Introducere

SPECTROMETRIA DE MASĂ

1

2

Introducere

CUPRINS
CAPITOLUL 1
Introducere
1.1. Principii fundamentale
1.2. Utilizarea spectroscopiei de masă în chimia organică
1.3. Scurt istoric şi perspective

1
3
3

CAPITOLUL 2
Aparatura
2.1.
2.2.
2.2.1.
2.2.2.
2.2.2.1.
2.2.2.2.
2.2.2.3.
2.2.3.
2.2.3.1.
2.2.3.2.
2.2.4.
2.2.5.
2.2.6.
2.2.7.
2.2.8.
2.2.9.
2.3.
2.3.1.
2.3.2.
2.3.3.
2.3.4.
2.3.4.1.
2.3.4.2.
2.3.4.3.
2.3.5.
2.3.6.
2.3.7.
2.4.
2.4.
2.5.

Introducerea probei
Surse de ioni şi tehnici de ionizare
Ionizare prin impact electronic (Electronic Impact, EI)
Ionizarea chimică (Chemical Ionization, CI)
Ionizarea chimică prin transfer de sarcină
Formarea de aducţi
Ionizarea chimică prin desorbţie (Desorption Chemical Ionization, DCI)
Ionizarea prin bombardament cu ioni sau cu atomi rapizi
Spectrometria de masă a ionilor secundari (Secondary Ion Mass
Spectrometry, SIMS)
Ionizarea prin bombardare cu atomi rapizi (Fast Atom Bombardment, FAB)
Ionizarea cu laser (Laser Ionization Mass Analysis, LIMA)
MALDI (Matrix Assisted Laser Desorption Ionization)
Ionizarea cu termospray (TSP)
Ionizarea cu electrospray (ES sau ESI)
Ionizarea la presiune atmosferică (Atmospheric Pressure Ionization, API
Ionizarea cu surse cu plasmă cuplată inductiv (Inductively Coupled Plasma,
ICI)
Analizoare
Clasificarea spectrometrelor de masă
Analizorul magnetic
Analizorul electrostatic
Spectrometre de masă cu dublă focalizare
Dispersie şi rezoluţie
Focalizarea de direcţie
Focalizarea în energie
Analizorul cu timp de zbor (time-of-flight, TOF)
Analizoare quadripolare
Rezonanţa ciclotronică
Detectoare
Sisteme de înregistrare
Prelucrarea datelor

5
6
6
7
11
12
13
13
13
13
15
15
15
17
18
18
19
20
21
22
22
22
23
23
24
24
26
28
30
30

CAPITOLUL 3
CUPLAJE ÎNTRE TEHNICILE CROMATOGRAFICE ŞI SPECTROMETRIA DE
MASĂ
3.1. Cuplajul gaz-cromatograf-spectrometru de masă (GC/MS)
32
3.2. Cuplajul HPLC - spectrometru de masă (HPLC/MS)
33
3.2.1. Cuplaj cu interfaţă moving belt
33

Introducere

3.2.3. Cuplaj cu interfaţă Particle Beam (PB)
3.2.4. Cuplaj cu interfaţă Thermospray (TSP)
3.2.5. Ionizarea chimică la presiune atmosferică (Atmospheric Pressure Chemical
Ionization, APCI)
3.2.6. Interfeţele tip Electrospray (ESI) şi Ionspray (ISP)
3.2.7. Moduri de achiziţie a datelor cromatografice

5.1.
5.2.
5.3.
5.4.
5.5.
5.5.1.
5.5.2.
5.5.3.
5.6.
5.7.
5.7.1.
5.7.2.
5.7.3.
5.7.4.
5.7.5.
5.7.6.
5.7.7.
5.7.7.
5.7.7.1.
5.7.7.2.
5.7.8.
5.7.9.
5.8.

CAPITOLUL 4
SPECTROMETRIA DE MASĂ ÎN TANDEM (MS/MS)
CAPITOLUL 5
SPECTRUL DE MASĂ
Introducere
Informaţii analitice
Determinarea formulei moleculare cu aparate de înaltă rezoluţie
Determinarea formulei moleculare cu aparate de rezoluţie joasă. Abundenţe
izotopice
Ionul molecular
Structura ionului molecular
Identificarea ionului molecular
Regula azotului
Ioni metastabili
Procese de fragmentare
Generalităţi
Potenţial de ionizare şi potenţial de apariţie
Simboluri utilizate în spectrometria de masă
Ioni cu număr par şi impar de electroni
Molecule şi fragmente neutre cu masă mică
Stabilirea numărului de cicluri sau a nesaturării
Scindări simple
Scindări cu rearanjare
Fragmentarea retro-Diels-Alder
Rearanjarea McLafferty
Factori ce influenţează procesele de fragmentare
Reguli generale ce se pot aplica proceselor de fragmentare
Spectrometria de masă a ionilor negativi

CAPITOLUL 6
PROCESE DE FRAGMENTARE ASOCIATE CU PRINCIPALELE CLASE DE
COMPUŞI ORGANICI
6.1. Hidrocarburi
6.1.1. Hidrocarburi saturate aciclice
6.1.2. Cicloalcani
6.2. Alchene şi alchine
6.3. Hidrocarburi aromatice
6.4. Derivaţi halogenaţi
6.4.1. Derivaţi halogenaţi alifatici
6.4.2. Derivaţi halogenaţi aromatici
6.5. Compuşi oxigenaţi
6.5.1. Compuşi hidroxilici
6.5.1.1. Alcooli
6.5.1.2. Fenoli
6.5.2. Eteri

3

34
35
35
36
37
38
40
41
42
42
45
45
45
47
47
48
48
50
50
51
53
53
54
56
56
58
60
61
62

64
64
66
67
68
69
69
72
73
73
73
76
77

4

Introducere

6.5.2.1.
6.5.2.2.
6.6.
6.6.1.
6.6.1.1.
6.6.1.2.
6.6.1.3.
6.6.2.
6.6.3.
6.6.3.1.
6.6.3.2.
6.7.
6.7.1.
6.7.1.1.
6.7.1.2.
6.7.2
6.8.
6.8.1.
6.8.1.1.
6.8.1.2.
6.8.2.
6.8.2.1.
6.8.2.2.
6.9.
6.9.1.
6.9.1.1.
6.9.1.2.
6.9.2.
6.9.2.1.
6.9.2.2.
6.9.2.3.
6.9.2.4.
6.9.3.
6.9.3.1.
6.9.3.2.
6.9.4.
6.9.4.1.
6.9.4.2.
6.9.5.
6.9.6.
6.10.

7.1.
7.1.1.
7.1.2.
7.1.3.
7.1.4.
7.1.5.
7.1.6.
7.2.

Eteri alifatici
Eteri aromatici
Compuşi cu azot
Amine
Amine alifatice
Amine cicloalifatice
Săruri cuaternare de amoniu
Amine aromatice
Nitroderivaţi
Nitroderivaţi alifatici
Nitroderivaţi aromatici
Compuşi cu sulf
Compuşi alifatici
Tioli
Tioeteri, tiocetali
Disulfuri
Compuşi carbonilici
Aldehide
Aldehide alifatice
Aldehide aromatice
Cetone
Cetone alifatice
Cetone aromatice
Acizi carboxilici şi derivaţi funcţionali
Acizi carboxilici
Acizi carboxilici alifatici
Acizi carboxilici aromatici
Esteri
Esteri alifatici
Esteri ai acizilor aromatici
Esteri ai alcoolilor aromatici şi ai fenolilor
Lactone
Amide
Amide alifatice
Amide aromatice
Nitrili
Nitrili alifatici
Nitrili aromatici
Anhidride
Cloruri acide
Compuşi heterociclici aromatici
CAPITOLUL 7
SPECTROMETRIA DE MASĂ A BIOMOLECULELOR
Peptide şi proteine
Punerea în evidenţă a mutaţiilor
Identificarea şi localizarea modificărilor post-traducţionale
Verificarea structurii şi a purităţii peptidelor şi proteinelor sintetice
Stabilirea structurii
Influenţa poziţiei şi a deocalizării sarcinii
Strategii şi exemple de determinarea secvenţei
Spectrometria de masă a oligonucleotidelor

77
79
79
79
79
81
81
81
83
83
83
83
84
84
85
85
86
86
86
86
87
87
88
89
89
89
90
91
91
92
92
93
93
93
94
94
94
95
95
95
96

98
100
100
100
101
104
104
106

Constante fizice fundamentale 120 143 199 205 207 213 215 SEMNIFICAŢIA PRINCIPALELOR PRESCURTĂRI UTILIZATE ÎN TEXT 216 INDEX ALFABETIC 217 BIBLIOGRAFIE 218 .4. 6. Izotopii elementelor chimice aranjate în ordine alfabetică Anexa nr. Oligozaharide Acizi graşi Grăsimi Săruri biliare 5 108 113 115 117 CAPITOLUL 8 PROBLEME ANEXE Anexa nr. 7. 3. Abundenţele izotopice pentru diverse combinaţii între atomi de clor şi brom Anexa nr.6. 5.5. Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali Anexa nr. H. N şi O Anexa nr. 7. 1.Introducere 7. 2. 4. 7.3. Fragmente neutre ce însoţesc fragmentările compuşilor organici în spectrometrul de masă Anexa nr. Masele şi rapoartele abundenţelor izotopice pentru diferite combinaţii de C.

în continuare. Principii fundamentale Spectrometria de masă este o metodă fizică utilizată. spectrometria de masă transformă chimic proba care devine astfel nerecuperabilă. Spre deosebire de celelalte tehnici spectrale. În cel mai simplu spectrometru de masă (figura 1. moleculele organice aflate în fază de vapori sunt bombardate cu un fascicul de electroni. incinta aparatului este menţinută la o presiune foarte joasă (≈ 10-6 . stabilirea completă a formulei structurale. denumit ion molecular sau ion-părinte. pentru a fi transformate în ioni pozitivi cu energie înaltă: M + e. ionul . în ultraviolet etc) prin faptul că nu implică utilizarea radiaţiilor electromagnetice. spectrometria în infraroşu. 1.1. pentru analiza substanţelor organice ce constă.10-7 mm Hg). în special. procese complexe de fragmentare. ce vor conduce la formarea de fragmente ionice şi neutre: +⋅ + ⋅ M = m1 + m2 +⋅ + ⋅ s a= mMu1 + m2 Dintre acestea. va suferi. urmată de separarea ionilor obţinuţi în funcţie de raportul dintre masă şi sarcină. Spectrometria de masă este inclusă în tehnicile spectroscopice deoarece reprezentarea distribuţiei unor mase funcţie de abundenţele relative este analogă cu reprezentarea intensităţii unor radiaţii funcţie de lungimea de undă.1). Deoarece ionii au de parcurs o distanţă considerabilă până la colector. spectrometrul de masă analizează numai fragmentele ionice. iar identificarea ionilor rezultaţi în cursul fragmentării permite. având energia cuprinsă între 10-70 eV. pentru a se evita ciocnirile dintre particulele pozitive sau dintre acestea şi molecule neionizate. de multe ori. Ea diferă fundamental de celelalte tehnici spectrale uzuale (rezonanţa magnetică nucleară. în esenţă. Spectrul de masă reprezintă înregistrarea maselor şi a abundenţelor relative ale ionilor obţinuţi. .6 Introducere CAPITOLUL 1 INTRODUCERE Spectrometria de masă este cea mai sensibilă metodă de analiză structurală. în ionizarea substanţei investigate. Spectrul de masă este o caracteristică a fiecărui compus. → M + ⋅ + 2e− Datorită conţinutului energetic ridicat.

Spectrul evidenţiază o serie de caracteristici ale substanţei investigate. fante de focalizare. 29. Figura 1. 9. c. dintre care cele mai importante sunt: a. 3. în formă normalizată. Elementele principale ale unui spectrometru de masă sunt prezentate în figura 1. 11.Introducere 7 Figura 1. după deviere într-un câmp magnetic variabil. 10.3. 2. 4. cu formarea celor mai stabili ioni. În acest mod ia naştere un curent de ioni de la camera de ionizare spre detector. curent proporţional cu numărul de ioni care l-a generat. Schema de principiu a unui spectrometru de masă: 1. Analiza detaliată a zeci de mii de spectre a permis formularea unor legi semi-empirice referitoare la fragmentările preferenţiale suferite de moleculele organice. a ionului molecular şi care corespund unor ioni CH 3+. anod. şi ajung apoi la analizor care are rolul de a-i separa în funcţie de raportul masă/sarcină. catod. picul cel mai intens apare la m/e 43. rezervor de vapori. este prezentat spectrul de masă. C4H9+. zonă de accelerare. masa moleculară este 86 u. b. magnet. C2H5+. înregistrator. 5. tubul analizorului. respectiv C5H11+. Aplicarea detaliată a acestor reguli la elucidarea structurii compuşilor organici va fi discutată în capitolul 5.2. 8. realizată între doi electrozi. Schema bloc a unui spectrometru de masă În figura 1. care furnizează astfel spectrul de masă. detector. frită. 6. picurile de la m/e 15.1. 7. Ionii formaţi în sursa de ioni sunt acceleraţi sub acţiunea unei diferenţe de potenţial.7.2. al 2-metilpentanului. amplificator. După detectare-amplificare acest curent este înregistrat de către înregistrator. 71 indică fragmente rezultate din scindarea. aceasta arată că scindarea preferenţială are loc între C2-C3.a. directă sau indirectă.m. 57. .

J. A măsurat defectul de masă (1923). Astfel. Spectrul de masă al 2-metilpentanului 1. elucidarea structurii moleculelor. în unele cazuri. Atribuirea structurală poate fi făcută şi prin compararea datelor spectrale cu cele existente în bibliotecile de spectre de masă. în urma interpretării fragmentărilor suferite de către ionul molecular. A observat ioni negativi şi ioni cu sarcini multiple. Rezoluţia necesară determinării directe a formulei moleculare creşte rapid odată cu creşterea masei şi a numărului de elemente prezente în moleculă. 1922) construieşte primul spectrometru de masă cu focalizare de viteză. Stabilirea formulei structurale poate fi realizată. stabilirea marcajelor izotopice.3. Aceasta precizie necesită aparate cu o rezoluţie mai mare de 104 (spectrometre de masă de înaltă rezoluţie). CO2. 1. 1918: A. CO. Thomson (premiul Nobel în 1906) înregistreză primele spectre de masă ale O2. Din acest motiv. Aston (premiul Nobel. Scurt istoric şi perspective 1886: E.000 de ani cu o precizie de 1 %. experimente de o importanţă deosebită pentru evidenţierea proceselor chimice ce au loc în organismele vii. A descoperit ionii metastabili. determinarea masei moleculare. practic.J. 3. . A descoperit (1922) izotopii 20 şi 22 ai neonului. determinarea formulei moleculare. 1919: F.8 Introducere Figura 1. 1912: J. posibilitatea de a determina un raport 14C/12C = 1/1015 a permis datarea unui eşantion de 40. Spectrometria de masă este metoda standard pentru analiza rezultatelor experimentelor de marcare izotopică. aceeaşi masă moleculară cu molecula din care provine.2. 2. 4. Este cea mai utilizată facilitate oferită de către spectrometria de masă. Formula moleculară a unui ion poate fi determinată direct dacă este posibilă măsurarea cu o precizie de cel puţin patru zecimale a masei moleculare. Dempster construieşte primul spectrometru de masă cu focalizare de direcţie (magnet în formă de sector). COCl2. Spectrometria de masă permite stabilirea cu uşurinţă a prezenţei izotopilor şi a poziţiei acestora în moleculă.3.W. Wien face primele analize prin deflexie magnetică. 1898: W. identificarea ionului molecular reprezintă o etapă cheie în interpretarea unui spectru de masă. Utilizarea spectroscopiei de masă în chimia organică Chimia organică poate utiliza spectrometria de masă pentru elucidarea următoarelor aspecte principale: 1. Goldstein descoperă ionii pozitivi. Ionul astfel format va avea. Posibilitatea determinării masei moleculare se bazează pe procesul primar de formare a ionului molecular prin expulzarea unui electron din molecula investigată. N2. Determinarea extrem de precisă a abundenţelor izotopice prezintă o importanţă deosebită pentru geo-ştiinţe şi arheologie.

de asemenea. A.000 2*108 Autor J.).L. apariţia de noi tipuri de instrumente şi tehnici.G. Beynon descrie descompunerea ionilor metastabili. F. California.H. firma Consolidated Engeneering Corporation produce primul aparat comercial pentru Atlantic Refinery Company.000 u. M. Barber descrie ionizarea prin bombardament cu atomi rapizi. M.J. L.H. utilizarea primelor sisteme de tratare computerizată a datelor. Cameron descoperă analiza prin măsurarea timpilor de zbor ale ionilor (TOF). Beynon a arătat importanţa analitică a determinării exacte a maselor. Aston F. comparativ cu anul 1991 când vînzările au fost de numai 597 milioane de dolari. Conrad utilizează spectrometria de masă în chimia organică.1 miliarde de dolari. m/δ m 13 100 130 2.m. Aceste date relevă. Supravegherea factorilor de mediu va necesita utilizarea spectrometrelor de masă transportabile. Raportul indică. Field descoperă ionizarea chimică. primele spectre ale proteinelor cu mase mai mari de 20. o dată în plus. importanţa majoră pe care o are spectrometria de masă în prezent. . Thomson A. SUA) prevăd creşterea spectaculoasă a vânzărilor de spectrometre de masă în următorii 5 ani. 1989) şi H. apar primele spectrometre de masă cuplate la gaz-cromatograf.R. firma Kratos comercializează primul spectrometru cu dublă focalizare după ce J. Marshall Studiile efectuate de către Strategic Directions International (Los Angeles.H.S. Smythe.W.E. W.a. J. Steinwedel descriu analizorul quadripolar şi capcana de ioni.W.S. Dempster F.J. Progresele tehnicilor experimentale şi perfecţionarea instrumentelor au condus la creşteri spectaculoase ale rezoluţiei şi sensibilităţii: An 1913: 1918: 1919: 1937: 1991: Rezoluţie.m. Aston A. Vestal descoperă termospray-ul. Rumbaug şi S. W. se aşteaptă ca spectrometrele cu timp-de-zbor să joace un rol din ce în ce mai mare în biotehnologie. În anul 1995 vânzările de spectrometre de masă au totalizat 1. Hillenkamp descoperă Matrix Assisted Laser Desorption Ionization (MALDI). primul spectru complet al insulinei (5750 u. apar primele aparate de rutină GC/MS cu coloane capilare.Introducere 1930: 1934: 1942: 1948: 1953: 1957: 1958: 1966: 1967: 1972: 1975: 1980: 1981: 1982: 1985: 1988: 9 R.S. FAB. Munson şi F. Paul (premiul Nobel.B. West realizează prima separare preparativă a izotopilor. H.a.

La introducerea probei în spectrometru de masă trebuie să se ţină seama de următoarele aspecte: • puritatea probei. secţiunea de colectare-detectare. în camera de ionizare. secţiunea de separare a ionilor. Probele cu presiuni de vapori scăzute (în general solidele) precum şi cele care se descompun. se introduc direct în camera de ionizare (introducere directă). 4. Modul de introducere a probei în aparat depinde esenţial de modul de ionizare şi de proprietăţile fizico-chimice ale substanţei de analizat. În cazul celorlalte tehnici de ionizare. secţiunea de ionizare şi accelerare. modul de introducere a probei rezultă din tehnica generală de lucru. numai aspectele legate de introducerea probei în cazurile în care ionizarea se realizează prin impact electronic. mai ales atunci când volatilitatea impurităţii este mult mai mare decât a substanţei analizate (în cazul extrem se înregistrează numai spectrul impurităţii).10 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă CAPITOLUL 2 APARATURA După cum s-a precizat în capitolul 1. Volatilizarea lor se realizează în urma unei încălziri controlate. În acest subcapitol vor fi prezentate. sunt introduşi indirect (aşa-numita introducere indirectă). 5. secţiunea de amplificare-înregistrare. în principal. . Prezenţa unor impurităţi. printr-o frită. la presiunea de circa 10-5 mm Hg din aparat. poate afecta foarte mult interpretarea spectrului.1. • volatilitatea probei. puritatea probei trebuie să fie extrem de mare. secţiunea de introducere a probei. un spectrometru de masă conţine cinci secţiuni principale: 1. una dintre dificultăţile majore întâlnite la înregistrarea spectrelor de masă era determinată de necesitatea ca substanţa de analizat să fie adusă în stare de vapori. prin intermediul unei camere de vaporizare din care vaporii difuzează lent.1. 2. Iniţial. Introducerea probei Spectrometrul de masă analizează ioni aflaţi în fază gazoasă. Substanţele cu volatilitate extrem de scăzută (cum ar fi aminoacizii. chiar în cantitate mică. Deoarece spectrometria de masă este o metodă de analiză deosebit de sensibilă. Compuşii organici stabili şi care prezintă presiuni de vapori moderate la temperaturi de până la 300 0C. 3. 2.

Electronii produşi sunt acceleraţi spre un anod. TSP şi electrospray. λ = 0. fiind mult mai mică decât cantităţile necesitate de celelalte tehnici spectrale. este reprezentată schematic o sursă de ionizare prin impact electronic. Principalele tipuri de surse de ioni sunt clasificate. intrând în coliziune. În figura 2. MALDI). 2. cantitatea necesară nu depăşeşte 1 mg. iar pentru valoarea de 70 eV. electronic impact. Deşi. λ = 0. LSIMS şi Fast Atom Bombardment. funcţie de modul de realizare a ionizării.2. unda este perturbată şi devine o undă compusă. surse de ionizare prin coliziunea probei cu ioni furnizaţi de sursă (ionizare chimică. Fiecărui electron emis de către sursă îi este asociată o undă a cărei lungime de undă. de timpul necesar înregistrării spectrului etc. În figura 2. Utilizarea unor cantităţi extrem de mici de subsatnţă este extrem de avantajoasă. ESI). Ionizarea prin impact electronic (Electronic Impact..Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 11 zaharurile etc) pot fi analizate după derivatizare (transformare chimică în derivaţi mai puţin polari). poate avea loc un transfer de energie. printre altele.27 nm. în drumul lor. Pentru o energie cinetică de 20 eV. Dacă una dintre frecvenţe are o energie hν ce corespunde unei tranziţii din moleculă. EI) Sursa de ionizare prin impact electronic este una din cele mai utilizate surse în spectrometria de masă organică.14 nm. Dacă această cantitate de energie este suficientă. FAB). poate avea loc expulzarea unui electron. este dată de relaţia: λ = h/mv. EI). 2. şi datorită faptului că proba este nerecuperabilă (spectrul de masă este ultimul tip de înregistrare spectrală atunci când se dispune de cantităţi limitate de substanţă). LIMA şi Matrix Assisted Laser Desorption Ionization. surse de ionizare cu ajutorul laserului (Laser Ionization Mass Analysis. λ . sunt prezentate curbele tipice de variaţie a .1. aceasta depinde de modul de introducere a probei. după cum urmează: • • • • • surse de ionizare prin bombardament electronic (impact electronic. Surse de ioni şi tehnici de ionizare Sursa de ioni (denumită frecvent şi cameră de ionizare) are rolul de a realiza ionizarea substanţelor ce urmează a fi analizate şi reprezintă una dintre cele mai importante componente a spectrometrului de masă. Aparatele moderne au permis înregistrarea de spectre de masă prin utilizarea unor cantităţi de substanţă de ordinul a 10-12 g. cu moleculele probei aflate în stare de vapori. Când această lungime de undă este de acelaşi ordin de mărime cu lungimea legăturilor chimice. chemical ionization.1. de tipul de aparat. Sursa este formată dintr-un filament încălzit (catod) ce emite electroni. CI). în principiu. Tehnicile moderne de ionizare au permis şi înregistrarea spectrelor unor compuşi tradiţional nevolatili: polimeri. surse de ionizare prin bombardament cu un fascicul de ioni sau molecule neutre (Liquid Secondary Ion Mass Spectrometry.2. • cantitatea de probă.2. ionizare prin dispersarea unor soluţii sub formă de picături fine (termospray. peptide şi proteine etc.

Ionizarea chimică (Chemical Ionization. CI) Datorită energiei înalte a electronilor utilizaţi pentru ionizarea prin impact electronic.12 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă numărului de ioni produşi de un curent electronic dat. La valori scăzute ale potenţialului. Figura 2. Sursă de ionizare prin impact electronic de accelerare a electronilor (deci de energia lor cinetică). Variaţia numărului de ioni produşi în spectrometrul de masă funcţie de energia electronilor În medie. pentru moleculele organice maximul este situat în jurul valorii de 70 eV. lungimea de undă asociată este prea mică şi moleculele devin “transparente” faţă de electroni. energia fasciculului electronic este inferioară energiei de ionizare a moleculei.2. La valori ridicate ale potenţialului. în condiţiile standard de presiune din spectrometrul de masă (∼ 2x10-5 mm Hg). ceea ce produce dificultăţi în determinarea masei moleculare. se produce un ion la o mie de molecule intrate în sursă.1.2. 2. la o presiune constantă a probei. Avantajul utilizării surselor de ionizare chimică constă în obţinerea unui spectru în care picul ionului molecular este uşor de identificat. ionul molecular produs prin expulzarea unui electron poate să sufere fragmentări. Curentul ionic total produs în urma impactului electronic este de ordinul a 10-6 A. în multe situaţii. . funcţie de potenţialul Figura 2. După cum rezultă din figura 2. Din acest motiv.2. picul ionului molecular este foarte puţin intens sau absent.2.

coliziunile dintre ioni şi molecule pot provoca reacţii chimice care. pentru introducerea probei şi pentru trecerea ionilor formaţi spre analizor.1. Ionul astfel format va intra. se calculează cu formula: L = 0.3 este prezentată o cameră de ionizare capabilă să lucreze atât în varianta EI cât şi în varianta CI. dintre moleculele probei şi un gaz. prin introducerea în interiorul sursei a unui cub cu latura de circa 1 cm. T≈ 300 K).8. majoritatea spectrometrelor de masă lucrează în condiţiile unui vid înaintat. ionizat în prealabil prin impact electronic. de exemplu. În figura 2. ceea ce conduce la valori ale presiunii de maximum 10-5 mm Hg. drumul liber mediu al unei molecule. complică inutil spectrul. prezent în interiorul sursei. Deoarece raportul dintre moleculele gazului ionizant şi moleculele probei este foarte mare (circa 103).3 Pa Realizarea practică a acestei cerinţe se poate face. unde p este presiunea din aparat.10-10 m. L (cm). prin impact electronic. În tabelul 2. Unităţi de presiune (simbolul utilizat este prezentat în paranteze) 1 pascal (Pa) = 1 newton / m2 1 bar = 106 dyne / cm2 = 105 Pa 1 milibar (mbar) = 10-3 bari =102 Pa 1 microbar (µ bar) = 10-6 bari = 10-1 Pa 1 nanobar (nbar) = 10-9 bari = 10-4 Pa 1 atmosferă (atm) = 1.5 mm Hg (circa 60 Pa). dacă nu sunt controlate. extragere de ion hidrură. drumul liber mediu se determină cu relaţia: L= 1 2 πnσ 2 unde n = p / kT (n este numărul de molecule pe cm3 iar σ diametrul de coliziune. Tabelul 2. printr-o serie de reacţii.66/p. ionizarea chimică implică producerea de ioni ai substanţei de analizat în urma coliziunii.013 bari = 101. exprimată în pascali. În aparatele care utilizează surse de ionizare prin impact electronic. Deoarece orice coliziune produce devierea ionului de pe traiectorie. acest parcurs liber mediu trebuie să fie cel puţin de ordinul metrilor.333 mbari = 133. o plasmă de ionizare. prevăzut cu orificii pentru trecerea electronilor. pentru admisia gazului ionizant. Conform teoriei cinetice a gazelor. un electron intrat în incintă va ioniza preferenţial. adică suma razelor moleculelor care intră în coliziune).325 Pa 1 torr = 1 mm Hg = 1. Această plasmă va conţine şi electroni cu energie joasă (electroni termici) rezultaţi în urma scăderii vitezei electronilor . urmată de descărcare pe pereţii aparatului. Ionii substanţei de analizat se vor forma prin reacţii chimice cu ionii acestei plasme (transfer de proton.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 13 În principiu. adiţii. la rândul său.1 sunt prezentaţi factorii de transformare între diversele unităţi de presiune. într-o zonă limitată a sursei. În condiţiile întâlnite în spectrometrul de masă (σ ≈ 3. Presiunea din interiorul acestei incinte se menţine la valoarea optimă prin introducerea de gaz ionizant. Pe de altă parte. în coliziune cu alte molecule de gaz ionizant. transfer de sarcină etc). formând. numai moleculele gazului ionizant. Pentru ca aceste coliziuni să poată avea loc este necesar ca presiunea din interiorul sursei să aibă o valoare de circa 0. în cm. situaţie în care drumul liber mediu al unei molecule este de numai câteva zeci de milimetri.

metan. Aceşti electroni lenţi pot să adiţioneze la molecule formând ioni negativi. 2. Faţă de ionizarea prin impact electronic. orificiu de trecere a electronilor ionizanţi. M+1 sau M-1 sunt mult mai mari. reacţii de fragmentare: CH 4+ ⋅ → CH 3+ + H ⋅ CH 4+ ⋅ → CH 2+ ⋅ + H 2 b. tub capilar flexibil. în special. determinarea masei moleculare este mult mai uşoară deoarece abundenţele ionilor M+. Cameră de ionizare combinată EI/CI. faptului că ionul format din molecula de analizat nu mai este un radical-cation). 9. 3. orificiu pentru introducerea probei. reacţia primară la impact electronic este cea de formare a unui radical-cation: CH 4 + e − → CH 4+ ⋅ + 2 e − Ionul astfel format suferă două tipuri principale de transformări: a. 1. buton de comutare CI/EI. principalele avantaje ale ionizării chimice sunt următoarele: Figura 2. Prin coborârea cutiei 10 se trece de la varianta EI la varianta CI. 3. 7. filament emiţător de electroni. întrerupător. 2. diafragmă. 1. 5. Principale substanţe utilizate drept gaze ionizante sunt: a.14 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă utilizaţi la ionizarea gazului sau produşi în reacţiile de ionizare. În cazul utilizării metanului drept gaz ionizant. reacţii ioni molecule: CH 4+ ⋅ + CH 4 → CH 5+ + CH ⋅3 . 4. 6. intrare gaz ionizant. procesele de fragmentare sunt mult mai simple (datorită.3. realizarea mult mai uşoară a tandemului GC-MS în condiţiile în care metanul poate fi utilizat atât ca gaz purtător cât şi ca gaz ionizant. orificiu de trecere a ionilor formaţi. 8.

corespunzând formulei C3H3+. este prezentat spectrul de masă al plasmei de ionizare a metanului obţinută la 20 Pa. Ei permit determinarea valorii masei moleculare. procesele de fragmentare sunt mult mai puţin numereroase şi analiza spectrului este mai simplă. izobutan. transfer de proton prin reacţii de tip acido-bazic: M + CH5+  → MH + + CH 4 b. În figura 2. obţinută la 20 Pa (figura 2. Deoarece . Şi în acest caz. formare de aducţi de tip ioni .4. Figura 2. Spectrul de masă al plasmei de ionizare a metanului (20 Pa) Ionii obţinuţi în urma acestor reacţii pot reacţiona cu moleculele probei prin mai multe tipuri de reacţii: a. extragere de ion hidrură (când specia analizată este o hidrocarbură saturată): RH + CH 5+  → R + + CH 4 + H 2 c. Cu molecule polare se observă formarea de aducţi ce apar la m/e M+57 şi M+39.5). din acest motiv. ionii formaţi reacţionează în special prin transfer de proton către probă.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă ⋅ 15 Au loc şi reacţii la care participă ionii formaţi în urma transformărilor suferite de CH4+ : CH 3+ + CH 4 → C 2 H 5+ + H 2 C +2 ⋅ +HC 4 H → C2 H 3+ + H 2 + H⋅ C2H 3+ + CH 4  → C3H 5+ + H 2 C 2 H 5+ + CH 4  → C 3 H 5+ + 2 H 2 După cum este de aşteptat. (M-H)+ şi (M+CH3)+. Deorece formarea lor este un proces chimic. ce apar în cazul ionizării chimice.4. sunt denumiţi ioni quasi-moleculari sau pseudo-moleculari. abundenţele tuturor acestor ioni depind de presiunea din aparat. se observă şi un ion de masă 39. aceşti ioni nu conţin excesul mare de energie ce apare la ionizarea prin impact electronic. acesta poate să fie ionul ciclopropeniliu ce prezintă structură aromatică. Ionul molecular al izobutanului se fragmentează astfel: În spectrul de masă al plasmei de ionizare a izobutanului.molecule (în cazul în care proba este formată din molecule polare): M + CH 3+  → (M + CH 3 ) + Ionii de tipul (M+H)+. b.

de a se fragmenta. Moleculele bazice (şi în special aminele) ionizeză prin transfer de proton: R − NH 2 + NH 4+  → R − NH 3+ + NH 3 Figura 2. c. Spectrul de masă al plasmei de ionizare a izobutanului (20 Pa) În spectrul plasmei de ionizare (figura 2. Din acest motiv. amoniac. di-octilftalatul are ca pic de bază MH+ . Spectrul de masă al plasmei de ionizare a amoniacului (20 Pa) Moleculele polare şi cele ce pot forma legături de hidrogen (dar care sunt puţin sau deloc bazice) formează aducţi. În cazurile intermediare se observă cei doi ioni quasimoleculari (M+1)+ şi (M+18)+. izobutanului şi amoniacului descreşte în ordinea: CH5+> (CH3)3C+ > NH4+ Astfel.6. format prin asocierea ionului amoniu cu o moleculă de amoniac: NH 4+ + NH 3  → (NH 4 + NH 3 ) + Modul de ionizare depinde de natura probei. la ionizarea cu metan. izobutanul poate fi folosit pentru identificarea selectivă a unor compuşi în prezenţa hidrocarburilor saturate.16 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă cationul terţ-butil este relativ stabil. ionii-fragmente de la m/e 113 şi 149 reprezintă între 30-60 % din abundenţa picului de bază. nitroderivaţii etc) nu pot fi ionizate eficient. Substanţele ce nu corespund criteriilor de mai sus (cum ar fi hidrocarburile saturate.6.5. De exemplu. eterii. izobutanul prezintă o eficienţă scăzută în ionizarea hidrocarburilor. formaţi prin ionizare chimică. La utilizarea izobutanului ca gaz ionizant. picul MH+ este intens iar cele două picuri de fragmentare reprezintă aproximativ 5 % din picul de bază.) se observă şi un ion de masă 35. Conţinutul energetic al ionilor formaţi prin ionizarea prin impact electronic a metanului. . Radicalul-cation format prin impact electronic reacţionează cu o moleculă de amoniac: NH 3+ ⋅ + NH 3  → NH4+ + NH 2⋅ Figura 2. prin alegerea gazului se poate controla tendinţa ionilor MH+.

fie cu o moleculă a gazului ionizant: MH + + M  →(2M + H) + F+ + M  →(F + M) + Aceste asociaţii sunt utilizate. 327+228. Pentru ca un astfel de aduct să fie stabil. 327+284) sau chiar de asociere cu molecule ale probei (m/e 2x327+1). cu formare de aducţi. este întotdeauna util să se examineze picurile ce apar la valori m/e superioare ionului molecular al unei substanţe presupus pure. se obţine un radical-cation care are însă un conţinut energetic mult mai scăzut. Procesul este similar unei solvatări în fază gazoasă şi este favorizat de posibilitatea angajării de legături de hidrogen. a unui ion quasi-molecular MH+ cu o moleculă neutră etc. un amestec a două specii M şi N poate da asociaţii precum (MH+N)+. Formarea de aducţi În plasma rezultată în urma ionizării chimice. În consecinţă.8. (F+N)+ cu (F+M)+ etc. Din acest motiv. Figura 2. 272. este vorba probabil de un amestec. 284) cât şi picurile rezultate în urma unor procese de asociere a ionului quasimolecular cu ionii gazului ionizant (m/e 327+57). este necesar ca excesul său de energie să fie eliminat prin ciocnire cu un alt treilea partener.2.2. adesea.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 17 2. 228. În principiu. orice ion din plasma de ionizare poate să se asocieze fie cu o moleculă a probei. Din acest motiv. Astfel.7. Dacă există picuri care nu pot fi explicate raţional. . prezintă spectrul unui amestec de substanţe rezultat prin eliminarea de acid cianhidric şi apă din moleculele probei. 2. În figura 2. toţi ionii se pot asocia cu molecule polare. pentru a pune în evidenţă un amestec sau pentru a determina masele moleculare ale componenţilor unui amestec. ionul molecular va da mai puţine fragmentări.2. cu fragmente (m/e 327+176. Ionizarea chimică prin transfer de sarcină Gazele rare. În interpretarea rezultatelor trebuie însă stabilit dacă amestecul este determinat de prezenţa mai multor specii introduse înainte de vaporizare sau a apărut în urma unor transformări chimice după vaporizare.2. este prezentat spectrul de ionizare chimică a unei substanţe pure.2. În spectru se pot evidenţia picuri provenite din fragmentarea ionului quasi-molecular (m/e 176.1. Frecvent. oxidul de carbon şi alte gaze cu potenţial de ionizare ridicat reacţioneză prin transfer de sarcină: Xe + e −  → Xe + ⋅ + 2 e Xe + ⋅ + M  → M + ⋅ + Xe Ca şi în cazul ionizării prin impact electronic. apar doi ioni quasi-moleculari ce se pot asocia în diverse moduri. în spectrele produşilor ionizaţi chimic apar ioni rezultaţi prin asocierea unei molecule de gaz ionizant cu un ion quasi-molecular MH + sau cu un fragment F+.

Aspectul spectrului se schimbă.2.2.18 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă Figura 2. Spectrul este un rezultat al suprapunerii mai multor fenomene.3. În principiu. DCI) Comparativ cu tehnica ionizării prin impact electronic. Ionizarea chimică prin desorbţie (Desorption Chemical Ionization. În prezenţa plasmei de ionizare chimică au loc fenomene de desorbţie. Metoda permite. ceea ce permite înregistrarea spectrului la temperaturi considerabil mai joase (uneori cu peste 150 0C) decât cele utilizate în tehnicile uzuale de ionizare. dintre care cele mai importante sunt: evaporarea probei urmată de ionizare rapidă. de obicei. metoda constă în depunerea probei. piroliză urmată de ionizare etc. Spectru de ionizare chimică (gaz ionizant: izobutan) Figura 2. ionizarea directă pe filament. Spectru de ionizare chimică (gaz ionizant: izobutan) 2.8. desorbţia directă a ionilor. ionizarea prin desorbţie este o metodă “blândă” de ionizare.2. în general. 2. a cărui temperatură poate fi controlată.7. cu variaţia temperaturii.3. Principalul ei avantaj constă însă în faptul că permite analizarea probelor solide sau a soluţiilor. pe un filament de tungsten sau de reniu. Ionizarea prin bombardament cu ioni sau cu atomi rapizi . detectarea precisă a ionului quasi-molecular. prin evaporarea unui solvent.

ce posedă o energie ridicată. Xe+ : Xe + e −  → Xe + ⋅ + 2 e - Radical-cationii formaţi sunt acceleraţi sub un potenţial de 6-10 keV pentru a ⋅ forma radical-cationi de energie înaltă (Xe)+ . lentile de accelerare şi focalizare.2. 2. spre analizor. 8. Ionizarea prin bombardare cu atomi rapizi (Fast Atom Bombardment. 2. zona de ionizare a argonului. la radical-cationi. formând aşanumiţii ioni secundari.2. prin impact ⋅ electronic.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 19 Ionizarea are loc prin focalizarea unui fascicul de ioni sau molecule neutre asupra probei şi se realizează prin două tehnici de bază.3. Energia acestor ioni este transferată moleculelor probei care va ioniza.3. accelerator de ioni. cum ar fi Ar+ . 6. SIMS implică generarea unui ⋅ ⋅ ⋅ fascicul de ioni.9. 3. FAB) Metoda constă în bombardarea moleculelor probei. Xe+ şi direcţionarea acestuia asupra moleculei analizate. Schema sursei de ionizare prin bombardament cu electroni rapizi (FAB): 1.2. electrozi de focalizare a fasciculului ionic. 2. zona de formare a atomilor neutri rapizi. În cursul ⋅ acestei treceri. Ionii probei vor fi apoi acceleraţi şi trimişi spre analizor. provocînd o undă de şoc ce va expulza ioni şi molecule. 5. cu un fascicul de atomi neutri ce are rolul de a expulza ioni şi molecule din soluţie. dizolvate într-un solvent greu volatil. (Xe)+ primesc electroni de la atomii de xenon. ce posedă o mare cantitate de energie. Figura 2. Spectrometria de masă a ionilor secundari (Secondary Ion Mass Spectrometry. Radiaţia este obţinută prin ionizarea iniţială a atomilor.1. metoda nu poate fi aplicată substanţelor organice deoarece acestea acumulează sarcini care deviază fasciculul incident de ioni. În general. Atomii neutri formaţi. este prezentată schema unei surse de ionizare prin FAB. care sunt apoi trecuţi prin xenon. Ne+ . lovesc soluţia probei. 4. SIMS) Tehnica se aplică în special solidelor şi este în mod deosebit utilă în studiul suprafeţelor. În figura 2.9. . Fasciculul de atomi neutri este format din atomi de argon sau xenon. transformându-se în atomi de xenon cu energie înaltă: + ⋅ → X e    → X e+ ⋅ → + ⋅ accelerare → Xe + Xe → Xe + Xe+ ⋅ Ionii care rămân în fascicul sunt apoi eliminaţi prin trecerea printre doi electrozi. proba dizolvată într-o picătură de glicerină. electrozi pentru deionizare. 7.

Apar. În figura 2. În acest mod se minimizează excitarea vibraţională a moleculelor.20 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă Cel mai utilizat solvent în tehnica FAB este glicerina. la analiza ionilor negativi. Figura 2. spectru care permite stabilirea secvenţei de lanţ. tri-etanolamina Această tehnică nu produce ioni. . sunt însă uşor de identificat aducţi de tipul (M+H)+.000 u. ionul molecular nu apare ca atare. Un alt avantaj îl reprezintă obţinerea de fascicule de ioni ce pot fi menţinute timp de 20-30 de minute. alcoolul m-nitrobenzilic şi. de asemenea. Sursa de ionizare prin FAB poate genera ioni moleculari ai unor molecule foarte polare şi nevolatile cum ar fi. Alţi aducţi rezultă prin asocierea cu diverse impurităţi din săruri sau în urma adăugării de NaCl sau KCl: (M+Na)+ sau (M+K)+. cele ale peptidelor şi proteinelor. spre deosebire de tehnicile convenţionale unde semnalul durează câteva secunde. ceea ce se reflectă în procese de fragmentare extrem de sumare. De obicei.a. aducţi prin asociere cu moleculele solventului nevolatil (aceştia pot fi însă eliminaţi cu uşurinţă la interpretarea spectrului). Cea mai importantă trăsătură este însă aceea că metoda permite stabilirea secvenţei aminoacizilor din modul de fragmentare a ionului molecular.10a este prezentat spectrul FAB al unui amestec de peptide ce evidenţiază picurile pseudo-moleculare (M+H)+.m. Alături de aceasta se mai utilizează tioglicerina. de exemplu. Pot fi determinate mase moleculare de până la 10. ea se mulţumeşte să expulzeze în faza gazoasă ionii pre-existenţi în soluţie.10b prezintă spectrul MS/MS al ionului de masă 872.

Ionizarea cu laser (Laser Ionization Mass Analysis. Iradierea amestecului cu ajutorul laserului va conduce la creşterea conţinutului energetic al fazei lichide prin excitarea moleculelor din matrice. cum ar fi. Aceste impulsuri provoacă expulzarea unor cantităţi infime de substanţă sub formă de ioni şi molecule neutre. LD) este o metodă eficace pentru producerea ionilor gazoşi.10. Drept consecinţă. Deoarece semnalul furnizat are o durată foarte scurtă sunt necesare analizoare foarte rapide (cu detecţie simultană sau cu timp de zbor). şi care prezintă o absorbţie puternică la lungimea de undă a laserului utilizat. a.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 21 Figura 2. urmată de fenomene de desorbţie a ionilor formaţi. Această tehnică este utilizată pentru studiul suprafeţelor şi în analiza compoziţiilor locale ale probelor. Spectrul FAB al unui amestec de peptide. de exemplu. de obicei în stare solidă. LIMA) Desorbţia laser (Laser Desorption. 2. Procesul de ionizare este schematizat în figura 2. incluziunile în minerale sau a organitelor din celule.5.11. numiţi matrice. are loc un transfer de proton între matricea fotoexcitată şi substanţa analizată. b.4. utilizat pentru stabilirea secvenţei de lanţ 2.2. . MALDI (Matrix Assisted Laser Desorption Ionization) În această tehnică de ionizare substanţa de analizat se amestecă cu o soluţie ce conţine compuşi organici cu moleculă mică. Metoda permite o ionizare selectivă funcţie de valoarea lungimii de undă.2. care pot reacţiona în continuare între ele în faza gazoasă de deasupra suprafeţei probei. Ionizarea poate fi amplificată în continuare prin utilizarea unui al doilea laser sau prin impact electronic. Spectrul MS/MS al ionului de masă 872. Ionizarea are loc cu ajutorul unor impulsuri ce furnizează între 106÷ 108 watt/cm2 şi care sunt focalizate pe o suprafaţă de circa 10-3÷ 10-4 cm2 pe care se află proba.

În figura 2.a. formate din ionii şi moleculele probei şi solvent. Ionii formaţi sunt separaţi şi acceleraţi spre analizor. folosirea matricei elimină necesitatea modificării lungimii de undă a laserului funcţie de natura probei. Ionizarea cu termospray (TSP) Tehnica termospray-iului presupune pomparea unei soluţii ce conţine o sare şi proba de analizat într-un capilar din oţel încălzit prin trecerea unui curent electric şi proiectarea acesteia cu o viteză supersonică într-o cameră vidată.a.000 u. Se formează un jet ce conţine picături foarte fine. Încălzirea în timpul vaporizării este absolut necesară pentru evitarea congelării picăturilor. Schema de principiu a ionizării cu laser asistată matriceal (MALDI) Principalele avantaje prezentate de către această metodă sunt următoarele: 1.11. 4.6. pot fi desorbite şi ionizate proteine cu mase moleculare de până la 300.2. limitând apariţia de agregate ce ar împiedica formarea ionilor moleculari.m. matricea izolează moleculele probei. 3. sensibilitatea determinării este foarte mare (de exemplu. aflată într-un mare exces. .22 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă Figura 2. o matrice din acid nicotinic permite detectarea unor cantităţi de ordinul picomolilor dintr-o proteină). 2.000 u. 2.m.12 este pezentat spectrul MALDI al unui anticorp monoclonal ce prezintă o masă moleculară de circa 150.

până în momentul în care câmpul electric de la suprafaţa lor va deveni suficient de puternic pentru a provoca desorbţia ionilor. acumulare ce determină formarea unui jet de picături fine încărcate electric. la presiune atmosferică. ionii astfel produşi sunt purtători ai unui număr mare de sarcini.7. cu un debit scăzut (de obicei 1÷ 10 µ l/min) printr-un tub capilar.13 Schema sursei tip electrospray Un exemplu de spectru de masă la care ionizarea s-a realizat prin tehnica ESI este prezentat în figura 2.3÷ 2 cm (figura 2. Câmpul electric se obţine prin aplicarea unei diferenţe de potenţial de +3÷ 6 kV între capilar şi un electrod. potasiu sau amoniu. Datorită formării de aducţi cu ionii de sodiu. Acest câmp provoacă acumularea de sarcini la suprafaţa lichidului situat la capătul capilarului. Ionizarea cu electrospray (ES sau ESI) Electrospray-ul se obţine prin aplicarea.14. a unui câmp electric puternic asupra unui lichid ce trece. picăturile vor suferi un şir de scindări ce vor conduce la picături din ce în ce mai mici. Figura 2. În acest moment. . Dacă molecula conţine mai multe zone ionizabile. separaţi de o distanţă de 0.2.13).12 Spectrul MALDI al unui anticorp monoclonal 2. ionizarea cu electrospray poate fi aplicată şi moleculelor ce nu posedă zone ionizabile. Evaporarea solventului conţinut de aceste picături va provoca micşorarea lor până în momentul în care forţele de repulsie coulumbiene vor egala valoarea forţelor de coeziune.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 23 Figura 2.

Pe picuri este indicată valoarea masei şi numărul de sarcini Spectrele de masă ESI corespund. unei distribuţii statistice de picuri consecutive. Curentul alternativ al bobinei generează un câmp magnetic longitudinal care imprimă o traiectorie circulară ionilor. Această tehnică a permis determinarea unor mase moleculare cu valori mai mari de 130. Ionizarea la presiune atmosferică (Atmospheric Pressure Ionization. Se utilizează. de circa 10-5 mm Hg.000 u. pompe de vid de mare capacitate. Deoarece compartimentul analizorului trebuie menţinut la o presiune foarte joasă. orificiu care limitează pierderile de presiune. Ionizarea cu surse cu plasmă cuplată inductiv (Inductively Coupled Plasma. ci raportul dintre masă şi sarcină). Drept consecinţă.8. În cuplaj cu un aparat HPLC.000 K.24 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă Figura 2. tehnica ESI permite obţinerea succesivă a spectrelor unor amestecuri complexe.2. Lucrul la presiune atmosferică măreşte eficacitatea ionizării de 103÷ 104 ori.a. (M+zH)z+.2. API) Dacă ionizarea probei se poate realiza la presiune atmosferică. 2. compartimentul sursei şi cel al analizorului au fost separate de un orificiu cu diametru foarte mic (10 µ m). Obţinerea unor ioni cu sarcini multiple are ca avantaj creşterea sensibilităţii şi posibilitatea analizării unor molecule cu masă moleculară foarte ridicată cu ajutorul unor analizoare ce prezintă valori mici ale masei nominale (după cum se ştie. eficacitatea producerii ionilor este de 103-104 ori mai mare decât în cazul ionizării prin impact electronic la presiune redusă. Deorece analizorul lucrează la vid înaintat (10-5 mm Hg).m. Metoda este extrem de precisă şi sensibilă. spectrometrele de masă nu măsoară masa unui ion. are loc o încălzire a plasmei la temperaturi ce pot atinge 10. Din acest . utilizându-se în acelaşi timp pompe de vid de mare capacitate. ICP) Plasma cuplată inductiv este o sursă ce permite analiza rapidă şi simultană a elementelor metalice.9. Plasma formată este înconjurată de către o bobină. în general.14. de asemenea. legătura între sursa de ioni şi acest compartiment se realizează prin intermediul unui orificiu cu diametru extrem de mic (10 µ m). 2. ce caracterizează ionii moleculari rezultaţi prin protonări multiple. Această sursă este formată dintr-o flacără în care se introduce proba dizolvată sub forma unui aerosol. Interacţiunile sunt optime dacă frecvenţele sunt egale şi dacă impedanţa generatorului şi a plasmei sunt adaptate. Spectrul ESI al lyzozimului λ .

spectrometre de rezoluţie joasă .15 este prezentată schematic sursa cu plasmă cuplată inductiv. care. În figura 2. izolat dintre cei rezultaţi la fragmentarea unei substanţe.reprezintă valoarea limită măsurabilă a raportului m/e. Figura 2.pot fi definite ca aparate capabile să detecteze ioni ale căror mase diferă cu cel puţin o unitate de masă (aparate cu rezoluţie unitară . între care există o vale ce nu depăşeşte 10 % din intensitatea picului mai proeminent (figura 2. pentru a permite identificarea lor. • transmisia .unit resolution). de exemplu. valoarea maximă a raportului m/e ce poate fi măsurată fiind de circa 2000. Pentru a determina rezoluţia unui instrument. Astfel. Principalele calităţi ale unui analizor sunt legate de: • limita de detecţie . în multe cazuri. pentru stabilirea formulei moleculare posibile cu ajutorul intensităţii picurilor izotopice este necesar ca picurile adiacente să fie net separate. Arbitrar. . selectarea şi înregistrarea spectrului de masă a unui singur ion.3. se aleg două picuri adiacente de intensitate aproximativ egală.este dată de raportul între numărul de ioni ce ajung la detector şi cel produs de către sursă. Analizoare Ionii produşi de către sursa de ioni sunt dirijaţi către analizor. Tipul de analizor utilizat depinde. are rolul să-i separe funcţie de raportul masă/sarcină. Aceste aparate permit. În prezent.16). • rezoluţia . Rezoluţia unui spectrometru de masă este una dintre cele mai importante caracteristici.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 25 motiv procentul de ionizare este practic de 100 %. Rezoluţia (R) este definită de relaţia: R= Mn Mn − Mm unde Mn şi Mn sunt numerele de masă ale celor două picuri şi Mn = Mm+1 Funcţie de puterea de rezoluţie există două tipuri de spectrometre de masă: a. au devenit din ce în ce mai răspândite aparatele care utilizează mai multe tipuri de analizoare.reprezintă capacitatea detectorului de a distinge între doi ioni de mase vecine.15 Sursa cu plasmă cuplată inductiv 2. se consideră că rezoluţia este corespunzătoare dacă "valea" dintre două picuri adiacente nu reprezintă mai mult de 10 % din intensitatea picului mai proeminent. de sursa de ioni folosită.

Determinarea rezoluţiei unui spectrometru de masă. Analizoarele de masă realizează separarea particulelor cu sarcină (ale ionilor) pe baza raportului masă/sarcină sau a unor proprietăţi ce depind de acest raport.000-1. 4. >104 >103 >104 >104 105 105 105 106 2.000/(2.9 Domeniul de măsurare Rezoluţia la 1. 3. rezonanţă ciclotronică.2.000].5) = 10.16. 2. după devierea într-un câmp magnetic ce acţionează perpendicular pe direcţia de deplasare a ionilor (figura. filtre quadripolare. câmpuri magnetice şi electrice. capabil să separe un ion de masă 500 de unul cu masa 499.5 [R = 500/(500-499. . de exemplu. 2.3.999) = 2000].m. de exemplu.m.3.000 u. să separe un ion de masă 2. 2. Un asemenea aparat este. Analizorul magnetic Într-un analizor magnetic ionii sunt separaţi pe baza valorilor raportului m/e. În prezent sunt utilizate patru tipuri principale de analizoare de masă bazate pe: 1. spectrometre de înaltă rezoluţie . sunt prezentate principalele caracteristici ale celor mai utilizate tipuri de analizoare. Tabelul 2. 2.3. Clasificarea spectrometrelor de masă Spectrometrele de masă utilizate pentru determinarea structurii compuşilor organici sunt clasificate funcţie de metoda de separare a ionilor utilizată de către analizorul de masă.1.a. În tabelul 2.6 2. Principalele caracteristici ale analizoarelor de masă Metoda de separare câmp magnetic quadripoli timp de zbor rezonanţă ciclotronică Mărimea investigată moment filtru pentru m/e timp frecvenţă Ecuaţia fundamental ă 2. 2.2. .000 de unul cu masă 1999: [R = 2.sunt aparate capabile să separe doi ioni a căror masă diferă cel puţin prin 0. timp de zbor.26 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă Un asemenea aparat este capabil.a.05 u. Figura 2.17).1.

900 sau 600. rezultă că separarea ionilor funcţie de raportul m/e se realizează prin baleiajul potenţialului accelerator: la potenţiale acceleratoare mari are loc separarea ionilor mai uşori.potenţialul accelerator. Focalizarea produsă de câmpul magnetic se numeşte focalizare de direcţie iar aparatele construite pe acest principiu se numesc spectrometre de masă cu o singură focalizare. Bev (2. este relaţia fundamentală ce explică funcţionarea spectrometrului de masă cu o singură focalizare. V .2.3.1. pe când la potenţiale mici are loc separarea ionilor mai grei. Întrucât r este o constantă de aparat iar B este. rezultă: 2eV e 2 B2 r 2 = m m2 sau m B2 r 2 = e 2V (2.4. devierea fasciculului de ioni se face sub unghiuri de 1800. fiind supus unei mişcări circulare în care forţa centrifugă. şi 2.2.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 27 La ieşirea din sursa de ioni. va îndeplini condiţia de egalitate a energiei cinetice cu cea potenţială (2.3. mv2/r (r este raza de curbură a tubului aparatului) egalează forţa centripetă exercitată de către magnet. B . la rândul său. ionii formaţi de către sursă sunt deviaţi de către câmpul magnetic şi focalizaţi pe detector.) Ecuaţia 2.17 Sensul forţei centripete (FM) ce acţioneză asupra ionului Ec = 2eV mv 2 = eV sau v 2 = m 2 (2. menţinut constant în cele mai multe dintre aparate. În cele mai multe dintre aparate.) În analizorul magnetic. ce se deplasează cu viteza v. Ecuaţia arată dependenţa raportului m/e de trei parametri: r .): mv 2 = Bev r sau v= Ber m (2. Cea mai avantajoasă este focalizarea realizată în sectoare .3.1.1.) Din combinarea ecuaţiilor 2. ce acţionează perpendicular pe direcţia sa de deplasare.2.raza tubului analizorului. un ion de masă m şi sarcină e. indică şi faptul că spectrometrele de masă nu sunt capabile să discearnă între un ion de masă m+ şi unul de masă (2m)2+ deoarece: m 2m B 2 r 2 = = e 2e 2V (2. Unghiul de deviere a fasciculului de ioni în aparatele cu o singură focalizare poate să varieze în limite largi.) Ionul pătrunde apoi în câmpul magnetic al analizorului. Ecuaţia 2.): Figura 2.intensitatea câmpului magnetic. sub acţiunea unei diferenţe de potenţial V.

deoarece atât sursa cât şi detectorul sunt distanţate de magnetul ce produce câmpul focalizator. Analizorul electrostatic Analizorul electrostatic separă ionii formaţi în camera de ionizare cu ajutorul unui câmp electric longitudinal care accelerează numai particulele încărcate pozitiv. perpendicular pe direcţia de deplasare.): 2V (2. (2. în principal. ale căror raze de curbură vor creşte cu scăderea energiei cinetice.) r= E Astfel.18.6.4. Prin utilizarea unei fante foarte înguste se poate selecta un fascicul de ioni. dispersie energetică. ionii ce părăsesc secţiunea de accelerare nu sunt riguros izocinetici deoarece la viteza dobândită aici se adună vectorial viteza cu care particula a intrat în zona de accelerare.5. b. V.3.4. dar care posedă energii cinetice diferite şi nu pot fi focalizaţi pe detector într-un punct. cum ar fi ideal.6.3. riguros izocinetic. de intensitate E.3.3. Spectrometre de masă cu dublă focalizare 2. compus însă din ioni cu mase şi viteze foarte diferite (focalizare de viteză).. dispersie angulară . a b Figura 2. 2.28 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă magnetice aflate sub unghiuri de 600. Scăderea rezoluţiei este determinată. 2. o energie cinetică. Dispersie şi rezoluţie După cum rezultă din definiţie. rezoluţia unui spectrometru de masă depinde de calitatea semnalului furnizat de analizor. Ecin proporţională cu sarcina elementară şi diferenţa de potenţial. Traiectoria ionului în câmpul electrostatic radial este dată de ecuaţia (2. Focalizarea ionilor ce au un anumit raport m/e poate fi realizată prin trecerea fasciculului ionic printr-un câmp electrostatic radial.18a). de trei factori: 1. Analizorul electrostatic are tocmai rolul de a mări puterea de rezoluţie a spectrometrelor de masă prin focalizarea ionilor cu acelaşi raport m/e.. cu atât separarea picurilor va fi mai dificil de realizat..1. Acestea vor poseda. Dispersia ionilor în analizor: a. în analizorul electrostatic toţi ionii monovalenţi ce posedă energii cinetice identice vor avea traiectorii identice.) 2 2 În realitate.. Faptul că ionii intraţi în analizor nu posedă aceeaşi energie cinetică conduce la dispersarea traiectoriilor în câmp (figura 2. dispersia energetică. În acest mod toţi ionii vor poseda aceeaşi energie cinetică (ioni izocinetici) corespunzând însă la mase şi viteze diferite: m1 v12 m2 v 22 E cin = eV = = =. Cu cât acest semnal este mai larg.. independent de masa lor.

Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă

29

2. dispersia unghiulară. Dacă ionii ce intră în analizor au traiectorii divergente, această
divergenţă se poate amplifica în câmp (figura 2.18b);
3. mărimea fantei de intrare. Intrarea ionilor în analizor se face printr-o fantă a cărei
lărgime are o influenţă directă asupra calităţii semnalului.
2.3.4.2. Focalizarea de direcţie
După cum rezultă din figura 2.17, un ion care intră în câmpul magnetic după o
traiectorie perpendiculară pe câmp va descrie o traiectorie circulară. Un al doilea ion, care
intră pe o traiectorie ce face un unghi α cu cea precedentă, va descrie o traiectorie circulară
de rază egală şi va părăsi sectorul pe o direcţie convergentă cu prima (figura 2.19a). În
consecinţă, prin alegerea unei geometrii adecvate a câmpului magnetic, se poate realiza o
focalizare de direcţie a fasciculului ce pătrunde în analizor.
În acelaşi timp, ionul care intră într-un câmp electric urmând o traiectorie
perpendiculară pe câmp va descrie o traiectorie circulară. Un alt ion, ce va intra după o
traiectorie mai inclinată, va rămâne mai mult timp în câmp şi va ieşi pe o traiectorie
convergentă cu prima. Optimizarea geometriei va produce, de asemenea, o focalizare de
direcţie (figura 2.19b).

a

b

Figura 2.19
Focalizare de direcţie: a. în sector magnetic; b. în sector electric

2.3.4.3. Focalizarea în energie
Simultan cu focalizarea de direcţie, sectoarele magnetic şi electric realizează o
dispersie în energie (figura 2.20).
Prin combinarea a două analizoare ce realizează aceeaşi dispersie energetică şi
montarea lor inversă (figura 2.21), dispersia de energie a primului va fi anulată de
convergenţa celui de-al doilea.
În principiu, puterea de rezoluţie a spectrometrelor cu focalizare de direcţie creşte cu
raza de curbură a analizorului magnetic şi cu valoarea potenţialului de accelerare a ionului.
Din raţiuni practice, aceşti doi parametri nu pot fi amplificaţi atât cât ar fi necesar, astfel încât
puterea de rezoluţie la aparatele de acest tip nu depăşeşte 10.000. Prin cuplarea unui analizor
magnetic cu unul electrostatic se poate mări puterea de rezoluţie la circa 60.000 - 70.000.

30

Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă
a

b
Figura 2.20.
Dispersie de energie: a. în sector magnetic; b. în sector electric

Figura 2.21.
Combinarea unui sector electric cu unul magnetic (rotit corespunzător) pentru
realizarea dublei focalizări (elctrice şi magnetice)

O asemenea rezoluţie face posibilă determinarea masei moleculare a unui ion cu o
precizie de peste patru zecimale, ceea ce permite determinarea directă a formulei moleculare.
Aparatele de acest tip se numesc spectrometre de masă cu dublă focalizare sau spectrometre
de masă de înaltă rezoluţie (High Resolution Mass Spectrometer, HRMS). În figura 2.22. este
prezentată schema unui spectrometru de masă cu dublă focalizare.

Figura 2.22.
Schema unui spectrometru de masă cu dublă focalizare.

2.3.5. Analizorul cu timp de zbor (time-of-flight, TOF)
Analizorul cu timp de zbor diferenţiază ionii pozitivi prin măsurarea timpilor necesari
ca aceştia să traverseze un “tub de zbor” cu lungimea de circa 1 m.
Principiul metodei timpilor de zbor este extrem de simplu. Un fascicul de ioni, generat
de o sursă pulsatorie (pentru a se evita sosirea simultană la detector a ionilor ce au rapoarte
m/e diferite), este accelerat sub un potenţial cunoscut, V, şi se măsoară timpul t necesar pentru
ca aceştia să ajungă la un detector aflat la o distanţă d. Deoarece toţi ionii sunt supuşi
aceluiaşi potenţial, V, vitezele v trebuie să fie invers proporţionale cu rădăcinile pătrate ale
maselor, m. Astfel, timpul de zbor depinde de raportul m/e conform ecuaţiei (2.7.).
mv 2
= eV sau v =
2

2.3.6. Analizoare quadripolare

2eV
sau
m

t2 =

m d2
e 2V

(2.7.)

Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă

31

Quadripolul este un analizor care utilizează stabilitatea traiectoriilor pentru a separa
ionii funcţie de raportul m/e. Aparatele ce utilizează analizoare quaripolare sunt de două
tipuri:
a. filtre de masă quadripolare (Quadrupole Mass Filter)
Analizoarele quadripolare sunt formate din patru bare (poli) având o secţiune
hiperbolică, alimentate cu curent continuu şi supuse unui câmp de radiofrecvenţă oscilant
(barele aflate faţă în faţă au încărcări opuse). Ionii vor parcurge analizorul cu o viteză
constantă, într-o direcţie paralelă cu polii (axa z), realizând însă mişcări complexe (oscilaţii)
pe direcţiile x şi y. Un anumit ion poate să parcurgă quadripolul fără a se descărca pe poli
numai în condiţiile în care această oscilaţie este stabilă. Pentru un ion cu un anumit raport
m/e, stabilitatea oscilaţiei depinde de valorile frecvenţei de oscilaţie şi ale tensiunii curentului
continuu şi a sursei de radiofrecvenţă. Rezultă că, pentru un anumit set de condiţii, numai
ionii cu o singură valoare m/e vor putea să străbată quadripolul ce acţionează astfel ca un
filtru de masă. Toţi ceilaţi ioni vor avea oscilaţii instabile şi se vor descărca pe poli.
Înregistrarea tuturor ionilor se face prin modificarea simultană a tensiunilor sursei de
radiofrecvenţe şi a curentului continuu, raportul lor şi frecvenţa oscilatorului rămănând însă
constante. Parametrii tipici de lucru presupun tensiuni ale sursei de radiofrecvenţă de câteva
mii de volţi la frecvenţe de ordinul a 106 Hz. În figura 2.23. este prezentată schema de
principiu a unui spectrometru de masă cu analizor quadripolar.

Figura 2.23.
Schema de principiu a unui spectrometru de masă cu analizor quadripolar.

Instrumentele de acest tip prezintă oferă avantajul unui control precis al câmpului
electric (mult mai uşor de modificat decât cel magnetic).
În mod obişnuit, valoarea maximă a maselor ce pot fi determinate cu acest tip de
aparat este de circa 4.000 u.a.m, la o rezoluţie de ordinul 3.000, care nu este, evident,
suficientă pentru determinarea directă a formulei moleculare (sunt aparate de rezoluţie joasă).
b. detectorul quadripolar tip capcană de ioni (Quadrupole Ion Storage, Ion Trap)
Analizorul este format dintr-un electrod circular, de formă toroidală, acoperit de două
calote sferice ce închid incinta (“capcana”) în care sunt produşi ionii prin impact electronic
sau prin ionizare chimică. La acest tip de aparate nu există sursă separată de ioni. Principial,
această capcană ionică este similară unui quadripol circular. Suprapunerea de tensiuni
continue şi alternative permite realizarea unui tip de quadripol tridimensional, în care ionii
sunt reţinuţi pe o traiectorie ce formează un fel de “opt” tridimensional. Pe când în filtrul

32

Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă

quadripolar se reglează potenţialul astfel încât numai ionii de o anumită masă să traverseze
barele, în cazul capcanei ionice, ioni de diferite mase sunt prezenţi în acelaşi timp în analizor
şi se încearcă expulzarea lor selectivă, funcţie de masă, pentru a se obţine spectrul. În scopul
menţinerii ionilor pe traiectorii cu rază mică, în aparat se introduce un gaz inert (de obicei
heliu), valoarea presiunii remanente fiind de circa 10-3 mm Hg. În figura 2.24 este prezentat
spectrometrul cu capcană de ioni.

