 11.0606 182.87 0.70 12.43 11.1229 181.85 0.1784 182.09 1.1025 180.32 11.0406 183.64 13.0672 183.96 11.25 12.04 0.29 12.77 13.97 9.43 10.54 11.1307 182.26 1.95 0.1420 182.2114 183.34 9.70 0.0069 183.63 13.93 0.69 10.89 13.0480 182.04 Formula Masa 183 183.1957 181.0289 181.0923 183.00 0.13 0.1988 183.9925 181.09 0.45 10.20 1.13 0.00 13.16 1.87 173 C11HO3 C11H3NO2 C11H5N2O C11H7N3 C11H17O2 C11H19NO C11H21N2 C12H5O2 C12H7NO 180.95 0.1134 183.0644 183.0532 183.1373 183.81 11.1467 181.1498 183.91 13.09 0.02 0.26 1.10 1.73 1.09 0.78 1.1182 182.0817 182.1009 183.0719 182.18 11.36 13.79 1.02 0.24 12.0810 183.11 0.01 0.1546 182.39 12.0453 182.79 13.1659 182.0896 183.0433 183.44 11.99 0.1169 182.16 13.58 8.0770 183.1611 182.0328 182.0003 182.1295 182.1018 181.40 11.76 11.05 0.43 12.02 12.51 12.0566 182.0661 180.05 12.89 1.0164 181.68 12.91 12.0899 180.86 0.1260 183.99 0.15 11.12 1.0798 183.06 10.13 13.0805 182.0229 182.26 1.04 10.14 12.49 11.23 14.96 0.70 0.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C9H10NO3 C9H12N2O2 C9H14N3O C9H16N4 C10H2N3O C10H4N4 C10H12O3 C10H14NO2 C10H16N2O 180.64 14.1056 182.71 1.53 13.37 16.1138 180.17 1.06 10.0845 182.34 16.19 1.07 12.45 15.87 0.90 1.70 10.0943 182.0594 182.09 0.0579 182.61 12.33 9.02 0.79 1.23 8.77 0.53 15.1533 182.1264 Formula C12H9N2 C12H21O C12H23N C13H9O C13H11N C13H25 C14H13 C15H Masa 181.52 11.71 1.1593 181.86 0.1737 183.02 13.26 14.26 1.1706 181.79 1.16 1.1750 183.0116 182.61 1.18 12.86 0.0437 180.04 12.86 1.09 0.71 1.93 0.0308 183.75 14.79 11.13 11.14 13.16 12.1385 183.87 1.01 0.19 1.

0841 185.46 10.98 11.28 14.2067 184.13 1.96 0.39 13.1052 185.1176 185.1690 184.94 0.82 11.03 0.1205 185.0034 184.80 1.0715 185.95 0.1451 184.10 1.95 0.78 1.59 10.03 0.96 0.83 13.85 0.30 12.97 1.1100 184.12 10.00 9.0225 185.47 10.0113 185.70 C7H9N2O4 C7H11N3O3 C7H13N4O2 C8HN4O2 C8H11NO4 C8H13N2O3 C8H15N3O2 C8H17N4O C7H8N2O4 C7H10N3O3 C7H12N4O2 C8H10NO4 Formula C9H3N3O2 C9H5N4O C9H13O4 C9H15NO3 C9H17N2O2 C9H19N3O C9H21N4 C10HO4 C10H3NO3 C10H5N2O2 C10H7N3O C10H9N4 C10H17O3 C10H19NO2 C10H21N2O C10H23N3 C11H5O3 C11H7NO2 C11H9N2O C11H11N3 C11H21O2 C11H23NO C11H25N2 C12H9O2 C12H11NO C12H13N2 C12H25O C12H27N C13HN2 C13H13O C13H15N C14HO C14H3N C14H17 C15H5 C7H10N2O4 C7H12N3O3 C7H14N4O2 C8H2N4O2 C8H12NO4 C8H14N2O3 C8H16N3O2 C8H18N4O C9H2N2O3 184 184.38 10.27 1.1404 M+1 9.27 1.63 9.0610 Masa 185.14 1.1464 184.0027 185.0266 185.174 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C13H10O C13H12N C13H26 C14H14 C15H2 182.86 0.0238 185.0732 182.79 1.24 8.46 11.88 1.00 0.0386 184.0590 185.46 12.80 0.55 13.17 13.65 14.93 0.96 0.0391 186 186.0484 184.1702 184.0524 184.11 0.19 1.0829 185.46 15.70 1.1542 185.1118 186.79 1.35 1.13 0.99 9.25 14.0563 185.19 12.13 0.96 0.01 0.62 1.45 10.09 12.24 1.87 0.9875 185.19 1.94 0.90 1.98 11.70 1.08 12.94 12.20 11.50 15.0763 184.19 1.72 10.18 15.18 1.2192 184.1331 185.13 0.0100 185.1325 184.1040 185.36 9.11 .37 10.01 0.21 12.0750 184.1127 184.93 0.34 1.92 13.0974 184.0814 185.21 11.71 12.56 13.1244 186.0637 184.0879 186.18 11.03 0.2036 182.57 11.26 1.57 11.0766 186.1577 184.20 11.00 1.1528 185.0313 185 185.41 13.05 13.1781 185.27 9.26 1.99 0.72 1.0954 185.11 10.19 13.0463 185.24 8.09 10.27 1.71 1.29 M+2 0.1253 184.86 0.80 0.36 9.03 13.50 10.75 10.64 1.05 0.0187 184.1828 184.1906 185.20 1.10 1.73 10.0927 185.2019 185.0160 184.10 1.54 15.02 1.97 0.09 0.1416 185.0961 184.97 1.03 0.0511 184.93 12.1291 185.0273 184.09 0.70 1.0723 184.0399 184.64 9.1080 185.11 0.0147 184.0351 185.0477 185.78 14.0688 185.88 1.0065 8.1941 184.0848 184.66 13.61 1.1165 185.88 1.79 1.62 14.14 0.32 12.0967 185.1096 182.39 10.0970 182.07 12.70 0.94 13.38 16.21 Formula C8H12N2O3 C8H14N3O2 C8H16N4O C9H2N3O2 C9H4N4O C9H12O4 C9H14NO3 C9H16N2O2 C9H18N3O C9H20N4 C10H2NO3 C10H4N2O2 C10H6N3O C10H8N4 C10H16O3 C10H18NO2 C10H20N2O C10H22N3 C11H4O3 C11H6NO2 C11H8N2O C11H10N3 C11H20O2 C11H22NO C11H24N2 C12H8O2 C12H10NO C12H12N2 C12H24O C12H26N C13H12O C13H14N C13H28 C14H2N C14H16 C15H4 Masa 184.83 14.09 10.1213 184.1655 185.15 1.87 0.13 1.1815 184.86 0.03 0.55 11.19 M+1 11.80 1.0735 184.02 9.44 12.48 11.29 12.03 0.05 0.77 14.81 1.85 0.10 0.00 11.2145 185.1766 184.30 12.27 M+2 1.40 16.1087 184.1005 186.35 16.35 11.0140 185.61 8.17 1.0157 14.84 11.0641 186.34 11.07 10.90 1.77 0.67 15.38 9.28 9.10 12.0801 185.20 1.56 15.1482 186.0603 185.48 1.0888 184.0178 186.73 12.1338 184.35 10.1001 184.82 13.1894 185.77 0.03 0.0876 184.68 13.09 0.88 1.30 14.17 1.

60 11.0681 186.0304 11.1859 186.1322 187.94 10.0984 185.92 10.0621 187.0460 M+1 11.53 10.0382 8.0797 188.2050 187.1447 187.1409 186.99 11.02 1.95 Formula C9H6N4O C9H14O4 C9H16NO3 C9H18N2O2 C9H20N3O C9H22N4 C10H2O4 C10H4NO3 C10H6N2O2 C10H8N3O C10H10N4 C10H18O3 C10H20NO2 C10H22N2O C10H24N3 C11H6O3 C11H8NO2 C11H10N2O C11H12N3 C11H22O2 C11H24NO C11H26N2 C12H10O2 C12H12NO C12H14N2 C12H26O C13H2N2 C13H14O C13H16N C14H2O C14H4N C14H18 C15H6 M+1 11.88 1.35 1.0872 187.49 12.31 14.24 Formula C9H7N4O C9H15O4 C9H17NO3 C9H19N2O2 C9H21N3O C9H23N4 C10H3O4 C10H5NO3 C10H7N2O2 C10H9N3O C10H11N4 C10H19O3 C10H21NO2 C10H23N2O C10H25N3 C11H7O3 C11H9NO2 C11H11N2O C11H13N3 C11H23O2 C11H25NO C12HN3 C12H11O2 C12H13NO C12H15N2 C13HNO C13H3N2 C13H15O C13H17N C14H3O C14H5N C14H19 C15H7 M+2 0.65 11.12 12.20 1.1196 187.0794 186.41 9.1162 188.0892 186.80 1.0297 187.01 11.0222 188.1970 186.90 1.0958 187.90 1.0018 187.0429 186.15 1.62 1.16 10.93 1.0422 187.62 11.87 11.03 0.33 14.13 0.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 175 C9HN2O3 184.70 1.51 10.62 1.99 15.19 1.57 15.20 1.1985 186.13 1.1698 187.1936 187.1811 187.0106 186.1494 186.1127 M+1 10.67 11.1925 187.42 14.80 1.35 1.0344 186.0542 186.86 0.14 0.05 9.03 9.0699 M+1 11.1284 186.37 11.81 1.48 10.80 1.59 11.31 M+2 0.71 1.17 1.20 1.70 15.24 8.39 10.1256 186.11 1.77 10.05 0.13 1.2098 186.70 1.33 12.14 10.88 0.94 0.39 11.69 15.12 10.13 13.1620 186.1639 187.0031 187.1083 187.0269 187.48 14.15 1.22 13.87 0.87 0.1036 188.03 1.84 14.0907 186.00 1.79 1.95 13.94 0.1158 186.69 13.97 0.85 13.28 1.43 16.11 1.50 10.32 C7H11N2O4 C7H13N3O3 C7H15N4O2 C8HN3O3 C8H3N4O2 C8H13NO4 C8H15N2O3 C8H17N3O2 C8H19N4O C9HNO4 C9H3N2O3 C9H5N3O2 Masa 186.1045 186.1111 187.42 16.86 0.60 13.0998 187.21 13.96 0.94 0.12 0.26 Formula C9H17O4 .9905 187.72 1.0746 187.00 1.1334 187.1846 185.11 0.39 9.94 0.11 10.28 10.1573 187.0667 186.87 13.10 0.01 0.0096 188.1560 186.01 0.1369 186.60 10.0470 187 187.0144 187.1608 186.0919 186.11 C9H4N3O2 186.30 9.81 1.0058 187.0845 187.1400 188.05 0.03 0.9987 10.66 9.10 0.76 12.03 1.0317 186.41 9.03 0.1236 187.1032 186.12 12.42 9.0548 188 188.10 12.74 12.78 0.23 11.0759 187.1275 188.40 10.70 1.17 1.51 11.04 0.0719 187.72 1.80 Masa 189.26 1.97 0.62 1.31 9.0184 187.1488 187.0257 187.03 1.1732 186.1131 186.15 M+2 1.86 14.0923 188.0508 187.0218 186.1123 187.79 1.01 0.0970 187.9953 186.33 12.28 1.25 11.97 14.17 1.78 0.11 0.0171 187.10 0.96 12.0633 187.24 12.58 13.28 1.98 12.71 14.0395 187.87 0.49 11.03 0.04 1.96 Formula C9H8N4O Masa 188.35 12.27 1.13 12.30 10.07 13.27 1.32 12.22 12.26 1.1686 187.9983 188.22 15.88 1.78 10.27 1.0555 186.12 0.23 11.21 11.10 0.1209 187.68 9.47 12.20 15.42 M+2 0.05 0.86 11.19 1.0335 188.96 0.20 1.1362 187.0191 186.95 C7H12N2O4 C7H14N3O3 C7H16N4O2 C8H2N3O3 C8H4N4O2 C8H14NO4 C8H16N2O3 C8H18N3O2 C8H20N4O C9H2NO4 C9H4N2O3 C9H6N3O2 Masa 187.

20 12.10 0.26 12.21 1.0777 8.12 0.1444 190.09 13.24 13.03 1.33 10.1557 190.97 0.0426 189.16 13.43 12.19 1.25 13.17 10.05 0.03 0.92 11.27 1.15 10.62 1.28 11.1029 189.96 0.93 1.04 11.10 0.0062 189.36 14.73 0.1730 189.0316 188.63 13.80 1.9936 189.80 1.81 M+2 1.97 10.0790 189.07 9.69 11.55 10.2003 188.08 11.0825 188.31 10.81 10.1842 189.28 .1154 189.42 9.0837 188.80 Formula C9H20NO3 C9H22N2O2 C10H6O4 C10H8NO3 C10H10N2O2 Masa 190.35 1.1651 188.0617 190.28 1.97 0.90 11.83 1.52 12.03 1.45 10.1080 190.97 0.18 1.15 12.03 C9H19NO3 C9H21N2O2 C9H23N3O C10H5O4 C10H7NO3 C10H9N2O2 C10H11N3O C10H13N4 C10H21O3 C10H23NO2 C11HN4 C11H9O3 C11H11NO2 C11H13N2O C11H15N3 C12HN2O C12H3N3 C12H13O2 C12H15NO C12H17N2 C13HO2 C13H3NO C13H5N2 C13H17O C13H19N C14H5O C14H7N C14H21 C15H9 10.28 1.1777 188.56 10.88 1.33 1.95 10.25 15.12 0.61 13.1682 190.88 0.21 1.1644 189.80 1.05 0.0743 M+1 10.1202 188.42 11.89 11.1060 191.86 1.99 12.06 11.58 9.08 9.24 11.0664 189.27 13.35 1.91 0.03 0.44 9.72 15.1431 190.46 12.176 C9H16O4 C9H18NO3 C9H20N2O2 C9H22N3O C9H24N4 C10H4O4 C10H6NO3 C10H8N2O2 C10H10N3O C10H12N4 C10H20O3 C10H22NO2 C10H24N2O C11H8O3 C11H10NO2 C11H12N2O C11H14N3 C11H24O2 C12H2N3 C12H12O2 C12H14NO C12H16N2 C13H2NO C13H4N2 C13H16O C13H18N C14H4O C14H6N C14H20 C15H8 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 10.26 11.62 11.0266 190.1193 190.26 11.0175 189.46 9.84 1.89 14.1063 188.10 0.0379 190.0340 189.94 0.0375 188.20 1.20 1.25 C7H14N2O4 C7H16N3O3 C7H18N4O2 C8H2N2O4 C8H4N3O3 C8H6N4O2 C8H16NO4 C8H18N2O3 C8H20N3O2 C8H22N4O C9H4NO4 C9H6N2O3 C9H8N3O2 C9H10N4O C9H18O4 189.87 0.0626 189 189.99 14.0120 191.1440 188.10 0.0950 188.1764 188.54 11.0348 188.51 10.63 14.40 11.90 13.14 13.1205 8.1795 190.60 9.96 0.02 0.18 M+2 0.0187 189.11 1.0089 189.14 1.00 14.0202 189.14 14.0539 189.71 9.69 9.1287 188.1267 189.06 0.0109 188.1076 188.13 12.81 1.46 16.03 11.35 14.0014 190.57 13.35 1.19 1.96 0.0253 190.0453 189.14 1.23 15.1114 189.28 1.02 0.06 0.17 1.1142 189.0712 188.01 1.80 10.14 0.0140 190.0359 191.1001 189.1280 189.73 15.04 0.1519 189.52 11.0473 188.1 1.0916 189.14 0.61 15.54 10.18 1.94 0.43 11.71 1.35 1.0705 190 190.21 1.1318 190.87 0.11 1.0328 189.89 1.14 10.20 1.33 9.0708 M+1 12.1393 188.91 1.1365 189.25 C7H13N2O4 C7H15N3O3 C7H17N4O2 C8HN2O4 C8H3N3O3 C8H5N4O2 C8H15NO4 C8H17N2O3 C8H19N3O2 C8H21N4O C9H3NO4 C9H5N2O3 C9H7N3O2 C9H9N4O 188.1353 188.0262 188.79 14.0954 190.0300 189.71 1.88 13.0856 190.1413 188.06 11.28 1.34 1.0876 189.88 0.79 12.1890 188.88 14.0249 188.1526 188.0413 189.64 11.27 Formula C10H13N3O C10H15N4 C11HN3O C11H3N4 C11H11O3 Masa 191.12 0.9976 189.78 12.62 15.1049 188.45 16.1240 189.0579 189.53 10.16 1.91 1.28 1.0586 188.43 1.21 1.99 13.78 0.81 1.0903 189.1717 189.15 12.35 9.1491 189.0215 189.72 1.08 0.78 1.0552 189.19 10.1604 189.1478 189.12 0.88 0.94 1.0501 188.34 14.17 12.44 9.93 1.1315 188.1189 188.70 11.0491 190.1566 188.03 0.18 1.51 12.26 1.1298 191.0504 190.72 1.52 14.99 0.

