Sunteți pe pagina 1din 36

UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT A REPUBLICII MOLDOVA

Agapii Eugeniu

Cu titlu de manuscris

C.Z.U.: 616.831-8-:615825

RECUPERAREA CONTROLULUI POSTURAL LA PERSOANELE DUPĂ ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL ÎN BAZA PROGRAMEI DE KINETOTERAPIE CU EFECTE DE TRANSFER FUNCŢIONAL

Specialitatea: 13.00.04 - Teoria şi metodologia educaţiei fizice, antrenamentului sportiv şi culturii fizice de recuperare

AUTOREFERATUL tezei de doctor în pedagogie

CHIŞINĂU,

2011

Teza a fost elaborată în Universitatea de Stat de Educaţie Fizică şi Sport a Republicii Moldova

Catedra Teoria şi Metodica Culturii Fizice

Conducător ştiinţific:

Danail Sergiu, doctor în pedagogie, profesor universitar, USEFS, Chişinău

Consultant ştiinţific:

Pascal Oleg, doctor habilitat în medicină, conferenţiar universitar, INN, Chşinău

Referenţi oficiali:

1. Bălteanu Veronica, doctor în educaţie fizică, profesor universitar, Universitatea „Al.I. Cuza”, Iaşi, România

2. Caun Elena, doctor în medicină, conferenţiar universitar, USEFS, Chişinău

Componenţa Consiliului Ştiinţific Specializat:

1. Dorgan Viorel, doctor habilitat în pedagogie, conferenţiar universitar, USEFS –

preşedinte al CŞS

2. Jurat Valeriu, doctor în pedagogie, conferenţiar universitar, USEFS – secretar al CŞS

3. Hagiu Bogdan-Alexandru, doctor în medicină, conferenţiar universitar, Universitatea „Al.I.Cuza”, Iaşi, România – membru

4. Lisnic Vitalie, doctor habilitat în medicină, conferenţiar universitar, USMF „N.Testemiţanu”, Chişinău – membru

5. Racu Sergiu, doctor în pedagogie, conferenţiar universitar, USEFS – membru.

6. Buftea Victor, doctor în pedagogie, conferenţiar universitar, USEFS – membru.

Susţinerea va avea loc la 10 iunie 2011, ora 14.30, în şedinţa Consiliului Ştiinţific

Specializat D 40 13.00.04 - 76

Adresa: Chişinău, str. A. Doga, 22. Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate la biblioteca USEFS şi la pagina web a CNAA (www.cnaa.md). Autoreferatul a fost expediat la 10 mai 2011.

din cadrul Universităţii de Stat de Educaţie Fizică şi Sport.

Secretar ştiinţific al CŞS dr., conf. univ.

Jurat Valeriu

Conducător ştiinţific dr., prof. univ.

Danail Sergiu

Consultant ştiinţific dr. hab., conf.univ.

Pascal Oleg

Autor

Agapii Eugeniu

2

© Agapii Eugeniu, 2011

REPERE CONCEPTUALE ALE CERCETĂRII Actualitatea temei şi importanţa problemei abordate. Reeducarea controlului postural reprezintă una dintre cele mai actuale probleme în recuperarea funcţională a persoanelor cu dizabilităţi. Controlul postural constituie una dintre verigile de bază ce condiţionează reeducarea altor activităţi funcţionale care oferă posibilitatea adaptării cât mai eficientă a persoanelor cu dizabilităţi motrice în urma accidentului vascular cerebral în viaţa socială. Aceasta problemă a fost tratată de mai mulţi autori [1; 25; 35], însă abordarea ei este indirectă vizând mai mult aspecte biomecanice, neurofiziologice în recuperarea paternului mişcării, corelarea simetriei posturale şi aplicarea ei în mers. Un loc important în reliefarea unor noi căi mult mai efective de reeducare a controlului postural îl ocupă lucrările autorilor [25; 35; 36] care au sugerat o abordare bazată pe reînvăţarea motorie orientată spre recuperarea funcţională a activităţilor vieţii zilnice. Totodată, analizând literatura teoretică şi metodica privind desfăşurarea activităţilor fizice [28; 31], putem constata că există suficiente abordări metodico-pedagogice referitoare la însuşirea actului motric, ce pot fi utilizate în teoria şi practica de kinetoterapie pentru recuperarea controlului postural în activităţile motrice. Descrierea situaţiei în domeniul de cerecetare şi identificarea problemelor de cercetare. Mijloacele specifice de kinetoterapie utilizate în procesul de recuperare kinetică contribuie la facilitarea funcţiilor neurofizilogice, însă lipseşte un concept pedagogico-metodologic bine conturat. Sunt puţine studii efectuate prin utilizarea mecanismelor de transfer în practica de kinetoterapie, referinţe regăsindu-se doar la nivel de constatare a acestui fenomen. Problema ştiinţifică actuală de importanţă majoră în domeniu soluţionată o constituie perfecţionarea sistemului şi a conţinutului programelor de recuperare a controlului postural la diferite etape, care condiţionează eficienţa recuperării funcţionale a persoanelor în urma accidentului vascular cerebral. Aceasta poate fi realizată, dacă se va recurge la un sistem de şedinţe instructiv-educative de recuperare bazate pe fenomenul transferului calităţilor şi deprinderilor. Este necesar un sistem ştiinţific fundamentat, raţional, eşalonat pe etape stabilite în mod obiectiv, fiecare etapă având sarcini relativ independente, dar care să constituie, în acelaşi timp, un suport pentru etapele următoare de recuperare. Însă din analiza literaturii de specialitate rezultă că există puţine studii referitoare la recuperarea controlului postural la persoanele cu deficit motor post-AVC. Scopul cercetării îl constituie perfecţionarea procesului de recuperare funcţională a controlului postural la persoanele cu dizabilităţi motrice după accident vascular cerebral în baza unei programe de recuperare, bazate pe fenomenul transferului la diferite etape de recuperare. Ipoteza cercetării. S-a presupus că elaborarea programelor de recuperare în baza fenomenului de transfer şi determinarea eficienţei acestora la diferite etape de recuperare va

3

contribui la eficientizarea procesului de recuperare funcţională a controlului postural şi a activităţilor psihomotrice specializate la persoanele după accidentul vascular cerebral. Obiectivele cercetării: studierea aspectelor teoretice şi practice ale procesului de recuperare a controlului postural la persoanele în urma accidentului vascular cerebral suportat pentru fiecare etapă de recuperare; aprecierea eficienţei procesului de recuperare funcţională a controlului postural prin kinetoterapie la persoanele în urma accidentului vascular cerebral; determinarea structurii şi a conţinutului optim al programei de recuperare a controlului postural bazat pe fenomenul transferului, pentru fiecare etapă de recuperare; verificarea experimentală a metodicii de reeducare a controlului postural prin mijloacele kinetoterapiei la persoanele după accident vascular cerebral în baza programei care vizează transferul la diferite etape de recuperare. Metodologia cercetării ştiinţifice: analiza şi generalizarea datelor literaturii de specialitate; studierea documentelor: sondajul sociologic (ancheta); observaţia pedagogică; evaluările funcţionale, testarea stabilografică; experimentul pedagogic; metodele matematico-statistice. Etapele cercetării: prima etapă (2004-2005), au fost efectuate examinări în vederea aprecierii incidenţei factorilor principali şi a sindroamelor asociate ce influenţează apariţia tulburărilor de control postural; a doua etapă (2005-2006), etapa iniţială a cercetărilor empirice în cadrul căruia au fost elaborate criteriile de selecţie a eşantionelor; a treia etapă (septembrie 2005 - august 2007) a fost organizat experimentul pedagogic în care a fost implementată programa alternativă de kinetoterapie; a patra etapă (august 2007), a fost apreciată eficienţa programei şi a metodicii propuse prin interpretarea grafică şi matematico-statistică a datelor obţinute. Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a lucrării rezidă în faptul că a fost abordată problema perfecţionării procesului de recuperare a controlului postural la persoanele cu accident vascular cerebral prin însuşirea actului motric, în baza programei de kinetoterapie cu aplicarea efectelor de transfer la fiecare etapă de recuperare. A fost stabilită structura tematică şi conţinutul metodologic al programei de kinetoterapie pentru fiecare etapă de recuperare, precum şi condiţiile de realizare a acestora în sistemul neuroreabilitării, fapt ce asigură esenţa integrativă a procesului de recuperare a persoanelor după AVC. Valoarea aplicativă a lucrării este exprimată prin determinarea posibilităţilor de utilizare amplă a recomandărilor metodice privind conţinutul programei şi metodica specifică elaborată în cadrul procesului de recuperare orientat spre reeducarea controlului postural la persoanele cu dizabilităţi motrice în urma AVC. Rezultatele ştiinţifice principale înaintate spre susţinere:

1. Abordarea problemei privind recuperarea controlului postural în activităţile funcţionale la persoanele post-AVC trebuie să fie bazată pe relaţia strategică dintre principiile de însuşire a actului motric, efectele de transfer şi aspectele clinice de influenţă în elaborarea programei kinetice.

4

2.

Experienţa motrică acumulată şi formarea bagajului de experienţă motrică prin crearea

„bazelor orientative ale acţiunii” care pot fi transferate de la o etapă la alta în procesul recuperării

controlului postural în activităţile motrice pot servi drept premise conceptuale în elaborarea metodologică a programei de kinetoterapie pentru persoanele cu tulburări ale controlului postural post-AVC.

3. Programa de kinetoterapie trebuie să fie orientată eclectic, îmbinând mijloacele specifice

şi conţinutul metodologic al pregătirii fizice, psihomotrice, utilitare, instruirea idiomotrică, metodele şi formele de organizare şi desfăşurare a sistemului de şedinţe orientate spre formarea calităţilor psihofizice şi motrice ce pot fi transferate de la o etapă la alta. Ele trebuie să corespundă nivelului stării funcţionale, aceasta devenind condiţie pentru recuperarea controlului posturii în spaţiu în activităţile funcţionale la persoanele post-AVC. Programa analitică elaborată de noi este eficientă cu condiţia, respectării metodologiei a acesteia la diverse etape: etapa învăţării iniţiale, etapa învăţării detaliate, etapa de consolidare şi perfecţionare a acţiunii motrice în cadrul şedinţelor individuale, independente, ceea ce contribuie la realizarea procesului instructiv, formativ-de recuperare prin transferul calităţilor şi deprinderilor în procesul de însuşire-învăţare în scopul reeducării calităţilor de orientare şi al asigurării stabilităţii posturii în activităţile motrice funcţionale. Implementarea rezultatelor ştiinţifice au fost prezentate la conferinţele ştiinţifice internaţionale din Iaşi, Chişinău, Oradea, Arad, Rodhos, Bruxelles, Hong Kong, Sankt Petersburg, fiind publicate în revistele de specialitate şi materialele conferinţelor ştiinţifice. Aprobarea rezultatelor ştiinţifice Conţinuturile de bază ale programei de kinetoterapie elaborate de noi au fost aprobate şi implementate în procesul de recuperare a controlului postural şi a activităţilor vieţii cotidiene în cadrul secţiei de Neurorecuperare a Institutului de Neurologie şi Neurochirurgie din Republica Moldova, fapt reflectat în documentele oficiale respective.

