1. DEFINIIA PLURALITATATII DE INFRACTORI; Infraciunea este fapta prevzut de legea penal, svrit cu vinovie i care prezint pericol social.

Daca la svrirea acestei fapte particip dou sau mai multe persoane n calitate de autori, coautori, instigatori sau complici putem vorbi de instituia pluritii de infractori. Pluralitatea de infractori este situatia n care mai multe persoane savarsesc o singura infractiune. O singura infractiune, avand nu unul ci doi sau mai multi subiecti activi, aceasta caracterizeza pluralitatea de infractori. Daca nici o persoana nu a actionat cu vinovatie la comiterea faptei nu se poate retine o pluralitate de infractori, ci o pluralitate de faptuitori, iar fapta fiind savarsita fara vinovatie nu este infractiune. Daca dintre persoanele care au savarsit fapta numai una a actionat cu vinovatie, fapta este infractiune, iar pluralitatea de faptuitori devine si o pluralitate de infractori. 2. FORMELE PLURALITII DE INFRACTORI; In doctrina dreptului penal sunt cunoscute trei forme ale pluralitatii de infractori : (1) pluralitatea naturala(necesara); Pluralitatea naturala denumita si pluralitatea necesara este forma pluralitatii de infractori in care cooperarea mai multor persoane la comiterea faptei este ceruta de nssi natura acesteia(prin natura faptei nu se poate realiza altfel). (2) pluralitatea constituita; Pluralitatea constituita este forma pluralitatii de infractori, ce presupune gruparea mai multor persoane pentru savarsirea de infractiuni, pluralitate constituita, care datorita scopului ei antisocial este incriminata ca infractiune de sine statatoare. (3) pluralitatea ocazionala; Pluralitatea ocazionala (participatia penala) este forma pluralitatii de infractori in care, la comiterea faptei prevazuta de legea penala participa un numar mai mare de persoane decat era necesar potrivit naturii faptei. 3. DEFINII NOIUNEA DE PARTICIPAIE PENAL; Participatia penala (pluralitatea ocazionala de infractori), desemneaza situatia in care la savarsirea unei fapte penale au participat mai multe persoane decat era necesar potrivit naturii acelei fapte. Participatia penala se deosebeste insa de celelalte forme ale pluralitatii de infractori nu numai prin caracterul sau ocazional, neobligatoriu, pentru realizarea faptei, dar si prin pozitia juridica a faptuitorilor. In cazul pluralitatii ocazionale de infractori, spre deosebire de pluralitatea naturala sau pluralitatea constituita, unde fiecare dintre faptuitori in parte este considerat ca a savarsit infractiunea si raspunde pentru savarsirea acesteia, si nu pentru contributia data, fiecare participant este considerat ca a contribuit cu o parte la savarsirea infractiunii si va raspunde penal in functie de contributia adusa la savarsirea infractiunii-de aici si numele de participatie penala.
1

4. PLURALITATEA CONSTITUITA - FORMA A PLURALITATII DE

INFRACTORI; Pluralitatea constituita este forma pluralitatii de infractori, ce presupune gruparea mai multor persoane pentru savarsirea de infractiuni, pluralitate constituita, care datorita scopului ei antisocial este incriminata ca infractiune de sine statatoare. Pluralitatea constituita exista indiferent daca s-au savarsit sau nu fapte infractionale din cele pe care si le-au propus cei care s-au constituit. Atunci cand s-au savarsit infractiuni pentru care se initiase sau constituise asociatia sau gruparea sunt aplicabile dispozitiile privind concursul de infractiuni. Fiecare persoana este considerata ca a savarsit infractiunea si va raspunde penal pentru aceasta ca autor. 5. CONDIIILE PARTICIPAIEI PENALE; Participatia penala exista atunci cand sunt indeplinite urmatoarele conditii: a) s-a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, adica o actiune sau o inactiune prevazuta de lege ca element material al unei anumite infractiuni.
b) fapta a fost savarsita in cooperare de catre doua sau mai multe persoane, deci

exista o pluralitate de infractori,

c) sa existe o vointa comuna a participantilor de a savarsi in cooperare aceeasi fapta

prevazuta de legea penala. d) existenta participatiei presupune ca fapta sa fie savarsita de catre cel putin unul dintre participanti cu vinovatia ceruta de lege.