13 M+2 0.1271 191.1424 191.88 0.0786 192.80 15.85 10.99 10.1471 190.21 12.1346 190.59 13.29 13.33 1.27 1.1832 193.29 1.94 1.0457 191.1588 192.75 15.0868 190.92 1.04 C7H16N2O4 C7H18N3O3 C7H20N4O2 C8H4N2O4 C8H6N3O3 C8H8N4O2 C8H18NO4 C8H20N2O3 C9H6NO4 C9H8N2O3 C9H10N3O2 C9H12N4O C9H20O4 C10H8O4 C10H10NO3 C10H12N2O2 C10H14N3O C10H16N4 C11H2N3O C11H4N4 C11H12O3 C11H14NO2 191.0861 192 192.0289 193.47 9.0657 190.36 9.0783 191 191.46 9.54 12.95 13.1801 191.29 1.07 0.53 14.04 0.0198 192.06 0.29 13.77 15.34 10.48 10.14 0.0563 192.14 1.14 1.87 1.47 10.01 1.1358 190.1185 191.07 11.1396 191.09 11.12 0.04 1.10 13.1522 191.96 0.20 1.28 15.18 13.56 11.0610 191.0497 191.58 14.31 15.37 0.39 14.56 11.91 13.33 1.28 1.91 14.19 C11H13NO2 C11H15N2O C11H17N3 C12HNO2 C12H3N2O C12H5N3 C12H15O2 C12H17NO C12H19N2 C13H3O2 C13H5NO C13H7N2 C13H19O C13H21N C14H7O C14H9N C14H23 C15H11 177 12.1436 191.20 11.14 0.20 12.1362 192.21 13.47 11.61 9.82 1.55 14.69 M+2 1.92 1.1475 192.19 10.1389 192.0437 192.0167 190.04 1.0630 190.1233 190.66 14.0246 191.91 1.20 10.1593 193.1502 192.22 1.23 1.1628 192.1107 190.27 13.12 0.18 1.28 1.1138 192.80 1.16 1.18 1.0767 193.55 12.0422 192.83 10.69 14.28 1.73 0.73 1.1264 192.1025 8.22 1.19 13.0648 192.1675 191.47 9.0821 8.36 1.12 1.32 13.06 0.16 12.18 12.1151 192.97 0.0324 192.17 14.39 9.27 1.97 0.45 11.68 14.1072 191.1467 193.64 14.33 1.04 1.0054 190.0736 191.1509 191.84 1.20 1.80 14.04 0.63 10.82 1.28 1.1012 192.89 1.0133 191.0947 191.0484 191.0528 193.49 9.01 1.99 0.0899 192.0661 192.82 Formula C11H16N2O C11H18N3 C12H2NO2 C12H4N2O C12H6N3 C12H16O2 C12H18NO C12H20N2 C13H4O2 Masa 192.46 13.44 12.0774 192.21 14.39 1.28 12.0218 191.05 0.72 11.93 1.0007 191.1111 192.89 1.0293 190.73 11.1032 191.05 14.82 14.48 16.12 1.0280 190.0570 191.44 13.21 1.0583 191.74 9.29 1.22 1.0371 191.12 0.03 1.30 13.96 14.26 15.11 9.1635 191.1569 190.02 1.0406 190.02 14.06 0.0994 190.89 0.81 1.20 1.81 1.00 10.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C10H12N3O C10H14N4 C10H22O3 C11H2N4 C11H10O3 C11H12NO2 C11H14N2O C11H16N3 C12H2N2O C12H4N3 C12H14O2 C12H16NO C12H18N2 C13H2O2 C13H4NO C13H6N2 C13H18O C13H20N C14H6O C14H8N C14H22 C15H10 12.11 11.72 9.65 15.1284 191.33 Formula C12H19NO C12H21N2 C13H5O2 C13H7NO C13H9N2 C13H21O C13H23N C14H9O C14H11N Masa 193.1722 190.07 14.0981 190.1158 191.83 14.80 1.15 .84 12.05 0.0211 M+1 12.0695 191.1597 190.16 1.0532 190.0171 192.97 0.0653 193.19 1.0535 192.57 1.0419 190.08 0.1236 192.36 1.0344 191.09 0.96 0.08 0.1220 190.10 9.1549 191.0093 191.64 15.38 14.30 13.18 0.25 C7H15N2O4 C7H17N3O3 C7H19N4O2 C8H3N2O4 C8H5N3O3 C8H7N4O2 C8H17NO4 C8H19N2O3 C8H21N3O2 C9H5NO4 C9H7N2O3 C9H9N3O2 C9H11N4O C9H19O4 C9H21NO3 C10H7O4 C10H9NO3 C10H11N2O2 190.1311 191.36 10.91 1.50 16.0297 192.82 1.16 1.97 0.0410 192.21 1.1377 192.48 12.11 1.93 1.09 11.12 0.24 1.20 1.0934 191.03 14.16 14.42 14.84 1.0331 191.1349 192.0085 192.1706 193.97 0.93 13.0892 M+1 13.92 14.25 1.

1091 193.38 10.0735 196.39 9.0449 192.69 10.0594 194.43 17.178 C13H6NO C13H8N2 C13H20O C13H22N C14H8O C14H10N C14H24 C15H12 C7H17N2O4 C7H19N3O3 C8H5N2O4 C8H7N3O3 C8H9N4O2 C8H19NO4 C9H7NO4 C9H9N2O3 C9H11N3O2 C9H13N4O C10HN4O C10H9O4 C10H11NO3 C10H13N2O2 C10H15N3O C10H17N4 C11HN2O2 C11H3N3O C11H5N4 C11H13O3 C11H15NO2 C11H17N2O C11H19N3 C12HO3 C12H3NO2 C12H5N2O C12H7N3 C12H17O2 Formula C14H10O C14H12N C14H26 C15H14 C16H2 C8H7N2O4 C8H9N3O3 C8H11N4O2 C9H9NO4 C9H11N2O3 C9H13N3O2 C9H15N4O Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 192.89 0.04 1.13 0.14 1.53 1.97 0.44 14.13 1.05 0.0723 196.99 0.97 0.1420 194.13 0.0375 193.0930 194.97 0.0386 196.37 1.0164 193.1533 194.1056 194.75 11.26 8.17 1.0579 194.41 14.02 Masa 196 196.12 11.04 1.1169 194.13 0.0814 192.60 12.81 0.73 1.0970 194.15 1.0328 194.98 0.06 0.0368 194.90 1.96 13.76 9.1216 193.0883 195.48 13.0817 194.9925 193.1295 194.0732 194.0402 193.36 1.0355 194.56 14.1659 194.74 1.13 9.97 14.26 1.20 1.22 1.90 1.34 13.13 13.35 13.1247 M+1 15.29 1.02 1.48 11.0770 195.20 1.91 1.50 11.21 1.06 0.12 13.87 12.14 0.28 1.24 1.07 0.14 11.22 1.18 1.22 Masa 194.07 10.0484 196.54 16.62 12.0852 193.1753 192.00 0.15 1.1784 194.86 12.85 14.0453 194.1267 194.1515 192.82 1.1325 196.82 1.0116 194.0943 194.0480 194.13 0.25 12.29 1.96 0.11 11.0961 196.19 1.34 1.94 1.74 13.0147 196.81 1.15 11.59 12.44 10.98 13.0939 193 193.26 1.91 1.1182 194.0644 195.1087 196.1879 192.39 11.91 1.0151 193.0575 192.17 11.1009 195.76 13.2036 194.44 11.0532 195.81 0.80 11.49 10.04 0.03 10.12 1.06 12.40 1.0606 194.16 11.77 11.0719 194.13 0.1427 193.41 10.12 13.0003 194.05 10.39 1.1315 193.1189 193.23 12.71 14.1546 194.40 11.49 13.24 1.0501 193.0845 194.1957 193.1229 14.0692 194.15 1.29 1.28 1.43 10.05 .51 12.97 0.22 1.0805 194.29 1.07 0.89 0.42 10.49 12.36 1.98 1.09 0.0078 194 194.1910 15.22 14.89 1.64 10.22 13.70 15.0229 194.0515 193.50 12.0739 193.67 15.60 14.0242 194.0641 193.39 10.81 1.0488 193.22 1.60 12.30 15.24 13.1342 193.33 15.41 10.0406 195.55 12.0157 195 195.29 1.16 1.94 1.0614 193.13 0.0974 196.12 1.31 1.0038 193.23 12.20 1.33 13.09 0.0726 193.84 1.0610 196.94 14.0688 192.1103 193.40 8.1455 193.22 1.78 15.89 1.66 10.29 1.89 1.0566 194.87 14.39 1.51 12.1018 193.1213 M+1 M+2 9.08 14.0978 193.32 1.53 16.78 11.51 16.10 13.68 10.1580 192.77 9.42 17.0277 193.0865 193.92 1.05 0.0848 196.53 11.1307 194.15 0.12 11.85 1.41 9.0249 193.1096 194.02 10.06 0.1671 194.32 M+2 1.81 C14H25 C15H13 C16H C7H18N2O4 C8H6N2O4 C8H8N3O3 C8H10N4O2 C9H8NO4 C9H10N2O3 C9H12N3O2 C9H14N4O C10H2N4O C10H10O4 C10H12NO3 C10H14N2O2 C10H16N3O C10H18N4 C11H2N2O2 C11H4N3O C11H6N4 C11H14O3 C11H16NO2 C11H18N2O C11H20N3 C12H2O3 C12H4NO2 C12H6N2O C12H8N3 C12H18O2 C12H20NO C12H22N2 C13H6O2 C13H8NO C13H10N2 C13H22O C13H24N Formula C8H8N2O4 C8H10N3O3 C8H12N4O2 C9H10NO4 C9H12N2O3 C9H14N3O2 C9H16N4O C10H2N3O2 C10H4N4O C10H12O4 C10H14NO3 C10H16N2O2 193.21 12.

1127 196.55 11.0082 195.09 12.51 11.47 14.1608 198.54 12.08 10.24 12.0187 196.17 1.45 12.0798 195.05 1.1815 196.78 13.95 1.05 12.15 13.0542 198.16 1.1001 196.30 1.26 13.0109 195.99 14.82 13.0464 197.16 1.56 11.21 1.00 0.1464 196.0226 197.1702 196.89 0.47 17.0235 12.31 1.0829 M+1 10.1291 197.1100 196.70 12.99 Formula C9H12NO4 C9H14N2O3 C9H16N3O2 C9H18N4O C10H2N2O3 C10H4N3O2 C10H6N4O C10H14O4 C10H16NO3 C10H18N2O2 C10H20N3O C10H22N4 C11H2O4 C11H4NO3 C11H6N2O2 C11H8N3O C11H10N4 Masa 198.0637 196.62 12.0672 195.1451 196.90 0.26 12.37 13.91 1.26 12.0320 195.83 1.97 0.34 15.37 1.34 1.31 1.1373 195.0892 198.19 11.29 1.05 1.1863 195.35 13.36 15.1404 196.1052 197.03 1.07 0.18 13.72 14.0160 196.13 0.29 13.17 1.73 15.85 15.83 11.67 12.0896 195.74 1.0657 195.28 12.72 15.07 0.02 1.1737 195.1529 197.98 0.05 0.79 13.13 0.19 1.89 12.56 16.10 14.29 1.23 1.92 1.0810 195.27 1.0191 198.47 1.41 C8H9N2O4 C8H11N3O3 C8H13N4O2 C9HN4O2 196.15 13.1941 196.37 13.25 14.17 13.1021 195.08 12.22 1.46 1.1134 195.1750 195.81 11.1768 196.46 10.27 1.64 12.42 11.29 12.45 11.74 1.0668 198.0433 195.00 0.0684 195.0069 195.1260 195.29 1.35 0.1828 196.85 1.15 1.1498 195.0511 196.69 15.0563 197.61 16.0750 196.57 M+2 1.81 1.88 14.29 1.9874 197.74 1.43 12.90 14.1131 198.05 0.1253 196.31 12.11 14.13 0.1165 197.83 15.91 1.15 1.1369 198.08 12.01 0.13 0.0590 197.30 1.56 M+2 1.19 1.0876 196.16 1.52 13.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C10HN3O2 C10H3N4O C10H11O4 C10H13NO3 C10H15N2O2 C10H17N3O C10H19N4 C11HNO3 C11H3N2O2 C11H5N3O C11H7N4 C11H15O3 C11H17NO2 C11H19N2O C11H21N3 C12H3O3 C12H5NO2 C12H7N2O C12H9N3 C12H19O2 C12H21NO C12H23N2 C13H7O2 C13H9NO C13H11N2 C13H23O C13H25N C14H11O C14H13N C14H27 C15HN C15H15 C16H3 195.36 1.1385 195.82 12.0763 196.0100 9.24 1.1338 196.0065 198.0923 195.0907 M+1 10.24 14.65 12.20 11.9956 195.34 1.0446 195.1690 196.0273 196.0399 196.83 1.09 0.21 1.1174 195.0801 197.22 1.2114 195.72 12.30 1.9987 197.34 1.0766 198.1846 197.0559 195.1005 198.58 11.0429 198.1049 195.92 12.46 11.41 C10H18N3O C10H20N4 C11H2NO3 C11H4N2O2 C11H6N3O C11H8N4 C11H16O3 C11H 18NO2 C11H20N2O C11H22N3 C12H4O3 C12H6NO2 C12H8N2O C12H10N3 C12H20O2 C12H22NO C12H24N2 C13H8O2 C13H10NO C13H12N2 C13H24O C13H26N C14H12O C14H14N C14H28 C15H2N C15H16 C16H4 Formula C9H11NO4 C9H13N2O3 C9H15N3O2 C9H17N4O C10HN2O3 C10H3N3O2 C10H5N4O C10H13O4 C10H15NO3 C10H17N2O2 C10H19N3O C10H21N4 C11HO4 C11H3NO3 C11H5N2O2 C11H7N3O C11H9N4 Masa 197.68 12.14 11.13 13.0195 195.0888 196.1577 196.38 13.07 0.58 16.99 13.2192 196.13 1.90 0.05 0.56 11.13 1.31 1.06 12.46 14.92 1.85 1.21 1.1244 198.40 12.85 179 12.89 0.06 0.17 11.27 13.61 14.74 14.1040 197.92 1.00 0.82 1.81 13.90 0.2067 196.0308 195.44 10.1624 195.19 11.23 1.47 11.97 0.94 12.1482 198.0688 197.62 16.51 13.74 1.31 1.9953 198.07 0.98 0.39 1.1988 195.37 1.29 1.0313 197 197.40 1.15 1.1611 194.42 12.0113 197.0034 196.09 0.35 1.00 14.94 1.0304 198.0927 197.63 13.23 1.24 1.01 13.85 .0814 197.0351 197.0524 196.71 10.07 0.45 17.