Figura 2.24.
Spectrometru tip capcană de ioni: sus - vedere generală, jos: trapa de ioni (detaliu)

Aparatele comerciale de acest tip lucrează, în general, la radiofrecvenţe de circa 1
MHz şi tensiuni maxime de circa 7.500 V. În aceste condiţii, valoarea maximă a maselor
determinate este de circa 650 u.a.m., în condiţiile unei sensibilităţi ridicate. Obişnuit, proba se
introduce prin racordare la un gaz-cromatograf. Aparatul este simplu şi relativ ieftin.
2.3.7. Rezonanţa ciclotronică
După cum se ştie, într-un câmp magnetic traiectoria unui ion devine curbă. Dacă
viteza este scăzută şi câmpul intens, raza de curbură devine foarte mică şi ionul este silit să
urmeze o traiectorie circulară: acesta este principiul ciclotronului.
Principiile rezonanţei ciclotronice a ionilor derivă din considerarea forţelor ce
acţionează asupra ionilor supuşi influenţei unor câmpuri magnetice şi electrice. Un ion de
masă m şi viteză v, aflat într-un plan perpendicular pe un câmp magnetic de intensitate B, este
supus unei forţe Bev perpendiculară atât pe direcţia câmpului magnetic cât şi pe cea a
deplasării (ecuaţia 2.8):
Bev =

mv
mv 2
sau eB =
r
r

(2.8)

frecvenţa ciclotronică este de 1. pentru un anumit ion.a. şi de 12. prin două metode: a.) Rezultă că viteza angulară depinde numai de raportul (e/m)B (este independentă de viteza ionilor).10.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 33 Ionul descrie o traiectorie circulară 2π r. Cantitatea de energie absorbită poate fi măsurată. Într-un astfel de câmp.25. rezonanţa ionilor în ciclotron (Ion Cyclotron Resonance. Energia astfel transferată ionului contribuie la creşterea energiei sale cinetice. În practică.25).9. ceea ce antrenează o creştere a razei traiectoriei. Schema unui aparat cu rezonanţă ionică ciclotronică Relaţia dintre frecvenţă şi masă arată că determinarea masei se reduce. FT-ICR) Tehnica constă în excitarea simultană a tuturor ionilor prezenţi în ciclotron. RMN. Aceasta se poate face. ionii sunt injectaţi într-o cutie cubică având laturile de câţiva centimetri (figura 2. IR. ICR) Iradierea cu o undă electro-magnetică de frecvenţă egală cu cea a unui ion aflat în ciclotron provoacă absorbţia la rezonanţă. În urma creşterii razei traiectoriei. În urma excitării are loc punerea . viteza angulară. b. în principiu. curent ce este proporţional cu numărul de ioni.m. ionul este expulzat din aparat. în astfel de aparate. Dacă raza devine prea mare. aşa cum se face şi în metodele spectroscopice clasice: UV. ionii aflaţi la rezonanţă ajung să fie colectaţi de către un detector şi se măsoară curentul rezultat.03 kHz pentru o masă de 4000 u. Figura 2.10): ω = 2πν = v e = B r m (2. ω .: ν= v 2πr (2. Valoarea maximă a cîmpului magnetic utilizat a fost de maximum 7 T (1993). aflată într-un câmp magnetic de câţiva tesla (de obicei 3 T).9. este dată de relaţia (2.) În aceste condiţii. într-un timp de ordinul microsecundelor.72 MHz pentru o masă de 28 u.Ion Cyclotron Resonance. Totuşi. într-un plan perpendicular pe câmpul magnetic.a. rezonanţa ciclotronică a ionilor cu transformată Fourier (Fourier Transform .m. cu o gamă largă de frecvenţe. cu o frecvenţă ν dată de relaţia 2. raza traiectoriei creşte proporţional cu viteza. la determinarea frecvenţei.

ce se corelează cu intensitatea ionilor respectivi. cu rezoluţii ridicate. (Principiul transformatei Fourier este următorul: un semnal care măsoară intensitatea în funcţie de timp este format prin suprapunerea mai multor frecvenţe. în principiu. plăci fotografice. Transformata Fourier permite separarea frecvenţelor şi a intensităţilor corespunzătoare). Între cele două extremităţi ale tubului este aplicată o tensiune. b. pentru a se ajunge la rezoluţii ridicate. 2. Aceste ultime detectoare prezintă o sensibilitate extrem de ridicată (pot detecta chiar şi prezenţa unui singur ion sosit la detector). detectată în funcţie de timp. Aceştia se ciocnesc de pereţi şi se descarcă. la rândul său. detectoare multiplicatoare de electroni. În plus. şi care prezintă intense emisii secundare de electroni şi o rezistenţă electrică uniformă (figura 2. în practică.m. ceea ce permite transformarea undei complexe. care depinde. utilizarea FT-MS este încă limitată. Fiecare particulă care loveşte suprafaţa internă a detectorului provoacă o emisie secundară de electoni.000). prin intermediul transformatei Fourier. Plăcile fotografice au fost utilizate de către primele spectrometre de masă şi se pretau şi pentru măsurători de înaltă rezoluţie. dar scade rapid cu creşterea masei ionului (este maximum 10.26. a. utilizarea lor este limitată însă numai la analizele calitative deorece curentul format în urma emisiei de electroni secundari nu este strict proporţional cu numărul de ioni sosit la detector. de scăderea vitezei ionilor în urma ciocnirilor cu ioni sau molecule. valorile m/e măsurate nu depăşesc 2. Detectoare După traversarea analizorului de masă. Rezoluţia este extrem de mare la mase mici (depăşeşte 150. este necesară înregistrarea spectrului în condiţiile unui vid înaintat (circa 10-9 mm Hg). iar spectrele apar sub formă de linii ce prezintă grade de negru diferite. În acest caz. determinarea unei game nelimitate de mase. În acest scop există diferite tipuri de detectoare. scăderea intensităţii semnalului este determinată. Plăcile sunt plasate după analizor. c. Din aceste motive. Acest tip de detector este format dintr-un cilindru alungit în care pătrund ionii. Din acest motiv. Primele spectrometre de masă au utilizat ca detectoare plăci fotografice şi cilindri Faraday ce au permis măsurarea directă a sarcinilor sosite la detector. având formă de corn. fasciculul de ioni trebuie detectat şi transformat într-un semnal utilizabil. de descreşterea semnalului (determinat de fenomenele de relaxare). fiecare având intensitatea sa.000 u. ce sunt acceleraţi de . ce mai era încă superior în 1992 cu un ordin de mărime posibilităţilor de calcul ale mini-ordinatoarelor. Deşi FT-MS permite. rezoluţia obţinută va depinde de timpul de observaţie.4. capabile să transforme un curent ionic slab (≈ 10-9 A) într-un curent electric.000 la m/e 10. În prezent se utilizează detectoarele multiplicatoare de electroni sau de fotoni şi detectoarele cu microcanale ce permit creşterea intensităţii semnalului detectat.). Curentul este apoi amplificat şi măsurat de către un electrometru. într-o relaţie intensitate funcţie de frecvenţă.a. Ca şi în cazul altor tehnici ce utilizează transformata Fourier. Diferite dispozitive previn sau suprimă emisiile de electroni secundari. utilizarea transformatei Fourier necesită prelucrarea unui flux considerabil de date. Acesta trebuie apoi amplificat şi înregistrat.000). în principal. cilindri Faraday. Detectoarele multiplicatoare de electroni utilizate în prezent sunt tuburi de sticlă dopată cu plumb.34 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă ionilor în fază.

Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă

35

către câmpul interior; electronii ajung să lovească din nou peretele interior, provocând o nouă
emisie, mai intensă. Procesul se repetă de câteva ori, în final rezultând un semnal amplificat
ce este detectat de către o placă colectoare aflată la ieşirea din tub. Detectorul este plasat întrun dispozitiv ce mai conţine două dinode de conversie, una pentru ioni pozitivi, aflată
la un

Figura 2.26.
Detector de ioni (pozitivi sau negativi) cu dinode de conversie şi multiplicator de electroni
potenţial negativ, iar cealaltă pentru ioni negativi, aflată la un potenţial pozitiv. Un ion ce
ajunge la dinoda de conversie produce o emisie de electroni, ce sunt apoi amplificaţi de către
multiplicatorul de electroni. În ansamblu, un amplificator de electroni transformă un fascicul
ionic într-un fascicul electronic amplificat, printr-un efect tip cascadă, cu un factor de
conversie cuprins între 105 şi 107. Factorul de conversie dintre curentul ionic şi curentul
electronic depinde de natura (masă, sarcină şi structură) şi vitezele ionilor detectaţi. Din acest
motiv, acest tip de detectori este mai puţin precis decît cilindrii Faraday; sensibilitatea lor
superioară permite însă realizarea unor baleiaje rapide.
d. detectoare cu microcanale (array detectors). Detectorul cu microcanale este
format dintr-o placă străbătută de canale cilindrice paralele (figura 2.27).

a

b

Figura 2.27
Detector cu microcanale: a. secţiune transversală; b. multiplicarea electronilor într-un canal
Fiecare canal poate avea un diametru cuprins între 4 şi 25 µ m, distanţele dintre axele
canalelor fiind între 6 şi 32 µ m. Faţa de intrare a ionilor este menţinută la o tensiune negativă
de circa 1 kV în raport cu cea de ieşire. Multiplicarea electronilor se realizează prin acoperirea
suprafeţei fiecărui canal cu un material semiconductor ce emite electroni secundari. Evitarea
accelerării ionilor pozitivi spre faţa de intrare a plăcii se realizează prin practicarea de canale
curbe în placă sau prin asocierea mai multor plăci, astfel încât canalele asociate să formeze
trasee în formă de V sau Z. Efectele de avalanşă dintr-un canal pot să amplifice numărul de

36

Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă

electroni de până la 108 ori. La ieşirea din fiecare canal, un anod metalic primeşte fluxul de
electroni secundari şi semnal este dirijat spre un electrometru.
Geometria plăcii este analogă celei a unei plăci fotografice: ioni cu diferite valori m/e
sosesc în zone diferite ale plăcii şi pot fi detectaţi simultan în cursul baleiajului câmpului
magnetic al analizorului.
e. detectoare multiplicatoare de fotoni. Acest tip de detector este format din două
dinode de conversie, un ecran fosforescent şi un fotomultiplicator (figura 2. 28).

Figura 2.28.
Multiplicator de fotoni
Dispozitivul permite detectarea ionilor pozitivi sau negativi. În cazul detectării ionilor
pozitivi, ionii sunt acceleraţi spre dinoda aflată la un potenţial negativ, în timp ce, în cazul
decelării ionilor negativi, ionii sunt acceleraţi spre dinoda pozitivă. Electronii secundari emişi
de aceste dinode sunt apoi acceleraţi spre ecranul fosforescent unde sunt convertiţi în fotoni.
Fotonii rezultaţi sunt detectaţi de fotomultiplicator. Valoarea factorului de amplificare este de
ordinul 104-105.
2.4. Sisteme de înregistrare
Sistemul de înregistrare a unui spectrometru de masă trebuie să îndeplinească două
cerinţe fundamentale:
a. rapiditate. Răspunsul înregistratorului faţă de semnalele primite de la sistemul de
amplificare trebuie să fie extrem de rapid, astfel încât să poată fi posibilă scanarea câtorva
sute de picuri pe secundă (o substanţă cu masa moleculară 300 poate prezenta între 150 şi 300
de picuri);
b. sensibilitate. Aparatul trebuie să fie capabil să înregistreze intensităţi ale unor
picuri care diferă între ele cu un factor mai mare de 10 3. Această problemă a fost rezolvată
prin utilizarea unei serii de 3-5 galvanometre cu oglindă cu sensibilităţi diferite (de obicei
sensibilităţile galvanometrelor sunt în raport 1:3:10:30:100).
2.5. Prelucrarea datelor

Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă

37

Semanlul analogic furnizat de către detector este transformat în semnal digital cu
ajutorul unui ADC (analog-to-digital convertor) iar datele sunt stocate în memoria unui
computer.
Computerul asociat unui spectrometru de masă înregistrează datele provenind de la
aparat şi le transformă, după caz, în valori de masă, intensităţi ale picurilor, curent ionic total,
potenţial de accelerare etc. Datele spectrale sunt prezentate în diverse forme: listă a
fragmentelor ionice, spectru de masă normalizat etc. Computerul asociat spectrometrului de
masă poate facilita, de asemenea, interpretarea spectrului ajutând la calculul compoziţiei
posibile a unor ioni de masă dată, calculând şi comparând abundenţele izotopice pentru o
formulă dată cu datele experimentale sau comparând spectrele obţinute cu cele existente în
biblioteca de spectre (există numeroase biblioteci de spectre de masă, conţinând spectrele a
peste 100.000 de compuşi).

38

Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă

CAPITOLUL 3
CUPLAJE ÎNTRE TEHNICILE CROMATOGRAFICE ŞI
SPECTROMETRIA DE MASĂ
Analiza amestecurilor complexe poate fi realizată prin cuplarea unui cromatograf de
gaze sau de lichide cu un spectrometru de masă. Principalul avantaj îl reprezintă posibilitatea
identificării directe a substanţelor separate.
3.1. Cuplajul gaz-cromatograf-spectrometru de masă (GC/MS)
Realizarea cuplajului este facilitată de faptul că substanţa organică se află deja în fază
gazoasă. În cazul utilizării coloanelor cu umplutură, debitul de gaz purtător este de
aproximativ 20÷ 30 cm3/min, ceea ce afectează major valoarea presiunii din spectrometru
(trebuie ţinut cont de faptul că un 1 cm3 de gaz aflat la presiune atmosferică ocupă un volum
de 107 cm3 la presiunea de 10-4 mm Hg; în consecinţă, pompa de vid trebuie să asigure un
debit de evacuare de 150 l/s pentru a îndepărta 1 cm3 de gaz purtător). Pentru îndepărtarea
celei mai mari părţi din gazul purtător sunt utilizate mai multe tipuri de interfeţe, a căror
funcţionare se bazează pe viteza superioară de difuzie a eluentului (de obicei heliu)
comparativ cu moleculele probei. O astfel de interfaţă GC/MS este prezentată în figura 3.1.

Figura 3.1.
Interfaţă CG/MS tip jet.
Efluentul provenit de la gaz-cromatograf este ejectat, printr-un orificiu foarte fin într-o
cameră vidată; din jetul astfel format are loc difuzia preferenţială a moleculelor gazului
purtător, mai uşoare decât moleculele probei. Un al doilea orificiu, coaxial cu primul şi aflat
la o distanţă de circa 1 mm de acesta, face legătura cu spectrometrul de masă: aproximativ 90
% din heliu şi 40 % din probă nu trec prin al doilea orificiu, astfel încât în aparat ajunge o
probă considerabil îmbogăţită.
Coloanele cromatografice capilare pot fi racordate direct la spectrometrul de masă

spectrometru de masă (HPLC/MS) Cuplarea cromatografelor de lichide este mai dificil de realizat deoarece spectrometrele de masă analizează ioni aflaţi în fază gazoasă iar cromatografia de lichide se utilizează. b. ionspray (ISP) sau Atmospheric Pressure Chemical Ionization (APCI). în special.2.2). .1. Problema este complicată suplimentar de necesitatea îndepărtării eluentului înainte de intrarea în spectrometrul de masă (de exemplu. Cureaua pătrunde într-o primă cameră vidată. unde are loc evaporarea celei mai mari părţi din solventul provenit de la coloana cromatografică. Cuplaj cu interfaţă moving belt Eluatul provenit de la coloana cromatografică este depus pe o curea mobilă (moving belt) fabricată dintr-un material poliamidic rezistent la temperaturi de circa 400 0C şi inert din punct de vedere chimic (figura 3. 3. reducerea debitului de alimentare a interfeţei. Pentru rezolvarea acestor probleme se utilizează diverse dispozitive ce se bazează pe: a. se utilizează interfeţe tip thermospray (TSP).000 litri/s vapori pentru a se putea menţine în aparat vidul necesar).Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 39 deoarece debitele la ieşire au valori de numai 1÷ 5 cm3/min. Introducerea întregii cantităţi de eluat în spectrometrul de masă are drept consecinţă creşterea sensibilităţii de detecţie. evaporarea selectivă a eluentului înainte de intrarea în camera de ionizare a spectrometrului (interfeţe de tip moving belt sau Particle Beam). încălzită cu radiaţii infraroşii. c.1 cm 3/min. introducerea întregului debit de ieşire din cromatograf. FAB etc). pentru substanţele nevolatile. în aşa fel încât lichidul să poată fi introdus direct. un debit de alimentare de 0. soluţie apoasă implică eliminarea unui debit de 21. se utilizează interfeţe de tip Direct Liquid Introduction (DLI) sau Continuous Flow FAB (CF-FAB). ce nu pot fi analizate prin gazcromatografie.2. 3. Cureaua pătrunde apoi în sursă unde este încălzită brusc pentru a avea loc evaporarea substanţei investigate (există variante constructive ce permit şi alte tipuri de ionizare: DCI. Cuplajul HPLC .

Interfaţa Particle Beam Eluatul este pompat printr-o capilară la un pulverizator din sticlă unde.3) este un dispozitiv care permite separarea rapidă şi eficace a solventului provenit de la coloana cromatografică. . format dintr-un fascicul convergent. este transformat într-un nor de picături fine. cu un diametru mai mic de 100 nm. dând naştere la particule de substanţă parţial solvatate. vapori de solvent şi de particule suferă o expandare supersonică. Cuplaj cu interfaţă Particle Beam (PB) Interfaţa Particle Beam (figura 3. În timpul traversării picăturile suferă o desolvatare parţială. Figura 3.2. vaporii de solvent şi heliul fiind pompaţi în exterior.3. La nivelul primului etaj. fluxul de particule. Schema unei interfeţe moving belt 3. procesul se reia în cel de-al doilea etaj de pompare. este introdus în sursa spectrometrului de masă. Particulele sunt izolate cu ajutorul unui separator.40 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă Figura 3. În final. Pentru o separare eficientă. Aerosolul obţinut traversează apoi o cameră de desolvatare cu pereţi încălziţi în care presiunea este cu puţin mai mică decât presiunea atmosferică. cu ajutorul unui curent de heliu.3. Camera de desolvatare este legată la un separator cu jet molecular dublu etajat. amestecul de heliu. Deoarece diferenţa de masă între moleculele gazoase şi particule este mare. formând un jet de gaz de mare viteză. particulele difuzează mai repede dinspre centrul jetului spre periferie.2.

de către un electrod. Picăturile îşi continuă traseul cu viteză supersonică spre un orificiu de ieşire.5. f. f. intrare interfaţă. şi unde sunt ionizate chimic (prin transfer de proton sau de electron). care se află la presiune atmosferică. Ionii prezenţi în soluţie sunt acceleraţi de o diferenţă de potenţial. Ei se desorb de pe picături. cameră vidată. Ionizarea chimică la presiune atmosferică (Atmospheric Pressure Chemical Ionization. faza mobilă evaporată joacă rol de gaz ionizant. Principiul surse APCI este descris de figura 3. a.5. . spectrometru Eluatul provenit de la cromatograf este încălzit brusc în zona b.4. este introdus direct într-un vaporizator pneumatic unde este transformat într-o ceaţă fină cu ajutorul unui jet de aer sau de azot.molecule care au loc în fază gazoasă. b. Încălzirea este reglată cu ajutorul unui termocuplu ce determină temperatura jetului în vid.2. 3. antrenând una sau mai multe molecule de solvent sau de substanţă dizolvată. Se evită astfel necesitatea de a evapora înainte de ionizare: ionii aflaţi în fază lichidă trec direct în fază de vapori.4. Picăturile sunt astfel transportate în lungul unui tub de cuarţ încălzit. la presiune atmosferică. Figura 3. Pentru a se evita îngheţarea picăturilor de lichid în timpul detentei în vid. Interfaţa tip Thermospray. iar picăturile de lichid traversează în jet supersonic camera vidată c. racordat la pompa de vid. d. producând ioni pseudo-moleculari ( [M+H] + − sau [M-H] . lichidul injectat este încălzit. APCI) Tehnica APCI realizează ionizarea prin reacţii ioni . Gazul cald (circa 120 oC) şi substanţele ce părăsesc acest tub ajung în regiunea de reacţie a sursei. numit cameră de desolvatare/vaporizare. În general. electrod. Eluatul cromatografic. alimentat la un potenţial pozitiv.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 41 3.2. introdus cu mare viteză. d. Cuplaj cu interfaţă Thermospray (TSP) Principiul interfeţei tip Thermospray este prezentat în figura 3. e. Se evită astfel acumularea unor cantităţi mari de vapori ai solventului. Ionii din faza de vapori sunt acceleraţi spre spectrometru. Căldura transferată picăturilor din aerosol va permite evaporarea fazei mobile şi a probei curentul de gaz.4. e. ieşire. c. cu un debit maxim de 2 cm3/min. zonă de încălzire.

Această interfaţă necesită utilizarea de coloane cromatografice capilare sau prevăzute cu dispozitive de segmentare a debitului (în general nu sunt posibil de prelucrat debite mai mari de 5µ l/min) Interfaţa tip ionspray (figura 3. provenind dintr-un tub capilar.2.42 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă Figura 3. tehnica electrospray-ului (ce cunoaşte o dezvoltare deosebită în prezent).6. Interfeţele tip Electrospray (ESI) şi Ionspray (ISP) După cum s-a precizat în capitolul 2. Câmpul electric intens contribuie la formarea de picături fine. Figura 3. ci cu ajutorul descărcărilor Corona sau cu emiţători − de particule β .5. constă în transformarea în spray a unui lichid. Ionii produşi la presiune atmosferică pătrund în spectrometrul de masă printr-un mic orificiu. încărcate electric.13.6. de debitul fazei lichide şi de diferenţa de potenţial aplicată. electroni necesari ionizării primare nu se obţin prin încălzirea unui filament. pagina 22). 3.) acceptă debite mai mari şi produce un spray mai stabil şi mai puţin dependent de natura fazei lichide. Sursa APCI Deoarece sursa lucrează la presiune atmosferică.6. prin aplicarea unei diferenţe de potenţial de circa 3-6 kV (figura 2. Desolvatarea şi evaporarea rapide minimalizează considerabil descompunerile termice. Interfaţa tip Ionspray . Mărimea medie a picăturilor şi încărcarea lor electrică depinde de natura solventului.

Să presupunem că baleiajul acoperă intervalul de masă dintre 50 şi 550 (la rezoluţie joasă). După cum rezultă din figura alăturată. fie prin creşterea timpului de baleiaj. analizorul poate fi programat să treacă rapid de la o masă la altă. SRM). c.2. Creşterea selectivităţii este determinată de faptul că reacţia de fragmentare implică apariţia de ioni foarte caracteristici cu mase diferite. în aşa fel încât să se formeze o ceaţă fină de picături încărcate electric. repetat. rezultaţi dintr-o reacţie de descompunere + caracteristică: de exemplu. în timp ce. Astfel.01 secunde (500 unităţi de masă în 5 s). capitolul 4). În aceste condiţii. spectre complete. pentru a fi siguri că unul din spectrele înregistrate este "din interiorul" picului cromatografic. cel de-al doilea aparat selecţionează ionul fragment f f+ . Deoarece ionii sunt expulzaţi din picături printr-un proces ce nu implică un consum energetic semnificativ. timpul acordat fiecărei unităţi de masă este de 0. Să presupunem că. caracteristic substanţei investigate. este de 10 s. necesită utilizarea de spectrometre de masă în tandem (v. achiziţionarea datelor se realizează prin trei metode principale: a. baleiaj (scan). Creşterea de sensibilitate poate fi foarte mare. Vor fi înregistraţi toţi ionii ce vor sosi la detector în acest interval de timp.7. Spectrometrul este reglat pentru detectarea unor anumiţi ioni. Moduri de achiziţie a datelor cromatografice Indiferent de tehnica de ionizare. la semi-înălţime. + + rezultat din reacţia caracteristică de descompunere: m p → f f + m n . Detectarea reacţiilor selecţionate. pe un anume interval de masă. fragmentările sunt puţine. b. detectarea reacţiilor selecţionate (selected reaction monitoring. cu atât sensibilitatea va fi mai bună.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 43 Tehnica ionspray-ului constă în pomparea soluţiei ce conţine proba printr-un vaporizator pneumatic. detectarea ionilor selecţionaţi (selected ion monitoring. dacă se alege detectarea unei substanţe date cu ajutorul a trei fragmente caracteristice. Se aplică în cazurile în care scopul investigaţiei este numai detectarea anumitor molecule ale căror caracteristici spectrale sunt cunoscute. sensibilitatea cea mai ridicată se realizează pentru debite de circa 50 µ l/min. Cu cât timpul va fi mai lung. Creşterea sensibilităţii se poate realiza fie prin micşorarea intervalului de masa investigat. menţinut la tensiune înaltă. Cu această metodă se înregistrează. primul spectrometru selecţionează ionul părinte m p . Întregul proces are loc la temperatura ambiantă. este necesar să se înregistreze cel puţin un spectru la fiecare 5 secunde. lăţimea picului cromatografic (exprimată în unităţi de timp). Permite obţinerea unei creşteri a sensibilităţii şi selectivităţii în raport cu SIM. SIM). Deşi interfaţa acceptă debite de 200 µ l/min. . chiar în condiţiile utilizării unor debite ridicate. bazată pe reacţiile de descompunere ale ionilor caracteristici ai substanţei de analizat. 3.

Însă.44 Spectrometria de masă în tandem (MS&MS) CAPITOLUL 4 SPECTROMETRIA DE MASĂ ÎN TANDEM (MS/MS) Tehnica MS/MS se referă la o metodă în care un prim analizor este utilizat pentru izolarea unui anumit ion. urmată de eliminarea de CO. are loc scindarea unei grupe metil. în una sau mai multe etape. din motive practice.a. 2. Rămâne de stabilit dacă pierderea ulterioară a 28 u. mp+. se constată că acesta produce fragmentul m/e 107. 3. observarea reacţiilor ioni-molecule.1a evidenţiază prezenţa unui fragment intens la m/e 107. Un exemplu asupra modului în care spectrometria de masă în tandem poate elucida modurile de fragmentare ale unei molecule este prezentat în figura 4. Aplicaţiile tehnicilor MS/MS sunt multiple şi includ studiul mecanismelor de fragmentare. Acesta poate să apară fie prin pierderea unui radical metil.1. Spectrul din figura 4.constă în alegerea unui fragment neutru şi detectarea tuturor fragmentărilor ce provoacă apariţia lui.constă în alegerea unui fragment ionic şi determinarea tuturor ionilor precursori. în prezent se pot utiliza maximum 3 sau 4 aparate montate în serie. Există trei moduri principale de realizare a tehnicilor MS/MS: 1.1b). deoarece semnalul descreşte după fiecare etapă din cauza creşterii lungimii traseului urmat de ioni. fie prin pierderea unui fragment C3H7. în prima etapă. Rezultă că. ce corespunde ionului M-43. baleiajul fragmentelor neutre scindate (neutral loss scan) .m. determinarea compoziţiilor elementale etc. cu formarea ionului m/e 135. Teoretic. analiza la sensibilităţi şi selectivităţi înalte. nimic nu împiedică multiplicarea analizorilor folosiţi (în aceste condiţii notaţiile folosite sunt: MS/MS/MS…. baleiajul ionilor precursori (parent scan) . sau MSn).. care va suferi o fragmentare ce va produce ioni şi molecule neutre: m p+ → md+ + mn Aceste fragmente vor fi analizate de cel de-al doilea spectrometru.constă în alegerea unui ion precursor (ion părinte) şi determinarea tuturor ionilor produşi. Prin selectarea ionului m/e 135 ca ion precursor (figura 4. baleiajul fragmentelor ionice (daughter scan) . este .

un radical metil. ce diferă de ionul m/e 135 prin prezenţa 18O. Utilizarea tehnicii MS/MS pentru elucidarea fragmentărilor p-t-butilfenolului . Figura 4. rezultă că 18O este conservat de către fragment. c) fragmentările ionului precursor de la m/e 137. a) spectrul EI al p-tbutil-fenolului. Pentru a preciza acest lucru. a fost selecţionat ionul m/e 137. Semnalele de la m/e 107 şi 108 reprezintă contribuţii ale 13C. mai întâi.1c se observă deplasarea corespunzătoare a semnalului cu două unităţi. b) fragmentările ionului precursor de la m/e 135. apoi se rearanjează şi pierde o moleculă de etenă. În spectrul din figura 4.1. În acest mod s-a demonstrat că ionul molecular pierde.Spectrometria de masă în tandem (MS&MS) 45 determinată de eliminarea unei molecule de CO sau de etenă.

funcţie de scopurile urmărite. aceste abundenţe sunt recalculate funcţie de semnalul cel mai intens (numit şi pic de bază. la aceeaşi scară.1. este prezentat. căruia i se atribuie valoarea de 100 %. în cele două variante. abundenţele exacte ale ionilor cu intensitate mică (şi în special cele ale picurilor izotopice). În figura 5. la analiza şi. abundenţele înregistrate ale celorlalţi ioni se amplifică cu factorul: f = 100 abundenta picului de baza Deşi reprezentarea grafică este deosebit de utilă pentru realizarea de comparaţii rapide cu alte spectre. 2. aceste informaţii sunt sumarizate în două moduri: 1. . şi această listă poate să excludă ionii cu abundenţe extrem de scăzute. Introducere Informaţiile esenţiale furnizate de către spectrometrul de masă se referă la masele şi abundenţele relative ale ionilor rezultaţi din substanţa investigată. la compararea spectrelor de masă este necesară precizarea condiţiilor de înregistrare a spectrului. forma tabelară. Prezintă sub formă de tabel lista ionilor şi a abundenţelor lor relative faţă de ionul de bază. spectrul de masă al etil-dimetil-aminei. ea prezintă dezavantajul imposibilităţii de a prezenta. De obicei. Operaţia se numeşte normalizarea spectrului. Utilizarea computerelor pentru stocarea şi prelucrarea datelor furnizate de către spectrometrul de masă permite actualmente selectarea şi analiza complexă a informaţiilor.1. Ca şi în cazul celorlalte tipuri de investigaţii spectrale. mai ales. Din motive practice. Semnalele ionilor sunt prezentate sub formă de linii verticale aflate la valorile m/e corespunzătoare şi a căror înălţime este proporţională cu intensităţile (abundenţele) ionilor. forma grafică. base peak). În cazul înregistrării spectrului pe un aparat cu rezoluţie joasă este util să se normalizeze abundenţele picurilor izotopice din zona ionului molecular funcţie de acesta din urmă. considerat ca având abundenţa de 100 %.46 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã CAPITOLUL 5 SPECTRUL DE MASĂ 5. Din considerente practice.

3 m/ e 72 73 17. se face apel la informaţiile oferite de către spectrul înregistrat. izomerii ce fac parte din aceeaşi clasă de compuşi prezintă spectre similare. 0 71 1.2 7 43 44 1.1 28. Cambridge (1991) cuprinde aproximativ 81.2.9 M M+1 25. prezentate sub forma unor liste ce cuprind. S. G. Începând cu anul 1988. 2. colecţia există şi pe suport magnetic. Colecţia conţine peste 45. a spectrului înregistrat printre spectrele aflate în diverse colecţii.78 47 % b Figura 5. 1989) conţine spectrele a aproximativ 112. simpla comparare nu poate fi o metodă infailibilă de atribuire structurală. publicată de către Mass Spectrometry Data Center de la Royal Society.1 39 40 1. and Milne. b.. Trebuie însă să se ţină cont de faptul că. . produse farmaceutice etc. Într-o primă etapă. cîte opt picuri principale.A.2 58 59 10 0 3. fiecare. Alături de aceste colecţii de cuprindere generală.0 23. În cazul în care structura substanţei investigate nu poate fi dedusă cu ajutorul colecţiilor.1. reprezentare grafică. manuală sau computerizată.5 42 13. reprezentare tabelară (în colţul din dreapta jos este prezentată normalizarea picului izotopic al ionului molecular) 5. spectre asemănătoare pot să aparţină unor substanţe foarte diferite. prezentate în formă grafică şi clasificate în funcţie de masa moleculară. de multe ori.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã m/ e 15 27 28 29 30 31 % m/e % m/e a % 1. colecţia “eight peak index”. National Bureau of Standards.8 7. Deşi poate fi extrem de utilă. 3. Washinton.3 10. se încearcă identificarea.0 74 1. N-Y.W. 1978. Informaţii analitice Deducerea structurii compuşilor investigaţi de către spectrometria de masă se realizează prin parcurgerea mai multor etape.000 de spectre. colecţia publicată de către editura John Wiley (The Wiley/NBS Registry of mass spectra data. 0 11.000 de compuşi (colecţia este prezentată şi pe suport magnetic). metaboliţi. Heller. de asemenea. 1983).0 57 5.R. În prezent există trei mari colecţii de spectre de masă: 1.1 45 56 41 4. 0 7.0 100 4. există colecţii specializate pe domenii relativ înguste: poluanţi. colecţia NBS/EPA/NIH (Mass spectral date base. 0 0. 0 8. Spectrul de masă al etildimetilaminei: a. Palissade Corporation.2 2. droguri.000 spectre de masă.

2.400. Există puţine aparate comerciale capabile să atingă o asemenea rezoluţie. picul ionului molecular. pentru a face distincţie între C24H19N şi C21H23NS.1. Intensitatea lor. Abundenţele relative ale celor doi izotopi ai carbonului se află în raport de 98. Această moleculă are masa unitară 73 şi va forma primul pic izotopic. rezoluţia necesară creşte rapid cu creşterea masei moleculare. ale căror mase sunt 321. În consecinţă. este un amestec format din doi izotopi: 12C (98. aflat la m/e 72. în principiu.10 %). respectiv 0. Pentru compusul C4H8O. De exemplu.4.48 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Principalele tipuri de informaţii analitice furnizate de către spectrul de masă sunt: 1. aflate la m/e 73 şi m/e 74. stabilirea formulei structurale pornind numai de la procesele de fragmentare este mult mai dificilă şi nu întotdeauna posibilă. 2 abundenţele izotopice ale tuturor elementelor. determinarea directă a compoziţiei elementale. De exemplu. unul dintr-o sută de atomi de carbon este un 13C.3 %. Determinarea formulei moleculare cu aparate de rezoluţie joasă. Aceste picuri se numesc picuri izotopice. În acelaşi timp. În majoritatea cazurilor.1. 5. în general puţin intense şi aflate la valori m/e imediat superioare. compoziţia elementală. sunt prezentate abundenţele izotopilor celor mai importante elemente întâlnite în chimia organică iar în Anexa nr. de prezenţa izotopilor în moleculă. Faptul că unele elemente prezintă mai mulţi izotopi are drept rezultat existenţa unor ioni cu compoziţii elementale identice dar cu mase diferite. formula structurală. compoziţia elementală a unei molecule poate fi stabilită cu certitudine dacă masa moleculară se situează în jurul valorii de 100 u.1551-321. elementul fundamental al chimiei organice. şi nu cu masele atomice relative ale elementelor.m. La utilizarea aparatelor cu rezoluţie ridicată. 3. unul dintre izotopi se află într-o proporţie dominantă. una din douăzeci şi cinci de molecule conţine trei atomi 12C şi unul 13C. în condiţiile utilizării spectrometrelor de masă de joasă rezoluţie. masa moleculară. evident.1517 şi. este însoţit de două picuri. în medie. respectiv.3. Apariţia celor două picuri suplimentare este determinată. De cele mai multe ori se recurge şi la ajutorul celorlalte tehnici spectrale uzuale: rezonanţa magnetică nucleară. Din păcate. De exemplu.1551. creşte numărul de combinaţii posibile iar diferenţele între masele moleculare ale diverselor combinaţii de atomi scad.89 %) şi 13C (1.a. Prezenţa unui al doilea 13C (sau a unui 2H.11.89/1. Datorită creşterii numărului de atomi. utilzarea unor astfel de aparate permite şi stabilirea compoziţiei elementale a fragmentelor rezultate. ionii respectivi vor apare la valori m/e diferite. carbonul. la stabilirea formulei moleculare. Dacă primele două informaţii pot fi obţinute cu certitudine în multe cazuri. Acest fapt are drept consecinţă apariţia unor picuri suplimentare. este extrem de caracteristică şi serveşte. Abundenţe izotopice Cea mai mare parte a elementelor apar în natură sub forma unor amestecuri de izotopi. În tabelul 5. sau . a căror intensitate relativă faţă de intensitatea ionului molecular este de 4. raportată la intensitatea (abundenţa) picului ionului format de izotopii majoritari. ceea ce ajută considerabil la elucidarea structurii şi la înţelegerea mecanismelor de fragmentare. De reţinut că în spectrul de masă al unei molecule organice fiecare pic corespunde unui ion cu o anumită compoziţie izotopică şi că valoarea m/e se calculează cu masele izotopice din tabelul 5. spectrometria în IR şi UV-VIS.1517) = 94. 5. este necesară o rezoluţie de 321/(321.7 % şi. Rezultă că. Determinarea formulei moleculare cu aparate de înaltă rezoluţie Spectrometrele de masă de înaltă rezoluţie permit. 321. la înregistrarea spectrului de masă al etil-metil-cetonei (C4H8O) pe un aparat cu rezoluţie joasă.

989767 27..003074 15.971461 33. o2 = răspândirea procentuală a 13C. O variantă mai comodă o reprezintă utilizarea unui computer. y.00 100. evident.00 92.976491 29. Izotop 1 H H 12 C 13 C 14 N 15 N 16 O 17 O 18 O 19 F 23 Na 28 Si 29 Si 30 Si 31 P 32 S 33 S 34 S 36 S 35 Cl 37 Cl 79 Br 81 Br 127 I 2 Abundenţă naturală (%) 99.015 98. x. .999160 18.00 95.994915 16. Utilizînd această relaţie.04 0.) 1.973763 31.70 3. respectiv O. IM+2 precum şi a raportului IM+1/IM+2 pentru mase moleculare de pînă la 250 u. 13C. proporţionale cu abundenţele izotopilor respectivi.50 100. c.003354 14. IM+1 = intensitatea relativă procentuală a picului molecular pentru moleculele care conţin unul din izotopii 2H. Tabelul 5.76 0. H. ce corespund unor formule brute de tipul CxHyNzOt şi a întocmit tabele ce sunt utilizate pentru stabilirea formulei moleculare a substanţelor (Anexa nr.a. H.80 24. 15N. Abundenţele izotopilor celor importante elemente întâlnite în chimia organică.m.10 99. h.1) 100 − c 100 − h 100 − n 100 − ( o 1 + o 2 )  unde: IM = intensitatea relativă procentuală a picului molecular corespunzător moleculei care nu conţine nici un izotop greu.20 50. z = numărul atomilor de C.2 sunt prezentate abundenţele relative calculate ale primului şi celui de al doilea pic izotopic (raportate la abundenţa ionului molecular) pentru diverse combinaţii de atomi de C.007825 2.m.999133 17.75 4. Abundenţele acestor picuri sunt. o1.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 49 numai a unui 18O) va conduce la formarea celui de al doilea pic izotopic.02 0. Beynon a calculat valorile IM+1.967080 34.014102 12. 17O.50 49.985 0.21 0. N.m.972074 32.904352 Valoarea acestei intensităţi poate fi calculată teoretic cu relaţia (5.967865 35. 2H. 15N. prezenţi în moleculă.a.a. 17O respectiv 18O.000108 15.973761 30.998405 22. N şi O având masa moleculară de 72 u.965896 78.00 Masa izotopică (u. În tabelul 5.20 4.1.000000 13.90 1.1):  wc  zo 1 xh yn I M +1 = I M  + + +  (5.918348 80. w.02 75.36 99.20 100.10 100. 1).64 0.968855 36.976927 28. n.916334 126.

153 (9. valoarea recalculată va fi: 9. se compară valorile experimentale ale abundenţelor relative ale picurilor (M+1) şi (M+2) cu cele tabelate (v. b.4 %.4). se poate presupune şi prezenţa unui unui alt element (în cazul de faţă un atom de sulf) (ca urmare a prezenţei izotopului 34S.48. se recalculează intensitatea relativă a abundenţelor picurilor M+1 şi M+2 ţinând cont de contribuţiile izotopilor heteroelementelor. Izotopii mai grei ai atomilor de clor. M). Astfel.2.23 % (intensităţi relative: 100 : 0. pentru o masă de 120 u. M+2). picurile izotopice ale ionilor moleculari sunt puternic afectate şi devin extrem de caracteristice. Formula moleculară finală a compusului investigat este : C7H8N2S.59 M + 2. cu ajutorul tabelelor. (%) 0.38 3. sulf apar în proporţie mult mai mare comparativ cu celelalte elemente organogene. Izotopul 33S contribuie cu circa 0.03 3. În prezenţa a doi atomi de brom.6 % rezultă un fragment C7H8N2. 1). Anexa nr. e. Utilizarea abundenţelor picurilor izotopice M+1 şi M+2 trebuie făcută cu multă circumspecţie deoarece.07 0. aspectul spectrului în zona ionului molecular al unor astfel de molecule poate fi utilizat pentru identificarea acestor heteroelemente.2. ţinând cont de masa moleculară şi de contribuţia picurilor izotopice. M+2 este mai mare cu circa 4.8 % la valoarea abundenţei relative a picului (M+1). oxigenului şi azotului. Din acest motiv.13 5. în spectru vor apare picuri la (M). la formula moleculară rezultată se adaugă heteroatomii identificaţi. (%) 4. N şi O corespunzând lui m/e 72. se cere formula moleculară. fiind necesar să se scadă 0.7 % . M = 72 C4H8O C2H4N2O C3H4O2 C3H6NO C3H8N2 C5H12 M.a. Sulful prezintă trei izotopi frecvent întâlniţi. 32S.8 % din valoarea lui M+1 pentru a se obţine contribuţia reală a izotopilor mai grei ai carbonului. H. şi un pic (M+1) de 8.49 3.8=8.13 Compararea datelor experimentale obţinute la înregistrarea spectrului etil-metil-cetonei (M+1 = 4. 79Br81Br şi 81Br81Br. Întrucât pentru compuşii cu formula generală C xHyNzOt intensitatea picului M+2 poate fi maximum 0. calculate pentru diverse combinaţii de C. d. avînd abundenţele 95.3 %) cu cele din tabelul 5. 35S contribuie şi el la înălţimea picului M+1. brom.5 % mai intens la compuşii ce conţin un atom de sulf). De exemplu.25 0.. la un compus cu un atom de sulf. se determină formula moleculară de tip CxHyNzOt. 33S şi 34S. M+2 = 0. Următorul exemplu este ilustrativ: un compus prezintă următoarele intensităţi relative ale picurilor din zona ionului molecular: m/e 152 (100 %. M+1) şi 154 (4. permite selectarea formulei moleculare.44 0.5 % decît ar fi de aşteptat dacă sulful nu ar fi prezent. Din Anexa 1.a. în unele situaţii. .52:49.23 0. (M+2) şi (M+4).8 : 4. hidrogenului.4-0. (%) 100 100 100 100 100 100 M + 1. abundenţele acestor picuri sunt afectate de prezenţa ionilor (M+H)+ rezultaţi prin protonarea ionului molecular. În consecinţă.9 %. Abundenţele relative ale primului şi celui de al doilea pic izotopic. având intensităţile relative 100:195:96 datorită existenţei moleculelor cu compoziţia izotopică 79Br2.50 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Tabelul 5.28 0.75 : 4. c. Etapele determinării formulei sunt următoarele: a.9 % pentru o masă moleculară de 152. picul (M+2) trebuie să reprezinte circa 98 % din picul molecular deoarece abundenţele relative ale celor doi izotopi ai bromului se află în raport de 79Br:81Br = 50.m.m. picul (M+2) este cu circa 4.6 %.02 : 0. se recalculează masa celorlalte elemente din moleculă: 152-32=120 u.76 4. în cazul unei molecule care conţine un atom de brom.

în acelaşi mod se reprezintă şi fragmentele a căror structură electronică nu poate fi exact precizată: [ C 6 H 6 ] + ⋅ . atunci când dovezile lipsesc. Ionii moleculari proveniţi de la circa 20 % din substanţele organice se descompun atât de rapid (< 10-5 s ) încât semnalele lor sunt foarte slabe în spectrele de rutină (chiar mai mici de 0. De cele mai multe ori.1. Confirmarea identificării corecte a ionului molecular poate fi realizată dacă se ţine cont. Ionul molecular 5. un pic intens la M+1 şi un număr redus de fragmentări. Deoarece reacţia dintre proton şi molecula investigată depinde de presiunea internă din spectrometru. De multe ori însă.5. La utilizarea aparatelor de joasă rezoluţie identificarea ionului molecular este dificilă dacă: a) ionul molecular pierde foarte uşor un atom de hidrogen. de . azot etc) să piardă cu uşurinţă un electron şi ca legăturile σ C-C să ionizeze mai uşor decât legăturile σ C-H: În general.5. structura ionului molecular se scrie între paranteze pătrate. → M + ⋅ + 2 e - Deşi în majoritatea cazurilor este dificil de precizat care orbital va pierde electronul.5. În aceste cazuri intensitatea picului M+1 (important în stabilirea formulei moleculare) este amplificată cu o valoare necunoscută. [ C5 H 5 ] + ⋅ etc . este de aşteptat ca sistemele aromatice şi orbitalii de nelegătură ai heteroatomilor (oxigen. contribuţii care afectează calculele cantitative. scăderea înălţimii picului M+1 la scăderea presiunii este un indiciu al prezenţei reacţiei de protonare.5 % din picul de bază) sau lipsesc. de obicei. Identificarea ionului molecular Identificarea ionului molecular prezintă o importanţă deosebită în interpretarea spectrelor de masă deoarece acesta oferă informaţii despre masa moleculară şi compoziţia elementală a substanţei investigate. confirmarea prezenţei (M . caracterul de radical-cation fiind evidenţiat în partea de sus a parantezei din dreapta.15 eV): M + e. 5. M + 1 e tc ) acestuia trebuie făcută cu multă atenţie. Structura ionului molecular După cum s-a precizat. Deşi în majoritatea cazurilor este de aşteptat ca amprenta ionică ce apare la cea mai mare +⋅ +⋅ valoare m/e să reprezinte contribuţia ionului molecular . 5. cea mai bună soluţie este aceea de a apela la o ionizare chimică a cărei rezultat este. b) substanţele investigate (în special compuşii carbonilici. dificilă.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 51 Alte discuţii referitoare la aspectul spectrului în zona ionului molecular vor fi prezentate în capitolul 6. la clasele de compuşi corespunzătoare.2. formând ioni (M+H)+ stabili. din diferite motive. aminele şi eterii) reacţionează cu protonii generaţi în sursa de ioni. în această situaţie picurile M şi M+1 prezintă contribuţii ale primului şi celui de al doilea pic izotopic al ionului (M-H) +. această identificare este. printre altele. ionul molecular este un radical-cation care apare atunci când o moleculă neutră pierde un electron în urma bombardamentului cu un fascicul de electroni a căror energie depăşeşte potenţialul de ionizare (> 10 .

fie conţin un număr par de atomi de azot. datorită improbabilităţii de existenţă a unor fragmente cu această masă. atunci acesta trebuie căutat la valori m/e mai mari. aflate la valori m/e fracţionare. 6. Astfel.2). dacă ultimele două semnale din spectru sunt. 5. Br.m.1 numărul şi felul elementelor care au un izotop relativ abundent cu o masă mai mare cu 2 u. (cum ar fi. 5. care prezintă număr de masă par şi valenţă impară. fie nu conţin azot în moleculă. puţin intense. 5. acesta nu poate proveni din tranziţia 187→172 (m*calculat = 158. în absenţa unui semnal pentru ionul molecular.3.a. de exemplu. 7. În aceste condiţii. ionul molecular este ionul a cărui masă este suma maselor tuturor elementelor prezente în moleculă (pentru fiecare element se ia în considerare izotopul cel mai abundent). scindările trebuie să aibă loc întotdeauna cu pierderea unor fragmente de masă rezonabilă. 32S).a. 16O. b. moleculele cu masă moleculară pară. Ionii ce produc aceste semnale se numesc ioni metastabili iar picurile corespunzătoare picuri metastabile. Excepţia este reprezentată de către 14N. ionul molecular este întotdeauna însoţit de picuri izotopice. 35Cl. Dacă spectrometrul scindează picul presupusului ion molecular în două sau mai multe componente. 31P).6. la 172 şi 187 iar picul metastabil este la 170. 3.52 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 1.m. Identificarea unor fragmente ce conţin şi alte tipuri de atomi faţă de ionul molecular conduce la concluzia alegerii greşite a acestuia din urmă. ionul presupus ca fiind ion molecular este el însuşi un fragment. Dacă un ion cu sarcină dublă apare la x + 0. Si). în cazul existenţei picurilor metastabile. ionul molecular este ionul ce prezintă cel mai scăzut potenţial de ionizare. Cl. de exemplu. masa moleculară trebuie să aibă o valoare care să difere rezonabil faţă de ionii fragmente prezenţi în spectru.6 cu picul de la 187 ar putea permite estimarea valorii ionului molecular (nedetectabil) la 205 u.5.6. Regula azotului Cu o singură excepţie.. Abundenţa lor relativă depinde de numărul şi tipul elementelor prezente şi de abundenţa lor naturală. Corelarea picului metastabil de la 170. este nerezonabil ca primul pic de dinaintea ionului molecular să rezulte printr-o pierdere de masă de 6-14 sau 21-24 u. Astfel. Abundenţa ionului M + ⋅ + 1 indică numărul maxim de atomi de carbon (Cmax) conform formulei: C max = (M + ⋅ + 1) × 100 . ionii cu sarcină dublă nu pot avea mai mult de jumătate din masa ionului molecular. 9. S. 4. ionul molecular este o specie omogenă. abundenţa ionului molecular este proporţională cu presiunea din sursa de ioni. Ioni metastabili La înregistrarea spectrelor de masă se observă frecvent picuri largi. atunci ionul molecular trebui să aibă masa cel puţin 2x + 1. în spectru trebuie să existe doi ioni la valori m/e mai mari care să respecte relaţia: m* = m 22 / m1 .5. izotopi cu număr de masă şi valenţă pare (12C.m. Ionii (M + ⋅ +2) şi cei superiori oferă indicaţii referitoarea la M + ⋅ × 1. Acest fapt prezintă o importanţă analitică deosebită în spectrometria de masă.a. consecinţele ce decurg de aici fiind enunţate în aşa-numita regulă a azotului: moleculele cu masă moleculară impară trebuie să conţină un număr impar de atomi de azot. 8. 2. 10. izotopii cei mai răspândiţi ai elementelor organogene se încadrează în una din următoarele două categorii: a. izotopi cu număr de masă şi valenţă impare (1H. Ionii metastabili nu rezultă din fragmentări care au loc în . nici un fragment nu poate conţine mai multe tipuri de atomi decât ionul molecular.

Prezenţa unui ion metastabil într-un spectru de masă este o dovadă că ionul părinte se descompune la ionul fiică într-o singură etapă. Picurile metastabile sunt largi din mai multe motive. din masa ionului părinte (m1) şi a ionului fiică (m2).4. produs în camera de ionizare. Ionii moleculari care se descompun în camera de ionizare conduc la un ion-fiică (daughter+ ion) A şi un radical B.4.4. O parte dintre aceştia vor avea timpi de viaţă intermediari (circa 10-5 s). ionii A+ vor fi detectaţi normal de către colector. ionii moleculari formaţi în camera de ionizare suferă unul din următoarele procese: a) se descompun complet şi foarte rapid în sursa de ioni şi nu mai ajung la colector (cum ar fi cazul ionilor moleculari foarte ramificaţi ce au o viaţă mai scurtă de 10 -5 s) sau b) supravieţuiesc un timp suficient de lung (mai mare de 10-5 s) pentru a ajunge la colector şi a fi înregistraţi. proporţional cu masa acestora (principiul conservării momentului).Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 53 camera de ionizare. anumite categorii de ioni moleculari pot avea un conţinut energetic foarte divers. vor putea părăsi camera de ionizare. Energia de translaţie a acestui ion fiică A+ trebuie să fie atunci mai scăzută decât cea a ionului părinte şi acest ion va ajunge la colector altfel decât ionul “normal” A+ produs în sursa de ioni. În reprezentările grafice. Ionii moleculari care se vor descompune la A+ şi B.0. ci în timpul parcursului spre colector. spectrul de masă al toluenului prezintă două picuri intense la m/e 91 şi m/e 65 şi un pic metastabil larg la 46. Cum 652/91 = 46. poziţia picurilor metastabile este indicată cu ajutorul unor săgeţi plasate în locurile corespunzătoare de pe axa x. el va fi deviat mai puţin şi va apare în spectru printre ionii cu masă mai mică. imediat după accelerare vor împărţi energia de translaţie între A+ şi B. Viaţa ionilor depinde de stabilitatea intrinsecă şi de cantitatea de energie de excitaţie adsorbită în cursul impactului electronic din camera de ionizare. ceea ce conduce la timpi de existenţă foarte diferiţi..1 . Unii dintre aceştia pot supravieţui pînă la colector şi vor fi detectaţi în mod normal. conducând la picul metastabil m/e 46. procesele de fragmentare care generează ioni metastabili sunt evidenţiate cu ajutorul unui asterisc plasat sub săgeată ( m1 *→ m2 ). Masa aparentă o ionului metastabil A+ (m*) poate fi calculată. cu o precizie satisfăcătoare. Ei vor fi focalizaţi de analizorul magnetic pe baza maselor lor şi a energiilor de translaţie.4 unităţi de masă faţă de valorile obţinute experimental. ionii metastabili sunt prezentaţi ţinând cont de relaţia părinte-fiică şi de masa fragmentului neutru scindat.3 prezintă variantele de evidenţiere a ionilor metastabili. În cazul spectrelor de masă tabelate. în schemele de fragmentare.4. se poate aprecia că ionul m/e 91 pierde 26 unităţi de masă pentru a produce ionul fiică m/e 65 şi că o parte din această fragmentare are loc între analizorul electrostatic şi cel magnetic.2. . căpătînd o energie de translaţie eV. ionul fiică şi ionul metastabil se utilizează tabele şi programe computerizate. cu ajutorul ecuaţiei: (m ) 2 m* = 2 m1 Frecvent. rezultatele obţinute cu această ecuaţie se abat cu circa 0. Ionul metastabil A+ are aceeaşi masă cu ionii normali A+. Ei posedă o energie cinetică inferioară ionilor obişnuiţi. dar se vor descompune în drum spre colector. deoarece ionul metastabil A+ are o energie de translaţie mai mică decât ionul normal A+. Figurile 5. şi 5. prezintă o nomogramă utilizată în acest scop. Figura 5. Ionii metastabili detectabili se formează în regiunea cuprinsă între analizorul electrostatic şi analizorul magnetic. Astfel. Ionul A+ cu energie de translaţie anormală este un ion metastabil. poziţia anormală din spectru fiind determinată numai de cantitatea diferită de energie de translaţie pe care o posedă. Ionii moleculari care părăsesc sursa de ioni vor fi acceleraţi de diferenţa de potenţial. Pentru stabilirea relaţiilor dintre ionul părinte. De exemplu. unul dintre acestea fiind posibilitatea ca o parte din energia de excitare ce produce scindarea legăturii să se transforme în energie cinetică suplimentară. În mod normal..

Reacţiile de recombinare sunt practic imposibile datorită improbabilităţii ciocnirilor intermoleculare.3.7. Generalităţi În mod obişnuit. În condiţiile unui vid avansat.7 127 81 + 46 Figura 5. cum este cel din spectrometrul de masă. Astfel.9 rezultă în urma fragmentării metastabile a ionului m/e 137.1. Ionul de masă 87. de obicei.2 127 99 + 28  → 66.0 182 155 + 27  → 104. reacţiile chimice se desfăşoară în fază lichidă sau gazoasă. cu ajutorul unui fascicul electronic de 70 eV. Pe de altă parte.3 99 81 + 18  → 51. Ionul astfel format este accelerat de către un câmp electric care îl dirijează spre analizor. care pierde 28 u.3 apare în urma fragmentării 180 → 137. singurele transformări pe care le poate suferi ionul molecular sunt fragmentări monomoleculare.m. excesul energetic poate fi eliminat prin ciocniri intermoleculare sau prin emisie de fotoni. sunt deci procese ce se află sub control cinetic.2. numai emisia de fotoni permite micşorarea acestui exces energetic. În sursa de ioni acest ion rămâne circa 10 -6-10-7 s iar în analizor circa 10-4-10-5 s. Ionul m/e 104. Prezentarea picurilor metastabile cu ajutorul săgeţilor. Înregistrarea spectrelor de masă ale moleculelor ionizate prin impact electronic se realizează în condiţiile unui vid avansat în care astfel de ciocniri sunt improbabile. Deoarece ionizarea se realizează. ce au loc într-un timp foarte scurt. în pofida conţinutului energetic ridicat. Molecula primeşte energia transferată de la un fascicul electronic şi ionizează la un radical-cation.a.1 155 127 + 28  → 77.a.7. Spectrul de masă al teobrominei. Acest fapt permite postularea rutelor de fragmentare pe baza considerentelor bazate pe stabilitatea fragmentelor obţinute. În cazul reacţiilor clasice.54 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 5. cantitatea de energie transferată moleculei este mare iar ionul format va poseda un exces de energie apreciabil.m pentru a forma fragmentul m/e 109 u. fragmentările depind numai de structura şi energia moleculei. Prezentarea picurilor metastabile în formă tabelară Figura 5. . Procese de fragmentare 5. Transformările moleculelor în spectrometrul de masă sunt reacţii monomoleculare izolate. în aceste condiţii numărul de ciocniri intermoleculare este imens iar energia internă se distribuie rapid pe ansamblul tuturor moleculelor din sistem. Rearanjările şi scindările ciclurilor nu vor putea fi detectate decât dacă vor fi urmate de procese de fragmentare. multe reacţii de fragmentare corespund unor + m*  → m1+ m2 + (m1 − m 2 )  → 132.

Factorii principali care determină ce legături se vor scinda şi ce ioni se vor forma sunt: . Nomogramă pentru identificarea ionilor părinte şi fiică ţinând cont de poziţia picului metastabil. Procesele de fragmentare ce au loc în spectrometrul de masă pot fi împărţite în două categorii: . . ce au energie de activare nulă sau foarte mică. de exemplu. . -N=O etc) şi a trei legături simple (C-F.4. se pot aplica considerente bazate pe raţionamente de natură termodinamică. Se poate astfel anticipa că fragmentarea va depinde de factori cum ar fi activarea alilică sau benzilică a legăturilor. >C=C<.stabilitatea ionilor şi a fragmentelor neutre rezultate. stabilizarea sarcinii pozitive a fragmentelor prin inducţie şi/sau rezonanţă sau de capacitatea heteroatomilor (oxigen. cum ar fi.scindări cu rearanjare. halogeni etc) de a accepta sarcina pozitivă cu schimbarea concomitentă a valenţei. recombinarea unui radical cu un cation.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 55 reacţii inverse. În acest condiţii.tăria relativă a legăturii. -C=O. azot. De remarcat că tendinţa de fragmentare a tuturor legăturilor multiple (-C≡ N. C-H şi O-H ) este foarte mică.scindări simple (fără rearanjare). . Figura 5. Este de aşteptat ca principiile după care au loc transformările chimice în spectrometrul de masă să fie asemănătoare cu cele din chimia organică convenţională.

6 5.1 .3 (formula ionului molecular este pusă între paranteze pătrate.ion (ion molecular) are loc fără schimbarea structurii nucleare. că expulzarea unui electron şi formarea unui radical . 5.3. sunt unanim acceptate atât terminologia cât şi simbolismul propuse de către McLafferty.1 5. rămănând numai colţul din dreapta sus).6).56 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 5. Se acceptă însă.4. Deplasarea electronilor de legătură în cursul scindărilor se evidenţiază cu ajutorul săgeţilor.2. În general.5 În cursul proceselor de fragmentare. .5.4 . Apariţia fragmentelor ionice are loc la un potenţial ce însumează energia de ionizare a moleculei neutre şi energia de activare a procesului de fragmentare: valoarea acestui potenţial se numeşte potenţial de apariţie. în principiu. sarcina pozitivă şi electronul impar fiind scrise în afara parantezelor. din motive de simplitate. uneori.5. pentru scindarea heterolitică utilizându-se săgeţi normale (5. IP). Măsurarea potenţialului de ionizare se realizează prin creşterea energiei electronilor utilizaţi pentru ionizarea probei şi observarea potenţialului minim necesar pentru apariţia ionului molecular. parantezele sunt omise.7. Atunci când sarcina şi electronul impar nu sunt (sau nu pot fi localizate) se utilizează simbolurile din structurile 5. în colţul din dreapta sus.5. 5. Simboluri utilizate în spectrometria de masă În cele mai multe cazuri.7. 5. structura exactă (electronică sau nucleară) a celei mai mari părţi a ionilor înregistraţi în spectrul de masă al unui compus nu poate fi stabilită.8). Reprezentarea ionului molecular poate fi făcută în mai multe moduri. scindarea legăturilor simple poate avea loc heterolitic sau homolitic. 5.7). 5.7 În anumite situaţii este utilă indicarea fragmentelor ce pot rezulta în urma scindării la unul din capetele lanţului (de exemplu structura 5. 5.3 Atunci când sarcina pozitivă şi electronul impar pot fi considerate (din diferite motive) ca localizate se utilizează simbolismul din structurile 5. Potenţial de ionizare şi potenţial de apariţie Potenţialul de ionizare minim al unei molecule neutre se numeşte potenţial de ionizare (Ionization Potential. Scindarea homolitică se evidenţiază cu săgeţi cu un singur “dinte” (săgeţi tip harpon.2 5.

Speciile reactive ce se întâlnesc frecvent în chimia clasică sunt ioni cu număr par de electroni (cationi şi anioni) şi radicali (intermediari fără sarcină) cu număr impar de electroni. moleculele conţin un număr par de electroni. 5. . Fragmentarea ulterioară a ionilor cu număr impar de electroni se tratează similar cu fragmentările ionilor moleculari (cu care se şi aseamănă din punct de vedere electronic).4. ionii cu număr par de electroni se fragmentează la ioni cu număr par de electroni şi fragmente neutre. este posibilă obţinerea unui ion cu număr par de electroni şi a unui fragment neutru sau a unui ion cu număr impar de electroni şi a unui radical (cum este. cazul scindării cationului butil. radicali stabili (de exemplu. 5.6. Ionii cu număr par de electroni pot suferi. funcţie de tipul de scindare. Teoretic. homolitică sau heterolitică. procese de fragmentare. De obicei. 5.10). Pierderea ulterioară de masă prin scindarea unei legături simple poate conduce numai la două situaţii: 1. Puţinele excepţii care există sunt. cu formarea unui ion cu număr impar de electroni (radical-cation) şi a unui fragment neutru (de exemplu 5. Toţi ionii moleculari conţin un număr impar de electroni. molecula de NO). pierderea de masă este posibilă numai dacă are loc scindarea a două legături din ciclu. 5.9.10. În spectrometria de masă se întâlnesc însă şi radicali-cationi. În prima situaţie. scindarea lanţului şi a legăturilor exo-ciclice. Ioni cu număr par şi impar de electroni În general. de exemplu.8. În cel de-al doilea caz. scindarea legăturilor dintr-un ciclu. de fapt.7. specii care nu sunt caracteristice chimiei în soluţie.7). 5. scindarea heterolitică sau homolitică a unei legături va conduce la acelaşi rezultat. la rândul lor. 2. obţinându-se un ion cu număr par de electroni (cation) şi un fragment neutru cu număr impar de electroni (radical) (de exemplu formulele 5.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 57 5.9).

datorită acestui fapt. datorită faptului că oferă posibilitatea postulării precursorilor posibili. orice ion de masă pară va avea. determinarea formulei moleculare este incertă. În spectru este prezent un ion abundent. Cele mai importante informaţii sunt oferite de fragmentele neutre pe care le pierde ionul molecular. creşte şi numărul structurilor izobare şi izomere posibile. H2O şi. compoziţia fragmentului se obţine prin diferenţă. acesta din urmă poate avea două origini: pierderea unui radical propil de către ionul molecular sau pierderea unei molecule de etilenă de către ionul (M-CH3)+. 5. O hidrocarbură alifatică saturată are formula CnH2n+2. un pic (M-1)+ abundent indică prezenţa unui atom de hidrogen mobil şi. (M-18)+ şi (M-20)+ reprezintă. de asemenea. Dacă formula brută atribuită unui ion nu se cunoaşte cu certitudine. cele mai importante informaţii pentru deducerea structurii sunt oferite de ionii cu număr impar de electroni. fără excepţie.7. CH3. ţinând cont numai de elementele prezente în formula moleculară. un număr impar de electroni şi va fi un radical-cation. aproape întotdeauna. dacă un spectru conţine ioni abundenţi de tipul (M-CH3)+ şi (M-C3H7)+. (M-15)+.58 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Recunoaşterea ionilor funcţie de paritatea în electroni se face cu următoarea regulă: în absenţa azotului. fie plasată într-o poziţie favorabilă scindării. atunci: x = 2n + 2 − 2N e sau Ne = 2n + 2 − x 2 . O dată cu creşterea masei acestor fragmente neutre. Computerele asociate spectrometrelor de masă permit calcularea compoziţiilor posibile ale fragmentelor de masă dată. o substanţă necunoscută prezintă un ion molecular de intensitate scăzută la m/e 74. Anexa 5 conţine lista celor mai caracteristice fragmente neutre pierdute în cursul fragmentărilor.6. Masele acestor fragmente oferă informaţii importante referitoare la compoziţia elementală a moleculelor investigate. la m/e 58. HF. De exemplu. implicit. Evident. Deşi majoritatea ionilor înregistraţi în spectrul de masă sunt ioni cu număr par de electroni. 5. absenţa altor substituenţi ce scindează uşor.7. un fragment (M-15)+ abundent indică prezenţa unei grupe metil fixată fie pe un carbon foarte substituit. Dacă numărul de atomi de hidrogen din moleculă este x iar Ne este numărul de cicluri sau nesaturări. Stabilirea numărului de cicluri sau a nesaturării Cunoaşterea formulei elementale pentru o moleculă sau un fragment permite calcularea echivalentului de duble legături (nesaturare echivalentă (Ne) = numărul de cicluri plus numărul de legături duble). Ionii de masă (M-1)+. Astfel. devine dificil de stabilit modurile în care au loc scindările acestor fragmente. Deoarece se pot determina formulele brute ale ionilor părinte şi fiică implicaţi într-o anumită fragmentare. pierderea de fragmente H. regula se inversează. căruia i s-a atribuit formula C2H3O2+. Fiecare ciclu sau nesaturare prezente în moleculă va reduce numărul de atomi de hidrogen cu două unităţi. orice ion de masă impară va avea un număr par de electroni şi va fi un cation. 5. se poate stabili cu uşurinţă formula moleculară. Masa produselor neutre poate fi însă dedusă din diferenţa dintre masa ionului părinte şi cea a fragmentului ionic rezultat. De exemplu. cunoaşterea naturii fragmentelor neutre pierdute în cursul formării este importantă pentru determinarea structurii moleculare. identificarea naturii unui anumit fragment neutru pierdut în cursul fragmentării acelui ion poate permite înlăturarea ambiguităţii. fragmentul neutru. Deoarece fragmentul pierdut este cu certitudine un metil. respectiv. Molecule şi fragmente neutre cu masă mică Fragmentarea ionului molecular produce ioni (înregistraţi de către aparat) şi fragmente neutre (radicali sau molecule) neobservabile în spectru. cu masă mică nu poate corespunde decât unui număr foarte limitat de formule. Din cauza abundenţei scăzute. dacă molecula conţine un număr impar de atomi de azot. Probabilitatea ca aceşti ioni să rezulte în urma unor rearanjamente este extrem de scăzută şi.

Deoarece oxigenul este puternic electronegativ. valorile Ne determinate cu formula precedentă vor prezenta valori fracţionare.7. Aceeaşi scindare a legăturilor α . Scindări simple a) Scindări directe (σ ) şi scindări induse (i) Fragmentările σ apar în urma expulzării unui electron dintr-o legătură σ . formarea celui cu lanţul cel mai lung este favorizată. deci de efecte de tip inductiv. În moleculele în care există heteroatomi. se poate reprezenta astfel: Aceste tipuri de mecanisme pot fi evidenţiate. 5. Scindarea α conduce la pierderea unei grupe metil cu apariţia ionului m/e 87. dacă în urma scindării pot rezulta mai mulţi radicali alchil. sarcina este purtată de către aceştia. Pentru o moleculă cu formula generală CyHxHalogenzNtOv. ce antrenează pierderea unei molecule de . În consecinţă. Fiecare atom de halogen prezent în moleculă substituie un atom de hidrogen. b) scindarea legăturilor din α Scindarea legăturilor din α este iniţiată de componenta radicalică a radical-cationului şi are loc prin transferul unui electron al acestei legături: S-a constatat că. scindarea este denumită scindare indusă. Scindarea legăturii adiacente are loc deoarece radicalul t-butil este foarte stabil. de exemplu. ionul de masă 45 (CH3CH2O+) neputând fi observat. heteroatomul acceptă un electron şi formează un radical neutru. în spectrometria de masă. regula lui Stevenson. ce prezintă un potenţial scăzut de ionizare. în cazul fragmentărilor t-butiletil-eterului. valoarea Ne corectă se obţine prin rotunjire la valoarea întreagă inferioară. Scindarea legăturii adiacente heteroatomului este asemănătoare scindării directe chiar dacă are loc după ionizare. în principiu. În radical-cationi sarcina este delocalizată pe întreaga moleculă. fiecare atom de azot sau fosfor creşte cu o unitate numărul de atomi de hidrogen. Aceasta este urmată de un rearanjament. chiar dacă are un potenţial de ionizare scăzut. Unul dintre fragmente va avea sarcină pozitivă iar celălalt va fi un radical. Procesul de fragmentare poate fi privit ca o competiţie între doi cationi pentru un electron: R + ⋅⋅⋅⋅⋅⋅e − ⋅⋅⋅⋅⋅⋅R' + Regula lui Stevenson precizează că se va forma preponderent cationul ce corespunde radicalului R ce are cel mai scăzut potenţial de ionizare.7.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 59 Prezenţa unor atomi de oxigen sau de sulf nu modifică valoarea determinată. În acest caz. echivalentul de duble legături se calculează cu formula: Ne = 2y + 2 + t − z − x 2 Adeseori. ionii fragmente apar în urma scindării unei legături astfel încât numărul teoretic de atomi de hidrogen este mai mic cu o unitate (de exemplu ionul C2H5+ conţine un atom de hidrogen mai puţin faţă de molecula C 2H6). Se aplică. iniţiată de sarcina pozitivă. Frecvent. deoarece este determinată de diferenţa de electronegativitate. acesta acceptă un electron.

se observă următoarea ordine de scindare: Br.60 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã etenă. În figura 5. Astfel. În spectru se mai observă scindarea unei legături α ce conduce la cationul butil (m/e 57) precum şi scindarea unei grupe metil (m/e 87). (5. Figura 5. legătură π .6.6.5. de preferinţă. Se observă că este preferată pierderea celui mai lung radical (etil). cu excepţia cazurilor când sunt stabilizaţi prin rezonanţă (ca de exemplu în cazul propenei (5. în urma ruperii legăturii adiacente. în cazul butantiolului.12) . sunt ilustrative fragmentările butilaminei şi butantiolului (5. cu atât scindarea legăturii adiacente este mai uşoară. În figura 5. urmată de pierderea unei molecule de etenă printr-un proces de rearanjare. fragmentarea principală corespunde pierderii unui radical HS: 5. sunt prezentate spectrul de masă şi principalele fragmentări ale t-butil-etil-eterului. În general. Cu cât heteroatomul este mai electronegativ.5. ce conduce la ionul m/e 59. Scindarea în α . În acest sens. dimpotrivă. un radical prin ruperea legăturii α . Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale t-butil-etil-eterului Figura 5. Ionii rezultaţi prin pierderea unor atomi de hidrogen au o intensitate scăzută.12) sau a heteroatomilor care îşi schimbă starea de valenţă (5. în timp ce aminele scindează. Scindarea în α devine predominantă în cazul atomilor donori de electroni. se prezintă spectrul 2-butil-etil-eterului. compuşii cu halogen dau preferenţial scindări cu pierderea radicalului X. Pentru comparaţie.13).11). Cl < R. O < N. indusă de componenta radicalică. sunt prezentate spectrul de masă şi principalele scindări ale 2-butil-etil eterului.11. S. are două posibilităţi de expulzare de grupă metil şi una de grupă etil. În cazul butilaminei semnalul cel mai intens corespunde unei scindări în α iniţiată de către componenta radicalică. Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale 2-butil-etil-eterului Scindarea legăturii din α are loc cu atât mai uşor cu cât heteroatomul are masă atomică mai mare.