6. AUTORATUL FORM A PARTICIPAIEI PENALE; Notiune. Autoratul este forma de participatie penala n care o persoana savarseste prin acte de executare fapta prevazuta de legea penala. Cand o persoana savarseste singura, direct si nemijlocit o infractiune pentru care a luat singur hotararea infractionala i nu a fost sprijinit la executarea infractiunii de nici o persoana, este autorul acelei infractiuni. Nu se poate sustine ca el a savarsit fapta in autorat. Autoratul, ca forma de participatie presupune cooperarea mai multor persoane la comiterea infractiunii ca instigator ori complice. Autoratul este forma de participatie esentiala si necesara, fara de care nu pot exista celelalte forme de participatie: instigarea si complicitatea. n cazul autoratului, autorul actioneaza ntotdeauna cu intentie in cazul participatiei proprii, iar in cazul participatiei improprii actioneaza din culpa sau fara vinovatie.
2

10. DEFINII I CARACTERIZAI COAUTORATUL; Notiune. Coautoratul este forma de participatie n care, la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, si-au adus contributia n mod nemijlocit doua sau mai multe persoane, contributii ce reprezinta elementul material al laturii obiective a infractiunii. Coautoratul fiind o forma de participatie proprii, se caracterizeaza, din punct de vedere subiectiv, prin existenta la toti participantii a aceleiasi forme de vinovatie, adica fie intentie, fie culpa. De regula, coautoratul se realizeaza cu intentie, adica toti coautorii sunt constienti ca savarsesc si vor sa savarseasca acte de executare a aceleiasi fapte prevazute de legea penala, si al carei rezultat socialmente periculos il prevad si il urmaresc. 11. DEFINII INSTIGAREA; Notiune. Ca forma a participatiei penale, instigarea este fapta unei persoane (instigator) care, cu intentie, determina prin orice mijloace, pe o alta persoana (instigat) sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala. Caracteristic instigarii este faptul ca instigatorul, care ia cel dintai hotararea de a savarsi infractiunea, nu trece la savarsirea faptei respective, ci transmite aceasta hotarare altei persoane, pe care o determina printro activitate materiala(indemnuri, rugaminti, amenintari etc.) sa savarseasca ea fapta planuita, ceea ce aceasta si face, devenind autor al infractiunii.

12. CONDIIILE INSTIGRII; 1). efectuarea unei activitati de determinare din partea unei persoane, instigator, fata de o alta persoana numita instigat. 2). activitatea de determinare sa priveasca savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. 3). instigatorul sa actioneze cu intentie. 4). Instigatul sa fi savarsit fapta la care a fost instigat ori sa fi realizat cel putin o tentativa pedepsibila.

13. FELURILE INSTIGRII; a) Dupa forma de vinovatie cu care instigatul savarseste fapta distingem: - instigare proprie in care si instigatul savarseste fapta cu intentie; - instigare improprie - instigatul savarseste fapta din culpa sau chiar fara vinovatie. b) Dupa mijloacele folosite de instigator : - instigare simpla, cand mijloacele de determinare sunt simple (ex. indemnuri, rugaminti); - instigare calificata, cand se folosesc mijloace deosebite ( ex. exercitarea de presiuni, oferirea de daruri). c).Dupa numarul persoanelor fata de care se desfasoara activitatea de instigare; - instigare individuala-cand instigarea este adresata unei singure persoane sau unor persoane determinate; -instigare colectiva - cand este adresata unui numar nedeterminat de persoane; d).Dupa modul de actiune al instigatorului distingem: - instigarea imediata, in care instigatorul se adreseaza direct instigatului; - instigare mediat, cand determinarea are loc prin intermediul altei persoane. e).Dupa modul deschis sau ascuns in care actioneaza instigatorul distingem: - instigarea evidenta sau deschisa (explicita); - instigarea insiduoasa sau ascunsa. f).Dupa rezultatul obtinut avem: - instigare cu efect pozitiv, reusita, cand instigatorul a reusit sa-l determine pe instigat sa accepte hotararea de a savarsi infractiunea; - instigare cu efect negativ, in care instigatorul nu a reusit sa determine pe instigat sa accepte hotararea de a savarsi infractiunea.
14. DEFINII COMPLICITATEA;

Noiune. Complicitatea este forma participatiei penale ce consta in fapta unei persoane care cu intentie inlesneste sau ajuta in orice mod la comiterea faptei prevazute de legea penala ori promite, inainte sau in timpul savarsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe infractor, chiar daca, dupa savarsirea faptei, promisiunea nu este indeplinita. 15. CONDIIILE COMPLICITII; a. comiterea de catre autor a unei fapte prevazute de legea penala; b. Savarsirea de catre complice a unor activitati menite sa inlesneasca, sa ajute pe autor la savarsirea infractiunii. c. Savarsirea actelor de ajutor sau de inlesnire numai cu intentie directa, indirecta sau chiar cu intentie depasita.