11 12.1256 198.36 11.47 1.1409 198.29 1.1906 197.0923 200.1196 199.25 1.1781 197.01 0.39 1.75 1.1284 198.1334 199.30 1.0719 199.0699 200.54 13.10 0.0470 199 199.08 0.68 M+2 0.83 1.61 16.40 1.06 0.0715 197.2098 198.97 12.82 1.23 1.1209 199.00 1.90 1.16 1.47 11.16 1.1205 197.42 C8H11N2O4 C8H13N3O3 C8H15N4O2 C9HN3O3 198.1045 198.1331 197.1158 198.0794 198.0382 199.0335 200.11 12.75 ]1.99 0.0348 200.1526 200.58 11.14 0.2270 197.0603 197.0586 200.1573 M+1 11.86 11.180 C11H17O3 C11H19NO2 C11H21N2O C11H23N3 C12H5O3 C12H7NO2 C12H9N2O C12H11N3 C12H21O2 C12H23NO C12H25N2 C13H9O2 C13H11NO C13H13N2 C13H25O C13H27N C14HN2 C14H13O C14H15N C14H29 C15HO C15H3N C15H17 C16H5 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 12.27 1.65 16.0031 199.1447 199.37 1.30 1.29 12.98 0.32 1.0266 197.59 11.1639 199.13 1.2145 197.01 0.03 1.1620 198.95 12.01 .0970 199.1733 198.16 13.03 1.14 Formula C8H14N3O3 C8H16N4O2 C9H2N3O3 C9H4N4O2 C9H14NO4 C9H16N2O3 C9H18N3O2 C9H20N4O C10H2NO4 C10H4N2O3 C10H6N3O2 C10H8N4O C10H16O4 C10H18NO3 C10H20N2O2 C10H22N3O C10H24N4 C11H4O4 C11H6NO3 C11H8N2O2 C11H10N3O Masa 200.20 11.0238 197.23 1.1416 197.90 1.59 12.0018 9.15 0.0985 199.15 Formula C9H3N4O2 C9H13NO4 C9H15N2O3 C9H17N3O2 C9H19N4O C10HNO4 C10H3N2O3 C10H5N3O2 C10H7N4O C10H15O4 C10H17NO3 C10H19N2O2 C10H21N3O C10H23N4 C11H3O4 C11H5NO3 C11H7N2O2 C11H9N3O C11H11N4 C11H19O3 C11H21NO2 Masa 199.02 14.0841 197.66 15.40 13.18 1.84 13.28 12.0391 198 198.51 11.0144 199.39 1.25 1.38 10.1083 199.30 13.22 11.0954 197.93 1.1287 200.11 10.1118 198.31 12.0681 198.72 12.91 14.1686 199.23 1.85 11.99 1.1894 197.47 12.93 14.2223 198.0218 198.82 1.1080 197.18 1.49 14.0106 198.16 1.50 17.34 12.0879 198.13 12.92 1.0104 197.0460 200.44 1.64 15.61 11.39 15.1036 200.1764 200.27 14.0641 198.08 0.36 1.0845 199.1925 199.99 9.07 0.48 11.05 1.1162 200.1985 198.0825 M+1 10.0178 12.90 0.30 1.0958 199.28 16.38 1376 14.30 1.05 1.17 1.23 1.1178 197.27 1.90 0.1322 199.14 0.1560 198.56 13.74 10.9983 200.1859 198.49 11.06 0.14 0.14 0.0746 199.21 13.0344 198.86 1.83 1.0257 199.0967 197.1400 200.0096 200.95 1.15 14.1972 198.16 1.0317 198.72 10.29 1.37 1.22 11.93 1.0109 200.48 12.10 10.07 0.29 13.0477 197.65 13.44 1.2349 198.29 14.75 15.03 13.23 M+2 1.92 15.59 16.67 13.88 15.20 1.86 13.64 16.21 1.23 1.77 14.0508 199.38 11.23 1.2019 197.30 1.1032 198.95 1.0621 199.38 15.04 13.0555 198.48 17.70 12.86 15.33 12.0919 198.31 1.50 14.91 15.30 1.1049 200.98 0.42 13.14 1.59 11.49 10.10 0.90 0.08 0.20 1.2003 200.09 12.02 11.50 11.9905 199.40 1.18 1.35 1.42 C11H18O3 C11H20NO2 C11H22N2O C11H24N3 C12H6O3 C12H8NO2 C12H10N2O C12H12N3 C12H22O2 C12H24NO C12H26N2 C13H10O2 C13H12NO C13H14N2 C13H26O C13H28N C14H2N2 C14H14O C14H16N C14H30 C15H2O C15H4N C15H18 C16H6 C8H10N2O4 C8H12N3O3 C8H14N4O2 C9H2N4O 197.47 10.47 1.1542 197.40 13.13 14.04 14.99 1.98 0.1495 198.39 1.29 1.18 13.34 1.0027 197.0269 199.1655 197.06 0.39 10.77 15.1275 200.26 16.37 1.24 11.73 12.92 1.75 12.0222 200.21 1.13 10.

89 15.37 1.0058 199.1202 200.75 12.30 1.2015 200.98 0.23 1.42 Formula C15H5O C15H7N C15H21 C16H9 Masa 201.2050 199.31 16.96 15.42 9.18 1.54 15.22 1.25 1.70 13.1080 202.1353 200.39 1.31 1.07 15.0140 202.06 1.1142 13.70 16.0340 201.79 14.0856 202.23 11.0998 199.0473 200.28 1.63 12.15 10.53 11.64 11.33 16.98 0.99 0.14 0.80 14.18 15.91 1.69 15.99 0.50 12.0664 201.08 0.92 1.1682 202.20 13.51 17.43 13.68 15.10 0.32 14.30 14.42 0.39 11.0014 202.52 11.66 11.41 15.93 1.1123 199.0062 201.0491 202.03 1.14 1.01 0.62 1.2063 199.21 14.90 0.43 M+2 1.52 10.28 1.1076 200.1795 202.0175 201.67 16.1488 199.19 1.45 13.61 11.57 15.79 10.54 10.98 12.34 13.14 0.22 1.1236 199.2141 200.37 12.30 1.0413 201.0626 13.23 1.14 0.07 0.1890 200.30 1.0187 201.35 1.27 11.1842 201.0797 Masa 201 201.1644 201.06 1.0876 201.0634 199.0712 200.91 0.33 1.93 1.68 11.19 1.0297 199.30 16.08 0.1651 200.06 0.2176 199.47 C8H14N2O4 C8H16N3O3 C8H18N4O2 C9H2N2O4 C9H4N3O3 C9H6N4O2 C9H16NO4 C9H18N2O3 C9H20N3O2 C9H22N4O C10H4NO4 C10H6N2O3 C10H8N3O2 C10H10N4O C10H18O4 C10H20NO3 C10H22N2O2 C10H24N3O C10H26N4 C11H6O4 .1362 199.60 ]12.1001 201.05 11.35 1.96 13.2081 201.43 13.1811 199.12 12.00 1.32 1.0395 199.05 14.1315 200.08 1.25 11.16 1.87 13.33 1.95 1.25 11.1205 202.43 9.0375 200.00 1.30 1.0422 199.32 13.0249 200.21 13.06 0.2301 199.2254 200.59 13.63 11.08 0.1114 201.16 15.31 1.69 16.0501 200.18 1.43 10.0903 201.78 12.94 15.23 1.53 17.0171 199.75 1.41 13.96 1.82 1.73 12.23 M+1 M+2 9.1566 200.0136 200.0253 202.52 14.77 10.1777 200.1189 200.92 1.00 12.1111 199.80 16.45 1.0379 202.40 1.90 1.20 1.44 1.08 1.57 13.1921 202.40 0.40 1.88 11.55 17.14 12.84 1.41 11.89 11.1063 200.1937 199.77 12.1365 201.86 181 C11H12N4 C11H20O3 C11H22NO2 C11H24N2O C11H26N3 C12H8O3 C12H10NO2 C12H12N2O C12H14N3 C12H24O2 C12H26NO C12H28N2 C13H2N3 C13H12O2 C13H14NO C13H16N2 C13H28O C14H2NO C14H4N2 C14H16O C14H18N C15H4O C15H6N C15H20 C16H8 200.0579 201.0426 201.0300 201.38 1.76 1.16 1.47 1.1240 201.04 11.10 0.0262 200.36 12.07 13.41 10.30 1.31 1.28 1.0548 200 200.50 10.1413 200.1478 201.0266 M+1 16.16 1.1127 201.07 0.95 14.25 13.0837 200.32 1.1318 202.16 12.25 1.42 15.08 0.24 1.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C11H23N2O C11H25N3 C12H7O3 C12H9NO2 C12H11N2O C12H13N3 C12H23O2 C12H25NO C12H27N2 C13HN3 C13H11O2 C13H13NO C13H15N2 C13H27O C13H29N C14HNO C14H3N2 C14H15O C14H17N C15H3O C15H5N C15H19 C16H7 C8H12N2O4 Formula C8H13N2O4 C8H15N3O3 C8H17N4O2 C9HN2O4 C9H3N3O3 C9H5N4O2 C9H15NO4 C9H17N2O3 C9H19N3O2 C9H21N4O C10H3NO4 C10H5N2O3 C10H7N3O2 C10H9N4O C10H17O4 C10H19NO3 C10H21N2O2 C10H23N3O C10H25N4 C11H5O4 C11H7NO3 C11H9N2O2 C11H11N3O C11H13N4 199.1440 200.0950 200.16 10.2160 202.0539 201.84 1.78 16.44 1.32 1.0954 202.0617 202.23 1.1431 202.52 10.75 1.28 1.06 13.1604 201.17 1.1444 202.86 1.1557 202.1717 201.58 15.2129 200.1699 199.39 1.0872 199.0777 201.1193 202.82 1.22 14.0705 202 202.23 1.9936 201.0759 199.16 1.32 12.0184 199.

82 1.0821 203.34 16.03 12.71 15.44 15.90 13.47 15.81 12.06 1.1154 201.14 0.30 1.23 1.07 11.0630 202.83 16.23 1.08 15.1138 9.0297 204.1280 201.1730 201.17 1.31 1.41 1.17 C11H8NO3 C11H10N2O2 C11H12N3O C11H14N4 C11H22O3 C11H24NO2 C11H26N2O C12H2N4 C12H10O3 C12H12NO2 C12H14N2O C12H16N3 C12H26O2 C13H2N2O C13H4N3 C13H14O2 C13H16NO C13H18N2 C14H2O2 C14H4NO C14H6N2 202.48 1.40 1.00 1.99 0.66 11.0457 203.60 13.1358 202.24 1.00 15.02 12.15 0.0743 202.53 12.82 14.98 0.08 0.1522 203.14 0.28 11.92 13.21 1.08 1.1236 204.46 10.28 1.64 12.60 15.1471 202.35 13.1491 201.73 16.98 14.55 10.1597 202.1600 204.1855 201.48 1.93 11.37 13.0504 202.62 13.16 12.0783 203 203.30 11.19 Formula C14H18O C14H20N C15H6O C15H8N C15H22 C16H10 Masa 202.9976 201.01 0.0406 202.72 16.0422 204.09 1.0532 12.57 10.61 15.0089 201.47 M+2 1.0171 204.1808 202.45 13.11 0.34 12.93 1.1475 204.0218 203.0410 204.32 1.0868 202.91 1.53 13.09 13.1346 202.35 1.24 1.0861 204 204.29 1.98 0.1107 202.07 0.44 11.40 1.17 12.28 11.1158 203.25 13.56 17.80 12.0215 201.89 13.07 0.85 16.51 13.0695 203.0916 201.99 0.1968 201.22 1.99 1.23 1.06 0.17 1.0736 203.0453 201.2046 202.38 1.56 11.99 14.1839 204.0497 203.98 1.21 1.91 1.182 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C11H21O3 C11H23NO2 C11H25N2O C11H27N3 C12HN4 C12H9O3 C12H11NO2 C12H13N2O C12H15N3 C12H25O2 C12H27NO C13HN2O C13H3N3 C13H13O2 C13H15NO C13H17N2 C14HO2 C14H3NO C14H5N2 C14H17O C14H19N 201.1220 202.32 1.19 1.0657 202.98 1.96 1.35 1.88 15.1436 203.0774 204.11 14.55 12.00 1.24 1.27 11.67 11.31 1.26 14.32 1.72 15.1722 202.14 0.08 1.22 15.35 14.16 1.17 1.10 15.0981 202.23 1.55 10.1519 12.0570 203.34 1.2094 201.48 1.31 1.0552 201.45 M+2 1.11 0.44 10.46 14.32 1.91 1.1032 203.42 11.30 1.0661 204.93 1.0054 202.20 1.18 10.0583 203.0344 203.97 15.45 1.0899 204.1233 202.0280 202.1284 203.71 13.31 1.34 Formula C14H7N2 C14H19O C14H21N C15H7O C15H9N C15H23 C16H11 M+1 16.26 1.29 1.06 1.39 12.86 1.81 1.43 9.30 1.1569 202.51 12.0994 202.69 11.22 1.0790 201.08 0.80 10.1012 204.87 15.1369 203.1349 204.0535 204.1635 203.1362 204.31 1.1029 201.08 11.17 1.64 12.1111 204.83 1.1999 203.82 10.06 1.24 14.46 15.1713 204.0093 203.1271 203.24 1.0331 203.32 1.24 15.02 Masa 203.26 1.17 12.36 16.2207 201.84 0.1393 200.16 1.19 10.1801 203.0648 204.1509 203.28 1.17 1.73 13.19 12.41 1.45 1.0610 203.23 13.33 1.46 14.38 1.48 1.96 1.0934 203.55 11.91 11.54 10.0293 202.66 12.71 11.1952 204.26 13.02 C8H15N2O4 C8H17N3O3 C8H19N4O2 C9H3N2O4 C9H5N3O3 C9H7N4O2 C9H17NO4 C9H19N2O3 C9H21N3O2 C9H23N4O C10H5NO4 C10H7N2O3 C10H9N3O2 C10H11N4O C10H19O4 C10H21NO3 C10H23N2O2 C10H25N3O C11H7O4 C11H9NO3 C11H11N2O2 C11H13N3O C8H16N2O4 C8H18N3O3 C8H20N4O2 C9H4N2O4 C9H6N3O3 C9H8N4O2 C9H18NO4 C9H20N2O3 C9H22N3O2 C9H24N4O C10H6NO4 C10H8N2O3 C10H10N3O2 C10H12N4O C10H20O4 C10H22NO3 C10H24N2O2 C11H8O4 C11H10NO3 C11H12N2O2 C11H14N3O .1873 203.0419 202.1761 203.1934 202.32 1.0167 202.58 17.0202 201.1588 204.0328 201.1060 M+1 15.36 12.33 14.1267 201.1675 203.

40 1.39 16.1295 206.0488 205.65 16.09 1.34 1.0085 204.29 1.1631 206.0501 205.09 1.38 1.0515 205.46 11.0579 206.48 1.0453 206.22 1.26 15.26 1.68 14.43 1.0078 206 206.32 1.10 11.70 13.0943 206.06 1.28 13.1502 204.41 1.88 16.0563 204.0211 204.37 12.93 1.93 1.21 10.0688 13.12 0.21 1.1659 9.99 1.23 10.0151 205.99 1.32 11.12 11.57 13.1189 205.94 11.86 16.1957 205.1679 205.87 1.39 14.58 12.96 1.04 1.06 14.40 14.64 14.98 1.1455 205.87 1.00 1.1267 206.24 1.19 12.1515 204.1648 203.1549 203.38 1.60 10.83 12.15 1.74 15.0566 206.0328 206.0120 203.0359 203.32 1.99 1.60 11.67 1.47 10.16 1.29 1.0939 205 205.1666 205.0437 204.11 0.31 13.33 13.46 1.0371 13.91 15.34 C11H16N4 C11H24O3 C12H2N3O C12H4N4 C12H12O3 C12H14NO2 C12H16N2O C12H18N3 C13H2NO2 C13H4N2O C13H6N3 C13H16O2 C13H18NO C13H20N2 C14H4O2 C14H6NO C14H8N2 204.14 0.27 15.1169 206.20 12.48 1.50 18.27 14.1377 204.91 1.39 M+2 1.1424 203.0133 203.54 14.24 1.1628 204.31 13.49 10.91 1.13 15.68 13.59 13.96 1.38 14.1185 203.29 1.1879 204.1791 205.56 12.85 10.41 1.59 10.1072 203.63 0.33 1.20 14.1533 206.07 1.18 1.0375 205.1518 206.38 16.0249 205.20 Formula C14H20O C14H22N C15H8O C15H10N C15H24 C16H12 Masa 204.58 10.24 1.31 1.75 14.1420 206.32 1.94 13.31 13.0726 205.40 1.61 17.36 1.65 12.56 13.1753 204.29 1.22 12.26 C8H18N2O4 C8H20N3O3 C8H22N4O2 C9H6N2O4 C9H8N3O3 C9H10N4O2 C9H20NO4 C9H22N2O3 C10H8NO4 C10H10N2O3 C10H12N3O2 C10H14N4O C10H22O4 C11H2N4O C11H10O4 C11H12NO3 C11H14N2O2 C11H16N3O C11H18N4 C12H2N2O2 C12H4N3O C12H6N4 C12H14O3 C12H16NO2 C12H18N2O C12H20N3 Masa 205.24 1.1744 206.26 13.31 1.16 1.47 11.77 16.30 1.97 C8H17N2O4 C8H19N3O3 C8H21N4O2 C9H5N2O4 C9H7N3O3 C9H9N4O2 C9H19NO4 C9H21N2O3 C9H23N3O2 C10H7NO4 C10H9N2O3 C10H11N3O2 C10H13N4O C10H21O4 C10H23NO3 C11HN4O C11H9O4 C11H11NO3 C11H13N2O2 C11H15N3O C11H17N4 C12HN2O2 C12H3N3O C12H5N4 C12H13O3 C12H15NO2 .0739 205.54 13.1427 205.30 11.04 1.17 14.30 1.41 1.58 11.73 11.95 13.0852 205.1506 206.31 1.09 0.1389 204.57 10.44 1.96 11.59 17.0865 205.38 1.0038 205.1182 206.0449 204.82 14.0930 206.03 14.1103 M+1 15.01 14.38 1.0116 206.52 14.0653 205.67 12.0355 206.48 1.0277 205.38 14.0892 205.1025 204.0805 206.1393 206.99 1.21 12.49 1.18 1.0229 206.37 14.1726 204.02 0.0947 203.1056 206.36 1.21 1.43 Formula C14H23N C15H9O C15H11N C15H25 C16H13 C17H M+1 15.32 1.1886 203.0978 205.67 13.76 15.12 15.29 13.1018 205.07 0.23 1.85 12.0324 204.0594 206.0614 205.0484 203.02 0.29 14.33 1.01 1.86 1.75 16.13 0.1091 205.1216 205.13 0.1264 204.42 1.84 14.0198 204.08 0.0246 203.49 15.45 1.0575 204.48 12.87 1.0814 204.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 183 C11H15N4 C11H23O3 C11H25NO2 C12HN3O C12H3N4 C12H11O3 C12H13NO2 C12H15N2O C12H17N3 C13HNO2 C13H3N2O C13H5N3 C13H15O2 C13H17NO C13H19N2 C14H3O2 C14H5NO 203.0817 206.26 1.0708 203.1315 205.84 10.1298 203.90 15.22 14.17 1.09 0.14 0.48 M+2 1.1151 204.47 12.1832 205.17 1.1553 205.74 11.02 0.15 0.15 1.0692 206.11 0.1311 203.18 14.65 14.27 1.59 9.24 1.0007 203.0786 204.1440 205.