Publicaţiile la tema tezei. Rezultatele cercetării sunt reflectate în 27 publicaţii (articole, comunicări la conferinţe ştiinţifice, o monografie).

Volumul şi structura tezei. Teza cuprinde: introducere, 3 capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografie (235 de surse) şi anexe. Lucrarea este prezentată pe 170 pagini, inclusiv figure (25), tabele (25) şi annexe (6). Bibliografia conţine 235 de surse în limbile română, rusă şi engleză. Cuvintele-cheie: controlul postural, recuperarea neuromotorie, accident vascular cerebral, transfer funcţional, însuşirea activităţii motrice, stabilografie computerizată, tehnici şi metode de kinetoterapie.

5

ASPECTE TEORETICO – METODICE ALE CONTROLULUI POSTURAL ÎN KINETOTERAPIE LA PERSOANELE DUPĂ ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL (conţinutul de bază al capitolului 1) Conform teoriei sistemelor, controlul postural este rezultatul interacţiunii dintre persoană, scop şi mediul înconjurător. Astfel, teoria sistemelor implică abilitatea de a controla poziţia corpului în spaţiu ca rezultat al unei interacţiuni complexe dintre aparatul musculoscheletal şi cel neural, din conlucrarea cărora se defineşte sistemul controlului postural [1; 3;25]. Definirea Controlului Postural Controlul postural include controlul poziţiei corporale în spaţiu şi vizează două scopuri:

stabilitate şi orientare [6; 25; 29]. Cu toate că o parte dintre specialişti argumentează importanţa posturii şi a echilibrului în dependenţă de specificul activităţii, nu există o definiţie universală a acestor noţiuni sau a altui mecanism neural ce stă la baza controlului funcţiilor nominalizate, dată fiind diversitatea părerilor privind acest fenomen şi caracterul complex al acestuia [1; 25; 32; 35]. Conform surselor literare de specialitate, capacitatea de a menţine sau de a schimba poziţia după accident vascular cerebral poate fi afectată în trei posturi de bază: culcat, şezând şi ortostatic [2; 25; 35]. Conform datelor statistice din literatură, la o săptămână după accidentul vascular cerebral, circa 40 % din pacienţi nu sunt capabili să efectueze transferul în pat din culcat în decubit hetero- şi homolateral. În cea de-a 30-a zi, numai 60-70 % din pacienţi pot efectua această schimbare fără nici un ajutor; 20-25% pot s-o execute cu asistenţă şi restul 10-15% încă nu sunt capabili să efectueze această schimbare a poziţiei, realizînd-o, de fiecare dată, cu dificultate spre partea neafectată [25, p.17]. Peste o lună de la debutul accidentului vascular cerebral, 40 % din pacienţii care beneficiază de reabilitare nu sunt capabili să-şi menţină poziţia ortostatică, iar alţii 20% îşi pot menţine echilibrul vertical cu asistenţă [25, p.17]. Aceste date ne sugerează obiectiv importanţa tulburărilor posturale în aprecierea gradului dizabilităţii primare la astfel de pacienţi, ceea ce ar putea produce pierderea autonomiei şi expunerea la riscul de a cădea. În sens larg, kinetoterapia aduce în discuţie mişcarea, sistematizată sub formă de exerciţii fizice, având ca obiectiv un scop terapeutic [25; 28; 29]. De-a lungul timpului, multe abordări au fost dezvoltate pe bază empirică, un şir de metode existente demonstrîndu-şi ineficienţa în tratamentul problemelor curente [19; 25]. Metodele moderne de recuperare neuromotorie a bolnavilor de etiologie vasculară, la ora actuală, se bazează în special pe mecanismele învăţării motorii [25; 28; 35]. Tehnicile metodelor contemporane de kinetoterapie pun accent pe activarea unor mecanisme senzitivo-motorii

6

complexe, ce includ toate etajele nevrax-ului şi cer din partea recuperatorului cunoştinţe serioase despre organizarea senzitivo-motorie a activităţii motorii voluntare [17; 18; 25]. Recuperarea controlului postural la pacienţii cu AVC include programe de prevenire a căderilor, programe de reantrenare posturală şi de învăţare a mersului cu un suport de mers [2;4;14]. Pe lîngă abordările istorice în recuperarea AVC-ului (Bobath, Brunnstrom), programele de

reantrenare a controlului postural se bazează în prezent pe o serie de tehnici variate, inclusiv pe răspunsul la perturbaţiile externe, stimularea senzorială, optimizarea resurselor de atenţie necesare pentru controlul echilibrului şi sporirea gradului de încredere în abilităţile posturale de care dispune [11; 16; 29]. Principiile generale de reantrenare a controlului postural stipulează că [25; 36]:

- toate deficitele şi dereglările elementare trebuie să fie identificate şi tratate specific; - reantrenarea posturală favorizează plasticitatea cerebrală, prin urmare, şi recuperarea funcţională;

- antrenarea trebuie să fie ajustată în mod regulat la abilităţile pacientului;

- recuperarea depinde de iniţierea precoce a tratamentului şi de intensitatea lui.

Concluzionând cele relatate mai sus, controlul postural reprezintă o funcţie neurofiziologică complexă, ce interacţionează cu diferite sisteme mioneuroartrokinetice şi cu condiţiile mediului în care se realizează actul motric, având ca scop asigurarea stabilităţii şi a orientării posturii în executarea activităţii motrice. Interacţiunea sistemelor şi răspunsul motor la executarea unei activităţi este direct condiţionată de stimulii şi de interacţiunea cu mediul. Astfel, la selectarea unităţilor educaţionale kinetice de recuperare a controlului postural, trebuie să se ţină cont de legităţile neurofiziologice şi să fie create condiţii favorabile de executare pentru însuşirea actului motric în mediul în care se execută. Totodată, la elaborarea programei trebuie să se ţină cont de particularităţile de formare a programului motor şi de experienţa motrice de control, cu transferul ulterior în activităţile funcţionale. ARGUMENTAREA PROGRAMEI DE KINETOTERAPIE PE BAZA FENOMENULUI TRANSFERULUI FUNCŢIONAL PENTRU RECUPERAREA CONTROLULUI POSTURAL LA PERSOANELE DUPĂ ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL (conţinutul de bază al capitolului 2) În studiul de faţă, am încercat să evidenţiem factorii principali de influenţă asupra fundalului procesului de restabilire a funcţiei controlului posturii în spaţiu. În acest scop, am evaluat incidenţa şi severitatea tulburărilor controlului postural (TCP) la pacienţii cu hemipareză post-AVC în decursul primului an de recuperare, precum şi interrelaţiile acestora cu diverse deficite neurologice asociate. Cele mai severe tulburări ale controlului postural au fost înregistrate în grupul de pacienţi cu un interval de 3 săptămâni - 3 luni de la producerea AVC-ului şi cele mai uşoare - în grupul de

7

pacienţi cu vechimea AVC-ului de 9 - 12 luni. Astfel, gradul de expresie al tulburărilor posturale

corelează cu timpul scurs din momentul AVC-ului, fapt ce ne permite să constatăm o refacere

spontană, până la un anumit nivel, a controlului postural în funcţie de vechimea AVC-ului, premise

ce trebuie luate în consideraţie la alegerea mijloacelor, a tehnicilor de kinetoterapie, precum şi la

individualizarea lor pentru fiecare etapă de recuperare (Figura 1).

Această observaţie ne permite, de asemenea, să evidenţiem perioadele optime de aplicare a

anumitor direcţii strategice care trebuie abordate în elaborarea programelor de kinetoterapie. Astfel,

în perioada 3 săptămâni – 3 luni, accentul se pune pe recuperarea mecanismelor fiziologice ale

controlului posturii în spaţiu, care mai apoi să păstreze legături funcţionale pentru formarea şi

execuţia calitativă a deprinderilor motrice funcţionale din etapele următoare.

35

30

25

20

15

10

5

0

Scor PASS

3 săpt 1 2 luni 3 luni 4 luni 5 luni 6 luni 7 luni
3 săpt
1
2 luni 3 luni
4 luni
5 luni
6 luni 7 luni 8 luni 9 luni
10
11
12
Interval post-AVC
lună
luni
luni
luni

Figura 1. Evoluţia scorului PASS în funcţie de intervalul post-AVC

A fost efectuată o analiză comparativă a incidenţei semnelor neurologice studiate în grupul

de pacienţi cu TCP de grad uşor şi fără TCP, precum şi în grupul pacienţilor cu TCP moderate şi

severe (Tabelul 1).

Tabelul 1. Incidenţa semnelor neurologice studiate în funcţie de severitatea TCP

Deficite neurologice

TCP absente (n=62) uşoare (n=106) Nr. total =168

TCP moderate(n=97) severe (n=83) Nr. total =180

P

Tulburări

ale

sensibilităţii

103 (61,3%)

133 (73,8)

p>0,05

superficiale

Spasticitatea

 

68

(41,1%)

134

(74,4%)

p<0,05

Tulburările proprioceptive

39

(23,2%)

101

(56,1%)

p<0,01

Hemianopsia

 

29

(17,3%)

47

(26,1%)

p>0,05

Apraxia

19

(11,3%)

35

(19,4%)

p>0,05

Hemineglijenţa spaţială

8

(4,8%)

40

(22,2%)

p<0,01

Autotopagnozia

 

2

(1,2%)

24

(13,3%)

p<0,05

Anozognozia

   

-

18 (10%)

p>0,05

8

Studiul statistic a evidenţiat o incidenţă mai mare a tulburărilor proprioceptive, a hemineglijenţei spaţiale şi a autotopagnoziei în grupul pacienţilor cu TCP moderate şi severe. Aceasta denotă importanţa restabilirii sau dezvoltării calităţilor fiziologice de adaptare, de reglare- corectare a mişcării în programele kinetice abordate. Au fost studiate corelaţiile dintre severitatea TCP şi vârsta, sexul pacienţilor, tipul şi localizarea AVC-ul, gradul hemiparezei, al spasticităţii, al tulburărilor proprioceptive (Tabelul 2).