16. MODALITILE PARTICIPAIEI IMPROPRII; In raport cu natura contributiei date la savarsirea faptei si cu atitudinea psihica a celui care a dat aceasta contrubutie, participatia improprie se realizeaza in urmatoarele modalitati: a) modalitatea intentie si culpa - determinarea, inlesnirea sau ajutorarea in orice mod, cu intentie la savarsirea din culpa de catre o alta persoana, a unei fapte prevazute de legea penala, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune. b) modalitatea intentie si lipsa de vinovatie - determinarea, inlesnirea sau ajutorarea n orice mod, cu intentie la savarsirea fr vinovie de catre o alt persoana, a unei fapte prevazute de legea penala, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune.
17. TRSTURILE SANCIUNILOR DE DREPT PENAL;

Sanctiunile de drept penal prezinta anumite trasaturi caracteristice care le deosebesc de toate celelalte categorii de sanctiuni juridice. Sanctiunile de drept penal au in genere: - caracter represiv sau retributiv fiindca ele implica o anumita privatiune si au ca scop prevenirea savarsirii de noi fapte ilicite atat de catre cel caruia i se aplica, cat si ca exemplu pentru alte persoane care ar fi inclinate s-i urmeze exemplul. - caracter preventiv, cum sunt masurile educative sau masurile de siguranta. - drept origine imediata savarsirea unei fapte prevazuta de legea penal si ca aplicarea lor nu este posibila decat ca urmare a savarsirii faptelor prevazute de legea penala. Ele actioneaza totdeauna post delictum.
18. CATEGORIILE DE SANCIUNI DE DREPT PENAL;

Se cunosc in dreptul penal, trei categorii de sanctiuni de drept penal, si anume: pedepsele, masurile educative si masurile de siguranta. Pedepsele : - sunt sanctiuni proprii dreptului penal si reprezinta cea mai importanta categorie de sanctiuni de drept penal. - Sunt masuri de constrangere ce se aplica infractorilor si in cele mai grele sanctiuni, putand viza persoana si atributele ei esentiale, cum ar fi: libertatea, bunurile, drepturile cetatenesti. - Scopul lor este apararea societatii impotriva infractiunilor si prevenirea savarsirii de noi infractiuni atat de cei carora li se aplica, cat si de catre alte persoane. Masurile educative sunt sanctiuni aplicabile exclusive infractorilor minori si constau in masuri de refacere sau de corectare a procesului educativ cu acestia.

Masurile de siguranta sunt sanctiuni de drept penal, i au caracter preventiv.

5

Ele se iau fata de persoanele care savarsesc fapte prevazute de legea penala, chiar daca aceste fapte nu constituie infractiuni, insa determina o stare de pericol care ar putea duce la svarsirea de noi fapte antisociale. Scopul lor este acela de a inlatura o stare de pericol care poate aprea din starea psihofizica a faptuitorului, din modul periculos in care exercita o anumita activitate, functie sau profesie datorita inaptitudinii sau incapacitatii personale (obligarea la tratament medical, interzicerea unor functii sau profesii).

19. PRINCIPIILE SANCIUNILOR DE DREPT PENAL;

Sanctiunile de drept penal sunt guvernate de urmtoarele principii, si anume: A. Legalitatea sanctiunilor de drept penal. B. Umanismul sanciunilor de drept penal. C. Revocabilitatea sanciunilor. D. Adaptabilitatea sanciunilor de drept penal. E. Personalitatea sanciunilor de drept penal. A. Legalitatea sanctiunilor de drept penal - nu pot fi aplicate alte sanctiuni de drept penal pentru o infractiune, decat acelea pe care legea le prevede pentru acea infractiune. B. Umanismul sanciunilor de drept penal - prin natura si cuantumul lor aceste sanctiuni trebuie sa fie in deplina concordanta cu constiinta morala si juridica a societatii. C. Revocabilitatea sanciunilor - sanct.de dr.pen. trebuie sa fie revocabile, adica sa poata fi oricand retrase atunci cand se constata ca ele au fost aplicate din eroare ori cand nu mai sunt necesare. D. Adaptabilitatea sanciunilor de drept penal - sanct.de dr.pen. trebuie sa fie adaptata cantitativ i calitativ in raport cu gravitatea faptei i cu persoana faptuitorului. E. Personalitatea sanciunilor de drept penal - sanct.de dr.pen. au caracter personal, adica se rasfrang asupra celui caruia i se aplica i nu pot fi transferate asupra altuia.
20. PEDEPSELE PRINCIPALE;(aplicabile persoanei fizice)