89 16.0511 208.20 15.97 13.1451 208.38 1.99 1.1706 205.22 1.61 13.1671 206.14 1.34 14.76 11.0399 208.98 15.08 1.08 15.40 M+2 1.61 12.33 1.05 15.12 0.0484 208.0770 207.24 1.14 13.0896 207.0763 208.37 1.50 1.43 14.50 11.14 0.24 12.59 Formula C16H15 C17H3 M+1 17.53 1.13 11.34 13.86 12.77 11.23 14.37 1.50 12.1373 207.1229 205.25 14.20 14.46 14.31 1.1471 207.40 1.20 1.18 1.1464 208.35 1.0848 208.0082 207.1307 206.86 14.21 14.73 13.0164 205.88 10.61 13.94 1.82 15.24 1.66 16.0147 208.24 1.01 1.1385 207.21 1.18 1.00 1.42 1.0845 206.48 13.0637 208.80 15.40 14.02 0.0644 207.29 15.62 13.09 0.1690 208.1784 206.97 1.50 13.32 1.1134 207.0368 206.52 11.0242 206.36 1.0719 206.1910 206.49 1.88 1.1087 208.63 13.24 1.93 15.41 14.29 1.9925 205.0289 205.45 14.1737 207.0798 207.48 1.98 13.0160 208.59 12.21 1.55 1.18 14.1546 206.0876 208.44 1.35 1.0657 207.07 1.34 15.0883 207.49 11.07 14.03 0.60 11.0069 207.15 11.42 14.1584 207.0273 208.72 14.68 16.87 1.1863 M+1 16.87 10.51 18.0308 207.1815 208.45 14.44 1.1424 208.07 Masa 207.32 14.27 1.97 1.95 15.70 14.09 1.53 1.36 1.50 1.1941 208.57 14.87 14.1174 207.1611 206.17 1.08 1.10 1.72 13.1702 208.17 1.44 1.42 M+2 1.22 1.93 1.1580 204.09 14.24 12.25 12.0610 208.9956 207.0961 208.42 1.18 1.63 17.88 12.0735 208.34 1.1624 207.07 1.1009 207.2036 206.21 1.1828 9.184 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C12H17N2O C12H19N3 C13HO3 C13H3NO2 C13H5N2O C13H7N3 C13H17O2 C13H19NO C13H21N2 C14H5O2 C14H7NO C14H9N2 C14H21O 205.1247 207.0723 208.24 1.49 1.0641 205.0672 207.52 15.78 16.22 1.39 1.33 1.16 15.25 1.97 1.0524 208.1345 207.0559 207.56 14.24 10.29 1.10 1.0532 207.20 1.1021 207.49 1.54 1.46 Formula C15H12N C15H26 C16H14 C17H2 Masa 206.60 9.0157 207 207.1260 207.1342 205.20 1.79 15.27 1.0767 205.30 15.0970 206.39 1.51 10.53 18.33 13.32 C13H2O3 C13H4NO2 C13H6N2O C13H8N3 C13H18O2 C13H20NO C13H22N2 C14H6O2 C14H8NO C14H10N2 C14H22O C14H24N C15H10O 206.1096 206.1001 208.22 12.0003 206.13 13.09 0.1498 207.01 1.71 16.15 15.30 14.11 0.25 1.54 1.36 13.77 15.18 1.33 1.0195 207.10 1.44 1.96 15.52 12.0606 206.04 1.59 14.0402 205.04 14.0732 14.32 1.1338 208.0528 205.0974 208.04 15.1100 208.12 0.0750 208.0235 208 208.0480 206.23 14.41 1.33 1.29 1.1593 14.0034 208.24 1.60 14.1325 208.1577 208.1213 208.0320 207.0406 207.35 14.34 13.1467 205.0386 208.05 1.33 C8H19N2O4 C8H21N3O3 C9H7N2O4 C9H9N3O3 C9H11N4O2 C9H21NO4 C10H9NO4 C10H11N2O3 C10H13N3O2 C10H15N4O C11HN3O2 C11H3N4O C11H11O4 C11H13NO3 C11H15N2O2 C11H17N3O C11H19N4 C12HNO3 C12H3N2O2 C12H5N3O C12H7N4 C12H15O3 C12H17NO2 C12H19N2O C12H21N3 C13H3O3 C13H5NO2 C13H7N2O C13H9N3 C13H19O2 C13H21NO C13H23N2 C8H20N2O4 C9H8N2O4 C9H10N3O3 C9H12N4O2 C10H10NO4 C10H12N2O3 C10H14N3O2 C10H16N4O C11H2N3O2 C11H4N4O C11H12O4 C11H14NO3 C11H16N2O2 C11H18N3O C11H20N4 C12H2NO3 C12H4N2O2 C12H6N3O C12H8N4 C12H16O3 C12H18NO2 C12H20N2O C12H22N3 C13H4O3 C13H6NO2 C13H8N2O C13H10N3 C13H20O2 C13H22NO C13H24N2 C14H8O2 C14H10NO C14H12N2 C14H24O .0433 207.40 1.39 1.

0684 207.65 13.0065 210.46 16.1750 207.16 11.88 1.2067 208.01 1.48 14.61 .48 14.64 17.0841 209.12 0.0109 15.21 15.37 1.10 1.54 12.1768 208.33 1.1542 209.1620 210.96 17.64 13.98 1.54 11.1369 210.43 1.47 C14H26N C15H12O C15H14N C15H28 C16H2N C16H16 C17H4 Formula C9H11N3O3 C9H13N4O2 C10HN4O2 C10H11NO4 C10H13N2O3 C10H15N3O2 C10H17N4O C11HN2O3 C11H3N3O2 C11H5N4O C11H13O4 C11H15NO3 C11H17N2O2 C11H19N3O C11H21N4 C12HO4 C12H3NO3 C12H5N2O2 C12H7N3O C12H9N4 C12H17O3 C12H19NO2 C12H21N2O C12H23N3 C13H5O3 C13H7NO2 C13H9N2O C13H11N3 C13H21O2 C13H23NO C13H25N2 C14H9O2 C14H11NO C14H13N2 C14H25O C14H27N C15HN2 C15H13O C15H15N C15H29 C16HO Masa 209.74 16.08 1.1733 210.11 14.63 13.0555 210.64 15.0927 209.2270 209.0681 210.01 15.1416 209.0907 2101256.1291 209.94 1.53 13.73 14.1482 210.11 1.17 13.0829 209.0879 210.36 13.17 1.57 15.36 1.30 1.0923 207.81 16.2192 208.1529 209.47 1.67 17.11 1.1985 210.25 12.91 12.64 13.91 16.0027 M+1 11.0178 210.00 1.0100 209.20 1.60 1.0191 210.50 1.36 1.47 1.1495 210.1906 209.00 13.0892 210.75 13.0967 209.43 1.0954 209.94 1.80 13.84 15.33 1.47 16.0590 209.18 1.25 1.1127 208.1040 209.49 1.18 1.35 15.46 1.69 17.0140 209.45 1.0464 209.2098 210.0304 210.73 16.15 1.35 1.88 1.35 1.13 0.35 M+2 1.0715 209.40 1.0113 209.23 15.0888 208.93 16.94 16.03 0.28 14.85 15.0603 209.37 13.0814 209.0351 209.49 1.0794 210.09 0.0668 210.36 M+2 1.0446 207.1781 209.30 1.19 1.26 14.27 1.42 16.07 15.46 14.50 1.0477 209.44 1.12 15.99 15.33 1.0801 209.35 1.39 1.0226 209.00 16.89 14.89 12.58 15.0429 210.80 16.37 1.1859 210.33 1. 210.27 12.35 1.0688 209.53 12.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C14H7O2 C14H9NO C14H11N2 C14H23O C14H25N C15H11O C15H13N C15H27 C16HN 207.2114 207.66 17.90 14.1005 210.1049 207.02 13.2145 209.61 185 15.16 13.1253 208.32 15.1032 210.1404 208.46 1.50 14.1045 210.98 1.1988 207.1846 209.52 11.75 14.0919 210.55 12.79 1.37 15.62 14.1158 210.33 Formula C9H12N3O3 C9H14N4O2 C10H2N4O2 C10H12NO4 C10H14N2O3 C10H16N3O2 C10H18N4O C11H2N2O3 C11H4N3O2 C11H6N4O C11H14O4 C11H16NO3 C11H18N2O2 C11H20N3O C11H22N4 C12H2O4 C12H4NO3 C12H6N2O2 C12H8N3O C12H10N4 C12H18O3 C12H20NO2 C12H22N2O C12H24N3 C13H6O3 C13H8NO2 C13H10N2O C13H12N3 C13H22O2 C13H24NO C13H26N2 C14H10O2 C14H12NO C14H14N2 C14H26O C14H28N C15H2N2 C15H14O C15H16N C15H30 C16H2O Masa 210.29 12.20 1.33 1.1284 210.30 1.2349 210.25 14.1165 209.2223 210.37 13.1178 209.49 1.1205 209.43 11.35 1.54 1.05 1.42 1.30 1.08 1.17 1.12 14.69 16.26 14.18 1.38 14.0766 210.10 15.78 13.31 1.0187 208.19 1.1244 210.0313 209 209.99 16.0563 10.45 1.29 1.16 13.1972 210.9953 210.44 16.60 C9H9N2O4 208.9987 209.25 1.1894 209.41 1.55 12.64 12.23 1.25 1.0218 210.66 12.34 1.83 16.76 13.37 14.05 1.47 1.70 17.55 18.0317 210.01 1.09 0.33 1.2019 209.00 1.33 1.1608 210.0238 209.51 13.22 1.60 1.14 13.32 1.9874 209.54 1.0542 210.18 11.1131 210.19 1.0810 207.28 1.11 1.15 1.0106 M+1 11.03 0.22 1.1080 209.1655 209.27 12.39 13.44 11.41 1.85 16.1052 209.21 1.54 15.21 1.69 1.1118 210.25 1.

48 1.42 13.25 1.31 1.55 1.03 13.78 14.24 16.0222 212.45 1.1488 211.30 12.0872 211.25 1.0344 210.15 1.04 15.1560 210.0144 211.26 16.21 11.47 1.38 1.1925 211.86 16.49 1.2301 211.65 17.12 1.08 1.01 1.36 1.55 11.27 1.0096 212.50 1.03 15.0266 209.20 11.9905 211.1937 211.06 1.0958 211.67 13.1447 211.43 1.83 13.1811 211.71 17.46 11.1189 212.50 1.02 1.34 1.94 12.1049 212.88 15.92 14.1890 212.56 12.10 13.62 15.42 14.48 1.38 M+2 1.51 14.2380 212.49 16.34 1.33 1.1400 212.1196 211.51 14.72 17.03 0.60 1.15 15.57 12.20 1.60 C16H4N C16H18 C17H6 C9H10N2O4 209.1123 211.1686 211.54 1.0950 212.41 1.22 1.88 1.28 1.94 1.09 1.0797 212.80 13.0470 211 211.56 13.53 14.24 1.28 1.58 12.1526 212.0335 212.36 1.19 1.82 1.0923 212.2176 211.30 1.1162 212.28 12.31 15.33 M+1 17.2129 212.18 1.2427 211.0699 212.1315 212.49 1.01 1.0641 10.1111 211.1409 210.1573 211.0184 M+1 11.20 1.05 1.32 12.87 15.11 1.10 0.30 14.2015 212.0712 212.1236 211.0269 211.41 13.74 17.13 0.0473 212.04 1.34 1.77 16.62 Formula C16H19 C17H7 C9H12N2O4 C9H14N3O3 C9H16N4O2 C10H2N3O3 C10H4N4O2 C10H14NO4 C10H16N2O3 C10H18N3O2 C10H20N4O C11H2NO4 C11H4N2O3 C11H6N3O2 C11H8N4O C11H16O4 C11H18NO3 C11H20N2O2 C11H22N3O C11H24N4 C12H4O4 C12H6NO3 C12H8N2O2 C12H10N3O C12H12N4 C12H20O3 C12H22NO2 C12H24N2O C12H26N3 C13H8O3 C13H10NO2 C13H12N2O C13H14N3 C13H24O2 C13H26NO C13H28N2 C14H2N3 C14H12O2 C14H14NO C14H16N2 C14H28O C14H30N C15H2NO C15H4N2 210.13 15.1036 212.94 14.40 14.40 15.66 13.1413 212.58 18.51 1.1076 212.0375 17.94 1.1777 212.22 1.1287 212.29 15.81 1.2003 212.1334 211.29 14.98 1.67 15.99 16.0719 Masa 211.49 14.21 1.0058 211.25 1.0395 211.45 1.66 17.30 1.76 14.15 1.0382 211.0548 212 212.38 1.02 16.17 1.19 1.19 13.0985 211.2063 211.21 13.30 12.1275 212.0018 211.14 14.60 1.10 0.45 1.9983 212.78 13.0297 211.0249 212.65 15.12 1.36 1.1651 212.61 10.23 1.55 13.47 1.25 1.0136 212.60 15.1083 211.69 12.18 1.59 12.36 1.0746 211.23 1.0171 211.46 12.60 1.47 11.27 1.31 14.93 12.36 .1639 211.0970 211.36 1.03 0.59 18.88 1.0348 212.2050 211.1699 211.51 1.84 11.0621 211.0586 212.1063 212.1322 211.41 13.76 16.69 13.45 1.39 13.34 1.11 1.28 14.0634 211.1331 209.97 16.48 M+2 1.0845 211.44 12.33 C9H11N2O4 Formula C9H13N3O3 C9H15N4O2 C10HN3O3 C10H3N4O2 C10H13NO4 C10H15N2O3 C10H17N3O2 C10H19N4O C11HNO4 C11H3N2O3 C11H5N3O2 C11H7N4O C11H15O4 C11H17NO3 C11H19N2O2 C11H21N3O C11H23N4 C12H3O4 C12H5NO3 C12H7N2O2 C12H9N3O C12H11N4 C12H19O3 C12H21NO2 C12H23N2O C12H25N3 C13H7O3 C13H9NO2 C13H11N2O C13H13N3 C13H23O2 C13H25NO C13H27N2 C14HN3 C14H11O2 C14H13NO C14H15N2 C14H27O C14H29N C15HNO C15H3N2 C15H15O C15H17N C15H31 C16H3O Masa 211.43 1.41 1.0837 212.50 1.40 1.0391 210 210.45 1.56 18.57 11.25 1.0257 211.50 1.2141 212.0109 212.0460 212.45 1.13 0.0825 212.61 10.1209 211.17 13.98 1.34 1.68 12.1362 211.0031 211.82 13.67 13.08 12.0998 211.38 15.0508 211.05 13.1764 212.0759 211.40 1.15 14.2254 212.10 12.186 C16H3N C16H17 C17H5 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 17.