Tabelul 2. Corelaţii între severitatea TCP şi variabile studiate

Variabila

Coeficient de corelaţie, r

P

Vîrsta pacientului Sexul pacientului Tipul AVC (ischemic, hemoragic) Localizarea emisferială (dreapta, stânga) Hemipareză ( MRC) Spasticitatea (MAS) Simţul artromiokinetic (Fugl-Meyer)

0,11

>0,05

0,08

>0,05

-0,17

>0,05

0,20

>0,05

0,62

<0,05

-0,65

<0,05

0,74

<0,05

Analiza statistică a datelor obţinute a scos în evidenţă existenţa unor corelaţii de intensitate moderată între severitatea tulburărilor controlului postural şi gradul hemiparezei (r=0,62; P<0,05), precum şi cel al spasticităţii (r=-0,65; P<0,05). O corelaţie cu semnificaţie înaltă (r=0,74; P<0,05) a fost depistată între scorul PASS şi dereglările simţului artromiokinetic (Figura 2).

PASS şi dereglările simţului artromiokinetic (Figura 2). PASS Figura 2. Interrelaţii dintre TCP şi sensibilitatea

PASS

Figura 2. Interrelaţii dintre TCP şi sensibilitatea artromiokinetică

9

Pentru elucidarea impactului tulburărilor posturale asupra independenţei funcţionale a bolnavilor examinaţi, am studiat parametrii scalei FIM (compartimentul locomoţie) în funcţie de severitatea tulburărilor controlului postural. Analiza parametrilor studiaţi a relevat că scorul mediu FIM creşte proporţional cu majorarea punctajului mediu pe scala PASS (Figura 3). Astfel, putem deduce că severitatea tulburărilor controlului postural influenţează direct nivelul de independenţă funcţională a pacienţilor cu AVC.

de independenţă funcţională a pacienţilor cu AVC. Figura 3 . Evoluţia scorului FIM în funcţie de

Figura 3. Evoluţia scorului FIM în funcţie de scorul PASS

În baza studiului efectuat putem afirma că severitatea deficitului motor şi a spasticităţii influenţează mai puţin asupra nivelului de independenţă funcţională, prezentând corelaţii de intensitate mai scăzută comparativ cu tulburările posturale. Evaluarea şi analiza indicilor stabilografici ale particularităţilor tulburărilor controlului postural la persoanele după AVC a demonstrat că marea majoritate a pacienţilor cu hemipareză post-AVC asigură echilibrul static al corpului în poziţie verticală prin deplasarea centrului de presiune spre membrul inferior neafectat. Un grup restrâns de bolnavi, pentru asigurarea aceluiaşi scop, îşi deplasează centrul de presiune spre partea paretică. Evaluarea stabilografică a deplasării centrului de presiune a corpului cu scopul identificării paternului de asigurare a stabilităţii la pacienţii hemiparetici este importantă în vederea elaborării programelor individuale de recuperare. Analiza rezultatelor obţinute a scos în evidenţă unele particularităţi în menţinerea stabilităţii statice la pacienţii cu hemipareză post-AVC. Astfel, doar 33,6% de pacienţi din ambele loturi experimentale au prezentat majorări statistic semnificative ale parametrilor stabilografici de bază (R, V, SV, CFE), dovadă a tulburărilor în menţinerea echilibrului static. La ceilalţi 66,4% de pacienţi, n-au fost înregistrate modificări statistic concludente ale parametrilor stabilografici respectivi, ceea ce atestă o compensare bună a echilibrului static cu controlul vizual. Acest fapt este

10

confirmat prin majorări statistic semnificative ale tuturor parametrilor stabilografici studiaţi în proba cu ochii închişi la majoritatea pacienţilor examinaţi 93,1% (Figura 4). În procesul planificării efectului transferului, apare permanent întrebarea practică despre nivelul de dezvoltare a calităţilor fizice şi a deprinderilor motrice la care este posibilă influenţa lor asupra altor forme de activităţi. Analiza interdependenţei corelative a rezultatelor exerciţiilor a permis a formula unele legităţi ale transferului. Probabil, transferul nivelului de pregătire fizică asupra deprinderilor funcţionale este mai util la primele etape ale formării deprinderilor motrice în ambele activităţi.

ale formării deprinderilor motrice în ambele activităţi. Proba cu ochii deschişi Proba cu ochii închişi Figura

Proba cu ochii deschişi

motrice în ambele activităţi. Proba cu ochii deschişi Proba cu ochii închişi Figura 4. Statokineziograma

Proba cu ochii închişi

Figura 4. Statokineziograma pacientului M. cu hemipareză stânga

Pe parcursul însuşirii deprinderilor de executare a exerciţiilor şi acţiunilor funcţionale, legăturile se rup şi dispar. În orice domeniu de activitate, în procesul stabilităţii la fiecare individ se formează o îmbinare specifică, proprie componentelor deprinderilor, din care cauză, îngreunează realizarea efectului transferului acestei deprinderi în alte sfere [7; 11; 25]. La treptele inferioare ale stabilităţii, cînd specificul deprinderilor încă nu s-a consolidat, există mai multe posibilităţi de obţinere a succesului din contul „declanşării” mecanismelor analogice de asigurare a altor acte motrice [5; 25]. Respectarea acestor concepte are o importanţă deosebită în planificarea procesului de recuperare. În perioada instruirii iniţiale, se prevede că experienţa motrice multilaterală a pacientului, acumulată prin practicarea exerciţiilor fizice va influenţa pozitiv asupra procesului de însuşire a deprinderilor funcţionale (figura5).

11

ETAPA I Transferul de învăţare-instruire Posturi de bază Transferuri din poziţiile de bază Mers Activităţi
ETAPA I
Transferul de
învăţare-instruire
Posturi de bază
Transferuri din
poziţiile de bază
Mers
Activităţi esenţiale
ale vieţii cotidiene
-
forţă
Deprinderi
Calităţi
-
coordonare
- mobilitate
- echilibru static
Adecvat
Reciproc
Caracterul
structurilor
Intermediar
- reacţia la situaţii
adecvate
funcţionale
Omogen
Calităţi psihomotrice şi fizice
Control postural:
componente musculo-scheletale; reprezentare internă; mecanisme adaptive; mecanisme de anticipare;
strategii senzoriale; sistem individual sensorial; sinergii neuromusculare
ETAPA II
Transferul de
învăţare-instruire
Posturi complexe
Transferuri din
poziţiile combinate
Mers cu diverse
sarcini motrice
Activităţi ale vieţii
cotidiene
-
forţă
Deprinderi
Calităţi
-
rezistenţă
-
coordonare
- echilibru dinamic
Adecvat
Reciproc
Caracterul
structurilor
Intermediar
- reacţii operative la
situaţii adecvate
funcţionale
Omogen
- simţul spaţiului, al
tempoului
Calităţi psihomotrice şi fizice
Control postural:
componente musculo-scheletale; reprezentare internă; mecanisme adaptive; mecanisme de anticipare;
strategii senzoriale; sistem individual.sensorial; sinergii neuromusculare
ETAPA III
Transferul funcţional
Posturi în acţiunile
motrice
Patern corect în
acţiunile motrice
Mers în condiţii
variate
Activităţi motrice
complexe
-
Deprinderi
Calităţi
-
-
forţă
rezistenţă
coordonare
Adecvat şi neadecvat
structurilor
funcţionale şi
segmentelor
simetrice
-
echilibru în condiţii
variate
Reciproc
Caracterul
Intermediar
- reacţii la situaţii
neadecvate
Eterogen
- simţul efortului şi
ritmului
Calităţi psihomotrice şi
fizice
Control postural:
componente musculo-scheletale; reprezentare internă; mecanisme adaptive; mecanisme de anticipare;
strategii senzoriale; sistem individual.sensorial; sinergii neuromusculare

Figura 5. Programa de recuperare pe etape a controlului postural a pacienţilor după AVC în baza fenomenului de transfer

În acelaşi timp, este necesară determinarea nivelului optim al dezvoltării calităţilor fizice şi

deprinderilor motrice. De exemplu, nivelul superior al deprinderilor motrice favorabil coordonării

lui integrative va deveni un factor negativ în formarea legăturilor coordinative noi dintre mişcare

acţiune şi structura biomecanică analogică [8; 12; 25].

12

Deprinderea motrice contribuie într-o măsură adecvată la transferul în procesul funcţionării, formînd baza fiziologică a stabilităţii şi a capacităţii de muncă şi condiţiile de menţinere a deprinderii în timpul oboselii [13;25]. De aceea, în determinarea structurii recuperării fizice, în fiecare caz concret, este necesar să ne referim la următoarea poziţie a transferului gradului de antrenament: corelarea tipului profilului de recuperare fizică şi a cerinţelor faţă de manifestarea funcţiilor fiziologice ale organismului necesare activităţii va asigura efectul maxim al procesului recuperării. Din tezele referitoare la transferul deprinderii, rezultă că, în etapa iniţială a instruirii ori antrenării, dezvoltarea calităţilor fizice este destul de interconexată. De aceea, indiferent de accentele orientărilor metodice, recuperarea fizică se va desfăşura destul de uniform. Concluzionând cele menţionate, putem evidenţia diversitatea aspectelor cercetate care determină conţinutul programei kinetoterapeutice de recuperare a controlului postural la pacienţii post-AVC. Datele statistice din experimentul constatativ ne arată influenţa aspectelor clinice în recuperarea controlului postural, în special influenţa tulburărilor simţului mioartrokinetic şi formarea greşită a mecanismelor de compensare pentru stabilizarea echilibrului, fapt care cauzează deteriorarea formării programului motor. Aceste aspecte ne permit să determinăm o strategie de abordare consecventă în elaborarea programei kinetice de recuperare. Cercetările teoretice privind transferul calităţilor şi deprinderilor au evidenţiat posibilităţile practice de aplicare a fenomenului de transfer în programa elaborată de noi. DETERMINAREA PE CALE EXPERIMENTALĂ A EFICIENŢEI METODICII APLICATE ÎN RECUPERAREA CONTROLULUI POSTURAL LA PERSOANELE DUPĂ ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL (conţinutul de bază al capitolului 3) În scopul obţinerii informaţiei privind căile de optimizare a conţinutului programei de kinetoterapie şi de perfecţionare a procesului de recuperare a controlului postural la pacienţii post- AVC, am desfăşurat chestionarea specialiştilor kinetoterapeuţi din clinicile şi centrele universitare din Chişinău, Iaşi, Craiova, Oradea. Numărul total de respondenţi incluşi în studiu a fost de 74 de persoane. Chestionarul a cuprins 18 întrebări referitoare la elaborarea structurii programei. Au fost vizate: sarcina prioritară, obiectivele, abordările şi orientările metodice, mijloacele şi structura şedinţelor din program. Analizând răspunsurile la întrebarea privind componentele prioritare de pregătire, am observat că părerile respondenţilor corespund cu considerentele teoretice privind etapele de însuşire a acţiunilor motrice, ceea ce ne permite să argumentăm baza metodică a programei elaborate de noi. Este necesar să menţionăm că majoritatea respondenţilor nu sunt familiarizaţi cu conceptul transferului calităţilor şi deprinderilor, totuşi dintre cei care îl cunosc, majoritatea pledează în

13

special pentru transferul de instruire-învăţare şi transferul în procesul funcţionării. Rezultatele

chestionării au constituit reperele metodice în elaborarea şi implementarea programelor

educaţionale terapeutice într-o bază ştiinţifică clară, bine înţeleasă din punct de vedere ştiinţific,

kinetoterapeutic şi practic. Rezultatele analizei chestionării au servit drept bază pentru determinarea

structurii şi conţinutului optim al programei în corespundere cu abordările teoretice de specialitate.

