MOSTENIREA LEGALA TESTAMENTUL 1. Notiune Mostenirea legala nu este exclusiva in dreptul nostru.

Patrimoniul succesoral se poate transmite, fie in temeiul legii, potrivit regulilor statornicite de aceasta, fie in temeiul testamentului care exprima vointa defunctului in aceasta privinta. In temeiul dreptului de dispozitie, care alcat unul dintre cele 3 atribute principale ale dr de propr, pers fizica are posibilitatea de a dispune de soarta bunurilor sale nu numai prin acte juridice intre vii, dar si printr-un act juridic unilateral de vointa mortis causa, pt timpul cand nu va mai fi in viata, prin testament. Legea consacrea principiul libertatii testamentare, libertate la care nu se poate renunta. Persoana dispune liber de patrimoniul sau pt cauza de moarte, insa legea a creat anumite ingradiri de la acest drept imperativ in favoarea mostenitorilor legali. Testamentul este definit ca fiind actul jur unuilateral, personal si solemn, esentialmente revocabil in timpul vietii defunctului, prin care acesta dispune de tot sau de o parte din avutul sau pentru timpul cind va inceta din viata. 2. Caractere juridice ale testamentului - e un act juridic, adica o manifestare de vointa facuta in scopul de a produce efecte jur si deci ca expresie a testatorului, el tb sa indeplineasca toate conditiile de fond cerute de lege pt valavilitatea oricarui act jur, si conditiile specifice cerute pt validitatea actelor cu titlu gratuit; - este un act juridic unilateral, valabil prin exprimarea unei singure vointe aceea a testatorului, independent de vointa beneficiarului ; - e un act juridic personal si individual, el neputind fi realizat prin reprezentare sau cu incuviintarea ocrotitorului legal. Caracterul individual al testamentului rezida in necesitatea ca el sa exprime vointa unei singure persoane legea interzicind ca doua sau mai multe persoane sa testeze prin acelasi act ; - este un act juridic solemn, ceea ce inseamna ca el trebuie sa indeplineasca ad validitatem conditiile de forma impuse de lege; - e un act juridic pentru cauza de moarte, efectele sale se vor produce numai la moartea lui de cujus, acesta pastrindu-si toate drepturile asupra bunurilor sale pina la moarte;in ce priveste coditiile de validitate ale testamentului acestea se apreciaza in functie de momentul intocmirii sale; - este un act juridic revocabil, ceea ce inseamna ca testatorul poate revoca sau modifica dispozitiile testamentare pina in ultima clipa a vietii sale. 3. Cuprinsul testamentului Testamentul cuprinde in primul rand dispozitii de ultima vointa cu privire la bunurile defunctului, adica legate, si alte dispozitii. a) Legatele testamentare- act jur menit sa asigure devolutiunea bunurilor lasate de de cujus potrivit vointei sale, iar nu potrivit regulilor devolutiunii succesorale legale. Beneficiarul unui legat se considera a nu fi un mostenitor, ci un legatar, un succesor la bunurile mostenirii. De aceea legatarul nu raspunde de pasivul mostenirii decat cu bunurile pe care le dobandeste si nu se bucura de sezina (posesia de dr a mostenirii). b) Alte dispozitii testamentare - sarcini impuse lagatarilor sau mostenitorilor legali, fie de natura patrimoniala, fie de alta natura; - dezmosteniri (exheredari), adica indepartarea de la mostenire a unor mostenitori legali cu limitarile ce le aduce rezerva succesorala;

- desemnarea/numirea unui executor testamentar, adica a unei persoane care sa supravegheze si sa aduca la indeplinire actele de ultima vointa ale testatorului; - revocarea dispozitiilor dintr-un testament anterior sau retractarea unei revocari anterioare; - partajul de ascendent; - recunoasterea unui copil din afara casatoriei; - dispozitii cu privire la funeralii si ingropare, recunoasterea unei datorii etc. At cind testamentul cuprinde un singur legat, actul juridic este legatul si nu testamentul. In schimb, forma testamentara fiind comuna, viciile de forma se vor rasfringe asupra tuturor dispozitiilor a caror validitate este conditionata de validitatea testamantului. Din forma care o imbraca cuprinsul testamentului, rezulta 3 consecinte : 1. diferitele dispoztii cuprinse in T pot produce efecte la date diferite ( ex: legatele produc efecte la moartea testatorului; revocarea unui T anterior produce efecte de indata, recunoastrea unui copil produ efecte declarative si retroactive etc); 2. nulitatea unuia dintre actele de vointa cupinse in T nu atrage nulitatea celorlalte acte de vointa cuprinse in T ; 3. Revocarea expresa a unui T anterior produce efecte jur chiar dc T (posterior) in care e cuprinsa revocarea va fi caduc si nu va fi executat deoarece intentia de revocare s-a manifestat in mod valabil. 4. Conditiile de validitate ale testamentului. Dispozitiile testamentare fiind acte juridice, , ele trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate ale actului juridic in general dar si unele specifice testamentelor. Astfel testarul trebuie sa aibe capacitatea de a incheia actul, trebuie sa exprime un consimtamint valabil, testamentul sa aibe un obiect determinat sau determinabil iar cauza sa fie licita si morala. CONDITII DE FOND I. Capacitatea / incapacitatile 1. Incapacitatea de a dispune prin testament In aceasta privinta este necesar ca testatorul sa aibe capacitatea de a dispune prin liberalitati, iar cel in favoarea caruia s-a dispus sa aibe capacitatea de a primi prin testament. Potrivit art.856 C.civ. orice persoana este capabila de a face testament daca nu este oprita de lege. Capacitatea este, asadar, regula iar incapacitatea exceptia. este capabil de a primi prin testament oricine este conceput la epoca mortii testatorului. Rezulta ca incapacitatile trebuie sa fie expres prevazute de legiuitor iar aceste prevederi legale sunt de stricta interpretare In aceeasi ordine de idei s-a precizat ca nimeni nu poate renunta in tot sau in parte la capacitatea de a dispune sau de a primi prin testament In doctrina s-a precizat ca aceste incapacitati reglementate expres de legiuitor ingradesc capacitatea de folosinta a persoanei. Nu au capacitate (incapacitati) de a dispune prin testament : - minorii sub 16 ani, care sunt lipsiti nu numai de capacit de exercit, dar chiar de capacit de folosinta a dr de a dispune cu titlu gratuit ( cu exceptia micilor daruri manuale la aniversari sau alte ocazii) ; - minorul intre 16-18 ani nu pot dispune prin testament numai de jumatate din averea de care ar fi putut dispune dc ar fi fost majori, adica de jumate din cotitatea disponibila. - minorul intre 16-18 ani, nici cel ajuns la majorat, nu poate dispune in favoarea tutorelui (sau fostului tutore, pana la darea si aprobarea socotelilor), decat in cazul cand tutorele este un ascendent al minorului ;

- persoanele puse sub interdictie, prin hot jud nu pot dispune prin testament, nici personal, nici prin reprezentant ; lipsa discernamantului atrage incapacitatea celui in cauza de a face face dispozitii testamentare, intrucit nu are puterea de a apreciere a efectelor manifestarii sale de vointa. Persoana care lasa un legat trebuie sa aiba capacitatea de a dispune prin testament ceea ce inseamna ca va trebui sa se stabileasca daca testatorul a avut discernamint in momentul in care a intocmit actul juridic de ultima vointa. Lipsa discernamintului, fie din cauza alienatiei sau debilitatii mintale sau datorata unor cauze vremelnice ca boala, hipnoza, somnambulismul folosirea stupefiantelor etc. trebuie sa fie dovedita neechivoc prin probe concludente intrucit ea se constituie intr-o incapacitate naturala, care nu este prevazuta expres de lege ca in cazul debilului mintal pus sub interdictie care creiaza o incapacitate legala si permanent ; - persoanele care desi sunt interzise, nu au o vointa constienta in momentul intocmirii testamentului (incapacitate naturala) (boala, hipnoza, somnambulismul folosirea stupefiantelor etc.) imprejurare de fapt ce tb dovedita fara echivoc. Incapacitatile de a dipune prin testament sunt instituite in scop de protectie a testatorului si fiind sanctionate cu nulitaea relativa aceasta poate fi invocata doar de cel ocrotit sau de succesorii sai in drepturi. Actiunea judiciara care are un astfel de obiect este prescriptibila iar termenul de prescriptie incepe sa curga de la data deschiderii succesiunii, iar nu de la data intocmirii testamentului. Incapacitatile de a primi prin testament sunt incapacitati de folosinta si incapacitati de exercitiu. Incapacitatile de folosinta sunt incapacitati absolute de folosinta si incapacitati relative de folosinta. 2. Incapacitati de a primi prin testament Capacitatea de a primi prin testament o are orice persoana , afara de cele declarate de lege incapabile in acest sens. Astfel : - nu pot primi persoanele neconcepute pana la data deschiderii succesiunii ; aici incadrandu-se atat pers fizice cat si pers jur care nu au luat fiinta pana la data deschiderii succesiunii caci numai persoanele concepute la data mortii lui de cujus au capacitate de a primi prin testament de unde per a contrario se deduce ca persoanele fizice neconcepute la aceasta data nu au capacitatea de a primi prin testament. In ce priveste persoanele juridice ele nu au capacitatea de a dobindi nici un fel de drepturi si deci nici legate decit de la data indeplinirii formalitatilor legale. Pers jur care nu au indeplinit formalitatile cerute de lege au totusi capacitatea limitata de a dobindi drepturi de la data actului de infiintare dar cu conditia ca ele sa fie necesare in scopul ca pers jur sa poata lua fiinta in mod Valabil ; - nu pot primi persoanele juridice, dc legatul nu corespunde scopului lor, determinat prin lege, actul de infiintare sau statut, potrivit principiului specialitatii ; - nu pot primi tutorii, de la minorii aflati sub tutela lor sau fostii tutori de la minorii (ajunsi la majorat care s-au aflat sub tutela lor), inainte ca autoritatea tutelara sa fi aprobat socotelile tutelei, cu exceptia cand tutorele sau fostul tutore este un ascendet al minorului ; - nu pot primi medicii si farmacistii, inclusiv pers care practica ilegal medicina, de la bolnavii pe care i-au tratat in timpul bolii din care mor. In ce-i priveste pe framacisti, incapacitatea ii loveste numai pe aceia care si-au depasit atributiile de serviciu intrind in cadrul profesiunii medicilor prin efectuarea de tratamente specifice acestei din urma profesiuni in sensul ca prescriu si admnistreaza medicamente sau elibereaza medicamente fara prescriptie medicala. Nu calitatea de medic