16 1.58 11.63 16.99 1.0215 213.14 1.0777 213.34 14.35 12.12 12.48 1.06 15.02 1.0062 213.95 14.50 1.17 14.0491 214.1921 214.43 1.42 13.39 17.2219 213.50 1.0617 214.60 1.59 13.1569 214.71 12.15 1.0202 213.0089 213.44 13.14 .1393 213.06 1.32 15.10 0.75 1.0981 214.0664 213.45 1.40 1.89 1.52 1.79 16.72 17.78 17.21 1.68 17.1154 213.30 1.0579 213.76 12.02 1.14 0.55 1.97 12.23 1.56 15.13 12.34 1.2458 212.61 C9H14N2O4 C9H16N3O3 C9H18N4O2 C10H2N2O4 C10H4N3O3 C10H6N4O2 C10H16NO4 C10H18N2O3 C10H20N3O2 C10H22N4O C11H4NO4 C11H6N2O3 C11H8N3O2 C11H10N4O C11H18O4 C11H20NO3 C11H22N2O2 C11H24N3O C11H26N4 C12H6O4 C12H8NO3 C12H10N2O2 C12H12N3O C12H14N4 C12H22O3 C12H24NO2 C12H26N2O C12H28N3 C13H2N4 C13H10O3 C13H12NO2 C13H14N2O Masa 213.38 1.16 15.34 1.34 1.26 1.05 16.12 1.28 15.0262 212.1280 213.1855 213.1267 213.42 1.22 13.83 13.80 14.0630 214.1478 213.0705 214 214.01 1.39 1.72 13.45 1.04 0.2160 214.0422 17.1519 213.61 12.46 1.1604 213.47 12.46 1.63 18.1220 214.23 11.1029 213.49 11.1682 214.0626 213 213.1717 213.52 16.2094 213.89 1.51 1.86 11.0253 214.1114 213.0501 212.22 13.06 13.64 1.0300 213.1431 214.1318 214.97 14.81 14.0743 214.0552 213.26 Formula C12H27N2O Masa 215.1202 187 16.0954 214.36 1.0266 214.1127 213.9976 213.1444 214.36 1.34 1.41 1.74 12.28 1.2125 M+1 14.01 1.62 1.0426 213.36 1.24 13.62 11.22 1.61 18.0014 214.69 13.33 14.0903 213.49 1.26 1.2081 213.20 M+2 1.1440 212.18 1.19 1.14 1.60 12.72 12.1365 213.26 1.10 0.1080 214.19 14.07 1.1557 214.1730 213.0175 213.62 1.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C16H5N 211.1491 213.1001 213.45 13.0328 213.77 17.87 11.61 1.70 13.51 M+2 1.51 11.0876 213.0280 214.41 17.1968 213.53 14.33 14.59 14.25 1.34 1.33 12.0856 214.50 1.88 16.44 13.31 1.09 1.60 11.1795 214.61 C9H13N2O4 C9H15N3O3 C9H17N4O2 C10HN2O4 C10H3N3O3 C10H5N4O2 C10H15NO4 C10H17N2O3 C10H19N3O2 C10H21N4O C11H3NO4 C11H5N2O3 C11H7N3O2 C11H9N4O C11H17O4 C11H19NO3 C11H21N2O2 C11H23N3O C11H25N4 C12H5O4 C12H7NO3 C12H9N2O2 C12H11N3O C12H13N4 C12H21O3 C12H23NO2 C12H25N2O C12H27N3 C13HN4 C13H9O3 C13H11NO2 C13H13N2O C13H15N3 C13H25O2 C13H27NO C13H29N2 C14HN2O C14H3N3 C14H13O2 Masa 212.2046 214.1566 212.61 14.0340 213.2332 213.43 1.1142 213.51 Formula C14H15NO C14H17N2 C14H29O C14H31N C15HO2 C15H3NO C15H5N2 C15H17O C15H19N C16H5O C16H7N C16H21 C17H9 Formula C13H16N3 Masa 214.1193 214.21 1.47 M+1 15.42 1.27 1.85 13.1205 214.49 12.31 1.55 1.99 1.1240 213.95 16.81 13.1644 213.19 1.01 16.28 1.90 17.2285 214.50 M+2 1.1353 212.0413 213.58 13.0790 213.9936 213.95 1.0916 10.0140 214.31 14.0187 213.86 13.43 1.28 1.48 1.0379 214.68 15.54 15.48 C15H16O Formula C15H18N C15H32 C16H4O C16H6N C16H20 C17H8 M+1 16.12 1.71 13.60 11.45 M+2 1.34 1.36 1.70 15.11 1.04 0.96 12.2207 213.24 11.30 16.43 14.33 12.08 13.0859 214.34 1.50 1.32 12.2505 212.1808 214.95 1.18 1.1842 213.0539 213.20 13.20 1.13 0.12 212.0453 213.06 1.90 15.1345 M+1 15.40 1.1107 10.0504 214.43 1.

31 1.62 C9H16N2O4 C9H18N3O3 C9H20N4O2 C10H4N2O4 C10H6N3O3 C10H8N4O2 C10H18NO4 C10H20N2O3 C10H22N3O2 C10H24N4O C11H6NO4 C11H8N2O3 C11H10N3O2 C11H12N4O C11H20O4 C11H22NO3 C11H24N2O2 C11H26N3O C11H28N4 C12H8O4 215.37 1.49 1.1722 214.26 1.61 13.2077 216.19 1.0344 215.0246 215.0093 215.52 11.2172 214.46 1.51 1.20 16.1648 215.0708 215.1377 216.1475 216.28 1.1675 215.74 12.1436 215.54 11.34 15.34 1.1138 216.39 1.64 18.1839 216.0535 216.0171 216.11 13.50 12.63 14.1873 215.2238 215.0774 216.1509 215.64 12.0570 215.08 16.56 14.10 13.49 13.0359 215.89 11.01 12.99 1.63 1.50 1.65 16.62 11.72 15.16 12.188 C13H26O2 C13H28NO C13H30N2 C14H2N2O C14H4N3 C14H14O2 C14H16NO C14H18N2 C14H30O C15H2O2 C15H4NO C15H6N2 C15H18O C15H20N C16H6O C16H8N C16H22 C17H10 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 14.1216 217.1726 M+1 13.1886 10.82 16.27 13.0899 216.37 12.42 1.1311 215.0484 215.35 1.81 16.51 1.10 0.1588 216.1271 215.02 14.44 1.09 1.16 1.0739 217.44 17.24 1.0371 215.86 13.95 1.0648 216.53 1.46 1.1424 215.63 11.0978 217.1185 215.0821 215.35 1.44 1.54 14.1362 216.1761 215.32 16.1549 215.47 13.82 17.29 Formula C12H10NO3 C12H12N2O2 C12H14N3O C12H16N4 C12H24O3 Masa 216.15 12.1952 216.0297 216.24 13.06 1.52 1.54 16.1471 214.34 1.72 13.98 16.45 15.42 1.38 12.07 16.1298 215.0657 214.31 1.55 16.1111 216.62 C9H15N2O4 C9H17N3O3 C9H19N4O2 C10H3N2O4 C10H5N3O3 C10H7N4O2 C10H17NO4 C10H19N2O3 C10H21N3O2 C10H23N4O C11H5NO4 C11H7N2O3 C11H9N3O2 C11H11N4O C11H19O4 C11H21NO3 C11H23N2O2 C11H25N3O C11H27N4 C12H7O4 C12H9NO3 C12H11N2O2 C12H13N3O C12H15N4 C12H23O3 C12H25NO2 214.0661 216.34 1.1396 215.46 1.02 1.23 1.1012 216.1522 215.90 13.60 15.2012 215.09 15.02 .29 15.00 14.18 1.38 1.06 1.34 1.63 1.0133 215.69 17.74 13.48 1.36 14.84 13.1934 214.45 13.55 1.48 1.44 1.26 11.1072 215.16 1.55 0.99 12.58 15.21 1.37 1.25 1.76 12.90 11.95 1.12 1.38 14.34 14.0994 214.43 15.47 M+2 1.51 1.52 12.1032 215.21 1.1455 M+1 13.25 15.1999 215.1284 215.65 11.37 1.77 12.37 1.28 1.0120 215.63 12.83 1.18 1.62 14.51 1.0331 215.16 1.1713 216.1801 215.39 14.0947 215.49 1.96 16.04 0.73 13.1158 215.34 16.26 1.26 1.34 1.64 1.0293 214.0167 214.35 12.1349 216.0406 214.47 1.92 15.63 12.0532 214.71 17.0861 216 216.25 1.0610 215.80 17.0457 215.61 1.0410 216.64 14.66 18.23 1.65 1.1233 214.01 1.0695 215.28 1.18 15.41 1.1635 215.2250 215.2363 215.0497 215.1358 214.77 M+2 1.04 0.0419 214.61 1.43 17.36 12.0501 217.0007 215.19 1.75 13.98 14.0422 10.0054 214.11 0.12 1.1597 214.02 1.28 11.50 1.37 1.0218 215.01 1.14 1.34 1.25 1.24 1.46 14.38 1.1600 216.89 1.46 1.91 17.35 15.1060 215.0934 215.27 13.2298 214.88 13.0736 215.54 1.0783 215 215.52 1.89 1.93 15.13 1.1236 216.79 12.2411 214.2316 216.25 13.61 Formula C12H9O4 C12H11NO3 C12H13N2O2 C12H15N3O C12H17N4 Masa 217.0583 215.93 17.44 C12H29N3 C13HN3O C13H3N4 C13H11O3 C13H13NO2 C13H15N2O C13H17N3 C13H27O2 C13H29NO C14HNO2 C14H3N2O C14H5N3 C14H15O2 C14H17NO C14H19N2 C15H3O2 C15H5NO C15H7N2 C15H19O C15H21N C16H7O C16H9N C16H23 C17H11 14.39 1.37 1.

1267 218.22 1.2108 218.29 13.47 1.13 1.54 1.56 1.0488 217.69 12.58 16.0575 216.41 1.1091 217.03 1.58 13.61 1.78 M+2 1.74 17.1593 217.1628 216.0449 216.34 1.23 1.1666 217.63 1.73 15.0453 218.12 1.1467 217.1389 216.0579 218.0896 219.1965 216.1631 218.30 13.63 1.27 1.0085 216.96 1.48 14.19 1.95 1.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C12H26NO2 C12H28N2O C13H2N3O C13H4N4 C13H12O3 C13H14NO2 C13H16N2O C13H18N3 C13H28O2 C14H2NO2 C14H4N2O C14H6N3 C14H16O2 C14H18NO C14H20N2 C15H4O2 C15H6NO C16H8O C16H10N C16H24 C17H12 13.1427 217.52 1.27 1.67 11.20 12.1295 218.64 16.13 13.68 11.75 13.67 14.84 16.68 1.14 1.0641 217.0814 216.55 12.0198 216.1597 219.86 14.26 1.29 1.50 1.0277 217.28 13.1679 217.1151 216.21 16.1757 218.15 1.19 Formula C11H22O4 C11H24NO3 C11H26N2O2 C12H2N4O C12H10O4 C12H12NO3 C12H14N2O2 C12H16N3O C12H18N4 Masa 218.48 15.02 12.57 15.9925 217.0249 217.35 1.0211 216.1440 217.50 15.1169 10.54 12.37 1.30 13.54 1.0038 217.42 1.73 17.50 1.1835 219.1957 217.92 11.40 1.0289 217.38 12.79 12.0865 217.0892 217.93 13.29 1.11 15.43 1.96 17.0930 218.1056 218.55 1.0528 217.0767 217.37 15.31 1.31 11.28 1.1832 217.1393 218.62 1.14 1.14 14.22 1.1744 218.05 M+2 1.1502 216.55 11.0614 217.58 16.47 1.1229 217.47 17.42 1.12 16.51 1.0375 217.13 1.1247 219.52 1.34 1.41 1.51 1.81 12.19 1.32 13.18 12.79 14.29 1.2156 217.35 1.03 1.1264 216.39 1.0515 217.18 1.0817 218.1342 217.41 12.1189 217.26 1.41 14.75 15.0000 217 217.02 C12H25O3 C12H27NO2 C13HN2O2 C13H3N3O C13H5N4 C13H13O3 C13H15NO2 C13H17N2O C13H19N3 C14HO3 C14H3NO2 C14H5N2O C14H7N3 C14H17O2 C14H19NO C14H21N2 C15H5O2 C15H7NO C15H9N2 C15H21O C15H23N C16H9O C16H11N C16H25 C17H13 C18H 189 13.1996 218.84 14.11 0.35 1.46 17.37 1.36 14.62 15.28 1.99 16.40 12.23 16.1018 217.49 13.35 16.92 11.49 1.17 1.35 1.23 1.64 14.0852 217.37 14.38 1.37 16.28 15.1553 217.1103 217.35 1.0078 218 218.41 12.1533 M+1 12.65 14.0437 216.1315 217.03 14.12 15.67 18.44 1.47 1.82 12.0069 219.07 1.69 18.65 1.61 15.1009 219.2203 216.40 1.0328 218.1870 218.68 1.50 14.83 17.46 15.26 1.0308 219.0324 216.1879 216.0692 218.66 12.52 1.47 1.66 14.56 13.37 1.39 15.05 1.12 1.26 15.46 1.11 0.77 12.65 12.44 1.51 1.1917 217.77 13.0402 217.37 1.1791 217.20 1.1804 217.26 15.1518 218.0151 10.1580 216.0653 217.22 1.50 1.51 1.07 1.65 1.44 1.32 .0726 217.40 12.20 1.91 13.93 11.07 Formula C11H13N3O2 C11H15N4O C11H23O4 C11H25NO3 C12HN3O2 C12H3N4O C12H11O4 C12H13NO3 C12H15N2O2 Masa 219.51 1.21 14.0566 218.0563 216.58 19.1706 217.0657 219.56 1.0805 218.56 1.1134 M+1 13.22 15.2090 216.0229 218.85 17.57 11.2030 217.62 C9H17N2O4 C9H19N3O3 C9H21N4O2 C10H5N2O4 C10H7N3O3 C10H9N4O2 C10H19NO4 C10H21N2O3 C10H23N3O2 C10H25N4O C11H7NO4 C11H9N2O3 C11H11N3O2 C11H13N4O C11H21O4 C11H23NO3 C11H25N2O2 C11H27N3O C12HN4O 216.0164 217.1506 218.04 12.0786 216.63 1.1025 216.66 12.79 C9H18N2O4 C9H20N3O3 C9H22N4O2 C10H6N2O4 C10H8N3O3 C10H10N4O2 C10H20NO4 C10H22N2O3 C10H24N3O2 C10H26N4O C11H8NO4 C11H10N2O3 C11H12N3O2 C11H14N4O 217.01 16.26 1.19 1.2043 217.29 1.

1260 219.1549 220.35 1.50 15.55 1.24 16.57 12.71 14.1325 220.71 18.0845 218.60 16.1213 220.0961 220.22 1.38 1.1671 218.47 1.1546 218.54 1.66 1.40 1.9956 219.76 17.0798 219.26 1.72 18.24 1.1420 218.0320 219.0770 10.53 1.190 C12H26O3 C13H2N2O2 C13H4N3O C13H6N4 C13H14O3 C13H16NO2 C13H18N2O C13H20N3 C14H2O3 C14H4NO2 C14H6N2O C14H8N3 C14H18O2 C14H20NO C14H22N2 C15H6O2 C15H8NO C15H10N2 C15H22O C15H24N C16H10O C16H12N C16H26 C17H14 C18H2 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 13.1291 221.03 1.95 11.1611 218.1498 219.1182 218.41 14.13 16.0943 218.50 1.0235 220 220.1529 221.0003 218.02 1.07 1.77 17.29 1.32 1.41 1.1768 220.1822 219.59 19.28 15.77 18.0688 221.34 1.47 1.42 15.60 13.50 13.56 1.20 1.61 19.27 Formula C11H11NO4 C11H13N2O3 C11H15N3O2 C11H17N4O C12HN2O3 C12H3N3O2 C12H5N4O C12H13O4 C12H15NO3 C12H17N2O2 C12H19N3O C12H21N4 C13HO4 Masa 221.38 1.32 1.0368 218.1451 220.53 1.1096 218.1788 10.26 1.62 1.29 1.59 11.0559 219.0464 221.1988 219.14 15.65 16.70 11.97 11.30 15.86 14.1307 218.50 1.42 1.42 1.0684 219.0723 220.07 1.04 16.13 1.64 1.36 1.56 14.05 12.1901 220.1049 219.1662 220.99 17.69 14.0532 219.0672 219.38 1.88 17.1690 220.22 14.85 12.80 14.0732 218.06 14.11 1.79 C9H19N2O4 C9H21N3O3 C9H23N4O2 C10H7N2O4 C10H9N3O3 C10H11N4O2 C10H21NO4 C10H23N2O3 C10H25N3O2 C11H9NO4 C11H11N2O3 218.51 15.0195 219.1021 219.34 1.1424 220.08 1.0606 218.34 11.71 11.98 17.81 14.0970 218.29 1.86 17.0386 220.44 1.27 1.13 1.52 1.59 1.58 12.17 1.03 16.48 1.58 M+2 1.33 13.49 17.27 1.53 1.1345 219.53 15.23 12.49 1.69 14.43 12.94 15.40 15.51 17.89 16.71 12.21 12.61 13.92 15.94 1.35 13.29 1.48 1.0974 220.0242 218.0147 220.17 1.0848 220.1584 219.49 1.29 15.1675 220.0355 218.60 11.63 1.1174 219.64 1.51 1.08 14.0923 219.44 1.2114 219.1737 219.1784 218.0814 221.68 12.38 1.74 .87 16.76 15.1883 218.15 16.27 1.44 1.02 1.33 13.78 15.70 12.0226 221.44 14.59 C12H17N3O C12H19N4 C13HNO3 C13H3N2O2 C13H5N3O C13H7N4 C13H15O3 C13H17NO2 C13H19N2O C13H21N3 C14H3O3 C14H5NO2 C14H7N2O C14H9N3 C14H19O2 C14H21NO C14H23N2 C15H7O2 C15H9NO C15H11N2 C15H23O C15H25N C16H11O C16H13N C16H27 C17HN C17H15 C18H3 14.44 1.66 1.32 11.84 12.98 13.0109 219.19 1.1373 219.47 1.24 14.0594 218.13 1.15 15.52 1.24 1.38 16.72 13.38 1.1165 221.69 1.03 1.52 1.37 Formula C11H10NO4 C11H12N2O3 C11H14N3O2 C11H16N4O C11H24O4 C12H2N3O2 C12H4N4O C12H12O4 C12H14NO3 C12H16N2O2 C12H18N3O C12H20N4 C13H2NO3 Masa 220.62 1.15 1.19 1.1471 219.80 C9H20N2O4 C9H22N3O3 C9H24N4O2 C10H8N2O4 C10H10N3O3 C10H12N4O2 C10H22NO4 C10H24N2O3 219.26 16.39 14.03 1.13 1.9874 M+1 12.0433 219.9987 221.69 1.52 1.1910 218.19 1.1863 219.35 1.50 1.31 15.0610 220.0480 218.42 14.40 16.96 13.22 M+2 1.32 13.0484 220.23 1.0927 221.1948 219.66 1.1385 219.1087 220.1624 219.0446 219.67 16.1750 219.0883 219.62 16.49 1.67 14.83 14.17 1.60 12.2036 218.51 15.44 1.46 14.43 14.0116 218.15 1.0644 219.1052 221.0034 M+1 12.0082 219.63 1.43 1.1404 220.0157 219 219.0406 219.35 1.40 1.1710 219.0735 220.0810 219.56 1.38 1.1659 218.0719 218.