în care fenomenele de ionizare depind de solvatare şi de stabilirea unor echilibre.14 Deşi sarcina pozitivă poate fi purtată de oricare dintre fragmente. c. Dintre numeroasele tipuri de fragmentări în care este implicată rearanjarea atomilor din moleculă şi care conduc la ioni cu număr impar de electroni. fragmentarea ionului molecular al ciclohexenei va conduce la etenă şi butadienă. un număr de şase atomi. de faptul că procesele ce au loc în spectrometrul de masă sunt procese unimoleculare). De exemplu.7. abundenţa mai mare a ionului C4H6+ este determinată de aptitudinea sa mai mare de a stabiliza sarcina pozitivă (5. dintre care cele mai importante sunt următoarele: a.3 din butadienă (schema 5. centrele între care are loc transferul atomilor sunt plasate favorabil din punct de vedere stereochimic.7. Prezenţa unei duble legături într-un ciclu face posibilă o scindare ce seamănă cu o reacţie Diels-Alder inversată. 5. b.1.13) Posibilitatea de a prevedea formarea şi stabilitatea ionilor este la fel de importantă în spectrometria de masă ca şi în chimia organică. Fragmentarea retro-Diels-Alder Este un proces ce apare în cazul cicloolefinelor cu inel de şase atomi. Recunoaşterea lor este de o mare utilitate în interpretarea spectrelor de masă.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 61 (5.7. Scindări cu rearanjare Atribuirea structurală a fragmentelor din spectru nu poate fi realizată ţinând cont numai de simpla scindare a unor legături. analogia cu chimia organică poate fi făcută numai în ceea ce priveşte aspectele calitative (trebuie ţinut cont. procese ce implică migrarea unuia sau a doi atomi de hidrogen sau a altor atomi sau grupe de atomi. 5. . atomii de carbon ai fostei legături duble apărînd în poziţiile 2. două prezintă o importanţă deosebită: fragmentarea retro-Diels-Alder şi rearanjarea McLafferty. d. cel mai frecvent. ionul rezultat este stabil. Au loc frecvent procese complexe de transpoziţie şi rearanjare a scheletului moleculei. Aceste procese prezintă o serie de caracteristici comune. procesele se realizează prin intermediul unei stări de tranziţie ciclice ce implică.15). forţa motrice este reprezentată de expulzarea unui fragment neutru stabil. Schema 5. Deoarece majoritatea cunoştinţelor despre ionii carboniu derivă din chimia soluţiilor. în special.14).7.

a b Figura 5.7a). spectrul de masă prezintă diferenţe semnificative (figura 5. Aceasta conţine o legătură dublă plasată corespunzător pentru a permite o fragmentare retro-Diels-Alder ce conduce la un radical-cation (figura 5.15) Cele trei legături care scindează sunt două legături simple şi o jumătate de legătură dublă. funcţie de efectele stabilizante. a. Din acest motiv. Diferenţa cea mai semnificativă între fragmentările norbornanului şi norbornenei rezultă din apariţia ionilor cu număr impar de electroni.62 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã (5. Ciclohexanii substituiţi se comportă similar. (5.7.16) Un alt exemplu de rearanjare retro-Diels-Alder apare în cazul norbornenei (biciclo[2.1]heptan). spectrul de masă al norbornanului .2. generaţi de fragmentarea retro-Diels-Alder a acesteia din urmă. b.cationi. picul de bază din spectrul tetralinei rezultă în urma unei fragmentări retro-Diels-Alder (5. cu structură chimică înrudită.2.1]hept-2-enă). tipul de substituţie determinând. spectrul de masă al norbornenei. nu conţine heteroatomi sau nesaturări ce ar putea fi implicate în scindări ce ar conduce la radical. Legătura dublă cicloolefinică poate să fie şi componentă a unui ciclu aromatic.7b). norbornanul (biclo[2. Astfel. abundenţa relativă a ionilor nesaturaţi.16). Pe de altă parte.

printr-o stare de tranziţie în şase centre.17.7.3. În tabelul 5. la un atom care este legat de atomul adiacent din ciclul de şase de o legătură dublă sau triplă.a. Influenţa apariţiei acestui tip de fragmentare este evidentă dacă se compară spectrul etilmetil-cetonei (figura 5. D şi E pot fi atomi de carbon iar atomii A.OH) 44 58 60 74 59 59 . C.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 5.18). rearanjarea McLafferty este evidenţiată de picul intens de la m/e 58 (M . B.CH3 (Schema 5. Schema 5. Fragmentarea are loc cu uşurinţă. de obicei. C şi/sau E sau D pot fi heteroatomi. 63 Rearanjarea McLafferty Acest tip de rearanjare însoţeşte fragmentările unui mare număr de clase de compuşi organici. Sunt prezentate natura şi masa celui mai mic fragment posibil de tip C = D .E .3 sunt prezentate câteva clase de compuşi care dau rearanjarea McLafferty. producând frecvent picul de bază.) Compuşi fără heteroatomi CH2=CH(CH3) 42 92 Aldehide Cetone Acizi carboxilici Esteri Amide Oxime Atomul E este heteroatom E O CH2=CH(OH) O CH2=C(OH)CH3 O CH2=COH(OH) O CH2=COCH3(OH) N CH2=CNH2(OH) N CH2=CH(NH.7.2.H.42). Sarcina pozitivă însoţeşte. Utilizarea atomilor marcaţi a permis evidenţierea faptului că apariţia stării de tranziţie în şase centre este preferată faţă de alte aranjamente. fragmentul C = D . Clase de compuşi ce dau rearanjare McLafferty Clasa de compuşi Olefine Arilalcani Structura celui mai mic fragment de tip >C=D-E-H şi masa sa (u. Schema 5.m.H. ce reprezintă pierderea de către ionul molecular a moleculei neutre CH2 = CH .17.18 Tabelul 5.8a) cu cel al izobutil-metil cetonei (figura 5. Cazul general este ilustrat de schema 5. Rearanjarea implică transferul unui atom de hidrogen. Numărul mare de compuşi care dau această rearanjare este determinat de faptul că atomii A.E .8b). în cea de a doua. Prima cetonă nu poate forma o stare de tranziţie în şase centre şi ionul molecular scindează radicali.

Dacă însă deshidratarea are loc în proporţie mare înainte de ionizare. Factori ce influenţează procesele de fragmentare Procesele de fragmentare sunt influenţate de o serie de factori. Degradările termice ale compuşilor labili termic pot avea loc în sursa de ioni şi conduc la dificultăţi de interpretare a spectrelor. de obicei. picul ionului molecular poate să dispară din spectru.18. b. Aceste fenomene apar.8. indiferent dacă eliminarea a avut loc înainte sau după ionizare. b) degradările termice.64 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Hidrazone Nitrili 58 41 Eteri vinilici Ariloxialcani N CH2=CH(NH. de exemplu. .19). cazul esterului β feniletilic al acidului izovalerianic (schema 5. esterii etilici sau cei ai alcoolilor superiori pot da rearanjarea McLafferty. a.8. în cazul alcoolilor ce se pot deshidrata înainte de ionizare. spectrul de masă al etil-metil-cetonei. Unele grupări funcţionale pot avea un efect important asupra proceselor de fragmentare. Este.7. În cazul în care ambii radicali ai esterului pot participa la formarea stării de tranziţie. dintre care cei mai importanţi sunt: a) grupele funcţionale. prezenţa unor efecte electronice stabilizante sau activante poate induce scindări preferenţiale.19 5. Descompunerea termică poate fi prevenită prin ionizare cu o sursă rece de ioni sau prin derivatizare la compuşi mai volatili. Apariţia picului de bază la m/e 104 este un indiciu că: a) legătura C-H implicată preferenţial în transferul atomului de hidrogen este cea de la grupa CH2 benzilică şi b) sarcina este preluată de fragmentul stirenic care poate să o stabilizeze prin rezonanţă: Schema 5.NH2) N CH2=C=NH Alţi atomi sunt heteroatomi C E O C O=CH-CH2(H) O C Esteri O 46 O O=CH(OH) a 44 94 b Figura 5. în timp ce altele au o influenţă mică. Pierderea unei molecule de apă generează un pic la M . spectrul de masă al izobutil-metil-cetonei Esterii metilici dau acest rearanjament numai dacă lanţul acidului este suficient de lung. Aceste aspecte vor fi discutate în detaliu în capitolul fragmentări asociate cu grupele funcţionale.

Reguli generale ce se pot aplica proceselor de fragmentare Acumularea unui mare număr de date spectrale a permis enunţarea unor reguli referitoare la procesele de fragmentare ce au loc în spectrometrul de masă. a b Figura 5.7. respectiv. înregistrat la energie înaltă (70 eV) b. scindează preferenţial gruparea alchil cu masa moleculară cea mai mare. înregistrarea spectrelor la potenţiale scăzute este o metodă utilă în studierea energiilor de legătură. ⋅ ⋅ abundenţele lui A+ . primari. Spectrele de masă de rutină sunt obţinute. cu atît scindarea legăturii este mai uşoară. Aceasta este o consecinţă directă a stabilităţii crescute a carbocationilor terţiari faţă de cei secundari şi. 2.9. însă randamentul ionic (eficienţa ionizării) este redusă şi intensitatea semnalelor din spectru suferă o diminuare considerabilă. . 3. Spectrul de masă al di-n-hexil-eterului: a.9. Cu cât gradul de substituţie a unui atom de carbon este mai mare. Au influenţă asupra abundenţelor relative ale ⋅ ⋅ ⋅ anumitor fragmente. Aceste observaţii conduc şi la concluzia că abundenţa relativă a ionilor din spectru este reproductibilă numai dacă potenţialul de ionizare este constant. De obicei. cu creşterea masei moleculare.9. Sub 20 eV spectrul devine. deoarece vor avea loc numai procesele de fragmentare cele mai favorizate. Intensitatea relativă a picului molecular este cea mai mare pentru compusul cu catenă liniară şi scade cu creşterea ramificării catenei. Într-o serie omologă intensitatea picului molecular descreşte. Astfel. aceste constante de viteză pot depinde de energia de ⋅ excitare a lui A+ şi de căldura de formare a tuturor produşilor. de obicei. înregistrat la energie joasă (12 eV) 5. Un exemplu de modificare a aspectului spectrului la potenţiale joase de ionizare se poate observa în figura 5. vitezele relative ale rutelor de fragmentare. de obicei. La rândul lor. din ce în ce mai simplu. 1. Atunci când A+ se poate fragmenta la B+ şi C sau la B+ şi C. progresiv. Scăderea potenţialului de ionizare la 20 eV nu modifică apreciabil modul de fragmentare. B+ şi C+ la echilibru depind de constantele de viteză relative ale celor două rute competitive. d.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 65 c) potenţialul de ionizare. la 70 eV (1 eV = 23 kcal = 96 kJ/mol).

66

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã

Ordinea de stabilitate a cationilor este:
4. Legăturile duble, structurile ciclice şi, în special, cele aromatice şi heteroaromatice stabilizează

ionul molecular mărind astfel probabilitatea apariţiei acestuia.
5. Legăturile duble favorizează scindările în poziţia alilică, cu formarea de carbocationi de tip

alilic, stabilizaţi prin rezonanţă.
6. Ciclurile saturate au tendinţa să piardă substituenţii alchil. Sarcina pozitivă are tendinţa de a

rămâne pe fragmentul ciclic:

7. Ciclurile nesaturate pot suferi scindări retro-Diels-Alder:

9. Legăturile carbon-carbon vecine unui heteroatom scindează frecvent; sarcina pozitivă este

preluată de fragmentul ce conţine heteroatomul, ai cărui electroni neparticipanţi contribuie la
stabilizarea prin rezonanţă.

9. Derivaţii aromatici alchilaţi scindează, cu mare probabilitate, legăturile β

faţă de ciclu,
formând cationi benzilici stabilizaţi prin rezonanţă sau, mai probabil, ioni tropiliu:

10. Scindările sunt însoţite, adeseori, de eliminarea unor molecule stabile neutre cum ar fi oxid de

carbon, olefine, apă, amoniac, hidrogen sulfurat, acid cianhidric, mercaptani, alcooli etc.
11. Trebuie precizat faptul că regulile de mai sus se pot aplica pentru scindările care au loc în

spectrometrele cu impact electronic Alte tehnici de ionizare (CI etc) produc ioni moleculari cu
energie mult mai joasă, a căror fragmentare decurge după reguli diferite.
5.8. Spectrometria de masă a ionilor negativi
Deşi apărută mult mai târziu, spectrometria de masă a ionilor negativi este din ce în ce mai
mult utilizată datorită, în principal, faptului că poate oferi informaţii complementare celor furnizate
de spectrometria de masă tradiţională. Dezvoltarea sa mai târzie a fost determinată de faptul că
numărul ionilor negativi care apar la ionizarea prin impact electronic este cu câteva ordine de
mărime mai mic decât cel al ionilor pozitivi iar aparatele comerciale erau destinate detecţiei ionilor
pozitivi. Cantităţi semnificative de ioni negativi apar, în special, în cazul compuşilor ce conţin
grupări puternic atrăgătoare de electroni, capabile să stabilizeze sarcina negativă. Pentru

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã

67

investigarea lor cu ajutorul spectrometrului de masă clasic este necesară inversarea potenţialului
sursei şi al lentilelor de focalizare, inversarea sensului câmpului magnetic al aparatelor cu sector
magnetic şi introducerea unei dinode de conversie pozitive (+3kV) înaintea detectorului.
Formarea ionilor negativi se poate realiza prin următoarele tipuri de procese:
I.
captare de electroni lenţi:
A.
captare asociativă: A + e−  → A − ⋅
B.
captare disociativă: A B+ e−  → A − + B
C.
producere de perechi de ioni: A B+ e− → A − + B+ + e−
II.
reacţii ioni-molecule:
→(M − H) − + HX
A.
extragere de proton: M + X − 
B.
transfer de sarcină: M + X − → M −⋅ + X ⋅
C.
adiţie nucleofilă: M + X − → M X−
D.
substituţie nucleofilă: AB + X − → BX + A −
Ca şi în cazul spectrometriei de masă a ionilor pozitivi, există două tipuri de ioni negativi ce
pot fi investigaţi: anioni cu număr par de electroni şi anioni-radicali.
În cazul anionilor cu număr par de electroni se întâlnesc patru tipuri de fragmentări:
1. scindări homolitice: A B−  → A + B− , cum ar fi:
− + H⋅
→⋅ CH 2COCH 2
- scindare de H⋅: (CH 2COCH 3) − 
- scindare de radical alchil: Ph- CHOCH3 → PhCHO− ⋅ + CH ⋅3
2. reacţii cu formarea iniţială a unui complex anion-moleculă, urmate de deplasarea
anionului, deprotonare, eliminare etc:
− CH COCOCH  → [CH CO− (CH CO)] → CH − C − = O + C H CO
2
3
3
2
3
2
3. transferul unui proton la atomul cu sarcină negativă urmată de formarea unui complex
care se fragmentează ca mai sus;
4. procese diverse de rearanjare.
Radicalii-anioni dau două tipuri principale de fragmentări:
1. scindarea la nivelul legăturilor α faţă de atomul cu sarcină negativă sau în α faţă de un atom
aflat în conjugare cu atomul cu sarcină negativă;
2. rearanjări complexe.
În figura 5.10 este prezentat spectrul de masă al ionilor negativi ai nicotinamidei ce
evidenţiază pierderea de HCN şi HNCO din ionul (M −H) − .

Figura 5.10.
Spectrul de masă al ionilor negativi ai nicotinamidei

68

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã

CAPITOLUL 6
PROCESE DE FRAGMENTARE ASOCIATE CU PRINCIPALELE
CLASE DE COMPUŞI ORGANICI
6.1. Hidrocarburi
6.1.1 Hidrocarburi saturate aciclice
Analiza spectrelor hidrocarburilor saturate aciclice a permis evidenţierea unor caracteristici
comune:
1. într-o serie omologă intensitatea semnalului ionului molecular scade cu creşterea masei
moleculare;
2. la alcanii izomeri intensitatea ionului molecular scade odată cu creşterea gradului de ramificare;
3. scindările au loc, preferenţial, la ramificaţii; cu cât atomul de carbon este mai substituit, cu atât
scindarea este mai uşoară;
4. picul molecular al alcanilor liniari este vizibil până la C45; cel al alcanilor puternic ramificaţi nu
este detectabil (octanii cu carbon cuaternar nu prezintă pic molecular);
5. abundenţa picului M-15 este minimă pentru alcanii liniari; un pic M-15 intens indică, de obicei,
o ramificaţie metil. Fragmentarea lanţurilor liniare produce picuri distanţate de 14 u.a.m.
Picurile m/e 43 (C3H7)+ şi 57 (C4H9)+ sunt întotdeauna intense, dar ele nu sunt caracteristice
pentru o anumită structură;
6. majoritatea ionilor se formează prin scindarea legăturilor C-C ale ionului molecular şi sunt ioni
de masă impară, grupaţi în tripleţi ale căror valori m/e sunt date de formula generală C nH2n-1,
CnH2n, CnH2n+1, situate, respectiv, la m/e 27, 28, 29, m/e 41, 42, 43, m/e 55, 56, 57 etc.;
7. deoarece transpoziţia ionilor carboniu este un proces ce reclamă cantităţi minime de energie,
este practic imposibil ca, pe baza spectrului de masă, să se definească structura ionilor ce apar la
fragmentarea catenelor liniare.
În figura 6.1. sunt prezentate spectrul de masă şi principalele fragmentări ale 3etilhexanului. Scindările catenei principale produc cei mai abundenţi ioni din spectru. Ionul m/e 57
apare, probabil, ca urmare a unui rearanjament, confirmat de ionul metastabil de la m/e 38,2 (ionul
de origine este m/e 85) şi sugerat de către spectrul din figura 6.1. Este imposibil de precizat, fără
utilizarea marcajelor izotopice, dacă ionul m/e 84 rezultă în urma expulzării unui radical metil din
ionul m/e 99 sau a unui atom de hidrogen din ionul m/e 85.

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã

69

Figura 6.1.
Spectrul de masă al 3-etilhexanului.

Figura 6.2a şi 6.2b ilustreză diferenţele ce apar între spectrele alcanilor liniari şi ramificaţi.
După cum se observă din fig. 6.2a, intensităţile semnalelor unui alcan liniar (n-hexadecan) descresc
continuu spre picul molecular. În spectrul 5-metilpentadecanului, această descreştere progresivă
este întreruptă brusc la C12, ceea ce arată că cel mai lung lanţ liniar are 10 atomi de carbon.

a

b
Figura 6.2.
Spectrele de masă ale n-hexadecanului (a) şi 5-metilpentadecanului (b)

6.1.2. Cicloalcani
1. Structurile ciclice stabilizează ionul molecular, a cărui abundenţă este de 3÷ 5 ori mai mare

comparativ cu cea a alcanilor de masă similară; stabilizarea este şi mai pronunţată la policicluri.
Ciclurile nesubstituite dau ioni moleculari abundenţi deoarece pierderea de masă nu poate avea
loc decât prin scindarea a două legături.

probabil.a. Ca urmare a pierderii unei molecule C2H4. principalele fragmentări în 6.3). Picul dominant al fiecărui triplet corespunde formulei generale CnH2n-1. o deschidere de ciclu urmată de eliminarea de radicali etil şi metil şi formarea ionilor ciclopentenil şi. cu formarea unui radical.a.). Scindarea legăturilor ciclului conduce la expulzarea de fragmente cu unul sau doi atomi de carbon: CH3 (15 u. Spectrele sunt caracterizate de tripleţi distanţaţi cu 14 u. Alchene şi alchine 1. C2H5 (29 u.1). . picul de bază este la m/e 56. m/e 55 şi 53. cele mai favorabile scindări sunt cele de tip α faţă de ciclu. Ionul molecular suferă.70 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 2.).a. scindarea cea mai frecventă este scindarea de tip alilic. La ciclurile substituite. ionul molecular al olefinelor cu până la 6 atomi de carbon este mai intens decât cel al analogilor saturaţi. 4. Figura 6. Acesta apare ca urmare a pierderii unui electron dintr-o legătură C-C. Spectrul de masă şi fragmentările principale ale ciclohexanului Un alt exemplu reprezentativ apare în cazul norbornanului (spectrul de masă în figura 5. 3. Deoarece legătura dublă migrează cu uşurinţă în ionul molecular.1. Scindarea metilului implică. Datorită stabilizării produse de legătura dublă. 3.m. Scindarea moleculelor neutre de C2H2 şi C2H4 din aceşti doi ioni vor produce ionii m/e 41 şi 39 şi. respectiv.a.cation a cărui structură liniară a fost dovedită prin marcare cu 13C.m). transpoziţia unui atom de hidrogen la atomul de carbon cu sarcină. mai stabilă decât un radical CH3. izomerii ce diferă numai prin poziţia legăturii π nu pot fi diferenţiaţi. respectiv. 6.m. Spectrul de masă al ciclohexanului prezintă un ion molecular intens (figura 6. Deoarece produce carbocationi stabilizaţi prin rezonanţă.2. 6.m.9b. ciclopentilmetil.3. a căror intensitate scade cu creşterea masei. 2. C2H4 (28 u. probabil..

Picul m/e 93 poate fi considerat ca provenind de la un ion cu formula C7H9+.4. 4 şi 5). de obicei.2): 6.3): 6. Ionii CnH2n-1+ sunt însoţiţi. Figura 6. Spectrele de masă ale acetilenelor sunt asemănătoare cu cele ale alchenelor.3. Ionul molecular al cicloalchenelor este. urmată de o scindare alilică (6. ce pot să apară în urma unei transpoziţii McLafferty.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 71 5. Hidrocarburi aromatice . Spectrul de masă al β -mircenului Picurile m/e 67 şi 69 sunt rezultatul unei scindări bi-alilice. picul CnH2n-3 este mai intens. de obicei. 6. 55 şi 69 corespund formulei CnH2n-1 (n = 3. distinct. Picurile de la m/e 41. 6. format printr-o izomerizare ce conduce la creşterea conjugării. de obicei.. Scindarea frecventă are loc printr-o fragmentare retro-Diels-Alder (6.2. 7. de ioni CnH2n+. În figura 6.3.4 este prezentat spectrul β -mircenului.

fără îndoială. 2. . Ionul molecular al xilenilor se rearanjează uşor la radical-cationul tropiliu ce pierde un radical metil: 4.8 (77 → 55) este un indiciu suplimentar al prezenţei nucleului benzenic. Deşi au o abundenţă relativă scăzută. Picul molecular este însoţit. ce dă frecvent picul de bază. comparativ cu cazul toluenului. 3. Nucleul aromatic stabilizează ionul molecular. Un pic intens la m/e 91. 51. structura de ion tropiliu ce prezintă caracter aromatic. foarte stabil. ionii rezultaţi din fragmentarea nucleului aromatic sunt caracteristici: m/e 39. Migrarea unui atom de hidrogen şi eliminarea unei molecule de alchenă (transpoziţie de tip McLafferty) explică picul de la m/e 92. 50..m. dintre care cea mai stabilă este. 65 (76). radicalul cel mai substituit de la Cα scindează primul. poate să apară şi în urma unor rearanjamente. Substituenţii prezenţi la Cα conduc la mase ce cresc progresiv cu 14 u. Simpla prezenţă a unui pic de masă 91 nu exclude ramificarea la Cα . 77 (78).a. rezultat în urma unei scindări benzilice a legăturii C-H. de picul M-1. de regulă. Ionul de masă 91 admite două structuri izomere (cation benzil şi ion tropiliu). deoarece acest fragment. Prezenţa ionului metastabil de la m/e 33. Un exemplu tipic este evidenţiat de schema 6.4.72 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 1. atunci când radicalul alchil are o catenă liniară de cel puţin 3 atomi de carbon: 5. Aceasta ar explica scindarea mai uşoară a unei grupe metil din xileni. indică un inel benzenic substituit. de regulă. (dat de ionul C6H5CH2+). Cea mai importantă fragmentare a părţii aromatice are loc prin pierderea unei molecule de acetilenă din ionul tropiliu: 6.

1. Aspectul spectrului în zona ionului molecular al compuşilor conţinând atomi de clor şi brom este prezentat în figura 6.6. Derivaţi halogenaţi alifatici 1. Spectrul de masă al n-propilbenzenului 6. ionii moleculari ce conţin atomi de clor sau brom prezintă picuri izotopice separate de câte 2 u. În tabelul 6.4. În Anexa 3 sunt prezentate abundenţele izotopice pentru diferite combinaţii de atomi de clor şi brom. respectiv 81Br. 2. Principalele fragmentări ale n-propilbenzenului Figura 6. Raportul intensităţii semnalelor depinde de numărul şi natura atomilor de halogen.5.4. .6. spectrele derivaţilor cloruraţi şi bromuraţi prezintă o amprentă extrem de caracteristică în zona ionului molecular. După cum se observă din figura 6.a. Datorită abundenţelor mari ale izotopilor 36Cl.m. Datorită contribuţiei izotopice.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 73 Schema 6. Derivaţi halogenaţi 6.4. aspectul spectrelor de masă ale derivaţilor halogenaţi poate să depindă esenţial de numărul şi natura atomilor de halogen.1 sunt prezentate masele exacte şi abundenţele relative ale izotopilor atomilor de halogen răspândiţi în natură.

9675 78. În general. abundenţei scăzute a ionilor moleculari ai derivaţilor fluoruraţi. scindarea legăturii Cα -Cβ prezintă o importanţă mult mai scăzută decât în cazul celorlalţi derivaţi halogenaţi.6.74 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Tabelul 6.9689 35.978 100 97. pic de bază în hidrocarburi perfluorurate).1 Masele exacte şi abundenţele relative ale izotopilor atomilor de halogen Izotop 19 F 35 Cl 37 Cl 79 Br 81 Br 127 I Masă 18. 5. însoţit de 4. 219 etc.9163 126. iar pe de altă parte. lipsei unei amprente izotopice (element monoizotopic). Prezenţa iodului într-o moleculă este evidenţiată de existenţa unui pic la m/e 127 (I+). Existenţa sa poate fi totuşi dedusă datorită prezenţei unor picuri la valori m/e mai rar întâlnite în alţi compuşi organici: m/e 33 (CH2F+). Caracteristici ale compuşilor fluoruraţi: a. % 100 100 31. Abundenţele ionilor moleculari descresc rapid cu creşterea catenei sau a ramificării.9984 34. abundenţa ionului molecular creşte de la derivaţii fluoruraţi la cei ioduraţi. 6. Prezenţa fluorului este mai dificil de evidenţiat datorită. 7. m/e 119. pe de o parte. Această inversare a tipului de scindare preferenţială este o consecinţă a .9044 Abundenţă relativă. devine însă mai importantă scindarea legăturii C-H de la Cα . Aspectul picurilor din regiunea ionului molecular al combinaţiilor conţinând atomi de clor şi/sau brom 3. 169. La compuşii halogenaţi analogi. ionii moleculari ai compuşilor cu catenă liniară mai lungă de şase atomi de carbon au intensitate prea slabă pentru a putea fi utilizate caracteristicile imprimate de amprenta izotopică. Această tendinţă este determinată de faptul că fluoro-derivaţii prezintă cea mai înaltă energie de ionizare iar ionul molecular format se fragmentează cu consumul energetic cel mai redus dintre toţi ionii moleculari ai compuşilor halogenaţi. m/e 69 (CF3+.9184 80. un semnal situat la M-127.278 100 Figura 6.

nu apar picuri izotopice. 8.7 este prezentat spectrul de masă al tetraclorurii de carbon.3. printr-o eliminare de tip 1. . f.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 75 electronegativităţii ridicate a atomului de fluor.4. 9. fragmentarea preferată este scindarea de Br.. Carbocationul secundar rezultat prin scindarea unui atom de hidrogen este mai stabil decât un carbocation primar rezultat prin scindarea unui radical alchil: b. d.7. sunt caracteristice picurile m/e 127 (I+). sulf sau azot. aminelor sau mercaptanilor corespunzători. halogenurile liniare ce conţin mai mult de şase atomi de carbon formează ioni C3H6Cl+. 6. scindarea de HCl are loc. ionul molecular este decelabil numai la clorurile inferioare. Derivaţi halogenaţi aromatici 1. c. spectrele monoclorurilor alifatice sunt dominate de amprenta hidrocarbonată într-o măsură mult mai mare decît cele ale alcoolilor. Caracteristici ale derivaţilor bromuraţi: a. În figura 6. abundenţa ionului molecular este cea mai intensă comparativ cu ceilalţi derivaţi halogenaţi cu structură asemănătoare. C4H8Cl+ şi C5H10Cl+.2. fragmentarea ionului molecular este influenţată de atomul de clor. în afara picurilor tipice scindărilor radicalului alchil. c. dintre care cel mai intens este C4H8Cl+. 10. b. Spectrul de masă al tetraclorurii de carbon. b. procesele suferite în spectrometrul de masă de către derivaţii bromuraţi sunt similare celor suferite de către derivaţii cloruraţi. Caracteristici ale derivaţilor cloruraţi: a. ce prezintă abundenţă redusă la derivaţii cu mai mult de cinci atomi de carbon. apare un pic caracteristic la M-HF (M-20). însă într-o măsură mult mai mică decât în cazul compuşilor ce conţin atomi de oxigen. Figura 6.şi produce picuri la M- 36 şi M-37. Caracteristici ale derivaţilor ioduraţi: a. M-127 (M-I) şi M-129 (M-H2I). probabil. Deoarece iodul este monoizotopic. scindarea legăturii C-Cl conduce la un ion Cl+ (m/e 35 şi 37). b. la derivaţii poliioduraţi apar distanţe anormal de mari între picurile intense. Stabilitatea sa poate fi explicată de posibilitatea adoptării unei structuri ciclice: e. Picul ionului molecular al halogenurilor de aril este foarte intens.

Halogenurile de aril substituite permit fragmentări ce depind de tipul de substituent asociat şi.5-triclorbenzenului (figura 6.) ce apare la toţi ionii ce conţin un atom de clor).5-triclorobenzenului 3. Formarea ionilor de tip tropiliu are loc chiar dacă atomul de halogen este plasat în poziţia β sau γ a catenei alchil (exceptând cazul compuşilor ioduraţi ce scindează preferenţial un atom de iod ca urmare a unei energii de legătură scăzute): În figura 6. de exemplu. de competiţia dintre tăria legăturilor din substituent şi tăria legăturilor carbon-halogen. bromuraţi şi ioduraţi implică eliminarea de atomi liberi de halogen sau HX.8). în special.3. De exemplu.9. de obicei. Picurile M-X sunt întotdeauna intense pentru compuşii ce conţin atomi de halogen legaţi direct de nucleul aromatic. cu transpoziţii complexe ale scheletului hidrocarbonat. Principalele scindări ale derivaţilor cloruraţi. Este evidentă amprenta izotopică (picuri ale căror intensităţi sunt în raport de 3:1. .8.a. Spectrul de masă al 1. în timp ce fluoro-toluenii scindează preferenţial hidrogen: 4. -Br. de obicei.m.76 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 2. halo-toluenii (halogen = -Cl. Ionul molecular al halogenurilor de benzil este. sunt prezentate spectrul de masă şi principalele fragmentări ale 4clorobenzofenonei. Fragmentările derivaţilor floururaţi au loc. Formarea ionului benzil (sau tropiliu) în urma scindării unui atom de halogen reprezintă principalul mod de fragmentare. 3. în spectrul 1. Figura 6. -I) scindează preferenţial halogen. distanţate de 2 u. detectabil. Acest fapt este ilustrat.3.

87 etc). cât şi al impactului electronic. Alcooli 1. probabil. la fragmente R . Apar uneori picuri de intensitate scăzută la M-2 ( R − CH = O +⋅ ) şi M-3 (R − C ≡ O +⋅ ) .CH = O+ (m/e 45.4 ce decurge.5. 3. 73 etc) ⋅ şi R2 C = O+ (m/e 59. Ionul molecular rezultă în urma expulzării unuia dintre electronii neparticipanţi ai oxigenului. 73. Astfel: . Compuşi hidroxilici 6. 6. este posibilă confundarea picului M-18 cu cel al ionului molecular. În cazul deshidratării termice.1. Picul molecular al alcoolilor primari şi secundari este puţin intens. procesul este o eliminare 1.alcoolii primari prezintă un pic intens la m/e 31: ⋅ . Compuşi oxigenaţi 6. apar de obicei picuri intense la M-18. Pierderea de apă este un rezultat atât al deshidratării termice.5.5. printr-o stare de tranziţie ciclică: . Scindarea cea mai probabilă are loc la legătura C-C vecină atomului de oxigen (scindare în α ). similar. Eliminarea de apă. În principiu.1. 2.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 77 Figura 6.alcoolii secundari şi terţiari scindează. este eliminat substituentul cel mai mare: Atunci când R şi/sau R’ = H se poate observa un pic la M-1. Ca urmare a deshidratării. Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale 4-clorobenzofenonei. Ca urmare a pierderii unei molecule de apă.9.1. 4.2. Scindarea apei sub acţiunea impactului electronic este o eliminare 1. cel al alcoolilor terţiari este nedetectabil. 59. catalizate de pereţii metalici ai aparatului.

Pierderea de CO şi apoi de hidrogen explică picurile intense de la m/e 79 şi 77 (figura 6. Acesta este însoţit de picul de intensitate mică M-1. 9. scindarea apei din alcoolul o-hidroxibenzilic este mult mai intensă comparativ cu cazul izomerilor meta şi para: Figura 6. M102 etc: 6. Spectrele de masă ale unor pentanoli . Astfel.10. a căror intensitate descreşte cu creşterea masei fragmentului.78 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 5. 8. M-74. Intensitatea picului M-18 este cea mai mare în spectrele alcoolilor primari. Eliminarea unui radical OH (cu formarea picului benzilic m/e 91) sau chiar a unei molecule de apă este un proces mai puţin favorabil ca în cazul alcoolilor alifatici.12): 10.a.11).m. În consecinţă. În figura 6. de obicei. Alcoolii aromatici şi omologii lor substituiţi prezintă un pic molecular distinct. Alcoolii ce conţin ramificaţii metil prezintă frecvent picuri intense la M-33 [M-(CH3+H2O)].10 sunt prezentate spectrele unor pentanoli ce evidenţiază caracteristicele enunţate mai sus. Alcoolii ciclici saturaţi prezintă. Prezenţa unor substituenţi în orto favorizează fragmentări specifice (efect orto) între care predomină pierderea de apă. Butanolul şi omologii superiori prezintă picuri intense M-(H2O + alchenă) ce apar la m/e M-46. deoarece în procesele de fragmentare domină lanţul hidrocarbonat.. 7. rezultat în urma pierderii unui atom de hidrogen de la C 1 (figura 6. apar grupe de picuri distanţate cu 14 u. Alcoolul benzilic prezintă un pic intens la m/e 107 (M-1) rezultat din scindarea nespecifică a unui atom de hidrogen din diverse poziţii ale ciclului şi unul mai puţin intens la m/e 105 (M-3) rezultat prin pierderea celor 3 atomi de hidrogen ai grupei hidroximetil. un pic molecular detectabil. Spectrele alcoolilor cu mai mult de 6 atomi de carbon sunt asemănătoare cu cele ale alchenelor corespunzătoare.

2.5. sunt evidente. pe de o parte.13 prezintă principalele fragmentări şi. cazul crezolilor) poate conduce la un ion hidroxitropiliu (M-1) cu abundenţă mai mare decât cea a ionului molecular.4 şi figura 6. Fragmentările ca fenol. 2. spectrul de masă ale 2-etil-4-metilfenolului. Fenoli 1.12. Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale ciclohexanolului Figura 6. 3. .Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 79 Figura 6. Picul molecular este intens. şi ca alchil benzen. Pierderea unei grupe metil este un proces mai favorabil decât pierderea unui atom de hidrogen de la Cα .1. pe de altă parte. Schema 6. de exemplu. prezenţa unor substituenţi alchil pe nucleul aromatic (cum ar fi. Aceste tranziţii sunt evidenţiate şi de prezenţa picurilor metastabile. Ionul molecular pierde frecvent CO (M-28) şi CHO (M-29). respectiv.11. Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale alcoolului benzilic 6.

80 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Schema 6. Principalele fragmentări ale 2-etil-4-metilfenolului Figura 6.5.13. Spectrul de masă al 2-etil-4-metilfenolului .

5. Intensitatea ionului molecular.6. 45. 3. la m/e 31. Eteri alifatici 1.14.6): Schema 6.2.1. schema 6. este mai mare decât cea a alcoolilor izomeri. deşi slabă. a. .14. 59. deoarece cei doi radicali alchil.6): Figura 6. prin efectele +Is.2. Prezenţa atomului de oxigen este indicată de picuri intense. Eteri 6.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 81 6. Spectrul de masă al etil sec-butil-eterului Schema 6. scindarea legăturii C-C vecine atomului de oxigen (figura 6. 73 etc ce reprezintă fragmente RO+ şi ROCH2+.7.5. stabilizează mai bine sarcina pozitivă: 2. Eterii alifatici prezintă două tipuri principale de fragmentări: a) scindarea legăturii C-O cu păstrarea sarcinii de către radicalul alchil (schema 6.

2. 2. Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale tetrahidrofuranului 7. Ionul rezultat prin scindare se descompune. scindarea preferată este conform rutei 1.14): 4.15): Figura 6.2. Spectrele acetalilor şi cetalilor (substanţe înrudite cu eterii) sunt caracterizate de: a) ion molecular foarte puţin intens. Ionul molecular este intens. în care se elimină fragmentul mai lung. unul dintre aceşti ioni oxigenaţi produce picul de bază.5. Eteri aromatici 1. : . şi formaldehidă (fig. cu formare de cation ciclopentadienil: şi apoi CO (se pot observa picuri 3. cu formarea picului de bază m/e 45 (figura 6. metastabile). 6.15. b) picuri distincte la M-R şi M-OR şi slabe la M-H: 6. Picurile caracteristice de la m/e 78 şi 77 rezultă în urma pierderii de formaldehidă (prin intermediul unor stări de tranzitiţie în 4 centre) şi H. 5. la rândul său. 6. Principala diferenţă dintre spectrele eterilor şi cele ale alcoolilor este lipsa ionului M-18 (scindarea de apă din molecula eterilor este nesemnificativă). În exemplul dat. Ionul molecular al eterilor metilici scindează CH3.82 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã De obicei. Spectrele eterilor cu lanţuri hidrocarbonate lungi au un aspect asemănător celor ale hidrocarburilor alifatice. Principalele fragmentări ale ionului molecular al eterilor ciclici sunt pierderile de H .

ce implică expulzarea unui radical alchil. Scindarea legăturilor C-C vecine atomului de azot. 3.1. ce conduc la ioni abundenţi: 5. poate suferi o transpoziţie McLafferty cu formarea unor ioni cu abundenţă relativă scăzută. Amine 6.1. 4. 6. mai puţin electronegativ comparativ cu oxigenul. conduce la ioni cu abundenţă relativă mare (pic de bază la toate aminele primare. rezultate în urma unor rearanjamente complexe. Dacă R şi/sau R1 = H. ionul M+1 este adesea decelabil. 58. Datorită electronegativităţii mai scăzute. potenţialul de ionizare al etilaminei este mai scăzut decât cel al etanolului).  8. Compuşi cu azot 6. Fenomenul este mai pronunţat în cazul aminelor datorită unei mai bune stabilizări prin rezonanţă oferite de atomul de azot. Scindează preferenţial radicalul cel mai substituit şi se formează ioni care aparţin seriei m/e 30. secundare şi terţiare nesubstituite la Cα ).16 în care sunt prezentate spectrul de masă şi principalele fragmentări ale N-metil-Nizopropil-N-butilaminei. ca urmare a tendinţei accentuate de protonare. apar picuri M-1 prin scindări similare cu cele evidenţiate la alcooli. Aminele secundare prezintă un pic abundent la m/e 44. 44. 72 etc: 5.6. Spectrele de masă ale aminelor primare sunt asemănătoare cu cele ale alcoolilor iar cele ale aminelor secundare şi terţiare cu cele ale eterilor. în cazul aminelor ionii reprezentând pierderea de NH3 din ionul molecular sunt de mică importanţă. Picul ionului molecular al monoaminelor alifatice este puţin intens sau nedetectabil. Cînd radicalul alchil este C2 sau superior sunt posibile rearanjări McLafferty.6. Cele mai importante tendinţe ale proceselor de fragmentare ale aminelor sunt evidenţiate de figura 6.1. pierderea unuia dintre electronii neparticipanţi ai azotului are loc mai uşor decît în cazul oxigenului (de exemplu.6.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 83 4. 2. care pierd uşor H 2O şi H2S. Amine alifatice 1. Difenileterii prezintă picuri la M-H. Ionul >C=N< +. M-CO şi M-CHO. rezultat prin scindarea legăturii Cα -Cβ . 6. rezultat printr-o dublă scindare şi migrarea unui atom de hidrogen: 7. Spre deosebire de cazurile alcoolilor şi tiolilor. .

Spre deosebire de aminele aciclice.6. În figura 6. Aminele ciclice cu ciclu de 6 atomi dau fragmentări retro-Diels-Alder. nesubstitu ite la Cα .84 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 6. Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale N-metil-N-izopropil-N-butilaminei. Fragmentările au loc de ambele părţi ale atomului de azot. este intens. ionii (M-1)+ prezintă. ionul molecular al aminelor ciclice. cu formare de ioni caracteristici: 3. de obicei.1.16. abundenţă mai mare decât picul molecular. 6. Amine cicloalifatice 1. 2. .2.17 este prezentat spectrul N-metilpirolidinei.

6. Săruri cuaternare de amoniu 1. Anilinele alchilate la nucleu suferă. c) descompunere Hoffmann cu eliminare de acid halogenat. cum ar fi. În celelalte cazuri ionul M-1 provine din pierderea unui atom de hidrogen de la atomul de azot. În cazul aminelor primare. Ionul molecular al aminelor aromatice este foarte intens datorită. Ionul molecular aparent va proveni din amină.2. Amine aromatice 1. în special. preferenţial.3. Stabilirea naturii acidului halogenat se poate face ţinând cont de picurile izotopice caracteristice atomului de halogen din moleculă. pierderea de . acesta poate deveni pic de bază. În aceste condiţii. cu formarea ionului amino-tropiliu. sărurile aminelor se descompun şi se obţin spectre care reprezintă suprapunerea spectrelor corespunzătoare aminei şi acidului.6.18). cazul amino-toluenilor ce pot forma ioni amino-tropiliu. Procesele prezentate sunt evidenţiate de fragmentările şi spectrul o-toluidinei (figura 6. Picul M-1 este intens. 2. Spectrul de masă al N-metilpirolidinei 6. b) substituţie nucleofilă la unul dintre substituenţii azotului. în anumite condiţii.1. .17. Deoarece sunt compuşi nevolatili. Sărurile de tetra-alchilamoniu pot suferi trei tipuri principale de scindări: a) dezalchilare. prin expulzarea unui atom de hidrogen (apar picuri metastabile) într-un cation ciclopentadienil.6. o scindare de tip tropilic.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 85 Figura 6. 2. posibilităţii de stabilizare prin rezonanţă. de exemplu. cu formarea unui ion ciclopentadienic care se transformă. procesul predominant implicând pierderea unei molecule de HCN din ionul molecular (apar picuri metastabile). spectrele pot fi obţinute numai dacă proba este încălzită direct în sistemul de introducere.NH2 este neglijabilă.

Picul ionului molecular al piridinelor este foarte intens.1. .86 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 6. 3. Picul de bază este format de fragmentul alchil. ionul molecular prezintă tendinţa dominantă de a expulza radicalul nitro: 2. Din acest motiv. Fragmentarea principală implică scindarea legăturii β faţă de azot (γ faţă de ciclu). Aminele secundare sau terţiare dau transpoziţii McLafferty într-o măsură foarte mică. Prezenţa grupei nitro este evidenţiată de picul m/e 30 (NO+) şi m/e 46 (NO2+). picul ionului molecular al nitroderivaţilor alifatici este slab sau absent. 4. Nitroderivaţi alifatici 1. Nitroderivaţi 6.6. 4.3. Picurile cele mai caracteristice apar în urma fragmentărilor cationului alchil.6. Cu excepţia nitrometanului.3. 6. Acest fapt este determinat de caracterul puternic atrăgător de electroni al grupei nitro ce polarizează legătura C-N. astfel încât procesul este determinat de prezenţa heteroatomului şi nu de cea a ciclului. Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale o-toluidinei 3. rezultat la expulzarea grupei nitro.18. fragmentările depind de poziţiile substituenţilor.

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 87 6.şi para-nitrotoluenului. după 3.3. Picul ionului molecular este intens. 2. 4. Seria omologă a fragmentelor ce conţin atomi de sulf are masa mai mare cu patru unităţi decât seria fragmentelor hidrocarbonate corespunzătoare. Nitroderivaţii orto-substituiţi prezintă “efecte orto” ce permit diferenţiarea uşoară faţă de izomerii meta. probabil. Expulzarea fragmentului transpoziţia ionului molecular la un nitrit de fenil: neutru NO are loc. Deşi este puţin intens. Nitroderivaţi aromatici 1. 6.7. în general. la intensităţile picurilor (fragment+2) permite identificarea uşoară a prezenţei atomilor de sulf în moleculă. În partea superioară a spectrului orto-nitrotoluenului se observă diferenţele determinate de existenţa efectului orto. Cele mai importante fragmente rezultă în urma scindării grupelor NO 2 (M-46. În cazul orto-nitrotoluenului acest efect este evidenţiat de apariţia unor picuri intense la M-17 (M-OH) şi M-45 [M-(OH+CO)]: În figura 6. provenit prin scindarea unui atom de oxigen. Compuşi cu sulf Contribuţia izotopului 34S (4. Numărul atomilor de sulf poate fi determinat funcţie de . pic de bază în nitrobenzen) şi NO (M-30).19 sunt prezentate spectrele de masă ale orto.4 %) la intensitatea picului M+2 şi.şi para-substituiţi. este foarte caracteristic pentru nitroderivaţi. picul M-16.6.2.

în general. Tioli 1. 4.1. 6. intensitatea semnalelor fragmentelor ce conţin sulf este mai mare decât a fragmentelor ce conţin oxigen. iar scindarea legăturii γ -δ un pic slab la m/e 75. compuşii analogi cu sulf şi oxigen suferă fragmentări similare.88 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã a b Figura 6. Capacitatea sulfului de a stabiliza un asemenea ion este intermediară între cea a oxigenului şi cea a azotului. Datorită asemănării proprietăţilor chimice. Picul ionului molecular este mai intens decît cel al compuşilor oxigenaţi similari şi. având jumătate din intensitatea celui de la m/e 47. stabilizării prin ciclizare: .1. 3.7. stabilizat prin rezonanţă: CH2=S+H ↔ +CH2-SH (m/e 47). Picul ionului molecular este suficient de intens pentru a se putea măsura cu precizie intensitatea picului M+2.19 Spectrele de masă ale orto-nitrotoluenului (a) şi para-nitrotoluenului (b) contribuţia izotopului 34S la intensitatea picului M+2. Compuşi alifatici 6. Scindarea legăturii C-C vecine grupării SH produce un ion caracteristic. Masa atomului (atomilor) de sulf se scade din masa moleculară şi apoi se determină formula moleculară corespunzătoare restului moleculei. probabil.7. Scindarea legăturii β -γ produce un pic la m/e 61. datorită capacităţii superioare a sulfului de a stabiliza sarcina pozitivă (electronegativitate mai mică decât a oxigenului). Fragmentările sunt foarte asemănătare cu cele ale alcoolilor. 2.1. Scindarea legăturii δ -ε produce un pic mai intens (m/e 89) decât cel de la m/e 75 datorită.

32+CnH2n+1 etc. Picul ionului molecular este suficient de intens pentru ca abundenţa ionului M+2 să poată fi măsurată precis.7. Ionii rezultaţi. formând seria omologă M-H2S -C2H4: 6. ionul format elimină etenă. pierzând substituentul cel mai voluminos şi formeză picuri intense la M-CH3. produc picuri la m/e 32+CH3. 32+C3H7. datorită absenţei din spectrele celor din urmă a picurilor M-H2S şi M-SH. Similar alcoolilor. tiocetali 1. În urma scindării legăturii C-S. Ca şi în cazul alcoolilor.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 89 5. Ionii formaţi în această etapă se fragmentează prin transfer de hidrogen şi eliminare de alchenă. M-C3H7 etc. 2. tioeterii produc ioni caracteristici. rezultă ioni cu formula generală RCH=S+H. 2.7. Picul ionului molecular al disulfurilor cu până la 10 atomi de carbon în moleculă este intens. Scindarea legăturii C-S şi transferul unui atom de hidrogen la atomul de sulf.2. 3. (RS+). Scindarea uneia dintre legăturile C-S. cu eliminarea unei . 6. Scindările tioeterilor ciclici sunt diferite de cele ale analogilor cu oxigen. conduce la picuri intense. datorită intensităţii sale poate fi confundat cu acelaşi ion provenit din tioli. 4. 32+C2H5. Tioeteri. tiolii primari scindează H2S pentru a forma picuri intense. acest ion este CH2=S+H (m/e 47). 6. În figură sunt evidenţiate şi valorile relative ale abundenţelor ionilor M+1 şi M+2 utilizate pentru stabilirea formulei moleculare. M-C2H5. 3.1. Disulfuri 1. Abundenţa acestui pic este însă mai scăzută decât în cazul picului M-H2O din alcooli. la M-34. cu păstrarea sarcinii pozitive pe atomul de sulf. Scindarea legăturilor C-C vecine atomului de sulf are loc cu pierderea preferenţială a radicalului mai voluminos. Diferenţierea între tioli şi tioeteri se poate face cu uşurinţă. stabilizaţi prin rezonanţă: Pentru sulfurile nesubstituite la Cδ .20. Tiolii secundari şi terţiari scindează la Cα . caracteristice. Principalele scindări sunt similare cu cele ale eterilor. Cel mai abundent ion din spectru rezultă în urma scindării unei molecule de etenă din diverse poziţii ale moleculei: Principalele aspecte legate de comportarea tioeterilor în spectrometrul de masă sunt evidenţiate de spectrul de masă al di-n-pentilsulfurii din figura 6. Ionul de la m/e 103 este favorizat în mod deosebit datorită posibilităţii de a forma un ion ciclic stabil: 5. cu preluarea sarcinii pozitive de către radicalul alchil.2.

1. Aldehidele cu catenă liniară prezintă picuri caracteristice la M-18 (M-H2O). 2. Aldehide aromatice . Ionul rezultat elimină. Scindarea legăturilor C-H şi C-C vecine oxigenului conduc la picurile M-1 şi. picul de bază rezultă adesea în urma unui rearanjament McLafferty. Se observă diferenţa ce apare ca urmare a trecerii la compuşi capabili să dea rearanjamente McLafferty. olefină formând Figura 6. Ionul molecular şi ionul M-1au.8. În figura 6. M-43 (M . M-72 etc): 4.CH2=CH-OH). M-58. Creşterea lungimii lanţului amplifică amprenta părţii hidrocarbonate. picul m/e 29 este ionul CHO+ pentru aldehidele C1-C3 şi ionul C2H5+ pentru termenii superiori.8. Aldehide 6. 3. M-R (m/e CHO+).90 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã molecule de olefină. 72 etc. Aldehide alifatice 6. M-28 (M-etenă).1.8.8. de obicei.1. Începând cu C4. de asemenea. Alte picuri rezultă în urma scindării legăturii dintre atomii de sulf şi a migrării unuia sau a doi atomi de hidrogen. ce produce ioni cu sarcina pozitivă pe atomul de oxigen şi care apar la m/e 44. cu formarea ionilor RS+. ionul care apare este.20.21 sunt prezentate spectrele aldehidei propionice (a) şi butirice (b). 6. respectiv. Atunci când sarcina revine fragmentului olefinic. 5.2. Spectrul de masă al di-n-pentilsulfurii ionul foarte abundent H-S-S-H  +⋅ (m/e 66): 4.) şi M-44 (M .CH2=CH-O. de asemenea. intens (M-44. 58. Dacă picul M-1 este caracteristic chiar şi pentru aldehidele superioare. produce picuri intense. Compuşi carbonilici 6.1. 1. abundenţă mare. RS+-1 şi RS+-2.

determinate de un rearanjament McLafferty: Dacă ambii radicali ai cetonei sunt propil sau superiori. având intensitate medie. Cetone alifatice 1. 2.21. foarte puţin intens. este uşor de evidenţiat. această scindare este mai importantă decât în cazul aldehidelor: Picurile corespunzătoare apar la m/e 43. apar picuri intense la m/e 58. mai proeminent decât ionul molecular. adeseori.2.8. de obicei. Deoarece ionul R-C≡ O+ este mai stabil comparativ cu H-C≡ O+. 3. 86 etc. de obicei. 72. Dacă unul din radicalii alchil ai grupei >C=O este C3 sau mai lung. o transpoziţie McLafferty (dublă transpoziţie . Preferenţial. 6. 3. rezultat prin scindarea legăturii C-H (scindare α ). la rândul său. stabilizat prin rezonanţă. Fragmentările ulterioare sunt caracteristice substraturilor aromatice: a b Figura 6.8. Cetone 6. de obicei. sarcina rămâne pe ionul aciliu. Picul de bază provine. Ionul molecular este foarte intens. 57. scindează cel mai lung radical. Picul m/e 29 (CHO+) este. picul de bază. este. ionul (M-1)+. 71 etc. ionul rezultat formând. fragmentul cationic rezultat în urma rearanjării McLafferty poate suferi. Derivaţii metilaţi scindează CHO ⋅ .2. Ionul molecular.1. Spectrele de masă ale aldehidei propionice (a) şi butirice (b) 2. cu formare de ioni tropiliu. din scindarea legăturii C-C adiacente legăturii >C=O.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 91 1.

8. Ca şi la cetonele alifatice. Figura 6. Spectrul dibutil-cetonei (figura 6.22) este un exemplu tipic de fragmentare a cetonelor superioare.92 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã McLafferty). Picurile de bază din spectrul ciclopentanonei şi ciclohexanonei sunt la m/e 55. Cetone aromatice 1.2. urmat de formarea unui ion stabilizat prin rezonanţă: 6. Spectrul de masă al dibutil-cetonei 4. 2. Ionul molecular este intens. spectrele de joasă rezoluţie ale cetonelor cu radicali superiori nu permit diferenţierea picurilor hidrocarbonate faţă de cele acil. scindarea primară este cea a legăturii C-C adiacentă grupei C=O.22.2. cu formarea unui fragment caracteristic Ar-C≡ O+. pentru a transforma un radical primar într-un radical secundar. Deoarece masa unităţii CO este 28 (dublul unităţii metilenice). Ionul astfel format trebuie să sufere însă o nouă scindare pentru a rezulta un fragment. Picurile de la m/e 83 şi 42 din spectrul ciclohexanonei apar astfel: 6. Scindează preferenţial legătura C-C din β faţă de inel. Mecanismele sunt similare în ambele cazuri: migrarea unui atom de hidrogen. stabilizat prin rezonanţă. Ionul molecular al cetonelor ciclice este intens. 5. . stabilizat prin rezonanţă Acesta pierde CO şi formează cation arilic.

Spectrul de masă al acetofenonei Acizi carboxilici şi derivaţi funcţionali 6. spectrul conţine două serii de picuri ce rezultă prin scindarea fiecărei legături C-C.1. M-18 (M-H2O) şi M-45 (M-CO2H) ale acizilor inferiori sunt intense. 85 etc). sarcina fiind preluată fie de fragmentul ce conţine oxigen (m/e 45. şi o transpoziţie de schelet cu eliminare de CO: În figura 6. Intensitatea picului molecular creşte cu creşterea masei moleculare (o excepţie o formează acidul valerianic).9.23. Deşi are intensitate slabă. ele provin din scindarea legăturilor vecine grupei CO. Picurile de la M-17 (M-OH). Alchil-aril cetonele. 5.9. de obicei. 2. 71. Benzofenonele prezintă.23 este prezentat spectrul de masă al acetofenonei. Acizi carboxilici alifatici 6. în care radicalul alchil este C3 sau mai lung. 73. cu peste 5 atomi de carbon în moleculă. de obicei. În cazul acizilor superiori. dau transpoziţii McLafferty ce implică întotdeauna numai legătura dublă carbon-oxigen şi nu legătura dublă din ciclu: 4. 57.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 93 3. rezultat în urma unei duble transpoziţii de atomi de hidrogen: . fie de fragmentul alchil (m/e 29. Acizi carboxilici 6. în urma unui rearanjament McLafferty şi apare la m/e 60 la acizii neramificaţi la Cα şi la 59+R la acizii ramificaţi la Cα (R este masa radicalului de la Cα ): 4. de obicei. 43. Figura 6.9. prezintă un pic caracteristic la m/e 73. 59.1. picul ionului molecular al acizilor saturaţi cu catenă liniară este. 87 etc). 1. uşor de identificat. 3. Picul de bază rezultă. Acizii neramificaţi.1.

9.2substituiţi şi care se manifestă. NH3. spectrele de masă ale acizilor dicarboxilici sunt înregistrate după derivatizare la esteri trimetilsilil. Picurile M-29 şi M-43. ROH.24 Spectrul de masă al acidului palmitic 6. nu rezultă prin scindare de radicali etil sau propil de la coada lanţului alifatic. în general.2.9. prin scindarea unei molecule neutre de H 2O. Marcarea atomului de carbon de la Cα a demonstrat că scindarea fragmentelor de masă 29 şi 43 are loc din interiorul lanţului: 7.efect ce apare la derivaţi aromatici 1. 2.2.94 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 6. În figura 6.24 este prezentat spectrul acidului palmitic. Figura 6. Din cauza volatilităţii reduse. Esteri . ce apar frecvent în spectrele acizilor alifatici. prin intermediul unei stări de tranziţie în 6 centre): 6. cu excepţia cazurilor când o grupare ce conţine atomi de hidrogen este prezentă în poziţia orto (“efect orto” . Picurile M. Acizi carboxilici aromatici 1. Pierderea de apă este nesemnificativă. M-17 şi M-45 sunt intense.1.

5. Adeseori. În esterii metilici el apare la M-31. Picurile moleculare depind de structura esterilor. Esterii acizilor graşi cu alcooli inferiori au picuri moleculare intense. 4. Un mecanism alternativ presupune transferul unui ion hidrură la oxigenul carbonilic (transpoziţie McLafferty): Din acest motiv. 89. Scindarea legăturii vecine grupei CO poate conduce la formarea a patru ioni: Ionul R+ este intens în esterii inferiori. . ionul fiind practic nedecelabil în hexanoatul de metil. 103. valorile determinate pentru picurile M+1 sunt superioare celor calculate. intensitatea sa scade cu creşterea catenei. aceşti ioni formează picul de bază. Scindarea succesivă a legăturilor C-C formează ioni alchil CnH2n+1+ (m/e 29. Este picul de bază în acetatul de metil şi mai reprezintă încă 4 % din picul de bază în C26H33COOCH3.25. 57 etc) şi ioni oxigenaţi CnH2n-1O2+ (59.1. esterii acidului acetic nu prezintă ioni moleculari detectabili. 73. elimină o moleculă de acid în acelaşi mod în care alcoolii elimină apă. şi mai ales atunci cînd se utilizează o cantitate mare de probă pentru decelarea ionului molecular. identificarea lor oferind posibilitatea stabilirii componentei acide a esterului: Un exemplu sugestiv este prezentat în figura 6. provenite din eliminarea radicalilor alchil şi transferul a doi atomi de hidrogen la fragmentul ce conţine atomi de oxigen. 75. 87 etc). Picul cel mai caracteristic este determinat de o rearanjare McLafferty: 3. frecvent.2. 2. În cazul esterilor la care radicalul acidului predomină în moleculă. Frecvent. Ionul R-C≡ O+ este caracteristic pentru esteri.9. fragmentarea este foarte asemănătoare cu cea a acizilor corespunzători. Esteri alifatici 1. cei ai acizilor inferiori cu alcooli superiori au picuri moleculare puţin intense sau nedecelabile.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 95 6. datorită reacţiilor ion-moleculă. 43. Esterii în care radicalul alcoolului predomină. Ionii [OR1]+ şi [COOR1]+ au o importanţă redusă. Esterii alcoolilor ce conţin atomi de hidrogen în β şi γ prezintă picuri caracteristice la m/e 61.

acestea apar la M-31. Picurile de bază din γ -valerolactonă şi butirolactonă (m/e 56) rezultă în urma scindării de aldehidă acetică. 2. intensitatea acestuia descreşte cu creşterea lanţului provenit din alcool. Esteri ai alcoolilor aromatici şi ai fenolilor 1.9.3.4.25. Picul molecular este intens. Picul molecular al lactonelor cu ciclu de cinci atomi este distinct. Spectrul de masă al octanoatului de metil 6. Esterii orto-substituiţi elimină ROH prin "efect orto". furil şi fenil elimină cetenă. Acetaţii de benzil. scăzând însă în intensitate atunci când există un substituent la C4. Picul de bază apare în urma eliminării de RO ⋅ .2.9. 4. Odată cu creşterea lanţului alcoolului. În esterii metilici. devenind practic zero la C5. COOR produce picuri de intensitate mare. 3.9.96 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 6. determinată atât de prezenţa heteroatomului cât şi de cea a ramificaţiei: 3.2. Esteri ai acizilor aromatici 1. respectiv M-59. devin importante trei tipuri de scindări: a) rearanjări McLafferty: b) transpoziţia a doi atomi de hidrogen cu eliminarea unui fragment alilic: c) Păstrarea sarcinii pe fragmentul alchil: 6. eliminarea de . 2. fragmentul rezultat fiind deseori picul de bază: 6.2.2. Fragmentarea caracteristică este scindarea uşoară a catenei laterale de la C4. respectiv formică: . Lactone 1.

3. 43 (C3H7+) şi 85 (C4H5O2+). identificabil. Amidele primare prezintă un pic intens la m/e 44 (pic de bază la amidele C1-C3 şi amida acidului izobutiric).9. Amidele secundare şi terţiare ce conţin atomi de hidrogen la Cγ a părţii acil şi grupe metil la atomul de azot prezintă picuri intense ce rezultă dintr-o rearanjare McLafferty. cu formarea cationului benzoil. în urma eliminării componentei aminice. 2. au loc scindări ale grupei N-alchil în poziţia β faţă de azot şi a legăturii dintre carbonul carbonilic şi azot. 5.9. Deci. Ionul molecular al amidelor aromatice este foarte intens. Amide aromatice 1.3. 29 (C2H5+).Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 97 Alte picuri semnificative apar la m/e 27 (C2H3+). 4.3. Atunci când substituenţii atomului de azot sunt radicali etil sau superiori şi restul acil este mai mic de C 3. de obicei. 3. determinat de scindarea radicalului alchil: 6. .9. trecând într-un cation fenil ce suferă în continuare fragmentările clasice. cu migrarea unui atom de hidrogen de la Cα faţă de grupa >CO: 6. Electronul expulzat la obţinerea ionului molecular poate proveni fie de la azot. de obicei. Principalele moduri de fragmentare depind de lungimea restului acil şi de lungimea şi numărul grupelor alchil legate de atomul de azot.2. 3. Picul de bază al tuturor amidelor primare cu catenă liniară mai lungă de trei atomi de carbon este dat de un rearanjament McLafferty: Prezenţa unui substituent la Cα produce picuri omologe la m/e 73. Ionul molecular al monoamidelor alifatice cu catenă liniară este. 2. 87 etc. Amide 6. fie de la oxigen. Acesta elimină oxid de carbon. Picul de bază rezultă. Scindarea radicalului fenil conduce la picuri de intensitate slabă (m/e 44 în cazul benzamidei). În figura 6. 28 (C2H4+).26 sunt prezentate spectrul de masă şi principalele fragmentări ale benzamidei. stabilizat prin rezonanţă. 6. 41 (C3H5+).1. fragmentarea este determinată de procese tipice atât compuşilor carbonilici cât şi aminelor. Amide alifatice 1.

4.4. Pot fi localizate picurile M+1 dacă se ţine cont de modificarea aspectului spectrului la creşterea presiunii din aparat.2. Picul de bază al nitrililor alifatici cu catenă C4-C9 este la m/e 41.1. Nitrili 6. El rezultă în urma unui rearanjament de tip McLafferty: Valoarea de diagnostic a acestui pic este însă scăzută ca urmare a faptului că toate moleculele ce conţin un lanţ hidrocarbonat dau fragmente C3H5 (m/e 41).26 Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale benzamidei 6.9. .9. 6.4. la m/e 97. utilizabile pentru atribuirea structurală: 2. Cu excepţia acetonitrilului şi propionitrilului. picurile ionilor moleculari ai nitrililor alifatici sunt de intensitate slabă sau sunt absente. pentru formarea căruia s-a admis o transpoziţie de tip McLafferty în cicluri mari: 4. Nitrili aromatici 1. Scindarea legăturii simple C-C formează o serie caracteristică de picuri omologe de masă pară (m/e 40. Prin pierderea unui atom de hidrogen de la Cα rezultă picuri M-1. Picul ionului molecular este foarte intens (adesea pic de bază). Nitrili alifatici 1. 68 etc) datorate ionilor (CH2)n C≡ N+. Aceste picuri sunt acompaniate de picurile specifice amprentei hidrocarbonate.9. 54. Scindarea legăturii C-C adiacente grupării C≡ N nu poate avea loc deorece cationul cian nu poate fi stabilizat prin rezonanţă. 3. caracteristic.98 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 6. 5. Nitrilii C8 şi cei superiori prezintă un pic intens.

Derivaţii 3. m/e 28 (HC≡ NH+) şi m/e 41 (C2H2NH+). tiofen.10. ArCOOH+. prezintă un pic intens (poate fi şi pic de bază) la M-72 determinat de pierderea de CO2 şi CO din ionul molecular.6. Anhidridele ciclice. au ca fragmentare tipică eliminarea de CO. Ionii cei mai ⋅ abundenţi sunt HCl+. RCO+ etc. heterociclurile cu azot elimină HCN. 3. Tiofenul prezintă trei picuri importante: m/e 39 (C3H3+). de asemenea trei picuri m/e 39 (C3H3+). Picurile ionilor moleculari ai compuşilor heteroaromatici sunt intense. Principala fragmentare este determinată de pierderea de HCN (M-27) (apar picuri metastabile). 6. Pirolul prezintă. 2. Heterociclurile alchilate scindează preferenţial legătura β faţă de ciclu.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 99 2. pirol) se fragmentează analog. 2. apar şi picuri M-1 ca urmare a scindării unui atom de hidrogen.9. nesubstituite. 6. Anhidride 1. deşi prezenţa ramificaţiilor poate modifica major ruta scindărilor. Anhidridele aromatice prezintă picuri caracteristice ionilor ArCO+. COCl+. Prima etapă o reprezintă scindarea legăturii dintre heteroatom şi atomul de carbon adiacent: Furanul prezintă două picuri principale: m/e 29 (HC≡ O+) şi m/e 39 (C3H3+). HCN. (M-CO)+. 2. Heterociclurile cu cicluri de cinci atomi (furan. 3. Anhidridele saturate aciclice se fragmentează în principal la RCO+ (m/e 43. de la m/e 42 (CH2=CO+) precum şi cele datorate unor transpoziţii McLafferty de la m/e 44. Picul de bază din spectrul piridinei rezultă în urma eliminării unei molecule de HCN.şi 4. Compuşi heterociclici aromatici 1.metilaţi scindează. Prezenţa picurilor izotopice permite identificarea uşoară a picurilor ce conţin atomi de clor. 5. 58 etc.9. precum anhidrida succinică. funcţie de natura heteroatomului. de asemenea. Ca urmare a eliminării unei molecule de HCN pirolul mai prezintă un pic intens la m/e 40. Clorurile acide aromatice pierd uşor un atom de clor trecând în ionul stabil ArCO+. Cloruri acide 1. 57 etc). m/e 45 (HC≡ S+) şi m/e 58 (C2H2S+). Sistemele heterociclice cu oxigen. Scindarea legăturilor C-C din alchilpiridine are loc la nivelul poziţiei β faţă . Heterociclurile cu inel de 6 atomi suferă fragmentări specifice. M-Cl . Clorurile acide alifatice prezintă fragmentări tipice prezenţei grupelor Cl şi CO. Sunt caracteristice picurile de la m/e M-60 şi m/e 60 (CH3COOH). independent de natura heteroatomului. [M(CO2+CO)]+. Pierderea de fragmente CN şi H2CN este minoră. 4. 6. Picul ionului molecular este slab sau absent.5. 4. 5.

aflate în poziţia 2-. Comparativ cu sistemele monoheteroatomice. izochinoline) au o comportare asemănătoare piridinei. în ordinea: 3>4>>2). Prezenţa atomilor de azot în ciclu este indicată. Poziţiile relative ale heteroatomilor au o influenţă majoră asupra fragmentelor rezultate. funcţie de poziţia grupei alchil. Hetrociclurile condensate cu inel piridinic (chinoline. heterociclurile cu mai mulţi heteroatomi în ciclu prezintă tendinţe de fragmentare mai accentuate. Ca exemplu sunt prezentate fragmentările 4-metiltiazolului: CAPITOLUL 7 Spectrometria de masă a biomoleculelor . Grupele alchil cu mai mult de 3 atomi de carbon. dau transpoziţie McLafferty: 6.100 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã de inel. 7. de obicei. de scindarea de HCN. fiind cea mai intensă pentru derivaţii 3-substituiţi (intensitatea picurilor rezultate prin β -scindare scade.

la începutul anilor '90 prin utilizarea metodelor ESI şi MALDI.1. În prezent. spectrometria de masă permite nu numai determinarea precisă a masei moleculare. în afară de masa moleculară. Datele obţinute prezentau erori mari (între 10 şi 100 %) deoarece. În general. Cele două probleme au fost însă rezolvate. ionizarea cu electrospray (ESI) şi ionizarea prin desorbţie laser asistată matriceal (MALDI). un interval de 15 u. cei 20 de aminoacizi naturali sunt uniţi prin intermediul funcţiunilor de tip amidic.a.05 magnetic sau quadripolar magnetic sau quadripolar timp de zbor Deoarece rezoluţia necesară separării picurilor izotopice ale unei peptide inferioare este mai mică decât rezoluţia majorităţii analizoarelor utilizate. FAB. aflaţi într-un lichid sau pe suprafaţa unui solid (PD. Tabelul 7. Aceste două metode permit analiza extrem de precisă a biomoleculelor cu mase moleculare foarte ridicate (M > 105 u.m. iar rezoluţia necesară analizei de masă creşte odată cu creşterea masei.m.m.a. numite în acest caz legături peptidice.. şi de 45 u.m. singura metodă de determinare a maselor moleculare exacte era calcularea lor. ci şi stabilirea ordinei de încatenare a aminoacizilor.m. hidrofobicitate etc).1 prezintă principalele performanţe ale acestor trei tehnici de ionizare. Caracteristici ale metodelor de ionizare utilizate pentru analiza peptidelor şi proteinelor cu ajutorul spectrometriei de masă Metoda de ionizare FAB ESI MALDI Limita de detecţie (picomoli) Domeniul de masă (u. Utilizarea spectrometriei de masă era extrem de limitată.).001-1 6. ce permitea ionizarea moleculelor cu mase de până la 2000 u. ca o consecinţă a faptului că majoritatea biomoleculelor sunt foarte greu volatile şi frecvent termolabile. (figura 7.a.05 0. Acest lucru nu mai este valabil în cazul peptidelor cu masă ridicată sau a proteinelor.000 > 130.01 0.) 1-50 0.a.000 > 300. de exemplu.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 101 Metodele clasice utilizate pentru determinarea maselor moleculare ale biopolimerilor. se bazau pe cromatografie.01-5 0. LD).000 u. folosite până la sfârşitul deceniului şapte. În structura lor.1. În principiu. a rezolvat problema obţinerii ionilor unor substanţe cu volatilitate extrem de scăzută. 7. Peptide şi proteine Proteinele sunt produşi naturali cu structură macromoleculară liniară care se transformă prin hidroliză în α -aminoacizi. la 100. rezultatele depindeau şi de alte proprietăţi (conformaţie. Ionizarea prin desorbţie de câmp (FD).a. Metodele de ionizare cele mai utilizate pentru analiza peptidelor şi proteinelor sunt: ionizarea prin bombardament cu atomi rapizi (FAB). Deoarece rezoluţia necesară separării picurilor izotopice creşte o dată cu masa iar rezoluţia analizoarelor este limitată.000 Precizi a Tipul de analizor (%) 0. .m. Dezvoltarea tehnicilor de ionizare bazate pe desorbţia unor ioni pre-existenţi. era o tehnică dificil de abordat şi care necesita un operator extrem de experimentat. pe baza formulei moleculare.m. la o masă moleculară de 10.a.1).000 u. diferitele picuri izotopice se combină pentru a forma un singur pic ce cuprinde. masa moleculară măsurată corespunde celei calculate pe baza izotopului principal al fiecărui element.a. electroforeză sau ultracentrifugare. ionii cu masă moleculară ridicată sunt dificil de detectat. Tabelul 7.