sau farmacist conteaza ci asistenta sa cu caracter repetat si continua, acordata pt tratarea bolnavului. - nu pot primi preotii care au asistat pe testator sub aspect religios in cursul ultimei boli. - nu pot primi ofiterii de marina, de la pers aflate la bordul navei prin testamentele facute in timpul calatoriei. Prohibitia se bazeaza pe o prezumtie absoluta de abuz de influenta. II. Consimtamintul (vointa) Pentru validitatea oricarui act juridic, si deci si a testamentului, se cere ca la baza lui sa exista o vointa libera si nealterata de vreun viciu. Absenta consimtamintului, sau mai exact spus in cazul testamentului, a manifestarii unilaterale de vointa atrage sanctiunea nulitatii absolute, caci lipseste unul din elementele esentiale ale actului juridic. In privinta viciilor de consimtamint sunt aplicabile regulile din materia dreptului comun, existind unele particularitati privind testamentul. Consimtamintul este nevalabil atunci cind este afectat de eroare, violenta sau dol. In aceasta materie prezinta elemente specifice dolul sub forma captatiei si sugestiei. Sugestia consta in folosirea unor mijloace viclene in scopul de a sadi in mintea dispunatorului ideia de a face o liberalitate, pe care altfel, din proprie initiativa, nu ar fi facuto. Captatia consta in folosirea unor manopere dolosive si mijloace frauduloase in scopul de a cistiga increderea dispunatorului pentru a-i capta buna credinta si a-l determina sa o gratifice prin testament, fie pe sine sau pe o terta persoana. Prin sugestie, asadar, se urmareste nasterea ideii in cugetul dispunatorului de a face o liberalitate, iar prin captatie se directioneaza hotarirea indusa de a gratifica o anumita persoana in mod concret. In cazul captatiei se folosesc mijloace mai dure ca indepartarea rudelor testatorului, a prietenilor apropiati, interceptarea corespondentei crearea unei aparente de dependenta totala a dispunatorului aflat in stare de boala, de persoana celui care solicita liberalitatea, pe cind in cazul sugestiei mijloacele sunt mai subtile si mai isidioase, ca specularea unor sentimente, afirmatii mincinoase la adresa unor mostenitori legali etc. Oricum, cele doua forme specifice ale dolului in aceasta materie vor trebui probate ca atare trebuind evident sa nu fie confundate cu adevaratele manifestari de compasiune si manifestari de intrajutorare fireasca intre semeni care nu au la baza intentia frauduloasa de sugestie si captatie. Sanctiunea care intervine in cazul dolului este nulitatea relativa a testamentului. Anularea testamentului nu este insa posibila in acelasi timp pentru lipsa discernamintului si pentru captatie si sugestie, cele doua cauze de nulitate excluzandu-se reciproc. Avind in vedere continutul complex al testamentului, care, asa cum am aratat, poate cuprinde acte juridice de sine statatoare este posibil ca viciul de vointa sa afecteze unele dispozitii testamentare iar altele sa fie perfect valabile. Lipsa discernamintului duce la nulitatea testamentului in integralitatea sa, caci nu este de conceput ca discernamintul sa existe in privinta unor dispozitii testamentare si sa lipseasca in cazul altora, viciul de consimtamint putind insa afecta numai partial testamentul. Instanta de judecata va trebui sa deceleze, asadar, existenta viciului de consimtamint si influienta acestuia asupra continutului testamentului. Actiunea in anulare pentru vicii de consimtamint este prescriptibila potrivit dreptului comun, iar termenul de prescriptie incepe sa curga de la moartea testatorului.

III. Obiectul Pe linga conditiile privind capacitatea si consimtamintul, pentru validitatea testamentului se cere ca acesta sa aiba un obiect determinat sau determinabil si in acelasi timp licit. La fel ca la conventii in general, bunurile ce formeaza obiectul legatelor din cuprinsul testamentului trebuie sa se afle in circuitul civil. Terenurile nu puteau forma obiect al actelor juridice inter vivos dar nici pentru cauza de moarte. Ele puteau fi transmise numai pe calea mostenirii legale. Legatele avind ca obiect terenuri, chiar daca tstamentul a fost redactat cit timp aceste acte normative au fost in vigoare, ca urmare a abrogarii lor, au devenit valabile daca succesiunea s-a deschis ulterior, caci momentul in functie de care se apreciaza valabilitatea dispozitiilor tstamentare este acela al deschiderii succesiunii. Pot forma obiect al legatelor si bunurile viitoare, care nu exista in momentul redactarii testamentului si nici chiar in momentul deschiderii succesiunii. Dar bunuri dintr-o mostenire nedeschisa nu pot forma obiect al dispozitiilor testamentare, chiar daca acea mostenire s-ar deschide inainte de moartea testatorului caci astfel de dispozitii ar constitui pacte asupra unei succesiuni viitoare care sunt lovite de nulitate absoluta. IV. Cauza Cauza dispozitiilor testamentare trebuie sa fie licita si morala. Dispozi legale din materia conventiilor se aplica si actelor jur unilaterale asadar, si dispozitiilor testamentare. Cauza constituie motivul determinant si impulsiv al testamentului fiind diferit de la caz la caz. Determinat de acest motiv testatorul isi prefigureaza un scop pe care urmareste sa-l realizeze prin dispozitia testamentara. Cauza testamentului consta deci in intentia de a gratifica o anumita persoana, intentie determinata de motive concerete si subiectiv. Dc aceste motive sunt ilicite sau imorale ori nu sunt reale, actul nu poate avea nici un efect. Validitatea sau nevaliditatea cauzei, cu toate ca efectele dispozitiei testamentare se produc la deschiderea mostenirii, se raporteaza la momentul redactarii testamentului, caci atunci testaorul si-a prefigurat scopul determinat de un anume motiv sau altul care trebuie cercetat, in caz ca se pune problema de organul de justitie. Sarcina probei revine evident celui care invoca nevaliditatea cauzei, sunt admise orice mijloace de proba. CONDITII DE FORMA Asa cum rezulta din insasi definitia testamentului el este un act juridic solemn. Pentru a fi valid legiuitorul cere respectarea anumitor conditii de forma prin care vointa testatorului trebuie sa se exprime pentru a putea produce efecte juridice. Ca in toate cazurile conditiile de forma nu sunt un scop in sine ci legiuitorul, prin ele, cauta sa asigure protejarea vointei testatorului, avind in vedere efectele sale de mare importanta, iar pe de alta, in acest mod se inlatura indoiala asupra manifestarii de vointa a defunctului si se asigura certitudinea in privinta continutului acestor dispozitii. In dreptul nostru testamentul verbal nu este permis. In dreptul nostru devolutiunea testamentara este privita ca exceptia de la regula, care este aceea a devolutiunii legale, iar atunci dispozitile defunctului trebuia, prin formele prefigurate de legiuitor, sa fie neechivoce si sa exprime cu fidelitate manifestarea de vointa a testatorului. Acestea sunt ratiunile pentru care testamentul trebuie sa respecte formele prescrise de legiuitor. De principiu lipsa formei ceruta de lege este sanctionata cu nulitatea absoluta a testamentului.