31 15.1001 220.25 Formula C11H12NO4 C11H14N2O3 C11H16N3O2 C11H18N4O C12H2N2O3 C12H4N3O2 C12H6N4O C12H14O4 C12H16NO3 C12H18N2O2 C12H20N3O C12H22N4 C13H2O4 C13H4NO3 C13H6N2O2 C13H8N3O C13H10N4 Masa 222.65 17.35 1.9905 223.63 13.0603 221.1127 220.38 1.79 17.0351 221.49 1.33 1.55 1.54 1.42 1.52 1.53 15.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C13H4N2O2 C13H6N3O C13H8N4 C13H16O3 C13H18NO2 C13H20N2O C13H22N3 C14H4O3 C14H6NO2 C14H8N2O C14H10N3 C14H20O2 C14H22NO C14H24N2 C15H8O2 C15H10NO C15H12N2 C15H24O C15H26N C16H12O C16H14N C16H28 C17H2N C17H16 C18H4 14.30 1.43 15.34 15.17 15.14 1.20 1.16 16.48 1.0273 220.25 14.24 12.74 14.14 1.54 12.90 16.29 1.45 1.0829 221.76 13.0257 223.51 1.92 16.24 1.64 1.51 1.43 1.0269 223.80 1.48 1.0563 221.43 16.02 18.0590 221.27 1.06 16.70 16.45 1.0027 221.30 1.67 1.53 1.53 1.50 1.64 1.89 12.72 14.0766 222.52 1.44 1.38 1.41 1.87 12.49 14.0304 222.1580 222.03 1.59 1.0621 223.69 1.0876 220.0511 220.41 1.20 1.1941 220.07 17.74 1.97 15.1244 222.1005 222.38 1.1815 220.1178 221.56 15.19 15.44 14.33 15.1322 223.36 13.61 14.19 1.35 1.27 14.54 15.54 17.73 M+2 1.72 14.88 14.0144 223.1542 221.53 1.25 M+1 13.03 1.13 1.47 1.00 M+2 1.59 1.1416 221.23 1.1925 223.27 1.32 1.78 18.68 16.0065 222.71 13.18 1.0637 220.1253 220.1628 221.0191 222.25 14.29 16.0508 191 14.26 12.0763 220.43 18.45 .0313 221 221.66 1.0879 222.1447 223.1100 220.0542 222.81 15.74 1.90 17.80 11.42 16.0668 222.18 1.25 1.23 1.16 1.36 11.1741 221.57 1.01 13.24 14.0841 221.42 14.29 1.0429 222.1781 221.0524 220.1131 222.44 1.39 1.62 1.90 14.13 1.65 1.33 15.1560 222.66 1.28 1.1906 221.80 19.63 17.50 1.52 17.0031 223.0845 223.28 16.1464 220.1502 221.24 1.57 1.52 1.52 1.86 14.0907 M+1 12.98 11.16 C13H3NO3 C13H5N2O2 C13H7N3O C13H9N4 C13H17O3 C13H19NO2 C13H21N2O C13H23N3 C14H5O3 C14H7NO2 C14H9N2O C14H11N3 C14H21O2 C14H23NO C14H25N2 C15H9O2 C15H11NO C15H13N2 C15H25O C15H27N C16HN2 C16H13O C16H15N C16H29 C17HO C17H3N C18H5 C9H22N2O4 C10H10N2O4 C10H12N3O3 C10H14N4O2 C11H2N4O2 Formula C11H3N4O2 C11H13NO4 C11H15N2O3 C11H17N3O2 C11H19N4O C12HNO4 C12H3N2O3 C12H5N3O2 C12H7N4O C12H15O4 C12H17NO3 C12H19N2O2 C12H21N3O C12H23N4 C13H3O4 C13H5NO3 C13H7N2O2 221.35 1.62 11.62 12.63 13.70 14.1205 221.1482 222.37 13.52 13.91 17.45 1.54 15.0391 222 222.0100 10.0399 220.27 1.47 14.2270 221.59 1.74 13.35 13.50 1.75 18.1894 221.18 16.1828 220.1209 223.9953 222.30 1.95 15.10 14.1608 222.0641 222.0187 220.2192 220.0140 221.0113 221.36 15.0715 221.80 15.0888 220.42 1.63 15.0970 223.1577 220.34 1.0892 222.08 1.63 13.1686 223.38 1.0266 221.74 18.64 13.53 1.0801 221.00 11.36 1.80 C9H21N2O4 C9H23N3O3 C10H9N2O4 C10H11N3O3 C10H13N4O2 C10H23NO4 C11HN4O2 220.0477 221.85 14.07 16.45 15.0178 Masa 223.15 1.66 1.62 1.01 17.1080 221.0954 221.1369 222.64 1.99 13.81 17.52 1.0967 221.1338 220.63 19.1118 222.11 14.38 13.2019 221.1040 221.47 1.55 1.2067 220.1702 220.0382 223.36 1.08 1.51 1.60 14.69 1.0238 221.38 1.0750 220.2145 221.1846 221.1655 221.0160 220.1083 223.99 15.

2050 223.1063 224.12 16.14 1.1032 222.32 17.66 13.1287 M+1 M+2 11.0348 224.09 16.29 12.30 1.67 1.37 15.1158 222.02 15.42 1.1764 224.53 1.75 16.57 1.10 17.2349 222.1045 222.34 15.65 1.57 1.68 1.75 14.0106 222.2003 224.77 13.49 1.43 1.55 1.0825 224.58 15.03 1.50 15.45 1.1733 222.0985 223.0184 223.37 16.1196 223.77 14.53 1.57 1.0586 224.1275 224.0018 14.0759 223.48 15.0634 223.42 1.93 16.83 18.29 1.40 13.63 1.0473 224.70 1.91 14.31 1.06 17.55 1.1937 223.50 1.65 1.70 1.0555 222.53 .1049 224.50 1.66 19.48 C13H9N3O C13H11N4 C13H19O3 C13H21NO2 C13H23N2O C13H25N3 C14H7O3 C14H9NO2 C14H11N2O C14H13N3 C14H23O2 C14H25NO C14H27N2 C15HN3 C15H11O2 C15H13NO C15H15N2 C15H27O C15H29N C16HNO C16H3N2 C16H15O C16H17N C16H31 C17H3O C17H5N C17H19 C18H7 Formula C12H22N3O C12H24N4 C13H4O4 C13H6NO3 C13H8N2O2 C13H10N3O C13H12N4 C13H20O3 C13H22NO2 C13H24N2O C13H26N3 C14H8O3 C14H10NO2 C14H12N2O C14H14N3 C14H24O2 223.1409 222.0109 224.0171 223.61 15.31 16.27 1.45 16.14 1.1189 224.25 1.47 15.0218 222.45 1.9983 224.27 1.60 1.0344 222.73 16.52 1.0096 224.64 15.0712 224.39 1.38 13.59 M+2 1.1162 224.2427 223.1413 224.39 15.47 14.41 1.0998 223.0317 222.0681 222.29 14.49 14.46 18.22 15.1811 223.39 1.55 17.2098 222.1334 223.40 Masa 224 224.2176 223.0335 224.88 14.67 19.1400 224.75 1.54 1.1777 15.39 1.95 16.18 1.20 16.56 12.38 15.56 15.0958 223.14 1.21 16.1985 222.64 1.56 1.1495 222.0548 Masa 224.82 17.35 1.1859 222.59 15.2223 222.84 17.25 1.09 17.14 1.53 1.11 16.0395 223.37 1.1284 222.0794 222.45 14.28 12.20 15.65 1.14 1.28 1.1362 223.16 1.38 1.83 15.39 1.56 1.72 16.0950 224.94 17.44 18.84 15.67 13.2063 223.86 15.77 18.50 14.68 17.50 1.0422 223.81 11.1699 223.81 M+1 14.90 12.49 1.20 1.0058 223.28 1.0923 224.45 1.04 18.54 13.46 16.40 1.51 1.74 1.28 1.0719 223.1123 223.0470 223 223.1111 223.192 C13H18O3 C13H20NO2 C13H22N2O C13H24N3 C14H6O3 C14H8NO2 C14H10N2O C14H12N3 C14H22O2 C14H24NO C14H26N2 C15H10O2 C15H12NO C15H14N2 C15H26O C15H28N C16H2N2 C16H14O C16H16N C16H30 C17H2O C17H4N C17H18 C18H6 C10H11N2O4 C10H13N3O3 C10H15N4O2 C11HN3O3 Formula C10H12N2O4 C10H14N3O3 C10H16N4O2 C11H2N3O3 C11H4N4O2 C11H14NO4 C11H16N2O3 C11H18N3O2 C11H20N4O C12H2NO4 C12H4N2O3 C12H6N3O2 C12H8N4O C12H16O4 C12H18NO3 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 222.53 1.70 1.80 1.80 1.67 1.0297 223.23 15.18 13.1639 223.27 14.42 1.73 18.0872 223.58 15.1651 224.1036 224.67 1.79 18.0797 224.54 1.1620 222.25 1.0460 224.2129 224.23 1.41 1.54 1.56 1.1236 223.16 1.1256 222.0746 223.66 17.67 1.65 13.43 1.08 1.0699 224.0222 224.36 15.02 13.0919 222.93 17.28 1.64 1.1890 224.36 1.92 12.1573 223.65 13.26 1.82 18.2301 223.1488 223.30 1.1972 222.57 17.

2 10.958 618 42.967 10.89 12.112 100 0.73 7.90 1.004 0.139 2.101 0.940 509 26.81 11. 2 Izotopii elementelor chimice aranjate în ordine alfabetică Z Simbol 47 Ag 13 18 Al Ar 33 79 5 As Au B 56 Ba 4 83 35 Be Bi Br 6 C 20 Ca 48 Cd 17 Cl 27 24 Co Cr Masa nominală 107 109 27 36 38 40 75 197 10 11 130 132 134 135 136 137 138 9 209 79 81 12 13 40 42 43 44 46 48 106 108 110 111 112 113 114 116 35 37 % % rel.338 0.79 100 5.904 12.10 43.904 176 109.904 400 113.337 0.962 591 41.59 7.9 15.13 12.097 2.955 480 45.55 83.07 100 31.135 2.811 137.980 79.011 40.839 48.647 0.968 852 36.9 80.9815 39.905 092 108.53 100 26.941 0.25 0.23 100 94.9332 51.600 100 100 19.453 58.905 815 137.66742 0.69 49.84 100 1.77 9.905 671 135.10 96.902 758 112.152 0.078 112.966 543 10.47 44.904 559 136.903 357 115.918 336 80.946 046 51.948 196.906 461 107.187 1.1 1.66 100 100 50.086 0.906 284 131.921 594 196.063 99.012 937 11.32 71.905 235 9.004 0.905 045 133.965 903 107.962 384 74.49 75.958 766 43.135 3.193 4.916 289 12.012182 208.536 0.952 533 105.904 493 134.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 193 ANEXA NR.345 83.411 35.980 374 78.0633 100 100 100 24.161 100 0.49 12.953 689 47.903 005 110.31 98.98 106.42 6.185 100 58.22 28.962 732 39.000 000 13.28 100 1.868 59 50 52 100 4.34 9.012182 208.90 100 0.35 3.904 757 26. Masa izotopică Masa chimică 51.933 198 49.80 24.009 305 129.981 539 35.967 545 37.904 754 34.9961 .904 182 111.8 100 100 100 100 97.99 42.003 355 39.77 24.

940 044 175.966 743 198.15 10.71 77.946 545 195.8 36.905 63.961 825 78 80 82 83 84 86 138 139 0.938 882 132.929 598 64.7302 11.2 29.91 0.5 7.947 20.100 0.49 100 59.25 11.46 14.297 13.973 467 126.546 18.002 60 173.962 917 38.91 .34 2.925 580 70.82 100 100 44.01 77.965 807 197.963 707 39.9 91.07 21.8 6.000137 100 0.22 52.9 23.7 37.83 53.49 200.0 16.35 0.3 0.9984 55.61 1.921 401 1.985 0.016 030 4.35 2.892 20.940 651 53.007 825 2.6 11.1 13.09 100 77.014 3.77 38.924 700 69.905 429 62.50 2.945 812 179.4 7.57 100 6.2581 0.903 880 190.80 138.0125 7.162 5.943 217 177.910 610 137.50 33.904 061 114.0151 0.629 35.305 100 66.933 277 68.606 27.970 617 203.83 100 5.108 39.37 100 0.911 507 85.00794 4.175 100 30.935 396 57.922 079 72.5 57.998 403 53.29 0.72 2.1 0.939 612 55.37 100 21.35 20.82 192.9045 114.960 584 192.8 99.968 254 199.0983 83.22 39.16 75.7 93.916 380 81.28 60.924 250 71.365 100 69.963 999 40.943 696 178.3 62.3 95.920 401 79.43 100 2.194 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 55 29 Cs Cu 9 26 F Fe 31 Ga 32 Ge 1 2 H D He 72 Hf 80 Hg 53 49 I In 77 Ir 19 K 36 Kr 57 La 53 54 133 63 65 19 54 56 57 58 69 71 70 72 73 74 76 1 2 3 4 174 176 177 178 179 180 196 198 199 200 201 202 204 127 113 115 191 193 39 40 41 9.090 99.723 72.30 100 22.927 765 18.907 11 138.52 44.970 277 201.83 100 0.206 18.5 27.968 300 200.37 56.914 135 83.847 69.59 126.0026 178.17 30.614 3.941 406 176.0151 0.0117 6.85 100 4.921 177 75.49 100 100 0.913 482 82.906 347 132.934 939 56.000137 100 0.904 476 112.923 463 73.0 17.56 56.99 100 4.