Deoarece punţile disulfidice joacă un rol extrem de important în realizarea arhitecturii tridimensionale a proteinelor.1.102 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 7. Determinarea precisă a masei moleculare a peptidelor şi proteinelor permite detectarea mutaţiilor. înainte şi după reducerea tuturor punţilor disulfidice. un amestec format dintr-o proteină şi produsul său de oxidare.1.. determinată prin această metodă. Peptidele ce conţin o punte disulfidică inter-moleculară vor dispare deoarece ele dau naştere la două noi peptide ce conţin resturile de cisteină responsabile pentru . iar diferenţa dintre masa moleculară a peptidei martor şi cea a peptidei modificate permite determinarea naturii aminoacidului implicat.a.m. necesită o rezoluţie de cel puţin 1. verificarea şi corectarea secvenţelor de proteine funcţie de provenienţă etc.000 u. Deoarece cele două valori diferă semnificativ (diferenţa dintre masa izotopică şi masa chimică a unei peptide sau proteine este de circa o unitate la fiecare 1.m. Datorită ionizării blânde. Schimbarea masei moleculare a unei peptide indică zona în care a avut loc mutaţia. Spectrometria de masă este capabilă să localizeze punţile disulfidice prin analiza peptidelor produse în urma scindării proteinei analizate cu ajutorul unei proteaze. analiza amestecurilor este posibilă numai dacă rezoluţia aparatului este suficient de mare pentru a putea discerne între ioni de mase apropiate. De exemplu.1. la raportarea valorilor trebuie indicat despre care masă este vorba.). Posibilitatea analizării amestecurilor mai depinde şi de compoziţia procentuală a acestora. 7. cu cât procentul unui component este mai mic. Totuşi.a.000 dacă masa este de 100. procesele de fragmentare sunt practic absente. masa moleculară a unei proteine.500 u. Identificarea şi localizarea modificărilor post-traducţionale Spectrometria de masă permite studiul modificărilor post-traducţionale sau a modificărilor chimice nenaturale ale aminoacizilor şi care conduc la modificarea masei. verificarea structurii şi purităţii peptidelor sintetice sau a proteinelor produse prin inginerie genetică. este posibilă analiza amestecurilor fără să fie necesară o separare prealabilă.000 dacă proteina are masa 10. Din acest motiv. fie deoarece aminoacidul N-terminal devine inert la degradare. fie deoarece derivatul obţinut este dificil de identificat. cu atât rezoluţia aparatului trebuie să fie mai mare. a modificărilor post-traducţionale. ce corespunde introducerii unui atom de oxigen în moleculă.000 u. 7. este necesară stabilirea existenţei şi poziţiilor resturilor de cisteină de pe lanţ.a.000 (stânga) şi 500 (dreapta) Din acest motiv. Strategia utilizată pentru evidenţierea mutaţiile din cadrul proteinelor naturale constă din compararea maselor moleculare ale unei serii de peptide obţinute prin scindare enzimatică cu cele obţinute pentru proteina naturală.a. Aceste modificări sunt dificil de evidenţiat prin degradare Edman. Punerea în evidenţă a mutaţiilor Spectrometria de masă permite evidenţierea mutaţiilor ce apar în cadrul proteinelor de provenienţă naturală sau artificială. Spectrul FAB al picurilor izotopice ale insulinei umane (C257H383N65O6) la rezoluţii de 6.m.1.m şi una de circa 10. corespunde masei moleculare calculate cu ajutorul maselor atomice chimice şi este exprimată în u.2.

Figura 7. masa deterninată: 14589 ± 3 u.m. 7.. ESI a permis analiza unor proteine de provenienţă HIV. scindată la nivelul poziţiei 111-112. corespunde dimerului format prin legarea a două resturi de cisteină aparţinând la două molecule de proteină diferite.3. În afara seriei principale de picuri ce corespund unei proteine cu masa moleculară de 14.1.m. cum ar fi proteina p18. În afara peptidei dorite pot fi evidenţiaţi alţi doi compuşi.m.m. De exemplu. notată cu D.m.590 u. Erorile ce pot să apară în cursul sintezei sunt uşor decelabile prin intermediul spectrometriei de masă.3 conţine încă două serii: prima dintre ele (notată cu T) are o masă măsurată de 12. Verificarea structurii şi a purităţii peptidelor şi proteinelor sintetice Spectrometria de masă permite verificarea structurii şi purităţii peptidelor şi proteinelor sintetice. în timp ce celălalt provine din incorporarea accidentală a unei molecule de glicină.m. de masă 29. spectrul reprezentat în figura 7.a.2.2 este prezentat spectrul de masă (MALDI) al unei peptide sintetice cu masa moleculară 1984.. Diferenţele de masă evidenţiate sugerează că unul din compuşi provine din oxidarea parţială a metioninei. În figura 7.).a.a.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 103 crearea punţii. obţinute prin inginerie genetică. fiind necesară verificarea existenţei tuturor modificărilor dorite. (faţă de masa moleculară calculată de 14. ce corespunde părţii C-terminale din p18.m.1. Spectrul ESI al proteinei p18 obţinută prin inginerie genetică: masa calculată: 14589 u. 7. În cele mai multe cazuri nu este suficientă verificarea secvenţei de lanţ.175 u.a. Stabilirea structurii .a.a.651 u.a. Spectrul MALDI al peptidei sintetice cu structura: GLFGAIAGFIEGGWEGMVDG Tehnicile ESI şi MALDI permit şi verificarea rapidă a fidelităţii şi omogenităţii proteinelor produse prin inginerie genetică.3.589 u.2 u.4. Figura 7. cea de a doua.

CID). zn dacă sarcina pozitivă rămâne pe fragmentul C-terminal.2 sunt . Deoarece tehnicile ESI şi MALDI produc numai ioni moleculari stabili. În aparatele cu analizor magnetic. în timp ce la aparatele quadripolare această energie este de maximum 100 eV. a unui ion şi introducerea acestuia într-o cameră de coliziune unde va intra în coliziune cu atomii unui gaz neutru. fragmentele produse fiind analizate de un al doilea spectrometru. cea mai utilizată este disocierea indusă prin coliziune (Collision Induced Decomposition. este necesară utilizarea unei cantităţi suplimentare de energie pentru fragmentare. Scindarea unei legături din lanţul peptidic poate avea loc la nivelul a trei tipuri de legături: Cα -C. În urma acestor fragmentări pot rezulta şase tipuri de fragmente notate cu an. În tabelul 7.aminoacizi izomeri şi glutamină/lizină . Principalele moduri de fragmentare ale unei peptide prin spectrometrie de masă în tandem CID Diferenţele de masă dintre ionii consecutivi ai unei serii permite determinarea identităţii aminoacizilor consecutivi. Aceste diferenţe au o influenţă majoră asupra proceselor de fragmentare. În acest mod. cât şi pe aparate cu analizoare quadripolare.104 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Stabilirea structurii peptidelor şi proteinelor este posibililă numai în condiţiile în care ionii moleculari suferă fragmentări. bn. Figura 7. cn dacă sarcina pozitivă rămâne pe fragmentul N-terminal şi cu xn. energia cinetică a ionului precursor este de ordinul keV. spectrul de fragmentare obţinut nu va conţine picuri izotopice inutile. b) fragmente ce suferă o scindare suplimentară a lanţului aminoacidului. Fragmentele rezultate sunt apoi analizate prin spectrometrie de masă în tandem (MS/MS). C-N sau N-Cα . În acest mod. Primele fragmente identificate au provenit în urma scindării legăturilor catenei principale. Rezoluţia primului analizor trebuie să fie suficient de mare pentru a permite selecţionarea picului ce corespunde izotopului 12C al ionului investigat. În figura 7. cu ajutorul unui prim analizor. Indicele n arată numărul de aminoacizi ai fragmentului. Deşi există diverse metode care permit acest transfer de energie. Din punct de vedere practic. În principiu. leucină/izoleucină .aminoacizi izobari). Diferenţa majoră dintre aceste aparate este legată de energia cinetică a ionilor. Spectrele de masă în tandem ale peptidelor şi proteinelor pot fi înregistrate atât pe aparate cu analizoare magnetice. Din acest motiv metoda se mai numeşte spectrometrie de masă în tandem CID (MS/MS CID).4.4 sunt reprezentate principalele tipuri de fragmentări ale unei catene polipeptidice. această metodă constă în selectarea. Analiza prin FAB MS/MS CID a unui mare număr de peptide ce conţineau secvenţe cunoscute de aminoacizi a permis identificarea tipurilor principale de procese de fragmentare. yn. energia cinetică se va transforma parţial în energie de vibraţie. fragmentele pot fi clasate în două categorii: a) fragmente ce provin din scindarea a una sau două legături din catena principală. permiţând astfel stabilirea secvenţei de lanţ (cu două excepţii.

ce produce un fragment intern.02695 128. Fragmentul intern este reprezentat de o serie de litere ce corespund secvenţei fragmentului. de obicei.198 137.04768 103.03203 97.07932 Masa chimică 57.00919 113.02147 71.5 este exemplificată scindarea dublă. deoarece conţine trei sau patru resturi de aminoacid.08407 113. Masa monoizotopică 57.188 163.04049 137.133 101.131 128. cu formarea unui fragment intern.03712 87.160 114.05891 147.213 .04260 131.06842 156.08407 114. este un proces favorizat.052 71. Două alte tipuri de fragmente ce apar în majoritatea spectrelor rezultă în urma scindării a cel puţin două legături interne ale lanţului peptidic.2. deoarece grupa imino a prolinei este inclusă într-un ciclu de cinci atomi şi posedă o afinitate mai mare pentru protoni decât alte grupe amidice de pe lanţ.105 103. el apare în zonele de masă mică ale spectrului. În figura 7.089 128.05858 128.079 87.177 156.170 186.104 115. Din acest motiv. Tabelul 7.04293 115.116 131. Primul tip se numeşte fragment intern deoarece el rezultă în urma pierderii părţilor N.05277 99.160 113.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 105 prezentate contribuţiile de masă ale aminoacizilor naturali.144 113. Peptidele ce conţin un rest de prolină fac excepţie de la această generalizare.06333 186.5.142 147.06842 101.117 99. Deşi aceste picuri confirmă secvenţa de aminoacizi.174 129. Contribuţiile de masă ale aminoacizilor naturali Aminoacid Glicină Alanină Serină Prolină Valină Treonină Cisteină Izoleucină Leucină Asparagină Acid aspartic Glutamină Lizină Acid glutamic Metionină Histidină Fenilalanină Arginină Tirosină Triptofan Cod cu 3 litere Cod cu o literă Gli Ala Ser Pro Val Tre Cis Ile Leu Asn Asp Gln Lis Glu Met His Fen Arg Tir Tri G A S P V T C I L N D Q K E M H F R Y W Figura 7.şi C-terminale iniţiale.10112 163. ele pot reprezenta mai mult o capcană decât un ajutor.09497 129.078 97. acest tip de ioni are o abundenţă scăzută şi. protonarea şi scindarea legăturii amidice din prolină. Din fericire.

Masele celor mai frecvent întâlniţi ioni de tip imoniu Aminoacid Prolină (P) Valină (V) Leucină (L) Izoleucină (I) Metionină (M) Histidină (H) Fenilalanină (F) Tirosină (Y) Triptofan (W) Masa caracteristică 70 72 86 86 104 110 120 136 159 Ile şi Leu. Dimpotrivă. alte trei tipuri de fragmente care implică scindarea catenei polipeptidice şi catenele laterale ale aminoacizilor.106 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Fragmente rezultate prin dubla scindare a lanţului peptidei. cum ar fi Arg. Influenţa poziţiei şi a delocalizării sarcinii Prezenţa şi poziţia unui aminoacid bazic în lanţul polipeptidic influenţează procesul de fragmentare. în cursul înregistrării spectrelor de energie joasă. În figura 7.5. Aceste fragmente sunt utilizate pentru a diferenţia izomerii Tabelul 7.3 sunt prezentaţi ionii de tip imoniu ce apar frecvent în spectre.6 sunt indicate mecanismele şi structurile ce rezultă din aceste fragmente. Rute de fragmentare ce produc ioni caracteristici ai catenelor laterale 7. produce formarea preferenţială a ionilor ce conţin partea C-terminală (y. Deşi asemenea fragmente se observă rar pentru toţi aminoacizii peptidei. b).3. apare în domeniul maselor joase ale spectrului. În figura 7.6. His sau Pro. la energii joase. Lis. care rezultă în urma unor scindări multiple. S-a observat că prezenţa aminoacizilor bazici. absenţa aminoacizilor bazici este caracterizată de o distribuţie de ioni ce conţine unul din cele două capete (y.1. cele care apar oferă informaţii despre compoziţia peptidei. fragmentele pierd adesea apă sau amoniac. au fost puse în evidenţă. Al doilea tip de fragment. în timp ce aflarea lor în partea N-terminală favorizează formarea ionilor de tip a şi d. Aceste fragmente sunt ioni de tip imoniu ai aminoacizilor şi ei se reprezintă cu litere ce corespund codului acizilor de la care derivă. la nivelul părţii C-terminale. v şi w). Aceste fragmentări se produc la fel de bine atât la energii joase cât şi la energii înalte.7 este evidenţiată influenţa prezenţei şi poziţiei sarcinii . În tabelul 7. În afara ionilor descrişi. Figura 7.

înainte şi după acetilare. permite stabilirea faptului că aminoacidul din poziţia 3 este prolina. deoarece diferenţa dintre picurile y1 şi y2 este de 147 u. aminoacidul din penultima poziţie este fenilalanina.8.a.m. Influenţa prezenţei şi poziţiei sarcinii asupra tipurilor de fragmente obţinute din proteina PLYKKIIKKLLQS înainte (sus) şi după (jos) acetilare Figura 7. Prezenţa unei .6. seria de ioni de tip yn permite stabilirea secvenţei în sens opus. Strategii şi exemple de determinare a secvenţei În figura 7. ce permit deducerea secvenţei peptidice de la acidul N-terminal la acidul C-terminal.1. w4. 4 şi 5 (începând de la partea C-terminală) şi izoleucinei în poziţia 8.m.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 107 asupra tipurilor de fragmente obţinute pentru proteina cu secvenţa PLYKKIIKKLLQS. Acest spectru conţine o serie Figura 7.8 este prezentat spectrul FAB MS/MS CID al unei peptide cu secvenţa Gli-IlePro-Tre-Leu-Leu-Leu-Fen-Lis înregistrat la energie înaltă.7. Spectrul FAB MS/MS al peptidei Gli-Ile-Pro-Tre-Leu-Leu-Leu-Fen-Lis înregistrat la energii înalte completă de ioni de tip bn.a. dintre picul b2 şi b3. De exemplu. w5. şi w8 indică prezenţa leucinei în poziţiile 3. diferenţa de masă de 97 u. Valorile m/e ale ionilor w3. Similar.. 7.

000 u. 3.a. reducerea alchilantă a punţilor disulfidice. se verifică structura propusă. 7. Tehnica descrisă se referă la spectrele CID ale unor ioni cu sarcină pozitivă unitară. Utilizarea tehnicilor ESI permite disocierea ionilor cu sarcini multiple.108 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã molecule de prolină produce fragmente interne notate cu PT. Structura principalelor nucleozide ce compun oligonucleotidele Pe baza spectrelor MS şi MS/MS ale diferitelor nucleozide (înregistrate atât pentru ionii .m. 7. Analiza acestor spectre este mai dificilă deoarece deoarece ionii obţinuţi nu mai au sarcină unitară. Picurile marcate cu P. F şi X reprezintă ioni imoniu. fenilalaninei şi leucinei (şi/sau izoleucinei). ţinând cont de masa moleculară exactă determinată iniţial. PTL şi PTLL care permit verificarea veridicităţii secvenţei propuse. datele obţinute sunt utilizate pentru stabilirea structurii proteinei. ce vor fi utilizate la stabilirea structurii finale. amestecul rezultat este fracţionat prin HPLC cu fază inversă. scindarea enzimatică a proteinei în scopul obţinerii a două serii diferite de peptide. 1. Figura 7.9 sunt prezentate principalele nucleozide. 2. În figura 7. Rezultatele obţinute permit verificarea structurii finale şi gradul de omogenitate. determinarea precisă a masei moleculare cu ajutorul tehnicilor MALDI sau ESI. Spectrometria de masă a oligonucleotidelor Oligonucleotidele sunt polimeri lineari rezultaţi prin unirea nucleozidelor (compuşi formaţi dintr-o bază purinică sau pirimidinică şi un rest de pentoză) prin intermediul unor resturi de acid fosforic. sunt analizate secvenţial prin MS/MS CID. 6. peptidele ce furnizează semnale intense la mase mai mici de 3.9. se determină masele moleculare ale peptidelor separate. ce indică prezenţa prolinei. 5. 4. În acest mod se determină numărul de molecule de cisteină prezente. În acest scop proteina se digeră cu ajutorul tripsinei (care scindează specific Lis şi Arg din zona C-terminală) şi a proteazei V8 (care scindează specific Glu şi Asp din zona C-terminală). Etapele principale pentru stabilirea structurii unei proteine cu ajutorul spectrometriei de masă sunt: 1.2.

10. Analiza prin FAB MS/MS a ionului pseudomolecular al nucleozidei modificate permite determinarea structurii pe baza fragmentelor obţinute. deoarece producerea unui ion BH2+ din ionul MH+ în urma pierderii unei molecule de pentoză (132 u. identificarea pierderilor de molecule neutre cu masa de 132 u. una conţinând restul fosfat al poziţiei 5' şi cealaltă restul fosfat al poziţiei 3'.12.ioni negativi Pe baza acestei scheme de fragmentare. . În general. Modul de detectare şi identificare a componentelor modificate din structura oligonucleotidelor cu ajutorul tehnicilor HPLC/MS şi GC/MS este prezentat în figura 7. Localizarea nucleotidei modificate se face. s-a elaborat o schemă generală de fragmentare (figura 7. ca urmare a creşterii intensităţii unor ioni ce apar în urma scindării unor molecule de apă sau a pierderii de baze din diverse poziţii ale lanţului. permite detectarea selectivă a ionilor pseudomoleculari ai diferitelor nucleozide aflate în amestec.ioni pozitivi. cu ajutorul spectrometriei de masă. stabilirea secvenţei devine dificilă. b . pentru o moleculă de riboză) este o caracteristică importantă a spectrelor FAB.13 este reprezentat spectrul FAB al ionilor negativi al unei oligonucleotide de secvenţă UGUU.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 109 pozitivi cât şi pentru cei negativi) şi utilizând diverse tehnici de ionizare (EI.a. Un exemplu de analiză a unui spectru FAB MS/MS CID este prezentat în figura 7. Din acest motiv. şi permit identificarea unei nucleotide modificate aflate într-un amestec ce conţine 105 nucleotide. în afara picurilor pseudomoleculare ale nucleozidelor normale. spectrometria de masă în tandem permite identificarea directă a structurii nucleozidelor aflate în amestecul rezultat în urma scindării enzimatice. FAB etc). de ordinul µ g. CI. Spectrele FAB MS şi FAB MS/MS ale ionilor negativi ai oligonucleotidelor sunt caracterizate de prezenţa a două serii de ioni caracteristici.m. picul nucleozidei modificate. Recunoaşterea unui pic pseudomolecular dintr-un spectru FAB poate reprezenta o problemă dificilă.a. Metodele se aplică pe cantităţi mici de substanţă. de asemenea.11. În cazul oligonucleotidelor ce conţin peste zece baze. Analiza prin FAB a hidrolizatului enzimatic al unei oligonucleotide modificate va conţine. a b Figura 7. În spectru pot fi identificate principalele fragmente ce rezultă în urma scindărilor evidenţiate de către schema de fragmentare.10). În figura 7.m. Schema generală de fragmentare a nucleozidelor: a . intensitatea seriei 5'-terminale este mai mare decât cea a seriei 3'-terminale.

Astfel. manoză. galactoză. coli tARN Tir Figura 7.12. Stabilirea structurii complete a oligozaharidelor este o problemă mai dificil de rezolvat în raport cu atribuirea structurală a peptidelor şi proteinelor.110 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 7. Oligozaharide Oligozaharidele sunt compuşi rezultaţi prin asocierea de molecule de monozaharide prin intermediul legăturilor de tip glicozidic. Dificultăţile întâlnite sunt determinate de necesitatea stabilirii naturii ciclului. N-acetilgalactozamină etc. a configuraţiei anomerice a fiecăreia dintre legăturile glicozidice. a prezenţei sau absenţei ramificaţiilor. Nomenclatura pentru caracterizarea fragmentelor rezultate în cursul înregistrării spectrului de masă a fost propusă de către Domon şi Costello şi are la bază tipul de legătură care scindează.11. fragmentele la care sarcina este localizată în zona nereducătoare se . Spectrul FAB MS/MS CID al N6-izopenteniladenozinei (25 ng) conţinute într-un hidrolizat nepurificat de E. N-acetilglucozamină. fructoză. Strategia detectării şi identificării oligonucleotidelor modificate din compoziţia acizilor nucleici 7. Zaharurile cele mai frecvent întâlnite sunt hexozele: glucoză. FAB MS/MS este tehnica cea mai utilizată pentru înregistrarea spectrelor de masă ale oligozaharidelor naturale sau derivatizate prin peracetilare sau permetilare.3.

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 111 Figura 7.13. ce apar prin scindarea legăturii glicozidice. Aceste fragmente permit atribuirea structurală a secvenţei oligozaharidei investigate.15). nu este totuşi posibil să se discearnă între cei doi diastereoizomeri.16a ce prezintă spectrul unei pentazaharide peracetilate (lacto-N-fucopentoza LNF-I). Modul de determinare este ilustrat în figura 7. galactoză şi glucoză (Hex = Gal sau Glc). Picuri importante din spectrul ionilor negativi ai unei nucleotide de secvenţă UGUU notează cu A. B3 Fuc-Hex-GlcNAc-Ac8. Indicele inferior arată numărul de oze prezente în cadrul fragmentului. 1136 şi 1424 corespund fragmentelor B 1 Fuc-Ac3. B2 Fuc-Hex-Ac6. Literele α . Y sau Z. fragmentele la care sarcina este localizată în zona reducătoare se notează cu X. 848. C. prezent în stânga fragmentelor A şi X corespunde legăturilor scindate pentru formarea acestor fragmente (legăturile sunt numerotate ca în figura 7. . B sau C. atomul de oxigen fiind preluat de către partea reducătoare a moleculei (figura 7. Figura 7.14). B4 Fuc-Hex-GlcNAc-Hex-Ac11 şi B5 Fuc-Hex-GlcNAc-Hex-Hex-Ac14.. Spectrul este dominat de seria de ioni oxoniu de tip B.. Ionii de la m/z 273. În figura 7. β .14 este exemplificat sistemul propus de Domon şi Costello pentru caracterizarea fragmentelor.14 Nomenclatura Domon-Costello Ionii de tip B. permit determinarea secvenţei de lanţ. Diferenţa de masă dintre ionii de acelaşi tip permite deducerea secvenţei unei oligozaharide. ce însoţesc indicele inferior arată. Fragmentele ce apar cel mai frecvent rezultă în urma scindării legăturii glicozidice. 561. Z şi Y. acolo unde este cazul. indicele superior. ramificaţia implicată în scindare.

Hex-Ac4). Spectrele oligozaharidelor normale conţin frecvent fragmente interne. Cele mai bune rezultate se obţin cu ionii pseudomoleculari [M+H]+ ai oligozaharidelor normale sau derivatizate.15 Mecanismul formării ionilor de tip B şi Y Figura 7. apărute în urma scindării concomitente a două legături glicozidice.16. secvenţă ce nu mai conţine ramificaţii. la m/z 273 (B1β . Figura 7. Ionii de masă ridicată de la m/z 848 (B2: Hex-[Fuc]-GlcNAc-Ac8). izomerul ramificat prezintă doi ioni monozaharidici. Spectrele FAB MS/MS CID a două oligozaharide peracetilate. Spre deosebire de izomerul cu catenă liniară.16a. Fuc-Ac3) şi 331 (B1α . m/z 1136 (B3: Hex-[Fuc]-GlcNAc-Hex-Ac11) şi mz 1424 (B4: Hex-[Fuc]-GlcNAc-Hex-Hex-Ac14) permit stabilirea secvenţei restante. în schimb. situaţie care complică . izomere de catenă Aceleaşi principii pot fi aplicate pentru determinarea poziţiei ramificaţiilor.16b prezintă spectrul FAB MS/MS al unui izomer de catenă a pentazaharidei din figura 7. de tip B1.112 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 7. lipsesc ionii dizaharidici de tip B2 de la m/z 561.

o legătură glicozidică de tip 1. 0.17.4 Xi Ai + + + + + 1. .m. unul furnizând ioni de tipul 1. Prin această metodă oligozaharidele sunt identificate sub forma aducţilor sodici. Y şi Z rezultate. C. Sunt posibile două moduri de fragmentare. Figura 7.4. Picuri utilizate pentru diagnosticarea izomeriei de poziţie a legăturilor glicozidice Tipul de legătură 1-2 1-3 1-4 1-6 Wi - 0. cu trioxid de crom. permit stabilirea izomeriei de poziţie a fiecărei legături glicozidice prezente în oligozaharidele liniare sau ramificate.3A şi 3.19).2X.a. indică prezenţa a N legături de tip β -glicozidic. Modul de fragmentare ce produce aceşti ioni este prezentat în figura 7. 3.5 1. şi ionii de tip W. În figura 7.5X. rezultate la scindarea unei glicoproteine. ce rezultă prin scindarea a două legături din ciclul glicozidic. Diferenţa între greutatea moleculară a oligozaharidei înainte şi după oxidare permite determinarea numărului de legături β -glicozidice prezente: o creştere a masei cu 14N u.18 este prezentat spectrul FAB MS/MS CID al aductului (M+Na)+ al unei oligozaharide. Determinarea configuraţiei anomerice a legăturilor glicozidice se bazează pe oxidarea selectivă.4A.4A şi 2. 0.20 este reprezentat spectrul MALDI al unui amestec de 4 oligozaharide. a anomerului β al hexozelor derivatizate cu formarea unui ceto-ester (figura 7. ce rezultă prin scindarea dintre atomii de carbon 5 şi 6.4. Ionii de tip A şi X.2 Xi + + + + Tipul de fragment 0.5A şi 2. De exemplu.4 Ai + + - 3.5A.5 Ai + + În figura 7. Poziţia legăturilor oxidabile poate fi stabilită funcţie de fragmentele de tip B.2X. Tipurile de fragmente ce sunt utilizate pentru determinarea izomeriei de poziţie a legăturilor glicozidice sunt prezentate în tabelul 7. Mecanismul formării ionilor de tip A şi X Tabelul 7.5X.4 nu va permite decît formarea unor ioni de tipul 1. 1. iar celălalt ioni de tipul 0. Determinarea maselor moleculare ale amestecurilor de oligozaharide poate fi realizată cu ajutorul tehnicii MALDI.17.4A.3 Ai + + - 2.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 113 determinarea ordinii secvenţiale.

4 Figura 7.2 Gal 1-4 GlcNac GlcNac 1-2 Man Man 1-6 Man Man 1-4 Glc X1 1009 805 356 1.4 A1 750 - 1.18.5 A1 329 778 982 .114 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 0. Oxidarea selectivă a legăturilor β -glicozidice A1 - 3.5 X1 981 736 532 328 W1 442 - 0. Spectrul FAB MS/MS CID al (M+Na)+ al unei oligozaharide Figura 7.3 A1 580 - 2.19.

Spectrometria de masă este o metodă deosebit de convenabilă pentru determinarea structurii acizilor graşi. la capătul căreia se găseşte o grupare carboxilică.. Aceste fragmente corespund pierderii formale de molecule de alcani: CH4. combinate cu spectrometria de masă în tandem. În spectrele FAB sau DCI ale ionilor negativi sunt prezenţi numai ionii pseudomoleculari şi picurile izotopice corespunzătoare. Acizi graşi Acizii graşi sunt compuşi ce conţin o catenă hidrocarbonată de lungime şi grad de nesaturare variabile.. acizii graşi se obţin în urma hidrolizei grăsimilor de origine animală sau vegetală.. separarea sau derivatizarea. Aceste spectre permit determinarea maselor moleculare ale acizilor graşi prezenţi în amestec. În general..a. Spectrele obţinute conţin serii de fragmente omologe separate între ele prin 14 u. În realitate. C2H6. .4 a unei molecule de alchenă şi a unei molecule de hidrogen (figura 7. În unele cazuri.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 115 Figura 7. permite analiza amestecurilor complexe de acizi graşi. Utilizarea tehnicilor FAB.4. este vorba de o scindare ce are loc printr-un mecanism de eliminare 1. Ea permite stabilirea masei moleculare (şi deci a formulei moleculare) precum şi natura şi poziţia ramificaţiilor. în prealabil. dar nu oferă informaţii referitoare la structură.. Stabilirea structurii se realizează prin utilizarea spectrometriei de masă în tandem (FAB MS/MS CID). CnH2n+2.m.21). metoda ideală de analiză nu trebuie să implice. chiar în condiţiile în cae raportul între concentraţiile acizilor prezenţi în amestec este de 100:1...20. utilizând pentru aceasta mai puţin de un µ g de substanţă. Spectrul MALDI al unui amestec de 4 oligozaharide 7. identificarea şi dozarea lor prezintă o importanţă deosebită deoarece permite clasificarea şi stabilirea organismelor care îi produc. Deoarece acizii graşi de provenienţă naturală formează întotdeauna amestecuri.

Mecanismul scindării moleculelor acizilor graşi Pierderea formală de hidrocarbură începe la nivelul grupei alchil terminale şi continuă spre capătul carboxilic.22 Spectrul de masă al acidului stearic (ioni negativi) Prezenţa substituenţilor sau a nesaturărilor produce modificări caracteristice ale aspectului spectrului ce pot fi utilizate pentru atribuirea structurală.) devine procesul dominant.m.23. În cazul acizilor graşi saturaţi se obţine un spectru caracteristic (figura 7. b) acid 14-metilhexadecanoic .23 demonstreză uşurinţa stabilirii poziţiei substituentului. între două picuri adiacente. a b Figura 7. Spectrele acizilor graşi prezentate în figura 7. În figura 7. Spectrul de masă al unui acid gras nesaturat prezintă un decalaj de masă de 54 u. În zona ramificării apare un decalaj de 28 u.21.a. Prezenţa unui substituent la nivelul catenei hidrocarbonate este evidenţiată de dispariţia fragmentării la locul de ramificare şi prin accentuarea fragmentărilor legăturii adiacente substituentului. Figura 7.a. localizarea legăturilor duble devine din ce în ce mai greu de realizat odată cu creşterea gradului de nesaturare.m. Datorită faptului că pierderea de COOH (45 u.116 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 7. între două picuri adiacente.22). Spectre FAB MS/MS CID (ioni negativi): a) acid 18-metilnonadecanoic.a. Acest decalaj este determinat de faptul că scindarea legăturilor duble sau vinilice este un proces nefavorabil din punct de vedere energetic.24 este ilustrat modul de stabilire a poziţiei legăturii duble pentru cazurile acizilor 9-octadecenoic şi 11-octadecenoic.m.

26.ai trigliceridelor obţinuţi prin DCI. În figura 7. urmată de identificarea naturii acidului gras rezultat. stabilirea structurii (şi în special a izomeriei de poziţie) nu se poate realiza decât prin utilizarea spectrometriei de masă în tandem a ionilor moleculari. 7. Cea mai sensibilă şi rapidă metodă este spectrometria de masă în tandem a ionilor [M-H]. catena acidului gras central combinată cu unul din ceilalţi doi acizi. triglicerida purificată prin CSS sau HPLC este hidrolizată.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 117 Figura 7. După cum evidenţiază figura 7.25 sunt prezentate principalele fragmentări ce au loc în cursul înregistrării spectrelor de masă ale ionilor pozitivi sau negativi ai trigliceridelor. Spectrometria de masă permite atât stabilirea naturii acizilor graşi cât şi a poziţiei acestora. Spectrele FAB MS/MS CID ale acidului 9-octadecenoic şi 11-octadecenoic (ioni negativi) Spectrometria de masă în tandem se aplică şi acizilor graşi cationizaţi cu ioni de Li (utilizarea litiului este preferată deoarece. Aceste spectre conţin ioni rezultaţi din fragmentarea şi rearanjarea a două lanţuri vecine ale ionului pseudomolecular [M-H]. ionii din spectrele acizilor graşi polinesaturaţi sunt mai uşor de interpretat. CI. urmată de fragmentare şi decarboxilare. formarea acestor ioni poate fi explicată printr-o reacţie de condensare internă de tip Claisen. Această cetonă conţine. Pentru stabilirea formulei moleculare. fără a fi necesară o separare cromatografică prealabilă. În această situaţie. litiul angajează cele mai puternice legături cu grupele carboxilice. Metoda este laborioasă. iar acizii graşi obţinuţi sunt identificaţi conform tehnicilor prezentate mai sus. DCI.25. Principalele fragmentări ale unei trigliceride . Grăsimi Caracterizarea structurală a unei grăsimi implică stabilirea naturii acizilor graşi constituenţi precum şi a poziţiei acestora în molecula gliceridei. Tehnicile clasice utilizate pentru stabilirea poziţiei acizilor graşi în molecula trigliceridei implică hidroliza specifică a legăturii esterice centrale cu ajutorul unei lipaze. Deoarece trigliceridele naturale sunt amestecuri complexe. în principal. Figura 7. Cantitatea necesară de probă este de ordinul zecilor de picomoli.şi ale căror mase corespund formal cu masa unui compus cetonic. dificilă din punct de vedere experimental şi necesită o cantitate mare de probă. dintre metalele alcaline.24.5. Tehnicile de ionizare utilizate sunt EI. FAB şi ESI. [M+Li]+ sau [M-H+2Li]+).

Condensarea Claisen şi fragmentarea trigliceridelor cu formarea de cetone ce includ lanţul acidului central Condensarea Claisen între lanţurile celor doi acizi graşi din poziţiile 1. Spectrul DCI MS a permis stabilirea principalilor acizi graşi prezenţi precum şi masa moleculară a trigliceridelor corespunzătoare.C17H35). structura atribuită este stearic-oleic-stearic (SOS). În figura 7. ale ionilor m/e 475 (C15H31 .C17H33)) şi m/e 503 (C17H33 .3.26.27a) a evidenţiat numai prezenţa acizilor stearic şi oleic.6 este prezentată analiza prin spectrometrie de masă a grăsimilor din untul de cacao.27 şi tabelul 7.CO .27b) prezintă picurile caracteristice celor trei acizi graşi precum şi două picuri. m/e 477. Structura trigliceridei este palmitic-oleic-stearic (POS). ionul de la m/e 831 (figura 7. mai puţin favorabilă. Picul m/e 505.C17H35.C17H33. este dat de cetona C15H31 . de abundenţe aproximativ egale.CO . Pe baza unor raţionamente similare. rezultată din condensarea acizilor graşi exteriori. provine din condensarea Claisen a acizilor graşi exteriori (în cazul de faţă două resturi de acid stearic). Spectrul ionului m/e 859 (figura 7. Analiza prin spectrometrie de masă în tandem a ionului m/e 887 (figura 7. a unui intermediar ciclic cu opt atomi. În consecinţă. a b . Picul de bază de la m/e 503 este determinat de cetona C17H35 .CO .27c) corespunde trigliceridei cu secvenţa palmitic-oleicpalmitic (POP). cetonele corespunzătoare apar în cantitate mult mai mică.118 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 7. Picul de intensitate slabă. Prin urmare.CO . Identificarea acestor picuri reprezintă o confirmare suplimentară a structurii trigliceridei. puţin abundent.ale glicerinei (acizi graşi "exteriori") implică apariţia. analiză ce a permis stabilirea structurii complete a celor mai importante dintre trigliceridele prezente.

283 (S) 281 (O).6. Schema generală de fragmentare dedusă din aceste spectre este prezentată în figura 7. Prezenţa în spectrul de masă a ionului pseudo-molecular [M-H]-. ce corespunde anionului taurinei. S=acid stearic) [M-H]831 859 887 RnCOO225 (P). 505 Structura dedusă POP POS SOS 7. Spectrometria de masă permite analiza şi determinarea structurii sărurilor biliare libere sau conjugate. a ionilor ce pierd fragmente de tip A (cu mase de 152 şi 154) etc. Analiza sărurilor biliare prin intermediul spectrometriei de masă în tandem produce spectre în care ionii dominanţi sunt fragmente obţinute printr-un mecanism de tip CRF.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 119 c d Figura 7. De exemplu. 503 (OS). . 449 475 (PO). 283 (S) RnCORn' 475 (PO).29. a aductului [M-2H+Na]-. 859 şi 831 Tabelul 7. Această din urmă posibilitate permite utilizarea de eşantioane biologice (urină. d) spectrele DCI MS/MS CID ale ionilor negativi pseudomoleculari de mase 887. Din acest motiv utilizarea spectrometriei de masă în tandem devine obligatorie pentru analiza amestecurilor de săruri biliare. adică a structurii fragmentelor produse. ser) în scopul diagnosticării bolilor metabolice.28 sunt prezentate spectrele de masă FAB MS/MS CID a doi compuşi din clasa ∆ 4-3-oxo. A fost dezvoltat un sistem de baleiaje referitoare la fragmentele neutre pierdute şi a ionilor precursori respectivi. a produselor de fragmentare corespunzătoare şi a ionilor matricei fac ca determinarea structurii unei sări biliare izolate să fie dificilă şi practic imposibilă dacă aceasta se află într-un amestec complex. 281 (O) 255 (P). permite determinarea completă a structurii moleculei. În figura 7. faţă de care diferă în privinţa nesaturării şi/sau a grupelor hidroxilice şi cetonice. 477 503 (SO). masa fragmentelor A şi B indică prezenţa sau absenţa grupării hidroxil în poziţia 12. Cunoaşterea schemei de fragmentare a sărurilor biliare. c). b).6. Analiza trigliceridelor din untul de cacao (P=acid palmitic. Sărurile biliare pot exista în formă liberă sau conjugată. 281 (O). O = acid oleic. Cele mai importante baleiaje se referă la identificarea precursorilor ionului m/z 124. Natura specifică a sărurilor biliare a făcut ca metoda cea mai utilizată să fie tehnica FAB aplicată ionilor negativi. Spectre similare au fost obţinute şi pentru derivaţii din clasa ∆ 4-3-hidroxi. Analiza trigliceridelor din untul de cacao: a) spectrul DCI MS. dependent de faptul dacă gruparea carboxilică reacţionează cu glicina sau taurina. Săruri biliare Sărurile biliare sunt compuşi ce conţin un schelet hidrocarbonat cu 4 cicluri.27. caracteristic colesterolului. purificate sau aflate în amestecuri complexe. sistem ce permite detectarea selectivă a ionilor pseudo-moleculari ai unor clase de săruri biliare prezente în amestecuri complexe.

a.29. Spectrul FAB MS/MS CID al conjugatului taurinic al acidului 7α .28. Schema de generală de fragmentare a conjugatului taurinic al acidului ∆ 4-colenoic .120 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã a b Figura 7.dihidro-3-oxo-col-4en-24-oic Figura 7.12α . Spectrul FAB MS/MS CID al conjugatului taurinic al acidului 7α -hidroxi-3-oxo-col-4-en-24oic b.

R = 28.5 este asociat cu această descompunere.0313 27.a. cicloalcani 6. Un compus prezintă picul ionului molecular la m/e 115. b) masele exacte sunt: C8H17CHO = 142. (CO). ionul molecular al 2-metilpentanului va scinda preferenţial la nivelul ramificaţiei.1722 / (142. Calculaţi valoarea m/e a ionului generat de descompunerea ionului PhCO+ (m/e 105) ştiind că ionul metastabil de la 56. Calculaţi masa aparentă a ionului metastabil asociat cu descompunerea m/e 129→m/e 91. R = 142. Alcani. Care dintre aceste două fragmente este un cation şi care este radical-cation ? .m. 29 şi 27 care apar în cursul înregistrării spectrului de masă al n-propilciclohexanului. picul de bază al n-octanului apare la m/e 57 (C4H9+). producând două fragmente C3H7+ (m/e 43) ce vor forma picul de bază. C2H4 = 28.1722 .9949) = 770.1722.0313 / (28. Ce rezoluţie este necesară pentru a putea face distincţia dintre ionii moleculari ai a) CO şi C2H4 şi b) C8H17CHO şi C10H22 ? Soluţie: a) masele exacte sunt: CO = 27. Unde se află picul rezultat în urma pierderii metastabile de CH3 ? Soluţie: Picul metastabil se află la m* = 1002/115 = 86.2.9949. 5. Ce moleculă neutră este expulzată ? Verificaţi rezultatul calculului cu ajutorul nomogramei din figura 5.4 m1 77 Soluţie: Se utilizează ecuaţia: 3.9.142. molecula expulzată are masa 26 u. 7. Anticipaţi structura ionilor ce produc picurile de bază în spectrele de masă ale a) noctanului şi b) 2-metilpentanului ? Soluţie: Ca şi în cazul altor alcani cu catenă liniară.4. m* = Soluţie: Se utilizează ecuaţia: masa: 105-77=28 u. Molecula expulzată are 4.1358) = 3900.m.0313. Calculaţi masa aparentă a ionului metastabil ce rezultă din ionul m/e 77 în urma pierderii unei molecule de acetilenă.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 121 CAPITOLUL 8 PROBLEME Probleme generale 1. 55. (acetilenă). m* = (m 2 ) 2 512 = = 33. Care este formula posibilă a fragmentului expulzat ? Soluţie: m/e 64. Care sunt fragmentările care produc picurile de la m/e 125 şi m/e 127. Scrieţi formulele ionilor având valorile m/e 83. 2. 41.5= (m2 ) 2 ⇒ m 2 = 77 105 . (m2 ) 2 m1 ⇒ 56.a.1358 şi C10H22 = 142.

62 0.6 0.03 1. C2H3+ .122 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Soluţie: C6H11+.11 0.8 1.0 3. abundenţa izotopică a picului molecular permite stabilirea formulei moleculare: CH4 (metan).43 8. 8.3 0.59 10 7. deşi puţin intens.17 1.21 15 9.4 13 1.3 1.7 0.09 0.0 m 27 28 29 29.05 1.5 30 32.6 0.3 1. Intensitatea picului M-15 (pic de bază) indică un ion cu stabilitate mare: cationul terţ-butil.22 28 20 4.4 0.57 0.6 0.2 1.1 26 100 . formula moleculară fiind C5H12.04 13 0.5 17 0.06 0.49 0. b. cu formula moleculară C8H18.05 1.2 38 24 41 2.5 73 27 d 5.27 1. b.3 100 4.05 1.02 0.2 2.66 0.3 100 100 3.77 10 18 34 Abundenţă relativă b c 4.07 0.3 0.5 3.31 0. ţinând cont de spectrele de masă prezentate în formă grafică şi tabelară: m/e 15 26 26.6 16 0.2 39 39. Abundenţa izotopică a picului m/e 57 indică formula C4H9.9 0.8 38.6 0.2 85 100 1. Atribuire structurală: 2.1 0.3 0.0 0.74 0.3 m/e 43 44 51 52 53 55 56 57 58 59 71 72 abundenţă relativă 1. picul de la m/e 72 este dat de ionul molecular.01 b m/e 15 16 26 27 28 29 30 38 39 40 41 42 abundenţă relativă 6. C2H5+.2 34 0. Picul de la m/e 125 rezultă în urma pierderii unui atom de hidrogen de către ionul molecular (cu formarea unui cation) iar picul de la m/e 127 este picul izotopic M+1 (radical-cation). C4H7+. 9.26 8.9 9.17 0.4 38 15 100 3.3 0.4 38 0.85 1.0 2.9 2.14 1.04 0.2 40 41 42 43 44 45 53 54 55 56 57 a 3 1.4 15 2.35 29 6.09 0. Masa moleculară este 16. Stabiliţi formula structurală a compuşilor izomeri a.4 27 1.5 0.8 4.6 0. c şi d.2dimetilpropan.7 7. Stabiliţi formula structurală ţinând cont de următoarele spectre de masă prezentate în formă tabelară: m/e 1 2 12 13 14 15 16 17 18 a abundenţă relativă 3.5 1.4 ? ? 72 Soluţie: a.1 2.9 2.2 27 21 0.28 4.48 2.4 41. C3H5+.35 2.2 3.4 0.

01 0.6 44.65 0.06 1.07 0.4 0.4 12 0.04 1. 94.03 0.01 1.03 - 123 4.03 0.9 0.33 0.6. 10.08 4.47 0. Slaba intensitate a ionilor (M-C2H5)+.2 0.8 29.4 0.11 5.04 6.02 - a b c b Soluţie: Aspectul spectrului de masă al compusului a este tipic pentru alcanii liniari la care intensităţile semnalelor descresc continuu.4-tetrametilbutan.69 0.2.7 0.2 17 12 0.2 12 23 1. .8 şi 25.05 0.24 0. În spectrul compusului c se remarcă abundenţa mare a ionului (M-C2H5)+.1 0.12 3.2 57.03 0.12 0.03 0. Intensitatea scăzută a abundenţelor ionilor moleculari ai compuşilor c şi d indică prezenţa unor structuri puternic ramificate.1 0.09 0.5 0.8 75.01 6.77 0.4.03 0.8 0. Spectrul corespunde 2-metilpentanului. spre semnalul ionului molecular (n-octan).79 1.2 0.3 32.55 0. Compusul b prezintă un spectru asemănător cu cel al compusului a.03 5.03 0.7 38.9 29 1. (M-C3H7)+ şi C3H7+ precum şi faptul că ionul C4H9+ dă picul de bază conduc la concluzia că este vorba de 2.02 0.7 0.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 58 59 69 70 71 72 73 83 84 85 86. care indică prezenţa unei ramificaţii metil.06 0.6 28.03 3. comparativ cu cea a picurilor (M-C2H5)+ sau (MC3H7)+.15 1.46 0. spectrul corespunde 3-etil-3-metilpentanului.0 m 86 87 98 99 100 101 113 114 115 116 1.9 0. Compusul d prezintă un semnal (M-15)+ semnificativ ce indică prezenţa de substituenţi metil.14 0. În spectru apar picuri metastabile la m* 117.42 0.33 0.23 16 63 4. Prezenţa grupei metil în poziţiile 3 sau 4 este improbabilă deoarece nu se observă creşteri ale abundenţelor ionilor (M-C2H5)+ şi (M-C3H7)+.6 39.3 0.1 0. începând de la ionii cu 4 atomi de carbon.03 1. cu excepţia unui semnal (M-15)+ semnificativ.1 0.93 0. Stabiliţi structura hidrocarburii C12H26 pe baza spectrului de masă prezentat.

124 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Soluţie: Picul m/e 170 este picul molecular. m/e 15) şi ⋅ radicalul C5H9 sau la cationul C5H9+ (m/e 69) şi radical metil. 13. Calculaţi masele ionilor ce apar în spectrele de masă ale 1-hexenei şi 2-heptenei prin rearanjare McLafferty. Lipsa unor ramificaţii rezultă din descreşterea uniformă a abundenţelor ionilor de masă superioră. 5. Caracteristica principală a spectrului constă în prezenţa unei serii omologe de picuri ce corespund formulei generale CnH2n+1.4-dimetilciclohexenei şi (b) 4. serie ce prezintă un maxim caracteristic al abundenţelor pentru n = 3. Care sunt masele celor doi ioni care apar în spectrul de masă al 2-hexenei în urma unui proces de β -fragmentare ? Soluţie: Scindarea de tip alilic.. este frecvent întâlnită la alchene. alchine 11. Care sunt masele ionilor ce apar în spectrele de masă ale (a) 1. Ce ioni se formează preferenţial în cursul fragmentării 3-hexenei şi care este caracterul electronic al fragmentelor expulzate ? Soluţie: Scindarea de tip alilic a ionului molecular conduce la cationul metil (CH3+. 12. Sunt posibile două variante: C2H5+ şi C4H7 sau C2H5 şi C4H7+. Soluţie: Principalele fragmentări sunt: 14.5-dimetilciclohexenei prin fragmentare retro-Diels-Alder . cu formarea de fragmente stabilizate prin rezonanţă. Picurile metastabile apar drept consecinţă a următoarelor fragmentări: Alchene. 4. Scindarea legăturii dintre atomii C-4 şi C-5 produce două fragmente de mase 29 ⋅ ⋅ şi 55.

Datorită migrării legăturii duble în cursul înregistrării spectrului. Aceste date sugerează o structură de tip olefinic. Este probabilă prezenţa unui radical izopropil drept capăt de lanţ (sunt prezente picuri M15 şi M-43 iar picul M-29 este mai mic decât picul M-15). nesaturarea echivalentă indică o structură cu o dublă legătură sau un ciclu saturat. cu excepţia deplasării lor cu 2 u.a. Picurile metastabile corespund fragmentărilor 83→ 55 şi 69→41. Care sunt ionii ce apar în spectrul de masă al n-butilbenzenului prin a) scindare benzilică şi b) rearanjare McLafferty ? Soluţie: Fragmentările sunt prezentate în schema următoare: . Soluţie: Ionul molecular este la m/e 126. în jos. 55.m. 41. Hidrocarburi aromatice 16.4).6-dimetilheptenei-2. Comentaţi structura compusului C9H18 (picuri metastabile la m* 36.5 şi 24. Picurile proeminente omologe de la m/e 27. Spectrul prezentat corespunde 2. este practic imposibilă stabilirea poziţiei legăturii duble.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 125 Soluţie: a b 15. 69 şi 83 sunt similare cu cele din spectrele n-alcanilor.

8 100 11 0.4 0.19 0.90 0.7 16 18 19 0. Soluţie: 18.3 1.3 m/e 77 78 79 87 88 89 90 101 102 103 104 110 111 112 113 125 126 127 128 129 130 Abundenţă relativă 4.73 0.19 0.09 0.4 10 65 66 4.1 0.18 m/e 38 39 40 41 42 42.9 3.02 0.7 4.41 . eliminare ulterioară de acetilenă.1 2.9 0.2 5.85 6.126 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 17.06 0.7 7.5 40 48 49 50 51 52 53 63 64 73 74 75 76 77 78 79 80 b Abundenţă relativă 4 1.7 7. d) scindare de radical etil din ionul molecular.5 39 39.17 1.4 0.4 12 1.29 2.67 43 50 51 52 53 54 55 56 61 62 63 64 65 66 74 75 76 Abundenţă relativă 1.7 6 14 100 6. Interpretaţi următoarele spectrele de masă prezentate în formă tabelară şi grafică: a m/e 37 37. c) eliminare ulterioară de acetilenă.35 13 0.12 1.06 0.80 2. Stabiliţi masele ionilor care apar în spectrul de masă al etilbenzenului prin următoarele procese: a) ionizare.4 0.64 0.01 0.8 3.1 0.7 019 1.27 0.1 9.04 0.06 2. b) scindare benzilică a ionului molecular.18 0.15 0.16 6.22 0.5 38 38.6 0.37 0.4 2.14 0.5 4.

(ion metilhidroxitropiliu. picurile izotopilor carbonului vor apare la m/e 215. Utilizând numai abundenţele izotopice ale bromului şi carbonului. Intensitatea picului molecular indică o structură aromatică. anticipaţi aspectele spectrelor a) 1-bromobutanului şi b) 1. 51. ale căror abundenţe relative se vor afla în raport de 1:2:1. cu expulzarea unui radical.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã a 127 b Soluţie: a) Abundenţele ionilor M+1 şi M+2 permit stabilirea formulei moleculare: C6H6. Compuşi oxigenaţi 21. Pe baza spectrului din figură. 22. CH3C6H4CO+). 39 (v. anticipaţi aspectului spectrului 1-clorobutanului în zona ionului molecular. pagina 90). Derivaţi halogenaţi 19. . stabiliţi structura compusului C5H12O (pic metastabil la 43. b) În spectru vor fi prezente 3 picuri la m/e 214. nesaturarea echivalentă este: 108/2+1=7.5 %) la m/e 137 şi 139 (picurile izotopice ale 13C). 217 şi 219. Stabilirea completă a structurii nu poate fi realizată decât cu ajutorul spectrelor complementare (naftalină). 216 şi 218. formând un ion care se rearanjează la o structură de tip tropiliu. acompaniate de două picuri mult mai puţin intense la m/e 93 şi 95 (picurile izotopice ale 13C). Propuneţi structuri plauzibile pentru ionii corespunzători. Soluţie: În spectru vor apare două picuri la m/e 92 şi 94. Soluţie: Alcoolii de tip benzilic scindează la nivelul carbonului benzilic. Utilizând numai abundenţele izotopice ale clorului şi carbonului. Ionul molecular al 1-(4metilfenil)etanolului apare la m/e 136.6 şi Anexei 3. Ionul m/e 121 rezultă prin expulzarea de CH3. Soluţie: a) Conform figurii 6. C8H9O+). în spectru vor fi prezenţi doi ioni de abundenţe aproximativ egale la m/e 136 şi 138 (79Br : 81Br ≅ 1 : 1). Spectrul de masă al 1-(4-metilfenil)etanolului prezintă un pic intens la m/e 121 şi un altul. 20. Fragmentările ciclurilor aromatice dau fragmente caracteristice la m/e 77. însoţiţi de două picuri puţin intense (aproximativ 4.4. mai puţin abundent la m/e 119.4-dibromobutanului în zona ionului molecular. a căror abundenţe relative vor fi în raport de 3:1 (35Cl : 37Cl = 3:1). Ionul m/e 119 corespunde scindării unui radical meti şi a doi atomi de hidrogen din ionul molecular (corespunde ionului aciliu. Atribuire structurală: benzen. schema 6. Intensitatea picului molecular (pic de bază) este caracteristică structurilor aromatice. b) Abundenţele izotopice ale ionului molecular conduc la formula moleculară C10H8.3).

totuşi asemănătoare). în timp ce în spectrul fenolului apar drept caracteristice picurile MCO şi M-CHO. probabil. . Schema de fragmentare este prezentată mai jos: 23.a. Ambii izomeri formează ion hidroxitropiliu ce apare la m/e 107. Picul metastabil m* 43. spectrul alcoolului este caracteristic prin picul M-H2O. ca urmare a unui aranjament a ionului molecular în urma căruia scindeză o moleculă de apă şi una de etenă: Picul m/e 31 rezultă în urma unei scindări la Cα (care este deci neramificat).2 (552/70) rezultă în urma pierderii unei grupe metil de către ionul m/e 70. având masă pară. dintre masa calculată a ionului molecular (88 u.a. Compusul investigat este n-pentanolul (de remarcat că spectrele 2. Scindarea are loc conform schemei: 24.128 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Soluţie: Diferenţa de 18 u.m. Care sunt diferenţele majore dintre spectrele de masă ale 1-fenil-1-propanolului şi 4propilfenol ? Soluţie: .m. Picul m/e 29 este atribuit fragmentului (CHO)+.) şi cea a primului ion important din spectru sugerează că substanţa investigată este un alcool. Care este masa ionului rezultat din 4-metil-2-hexanol în urma scindării simultane de apă şi alchenă ? ⋅ Soluţie: Masa ionului format (C4H8+ ) este 56. apare. Picurile m/e 55 şi 41 rezultă în urma fragmentărilor de după eliminarea apei.şi 3metilbutanolilor sunt. Picul de bază de la m/e 42 (M-46).

Care este masa fragmentului neutru rezultat la scindarea n-butil-fenil eterului ce implică transferul hidrogenului de la Cβ ? Soluţie: Masa este 94. Produsul este di-n-butil-eterul. sugerează existenţa radicalilor liniari. Scindează butena conform schemei: Compuşi cu azot 27. Determinaţi structura aminei cu formula moleculară C4H11N a cărei spectru este prezentat mai jos: Soluţie: Ionul molecular ce apare în spectru la m/e 73 corespunde unei amine saturate. Soluţie: Formula C8H8O corespunde unui compus saturat oxigenat (alcool sau eter). rezultat din scindarea unui fragment etil. situaţie în care sarcina rămâne pe fragmentul alchil. Datorită simplităţii spectrului în zona superioară. Deoarece picul de bază apare la m/e 30 rezultă că este vorba de o amină primară nesubstituită la C α (scindarea cea mai favorabilă la toate aminele saturate este cea a legăturii C-C vecine atomului de azot): . Prezenţa picului de la m/e 101. eterul pare să fie simetric. compusul pare să fie un eter. Deoarece în spectru apare picul m/e 130 (corespunzător ionului molecular) iar semnalul M-18 lipseşte.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 129 25. Pe baza spectrului din figură. Fragmentările descrise în schema de mai jos justifică picurile semnificative. stabiliţi structura compusului C8H18O. Principale fragmentări ale eterilor implică scindarea legăturilor C-C vecine oxigenului sau a legăturii C-O. 26.

ambele prezintă picuri la M-1 şi M-27. Compuşi carbonilici . Care este structura compusului C8H18S al cărui spectru este prezentat mai jos. Cele mai semnificative picuri apar conform schemei de mai jos: Picurile m/e 41 (CH2=CH-CH2+) şi m/e 29 (C2H5+) rezultă din fragmetările lanţurilor alchil. 5 etc atomi de azot. respectiv 108 u.m. Cele două amine ar putea fi o toluidină şi o fenilendiamină. Ce informaţii pot fi obţinute din aceste date ? Soluţie: Aminele de masă impară conţin 1. corespunzător pierderii de H 2S. Deoarece nu apare semnal la m/e 112 (M-34). Compusul este di-n-butilsulfura. 3.. 4. cu formare de ion ciclopentadienic).a. Compusul este saturat şi aciclic (mercaptan sau tioeter). Două amine au masele moleculare de 107. 6 etc atomi de azot. 28. Scindările tioeterilor sunt similare cu cele ale eterilor. cele de masă pară au 2. Ionii M-27 sunt caracteristici aminelor aromatice (scindare de HCN. Ionii M-1 ai aminelor aromatice apar ca urmare a posibilităţii de stabilizare a ionului molecular la ion amino-tropiliu. Compusul este n-butilamina. compusul este o dialchil sulfură. Soluţie: Ionul molecular apare la m/e 146.130 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Absenţa altor picuri proeminente sugerează absenţa ramificaţiilor radicalului C4H9. Compuşi cu sulf 29.

2 ) al cărui spectru de masă este prezentat în figura de mai jos? Soluţie: Ionul molecular apare la m/e 100. provenit dintr-o metil-cetonă. Ionul m/e 105 (M-93) rezultă în urma scindării unui fragment CH 2Br. de intensitate practic egală). Compusul investigat este izobutil-metil-cetona (numai cu ajutorul spectrului de masă nu se poate face totuşi distincţia netă între izobutil-metil-cetona şi n-butilcetona izomeră).Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 131 30. Cum se poate face distincţia între spectrele de masă ale n-butiraldehidei şi izobutiraldehidei ? Soluţie: Numai aldehida n-butirică poate suferi o rearanjare McLafferty. probabil. Care este structura compusului C8H7OBr (pic metastabil la m* 56.5) ? Solutie: Prezenţa unui atom de brom în moleculă produce aspectul caracteristic al spectrului în zona ionului molecular (2 picuri distanţate cu 2 u.m. 31. Care este structura compusului cu formula moleculară C6H12O (pic metastabil la 72. deoarece conţine un lanţ de 4 atomi de carbon. Nesaturarea echivalentă este 1 (compus ciclic sau cu o legătură dublă). în urma unei rearanjări: Structura metil-cetonică este susţinută şi de prezenţa picului metastabil de la m * 72. 2 32.2 (85 /100) deoarece acesta rezultă în urma pierderii unei grupe metil de către ionul molecular.a. apare. de .. Doarece atomul de oxigen poate stabiliza prin rezonanţă sarcina pozitivă. având masă pară. decât unul propil. producând un ion intens la m/e 44. Un ion intens la m/e 105 indică. Ionul m/e 58. Deoarece acest aspect nu mai apare la celelalte picuri. este evident că ceilalţi ioni din spectru nu conţin brom. este de aşteptat ca ionul m/e 43 să reprezinte mai probabil un fragment aciliu (CH 3-C=O+).

conform schemei generale: R = -H.132 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã obicei un ion benzoil. în urma eliminării de CO imediat înainte sau după eliminarea bromului.5 = 772/105). a) Care sunt masele ionilor rezultaţi prin rearanjarea McLafferty a ionilor moleculari ai butanalului. Picul m/e 77 poate proveni din ionul m/e 105 în urma pierderii unei molecule de CO (această fragmentare este susţinută şi de picul metastabil m* 56. -C2H5.m.m. -CH3. în toate cazurile. pentanalului. 105 şi 85 din spectrul butirofenonei. Interpretaţi picurile de la m/e 162. celelalte picuri rezultă conform fragmentărilor din schema următoare: 34.a. -C3H7 b) 58 u. Care vor fi fragmentările acestuia ? Soluţie: Ionul stabil este ionul de tip aciliu rezultat prin scindare de radical alchil. Datele sunt în acord cu structura bromurii de fenacil (C6H5COCH2Br). Propuneţi structura unui ion aromatic stabil ce apare în cursul fragmentărilor acetofenonei. Fragmentările sunt: 35. -C3H7 . probabil. 2-heptanonei şi 2-octanonei ? Soluţie: a) 44 u. conform schemei generale: R = -H. haexanalului şi heptanalului ? b) Aceeaşi întrebare pentru cazurile 2pentanonei. 2-hexanonei. 33. în toate cazurile. -C2H5.a. Soluţie: Picul m/e 162 este picul molecular. -CH3. 120. Picul m/e 91 apare.

7).7 (882/144): Ionul m/e 60 poate rezulta în urma unui nou aranjament McLafferty al ionului m/e 88: . Stabiliţi structura produsului C8H16O2 (pic metastabil la m* 53. în timp ce picul m/e 88 rezultă prin rearanjare McLafferty (confirmat şi de picul metastabil m* 53. Soluţie: Ionul molecular apare la m/e 88.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 133 Acizi carboxilici şi derivaţi funcţionali 36. Picul de la m/e 99 apare în urma pierderii unui radical etoxi. Stabiliţi structura produsului C4H8O2 (pic metastabil la m* 41). 37. Ionul molecular apare la m/e 144. Picul de bază de la m/e 60 conţine elemente provenite din acidul acetic şi este caracteristic pentru acizii neramificaţi la Cα : Această rearanjare McLafferty este confirmată şi de picul metastabil de la m* 41. Soluţie: 2. Compusul investigat este acidul butiric.

Soluţie: Ionul molecular m/e 158 prezintă intensitate scăzută.134 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Intensitatea picurilor M-15 şi M-29 nu sugerează existenţă ramificaţiilor pe lanţul hidrocarbonat. Spectrele a şi b reprezintă izomeri de poziţie de tip hidroxibenzoat de metil. Picul metastabil este şi el în acord cu o structură de tip esteric (742/158). apare un ion M-1 de intensitate slabă. Singurul izomer care admite acest proces este izomerul orto (“efect orto”): . masa sa pară fiind un indiciu că el rezultă în urma unui proces de rearanjare în care se elimină o moleculă de metanol (M-32). Spectrul a are un pic metastabil la m* 94. 39.7). Spectrul de masă corespunde hexanoatului de etil. 38. probabil. Picul m/e 127 (M-31) este caracteristic pentru pierderea de OCH3. Picul de bază al spectrului apare la m/e 120.7 iar spectrul b are picuri metastabile la m* 96. Deduceţi structura compusului C9H18O2 (pic metastabil la m* 34. Picul următor în ceea ce privrşte intensitatea apare la m/e 87 (M-71) şi este probabil determinat de de scindarea unui fragment C5H11 (rezultă că în moleculă există o unitate hidrocarbonată saturată de cel puţin 5 atomi de carbon). a b Soluţie: 4. Stabiliţi care este izomerul orto.3 şi 71.5. Picul de bază (m/e 74) apare. în urma unui proces de rearanjare. În ambele cazuri ionii moleculari apar la m/e 152. Compusul este octanoatul de metil.

56 0.7 74 7.5 (932/121).60 0.5m 1 8.4 2.25 0.3 0.6 22 0.2 6. picul de bază (M-31) rezultă în urma scindării unui radical metoxi.09 1. Ionii m/e 121 şi 120 pierd ulterior CO pentru a forma ionii m/e 92 şi.38 1.3 1.3 0.09 abundenţă relativă 2 3.9 0.5 0.61 0.9 0.3 0.04 6 0.1 1.14 12 0.4 0.2 1.9 abundenţă relativă 2 4. datele prezentate nu permit diferenţierea între izomerul meta şi para.33 0.6 1. m/e 93.5 0.0m 103 1 1.47 8. Stabiliţi cît mai multe detalii structurale utilizând următoarele spectre de masă prezentate în formă tabelară şi grafică: m/e 39 40 41 42 43 46.47 1 . Spectrul a corespunde o-hidroxi-benzoatului de metil. În cazul spectrului b.71 3. respectiv.79 4.65 3.5 52 52.15 2.07 1.6 0. al cărui semnal apare la m/e 74 ? Soluţie:.34 - m/e 3 8.5 51 51.3 1 13 5.5 53 56.5 0.32 2.7 (1202/152) şi 96.84 100 10 0. Fragmentarea 121→93 este confirmată şi de picul metastabil m* 71.07 0. spectrul prezentat este cel al parahidroxi-benzoatului de metil.69 0. Esterii în care predomină lanţul acidului dau o rearanjare McLafferty în care este implicat acidul: Probleme diverse 41.5 0.59 5.09 0.6 0.03 4.24 5.4 0.3 (121 /152).4m 50 50.5 0.17 3 0. Care este structura ionului.03 0.21 0.99 15 7.4 0.84 0. cu formarea unui ion de masă impară: Ambele procese sunt confirmate de picurile metastabile: m* 94. provenit din esterul metilic al unui acid gras.64 - 74 75 76 77 78 79 80 89 90 91 92 93 101.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 135 În cazul compusului b.24 0.2 0.3 9.2 3.3 1.05 0.26 1.86 0.7 0. 2 40.

Caracterul aromatic al celor 3 compuşi este susţinut de picurile intense de la m/e 77.52 2. 42. cu formare de ioni C6H5+ (m/e 77) abundenţi.2 100 8.4 0. 3 şi 5 pentru compusul 2.09 104 105 106 107 115 116 117 118 119 120 121 122 1 2. apărut prin scindarea de grupă metil din ionul molecular.1 0.52 0.5 0. nesaturarea echivalentă este 4 pentru compuşii 1. 91 sau 105.83 25 2.54 2. 118. Atribuiţi principalele picuri din spectrele de masă ale următoarelor substanţe: .0m 73 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 0.27 100 7.12 0. picurile de intensitate slabă de la m/e 119.77 0.02 0.30 1 2.59 0.33 0.5 0.9 0.24 0. Deşi pentru compusul 1 pot fi atribuite mai multe formule structurale. Ţinând cont că ionii C6H5C≡ O+ elimină uşor CO.3 0.3 0.59 3. poate să fie un ion C8H9+ (CH3C6H4CH2+ sau C6H4CH(CH3)+) sau un ion de tip C6H5C≡ O+.1 0.49 28 2.88 0.1 0.17 21 2 0.79 9. Picul m/e 91 (C7H7+.27 0.71 1 0.16 1. Picul de bază m/e 105 din spectrele compuşilor 1 şi 2.4 0.5 58 58.17 0.18 0.33 0.09 1 3.136 57 57. se poate concluziona că structura compusului 2 corespunde acetofenonei.16 0.44 0.10 0.13 0.29 0.08 0.8 0.5 59 59.91 0. Utilizarea picurilor izotopice ale ionilor m/e 120 şi 105 indică formula moleculară C9H12 pentru compuşii 1 şi 3 şi C8H8O pentru compusul 2. 104 şi 103.09 2 3 Soluţie: Masa moleculară a celor 3 produşi pare să fie 120.4 0. sugerează că este vorba de izopropilbenzen. asocierea cu lipsa din spectru a unui ion de masă M-15 abundent conduce la n-propilbenzen.04 1 0. ce indică pierderea de hidrogen.61 0. pic de bază) din spectrul compusului 3 rezultă în urma unei scindări benzilice.08 1.32 0.4 62 63 64 65 66 69.8 2.

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã a) clorură de metilen b) acetonă c) etilamină d) 1-butenă e) etilbenzen f) tetralină g) n-butiraldehidă h) ciclohexanol i) 2-dodecanonă j) n-dodecan 137 .

C2H3O 43 C3H7+ scindare σ sau ⋅ C2H3O+ scindare α k l ⋅ +⋅ + 84 M M +⋅ 69 scindare cu rearanjare M .H ⋅ M+ .H ⋅ M+ .CH3 C3H3+ 106 91 77 65 51 39 72 57 44 +⋅ g M ⋅ M+ -CH3 ⋅ C2H4O+ McLafferty 100 82 71 67 C3H7+ scindare σ C3H5+ C3H3+ C2H5+ CH3+ j ⋅ + 170 M 85 C6H13+ 71 C5H11+ 57 C4H9+ 43 C3H7+ 29 C2H5+ 57 43 41 39 29 15 162 105 91 43 structură b ⋅ M+ CH3CO+ CH3+ +⋅ e m/e 45 44 30 28 15 ⋅ structură c M+ ⋅ M+ .58 C3H6O+ CH3 ⋅ McLafferty M+ .C4H9 ion tropiliu 56 scindare α după C3H7+ deschiderea de ciclu 41 C3H5+ 27 C2H5+ 43. Identificaţi produsul şi interpretaţi principalele picuri: .CHO ⋅ ⋅ M+ .H2O .138 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã k) 1-fenilhexan l) ciclohexan Soluţii: m/e 88 86 84 51 49 56 55 41 39 structură a ⋅ 37 Cl2CH2+ ⋅ 37 Cl35ClCH2+ ⋅ 35 Cl2CH2+ 37 ClCH2+ 35 ClCH2+ ⋅ m/e 58 43 15 d M ⋅ M+ .H2O ⋅ 71 C5H11+ M+ .CH3 ⋅ CHNH+ CH3+ +⋅ f 132 M M ion tropiliu 104 M+ ⋅ -C2H4 retrofenil Diels retro-Diels ion 91 ion tropiliu 91 retro-Diels ion 51 C4H3+ 77 ciclopropenil +⋅ h +⋅ i 184 M M +⋅ 85 C6H13+ scindare σ M .