Programa elaborată se bazează pe conceptul învăţării acţiunii motrice pe etape fundamentată

de P. Galperin [33], N. Bernştein [31], L. Matveev [34], M. Boghen [30], care vizează obiectivele,

mijloacele, metodele, rezultatele estimate şi formele de evaluare specifice pentru fiecare etapă.

În elaborarea programei tematico-analitice de recuperare kinetică pe etape a controlului postural la pacienţii post-AVC, am ţinut cont de rezultatele chestionării specialiştilor din domeniu şi ale analizei practicii contemporane din kinetoterapie. Conţinutul programei a inclus unităţi educaţionale în procesul tratamentului kinetic şi orientări metodologice de pregătire, care au fost dozate în minute, atât pentru şedinţele individuale de kinetoterapie, cât şi pentru activitatea independentă, după timpul necesar realizării obiectivelor programei analitice pe etape şi particularităţile specifice a contingentului de pacienţi. Conţinutul unităţilor educaţionale au fost compuse din mijloace specifice kinetoterapiei, cu abordare ecletică pentru fiecare etapă: diverse exerciţii şi tehnici specifice. Toate unităţile educaţionale utilizate în procesul tratamentului kinetic din programă au fost aplicate conform orientărilor metodologice de pregătire: instruirea idiomotrică, pregătirea fizică, pregătirea psihomotrică, pregătirea utilitară. Instruirea idiomotrice vizează formarea imaginilor idiomotrice ale acţiunilor motrice ce trebuie însuşite din programa elaborată. A fost utilizată preponderent în prima şi a doua etapă. Pregătirea fizică în programa elaborată urmăreşte recuperarea şi dezvoltarea calităţilor motrice şi a capacităţii de efort, necesare pentru desfăşurarea procesului de însuşire-învăţare a actelor motrice şi executarea calitativă a activităţilor utilitare. Prevalează în prima şi a doua etapă. Pregătirea psihomotrice în programa elaborată urmăreşte recuperarea şi dezvoltarea aptitudinilor kinestezice, a schemei corporale, a capacităţii de coordonare, de echilibru, a timpului de reacţie, a coordonării perceptiv-motrice, a capacităţii de autoapreciere, care trebuie să asigure un control motor şi postural adecvat cerinţelor mediului în care se execută activitatea motrice. Pregătirea psihomotrice este accentuată mai mult în a doua şi a treia etapă a programei propuse. Pregătirea utilitară urmăreşte perfecţionarea şi consolidarea controlului postural pentru o execuţie stabilă şi calitativă a activităţilor utilitare necesare pentru independenţa funcţională a pacientului. Ca finalitate, este utilizată în etapa a treia (Tabelul 3).

14

Tabelul 3. Programa tematico-analitică de recuperare kinetică a controlului postural la pacienţii după AVC bazat pe fenomenul de transfer, (n) – activitatea independentă

 

Orientări metodologice de pregătire, min

În total

Unităţi educaţionale în procesul tratamentului kinetic

Instruire

 

Pregătirea

Pregătire

minute

ideomot

Pregătire

psiho-

utilitară

 

rică

fizică

motrică

1

2

3

4

5

6

Etapa I Kinetoprofilaxie Tehnici de mobilizări Tratament postural Tehnici de facilitarea neuroproprioceptivă (FNP) specifice Tehnici pentru promovarea mobilităţii Tehnici pentru promovarea stabilităţii Tehnici Bobath Tehnici de însuşire iniţială a controlului, echilibrului, coordonării şi paternelor corecte în acţiunile motrice Tehnici de transfer Tehnici de biofeedback Exerciţii de reeducare-corectare paternului de mers Etapa II Kinetoprofilaxie Tratament postural Tehnici FNP specifice Tehnici pentru promovarea stabilităţii Tehnici pentru promovarea mobilităţii controlate Tehnici pentru promovarea abilităţii Tehnici Bobath Tehnici de însuşire detaliată controlului, echilibrului, coordonării şi paternelor corecte în acţiunile motrice Tehnici de transfer Tehnici de biofeedback Variante de mers Etapa III Kinetoprofilaxie Tratament postural Tehnici de consolidare şi perfecţionare controlului, echilibrului, coordonării şi paternelor corecte în acţiunile motrice Tehnici de biofeedback Mers şi Variante de mers (condiţii variate)

2

9(94)

   

11(94)

4

4(80)

8(80)

1

2(240)

3(240)

6

12

18

3

6

9

8

4

2

14

10

4

2

16

2

6(30)

4(30)

12(60)

16

16

6(33)

4(33)

3

13(66)

(188)

(188)

(120)

(120)

6

30

36

6

30

36

4

20

24

8

60(160)

12

80(160)

2

15(40)

3

20(40)

(40)

(80)

(120)

24

24

4

12(20)

4(20)

20(40)

(188)

(188)

(120)

(120)

76

110(120)

186(120)

24

24

4

26(40)

30(40)

Afară de aceasta, a fost elaborată programa tematică algoritmică, care include orientările

metodologice de pregătire pentru fiecare şedinţă individuală de kinetoterapie, în total 20 de şedinţe,

câte 2 pe zi, precum şi activităţile independente pe o durată de 10 zile.

15

Aprobarea programei experimentale de recuperare kinetică pe etape a controlului postural în baza fenomenului de transfer la pacienţii după accident vascular cerebral Pentru verificarea programei experimentale elaborată de noi, precum şi a conţinutului metodologic educaţional al acesteia şi pentru confirmarea ipotezei de lucru, s-a desfăşurat un experiment al cărui scop a constat în determinarea eficacităţii acesteia în activităţile kinetoterapeutice de recuperare a controlului postural la pacienţii post-AVC. Cercetarea a fost realizată pe un lot de 46 de pacienţi cu hemipareză post-AVC spitalizaţi consecutiv în Secţia Neurorecuperare a INN în perioada iunie 2007 - iunie 2008. Grupul martor a fost constituit din 23 de bolnavi, care au beneficiat de un tratament de recuperare standard, conform protocolului utilizat în Secţia Neurorecuperare a INN. În grupul martor au fost selectaţi pacienţii care, după vârstă, vechimea şi tipul AVC-ului, parametrii clinico-funcţionali, nu se deosebeau de cei din grupa experimentală. Programul de recuperare a pacienţilor grupei experimentale a inclus 2 şedinţe pe zi cu durata de 30 minute fiecare. O cură de tratament includea 20 de şedinţe. Toţi pacienţii au fost evaluaţi înainte de începerea tratamentului şi la sfârşitul curei de recuperare. În urma tratamentelor efectuate, s-a constatat o ameliorare a tulburărilor controlului postural în ambele loturi studiate. În grupa experimentală, aceste modificări au fost mai pronunţate (Figura

6).

Lotul experimental Lotul martor pînă la după
Lotul experimental
Lotul martor
pînă la
după

Figura 6. Evoluţia scorului PASS la pacienţii grupului experimental şi lotului martor

Valoarea medie a scorului PASS la finele tratamentului în grupa experimentală a constituit 28,64±0,32 puncte, comparativ cu valorile iniţiale de 22,89±0,78, iar în grupa martor - de 24,32±0,64, comparativ cu 23,06±0,63 la testarea iniţială. Astfel, s-a înregistrat o creştere statistic semnificativă a scorului PASS cu 5,7 puncte în grupa experimentală şi cu 1,26 puncte în grupa martor. Rezultatele înregistrate atestă eficienţa programei experimentale în tratamentul de recuperare a pacienţilor cu hemipareză post-AVC în ameliorarea tulburărilor controlului postural.

16

După încheierea tratamentului, a fost analizată şi evoluţia altor semne clinice, precum spasticitatea,

deficitul motor, sensibilitatea superficială şi cea proprioceptivă.

Analiza evoluţiei manifestărilor clinice menţionate a demonstrat că şedinţele de

kinetoterapie desfăşurate conform programei propuse de noi influenţează pozitiv tonusul muscular

în membrul inferior paretic. Astfel, la pacienţii grupei experimentale, după tratament, s-a înregistrat

o reducere semnificativă a spasticităţii în piciorul paretic, de la 2,14±0,16 până la 1,26±0,12 puncte

(P<0,05), măsurată după scala MAS. În grupa martor nu au fost depistate diferenţe statistic

semnificative între valorile iniţiale şi cele finale ale tratamentului.

Diminuarea mai exprimată a spasticităţii la pacienţii grupei experimentale poate fi explicată

prin influenţa pozitivă a şedinţelor de kinetoterapie asupra recuperării asimetriei corporale. Putem

presupune că corecţia acesteia prin redistribuirea adecvată a greutăţii corporale asupra membrelor

inferioare a diminuat, la rândul său, spasticitatea în membrul paretic. Analiza evoluţiei celorlalte

semne clinice examinate la începutul şi la sfîrşitul tratamentelor efectuate nu a scos în evidenţă

diferenţe statistic semnificative (Tabelul 4).

Tabelul 4. Evoluţia semnelor clinice studiate în urma tratamentelor efectuate la pacienţii grupului experimental şi grupului martor

Parametrii

Grupa

 

Etapele evaluării

 

stabilografici

Pînă la tratament

După tratament

t

P

x±m

t

P

x±m

t

P

Tulburări

M

23,06±0,64

0,23

> 0,05

24,32±0,74

3,91

< 0,001

1,28

> 0,05

posturale

E

22,89±0,34

28,64±0,82

6,47

< 0,001

Gradul

M

2,76±0,23

0,13

> 0,05

2,79±0,12

3,74

< 0,01

0,11

> 0,05

parezei

E

2,72±0,19

3,48±0,14

3,22

< 0,01

Spasticitatea

M

2,12±0,16

0,08

> 0,05

1,84±0,17

2,86

< 0,01

1,19

> 0,05

E

2,14±0,18

1,26±0,11

4,17

< 0,001

Tulburări

M

1,32±0,22

0,65

> 0,05

1,16±0,19

0,53

> 0,05

0,55

> 0,05

proprioceptive

E

1,49±0,14

1,28±0,12

1,13

> 0,05

Aplicarea testului stabilografic Romberg a confirmat datele examinărilor clinice. Analiza

parametrilor stabilografici înregistraţi până şi după tratamentele efectuate a înregistrat în grupul

experimental diferenţe statistic semnificative între valorile iniţiale şi cele finale la grupul

experimental.