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã

3

Li

12

Mg

25
42

Mn
Mo

7

N

11
41
10

Na
Nb
Ne

28

Ni

8

O

76

Os

15
82

P
Pb

46

Pd

78

Pt

6
7
24
25
26
55
92
94
95
96
97
98
100
14
15
23
93
20
21
22
58
60
61
62
64
16
17
18
184
186
187
188
189
190
192
31
204
206

7,5
92,5
78,99
10,00
11,01
100
14,84
9,25
15,92
16,68
9,55
24,13
9,63
99,63
0,37
100
100
90,48
0,27
9,25
68,27
26,10
1,13
3,59
0,91
99,76
0,04
0,20
0,02
1,58
1,6
13,3
16,1
26,4
41,0
100
1,4
24,1

8,0108
100
100
12,66
13,94
100
61,50
38,33
65,98
69,13
39,58
100
39,91
100
0,37
100
100
100
0,298
10,22
100
38,23
1,66
5,26
1,33
100
0,04
0,20
0,05
3,85
3,90
32,44
39,27
64,39
100
100
2,67
45,99

6,015 121
7,016 003
23,985 042
24,985 837
25,982 593
54,938 046
91,906 808
93,905 085
94,905 840
95,904 678
96,906 020
97,905 406
99,907 477
14,003 074
15,000 108
22,989 768
92,906 377
19,992 435
20,993 843
21,991 264
57,935 346
59,930 788
60,931 058
61,928 346
63,927 968
15,994 915
16,999 133
17,999 160
183,952 488
185,953 830
186,955 741
187,955 860
188,958 137
189,958 436
191,961 467
30,973 762
203,973 020
205,974 440

207
208
102
104
105
106
108
110
190
192
194
195
196

22,1
52,4
1,02
11,14
22,33
27,33
26,46
11,72
0,01
0,79
32,9
33,8
25,3

42,18
100
3,73
40,76
81,71
100
96,82
42,88
0,03
2,34
97,34
100
74,85

206,975 872
207,976 627
101,905 634
103,904 029
104,905 079
105,903 478
107,903 895
109,905 167
189,959 917
191,961 019
193,962 655
194,964 766
195,964 926

195

6,941
24,3050
54,9380
95,94

14,00674
22,9898
92,906
20,1797
58,6934

15,9994
190,2

30,9738
207,2

106,42

195,08

196

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã

37

Rb

75

Re

45
44

Rh
Ru

16

S

51

Sb

21
34

Sc
Se

14

Si

50

Sn

38

Sr

73

Ta

43
52

Tc
Te

198
85
87
185
187
103
96
98
99
100
101
102
104
32
33
34
36
121
123
45
74
76
77
78
80
82
28
29
30
112
114
115
116
117
118
119
120
122
124
84
86
87
88
180
181

7,2
72,17
27,83
37,40
62,60
100
5,54
1,86
12,7
12,6
17,1
31,6
18,6
95,03
0,75
4,22
0,02
57,4
42,6
100
0,9
9,1
7,6
23,6
49,9
8,9
92,21
4,67
3,10
0,97
0,65
0,36
14,53
7,68
24,22
8,58
32,59
4,63
5,79
0,56
9,86
7,00
82,58
0,012
99,988

120
122
123
124
125
126

0,095
2,59
0,905
4,79
7,12
18,93

21,30
100
38,562
59,74
100
100
17,53
5,89
40,19
38,87
54,11
100
58,86
100
0,789
4,44
0,021
100
74,22
100
1,80
18,24
15,23
47,29
100
17,84
100
5,065
3,336
2,98
1,99
1,10
43,58
23,57
73,32
26,33
100
14,21
17,77
0,68
11,94
8,5
100
0,012
100
100
0,28
7,65
2,67
14,14
21,02
55,89

197,967 869
84,911 794
86,909 187
184,952 951
186,955 744
102,905 500
95,907 599
97,905 267
98,905 939
99,904 219
100,905 582
101,904 348
103,905 424
31,972 070
32,971 456
33,967 866
35,967 080
120,903 821
122,904 216
44,955 911
73,922 475
75,919 212
76,919 912
77,917 309
79,916 520
81,916 698
27,976 927
28,976 495
29,973 770
111,904 826
113,902 784
114,903 348
115,901 747
116,902 956
117,901 609
118,903 310
119,902 200
121,903 440
123,905 274
83,913 431
85,909 267
86,908 884
87,905 619
179,947 462
180,947 992
119,904 048
121,903 054
122,904 271
123,902 823
124,904 433
125,903 314

85,4678
186,207
102,905
101,07

32,066

121,752
44,956
78,96

28,0855
118,710

87,62

180,948
127,60

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã

90
22

Th
Ti

81

Tl

92

U

23

V

74

W

54

Xe

39
30

Y
Zn

40

Zr

128
130
232
46
47
48
49
50
203
205
234
235
238
50
51
180
182
183
184
186
124
126
128
129
130
131
132
134
136
89
64
66
67
68
70
90
91
92
94
96

31,70
33,87
100
8,00
7,3
73,8
5,51
5,4
29,524
70,476
0,0055
0,720
99,2745
0,25
99,75
0,12
26,3
14,28
30,7
28,6
0,10
0,09
1,91
26,4
4,1
21,2
26,9
10,4
8,9
100
48,6
27,9
4,1
18,8
0,6
51,45
11,22
17,15
17,38
2,80

93,59
100
100
10,84
9,892
100
7,466
7,317
41,89
100
0,0055
0,725
100
0,251
100
0,39
85,67
46,51
100
93,16
0,37
0,33
7,10
98,14
15,24
78,81
100
38,866
33,09
100
100
57,41
8,44
38,68
1,23
100
21,73
33,33
33,78
5,44

127,904 463
129,906 229
232,038 054
45,952 629
46,951 764
47,947 947
48,947 871
49,944 792
202,972 320
204,974 401
234,040 946
235,043 924
238,050 784
49,947 161
50,943 962
179,946 701
181,948 202
182,950 220
183,950 928
185,954 357
123,905 894
125,904 281
127,903 531
128,904 780
129,903 509
130,905 072
131,904 144
133,905 395
135,907 214
88,905 849
63,929 145
65,926 034
66,927 129
67,924 846
69,925 325
89,904 703
90,905 643
91,905 039
93,906 314
95,908 275

197

232,038
47,88

204,383
238,03
50,9415
183,85

131,29

88,906
65,39

91,224

198

Abundenþele izotopice pentru diverse combinaþii între atomi de clor ºi brom

ANEXA NR. 3
Abundenţele izotopice pentru diverse combinaţii între atomi de clor şi brom
Halogen

Masă

Cl1

35
37

Abundenţă
relativă
100
31,98

Cl2

70
72
74

100
63,96
10,23

Cl3

105
107
109
111

100
95,93
30,67
3,27

Cl4

140
142
144
146
148

77,96
100
47,82
10,19
0,82

175
177
179
181
183
185

62,53
100
63,94
20,45
3,28
0,21

210
212
214
216
218
220
222

52,12
100
79,95
34,08
8,21
1,05
0,06

Br1

79
81

100
97,88

Br2

158
160
162

51,09
100
48,93

Cl5

Halogen
Br4

316
318
320
322
324

Abundenţă
relativă
17,40
68,09
100
65,26
15,96

Br5

395
397
399
401
403
405

10,43
51,09
100
97,94
47,89
9,38

474
476
478
480
482
484
486

5,32
31,26
76,62
100
73,38
28,73
4,68

114
116
118
193
195
197
199
272
274
276
278
280
351
353
355
357
359
361
430
432
434
436
438
440
442

76,70
100
24,46
43,83
100
69,83
13,66
26,15
85,22
100
48,90
7,86
14,26
60,41
100
79,93
30,39
4,25
8,02
41,85
89,50
100
61,10
19,12
2,35

Br6

Cl1Br1
Cl1Br2

Cl6

Cl1Br3

Cl1Br4

Cl1Br5
Br3

237
239
241
243

34,05
100
97,89
31,94

Masă

Halogen

Masă

Cl2Br1

149
151
153
155

Abundenţă
relativă
61,35
100
45,67
6,38

Cl2Br2

228
230
232
234
236

38,35
100
89,63
31,89
3,90

Cl2Br3

307
309
311
313
315
317

20,49
73,38
100
63,78
18,71
2,03

Cl2Br4

386
388
390
392
394
396
398
385
387
389
391

11,92
54,36
100
94,03
47,21
11,82
1,15
47,31
14,03
2,22
0,13

Cl5Br1

254
256
258
260
262
264
266

37,60
98,11
100
52,18
14,89
2,22
0,12

Cl3Br1

184
186
188
190
192

51,12
100
65,22
17,73
1,74

79 100 83.93 0.54 3.90 6.54 219 221 223 225 227 229 43.19 68.78 100 91.01 100 50.01 11.56 1.26 Cl4Br3 377 379 381 383 13.56 33.63 57.70 1.06 .14 78.58 100 77.Abundenþele izotopice pentru diverse combinaþii între atomi de clor ºi brom Halogen Cl3Br2 263 265 267 269 271 273 Abundenţă relativă 31.17 0.19 Cl5Br2 333 335 337 339 341 343 345 347 19.03 Cl3Br3 342 344 346 348 350 352 354 16.64 8.35 92.78 31.85 100 76.73 0.42 6.86 33.50 64.63 100 63.54 21.48 Cl4Br1 Masă Halogen Masă 199 Cl4Br2 298 300 302 304 306 308 310 Abundenţă relativă 24.58 0.

şi nitrozo-derivaţi amine primare dovadă pentru O. eteri ciclici. N-oxizi amine primare. hidroxilamine amine primare dovadă nespecifică pentru O. lactone. 18 NH3+ ⋅ H2O+ . sulfonamide acizi (în special aromatici). sulfoxizi. nitroderivaţi. carboxamide. abundent. N-oxizi. ⋅ CH3NH2+ Fragment caracteristic pentru: nitroderivaţi. acizi dovadă pentru F. abundent. NH4+ ⋅ 27 H3O+. epoxizi. derivaţi fluoruraţi dovadă pentru F. fosfaţi de etil azot aromatic. aromatice propil-substituite O aromatic. O2++ NH2+.200 Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali ANEXA NR. derivaţi floururaţi acetilene terminale hidrocarburi aromatice nitrili grupe vinil terminale. cetone. N+. aldehide etilalcani. nitrili nespecific. F+ ⋅ HF+ C2H2O++ CO2++ ⋅ Na+ ⋅ C2+ C2H+ ⋅ C2H2+ + CN C2H3+ 28 HCN+ ⋅ C2H4+ 19 20 21 22 23 24 25 26 ⋅ CO+ ⋅ 29 30 31 ⋅ N2+ HCNH+ ⋅ C2H5+ CHO+ ⋅ C2H6+ ⋅ CH2O+ NO+ ⋅ CH2NH2+ ⋅ BF+ ⋅ N2H2 + CH3O+. esteri etilici. eteri şi esteri metilici. N2++. alcooli terţiari. unii esteri etilici şi N-etil-amide. lactone. N-metil-amine . compuşi polimetilaţi eteri ciclici. propil-cetone aromatice. furani. lactame. ciclohexene. aldehide. HO+. sulfone. nitro. alcooli primari dovadă pentru N. lactone.alcooli primari. 4 Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali Masa 12 13 14 15 16 Formula probabilă +⋅ 17 C CH+ ⋅ CH2+ . CO++ CH3+ ⋅ O+ . cetone ciclice nesaturate. aldehide alilice diazo-compuşi nespecific. abundent. alcooli. etil fenoli. chinone.

ciclohexanone. acetamide. etil-sulfonaţi alcooli primari . etil-sulfone N.N-dimetilamine. N-etilamine anhidride. nespecific fluorometil dovadă pentru S. abundent. eteri şi esteri etilici. nitro-derivaţi compuşi aromatici cianometil compuşi polialiciclici. mercaptani dovadă pentru 2 x O. cetone α .N-dimetilamine. butil-substituiţi. abundent. SH+ CH2F+ ⋅ SH2+ OH + H2O Cl+ SH3+ ⋅ HCl+ H2O + H2O C3+ C3H+ ⋅ C3H2+ C3H3+ ⋅ C3H4+ CH2CN+ ⋅ Ar+ C3H5+ ⋅ CH3CN+ ⋅ C3H6+ ⋅ C2H2O+ 43 44 45 C2H4N+ CON+. eteri metilici aromatici propil-alcani. nitro-derivaţi cloruri cloruri dovadă pentru 2 x O. nespecific dovadă pentru S. comp. C3H7+ C2H3O+ ⋅ CONH+ ⋅ C3H8+ ⋅ C2H4O+ C2H6N+ ⋅ CO2+ C2H5O+. compuşi cu sulf eteri şi esteri etilici. arom. N-etilamine acizi carboxilici dobadă pentru S. lactone. alchene compuşi 2-metil-N-aromatici. cicloalchilamine. butil-cetone. esteri propilici. acetaţi. eteri ciclici N. ⋅ 46 C2H7N+ CHO2+ CHS+ ⋅ C2H5OH+ (sau H2O + C2H4 sau 201 hidrazide dovadă pentru O. metil-ciclohexene acetaţi. eteri şi esteri metilici sulfuri peroxizi ciclici dovadă pentru O. nespecific. cicloalcanoli. arom.β -nesaturate nespecific.Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 N2H3+ CF+ ⋅ CH3OH+ ⋅ S+ ⋅ O2+ ⋅ N2H4+ CH3OH2+. propil. cicloalcanoli. enol-acetaţi. cicloalcani. cicloalcanone. acizi carboxilici dovadă pentru O. butilsubstituiţi metil-cetone. N-metil-aniline nespecific. etilsulfonaţi. lactone. comp.

P. alcani metilcetone. pentilcetone. etilencetali etilsulfuri metoximetileteri. sulfuri de metil. β -tetralone nespecific.ciclohexene tetraline. CH2NO2+. N-butilamide. aliciclice perfluorurate ciclohexene cianoetil nespecific. propil-eteri acetaţi dovadă pentru S şi 2 x O. cicloalcani. C2H6NO+ C2H5O2+ C2H5S+ ⋅ C2H6O2+ ⋅ C2H3Cl+ C2H4Cl+ COCl+ C5H3+ ⋅ SO2+ ⋅ S2+ acizi carboxilici nitro-derivaţi dovadă pentru S. butil esteri. abundent. ⋅ CH3SH2+ ⋅ CF2+ ⋅ C4H2+ ⋅ CH3Cl+ C4H3+. propil-eteri şi esteri. izopropilidenglicoli dovadă pentru O. 2xO. pentilaromatice metilciclohexenone. etilcetone dovadă pentru N şi O. sulfone. sulfonaţi disulfuri . metil-sulfuri sulfoxizi. etilencetali etilsulfuri cloroetil cloruri acide sulfone. Nbutilamide butilesteri. sulfonaţi clorometil aromatice trifluoro-metilate. glicoli. 56 C3H3O+ ⋅ C4H8+ 47 48 49 50 51 52 53 54 ⋅ 57 58 59 60 61 62 63 64 C3H4O+ C4H9+ C3H5O+ C3H2Fl ⋅ C4H10+ ⋅ C3H6O+ + C3H8N C3H7O+ C2H3O2+ ⋅ C3H9N+ ⋅ C2H5NO+ ⋅ C2H4O2+ . metil-esteri amine. amide dovadă pentru O. etilenglicoli.202 Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali ⋅ 55 H2O + CO)+ NO2+ CH3S+ CCl+ C2H5OH2+ CH(OH)2+ ⋅ CH3SH+ ⋅ SO+ ⋅ CHCl+ CH2Cl+. CHF2+ ⋅ C4H4+ C4H5+ ⋅ C4H6+ C2H4CN C4H7+. propil-esteri.

tetrahidrofurani dovadă pentru O. metilacetali. policicluri alifatice ciclopentenone bromuri piroli. β -tetralone aliciclice. pirani ciclohexani 203 . cicloalcani cicloalcanone pirolidine alcani. tetraline ciclohexenone. esteri. tioli derivaţi trimetiloxisiloxil aromatice aromatice cloruri aromatice piridine cloruri aromatice cu substituenţi hidrogenaţi piridine. amine alifatice benzeni perhalogenaţi dovadă pentru O. alcanali dovadă pentru N. lactone trimetilsilil derivaţi eteri esteri metilici ai acizilor carboxilici. alchene trifluorometil alcani. alcanali. ciclohexenil. sulfuri. eteri. alcanone. diene furani. grupe alchil superioare alcanone. acizi α -metilcarboxilici dovadă pentru 2 x O. piridine ciclohexani. piroli bromuri ciclohexene. glicoli dovadă pentru S. alchene. esteri acizi.Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali ⋅ 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82 C5H4+ ⋅ S2H+ C5H5+ ⋅ C5H6+ C4H3O+ C5H7+ ⋅ C5H8+ ⋅ C4H4O+ C3H6CN+ C5H9+ CF3+ C4H5O+ C3HO2+ ⋅ C4H6O+ ⋅ C6H10+ C4H8N+ C5H11+ C4H7O+ ⋅ C4H8O+ + C4H10N C6+ C4H9O+ C3H5O2+ C3H9Si+ ⋅ C4H10O+ ⋅ C3H6O2+ C3H7O2+ C3H7S+ C2H7SiO+ ⋅ C6H4+ C6H5+ C3H6Cl+ ⋅ C6H6+ C5H4N+ ⋅ C3H7Cl+ C6H7+ ⋅ C5H5N+ Br+ ⋅ C6H8+ ⋅ C5H4O+ ⋅ HBr+ C5H6N+ C6H9+ C5H5O+ ⋅ C6H10+ disulfuri ciclopentene furil-cetone ciclohexene. alcooli.

alcooli. eteri. glicol-eteri sulfuri aromatice disubstituite aromatice cloruri de alchil alchilbenzeni alchilpiridine fenoli şi derivaţi fenolici aniline bromuri esteri fenolici.204 Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali ⋅ 83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 104 105 111 115 119 C5H6O+ C5H8N+ ⋅ C4H6N2+ C6H11+ C5H7O+ C5H10N+ C6H13+ C5H9O+ ⋅ C5H10O+ C5H12N+ C5H11O+ C4H7O2+ ⋅ C4H8O2+ C4H9O2+ C4H9S+ ⋅ C7H6+ C7H7+ C4H8Cl+ ⋅ C7H8+ C6H6N+ C6H5O+ ⋅ C6H7N+ CH2Br+ ⋅ C6H6O+ C5H4NO+ C5H3O2+ ⋅ C7H12+ C7H13+ C6H9O+ C5H5S+ C6H12N+ C7H15+ C6H11O+ C5H7O2+ H4PO4+ ⋅ C8H8+ ⋅ C7H4O+ C8H9+ C7H5O+ C6H5N2+ C5H3OS+ C9H7+ C6H11O2+ C5H7O3+ C9H11+ ciclopentenone. derivaţi de piridonă furil-cetone compuşi aliciclici cicloalcani. alcanali. cicloalcani. derivaţi de feniletil α -ceto-benzenidisubstituiţi aromatice alchilate derivaţi benzoilaţi diazoderivaţi aromatici aciltiofeni aromatice esteri diesteri aromatice alchilate . derivaţi ai acizilor graşi alcanone. α -metilesteri dovadă pentru 2 x O. tetrahidropirani. alchene cicloalcanone alchiltiofeni N-alchilpiperidine alcani alcanone etilen-cetali fosfaţi de alchil tetraline. esteri esteri. acizi esteri etilici. N-metilpirolidine alcani alcanone. imidazoli alchene. dioli. dihidropirani tetrahidropiridine pirazoli. eteri fenolici piril-cetone. amine alifatice dovadă pentru O. alcani monosubstituiţi cicloalcanone piperidine. alcanali dovadă pentru N.

indoli naftochinone tetraline tioetilencetali derivaţi perfluoroalchilaţi bromuri de alchi naftaline chinoline ftalaţi difenilderivaţi derivaţi difenilmetanici ftalaţi ftalaţi ftalaţi 205 . aniline derivaţi de hidroxibenzeni derivaţi de hidroxibenzeni naftaline diesteri nesaturaţi derivaţi cloruraţi N-aromatici ioduri naftaline derivaţi cloruraţi ai hidroxibenzenilor ioduri chinoline. derivaţi de acid salicilic piridine.Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali 120 121 127 128 130 131 135 141 142 149 152 165 167 205 223 C8H7O+ C2F5+ ⋅ C7H5NO+ ⋅ C7H4O2+ C8H10N+ C8H9O+ C7H5O2+ C10H7+ C6H7O3+ ⋅ C6H6NCl+ I+ ⋅ C10H8+ ⋅ C6H5OCl+ ⋅ HI+ C9H8N+ ⋅ C9H6O+ C10H11+ C5H7S2+ C3F5+ C4H8Br+ C11H9+ C10H8N+ C8H5O3+ C12H8+ C13H9+ C8H7O4+ C12H13O3+ C12H15O4+ tolil cetone perfluoroetil derivaţi fenilcarbamaţi γ -benzopirone.