4 14 32 74 2.2 15 27 28 29 39 41 42 43 44 57 58 59 15.5 32 100 88 1.5 0.2 4.1 Spectru a b 12 13 14 16 28 29 30 31 3.3 12 0.5 e 139 .4 20 0.6 1.2 2.2 2 10 9.5 0.5 c d 26 27 28 29 44 45 55 56 57 71 72 73 74 38 74 12 4.2 4.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã m/e Abundenţă relativă 14 15 16 19 31 32 33 34 35 3.2 100 3.8 94 100 1.3 37 32 44 12 27 12 100 3.4 4.

raportul intensităţilor 44/43 indică prezenţa a 3 atomi de carbon. Picul de la m/e 45 poate reprezenta COOH+ (se poate corela şi cu picul intens de la m/e 27. Nesaturarea echivalentă este 2 (3+1-4/2). ce provine prin scindare de grupă COOH).1 % din intensitatea picului molecular.5 30 f 19 31 35 37 50 69 70 85 86 87 104 106 0.2 18 0. Picul m/e 55 rezultă în urma scindării de grupă OH. Rapoartele abundenţelor M/M+1 şi M/M+2 conduc la formula moleculară C3H4O2.2 6. picul M+1 reprezintă 1.8 0. Raportul abundenţelor M+1/M este caracteristic pentru prezenţa unui singur atom de carbon. de asemenea caracteristic). compusul este fluorura de metil.2 5. cu mare probabilitate. Compusul este formaldehida.7 0. d. Atribuirea structurală a principalelor picuri este următoarea: m/e 72 71 55 45 44 28 27 26 .140 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 14 19 33 52 53 71 5. Dacă picul de la m/e 58 este picul molecular.1 8. ceea ce indică prezenţa unui singur atom de carbon. Picul molecular apare la m/e 34 (pic de bază). Structura investigată este n-butanul.7 3.4 100 1. Atribuirea structurală a picurilor este: m/e structură 35 ⋅ CH3F+ 13 34 ⋅ CH3F+ 12 33 CH2F+ 32 ⋅ CHF+ 31 CF+ 19 F+ 15 CH3+ b.3 36 100 0. Structura propusă este cea a acidului acrilic. Prezenţa picului intens de la m/e 29 exclude izobutanul. picul de la m/e 43 rezultă prin scindarea de grupă metil şi formula brută este C 4H10. Deorece picul m/e 15 este. picurile M şi M-1 intense sunt caracteristice pentru aldehidele alifatice (a se remarca şi prezenţa picului M-18. principalele picuri observate rezultând în urma scindărilor legăturilor σ .2 1.2 Soluţie: a. Raportul abundenţelor M+1/M este caracteristic pentru prezenţa a 4 atomi de carbon. Atribuirea structurală a principalelor picuri este: m/e structură 31 ⋅ H2 C16O+ 13 30 ⋅ H2 C16O+ 12 29 HCO+ 28 ⋅ CO+ 16 ⋅ O+ 14 ⋅ CH2+ c. CH3 iar diferenţa până la 34 fiind 19.1 1.

2-acetilpirolul ar trebui să scindeze H de la atomul de azot. poate fi determinată de prezenţa a 3 atomi de fluor. Scindarea atomului de clor din ionul molecular (m/e 104) conduce la ionul m/e 69 a cărui amprentă izotopică indică prezenţa unui atom de carbon. stabilizat prin rezonanţă. Deoarece ionul molecular are masă impară. De remarcat că picul (M-H)+ este pic de bază în spectrul 2-metilpirolului.m. Scindarea grupei metil din 2-metilpirol este nefavorabilă deoarece conduce la un cation de tip aril.0078 M+1 M+2 1.35 = 57). mult mai puţin stabil decât cationul ⋅ format prin scindare de H . cloro-trifluorometan. 71 ⋅ M+ 52 ⋅ M+ -F 36 M -F2 +⋅ 19 F+ 14 N+ Rapoartele abundenţelor picurilor 106/104 şi 87/85 sunt caracteristice pentru prezenţa unui atom de clor. H.12 . dintre aceste două picuri fiind determinată de scindarea unui atom de fluor.a. Comparaţi disponibilitatea ionilor moleculari ai 2-metilpirolului şi a 2-acetilpirolului de ⋅ ⋅ a scinda H şi CH3 .20 0. ce poate corespunde prezenţei a 3 atomi de fluor. 1 Masele şi rapoartele abundenţelor izotopice pentru diferite combinaţii de C.0000 13 13. scindarea grupei metil din radicalul acetil conduce la formarea unui ion aciliu. NF3 (trifuorură de azot) este confirmată de atribuirea structurală a principalelor picuri: m/e structură f.42 0. Aceşti ioni extrag cu uşurinţă ioni hidrură din alcani. 45. Restul moleculei are masa de 57 u. Formula propusă. diferenţa de 19 u.m. diferenţa de 57 u.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã structură C3H4O2+ ⋅ ⋅ ⋅ M+ H COOH+ M+ OH COO+ ⋅ CO+ ⋅ 141 C2H3+ C2H2+ ⋅ e. ⋅ Soluţie: 2-metilpirolul scindează relativ uşor H de la grupa metil din poziţia 2.24 M+2 0. sau de la grupa metil cu formarea unui ion de tip α -ceto-carboniu. cu formarea unui ion nitreniu.9980 M+1 1. conducând la ioni (M-H)+ : CH+ + RH → CH4 + H2 + R+ C2H5+ + RH → C2H6 + R+ ANEXA NR. Formula propusă: CClF3.01 .0391 30 29.51 2. N şi O Formula C CH Masa 12 12.a. Atribuiri structurale pentru principalele picuri: m/e structură 104 ⋅ C ClF3+ 35 85 ⋅ CClF2+ 69 ⋅ CF3+ 50 ⋅ CF2+ 35 Cl+ 31 CF+ 19 F+ 44.08 Formula CH3N C2H5 1.m.0266 29.a. aceste fragmentări sunt puţin probabile. În schimb. (M . În condiţiile prezenţei unui singur atom de azot în moleculă. molecula trebuie să conţină un număr impar de atomi de azot. Deoarece ambii ioni sunt instabili.10 NO Masa 29. în timp ce picul (M-CH3)+ este pic de bază la 2-acetilpirol. formând un cation ⋅ stabilizat prin rezonanţă. Explicaţi de ce spectrele de ionizare chimică a alcanilor (gaz ionizant CH 4) prezintă picuri intense (M-H)+ ? Soluţie: Cei mai abundenţi ioni în plasma de ionizare sunt CH5+ şi C2H5+.

0027 Masa 41.20 0.0187 52.02 0.0157 51 51.76 1.0215 33.13 0.04 2.0058 43.84 2.0031 26.9949 16.0235 16 15.26 Masa 49 49.53 2.0313 53 53.86 .18 0.0313 29 29.08 0.0313 17 17.0266 17.0109 39.22 2.0078 26 26.15 0.20 0.12 1.14 0.09 0.0344 42.0157 27 27.39 0.21 0.89 2.01 C2N C3H2 1.9 0.06 0.20 0.04 3.01 0.9949 28.07 4.0078 50 50.0313 41 41.0157 39 39.0000 37 37.56 3.45 0.0184 N2H2 CH2O CH4N C2H6 0.0136 32.21 0.07 2.34 0.0062 27.0453 33.44 0.01 0.07 0.59 3.0340 34 34.0297 31.0140 M+1 M+2 1.0235 40 40.20 2.41 1.79 1.21 CH5O2 C4H C4H2 C4H3 C2N2 C3H2N C4H4 C2HN2 30.02 0.0422 32 31.40 0.0531 36 36.58 3.0106 30.20 0.20 CN2 C2O C2H2N C3H4 0.0140 29.27 0.37 0.0218 30.02 0.0062 39.19 0.66 4.04 2.47 0.20 0.11 0.0031 14.20 2.0218 42.26 0.0184 24 24.78 1.88 2.24 4.01 NOH N2H3 CH3O CH5N O2 NOH2 N2H4 CH4O NOH3 N2H5 CH5O N2H6 C3 2.20 0.01 C2HN C3H3 0.01 0.04 0.0344 19 19.0187 40.07 2.21 0.92 3.12 0.0031 38.0470 43 43.01 0.24 0.05 0.84 1.20 0.46 2.0140 0.20 0.01 0.40 0.16 0.15 1.02 0.0297 43.20 0.0470 31 31.0109 15.03 0.0078 38 38.40 1.21 0.48 2.81 1.04 1.0344 30.0235 28 28.01 0.0027 17.142 N CH2 NH CH3 O NH2 CH4 OH NH3 CH5 H2O NH4 H3O C2 C2H CN C2H2 CHN C2H3 N2 CO CH2N C2H4 N2H CHO Formula C2HO C2H3N C3H5 CHNO CH2N2 C2H2O C2H4N C3H6 CHNO CH3N2 C2H3O Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 14 14.9980 42.52 1.03 0.0027 41.86 3.0187 28.02 0.0106 18.9898 32.00458 31.0157 15 15.54 3.21 0.32 M+2 0.34 0.83 1.0062 52.23 2.23 0.50 1.0235 52 52.0106 42.16 0.31 0.04 Formula 1.25 0.0184 31.20 CHN2 M+1 2.0290 49.54 0.04 1.04 1.21 0.61 3.0375 32.07 4.49 2.9949 40.0266 41.01 C3H 1.0109 27.43 1.0187 16.0262 33 33.17 1.29 0.0000 25 25.0391 18 18.0391 42 41.45 0.18 0.38 1.34 0.

47 0.01334 47.0109 63.41 0.01 0.0783 59 59.26 2.0484 59.0340 57.0344 54.0579 57.0419 46.0089 44.01 0.0610 M+1 M+2 1.0054 58.0027 53.24 0.0167 46.04 4.0422 43.26 2.0626 57 57.0297 55.9976 57.02 0.58 1.07 2.0136 44.0011 43.0266 65.0106 54.9929 58.20 0.54 1.03 0.41 0.07 Masa 58 57.38 4.0246 59.00 3.63 3.42 0.03 0.0160 64.48 0.9980 54.0626 45 45.0500 44.27 0.29 2.22 0.01 0.41 0.53 1.20 0.21 0.94 2.0136 56.96 2.05 0.0027 65.0579 46 45.02 0.22 0.22 1.26 4.12 1.74 5.24 2.01 0.31 0.0371 47.0106 66.46 0.50 0.64 3.0249 55.0211 48.48 0.9929 46.0140 65.05 0.0548 44 44.05 0.03 C3HO C3H3N C4H5 C2NO C2H2N2 C3H2O C3H4N C4H6 C2HNO C2H3N2 C3H3O C3H5N C4H7 CH2N3 C2O2 C2H2NO C2H4N2 C3H4O C3H6N C4H8 CHN2O CH3N3 C2HO2 C2H3NO C2H5N2 C3H5O C3H7N C4H9 Formula C4HN C5H3 CH4O3 C4H2N C5H4 C3HN2 C4HO C4H3N C5H5 C3H2N2 C4H2O C4H4N C5H6 143 53.19 1.9976 45.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C2H5N C3H7 N2O CO2 CH2NO CH4N2 C2H4O C2H6N C3H8 HN2O CHO2 CH3NO CH5N2 C2H5O C2H7N NO2 N2H2O CH2O2 CH4NO CH6N2 C2H6O C2H8N CH3O2 CH5NO CH7N2 C2H7O CH4O2 C4 Formula CNO2 CH2N2O CH4N3 C2H2O2 C2H4NO C2H6N2 C3H6O C3H8N C4H10 CHNO2 CH3N2O CH5N3 C2H3O2 C2H5NO C2H7N2 43.02 0.40 0.37 0.66 3.08 2.21 0.0470 67 M+1 4.21 0.0532 46.08 Masa 63.72 5.30 3.0235 64 64.02 0.02 0.0657 58.67 4.0054 46.09 0.66 0.0262 56.55 1.40 0.21 0.69 4.0266 53.0262 44.9898 44.31 2.27 2.97 3.04 0.60 2.40 0.02 3.33 0.04 0.22 0.99 3.0218 66.96 3.28 2.20 0.42 0.0328 56.0000 2.32 0.42 0.0089 57.75 5.0167 58.02 4.0293 58.40 0.26 2.0007 59.21 0.24 0.0344 66.22 0.0391 66 66.22 4.30 2.12 4.04 0.21 0.0609 47.56 1.05 0.0215 57.33 3.02 0.40 0.21 0.0391 54 53.22 0.22 0.35 3.31 3.0705 3.12 4.0340 45.90 2.0187 64.24 0.45 M+2 0.72 4.22 0.05 0.0375 44.70 4.24 0.45 0.65 3.02 0.58 2.07 2.0470 55 55.12 .0453 45.61 2.09 0.92 2.0375 56.35 0.24 0.08 1.03 0.09 0.80 1.0453 57.05 0.60 0.0371 59.0184 55.0313 65 65.47 0.06 0.83 1.0215 45.21 0.9898 56.0419 58.43 0.77 5.0133 59.27 0.02 1.0532 58.0501 56.82 1.09 0.0497 48 48.0058 55.0218 54.21 0.75 4.92 2.74 4.38 3.16 1.0548 56 56.08 1.66 0.40 0.93 2.29 2.06 0.39 4.0422 55.0406 58.21 1.0293 46.36 3.62 3.03 0.24 0.40 0.0657 47 47.27 2.18 1.41 0.57 1.91 2.

62 0.0705 70 70.0078 62 62.0548 68 68.0320 75.02 0.53 0.06 0.07 0.03 0.03 C2HN3 C3HNO C3H3N2 C4H3O C4H5N C5H7 C2H2N3 C3O2 C3H2NO C3H4N2 C4H4O C4H6N C5H8 CHN4 C2HN2O C2H3N3 C3HO2 C3H3NO C3H5N2 C4H5O C4H7N C5H9 CH2N4 C2NO2 C2H2N2O C2H4N3 Formula CH4N3O CH6N4 C2H2O3 C2H4NO2 C2H6N2O C2H8N3 C3H6O2 C3H8NO C3H10N2 C4H10O C6H2 CHNO3 CH3N2O2 CH5N3O CH7N4 C2H3O3 C2H5NO2 C2H7N2O C2H9N3 C3H7O2 67.32 3.70 2.0320 Masa 70.0718 62.31 2.61 0.41 4.82 5.43 4.0406 Masa 74.41 M+1 3.0375 68.22 0.69 4.12 1.62 0.21 0.0501 68.9925 61.0736 71.0798 75.32 2.0215 69.0653 61.10 4.69 3.0480 62.04 0.44 0.03 0.0672 75.22 0.47 4.23 0.0371 71.0085 60.05 0.23 0.0136 68.44 0.9929 70.98 2.0202 69.09 0.32 3.0133 71.0606 74.42 0.24 0.52 0.0736 60 60.0368 74.05 4.79 4.01 3.0328 68.02 0.68 3.73 4.22 0.0007 71.60 0.9898 68.0446 3.04 0.0719 74.43 0.39 3.0783 71 71.0195 75.03 0.42 0.72 2.77 0.44 0.55 0.0422 67.0089 69.25 0.03 0.59 1.21 0.28 0.0449 60.23 0.78 5.0262 68.03 0.60 0.52 M+2 0.04 0.0211 60.57 1.25 1.0845 74.80 5.64 2.0297 67.17 4.00 3.37 3.35 3.23 0.12 1.0171 67.71 4.62 0.0340 69.22 0.68 4.0082 75.74 4.13 2.0242 62.05 0.60 1.0054 70.33 2.34 5.0293 70.42 3.25 0.03 0.12 2.0532 70.144 C3H7O C3H9N CH2NO2 CH4N2O CH6N3 C2H4O2 C2H6NO C2H8N2 C3H8O CHO3 CH3NO2 CH5N2O CH7N3 C2H5O2 C2H7NO C3H9O C5H CH2O3 CH4NO2 CH6N2O CH8N3 C2H6O2 C5H2 CH3O3 CH5NO2 Formula C3H2O2 C3H4NO C3H6N2 C4H6O C4H8N C5H10 CHN3O CH3N4 C2HNO2 C2H3N2O C2H5N3 C3H3O2 C3H5NO C3H7N2 C4H7O C4H9N C5H11 CH2N3O CH4N4 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 59.05 3.0497 71.97 2.95 2.25 0.25 0.0433 75.0688 60.22 0.60 0.0419 70.0246 71.70 3.43 0.9956 75.67 0.23 1.07 0.0082 63.0355 74.27 0.9976 69.30 2.12 3.30 2.0003 62.99 3.43 3.62 3.44 0.44 0.0484 71.0861 72 72.42 0.0198 72.41 0.69 3.0184 67.0528 61.06 3.0594 74.34 2.0575 61 60.07 4.98 3.34 3.09 0.0157 75 74.12 2.13 2.44 4.0641 61.0559 75.28 0.0167 70.02 0.0003 74.96 2.0164 61.0058 67.04 0.41 0.0497 59.42 0.60 1.06 0.33 2.25 0.28 0.21 1.0324 60.0249 67.41 0.09 0.58 0.0563 60.09 0.0359 71.0732 74.28 2.0453 69.0657 70.35 2.32 2.24 1.0402 61.09 0.22 0.08 3.0280 69.0610 71.35 3.42 0.62 2.0626 69 69.0120 71.43 5.25 0.83 5.41 0.44 .0437 3.28 0.04 0.52 6.23 0.0368 62.0242 74.34 2.28 0.85 5.21 0.56 M+2 0.0480 74.06 0.07 0.09 4.12 4.37 0.0289 61.18 1.34 3.24 0.65 2.42 0.41 0.44 0.0156 63 63.04 M+1 2.0579 69.45 3.05 1.64 3.46 4.

33 0.0246 83.0289 73.07 0.0422 79.0477 77.73 5.32 0.66 0.50 0.40 3.81 0.31 2.0449 72.88 0.0249 80.38 3.22 0.55 5.38 5.02 2.06 0.42 0.0109 75.18 M+1 M+2 3.0078 74 74.60 0.82 6.08 0.0235 76 76.83 6.14 0.68 0.19 .04 3.0269 79.09 0.0375 80.11 0.67 3.0218 78.15 0.0160 76.09 3.0317 78.61 0.38 2.0085 84.29 0.0266 77.0031 79.49 4.9953 78.72 3.64 2.0939 73 73.0313 77 76.55 0.0297 79.27 0.48 0.0399 76.28 0.0371 83.0324 72.9874 77.18 1.0892 73.60 0.78 5.03 3.28 0.0273 76.95 6.40 4.0429 78.0120 83.10 0.66 4.0113 77.45 5.39 2.82 5.15 5.62 0.0034 76.14 0.0684 75.69 2.30 4.62 0.57 5.0133 83.0484 83.0548 80 80.24 0.41 0.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C2H2NO2 C2H4N2O C2H6N3 C3H4O2 C3H6NO C3H8N2 C4H8O C4H10N C5H12 CHN2O2 CH3N3O CH5N4 C2HO3 C2H3NO2 C2H5N2O C2H7N3 C3H5O2 C3H7NO C3H9N2 C4H9O C4H11N C6H CH2N2O2 Formula CH2O4 CH4NO3 CH6N2O2 C2H6O3 C4H2N2 C5H2O C5H4N C6H6 CH3O4 CH5NO3 C3HN3 C4HNO C4H3N2 C5H3O C5H5N C6H7 CH4O4 C3H2N3 C4H2NO C4H4N2 C5H4O C5H6N 72.11 0.0106 78.19 3.45 5.14 C2H2N3O C2H4N4 C3H2NO2 C3H4N2O C3H6N3 C4H4O2 C4H6NO C4H8N2 C5H8O C5H10N C6H12 75.25 0.0109 80.62 0.29 0.61 0.49 6.30 2.38 3.41 C3H9NO C5HN C6H3 CH2NO3 CH4N2O2 CH6N3O CH8N4 C2H4O3 C2H6NO2 C2H8N2O C3H8O2 C5H2N C6H4 CHO4 CH3NO3 CH5N2O2 CH7N3O C2H5O3 C2H7NO2 C4HN2 C5HO C5H3N C6H5 M+1 M+2 Formula 1.0140 77.61 0.42 4.56 0.80 0.43 0.0187 76.65 3.47 4.08 0.18 C2HN3O C2H3N4 C3HNO2 C3H3N2O C3H5N3 C4H3O2 C4H5NO C4H7N2 C5H7O C5H9N C6H11 1.33 0.0511 76.0191 78.0238 77.0344 78.13 5.88 6.0501 2.42 3.0136 80.0575 72.74 3.25 0.0116 Masa 78 77.25 0.0688 84.24 0.76 4.94 2.81 5.0211 84.0524 76.93 6.29 1.0184 79.0007 83.0027 77.0861 84 84.0038 73.80 0.44 0.0391 Masa 83 83.18 1.20 5.11 0.06 0.24 0.0736 83.04 0.22 0.14 0.44 0.0470 79 79.75 3.0641 73.48 0.0277 73.58 0.13 1.61 1.73 4.44 0.15 0.49 5.0211 72.13 4.0575 84.32 0.0939 85 145 3.86 5.23 0.11 0.73 2.48 4.0563 84.0449 84.87 6.80 6.27 1.0085 72.0515 72.32 0.18 1.11 0.0497 83.12 5.03 0.14 0.29 0.25 1.77 4.84 5.23 0.53 0.0814 84.0653 73.47 4.0610 83.45 0.36 2.61 0.43 0.0171 79.09 4.0058 79.99 2.11 0.0563 72.32 0.0528 73.44 0.0262 80.80 0.21 5.41 0.29 0.14 0.0688 72.27 0.34 2.0750 76.00 2.63 2.0590 77.76 5.9925 73.0324 84.47 5.07 0.0198 84.0637 76.22 0.51 5.62 0.18 1.42 0.80 0.15 4.0359 83.72 4.41 0.0814 72.51 4.0351 77.40 3.03 0.0164 73.0767 73.08 0.36 3.11 4.10 5.0437 84.95 0.0402 73.41 0.45 0.45 4.

33 0.0715 89.72 4.18 6.08 0.0293 82.23 0.9953 90.52 5.25 CHN4O C2HN2O2 C2H3N3O C2H5N4 C3HO3 C3H3NO2 C3H5N2O C3H7N3 C4H5O2 C4H7NO C4H9N2 C5H9O C5H11N C6H13 C7H CH2N4O C2H2N2O2 C2H4N3O C2H6N4 C3H2O3 Formula CHN2O3 CH3N3O2 CH5N4O C2HO4 C2H3NO3 C2H5N2O2 C2H7N3O C2H9N4 C3H5O3 C3H7NO2 C3H9N2O C3H11N3 C4H9O2 C4H11NO C5HN2 C6HO C6H3N C7H5 CH2N2O3 CH4N3O2 CH6N4O C2H2O4 C2H4NO3 C2H6N2O2 C2H8N3O C2H10N4 C3H10N2O 85.0810 87.42 0.88 7.0065 90.0167 82.9956 87.43 0.23 0.29 0.25 0.53 4.74 2.19 0.48 0.1096 86.50 4.54 6.61 0.25 1.08 4.56 4.19 4.06 0.64 0.0923 87.08 3.35 2.85 4.64 0.06 0.69 7.77 3.44 0.0027 89.25 2.0433 87.61 0.0668 90.48 4.43 0.0038 85.23 5.0195 87.64 M+1 M+2 1.61 0.0164 85.0767 85.38 3.08 0.32 0.0954 89.72 3.44 3.0340 81.36 0.68 3.0355 86.0907 90.78 3.0109 87.79 5.1049 87.08 0.27 0.87 5.45 4.0446 87.43 0.48 0.46 0.26 0.0054 82.35 2.99 6.70 4.86 5.39 0.27 0.11 0.06 0.59 5.71 7.23 0.02 3.43 3.19 0.48 0.0113 89.18 3.43 4.0351 89.9925 85.46 3.0794 2.06 4.08 0.66 3.0559 87.24 0.63 0.12 4.71 3.33 2.06 0.0082 87.0515 84.91 6.0308 86.44 0.16 4.0542 89.82 0.25 0.81 4.41 3.0238 89.42 4.0069 87.45 0.51 4.05 0.0280 82.0003 Masa 89 88.90 6.60 5.32 0.19 M+1 3.98 2.0606 86.0672 87.64 0.30 0.9987 89.15 0.14 0.48 0.91 7.0151 85.51 4.30 0.0368 86.64 0.99 2.47 3.15 0.17 5.0089 81.33 0.18 3.0277 85.0892 85.38 0.0626 81 81.11 0.41 3.61 0.45 0.77 4.0191 90.42 0.84 0.0215 81.0657 82.29 0.89 5.75 4.0970 86.9976 81.48 0.0579 81.54 5.20 0.0532 82.27 0.0477 89.80 3.73 2.0402 85.60 M+2 0.33 0.0653 85.45 0.82 0.0705 82 82.0590 89.63 0.0320 87.0594 86.32 2.0226 89.43 4.11 0.16 0.0328 80.05 3.58 0.0266 89.42 0.62 5.0684 87.0202 81.0406 82.0429 90.0829 89.0641 85.25 0.23 0.83 3.03 3.48 0.68 3.27 .96 6.0078 86 86.0453 81.23 0.30 0.11 0.08 0.14 4.05 0.146 C6H8 C2HN4 C3HN2O C3H3N3 C4HO2 C4H3NO C4H5N2 C5H5O C5H7N C6H9 C2H2N4 C3H2N2O C3H4N3 C4H2O2 C4H4NO C4H6N2 C5H6O C5H8N C6H10 Formula C3H4NO2 C3H6N2O C3H8N3 C4H6O2 C4H8NO C4H10N2 C5H10O C5H12N C6H14 C7H2 CHN3O2 CH3N4O C2HNO3 C2H3N2O2 C2H5N3O C2H7N4 C3H3O3 C3H5NO2 C3H7N2O C3H9N3 C4H7O2 C4H9NO C4H11N2 C5H11O C5H13N C6HN C7H3 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 80.0391 90 90.0289 85.63 0.55 4.0603 89.0304 90.20 0.0732 86.0841 89.69 2.0783 Masa 86.0235 88 6.0242 86.26 5.14 0.20 0.64 0.15 0.10 3.50 4.0229 86.06 0.0480 86.27 0.11 0.39 3.37 2.0116 86.24 0.78 4.0157 87 87.0419 82.62 0.0528 85.0464 88.81 4.92 6.18 5.0845 86.1018 85.29 0.25 2.25 5.0798 87.0719 86.9874 89.98 6.0140 89.

48 0.28 .0511 88.03 7.13 0.14 5.99 7.90 7.56 6.0637 88.10 0.65 2.40 2.23 0.42 0.0371 95.0328 92.81 0.39 0.50 5.0262 92.61 0.0876 88.26 3.61 0.42 0.0215 93.0348 92.26 4.77 4.26 6.0109 92.64 0.84 6.0062 93.07 3.0038 97.0007 95.25 0.16 0.0736 95.0133 95.50 5.61 0.74 3.25 0.0422 91.0085 96.0460 92.82 0.08 0.53 0.53 4.44 0.52 5.0058 91.48 0.0657 94.9905 91.76 2.96 7.44 0.9976 93.16 0.20 0.0198 96.0277 M+1 6.59 6.0763 88.47 3.0202 93.23 0.0497 95.64 0.0382 91.21 0.81 0.83 4.0548 92 91.19 5.80 4.63 0.29 6.43 0.38 2.0297 91.13 0.11 3.9858 93 93.21 6.0184 91.17 0.0750 88.25 C4H10O2 C5H2N2 C6H2O C6H4N C7H6 Formula C5HNO C5H3N2 C6H3O C6H5N C7H7 Masa 91.38 0.0586 92.92 6.78 5.28 0.0147 88.0273 88.0395 91.0218 90.17 0.0861 96 96.0246 95.63 0.10 4.0539 93.55 5.0437 96.42 3.31 0.20 0.0449 96.49 0.64 0.21 0.62 6.34 0.46 0.76 3.56 5.42 0.23 0.17 5.34 0.01 7.82 0.81 0.0575 96.0136 92.0681 90.0300 93.40 2.70 4.64 7.82 4.0524 88.0187 88.63 0.09 0.0610 95.16 CH2NO4 CH4N2O3 CH6N3O2 CH8N4O C2H4O4 C2H6NO3 C2H8N2O2 C3H8O3 C4H2N3 C5H2NO C5H4N2 C6H4O C6H6N C7H8 N2O4 CH3NO4 CH5N2O3 CH7N3O2 C2H5O4 C2H7NO3 C3HN4 C4HN2O C4H3N3 C5HO2 C5H3NO C5H5N2 CHNO4 CH3N2O3 CH5N3O2 CH7N4O C2H3O4 C2H5NO3 C2H7N2O2 C2H9N3O C3H7O3 C3H9NO2 C4HN3 CH5NO4 C3HN3O C3H3N4 C4HNO2 C4H3N2O C4H5N3 C5H3O2 C5H5NO C5H7N2 C6H7O C6H9N C7H11 C3H2N3O C3H4N4 C4H2NO2 C4H4N2O C4H6N3 C5H4O2 C5H6NO C5H8N2 C6H8O C6H10N C7H12 C2HN4O C3HN2O2 C3H3N3O 147 90.0218 95.0634 91.49 0.63 2.74 4.0344 90.04 2.0626 91.25 0.34 2.38 2.13 0.53 5.0888 88.20 6.0746 91.56 6.49 5.48 0.33 0.13 3.0470 91 90.23 6.28 6.63 0.90 6.45 0.13 0.06 0.0034 88.76 0.16 0.63 6.0375 92.0563 96.0031 91.71 2.0120 95.0386 88.0419 94.82 0.11 0.10 0.42 2.12 Masa 94.0453 M+1 5.26 0.38 0.17 0.28 5.0532 94.0783 95 95.47 0.34 0.0313 2.0399 88.25 Formula C5H6N2 C6H6O C6H8N C7H10 1.57 6.63 0.90 5.52 0.0426 93.55 5.21 0.19 0.27 0.25 1.0621 91.80 1.38 0.44 3.35 0.0211 96.69 9.21 0.95 7.03 2.0324 96.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã CH2N3O2 CH4N4O C2H2NO3 C2H4N2O2 C2H6N3O C2H8N4 C3H4O3 C3H6NO2 C3H8N2O C3H10N3 C4H8O2 C4H10NO C4H12N2 C5H12O C6H2N C7H4 88.49 3.81 0.77 2.0501 92.01 2.0939 97 97.0106 90.82 3.0089 93.72 M+2 0.39 0.31 0.0699 92.0160 88.46 4.0151 97.93 7.67 2.37 2.17 4.42 0.66 0.0249 92.68 M+2 0.38 0.0473 92.0508 91.0171 4.85 5.69 3.26 1.1001 88.0814 96.0269 91.81 5.26 0.34 0.30 0.52 0.86 6.0144 91.65 7.80 5.0359 95.28 0.87 6.44 4.9983 92.55 4.47 0.0484 95.0222 92.0187 93.0688 96.74 0.21 0.31 0.

39 0.0606 98.60 5.0715 101.22 0.28 0.0967 101.10 0.70 7.33 3.45 C3H5N4 C4HO3 C4H3NO2 C4H5N2O C4H7N3 C5H5O2 C5H7NO C5H9N2 C6H9O C6H11N C7H13 C8H 97.47 0.16 5.9987 101.47 4.0892 97.39 0.1205 101.26 6.0446 99.83 5.26 0.1001 100.28 0.43 0.0594 98.27 5.72 7.44 0.0559 99.0798 99.06 2.33 6.0027 101.26 0.49 4.0954 101.49 4.47 0.56 5.0603 101.99 8.17 0.0320 99.33 2.31 0.34 6.66 0.50 0.0140 94.1127 100.21 0.16 4.10 0.0082 99.0100 100.0732 98.0391 102 102.71 M+2 0.73 7.62 7.31 0.35 0.53 0.80 5.64 0.84 CHN4O2 C2HN2O3 C2H3N3O2 C2H5N4O C3HO4 C3H3NO3 C3H5N2O2 C3H7N3O C3H9N4 C4H5O3 C4H7NO2 C4H9N2O C4H11N3 C5H9O2 C5H11NO C5H13N2 C6HN2 C6H13O C6H15N C7HO C7H3N C8H5 CH2N4O2 C2H2N2O3 C2H4N3O2 C2H6N4O C3H2O4 .45 0.61 5.07 7.0355 98.0280 94.0340 93.31 6.82 3.0113 101.52 0.71 0.10 0.31 0.79 8.0763 100.35 0.60 6.13 0.68 0.70 3.51 4.0719 98.69 0.26 0.47 0.33 Formula C5H8O2 C5H10NO C5H12N2 C6H12O C6H14N C7H2N C7H16 C8H4 Masa 100.39 0.40 3.0579 93.0242 98.0195 99.13 0.24 5.58 5.17 0.06 7.86 4.39 0.0167 94.53 0.72 3.0304 102.33 3.0888 100.0293 6.0308 98.50 0.70 4.0684 99.43 3.0157 99 99.0705 94 94.0528 97.20 5.41 4.39 0.13 0.0109 99.07 3.62 0.53 5.43 0.13 0.98 7.49 0.26 1.28 0.0054 94.38 0.09 0.0406 94.85 4.1096 98.0065 102.0368 98.68 2.9956 99.0238 101.64 0.86 5.68 0.0178 102.0235 100 100.81 3.0641 97.26 0.21 0.42 0.0078 4.1252 100.26 0.10 0.53 0.0923 99.28 0.22 5.68 0.98 7.17 0.1049 99.76 4.45 0.0829 101.09 7.0653 97.33 2.80 8.93 6.13 0.1018 97.81 0.89 5.35 0.28 0.22 0.61 5.0069 99.0477 101.0433 99.0515 96.65 0.28 0.68 0.68 0.0289 97.91 4.97 6.04 7.89 0.0402 97.21 0.0229 98.73 0.77 8.68 0.36 6.9925 97.95 6.0351 101.54 4.0116 98.68 7.59 5.17 0.0140 101.31 0.0845 98.45 0.00 6.0187 100.51 5.0672 99.0313 101 101.52 4.0810 99.46 4.0590 101.0480 98.26 0.0970 98.98 6.35 0.37 7.82 8.45 3.0003 98.63 6.17 0.64 5.21 0.43 0.13 4.79 4.41 3.9953 M+1 5.0524 100.0226 101.0266 101.67 7.82 0.0379 94.0147 M+1 M+2 3.1080 101.34 Masa 98 98.26 0.0266 94.0542 101.9874 101.96 7.53 0.06 3.88 4.77 6.0841 101.0164 97.35 0.0464 100.23 0.0767 97.53 0.84 0.49 0.148 C6H5O C6H7N C7H9 CH4NO4 CH6N2O3 C2H6O4 C3H2N4 C4H2N2O C4H4N3 C5H2O2 C5H4NO Formula C2H2N4O C3H2N2O2 C3H4N3O C3H6N4 C4H2O3 C4H4NO2 C4H6N20 C4H8N3 C5H6O2 C5H8NO C5H10N2 C6H10O C6H12N C7H14 C8H2 C2HN3O2 C2H3N4O C3HNO3 C3H3N2O2 C3H5N3O C3H7N4 C4H3O3 C4H5NO2 C4H7N2O C4H9N3 C5H7O2 C5H9NO C5H11N2 C6H11O C6H13N C7HN C7H15 C8H3 C2H2N3O2 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 93.26 0.12 4.1174 99.31 0.85 5.58 5.11 7.

47 0.50 4.68 0.0218 102.30 5.31 0.18 4.0426 105.23 0.96 6.0089 105.34 2.14 3.45 0.66 0.0395 103.0187 105.45 0.66 0.0379 106.52 4.0375 104.50 0.93 4.62 0.45 3.0790 105.29 0.83 0.91 5.79 0.77 M+2 0.66 0.0249 104.0014 106.28 6.23 0.46 3.62 0.66 6.87 3.88 5.0222 104.10 0.0106 102.23 0.0273 100.45 0.0621 103.0491 106.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C2H4N4O C3H2NO3 C3H6N3O C3H8N4 C4H4O3 C4H6NO2 C4H8N2O C4H10N3 Formula C5H12NO C5H14N2 C6H2N2 C6H14O C7H2O C7H4N C8H6 CHN3O3 CH3N4O2 C2HNO4 C2H3N2O3 C2H5N3O2 C2H7N4O C3H3O4 C3H5NO3 C3H7N2O2 C3H9N3O C3H11N4 C4H7O3 C4H9NO3 C4H11N2O C4H13N3 C5HN3 C5H11O2 C5H13NO C6HNO C6H3N2 C7H3O C7H5N C8H7 CH2N3O3 CH4N4O2 C2H2NO4 C2H4N2O3 C2H6N3O2 C2H8N4O C3H4O4 C3H6NO3 C3H8N2O2 100.73 2.83 0.0743 149 3.36 2.0985 103.0269 103.85 4.14 0.89 3.45 0.0626 105 104.45 0.0171 103.29 0.26 0.81 0.0794 102.85 3.0460 104.0386 100.06 8.62 0.79 3.84 0.0777 105.35 0.84 0.39 7.31 7.47 .90 4.21 0.23 0.45 0.60 5.53 0.49 3.0579 105.68 0.45 0.93 5.0746 103.03 8.0617 106.50 0.33 7.28 0.19 0.68 0.26 0.39 0.75 3.0109 104.0998 103.77 4.0856 106.0253 106.0215 105.60 6.0175 105.04 8.03 6.0136 104.58 4.56 5.66 0.0837 104.0335 103.0018 103.86 4.12 3.13 Masa 102.85 0.34 Formula C5H2N3 C5H12O2 C6H2NO C6H4N2 C7H4O C7H6N C8H8 2.75 7.76 3.57 4.32 0.0548 104 104.68 6.9905 103.0903 105.92 7.78 2.0399 100.84 4.83 0.13 0.68 8.0328 104.0317 102.66 0.0637 100.28 0.58 6.0634 103.0058 103.55 4.74 M+2 0.82 0.58 4.94 7.82 4.0470 103 103.28 0.0539 105.40 0.43 0.43 0.41 0.0501 104.18 0.28 5.0348 104.0508 103.0504 106.02 6.77 2.73 3.64 0.10 0.84 0.41 0.22 6.58 5.28 0.0160 100.0668 102.46 3.0344 102.64 8.36 0.0096 104.72 3.10 0.23 4.75 2.0705 106 106.0144 103.1045 102.25 5.15 4.67 6.64 0.0750 100.30 7.53 0.50 0.09 3.0202 105.1111 103.48 3.28 0.0453 105.0031 103.0184 103.17 0.50 0.0413 105.47 0.43 0.02 2.48 3.0062 105.84 3.43 0.47 0.1158 102.9976 105.39 2.64 0.76 0.51 3.81 4.0429 102.0191 102.32 0.47 0.37 2.0422 103.47 C3H4NO3 C3H6N2O2 C3H8N3O C3H10N4 C4H6O3 C4H8NO2 C4H10N2O C4H12N3 C5H10O2 CH2N2O4 CH4N3O3 CH6N4O2 C2H4NO4 C2H6N2O3 C2H8N3O2 C2H10N4O C3H6O4 C3H8NO3 C3H10N2O2 102.83 0.58 0.19 0.0382 103.62 0.50 3.20 4.0907 102.0586 M+1 6.26 0.0664 105.0262 104.0552 105.0300 105.01 8.0759 103.63 0.11 3.94 4.0555 102.64 0.26 0.0919 102.0034 100.95 7.34 2.1032 102.87 4.35 0.03 2.41 2.53 M+1 6.0266 106.45 0.65 8.9936 105.0872 103.0681 Masa 104.0876 3.0699 104.0511 100.0140 106.67 8.26 0.66 5.54 4.65 0.24 0.9983 104.34 CHN2O4 CH3N3O3 CH5N4O2 C2H3NO4 C2H5N2O3 C2H7N3O2 C2H9N4O C3H5O4 C3H7NO3 C3H9N2O2 C3H11N3O C4HN4 C4H9O3 C4H11NO2 C5HN2O C5H3N3 C6HO2 C6H3NO C6H5N2 C7H5O C7H7N C8H9 2.0340 105.0257 102.64 0.28 0.0297 103.15 0.68 0.

21 5.57 5.19 0.57 5.38 7.59 0.24 0.20 5.34 2.0570 107.80 2.66 6.0653 109.37 0.63 7.0218 107.88 6.15 0.0559 111.51 3.0229 110.0657 106.06 2.0198 108.0688 108.0120 107.0164 109.64 0.19 0.54 5.84 0.73 0.33 0.46 0.55 0.86 4.0732 110.96 4.0289 109.0606 110.25 6.51 0.24 6.37 0.12 8.73 0.0082 111.58 0.45 0.90 6.150 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C3H10N3O C3H12N4 C4H8O3 C4H10NO2 C4H12N2O 104.0446 5.0328 110.35 042 4.43 0.84 5.0054 Masa 109.29 0.0892 109.76 8.29 0.0085 108.29 6.0532 106.30 6.14 8.08 0.62 0.42 2.55 5.35 0.0783 107 107.0457 107.0003 110.32 0.64 7.74 M+2 0.0950 4.05 2.85 0.33 0.0939 109 109.36 7.0712 104.27 6.17 3.42 2.39 7.32 6.0249 M+1 6.81 4.55 5.0535 108.0480 110.0320 111.73 8.0497 107.0116 110.0324 108.53 3.46 0.15 0.85 9.23 0.59 5.34 7.82 5.82 0.82 0.75 8.0528 109.0007 107.0157 111 111.15 0.68 0.41 0.0368 110.0402 109.85 0.97 7.0970 110.81 2.64 6.15 3.0078 110 110.41 0.18 5.68 0.84 5.80 3.33 0.0355 110.0719 110.0171 108.48 4.48 0.0297 108.0280 106.67 0.0814 108.55 0.83 0.1018 109.0641 109.02 7.43 0.70 8.0449 108.93 5.0473 104.0630 106.78 3.66 7.15 0.91 6.46 0.0845 110.29 0.53 5.96 5.0736 107.44 2.37 0.46 0.82 0.41 0.52 5.83 0.0695 107.10 0.0211 108.82 CH3N2O4 CH5N303 CH7N4O2 C2H5NO4 C2H7N2O3 C2H9N3O2 C3H7O4 C3H9NO3 C4HN3O C4H3N4 C5HNO2 C5H3N2O C5H5N3 C6H3O2 C6H5NO C6H7N2 C7H7O C7H9N C8H11 CH4N2O4 CH6N3O3 CH8N4O2 C2H6NO4 C2H8N2O3 C3H8O4 C4H2N3O C4H4N4 C5H2NO2 C5H4N2O C5H6N3 C6H4O2 C6H6NO C6H8N2 C7H8O C7H10N C8H12 CH5N2O4 C4H2N4 C4H10O3 C5H2N2O C5H4N3 C6H2O2 Formula C2H7NO4 C3HN4O C4HN2O2 C4H3N3O C4H5N4 C5HO3 C5H3NO2 C5H5N2O C5H7N3 C6H5O2 C6H7NO C6H9N2 C7H9O C7H11N C8H13 C9H CH6N2O4 C3H2N4O C4H2N2O2 C4H4N3O C4H6N4 C5H2O3 C5H4NO2 C5H6N2O C5H8N3 C6H6O2 C6H8NO C6H10N2 C7H10O C7H12N C8H14 C9H2 C3HN3O2 C3H3N4O C4HNO3 C4H3N2O2 C4H5N3O C4H7N4 C5H3O3 C5H5NO2 C5H7N2O C5H9N3 C6H7O2 106.59 0.36 0.9956 111.15 0.98 7.0672 111.37 0.41 7.0767 109.0195 111.0406 106.00 7.32 Formula C6H4NO C6H6N2 C7H6O C7H8N C8H10 Masa 106.0242 110.09 8.24 0.0422 108.64 0.93 6.37 0.0277 109.61 6.72 8.94 5.59 .23 0.0331 107.69 0.0151 109.33 0.19 0.66 0.0798 111.0038 109.61 6.07 8.87 9.29 0.28 0.51 0.0246 107.73 0.0583 107.0371 107.91 5.33 0.0433 111.54 0.88 4.0563 108.0359 107.29 0.54 5.83 0.10 4.94 6.0344 107.30 0.9925 109.19 0.0293 106.0648 108.0861 108 108.41 0.57 4.76 0.19 0.0575 108.63 6.11 8.50 0.90 5.15 0.34 2.59 0.59 4.0515 108.30 0.1063 104.54 0.81 M+2 0.19 0.89 5.69 6.0594 110.58 M+1 2.60 6.1096 110.0167 106.03 7.0484 107.62 0.94 5.0419 106.24 0.46 0.41 0.0133 107.0375 109.0610 107.34 2.0437 108.82 0.0308 110.55 0.30 0.0410 108.0069 111.59 0.51 0.0825 104.68 6.0093 107.

53 0.29 0.14 4.72 6.24 5.31 0.0794 114.0109 111.30 0.42 0.19 8.24 0.44 8.0508 115.44 3.46 8.07 0.58 5.15 0.46 0.29 0.67 0.67 0.59 0.20 0.89 5.71 6.0304 114.0470 115 115.33 0.0018 115.70 0.30 0.0226 113.0841 113.53 4.0065 114.04 8.42 0.0750 112.55 0.0269 115.99 6.63 6.0100 112.17 4.89 4.0351 113.36 0.1205 113.95 M+2 0.0395 115.02 5.0555 114.15 4.74 7.53 4.19 0.76 7.0684 151 .0590 113.0967 113.90 5.0218 114.96 6.0985 115.0542 113.54 4.45 0.62 5.51 0.85 5.86 0.55 0.71 7.16 0.21 C2H2N4O2 C3H2N2O3 C3H4N3O2 C3H6N4O C4H2O4 C4H4NO3 C4H6N2O2 C4H8N3O C4H10N4 C5H6O3 C5H8NO2 C5H10N2O C5H12N3 C6H10O2 C6H12NO C6H14N2 C7H2N2 C7H14O C7H16N C8H2O C8H4N C8H18 C9H6 111.92 9.0488 2.42 7.48 C3H2N3O2 C3H4N4O C4H2NO3 C4H4N2O2 C4H6N3O C4H8N4 C5H4O3 C5H6NO2 C5H8N2O C5H10N3 C6H8O2 C6H10NO C7H12O C7H14N C8H2N C8H16 C9H4 7.35 0.1174 111.80 4.09 8.31 0.0313 113 113.37 0.55 0.17 9.0144 115.78 8.0603 113.0923 111.81 8.0998 115.90 9.0106 114.0317 114.0386 112.46 0.0058 M+1 8.48 0.48 0.47 0.98 5.0235 112 112.24 Formula C5HN4 Masa 117.19 0.43 3.20 8.1253 112.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã CH7N3O3 109.23 5.53 0.15 9.55 0.90 4.70 0.1127 112.33 6.0160 112.59 0.43 C2HN4O2 C3HN2O3 C3H3N3O2 C3H5N4O C4HO4 C4H3NO3 C4H5N2O2 C4H7N3O C4H9N4 C5H5O3 C5H7NO2 C5H9N2O C5H11N3 C6H9O2 C6H11NO C6H13N2 C7HN2 C7H13O C7H15N C8HO C8H3N Masa 111.0178 114.0668 114.51 0.0829 113.98 6.47 8.0511 112.38 6.73 0.0637 112.87 4.0888 112.0187 112.30 0.48 0.0147 112.0919 114.60 5.93 9.0027 113.30 0.35 0.0759 115.0746 115.0715 113.41 M+1 8.0621 115.82 0.92 4.0763 112.81 M+2 0.9874 113.01 5.0191 114.73 0.36 Formula C7HNO Masa 115.0477 113.41 0.52 0.49 0.35 0.33 0.9905 115.65 6.79 0.37 6.77 M+2 0.0344 114.0171 115.06 8.1111 115.24 0.9987 113.33 0.87 5.10 7.70 0.0202 M+1 6.0876 112.51 4.11 7.36 7.43 C2HN3O3 C2H3N4O2 C3HNO4 C3H3N2O3 C3H5N3O2 C3H7N4O C4H3O4 C4H5NO3 C4H7N2O2 C4H9N3O C4H11N4 C5H7O3 C5H9NO2 C5H11N2O C5H13N3 C6HN3 C6H11O2 C6H13NO C6H15N2 Masa 113.46 0.28 5.88 0.0681 114.0464 112.0238 113.0031 115.74 6.50 4.60 5.1236 3.99 5.37 0.37 0.69 7.46 0.36 0.00 M+2 0.70 9.81 3.24 0.24 0.60 5.0382 115.59 0.50 4.0257 114.73 0.0634 115.0810 111.72 7.80 4.0113 113.0391 114 114.06 7.51 4.1045 114.34 7.37 0.0429 114.51 0.33 0.9953 114.1158 114.0872 115.63 6.83 8.55 0.35 0.0907 114.1284 114.01 6.0140 113.1409 114.0034 112.70 0.35 6.0266 3.59 0.46 0.0954 113.15 0.65 0.78 4.72 9.88 0.67 0.89 9.42 0.0524 112.29 0.29 0.1331 113.1032 114.43 Formula C8H17 C9H5 4.0273 112.26 5.20 0.25 0.48 0.62 C6H9NO Formula C6H11N2 C7H11O C7H13N C8HN C8H15 C9H3 M+1 7.1080 113.0399 112.08 7.05 0.64 6.1049 111.88 0.37 0.73 0.

86 0.0473 116.75 9.78 9.46 0.31 5.10 3.52 0.65 6.43 3.67 0.37 0.39 7.9936 117.58 4.13 7.0825 116.0981 118.0586 116.37 0.56 4.73 0.0426 117.1107 118.03 8.38 0.65 0.47 3.06 6.87 0.59 4.84 0.30 0.22 8.49 0.50 8.1220 118.0570 119.97 M+2 0.1362 115.0934 119.0583 8.0548 116 116.0539 117.69 6.0335 115.41 6.50 3.11 9.44 3.1123 115.66 8.0783 119 119.86 0.0093 119.30 0.1202 116.88 0.88 0.0406 118.0422 115.90 M+2 0.152 C7H3N2 C7H15O C7H17N C8H3O C8H5N C9H7 C2H2N3O3 C2H4N4O2 C3H2NO4 C3H4N2O3 C3H6N3O2 C3H8N4O C4H4O4 C4H6NO3 C4H8N2O2 C4H10N3O C4H12N4 C5H8O3 C5H10NO2 C5H12N2O C5H14N3 C6H2N3 C6H12O2 C6H14NO C6H16N2 C7H2NO C7H4N2 C7H16O C8H4O C8H6N C9H8 C2HN2O4 C2H3N3O3 C2H5N4O2 C3H3NO4 C3H5N2O3 C3H7N3O2 C3H9N4O C4H5O4 C4H7NO3 C4H9N2O2 C4H11N3O C4H13N4 Formula C3H7N2O3 C3H9N3O2 C3H11N4O C4H7O4 C4H9NO3 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 115.0950 116.19 4.49 0.0054 118.04 5.0705 118 118.0344 119.07 6.46 0.23 4.0348 116.0491 118.0375 116.88 0.0218 Masa 121.43 7.0504 118.70 0.0222 116.49 0.16 0.54 4.55 0.52 0.0280 118.0626 117 116.32 7.49 3.0579 117.0175 117.0215 117.66 6.0297 115.0617 118.43 0.0501 116.86 M+1 3.16 M+1 4.0994 118.55 0.0856 118.43 3.02 6.81 4.0109 116.85 3.0089 117.22 4.68 6.1154 116.67 8.1142 Masa 119.84 4.9983 116.66 6.30 7.46 0.1315 116.70 0.95 4.0187 117.0253 118.30 0.60 0.27 4.9976 117.43 0.98 4.0664 117.84 0.0293 118.0266 118.58 4.1267 117.37 0.68 6.11 3.32 5.04 6.0340 117.85 0.34 0.94 4.42 8.70 C5H9O3 C5H11NO2 C5H13N2O C5H15N3 C6HN2O C6H3N3 C6H13O2 C6H15NO C7HO2 C7H3NO C7H5N2 C8H5O C8H7N C9H9 C2H2N2O4 C2H4N3O3 C2H6N4O2 C3H4NO4 C3H6N2O3 C3H8N3O2 C3H10N4O C4H6O4 C4H8NO3 C4H10N2O2 C4H12N3O C4H14N4 C5H2N4 C5H10O3 C5H12NO2 C5H14N2O C6H2N2O C6H4N3 C6H14O2 C7H2O2 C7H4NO C7H6N2 C8H6O C8H8N C9H10 C2H3N2O4 C2H5N3O3 C2H7N4O2 C3H5NO4 Formula C2H9N4O2 C3H7NO4 C3H9N2O3 C3H11N3O2 C4HN4O 117.38 7.64 5.73 0.84 0.0167 118.86 0.48 0.54 0.42 0.0916 117.31 0.0790 117.42 0.92 5.52 0.29 5.54 0.0151 5.79 7.21 0.89 0.0262 116.83 4.65 0.0532 118.14 7.76 9.77 7.0712 116.88 3.59 0.86 8.70 6.0136 116.86 0.84 8.61 4.0699 116.13 3.84 0.15 9.30 0.47 0.73 9.0014 118.65 0.93 5.79 7.0062 117.0743 118.46 3.31 0.65 0.0868 118.02 8.49 0.86 3.40 6.0249 116.1063 116.46 0.0777 117.0552 117.67 0.34 0.48 0.0630 118.05 8.73 0.0328 117.0903 117.0657 118.0184 115.65 0.30 0.89 4.49 0.56 4.0695 119.0852 121.47 0.67 0.46 0.20 4.0096 116.0140 118.0726 121.26 0.16 0.65 0.55 0.20 0.38 0.68 6.97 4.0614 121.31 0.20 0.83 3.77 7.0457 119.12 9.75 7.0837 116.37 0.35 .43 3.48 0.24 0.14 9.1029 117.91 3.31 0.34 0.88 0.60 0.67 0.0453 117.54 0.70 0.54 0.96 5.95 5.26 0.67 0.0300 117.0331 119.0460 116.0419 118.86 0.1189 116.67 6.0375 121.0379 118.26 0.0413 117.06 0.1076 116.59 4.37 0.41 8.

38 0.0947 119.34 0.65 0.67 0.0774 120.95 10.31 0.0715 125.67 7.0579 122.0653 121.84 0.47 8.96 7.53 0.66 0.62 5.88 4.44 0.9925 121.49 9.92 4.61 4.84 0.43 7.63 7.0603 125.21 0.74 7.21 0.35 7.0078 122 122.65 0.53 0.64 6.89 3.0449 120.44 0.0477 125.0402 121.1080 M+1 6.36 6.49 0.84 0.38 0.0497 119.80 7.0939 121 121.0575 120.11 8.0845 122.0861 120 120.62 6.1018 121.92 0.49 0.71 8.54 Formula C4HN3O2 C4H3N4O C5HNO3 C5H3N2O2 C5H5N3O C5H7N4 C6H3O3 C6H5NO2 C6H7N2O Masa 123.80 9.0515 120.83 9.71 7.03 6.86 M+2 0.70 0.0164 121.52 0.64 7.79 8.99 5.72 8.0085 120.0648 120.54 M+2 0.0238 125.0277 121.06 7.57 0.65 7.0082 123.19 3.49 0.0805 122.71 6.0355 122.21 0.0767 121.0198 120.26 6.82 0.10 8.15 3.0003 122.37 0.60 6.0644 123.75 0.35 0.0069 123.01 7.28 5.16 8.0719 122.43 0.0297 120.0563 120.33 7.49 0.0692 122.61 0.53 3.57 3.37 7.0422 120.48 0.0688 120.0821 119.98 5.52 0.66 0.54 0.84 0.0195 123.0359 119.0610 119.44 Formula C5H7N3O C5H9N4 C6H5O3 C6H7NO2 C6H9N2O C6H11N3 C7H9O2 C7H11NO C7H13N2 Masa 125.70 0.68 7.94 5.0246 119.0970 122.81 9.16 3.20 9.46 0.0594 122.0484 119.34 5.0229 122.0157 123 123.74 8.0606 122.0120 119.0437 120.1012 120.44 0.66 0.32 0.0739 121.0736 119.44 C2H5N2O4 C2H7N3O3 119.44 3.98 5.92 6.65 7.90 0.39 0.70 6.0328 122.79 0.93 3.1096 122.98 7.49 0.0116 122.22 9.62 5.18 3.0324 120.0841 125.1060 119.70 7.39 0.31 0.26 0.43 0.32 0.52 3.88 0.46 8.0641 121.54 0.0249 121.0954 125.67 0.73 0.39 0.62 6.61 0.74 0.72 7.26 0.66 0.79 0.02 7.01 6.0892 121.04 6.79 0.54 0.44 8.0320 123.39 0.0007 119.0410 120.0308 122.0368 122.0501 121.57 0.0133 119.71 6.08 8.9956 123.07 6.56 0.27 0.39 0.86 0.89 0.61 0.00 6.0289 121.19 9.28 6.0532 3.17 9.07 8.22 0.44 0.56 5.29 6.26 0.38 7.61 0.0566 122.0171 120.44 0.0453 122.0480 122.0528 121.21 0.61 0.0488 3.0535 120.66 0.0590 125.92 0.65 0.91 4.0814 120.0406 123.93 10.32 C2H6N2O4 C2H8N3O3 C2H10N4O2 C3H8NO4 C3H10N2O3 C4H2N4O C4H10O4 C5H2N2O2 C5H4N3O C5H6N4 C6H2O3 C6H4NO2 C6H6N2O C6H8N3 C7H6O2 C7H8NO C7H10N2 C8H12N C9H14 C10H2 .57 0.76 7.69 8.25 4.89 0.84 0.0708 119.40 C2H4N2O4 C2H6N3O3 C2H8N4O2 C3H6NO4 C3H8N2O3 C3H10N3O2 C3H12N4O C4H8O4 C4H10NO3 C4H12N2O2 C5H2N3O C5H4N4 C5H12O3 C6H2NO2 C6H4N2O C6H6N3 C7H4O2 C7H6NO C7H8N2 C8H8O C9H10N C9H12 C4H9O4 C4H11NO3 C5HN2O2 C5H3N3O C5H5N4 C6HO3 C6H3NO2 C6H5N2O C6H7N3 C7H5O2 C7H7NO C7H9N2 C8H9O C8H11N C9H13 C10H 153 4.0038 121.0829 125.0242 122.79 0.0371 119.0661 120.0786 120.35 0.39 0.55 3.32 0.61 0.0559 M+1 5.37 0.26 0.22 0.0433 123.46 0.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C4H11N2O2 C4H13N3O C5HN3O C5H3N4 C5H11O3 C5H13NO2 C6HNO2 C6H3N2O C6H5N3 C7H3O2 C7H5NO C7H7N2 C8H7O C8H9N C9H11 5.0672 123.65 C2H7N2O4 C2H9N3O3 C3H9NO4 121.00 4.07 6.86 0.0899 120.0211 120.99 7.

28 9.0226 125.39 0.61 5.32 0.67 7.0399 124.36 6.55 0.52 4.0634 127.0413 129.98 10.18 4.46 0.1409 126.45 0.89 0.58 5.50 0.53 4.0266 125.18 8.49 0.0313 125 125.0257 127.44 8.90 0.11 6.66 0.0501 128.0470 127 127.46 0.61 0.87 0.34 6.52 8.46 7.00 10.35 0.0555 126.0187 M+1 9.0446 123.46 0.86 5.73 7.09 7.77 8.97 6.50 0.55 9.59 5.90 0.54 0.66 0.0429 126.63 0.0269 127.75 0.0777 129.93 0.0034 124.0273 124.83 10.25 5.73 7.85 0.38 0.35 0.0794 126.82 7.1111 127.63 0.31 6.93 .0262 128.1001 124.32 0.0147 124.44 0.94 M+2 0.9953 126.0542 125.0304 126.9874 125.0621 127.0998 7.1566 128.1158 126.53 Masa 128.78 10.1174 123.75 8.90 0.0923 123.09 6.0872 127.45 0.28 5.88 5.0191 126.1284 126.22 0.55 0.0062 129.53 0.98 6.53 3.38 0.0351 Masa 127.27 9.0798 123.49 C8HN2 C8H13O C8H15N C9HO C9H3N C9H17 C10H5 C3H2N4O2 C4H2N2O3 C4H4N3O2 C4H6N4O C5H2O4 C5H4NO3 C5H6N2O2 C5H8N3O C5H10N4 C6H6O3 C6H8NO2 C6H10N2O C6H12N3 C7H10O2 C7H12NO C7H14N2 C8H2N2 C8H14O C8H16N C9H2O C9H4N C9H18 C10H6 C3HN3O3 C3H3N4O2 C4HNO4 C4H3N2O3 C4H5N3O2 Formula C9H4O C9H6N C9H20 C10H8 C3HN2O4 C3H3N3O3 C3H5N4O2 C4H3NO4 C4H5N2O3 C4H7N3O2 C4H9N4O C5H5O4 125.63 0.19 M+2 0.0235 124 124.0144 127.95 5.1127 124.32 0.0382 9.68 7.9905 127.77 7.0171 127.35 0.0907 126.0344 126.80 10.0668 126.1205 125.0178 126.82 8.75 0.55 0.1032 126.0967 125.27 0.71 0.0317 126.44 0.79 0.0140 125.40 0.53 0.0300 129.42 8.71 0.88 9.69 0.22 0.12 9.154 C6H9N3 C7H7O2 C7H9NO C7H11N2 C8H11O C8H13N C9HN C9H15 C10H3 C2H8N2O4 C4H2N3O2 C4H4N4O C5H2NO3 C5H4N2O2 C5H6N3O C5H8N4 C6H4O3 C6H6NO2 C6H8N2O C6H10N3 C7H8O2 C7H10NO C7H12N2 C8H12O C8H14N C9H2N C9H16 C10H4 C3HN4O2 C4HN2O3 C4H3N3O2 C4H5N4O C5HO4 C5H3NO3 C5H5N2O2 Formula C4H7N4O C5H3O4 C5H5NO3 C5H7N2O2 C5H9N3O C5H11N4 C6H7O3 C6H9NO2 C6H11N2O C6H13N3 C7HN3 C7H11O2 C7H13NO Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 123.0637 124.32 0.0876 124.35 0.34 0.55 0.93 6.0511 124.0187 124.72 0.07 7.40 0.70 7.21 5.0985 127.0484 124.79 0.06 6.0031 127.62 0.49 0.15 8.0746 127.86 9.79 0.17 10.13 8.84 0.57 0.0759 127.26 0.14 9.66 6.80 8.0175 129.97 5.0018 127.87 0.0684 123.0750 124.22 0.0109 123.1049 123.49 0.93 0.50 0.0919 126.44 0.45 0.0106 126.22 5.0113 125.05 10.75 0.57 M+1 6.27 0.95 6.1045 126.91 9.40 0.71 0.0395 127.98 5.68 0.41 7.93 4.0508 127.72 7.89 9.0681 126.71 7.1331 125.53 0.0391 126 126.0218 126.64 0.75 0.00 5.0065 126.50 8.04 7.0888 124.38 0.0524 124.59 5.79 7.0160 124.9936 129.01 10.55 4.46 0.0539 129.36 0.58 5.16 10.66 0.84 8.89 4.23 10.53 4.67 0.63 0.20 10.54 4.0027 125.88 5.0386 124.97 10.0100 124.1253 124.47 0.45 7.25 10.57 0.57 0.62 0.0763 124.61 5.38 0.03 5.44 0.0810 123.54 4.9987 125.93 0.0464 124.27 0.35 0.45 0.50 0.91 5.0626 129 128.24 5.

47 0.40 0.03 10.79 0.0297 127.67 0.57 0.34 0.36 0.76 9.94 4.92 5.51 7.24 8.68 0.57 0.55 0.1377 132.0215 129.0089 129.29 .22 0.74 0.0736 131.19 4.46 8.30 9.9983 128.0297 132.94 9.21 8.0460 128.0657 8.40 8.79 0.63 0.73 7.33 0.75 7.69 6.47 0.0648 132.00 6.75 0.0899 132.0054 130.0491 130.63 0.0535 132.24 M+2 0.1236 127.0825 128.87 8.76 7.74 9.93 0.27 0.0136 128.50 0.67 0.62 0.1488 127.1362 127.0994 130.69 0.29 0.1267 129.48 7.1315 128.62 6.39 0.47 C5H7NO3 C5H9N2O2 C5H11N3O C5H13N4 C6H9O3 C6H11NO2 C6H13N2O C6H15N3 C7HN2O C7H3N3 C7H13O2 C7H15NO C7H17N2 C8HO2 C8H3NO C8H5N2 C8H17O C8H19N C9H5O C9H7N C10H9 C3H2N2O4 C3H4N3O3 C3H6N4O2 C4H4NO4 C4H6N2O3 C4H8N3O2 C4H10N4O C5H6O4 C5H8NO3 C5H10N2O2 C5H12N3O Formula C9H9N C10H11 C3H4N2O4 C3H6N3O3 C3H8N4O2 C4H6NO4 C4H8N2O3 C4H10N3O2 C4H12N40 C5H8O4 C5H10NO3 C5H12N2O2 C5H14N3O C5H16N4 C6H2N3O C6H4N4 129.1471 130.33 0.1519 129.34 0.58 0.1358 130.89 5.54 4.0109 128.74 0.1076 128.62 0.13 9.51 0.92 9.08 5.10 9.27 0.69 0.0171 132.47 0.90 0.58 0.47 8.40 0.1220 130.57 4.0379 130.31 0.08 9.1440 Masa 130.90 0.76 7.45 0.39 6.0410 132.0253 130.96 9.98 M+2 0.1012 132.66 6.75 7.0014 130.77 7.44 6.50 0.15 8.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C7H15N2 C8HNO C8H3N2 C8H15O C8H17N C9H3O C9H5N C9H19 C10H7 C3H2N3O3 C3H4N4O2 C4H2NO4 C4H4N2O3 C4H6N3O2 C4H8N4O C5H4O4 C5H6NO3 C5H8N2O2 C5H10N3O C5H12N4 C6H8O3 C6H10NO2 C6H12N2O C6H14N3 C7H2N3 C7H12O2 C7H14NO C7H16N2 C8H2NO C8H4N2 C8H16O C8H18N Formula C5H14N4 C6H2N4 C6H10O3 C6H12NO2 C6H14N2O C6H16N3 C7H2N2O C7H4N3 C7H14O2 C7H16NO C7H18N2 C8H2O2 C8H4NO C8H6N2 C8H18O C9H6O C9H8N 127.37 6.0422 132.0856 130.0437 155 6.67 6.40 0.10 7.97 4.90 0.1123 127.0348 128.0249 128.22 0.81 10.30 5.76 0.64 6.55 0.54 4.1280 129.87 8.0903 129.0504 130.0335 127.50 8.12 7.57 0.72 0.23 4.11 9.87 0.97 9.0375 128.36 0.1138 132.40 6.07 0.50 0.1202 128.0426 129.22 0.57 0.27 0.72 0.0861 132 132.33 0.81 7.0664 129.67 0.1189 128.0774 132.76 7.44 0.33 9.40 M+1 10.0586 128.0548 128 128.60 8.85 8.14 7.38 0.0868 130.04 6.0406 130.0603 130.0096 128.87 0.0552 129.23 0.0140 130.1029 129.57 0.1142 129.92 0.14 6.49 7.50 0.54 4.1346 130.0790 129.0661 132.50 0.0280 130.0916 129.93 0.96 5.36 0.71 6.40 0.44 0.85 8.0579 127.0340 127.32 0.95 0.55 0.53 0.38 8.49 8.0743 130.27 5.85 10.68 0.0473 128.56 0.19 7.79 0.46 0.9976 129.88 8.0453 129.40 0.1233 130.50 0.22 10.0579 129.33 5.62 8.86 10.93 0.0198 132.0058 127.01 6.05 5.51 0.70 8.54 0.54 4.03 6.57 0.40 0.58 9.0981 Masa 131.0340 129.0837 128.75 0.02 5.91 4.83 8.1063 128.63 0.0617 130.0705 130 130.62 0.45 0.60 4.74 7.1393 128.34 0.57 9.39 M+1 7.0222 128.72 0.0266 130.23 8.1154 129.1107 130.0328 129.54 0.0712 128.75 0.40 0.25 10.12 6.0419 130.0293 130.0950 128.0699 128.0167 130.06 6.0532 130.19 10.

0488 133. 695 131.48 0.0783 131 131.40 0.64 4.17 7.0078 134 134.0570 131.94 10.29 0.94 0.53 7.91 10.0235 M+1 5.51 0.0657 135.54 0.99 4.90 0.41 0.41 0.80 7.72 6.69 6.0501 133.35 0.06 8.46 0.50 0.76 0.40 0.1174 135.88 0.0120 131.58 0.07 8.0484 131.0708 131.74 0.22 0.87 0.1060 131.84 9.69 0.32 11.34 0.97 0.54 4.11 7.54 9.02 5.0688 132.0583 131.63 5.0559 135.0934 131.90 8.0939 133 133.48 0.1091 133.74 6.57 0.0320 135.41 0.0082 135.68 0.59 0.05 11.69 0.0093 131.0726 133.28 11.80 0.32 5.62 0.0947 131.01 11.0308 135.45 0.21 9.12 7.0133 131.0798 135.51 0.0786 132.0331 131.0085 132.74 0.90 M+2 0.10 6.75 8.69 0.45 6.0151 133.0515 4.1169 M+1 6.0371 131.0814 132.08 6.98 5.35 0.0446 135.0978 133.34 7.156 C10H10 C3H3N2O4 C3H5N3O3 C3H7N4O2 C4H5NO4 C4H7N2O3 C4H9N3O2 C4H11N4O C5H7O4 C5H9NO3 C5H11N2O2 C5H13N3O C5H15N4 C6HN3O C6H3N4 C6H11O3 C6H13NO2 C6H15N2O C6H17N3 C7HNO2 C7H3N2O C7H5N3 C7H15O2 C7H17NO C8H3O2 C8H5NO C8H7N2 C9H7O Formula C6H13O3 C6H15NO2 C7HO3 C7H3NO2 C7H5N2O C7H7N3 C8H5O2 C8H7NO C8H9N2 C9H9O C9H11N C10H13 C11H C3H6N2O4 C3H8N3O3 C3H10N4O2 C4H8NO4 C4H10N2O3 C4H12N3O2 C4H14N4O Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 130.87 0.52 0.09 0.0007 131.1264 132.64 0.1424 131.0641 133.68 0.1049 135.00 7.26 8.0289 133.0453 134.82 8.18 7.1216 133.16 9.0892 133.64 0.29 Formula C4H13N3O2 C5HN3O2 C5H3N4O C5H11O4 C5H13NO3 C6HNO3 C6H3N2O2 C6H5N3O C6H7N4 C7H3O3 C7H5NO2 C7H7N2O C7H9N3 C8H7O2 C8H9NO C8H11N2 C9H11O C9H13N C10HN C10H15 C11H3 Masa 135.62 4.75 0.0896 134.46 0.54 0.41 0.0457 131.36 5.42 6.0614 133.72 0.45 8.00 0.0739 133.0449 132.74 0.0930 134.48 8.90 0.64 0.1185 131.0164 133.36 0.93 0.0433 135.0328 134.0359 131.54 8.0528 133.88 8.1151 132.0923 135.0865 133.55 9.75 6.0402 133.51 0.81 7.18 9.1009 135.27 11.0277 133.11 0.55 C3H5N2O4 C3H7N3O3 C3H9N4O2 C4H7NO4 C4H9N2O3 C4H11N3O2 C4H13N4O C5HN4O C5H9O4 C5H11NO3 C5H13N2O2 C5H15N3O C6HN2O2 C6H3N3O C6H5N4 132.01 4.0246 131.43 8.0852 133.77 9.94 0.0563 132.41 0.94 5.0653 133.67 6.0109 135.68 8.99 5.26 4.79 9.55 0.69 0.58 9.67 0.63 0.35 5.0249 133.0610 131.70 6.76 0.64 7.55 0.20 11.41 8.36 0.80 9.80 0.0375 133.1025 132.65 .74 0.57 0.52 9.54 0.58 0.0038 133.62 0.10 8.81 0.73 8.46 0.47 0.05 6.58 0.21 4.79 7.04 8.0767 133.0821 131.51 0.0692 134.15 7.50 0.1072 131.74 6.41 0.72 0.97 7.87 0.58 4.0324 132.70 8.0344 131.1018 133.54 0.83 7.0069 135.81 7.37 7.64 0.1311 131.62 0.51 0.80 0.85 8.06 6.67 0.1103 132.27 0.9925 133.0810 135.17 7.86 0.72 8.0211 132.15 9.24 4.90 8.72 0.0497 10.86 0.0684 135.06 5.57 0.0805 134.29 0.0575 132.89 10.97 5.0566 134.69 0.45 0.34 0.0672 135.0218 131.64 Masa 133.9956 135.57 0.94 M+2 0.0195 135.36 C6H12O3 C6H14NO2 C6H16N2O C7H2NO2 C7H4N2O C7H6N3 C7H16O2 C8H4O2 C8H6NO C8H8N2 C9H8O C9H10N C10H12 6.1298 131.90 0.96 4.78 7.