Analizând valorile parametrilor stabilografici Xcp înregistrate înainte de tratament, am

evidenţiat în ambele grupe o compensare a centrului de presiune pe plan frontal spre partea

sănătoasă. Acest fapt se datorează deficitului funcţional motor al părţii afectate de cea sănătoasă,

care provoacă o instabilitate posturală şi formează un patern eronat greşit ce limitează aria de

stabilitate şi direcţiile de executare a actelor motrice spre partea afectată, astfel provocând

nesiguranţa în executarea activităţilor şi determinând un înalt risc de cădere. Parametrii V, S ce

indică semne de instabilitate cauzate de viteza crescută de migrare a centrului de presiune şi

17

creşterea ariei de stabilizarea lui confirmă cele menţionate. Datele stabilografice înregistrate după

aplicarea programelor kinetice au arătat diferenţe statistice semnificative între cele două grupe.

Analizând valorile stabilografice am remarcat o îmbunătăţire la ambele grupe, însă diferenţe

statistice între cele două testări la majoritatea indicilor stabilografici au fost evidenţiate în grupa

experimentală. Excepţie fac parametrii Xcp, V, CFE, ce indică diferenţe la ambele grupe, însă cu o

îmbunătăţire a valorilor mai mare la grupul experimental. Statokineziogramele pacienţilor din

grupul experimental, precum şi parametrii stabilografici au evidenţiat o diminuare esenţială a

paternului compensator eronat observat până la aplicarea programei propuse de noi. Astfel s-a

îmbunătăţit stabilitatea şi orientarea posturii prin creşterea direcţiilor de mişcare şi îmbunătăţirea

calităţilor psihomotrice de stabilizare.

Pentru ilustrarea celor menţionate, prezentăm în continuare statokineziogramele unui pacient

înregistrate înainte şi după cura de tratament aplicând programele experimentale de kinetoterapie

(Figura 7).

programele experimentale de kinetoterapie (Figura 7). A B Figura 7. Statokineziogramele înregistrate pînă la

A

programele experimentale de kinetoterapie (Figura 7). A B Figura 7. Statokineziogramele înregistrate pînă la (A)

B

Figura 7. Statokineziogramele înregistrate pînă la (A) şi după (B) finisarea curei de tratament recuperator

Analiza vectorială a calităţii funcţiei de echilibru a relevat o îmbunătăţire de ansamblu a

controlului posturii în echilibru static, fapt confirmat şi de statokineziogramele pacienţilor încadraţi

în studiu.

Analiza valorilor medii ale CFE înregistrate la pacienţii din grupa experimentală şi grupa

martor a arătat o evoluţie mai bună, statistic semnificativă, a acestui indice la pacienţii grupei

experimentale (Figura 8).

La evaluarea şi analiza efectului de transfer al calităţilor psihomotrice în executarea

diferitelor sarcini motrice funcţionale, am utilizat testele stabilografice dinamice: testul adaptării

treptate, testul „Ţinta”, testul de stabilitate, testul cu „Evolventa”, testul „Triunghiul”.

18

CFE

74

72

70

68

66

64

62

60

58

56

Lotul experimental Lotul martor p<0,001 p>0,05 până la după tratament tratament
Lotul experimental
Lotul martor
p<0,001
p>0,05
până la
după
tratament
tratament

Figura 8. Evoluţia CFE la pacienţii grupului experimental şi lotului martor

Tabelul 5. Valorile medii (M±m) ale testelor stabilografice dinamice înregistraţi până la şi după tratament kinetic la pacienţii luaţi în studiu

Parametrii

Grupa

 

Etapele evaluării

 

stabilografici

pînă la tratament

după tratament

t

P

x±m

t

P

x±m

t

P

Testul

adaptării

M

5,81±0,19

   

5,64±0,36

   

0,41

> 0,05

treptate

(tipul

E

5,86±0,14

0,21

> 0,05

4,02±0,16

4,11

< 0,001

8,65

< 0,001

adaptării treptate)

Testul

„Ţinta”

M

54,16±0,52

2,19

> 0,05

68,4±0,37

16,58

< 0,001

22,31

< 0,001

(puncte)

E

52,43±0,59

78,32±0,47

34,32

< 0,001

Testul la stabilitate:

M

0,74±0,51

   

0,86±0,12

   

0,22

> 0,05

raportul înainte/ înapoi

E

0,72±0,14

0,03

> 0,05

1,34±0,14

2,6

< 0,05

3,13

< 0,05

Testul

la

M

0,57±0,12

   

0,76±0,14

   

1,03

> 0,05

stabilitate: raportul

E

0,53±0,17

0,19

> 0,05

1,22±0,1

0,81

> 0,05

3,49

< 0,01

stânga/dreapta

Din testul adaptării treptate se poate trage concluzia despre modul de adaptare a persoanei la

o sarcină nouă, timpul necesar pentru învăţarea sarcinii şi capacitatea de stabilizare în punctul

stabilit (Figura 9).

capacitatea de stabilizare în punctul stabilit (Figura 9). A B Figura 9. Tipul adaptării treptate până

A

de stabilizare în punctul stabilit (Figura 9). A B Figura 9. Tipul adaptării treptate până la

B

Figura 9. Tipul adaptării treptate până la (A- tipul 6) şi după (B- tipul 4) finisarea curei de tratament recuperator

19

La aplicarea testului „Evolventa”, am putut identifica exactitatea de stabilizare şi orientare

posturală la îndeplinirea unei sarcini motrice ce determină ergonomia mişcării.

Analizând Tabelul 6, putem observa o scădere semnificativă a erorilor la pacienţii grupei

experimentale după aplicarea tratamentului kinetic, schimbări în acest sens s-au evidenţiat şi la

grupa martor, însă, comparativ cu cea experimentală, s-au înregistrat mai multe erori, fapt reflectat

şi de datele statistice.

Tabelul 6. Evoluţia valorilor testului cu „Evolventa” înregistraţi până la şi după tratament kinetic la pacienţii luaţi în studiu pe plan frontal

Parametrii

Grupa

 

Etapele evaluării

 

stabilografici

pînă la tratament

 

după tratament

 

t

P

x±m

t

P x±m

 

t

P

Eroarea medie,

M

16,13±0,32

0,24

> 0,05

11,4±0,34

6,74

<

0,001

10,13

<

0,001

(mm)

E

16,23±0,26

8,92±0,14

 

24,75

<

0,001

Eroarea medie

M

16,72±1,51

0,48

> 0,05

9,32±0,56

6,59

<

0,001

4,59

<

0,001

pe extreme,

E

17,64±1,17

5,44±0,18

 

10,3

<

0,001

(mm)

 

Eroarea medie

M

14,53±0,23

1,11

> 0,05

8,73±0,16

10,63

<

0,001

20,7

<

0,001

la trecere,

E

14,21±0,17

5,02±0,31

 

25,99

<

0,001

(mm)

 

Remarcăm, astfel, eficacitatea programei kinetice experimentale în dezvoltarea calităţilor de

coordonare a tuturor indicilor psihomotrici care determină ergonomia mişcării pentru realizarea

sarcinii propuse, precum şi în recalibrarea sistemului de control pentru stabilizarea şi orientarea

posturii la schimbarea permanentă a condiţiilor de executare a sarcinii propuse.

Pentru aprecierea procesului de învăţare-însuşire, am aplicat testul stabilografic

„Triunghiul”, care ne permite să analizăm indirect procesele cognitive cum sunt atenţia, memoria

motrice pentru operare în rapiditatea însuşirii a schemelor de executare.

Valorile stabilografice înregistrate după aplicarea programei propuse scot în evidenţă

diferenţe semnificative la pacienţii grupei martor. Astfel, s-a înregistrat o dinamică pozitivă a

indicilor stabilografici, însă nu s-au evidenţiat schimbări în procesele de însuşire. În grupa

experimentală nu se observă difrenţe statistic semnificative între valorile înregistrate la etapa

învăţării şi cea a analizei învăţării, ceea ce determină o îmbunătăţire esenţială a procesului de

învăţare-însuşire la acest grup.

La analiza comparativă a datelor înregistrate pînă la aplicarea programelor kinetice, şi a

celor înregistrate la finalizarea acesteia, la fel, a fost stabilită, aceeaşi dinamică de evoluţie a

parametrilor stabilogfafici cercetaţi însă cu o diferenţă statistică mai mare. Aceasta se explică prin

faptul că şablonul propus prezintă condiţii de viteză, stabilitate şi orientare condiţionate, care au un

impact asupra rezultatelor analizate mai sus (Tabelul 7).

20

Tabelul 7. Evoluţia valorilor testului stabilografic „Triunghiul” înregistraţi până la tratament kinetic aplicat la pacienţii luaţi în studiu

Parametrii

   

Etapele învăţării

 

stabilografici

Grupa

Etapa învăţării/şablon %

Analiza învăţării/şablon %

 

t

P

x±m

t

P

x±m

t

P

Durata medie de executare, (sec)

M

135±2,27

0,31

> 0,05

206±1,17

0,61

>

0,05

27,8

<

0,001

E

136±2,19

207±1,12

 

28,8

<

0,001

Aria medie a triunghiului, (mm²)

M

141±2,45

0,29

> 0,05

220±2,36

0,3

>

0,05

23,22

<

0,001

E

142±2,36

221±2,29

 

24,02

<

0,001

Viteza medie de executare, (mm/sec)

M

121±2,54

0,62

> 0,05

174±2,64

0,6

>

0,05

14,46

<

0,001

E

123±1,98

176±1,96

 

19,02

<

0,001

După aplicarea programelor propuse, în grupa experimentală nu au fost înregistrate diferenţe

numai la durata medie de executare, ceilalţi parametri stabilografici indică diferenţe statistice, însă

de intensitate scăzută, valorile avînd o evoluţie pozitivă în comparaţie cu cele înregistrate la

pacienţii din grupa martor (Tabelul 8).