Pedepsele principale sunt acele pedepse care sunt prevazute n lege pentru orice infractiune, care au rolul important in sanctionarea infractorului, ce se pot aplica singure sau insotite de alte pedepse complementare i de alte sanctiuni de drept penal. In cuprinsul art.53 c.pen. pedepsele principale sunt prevazute in ordinea gravitatii, executarea pedepselor principale privative de libertate se bazeaza pe sistemul progresiv. Pedepsele privative de libertate se executa in unul din urmatoarele regimuri: - regimul de maxima siguranta, - regimul inchis, - regimul semideschis, - regimul deschis. Regimul executarii pedepselor privative de libertate se bazeaza pe: - posibilitatea condamnatilor de a presta cu acordul lor, o munca utila, daca sunt apti de munca; - pe educarea lor;
6

- pe respectarea de catre acestia a ordinii interioare a locurilor de detinere; - stimularea si recompensarea celor disciplinati, care dau dovezi de indreptare. 21. REGIMUL DE MAXIM SIGURAN; Se aplica initial persoanelor condamnate la pedeapsa pe viata si persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii mai mare de 15 ani. In mod exceptional, natura si modul de savarsire a infractiunii si persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate in regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate. Legea nr.275/2006 prevede anumite categorii de persoane carora nu li se aplica regimul de maxima siguranta: - femeile insarcinate sau care au in ingrijire un copil de pana la un an; - minorii; barbatii care au implinit varsta de 55 ani; - persoanele incadrate in gradul I de invaliditate precum si cele cu afectiuni locomotorii grave; Persoanele care executa pedeapsa in regim de maxima siguranta sunt supuse unor masuri stricte de paza, supraveghere si escortare, sunt cazate individual, presteaza munca si desfasoara activitatile de consiliere psihologica si asistenta sociala in grupuri mici, in spatii anume stabilite in interiorul penitenciarului sub supraveghere continua. 22. STABILIREA REGIMULUI DE EXECUTARE A PEDEPSELOR PRIVATIVE DE LIBERTATE; Regimul de executare a pedepsei privative de libertate se stabileste de catre comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, la primirea persoanei condamnate in primul penitenciar in care aceasta urmeaza sa execute pedeapsa. Persoana condamnata poate formula plangere impotriva modului de stabilire a regimului de executare, in termen de 3 zile de la data cand a luat la cunostinta de regimul de executare a pedepsei stabilit. Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate poate fi sesizata si de catre comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. Atunci cand persoana condamnata a comis o abatere disciplinara grava sau o infractiune se poate impune schimbarea regimului de executate a pedepsei privative de libertate intr-unul mai sever. Comisia are obligatia odata la 6 luni, sa analizeze conduita persoanei condamnate si eforturile depuse de aceasta pentru reintegrare sociala. In cazul in care comisia apreciaza ca se impune schimbarea regimului de executare, sesizeaza judecatorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. Judecatorul delegat dispune prin incheiere motivata cu privire la schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, numai dupa ascultarea persoanei condamnate, la locul de detinere.
7

Urmeaza apoi procedura de schimbare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate; atunci cand se constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, se fixeaza prin incheierea de respingere termenul dupa expirarea caruia cererea sau sesizarea comisiei poate fi reinnoita. Acesta nu poate depasi 6 luni. 23. DEFINITI RASPUNDEREA PENALA Raspunderea penala este raportul juridic penal de constrangere - nascut ca urmare a savarsirii infractiunii - intre stat pe de o parte, si infractor pe de alta parte -raport format din: 1) dreptul statului : de a trage la raspundere pe infractor, de a-i aplica sanctiunea prevazuta pentru infractiunea svrita si de a-l constrange sa o execute, precum si, 2) obligatia infractorului de a raspunde pentru fapta sa si de a se supune sanctiunii aplicate, in vederea restabilirii ordinii de drept si restaurarii autoritatii legii. 24. PRINCIPIILE RASPUNDERII PENALE 1.Principiul legalitatii raspunderii penale - presupune ca aparitia, desfasurarea si solutionarea raportului penal are loc pe baza legii si in stricta conformitate cu aceasta. 2.Infractiunea- unic temei al raspunderii penale - infractiunea fiind o fapta grava, ea creeaza pericol social, iar aplicarea pedepselor are menirea de a preveni astfel de fapte. 3.Principiul umanismului - decurge de asemenea din lege, deoarece determina sistemul de valori ocrotite penal, continutul constrangerii juridice. 4.Principiul unicitatii raspunderii penale - o persoana care a savarsit o infractiune nu poate fi trasa la raspundere penala decat o singura data. 5.Principiul raspunderii penale personale - presupune ca raspunderea penala revine numai persoanei care a savarsit ori a participat la savarsirea unei infractiuni ca instigator sau complice. 6.Principiul inevitabilitatii raspunderii penale - raspunderea penala este o consecinta inevitabila a savarsirii infractiunii, oricine savarseste o infractiune trebuie sa raspunda penal. 7.Principiul individualizarii raspunderii penale - raspunderea penala trebuie sa fie diferentiata in functie de gravitatea infractiunii, de persoana infractorului, in scopul asigurarii sanctionarii corecte a infractorului cat si a realizarii preventiunii generale si speciale. 8.Principiul prescritibilitatii raspunderii penale - raspunderea penala este inlaturata prin prescriptie, adica prin trecerea unui anumit interval de timp, prevazut de lege, de la savarsirea infractiunii, fara ca infarctorul sa fi fost tras la raspundere penala sau fara ca aceasta raspundere sa fi fost definitiv stabilita.

25. INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR Pentru ca pedeapsa sa-si poata indeplini functiile care ii sunt atribuite, in vederea realizarii scopului sau, ea trebuie sa corespunda gravitatii infractiunii si nevoilor de ndreptare ale infractorului. Operatiunea prin care pedeapsa, ca expresie a reactiei antiinfractionale, este adaptata(adecvata) n raport cu gravitatea abstracta sau concreta a infractiunii si cu persoana infractorului n vederea realizarii scopului de preventie generala si speciala poarta denumirea de individualizare a pedepsei. 26. IMPREJURRILE CARE ATENUEAZ SAU AGRAVEAZ RSPUNDEREA PENAL Prin expresia imprejurari care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala in sensul art.72 intelegem, acele stari, situatii, calitati sau alte date ale realitatii care desi nu fac parte din continutul constitutive al infractiunii, au totusi legatura fie cu fapta savarsita, fie cu persoana infractorului si determina reducerea sau agravarea pedepsei. In stiinta dreptului penal sunt denumite cauze care agraveaza sau atenueaza raspunderea, in functie de efectul lor fcndu-se distinctia intre cauze de atenuare si cauze de agravare a pedepsei. De asemenea, in cadrul fiecarei categorii se face distinctie intre stari si circumstante care se intemeiaza pe modul diferit in care actioneaza asupra pedepsei in caz de concurs de stari sau de circumstante. Starile de atenuare si agravare actioneaza succesiv, fiecare in parte producand efecte asupra pedepsei.Circumstantele provoaca doar o singura atenuare sau agravare a pedepsei indiferent daca instanta a retinut una sau mai multe circumstante. 27. CIRCUMSTANELE ATENUANTE A)Circumstanele atenuante legale Legea noastra penala prevede prin dispozitiile art.73 c.pen. trei circumstante atenuante legale: a)depasirea limitelor legitimei aparari - nu constituie infractiune fapta savarsita in stare de legitima aparare adica pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust indreptat impotriva faptuitorului, altei persoane sau impotriva unui interes obstesc si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, ori interesul obstesc. Pentru a fi legitima apararea trebuie sa fie proportionala cu gravitatea pericolului pe care il reprezinta atacul. b)depasirea limitelor starii de necessitate - cand fapta comisa in stare de necesitate a produs urmari vadit mai grave decat acelea care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat si daca in momentul comiterii faptuitorul si-a dat seama de aceasta disproportie raspunderea penala a acestuia va fi in mod obligatoriu atenuata ( art. 73 lit.a) teza II.

c)provocarea-prevad circumstanta atenuanta a provocarii atunci cand infractiunea a fost savarsita sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii determinate de o provocare din partea persoanei vatamate. Pentru existenta circumstantei atenuante a provocarii trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii: - infractiunea sa fi fost savarsita sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii; - starea de tulburare sau emotie sa fi avut drept o cauza provocatoare din partea persoanei vatamate; - provocarea sa fi fost produsa de victima prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau printr-o alta actiune ilicita grava. - riposta infractorului la actiunea provocatoare a victimei trebuie sa fie indreptata impotriva acesteia si nu a altei persoane. B) Circumstanele atenuante judiciare Potrivit legii pot constitui circumstante atenuante urmatoarele imprejurari: - conduita buna a infractorului inainte de savarsirea faptei; - cainta infractorului pentru fapta comisa; - atitudinea infractorului dupa savarsirea infractiunii rezultata din prezentarea de buna voie in fata organelor judiciare, n comportarea sincera n cursul procesului penal, ajutorul dat la descoperirea ori arestarea participantilor.