Din punct de vedere al formei, codul civil cere pt valabilitatea oricarui testament ; forma scrisa si actul separat. a) Forma scrisa Indiferent de felul testamentului forma scrisa este obligatorie ad validitatem. Forma scrisa este o conditie de valditate a testamentului, si nu una de probatiune. Lipsa testamentului in forma scrisa determinata de legiuitor duce la imposibilitatea dovedirii lui, chiar in ipoteza in care testatorul nu a putut testa din cauza de forta majora sau a fost impiedecat de o terta persoana. Aceeasi este situatia chiar in ipoteza in care se dovedeste ca defunctul si-a exprimat vointa oral sau prin aprobarea unui proiect de testament nesemnat. Testamentul oral este lovit de nulitate abosulta, legatarul nu va putea dovedi intentia lui de cujus de a-l gratifica prin nici o alta proba, decat printrun inscris testamentar. Se poate intampla, insa, ca un testament sa fi fost incheiat valabil, adica in forma scrisa, dar sa nu poata fi prezentat intrucat ulterior a fost distrus sau ascuns. Se poate dovedi in acest caz cxistenta T-ului? Exista 2 situatii: 1) Este posibil ca T-ul sa fi fost distrus ori dosit, de catre testator sau de catre o terta pers ori de forta majora - fapte despre care, insa, testatorul a avut cunostinta. In toate aceste cazuri se considera ca legatele cuprinse in testamentul respectiv an fost revocate. Prin urmare. nu se va putea face in nici un fel dovada T-ului; 2) Este posibil insa, ca T-ul incheiat sa fi fost distrus sau dosit prin fapta unui tert ori datorita unei fortc majore, dupa moartea testatorului ori in timpul vietii sale, dar fara stirea testatorului. In aceste cazuri pretinsul legatar poate dovedi existenta testamentului, intrucat ceea ce voieste a dovedi este faptul ca testatorul a dispus in favoarea sa printr-un testament incheiat in formele prevazute de lege. O atare dovada se poate face prin folosirea oricarui mijloc de proba pentru dovedirea cuprinsului unui inscris care nu poate fi prezentat datorita unui caz de forta majora sau datorita faptei unui tert. Pretinsul legatar va trebui sa dovedeasca: existenta testamentului, continutul si regularitatea - sub aspectul conditiilor de fond si forma testamentului si faptul distrugerii. b) Actul separat (testament conjunctiv) - doua sau mai multe persoane nu pot testa prin acelasi act, una in favoarea celeilalte, sau in favoarea unei a treia persoane. Asadar, testamentul conjunctiv este prohibit de legiuitor. Se urmareste prin aceasta asigurarea libertatii de vointa a testatorului, caracterul personal, unilateral si revocabil al testamentului caci pluralitatea de parti ar conferi testamentului un caracter contractual. Un astfel de testament, cind mai multe persoane testeaza una in favoarea celeilalte, va fi nul absolut, nu va produce efecte jur. Testamentul nu este considerat conjunctiv atunci cind doua sau mai multe persoane testeaza pe aceeasi coala de hirtie, daca dispozitiile testamentare sunt distincte exprimind fiecare vointa unei singure persoane. Testamentul este conjunctiv numai dc ca act jur este o opera comuna a doua sau mai multe persoane. Sanctiunea care intervine pt nerespectarea conditiilor de forma instituite de legiuitor-fie a celor generale pentru toate testamentele, fie a celor cerute special pentru fiecare fel de testament-este nulitatea absoluta. In practica judecat s-au admis anumite atenuari ale acestei sanctiuni. Astfel: - un testament autentic sau mistic, desi nul pt vicii de forma, va putea produce efecte ca testament olograf (prin conversiunea actului) dc sunt indeplinite conditiile de

valabilitate ale T ului olograf, adica at cand a fost scris in intregime, data si semnat de testator ; - prin extinderea principiului exprimat in materie de donatie, se admite ca si T-ul nul pt vicii de forma ar putea fi confirmat de catre mostenitorii testatorului, dc ei executa voluntar dupa moartea lui de cujus si in cunostiinta de cauza T-ul nul pt vicii de forma ; - se admite ca T-ul nul pt vicii de forma sau T-ul conjunctiv (verbal), da nastere in sarcina moetnitorilor, la o obligatie morala, care poate forma cauza valabila a unei oblig civ asumate de mostenitor fata de legatar si care valideaza plata voluntara a legatului. - in cuprinsul tstamentului se pot include acte juridice de naturi diferite, sanctiunea nulitatii pentru vicii de forma nu vizeaza acele acte juridice care pot fi efectuate, si in alta forma decit cea testamentara. Asa, recunoasterea unui copil printr-un testament autentic, care este lovit de nulitate, fiind conjunctiv, va fi considerata valabila caci este facuta prin act autentic. Actiunea in constatarea nulitatii absolute a testamentului pentru vicii de forma este supusa prescriptiei in conditiile generale ale Decretului nr.167/1958, nulitatea putind fi invocata si pe cale de exceptie. FELURILE TESTAMENTULUI Pt validitatea T-ului in general se cer anumite conditii de forma caci el este un act jur solemn. Inafara acestor conditii generale legiuitorul impune anumite forme speciale pentru fiecare fel de testament, in functie de care, de altfel, testamentele sunt clasificate. Exista din acest punct de vedere 3 categorii de testamente: - testamente ordinare sau obisnuite, care se incheie in conditii de normalitate (T-ul olograf, T-ul autentic si T-ul secret sau mistic); - testamente privilegiate sau extraordinare, care se incheie in anumite imprejurari exceptionale (T-ul militarilor, T-ul facut in timp de boala contagioasa si T-ul maritim); - forme simplificate de testament, permise special de legiuitor, ca cele care privesc depozite de bani potrivit unor reglementari speciale sau cele ale cetatenilor romani aflati in strainatate. In privinta acestor forme testamentare sub aspectul eficientei lor juridice nu se poate vorbi de o ierarhie caci au valoare juridica egala. Functioneaza, asadar, principiul echivalentei formelor testamentare. Nu mai putin insa forta lor probanta este diferita. Dupa ce s-a dovedit insa existenta testamentului in forma prescrisa de legiuitor efectul lor juridic este acelasi, oricare ar fi forma pe care o imbrac.Testamente ordinare :olograf,autenti,cmistic TESTAMENTUL OLOGRAF C. civ. prevede ca T-ul olograf nu este valabil decit cind este scris in tot, datat si subsemnat de mina testatorului. Denumirea din grecescul holos, care inseamna intreg, total si grapfos care inseamna a scrie. Din formularea data de legiuitor vom retine, asadar, ca nu orice scriere olografa, chiar avind ca obiect transmisiunea bunurilor dupa moartea celui ce lasa mostenirea va putea fi considerata testament olograf ci numai aceea care va fi scrisa intergral, semnata si datata de mina testatorului. Aceasta e o solemnitate ceruta de lege ad validitatem si nu ad probationem. Cele 3 conditii tb indeplinite cumulative. Avantaje : e un T simplu, practic si accesibil, oricarei persoane care stie sa scrie;poate fi redactat oricind si oriunde si fara nevoia participarii unor persoane straine asigurindu-se

astfel secretul sau. Apoi, data fiind simplitatea formei sale, nu necesita cheltuieli pentru intocmirea sa. Dezavantaje : el poate fi usor sustras, distrus sau dosit, dupa moartea testatorului sau in timpul vietii sale, dar fara cunostinta sa. Vointei testatorului poate fi usor influentata in mod abuziv (captatia sau sugestia sau chiar violenta din partea celor interesati). Tot din cauza simplitatii sale el poate fi usor falsificat precum poate fi mai usor contestat decit celelalte forme de testament. Nu asigura protectia sau sectretul vointei testatorului. Poate contine dispozitii de ultima vointa neclare, confuze sau chiar contradictorii. Pentru validitatea testamentului olograf se cer a fi indeplinite 3 conditii, cumulativ : 1. testamentul sa fie scris in intregime de catre testator. Nu este valabil testamentul scris la masina de scris sau la calculator chiar daca este semnat de catre testator sau chiar dc cuprinde mentiunea ca reprezinta ultima sa vointa. Prin inpunerea acestei conditii de a fi scris in intregime de mina testatorului legiuitorul previne eventualele fraude si in caz de contestatie ca testamentul provine de la defunct da posibilitatea verificarii de scripte prin expertize de specilalitate. Scrierea se poate realiza prin orice mijloace, (cu cerneala, cu creion, cu pasta, cu creta, vopsea, carbune etc.) si pe orice material (pe hirtie, pe pinza, pe lemn, material plastic, sticla etc.); prin orice scriere (cu caractere de tipar sau de mina, stenografie); in orice limba cunoscuta de catre testator (chiar si intr-o limba moarta ca limba latina) pe un suport material sau mai multe(de pilda pe o singura foaie sau mai multe, cu conditia in acest caz sa existe o legatura materiala sau intelectuala intre ele pentru a constitui un act unitar. Se accepta scrierea pe etape a testamentului, nefiind nevoie nici de formule sacramentale si nici de titulatura ca atare de testament sau testament olograf. Se cere doar ca testamentul sa reprezinte ultima vointa a defunctului. In cazul in care testamentul prezinta stersaturi, adaugiri sau chiar modificari dar facute de mina testatorului, fie cu prilejul intocmirii acestuia, fie ulterior, s-a apreciat ca testamentul ramine valabil chiar daca adaaugirile, stersaturile etc. nu sunt semnate si datate de catre acesta cu conditia ca ele sa fie simple corecturi sau interpretari ale dispozitiilor initiale. Daca insa este vorba de dispozitii noi, sau se inlatura unele dispozitii anterioare care duc la modificarea continutului testamentului s-a considerat ca este vorba de un nou testament si trebuie scrise, semnate si datate de mina testatorului. S-a admis si imprejurarea ca testatorul poate fi ajutat de un tert la redactarea testamentului, sau ca in caz de boala si batrinete sa-i dea chiar un ajutor fizic la realizarea scrierii sprijinindu-i mina . Problema este insa ca prin acest ajutor sa nu se vicieze vointa testaorului, iar asitenta de catre un tert sa fie pur tehnica. Atunci cind testatorul nu a fost decit un instrument pasiv de exprimare a vointei altei persoane testamentul este lovit de nulitate. In legatura cu ipoteza cind in cuprinsul testamentului apare o scriitura straina se impun unele precizari. Astfel atunci cind scriitura straina nu are legatura cu continutul testamentului iar adausurile nu fac corp comun cu acesta testamentul va fi valabil ca testament olograf intrucit nu exista indicii ca s-a adus astfel vreo atingere libertatii de vointa a testaorului, indiferent ca acesta cunoscut sau nu existenta scriiturii straine ( ex cineva anotat un nr de telefon, o adresa etc). Daca scriitura interpusa in cuprinsul testamentului are legatura cu continutul acestuia trebuie facuta distinctia intre 2 situatii:

- dc interventia din cuprinsul T-ului de catre tert s-a facut cu stiinta acestuia, t-ul va fi nul absolut caci nu a fost scris in intregime de catre testator; - dc interventia tertului s-a realizat fara stiinta testatorului, t-ul va fi valabil intrucit nu s-a incalcat libertatea de vointa a acestuia. Desigur insa cele scrise de catre tert nu vor fi luate in considerare. 2. testamentul sa fie datat de mina testatorului . Data testamentului prezinta importanta dintr-un indoit punct de vedere. In primul rind, in functie de data redactarii t-lui se poate verifica dc testatorul avea capacitatea de a testa. In al doilea rind, in cazul testamentelor succesive, cu dispozitii contrare sau incompatibile se va putea determina care anume vor fi avute in vedere tinind cont de regula potrivit careia manifestarea ultima de vointa a testatorului produce efecte, revocind dispozitiile anterioare. Ceea ce este important e faptul ca data sa fie scrisa de mina testaorului. Nu are importanta locul unde este inserata, desi de regula este plasata la sfirsitul actului;ea poate sa fie insa inserata la inceputul actului sau in cuprinsul sau, ceea ce este necesar e faptul de a se putea intelege ca data se refera la intregul act. Data trebuie indicata prin precizarea zilei, lunii si a anului cind testamentul a fost redactat, ea putind fi scrisa in cifre sau in litere. Se considera ca este valabil precizata si cind se face numai referire la o sarbatoare a carei data poate fi cu certitudine stabilita (bunaoara Craciun 2ooo). Ora si locul intocmirii testamentului nu sunt necesare. In caz de nevoie aceste elemente se vor putea dovedi prin orice mijloc de proba. Nerespactarea acestor reguli in privinta datei, iar aceasta scrisa de testator este un element esential de forma a testamentului olograf, duce in mod logic la sanctiunea nulitatii absolute. Dc data este inexacta sau incompleta datorita unor erori involuntare se admite ca testamentul va fi considerat valabil daca data se va putea stabili corect cu elemnete din cuprinsul testamentului sau completate cu elemente dinafara acestuia. In caz contrar testamentul va fi nul. In cazul in care data este falsa, si acest lucru s-a realizat in mod intentionat de catre testator, testamentul va fi nul, indiferent daca falsitatea datei se datoreaza unei fraude sau nu. Testatorul poate sa fi facut mai multe testamente olografe, date cu date diferite, se ia in considerare ultimul testament redactat. Celelalte fiind nule, neproducand efecte jur ca si cand nu ar exista. 3. semnarea testamentului de catre testator. Semnatura de pe T atesta faptul ca autorul sau recunoaste ca ii exprima vointa si il insuseste ca atare si de asemenea faptul ca actul a fost incheiat in forma definitiva. Altfel se poate crede ca este vorba de un proiect lipsit de eficacitate si, oricum, neinsusit de catre testator ca exprimind vointa sa. Fiind suficienta semnatura sa obisnuita prin care sa poata fi identificat. Semnatura cu initiale este considerata valabila daca testatorul semna in mod obisnuit in acest fel. Semnatura trebuie sa fie de mina. Nu se admite ca valabila punerea parafei, stampilei ori a sigiliului. Se considera ca este nul testamentul care in locul semnaturii are pus degetul testatorului. Cei care in mod obisnuit folosesc un pseudonim pot semna cu acesta testamentul. In ce priveste locul semnaturii, daca in mod curent aceasta se afla la sfirsitul actului, se admite ca ea poate sa fie

asezata si la inceputul acestuia sau in cuprinsul sau cu conditia sa rezulte ca testatorul si-a insusit continutul intreg al testamentului si ca acesta reprezinta expresia vointei sale libere, chiar daca, de pilda, testamentul este scris pe mai multe foi de hirtie. Semnatura de pe plicul in care a se afla testamentul sa considerat ca nu este valabila caci intr-adevar cei interesati ar putea introduce in el un act care sa nu reprez vointa testatorului. Cele trei elemente obligatorii ale testamentului trebuie sa reprezinte un tot unitar caci numai impreuna dau intreaga masura a acestui act juridic asa cum legiuitorul l-a gindit. Legea prevede ca testamentul, indiferent de forma lui, gasit cu prilejul inventarierii bunurilor succesorale de catre orice pers tb sa fie depus la instanta de la locul deschiderii suceesiuni ; se semneaza spre neschimbare si se pastreaza in depozit la biroul notarului public sau la instanta. T-ul olograf are puterea doveditoare a unui inscris sub semnatura privata. Sarcina dovedirii ca testamentul provine si este semnat de catre testator revine celor care-l invoca dupa principiul de drept comun potrivit caruia cel ce pretinde un drept trebuie sa-l dovedeasca. Aici legatarii care pretind un drept impotriva mostenitorilor legali au sarcina probei iar instanta la cererea lor va ordona verificarea actului, potrivit procedurii privitoare la verificarea de scripte. In ce priveste data t-lui olograf, prin derogare de la dreptul comun, dc scrisul si semnatura au fost recunoscute de catre cei carora li se opune sau prin verficarea de scripte s-a dovedit ca apartin testatorului se considera ca cea indicata are valoare de data certa. Daca data este contestata totusi cel care o contesta are sarcina probei si nu cel care intelege sa invoce t-ul. Avind in vedere caracterul de solemnitate al datei cuprinse in testament cel care o contesta nu o va putea combate decit prin elemente intrinseci T-ului cu exceptia fraudei sau a lipsei de discernamint a testatorului care pot fi dovedite prin orice mijloc de proba, asadar, chiar extrinseci T-ului. TESTAMENTUL AUTENTIC Testamentul autentic este acela care, potrivit legii, este autentifiat de notarul public. Testamentul autentic prezinta unele avantaje dar si unele inconveniente. Avantaje : se mentioneaza ca in aceasta forma pot testa si persoanele care nu stiu sa scrie sau sa citeasca si care astfel nu au acces la testamentul olograf. Apoi testamentul autentic este un act de autoritate publica, iar forta sa probanta este mai puternica decit a testamentului olograf caci continutul actului este verificat de notar in sensul de nu cuprinde dispozitii contrare legii sau clauze obscure care, de regula, genereaza litigii intre succesori. Sarcina dovezii contrare revine celui care-l contesta. T-ul autentic mai are avantajul ca un exemplar original se pastreaza la biroul notarului public astfel incit pericolul ca testamentul sa fie sustras sau distrus este mai mic decit la testamentul olograf. Ca inconveneinte se mentioneaza faptul ca testamentul autentic necesita cheltuieli si pierdere de timp prin indeplinirea formalitatilor prevazute de lege si ca nu asigura secretul in aceasi masura ca testamentul olograf. Testamentul autentic poate fi redactat de catre testator, sau de catre notarul public sau de catre un avocat

dupa indicatiile testatorului. Autentificarea lui se poate realiza de catre orice birou notarial din tara. Secretarii consiliilor locale, din localitatile in care nu functioneaza birouri notariale nu au competenta de a autentifica testamente. Testamentul fiind un act cu caracter strict personal testatorul nu-l poate incheia prin mandatar ci trebuie sa fie prezent personal la autentificare. El poate fi autentificat la sediul biroului notarial sau in alt loc (de pilda la domiciliul testatorului) daca testatorul este impiedecat de motive temeinice sa se prezinte la notar. T-ul se redacteaza in limba romana, dar notarul poate autentifica si un testament intocmit intr-o alta limba pe care o cunoaste sau dupa ce ia cunostinta de cuprinsul testamentului prin interpret. Notarul public este obligat sa constate autentificarea printr-o incheiere care trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii :data si locul autentificarii, iar daca s-a realizat infara biroului notarial mentionarea motivelor care au determinat acest lucru,datele de identificare a testatorului, constatarea ca testatorul si-a exprimat consimtamintul si ca acesta l-a semnat in fata notarului. Dc testatorul nu a putut sa semneze trebuie sa se faca mentiune despre aceasta si despre cauza acestei situatii. In cazul in care nu sunt indeplinite conditiile de autentificare a testamentului notarul da in termen de 5 zile de la inregistrarea cererii de autentificare o incheiere de respingere motivata, care poate fi atacata la judecatorie. In cazul in care instanta dispune ca autentificarea se poate face notarul va proceda potrivit hotaririi judecatoresti. Sanctiunea care intervine in cazul nerespectarii prevederilor legale prin autentificarea testamentului este nulitatea absoluta. Actul nul insa ca testament autentic poate fi valid ca testament olograf daca conditiile cerute pentru aceasta forma testamentara sunt implinite. Forta probanta a testamentului autentic, este diferita dupa cum este vorba de constatarile personale ale agentului instrumentator sau de declaratiile testatorului de care acesta a luat numai act. Constatarile personale ale notarului, in indeplinirea atributiilor sale legale ca data si locul autentificarii, identificarea si prezenta personala a testatorului, exprimarea consimtamintului de catre acesta, semnarea actului in fata notarului, fac dovada pina la inscrierea in fals. In schimb, declaratiile testatorului sau alte imprejurari de care notarul nu a luat cunostinta prin propriile sale simturi si deci nu a putut verifica veracitatea lor fac dovada numai pina la proba contrara. TESTAMENTUL MISTIC T-ul mistic sau secret este acela care fiind scris de catre testator sau de catre alta persoana, dar semnat de testator, strans si sigilat este prezentat judecatoriei pentru efectuarea formalitatilor de suprascriere reglementate de lege. El asigura secretul dispozliilor, poate fi pastral spre a fi ferit de falsificare sau distrugcre. T-ul mistic este foarte putin folosit in practica. T-ul mistic este o forma intermediara intre t-ul olograf si cel autentic caci avem de a face, pe de o parte, cu un inscris sub semnatura privata (dispozitiile testamentare) si un inscris autentic (suprascrierea realizata de judecator). Asa fiind el imprumuta avantajele si dezavantajele de la cele doua forme de testament precizate.

Avantaj : asigura secretul asupra dispozitiilor testamentare, dezavantaje : poate fi utilizat numai de catre persoanele care stiu scrie si citi , iar in ce priveste forta sa probanta, dispozitiile testamentare au forta probanta a actului sub semnatura privata, iar actul de suprascriere are forta probanta pina la inscrierea in fals. El este aproape inutilizabil in practica caci testatorul fie redacteaza un testament olograf singur, fie, daca recurge la autoritati, face un testament autentic. T-ul mistic poate sa fie scris de catre testator sau de catre o alta persoana, sau poate fi dactilografiat dar, in toate cazurile, trebuie sa fie semnat de catre testator. El trebuie apoi strins si sigilat si prezentat judecatorului delegat pentru efectuarea actului de suprascriere. Daca testamentul nu a fost sigilat in mod corespunzator, astfel incit s-ar putea inlocui testamentul acesta va fi declarat nul. Judecatorul caruia i se prezinta testamentul intocmeste un proces -verbal prin care se constata prezentarea testatorului, faptul ca a fost identificat si declaratia acestuia ca testamentul reprezinta vointa sa si ca a fost semnat de catre el. Cind testatorul nu poate vorbi declaratia ca testamentul este al sau o va face inscris in capul actului de subscriptie . Actul de suprascriere va fi semnat de catre testator si de catre judecator, iar data testamentului va fi aceea din actul de suprascriere. Daca testatorul nu poate semna actul de suprascriere din cauze ulterioare datei redactarii si semnarii testamentului se va face mentiune despre aceasta in procesul verbal. Procesul- verbal de suprascriere trebuie intocmit fara intrerupere prin aceasta legiuitorul cautind sa inlature pericolul inlocuirii testamentului. T-ul poate fi pastrat atit de catre testator, sau de catre o alta persoana dar si de catre judecatoria la care s-au efectuat formalitatile de suprascriere. Ulterior decesului testatorului formalitatile necesare sunt la fel ca in cazul testamentului olograf. In cazul in care formalitatile reglementate de lege nu au fost respectate t-ul mistic va fi lovit de nulitate absoluta. T-ul mistic are puterea doveditoare a unui inscris sub semnatura privata (pana la proba contrara), iar procesul-verbal suprascris de judecator are puterea unui act autentic. TESTAMENTELE PRIVILEGIATE Sunt testamente autrentificate in forme specificate, at cand intocmirea lor se face in anumite imprejurari deosebite. Cei aflati in imprejurarile exceptionale determinate de legiuitor, pot recurge la testamentul olograf respectind regulile specifice acestuia, dar pot testa si in formele special reglementate pentru astfel de imprejurari, realizind testamente autentice simplificate. Aceste forme testamentare sunt:t-ul militarilor, tul facut pe timp de boala contagioasa si t-ul maritim. Testamentul militarilor Militarii aflati pe teritoriu strain in misiune, sau prizonieri la inamic ori pe teritoriul tarii intr-o localitate asediata sau intr-un loc fara comunicatie cu exteriorul din cauza razboiului pot testa in fata comandantului militar al unitatii sau in fata unui alt ofiter asistat de doi martori. In cazul in care militarul, bolnav sau ranit fiind, este internat intr-un spital militar va putea testa in fata medicului militar sef, asistat de comandantul militar al spitalului. Testamentul facut in timp de boala contagioasa In cazul in care o localitate este izolata din cauza ciumei sau a unei alte boli contagioase, persoanele aflate intr-o

astfel de localitate pot testa in forma autentica in fata unui membru al consiliului local asistat de doi martori. Recurgerea la aceste forme testamentare nu este admisa daca in localitatea respectiva exista birou notarial. Testamentul maritim In cazul persoanelor aflate in calatorie pe mare, fie ca sunt calatori, fie ca sunt membri ai echipajului, acestea pot testa in forma autentica simplificata, dar numai atita timp cit vasul se afla in calatorie pe mare si nu atunci cind se afla ancorat la tarm. De asemenea nu se poate recurge la aceasta forma simplificata nici atunci cind vasul, desi se afla pe mare, se apropie de un tarm strain unde se afla un agent consular la RO. In acest caz se va testa in formele testamentare ordinare. Cu atit mai mult nu se va putea recurge la forma simplificata de testament cind vasul se apropie de tarmul Romaniei. Testamentul maritim se intocmeste in fata comandantului navei sau a unui inlocuitor al sau, asistat de ofiterul intendent de bord sau inlocuitorul sau si de doi martori. Testamentul se redacteaza in 2 exemplare originale si nu poate cuprinde dispozitii in favoarea ofiterilor instrumentatori, daca nu sunt rude in grad succesibil sau sot cu testatorul. Daca testatorul este chiar comandantul navei sau unul din cei desemnati de lege sa primeasca testamentele intocmite in astfel de conditii, testamentul se fa face in fata persoanei care urmeaza testatorului in ordine ierarhica. Cind vasul ancoreaza intrun port strain in care se afla un agent consular roman, un exemplar al tstamentului se preda acestuia pentru a fi expediat in tara. Daca vasul ancoreaza intrun port romanesc ambele exemplare se predau organului portuar pentru a fi trimise biroului notarial de la domiciliul testatorului. Daca la domiciliul testatorului exista mai multe birouri notariale testamentul se va trimite, biroului notarial care tine registrul de evidenta a succesiunilor din circumscriptia domiciliului testatorului. Nerespectarea acestor formalitati se sanctioneaza cu nulitatea. Toate testamentele privilegiate sunt valabile numai dc testaorul moare in timpul imprejurarilor exceptionale care l-au impiedicat sa testeze in formele ordinare. Altfel testamentele isi pierd automat eficacitatea dupa 6 luni (3 luni la cel maritim) de la incetarea imprejurarii respective. Alte testamente in forme simplificate Evolutia vietii economico-sociale a impus legiuitorului solutii legislative si cu privire la alte modalitati de a dispune pentru cauza de moarte. In primul rind exista reglementari speciale privitoare la dispozitiile testamantare care au ca obiect sume de bani depuse la CEC sau la alte unitati bancare si apoi cu privire la testamentele cetatenilor romani aflati in strainatate. a) T-ul privind sumele de bani depuse la CEC sau alte unitati bancare. Titularii depunerilor de sume de bani la CEC au posibilitatea de a dispune de aceste sume prin una din formele testamentare ordinare sau privilegiate, intr-o clauza denumita cluaza testamentara. Titularul depunerii are dreptul sa indice CEC persoanele carora urmeaza sa li se elibereze sumele depuse, in caz de deces. Depunerile asupra carora nu s-au dat dispozitii testamentare se elibereaza de CEC mostenitorilor legali sau testamentari. O dispozitie pentru cauza de moarte privind sumele depuse la CEC, sub forma clauzei testamentare o poate da numai titularul libretului, chai daca suma a fost depusa pe numele sau de catre alta persoana.

Clauza testamentara este considerata in doctrina ca fiind un legat cu titlu particular, si deci supusa regulilor de validitate ale testamentului in general. Clauza testamentara fiind considerata asadar o liberalitate pentru cauza de moarte produce efcete la decesul titularului de libret Pina la moartea sa titularul libretului are posibilitatea sa adauge alte sume sau sa le retraga pe cele existente, in tot sau in parte. Este vorba in acest din urma caz de o revocare partiala sau totala a legatului. Revocarea legatului se poate realiza atit prin anularea clauzei testamentare cit si printr-un alt testament, ordinar sau privilegiat b) Testamentul facut de cetatenii romani in strainatate. Codul civil prevede ca :romanul ce s-ar afla in tara straina va putea face testamentul sau, sau in forma olografa, sau in forma autentica intrebuintata in locul unde se face testamentul. Asadar, cetateanul roman aflat in strainatate va putea testa in forma olografa dupa legea romana, chiar daca legea straina nu prevede aceasta forma testamentara, prin exceptie de la regula locus regit actum. In privinta testamentului autentic vor trebui respectate regulile legii locului unde se intocmeste testamentul. Cetatenii romani aflati in strainatate pot testa in forma autentica potrivit legii romane in fata agentilor nostri consulari sau diplomatici.

LEGATELE 1.Notiune Legatal este actul jur cuprins intr-un testament prin care testatorul desemneaza una sau mai multe persoane care, la decesul sau, vor primi intregul patrimoniu, o fractiune din patrimoniu sau anumite bunuri determinate. Legatul este o liberalitate, un act jur unilateral, cu titlu gratuit si pt cauza de moarte, cuprins intr-un testament, prin care legatarul desemneaza una sau mai multe pers (numite legatari), care la decesul sau, vor primi, dupa caz, patrimoniul, o fractiune din patrimoniu sau anumite bunuri determinate din paatrimoniul apartinand testatorului. 2. DESEMNAREA LEGATARULUI Desemnarea persoanei gratificate trebuie facuta prin testament si personal de catre testator. Legatul ca act juridic produce efecte numai daca este cuprins intr-o forma testaentara. Ca atare, persoana gratificata, penltru a dobandi ceea ce i-a lasat testatorul, trebuic sa fie desemnata chiar in testament. Daca prin testament nu se desemneaza persoana legatarului, ci se precizeaza numai ca persoana legatarului a fost comunicata verbal mostenitorului legal legatul secret), legatul este nul. Tot nul va fi si legatul facut unei persoane nedeterminate sau insuficient determinate. Se admite insa, ca determinarea persoanei legatarului sa se raporteaze nu la data ntocmirii T-lui ci la data executarii legatului. Spre exemplu va fi valabil legatul fcut viitorului sot al fiicei testatorului. Legatul fiind un act juridic personal, care ni poate fi facut prin reprezentare, se intelege ca si persoana legatarului tb desemnata personal de catre testator. In consecinta, legatele prin care testatorul a dispus ca persoana legatarului sa fie aleasa de o terta persoana va fi nul. Pt desemnarea persoanei legatarului, legea nu cere anumite forme sacramentalc, ci tb facuta intr-o forma din care sa rezulte vointa rcala a testatorului. Desemnarea poatc fi directa, adica prin indicarca numelui si a prenurmelui legatarlui, sau prin indicarea unei calitati care o individualizeaza (de exemplu, nepot, var etc.). sau indirect (de exemplu. prin indicarea unor elemente, altele decat calitatea care il individualizeaza, cu ajutorul carora se va identifica legatarul). CLASIFICAREA LEGATELOR 1. Clasificarea legatelor din punct de vedere al obiectului lor: 1. Legatul universal care are ca obiect intregul patrimoniu al testatorului. Este vorba de vocatie la intreg, nu la emolument, adica la cantitatea de bunuri primita efectiv. Testatorul poate lasa universalitatea bunurilor la unul sau la mai multi legatari universali : dc unul singur accepta mostenirea, va lua tot ; dc mai multi accepta, vor imparti tot. Legatull este tot universal chiar daca din cauza unor legate cu titlu particular si sarcini. emolumentul mostenirii ar fi neinsemnat; in cazul in care legatarii cu titlu particular ar renunta sau beneficiarii sarcinilor nu ar pretinde drepturile lor, legatarul universal in virtutea vocatiei sale universale, va culege intreaga mostenire. Codul civil nu pretinde anumite formule pentru redactarea testamentuhii care cuprinde un legat universal; se pot folosi orice cuvinte din care, trebuie sa rezulte ca s-a conferit vocatia asupra ntregii mosteniri. Astfel, sunt considerate legate universale: legatul asupra tuturor bunurilor mobile si imobile, legatul nudei proprietati asupra intrcgii mosteniri, Iegatul cotitatii disponibile.

Pentru instituirea unui legatar universal nu se cer formule sacramentale fiind suficient sa rezulte intentia testatorului de a face un astfel de legat. In practica au fost considerate legate universale, cu toate ca nu s-a folosit aceasta expresie: - legatul tuturor bunurilor mobile si imobile; - legatul nudei proprietati a intregii mosteniri. S-a considerat ca dupa incetarea uzufructului nuda proprietate se intregeste si devine proprietate deplina. - legatul cotitatii disponibile, intrucit s-a argumentat, in lipsa de mostenitori rezervatari sau in cazul ca cei existenti nu pot sau nu vor sa vina la mostenire, legatarul are vocatie la intreaga mostenire. S-a precizat insa ca in acest caz se impune a se cerceta daca testatorul nu a avut totusi intentia de a limita vocatia legatarului numai la cotitatea disponibila calculata in raport de situatia din ziua redactarii testamentului; - legatul prisosului sau al ramasitei dupa ce se executa celelalte legate cuprinse in testament, intrucit se considera ca daca ceilalti legatari nu pot sau nu vor sa vina la mostenire legatarul instituit prin aceasta formula, a prisosului sau a ceea ce ramine, va culege intreaga mostenire. Si in acest caz se impune a se cerceta daca nu cumva testatorul nu a avut intentia sa limiteze vocatia legatarului numai la o parte din mostenire si daca nu exista si mostenitori rezervatari. 2. Legatul cu titlu universal - confera legatarului vocatie numai la o cota parte ( o fractiune) din universalitatea bunurilor testatorului. Ceea ce este caracteristic legatului cu titlu universal, la fel ca in cazul celui universal este vocatia legatarului la o fractiune din mostenire iar nu emolumentul cules. Legatarii au dr fiecare la fractiunea precizata in testament. Dc unul din ei renunta, partea lui profita mostenitorilor legali, iar nu celorlalti legatari cu titlu particular. Sunt considerate legate cu titlu universal: - legatul unei fractiuni din mostenire, - legatul tuturor buurilor mobile; - legatul tuturor bunurilor imobile; - legatul unei fractiuni din bunurile imobile; - legatul unei fractiuni din bunurile mobile. - legatul facut de un minor intre 16-18 ani cu privire la intreaga mostenire. Asa cum s-a precizat in literatura juridica, in cazul in care un minor intre 16 si 18 ani face un legat cu privire la intreaga sa mostenire, acest legat nu va fi un legat universal ci un legat cu titlu universal minorul nu poate dispune decit de jumatate din bunurile de care poate dispune persoana majora. Intrucit obiectul legatului cu titlu universal este o cota parte determinata din mostenire legatarul nu poate profita de cota ce i s-ar fi cuvenit altui legatar cu titlu universal in ipoteza ca nu ar putea sau nu ar voi sa vina la mostenire. De o astfel de cota vor putea beneficia insa legatarii universali sau mostenitorii legali. Legatarul cu titlu universal va putea profita insa de renuntarea sau inlaturarea de la mostenire a legatarului cu titlu particular sau a mostenitorilor rezervatari daca prezenta acestora ar fi micsorat fractiunea care i se cuvenea lui. 3. Legatul cu titlu particular confera legatarului vocatie la unul sau mai multe bunuri determinate, indiferent de valoarea acestora, spre deosebire de legatele universale sau cu titlu universal care confera vocatie (chemare) la o universalitate sau la o parte din aceasta . Valoarea legatului cu titlu particular poate fi mai mare decit cea a legatului universal sau cu titlu universal, ceea ce demonstreaza odata in plus ca nu emolumentul in sine conteaza ci vocatia pe care o confera fiecare legat in parte.

Navand vocatie la o universalitate, legatarul particular nu dobandeste decat bunurile lasate lui, darn u raspunde de pasivul(datoriile) mostenirii. Legatul cu titlu particular poate avea ca obiect atit bunuri corporale, individual determinate sau de gen, cit si bunuri incorporale, cum sunt creantele. Cele mai adesea se confera legatarului dreptul de proprietate asupra bunurilor, fie exclusiva, fie o cota ideala sau numai nuda proprietate dar se pot conferi si alte drepturi reale ca uzufructul, abitatia etc. Si un lucru incorporal poate face obiectul acestui legat: de exemplu, testatorul lasa in favoarea legatarului o creanta pe care o avea contra unui tert. Legatul cu titlu particular poate avea ca obiect un singur lucru sau mai multe lucruri; de exemplu. legatul tuturor bunurilor dintr-o anumita localitate. Un legat cu titlu particular care reclama unele explicatii speciale este legatul lucrului altuia. Acest legat consta in aceea ca testatorul dispunc printr-un legat de un bun care nu ii apartine nici in momentul intocmirii testamentului si nici in momentul deschiderii succesiunii. Va fi valabil un asemenea legat? In primul rand, problema se pune numai in legatura cu bunurile individuate determinate, deoarcce numai aceste bunuri apartin unei anumite persoane. Legatul care are ca object un lucru determinat generic nu ridica nici o problema, caci un anumit gen de bunuri nu poate apartine unei anumite persoane. Drept urmare, chiar daca in patrimoniul testatorului nu se gasesc bunuri din genul respectiv, legatul este valabil. In al doilea rand, pentru a fi vorba de legatul lucrului altuia se cere ca testatorul sa nu aiba nici un drept asupra bunului obiect al legatului. Pentru a raspunde la intrebare trebuie sa distingem doua situatii: a) Cand testatorul cunostea ca bunul nu este al sau, legatul este valabil. Se prezuma ca testatorul a voit sa-1 oblige pe cel tinut la executarea legatului sa procure bunul si sa-1 predea Icgatarului. In acest caz, legatul da nastere unei obligatii de a face in sarcina celui tinut la executarea legatului. Acesta va putea, fie sa procure bunul spre a-1 remite legatarului, fie sa de legatarului valoarea lucrului din momentul mortii testatorului; b) Cand testatorul nu cunostea ca bunul de care a dispus nu este al sau, ci al altuia, legatul va fi nul. In acest caz. testatorul a fost in eroare; se prezuma ca daca ar fi stiut ca bunul nu-i apartine nu ar fi dispus de el. In cazul in care din testament nu rezulta cu claritate daca testatorul a stiut sau nu ca lucrul apartine altuia, legatarul care invoca testamentul in favoarea sa, trebuie sa faca dovada, prin orice mijloace de proba, ca testatorul a stiut ca bunul obiect al legatutui apartine altei persoane. 2. Clasificarea legatelor dupa modalitatea care le afecteaza: 1. Legate pure si simple- Este legatul neafectat de nici o modalitate. Care isi produc efectele imediat la data mortii testaorului. In acest caz drepturile legatarului se dobindesc din momentul deschiderii succesiunii asemanator cu situatia mostenitorilor legali. 2. Legate afectate de termen a caror executare sau stingere depinde de un termen (suspensiv sau extinctive). In cazul termenului suspensiv executarea legatului este aminata pina la implinirea lui (de pilda la sase luni de la deschiderea mostenirii) dar drepturile legatarului se nasc si se pot transmite inter vivos si mortis cauza din momentul deschiderii mostenirii. In cazul legatului afectat de un termen extinctiv legatul isi produce efectele din momentul deschiderii

mostenirii, la fel ca in cazul legatului pur si simplu, dar la implinirea termenului legatul se stinge (de pilda cind se lasa prin legat dobinzile unei sume de bani pe o durata de timp sau dreptul la o renta pe o durata limitata). 3. Legate sub conditie - a carui nastere sau stingere depinde de un eveniment viitor si incert cit priveste producerea lui (conditia suspensiva sau rezolutorie). In cazul conditiei suspensive legatarul nu devine proprietar sau creditor la data deschiderii succesiunii ci numai de la data indeplinirii sau neindeplinirii evenimentului (conditiei) in functie de faptul daca conditia este pozitiva sau negativa. Daca conditia s-a realizat ea produce efecte retroactive, legatarul devenind proprietar sau creditor din momentul deschiderii mostenirii. In cazul conditiei rezolutorii drepturile legatarului se nasc din momentul deschiderii succesiunii, la fel ca in cazul legatelor pure si simple. Daca conditia rezolutorie se realzeaza legatul se desfiinteaza retroactiv de la data deschiderii mostenirii. Intr-o asemenea situatie se desfiinteaza retroactiv si drepturile dobindite de succesorii in drepturi ai legatarului, fie prin acte intre vii, fie pentru cauza de moarte. Daca conditia rezolutorie nu se realizeaza, sau este sigur ca nu se poate realiza drepturile legatarului se consolideaza definitiv ca si cum ar fi fost un legat pur si simplu. 4. Legate cu sarcina sarcina este o obligatie (de a da, de a face sau de a nu face) impusa de testator legatarului, fie in interesul testaorului fie in interesul legatarului, fie in interesul unie terte pers. INEFICACITATEA LEGATELOR-----O data intocmite in forma testamentara prevazuta de lege legatele isi produc efectele la deschiderea succesiunii testatorului. In anumite cazuri, insa, legatele sunt lipsite de eficacitate juridica, fiind desfiintate cu efect retroactiv. Ineficacitatea legatelor poate fi determinate de nulitatea lor, de revocarea lor sau de caducitatea lor. A. Nulitatea legatelor Cauzele de nulitate sau de anulare a legatelor sunt cele care lovesc orice act juridic, de exemplu, nerespectarea formei prevazutc dc legc, incapacitatca testatorului, viciile de consimtamant etc. Sunt nule legatele incheiate cu incalcarea normelor imperative ale legii privtoare la conditiile esentiale de validitate. Vor fi deci nule legatele facute cu nerespectarea formei prevazute de lege pt testamentul in care sunt cuprinse cele avand un obiect illicit ori imoral. Sunt anulabile legatele facute sub imperiul unui viciu de consimtamant si cele facute cu incalcarea normelor legale privind capacitatea testatorului. Sunt valabile legatele avand ca obiect terenuri dc deschiderea succesiunii a avut loc ulterior abrogarii legilor care consacrau faptul ca terenurile nu pot forma obiect al legatelor; chiar dc testamentul a fost intocmit sub imperiul acestira, caci legatele sunt destinate a produce efecte numai la data decesului. B. Revocarea legatelor Revocarea legatelor poate fi opera testatorului sau a instantei judecatoresti; in primul caz avem o revocare voluntara. in al doilea o revocare judecatoreasca. Revocare adica desfiintarea legatelor ulterior nasterii lor valabile. 1. Revocarea voluntar consta in desfiintarea legatului prin vointa testatorului. Ca act unilateral de ultima vointa destinat a produce efecte jur abia la moartea testatorului, legatul este un act esentialmente revocabil in timpul vietii acestuia, fara a adduce astfel atingere vreunui drept castigat si fara a fi necesar sa se ceara consimtamantul legatarului sau al unei alte pers.

a) Revocarea voluntar expres - n cazul n care rezult dintr-o declaraie anume a testatorului n acest sens cuprinsa intr-un testament ulterior sau intr-un act authentic obisnuit. O asemenea revocare este valabila chiar dc restul testamentului in care a fost cuprinsa ar fi nul sau ineficace, cata vreme insasi vointa de revocare a fost valabil exprimata. Legea nu cere ca vointa de revocare sa fie exprimata in vreun fel anume, deci poate fi si tacita, cand ea rezulta neindoilenic din acte sau fapte jur ale testaorului. Este un act solemn, iar lipsa formei este sancionat cu nulitatea absolut. b) Revocarea voluntar tacit - cand ea rezulta neindoilenic din acte sau fapte jur ale testatorului, cum sunt : - intocmirea unui alt testament, posterior, ale carui dispozitii sunt contrare sau incompatibile cu mentinerea legatului anterior. Incompatibilitatea presuoune imposibilitatea absolut material sau juridic de a aduce la ndeplinire dou legate din dou testamente succesive. Contrarietatea presupune o imposibilitate de executare concomitent a dou dispoziii testamentare succesive, dar aceast imposibilitate nu este una absolut, ci doar una relativ, deductibil dup intenia subiectiv a testatorului - prin nstrinarea sau distrugerea voluntar a bunului care formeaz obiectul legatului in timpul vietii testatorului; legatul anterior este revocat, chiar dc instrainarea este nula ca atare ca ci ea arata intentia instrainatorului de a revoca legatul (de anu lasa bunul legatarului) si chiar dc ulterior instrainarii, bunul legat ar fi revenit in patrimoniul testatorului .Esenial este nu att nstrinarea bunului n sine, ct intenia exteriorizat a testatorului de a dispune altfel dect prin legatul iniial de bunul respectiv. Constau in revocari voluntare tacite : - distrugerea voluntar a testamentului de ctre testator ; - distrugerea bunului legat ; Revocarea unui testament sau a unei dispoziii testamentare, fiind o dispoziie de ultim voin ca i testamentul nsui, poate fi revocat sau retractat. Retractarea expres a revocrii testamentului nu se poate face dect prin act autentic distinct sau printr-un testament posterior. Testatorul nu poate renunta valabil, cu anticipatie, la dr sau de a revoca legatele anterioare, o asemenea renuntare fiind nula. 2. Revocarea judectoreasc constituie o sanctiune civila pt legatarul care s-a facut vinovat fata de testator sau fata de memoria acestuia de faptele prevaz de lege. Ea poate interveni numai dupa moartea testatorului la cererea celor interesati pt urmat cauze : a) nendeplinirea sarcinilor de catre legatarul gratificat cu un legat cu sarcini. Nendeplinirea sarcinilor atrage revocarea legatului doar n cazul n care aceasta este culpabil, deci imputabil legatarului, iar nu i atunci cnd se datorete unui caz fortuit sau de for major. b) pentru ingratitudinea legatarului, manifestata printr-un atentat la viata testatorului sau prin savarsirea de delicte, cruzimi ori injurii grave. c) printr-o injurie grava la adresa memoriei testatorului. C. CADUCITATEA legatelor Caducitate e o cauza de desfiintare retroactiva a legatului ( nascut valabil si nerevocat), datorita unor imprejurari posterioare intocmirii testamentului, straine dc vointa testatorului, independente de vreo culpa din partea legatarului si care fac imposibila executarea legatului. Cazurile de caducitate a. Predecesul legatarului - orice dispoziie testamentar devine caduc, cnd acela n favoarea cruia a fost fcut a murit naintea testatorului. Deoarece legatul ca orice

liberalitate este un act juridic intuitu personae. Legatul nu este caduc, dc testatorul a dispus ca in caz de predeces al legatarului, legatul sa fie cules de motenitorii legatarului si in situatia in care intentia testatorului a fost sa gratifice nu un individ anume ci pe orice pers care va avea la data executarii legatului, o anulita conditie ( ex decanul facultatii). b. Incapacitatea legatarului de a primi legatul survenit ulterior datei testamentului si inainte de executarea lui. c. Nendeplinirea condiiei suspensive sub care a fost stipulat legatul, cand este sigur ca acea conditie nu se va mai indeplini. d. Refuzul legatarului de a primi legatul adica renuntarea la legat. Refuzul tb sa intervina dupa decesul testatorului. e. Pieirea n ntregime a bunului legat f. epuizarea prin donatii. DREPTUL DE ACRESAMANT Prin exceptie de la regula fireasca, in cazul unui legat conjunctiv, adica at cand acelasi bun este lasat mai multor legatari, fara ca testatorul sa arate partea fiecaruia, se prevede ca obiectul legataului va reveni in intregime aceluia dintre colegatari care va veni efectiv la mostenire, ori se va imparti intre 2 sau mai multi colegatari, care ar veni impreuna la mostenire, fara a se scadea partea cuvenita colegatarului care n-ar voi sau n-ar putea sa vina la mostenire, parte care va face sa creasca in mod corespunzator emolumentul legatarilor acceptanti. Acest drep de adaugire opereaza de drept si obligatoriu, in urmat conditii : - sa existe mai multi legatari ; - legatele lor sa priveasca acelasi obiect ; - sa existe intentia testatorului de a conferi fiecaruia dintre legatari o vocatie eventuala la intregul obiect, iar nu o vocatie fractionara ; - unul sau mai multi dintre colegatari sa nu poata ori sa nu vrea sa primeasca legatul ; Dr de acresamant opereaza si asupra sarcinilor in sensul ca sarcina care afecta legatul ineficace va tb sa fie executata in intregime de cei care iau efectiv bunul sau bunurile legate cu aceasta sarcina. Dr de acresamant opereaza identic si in cazul mostenirii legale. DEZMOSTENIREA = dispozitia de ultima vointa prin care teslatorul inlatura de la mostenire pe unul sau mai multi mostenitori legali ( rude sau sot supravietuitor), in limitele legii. Dezmostenirea motenitorilor nerezervatari sc poate face fara nici o limita. Mostenitorii rezervatari pot fi dezmosteniti numai in limitele cotitaii disponibile. Ei au dreptul potrivit legii la mostenire chiar si impotriva vointei lui de cujus. a)Dezmostenirea directa- se face prin declaratia expresa a vointei testatorului de a inlatura de la mostenire pe unul sau unii din mostenitorii legali. Ea poate fi partiala, cand se inlatura de la mostenire numai unui sau unii dintre erezi ; mostenirea se va cuveni in acte caz, celorlalti mostenitori legali, ramasi dupa inltaurarea celor exheredati. Dezmostenirea poate fi totala inlaturand pe tori mostenitorii legali, astfel ea va reveni legatarului universal ori legatarilor instituiti prin testament ; dc testatorul a dispus exheredarea totala fara a institui un legatar aceasta este interzisa, pt ca nu se poate admite ca patrimoniul defunctului sa nu revina nimanui, echivaland cu scoaterea bunurilor din circuitul civil. Se admite totusi ramanerea vacanta a mostenirii cand devine mostenitor statul.

b) Dezmostenirea indirecta se realizeaza prin instituirea catre testator a unor legate care epuizeaza intreaga mostenire. In acest caz, dc legatul ar fi lovit de ineficacitate, situatia mostenirii se va rezolva fie in fct de interpretarea vointei testatorului, cand el doreste sa exheredeze pe mostenitori sub conditia eficacitatii legatului, atunci se deschide mostenirea legala, dc el doreste sa-i inltaure pe toti mostenitorii legali, mostenirea devine vacanta si va reveni statului. c)Dezmostenire sanctiune cand testatorul prevede ca vor fi inlaturati de la mostenire aceia dintre mostenitori care vor ataca testamentul cu actiune in nulitate. Aceasta isi produce efectul dc actiunea a fost respinsa, testamentul consideranduse valid. EXECUTIA TESTAMENTARA EXECUTORL TESTAMENTAR Executarea dispozitiilor de ultima vointa cuprinse in testament este de regula in sarcina mostenitorilor legali sau legatarilor universali. Testatorul, este indreptatit sa numeasca o pers sau mai multe ca executor testamentar care sa asigure indeplinirea intocmai a dispozitiilor sale de ultima vointa si caruia notariatul de stat ii va elibera un certificat atestand aceasta calitate. Executia testamentara este un mandat, iar executorul un mandatar. Asemenari / Deosebiri intre mandatul executorului si cel de drept comun : Deosebiri : a)sarcina executorulni testamentar Incepe de la moartea lestatorului, pe cand sarcina mandatarului inceteaza la moartea inandantitlui; b)puterile si alribuliilc cxecutorului sunt fixate In linii generale de lege, testatorul neavand. In principiu drepiul de a conferi puteri mai mari, spre deosebire de ceea ce poale face mandantul in slabilirea sarcinilor mandatarului; c)executornl testamentar poate fi numit numai prin testament, pc cand In cazul mandatului sc poate concepc si un mandat tacit; d)de indata ce a acceptat execuiunea testamentara, executorul, in principiu, nu mai poale renunta la ea. pe cand mandatarul arc aceasla posibililate. Misiunea generals a executorului testamenlar este aceea de a veghea la executarea dispozitiilor cuprinse In testament si de a asigura Tnfaptuirea lor. Puterile cxeculonilui testamentar difera dupa cum testatoml i-a conferit sau nu sezin. Executornl testamentar fara sezina arc In cadrul misinnii generale ce apartinc oricarui executor testamentar urmatoarelc drepturi si obligatii: a) sa ceara notariatului competent punerea peceiior daca sunt mostenitori minori, interzisi sau absenti b) sa struie ca notariatul de stat sa faca inventarul bunuiiior succesiunii; c) sa se grijeasca de luarea tuturor masiirilor pentru conservarea bunurilor succesorale; d) sa intervinainjudecata penlru apararea validitatii testamenltilui . Executorul testamcntar fra sezina are mai mult un rol de supravcghere a executarii, rolul de a se ingriji de executare. el se ingrijeste de execulare, fr a executa el insusi dispozitnlc testamentare. Spre a-i asigura un rol mai acliv In executarea testamentului, testatorul poate sa conferc executorului sezina, adica detenliunea bunurilor mobile existente In palrimoniul succesoral la data deschiderii succcsiunii, pentru a asigura plata legatelor si executarea sarciniior prevazute In testament . Sezina nu se presupune, ci trebuie menionata expres in testament, chiar daca nu in termeni sacramentali. Ea se poate referi la toate bunurile mobile sau numai la o parte din ele.

Durata sezinei nu poate depasi un an de la data mortii testatorului sau de la data cand executiunea a fost materialmente posibila. In schimb, accasta durata poate fi scurtata, fie prin vointa testatorului, lie prin vointa mostenitorilor, daca acestia ofera sumc Indestulatoare pentm plata legatelor de bunuri mobile sau daca dovedesc ca au platit aceste legate . Executorul testamentar are, inainte de toate, drepturile si tndatoririle executorului fara sezina. La acestea se adauga si tirmatoarele drepturi si indatoriri care-i stint proprii: a) execulorul are obligatia de a achita legatarilor particulari legatele de bunuri mobile (art. 916, alin. 3, C. civ.): b) In cazul cand sumele din patrimoniu] testatorului stint insuficiente pentm plata legatelor, executorul este obligat sa ceara vinderea bunurilor succesorale mobile, spre a-si proctira sumele necesare (art. 916, alin. 3, C. civ.) Execulorul testamentar raspmide pentm indeplinirea obligatiilor sale ca orice mandalar El are obligatia -'ca orice mandatar, de altfel - sa dea socoteala de gestiunea sa Daca au fost mai mult, executori sezinari ei rSspund solidar de gestiunea bunurilor mobile ce li s-au incredintal cu exceptia cazului cand testalorul le-a delimit finctiile i fiecarc dintrc ei s-a limital la funciile credintate Funcia execulorului testamcntar inceteaza'in urmaloarele cazuri: a) deplinirea tuturor dispozitiilor testamentare; b) moartea executorului testamentar c) revocarea executorului penlru abuz san incapacitate; se face de calre instanta judecatoreasca la cererea mostenitorilor; d) renuntarea executorului de a conlinua sarcina intrucal ii cauzeaza prejudicii. Trebuie subliniat ca incetarea executiunii testamentare nu se confunda cu incetarea sezinei; executiunea testamenlara conlinua si dupa incetarea sezinei, pana cand cxecutorul isi indeplineste misiunea. 2. Limitele dreptului de a dispune de bunurile motenirii Din cele aratale anterior, rezuita ca orice pcrsoana (fizica) poate dispune asa cum doreste de bunurile sale, pentru timpul cand nu va mai fi in viata. Din anumite considerente insa, legea nu a recunoscut posibilitatea persoanei fizice de a dispune prin acte juridice de bunurile ce vor alcatui mo$tenirea, decat in anumite limite. Astfel, nimeni nu poate dispune pentru cauza de moarte de patrimoniul sau decat prin acte juridice esentialmente revocabile (legate cuprinse nlr-un testament). Rezulta ca orice pacte asupra moteniiii viitoare (nedeschise) sunt interzise de lege. Tot astfel, nimeni nu poate dispune de bunurile sale prin acte juridice decal pentru cazul propriei sale morti. Dispunatoml nu ar putea sa stabileasca soarta bunurilor sale si dupa moartea celor caiora le-a lasat aceste bunuri. Dispozitiile testamentare prin care s-ar stabili o ordine succesorala a bunurilor mostenirii sunt prohibite de lege. In sfaisit cel care lasa mostenirea nu poate face liberalitai prin care sa ncalce acea parte a mostenirii, numita rezerva succcsorala. pe care legea o recunoaste unora dintre mostaiilorii legali (cunosculi ca motcnitori rczervalari). Astfel, dispunatonil, in prezenta mostcnitorilor rezervatari nu poate dispune prin liberalitati, decat de o parte din mostcnire, numila cotitatea disponibila; . n continuare vom prezenta, pe scurt, cele trei, limite ale drcptului de a dispune prin acte juridice de bununle mostenirii

REZERVA SUCCESORALA Dreptul de a dispune de bunurile motenirii este limitat prin interzicerea actelor asupra succesiunii viitoare, interzicerea substituiilor fideicomisare i interdicia nclcrii rezervei succesorale. Rezerva succesoral este acea parte din patrimoniul celui care las motenirea la care motenitorii au dreptul n virtutea legii, mpotriva voinei defunctului manifestat prin liberaliti fcute n timpul vieii (donaii) i/sau prin dispoziii testamentare pentru cauz de moarte (legate sau exeheredri).227 Dac exist motenitori rezervatari, iar defunctul a dispus de bunurile sale prin donaii i/sau testament, masa succesoral se mparte n dou pri: rezerva succesoral i cotitatea disponibil. Cotitatea disponibil este acea parte a patrimoniului care excede rezervei succesorale i de care defunctul poate dispune liber, nengrdit, inclusiv prin donaii i prin dispoziii testamentare. Cotitatea disponibil se obine prin scderea din masa succesoral a rezervei succesorale. Potrivit art. 841, 842, 843 Cod civil i art. 1 i 2 din Legea nr. 31971944, sunt motenitori rezervatari: - descendenii defunctului de orice grad; - ascendenii privilegiai; - soul supravieuitor al defunctului. 9.8.14. Dreptul de opiune succesoral Potrivit art. 686 Cod civil, nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moteniri ce i se cuvine. Dreptul de opiune succesoral se exercit prin intermediul actului juridic de opiune succesoral care reprezint actul prin care titularul dreptului subiectiv de opiune succesoral are posibilitatea de alegere ntre a accepta pur i simplu, a accepta sub beneficiu de inventar sau a renuna la motenire. Conform art. 688 Cod civil, efectele acceptrii se suie pn n ziua deschiderii motenirii, iar potrivit art. 696 Cod civil, motenitorul care a renunat la motenire este considerat c nu a avut niciodat aceast calitate. Succesibilul are trei posibiliti dup deschiderea motenirii i anume228: 1) acceptarea pur i simpl a motenirii; 2) acceptarea sub beneficiu de inventar; 3) renunarea la motenire. Dreptul de opiune succesoral aparine tuturor persoanelor cu vocaie succesoral, indiferent dac vocaia lor este legal sau testamentar, fr deosebire dup cum vocaia este universal, cu titlu universal sau cu titlu particular. Dreptul de opiune succesoral se prescrie n termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii, n cazul transmisiunilor universale i cu titlu universal, n raport de prevederile art. 700 Cod civil, astfel cum acesta a fost modificat prin Decretul nr. 73/1954 i n termen de 3 ani n cazul transmisiunilor cu titlu particular (termenul general de prescripie potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958).