67 7.0763 136.87 0.73 8.57 C3H8N2O4 C3H10N3O3 C3H12N4O2 C4H10NO4 C4H12N2O3 C5H2N3O2 C5H4N4O C5H12O4 C6H2NO3 C6H4N2O2 C6H6N3O C6H8N4 C7H4O3 C7H6NO2 C7H8N2O C7H10N3 C8H8O2 C8H10NO C8H12N2 C9H12O C9H14N C10H2N C10H16 C11H4 Formula C9H14O C9H16N C10H2O C10H4N C10H18 C11H6 C4HN3O3 C4H3N4O2 C5HNO4 C5H3N2O3 C5H5N3O2 C5H7N4O C6H3O4 C6H5NO3 C6H7N2O2 C6H9N3O C6H11N4 C7H7O3 C7H9NO2 C7H11N2O C7H13N3 C8H11O2 C8H13NO C8H15N2 136 136.1056 134.77 0.0477 137.17 8.0464 136.75 7.73 0.66 5.97 10.0238 137.69 0.0634 139.27 9.79 8.55 0.0147 136.0229 134.0382 139.81 8.46 8.66 7.08 6.0594 134.0606 134.0532 135.00 5.29 0.0157 135 135.86 0.0003 134.41 0.1409 138.99 0.39 7.87 9.0269 139.35 0.0829 137.44 7.35 10.0603 137.86 11.75 0.0031 139.89 8.95 0.0399 136.58 0.1111 139.73 0.1096 134.9905 139.52 0.64 0.1284 138.50 0.0967 137.0257 138.97 5.96 6.29 0.84 8.99 10.69 0.47 7.0998 139.0621 139.90 0.03 7.98 M+2 0.0943 134.85 9.0018 139.47 0.0801 137.76 8.90 0.87 8.49 8.82 9.57 9.88 11.0226 137.24 0.58 0.0100 137.33 11.48 0.09 6.64 0.57 0.69 7.55 0.9987 137.90 0.04 6.0750 136.88 0.19 9.86 0.86 0.48 0.47 0.81 0.33 6.0113 137.75 0.35 0.0961 136.0888 136.0688 136.41 0.62 10.65 5.42 .92 0.69 0.75 8.0817 134.0579 134.0985 139.74 0.42 0.66 7.38 0.36 7.82 0.35 0.0845 134.0876 136.0723 136.30 11.0273 136.02 5.03 5.0242 134.0484 136.58 0.65 4.65 0.05 6.41 0.0759 139.48 0.0313 Masa 138.65 5.25 11.51 0.71 7.41 7.09 8.68 5.52 0.35 0.78 8.99 0.0116 134.0160 136.00 5.65 M+1 9.69 0.0355 134.06 7.95 0.69 0.29 4.69 0.0144 139.87 0.40 6.19 7.11 6.92 8.22 11.1127 136.0746 139.75 0.23 9.0406 135.27 4.55 0.0883 135.52 0.15 7.55 0.0719 134.0524 136.01 7.59 0.65 0.46 0.64 0.96 10.0266 M+1 M+2 4.24 9.72 6.64 0.60 5.51 8.0034 136.73 0.81 0.48 0.50 9.0841 137.06 11.94 0.58 0.0954 137.0368 134.42 0.0590 137.36 10.0732 134.80 0.1080 137.29 0.0644 135.71 8.94 0.58 0.56 0.86 0.76 8.57 0.0480 134.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C5H2N4O C5H10O4 C5H12NO3 C5H14N2O2 C6H2N2O2 C6H4N3O C6H6N4 C6H14O3 C7H2O3 C7H4NO2 C7H6N2O C7H8N3 C8H6O2 C8H8NO C8H10N2 C9H10O C9H12N C10H14 C11H2 C3H7N2O4 C3H9N3O3 C3H11N4O2 C4H9NO4 C4H11N2O3 Formula C3H9N2O4 C3H11N3O3 C4HN4O2 C4H11NO4 C5HN2O3 C5H3N3O2 C5H5N4O C6HO4 C6H3NO3 C6H5N2O2 C6H7N3O C6H9N4 C7H5O3 C7H7NO2 C7H9N2O C7H11N3 C8H9O2 C8H11NO C8H13N2 C9HN2 C9H13O C9H15N C10HO C10H3N 134.31 4.30 6.0610 136.60 9.0027 137.0351 137.0395 139.54 8.0715 137.51 0.14 8.30 0.93 10.1236 157 4.0563 137.64 0.42 0.0140 137.46 0.90 9.0386 136.0470 139 139.77 0.02 5.0106 138.09 11.0637 136.83 7.0970 134.1045 138.1001 136.0848 136.76 0.0735 136.14 7.0872 139.1253 136.41 0.04 5.03 11.72 0.52 0.94 5.0511 136.0344 138.59 0.59 0.69 0.0187 136.12 8.72 Masa 137 137.0508 139.1205 137.0770 7.65 0.64 0.9874 137.

0668 138.0058 139.82 0.0950 140.70 7.0293 142.0705 142 142.95 9.0249 140.47 0.56 0.73 0.0413 141.30 0.84 8.0140 142.0743 142.0178 138.20 7.35 6.0626 141 140.03 M+2 0.01 5.0630 142.0218 11.158 C10H17 C11H5 C3H10N2O4 C4H2N4O2 C5H2N2O3 C5H4N3O2 C5H6N4O C6H2O4 C6H4NO3 C6H6N2O2 C6H8N3O C6H10N4 C7H6O3 C7H8NO2 C7H10N2O C7H12N3 C8H10O2 C8H12NO C8H14N2 C9H2N2 Formula C7H10NO2 C7H12N2O C7H14N3 C8H2N3 C8H12O2 C8H14NO C8H16N2 C9H2NO C9H4N2 C9H16O C9H18N C10H4O C10H6N C10H20 C11H8 C4HN2O4 C4H3N3O3 C4H5N4O2 C5H3NO4 C5H5N2O3 C5H7N3O2 C5H9N4O C6H5O4 C6H7NO3 C6H9N2O2 C6H11N3O C6H13N4 C7HN4 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 137.29 9.50 0.0903 141.64 0.63 10.0777 141.05 7.0429 138.81 0.0191 138.0712 140.49 0.1063 140.56 0.0422 139.0054 142.65 4.52 0.0379 142.45 7.0794 138.99 0.18 8.74 7.60 0.08 7.15 8.30 0.1488 139.77 0.0907 138.99 0.47 0.0348 140.56 0.17 7.49 .1220 142.65 0.0109 140.95 0.32 5.88 9.59 0.65 0.26 9.0062 141.53 8.11 12.63 6.58 0.99 6.1233 142.59 8.89 11.42 0.0175 141.1440 140.1346 142.30 0.0664 141.1107 142.52 0.80 8.42 7.22 8.0317 138.0222 140.37 C9HNO C9H3N2 C9H15O C9H17N C10H3O C10H5N C10H19 C11H7 C4H2N3O3 C4H4N4O2 C5H2NO4 C5H4N2O3 C5H6N3O2 C5H8N4O C6H4O4 C6H6NO3 C6H8N2O2 C6H10N3O C6H12N4 C7H8O3 Formula C11H9 C4H2N2O4 C4H4N3O3 C4H6N4O2 C5H4NO4 C5H6N2O3 C5H8N3O2 C5H10N4O C6H6O4 C6H8NO3 C6H10N2O2 C6H12N3O C6H14N4 C7H2N4 C7H10O3 C7H12NO2 C7H14N2O C7H16N3 C8H2N2O C8H4N3 C8H14O2 C8H16NO C8H18N2 C9H2O2 C9H4NO C9H6N2 C9H18O C9H20N 139.0253 142.92 9.0280 142.1158 138.11 0.0681 138.1566 140.96 6.0981 142.11 7.0335 139.0406 142.01 6.0266 142.0994 142.47 0.0391 138 138.56 8.92 0.69 7.0375 140.47 0.0825 140.35 0.75 7.65 0.0096 140.0539 141.50 Masa 140.69 0.77 0.58 0.40 10.75 0.1358 142.59 0.42 0.05 10.02 M+2 0.09 7.64 0.82 0.02 10.88 0.0504 142.1123 139.1032 138.49 7.83 0.83 8.82 0.0699 140.86 8.73 0.9936 141.0473 10.87 Masa 141.0837 140.99 0.0617 142.67 0.0532 142.56 0.64 0.16 10.66 5.67 0.0184 139.1189 140.70 0.54 10.56 0.43 0.60 0.0167 142.66 0.0641 138.81 0.38 10.13 6.49 0.32 9.86 0.42 0.0014 142.9953 138.66 5.36 0.92 0.74 0.58 0.70 9.48 9.26 5.42 0.72 7.21 10.77 0.01 10.18 10.1315 140.75 0.0426 141.93 9.9983 140.0919 138.02 6.64 0.0856 142.10 6.69 0.42 0.42 0.97 6.60 0.74 0.85 8.72 7.0136 140.1471 142.0586 140.77 0.00 0.1202 140.51 0.75 0.1362 139.99 5.10 7.0460 140.23 9.99 0.32 6.42 0.0300 141.58 10.0555 138.90 8.0491 142.0868 142.97 9.74 7.1076 140.38 6.60 0.82 8.66 10.13 12.67 7.43 0.0542 137.55 10.55 0.50 0.0187 141.95 0.36 6.0548 140 140.52 0.0501 140.0202 M+1 8.37 0.0304 138.65 6.66 5.84 10.30 0.53 0.28 11.1331 137.74 0.95 0.58 0.1597 M+1 12.97 0.55 0.06 6.44 0.47 7.78 8.11 6.0065 138.1142 141.36 0.84 8.27 11.91 11.0297 139.62 5.0262 140.27 5.22 9.87 0.08 11.

1154 141.96 11.0410 144.66 Formula C9H6NO C9H8N2 C9H20O C10H8O C10H10N C11H12 5.58 0.00 9.1722 142.31 5.0093 143.62 10.60 0.93 9.00 0.70 0.0821 143.0215 141.44 0.67 0.87 0.56 C10H6O C10H8N C10H22 C11H10 Formula C7HN3O C7H3N4 C7H11O3 C7H13NO2 C7H15N2O C7H17N3 C8HNO2 C8H3N2O C8H5N3 C8H15O2 C8H17NO C8H19N2 C9H3O2 C9H5NO C9H7N2 C9H19O C9H21N C10H7O C10H9N C11H11 Masa 143.1060 143.36 0.74 0.57 8.07 6.0497 143.49 1.0453 141.05 6.0570 143.0614 145.94 11.30 11.0457 143.19 10.14 0.42 8.0297 144.60 0.0422 144.0610 143.70 0.82 10.0916 141.0583 143.66 5.64 9.31 9.50 9.16 7.53 0.06 M+2 0.1298 10.86 8.60 0.41 10.12 9.77 7.94 0.67 0.0277 145.0708 143.1515 144.78 0.24 10.9925 145.74 0.75 7.67 0.37 0.71 9.1644 7.0484 143.1455 145.0726 145.85 10.26 8.0939 145 145.14 6.53 7.20 8.92 0.57 10.1580 144.77 7.1675 143.40 6.0359 143.56 0.18 8.87 8.60 0.68 9.0552 141.91 8.65 0.95 0.78 0.29 5.0120 143.08 M+2 0.89 8.71 0.0449 144.15 9.59 0.59 0.0488 145.05 6.1436 143.1377 M+1 8.16 6.0371 143.44 10.0648 144.96 0.30 C4H4N2O4 C4H6N3O3 C4H8N4O2 C5H6NO4 C5H8N2O3 C5H10N3O2 C5H12N4O C6H8O4 C6H10NO3 C6H12N2O2 C6H14N3O C6H16N4 C4H3N2O4 C4H5N3O3 C4H7N4O2 C5H5NO4 C5H7N2O3 C5H9N3O2 C5H11N4O C6H7O4 C6H9NO3 C6H11N2O2 C6H13N3O C6H15N4 C4H5N2O4 C4H7N3O3 C4H9N4O2 C5H7NO4 C5H9N2O3 C5H11N3O2 C5H13N4O C6HN4O C6H9O4 C6H11NO3 C6H13N2O2 C6H15N3O C6H17N4 C7HN2O2 C7H3N3O C7H5N4 C7H13O3 C7H15NO2 C7H17N2O C7H19N3 C8HO3 C8H3NO2 C8H5N2O C8H7N3 C8H17O2 C8H19NO 159 142.32 5.42 1.78 7.76 0.65 0.0501 145.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C7H9O3 C7H11NO2 C7H13N2O C7H15N3 C8HN2O C8H3N3 C8H13O2 C8H15NO C8H17N2 C9HO2 C9H3NO C9H5N2 C9H17O C9H19N C10H5O C10H7N C10H21 141.47 0.51 0.0515 145.46 9.53 0.89 8.01 8.1091 145.95 9.0579 141.0171 144.98 9.50 0.0790 141.1267 141.96 9.0535 144.34 9.05 0.0419 142.79 7.83 0.93 11.0814 144.0133 143.76 0.33 12.65 0.0641 145.92 0.36 0.1467 M+1 10.0783 143 143.0340 141.56 0.17 7.75 0.49 0.68 6.77 0.87 0.14 7.0861 144 144.44 0.60 10.07 10.25 0.43 6.70 6.0657 142.9976 141.0688 144.0331 143.77 0.74 0.0661 144.78 0.52 7.43 0.0151 145.1138 144.23 10.0375 145.0947 143.00 0.78 9.1103 145.82 0.1519 141.0402 145.36 0.49 0.0246 143.65 0.74 0.48 0.53 9.1280 141.74 0.58 0.61 8.04 6.65 0.1012 144.0007 143.74 0.0899 144.67 5.04 10.99 0.16 12.41 6.07 6.09 10.0575 144.82 0.0089 141.82 0.30 Masa 144.0739 145.88 8.0249 145.95 0.1549 143.32 11.14 7.42 0.66 6.31 0.90 9.35 12.70 0.0695 143.0218 143.83 8.80 7.60 0.1342 145.42 0.84 8.58 0.1216 145.97 11.0934 143.1185 143.28 8.0038 145.83 0.66 0.0736 143.76 9.51 0.1229 145.0164 145.50 7.38 0.0344 143.04 6.27 0.1393 140.37 0.42 0.0774 144.74 0.54 0.1029 141.56 0.1424 143.47 0.1311 143.0328 141.0852 145.87 0.58 0.59 .0978 145.44 0.56 0.23 8.02 6.13 7.0865 145.61 0.80 9.92 0.54 0.1072 143.53 0.

0242 146.36 0.61 0.99 11.91 8.71 0.0566 146.62 9.72 8.84 C9H5O2 C9H7NO C9H9N2 C10H9O C10H11N C11H13 C12H Formula C5H12N3O2 C5H14N4O C6H2N4O C6H10O4 C6H12NO3 C6H14N2O2 C6H16N3O C6H18N4 C7H2N2O2 C7H4N3O C7H6N4 C7H14O3 C7H16NO2 C7H18N2O C8H2O3 C8H4NO2 C8H6N2O C8H8N3 C8H18O2 C9H6O2 C9H8NO C9H10N2 C10H10O C10H12N C11H14 C12H2 Masa 146.83 9.1307 146.1096 146.43 0.87 8.82 7.00 C4H7N2O4 C4H9N3O3 C4H11N4O2 C5H9NO4 C5H11N2O3 C5H13N3O2 C5H15N4O C6HN3O2 C6H3N4O C6H11O4 C4H6N2O4 C4H8N3O3 C4H10N4O2 C5H8NO4 C5H10N2O3 C4H8N2O4 C4H10N3O3 C4H12N4O2 C5H10NO4 C5H12N2O3 C5H14N3O2 C5H16N4O C6H2N3O2 C6H4N4O C6H12O4 C6H14NO3 C6H16N2O2 C7H2NO3 C7H4N2O2 C7H6N3O C7H8N4 C7H16O3 C8H4O3 C8H6NO2 C8H8N2O C8H10N3 C9H8O2 C9H10NO C9H12N2 145.15 7.01 11.1056 146.92 0.1325 148.83 7.35 5.44 0.83 7.21 7.00 0.1389 144.78 0.95 9.28 12.0355 146.0320 147.98 0.02 M+2 0.12 6.19 7.1087 148.0943 146.56 0.44 0.02 11.72 0.11 6.65 8.0692 9.70 0.68 0.1264 144.0480 146.0657 M+1 6.10 6.44 0.78 9.93 10.0085 144.51 0.47 8.0961 148.96 0.81 9.0147 148.0308 147.0719 146.0082 147.65 11.65 0.63 10.40 12.10 12.90 10.00 M+2 0.0524 148.74 0.85 7.29 10.60 0.11 13.1174 147.1213 148.56 9.0399 148.0324 144.87 0.44 8.0594 146.38 0.78 0.53 0.0235 148 148.10 6.0446 147.55 0.1182 146.0644 147.68 0.61 0.27 10.78 5.36 12.0786 144.88 10.10 6.81 9.0211 8.77 0.54 0.75 0.37 5.75 0.34 5.60 0.20 9.1049 147.0817 146.1100 148.0157 147 147.58 8.83 0.78 0.1533 146.35 9.89 8.69 0.60 0.28 8.19 8.00 9.51 0.67 0.45 0.59 0.0368 146.84 0.71 6.61 0.0637 148.0883 147.66 0.0974 148.0563 144.56 0.75 0.10 8.0923 147.43 0.92 9.48 6.98 9.55 0.0684 147.0229 146.59 0.88 0.0484 148.1025 144.1009 147.94 0.92 8.84 9.0003 146.0559 147.82 0.09 6.51 0.80 7.0970 146.56 0.67 0.43 0.0532 147.0289 145.73 9.94 8.0735 148.54 9.22 7.1295 146.48 0.0892 145.78 Masa 147.0198 144.96 0.0770 147.0579 146.0653 145.78 0.0845 146.07 6.26 10.0511 148.70 0.17 7.77 5.31 0.0273 148.60 0.79 9.0069 147.49 1.0763 148.00 0.65 0.0610 148.73 6.76 0.96 0.43 0.38 12.46 6.0078 146 146.0732 146.59 0.0767 145.49 1.67 0.1018 145.58 9.92 0.17 9.13 13.66 0.87 0.19 9.22 7.0805 146.0406 147.74 6.08 6.74 8.38 0.66 11.1502 144.74 0.0876 148.92 0.1420 146.0437 144.0810 147.0723 148.87 0.84 0.92 10.52 .14 9.1628 144.38 0.0930 146.0386 148.0606 146.31 10.76 0.0328 146.0848 148.0798 147.94 0.0750 148.0528 145.82 0.0453 146.21 7.1151 144.77 Formula C8H3O3 C8H5NO2 C8H7N2O C8H9N3 C9H7O2 C9H9NO C9H11N2 C10H11O C10H13N C11HN C11H15 C12H3 5.1169 146.68 0.68 0.30 8.0109 147.0116 146.55 7.1001 M+1 8.49 1.84 0.84 0.25 8.77 0.74 0.09 6.59 0.160 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C7H2N3O C7H4N4 C7H12O3 C7H14NO2 C7H16N2O C7H18N3 C8H2NO2 C8H4N2O C8H6N3 C8H16O2 C8H18NO C8H20N2 C9H4O2 144.01 9.93 9.0034 148.1247 147.89 0.67 0.51 9.44 0.94 0.53 0.0160 148.

04 6.49 6.1032 150.27 8.0888 148.13 6.52 0.62 0.61 0.0719 151.0313 149 149.74 8.67 0.1052 148.0715 149.62 11.96 10.0422 M+1 9.00 0.0100 149.13 0.05 M+2 0.13 0.15 7.0065 150.1373 146.49 8.84 9.68 0.03 0.97 9.0746 151.1118 150.30 0.52 8.0304 150.1260 7.38 7.71 11.39 0.84 0.04 11.78 0.1005 150.15 6.74 0.0919 150.84 0.0590 149.65 0.41 7.84 0.56 0.36 10.0621 151.68 0.86 7.0634 151.0672 147.1080 149.41 12.9905 151.69 0.0542 150.46 11.11 8.19 7.45 8.61 9.16 7.30 12.92 0.74 0.61 0.67 0.0464 149.0563 149.0187 148.1284 150.0178 150.75 0.83 9.0927 149.0896 147.94 8.78 5.79 8.94 12.84 0.45 0.40 7.0603 149.33 12.1123 151.96 1.0801 149.9953 150.78 6.0266 149.0344 150.61 0.89 0.0766 150.1165 148.61 0.77 8.1253 148.77 0.1134 147.92 8.9874 149.1127 148.38 0.70 C10H12O C10H14N C11H2N C11H16 C12H4 Formula C5HN4O2 C5H11NO4 C5H13N2O3 C5H15N3O2 C6HN2O3 C6H3N3O2 C6H5N4O C6H13O4 C6H15NO3 C7HO4 C7H3NO2 C7H5N2O2 C7H7N3O C7H9N4 C8H5O3 C8H7NO2 C8H9N2O C8H11N3 C9H9O2 C9H11NO C9H13N2 C10HN2 C10H13O C10H15N C11HO C11H3N C11H17 C12H5 Masa 149.92 0.92 0.73 11.98 10.95 0.39 5.59 0.87 9.20 7.0257 151.25 9.78 0.78 5.44 11.38 0.61 0.83 1.60 0.0027 149.0351 149.84 0.89 9.0297 151.0184 151.72 0.87 7.0794 150.1111 151.0395 151.0226 149.70 11.59 9.0218 150.62 0.66 0.06 6.06 0.00 10.85 0.9987 149.89 C4H10N2O4 C4H12N3O3 C4H14N4O2 C5H2N4O2 C5H12NO4 C5H14N2O3 C6H2N2O3 C6H4N3O2 C6H6N4O C6H14O4 C7H2O4 C7H4NO3 C4H9N2O4 C4H11N3O3 C4H13N4O2 C4H11N2O4 C4H13N3O3 C5HN3O3 C5H3N4O2 C5H13NO4 C6HNO4 C6H3N2O3 C6H5N3O2 C6H7N4O C7H3O4 C7H5NO3 C7H7N2O2 C7H9N3O C7H11N4 C8H7O3 C8H9NO2 C8H11N2O C8H13N3 C9HN3 C9H11O2 C9H13NO C9H15N2 C10HNO C10H3N2 C10H15O C10H17N C11H3O C11H5N 161 148.52 0.89 9.55 0.42 5.06 0.1205 149.70 .0641 150.14 13.85 7.97 12.0031 151.76 6.0829 149.16 13.51 7.75 8.75 0.49 1.00 1.09 11.1021 147.78 0.1045 150.0508 151.0477 149.0892 149.60 11.0191 M+1 7.96 0.68 0.62 10.78 0.67 0.76 0.89 0.49 1.0841 149.0195 147.04 7.95 10.43 11.0954 149.75 0.61 0.0814 149.1158 150.13 6.62 0.0391 150 150.06 0.068 0.24 11.87 0.1362 151.78 Formula C8H10N2O C8H12N3 C9H10O2 C9H12NO C9H14N2 C10H2N2 C10H14O C10H16N C11H2O C11H4N C11H18 C12H6 5.68 7.0872 151.0681 150.82 0.02 6.98 9.0470 151 151.96 12.0759 151.85 0.72 0.45 0.1331 149.32 12.45 0.0382 151.05 11.0269 151.60 0.32 10.0018 151.62 0.75 8.1040 11.9956 147.07 11.96 0.70 .0845 150.86 9.0106 150.56 Masa 150.08 8.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C6H13NO3 C6H15N2O2 C6H17N3O C7HNO3 C7H3N2O2 C7H5N3O C7H7N4 C7H15O3 C7H17NO2 147.0113 149.1409 150.01 0.15 7.59 11.89 0.95 0.50 1.79 0.55 0.72 0.48 0.06 M+2 0.0688 149.0058 151.0958 151.34 10.77 8.0140 149.23 8.12 6.22 7.47 7.40 5.85 0.0998 151.0879 150.22 9.18 13.14 8.1236 151.68 0.0144 151.0985 151.0171 151.0433 147.85 0.54 0.0238 149.79 6.67 0.74 0.55 0.52 0.59 0.35 0.0967 149.

79 Formula C9H13O2 C9H15NO C9H17N2 C10HO2 C10H3NO C10H5N2 C10H17O C10H19N C11H5O C11H7N C11H21 C12H9 6.45 0.01 12.38 12.68 0.60 0.67 0.39 10.0054 154.16 8.0375 152.84 0.1202 152.72 0.0300 153.0586 152.0903 153.47 0.9983 152.12 11.55 0.0093 M+1 10.73 7.67 0.1644 153.02 0.62 0.07 7.69 0.30 9.0413 153.0630 154.62 0.79 8.86 0.50 1.0664 153.0215 153.05 7.0657 154.05 10.85 0.37 0.83 8.03 10.18 7.89 0.1440 152.67 0.72 0.74 11.44 7.67 11.0222 152.0262 152.25 8.07 7.0555 8.92 9.28 11.62 0.21 7.46 7.80 8.9936 153.0429 150.0140 154.0539 153.62 1.13 12.92 0.78 0.89 0.79 6.1280 153.0419 154.28 9.0335 151.38 0.0825 152.86 0.1233 154.0340 153.78 10.70 0.0266 154.89 9.0699 152.76 0.94 0.0473 152.91 9.1393 152.50 1.1029 153.72 0.29 11.0790 153.90 11.0783 155 155.10 7.78 C11H19 C12H7 Formula C5H4N4O2 C6H2NO4 C6H4N2O3 C6H6N3O2 C6H8N4O C7H4O4 C7H6NO3 C7H8N2O2 C7H10N3O C7H12N4 C8H8O3 C8H10NO2 C8H12N2O C8H14N3 C9H2N3 C9H12O2 C9H14NO C9H16N2 C10H2NO C10H4N2 C10H16O C10H18N C11H4O C11H6N C11H20 C12H8 Masa 152.52 0.0548 152 152.92 11.0379 154.52 0.0837 152.24 13.0532 154.57 8.86 9.56 10.54 0.19 8.76 10.95 0.70 0.95 0.1154 153.0994 154.56 0.35 6.08 0.20 8.70 0.1189 152.0253 154.31 10.09 7.39 0.69 0.60 0.1346 154.43 7.78 0.97 0.78 0.90 10.67 10.54 0.0175 153.85 0.47 0.65 11.79 5.01 0.50 1.0797 152.97 0.40 10.0202 153.10 M+2 0.68 0.49 12.99 12.0981 154.1315 152.36 12.55 8.34 6.94 0.84 0.39 0.28 8.1063 152.06 0.13 0.0062 153.80 8.62 1.40 12.0406 154.00 10.0109 152.0249 152.62 1.76 0.56 0.01 10.50 8.37 10.01 10.91 9.30 10.70 0.19 8.68 0.76 0.0460 152.10 11.97 .71 7.22 13.0167 154.02 12.1076 152.1142 153.09 7.63 11.84 0.0501 152.78 0.54 0.86 0.79 Masa 153.0491 154.92 9.68 0.02 0.88 9.62 0.1107 154.0136 152.0317 150.0014 154.90 0.0504 154.39 0.94 9.0626 153 152.1358 154.07 0.18 8.48 11.62 0.0280 154.95 0.1471 154.0777 153.1519 153.27 9.85 0.26 11.1488 151.21 13.0705 154 154.0089 M+1 7.19 13.0617 154.66 10.0096 12.1566 152.93 10.23 0.0907 150.0293 154.0743 154.0453 153.80 0.9976 153.43 6.11 M+2 0.0426 153.0950 152.82 8.1722 154.78 0.162 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C7H6N2O2 C7H8N3O C7H10N4 C8H6O3 C8H8NO2 150.80 0.79 6.46 0.1220 154.19 7.53 8.0916 153.70 0.73 0.55 0.0348 152.0187 153.0552 153.03 10.45 0.1267 153.82 8.0856 154.95 0.53 0.64 10.68 0.0868 154.07 0.62 0.79 0.0579 153.0712 152.0668 150.70 C5HN2O4 C5H3N3O3 C5H5N4O2 C6H3NO4 C6H5N2O3 C6H7N3O2 C6H9N4O C7H5O4 C7H7NO3 C7H9N2O2 C7H11N3O C7H13N4 C8HN4 C8H9O3 C8H11NO2 C8H13N2O C8H15N3 C9HN2O C4H12N2O4 C5H2N3O3 C5H2N2O4 C5H4N3O3 C5H6N4O2 C6H4NO4 C6H6N2O3 C6H8N3O2 C6H10N4O C7H6O4 C7H8NO3 C7H10N2O2 C7H12N3O C7H14N4 C8H2N4 C8H10O3 C8H12NO2 C8H14N2O C8H16N3 C9H2N2O C9H4N3 C9H14O2 C9H16NO C9H18N2 C10H2O2 C10H4NO C10H6N2 C10H18O C11H6O C11H8N C11H22 C12H10 C5H3N2O4 151.

98 0.88 8.08 10.0324 156.0410 156.72 10.0774 156.39 0.73 0.0297 156.04 12.79 0.62 1.1151 156.71 0.0120 155.41 12.26 13.06 10.85 0.1455 157.84 10.1185 155.94 0.83 8.87 8.0437 6.12 7.0151 157.22 8.99 9.1091 157.0488 157.31 11.71 0.0133 155.0865 157.48 7.81 10.77 0.80 0.85 0.45 0.0786 156.61 0.55 0.70 10.49 7.21 8.23 7.07 0.80 0.80 6.0648 156.0934 155.0739 157.0726 157.67 0.20 10.0375 157.0814 156.53 Masa 159 M+1 M+2 C5H5N2O4 C5H7N3O3 C5H9N4O2 C6H7NO4 C6H9N2O3 C6H11N3O2 C6H13N4O C7HN4O C7H9O4 C7H11NO3 C7H13N2O2 C7H15N3O C7H17N4 C8HN2O2 C8H3N3O C8H5N4 C8H13O3 C8H15NO2 C8H17N2O C8H19N3 C9HO3 C9H3NO2 C9H5N2O C9H7N3 C9H17O2 C9H19NO Formula .1264 156.1502 156.97 10.71 0.62 0.0736 155.56 0.69 0.0570 155.79 Formula C8H12O3 C8H14NO2 C8H16N2O C8H18N3 C9H2NO2 C9H4N2O C9H6N3 C9H16O2 C9H18NO C9H20N2 C10H4O2 C10H6NO C10H8N2 C10H20O C10H22N C11H8O C11H10N C11H24 C12H12 M+2 0.35 9.0449 156.07 0.22 8.0688 156.24 7.12 7.69 Formula C9H21N2 Masa 157.1103 157.0978 157.1515 156.96 9.17 11.0497 155.73 0.1311 155.13 7.64 0.0484 155.54 C5H5N3O3 155.0422 156.64 0.0331 6.85 8.04 10.62 0.1377 156.98 0.59 10.47 0.86 0.50 1.79 0.1467 M+1 8.50 9.35 9.24 0.1549 155.0402 157.98 10.0457 155.62 1.68 11.70 11.46 0.86 0.86 0.0371 155.79 0.96 0.60 8.80 0.94 0.53 0.08 10.69 0.62 1.39 6.0211 156.95 0.95 9.02 0.02 0.1025 156.67 0.48 0.0218 155.57 1.1298 155.15 7.86 10.25 8.54 0.09 9.76 0.0038 157.87 8.0939 157 157.0852 157.52 12.16 C5H4N2O4 C5H6N3O3 C5H8N4O2 C6H6NO4 C6H8N2O3 C6H10N3O2 C6H12N4O C7H8O4 C7H10NO3 C7H12N2O2 C7H14N3O C7H16N4 C8H2N3O C8H4N4 Masa 155.1389 156.58 8.90 0.69 0.64 0.1424 155.97 9.55 0.1879 156.1229 157.23 10.54 12.71 0.0085 156.0007 155.75 0.85 0.0359 155.69 10.0821 155.58 10.15 7.78 0.51 7.26 9.50 0.1012 156.85 0.78 7.0171 156.0641 157.42 10.1628 156.92 0.14 M+2 0.0246 155.1342 157.1060 155.76 7.62 0.1706 M+1 10.32 11.0328 10.79 10.0575 156.0164 157.31 9.1753 156.15 11.0614 157.02 0.61 8.9925 157.1216 157.22 10.0708 155.50 1.95 10.60 0.40 6.39 0.62 0.1138 156.86 10.0501 157.53 0.0277 157.0947 155.1801 155.10 7.03 0.0249 157.33 9.27 13.0861 156 156.0899 156.33 9.24 8.94 9.0515 157.85 8.56 0.62 0.1675 155.67 0.43 12.87 0.39 0.84 0.0535 156.90 0.0610 155.0563 156.43 10.82 M+2 0.61 10.80 Formula C5H7N4O2 C6H5NO4 C6H7N2O3 C6H9N3O2 C6H11N4O C7H7O4 C7H9NO3 C7H11N2O2 C7H13N3O C7H15N4 C8HN3O C8H3N4 C8H11O3 C8H13NO2 C8H15N2O C8H17N3 C9HNO2 C9H3N2O C9H5N3 C9H15O2 C9H17NO C9H19N2 C10H3O2 C10H5NO C10H7N2 C10H19O C10H21N C11H7O C11H9N C11H23 C12H11 M+1 7.36 9.14 7.06 10.47 Masa 156.46 0.95 11.87 0.93 11.46 1.07 0.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 163 C9H3N3 153.05 12.0198 156.88 10.97 9.56 0.69 0.1072 155.1580 156.96 0.78 0.0344 155.71 0.0695 155.73 0.1436 155.90 0.0661 156.87 0.0583 155.

79 7.48 0.1169 158.21 14.0446 159.46 1.55 0.68 0.57 C5H7N2O4 C5H9N3O3 C5H11N4O2 C6H9NO4 C6H11N2O3 C6H13N3O2 C6H15N4O C7HN3O2 C7H3N4O C7H11O4 C7H13NO3 C7H15N2O2 C7H17N3O C7H19N4 C8HNO3 C8H3N2O2 C8H5N3O C8H7N4 C8H15O3 C8H17NO2 C8H19N2O C8H21N3 C9H3O3 C9H5NO2 C9H7N2O C9H9N3 C9H19O2 C9H21NO C10H7O2 C10H9NO C10H11N2 C11H11O C11H13N C12HN C12H15 C13H3 6.74 10.0644 159.29 8.96 0.1737 159.0532 159.75 0.56 7.90 8.0817 158.1182 158.1385 159.47 10.1373 159.0961 160.38 9.97 0.89 10.0195 159.63 0.0657 159.0320 159.0235 160 160.80 0.89 10.08 0.81 0.50 0.65 9.90 0.63 0.0484 160.87 0.0069 159.63 0.56 0.0559 159.19 7.1247 159.0606 158.46 13.90 8.87 0.0848 160.0147 6.36 9.1213 160.96 0.93 8.1174 159.1307 158.51 0.13 9.63 1.91 C5H6N2O4 C5H8N3O3 C5H10N4O2 C6H8NO4 C6H10N2O3 C6H12N3O2 C6H14N4O C7H2N4O C7H10O4 C7H12NO3 C7H14N2O2 C7H16N3O C7H18N4 C8H2N2O2 C8H4N3O C8H6N4 C8H14O3 C8H16NO2 C8H18N2O C8H20N3 C9H2O3 C9H4NO2 C9H6N2O C9H8N3 C9H18O2 C9H20NO C9H22N2 C10H6O2 C10H8NO C10H10N2 C10H22O C11H10O C11H12N C12H14 C13H2 157.28 9.0883 159.0368 158.32 9.80 1.0386 160.0238 161.84 10.73 0.77 0.85 0.48 0.63 0.25 10.68 0.0594 158.56 12.04 0.1009 159.1832 157.30 M+2 0.1498 159.20 12.11 9.0308 159.0845 158.0767 157.1056 158.0943 158.15 7.63 1.1533 158.0719 158.55 0.75 10.71 0.1018 157.0406 159.1784 158.1593 157.9956 159.1049 159.0930 158.98 0.83 7.0892 157.37 13.37 11.95 0.85 0.0732 158.1178 161.03 9.0923 159.1021 159.0810 159.96 0.0974 160.61 0.88 10.1295 158.92 C5H8N2O4 C5H10N3O3 C5H12N4O2 C6H10NO4 C6H12N2O3 C6H14N3O2 C6H16N4O C7H2N3O2 159.0684 159.27 10.44 13.80 0.0229 158.48 13.98 0.79 0.39 9.27 8.1096 158.77 0.0328 158.68 0.00 9.94 0.20 7.0289 157.40 0.91 8.0610 160.1325 160.1451 M+1 9.10 0.1134 159.52 9.0453 158.09 12.56 0.19 14.17 7.63 0.82 0.96 11.41 9.53 9.58 1.75 Formula C8H9N4 C8H17O3 C8H19NO2 C9H5O3 C9H7NO2 Masa 161.18 7.1416 161.00 9.85 0.75 12.0579 158.0805 158.0970 158.0433 159.62 11.07 12.88 8.91 10.92 10.0528 157.90 0.79 0.0477 M+1 10.63 1.58 1.92 Formula C7H4N4O C7H12O4 C7H14NO3 C7H16N2O2 C7H18N3O Masa 160.164 C10H5O2 C10H7NO C10H9N2 C10H21O C10H23N C11H9O C11H11N C12H13 C13H Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 10.1087 160.81 7.69 0.18 7.0829 161.43 6.17 7.26 8.1671 158.70 0.64 11.71 0.98 11.31 8.07 0.0692 158.87 0.1420 158.42 6.0735 160.54 7.58 1.86 0.73 0.11 10.36 11.81 0.0480 158.80 9.71 0.88 .18 7.01 10.78 0.02 0.0566 158.16 9.87 0.02 9.80 0.73 0.04 0.1260 159.0242 158.0116 158.51 0.71 0.90 0.0078 158 158.0723 160.48 11.09 10.1659 158.04 M+2 0.98 0.99 9.00 10.10 12.07 0.80 0.40 0.27 8.38 9.04 0.86 0.18 11.29 8.34 11.16 7.07 0.0003 158.91 8.45 6.0770 159.66 9.27 9.06 0.02 0.0798 159.71 11.95 0.46 1.73 11.80 0.0082 159.64 0.63 9.53 0.18 14.1546 158.64 0.1611 158.86 0.71 0.0653 157.80 0.02 0.79 0.0355 158.79 0.1624 159.52 7.0157 6.00 11.0672 159.0896 159.0109 159.82 0.48 0.

92 0.1165 161.39 9.57 7.66 11.0391 161.0100 161.0238 161.55 9.03 10.40 13.88 0.0226 161.60 9.0113 161.85 0.98 0.1080 161.0100 161.96 0.72 0.93 8.1529 160.23 8.75 0.0273 160.9874 161.46 8.33 10.1165 161.0879 6.1253 160.0715 161.34 8.79 0.63 0.51 0.38 13.56 C5H10N2O4 C5H12N3O3 161.94 0.46 8.1482 162.51 13.10 7.0027 161.95 8.05 0.0814 161.69 1.84 7.82 9.81 0.0954 161.81 0.1244 162.72 .58 1.0801 161.30 8.0464 161.19 9.11 0.57 9.72 0.23 M+2 0.80 0.0266 161.67 11.02 9.0688 161.1416 161.81 0.67 11.1577 160.63 0.22 8.0313 161 161.51 0.0351 161.48 8.05 11.82 9.0351 161.1404 160.79 0.65 Formula C5H14N4O2 C6H2N4O2 C6H12NO4 C6H14N2O3 C6H16N3O2 C6H18N4O C7H2N2O3 C7H4N3O2 C7H6N4O Masa 162.0872 M+1 8.15 0.22 9.96 0.68 9.1291 161.0715 161.63 1.0750 160.1127 160.0641 162.1291 161.20 7.95 8.0524 160.51 0.0160 160.70 M+2 0.87 0.92 10.78 12.0841 161.95 0.0508 163.1052 161.87 0.48 6.08 0.21 7.32 8.32 9.22 8.0477 161.0829 161.0954 162 162.85 0.01 11.1040 161.03 11.48 0.98 0.98 0.68 9.0766 162.0065 162.92 0.85 9.35 9.03 0.57 1.19 9.0746 163.64 0.47 6.05 8.68 0.74 0.97 0.93 8.75 0.68 0.92 0.76 12.12 11.69 1.85 0.0563 161.98 0.1178 161.0634 163.98 0.0140 161.0031 163.74 0.71 0.90 0.05 8.0763 160.63 0.75 0.92 C5H9N2O4 C5H11N3O3 C5H13N4O2 C6HN4O2 C6H11NO4 C6H13N2O3 C6H15N3O2 C6H17N4O C7HN2O3 C7H3N3O2 C7H5N4O C7H13O4 C7H15NO3 C7H17N2O2 C7H19N3O C8HO4 C8H3NO3 C8H5N2O2 C8H7N3O 160.41 9.91 10.20 7.96 10.0269 163.28 10.1118 162.67 12.1205 161.1209 163.56 0.13 12.0603 161.0888 160.0464 161.72 0.65 0.21 7.0876 160.0399 160.59 7.0511 160.03 0.84 7.92 10.48 0.57 1.10 7.1040 161.58 C9H9N2O C9H11N3 C10H9O2 C10H11NO C10H13N2 C11HN2 C11H13O C11H15N C12HO C12H3N C12H17 C13H5 C5H9N2O4 C5H11N3O3 C5H13N4O2 C6HN4O2 C6H11NO4 C6H13N2O3 C6H15N3O2 C6H17N4O C7HN2O3 C7H3N3O2 C7H5N4O C7H13O4 C7H15NO3 C7H17N2O2 C7H19N3O C8HO4 C8H3NO3 C8H5N2O2 C8H7N3O C8H9N4 C8H17O3 C8H19NO2 C9H5O3 C9H7NO2 C9H9N2O C9H11N3 165 10.30 9.91 1.98 0.0113 161.88 0.83 0.0967 161.57 7.9987 161.0927 161.04 0.21 7.03 0.1100 160.1338 160.32 8.97 10.0927 161.1529 160.0637 160.34 8.63 0.0590 161.03 9.82 0.0814 161.22 14.96 8.49 13.0395 163.1404 160.04 0.0985 163.04 0.40 11.0304 162.18 9.30 8.0688 161.13 6.58 1.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C7H20N4 C8H2NO3 C8H4N2O2 C8H6N3O C8H8N4 C8H16O3 C8H18NO2 C8H20N2O C9H4O3 C9H6NO2 C9H8N2O C9H10N3 C9H20O2 C10H8O2 C10H10NO C10H12N2 C11H12O C11H14N C12H2N C12H16 C13H4 9.85 9.08 0.0178 162.49 1.80 1.80 0.55 0.1001 160.84 9.95 0.1690 160.12 12.98 0.81 0.24 14.86 0.84 9.68 0.77 9.1005 162.0034 160.81 0.80 0.92 0.41 9.69 1.74 0.14 0.94 10.30 10.40 0.9874 161.47 6.57 9.81 Formula C7H17NO3 C8H3O4 C8H5NO3 C8H7N2O2 C8H9N3O C8H11N4 C9H7O3 C9H9NO2 C9H11N2O Masa 163.1464 160.02 13.79 0.12 7.65 0.14 0.90 0.86 0.0563 161.1331 161.0226 161.0801 161.39 11.0542 M+1 7.1052 161.88 0.0590 6.0187 160.63 0.72 0.9987 161.

52 13.1284 162.0919 162.32 12.15 12.89 7.74 1.18 12.99 1.15 0.14 1.0668 162.53 6.0501 164.03 0.0950 164.1322 162.0892 162.9905 163.0257 163.54 8.12 8.25 7.0470 163 163.26 7.1488 163.99 10.83 0.87 9.61 9.97 11.0743 166.75 0.1111 163.0856 166.0719 163.24 7.45 11.0375 164.1256 162.1036 164.1189 164.44 11.166 C7H14O4 C7H16NO3 C7H18N2O2 C8H2O4 C8H4NO3 C8H6N2O2 C8H8N3O C8H10N4 C8H18O3 C9H6O3 C9H8NO2 C9H10N2O C9H12N3 C10H10O2 C10H12NO C10H14N2 C11H2N2 C11H14O C11H16N C12H2O C12H4N C12H18 C13H6 C5H11N2O4 C5H13N3O3 C5H15N4O2 C6HN3O3 C6H3N4O2 C6H13NO4 C6H15N2O3 C6H17N3O2 C7HNO4 C7H3N2O3 C7H5N3O2 C7H7N4O C7H15O4 Formula C10H14NO C10H16N2 C11H2NO C11H4N2 C11H16O C11H18N C12H4O C12H6N C12H20 C13H8 C5H13N2O4 C5H15N3O3 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 162.0837 11.96 Masa 166 166.58 9.88 9.0923 164.26 7.1275 164.51 6.1076 164.0958 163.16 0.98 0.95 8.56 0.0106 162.81 0.71 12.59 1.98 0.72 0.04 13.87 0.66 0.64 0.72 0.0876 165.15 0.91 0.87 9.81 0.15 7.1083 163.81 0.62 8.1315 164.0191 162.65 0.55 7.0621 163.72 0.81 0.0140 166.92 9.49 1.70 12.0954 166.56 0.70 1.83 9.92 0.90 0.98 0.0460 164.1045 162.88 0.86 1.65 .0555 162.91 0.0218 162.0136 164.0422 163.0617 166.78 8.95 0.63 0.80 0.0825 164.72 0.23 7.31 10.0253 166.94 10.0699 164.1049 164.1162 163.82 0.18 M+2 0.08 Masa 164.41 13.0981 M+1 M+2 6.02 0.0712 164.87 0.59 1.93 6.64 0.98 8.08 11.95 0.24 9.04 0.15 0.18 8.25 7.98 0.34 12.70 1.09 0.65 0.0998 163.81 0.04 0.0297 163.85 0.27 14.0109 164.74 0.1369 161.87 0.98 0.17 8.0759 163.0222 164.83 0.0144 163.92 6.69 8.0249 164.76 0.0794 162.1196 163.98 0.21 9.76 8.49 8.68 12.09 0.1202 164.66 0.56 13.32 8.83 12.81 8.72 0.0058 163.29 8.9953 162.09 0.09 11.0335 164.98 0.08 0.81 0.1440 164.81 C9H13N3 C10HN3 C10H11O2 C10H13NO C10H15N2 C11HNO C11H3N2 C11H15O C11H17N C12H3O C12H5N C12H19 C13H7 C5H12N2O4 C5H14N3O3 C5H16N4O2 C6H2N3O3 C6H4N4O2 C6H14NO4 C6H16N2O3 C7H2NO4 C7H4N2O3 C7H6N3O2 C7H8N4O C7H16O4 C8H4O4 C8H6NO3 C8H8N2O2 C8H10N3O C8H12N4 C9H8O3 C9H10NO2 C9H12N2O C9H14N3 C10H2N3 C10H12O2 Formula C5H14N2O4 C6H2N2O4 C6H4N3O3 C6H6N4O2 C7H4NO4 C7H6N2O3 C7H8N3O2 C7H10N4O C8H6O4 C8H8NO3 C8H10N2O2 C8H12N3O 163.45 13.13 8.05 0.72 11.1063 164.0348 164.1566 164.0681 162.0504 166.1114 M+1 11.93 6.44 7.75 0.88 0.0184 163.0317 162.9983 164.48 0.89 0.0344 162.65 10.0171 163.96 0.54 13.98 0.1236 163.98 8.80 0.50 6.0379 166.05 13.0262 164.87 7.96 1.1131 162.0014 166.56 0.0907 162.1362 163.69 1.92 0.98 0.35 10.51 8.97 10.07 13.81 0.98 11.14 7.88 0.06 11.63 0.58 1.26 14.87 0.0473 164.83 0.17 12.1409 162.64 0.60 7.68 1.0845 163.08 1.79 12.69 11.42 11.74 0.79 0.29 14.36 9.92 0.90 9.0970 7.0586 164.0382 163.05 9.27 9.0626 165 165.88 0.43 13.0096 164.0266 166.0018 163.1123 163.1032 162.0548 164 164.08 0.0797 164.81 12.74 0.0429 162.96 10.1158 162.33 9.0491 166.06 11.04 11.03 0.

0406 166.83 8.1091 M+1 12.1519 165.84 0.0695 167.64 1.50 11.06 0.86 12.82 0.26 8.05 0.48 13.72 0.0488 169.0328 165.0539 165.66 0.0570 167.0246 167.88 0.87 12.89 0.29 9.1358 166.46 13.26 9.57 0.09 11.1142 165.81 0.23 8.31 8.98 0.73 0.87 0.51 13.66 0.0211 168.66 0.93 0.21 12.0552 165.01 11.03 11.0120 167.41 1.98 0.75 11.0484 167.1311 167.73 0.0705 Formula C9HN3O C9H3N4 C9H11O3 C9H13NO2 C9H15N2O C9H17N3 C10HNO2 C10H3N2O C10H5N3 C10H15O2 C10H17NO C10H19N2 C11H3O2 C11H5NO C11H7N2 C11H19O C11H21N Masa 167.45 7.0821 167.52 8.78 12.66 12.40 11.0419 166.0777 165.62 12.70 1.0449 168.0062 165.10 13.96 0.96 0.90 0.70 1.0413 165.84 0.93 M+2 0.0453 165.49 Masa 168.77 11.38 10.35 14.89 0.03 12.1675 7.0939 169 169.0340 165.09 13.0575 168.82 0.11 11.00 10.88 0.0344 167.0903 165.32 14.62 13.1471 166.0007 167.74 0.40 12.0916 165.0280 166.10 0.30 14.0783 167 167.0426 165.93 11.15 0.84 0.39 10.60 1.90 9.75 0.59 8.0187 165.48 7.1107 166.94 7.82 0.88 0.0947 167.28 11.04 0.0293 166.1549 167.37 12.13 11.38 11.0215 165.58 1.0726 169.48 11.80 0.06 0.02 10.0249 169.1753 168.0790 165.96 9.73 0.1280 165.1267 165.9936 165.04 10.39 12.1233 166.19 M+1 10.34 1.05 0.99 0.49 0.0093 167.10 0.92 0.56 0.1346 166.1722 166.36 12.9976 165.12 11.28 10.89 0.05 0.0614 169.25 12.13 13.65 1.0852 169.93 0.87 0.1298 10.0457 167.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C6HN2O4 C6H3N3O3 C6H5N4O2 C6H15NO4 C7H3NO4 C7H5N2O3 C7H7N3O2 C7H9N4O C8H5O4 C8H7NO3 C8H9N2O2 C8H11N3O C8H13N4 C9HN4 C9H9O3 C9H11NO2 C9H13N2O C9H15N3 C10HN2O C10H3N3 C10H13O2 C10H15NO C10H17N2 C11HO2 C11H3NO C11H5N2 C11H17O C11H19N C12H5O C12H7N C12H21 C13H9 164.73 12.75 0.20 8.0934 167.63 10.0371 167.80 0.75 12.84 11.0630 166.00 12.96 0.30 10.1001 165.73 C8H14N4 C9H2N4 C9H10O3 C9H12NO2 C9H14N2O C9H16N3 C10H2N2O C10H4N3 C10H14O2 C10H16NO C10H18N2 C11H2O2 C11H4NO C11H6N2 C11H18O C11H20N C12H6O C12H8N C12H22 C13H10 C6H3N2O4 C6H5N3O3 C6H7N4O2 C7H5NO4 C7H7N2O3 C7H9N3O2 C7H11N4O C8H7O4 C8H9NO3 C8H11N2O2 C8H13N3O C8H15N4 Formula C11H4O2 C11H6NO C11H8N2 C11H20O C11H22N C12H8O C12H10N C12H24 C13H12 C6H5N2O4 C6H7N3O3 C6H9N4O2 C7H7NO4 C7H9N2O3 C7H11N3O2 C7H13N4O 167 166.1436 167.76 0.98 12.82 0.64 12.75 0.0664 165.0133 167.74 11.27 9.20 12.88 0.03 1.99 0.1644 165.0331 167.1072 167.0579 165.74 0.91 9.0300 165.14 11.58 1.0167 166.1879 168.0218 167.59 1.88 9.66 0.0359 167.57 13.0610 167.01 12.72 0.64 1.1220 166.1393 164.18 8.00 11.80 0.73 0.0532 166.1597 166.58 1.05 0.90 0.76 12.56 0.99 0.59 13.66 10.90 0.76 0.87 0.47 11.27 8.93 9.21 0.0175 165.36 10.21 8.05 0.04 0.99 10.0202 165.49 0.17 7.82 0.59 1.1154 165.99 0.1424 167.90 0.0657 166.0089 165.0868 166.65 0.1029 165.82 0.0708 167.11 11.15 8.70 1.00 10.0583 167.79 8.0054 166.24 M+2 1.82 0.86 8.23 12.1060 167.1185 167.0688 168.0375 169.1515 168.75 0.09 0.93 7.42 7.15 0.06 0.0814 168.56 8.59 .0994 166.

96 0.1832 169.10 0.0195 171.89 0.66 0.12 13.89 0.0277 169.0661 168.84 0.1593 169.32 8.32 10.06 11.1498 171.73 C8HN4O C8H9O4 C8H11NO3 C8H13N2O2 C8H15N3O C8H17N4 C9HN2O2 C9H3N3O C9H5N4 C9H13O3 C9H15NO2 C9H17N2O C9H19N3 C10HO3 C10H3NO2 C10H5N2O C10H7N3 C10H17O2 C10H19NO C10H21N2 C11H5O2 C11H7NO C11H9N2 C11H21O C11H23N C12H9O C12H11N C12H25 C13H13 169.94 Formula C7H15N4O C8HN3O2 C8H3N4O C8H11O4 C8H13NO3 C8H15N2O2 C8H17N3O C8H19N4 C9HNO3 C9H3N2O2 C9H5N3O C9H7N4 C9H15O3 C9H17NO2 C9H19N2O C9H21N3 C10H3O3 C10H5NO2 C10H7N2O C10H9N3 C10H19O2 Masa 171.08 10.20 8.98 0.99 0.31 11.93 0.1611 170.50 7.58 1.98 9.0198 168.94 11.0402 169.95 9.0641 169.07 10.53 13.61 10.1295 170.60 10.41 10.24 8.0566 170.0767 169.1182 170.30 11.05 10.0320 171.91 0.0289 169.70 1.0943 170.0308 171.81 0.26 0.48 10.1420 M+1 15.57 0.67 1.89 1.82 0.76 0.0736 167.0861 168 168.47 7.0930 170.1377 168.14 M+2 1.05 0.80 0.0657 171.78 11.76 0.87 0.42 12.59 1.1533 170.57 1.1021 171.59 1.0069 171.05 10.0817 170.33 10.1389 168.49 13.53 11.0355 170.0563 168.82 0.83 0.49 0.75 0.05 11.09 11.99 11.0501 169.71 10.16 11.0151 169.46 10.07 0.37 14.1229 169.1628 13.73 0.68 1.17 10.97 11.0899 168.43 10.1134 171.0739 169.96 0.67 12.0082 171.23 8.16 0.14 0.82 1.89 0.99 0.30 9.1216 169.89 0.22 0.65 Masa 169.06 0.26 8.65 1.32 9.69 12.16 0.16 0.73 1.0171 168.04 0.0786 168.0328 170.1706 169.99 0.0535 168.22 8.0672 171.08 10.95 9.99 0.1018 10.07 7.75 0.10 10.50 0.1385 M+1 9.67 0.66 0.0805 170.1580 168.23 8.26 12.05 0.06 0.34 14.44 10.0324 168.168 C12H7O C12H9N C12H23 C13H11 C6H4N2O4 C6H6N3O3 C6H8N4O2 C7H6NO4 C7H8N2O3 C7H10N3O2 C7H12N4O C8H8O4 C8H10NO3 C8H12N2O2 C8H14N3O C8H16N4 C9H2N3O C9H4N4 C9H12O3 C9H14NO2 C9H16N2O C9H18N3 C10H2NO2 C10H4N2O C10H6N3 C10H16O2 C10H18NO C10H20N2 Formula C14H C6H6N2O4 C6H8N3O3 C6H10N4O2 C7H8NO4 C7H10N2O3 C7H12N3O2 C7H14N4O C8H2N4O C8H10O4 C8H12NO3 C8H14N2O2 C8H16N3O C8H18N4 C9H2N2O2 C9H4N3O C9H6N4 C9H14O3 C9H16NO2 C9H18N2O Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 167.73 0.68 1.83 0.0528 169.52 11.14 0.05 12.94 11.57 1.87 8.35 10.1138 168.91 0.84 0.66 0.1737 171.84 0.1455 169.91 0.0422 168.75 0.0437 168.82 0.91 12.35 9.0978 169.1025 168.0798 171.46 10.79 12.0653 169.80 11.1342 169.14 11.43 10.44 10.87 0.0085 168.0579 170.0229 170.0774 168.1247 171.67 0.0433 171.66 0.82 0.59 0.0164 169.89 0.69 10.35 11.06 0.37 9.15 0.1151 168.67 0.0116 170.1103 169.60 0.1012 168.91 0.93 0.98 0.0648 168.1264 168.98 9.19 M+2 0.88 10.21 10.96 11.0896 171.99 0.9925 169.07 10.0515 169.50 0.97 11.59 1.97 .73 0.72 12.59 1.15 13.83 11.82 0.05 0.57 8.04 10.75 0.99 0.9956 171.0594 170.1373 171.50 1.35 10.0692 170.93 9.73 10.70 1.0410 168.74 0.0559 171.36 10.10 0.68 10.1467 169.84 8.25 8.0453 170.34 9.0078 170 170.1502 168.94 7.58 10.96 9.0892 169.1957 169.64 13.0038 169.0865 169.60 8.0297 168.24 10.16 11.00 0.1056 170.82 0.0497 167.1801 167.1169 170.1260 171.82 0.

1702 172.1416 173.74 1.12 10.86 13.1828 172.65 13.87 1.83 0.22 11.07 7.07 C6H7N2O4 C6H9N3O3 C6H11N4O2 C7H9NO4 C7H11N2O3 C7H13N3O2 170.1009 7.91 0.0970 170.0879 M+1 11.12 0.0511 172.48 12.10 0.26 10.1325 172.38 11.94 1.1910 170.33 11.70 1.96 11.1988 171.89 0.11 11.07 7.91 0.20 13.27 15.00 11.59 1.94 12.45 14.0967 173.09 12.10 0.47 12.83 0.83 0.0532 171.89 8.0368 170.0750 172.44 12.88 0.84 0.56 7.57 1.1338 172.76 0.85 0.45 12.75 0.1784 170.0273 172.21 13.0763 172.60 12.67 0.13 11.24 11.1049 171.56 14.15 0.1451 172.01 11.0732 170.89 1.99 9.07 0.16 0.48 14.97 0.86 11.81 0.40 10.0484 172.29 12.70 12.89 0.06 0.76 0.0590 173.76 Formula C8H18N3O C8H20N4 C9H2NO3 C9H4N2O2 C9H6N3O C9H8N4 C9H16O3 C9H18NO2 C9H20N2O C9H22N3 C10H4O3 C10H6NO2 C10H8N2O C10H10N3 C10H20O2 C10H22NO C10H24N2 C11H8O2 C11H10NO C11H12N2 C11H24O C12H12O C12H14N C13H2N C13H16 Masa 172.68 1.00 1.74 0.0235 172 172.0974 172.97 0.1815 172.99 0.07 0.1331 173.32 15.94 1.1659 170.91 0.1080 173.0923 171.0723 172.18 13.67 0.10 14.65 1.0644 171.30 M+2 0.49 10.0524 172.0242 170.0637 172.75 0.1087 172.01 9.1671 170.02 11.0147 172.05 0.1100 172.1174 171.99 11.0238 173.0386 172.20 11.0187 172.39 9.0841 173.60 0.0603 173.85 11.1001 172.15 0.1253 M+1 10.1750 171.0829 173.71 1.1464 172.57 14.59 14.0610 172.36 11.1127 172.06 0.97 0.0684 171.50 1.10 0.67 0.14 0.0961 172.0883 171.53 7.0034 172.95 1.88 .90 0.0266 173.37 9.97 0.85 1.28 8.85 0.1781 173.16 0.81 0.1213 11.22 10.1894 173.00 0.12 10.98 0.19 10.18 0.74 0.81 12.0735 172.55 11.05 0.73 0.49 10.99 0.07 0.0954 173.62 9.95 1.84 12.00 0.58 11.0606 170.83 12.08 12.1096 170.66 0.75 0.05 0.11 12.0003 170.1546 170.1307 170.54 13.0770 171.63 11.99 0.58 1.0848 172.2036 170.38 14.0157 171 171.21 M+2 0.93 0.85 0.17 11.1655 173.0810 171.76 0.83 0.26 8.06 12.07 0.1178 173.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C9H20N3 C10H2O3 C10H4NO2 C10H6N2O C10H8N3 C10H18O2 C10H20NO C10H22N2 C11H6O2 C11H8NO C11H10N2 C11H22O C11H24N C12H10O C12H12N C12H26 C13H14 C14H2 11.0109 171.0715 173.64 9.26 8.0845 170.95 C10H21NO C10H23N2 C11H7O2 C11H9NO C11H11N2 C11H23O C11H25N C12H11O C12H13N C13HN C13H15 C14H3 C6H8N2O4 C6H10N3O3 C6H12N4O2 C7H10NO4 C7H12N2O3 C7H14N3O2 C7H16N4O C8H2N3O2 C8H4N4O C8H12O4 C8H14NO3 C8H16N2O2 Formula C9H7N3O C9H9N4 C9H17O3 C9H19NO2 C9H21N2O C9H23N3 C10H5O3 C10H7NO2 C10H9N2O C10H11N3 C10H21O2 C10H23NO C11H9O2 C11H11NO C11H13N2 C12HN2 C12H13O C12H15N C13HO C13H3N C13H17 C14H5 C6H10N2O4 C6H12N3O3 169 171.00 0.90 0.06 0.52 7.97 0.46 14.0477 173.57 1.1624 171.38 10.1690 172.28 12.95 12.1863 171.65 1.1205 173.75 13.65 1.1577 172.25 8.0391 174 174.0876 172.67 13.75 12.17 13.97 0.90 10.74 12.31 13.0480 170.1941 172.81 1.10 10.29 15.76 0.0446 171.92 12.91 0.56 11.0140 173.0888 172.47 10.74 1.08 11.59 1.91 0.0027 173.91 8.0406 171.0160 172.88 0.83 Masa 173.0719 170.0641 174.0399 172.81 0.1542 173.93 0.27 8.

51 9.0801 173.1275 176.81 9.1482 174.76 13.76 0.0998 175.0759 175.89 13.12 0.41 10.0297 175.39 11.1529 173.88 0.10 0.05 0.0313 173 173.1526 176.0226 173.23 8.1287 176.0335 176.0668 174.06 0.0100 173.06 9.24 C6H12N2O4 C6H14N3O3 C6H16N4O2 C7H2N3O3 C7H4N4O2 C7H14NO4 C7H16N2O3 C7H18N3O2 C7H20N4O C8H2NO4 C8H4N2O3 C8H6N3O2 C8H8N4O C8H16O4 C8H18NO3 C8H20N2O2 C9H4O4 .170 C14H4 C6H9N2O4 C6H11N3O2 C6H13N4O2 C7HN4O2 C7H11NO4 C7H13N2O3 C7H15N3O2 C7H17N4O C8HN2O3 C8H3N3O2 C8H5N4O C8H13O4 C8H15NO3 C8H17N2O2 C8H19N3O C8H21N4 C9HO4 C9H3NO3 C9H5N2O2 Formula C9H22N2O C10H6O3 C10H8NO2 C10H10N2O C10H12N3 C10H22O2 C11H10O2 C11H12NO C11H14N2 C12H2N2 C12H14O C12H16N C13H2O C13H4N C13H18 C14H6 C6H11N2O4 C6H13N3O3 C6H15N4O2 C7HN3O3 C7H3N4O2 C7H13NO4 C7H15N2O3 C7H17N3O2 C7H19N4O C8HNO4 C8H3N2O3 C8H5N3O2 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 172.1162 176.88 1.66 11.05 0.0907 174.1083 175.02 11.1639 176.71 0.71 0.85 0.08 0.14 11.60 1.34 15.77 0.07 0.07 7.1131 174.60 1.68 1.50 1.0429 174.83 0.29 9.24 M+2 1.0563 173.92 0.96 10.34 8.0719 175.0919 174.29 8.77 10.66 0.1369 174.1165 173.08 7.95 1.01 0.1005 174.83 1.03 9.0018 175.1158 174.1409 174.35 15.1045 174.08 0.13 12.19 1.93 10.95 1.88 1.0688 173.78 1.0328 15.0191 174.08 9.77 0.0351 Masa 174.18 8.0548 176 176.18 1.0065 174.0814 173.95 8.83 0.13 10.78 1.78 13.85 1.0058 175.0113 173.17 1.52 12.0460 176.0464 173.51 14.06 9.25 13.78 1.1400 176.40 9.85 0.61 14.93 0.97 8.9874 173.90 10.0422 175.28 8.49 14.1123 175.90 Formula C11H11O2 C11H13NO C11H15N2 C12HNO C12H3N2 C12H15O C12H17N C13H3O C13H5N C13H19 C14H7 Masa 175.0845 175.1291 173.11 0.0304 174.10 0.83 0.94 0.12 0.14 12.0096 176.68 1.38 9.01 0.1733 174.43 9.30 9.84 0.0317 174.15 10.77 12.95 1.56 9.0184 175.29 10.92 8.1404 173.87 13.01 0.03 0.77 0.31 8.84 9.20 8.85 C6H14N4O2 C7H2N4O2 C7H12NO4 C7H14N2O3 C7H16N3O2 C7H18N4O C8H2N2O3 C8H4N3O2 C8H6N4O C8H14O4 C8H16NO3 C8H18N2O2 C8H20N3O C8H22N4 C9H2O4 C9H4NO3 C9H6N2O2 C9H8N3O C9H10N4 C9H18O3 C9H20NO2 174.03 9.99 0.98 0.95 0.12 14.88 11.1036 176.60 1.67 0.9983 176.0222 176.92 10.22 8.69 1.0794 174.24 12.70 9.68 0.50 1.00 0.1560 174.0542 174.24 1.45 9.22 9.42 9.20 9.14 14.13 10.0797 176.65 9.1244 174.31 9.1256 174.15 0.18 1.60 7.34 9.0257 175.33 8.1196 175.0892 174.1608 174.51 0.74 1.1052 173.04 11.0958 175.0106 174.78 1.54 9.91 10.76 10.75 0.52 9.95 1.59 9.01 0.92 0.1040 173.01 0.97 1.07 0.43 9.16 1.9987 173.1236 175.1768 172.68 9.71 0.27 10.00 0.77 0.88 0.9905 175.50 12.86 9.31 9.0144 175.1846 173.88 0.1032 174.1118 174.1495 8.0927 173.95 0.0470 175 175.01 9.58 7.97 0.91 M+1 10.77 1.67 9.9953 174.22 M+2 0.1362 175.0766 174.0218 174.0923 176.57 9.1284 174.04 9.0109 M+1 12.33 8.0555 174.16 0.86 1.60 1.94 0.23 13.55 7.24 1.65 1.40 9.1488 175.0681 174.11 0.05 0.1049 176.40 13.92 0.99 0.01 0.71 0.0699 176.08 7.62 14.0178 174.0344 174.1620 174.93 0.1322 175.60 1.

1478 177.52 8.0630 178.99 0.1471 178.60 1.42 9.0419 M+1 8.0054 178.0621 175.1447 175.1413 176.98 0.21 12.1076 176.91 13.0202 177.1029 177.0031 175.07 9.25 9.16 1.92 0.70 1.01 0.08 0.1431 178.26 M+2 1.0249 176.25 8.16 1.61 7.93 10.61 9.68 0.48 12.94 1.29 13.24 1.17 13.70 11.0328 177.32 10.35 10.50 8.79 1.67 1.92 0.0491 178.96 10.0473 176.0187 177.88 1.46 12.01 0.1358 178.42 13.77 1.0903 177.0280 178.11 0.07 1.92 0.08 13.76 0.0532 178.26 8.0552 177.64 1.16 13.68 0.1111 175.17 1.35 11.69 1.00 8.0856 178.1189 176.76 0.52 11.44 11.68 1.05 11.72 13.0384 176.10 12.0167 178.06 0.34 10.84 0.1080 178.1365 177.90 1.09 11.1205 178.9936 177.37 15.0426 177.46 11.88 1.78 C9H6NO3 C9H8N2O2 C9H10N3O C9H12N4 C9H20O3 C10H8O3 C10H10NO2 C10H12N2O C10H14N3 C11H2N3 C11H12O2 C11H14NO C11H16N2 C12H2NO C12H4N2 C12H16O C12H18N Formula C6H16N3O3 C6H18N4O2 C7H2N2O4 C7H4N3O3 C7H6N4O2 C7H16NO4 C7H18N2O3 C8H4NO4 C8H6N2O3 C8H8N3O2 C8H10N4O C8H18O4 C9H6O4 C9H8NO3 C9H10N2O2 C9H12N3O C9H14N4 C10H2N4 C10H10O3 C10H12NO2 C10H14N2O C10H16N3 C11H2N2O C11H4N3 C11H14O2 C11H16NO C11H18N2 C12H2O2 C12H4NO C12H6N2 C12H18O C12H20N C13H6O 171 176.60 0.0413 177.1107 178.94 0.0171 10.1566 176.86 1.0617 178.07 11.82 12.08 7.05 Formula C13H4O C13H6N C13H20 C14H8 Masa 176.79 10.0994 178.70 1.1353 176.43 10.1209 175.0266 178.67 14.15 0.0140 178.02 0.77 1.08 11.44 10.99 8.06 12.30 10.01 0.08 0.78 12.08 C6H13N2O4 C6H15N3O3 C6H17N4O2 C7HN2O4 C7H3N3O3 C7H5N4O2 C7H15NO4 C7H17N2O3 C7H19N3O2 C8H3NO4 C8H5N2O3 C8H7N3O2 C8H9N4O C8H1704 C8H19NO3 C9H5O4 C9H7NO3 C9H9N2O2 C9H11N3O C9H13N4 C10HN4 C10H9O3 C10H11NO2 C10H13N2O C10H15N3 C11HN2O C11H3N3 C11H13O2 0.95 0.98 10.1334 175.45 13.69 1.60 0.89 9.15 14.94 13.72 9.71 1.38 8.0253 178.0406 178.76 0.12 0.18 M+2 0.1440 10.16 11.0868 178.0777 177.19 1.1686 175.08 12.41 11.06 0.92 0.88 0.16 12.80 12.15 10.1315 176.09 9.94 0.0508 175.92 0.73 9.1001 177.96 1.1346 178.16 1.0626 177 177.0743 178.15 0.0293 178.18 1.88 0.86 Masa 178.43 11.85 0.45 9.00 0.0981 178.62 10.0664 177.92 0.1267 177.08 0.0501 176.04 9.98 10.68 11.83 13.78 1.0089 177.0916 M+1 14.0504 178.56 12.0837 176.0712 176.79 1.83 0.71 13.95 0.32 9.17 1.1597 178.0985 175.19 12.10 11.07 11.0014 178.0950 176.37 9.60 1.19 12.77 1.18 1.25 1.94 0.13 0.03 0.0876 177.1318 178.11 0.1202 176.83 0.1240 177.00 10.53 12.00 1.08 0.04 11.13 .83 12.0136 176.00 0.26 13.1233 178.0970 175.76 0.0395 175.79 13.0375 176.1114 177.0872 175.1193 178.23 9.99 0.0825 176.0175 177.68 0.34 8.68 0.1142 177.73 11.85 0.0269 175.1220 178.1127 177.71 11.0300 177.36 8.36 8.00 0.25 1.0586 176.0262 176.0790 177.12 0.0539 177.0379 178.17 1.0746 175.79 1.87 9.71 1.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C8H7N4O C8H15O4 C8H17NO3 C8H19N202 C8H21N3O C9H3O4 C9H5NO3 C9H7N2O2 C9H9N3O C9H11N4 C9H19O3 C9H21NO2 C10H7O3 C10H9NO2 C10H11N2O C10H13N3 C11HN3 175.0062 177.53 14.03 0.84 0.36 11.79 1.08 0.0634 175.84 0.1573 175.1063 176.35 9.16 9.05 11.08 0.09 9.