.Tabelul 8. Evoluţia valorilor testului stabilografic „Triunghiul” înregistraţi după tratament kinetic aplicat la pacienţii luaţi în studiu

Parametrii

Grupa

 

Etapele învăţării

 

stabilografici

Etapa învăţării/şablon

Analiza învăţării/şablon

t

 

P

 

%

 

%

 

x±m

t

 

P

x±m

t

P

Durata medie de executare, (sec)

M

127±2,75

5,93

<

0,001

143±2,56

12,15

< 0,001

4,25

<

0,01

E

109±2,23

 

101±2,32

1,55

> 0,05

Aria medie a triunghiului, (mm²)

M

132±2,87

 

<

0,001

182±2,76

17,01

< 0,001

12,55

< 0,001

E

99±2,42

8,79

 

108±3,36

2,17

< 0,05

Viteza medie de executare, (mm/sec)

M

118±2,63

 

> 0,05

164±2,43

 

< 0,001

12,84

< 0,001

E

110±3,56

1,8

123±5,89

6,43

2,32

< 0,05

Pentru ilustrare, prezentăm evoluţia testului „Triunghiul” la unul din pacienţi, în baza

diagramei înregistrate înainte şi după cura de tratament recuperator (Figura 10).

şi după cura de tratament recuperator (Figura 10). Etapa învăţării Etapa analizei învăţării Etapa
şi după cura de tratament recuperator (Figura 10). Etapa învăţării Etapa analizei învăţării Etapa

Etapa învăţării

Etapa analizei învăţării

Etapa învăţării

Etapa analizei învăţării

A

B

Figura 10. Diagramele înregistrate pînă la (A) şi după (B) finisarea curei de tratament recuperator

De asemenea, a fost studiată evoluţia activităţii funcţionale a pacienţilor, măsurată prin

Scorul FIM, precum şi a valorilor mersului cronometrat pe distanţa de 10 m (Tabelul 9).

21

Tabelul 9. Evoluţia valorilor scorului FIM şi mers cronometrat la 10 m înregistraţi până la şi după tratament kinetic la pacienţii luaţi în studiu

Parametrii

Grupa

 

Etapele evaluării

 

stabilografici

Pînă la tratament

 

După tratament

 

t

P

x±m

t

P x±m

 

t

P

FIM

M

23,76±1,36

   

29,87±1,18

   

3,39

<

0,01

(puncte)

E

23,12±1,84

0,27

> 0,05

38,24±1,62

4,17

< 0,001

6,16

<0,001

Mers cronometrat la 10 m (sec)

M

19,86±1,27

   

18,2±0,83

   

0,97

> 0,05

E

20,14±1,36

0,15

> 0,05

16,1±0,27

2,4

< 0,05

2,91

<

0,01

Analiza comparativă a datelor înregistrate în testele menţionate confirmă dinamica

rezultatelor testărilor stabilografice. În grupa experimentală, aceste valori prezintă o îmbunătăţire

semnificativă în raport cu cele ale grupei martor, fapt care denotă eficacitatea programei propuse

pentru controlul posturii în activităţile vieţii zilnice, care constituie scopul major al recuperării

pacienţelor post-AVC.

Generalizând rezultatele experimentului pedagogic formativ, putem sublinia eficacitatea

conţinuturilor educaţionale şi a metodologiei de aplicare a acestora, care se manifestă prin datele

cantitative, calitative şi prin finalităţile prognozate în cadrul programei de recuperare kinetică a

controlului postural la pacienţii post-AVC:

- scăderea gradului tulburărilor controlului postural prin creşterea indicilor testului PASS de

la 22 la 28 de puncte;

 

-

scăderea gradului de severitate a sindroamelor neurologice;

-

creşterea raportului stabilităţii de la 0,72 la 1,34 şi a calităţii funcţiei de echilibru de la 63%

la 73%;

 

- adaptarea la sarcina motrice nouă şi modificarea modalităţii de executare de la tipul 5 la

tipul 4;

- exactitatea realizării sarcinii motrice eroarea a scăzut de la 16,23 mm la 8,92 mm;

- capacitatea însuşirii sarcinii motrice în testul „Triunghiul” - coinciderea de 99% în etapa

învăţării şi de 108% în etapa analizei învăţării cu şablonul propus;

- creşterea indicilor de recuperare a activităţilor funcţionale de la 23 de puncte la 38 de

puncte.

22

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI

1. Rezultatele abordărilor teoretice ale problemei privind recuperarea controlului postural la

persoanele cu dizabilităţi provocate de accidentul vascular cerebral au scos în evidenţă faptul că fenomenul dat se caracterizează prin tulburări de orientare şi stabilitate ale posturii în spaţiu şi pierderi ale echilibrului, fapt ce duce la creşterea considerabilă a riscului de cădere, iar recuperarea acesteia poate fi realizată în baza reînvăţării-învăţării motrice desfăşurate pe etape, ţinând cont de particularităţile clinice şi neurofiziologice ale acestora.

2. Studiul literaturii de specialitate demonstrează că există suficiente investigaţii teoretico-

conceptuale privind reînvăţarea şi reeducarea controlului postural, care pot deveni fundamentul orientărilor metodologice, al conţinutului şi formelor de organizare-desfăşurare a procesului de

tratament kinetic al controlului postural orientat spre învăţarea actului motric pe etape sub aspectul influenţării procesului de formare-reînvăţare motorie funcţională în recuperarea pacienţilor după accident vascular cerebral suportat bazat pe fenomenul de transfer al calităţilor şi deprinderilor.

3. Analiza eficienţei practicii existente în procesul de recuperare funcţională a controlului

postural prin kinetoterapie la persoanele cu dizabilităţi motrice în urma accidentului vascular cerebral a evidenţiat o serie de aspecte şi particularităţi clinice, neurofiziologice şi psihomotrice, ce influenţează direct procesul de tratament kinetic al controlului postural la pacienţii post-AVC, ca factori de reglare- compensare a orientării şi stabilităţii posturii în spaţiu în activităţile motrice practicate.

4. Rezultatele analizei şi generalizării observaţilor pedagogice, ale studierii documentelor de

lucru şi a opiniei specialiştilor au oferit sugestii importante privind eficientizarea procesului de tratament kinetic al controlului postural la persoanele cu dizabilităţi post-AVC în baza învăţării- însuşirii actului motric pe etape cu orientarea mijloacelor şi metodelor de kinetoterapie ecletică la nivelul abordărilor didactice ca instruire idiomotrică, pregătire fizică, pregătire psihomotrică şi pregătire utilitară cu sarcina prioritară instructiv-formativă.

5. Analizând rezultatele chestionarului, am constat că majoritatea respondenţilor (84%) nu sunt

familiarizaţi cu conceptul transferului calităţilor şi deprinderilor. Opiniile specialiştilor privind

componentele prioritare de pregătire corespund cu considerentele teoretice despre etapele de însuşire a acţiunilor motrice în recuperarea controlului postural, fapt care, de asemenea, confirmă structura metodologică orientativă a programei inovaţionale de recuperare.

6. Rezultatele analizei şi generalizării teoretice şi ale sondajului sociopedagogic ne-au permis

să elaborăm o programă de recuperare kinetică pe etape a controlului postural la persoanele cu dizabilităţi post-AVC prin aplicarea conceptului educaţional tematico-analitic susţinut de sistemul pedagogic integrativ al şedinţelor de kinetoterapie, învăţarea şi reînvăţarea actului motric pe etape constituind fundamentul formării calităţilor de orientare şi stabilitate a posturii în activităţile motrice utilitare, prin orientările conceptuale de formare a „bazei orientative a acţiunii” şi/cu „transferul” în

procesul de instruire-învăţare, precum şi în procesul funcţionării calităţilor şi deprinderilor de la o etapă la alta, asigurate prin conţinuturi educaţionale adecvate ale kinetoterapiei.

7. Structura şi conţinutul optim al programei de recuperare a controlului postural vizează

fenomenul transferului pentru fiecare etapă de recuperare şi include unităţi educaţionale ale procesului de tratament kinetic, utilizând mijloace specifice: exerciţii terapeutice - 62,5% (exerciţii elaborate după

23

conceptul Bobath, exerciţii orientate la corectarea paternelor de mişcare şi mers, variante de mers în

condiţii diferite, exerciţii orientate la reeducarea echilibrului, a controlului şi a coordonării), tratament

postural şi kinetoprofilaxie - 2,5%, tehnici - 35% (de facilitare neuroproprioceptivă, mobilizări, de

transfer, de biofeedback). Orientarea metodică de pregătire a fost aplicată după cum urmează: instruire

idiomotrice - 12%, pregătire fizică - 36,4%, pregătire psihomotrice - 29% şi pregătire utilitară - 22,6%.

8. Aprobarea programei de kinetoterapie organizată pe etape în scopul recuperării controlului

postural bazate pe formarea calităţilor de orientare şi stabilitate a posturii, cu transferul ulterior în

activităţile motrice utilitare având ca finalitate formativă şi sarcina instructiv-formativă în condiţiile

experimentului pedagogic, care s-a realizat în baza principiilor uniformităţii, sistematizării,

consecvenţei şi transferului în cadrul celor 10 ore ale şedinţelor individuale şi 28 de ore ale şedinţelor

independente de kinetoterapie a demonstrat eficacitatea metodologiei elaborate, fapt care rezultă din

superioritatea indicilor grupei experimentale faţă de cei ai grupei martor la toţi parametrii testaţi, la

pragul de semnificaţie P<0,05; 0,001.

A fost soluţionată următoarea problemă ştiinţifică importantă din domeniul teoriei şi metodologiei însuşirii activităţii motrice: demonstrarea valorii practice şi pedagogice în utilizarea efectelor de transfer funcţional în programa de kinetoterapie pentru recuperarea controlului postural la persoanele după AVC.

***

Analiza şi generalizarea rezultatelor investigaţiilor teoretice şi empirice demonstrează faptul că

recuperarea controlului postural la persoanele după accident vascular cerebral prin kinetoterapie poate

fi soluţionată cu condiţia respectării următoarelor cerinţe:

1. Elaborarea programei de kinetoterapie pentru recuperarea controlului postural la persoanele

după accident vascular cerebral trebuie să se bazeze pe relaţia dintre principiile de însuşire a actului

motric, efectele de transfer şi semnele clinice ce influenţează asupra realizării actului motric.

2. Structura programei de kinetoterapie trebuie să fie orientată ecletic, îmbinînd mijloacele

specifice şi conţinutul metodologic al pregătirii fizice, psihomotrice, utilitare, instruirea idiomotrică,

metodele şi formele de organizare şi desfăşurare a sistemului de şedinţe orientate spre formarea

calităţilor psihofizice şi motrice, ce pot fi transferate de la o etapă la alta. Acestea trebuie să

corespundă nivelului stării funcţionale, condiţie obligatorie pentru recuperarea controlului posturii în

spaţiu în activităţile funcţionale la persoanele post-AVC.

3. Elaborarea metodologică a programei de kinetoterapie pentru persoanele cu tulburări ale

controlului postural după AVC trebuie să fie bazată pe experienţa motrice acumulată pe întreg

conţinutul structural al acesteia, formarea bagajului de experienţă motrice trebuie să fie realizată prin

crearea „bazelor orientative ale acţiunii”, care pot fi transferate de la o etapă la alta în procesul însuşirii

şi recuperării controlului postural în activităţile motrice.