28. CIRCUMSTANTELE AGRAVANTE Circumstantele agravante legale( art. 75 c.pen.) 1. svrsirea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna; 2. svrsirea infractiunii prin acte de cruzime, prin violente asupra membrilor societatii, ori prin metode sau mijloace care prezinta pericol public; 3. svrsirea infractiunii de catre un infractor major, daca aceasta a fost comisa impreuna cu un minor; 4. svrsirea infractiunii pe temei de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare sexuala, opinie, avere, apartenenta politica, varsta, boli cronice contagioase, dizabilitati etc; 5. svrsirea infractiunii din motive josnice; 6. svrsirea infractiunii n stare de betie anume provocata n vederea comiterii faptei; 7. svrsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate. Circumstante agravante judiciare( art.75 al.2 c.pen. ) Instanta poate retine ca circumstante agravante si alte imprejurari care imprima faptei un caracter grav(exemplu: premeditarea si modul sau mijloacele de savarsire a infractiunii).

10

29. EFECTELE CIRCUMSTANTELOR AGRAVANTE Art. 78 c.pen. prevede ca in cazul in care exista circumstante agravante se poate aplica o pedeapsa pana la maximul special. Daca maximul special este neindestulator, in cazul inchisorii se poate adauga un spor de pana la 5 ani, dar care nu poate depasi o treime din acest maxim, iar in cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult jumatate din maximul special. In cazul in care exista concurs intre cauzele de agravare si cele de atenuare: - pedeapsa se stabileste tinandu-se seama de circumstantele agravante, de circumstantele atenuante, ori de starea de recidiva. - coborarea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie. In cazul aplicarii circumstanelor agravante, recidivei si concursului de infractiuni pedeapsa inchisorii nu poate depasi: - 25 ani, daca maximul pentru fiecare infractiune este de 10 ani sau mai mic; - 30 ani daca maximul special pentru cel putin una dintre infractiuni este mai mare de 10 ani. In cazul in care exista circumstante agravante, persoanei juridice i se aplica: - amenda care poate fi sporita pana la maximul special, iar daca acest maxim nu este indestulator se poate adauga un spor de pana la 1/4 din acest maxim. In cazul aplicarii circumstanelor agravante, recidivei si concursului de infractiuni n cazul persoanei juridice, pedeapsa amenzii pentru persoana juridica poate fi sporita pana la maximul general. 30. INTERZICEREA UNEI FUNCTII SAU PROFESII Interzicerea unei functii sau profesii este o masura care se intemeiaza pe starea de pericol ce decurge din incapacitatea persoanei care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, de a efectua activitatea in exercitiul careia a savarsit acea fapta penala. Masura consta in interzicera dreptului de a ocupa acea functie ori de a exercita acea profesie, cu scopul de a se inltura starea de pericol decurgand din situatia faptuitorului. Aceasta stare de pericol rezulta din modul periculos in care persoana, care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala isi exercita meseria, profesia sau ocupatia, datorita nepregatirii profesionale, incapacitatii psihofizice sau altor stari care o fac improprie sau inapta pentru a exercita in mod nepericulos acea meserie. Hotararea instantei prin care s-a luat masura interzicerii ocuparii unei functii sau exercitarii unei profesii, ramasa definitiva, impune faptuitorului obligatia de a se abtine sa exercite acea activitate pe toata durata de functionare a sanctiunii. Masura interzicerii unei functii sau profesii se ia pe o perioada nedeterminata si poate fi revocata la cerere dupa trecerea unui termen de cel putin un an, atunci cand se constata ca au incetat temeiurile care au impus luarea ei.