0736 179.16 1.92 9.29 179 7.1154 177.37 9.13 0.1072 179.40 10.51 11.63 1.02 8.55 8.28 9.37 10.42 11.1012 180.1111 180.03 0.0085 180.38 15.80 1.36 12.32 M+2 0.1032 179.1185 179.25 C13H8N C13H22 C14H10 178.0497 179.0453 177.00 0.60 12.12 10.49 12.09 7.06 0.86 0.96 1.17 14.70 14.0705 178 178.0375 181.02 0.56 14.27 0.0215 177.1151 180.0437 180.0978 181.89 1.12 0.172 C11H15NO C11H17N2 C12HO2 C12H3NO C12H5N2 C12H17O C12H19N C13H5O C13H7N C13H21 C14H9 C6H14N2O4 Formula C10H4N4 C10H12O3 C9H9NO3 C9H11N2O2 C9H13N3O C9H15N4 C10HN3O C10H3N4 C10H11O3 C10H13NO2 C10H15N2O C10H17N3 C11HNO2 C11H3N2O C11H5N3 C11H15O2 C11H17NO C11H19N2 C12H3O2 C12H5NO C12H7N2 C12H19O C12H21N C13H7O C13H9N C13H23 C14H11 C6H16N2O4 C7H4N2O4 C7H6N3O3 C7H8N4O2 C8H6NO4 C8H8N2O3 C8H10N3O2 C8H12N4O C9H8O4 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 177.09 8.54 14.01 0.52 11.1580 C7H5N2O4 C7H7N3O3 C7H9N4O2 C8H7NO4 C8H9N2O3 C8H11N3O2 C8H13N4O C9HN4O C9H9O4 C9H11NO3 C9H13N2O2 C9H15N3O C9H17N4 C10HN2O2 C10H3N3O C10H5N4 C10H13O3 C10H15NO2 C10H17N2O C10H19N3 14.0688 180.0814 180.75 13.69 1.0575 180.69 14.92 13.0570 179.25 1.0786 179.0093 179.0007 179.98 0.1393 176.1644 177.0297 180.1722 178.71 1.87 1.0211 180.99 0.1342 181.60 0.69 1.0515 181.19 1.21 12.43 15.08 0.26 9.33 13.06 1.44 13.87 1.78 11.59 14.0449 180.13 0.12 11.15 11.79 1.1424 179.85 12.1502 180.48 13.97 1.0535 180.0277 181.86 0.02 0.65 14.0947 179.06 13.13 0.86 13.92 0.94 9.0783 C6H15N2O4 C6H17N3O3 C7H3N2O4 C7H5N3O3 C7H7N4O2 C7H17NO4 C8H5NO4 C8H7N2O3 C8H9N3O2 179.53 8.71 1.96 1.04 0.0501 181.86 0.58 12.1879 180.01 1.92 0.19 1.1158 179.1298 179.0861 180 180.1455 181.18 1.0614 181.22 12.0410 180.31 9.57 14.41 11.11 13.01 12.71 1.0852 181.1519 177.74 13.0171 180.38 12.0484 179.1549 179.20 14.91 9.56 8.02 0.95 0.11 12.97 13.0324 180.78 1.42 15.76 0.86 1.30 M+2 0.22 12.03 10.04 0.89 1.0246 179.85 .0120 179.0648 180.0583 179.64 10.40 15.09 13.12 0.1801 179.0422 M+1 12.1628 180.03 10.95 13.31 10.10 0.47 11.18 1.79 1.25 1.0151 181.10 0.02 0.04 12.02 0.69 1.93 0.0457 179.1675 179.88 1.96 0.1436 179.1311 179.1103 181.16 1.0695 Formula C10H18N3 C11H2NO2 C11H4N2O C11H6N3 C11H16O2 C11H18NO C11H20N2 C12H4O2 C12H6NO C12H8N2 C12H20O C12H22N C13H8O C13H10N C13H24 C14H12 Masa 180.66 8.0359 179.16 1.18 1.0218 179.0821 179.0610 179.98 0.09 0.0579 177.09 0.65 10.1753 180.0249 181.9976 177.84 0.0657 178.0488 181.99 0.81 13.0774 180.88 12.1280 177.30 9.0038 181.79 1.96 1.0739 181.79 1.08 0.28 13.67 10.1271 179.0726 181.02 0.22 14.1515 180.77 1.01 0.0954 12.85 0.13 12.74 11.95 0.09 M+1 12.78 1.0331 179.13 11.00 0.47 13.31 13.30 9.69 1.24 12.77 1.95 0.0865 181.40 10.1216 181.84 13.89 1.40 11.1091 181.28 8.0133 179.64 8.1389 180.08 7.10 11.61 1.93 0.0939 181 181.96 0.0371 179.0340 177.11 1.0563 180.85 0.19 1.69 0.93 0.1060 179.13 0.04 10.55 12.38 11.77 0.0708 179.06 Masa 180.66 12.

99 0.0943 182.1009 183.0579 182.16 11.0402 181.0198 180.81 11.53 13.09 0.75 14.0195 183.19 1.79 1.0116 182.05 0.86 0.80 1.87 0.86 1.07 12.87 1.85 0.71 1.93 0.13 0.19 1.79 1.09 0.26 1.0606 182.1295 182.1910 C7H6N2O4 C7H8N3O3 C7H10N4O2 C8H8NO4 C8H10N2O3 C8H12N3O2 C8H14N4O C9H2N4O C9H10O4 C9H12NO3 C9H14N2O2 C9H16N3O C9H18N4 C10H2N2O2 C10H4N3O C10H6N4 C10H14O3 C10H10NO2 C10H18N2O C10H20N3 C11H2O3 C11H4NO2 C11H6N2O C11H8N3 C11H18O2 C11H20NO C11H22N2 C12H6O2 C12H8NO C12H10N2 C12H22O C12H24N 10.44 11.61 1.84 M+1 13.25 1.29 12.31 9.0810 183.25 12.02 12.1593 181.11 0.20 1.33 9.0786 180.9925 181.0355 182.26 14.1373 183.1467 181.02 0.04 0.45 15.1174 183.45 10.14 0.70 10.08 10.96 11.1049 183.14 12.0684 183.93 0.38 10.80 13.1260 183.49 11.1247 183.90 1.79 11.0328 182.26 1.0644 183.04 12.1134 183.23 C7H7N2O4 C7H9N3O3 C7H11N4O2 C8H9NO4 C8H11N2O3 C8H13N3O2 C8H15N4O C9HN3O2 C9H3N4O C9H11O4 C9H13NO3 C9H15N2O2 C9H17N3O C9H19N4 C10HNO3 C10H3N2O2 C10H5N3O C10H7N4 C10H15O3 C10H17NO2 C10H19N2O C10H21N3 C11H3O3 C11H5NO2 C11H7N2O C11H9N3 C11H19O2 C11H21NO C11H23N2 C12H7O2 C12H9NO C12H11N2 C12H23O C12H25N C13H11O C13H13N C13H27 C14HN C14H15 C15H3 .02 12.42 10.32 11.0446 183.64 14.16 1.1498 183.72 14.95 0.05 12.1750 183.12 1.93 0.09 0.0767 181.52 13.15 11.87 0.2114 183.60 8.0566 182.09 0.54 11.1264 Formula C12H9N2 C12H21O C12H23N C13H9O C13H11N C13H25 C14H13 C15H Masa 181.16 13.51 12.02 0.91 13.1706 181.39 12.32 10.26 1.02 0.0899 180.19 1.00 13.0109 183.13 11.0805 182.1385 183.43 11.93 0.0069 183.1420 182.77 13.1182 182.87 1.97 1.1988 183.1169 182.0003 182.93 0.16 12.70 0.27 12.97 9.09 0.0657 183.1737 183.70 0.1056 182.71 1.95 9.0368 182.71 1.1659 182.41 12.23 M+2 0.77 0.0532 183.23 14.0289 181.89 13.02 0.0896 183.1018 181.04 10.27 12.0653 181.14 0.0672 183.17 1.34 10.64 13.40 11.97 1.53 15.79 1.1546 182.19 1.17 14.06 10.14 13.0308 183.0923 183.36 13.93 0.1957 181.86 0.61 1.0817 182.79 13.18 12.18 1.0453 182.70 12.80 1.86 0.1377 180.0437 180.09 0.1025 180.0480 182.13 0.77 0.95 0.1021 183.69 10.02 13.91 12.78 1.0406 183.52 11.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C9H10NO3 C9H12N2O2 C9H14N3O C9H16N4 C10H2N3O C10H4N4 C10H12O3 C10H14NO2 C10H16N2O 180.0433 183.96 0.04 Formula Masa 183 183.0559 183.34 9.0892 181.99 0.26 1.73 1.96 0.43 11.26 1.99 13.89 1.95 0.79 1.1307 182.43 12.1229 181.0661 180.69 1.0798 183.0078 182 182.02 0.03 0.01 0.0845 182.1611 182.0641 181.37 16.1784 182.61 14.78 1.87 13.50 1.09 1.0692 182.89 1.00 0.10 1.87 173 C11HO3 C11H3NO2 C11H5N2O C11H7N3 C11H17O2 C11H19NO C11H21N2 C12H5O2 C12H7NO 180.16 1.12 11.95 0.11 0.0883 183.0930 182.0320 183.1671 182.05 12.24 12.02 0.13 13.0082 183.1832 181.23 8.0528 12.68 12.61 12.54 11.1533 182.18 11.0719 182.48 15.61 0.0594 182.90 12.43 10.06 10.1138 180.01 0.58 8.37 13.0229 182.34 13.0235 M+1 M+2 8.1624 183.80 1.0770 183.34 16.78 1.9956 183.56 11.0164 181.85 0.33 9.10 0.63 13.76 11.0242 182.69 1.77 0.1863 183.

29 M+2 0.30 14.0463 185.80 1.0524 184.27 1.88 1.56 13.79 1.57 11.1482 186.77 0.94 13.02 1.72 1.10 12.92 13.0147 184.98 11.03 0.09 0.10 1.1118 186.63 9.03 0.41 13.0888 184.21 Formula C8H12N2O3 C8H14N3O2 C8H16N4O C9H2N3O2 C9H4N4O C9H12O4 C9H14NO3 C9H16N2O2 C9H18N3O C9H20N4 C10H2NO3 C10H4N2O2 C10H6N3O C10H8N4 C10H16O3 C10H18NO2 C10H20N2O C10H22N3 C11H4O3 C11H6NO2 C11H8N2O C11H10N3 C11H20O2 C11H22NO C11H24N2 C12H8O2 C12H10NO C12H12N2 C12H24O C12H26N C13H12O C13H14N C13H28 C14H2N C14H16 C15H4 Masa 184.80 1.0841 185.75 10.17 13.94 0.0814 185.1542 185.00 0.0829 185.26 1.0590 185.35 11.61 8.2145 185.62 14.1404 M+1 9.1205 185.1005 186.85 0.15 1.0386 184.46 12.0391 186 186.90 1.25 14.0641 186.18 11.46 15.55 13.09 0.55 11.95 0.1325 184.99 9.40 16.24 8.0351 185.1087 184.0273 184.50 10.95 0.72 10.1052 185.70 1.88 1.01 0.19 M+1 11.0970 182.79 1.0266 185.30 12.97 0.18 1.70 0.70 1.0637 184.0313 185 185.14 0.47 10.93 0.80 0.88 1.79 1.68 13.83 14.0065 8.13 0.1416 185.05 0.38 9.0735 184.0954 185.1828 184.11 .85 0.24 8.11 0.1690 184.08 12.39 10.1001 184.38 10.94 12.17 1.10 1.2067 184.14 1.88 1.62 1.0511 184.1040 185.1702 184.0484 184.46 11.77 0.0723 184.30 12.77 14.19 12.28 9.1331 185.78 1.0763 184.29 12.87 0.34 1.2192 184.32 12.03 0.21 11.86 0.174 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C13H10O C13H12N C13H26 C14H14 C15H2 182.11 0.93 12.0034 184.00 9.78 14.17 1.20 1.59 10.48 11.03 0.38 16.67 15.0027 185.0766 186.0100 185.61 1.81 1.10 0.73 12.0113 185.70 1.82 11.03 0.0974 184.19 1.0563 185.27 M+2 1.1080 185.13 0.09 10.86 0.35 1.20 11.1655 185.03 0.27 9.1176 185.94 0.0927 185.27 1.0399 184.35 10.1464 184.24 1.1127 184.48 1.0157 14.84 11.98 11.1781 185.0225 185.82 13.99 0.03 0.21 12.1244 186.0610 Masa 185.90 1.11 10.71 12.1766 184.96 0.46 10.0603 185.19 1.37 10.18 15.44 12.0876 184.20 1.05 13.26 1.28 14.1528 185.1100 184.10 1.07 10.0732 182.05 0.57 11.36 9.13 1.1894 185.54 15.0477 185.20 11.66 13.73 10.86 0.19 1.19 13.87 0.9875 185.97 1.1338 184.0238 185.03 13.09 10.64 1.27 1.12 10.35 16.96 0.1906 185.39 13.0967 185.2019 185.1096 182.96 0.01 0.00 1.00 11.83 13.34 11.07 12.2036 182.96 0.13 0.13 1.02 9.0688 185.97 1.56 15.36 9.0715 185.0187 184.0750 184.0961 184.1165 185.80 0.0801 185.09 12.93 0.70 C7H9N2O4 C7H11N3O3 C7H13N4O2 C8HN4O2 C8H11NO4 C8H13N2O3 C8H15N3O2 C8H17N4O C7H8N2O4 C7H10N3O3 C7H12N4O2 C8H10NO4 Formula C9H3N3O2 C9H5N4O C9H13O4 C9H15NO3 C9H17N2O2 C9H19N3O C9H21N4 C10HO4 C10H3NO3 C10H5N2O2 C10H7N3O C10H9N4 C10H17O3 C10H19NO2 C10H21N2O C10H23N3 C11H5O3 C11H7NO2 C11H9N2O C11H11N3 C11H21O2 C11H23NO C11H25N2 C12H9O2 C12H11NO C12H13N2 C12H25O C12H27N C13HN2 C13H13O C13H15N C14HO C14H3N C14H17 C15H5 C7H10N2O4 C7H12N3O3 C7H14N4O2 C8H2N4O2 C8H12NO4 C8H14N2O3 C8H16N3O2 C8H18N4O C9H2N2O3 184 184.1253 184.09 0.65 14.1451 184.1815 184.1941 184.1291 185.0848 184.0178 186.45 10.1577 184.64 9.1213 184.0140 185.50 15.71 1.0879 186.0160 184.

96 12.1036 188.42 9.87 13.2098 186.60 10.13 0.70 15.17 1.0344 186.0222 188.1209 187.20 1.39 11.79 1.69 15.27 1.59 11.95 C7H12N2O4 C7H14N3O3 C7H16N4O2 C8H2N3O3 C8H4N4O2 C8H14NO4 C8H16N2O3 C8H18N3O2 C8H20N4O C9H2NO4 C9H4N2O3 C9H6N3O2 Masa 187.0106 186.84 14.1083 187.94 0.1275 188.0096 188.74 12.90 1.12 12.07 13.15 M+2 1.0257 187.94 0.27 1.98 12.86 14.0984 185.04 0.1846 185.05 0.13 1.1236 187.80 1.01 0.80 1.30 9.79 1.25 11.31 M+2 0.0759 187.1196 187.0667 186.72 1.90 1.62 1.11 1.1732 186.21 11.03 9.77 10.23 11.95 Formula C9H6N4O C9H14O4 C9H16NO3 C9H18N2O2 C9H20N3O C9H22N4 C10H2O4 C10H4NO3 C10H6N2O2 C10H8N3O C10H10N4 C10H18O3 C10H20NO2 C10H22N2O C10H24N3 C11H6O3 C11H8NO2 C11H10N2O C11H12N3 C11H22O2 C11H24NO C11H26N2 C12H10O2 C12H12NO C12H14N2 C12H26O C13H2N2 C13H14O C13H16N C14H2O C14H4N C14H18 C15H6 M+1 11.0269 187.81 1.0395 187.96 0.13 1.0422 187.1284 186.0845 187.2050 187.69 13.12 12.21 13.26 1.65 11.30 10.9953 186.10 0.1698 187.1123 187.24 8.58 13.33 12.70 1.1811 187.0144 187.10 0.0719 187.95 13.32 C7H11N2O4 C7H13N3O3 C7H15N4O2 C8HN3O3 C8H3N4O2 C8H13NO4 C8H15N2O3 C8H17N3O2 C8H19N4O C9HNO4 C9H3N2O3 C9H5N3O2 Masa 186.1970 186.62 1.71 1.67 11.31 9.40 10.10 12.94 10.88 0.80 1.42 16.28 1.13 12.0919 186.49 12.9983 188.0958 187.9905 187.0335 188.03 1.0542 186.28 1.1859 186.0304 11.1334 187.39 9.17 1.20 15.33 12.15 1.19 1.05 0.1494 186.11 0.1447 187.03 0.28 10.87 0.03 0.0621 187.10 0.80 Masa 189.0429 186.1400 188.0018 187.12 10.00 1.49 11.03 0.01 11.35 1.0297 187.96 0.01 0.62 11.02 1.11 0.0470 187 187.05 9.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 175 C9HN2O3 184.97 0.1936 187.48 10.87 0.41 9.99 15.62 1.68 9.78 10.70 1.05 0.1322 187.1111 187.1608 186.1639 187.12 0.87 0.76 12.35 1.0970 187.0548 188 188.0382 8.86 0.0872 187.0633 187.50 10.1925 187.78 0.42 M+2 0.27 1.17 1.24 12.0171 187.60 11.01 0.86 11.81 1.0555 186.1032 186.0699 M+1 11.03 1.96 Formula C9H8N4O Masa 188.87 11.14 10.66 9.1045 186.86 0.99 11.26 Formula C9H17O4 .0508 187.51 10.1369 186.16 10.0184 187.11 1.0317 186.0031 187.14 0.42 14.19 1.20 1.1362 187.1256 186.70 1.48 14.47 12.35 12.94 0.24 Formula C9H7N4O C9H15O4 C9H17NO3 C9H19N2O2 C9H21N3O C9H23N4 C10H3O4 C10H5NO3 C10H7N2O2 C10H9N3O C10H11N4 C10H19O3 C10H21NO2 C10H23N2O C10H25N3 C11H7O3 C11H9NO2 C11H11N2O C11H13N3 C11H23O2 C11H25NO C12HN3 C12H11O2 C12H13NO C12H15N2 C13HNO C13H3N2 C13H15O C13H17N C14H3O C14H5N C14H19 C15H7 M+2 0.0460 M+1 11.39 10.11 10.0794 186.0892 186.04 1.92 10.93 1.03 1.0218 186.1162 188.22 13.15 1.20 1.1488 187.23 11.97 0.88 1.10 0.53 10.0681 186.57 15.0907 186.22 12.13 13.26 1.1573 187.94 0.0797 188.0058 187.1560 186.85 13.28 1.0746 187.0923 188.71 14.78 0.1409 186.1127 M+1 10.03 0.97 14.1131 186.60 13.9987 10.88 1.32 12.1158 186.43 16.20 1.11 C9H4N3O2 186.22 15.0191 186.0998 187.33 14.1985 186.00 1.41 9.12 0.72 1.1686 187.31 14.51 11.1620 186.37 11.

1651 188.40 11.14 0.34 1.35 14.0120 191.26 11.1842 189.0262 188.62 15.03 1.21 1.24 13.91 0.0253 190.1114 189.0316 188.1431 190.1717 189.0712 188.0708 M+1 12.0328 189.97 10.72 15.1 1.10 0.21 1.86 1.00 14.0473 188.0743 M+1 10.81 1.0501 188.87 0.0579 189.0539 189.54 10.43 11.99 0.97 0.0916 189.84 1.0359 191.16 13.1202 188.52 14.43 12.19 1.1365 189.0340 189.04 0.52 11.31 10.26 1.18 M+2 0.46 9.97 0.64 11.14 13.80 1.94 0.05 0.0266 190.0109 188.70 11.78 1.97 0.34 14.87 0.1644 189.08 9.0876 189.79 12.96 0.80 1.46 12.21 1.05 0.28 1.81 10.0504 190.54 11.27 1.27 Formula C10H13N3O C10H15N4 C11HN3O C11H3N4 C11H11O3 Masa 191.11 1.08 0.03 C9H19NO3 C9H21N2O2 C9H23N3O C10H5O4 C10H7NO3 C10H9N2O2 C10H11N3O C10H13N4 C10H21O3 C10H23NO2 C11HN4 C11H9O3 C11H11NO2 C11H13N2O C11H15N3 C12HN2O C12H3N3 C12H13O2 C12H15NO C12H17N2 C13HO2 C13H3NO C13H5N2 C13H17O C13H19N C14H5O C14H7N C14H21 C15H9 10.99 14.99 13.0491 190.27 13.55 10.0375 188.1444 190.0617 190.1280 189.17 12.2003 188.53 10.1557 190.33 10.21 1.06 0.96 0.176 C9H16O4 C9H18NO3 C9H20N2O2 C9H22N3O C9H24N4 C10H4O4 C10H6NO3 C10H8N2O2 C10H10N3O C10H12N4 C10H20O3 C10H22NO2 C10H24N2O C11H8O3 C11H10NO2 C11H12N2O C11H14N3 C11H24O2 C12H2N3 C12H12O2 C12H14NO C12H16N2 C13H2NO C13H4N2 C13H16O C13H18N C14H4O C14H6N C14H20 C15H8 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 10.28 1.03 1.06 0.16 1.58 9.91 1.44 9.01 1.42 11.96 0.78 12.71 1.0954 190.88 0.94 0.1315 188.93 1.63 14.95 10.14 0.03 11.73 0.20 1.15 12.28 11.0586 188.80 1.14 1.1049 188.25 13.1318 190.91 1.0249 188.79 14.57 13.71 1.04 11.18 1.0626 189 189.09 13.35 1.03 0.35 1.0202 189.88 14.19 10.28 1.0187 189.42 9.1080 190.1519 189.88 0.9936 189.80 Formula C9H20NO3 C9H22N2O2 C10H6O4 C10H8NO3 C10H10N2O2 Masa 190.1287 188.62 1.02 0.35 1.1682 190.90 11.93 1.1890 188.61 13.88 1.12 0.28 1.51 12.0837 188.60 9.28 .1267 189.18 1.06 11.1440 188.61 15.0453 189.20 1.15 10.0705 190 190.0300 189.1604 189.1353 188.10 0.26 12.0379 190.89 11.1478 189.1063 188.03 0.9976 189.0014 190.18 1.25 C7H14N2O4 C7H16N3O3 C7H18N4O2 C8H2N2O4 C8H4N3O3 C8H6N4O2 C8H16NO4 C8H18N2O3 C8H20N3O2 C8H22N4O C9H4NO4 C9H6N2O3 C9H8N3O2 C9H10N4O C9H18O4 189.0777 8.80 10.81 M+2 1.1154 189.20 1.1526 188.0903 189.08 11.1205 8.12 0.28 1.71 9.88 0.1413 188.14 1.45 10.1076 188.24 11.1298 191.07 9.0856 190.63 13.1189 188.06 11.25 15.51 10.0426 189.33 1.0552 189.44 9.19 1.78 0.0664 189.11 1.1764 188.90 13.56 10.02 0.0140 190.33 9.1566 188.17 1.14 14.43 1.88 13.13 12.0175 189.1001 189.14 10.12 0.45 16.10 0.0825 188.46 16.1060 191.1142 189.94 1.12 0.1795 190.0950 188.26 11.25 C7H13N2O4 C7H15N3O3 C7H17N4O2 C8HN2O4 C8H3N3O3 C8H5N4O2 C8H15NO4 C8H17N2O3 C8H19N3O2 C8H21N4O C9H3NO4 C9H5N2O3 C9H7N3O2 C9H9N4O 188.92 11.1393 188.1193 190.1491 189.03 0.0413 189.69 9.0062 189.1029 189.0348 188.73 15.81 1.20 12.36 14.62 11.35 1.89 14.1730 189.17 10.52 12.72 1.1777 188.10 0.0215 189.99 12.72 1.69 11.0790 189.15 12.35 9.0089 189.1240 189.89 1.83 1.23 15.

96 14.56 11.28 12.31 15.94 1.19 1.1012 192.82 1.0653 193.30 13.1311 191.0344 191.1233 190.1284 191.46 13.1593 193.0280 190.97 0.33 1.57 1.21 1.72 11.0994 190.63 10.64 14.12 0.1628 192.45 11.97 0.16 12.07 11.47 9.44 13.12 1.18 1.92 1.0563 192.0457 191.14 0.29 13.36 9.04 1.27 1.04 1.1138 192.07 0.0899 192.23 1.36 10.06 0.1032 191.49 9.47 9.39 14.1475 192.48 12.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C10H12N3O C10H14N4 C10H22O3 C11H2N4 C11H10O3 C11H12NO2 C11H14N2O C11H16N3 C12H2N2O C12H4N3 C12H14O2 C12H16NO C12H18N2 C13H2O2 C13H4NO C13H6N2 C13H18O C13H20N C14H6O C14H8N C14H22 C15H10 12.10 13.22 1.1346 190.69 M+2 1.84 1.20 1.20 12.1389 192.02 1.73 11.21 14.14 1.16 1.0218 191.1675 191.09 11.05 0.33 Formula C12H19NO C12H21N2 C13H5O2 C13H7NO C13H9N2 C13H21O C13H23N C14H9O C14H11N Masa 193.01 1.29 1.12 1.05 0.17 14.25 C7H15N2O4 C7H17N3O3 C7H19N4O2 C8H3N2O4 C8H5N3O3 C8H7N4O2 C8H17NO4 C8H19N2O3 C8H21N3O2 C9H5NO4 C9H7N2O3 C9H9N3O2 C9H11N4O C9H19O4 C9H21NO3 C10H7O4 C10H9NO3 C10H11N2O2 190.1436 191.46 9.12 0.72 9.1220 190.0892 M+1 13.65 15.28 15.1264 192.22 1.1396 191.0371 191.24 1.1271 191.29 1.29 1.96 0.0736 191.04 1.0093 191.33 1.27 13.16 1.19 10.0821 8.0410 192.06 0.44 12.0437 192.0767 193.1722 190.04 C7H16N2O4 C7H18N3O3 C7H20N4O2 C8H4N2O4 C8H6N3O3 C8H8N4O2 C8H18NO4 C8H20N2O3 C9H6NO4 C9H8N2O3 C9H10N3O2 C9H12N4O C9H20O4 C10H8O4 C10H10NO3 C10H12N2O2 C10H14N3O C10H16N4 C11H2N3O C11H4N4 C11H12O3 C11H14NO2 191.1471 190.0934 191.47 10.12 0.0198 192.81 1.0783 191 191.11 11.1467 193.66 14.1107 190.34 10.0054 190.84 1.99 10.28 1.82 Formula C11H16N2O C11H18N3 C12H2NO2 C12H4N2O C12H6N3 C12H16O2 C12H18NO C12H20N2 C13H4O2 Masa 192.56 11.92 1.03 1.1358 190.22 1.0661 192.27 1.16 1.20 1.13 M+2 0.91 13.80 15.91 14.19 13.21 1.11 9.39 9.18 0.1597 190.0297 192.83 14.08 0.14 0.1635 191.0293 190.10 9.0786 192.82 1.21 12.0331 191.74 9.07 14.0630 190.00 10.82 1.0171 192.0167 190.54 12.18 13.18 1.92 14.39 1.97 0.0133 191.0289 193.1549 191.0648 192.0610 191.1832 193.55 12.50 16.03 14.96 0.97 0.91 1.14 1.59 13.47 11.0497 191.09 0.1502 192.82 14.93 1.06 0.83 10.0695 191.0947 191.89 0.42 14.0406 190.99 0.21 13.1151 192.28 1.32 13.1569 190.1349 192.0657 190.93 1.37 0.12 0.89 1.1185 191.1025 8.69 14.08 0.30 13.16 14.73 0.11 1.81 1.0085 192.91 1.0007 191.0861 192 192.20 1.77 15.64 15.1362 192.1072 191.68 14.38 14.1111 192.1522 191.04 0.0484 191.1509 191.36 1.02 14.0419 190.87 1.20 11.0774 192.48 10.61 9.1801 191.18 12.1706 193.05 14.28 1.0324 192.80 1.19 C11H13NO2 C11H15N2O C11H17N3 C12HNO2 C12H3N2O C12H5N3 C12H15O2 C12H17NO C12H19N2 C13H3O2 C13H5NO C13H7N2 C13H19O C13H21N C14H7O C14H9N C14H23 C15H11 177 12.80 14.0528 193.28 1.89 1.0535 192.95 13.25 1.15 .85 10.0868 190.36 1.1424 191.09 11.33 1.53 14.1588 192.0532 190.0246 191.04 0.84 12.1236 192.88 0.73 1.75 15.1377 192.58 14.0422 192.93 13.0211 M+1 12.26 15.20 10.20 1.0583 191.0570 191.80 1.97 0.1158 191.0981 190.01 1.29 13.55 14.48 16.

0242 194.13 0.1879 192.29 1.54 16.94 14.39 11.0147 196.41 10.0735 196.89 1.0723 196.13 13.67 15.44 10.94 1.84 1.33 13.0644 195.13 0.89 0.94 1.97 0.71 14.98 1.81 1.1325 196.14 11.49 12.02 1.36 1.1671 194.91 1.1533 194.1515 192.96 13.02 Masa 196 196.60 12.18 1.0732 194.0406 195.66 10.21 1.1267 194.20 1.0368 194.0164 193.82 1.24 1.0480 194.0641 193.0817 194.02 10.43 10.1247 M+1 15.05 10.0848 196.29 1.81 0.78 11.76 13.53 11.0814 192.0003 194.53 1.60 12.08 14.49 13.12 1.03 10.06 0.13 0.0770 195.12 1.0961 196.51 16.0614 193.29 1.51 12.53 16.60 14.1427 193.22 14.25 12.12 11.40 1.06 0.39 1.1213 M+1 M+2 9.31 1.1784 194.04 0.15 1.0375 193.42 17.14 1.97 14.68 10.0515 193.1229 14.0610 196.90 1.0151 193.13 0.77 9.0865 193.0484 196.69 10.1420 194.40 11.15 1.96 0.04 1.64 10.33 15.40 8.29 1.12 13.13 0.0328 194.19 1.73 1.70 15.07 0.17 11.0939 193 193.89 1.0692 194.0579 194.78 15.1659 194.16 11.0974 196.74 13.05 0.91 1.06 0.81 C14H25 C15H13 C16H C7H18N2O4 C8H6N2O4 C8H8N3O3 C8H10N4O2 C9H8NO4 C9H10N2O3 C9H12N3O2 C9H14N4O C10H2N4O C10H10O4 C10H12NO3 C10H14N2O2 C10H16N3O C10H18N4 C11H2N2O2 C11H4N3O C11H6N4 C11H14O3 C11H16NO2 C11H18N2O C11H20N3 C12H2O3 C12H4NO2 C12H6N2O C12H8N3 C12H18O2 C12H20NO C12H22N2 C13H6O2 C13H8NO C13H10N2 C13H22O C13H24N Formula C8H8N2O4 C8H10N3O3 C8H12N4O2 C9H10NO4 C9H12N2O3 C9H14N3O2 C9H16N4O C10H2N3O2 C10H4N4O C10H12O4 C10H14NO3 C10H16N2O2 193.1455 193.1091 193.2036 194.89 0.20 1.23 12.35 13.99 0.26 1.0594 194.1342 193.1018 193.24 13.15 1.30 15.1216 193.10 13.0852 193.76 9.13 9.28 1.07 10.12 11.178 C13H6NO C13H8N2 C13H20O C13H22N C14H8O C14H10N C14H24 C15H12 C7H17N2O4 C7H19N3O3 C8H5N2O4 C8H7N3O3 C8H9N4O2 C8H19NO4 C9H7NO4 C9H9N2O3 C9H11N3O2 C9H13N4O C10HN4O C10H9O4 C10H11NO3 C10H13N2O2 C10H15N3O C10H17N4 C11HN2O2 C11H3N3O C11H5N4 C11H13O3 C11H15NO2 C11H17N2O C11H19N3 C12HO3 C12H3NO2 C12H5N2O C12H7N3 C12H17O2 Formula C14H10O C14H12N C14H26 C15H14 C16H2 C8H7N2O4 C8H9N3O3 C8H11N4O2 C9H9NO4 C9H11N2O3 C9H13N3O2 C9H15N4O Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 192.55 12.00 0.0501 193.90 1.1546 194.05 .0157 195 195.1056 194.0449 192.09 0.22 1.81 0.06 12.07 0.29 1.26 8.0386 196.44 14.1189 193.21 12.0719 194.1315 193.12 13.0930 194.05 0.97 0.22 1.39 1.74 1.0453 194.42 10.43 17.92 1.0606 194.0078 194 194.16 1.87 14.0355 194.0805 194.1103 193.0943 194.0688 192.37 1.32 M+2 1.0575 192.81 1.0229 194.0488 193.1182 194.1169 194.85 1.34 1.59 12.0566 194.1957 193.14 0.41 9.15 11.22 1.15 0.62 12.0726 193.75 11.0845 194.50 11.97 0.91 1.1295 194.23 12.89 1.56 14.50 12.17 1.11 11.41 10.34 13.28 1.22 13.97 0.1753 192.98 0.39 9.0532 195.86 12.1580 192.0116 194.48 11.80 11.77 11.04 1.48 13.9925 193.51 12.1096 194.09 0.24 1.41 14.0038 193.98 13.0970 194.0739 193.87 12.26 1.13 1.29 1.0402 193.49 10.22 Masa 194.44 11.1087 196.22 1.36 1.1910 15.82 1.0883 195.38 10.39 10.0978 193.20 1.32 1.1009 195.0249 193.1307 194.22 1.13 0.85 14.0277 193.

0684 195.05 0.21 1.0351 197.07 0.9874 197.29 1.92 1.45 12.0034 196.36 1.98 0.1941 196.47 1.1291 197.17 1.45 11.56 M+2 1.85 179 12.62 12.13 1.26 12.71 10.26 12.85 .83 1.30 1.1750 195.31 12.90 14.91 1.1577 196.2067 196.1244 198.0308 195.35 13.97 0.0446 195.1049 195.47 17.35 1.82 1.27 1.20 11.94 1.46 10.0688 197.0657 195.05 12.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C10HN3O2 C10H3N4O C10H11O4 C10H13NO3 C10H15N2O2 C10H17N3O C10H19N4 C11HNO3 C11H3N2O2 C11H5N3O C11H7N4 C11H15O3 C11H17NO2 C11H19N2O C11H21N3 C12H3O3 C12H5NO2 C12H7N2O C12H9N3 C12H19O2 C12H21NO C12H23N2 C13H7O2 C13H9NO C13H11N2 C13H23O C13H25N C14H11O C14H13N C14H27 C15HN C15H15 C16H3 195.46 1.26 13.1005 198.01 0.89 12.19 11.56 11.52 13.89 0.1529 197.07 0.61 16.1253 196.79 13.2192 196.19 1.68 12.28 12.42 11.13 0.1373 195.03 1.06 12.1131 198.31 1.47 14.1482 198.0065 198.72 14.51 11.1338 196.74 1.09 12.0433 195.0801 197.0320 195.0927 197.9953 198.83 1.90 0.90 0.1174 195.56 11.1737 195.13 0.21 1.1260 195.22 1.74 1.0109 195.22 1.57 M+2 1.89 0.1690 196.05 0.0464 197.17 1.00 0.47 11.0542 198.15 13.42 12.99 13.85 1.0313 197 197.17 11.81 1.0082 195.55 11.16 1.0798 195.00 14.16 1.2114 195.74 14.1498 195.29 1.1021 195.0810 195.0563 197.74 1.92 1.1134 195.92 1.05 0.08 12.1611 194.21 1.54 12.17 13.45 17.15 1.43 12.0273 196.81 13.91 1.1815 196.07 0.31 1.0829 M+1 10.67 12.24 1.34 1.70 12.29 13.0876 196.72 15.0195 195.34 1.1165 197.99 14.0069 195.61 14.1768 196.25 14.1385 195.15 1.0814 197.13 0.27 1.9987 197.35 0.18 13.0590 197.0429 198.23 1.41 C10H18N3O C10H20N4 C11H2NO3 C11H4N2O2 C11H6N3O C11H8N4 C11H16O3 C11H 18NO2 C11H20N2O C11H22N3 C12H4O3 C12H6NO2 C12H8N2O C12H10N3 C12H20O2 C12H22NO C12H24N2 C13H8O2 C13H10NO C13H12N2 C13H24O C13H26N C14H12O C14H14N C14H28 C15H2N C15H16 C16H4 Formula C9H11NO4 C9H13N2O3 C9H15N3O2 C9H17N4O C10HN2O3 C10H3N3O2 C10H5N4O C10H13O4 C10H15NO3 C10H17N2O2 C10H19N3O C10H21N4 C11HO4 C11H3NO3 C11H5N2O2 C11H7N3O C11H9N4 Masa 197.16 1.9956 195.08 12.56 16.34 15.82 12.98 0.64 12.0113 197.30 1.15 13.51 13.19 1.09 0.01 13.1988 195.1624 195.1464 196.94 12.1863 195.0399 196.1828 196.19 11.72 12.1846 197.11 14.0892 198.63 13.41 C8H9N2O4 C8H11N3O3 C8H13N4O2 C9HN4O2 196.0524 196.1127 196.15 1.0637 196.69 15.06 0.0923 195.85 1.0668 198.34 1.14 11.1702 196.46 14.0187 196.0100 9.13 0.0763 196.88 14.38 13.31 1.07 0.58 16.0226 197.0235 12.95 1.09 0.99 Formula C9H12NO4 C9H14N2O3 C9H16N3O2 C9H18N4O C10H2N2O3 C10H4N3O2 C10H6N4O C10H14O4 C10H16NO3 C10H18N2O2 C10H20N3O C10H22N4 C11H2O4 C11H4NO3 C11H6N2O2 C11H8N3O C11H10N4 Masa 198.73 15.58 11.05 1.0160 196.37 13.0191 198.85 15.24 14.37 1.29 1.78 13.24 12.74 1.0304 198.97 0.31 1.13 1.83 15.46 11.0672 195.83 11.30 1.0907 M+1 10.00 0.90 0.1369 198.1451 196.13 13.0888 196.1001 196.40 12.0896 195.37 13.23 1.62 16.1404 196.0766 198.1052 197.0559 195.39 1.65 12.1100 196.02 1.1040 197.29 1.23 1.29 12.92 12.05 1.24 1.40 1.27 13.82 13.08 10.07 0.37 1.44 10.1608 198.81 11.36 15.29 1.0750 196.10 14.0511 196.00 0.

1287 200.1733 198.84 13.51 11.86 15.59 12.21 1.2019 197.20 11.0985 199.65 13.67 13.0109 200.30 1.38 11.29 13.0681 198.48 17.05 1.98 0.13 1.1686 199.15 14.14 0.0970 199.0845 199.01 0.30 1.20 1.29 12.50 14.61 16.1178 197.11 12.2349 198.15 0.39 1.37 1.36 11.47 12.20 1.16 1.0348 200.0555 198.40 13.42 C11H18O3 C11H20NO2 C11H22N2O C11H24N3 C12H6O3 C12H8NO2 C12H10N2O C12H12N3 C12H22O2 C12H24NO C12H26N2 C13H10O2 C13H12NO C13H14N2 C13H26O C13H28N C14H2N2 C14H14O C14H16N C14H30 C15H2O C15H4N C15H18 C16H6 C8H10N2O4 C8H12N3O3 C8H14N4O2 C9H2N4O 197.1639 199.9983 200.1409 198.92 15.1080 197.04 14.1196 199.47 11.0746 199.30 1.75 15.0096 200.75 1.14 1.64 15.1205 197.1925 199.0344 198.2003 200.65 16.90 0.58 11.44 1.42 C8H11N2O4 C8H13N3O3 C8H15N4O2 C9HN3O3 198.0841 197.39 1.1083 199.48 11.23 1.1118 198.180 C11H17O3 C11H19NO2 C11H21N2O C11H23N3 C12H5O3 C12H7NO2 C12H9N2O C12H11N3 C12H21O2 C12H23NO C12H25N2 C13H9O2 C13H11NO C13H13N2 C13H25O C13H27N C14HN2 C14H13O C14H15N C14H29 C15HO C15H3N C15H17 C16H5 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 12.77 14.0621 199.83 1.0719 199.0218 198.1894 197.91 15.39 10.18 1.95 1.03 13.0954 197.06 0.86 1.02 11.22 11.38 15.06 0.0603 197.0641 198.0104 197.73 12.08 0.1209 199.08 0.92 1.82 1.2223 198.66 15.31 1.95 1.16 1.0477 197.59 11.99 1.47 10.0470 199 199.01 .1906 197.0586 200.11 10.1781 197.06 0.25 1.1620 198.47 1.16 1.34 12.29 1.29 14.1972 198.40 1.30 1.0027 197.0967 197.37 1.59 11.42 13.74 10.28 12.14 Formula C8H14N3O3 C8H16N4O2 C9H2N3O3 C9H4N4O2 C9H14NO4 C9H16N2O3 C9H18N3O2 C9H20N4O C10H2NO4 C10H4N2O3 C10H6N3O2 C10H8N4O C10H16O4 C10H18NO3 C10H20N2O2 C10H22N3O C10H24N4 C11H4O4 C11H6NO3 C11H8N2O2 C11H10N3O Masa 200.38 10.1036 200.40 13.1416 197.90 0.99 9.32 1.34 1.0317 198.21 1.0923 200.50 17.23 1.0825 M+1 10.13 14.1049 200.18 13.38 1376 14.31 12.05 1.23 1.21 13.0106 198.93 1.1045 198.07 0.0257 199.1331 197.56 13.13 12.30 13.0018 9.1655 197.49 14.2270 197.14 0.03 1.0031 199.72 10.36 1.83 1.0178 12.1573 M+1 11.47 1.1322 199.90 0.59 16.0715 197.1985 198.39 15.64 16.91 14.09 12.1256 198.49 10.90 1.1560 198.27 14.0238 197.30 1.23 M+2 1.13 10.37 1.04 13.16 13.27 1.82 1.11 12.98 0.1032 198.95 12.10 0.35 1.39 1.23 1.0958 199.07 0.29 1.0269 199.93 1.1859 198.49 11.17 1.0460 200.28 16.0382 199.1284 198.48 12.0879 198.23 1.18 1.00 1.72 12.0391 198 198.10 0.0335 200.99 0.0144 199.86 13.10 10.61 11.1158 198.1526 200.22 11.29 1.01 0.23 1.1400 200.98 0.99 1.27 1.25 1.92 1.2098 198.1275 200.0919 198.70 12.18 1.1334 199.15 Formula C9H3N4O2 C9H13NO4 C9H15N2O3 C9H17N3O2 C9H19N4O C10HNO4 C10H3N2O3 C10H5N3O2 C10H7N4O C10H15O4 C10H17NO3 C10H19N2O2 C10H21N3O C10H23N4 C11H3O4 C11H5NO3 C11H7N2O2 C11H9N3O C11H11N4 C11H19O3 C11H21NO2 Masa 199.40 1.16 1.2145 197.9905 199.0699 200.77 15.75 ]1.88 15.33 12.24 11.1162 200.14 0.0266 197.08 0.93 14.1447 199.30 1.54 13.1764 200.44 1.0794 198.1495 198.50 11.0508 199.02 14.75 12.0222 200.97 12.85 11.1542 197.68 M+2 0.03 1.26 16.90 1.14 0.86 11.

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C11H23N2O C11H25N3 C12H7O3 C12H9NO2 C12H11N2O C12H13N3 C12H23O2 C12H25NO C12H27N2 C13HN3 C13H11O2 C13H13NO C13H15N2 C13H27O C13H29N C14HNO C14H3N2 C14H15O C14H17N C15H3O C15H5N C15H19 C16H7 C8H12N2O4 Formula C8H13N2O4 C8H15N3O3 C8H17N4O2 C9HN2O4 C9H3N3O3 C9H5N4O2 C9H15NO4 C9H17N2O3 C9H19N3O2 C9H21N4O C10H3NO4 C10H5N2O3 C10H7N3O2 C10H9N4O C10H17O4 C10H19NO3 C10H21N2O2 C10H23N3O C10H25N4 C11H5O4 C11H7NO3 C11H9N2O2 C11H11N3O C11H13N4 199.08 0.14 0.47 1.18 1.16 1.08 0.0058 199.06 1.0136 200.42 Formula C15H5O C15H7N C15H21 C16H9 Masa 201.98 12.1063 200.68 15.00 1.41 10.0266 M+1 16.1127 201.40 0.76 1.2301 199.0340 201.0171 199.0617 202.84 1.05 11.93 1.10 0.16 15.1488 199.14 0.00 1.1795 202.0426 201.50 12.96 15.55 17.07 0.0253 202.52 10.32 1.28 1.89 11.2050 199.32 14.40 1.16 10.0876 201.16 12.2063 199.45 1.1205 202.2015 200.31 16.53 17.0903 201.08 0.0422 199.77 10.1777 200.54 10.00 12.79 14.07 13.30 1.90 1.44 1.12 12.94 15.37 12.62 1.04 11.90 0.21 14.0187 201.23 1.22 1.0175 201.1001 201.16 1.61 11.22 14.0539 201.0872 199.42 0.1604 201.0950 200.36 12.0777 201.52 14.0705 202 202.37 1.99 0.25 13.53 11.95 14.28 1.16 1.0759 199.08 0.1318 202.1937 199.1123 199.67 16.43 10.93 1.14 1.03 1.99 0.1080 202.0062 201.96 13.31 1.92 1.23 M+1 M+2 9.0014 202.39 1.1431 202.0297 199.0491 202.60 ]12.23 1.43 13.98 0.80 16.1717 201.30 1.0249 200.39 11.06 13.25 11.0375 200.07 15.1189 200.70 13.15 10.47 C8H14N2O4 C8H16N3O3 C8H18N4O2 C9H2N2O4 C9H4N3O3 C9H6N4O2 C9H16NO4 C9H18N2O3 C9H20N3O2 C9H22N4O C10H4NO4 C10H6N2O3 C10H8N3O2 C10H10N4O C10H18O4 C10H20NO3 C10H22N2O2 C10H24N3O C10H26N4 C11H6O4 .0262 200.41 11.1890 200.96 1.30 1.05 14.89 15.70 16.10 0.34 13.84 1.42 15.1236 199.1114 201.28 1.41 13.0501 200.33 16.0712 200.23 1.87 13.0379 202.27 11.23 1.31 1.1699 199.23 1.0837 200.57 15.52 11.19 1.1566 200.92 1.0300 201.0626 13.16 1.82 1.91 1.9936 201.1353 200.1365 201.98 0.2176 199.42 9.0548 200 200.23 11.14 0.75 1.25 11.22 1.78 12.32 13.20 1.57 13.35 1.17 1.06 0.63 11.08 1.78 16.35 1.69 16.51 17.1440 200.0856 202.0413 201.64 11.32 1.1240 201.33 1.2254 200.43 M+2 1.1193 202.39 1.0184 199.43 9.30 16.77 12.1362 199.43 13.79 10.68 11.1478 201.1315 200.1651 200.44 1.95 1.59 13.1557 202.58 15.30 14.73 12.20 13.21 13.1111 199.88 11.54 15.2141 200.0473 200.18 15.25 1.24 1.33 1.86 1.0664 201.63 12.1842 201.30 1.06 0.1413 200.0140 202.1811 199.1076 200.31 1.0797 Masa 201 201.41 15.66 11.32 1.69 15.18 1.1444 202.2129 200.1202 200.1682 202.1644 201.2160 202.01 0.0634 199.19 1.0579 201.06 1.38 1.50 10.28 1.32 12.80 14.25 1.1142 13.40 1.14 12.30 1.1921 202.86 181 C11H12N4 C11H20O3 C11H22NO2 C11H24N2O C11H26N3 C12H8O3 C12H10NO2 C12H12N2O C12H14N3 C12H24O2 C12H26NO C12H28N2 C13H2N3 C13H12O2 C13H14NO C13H16N2 C13H28O C14H2NO C14H4N2 C14H16O C14H18N C15H4O C15H6N C15H20 C16H8 200.0998 199.91 0.52 10.08 1.2081 201.0395 199.0954 202.75 12.75 1.45 13.07 0.82 1.

57 10.32 1.32 1.85 16.64 12.28 11.22 1.1509 203.1236 204.84 0.98 0.83 1.31 1.31 1.91 1.56 17.69 11.0202 201.1060 M+1 15.0406 202.02 Masa 203.01 0.45 1.47 M+2 1.66 12.90 13.1491 201.0093 203.23 1.1362 204.51 13.1730 201.36 16.1934 202.0297 204.35 13.00 15.0657 202.1012 204.35 1.2094 201.53 12.08 11.08 0.0171 204.80 12.1713 204.81 12.22 1.08 1.41 1.17 1.33 14.60 13.24 14.98 0.0054 202.40 1.89 13.06 1.29 1.0453 201.0328 201.0783 203 203.16 12.46 15.1761 203.71 13.34 1.2207 201.0695 203.00 1.87 15.1952 204.1519 12.51 12.44 15.48 1.98 1.30 1.26 14.20 1.72 16.0410 204.91 1.97 15.0861 204 204.1569 202.1839 204.1436 203.61 15.08 1.0552 201.0331 203.1138 9.19 10.99 1.1873 203.83 16.16 1.1999 203.60 15.58 17.99 0.86 1.40 1.31 1.0570 203.0218 203.96 1.09 1.07 11.98 1.0457 203.48 1.1600 204.91 11.06 0.24 1.91 1.56 11.45 1.55 11.0504 202.0661 204.24 1.28 1.99 14.1675 203.1349 204.1588 204.0167 202.73 13.26 13.0497 203.93 11.06 1.32 1.1111 204.0648 204.08 15.24 1.1029 201.02 12.2046 202.55 10.29 1.21 1.93 1.1032 203.32 1.17 1.0790 201.23 13.17 C11H8NO3 C11H10N2O2 C11H12N3O C11H14N4 C11H22O3 C11H24NO2 C11H26N2O C12H2N4 C12H10O3 C12H12NO2 C12H14N2O C12H16N3 C12H26O2 C13H2N2O C13H4N3 C13H14O2 C13H16NO C13H18N2 C14H2O2 C14H4NO C14H6N2 202.62 13.28 11.42 11.1271 203.17 12.17 1.0344 203.0774 204.71 11.09 13.06 1.0994 202.24 15.22 15.30 1.30 1.0610 203.66 11.23 1.38 1.0419 202.18 10.72 15.08 0.0736 203.43 9.1220 202.32 1.88 15.1635 203.1358 202.45 13.14 0.35 14.33 1.34 Formula C14H7N2 C14H19O C14H21N C15H7O C15H9N C15H23 C16H11 M+1 16.1801 203.98 14.31 1.0280 202.45 M+2 1.24 1.1369 203.46 14.64 12.1968 201.73 16.39 12.10 15.1597 202.1855 201.11 0.34 16.0743 202.0422 204.71 15.46 10.19 1.15 0.26 1.23 1.82 1.19 Formula C14H18O C14H20N C15H6O C15H8N C15H22 C16H10 Masa 202.07 0.67 11.82 10.0583 203.17 1.0821 203.1154 201.0215 201.31 1.0630 202.55 12.35 1.0868 202.07 0.41 1.30 11.48 1.17 12.54 10.23 1.0535 204.9976 201.47 15.1107 202.36 12.46 14.44 10.92 13.25 13.03 12.28 1.00 1.17 1.1393 200.80 10.0089 201.16 1.0532 12.44 11.26 1.1522 203.0934 203.1233 202.34 12.1722 202.0293 202.38 1.1346 202.48 1.27 11.1475 204.0899 204.32 1.55 10.182 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C11H21O3 C11H23NO2 C11H25N2O C11H27N3 C12HN4 C12H9O3 C12H11NO2 C12H13N2O C12H15N3 C12H25O2 C12H27NO C13HN2O C13H3N3 C13H13O2 C13H15NO C13H17N2 C14HO2 C14H3NO C14H5N2 C14H17O C14H19N 201.1280 201.82 14.37 13.14 0.0916 201.99 0.1267 201.93 1.96 1.1284 203.11 14.14 0.0981 202.53 13.19 12.21 1.1471 202.81 1.1808 202.11 0.1158 203.02 C8H15N2O4 C8H17N3O3 C8H19N4O2 C9H3N2O4 C9H5N3O3 C9H7N4O2 C9H17NO4 C9H19N2O3 C9H21N3O2 C9H23N4O C10H5NO4 C10H7N2O3 C10H9N3O2 C10H11N4O C10H19O4 C10H21NO3 C10H23N2O2 C10H25N3O C11H7O4 C11H9NO3 C11H11N2O2 C11H13N3O C8H16N2O4 C8H18N3O3 C8H20N4O2 C9H4N2O4 C9H6N3O3 C9H8N4O2 C9H18NO4 C9H20N2O3 C9H22N3O2 C9H24N4O C10H6NO4 C10H8N2O3 C10H10N3O2 C10H12N4O C10H20O4 C10H22NO3 C10H24N2O2 C11H8O4 C11H10NO3 C11H12N2O2 C11H14N3O .

1018 205.30 1.38 16.03 14.1515 204.24 1.22 12.44 1.26 1.0133 203.1440 205.73 11.83 12.06 14.1744 206.32 1.0817 206.23 1.0805 206.28 13.0359 203.41 1.85 12.59 17.39 16.87 1.0852 205.20 14.34 1.11 0.82 14.0078 206 206.43 Formula C14H23N C15H9O C15H11N C15H25 C16H13 C17H M+1 15.09 0.58 11.68 14.65 16.1295 206.16 1.0566 206.48 1.38 1.17 1.96 1.84 10.0355 206.26 13.0653 205.38 14.96 1.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 183 C11H15N4 C11H23O3 C11H25NO2 C12HN3O C12H3N4 C12H11O3 C12H13NO2 C12H15N2O C12H17N3 C13HNO2 C13H3N2O C13H5N3 C13H15O2 C13H17NO C13H19N2 C14H3O2 C14H5NO 203.0978 205.1502 204.02 0.1628 204.0375 205.29 14.29 1.77 16.1315 205.0371 13.97 C8H17N2O4 C8H19N3O3 C8H21N4O2 C9H5N2O4 C9H7N3O3 C9H9N4O2 C9H19NO4 C9H21N2O3 C9H23N3O2 C10H7NO4 C10H9N2O3 C10H11N3O2 C10H13N4O C10H21O4 C10H23NO3 C11HN4O C11H9O4 C11H11NO3 C11H13N2O2 C11H15N3O C11H17N4 C12HN2O2 C12H3N3O C12H5N4 C12H13O3 C12H15NO2 .1666 205.19 12.32 1.90 15.21 1.11 0.1455 205.0085 204.1182 206.06 1.49 15.31 13.1377 204.38 1.1216 205.1427 205.18 14.24 1.30 11.1169 206.59 10.20 Formula C14H20O C14H22N C15H8O C15H10N C15H24 C16H12 Masa 204.29 1.1832 205.39 M+2 1.0211 204.15 1.1518 206.26 C8H18N2O4 C8H20N3O3 C8H22N4O2 C9H6N2O4 C9H8N3O3 C9H10N4O2 C9H20NO4 C9H22N2O3 C10H8NO4 C10H10N2O3 C10H12N3O2 C10H14N4O C10H22O4 C11H2N4O C11H10O4 C11H12NO3 C11H14N2O2 C11H16N3O C11H18N4 C12H2N2O2 C12H4N3O C12H6N4 C12H14O3 C12H16NO2 C12H18N2O C12H20N3 Masa 205.17 14.93 1.0939 205 205.12 15.63 0.91 1.56 12.0575 204.40 14.40 1.0437 204.29 1.50 18.09 0.08 0.57 10.75 16.21 10.43 1.0739 205.1185 203.85 10.1886 203.1631 206.95 13.1091 205.02 0.0692 206.22 14.47 11.65 14.48 1.87 1.0708 203.0579 206.91 15.60 11.0449 204.99 1.07 0.87 1.23 10.1056 206.1311 203.0488 205.0786 204.64 14.1267 206.10 11.1533 206.1389 204.37 14.17 1.1553 205.60 10.0947 203.98 1.13 0.18 1.0198 204.24 1.0515 205.32 1.94 13.02 0.59 13.49 1.0038 205.09 1.74 11.99 1.1506 206.0229 206.58 10.33 1.68 13.46 11.0930 206.00 1.15 1.48 M+2 1.0151 205.1791 205.12 0.45 1.40 1.1103 M+1 15.31 1.54 13.22 1.29 13.56 13.86 16.41 1.15 0.59 9.1879 204.0453 206.36 1.91 1.1298 203.57 13.14 0.42 1.27 14.1957 205.0484 203.1025 204.1189 205.0688 13.47 10.38 14.31 13.0328 206.0563 204.33 13.75 14.48 1.54 14.67 1.0814 204.39 14.13 15.61 17.12 11.94 11.26 15.13 0.30 1.1420 206.1072 203.1264 204.86 1.27 1.0614 205.0277 205.09 1.1151 204.1753 204.34 C11H16N4 C11H24O3 C12H2N3O C12H4N4 C12H12O3 C12H14NO2 C12H16N2O C12H18N3 C13H2NO2 C13H4N2O C13H6N3 C13H16O2 C13H18NO C13H20N2 C14H4O2 C14H6NO C14H8N2 204.20 12.31 1.67 13.70 13.0007 203.76 15.99 1.0892 205.0116 206.1424 203.93 1.38 1.32 11.33 1.0324 204.58 12.46 1.52 14.18 1.0594 206.16 1.0943 206.21 1.21 12.1393 206.38 1.04 1.26 1.99 1.37 12.65 12.0249 205.04 1.01 14.1726 204.48 12.0726 205.41 1.24 1.47 12.1679 205.84 14.1549 203.32 1.1659 9.67 12.36 1.14 0.88 16.24 1.74 15.0246 203.01 1.07 1.31 13.0120 203.31 1.0865 205.27 15.1648 203.29 1.49 10.0501 205.96 11.

35 14.9956 207.1624 207.1385 207.30 14.0723 208.17 1.99 1.07 14.33 1.55 1.33 1.0750 208.1702 208.51 18.10 1.46 Formula C15H12N C15H26 C16H14 C17H2 Masa 206.1345 207.0386 208.42 14.0484 208.0637 208.29 1.78 16.1941 208.40 M+2 1.12 0.03 0.87 10.07 Masa 207.07 1.9925 205.44 1.48 13.09 0.15 15.93 1.50 13.18 1.0735 208.00 1.96 15.93 15.41 14.11 0.04 1.68 16.1863 M+1 16.37 1.07 1.0402 205.76 11.09 14.77 11.94 1.44 1.08 1.1260 207.0763 208.23 14.14 0.29 1.1342 205.46 14.09 1.39 1.0242 206.0003 206.21 1.0320 207.02 0.52 12.0308 207.43 14.27 1.18 14.1593 14.1471 207.1671 206.49 11.21 1.1706 205.89 16.1009 207.34 15.0147 208.04 14.34 13.63 13.36 13.98 13.1580 204.20 1.1584 207.1451 208.30 15.20 1.53 1.57 14.53 18.16 15.48 1.50 11.97 1.0069 207.21 1.59 12.1087 208.50 1.05 15.12 0.22 1.25 1.1229 205.0845 206.0511 208.34 1.32 1.1424 208.35 1.62 13.24 1.1307 206.97 1.82 15.0896 207.14 1.88 1.20 14.0368 206.50 12.01 1.1464 208.0644 207.1828 9.1910 206.45 14.49 1.0406 207.1784 206.66 16.0672 207.41 1.1690 208.44 1.24 12.24 1.10 1.29 1.20 15.50 1.0641 205.0433 207.0532 207.60 11.0528 205.60 14.0082 207.1498 207.39 1.1467 205.0399 208.73 13.42 1.0974 208.24 1.29 15.0883 207.2036 206.13 11.79 15.0719 206.0034 208.25 12.1174 207.61 13.0770 207.21 14.22 12.24 1.72 13.71 16.1213 208.1815 208.87 14.80 15.0273 208.1373 207.39 1.1134 207.0610 208.0767 205.08 15.61 12.86 12.13 13.0606 206.34 14.33 1.42 1.24 1.40 1.86 14.18 1.0961 208.49 1.0235 208 208.72 14.18 1.38 1.33 13.42 M+2 1.59 Formula C16H15 C17H3 M+1 17.54 1.0164 205.0157 207 207.40 1.0732 14.97 13.1021 207.37 1.25 14.14 13.35 1.0848 208.10 1.88 10.31 1.45 14.24 12.0876 208.1338 208.09 0.1247 207.77 15.51 10.88 12.0480 206.32 C13H2O3 C13H4NO2 C13H6N2O C13H8N3 C13H18O2 C13H20NO C13H22N2 C14H6O2 C14H8NO C14H10N2 C14H22O C14H24N C15H10O 206.17 1.0559 207.56 14.20 1.36 1.32 1.27 1.1737 207.23 14.01 1.98 15.22 1.184 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C12H17N2O C12H19N3 C13HO3 C13H3NO2 C13H5N2O C13H7N3 C13H17O2 C13H19NO C13H21N2 C14H5O2 C14H7NO C14H9N2 C14H21O 205.0970 206.1001 208.44 1.60 9.05 1.1096 206.34 13.0524 208.1100 208.1325 208.87 1.54 1.52 11.04 15.0798 207.32 14.0195 207.59 14.25 1.49 1.0289 205.22 1.52 15.95 15.24 1.08 1.0160 208.40 14.53 1.15 11.97 1.33 C8H19N2O4 C8H21N3O3 C9H7N2O4 C9H9N3O3 C9H11N4O2 C9H21NO4 C10H9NO4 C10H11N2O3 C10H13N3O2 C10H15N4O C11HN3O2 C11H3N4O C11H11O4 C11H13NO3 C11H15N2O2 C11H17N3O C11H19N4 C12HNO3 C12H3N2O2 C12H5N3O C12H7N4 C12H15O3 C12H17NO2 C12H19N2O C12H21N3 C13H3O3 C13H5NO2 C13H7N2O C13H9N3 C13H19O2 C13H21NO C13H23N2 C8H20N2O4 C9H8N2O4 C9H10N3O3 C9H12N4O2 C10H10NO4 C10H12N2O3 C10H14N3O2 C10H16N4O C11H2N3O2 C11H4N4O C11H12O4 C11H14NO3 C11H16N2O2 C11H18N3O C11H20N4 C12H2NO3 C12H4N2O2 C12H6N3O C12H8N4 C12H16O3 C12H18NO2 C12H20N2O C12H22N3 C13H4O3 C13H6NO2 C13H8N2O C13H10N3 C13H20O2 C13H22NO C13H24N2 C14H8O2 C14H10NO C14H12N2 C14H24O .33 1.24 10.63 17.0657 207.61 13.1546 206.18 1.1577 208.36 1.1611 206.70 14.

37 1.41 1.08 1.14 13.0715 209.64 13.12 14.01 1.09 0.55 18.0907 2101256.10 15.1416 209.0191 210.1131 210.0892 210.81 16.98 1.52 11.03 0.27 12.25 1.01 15.1040 209.44 11.70 17.50 1.0688 209.69 17.47 C14H26N C15H12O C15H14N C15H28 C16H2N C16H16 C17H4 Formula C9H11N3O3 C9H13N4O2 C10HN4O2 C10H11NO4 C10H13N2O3 C10H15N3O2 C10H17N4O C11HN2O3 C11H3N3O2 C11H5N4O C11H13O4 C11H15NO3 C11H17N2O2 C11H19N3O C11H21N4 C12HO4 C12H3NO3 C12H5N2O2 C12H7N3O C12H9N4 C12H17O3 C12H19NO2 C12H21N2O C12H23N3 C13H5O3 C13H7NO2 C13H9N2O C13H11N3 C13H21O2 C13H23NO C13H25N2 C14H9O2 C14H11NO C14H13N2 C14H25O C14H27N C15HN2 C15H13O C15H15N C15H29 C16HO Masa 209.80 16.11 14.43 1.0919 210.66 17.1529 209.93 16.88 1.47 16.0684 207.1178 209.1655 209.54 11.1404 208.1369 210.39 1.64 15.0065 210.1052 209.60 1.0923 207.69 1.30 1.25 1.53 12.37 13.2019 209.33 1.00 1.26 14.17 13.32 15.1542 209.15 1.25 1.23 15.64 17.0140 209.48 14.65 13.85 16.0801 209.35 1.37 13.33 1.62 14.27 12.09 0.0841 209.64 13.75 14.08 1.0603 209.58 15.76 13.0794 210.11 1.29 12.13 0.35 1.2145 209.22 1.63 13.1906 209.10 1.67 17.84 15.0766 210.0967 209.25 12.0317 210.05 1.39 13.9874 209.29 1.21 1.42 1.2067 208.9987 209.1165 209.37 14.54 12.00 1.25 14.37 15.49 1.46 16.91 12.0464 209.05 1.0888 208.44 16.1750 207.88 1.1482 210.35 1.46 1.0810 207.80 13.96 17.0106 M+1 11.90 14.1253 208.37 1.11 1.0187 208.28 14.0829 209.23 1.17 1.0313 209 209.43 11.1781 209.12 0.42 16.69 16.78 13.2192 208.1859 210.34 1.48 14.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C14H7O2 C14H9NO C14H11N2 C14H23O C14H25N C15H11O C15H13N C15H27 C16HN 207.20 1.94 1.1608 210.0218 210.91 16.50 1.94 16.73 16.0954 209.55 12.54 15.02 13.1495 210.12 15.45 1.41 1.16 11.21 15.0226 209.73 14.57 15.1972 210.0879 210.0542 210.20 1.01 1.1127 208.0563 10.2349 210.27 1.2223 210.85 15.46 14.61 .51 13.16 13.0178 210.19 1.0814 209.21 1.0681 210.61 185 15.18 11.38 14.35 1.33 Formula C9H12N3O3 C9H14N4O2 C10H2N4O2 C10H12NO4 C10H14N2O3 C10H16N3O2 C10H18N4O C11H2N2O3 C11H4N3O2 C11H6N4O C11H14O4 C11H16NO3 C11H18N2O2 C11H20N3O C11H22N4 C12H2O4 C12H4NO3 C12H6N2O2 C12H8N3O C12H10N4 C12H18O3 C12H20NO2 C12H22N2O C12H24N3 C13H6O3 C13H8NO2 C13H10N2O C13H12N3 C13H22O2 C13H24NO C13H26N2 C14H10O2 C14H12NO C14H14N2 C14H26O C14H28N C15H2N2 C15H14O C15H16N C15H30 C16H2O Masa 210.50 14.18 1.49 1.22 1.9953 210.1284 210.33 1.19 1.33 1.17 1.66 12.33 1.0304 210.0238 209.2270 209.99 16.0109 15.79 1. 210.1988 207.94 1.60 C9H9N2O4 208.16 13.1045 210.54 1.0590 209.1005 210.31 1.33 1.35 1.83 16.1846 209.35 M+2 1.25 1.0429 210.15 1.1049 207.1985 210.1620 210.75 13.49 1.0100 209.1244 210.36 M+2 1.00 16.18 1.89 12.1291 209.1733 210.28 1.1080 209.0113 209.07 15.47 1.45 1.30 1.18 1.99 15.0446 207.36 1.1032 210.44 1.0668 210.1894 209.60 1.43 1.0351 209.35 15.0027 M+1 11.0477 209.03 0.89 14.11 1.26 14.1205 209.00 13.64 12.30 1.1118 210.36 1.1158 210.47 1.33 1.36 13.47 1.54 1.0927 209.2098 210.53 13.0555 210.2114 207.32 1.55 12.19 1.40 1.46 1.1768 208.30 1.98 1.74 16.

20 1.31 14.92 14.09 1.17 13.25 1.0144 211.98 1.0641 10.93 12.0136 212.76 16.27 1.17 1.74 17.03 15.2301 211.2063 211.01 1.0586 212.57 12.60 1.0872 211.0395 211.28 1.1362 211.94 1.36 1.41 13.30 12.24 16.53 14.0825 212.2129 212.50 1.0109 212.1409 210.0845 211.36 1.65 17.30 14.0344 210.44 12.49 1.40 1.36 1.2176 211.77 16.94 1.18 1.0837 212.24 1.1777 212.2380 212.33 C9H11N2O4 Formula C9H13N3O3 C9H15N4O2 C10HN3O3 C10H3N4O2 C10H13NO4 C10H15N2O3 C10H17N3O2 C10H19N4O C11HNO4 C11H3N2O3 C11H5N3O2 C11H7N4O C11H15O4 C11H17NO3 C11H19N2O2 C11H21N3O C11H23N4 C12H3O4 C12H5NO3 C12H7N2O2 C12H9N3O C12H11N4 C12H19O3 C12H21NO2 C12H23N2O C12H25N3 C13H7O3 C13H9NO2 C13H11N2O C13H13N3 C13H23O2 C13H25NO C13H27N2 C14HN3 C14H11O2 C14H13NO C14H15N2 C14H27O C14H29N C15HNO C15H3N2 C15H15O C15H17N C15H31 C16H3O Masa 211.51 1.02 16.50 1.40 1.1925 211.99 16.13 0.10 13.1111 211.0998 211.60 1.47 11.98 1.68 12.38 1.1063 212.04 1.0634 211.51 14.21 11.61 10.9905 211.42 13.48 1.1526 212.88 1.1686 211.06 1.1400 212.0508 211.66 17.38 1.0621 211.43 1.1488 211.34 1.30 12.0699 212.23 1.88 1.29 15.19 13.57 11.36 .1189 212.41 1.39 13.18 1.45 1.1937 211.67 15.45 1.21 13.1639 211.60 15.0096 212.28 1.1334 211.22 1.47 1.34 1.1076 212.1209 211.21 1.83 13.82 1.0958 211.1699 211.1573 211.2003 212.1764 212.0473 212.78 13.14 14.62 Formula C16H19 C17H7 C9H12N2O4 C9H14N3O3 C9H16N4O2 C10H2N3O3 C10H4N4O2 C10H14NO4 C10H16N2O3 C10H18N3O2 C10H20N4O C11H2NO4 C11H4N2O3 C11H6N3O2 C11H8N4O C11H16O4 C11H18NO3 C11H20N2O2 C11H22N3O C11H24N4 C12H4O4 C12H6NO3 C12H8N2O2 C12H10N3O C12H12N4 C12H20O3 C12H22NO2 C12H24N2O C12H26N3 C13H8O3 C13H10NO2 C13H12N2O C13H14N3 C13H24O2 C13H26NO C13H28N2 C14H2N3 C14H12O2 C14H14NO C14H16N2 C14H28O C14H30N C15H2NO C15H4N2 210.0249 212.34 1.20 1.0391 210 210.81 1.1315 212.82 13.0719 Masa 211.78 14.51 14.58 12.66 13.60 C16H4N C16H18 C17H6 C9H10N2O4 209.29 14.40 14.55 1.1651 212.41 13.1413 212.13 15.62 15.45 1.0470 211 211.05 1.34 1.56 13.15 15.19 1.2254 212.72 17.46 12.25 1.38 M+2 1.1236 211.11 1.10 0.59 12.45 1.13 0.0797 212.1890 212.80 13.33 1.2141 212.30 1.1275 212.0266 209.31 15.12 1.49 14.0746 211.0923 212.23 1.32 12.76 14.54 1.41 1.51 1.0297 211.88 15.1049 212.86 16.0171 211.55 13.94 14.0058 211.69 13.19 1.1331 209.0031 211.48 M+2 1.28 12.15 1.05 13.22 1.65 15.36 1.43 1.0257 211.67 13.1083 211.45 1.10 12.50 1.61 10.01 1.94 12.71 17.186 C16H3N C16H17 C17H5 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 17.27 1.25 1.0269 211.2427 211.0382 211.0335 212.47 1.46 11.1322 211.1447 211.0184 M+1 11.87 15.0222 212.59 18.36 1.26 16.0985 211.2050 211.1811 211.08 1.31 1.0348 212.03 13.12 1.50 1.38 15.84 11.2015 212.0970 211.0460 212.0712 212.10 0.56 12.34 1.0950 212.30 1.69 12.15 14.1560 210.1036 212.0018 211.33 M+1 17.1287 212.49 16.56 18.48 1.03 0.15 1.45 1.1196 211.11 1.02 1.40 15.1123 211.28 14.0759 211.58 18.60 1.42 14.25 1.04 15.55 11.67 13.20 11.03 0.9983 212.1162 212.97 16.0375 17.08 12.49 1.25 1.0548 212 212.