4. Eficienţa programei analitice elaborate de noi este determinată de respectarea metodologiei

de aplicare a acesteia la diverse etape: etapa învăţării iniţiale, etapa învăţării detaliate, etapa de

consolidare şi perfecţionare a acţiunii motrice în cadrul şedinţelor individuale, independente, ceea ce

contribuie la desfăşurarea procesului instructiv, formativ de recuperare prin transferul calităţilor şi

24

deprinderilor în procesul de insuşire-învăţăre, în scopul reeducării calităţilor de orientare şi al fomării stabilităţii posturale în activităţile motrice utilitare.

5. Metodologia de recuperare a controlului postural la persoanele post-AVC poate fi aplicată în

procesul instructiv-educativ la facultăţile de kinetoterapie pentru studenţii specializaţi în domeniul

neurorecuperării, precum şi în procesul de perfecţionare a cadrelor din domeniu.

25

Bibliografie:

1. Agapii E., Pascal O., Perjesco L. Tulburările controlului postural. Impactul asupra

recuperării funcţionale a pacienţilor cu accident vascular cerebral. În: Revista medico-chirurgicală a

societăţii de medici şi naturalişti, supliment nr.3, vol.109, Iaşi, 2005, p.121.

2. Agapii E., Pascal O., Perjesco L., Danail S. Evaluarea riscului de căderi la pacienţii cu AVC

în perioada tardivă prin posturografie compiuterizată. În: Ştiinţa culturii fizice: revistă teoretico- ştiinţifică, nr.5, Chişinău, 2006, p.101-106.

3. Agapii E., Pascal O., Danail S., Perjesco L. Studiul privind coraportul dintre localizarea

focarului la pacienţi cu accident vascular cerebral şi durata de recuperare a controlului posturelor de

bază la aceştia. În: Revista Română de kinetoterapie nr.18/2006, ed. Universităţii din Oradea, 2006,

p.196-201.

4. Agapii E., Perjesco L., Pascal O., Danail S. Aspecte psihopedagogice în programele de

kinetoterapie pentru formarea conduitei spaţiale la pacienţi după accident vascular cerebral cu

fenomenul de împingere. În: Buletinul Academiei de Ştiinţă a Moldovei, Ştiinţe Medicale, nr. 4, Chişinău, 2006, p.72-75

5. Agapii E. Aspecte teoretico metodice privind transferul funcţional în kinetoterapie pentru

recuperarea controlului postural la pacienţi după accident vascular cerebral. În: Buletinul Academiei

de Ştiinţă a Moldovei, Ştiinţe Medicale, nr. 4, Chişinău, 2006, p. 75-79.

6. Agapii E., Pascal O., Perjesco L., Danail S. Unele problemele teoretico-metodice în

kinetoterapie privind recuperarea controlului postural la persoanele după accident vascular cerebral. În:

Perspective moderne ale impactului societăţii contemporane asupra educaţiei fizice şi sportului:

Materialele conferinţei ştiinţifice internaţionale. Chişinău: INEFS, 2006, p.289-292.

7. Agapii E., Perjesco L., Pascal O., Danail S. Unele idei şi viziuni noi în abordarea problemei

formării conduitei spaţiale pe baza transferului funcţional în programele de kinetoterapie la persoanele

după accident vascular cerebral cu fenomenul de împingere. În: Perspective moderne ale impactului societăţii contemporane asupra educaţiei fizice şi sportului: Materialele conferinţei ştiinţifice internaţionale. Chişinău: INEFS, 2006, p.335-337.

8. Agapii E., Danail S., Uzun R., Pascal O., Perjesco L. Сравнительные характеристики

некоторых аспектов реабилитации у лиц, перенесших инсульт и спинномозговое травмы. În:

Perspective moderne ale impactului societăţii contemporane asupra educaţiei fizice şi sportului:

Materialele conferinţei ştiinţifice internaţionale. Chişinău: INEFS, 2006, p.352-357.

9. Agapii E., Perjesco L., Uzun R., Pascal O., Danail S. Metodă de bio-feedback stabilografic

în recuperarea controlului postural la pacienţii cu accident vascular cerebral. În: Cultura fizică:

probleme actuale ale învăţământului şi sportului: Materialele conferinţei ştiinţifice internaţionale a doctoranzilor. Chişinău: USEFS, 2007, p.64-69. 10. Agapii E., Pascal O., Perjesco L. Stabilometric study of conscious voluntary control influence on posture in patients with post-stroke hemiparesisack stabilografic. În: Journal of Neurology, Vol. 254, Suppl.3, Abstacts of Seventeenth Meeting of the European Neurological Society

16-20 June, 2007, Rhodes, Greece, p.66-67.

11. Agapii E., Pascal O., Perjesco L. Contraversiv pushing in patiens with hemiparesis due to

unilateral cerebral lesions. În: European Journal of Neurology, vol.14, supl.1, Brussels, Belgium, 2007,

p.155.

26

12. Agapii E. Recuperarea controlului postural la pacienţii post-AVC prin metoda stabilografică computerizată cu utilizarea fenomenului transferului funcţional. În: Ştiinţa culturii fizice: revistă teoretico-ştiinţifică. Chişinău, 2007, p.75-80

13. Agapii E., Perjesco L., Uzun R., Pascal O., Danail S. Evaluarea perceperii subiective a

verticalei posturale la pacienţii cu fenomenul “pushing” post-AVC. În: Ştiinţa culturii fizice: revistă teoretico-ştiinţifică. Chişinău, 2007, p.83-86.

14. Agapii E., Perjesco L., Danail S. Роль определения восприятия субъективной вертикали

в раннем периоде восстановления пациентов, перенесших мозговой инсульт с неадекватным

пространственным поведением. În: Актуальные проблемы теории и методики физической культуры, спорта и туризма: III Международная научно-практическая конференция молодых

ученых. Mинск, 2008, с.484-487.

15. Agapii E., Perjesco L., Pascal O., Danail S. Reeducarea incoordonării şi antrenarea

stabilităţii posturale prin metoda de biofeedback stabilografic la pacienţii după AVC cu sindromul atactic. În: Interdisciplinaritate şi calitate în domeniul fundamental de ştiinţă: Educaţie fizică şi sport:

A XVIII-a sesiune anuală de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională. Bucureşti, 2008, 136-

141.

16. Agapii E., Perjesco L., Cojocaru D., Pascal O., Danail S. Recuperarea activităţilor psiho-

motrice specializate prin transferul funcţional al stabilităţii şi orientării posturale la pacienţii post-

AVC. În: Kinetoterapia viitorului – viitorul kinetoterapiei: Al VI congres naţional de kinetoterapie cu participarea internaţională. Arad, 2008, p.89-94.

17. Agapii E., Perjesco L., Cojocaru D., Danail S. Formarea priceperii verticalei subiective în

recuperarea pacienţilor post AVC cu fenomenul „pushing” prin programa de kinetoterapie bazată pe transferul funcţional al calităţilor şi deprinderilor motrice. În: Kinetoterapia viitorului – viitorul

kinetoterapiei: Al VI congres naţional de kinetoterapie cu participarea internaţională. Arad, 2008, p.25-

30.

18. Agapii E., Perjesco L., Cojocaru D., Pascal O., Danail S. Aplicaţiile fenomenului transferului funcţional în programele de kinetoterapie pentru reeducarea controlului postural la pacienţii post-AVC. În: Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Ştiinţe Medicale, nr.5(19), Chişinău, 2008, p.119-124.

19. Agapii E., Perjesco L., Pascal O., Danail S. Формирование объективного восприятия

вертикали в процессе восстановления пациентов перенесших мозговой инсульт, страдающих

феноменом „отталкивания”, на основе явления переноса. În: Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Ştiinţe Medicale, nr.5(19), Chişinău, 2008, p.310-315.

20. Agapii E., Cojocari D., Perjesco L., Pascal O., Danail S. Studiul eficacităţii metodei de

biofeedback stabilografic în recuperarea coordonării şi echilibrului pentru îndeplinirea sarcinilor psihomotrice la persoanele după accident vascular cerebral. În: Cultura fizică: probleme ştiinţifice ale învăţământului şi sportului: Mater. Conf. Ştiinţ. a doctoranzilor. Chişinău: USEFS, 2009, p. 22-29.

21. Agapii E., Cojocari D., Perjesco L., Potorac A., Coşciug L. Biofeedback-ul stabilografic în

recuperarea coordonării şi echilibrului la pacienţii după AVC. În: Al XII-lea Simpozion al Neurologilor şi Neurochirurgilor. Iaşi-Chişinău, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa”, 2009, p. 57.

27

22.

Agapii E., Botezatu V., Cojocari D., Pascal O., Danail S. Analiza eficienţii programului de

kinetoterapie bazat pe transferul calitaţilor şi deprinderilor pentru recuperarea controlului postural la

pacienţii post AVC. În: Formatori în kinetoterapie: Al III-lea Congres Balcanic de Kinetotarapie. Arad: „Vasile Goldiş” University Press, 2010, p. 60-67.

23. Agapii E. Impactul programei de kinetoterapie cu efecte de transfer a calităţilor şi

deprinderilor asupra recuperării controlului postural la persoanele după AVC. În: Ştiinţa culturii fizice:

revistă teoretico-ştiinţifică. Chişinău: USEFS, nr. 4/1, 2010, p. 73-79.

24. Agapii E. Studiul privind însuşirea deprinderilor motrice din programele de kinetoterapie la

pacienţii post-AVC. În: Ştiinţa culturii fizice: revistă teoretico-ştiinţifică. Chişinău: USEFS, 2010, nr.5/2, p. 70-75.

25. Agapii E., Cojocari D., Perjesco L., Pascal O. Reeducarea echilibrului şi tulburărilor

posturale la pacienţii cu hemipareză post-AVC prin biofeedback poziţional pe platforma stabilografică.

În: Romanian Journal of Neurology. The 8-th Congress of the Romanian Society of Neurology. Vol.IX, Bucharest, Ed. Amaltea Medical Publishing House, 19-22 may, 2010, p. 29-30.

26. Agapii E., Pascal O., Cojocari D. Aplicaţiile fenomenului de transfer al calităţilor şi

deprinderilor în programul de reabilitare a pacienţilor cu AVC. În: Romanian Journal of Neurology.

The 8-th Congress of the Romanian Society of Neurology. Vol.IX, Buc harest, Ed. Amaltea Medical Publishing House, 19-22 may, 2010, p. 64-65.

27. Agapii E., Danail S., Pascal O. Recuperarea controlului postural la persoanele după

accident vascular cerebral în baza programei de kinetoterapie cu efecte de transfer funcţional:

monografie. Chişinău: Editura USEFS, 2010. 120 p.

28. Marcu V., Dan M. Kinetoterapie – Physiotherapy. Oradea: Editura Universităţii din Oradea,

2007. 300 p.

29. Sbenghe T. Kinesiologie. Ştiinţa mişcării. Bucureşti, Ed. Medicinală, 2002, p. 365-395.

30. Бернштейн Н. А. О построений движений. Москва: Медгиз, 1947. 56-77 c.

31. Боген М.М. Обучение двигательным действиям / М.М. Боген. М.: ФиС, 1985. 192 с.

32 Гурфинкель В.С., Левик Ю.С., Лебедев М.А. Концепция схемы тела и моторный контроль. Схема тела в управлении позными автоматизмами. Интеллектуальные процессы и их моделирование. Сб. науч. Трудов. Москва: 1991. c. 56-57.

33. Гальперин П.Я.Типы ориентировки и типы формирования действий и понятий.

Доклады АПН РСФСР, 1958, №2, с. 23.

34. Матвеев Л.П. Теория и методика физической культуры. Москва: Физкультура и спорт, 1991. 158-164 c.

35. Perennou DA, Amblard B, Leblond C, Pelissier J. Biased postural vertical in humans with

hemispheric cerebral lesions. Neurosci Lett 1998, p. 75-80.

36. Shumway-cook A., Woollacott M. Attentional demands and postural control: the effect of

sensory context. J Gerontol A Biol Sci Med Sci. January 2000, vol. 55(1), p. 10-16.

37. Umphred D. Neurological rehabilitation. Mosby: 1995. 69-78 p.

28

ADNOTARE Agapii Eugeniu Recuperarea controlului postural la persoanele după accident vascular cerebral în baza programei de kinetoterapie cu efecte de transfer funcţional”, teză de doctor în pedagogie, Chişinău, 2011 Structura tezei: Introducere, 3 capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografie din 235 titluri, 6 anexe, 121 pagini text de bază, 25 tabele, 25 figuri. Rezultatele obţinute sunt publicate în 27 lucrări ştiinţifice. Cuvinte-cheie: controlul postural, recuperarea neuromotorie, accident vascular cerebral, transfer funcţional, însuşirea activităţii motrice, stabilografie, activităţi utilitare, kinetoterapie Domeniul de studiu: pedagogie. Scopul cercetării îl constituie perfecţionarea procesului de recuperare funcţională a controlului postural la persoanele după accident vascular cerebral în baza unei programe de kinetoterapie, bazate pe fenomenul transferului la diferite etape de recuperare. Obiectivele lucrării: studierea teoriei şi practicii conţinutului procesului de recuperare a controlului postural la persoanele după AVC pentru fiecare etapă de recuperare sub aspectul eficientizării lui; aprecierea eficienţei procesului de recuperare funcţională a controlului postural prin kinetoterapie ; stabilirea structurii şi conţinutului optim a programei de recuperare, bazat pe fenomenul transferului funcţional; elaborarea teoretică şi verificarea experimentală a metodicii de reeducare a controlului postural în baza programei care vizează transferul la diferite etape de recuperare. Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a lucrării constă în faptul că pentru prima dată a fost abordată problema perfecţionării procesului de recuperare a controlului postural la persoanele care au suportat accident vascular cerebral, în baza programei de kinetoterapie cu aplicarea efectelor de transfer. A fost stabilită structura tematică şi conţinutul metodologic al programei de kinetoterapie, precum şi condiţiile de realizare a acesteia în sistemul neuroreabilitării Semnificaţia teoretică o constituie elaborarea şi argumentarea metodică specifică de recuperare a controlului postural la persoanele ce au suferit AVC pe fiecare etapă de recuperare, în baza programei de kinetoterapie cu efecte de transfer. Au fost elaborate principiile perfecţionării procesului de recuperare a controlului postural de bază şi concretizate conţinuturile educaţionale pentru fiecare etapă de recuperare. Valoarea aplicativă a lucrării o prezintă determinarea posibilităţilor de utilizare amplă a recomandărilor metodice privind conţinutul programei şi metodicii specifice elaborate în cadrul procesului de recuperare orientat spre reeducarea controlului postural la persoanele după AVC. Implementarea rezultatelor ştiinţifice: Rezultatele cercetării au fost prezentate într-un şir de materiale ştiinţifice la diverse conferinţe şi implementate în procesul de recuperare a persoanelor după AVC în cadrul secţiei de Neurorecuperare a Institutului de Neurologie şi Neurochirurgie din Republica Moldova. A fost soluţionată următoarea problemă ştiinţifică importantă din domeniul teoriei şi metodologiei însuşirii activităţii motrice: demonstrarea valorii practice şi pedagogice în utilizarea efectelor de transfer funcţional în programa de kinetoterapie pentru recuperarea controlului postural la persoanele după AVC.

29

АННОТАЦИЯ

Агапий Еужениу “Восстановление постурального контроля у лиц перенесших церебральный инсульт на основе программы кинетотерапии с эффектами функционального переноса”, докторская диссертация в области педагогических наук, Кишинёв, 2011. Структура диссертации: Введение, 3 главы, общие выводы и рекомендации, библиография – 235 цитируемых источников, 121 страниц основной части, 25 таблицы, 25 рисунков и 6 приложения. Достигнутые результаты, были опубликованы в 27 – ти научных работах. Ключевые слова: регуляция позы, нейромоторная реабилитация восстановление, церебральный инсульт, функциональный перенос, освоение двигательной деятельности, компьютерная стабилография, бытовая деятельность, техники и методы кинетотерапии, расстройства равновесия, функцилнальные неврологические недостатки. Область исследования: педагогика. Задачи диссертации: изучение теории и практики содержания процесса реабилитации регуляции позы у лиц перенесших церебральный инсульт; оценка эффективности процесса функциональной реабилитации позы в рамках кинетотерапевтической деятельности у лиц с двигательной недостаточностью вследствии церебрального инсульта; определение оптимальной структуры и содержания программы реабилитации регуляции позы; теоретическая разработка и экспериментальная проверка методики перевоспитания регуляции позы в рамках кинетотерапевтической деятельности у лиц с двигательной недостаточностью вследствии церебрального инсульта на основе программы, предусматривающая явление переноса на различных этапах восстановления. Научная новизна работы заключается в том, что впервые была исследованна проблема совершенствования процесса реабилитации регуляции позы у лиц, перенесших церебральный инсульт, посредством освоения двигательного действия на основе кинетотерапевтической программы с применением эффекта переноса на каждом из этапов переноса. Была установленна тематическая структура и методическое содержание программы кинетотерапии для каждово из этапов реабилитации, а также и условия ее реализации в системе нейрореабилитации. Теоретическая значимость состоит в разработке и обосновании специфической методики реабилитации регуляции позы у лиц, претерпевших церебральный инсульт на каждом из этапов восстановления с применением кинетотерапевтической программы, явлениях переноса. Разработаны принципы совершенствования процесса реабилитации регуляции позы и конкретизированные образовательные содержания для каждого из этапов реабилитации. Практическая значимость выражена в определении и возможности широкого применения методических рекомендаций в аспекте содержания программы и специфической методики, разработанных в рамках процесса реабилитации, ориентировонного на перевоспитание регуляции позы у лиц с двигательной недостаточностью вследствие перенесенного церебрального инсульта. Внедрение результатов исследования Результаты исследования были представленны в материалах различных научных конференциях и внедренны в процессе реабилитации постурального контроля в отделении нейрореабилитации Института Неврологии и Нейрохирургии Респ. Молдова. В области теории и методики обучения двигательным действиям была решена важная научная проблема: подтвержденно педагогическое значение и разработанна методика практического применения явления функционального переноса качеств и навыоков в программе кинетотерапии при восстоновлении постурального контроля у лиц с острым нарушением мозгового кровооброщения.

30

ANNOTATION

Agapii Eugeniu's «Rehabilitation of postural control in stroke patients based on the physiotherapy program with effects of functional transfer skills», Doctorate in Education Sciences, Chisinau, 2011. Thesis's structure: introduction, three chapters, general conclusions and recommendations,

references-235 sources, main section-121 pages, 25 tables, 25 figures and 6 supplements.

Keywords: postural control, neuromotor rehabilitation, stroke, functional transfer, computer

stabilography, techniques and methods of physiotherapy, balance disorders.

Field of study: pedagogics

Dissertation's goals: to study the theory and practice of rehabilitation content of postural

control in persons disabled by stroke at each stage of rehabilitation in the aspect of improving its

effectiveness; to establish the structure and optimal content of postural control rehabilitation program

based on transfer phenomenon at each rehabilitation stage; theoretical development and experimental

testing of the reeducation method for postural control by physiotherapy in persons with motor

disabilities after stroke based on the program with transfer at different rehabilitation stages.

The scientific novelty consists of the fact that it's the first research on the improvement of

postural control rehabilitation process in stroke patients through learning of the motor act based on the

physiotherapy program with functional transfer elements at every stage of rehabilitation. The thematic

structure and methodological content of the physiotherapy program at every stage of rehabilitation

have been established too, together with the settings for their achievement in the neurorehabilitation system. This last fact assures an integrative essence of the rehabilitation process for persons with

motor disabilities as a result of stroke

Theoretical importance represents the development and specific methodic argumentation of

postural control rehabilitation in stroke patients at every rehabilitation stage based on physiotherapy

program with functional transfer effects. The principles of rehabilitation process improvement of the

main postural control and the educational content for every stage have been developed too.

The practical significance lies in the determination of possibilities for wide use of methodical

recommendations included in program content and the specific technique of rehabilitation directed

towards postural control reeducation in stroke patients with motor disabilities.

Implementation Of Research Results The basic contents of the physical therapy program

developed by us have been approved and implemented in the rehabilitation process of postural control

in the neurohabilitation unite in the Institute of Neurology and Neurosurgery of Rep. of Moldova.

It has been solved the important scientifical problem of the theory and methodology of

learning motor activity: the prove of the practical and paedagogical value of functional transfers skills

in physiotherapy program for the rehabilitation postural control in patients after stroke.

31

Agapii Eugeniu

RECUPERAREA CONTROLULUI POSTURAL LA PERSOANELE DUPĂ ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL ÎN BAZA PROGRAMEI DE KINETOTERAPIE CU EFECTE DE TRANSFER FUNCŢIONAL

Specialitatea: 13.00.04 - Teoria şi metodologia educaţiei fizice, antrenamentului sportiv şi culturii fizice de recuperare

Autoreferatul tezei de doctor în pedagogie

Aprobat spre tipar:

Hîrtie ofset. Tipar ofset. Coli de tipar: 2,00

Formatul hîrtiei 60×84 1/16 Tiraj 30 ex Comanda nr.

Universitatea de Stat de Educaţie Fizică şi Sport Str. A. Doga, 22

32

Evaluare