11

31. CONDITIILE INLOCUIRII RASPUNDERII PENALE PRIVITOARE LA PEDEAPSA SI INFRACTIUNEA SAVARSITA Art. 90 prevede ca pentru a se putea dispune inlocuirea raspunderii penale cu raspunderea care atrage o sanctiune cu caracter administrativ, este necesar, in primul rand ca: 1) pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita sa fie inchisoarea de cel mult un an sau amenda. Se poate dispune cand s-au savarsit infractiuni de furt, inselaciune, delapidare, abuz de incredere, distrugere din culpa, distrugere, daca valoarea pagubei cauzate prin infractiune nu depaseste 10 lei, sau in cazul infractiunii de neglijenta in serviciu daca valoarea pagubei nu depaseste 50 lei. 2) Inlocuirea raspunderii penale se poate dispune, atat in cazul infractiunilor la care pedeapsa prevazuta de lege este amenda sau inchisoarea de cel mult un an, cat si celor enumerate limitativ de lege, numai daca paguba a fost integral recuparata pana la pronuntarea hotararii. 3) A treia conditie o reprezinta gradul de pericol social redus al faptei; gravitatea faptei, mai mare sau mai mica se determina de catre instanta de judecata in raport de continutul concret si de imprejurarile in care a fost savarsita, precum si de urmarile produse. 32. CAUZELE CARE INLATURA RASPUNDEREA PENALA Cauzele care inlatura raspunderea penala au fost definite ca institutii de drept penal destinate sa asigure constrangerii juridice penale, o incidenta si functionare care sa corespunda scopurilor legii penale si scopurilor pedepsei. In legislatia noastra penala, cauzele care inlatura raspunderea penala sunt: - amnistia; - prescriptia raspunderii penale; - lipsa plangerii prealabile si impacarea partilor. Ele au aplicabilitate generala, in sensul ca privesc orice infractiune si se deosebesc de asa-numitele cauze de nepedepsire - in cazul acelor infractiuni pentru care sunt prevazute (n partea speciala a Codului penal). Cauzele care inlatura raspunderea penala sunt, prin natura lor juridica, cauze care inlatura consecintele penale ale infractiunii savarsite, adica posibilitatea aplicarii sanctiunilor penale prevazute pentru acea infractiune. Ele nu inlatura consecintele civile ale acestora.
33. AMNISTIA - este un act de clementa al autoritatii legiuitoare (Parlamentul

Romaniei) prin care este nlaturata raspunderea penala pentru infractiuni savarsite pana la data aparitiei actului de amnistie. Aceasta uitare a caracterului penal al faptei, reprezinta de fapt o renuntare din partea sociatatii la folosirea raspunderii penale si a pedepsei pentru restabilirea ordinii de drept incalcate.
12

34. EFECTELE AMNISTIEI - Amenda incasata anterior amnistiei nu se restituie, dupa cum partea executata din pedeapsa inchisorii nu poate face obiectul unei cereri de dezdaunari din partea statului. - amnistia produce efecte asupra pedepselor complementare, in masura in care ele nu au fost executate. - Amnistia improprie, produce efecte si in privinta celorlalte consecinte care decurg din condamnare, decaderille, interdictiile si incapacitatile prevazute in legile speciale, penale sau extrapenale. Ea inlatura si starea de recidiva. - Amnistia nu produce efecte asupra masurilor de siguranta si a masurilor educative luate prin hotararea de condamnare; 35. PRESCRIPIA RSPUNDERII PENALE Prescriptia raspunderii penale desemneaza acea cauza de stingere a obligatiei infractorului de a suporta consecintele penale ale faptei savarsite, ca efect al trecerii unui interval de timp, anume determinat prin dispozitii legale. Spre deosebire de prescriptia pedepsei, prescriprtia raspunderii penale opereaza prin simpla trecere a timpului, fara a se cere indeplinirea vreunei conditii active. Prin implinirea termenului prevazut de lege, prescriptia isi produce automat efectul, inlaturand posibilitatea aplicarii sanctiunilor de drept penal. 36. INTRERUPEREA CURSULUI PRESCRIPTIEI Intreruperea cursului prescriptiei este o cauza legala care lipseste de eficienta timpul scurs pana in momentul intervenirii sale, facand sa inceapa un nou termen de prescriptie, dupa indeplinirea actului intrerupator. Cursul termenului prescriptiei se intrerupe prin indeplinirea oricarui act care potrivit legii, trebuie comunicat invinuitului sau inculpatului in desfasurarea procesului penal.Fiecare intrerupere face sa curga un nou termen de prescriptie, iar numarul intreruperilor este nelimitat. Prescriptia nu poate fi prelungita la infinit, ci doar cu o jumatate din termenul de prescriptie. Cursul termenului prescriptiei este suspendat pe timpul ct o dispozitie legala sau o imprejurare de neprevazut sau de neinlturat impiedica punerea n miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.

37.

Definii graierea;

Gratierea este un act de clementa care are ca efect inlaturarea n tot sau n parte a executarii pedepsei ori comutarea acesteia n alta mai usoara. Condamnatul este iertat de executarea pedepsei, fie n total, fie n parte, sau pedeapsa i se comuta ntr-una mai usoara. Ea este n dreptul nostru, un act al Presedintelui Romaniei,(care se acorda prin decret), atunci cand este individuala i sau al Parlamentului, cand este colectiva, care se acorda din oficiu, prin lege.
13

38.

Prescripia executrii pedepsei;

Prescriptia executarii pedepsei consta in inlaturarea fortei executive a unei hotarari definitive de condamnare, prin trecerea unui anumit interval de timp, prevazut de lege, fara ca ea sa fie executata. Este o cauza de stingere a dreptului de a pretinde si de a impune, prin constrangere, executarea pedepsei si a obligatiei condamnatului de a executa pedeapsa ce i-a fost aplicata. Prescriptia executarii pedepsei inlatura executarea pedepsei principale. Prescriptia executarii pedepsei stinge, o data cu pedeapsa principala si pedeapsa accesorie. Prescriptia executarii pedepsei nu produce efecte asupra pedepselor complementare. Imprescriptibilitatii masurilor de siguranta i a pedepselor principale contra umanitatii.

39.

Efectele reabilitrii;

In stiinta dreptului penal se cunosc doua forme de reabilitare: reabilitarea de drept si reabilitarea judecatoreasca. Reabilitarea de drept intervine, dupa trecerea unui anumit interval de timp, iar reabilitarea judecatoreasca se obtine la cererea fostului condamnat, repectanduse conditiile prevazute de lege, pe calea unei proceduri speciale n fata instantei de judecata. Reabilitarea face sa inceteze decaderile, interdictiile si incapacitatile care rezulta din condamnare. Inlatura antecedentele penale. Produce si alte efecte juridice, recunoasterea drepturilor de pensionar sau a vechimii in munca. Reabilitarea nu opereaza o repunere a situatiei de dinainte de condamnare. Nu opereaza nici asupra masurilor de siguranta, cu exceptia celei de interzicerea de a se afla n anumite localitati i interzicerea de a reveni n locuinta familiei pe o perioada determinate. Reabilitatea poate opera si in cazul detentiunii pe viata.

40.

Trsturile reabilitrii;

Prezinta unele trasaturi caracteristice, prin care se deosebeste de celelalte institutii cu efecte extinctive (amnistia, gratierea, prescriptia). Reabilitarea produce efecte in personam, numai cu privire la condamnatul care a indeplinit conditiile legale pentru obtinerea dreptului de a fi reabilitat. Este indivizibila, in sensul ca ea nu poate fi obtinuta numai pentru o parte din condamnarile suferite de o persoana. Reabilitarea poate fi obtinuta pentru orice condamnare, de catre orice infractor care indeplineste conditiile legale; produce efecte numai pentru viitor.
14

41.

Definii reabilitarea de drept;

Reabilitarea de drept este o forma de reabilitare care opereaza n virtutea legii, in momentul ndeplinirii conditiilor prevazute de lege. Art. 134 C.P.carw prevede ca reabilitarea persoanei fizice are loc de drept n cazul condamnarii la amenda sau la pedeapsa nchisorii care nu depeste un an, daca n decurs de 3 ani condamnatul nu a svrsit nici o alta infractiune; reabilitarea persoanei juridice are loc de drept, daca in decurs de 3 ani de la data la care pedeapsa amenzii, sau, dupa caz, pedeapsa complementara, a fost executata sau considerata ca executata i persoana juridica nu a mai savarsit nici o alta infractiune.

42.Definii reabilitarea judectoreasc;

Reabilitarea judecatoreasca este o forma de reabilitare care se acorda la cererea condamnatului; ea se acorda n cazurile cand nu opereaza reabilitarea de drept, respectiv pentru condamnarile la inchisoare mai mari de un an. Reabilitarea judecatoreasca este obtinuta nu in mod automat, ci numai prin interventia organelor judecatoresti. Caracteristic reabilitarii judecatoresti este faptul ca pentru reabilitarea unui condamnat nu este suficient sa fie indeplinite conditiile de reabilitare prevazute de lege, ci este necesara constatarea judecatoreasca a indeplinirii acestora si pronuntarea reabilitarii lui prin hotararea instantei de judecata.

43.

Condiiile reabilitrii judectoreti;

Conditii cu privire la condamnare: 1).Reabilitarea judecatoreasca se acorda pentru acele condamnari n privinta carora nu opereaza reabilitarea de drept. 2).Termenul de reabilitare, care reprezinta intervalul de timp n care condamnatul trebuie s probeze prin conduita sa, c s-a ndreptat i c merit s i se acorde reabilitarea. Conditii cu privire la persoana condamnatului:
1) persoana condamnata sa nu fi suferit o noua condamnare n termenul de reabilitare.

2) Fostul condamnat isi are asigurata existenta prin munca si alte mijloace oneste, precum si in cazul cand are varsta de a fi pensionat sau este incapabil de munca;
3) Solicitantul reabilitarii sa fi avut o conduita buna; 4) Petitionarul sa fi achitat n intregime cheltuielile de judecata si despagubirile civile

la care a fost obligat, afara de cazul cand partea vatamata a renuntat la ele sau cand instanta constata ca cel condamnat si-a indeplinit in mod regulat obligatiile privitoare la dispozitiile civile din hotarare.
15