49 11.58 11.20 M+2 1.88 16.1114 213.45 1.30 16.22 1.85 13.0981 214.21 1.2458 212.1557 214.10 0.42 1.22 13.45 13.0426 213.26 1.0062 213.48 1.51 Formula C14H15NO C14H17N2 C14H29O C14H31N C15HO2 C15H3NO C15H5N2 C15H17O C15H19N C16H5O C16H7N C16H21 C17H9 Formula C13H16N3 Masa 214.1318 214.0187 213.36 1.1202 187 16.0202 213.33 14.14 1.59 13.79 16.43 14.97 14.12 212.0504 214.20 13.31 14.49 1.34 1.01 16.32 12.0253 214.1795 214.34 14.74 12.34 1.31 1.61 12.1431 214.50 1.06 1.0140 214.05 16.08 13.12 1.27 1.1267 213.1107 10.71 12.44 13.2081 213.17 14.18 1.89 1.0579 213.62 1.01 1.2046 214.0903 213.68 17.1808 214.0379 214.36 1.0300 213.28 1.0413 213.1353 212.0777 213.34 1.0491 214.06 13.62 11.1491 213.72 17.69 13.0453 213.1604 213.0954 214.43 1.60 12.0916 10.89 1.13 0.59 14.04 0.40 1.0280 214.46 1.70 13.72 12.43 1.70 15.1682 214.18 1.95 14.1569 214.1205 214.62 1.61 14.50 M+2 1.14 1.1855 213.49 12.23 1.52 1.81 13.28 15.60 11.47 12.64 1.14 .38 1.55 1.0790 213.1393 213.86 13.72 13.36 1.19 1.10 0.43 1.1566 212.1519 213.45 M+2 1.12 12.97 12.32 15.2094 213.76 12.16 1.1921 214.14 0.1717 213.42 13.0705 214 214.28 1.51 M+2 1.0262 212.1142 213.06 15.51 11.30 1.1280 213.61 C9H13N2O4 C9H15N3O3 C9H17N4O2 C10HN2O4 C10H3N3O3 C10H5N4O2 C10H15NO4 C10H17N2O3 C10H19N3O2 C10H21N4O C11H3NO4 C11H5N2O3 C11H7N3O2 C11H9N4O C11H17O4 C11H19NO3 C11H21N2O2 C11H23N3O C11H25N4 C12H5O4 C12H7NO3 C12H9N2O2 C12H11N3O C12H13N4 C12H21O3 C12H23NO2 C12H25N2O C12H27N3 C13HN4 C13H9O3 C13H11NO2 C13H13N2O C13H15N3 C13H25O2 C13H27NO C13H29N2 C14HN2O C14H3N3 C14H13O2 Masa 212.41 1.35 12.61 C9H14N2O4 C9H16N3O3 C9H18N4O2 C10H2N2O4 C10H4N3O3 C10H6N4O2 C10H16NO4 C10H18N2O3 C10H20N3O2 C10H22N4O C11H4NO4 C11H6N2O3 C11H8N3O2 C11H10N4O C11H18O4 C11H20NO3 C11H22N2O2 C11H24N3O C11H26N4 C12H6O4 C12H8NO3 C12H10N2O2 C12H12N3O C12H14N4 C12H22O3 C12H24NO2 C12H26N2O C12H28N3 C13H2N4 C13H10O3 C13H12NO2 C13H14N2O Masa 213.96 12.63 18.55 1.09 1.51 1.83 13.99 1.44 13.1127 213.2207 213.16 15.12 1.56 15.81 14.34 1.63 16.95 1.41 17.26 1.0014 214.23 11.0328 213.95 16.22 13.26 1.15 1.26 Formula C12H27N2O Masa 215.1345 M+1 15.24 13.20 1.25 1.02 1.1001 213.53 14.1193 214.24 11.2332 213.95 1.42 1.48 C15H16O Formula C15H18N C15H32 C16H4O C16H6N C16H20 C17H8 M+1 16.21 1.80 14.48 1.1220 214.90 17.0617 214.60 1.52 16.1029 213.0876 213.50 1.34 1.61 1.0089 213.0175 213.1444 214.87 11.31 1.39 17.46 1.9976 213.50 1.1240 213.61 18.0266 214.75 1.60 11.1478 213.0630 214.1080 214.77 17.2160 214.0340 213.13 12.11 1.0626 213 213.0215 213.43 1.1440 212.33 14.2219 213.04 0.33 12.2505 212.33 12.0552 213.36 1.19 14.1644 213.9936 213.0856 214.34 1.0743 214.90 15.0859 214.58 13.71 13.34 1.2125 M+1 14.0664 213.2285 214.68 15.1154 213.01 1.19 1.39 1.54 15.02 1.07 1.99 1.47 M+1 15.50 1.86 11.45 1.1730 213.1968 213.0422 17.06 1.1365 213.1842 213.0539 213.40 1.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C16H5N 211.0501 212.78 17.28 1.

0484 215.0994 214.28 1.64 12.55 16.50 1.65 1.63 14.62 11.44 1.60 15.1549 215.28 11.72 15.34 1.35 12.76 12.64 14.44 17.1349 216.18 1.25 1.04 0.71 17.16 1.1072 215.98 14.77 12.31 1.2238 215.10 13.52 11.39 14.0371 215.47 13.66 18.29 Formula C12H10NO3 C12H12N2O2 C12H14N3O C12H16N4 C12H24O3 Masa 216.28 1.10 0.0054 214.63 1.54 14.02 14.2316 216.24 13.37 1.1362 216.1635 215.15 12.0783 215 215.63 12.63 12.0297 216.93 17.34 1.27 13.48 1.188 C13H26O2 C13H28NO C13H30N2 C14H2N2O C14H4N3 C14H14O2 C14H16NO C14H18N2 C14H30O C15H2O2 C15H4NO C15H6N2 C15H18O C15H20N C16H6O C16H8N C16H22 C17H10 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 14.2250 215.1396 215.73 13.31 1.43 17.1952 216.24 1.0947 215.0133 215.1597 214.16 1.01 1.34 14.34 1.79 12.86 13.61 Formula C12H9O4 C12H11NO3 C12H13N2O2 C12H15N3O C12H17N4 Masa 217.36 12.98 16.61 1.0978 217.1600 216.0739 217.0501 217.88 13.28 1.14 1.42 1.0934 215.96 16.50 1.89 11.1271 215.2172 214.61 1.52 1.80 17.46 1.99 12.46 1.1185 215.0497 215.0246 215.44 1.12 1.83 1.62 C9H15N2O4 C9H17N3O3 C9H19N4O2 C10H3N2O4 C10H5N3O3 C10H7N4O2 C10H17NO4 C10H19N2O3 C10H21N3O2 C10H23N4O C11H5NO4 C11H7N2O3 C11H9N3O2 C11H11N4O C11H19O4 C11H21NO3 C11H23N2O2 C11H25N3O C11H27N4 C12H7O4 C12H9NO3 C12H11N2O2 C12H13N3O C12H15N4 C12H23O3 C12H25NO2 214.20 16.1726 M+1 13.49 1.54 11.0406 214.0570 215.21 1.65 11.45 15.29 15.0007 215.11 13.1839 216.53 1.89 1.34 15.1873 215.18 15.74 13.1475 216.1713 216.1761 215.62 C9H16N2O4 C9H18N3O3 C9H20N4O2 C10H4N2O4 C10H6N3O3 C10H8N4O2 C10H18NO4 C10H20N2O3 C10H22N3O2 C10H24N4O C11H6NO4 C11H8N2O3 C11H10N3O2 C11H12N4O C11H20O4 C11H22NO3 C11H24N2O2 C11H26N3O C11H28N4 C12H8O4 215.21 1.0344 215.65 16.25 15.55 1.35 1.35 15.39 1.09 1.45 13.63 11.89 1.90 13.44 C12H29N3 C13HN3O C13H3N4 C13H11O3 C13H13NO2 C13H15N2O C13H17N3 C13H27O2 C13H29NO C14HNO2 C14H3N2O C14H5N3 C14H15O2 C14H17NO C14H19N2 C15H3O2 C15H5NO C15H7N2 C15H19O C15H21N C16H7O C16H9N C16H23 C17H11 14.72 13.46 14.09 15.77 M+2 1.50 12.23 1.37 1.63 1.1012 216.0293 214.90 11.52 12.0419 214.49 1.0648 216.99 1.52 1.34 16.47 1.0821 215.1424 215.24 1.1236 216.0774 216.95 1.64 18.51 1.1284 215.95 1.26 1.62 14.16 12.61 13.08 16.51 1.35 1.91 17.41 1.19 1.47 M+2 1.01 1.55 0.04 0.92 15.37 1.0899 216.51 1.1032 215.82 17.12 1.42 1.27 13.0708 215.0661 216.26 1.1934 214.25 1.0610 215.74 12.1648 215.51 1.18 1.0167 214.37 1.1158 215.84 13.0093 215.1358 214.1138 216.1377 216.1298 215.34 1.46 1.36 14.13 1.0457 215.0120 215.43 15.1111 216.1675 215.37 12.1233 214.0422 10.25 13.1722 214.11 0.0331 215.38 1.54 16.06 1.1801 215.2363 215.56 14.19 1.64 1.37 1.0736 215.0359 215.69 17.02 .2012 215.23 1.38 14.0657 214.00 14.1522 215.1060 215.1455 M+1 13.32 16.2411 214.44 1.1999 215.02 1.0171 216.48 1.49 13.39 1.81 16.16 1.34 1.0535 216.0695 215.06 1.1436 215.37 1.1216 217.1471 214.1886 10.46 1.02 1.26 1.0583 215.38 12.2077 216.1588 216.93 15.01 12.82 16.0532 214.25 1.2298 214.54 1.1311 215.1509 215.58 15.75 13.38 1.26 11.0861 216 216.0410 216.34 1.0218 215.07 16.

1804 217.0692 218.1506 218.1103 217.67 11.2108 218.02 12.26 1.51 1.1757 218.1870 218.13 1.55 1.22 1.50 15.0653 217.1295 218.1025 216.37 1.2203 216.49 1.1791 217.1679 217.01 16.22 15.75 15.0767 217.19 1.11 0.20 12.54 12.0814 216.0515 217.40 12.14 14.1580 216.07 1.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C12H26NO2 C12H28N2O C13H2N3O C13H4N4 C13H12O3 C13H14NO2 C13H16N2O C13H18N3 C13H28O2 C14H2NO2 C14H4N2O C14H6N3 C14H16O2 C14H18NO C14H20N2 C15H4O2 C15H6NO C16H8O C16H10N C16H24 C17H12 13.0896 219.50 1.0402 217.0289 217.69 18.56 13.03 1.0198 216.18 12.0563 216.0657 219.57 11.1427 217.56 1.37 1.0579 218.48 15.55 11.29 1.23 1.32 .67 18.35 1.68 11.35 16.66 12.86 14.13 13.47 1.19 1.14 1.85 17.1091 217.2043 217.1628 216.39 1.1965 216.95 1.0069 219.37 15.79 14.38 12.0614 217.92 11.66 14.1553 217.64 14.21 16.46 15.66 12.13 1.1518 218.40 12.65 1.0805 218.49 13.35 1.0038 217.0437 216.30 13.0164 217.0817 218.44 1.62 C9H17N2O4 C9H19N3O3 C9H21N4O2 C10H5N2O4 C10H7N3O3 C10H9N4O2 C10H19NO4 C10H21N2O3 C10H23N3O2 C10H25N4O C11H7NO4 C11H9N2O3 C11H11N3O2 C11H13N4O C11H21O4 C11H23NO3 C11H25N2O2 C11H27N3O C12HN4O 216.07 Formula C11H13N3O2 C11H15N4O C11H23O4 C11H25NO3 C12HN3O2 C12H3N4O C12H11O4 C12H13NO3 C12H15N2O2 Masa 219.47 17.37 14.12 1.1389 216.0528 217.61 1.1666 217.32 13.55 12.84 16.05 M+2 1.18 1.0078 218 218.1706 217.40 1.20 1.35 1.46 1.1917 217.1264 216.0000 217 217.20 1.27 1.77 13.1502 216.56 1.28 13.51 1.0249 217.82 12.31 11.84 14.93 11.0229 218.1597 219.17 1.1393 218.73 17.22 1.58 16.1151 216.1267 218.0852 217.2090 216.50 14.35 1.62 1.26 15.02 C12H25O3 C12H27NO2 C13HN2O2 C13H3N3O C13H5N4 C13H13O3 C13H15NO2 C13H17N2O C13H19N3 C14HO3 C14H3NO2 C14H5N2O C14H7N3 C14H17O2 C14H19NO C14H21N2 C15H5O2 C15H7NO C15H9N2 C15H21O C15H23N C16H9O C16H11N C16H25 C17H13 C18H 189 13.78 M+2 1.68 1.54 1.65 1.0449 216.47 1.26 1.0211 216.63 1.92 11.47 1.47 1.29 1.23 1.69 12.14 1.77 12.0277 217.93 13.03 14.52 1.1056 218.48 14.1342 217.1879 216.50 1.07 1.52 1.1832 217.1315 217.12 15.29 13.65 14.54 1.75 13.43 1.41 12.0786 216.0488 217.73 15.39 15.28 1.04 12.64 16.9925 217.0566 218.81 12.40 1.79 12.1593 217.0151 10.0930 218.68 1.2030 217.1247 219.58 13.30 13.0085 216.57 15.26 1.0575 216.1835 219.1467 217.42 1.29 1.0892 217.37 1.34 1.42 1.83 17.26 1.1744 218.38 1.27 1.37 16.41 14.1018 217.51 1.1957 217.51 1.96 17.79 C9H18N2O4 C9H20N3O3 C9H22N4O2 C10H6N2O4 C10H8N3O3 C10H10N4O2 C10H20NO4 C10H22N2O3 C10H24N3O2 C10H26N4O C11H8NO4 C11H10N2O3 C11H12N3O2 C11H14N4O 217.34 1.99 16.56 1.52 1.2156 217.19 1.11 0.19 Formula C11H22O4 C11H24NO3 C11H26N2O2 C12H2N4O C12H10O4 C12H12NO3 C12H14N2O2 C12H16N3O C12H18N4 Masa 218.26 15.74 17.50 1.63 1.58 19.0375 217.41 1.1631 218.0308 219.61 15.29 1.1996 218.41 1.46 17.41 12.12 16.44 1.0865 217.67 14.11 15.1169 10.28 1.1533 M+1 12.0726 217.62 15.1189 217.35 1.96 1.03 1.05 1.12 1.0324 216.21 14.36 14.23 16.0453 218.0641 217.63 1.1440 217.91 13.15 1.1009 219.44 1.28 15.0328 218.1229 217.51 1.31 1.65 12.37 1.58 16.1134 M+1 13.22 1.

29 15.68 12.59 19.9956 219.99 17.19 1.1768 220.38 1.1750 219.52 1.94 15.49 1.34 11.0003 218.1883 218.23 12.43 1.92 15.0732 218.81 14.15 16.9987 221.22 1.1213 220.94 1.15 15.49 1.04 16.40 1.1451 220.07 1.69 1.29 1.1424 220.24 14.0684 219.56 1.61 19.86 14.22 M+2 1.58 M+2 1.1988 219.2114 219.70 12.66 1.27 1.39 14.74 .49 1.24 1.1784 218.27 1.31 15.89 16.58 12.0848 220.35 1.50 1.24 1.0406 219.69 1.14 15.1901 220.1822 219.1373 219.33 13.43 12.49 17.35 1.41 1.13 1.0927 221.1404 220.17 1.76 17.1910 218.71 11.32 13.67 14.13 1.1307 218.79 C9H19N2O4 C9H21N3O3 C9H23N4O2 C10H7N2O4 C10H9N3O3 C10H11N4O2 C10H21NO4 C10H23N2O3 C10H25N3O2 C11H9NO4 C11H11N2O3 218.0320 219.0672 219.26 16.62 1.96 13.71 14.0559 219.53 1.17 1.1345 219.69 14.42 15.30 15.0484 220.56 14.0610 220.0082 219.1546 218.190 C12H26O3 C13H2N2O2 C13H4N3O C13H6N4 C13H14O3 C13H16NO2 C13H18N2O C13H20N3 C14H2O3 C14H4NO2 C14H6N2O C14H8N3 C14H18O2 C14H20NO C14H22N2 C15H6O2 C15H8NO C15H10N2 C15H22O C15H24N C16H10O C16H12N C16H26 C17H14 C18H2 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 13.0810 219.85 12.78 15.0109 219.60 11.03 16.0845 218.40 16.11 1.1096 218.37 Formula C11H10NO4 C11H12N2O3 C11H14N3O2 C11H16N4O C11H24O4 C12H2N3O2 C12H4N4O C12H12O4 C12H14NO3 C12H16N2O2 C12H18N3O C12H20N4 C13H2NO3 Masa 220.56 1.44 1.1182 218.42 14.42 1.50 1.0386 220.1948 219.32 1.03 1.9874 M+1 12.61 13.0594 218.62 16.03 1.32 11.42 1.52 1.23 1.1863 219.76 15.40 15.0798 219.59 C12H17N3O C12H19N4 C13HNO3 C13H3N2O2 C13H5N3O C13H7N4 C13H15O3 C13H17NO2 C13H19N2O C13H21N3 C14H3O3 C14H5NO2 C14H7N2O C14H9N3 C14H19O2 C14H21NO C14H23N2 C15H7O2 C15H9NO C15H11N2 C15H23O C15H25N C16H11O C16H13N C16H27 C17HN C17H15 C18H3 14.05 12.52 1.57 12.13 16.51 15.64 1.34 1.60 16.1087 220.47 1.0242 218.53 15.13 1.84 12.0961 220.17 1.97 11.48 1.53 1.38 1.22 14.21 12.71 18.26 1.0433 219.50 13.1737 219.51 15.0235 220 220.0147 220.0464 221.0606 218.08 1.1549 220.70 11.44 1.41 14.60 13.98 13.28 15.47 1.0446 219.2036 218.48 1.1291 221.1021 219.0814 221.66 1.1385 219.19 1.0157 219 219.1584 219.65 16.46 14.51 17.33 13.1498 219.59 1.95 11.80 14.26 1.63 1.32 1.38 1.0355 218.71 12.43 14.0116 218.1624 219.77 18.60 12.29 1.83 14.51 1.06 14.62 1.77 17.36 1.0970 218.38 1.1420 218.59 11.08 14.07 1.64 1.0368 218.0974 220.0943 218.55 1.0735 220.66 1.38 1.1675 220.40 1.47 1.0883 219.1690 220.50 1.0195 219.1662 220.29 1.0034 M+1 12.72 13.20 1.1174 219.35 1.38 1.34 1.19 1.1671 218.86 17.69 14.44 1.0226 221.1049 219.44 14.35 13.67 16.1710 219.38 16.0644 219.52 1.1611 218.98 17.50 15.02 1.0688 221.15 1.63 1.0480 218.72 18.44 1.1052 221.0923 219.27 1.13 1.88 17.29 1.1471 219.03 1.0532 219.0770 10.1260 219.1788 10.80 C9H20N2O4 C9H22N3O3 C9H24N4O2 C10H8N2O4 C10H10N3O3 C10H12N4O2 C10H22NO4 C10H24N2O3 219.24 16.54 1.1165 221.27 Formula C11H11NO4 C11H13N2O3 C11H15N3O2 C11H17N4O C12HN2O3 C12H3N3O2 C12H5N4O C12H13O4 C12H15NO3 C12H17N2O2 C12H19N3O C12H21N4 C13HO4 Masa 221.44 1.1325 220.87 16.0719 218.1659 218.15 1.53 1.0723 220.1529 221.02 1.

0399 220.30 1.55 1.75 18.52 1.54 1.52 13.60 14.1577 220.27 14.1127 220.52 1.45 15.13 1.38 13.44 14.0508 191 14.43 18.0191 222.0766 222.29 1.20 1.0907 M+1 12.0113 221.35 1.0238 221.43 1.36 1.91 17.33 15.57 1.18 16.29 16.65 1.45 1.2067 220.19 1.1925 223.03 1.0140 221.1001 220.0027 221.80 C9H21N2O4 C9H23N3O3 C10H9N2O4 C10H11N3O3 C10H13N4O2 C10H23NO4 C11HN4O2 220.0763 220.0879 222.2270 221.25 M+1 13.49 14.0637 220.0429 222.62 1.62 12.1702 220.1580 222.23 1.36 11.0313 221 221.30 1.1083 223.0477 221.87 12.35 1.0382 223.1686 223.36 1.47 1.0257 223.34 15.11 14.25 1.24 1.0031 223.51 1.42 1.45 1.1205 221.0668 222.35 1.39 1.62 1.02 18.65 17.99 13.0524 220.1464 220.07 17.38 1.23 1.41 1.63 13.95 15.97 15.03 1.25 14.28 1.1209 223.53 1.24 12.1322 223.1080 221.92 16.72 14.27 1.00 M+2 1.07 16.01 13.0187 220.13 1.74 1.1369 222.53 15.0144 223.15 1.74 14.1542 221.86 14.25 Formula C11H12NO4 C11H14N2O3 C11H16N3O2 C11H18N4O C12H2N2O3 C12H4N3O2 C12H6N4O C12H14O4 C12H16NO3 C12H18N2O2 C12H20N3O C12H22N4 C13H2O4 C13H4NO3 C13H6N2O2 C13H8N3O C13H10N4 Masa 222.9905 223.64 1.1846 221.70 14.81 17.1416 221.47 1.49 1.51 1.42 14.1608 222.43 15.31 15.59 1.80 19.69 1.0970 223.54 17.1040 221.27 1.29 1.74 1.1941 220.17 15.81 15.52 1.1781 221.1894 221.52 1.63 19.63 13.2145 221.2019 221.45 .0511 220.25 14.47 14.90 16.1815 220.27 1.1502 221.76 13.72 14.67 1.54 12.24 1.38 1.34 1.90 14.48 1.0542 222.0845 223.80 15.1482 222.36 15.41 1.80 11.74 18.63 17.16 C13H3NO3 C13H5N2O2 C13H7N3O C13H9N4 C13H17O3 C13H19NO2 C13H21N2O C13H23N3 C14H5O3 C14H7NO2 C14H9N2O C14H11N3 C14H21O2 C14H23NO C14H25N2 C15H9O2 C15H11NO C15H13N2 C15H25O C15H27N C16HN2 C16H13O C16H15N C16H29 C17HO C17H3N C18H5 C9H22N2O4 C10H10N2O4 C10H12N3O3 C10H14N4O2 C11H2N4O2 Formula C11H3N4O2 C11H13NO4 C11H15N2O3 C11H17N3O2 C11H19N4O C12HNO4 C12H3N2O3 C12H5N3O2 C12H7N4O C12H15O4 C12H17NO3 C12H19N2O2 C12H21N3O C12H23N4 C13H3O4 C13H5NO3 C13H7N2O2 221.1741 221.51 1.1118 222.00 11.98 11.50 1.99 15.14 1.64 13.1244 222.18 1.66 1.74 13.1655 221.63 13.38 1.57 1.1178 221.9953 222.0641 222.52 1.48 1.19 15.0954 221.90 17.0178 Masa 223.14 1.0892 222.68 16.0829 221.0391 222 222.30 1.0269 223.64 1.0266 221.54 15.20 1.70 16.1828 220.1560 222.66 1.0888 220.80 1.53 1.1906 221.26 12.0100 10.50 1.33 1.0967 221.24 14.59 1.85 14.01 17.61 14.37 13.1131 222.71 13.0351 221.59 1.56 15.08 1.1628 221.53 1.88 14.1005 222.0160 220.0621 223.0801 221.0563 221.69 1.55 1.38 1.36 13.38 1.33 15.0273 220.43 16.2192 220.16 1.73 M+2 1.62 11.16 16.42 1.50 1.0750 220.28 16.44 1.89 12.06 16.35 13.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C13H4N2O2 C13H6N3O C13H8N4 C13H16O3 C13H18NO2 C13H20N2O C13H22N3 C14H4O3 C14H6NO2 C14H8N2O C14H10N3 C14H20O2 C14H22NO C14H24N2 C15H8O2 C15H10NO C15H12N2 C15H24O C15H26N C16H12O C16H14N C16H28 C17H2N C17H16 C18H4 14.44 1.18 1.0590 221.54 15.42 16.66 1.08 1.1447 223.53 1.78 18.10 14.0304 222.79 17.45 1.0065 222.1338 220.0841 221.63 15.1253 220.1100 220.32 1.64 1.0876 220.0603 221.0715 221.52 17.

28 1.38 15.77 18.55 1.0184 223.02 15.1275 224.53 1.0586 224.0344 222.53 .65 13.08 1.1256 222.55 17.53 1.27 1.1651 224.0555 222.67 1.56 1.86 15.36 15.40 13.1400 224.0096 224.29 12.0395 223.0998 223.35 1.0985 223.1859 222.27 14.79 18.82 17.65 1.58 15.48 15.0548 Masa 224.0473 224.1036 224.67 1.0719 223.28 12.48 C13H9N3O C13H11N4 C13H19O3 C13H21NO2 C13H23N2O C13H25N3 C14H7O3 C14H9NO2 C14H11N2O C14H13N3 C14H23O2 C14H25NO C14H27N2 C15HN3 C15H11O2 C15H13NO C15H15N2 C15H27O C15H29N C16HNO C16H3N2 C16H15O C16H17N C16H31 C17H3O C17H5N C17H19 C18H7 Formula C12H22N3O C12H24N4 C13H4O4 C13H6NO3 C13H8N2O2 C13H10N3O C13H12N4 C13H20O3 C13H22NO2 C13H24N2O C13H26N3 C14H8O3 C14H10NO2 C14H12N2O C14H14N3 C14H24O2 223.2427 223.39 1.57 1.67 1.0171 223.56 1.27 1.16 1.39 1.0699 224.1985 222.31 1.0746 223.1488 223.0348 224.1111 223.64 1.23 1.39 1.04 18.0422 223.42 1.1287 M+1 M+2 11.14 1.1495 222.40 1.41 1.1063 224.92 12.46 18.65 13.83 15.43 1.70 1.53 1.49 1.0872 223.21 16.73 18.50 1.42 1.45 1.57 1.1777 15.36 1.68 1.2050 223.0712 224.0919 222.1362 223.0297 223.1937 223.39 15.38 13.0109 224.64 15.0460 224.29 1.90 12.50 1.80 1.0634 223.1045 222.2098 222.28 1.0759 223.0470 223 223.54 1.47 15.43 1.22 15.12 16.81 11.02 13.65 1.31 16.18 13.1236 223.45 1.25 1.75 14.32 17.51 1.1699 223.56 15.2129 224.65 1.68 17.2003 224.0825 224.37 16.1890 224.82 18.09 17.2349 222.37 15.67 1.2176 223.14 1.49 1.28 1.1049 224.28 1.54 1.0317 222.0218 222.03 1.46 16.1620 222.61 15.66 13.84 15.20 1.84 17.50 15.40 Masa 224 224.41 1.26 1.2223 222.50 1.1639 223.0222 224.37 1.55 1.60 1.57 17.75 16.56 12.70 1.06 17.83 18.67 19.34 15.73 16.1413 224.14 1.88 14.0923 224.93 17.74 1.0018 14.45 16.1123 223.16 1.47 14.1733 222.57 1.0794 222.72 16.42 1.59 15.23 15.67 13.9983 224.63 1.66 17.20 16.81 M+1 14.77 13.0058 223.91 14.29 14.75 1.45 14.1189 224.54 1.09 16.56 1.64 1.93 16.2063 223.44 18.58 15.1409 222.1196 223.30 1.18 1.0106 222.1162 224.192 C13H18O3 C13H20NO2 C13H22N2O C13H24N3 C14H6O3 C14H8NO2 C14H10N2O C14H12N3 C14H22O2 C14H24NO C14H26N2 C15H10O2 C15H12NO C15H14N2 C15H26O C15H28N C16H2N2 C16H14O C16H16N C16H30 C17H2O C17H4N C17H18 C18H6 C10H11N2O4 C10H13N3O3 C10H15N4O2 C11HN3O3 Formula C10H12N2O4 C10H14N3O3 C10H16N4O2 C11H2N3O3 C11H4N4O2 C11H14NO4 C11H16N2O3 C11H18N3O2 C11H20N4O C12H2NO4 C12H4N2O3 C12H6N3O2 C12H8N4O C12H16O4 C12H18NO3 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 222.0958 223.53 1.0335 224.1158 222.11 16.25 1.25 1.20 15.10 17.1334 223.54 13.1764 224.77 14.30 1.2301 223.14 1.0950 224.50 14.80 1.66 19.0797 224.38 1.14 1.1811 223.52 1.0681 222.1972 222.59 M+2 1.95 16.49 14.1032 222.70 1.39 1.94 17.1573 223.1284 222.45 1.

600 100 100 19.152 0.980 79.905 671 135.23 100 94.904 400 113.345 83.135 3.161 100 0.193 4.101 0.968 852 36.79 100 5.958 618 42.73 7.906 284 131.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 193 ANEXA NR.22 28.42 6.66742 0.904 559 136.009 305 129.98 106.35 3.2 10.903 357 115.66 100 100 50.868 59 50 52 100 4.647 0.0633 100 100 100 24.9 80.063 99.411 35.011 40.004 0.904 754 34.9332 51.31 98.905 045 133.962 732 39.918 336 80.933 198 49.53 100 26.921 594 196.07 100 31.337 0.811 137.003 355 39.967 545 37.004 0.32 71.77 9.012182 208.536 0.112 100 0.187 1.10 43.955 480 45.34 9.8 100 100 100 100 97.980 374 78.81 11.941 0.905 815 137.966 543 10.47 44.139 2.69 49.9815 39.89 12.904 176 109.958 766 43.25 0.078 112.940 509 26.77 24.952 533 105.965 903 107.135 2.453 58.012182 208.948 196.903 005 110.086 0.906 461 107.90 1.902 758 112.55 83.28 100 1.000 000 13.962 591 41.946 046 51.80 24. 2 Izotopii elementelor chimice aranjate în ordine alfabetică Z Simbol 47 Ag 13 18 Al Ar 33 79 5 As Au B 56 Ba 4 83 35 Be Bi Br 6 C 20 Ca 48 Cd 17 Cl 27 24 Co Cr Masa nominală 107 109 27 36 38 40 75 197 10 11 130 132 134 135 136 137 138 9 209 79 81 12 13 40 42 43 44 46 48 106 108 110 111 112 113 114 116 35 37 % % rel.839 48.097 2.13 12.90 100 0.981 539 35.904 493 134.904 12.338 0.10 96.905 235 9.49 75.916 289 12.962 384 74.967 10.1 1. Masa izotopică Masa chimică 51.953 689 47.012 937 11.185 100 58.49 12.905 092 108.99 42.9961 .84 100 1.59 7.904 757 26.904 182 111.9 15.

37 100 21.49 200.35 2.000137 100 0.09 100 77.29 0.723 72.297 13.82 192.941 406 176.52 44.16 75.100 0.305 100 66.962 917 38.7302 11.9 91.927 765 18.913 482 82.83 100 0.014 3.924 700 69.3 0.35 20.15 10.34 2.56 56.28 60.007 825 2.57 100 6.922 079 72.80 138.924 250 71.929 598 64.925 580 70.905 63.904 061 114.1 0.0151 0.3 95.59 126.960 584 192.938 882 132.6 11.82 100 100 44.91 .61 1.016 030 4.904 476 112.903 880 190.970 617 203.090 99.00794 4.37 100 0.0026 178.968 300 200.940 044 175.25 11.0125 7.906 347 132.935 396 57.907 11 138.50 33.921 177 75.8 99.966 743 198.002 60 173.9 23.8 6.629 35.911 507 85.01 77.1 13.35 0.5 27.206 18.5 7.175 100 30.916 380 81.939 612 55.943 217 177.947 20.9984 55.3 62.963 707 39.961 825 78 80 82 83 84 86 138 139 0.22 52.998 403 53.30 100 22.77 38.2581 0.50 2.194 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 55 29 Cs Cu 9 26 F Fe 31 Ga 32 Ge 1 2 H D He 72 Hf 80 Hg 53 49 I In 77 Ir 19 K 36 Kr 57 La 53 54 133 63 65 19 54 56 57 58 69 71 70 72 73 74 76 1 2 3 4 174 176 177 178 179 180 196 198 199 200 201 202 204 127 113 115 191 193 39 40 41 9.85 100 4.914 135 83.5 57.108 39.847 69.365 100 69.37 56.606 27.970 277 201.4 7.0983 83.985 0.72 2.910 610 137.7 93.943 696 178.83 53.0117 6.7 37.49 100 100 0.965 807 197.8 36.99 100 4.934 939 56.0 17.973 467 126.892 20.0151 0.968 254 199.91 0.9045 114.546 18.17 30.43 100 2.0 16.946 545 195.71 77.940 651 53.83 100 5.49 100 59.46 14.2 29.963 999 40.000137 100 0.614 3.905 429 62.22 39.920 401 79.162 5.923 463 73.933 277 68.07 21.945 812 179.921 401 1.

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã

3

Li

12

Mg

25
42

Mn
Mo

7

N

11
41
10

Na
Nb
Ne

28

Ni

8

O

76

Os

15
82

P
Pb

46

Pd

78

Pt

6
7
24
25
26
55
92
94
95
96
97
98
100
14
15
23
93
20
21
22
58
60
61
62
64
16
17
18
184
186
187
188
189
190
192
31
204
206

7,5
92,5
78,99
10,00
11,01
100
14,84
9,25
15,92
16,68
9,55
24,13
9,63
99,63
0,37
100
100
90,48
0,27
9,25
68,27
26,10
1,13
3,59
0,91
99,76
0,04
0,20
0,02
1,58
1,6
13,3
16,1
26,4
41,0
100
1,4
24,1

8,0108
100
100
12,66
13,94
100
61,50
38,33
65,98
69,13
39,58
100
39,91
100
0,37
100
100
100
0,298
10,22
100
38,23
1,66
5,26
1,33
100
0,04
0,20
0,05
3,85
3,90
32,44
39,27
64,39
100
100
2,67
45,99

6,015 121
7,016 003
23,985 042
24,985 837
25,982 593
54,938 046
91,906 808
93,905 085
94,905 840
95,904 678
96,906 020
97,905 406
99,907 477
14,003 074
15,000 108
22,989 768
92,906 377
19,992 435
20,993 843
21,991 264
57,935 346
59,930 788
60,931 058
61,928 346
63,927 968
15,994 915
16,999 133
17,999 160
183,952 488
185,953 830
186,955 741
187,955 860
188,958 137
189,958 436
191,961 467
30,973 762
203,973 020
205,974 440

207
208
102
104
105
106
108
110
190
192
194
195
196

22,1
52,4
1,02
11,14
22,33
27,33
26,46
11,72
0,01
0,79
32,9
33,8
25,3

42,18
100
3,73
40,76
81,71
100
96,82
42,88
0,03
2,34
97,34
100
74,85

206,975 872
207,976 627
101,905 634
103,904 029
104,905 079
105,903 478
107,903 895
109,905 167
189,959 917
191,961 019
193,962 655
194,964 766
195,964 926

195

6,941
24,3050
54,9380
95,94

14,00674
22,9898
92,906
20,1797
58,6934

15,9994
190,2

30,9738
207,2

106,42

195,08

196

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã

37

Rb

75

Re

45
44

Rh
Ru

16

S

51

Sb

21
34

Sc
Se

14

Si

50

Sn

38

Sr

73

Ta

43
52

Tc
Te

198
85
87
185
187
103
96
98
99
100
101
102
104
32
33
34
36
121
123
45
74
76
77
78
80
82
28
29
30
112
114
115
116
117
118
119
120
122
124
84
86
87
88
180
181

7,2
72,17
27,83
37,40
62,60
100
5,54
1,86
12,7
12,6
17,1
31,6
18,6
95,03
0,75
4,22
0,02
57,4
42,6
100
0,9
9,1
7,6
23,6
49,9
8,9
92,21
4,67
3,10
0,97
0,65
0,36
14,53
7,68
24,22
8,58
32,59
4,63
5,79
0,56
9,86
7,00
82,58
0,012
99,988

120
122
123
124
125
126

0,095
2,59
0,905
4,79
7,12
18,93

21,30
100
38,562
59,74
100
100
17,53
5,89
40,19
38,87
54,11
100
58,86
100
0,789
4,44
0,021
100
74,22
100
1,80
18,24
15,23
47,29
100
17,84
100
5,065
3,336
2,98
1,99
1,10
43,58
23,57
73,32
26,33
100
14,21
17,77
0,68
11,94
8,5
100
0,012
100
100
0,28
7,65
2,67
14,14
21,02
55,89

197,967 869
84,911 794
86,909 187
184,952 951
186,955 744
102,905 500
95,907 599
97,905 267
98,905 939
99,904 219
100,905 582
101,904 348
103,905 424
31,972 070
32,971 456
33,967 866
35,967 080
120,903 821
122,904 216
44,955 911
73,922 475
75,919 212
76,919 912
77,917 309
79,916 520
81,916 698
27,976 927
28,976 495
29,973 770
111,904 826
113,902 784
114,903 348
115,901 747
116,902 956
117,901 609
118,903 310
119,902 200
121,903 440
123,905 274
83,913 431
85,909 267
86,908 884
87,905 619
179,947 462
180,947 992
119,904 048
121,903 054
122,904 271
123,902 823
124,904 433
125,903 314

85,4678
186,207
102,905
101,07

32,066

121,752
44,956
78,96

28,0855
118,710

87,62

180,948
127,60

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã

90
22

Th
Ti

81

Tl

92

U

23

V

74

W

54

Xe

39
30

Y
Zn

40

Zr

128
130
232
46
47
48
49
50
203
205
234
235
238
50
51
180
182
183
184
186
124
126
128
129
130
131
132
134
136
89
64
66
67
68
70
90
91
92
94
96

31,70
33,87
100
8,00
7,3
73,8
5,51
5,4
29,524
70,476
0,0055
0,720
99,2745
0,25
99,75
0,12
26,3
14,28
30,7
28,6
0,10
0,09
1,91
26,4
4,1
21,2
26,9
10,4
8,9
100
48,6
27,9
4,1
18,8
0,6
51,45
11,22
17,15
17,38
2,80

93,59
100
100
10,84
9,892
100
7,466
7,317
41,89
100
0,0055
0,725
100
0,251
100
0,39
85,67
46,51
100
93,16
0,37
0,33
7,10
98,14
15,24
78,81
100
38,866
33,09
100
100
57,41
8,44
38,68
1,23
100
21,73
33,33
33,78
5,44

127,904 463
129,906 229
232,038 054
45,952 629
46,951 764
47,947 947
48,947 871
49,944 792
202,972 320
204,974 401
234,040 946
235,043 924
238,050 784
49,947 161
50,943 962
179,946 701
181,948 202
182,950 220
183,950 928
185,954 357
123,905 894
125,904 281
127,903 531
128,904 780
129,903 509
130,905 072
131,904 144
133,905 395
135,907 214
88,905 849
63,929 145
65,926 034
66,927 129
67,924 846
69,925 325
89,904 703
90,905 643
91,905 039
93,906 314
95,908 275

197

232,038
47,88

204,383
238,03
50,9415
183,85

131,29

88,906
65,39

91,224

198

Abundenþele izotopice pentru diverse combinaþii între atomi de clor ºi brom

ANEXA NR. 3
Abundenţele izotopice pentru diverse combinaţii între atomi de clor şi brom
Halogen

Masă

Cl1

35
37

Abundenţă
relativă
100
31,98

Cl2

70
72
74

100
63,96
10,23

Cl3

105
107
109
111

100
95,93
30,67
3,27

Cl4

140
142
144
146
148

77,96
100
47,82
10,19
0,82

175
177
179
181
183
185

62,53
100
63,94
20,45
3,28
0,21

210
212
214
216
218
220
222

52,12
100
79,95
34,08
8,21
1,05
0,06

Br1

79
81

100
97,88

Br2

158
160
162

51,09
100
48,93

Cl5

Halogen
Br4

316
318
320
322
324

Abundenţă
relativă
17,40
68,09
100
65,26
15,96

Br5

395
397
399
401
403
405

10,43
51,09
100
97,94
47,89
9,38

474
476
478
480
482
484
486

5,32
31,26
76,62
100
73,38
28,73
4,68

114
116
118
193
195
197
199
272
274
276
278
280
351
353
355
357
359
361
430
432
434
436
438
440
442

76,70
100
24,46
43,83
100
69,83
13,66
26,15
85,22
100
48,90
7,86
14,26
60,41
100
79,93
30,39
4,25
8,02
41,85
89,50
100
61,10
19,12
2,35

Br6

Cl1Br1
Cl1Br2

Cl6

Cl1Br3

Cl1Br4

Cl1Br5
Br3

237
239
241
243

34,05
100
97,89
31,94

Masă

Halogen

Masă

Cl2Br1

149
151
153
155

Abundenţă
relativă
61,35
100
45,67
6,38

Cl2Br2

228
230
232
234
236

38,35
100
89,63
31,89
3,90

Cl2Br3

307
309
311
313
315
317

20,49
73,38
100
63,78
18,71
2,03

Cl2Br4

386
388
390
392
394
396
398
385
387
389
391

11,92
54,36
100
94,03
47,21
11,82
1,15
47,31
14,03
2,22
0,13

Cl5Br1

254
256
258
260
262
264
266

37,60
98,11
100
52,18
14,89
2,22
0,12

Cl3Br1

184
186
188
190
192

51,12
100
65,22
17,73
1,74

78 100 91.Abundenþele izotopice pentru diverse combinaþii între atomi de clor ºi brom Halogen Cl3Br2 263 265 267 269 271 273 Abundenţă relativă 31.14 78.54 21.01 100 50.58 100 77.19 68.64 8.90 6.63 57.79 100 83.73 0.01 11.54 219 221 223 225 227 229 43.06 .42 6.93 0.19 Cl5Br2 333 335 337 339 341 343 345 347 19.78 31.63 100 63.03 Cl3Br3 342 344 346 348 350 352 354 16.85 100 76.35 92.70 1.56 33.56 1.50 64.54 3.48 Cl4Br1 Masă Halogen Masă 199 Cl4Br2 298 300 302 304 306 308 310 Abundenţă relativă 24.17 0.86 33.26 Cl4Br3 377 379 381 383 13.58 0.

abundent.şi nitrozo-derivaţi amine primare dovadă pentru O. cetone.alcooli primari. carboxamide. chinone. alcooli. esteri etilici.200 Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali ANEXA NR. ciclohexene. F+ ⋅ HF+ C2H2O++ CO2++ ⋅ Na+ ⋅ C2+ C2H+ ⋅ C2H2+ + CN C2H3+ 28 HCN+ ⋅ C2H4+ 19 20 21 22 23 24 25 26 ⋅ CO+ ⋅ 29 30 31 ⋅ N2+ HCNH+ ⋅ C2H5+ CHO+ ⋅ C2H6+ ⋅ CH2O+ NO+ ⋅ CH2NH2+ ⋅ BF+ ⋅ N2H2 + CH3O+. N-oxizi. nitro. aromatice propil-substituite O aromatic. N-metil-amine . acizi dovadă pentru F. ⋅ CH3NH2+ Fragment caracteristic pentru: nitroderivaţi. CO++ CH3+ ⋅ O+ . lactame. etil fenoli. N2++. abundent. hidroxilamine amine primare dovadă nespecifică pentru O. O2++ NH2+. sulfoxizi. alcooli primari dovadă pentru N. 18 NH3+ ⋅ H2O+ . sulfonamide acizi (în special aromatici). propil-cetone aromatice. unii esteri etilici şi N-etil-amide. nitrili nespecific. alcooli terţiari. abundent. lactone. eteri ciclici. lactone. compuşi polimetilaţi eteri ciclici. NH4+ ⋅ 27 H3O+. HO+. epoxizi. sulfone. aldehide alilice diazo-compuşi nespecific. fosfaţi de etil azot aromatic. eteri şi esteri metilici. 4 Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali Masa 12 13 14 15 16 Formula probabilă +⋅ 17 C CH+ ⋅ CH2+ . cetone ciclice nesaturate. N+. furani. derivaţi floururaţi acetilene terminale hidrocarburi aromatice nitrili grupe vinil terminale. aldehide etilalcani. lactone. derivaţi fluoruraţi dovadă pentru F. N-oxizi amine primare. aldehide. nitroderivaţi.

cicloalcani. cicloalchilamine. comp. metil-ciclohexene acetaţi.N-dimetilamine. enol-acetaţi. arom. arom. nitro-derivaţi cloruri cloruri dovadă pentru 2 x O. eteri şi esteri etilici. N-metil-aniline nespecific. nespecific fluorometil dovadă pentru S. abundent. nespecific. acetamide. cicloalcanoli. abundent. acetaţi.β -nesaturate nespecific. alchene compuşi 2-metil-N-aromatici. acizi carboxilici dovadă pentru O. eteri şi esteri metilici sulfuri peroxizi ciclici dovadă pentru O. eteri metilici aromatici propil-alcani. mercaptani dovadă pentru 2 x O. etilsulfonaţi. cetone α . nitro-derivaţi compuşi aromatici cianometil compuşi polialiciclici. lactone. eteri ciclici N. ⋅ 46 C2H7N+ CHO2+ CHS+ ⋅ C2H5OH+ (sau H2O + C2H4 sau 201 hidrazide dovadă pentru O. butil-cetone. butilsubstituiţi metil-cetone. butil-substituiţi. N-etilamine anhidride. ciclohexanone. esteri propilici. C3H7+ C2H3O+ ⋅ CONH+ ⋅ C3H8+ ⋅ C2H4O+ C2H6N+ ⋅ CO2+ C2H5O+. SH+ CH2F+ ⋅ SH2+ OH + H2O Cl+ SH3+ ⋅ HCl+ H2O + H2O C3+ C3H+ ⋅ C3H2+ C3H3+ ⋅ C3H4+ CH2CN+ ⋅ Ar+ C3H5+ ⋅ CH3CN+ ⋅ C3H6+ ⋅ C2H2O+ 43 44 45 C2H4N+ CON+. nespecific dovadă pentru S. etil-sulfone N. comp.Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 N2H3+ CF+ ⋅ CH3OH+ ⋅ S+ ⋅ O2+ ⋅ N2H4+ CH3OH2+. compuşi cu sulf eteri şi esteri etilici. cicloalcanoli. propil. N-etilamine acizi carboxilici dobadă pentru S.N-dimetilamine. lactone. etil-sulfonaţi alcooli primari . cicloalcanone.

etilcetone dovadă pentru N şi O.202 Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali ⋅ 55 H2O + CO)+ NO2+ CH3S+ CCl+ C2H5OH2+ CH(OH)2+ ⋅ CH3SH+ ⋅ SO+ ⋅ CHCl+ CH2Cl+. etilencetali etilsulfuri cloroetil cloruri acide sulfone. sulfonaţi disulfuri . propil-esteri. izopropilidenglicoli dovadă pentru O. metil-esteri amine. propil-eteri şi esteri. cicloalcani. CH2NO2+. N-butilamide. ⋅ CH3SH2+ ⋅ CF2+ ⋅ C4H2+ ⋅ CH3Cl+ C4H3+. P. β -tetralone nespecific. glicoli. sulfuri de metil. pentilcetone. etilenglicoli. etilencetali etilsulfuri metoximetileteri. sulfonaţi clorometil aromatice trifluoro-metilate. abundent. propil-eteri acetaţi dovadă pentru S şi 2 x O.ciclohexene tetraline. butil esteri. 56 C3H3O+ ⋅ C4H8+ 47 48 49 50 51 52 53 54 ⋅ 57 58 59 60 61 62 63 64 C3H4O+ C4H9+ C3H5O+ C3H2Fl ⋅ C4H10+ ⋅ C3H6O+ + C3H8N C3H7O+ C2H3O2+ ⋅ C3H9N+ ⋅ C2H5NO+ ⋅ C2H4O2+ . metil-sulfuri sulfoxizi. C2H6NO+ C2H5O2+ C2H5S+ ⋅ C2H6O2+ ⋅ C2H3Cl+ C2H4Cl+ COCl+ C5H3+ ⋅ SO2+ ⋅ S2+ acizi carboxilici nitro-derivaţi dovadă pentru S. alcani metilcetone. 2xO. pentilaromatice metilciclohexenone. amide dovadă pentru O. aliciclice perfluorurate ciclohexene cianoetil nespecific. Nbutilamide butilesteri. CHF2+ ⋅ C4H4+ C4H5+ ⋅ C4H6+ C2H4CN C4H7+. sulfone.

ciclohexenil. grupe alchil superioare alcanone. esteri. tetrahidrofurani dovadă pentru O. alcooli. metilacetali. glicoli dovadă pentru S. alcanali. lactone trimetilsilil derivaţi eteri esteri metilici ai acizilor carboxilici. policicluri alifatice ciclopentenone bromuri piroli. sulfuri. alchene. alchene trifluorometil alcani. piridine ciclohexani. esteri acizi. alcanone. alcanali dovadă pentru N. tetraline ciclohexenone. acizi α -metilcarboxilici dovadă pentru 2 x O.Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali ⋅ 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82 C5H4+ ⋅ S2H+ C5H5+ ⋅ C5H6+ C4H3O+ C5H7+ ⋅ C5H8+ ⋅ C4H4O+ C3H6CN+ C5H9+ CF3+ C4H5O+ C3HO2+ ⋅ C4H6O+ ⋅ C6H10+ C4H8N+ C5H11+ C4H7O+ ⋅ C4H8O+ + C4H10N C6+ C4H9O+ C3H5O2+ C3H9Si+ ⋅ C4H10O+ ⋅ C3H6O2+ C3H7O2+ C3H7S+ C2H7SiO+ ⋅ C6H4+ C6H5+ C3H6Cl+ ⋅ C6H6+ C5H4N+ ⋅ C3H7Cl+ C6H7+ ⋅ C5H5N+ Br+ ⋅ C6H8+ ⋅ C5H4O+ ⋅ HBr+ C5H6N+ C6H9+ C5H5O+ ⋅ C6H10+ disulfuri ciclopentene furil-cetone ciclohexene. cicloalcani cicloalcanone pirolidine alcani. β -tetralone aliciclice. pirani ciclohexani 203 . tioli derivaţi trimetiloxisiloxil aromatice aromatice cloruri aromatice piridine cloruri aromatice cu substituenţi hidrogenaţi piridine. eteri. diene furani. piroli bromuri ciclohexene. amine alifatice benzeni perhalogenaţi dovadă pentru O.

eteri. dioli. esteri esteri. α -metilesteri dovadă pentru 2 x O.204 Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali ⋅ 83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 104 105 111 115 119 C5H6O+ C5H8N+ ⋅ C4H6N2+ C6H11+ C5H7O+ C5H10N+ C6H13+ C5H9O+ ⋅ C5H10O+ C5H12N+ C5H11O+ C4H7O2+ ⋅ C4H8O2+ C4H9O2+ C4H9S+ ⋅ C7H6+ C7H7+ C4H8Cl+ ⋅ C7H8+ C6H6N+ C6H5O+ ⋅ C6H7N+ CH2Br+ ⋅ C6H6O+ C5H4NO+ C5H3O2+ ⋅ C7H12+ C7H13+ C6H9O+ C5H5S+ C6H12N+ C7H15+ C6H11O+ C5H7O2+ H4PO4+ ⋅ C8H8+ ⋅ C7H4O+ C8H9+ C7H5O+ C6H5N2+ C5H3OS+ C9H7+ C6H11O2+ C5H7O3+ C9H11+ ciclopentenone. eteri fenolici piril-cetone. alcooli. glicol-eteri sulfuri aromatice disubstituite aromatice cloruri de alchil alchilbenzeni alchilpiridine fenoli şi derivaţi fenolici aniline bromuri esteri fenolici. alcanali. alcanali dovadă pentru N. derivaţi ai acizilor graşi alcanone. imidazoli alchene. tetrahidropirani. alcani monosubstituiţi cicloalcanone piperidine. alchene cicloalcanone alchiltiofeni N-alchilpiperidine alcani alcanone etilen-cetali fosfaţi de alchil tetraline. acizi esteri etilici. cicloalcani. derivaţi de feniletil α -ceto-benzenidisubstituiţi aromatice alchilate derivaţi benzoilaţi diazoderivaţi aromatici aciltiofeni aromatice esteri diesteri aromatice alchilate . dihidropirani tetrahidropiridine pirazoli. amine alifatice dovadă pentru O. derivaţi de piridonă furil-cetone compuşi aliciclici cicloalcani. N-metilpirolidine alcani alcanone.

Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali 120 121 127 128 130 131 135 141 142 149 152 165 167 205 223 C8H7O+ C2F5+ ⋅ C7H5NO+ ⋅ C7H4O2+ C8H10N+ C8H9O+ C7H5O2+ C10H7+ C6H7O3+ ⋅ C6H6NCl+ I+ ⋅ C10H8+ ⋅ C6H5OCl+ ⋅ HI+ C9H8N+ ⋅ C9H6O+ C10H11+ C5H7S2+ C3F5+ C4H8Br+ C11H9+ C10H8N+ C8H5O3+ C12H8+ C13H9+ C8H7O4+ C12H13O3+ C12H15O4+ tolil cetone perfluoroetil derivaţi fenilcarbamaţi γ -benzopirone. indoli naftochinone tetraline tioetilencetali derivaţi perfluoroalchilaţi bromuri de alchi naftaline chinoline ftalaţi difenilderivaţi derivaţi difenilmetanici ftalaţi ftalaţi ftalaţi 205 . derivaţi de acid salicilic piridine. aniline derivaţi de hidroxibenzeni derivaţi de hidroxibenzeni naftaline diesteri nesaturaţi derivaţi cloruraţi N-aromatici ioduri naftaline derivaţi cloruraţi ai hidroxibenzenilor ioduri chinoline.

CONH2. CH3CH2NH2 ⋅ (H2O şi CH2=CH2). unde ⋅ ⋅ G = diferite grupări funcţionale). CO2H. CH3COG. CO2 (esteri. CO (chinone) (HCN + H) ⋅ ⋅ CH3CH2 (etil-cetone. HC≡ N CH2=CH2. anhidride). NO2 (ArNO2) ⋅ CH3S CH3SH. aldehide. F2 C3H3. C2N. CH2OH. (esteri etilici). C2N2 44 45 46 47 48 49 51 52 ⋅ ⋅ . ( CH3 + H2O) H2S (tioli) ⋅ Cl HCl H2Cl (sau HCl + H) C3H2. sulfoxizi).206 Fragmente neutre ce însoţesc fragmentările compuşilor organici în spectrometrul de masă ANEXA NR. CH3-CO (metil-cetone. CH2=C=O. sulfonamide) ⋅ HO H2O (alcooli. HC2N CH3C≡ CH ⋅ CH2=CHCH2 42 CH2CHCH3. S ⋅ ⋅ HS (tioli). 5. O3 ⋅ CH2Cl ⋅ CHF2 C4H4. SO (sulfoxizi). (CH3 şi CH2=CH2). NCO. cetone) ⋅ F HF ⋅ HC≡ CH. NHCH2CH3 ⋅ CH3CHOH. C2H6 ⋅ ⋅ OCH3 (esteri metilici). NO (ArNO2). C≡ N ⋅ CH2=CH . CH2=CH-O . ArCH2-C3H7). CH3CH2O . amin-oxizi. NH2 (carboxamide. NCNH2 43 C3H7 (propil-cetone. N2O. CHO ⋅ NH2CH2 . ArCH2CH2CH3). CH3NH2 CH3OH. HCNO CH2=CHOH. CH2O (ArOCH3). Fragmente neutre ce însoţesc fragmentările compuşilor organici în spectrometrul de masă Masa fragment 1 2 15 16 17 18 19 20 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 Fragment scindat ⋅ H ⋅ H ⋅ CH3 ⋅ O (ArNO2. CH3CH2OH.

CH3CONH2. C2H5CO (etil-cetone. (H2S şi CH2=CH2) ⋅ CH2CH2Cl C5H4. CS2H C6H6. CS2H2. CH2=C(OH)2 (esteri ai acidului acetic) CH3CH2S ⋅ . C3H7OH. CH3COCH3.C5H9 ⋅ C5H11 ⋅ CH3CH2OCO C4H9OH C6H3 C6H4. (NO + CO).207 Fragmente neutre ce însoţesc fragmentările compuşilor organici în spectrometrul de masă 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 68 69 71 73 74 75 76 77 78 79 80 85 100 119 122 127 128 C4H5 CH2=CH-CH=CH2 CH2=CH-CH=CH2 CH2=CHCH2CH3.CF2 C6H5COOH ⋅ I HI . G = diverse unităţi structurale) ⋅ NCS. SO2 CH2=C(CH3)-CH=CH2 ⋅ ⋅ CF3 . 2CO ⋅ ⋅ C4H9 (butil-cetone). CH3CH=CHCH3. S2. EtC=OG. C5H5N HBr ⋅ CClF2 CF2=CF2 ⋅ CF3 . CS2 C6H5. C5H4N ⋅ Br . C4H10 ⋅ CH3OCO .

1093897 1.314510 Unitate măsură ms-1 -11 3 10 m kg-1s-2 10-34Js 10-9C 10-31kg 10-27kg 10-27kg 10-27kg 10-23JK-1 10-19J kcal/mol kJ/mol 1023mol-1 Jmol-1K-1 .6605402 1.6726231 1.60217733 23. k electron-volt eV constanta lui Avogadro constanta molară a gazelor NA R Valoare 299792458 6.380658 1.a.013 6.6749286 1.208 Constante fizice fundamentale ANEXA NR 6 Constante fizice fundamentale Constanta viteza luminii în vid acceleraţie gravitaţională constanta lui Planck sarcina elementară masa electronului masa protonului masa neutronului unitate atomică de masă constanta lui Bolzman Simbol c G h e me mp mn u.6260755 1.0221367 8.08 96.60217733 9.m.67259 6.

Electrospray ionization electron-volt FAB FD FI FT-MS FT-ICR Fast Atom Bombardment Field Desorption Field Ionization Fourier Transform Mass Spectrometry Fourier Transform Ion Cyclotron Resonance GC GCMS Gas Chromatograph Gas Chromatography Mass Spectrometry HPLC HRMS High Performance Liquid Chromatography High Resolution Mass Spectrometer ICP ICR IP ISP Inductively Coupled Plasma Ion Cyclotron Resonance Ionization Potential Ionspray LC LCMS LD LIMA LIMS LSIMS Liquid Chromatograph Liquid Chromatography Mass Spectrometry Laser Desorption Laser Ionization Mass Analysis Laser Ionization Mass Spectrometry Liquid Secondary Ions Mass Spectrometry MALD MALDI MS MS/MS m/e Matrix Assisted Laser Desorption Matrix Assisted Laser Desorption Ionization Mass Spectrometer Tandem Mass Spectrometry raport masă/sarcină Pa PB Pascal Particle Beam PD Plasma Desorption QUISTOR Quadrupole Ion Store SIM SIMS SRM Selected Ion Monitoring Secondary Ions Mass Spectrometry Selected Reaction Monitoring TOF TSP Time of Flight Thermospray u.a.m. ESI eV intensitatea câmpului electric Electron Impact Ionization Electrospray. unitate atomică de masă .209 Constante fizice fundamentale Semnificaţia principalelor prescurtări utilizate în text API APCI Atmospheric Pressure Ionization Atmospheric Pressure Chemical Ionization B intensitatea câmpului magnetic CAD CF-FAB CI CID CRF Collision Activated Decomposition Continous Flow-FAB Chemical Ionization Collision Induced Decomposition Charge Remote Fragmentation DCI DLI Desorption Chemical Ionization Direct Liquid Introduction E EI ES.

116 acizi graşi. 86. 25 captură de electroni lenţi. 15 oleic. 141 acetofenonă. 91 1-hexenă. 98 1-bromobutan. 47 scan. 124 3-hexenă. 29. 57 ciclopentanonă. 56 fragmente neutre. 41 biomolecule. 24 ICR. 90. 115 palmitic. 125. 39 di-n-butilsulfură. 72 4-clorobenzofenona. 29 butilamină. 215 Planck. 55 t-butil-etil-eter.5-triclorobenzen. 79 APCI. 76 3-etil-3-metil-pentan. 114. 87 di-n-butileter. 21. 123 FAB. 22 unghiulară. 88 ciclotron. 74. 60 tri-etanolamină. 77 2-butil-etil-eter.90 detectarea ionilor selectionaţi. 55 1-butenă. 42. 37 fragmente ionice. 37 reacţiilor selectionate. 27 gaz cromatograf.4-dibromobutan. 74 m-nitrobenzilic. 117 . 68 ciclopentadienil. 36 Particle Beam. 32 glicerină. 6 capcană de ioni. 93 amoniac. 30 dispersie energetică. GC/MS. 137 drum liber mediu. 93 baleiaj. 75.3. 137 izobutirică. 35 argon. 98 biopolimeri. 66. 8 dublă focalizare. 32 gaze rare. 64 etil-metil-cetonă. 132 butirolactonă. 129 sec-butil-eter. 88 ciclohexena. 137 ciclohexanonă. 126 biblioteci de spectre. 137 etilbenzen. 62 cation benzil. 94 benzen. 124 n-hexadecan. 61 hidrocarburi perfuorurate. 65 hexanoat de etil. 14 grăsimi. 33. 130. 38 derivatizare. 215 electrospray. 134 metil. 24 electrostatic. 117 stearic. 137 thermospray. 126 cloro-trifluorometan. multiplicatoare de electroni. 133 9-octadecenoic. 79 câmp electric. 130 propionică. 13 Array detectors. 42 2-acetilpirol. 55. 17 esteri. 23 formulă moleculară. 20 CF-FAB. 55 p-t-butilfenol. 6 insulină. 42 fragmentare retro-Diels-Alder. 32 dodecanonă. 36 ionspray. 90. 141 butantiol. 130 butirofenonă. 127 1. 99 interfată moving belt. 22 efect orto. 25 focalizare de directie. 14 etilamină. 26 cu timp de zbor. 30 aducţi.210 Index alfabetic Index alfabetic abundenţe izotopice. 137 acid butiric. 28 multiplicatoare de fotoni. 40 3-etilhexan. 115 18-metilnonadecanoic. 38 fragmente neutre scindate. 131 n-butan. 83. 215 Avogadro. 12 alcool benzilic. 138 ciclohexanol. 32 electrospray. 215 gravitaţională. 215 cuplaj cromatografic. 73 1-clorobutan. 53 FT-MS. 33. 35 daughter ion. 136 acetonă. 86 amide. 123 di-n-hexil-eter. 25 2-heptenă. 37 detectoare cu microcanale. 33 1.132. 11 GC/MS. 115 heliu. 14 aldehidă benzoică.137 etil-dimetil-amina. 113 ADC. 33. 89. 38 benzamidă. 20 quadripolar. 87 butirică. 6. 27 impact electronic. 74 o-hidroxibenzilic. 116 11-octadecenoic. 33 săruri biliare. 26 cilindri Faraday. 127 bromură de fenacil. 22 magnetic. 53 cameră de ionizare. 28 constanta lui Boltzman. 129 di-butil-cetonă. 23 în energie. 114 14-metilhexadecanoic. 70 HRMS. 58 2-etil-4-metilfenol. 114 nicotinic. 22 magnetic. 92 electron-volt. 10 analizor ciclotronic. 141 ciclohexan. 24 anisol. 137 nesaturare echivalentă. 38 ioni precursori. 13 filtru de masă quadripolar. 22 dodecan.

19 înaltă. 2. 42 limită de detecţie.. 124 1-(4-metilfenil)etanol.2. 98 pic de bază. 10 izobutil-metil-cetonă. 7 la presiune atmosferică. 57. 125 4-metil-2-hexanol. 58. 122 octanoat de metil. 87 ionizare chimică. 134 oligonucleotide.4-tetrametilbutan. 67 metan. 15. 9. 129 transmisie. 69. 35 tetraclorură de carbon. 128 proteine.2-dimetilpropan. 96 pirol. 63 selecţionate. 57 normalizarea spectrului. 121 2. 20 joasă. 68. 34 pentanoli. PB. 28 naftalină. 40 nucleozide. 27 ioni aminotropiliu. 44 surse de ioni. 50. 65 2-metilpirol. 82 benzoil. 123 1. 47 piridină. 33 MS/MS. 37 tropiliu. 54 induse. 141 N-metilpirolidină. 51 cu număr par de electroni. 54 selected ion monitoring. 131 izopropilbenzen. 96 moving belt. 25 reacţii de fragmentare. 78 tetralină. 94 cu număr impar de electroni. 107 scan. 96 tioglicerină. 51 fiică. 10 selecţionaţi. 126 neon. 137 tiofen. 83 o(p)-nitrotoluen. 28 plasmă de ionizare. 18 MALDI. 22 metastabili. 50 norbornan.6-dimetilheptenă-2. 47 hidroxitropiliu. 37 selected reaction monitoring. 82. ioni-molecule. 15 microcanale. 127 2. 6 Ionization Potential. 47 regula Stevenson. 40 izotopic. 37 rearanjarea McLafferty. 60 procese de fragmentare. 54 rezolutie. 29 β -mircen. 27 xenon. 10 quasi-moleculari. 66 norbornenă. 137 izotopi. 35 parent ion. 38 multiplicator de electroni. 19 lyzozim. 11. 75. 1 pseudomoleculari.4-dimetilciclohexenă. 25 Quoadrupole Ion Storage. 128 N-metil-N-izopropil-butilamină. 72. 50 potential de ionizare. 121 4-propilfenol. 5 indirectă a probei. 37 scindări cu rearanjare. 13 neutral loss scan. 106 oligozaharide. 121 4-metiltiazol. 58 regula azotului. 96 plăci fotografice. 19 unitară.4. 14 TOF. 137 n-propilciclohexan.128 di-n-pentilsulfură. 108 oxid de carbon. 50 izobutan. 19 rezonanţa ionilor în ciclotron. 83 nomogramă. 80 2-metilpentan. 38 nicotinamidă. 123 5-metilpentadecan. 49 termospray. 124 4. 72 tetrahidrofuran. 83 nitrometan.211 Index alfabetic introducere directă a probei. 45 negativi. 35 prin impact electronic. 11. 8 potential de apariţie. 15 matrice.5-dimetilciclohexenă. 48 n-propilbenzen. 98 quadripol. 85 peptide. 63 nitrobenzen. 37 sulf. 42 metastabil. 47 moleculari. 56 directe. 62 părinte. 19 trigliceride. 5 Ion Cyclotron Resonance. parent scan. 6 octan. 38 particle beam. 81 2. 120. 115 TSP. 76 izocinetici. 92. 120 teobromină. 24 Quadrupole Mass Filter. 24 toluidină. 57. 54 simple. 13 . 120.

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. şi Clerc T. 1994 .. Bucureşti. 1975 4.B.C. Oprean I.F. 1994 7.. Balaban A.. Paris 1969 11. 1972 13. Charette J.. Mager S. 1979 10. New York.. Lightner D. Ediţia a 2-a. Bucureşti 1980 12. Editura Didactică şi Pedagogică... Presses universitaires de Grenoble. Ediţia a 5-a.A. Hesse M. Aplicaţii ale metodelor fizice în chimia organică. Bassler G. Editura Dacia.... Kemp W. şi Stroobant V. Editura Ştiinţifică. W. 1973 5. vol II.. 1991 8. Paris. Bucureşti. Asachi" Iaşi. Organic Spectroscopy..T. Spektroskopische Methoden in der Organischen Chemie. Georg Thieme Verlag. Springer Verlag. Ediţia a 3-a. 1987 9.M. Csunderlik C. Berlin.. Pogany I.. 1985 2. Grenoble. Simon W. şi Zeeh B.. Structura şi proprietăţile compuşilor organici. şi Cooks G. Morril T. Bucureşti.. Introduction to Organic Spectroscopy.. şi Banciu M.. Meier H. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Hoffmann E. Editura Academiei RSR. McLafferty F.. Banciu M. Metode spectrale utilizate în analiza structurală organică. Cotarcă L. Purdelea D şi colab.. Pretsch E. Universitatea Tehnică "Gh.. Cornu A. Nomenclatura Chimiei Organice. New York. Scutaru D. Cluj. Cort L..C. Freeman and Company. Neniţescu C..H. An Introduction to Spectroscopic Methods for the Identification of Organic Compounds. Stuttgart. şi colab. Editat de Scheinmann F. Pergamon Press. Bucureşti. New York.212 Index alfabetic BIBLIOGRAFIE 1. Précis de spectrométrie de mass analytique. şi Pogany I. Editura Tehnică... 1989 15. Tables Data for Structure Determination of Organic Compounds. 1983 3.. 1987 6. şi.. Spectrométrie de masse. Spectrometric Identification of Organic compounds. Seibl J..H. Oxford. 1991 17. Ediscience. Bacaloglu R. Spectrographie de masse. Analiză structurală organică.. Metode fizice în chimia organică. 1972 14. Macmillan Publishing Company. Shurvell H.D. Lambert J. John Wiley and Sons. Spectrometria de masă a compuşilor organic. Silverstein R. Masson. Chimie organică. Bucureşti 1986 16. şi Glatt H. New York..W.