CH3CH2NH2 ⋅ (H2O şi CH2=CH2). ( CH3 + H2O) H2S (tioli) ⋅ Cl HCl H2Cl (sau HCl + H) C3H2. NO (ArNO2). HC2N CH3C≡ CH ⋅ CH2=CHCH2 42 CH2CHCH3. CO2 (esteri. S ⋅ ⋅ HS (tioli). aldehide. CH3-CO (metil-cetone. CH2O (ArOCH3). CO2H. NO2 (ArNO2) ⋅ CH3S CH3SH. anhidride). sulfonamide) ⋅ HO H2O (alcooli. Fragmente neutre ce însoţesc fragmentările compuşilor organici în spectrometrul de masă Masa fragment 1 2 15 16 17 18 19 20 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 Fragment scindat ⋅ H ⋅ H ⋅ CH3 ⋅ O (ArNO2. CH2=C=O. HCNO CH2=CHOH. sulfoxizi). unde ⋅ ⋅ G = diferite grupări funcţionale). CONH2. CH3NH2 CH3OH. C≡ N ⋅ CH2=CH . (esteri etilici). ArCH2CH2CH3). C2N2 44 45 46 47 48 49 51 52 ⋅ ⋅ . NCNH2 43 C3H7 (propil-cetone. SO (sulfoxizi). cetone) ⋅ F HF ⋅ HC≡ CH. NCO. CH3CH2O . F2 C3H3. CH2OH. C2N. NHCH2CH3 ⋅ CH3CHOH. CO (chinone) (HCN + H) ⋅ ⋅ CH3CH2 (etil-cetone. 5. ArCH2-C3H7). NH2 (carboxamide. N2O. O3 ⋅ CH2Cl ⋅ CHF2 C4H4. CHO ⋅ NH2CH2 . C2H6 ⋅ ⋅ OCH3 (esteri metilici). CH2=CH-O . CH3CH2OH. CH3COG. HC≡ N CH2=CH2. (CH3 şi CH2=CH2).206 Fragmente neutre ce însoţesc fragmentările compuşilor organici în spectrometrul de masă ANEXA NR. amin-oxizi.

207 Fragmente neutre ce însoţesc fragmentările compuşilor organici în spectrometrul de masă 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 68 69 71 73 74 75 76 77 78 79 80 85 100 119 122 127 128 C4H5 CH2=CH-CH=CH2 CH2=CH-CH=CH2 CH2=CHCH2CH3. CH3COCH3. CH3CONH2. SO2 CH2=C(CH3)-CH=CH2 ⋅ ⋅ CF3 . CS2H2. (NO + CO). CS2H C6H6. CH2=C(OH)2 (esteri ai acidului acetic) CH3CH2S ⋅ . S2. CH3CH=CHCH3. C5H5N HBr ⋅ CClF2 CF2=CF2 ⋅ CF3 . C2H5CO (etil-cetone. (H2S şi CH2=CH2) ⋅ CH2CH2Cl C5H4. C5H4N ⋅ Br . G = diverse unităţi structurale) ⋅ NCS.C5H9 ⋅ C5H11 ⋅ CH3CH2OCO C4H9OH C6H3 C6H4. CS2 C6H5. EtC=OG. C4H10 ⋅ CH3OCO . 2CO ⋅ ⋅ C4H9 (butil-cetone). C3H7OH.CF2 C6H5COOH ⋅ I HI .

m.60217733 23.a.1093897 1.6260755 1.013 6.6726231 1.60217733 9.380658 1.6605402 1.208 Constante fizice fundamentale ANEXA NR 6 Constante fizice fundamentale Constanta viteza luminii în vid acceleraţie gravitaţională constanta lui Planck sarcina elementară masa electronului masa protonului masa neutronului unitate atomică de masă constanta lui Bolzman Simbol c G h e me mp mn u.0221367 8.67259 6.314510 Unitate măsură ms-1 -11 3 10 m kg-1s-2 10-34Js 10-9C 10-31kg 10-27kg 10-27kg 10-27kg 10-23JK-1 10-19J kcal/mol kJ/mol 1023mol-1 Jmol-1K-1 .08 96.6749286 1. k electron-volt eV constanta lui Avogadro constanta molară a gazelor NA R Valoare 299792458 6.

Electrospray ionization electron-volt FAB FD FI FT-MS FT-ICR Fast Atom Bombardment Field Desorption Field Ionization Fourier Transform Mass Spectrometry Fourier Transform Ion Cyclotron Resonance GC GCMS Gas Chromatograph Gas Chromatography Mass Spectrometry HPLC HRMS High Performance Liquid Chromatography High Resolution Mass Spectrometer ICP ICR IP ISP Inductively Coupled Plasma Ion Cyclotron Resonance Ionization Potential Ionspray LC LCMS LD LIMA LIMS LSIMS Liquid Chromatograph Liquid Chromatography Mass Spectrometry Laser Desorption Laser Ionization Mass Analysis Laser Ionization Mass Spectrometry Liquid Secondary Ions Mass Spectrometry MALD MALDI MS MS/MS m/e Matrix Assisted Laser Desorption Matrix Assisted Laser Desorption Ionization Mass Spectrometer Tandem Mass Spectrometry raport masă/sarcină Pa PB Pascal Particle Beam PD Plasma Desorption QUISTOR Quadrupole Ion Store SIM SIMS SRM Selected Ion Monitoring Secondary Ions Mass Spectrometry Selected Reaction Monitoring TOF TSP Time of Flight Thermospray u.m. unitate atomică de masă .a. ESI eV intensitatea câmpului electric Electron Impact Ionization Electrospray.209 Constante fizice fundamentale Semnificaţia principalelor prescurtări utilizate în text API APCI Atmospheric Pressure Ionization Atmospheric Pressure Chemical Ionization B intensitatea câmpului magnetic CAD CF-FAB CI CID CRF Collision Activated Decomposition Continous Flow-FAB Chemical Ionization Collision Induced Decomposition Charge Remote Fragmentation DCI DLI Desorption Chemical Ionization Direct Liquid Introduction E EI ES.

10 analizor ciclotronic. 32 electrospray. 137 acid butiric. 141 acetofenonă. 126 cloro-trifluorometan. 26 cilindri Faraday. 38 ioni precursori. 42. 17 esteri. 137 thermospray. 130 butirofenonă. 65 hexanoat de etil. 58 2-etil-4-metilfenol. 74 m-nitrobenzilic. 14 grăsimi. 6 insulină. 74 o-hidroxibenzilic. 215 Avogadro. 123 di-n-hexil-eter. 30 dispersie energetică. 215 electrospray. 22 magnetic. 94 benzen. 88 ciclotron. 98 1-bromobutan. 32 gaze rare. 141 ciclohexan. 74. 114 14-metilhexadecanoic. 42 2-acetilpirol. 66. 132 butirolactonă. 8 dublă focalizare. 79 câmp electric. 93 baleiaj.5-triclorobenzen. 36 Particle Beam. 29. 90. 6 capcană de ioni. 215 cuplaj cromatografic. 86. 28 constanta lui Boltzman. 133 9-octadecenoic. 33. 130. 13 filtru de masă quadripolar. 124 3-hexenă.4-dibromobutan. 99 interfată moving belt.210 Index alfabetic Index alfabetic abundenţe izotopice. 79 APCI. 12 alcool benzilic. 23 în energie. 137 drum liber mediu. 116 11-octadecenoic. 117 stearic. 138 ciclohexanol. 115 heliu. 13 Array detectors. 125. 33 1. 114 nicotinic. 21. 42 fragmentare retro-Diels-Alder. 72 4-clorobenzofenona. 116 acizi graşi. 134 metil. 137 ciclohexanonă. 27 impact electronic. 129 sec-butil-eter. 32 dodecanonă. 137 etilbenzen. 88 ciclohexena.90 detectarea ionilor selectionaţi. 60 tri-etanolamină. 127 bromură de fenacil. 53 cameră de ionizare. 137 izobutirică. 41 biomolecule. 14 etilamină. 114. 93 amoniac. 127 1. 117 . 55 p-t-butilfenol. 57 ciclopentanonă. 14 aldehidă benzoică. 25 captură de electroni lenţi. 123 FAB. 89. 37 fragmente ionice. 61 hidrocarburi perfuorurate. 215 Planck. multiplicatoare de electroni.137 etil-dimetil-amina. 126 biblioteci de spectre. 62 cation benzil. 35 argon. 55 1-butenă. 86 amide. 136 acetonă. 137 nesaturare echivalentă. 87 di-n-butileter. 28 multiplicatoare de fotoni. 33. 38 fragmente neutre scindate. 35 daughter ion. 40 3-etilhexan. 115 18-metilnonadecanoic. 33. 33 săruri biliare. 22 efect orto. 98 biopolimeri. 30 aducţi. 39 di-n-butilsulfură. 29 butilamină. 73 1-clorobutan. 115 palmitic. 32 glicerină. 11 GC/MS. 24 ICR. 22 unghiulară. 83. 37 reacţiilor selectionate. 56 fragmente neutre.132. 68 ciclopentadienil. 25 focalizare de directie. 15 oleic. 129 di-butil-cetonă. 124 n-hexadecan. 47 scan. 92 electron-volt. 6. 91 1-hexenă. 55 t-butil-etil-eter. 131 n-butan. 77 2-butil-etil-eter. 64 etil-metil-cetonă. 130 propionică. 22 magnetic. 27 gaz cromatograf. 75. 20 CF-FAB. GC/MS. 53 FT-MS. 26 cu timp de zbor. 141 butantiol. 36 ionspray. 70 HRMS.3. 90. 37 detectoare cu microcanale. 38 derivatizare. 87 butirică. 23 formulă moleculară. 24 electrostatic. 22 dodecan. 113 ADC. 55. 20 quadripolar. 76 3-etil-3-metil-pentan. 24 anisol. 215 gravitaţională. 38 benzamidă. 25 2-heptenă.

47 moleculari. 123 1. 122 octanoat de metil. 57 normalizarea spectrului. 37 tropiliu. 25 Quoadrupole Ion Storage. ioni-molecule. 125 4-metil-2-hexanol. 54 simple. 5 Ion Cyclotron Resonance. 15 microcanale. 82. 120 teobromină. 18 MALDI. 51 fiică. 87 ionizare chimică.4-tetrametilbutan. 141 N-metilpirolidină. 128 N-metil-N-izopropil-butilamină. 47 hidroxitropiliu. 24 Quadrupole Mass Filter. 121 4-metiltiazol. 83 o(p)-nitrotoluen. 127 2. 66 norbornenă. 83 nitrometan. 19 trigliceride. 129 transmisie. 60 procese de fragmentare. 10 quasi-moleculari. 92. 80 2-metilpentan. 19 unitară. 106 oligozaharide. 28 naftalină. 65 2-metilpirol. 37 sulf. 6 Ionization Potential. 9. 108 oxid de carbon. 120. 37 scindări cu rearanjare. 14 TOF. 6 octan. 20 joasă. 75. 128 proteine. 19 înaltă. 94 cu număr impar de electroni. 22 metastabili. 25 reacţii de fragmentare. 115 TSP. 126 neon. 69. 96 moving belt. 11. 15 matrice. 38 multiplicator de electroni. 98 quadripol. 58 regula azotului. 137 tiofen. 57. 81 2. PB. 137 n-propilciclohexan. 62 părinte. 121 2. 33 MS/MS. 72. 47 piridină. 13 neutral loss scan. 37 rearanjarea McLafferty.2-dimetilpropan. 7 la presiune atmosferică. 28 plasmă de ionizare. 137 izotopi. 35 prin impact electronic. 24 toluidină. 45 negativi. 82 benzoil.128 di-n-pentilsulfură. 1 pseudomoleculari. parent scan. 44 surse de ioni. 48 n-propilbenzen.4. 96 tioglicerină. 34 pentanoli. 47 regula Stevenson. 50 potential de ionizare. 38 particle beam. 58. 50 izobutan. 124 1-(4-metilfenil)etanol. 37 selected reaction monitoring. 19 lyzozim.. 63 nitrobenzen. 2.4-dimetilciclohexenă. 123 5-metilpentadecan. 10 izobutil-metil-cetonă. 63 selecţionate. 121 4-propilfenol. 120. 72 tetrahidrofuran.211 Index alfabetic introducere directă a probei. 27 xenon. 49 termospray. 54 selected ion monitoring.6-dimetilheptenă-2. 54 rezolutie. 35 tetraclorură de carbon. 29 β -mircen.5-dimetilciclohexenă. 83 nomogramă. 15. 10 selecţionaţi. 96 plăci fotografice. 85 peptide. 124 4.2. 27 ioni aminotropiliu. 11. 50 norbornan. 42 metastabil. 19 rezonanţa ionilor în ciclotron. 134 oligonucleotide. 40 nucleozide. 76 izocinetici. 5 indirectă a probei. 38 nicotinamidă. 13 . 67 metan. 51 cu număr par de electroni. 40 izotopic. 50. 107 scan. 68. 56 directe. 8 potential de apariţie. 96 pirol. 54 induse. 78 tetralină. 98 pic de bază. 42 limită de detecţie. 131 izopropilbenzen. 57. 35 parent ion.

şi Clerc T..212 Index alfabetic BIBLIOGRAFIE 1. Nomenclatura Chimiei Organice.M...C.T. John Wiley and Sons.C.. şi Pogany I. Editat de Scheinmann F.. 1987 9. Presses universitaires de Grenoble. Purdelea D şi colab.. Neniţescu C. 1979 10. vol II. New York.W. 1983 3. 1972 13. Bucureşti 1980 12.A. Meier H. W... Banciu M. An Introduction to Spectroscopic Methods for the Identification of Organic Compounds.H.. Aplicaţii ale metodelor fizice în chimia organică. Spectrographie de masse. 1989 15... Bacaloglu R.. New York. 1972 14.. Tables Data for Structure Determination of Organic Compounds. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Kemp W. 1994 7. Editura Ştiinţifică. Editura Dacia. 1987 6. Silverstein R. New York. Spectrometria de masă a compuşilor organic. Balaban A. Précis de spectrométrie de mass analytique.. şi Glatt H. Paris 1969 11. Ediţia a 2-a.. Cotarcă L. Csunderlik C. Pogany I.. Spektroskopische Methoden in der Organischen Chemie. Cort L. Universitatea Tehnică "Gh. şi Cooks G. Asachi" Iaşi. Mager S. Structura şi proprietăţile compuşilor organici. Hesse M. New York. şi. Stuttgart. Chimie organică.D. şi Stroobant V. Berlin. Introduction to Organic Spectroscopy... Freeman and Company. Morril T. 1975 4. Springer Verlag. Cornu A. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bassler G.. Analiză structurală organică.B.. Masson.. Bucureşti 1986 16.. McLafferty F. Editura Tehnică. Organic Spectroscopy.. şi Zeeh B. Spectrométrie de masse.. Bucureşti. Charette J.. şi Banciu M. Pretsch E.. Macmillan Publishing Company.H. Hoffmann E. Cluj. Seibl J. şi colab. Oprean I.. Bucureşti. Spectrometric Identification of Organic compounds. Metode fizice în chimia organică. Lambert J. Georg Thieme Verlag. 1973 5. Editura Academiei RSR. Grenoble. Pergamon Press. Scutaru D.. Metode spectrale utilizate în analiza structurală organică. Oxford.. Ediscience. Simon W. Ediţia a 5-a. Bucureşti. Lightner D.. Shurvell H.F. 1985 2. 1991 17. Ediţia a 3-a. 1994 . Paris. Bucureşti. 1991 8.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful