Sunteți pe pagina 1din 144

r

N E

VORBEŞT E

PĂRINTEL E

CLEOP A

17

f

SFATURI ALE PĂRINTELUI CLEOPA CONSEMNATE DE PĂRINTELE IOANICHIE BĂLAN ÎN ANII 1950 1

Unele

sfinţia

sa

30 XII 1954

lămuriri

primite

când

de

la

Târgu

Neamţ

venit

cu la Mănăstirea

am

Sihăstria, în ziua de 30 XII 1954:

- Cel mai mare lucru ce se cere călugărului este rugăciunea curată. -

Omului pe pământ nu-i trebuie altceva decât să primească de la Dumnezeu darul Sfântului Duh, adică dragostea. -

Prin rugăciune curată omul primeşte darul Sfântului Duh, adică dragostea.

-

Semn

avem

dragoste

în

noi

este

când

vedem pe toţi oamenii la fel. Iubim la fel

şi pe drepţi

şi pe păcătoşi,

zice:

Pe cei drepţi

păcătoşi

miluieşti.

Deci

avem

iubeşti şi pe cei

dragostea

lui

Dumnezeu care pe cei drepţi iubeşte şi pe cei păcătoşi

îi miluieşte.

1

In

acest

capitol

au

fost

aşezate

fragmente

din

cuvintele rostite cu ocazia unei vizite făcute la Mănăstirea Sihăstria între 30 XII 1954 şi 13 I 1955 de Părintele Cleopa, în acea vreme staret al Mănăstirii Slatina.

7

Fiecare sfânt după cum a trăit aşa a rânduit şi

- altora să facă pentru a se mântui, că sunt multe căi de mântuire. Unii cer rugăciunea lui Iisus, alţii citirea psalmilor, alţii altceva. Rugăciunea lui Iisus e foarte de folos a se practica, dar are nevoie de un timp de linişte pentru a o putea deprinde, apoi poţi petrece şi în obşte. Dar noi, care suntem plini numai de griji, nu putem să o deprindem. Mie mi-e şi necaz pe aceia care tot vorbesc de rugăciunea lui Iisus, dar nu fac nimic. - După Sfântul Isihie, trezvia atenţiei se compu- ne din patru părţi. Insă trei lucruri ni se cer mai ales:

1. să luăm aminte la gândurile ce ne vin; 2. să nu ne învoim cu ele şi 3. să le gonim cu rugăciunea lui Iisus. -

Nu trebuie să lăsăm nefăcută pravila noastră, ci s-o facem cu toată atenţia. Eu uneori zic multe acatiste, paraclise şi altele, dar mai mult mă îndulcesc de Psaltire, când cuget la unele stihuri din ea. Dar pentru a o citi trebuie să avem linişte.

-

ne

punem nouă unele

legi,

pe care

de

vom păzi cu sfinţenie,

vom

avea pace în

inimă.

le

Ε

nevoie totuşi uneori alta mai bună.

să-ţi

schimbi rânduiala pentru

- Trebuie să ajutăm obştea şi pe stareţ.

-

Nu trebuie

fugim

de

acest lucru la linişte,

fiind egoişti şi având în noi iubire de sine,

ci

ne

punem în slujba aproapelui (obştii) cu ce avem de sus. - Motivul este puntea spre păcat. - Să păzim cu sfinţenie canoanele Sfinţilor

Părinţi, să păstrăm neştirbită tradiţia Bisericii noastre pusă de Sfinţii Părinţi.

9

Dacă

putem

între

noi

adevărata

nu

avea

- dragoste, să avem măcar o dragoste făţarnică şi din

aceea apoi vom ajunge la adevărata dragoste a lui Hristos (Sfântul Ioan Scărarul).

-

nu

dorim a merge la pustie înainte

de

a

dobândi dragostea adevărată în viaţa de obşte (Sfântul

Varsanufie).

  • - Putem trăi

avea acestea trei:

şi în obşte

ca în pustie,

de vom

1. Defăimare de sine. 2. Să ne vedem dedesubtul a toată zidirea.

3. Să avem dragoste în noi (după Sfântul Varsa- nufie).

-

fii

gata întotdeauna ca,

de

te

va

schimba

stareţul din această ascultare, să primeşti orice altă ascultare din cele mai de jos fără a te tulbura.

  • - Să nu ţii la ascultarea în care eşti, ci, oricând

se va ivi momentul, las-o altuia fără a te tulbura. Dar

până atunci fă-o cu dragoste.

  • - Ε adevărat că eşti destul de învăluit de griji şi

nu poţi avea o rugăciune mai curată,

dar, pe cât poţi,

să ai întotdeauna întristarea minţii pentru păcate şi

ajunge aceasta. Oricând mergi sau faci ceva nu sta, ci

ori cugetă cu mintea la ceva, ori repetă un stih,

ori să

ai întristare pentru păcate,

toate

sunt lucrarea

mintii, dar cel mai bun lucru este să zici mereu

„Doamne Iisuse". Această rugăciune este formată din şapte cuvinte, închipuind cele şapte daruri ale Duhului Sfânt.

10

Din predica de la Botezul Domnului din 6 I 1955 în Paraclis

Trebuie să avem o credinţă cunoscătoare, dar

- şi una lucrătoare. Prima credinţă e drăcească, dacă nu o unim cu a doua. -

Trebuie

unim

credinţa

cu

faptele.

dovedim din fapte că suntem creştini.

Din predica spusă la Sfânta Liturghie în ziua de 8 I 1955

  • - Sufletul câştigă liniştea cea adevărată numai

în biserică. Nimic nu ne-a lăsat Dumnezeu sub cer

mai scump ca Sfânta Liturghie (Sfântul Ioan Gură de Aur).

  • - Cum vom lua aminte cu atenţie

la

tot

ce

se

citeşte şi se cântă în biserică, vom avea mai mare pace

în suflet.

Oricâte griji

am avea, trebuie

le

lăsăm

toate pentru a lua parte la Sfânta Liturghie (se adaugă şi pilda lui Teofil 2 , care a fost vândut de tatăl său ca rob şi a scăpat de moarte prin Sfânta Liturghie).

Predică la Paraclis

ţinută

noaptea (8-9 I)

după Utrenie

  • - Cea

mai primită rugăciune e

cea de miezul

nopţii. Miezonoptica e prima laudă şi principala laudă

bisericească. Ca mărturie avem pe Proorocul David ce

zice: În

miezul

nopţii m-am

sculat să

mă mărturisesc

Ţie, Doamne (Ps. 118, 62). Sau: În toate nopţile cu lacrimile mele aşternutul meu am udat (Ps. 6, 6). Sau:

„Despre ascultarea de părinţi şi minunea Sfintei Liturghii".

ş

ă

11

Făcutu-m-am ca un corb de noapte

în

loc nelocuit

(Ps.

101, 7). La fel ne pot fi pildă două păsări, irodiul

şi pasărea liră,

care cântă numai noaptea în cele mai

pustii locuri. Această rugăciune de noapte reprezintă rugăciunea Mântuitorului în grădina Ghetsimani. Iar Ceasul I e timpul când Domnul a fost prins. Rugăciu-

nea de miezul nopţii e rugăciunea cea de aur. O

jumătate de noapte

dormim

şi

o jumătate

ne

rugăm. Ne e destul să dormim două-trei ore înainte de

Utrenie şi vreo două după Utrenie.

- Somnul prea mult îl îmbată pe om ca vinul. - Pe călugărul ce nu-şi face pravila Dumnezeu îl socoteşte ca pe un mort. - La miezul nopţii s-a născut Iisus în peşteră, când au cântat îngerii. Atunci (noaptea) a fost prins

spre patimă.

Atunci a înviat. Atunci va fi judecata

lumii, care va ţine atât cât se citesc cei şase psalmi ai

Utreniei, potrivit celor şase cuvinte ale Domnului:

Veniţi

că am flămânzit,

am însetat, gol am fost,

..., în temniţă, bolnav

... sau Plecaţi de la Mine

... - Mântuitorul adeseori se ruga noaptea. Uneori se retrăgea singur în munte şi se ruga. Şi sfinţii apostoli, când erau închişi, noaptea

...

- se sculau şi cântau împreună, încât s-au deschis uşile temniţei, ba şi inimile iudeilor. -

Toţi Sfinţii Părinţi se rugau noaptea.

Unui

pustnic i s-au descoperit trei coroane: 1) una de aramă,

ce reprezintă rugăciunea cea de ziuă,

ca

ceea ce

se

face cu multă răspândire, 2) una de argint, ce închipuie rugăciunea cea de dimineaţă, ca ceea ce este

făcută cu mintea mai adunată,

3)

una

de

aur,

ce

«

12

închipuie rugăciunea de miezul nopţii, curată şi mai adunată. -

Această

rugăciune

e

cea

mai

ca

cea mai

primită

de

Dumnezeu, deoarece noaptea,

când

toată

lumea

doarme şi când se fac în lume cele mai urâte păcate,

monahul se scoală la rugăciune. -

Fericit e

acela ce

lasă

somnul

şi

noaptea.

se roagă

-

Când

te

scoli,

mai

înainte

de

orice

lucru,

aleargă la nevinovata rugăciune.

9 I 1955 Spicuiri din predica de la Sihla

Rugăciunea

şi

dragostea

- înjugate la monah ca doi boi.

pururea

fie

Trupul să facă slujba Martei, iar mintea să stea la picioarele Domnului ca Maria.

-

-

Cel

ce

se roagă

având ură

sau

gânduri rele

asupra cuiva, este ca o mireasă care curveşte de faţă

cu mirele său. - Cel ce râvneşte a se osteni numai pentru sine e semn că are iubire de sine. Însă noi trebuie să căutăm folosul fratelui, aceasta este dragostea cea adevărată. - Atunci când suntem în primejdie trebuie să ne ascundem puţin pentru a trece mânia Domnului sau a omului, pentru ca să nu pătimim ceva din mândrie sau

din nepurtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Aşa a fugit

Iacov de fratele său, Moise de la faţa lui Faraon,

David de Saul, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel de Irod, primii creştini de închinătorii la idoli etc. Sfântul

Atanasie cel Mare (vreme de 46 de ani),

Sfântul

Teodor Studitul (vreme de 12 ani), toţi sfinţii fugeau

13

de primejdii. Iar atunci când omul nu mai poate, face Domnul ce nu poate omul.

  • - Noi,

ca oameni,

trebuie

fugim,

iar

de

va

rândui Domnul să fim prinşi, ştie El cum să ne ajute.

  • - Dumnezeu atunci ne ajută, când noi facem tot

ce putem pentru mântuirea noastră. Ce folos tragem din această fugă de mânie sau prigoană? Poate noi ne putem mântui răbdând, dar îl facem pe fratele nostru ca să păcătuiască prin noi.

  • - Deci trebuie să avem iubire de aproapele. Noi poate câştigăm, dar păgubim pe aproapele nostru.

  • - Dacă noi căutăm să potolim pe aproapele cu vreun dar şi nu-l împăcăm, atunci să fugim.

    • - Suntem

datori

deci

ne

ferim

din

calea

mâniei aproapelui pentru că îl iubim, iar de trebuie să

răbdăm, cu voia Domnului, ne va da El atunci ajutor.

  • - Cu neputinţă e să petreacă la un loc iubirea de argint (rădăcina tuturor patimilor) cu iubirea de aproapele.

    • - Zavistia este mai rea decât dracul

(Pilda lui

Saul când David îi cânta şi scăpa atunci de drac, dar

nu şi de zavistie).

  • - Zavistia e o rugină a inimii, o scârbă pentru

sporirea fratelui său. Are necaz pe fratele său, care are

daruri mai bune.

  • - Zavistia este egală cu patima iubirii de argint

(vezi pilda cea de la Mântuirea păcătoşilor). Zavistia nu se bucură niciodată de sporul fratelui său.

14

1955 - Spicuiri din predica de Duminică seara la masă la Mănăstirea Sihăstria

9

I

Despre paza minţii şi a inimii

  • - Cum sporim? Prin paza minţii şi a inimii, a rugăciunii şi a trezviei (după Sfântul Varsanufie).

    • - Mintea e portarul inimii, ea nu trebuie să lase gândurile să intre în inimă.

      • - Gândurile intră în inimă prin cele cinci simţuri

sau ferestre. Dar şi din inimă izvorăsc diferite patimi.

Mintea însă le goneşte şi pe unele şi pe altele cu ajutorul Domnului.

  • - Primele începuturi ale gândurilor nu trebuiesc

primite.

  • - Întâi vine momeala,

apoi unirea cu gândul,

lupta, învoirea, după aceea păcatul.

  • - Dar fără trezvia atenţiei (minţii) nu putem

scăpa de gânduri.

  • - Când ne vine vreun gând trebuie să-l gonim

prin atenţia inimii.

  • - Să luăm aminte că lupta noastră este împotriva

stăpânitorilor întunericului veacului acestuia şi cele mai de nevoie arme sunt rugăciunea şi trezvia atenţiei.

  • - Paza mintii

multe feluri:

sau trezvia atenţiei

este

de

mai

1. Primul fel de pază e împotriva imaginaţiei, a fanteziei. Îngerii nu au imaginaţie, dar cum Lucifer şi-a imaginat mărirea dumnezeirii, a şi căzut din cer. La fel a fost făcut şi Adam, dar cum a greşit - a primit imaginaţia nemuririi, a pomului etc. - a şi fost izgonit

din rai. De aceea pururea ne luptă vrăjmaşul prin închipuire.

15

-

Nici

o

patimă

nu

intră decât prin închipuire.

Primul atac intră prin imaginaţie. Imaginaţia e pod al

dracilor, căci pe acest pod intră dracii în om.

  • - Trebuie ca mintea să stea de strajă în primele răsărituri ale gândurilor şi să nu le primească.

    • - Dracii nu ostenesc niciodată a ne momi, căci ei ştiu ce scump e un suflet.

      • - Nouă ne trebuie trezvie mare. Să avem trezvia

întotdeauna.

  • - Mai grea e lupta cu mintea decât cu trupul, cu

lucrul. Pentru a păcătui cu trupul ne trebuie trei lucruri: timpul, locul şi lucrul. Dar la păcătuirea cu mintea foarte uşor se face păcatul: oriunde, oricând şi fără nici un lucru. Mare pază ne trebuie deci la acest

război.

Imediat trebuie să tăiem gândurile rele.

Ne

trebuie trei lucruri ca să putem a ne lupta cu gândurile

(cu imaginaţia):

a)

ne

trezvim zicând:

De unde

este

acest

gând? Acest lucru se face prin frica Domnului ce luminează ochiul mintii. b) Să ne împotrivim cu mintea de la primul atac al păcatului. c) Să ne aducem aminte de numele Domnului ce ne ajută, zicând neîncetat „Doamne Iisuse". În fiecare clipă supărăm pe Domnul, de aceea trebuie ca neîncetat să ne rugăm cu această rugăciune. Când vom avea multe gânduri necurate în minte, numai cu numele Domnului să le gonim. De ai scăpat gândurile în inimă, aruncă rugăciunea lui Iisus în mijlocul lor şi pe toate le va alunga. Aşa vom putea lupta împotriva imaginaţiei.

5

16

2.

Al

doilea fe l

pace a inimii.

de trezvie a atenţiei este

a păzi

  • - Oricât ne-am osteni în osteneli trupeşti, nimi c

nu ne ajut ă de nu vom păzi pacea inimii. Lupt a

noastr ă o putem duce numa i cu pacea inimii.

  • - Tulburare a inimii tulbură mintea.

  • - Căruţ ă a dracilor este tulburarea inimii. Cum

putem păz i pacea inimii?

Ca

avem pac e în

inimă

trebui e să păzim aceste două lucruri:

a) Să ne lăsăm cu totul în voia lui Dumnezeu .

b)

avem dragoste

la

fel

faţ ă

de

toţi,

făr ă

deosebire. Toţi suntem fraţi în Iisus Hristos. Pace a

inimii

se

câştigă

deci

prin

aceste

două

lucruri:

dragoste a de aproapel e şi lăsarea în voia Domnului.

Inima e ca arcul la ceas.

Şi precum atunci când arcul

se

deranjeaz ă tot

ceasul

este defect,

tot

aşa este

şi

inima când se tulbură, omul toate le fac e făr ă pace.

Precum

cerbul

  • - care, vânător, de primeşte de la el săgeata,

este

urmărit

fiind

de

chiar de fuge ,

îns ă săgeata fiind în el, tot moare, de nu-i va scoate cineva săgeata, aşa este şi cu noi. De primim săgeţile

diavolului în noi, tulburarea inimii e cu noi.

scoatem

deci

săgeţile

diavolului

din

inimă

rugăciune , spovedanie etc.

prin

3.

Al

treilea fel

de trezvie

atenţiei

să zicem neîncetat rugăciunea lui Iisus. Să chemăm pe Domnu l neîncetat. De aceea am şi luat metaniil e în mână . Mere u să luăm aminte la sine, zicând: „Oare de când nu am zis «Doamne Iisuse»? Cât a trecut?" . Căci vom da seama înaintea lui Hristos de aceasta.

a

este

17

-

Minte a noastr ă se închin ă la fe l de fe l de idoli.

De nu ne rugă m cu minte a atentă suntem c a o mireas ă

ce păcătuieşt e cu altul înainte a mirelui său.

Da r no i

ne-am logodit cu El, suntem mireas a lui Hristos.

De nu ne împreună m cu Hristos la rugăciune , atunci preacurvim duhovniceşte .

-

4.

aducem

Al patrule a fe l

amint e

de trezvi e a atenţiei

de

cugetare a

est e

să ne moarte .

neînceta t

l a

Bărbatu l înţelept în vreme a ispitei toat e l e rabd ă prin aceast ă cugetare . De nimi c nu suntem atât de siguri c a

de moarte . Ştim c ă vo m muri, dar nu ştim cu m şi

când.

cugetăm l a

stihurile următoar e din

Scriptură , car e vorbes c despr e moarte :

Isus

Sfânt a Sirah:

Adu-ţi aminte de

cele

mai

de pe

urmă

ale

tale

şi

în

veac nu vei greşi. Proorocul David:

S-au

stins

ca

fumul zilele

mele

şi

uscat

...

Sau:

Anii

oasele

noştri

mele

uscăciune s-au

s-au

o ca pânza păianjenului

ca

socotit

...

Zilele

zilele

lui

 

anilor

noştri

şaptezeci

...

Sau:

Omul

ca iarba,

ca

floarea

câmpului. Sau:

Uscatu-

s-a

iarba şi

floarea

ei

a

căzut

...

Dec i iată

ce

suntem:

fum , abur, iarbă, pânz ă d e păianjen , floar e etc.

  • - Să ne cunoaştem dec i nimicnici a noastră .

Spicuiri din predica de la masă, seara zilei de 11 ianuarie 1955

Despr e fazel e rugăciunii

Rugăciune a

se

împart e

în

trei

faze :

1.

rugăciune a verbală , 2. rugăciune a mintală , 3. rugăciu -

nea inimii. -

Se deosebes c patru faz e pentru a ajung e omu l la adevărat a rugăciune :

18

 

1.

Faz a

întâ i

se numeşt e rugăciun e spurcat ă

(necurată),

adică atunci când omul

s e roag ă numa i

cu

limba ,

da r

cu

minte a

adun ă gânduri

trupeşti

rel e

şi

necurat e (ma i bin e zis atunci când minte a s e gândeşt e la cele trei păcat e generale: iubirea de argint, de slavă

şi

iubire a de

păcate).

poftă ,

din car e izvorăs c toat e celelalt e

  • 2. Faz a a dou a se numeşt e rugăciune a pierzare ,

vrednic ă de

osând ă ca

şi prima.

În

prima faz ă minte a

er a

cu

gândul

la

cel e

trei

păcat e

generale .

În

rugăciune a pierzar e minte a nu se gândeşt e la patimi,

c i

numa i

l a

lucruri

nefolositoare .

Acu m

minte a

s e

învârt e î n juru l materie i (Am s ă mă duc , am s ă fac , am să cumpăr, am să zic etc.).

3. Faz a a treia se numeşt e rugăciun e furare , când

omu l

st ă

la

rugăciun e

şi

încep e

a

se

trezi,

a lua

Se

luptă

cu

mintea ,

cu gândurile , împotriv a

aminte . patimilo r

şi

răspândirii

minţii.

Astfe l

uneori

este

biruit,

alteori biruitor.

În

această lupt ă

suntem într-o

rugăciun e

jumătat e

fericită ,

jumătat

e

osândită .

Î n

aceast ă luptă,

pentru a-şi

aduna mai bin e gândurile ,

omu l poat e cuget a la rai, la iad, la patimil e Domnului .

4. Faz a a patra se numeşt e rugăciun e răpire , exta z sau contemplaţie , când omul încep e a plâng e la

rugăciun e cu mar e foc ,

cu râu de lacrimi, părăseşt e

materi a şi

astfe l minte a vorbeşt e cu Domnu l prin

suspinuri. Se ma i numeşt e şi rugăciune a de fo c sau uimire . Acu m omu l n u are nic i o imaginaţie, căci n u poat e

nimi c să-şi mai imaginez e despr e Dumnezeu . Omu l s e

aprind e

d e

o

mar e dragost e d e Dumnezeu ,

potrivit

19

stihului de la Cântare a Cântărilor: Frăţiorul meu, eşti

al meu şi

eu

tot al

tău.

Diavolu l însă, ştiind c e mar e folo s are omul pri n aceast ă unir e a omului cu Dumneze u pri n minte , lupt ă cu mar e puter e împotriv a noastr ă prin primel e trei

faz e ale rugăciunii, pentru ca să nu ajunge m la aceast ă ultimă fază . De aceea avem atâta silă de rugăciune .

  • - Cât

vo m

fi

cu

minte a

la poft e

sau

la

alte

lucruri nefolositoar e sau lupte cu gânduril e noastre , ne

află m î n primel e trei faz e d e rugăciune .

  • - Rugăciune a se potriveşt e foart e bin e cu cel e

trei trept e duhovniceşti:

1. Rugăciune a făptuitorului, adic ă a celui ce se mărgineşt e numa i l a cantitat e (care s e roag ă verbal);

2. Rugăciune a contemplativului, adic ă a celui ce caut ă calitat e în rugăciun e (este tot un a cu rugăciune a mintală); 3. Rugăciune a dup ă dar, adică a celui ce se roag ă î n extaz.

Treptel e urcuşului duhovnices c sunt trei şi anume :

spr e rugăciun e

1. Făptuire a morală , car e este părăsire a de cătr e sufletul raţiona l a făptuirilo r cu lucrul, adic ă părăsire a

păcatelor şi a semnelor păcatelor cu lucrul,

atunci

când omu l nu mai fac e păcat e cu lucrul, cân d s e lupt ă

cu

minte a

împotriv a

păcatelor

cu

lucrul

şi

se

sârguieşt e să pun ă în locul păcatelor virtuţil e contrare .

  • - Sufletu l taie păcatul cu lucrul şi pun e virtutea

în loc. Aceast ă treapt ă odihnă dinspr e patimi.

s e mai numeşt e

sâmbătă ,

adic ă

20

2.

Contemplaţi a

natural ă

în

du h sau

este îndoit ă a

dou a

a

treaptă .

La

Se ma i numeşt e sâmbet e

treapt ă sufleteşti duh.

ajung e

şi

Acu m

din

odihnă . lepăda t

aceast ă

sufletul

s e

car e prin lupt ă

patimil e natural ă păcatel e

trupeşti

omul

contemplaţi a de

s ă

scap e părăseşt e

î n

cel e

gânduri.

Acu m

omu l

lucrare a patimilor din gând prin contemplaţi a natural ă

Omul

din

aceast ă faz ă nu

mai ved e lucruril e

din duh. din natur ă

aşa

cum sunt,

ci devine

surd

la aceste a

şi

toat e cel e simţite l e prefac e în cele duhovniceşti.

-

Îşi

înalţ ă

minte a

de

la zidir e

la Ziditor. Îl

preţuieşt e

prin

cugetare a

din

zidir e

 

l a

cel e

duhovniceşti. Acu m nu-l mai sminteşt e p e om nici

vederea , nici cântare a cea omenească ,

ci

l e

înalţ ă

pe

aceste a la cel e nevăzut e din cer. Aceast a este lucrare a

minţii (dup ă Sfântu l Maxi m Mărturisitorul).

Aceast a este a doua odihn ă a sufletului, mut ă omu l din tru p l a cel e cereşti. -

când se

Aceast a este slobozeni a sufletulu i raţional, ce

a slobozit

chiar lucrarea celor cinci

simţuri.

Acu m

omu l nu se mai sminteşte, ci părăseşt e lucrare a cea

dup ă fir e a simţurilor. În juru l lui vede numa i lucrare a

lui Dumnezeu .

Prima treapt ă

s e nume a

sâmbăt ă

sau

ziua a şasea; a doua se numeşt e sâmbet e sau ziua a

şaptea .

3. Treapt a

a

treia

se numeşt e ziua

sâmbetel e

sâmbetelor

şi

înseamn ă

nu

a

opt a slobozeni a

sau

sufletulu i raţional, ci odihna sufletulu i raţional ce îşi retrag e minte a de l a cel e ma i duhovniceşti raţiuni prin extaz . Omu l e dumneze u dup ă dar.

21

În treapt a a doua omul se folose a de zidir e ca să

ajung ă la Ziditor, la Dumnezeu .

Se mut a

de

la zidir e

la Zidito r (Însetat-a sufletul meu spre Dumnezeul cel tare, cel viu). Pri n lucrarea minţii omul se suie sus.

În treapt a

a

treia

nu

mai

est e contemplaţi a

naturală , c i odihna sufletulu i în Dumnezeu . Acu m au pătruns razel e Duhulu i Sfân t î n om. Acu m Dumneze u odihneşt e în el şi el în Dumnezeu . Aceast a est e îndumnezeire a dup ă dar.

Dec i când omu l

lucrul.

În

prima treapt ă sau

ziua

a

şasea est e atunci

fug e treapt a

d e Egipt,

a

doua

când

sau

scapă

ziua

a

d e păcatul şapte a omul

c u

călătoreşt e cătr e Dumnezeu . În treapt a a trei a sau ziua

a opt a omul, pustiu de oric e gând, se odihneşt e în Dumnezeu . Acu m omul e plin de dragoste a lui

Dumnezeu , semnul s e

roag ă lucru:

făr ă

nici

formă .

Acest a est e

minte a

s e

roag ă

de

o

omu l goal ă

a ajun s

oric e

în această treaptă:

gând.

Ştie numa i un singur

din toat ă

inima,

să-L iubeasc ă pe Dumneze u

din tot sufletu l şi cugetul său.

  • - Urcuşu l acestor trei trept e est e în zigzaguri.

În

- aceeaşi zi

aceeaşi

zi

omul

urc ă

pân ă

sus

se întoarc e pân ă la ultima treaptă ,

şi

tot

în

pentr u că

rugăciune a est e cea ma i mar e treapt ă duhovnicească . Exist ă zigzaguri şi curb e în rugăciune .

Uni i

au avut dragost e mar e cătr e Dumneze u şi

reped e au ajun s sus, cum au fost mucenicii. Alţii urc ă

în zigzag,

mai încet,

având o

voinţ ă

mai

este

şi

ma i

slab,

dar

şi

el

are nădejde .

slabă. Ce i

Altul su b

de

ascultare, cei bolnav i etc. vor lua şi ei aceeaşi cunună .

22

  • - Ţint a

pentru

toţi

est e

aceeaşi:

extazul dra-

gostei, îns ă urcuşul pentr u unii e mai repede , pentr u

alţii

ma i încet.

  • - Uneori omu l este foart e uşor la toate ,

Îns ă

alteori să nu ne

est e plictisit, leneş, slăbit, întristat, rece .

descurajăm , căci sunt mult e întorsături şi zigzaguri.

  • - Să alergăm înapo i la rugăciune ,

căci cale a ce

n e duc e l a treapt a adevărat ă este numa i rugăciunea .

  • - Rugăciune a aduc e în sufle t dragoste a adevă -

rată . Rugăciune a est e maic a tuturor virtuţilor. Cruci i nu ni s e par e aşa de grea pri n rugăciune .

Cale a

  • - Nimen i

nu

poat e

câştiga

dragoste a

lui

Dumneze u şi a aproapelui,

decât

numa i

prin

rugăciune .

  • - Pri n dragost e toat e ni se fa c uşoare .

  • - Nimen i nu sporeşt e decât numa i prin sfinţit a

rugăciune . Prin rugăciun e ajunge m l a dragoste a acee a

de

car e

spune a

Sfântu l

Apostol

Pavel:

Cine

despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Sau:

ne Nu mai

va

trăiesc eu,

ci Hristos trăieşte în mine.

  • - Necazu l răbdar e lucrează.

  • - Lucrare a minţii şi rugăciune a curat ă ar e nevo -

i e

de

mult ă răbdare ,

c ă

nu

ajunge m uşo r acolo.

Dec i

descurajă m î n rugăciune ,

mereu

cerea

pân ă

a

s ă ianc a (car e

n u

n e

precu m canane -

O, femeie,

primit:

mare

este

credinţa

ta).

Să urmă m şi pilda acelei

văduv e

cu judecătoru l

cel

nedrept,

care,

pentr u

c ă

mere u îl supăra ,

i-a făcu t dreptate. Oar e Dumneze u n u

va fac e dreptat e aleşilor săi care strigă cătr e El ziua şi

noaptea ?

23

  • - Să măca r de

nu

ne

descurajă m în oric e treapt ă

am

fi ;

silă s ă ne rugă m şi Dumneze u ne

va cercet a

cu milă , zicând:

Fie ţie

după credinţa

ta.

  • - Dumneze u cer e de rugăciune .

l a

noi

fi m

statornic i în

  • - Ce l

ce dulceaţ a rugăciunii a ajun s

va fug i

de

gloat e c a un asin sălbatic (Sfântul Isaa c Sirul)

La Consiliul Duhovnicesc din ziua de 12 ian 1955 la stăreţie.

  • - Pravil a

din

biserică ,

în înţelesul

adevăra t al

cuvântului, nu est e rugăciune , ci lucrar e a minţii, căci e a duc e minte a î n mult e părţi, prezentân d mult e idei. Pravil a nu adun ă minte a decât în parte . Astfe l mintea ,

urmărin d cu gându l

ideile c e

s e

desprin d di n pravilă ,

nu

se poat e aduna înăuntru l

său

(în

citeşt e la Psaltire ,

ori

viaţ a şi canonul

biseric ă unu i

ori sfânt ,

se

ori

s e laud ă Dumneze u etc).

De

aceea,

pentru

adun a zicem:

minte a

a

ne

s ă

cu „Doamn e

-

adevăra t î n biserică , Iisuse" , căc i mintea ,

trebui e

fiin d închis ă într e cinc i cuvinte ,

mult ma i uşo r s e poat e aduna. Numa i pri n aceast ă

rugăciun e s e poat e adun a minte a î n inimă .

  • - În

înţelesul

ma i

larg

al

cuvântului,

oric e a

simţămân t şi

inimii

est e

mişcar e duhovniceasc ă a minţi i

Pravila ,

cugetarea ,

sau cântarea ,

rugăciune .

mărturisire a păcatelor, toat e î n acest fe l pot fi socotit e rugăciune . Îns ă adevărat a rugăciun e est e numa i ce a făcut ă cu atenţi e şi trezvie, adică rugăciune a minţii.

  • - Dec i avem

cu m

lucrar e

cu

cad e mintea ?

s e

s ă

stăm în

Aici nu

est e

biserică ? leg e

o

Ce fixă ,

24

totul este ca, orice lucrar e avem, să căutăm să o face m cu simţire. -

Ε bin e ca la începu t să ascultăm cu atenţi e cel e

ce

se

citesc

şi

se

cânt ă

în

biseric ă

şi,

dup ă

ce

vo m

vede a că minte a s- a adunat puţin şi doreşt e să se

roage , Iisuse" ,

atunc i iar

să începem

zic e

a

din când în când

cu

mai

atenţi e

„Doamn e

prindem cât e un

stih din cel e pe care le auzim şi car e ne foloseşte .

Sau putem

sta în biseric ă făr ă a zice

„Doamn e

- Iisuse" ,

dar trebui e să avem măca r lucrare a minţii,

adic ă

să urmărim

minte a tot

se citeşt e

cu cântă. Să ne gândim l a pătimiril e mucenicilo r când s e vorbeşt e despr e ei, sau la taina întrupării Domnulu i sau la altă lucrare, potrivit cu cele ce le auzim. Îns ă în timpu l Sfinte i Liturghii s ă fi m cu atenţia numa i acolo, l a dumnezeiasc a jertfă .

ce

sau

se

Extrase din ultima predică din ziua de 13 ian. 1955 la Sfânta Liturghie

Despr e

citirea

Sfinte i

ascultar e şi blagosloveni e

Scripturi,

rugăciune ,

  • 1. Citirea Sfinte i Scripturi este trâmbiţ a Sfântu -

lui Duh , zic e Sfântul Efre m Sirul, c ă precu m trâmbiţ a

trezeşt e Scriptură ,

pe

oameni

la

prin

citire,

luptă, foart e

aşa

şi

dumnezeiasc a

mult

deşteapt ă

inima

monahului , încâ t îl duc e l a rugăciune a ce a ma i adevă -

rată.

Pri n

citirea

Sfinte i

Scripturi

omul

spre

adevărat a rugăciun e prin

şapte trept e

şi

urc ă anume :

1)

întâi se naşt e deşteptare a minţii, apoi 2) meditaţia , 3)

chibzuinţ a

minţii

spre

rugăciune ,

4)

suferire a

în

25

rugăciune , 5) osteneal a în rugăciune , 6) lucrare a duhovniceasc ă a minţii, apoi 7) rugăciune a cea

trupească ,

verbal ă sau,

cum

i

se mai

spune , plugări a

sufletului. Aceast ă a şaptea fază , rugăciune a trupeas-

este

socotit ă treapt a întâi

verbală ,

mintal ă

şi

că, rugăciune :

din

cel e trei

feluri de

a inimii,

şi

ea duc e

la

rugăciune a ce a duhovniceasc ă a minţii.

 
  • - Citire a Sfinte i Scripturi nu cer e cantitate , Cee a c e ne- a răma s în mint e acee a s e caută .

calitate.

ci

Nu

  • - se

trec e

cu

vedere a îns ă

nic i

cantitate a

rugăciunii.

  • - nu

căutăm

trecem

filele ,

minte a

se

întunec ă de mult a citire.

 
  • - Sfântu l Efre m Sirul

ne sfătuieşt e ca întâ i

stăm în genunch i şi să ne rugăm lui Dumneze u ca să

deschid ă minte a şi

lumineze ,

apoi

să citim câteva

ne

să ne- o

cu luar e amint e o filă-două . Ε bin e să luăm şi

not e pe caiet,

c ă

scrisul

e îndoit ă

citire.

De Sfintel e

Scripturi ne putem folosi şi numa i cân d l e vedem .

  • - Să

citim

Sfintel e

Scripturi

chiar

de

nu

le

înţelegem (pilda famenulu i Candachiei).

  • - Călugăru l ce nu citeşte

Scriptur a e

ca

o

cas ă

o

zidită pe nisip (Sfântul Casian), ca o cas ă pe temeli e de piatră.

iar cel

ce

citeşte e

  • - Ca cerbul la izvoarel e apelor,

monahu l

l a

citirea

Sfinte i

Scripturi.

alerge Ca nişt e cerbi

aşa

duhovniceşti să alergăm la Sfintel e Scripturi, că altfel

ne umple m de otrava păcatelor.

Dec i

să alergăm la dumnezeieştil e izvoar e şi

vom găsi

apa cea d e viaţă dătătoare,

pri n car e n e vo m

răcori.

Şi psalmistul

zic e cu

alte

cuvint e că monahu l

26

est e pomu l

răsădit

lângă

izvoarel e

apelor Sfinte i

Scripturi. Pomu l este tot omul, frunz a pomulu i est e osteneal a cea trupeasc ă din afar ă (postul, privegherile ,

metaniil

e

etc.),

iar

roada

pomulu i

est e

lucrare a

duhovniceasc ă a inimii, dragostea, pacea , milostenia , facere a d e bine , blândeţea . Dragoste a se câştigă numa i pri n rugăciune .

- Da r s ă nu uităm c ă nici frunzele , nici roadel e nu cres c

dac ă ma i întâ i nu este

omul răsădit lâng ă izvoarel e

apelo r

Sfinte i

Scripturi,

potrivit

şi

Înseta-ta sufletul meu

spre Dumnezeul

cu

cel

cuvântul:

tare,

cel

viu.

  • 2. Dumnezeiasc a rugăciune , oricar e va fi ea,

est e bună . Căci fiecar e într-o z i poat e ajung e l a măsur ă dumnezeiască . De pildă: monahu l este ispitit

ma i ales

de trei feluri

de draci într-o zi.

Dimineaţ a ne

ispites c dracii slavei deşarte şi ai mândrie i şi ma i ales

ne

lupt ă cu nesimţire a

(când omul

cred e

el

nu

are

păcate). Cauz a pentru car e nu ne cunoaştem est e lipsa

de rugăciune .

La

amiaz ă

ne

lupt ă dracii

mânie i

şi

ai

iuţimii. Iar seara ne ispitesc dracii lăcomie i pântecelui .

  • - Dec i prin rugăciun e să luăm amint e cu atenţi e la toat e războaiel e dracilor.

Nic i

  • - o c a rugăciunea .

virtute nu smereşt e minte a aşa de mult

  • - Cân d suntem făr ă lacrimi şi împietriţi e semn

c ă sunte m mândri. Dec i s ă ne rugă m cu atenţie, c ă

pri n ea se va naşt e umilinţa .

  • - Aş a

dac ă

ne

vom

lupta

contr a

dracilor

de

dimineaţ ă prin rugăciun e şi smerenie , contr a celor de

27

amiază ,

pri n

a

ne

întoarc e

cu

dragoste ,

rugăciune ,

blândeţ e cătr e toţi (de nu avem adevărat a dragost e

către aproapele ,

măca r pe

cea făţarnic ă

o

uneltim),

contr a celor de seară prin înfrânare , aşa de ne vo m lupta, vo m ajung e l a măsur ă dumnezeiasc ă într- o zi.

  • - Est e bun ă oric e rugăciune , numa i s ă fi e făcut ă

cu umilinţ ă şi

luare aminte.

Iar de lipses c aceste a nici

una nu est e bună .

Şi rugăciune a de dimineaţ ă şi cea de

amiaz ă şi cea de seară este bună , numa i să stea omul

cu minte a toat ă vreme a înainte a Domnului .

Aceast a

este adevărat a rugăciune , dar ca să ajunge m aici,

trebui e ca înaint e de rugăciun e

ne aduna mintea .

Că monahu l

să citim cev a pentr u

a

se reîntoarc e în chili e

ca un osta ş rănit din război, fiin d supărat şi tulbura t de ascultări şi de tăierea voii.

  • - De

aceea,

când

vii

în

chilie,

întâ i

te

linişteşti,

apoi

citeşti

o

pagină-dou ă

di n

Sfinţii

Părinţi, apoi să te rogi.

  • - Mar e legătur ă este într e citire şi rugăciune .

  • - Di n citire minte a se

adună

la cel e citite.

Pri n

citire se linişteşte minte a întâi. Apoi stai în genunch i

la rugăciune .

Şi

caut ă

să ţii ridici

ca

minte a acolo

întâi

mâinil e

sus

sus,

ridici întâi minte a

sus, apoi

ridic ă şi

ci

mâinil e

Să nu

la

sus. întâ i

minte a

ridic- o

rugăciun e şi apoi mâinile, potrivit cuvintelor: Pus-ai

arc

de

aramă

împotriva

sunt arc de aramă).

vrăjmaşilor

noştri

(mâinil e

  • - Citirea aduc e minte a ca să se poat ă ruga .

  • - Cu m se ajut ă minte a din citire?

Efre m Sirul că de stai la rugăciune , vasel e tal e să nu le spurc e dracii.

Spun e Sfântu l

iei

amint e ca

28

- îngeru l

De

ai

citit

şi

ceva aduc e

Domnulu i îţi

apoi

stai

la rugăciune ,

amint e l a rugăciun e

de

cel e ce le-ai

citit şi,

chiar

dac ă

minte a

nu

ajung e la

rugăciune , are totuşi o lucrar e a minţii, adic ă gândeşti

la cel e citite.

Deşi nu

este

o

rugăciun e

de

aur

sau

argint, totuşi est e de aramă, adic ă o cugetar e duhovni-

ceasc ă c e tot ne suie cătr e Dumnezeu .

Se

ma i

întâmpl ă

la

citire

lumineaz ă

se

- minte a pri n rugăciune . - Dec i şi înaint e d e a cit i trebui e s ă t e rogi , c a s ă

t e luminez e Dumnezeu . Rugăciune a este chei a dumnezeieştilo r Scrip-

- turi, a citirii şi a înţelegerii lor.

  • - De

voim dec i

s ă

fi m pomi

duhovniceşti,

s ă

stăm l a izvoarel e Sfinte i Scripturi.

  • - Ce a

ma i

mar e

lucrar e

duhovniceasc ă

est e

sfânt a rugăciune , pentr u c ă sfânt a rugăciun e naşt e

dragostea .

  • - Pri n

citire

dragost e (râvnă)

Dumnezeu .

şi

rugăciun e

omul

capăt ă

mar e lui

alerge la păzire a poruncilo r

  • 3. Ascultare a sau tăiere a voii. Ascultare a est e o

lucrar e a îngerilor din cer. Di n neascultar e a căzut satana şi Adam.

  • - Neascultare a

Ioa n Scărarul .

lucreaz ă

moarte ,

  • - Ascultare a est e moart e Scărarul)

a

voii

zic e

Sfântu l

(Sfântu l Ioan

  • - Ma i înalt ă est e ascultarea c a jertfa , adic ă decâ t rugăciune a din chilie, postul, metaniil e etc.

29

Ascultare a est e o mucenici e de fiecar e zi, iar cel iubitor d e jertf ă s e foloseşt e foart e puţin. Pild ă avem în acest sens pe Saul car e a cruţat vitel e lui Amali c ca să le aduc ă jertf ă şi nu le-a omorât pentr u ascultare. Iar Samuil, car e se tâlcuieşt e ascultare, l-a mustra t pe Saul. Ba lui Saul i se ia şi împărăţia , căci ascultare a este ma i mar e c a jertfa . -

No i credem c ă cea mai mar e jertf ă est e postul, metaniile , rugăciunea , îns ă cea mai mar e jertf ă est e tăiere a voii şi ascultarea. Oric e altă nevoinţ ă sau jertf ă este ma i mic ă decâ t ascultarea.

4 .

Blagoslovenia . Păzire a blagoslovenie i înc ă

este un semn de smerenie . Poat e fi ascultător cineva la cel e mari, dar nu şi la cel e mici, nepăzin d blagoslovenia .

-

- monah .

Da r

de

mult e

ori

cel e

mic i

îl

trântes c

pe

  • - Trebui e s ă păzim foart e mult blagosloveni a

sau legătur a celor mari (pilda celui ce nu a mânca t pâine , fiin d legat; pilda lui Marcu , ucenicu l cu litera O 3 ).

  • - Să ne face m canonul rânduit,

iar

de nu pute m

cumva ,

măca r

s ă

ne

ostenim cu

altceva,

căc i

căinţ a

sinceră înalţ ă pe om acolo und e îl urc ă acea faptă .

  • - Dec i

neînceta t

inimii,

rugăciun e

curat ă

avem

sau

no i lucrar e

cu

întristare a oarecar e

a

minţii, blândeţe .

dragost e

spre

toţi,

o smerenie ,

ascultar e

şi

3 Vezi Patericul egiptean la avva Marcu, ucenicul lui avva Siluan.

30

Din cuvântul seară 13 I 1955

de rămas

bun

de

la

masa

de

-

nu

ne

câştigăm

alt mijlocito r

mai

mar e

decâ t pe Maic a Domnului . Atât a puter e ar e e a

înainte a Domnului ,

c ă de a r fi căzut toat e puteril e din

ceruri toat e valoreaz ă mai puţin c a Maic a Domnului . Ea est e a doua lume (pildă cele dou ă minun i ale ei,

cu

măscăriciu l şi cu desfrânatul).

Ca testament

  • - vă sfânt a Maic a Domnului ,

las

ci

uitaţi pe

Prea -

nu să zicem cât e un

ca

acatist şi

paraclis în fiecar e zi.

  • - Să fi e dragost e într e no i şi unitate .

  • - Să fi m toţi una şi de obşte.

  • - Cân d va pătimi

sau se va bucur a unul,

toţi

pătimi m sau

s ă ne

bucurăm.

Să ne

ajută m cu sfaturi,

să fi m blânzi. A şaptea lucrare a monahulu i şi ce a ma i

mar e est e

rătăci.

cerem Cin e vrea

sfa t

de

la

alţii

se

mântuiască ,

pentr u

a

nu

ne

cu întrebare a să

călătoreasc ă (Sfântul Casian). Amin .

SCRISOAR E CĂTR E U N SECTA R

Domnul e Efrem ,

Ve i şti că am primit scrisoarea de la dumneat a şi am citit-o cu atenţie. Iar fiindc ă doreşti a-ţi scrie şi eu câtev a rânduri, deşi sunt ocupat cu multe , totuşi măca r aşa câ t ma i pe scurt îţi răspund prin cel e c e urmează :

1.

De und e ştii dumneat a aşa de sigur că venire a

Domnulu i

este

l a

uşă ?

N-ai

auzit pe Mântuitoru l în

Sfânt a Evangheli e că zice: Iar de ziua şi de ceasul

31

acela

nimenea

Fiul, ci numai

nu

ştie,

nici

îngerii

din

Tatăl (Matei 24,

36,

44) ?

ceruri,

nici

Şi

în

alt loc

unde spune:

Nu este

lucrul vostru a şti

anii şi vremile

pe care Tatăl le-a pus întru a Sa stăpânire (Fapt e

1,

7).

Şi iarăşi Petru 3,

ştim

ziua

Domnului

va

veni ca

un fur (II

10).

Apoi de und e ştii dumneat a şi eşti aşa de

sigur că est e

chiar acum la uşă

? Ε drept că au fost şi

înc ă

vor

ma i

fi

semne

pentru

Domnulu i cea de a doua oară;

şi

venirii semn e le

vreme a acest e

cunoaştem pentru că Însuşi Mântuitorul ni le-a arătat Da r a spune noi sigur ceva despr e ziua şi ceasul

nouă .

acela est e

cu

totul

cu neputinţă.

Căc i

aceste a

sunt

taine ştiute numa i lui Dumnezeu .

Da r est e bin e s ă fi m

în toat ă vreme a veghetori,

c a

s ă

nu

fi m luaţi

pri n

surprinder e de moart e sau de ziua aceea.

De

aceea

a

şi

zis

Mântuitorul

nostru:

Prive-

gheaţi,

nu ştiţi nici ziua,

nici ceasul întru care Fiul

Omului va veni (Matei 25,

ştim nebunie .

ceva

despr e

Ştiţi ce

1-13).

şi

Da r ceasul

a fac e no i

acel a

vest e

ziua

o cu această

este

a păţit William Miller 4

nebuni e trufaşă !

Cât ă ruşine şi ocar ă a suferit, fiindc ă

a răma s prooro c mincinos în faţ ă la atâta lume !

  • 2. Vă d

că zici că Domnu l

ţi-a pregătit loc acas ă

la El.

Da

de und e

ştii

că acasă la El

şi

nu în

iad?

Nu

ştii

ce

zice

Scriptura:

Cine

a

cunoscut

gândul

Domnului

şi

sfatul

Domnului

cui

s-a

descoperit?

(I

Cor.

2,

16).

El

cercetează inimile

şi rărunchii.

De

4

Întemeietorul

sectei

adventiştilor,

care

a

greşit că venirea a doua a Mântuitorului va fi între 1843 şi 1 martie 1844.

profeţit 1 martie

32

und e ştim noi că suntem vrednici

(Ps. 7,

10)?

a merg e

acas ă l a El

3.

Dac ă

zici

că mântuire a

este în

dar,

de

ce

se

cer de l a om şi faptel e cel e bun e

ale lui? Nu t e înşela .

Haru l omulu i

est e

din parte a

lui

Dumnezeu .

Iar

se cere credinţ a cea dreaptă,

unit ă

din parte a

cu

faptel e

lui cel e bune , pentru a se putea mântui.

Dec i credinţ a

ce a lucrătoare ,

aceea car e

se

lucrează prin

dragoste

(Gal.

5,

mântuieşte

6).

pe

Să om făr ă

nu

crezi

de

dumneat a

om.

Adic ă

făr ă

Dumneze u şi

cer e

osteneal a lui.

Trebui e

şi

o

contribuţi e

a propri e

a

omulu i

la mântuire a lui,

pentru

a

se

arăta voia

lui

liber ă şi credinţ a lui,

dragostea lui şi nădejde a lui faţ ă

d e Dumnezeu . Mântuitoru l

spune:

Cel

ce

va

răbda până

în

sfârşit acela se va mântui (Matei

10,

22; 24,

13).

Iată

aici

cer e lucrul

omului,

răbdar e în suferinţ ă

şi

nu

aşa de o zi sau două , ci până la sfârşit. Marel e Aposto l

Pavel, arătând că omul trebui e a lucra la mântuire a sa,

zice: Drept aceea,

iubiţii

mei fraţi,

cu frică

şi

cu

cutremur mântuirea voastră s-o lucraţi (Filip.

11,

12).

Iarăşi, Mântuitoru l nostru, arătându-ne că cer e de la

no i

roadel e

faptelo r bune ,

ne

spune:

Orice

mlădiţă

care nu aduce

taie (Ioan

15,

2).

Şi în

alt loc

zice:

Întru

roadă se răbdarea

voastră

veţi

dobândi

sufletele

voastre (Luc a 21, 19).

 

Şi iarăşi,

marel e Apostol Pavel,

arătând

se

cer e

osteneal a

omulu i

la

mântuire a

sufletulu i

său,

zice:

Drept

aceea,

fraţii

mei

iubiţi,

fiţi

statornici,

neclintiţi,

sporind

în

lucrul

Domnului

pururea,

bine

ştiind că

osteneala

voastră

nu

este

deşartă

întru

33

Domnul (I Cor.

15, 58, vezi şi II Tim. 4, 7; Rom. 2, 6-7;

Luc a 12,

33 etc).

Ştii

că pe

acela ce

s- a lenevit de

a

înmulţi talantul l-a pedepsit cu munc a ce a veşnic ă

(Matei 25 , 28-30).

Iarăşi

ştii

celui

ce

voi a

fi e

desăvârşit i se cerea să vândă averile sale, să le dea să-

racilor şi apoi să aibă comoară în cer (Matei

19, 21-22).

Apoi nu ştii că noi toţi trebui e să ne înfăţişă m înainte a

scaunului judecăţi i

lui

Hristos,

ca

le-am

săvârşit

fiecar e

din

trup,

noi,

dup ă

faptel e

pe

care

pri n

s ă

primim bin e

sau rău

(II Cor.

5,

10;

I

Cor.

3,

car e

8)? Şi,

iarăşi,

n-a i

auzit

pe

Apostolul

Iaco b

zice:

credinţa fără de fapte este moartă (Iacob

Dec i

te

rog

nu

te înşel a

cred e

2,

17)?

se poat e

mântui

cineva

făr ă

a

lucra

a împreun ă

cu

haru l

lui

Dumneze u l a mântuire a sufletului său. De acee a zicea marel e Apostol Pavel: Noi suntem împreună lucrători

cu Domnul (II Cor.

6,

1;

I Cor.

5,

9).

Da . Numa i aici

ai nimerit,

când zici

l a judecat a

de

apoi

vo m

fi

întrebaţi de toat e cel e c e am făcut. Atunc i cu adevăra t

Dumnezeu va

răsplăti fiecăruia după lucrurile

lui

(Ps.

61,11).

4 .

Zic i

c ă trupuril e noastr e trebui e adus e jertf ă

făr ă de prihan ă Domnului.

Da,

dar să ştii că nu numa i

trupuril e noastr e trebui e să fi e neprihănit e şi sfinţite ,

ci

şi

sufletele ,

dup ă mărturi a

Sfinte i

Scripturi car e

zice:

Cea nemăritată se grijeşte

de ale Domnului cum

să fie

sfântă

cu

trupul şi cu sufletul

(I Cor.

7,

34;

II

Cor. 7, 1 şi I Tes. 5, 33).

 
 

5. Nu-i deloc

adevărat ceea ce spui

odat ă

cu

jertf a Mântuitorulu i a u încetat toat e jertfele .

Car e

jertfe ? Cel e sângeroas e din Lege a Veche ? Da , acelea

34

au încetat.

Da r nu jertf a

cea

făr ă

de

sânge

(Jertf a

Euharistică),

pe car e

avem porunc ă

s ă

o

face m întru

pomenire a morţii Domnulu i pân ă l a venire a Lu i (Luc a 22, 19; I Cor. 11, 24-25). Nu auzi pe marel e Aposto l

Pave l car e strigă: De câte ori mâncaţi pâinea aceasta

şi beţi acest pahar,

moartea Domnului vestiţi, până va

veni (I Cor.

11,26) ?

Apo i avem jertf a laudei, car e nu trebui e a încet a

niciodată ,

dup ă

cum

este

scris:

Bine

voi cuvânta pe

Domnul în toată vremea (Ps. 33, 1). De asemene a şi celelalt e jertf e şi prinoas e nesângeroase , car e se ma i zic şi daruri din partea omului, precum: tămâia , ceara,

pâine a şi

altele,

pe

car e

le

aduc

oamenii

la Sfânt a

Biserică . Despr e acestea Mântuitorul ne arată î n c e fe l

le aducem, zicând: Deci,

de-ţi vei aduce darul

tău

la altar şi acolo

îţi vei aduce aminte

că fratele

tău are

ceva împotriva ta,

lasă darul tău acolo

la altar şi du-te,

împacă-te mai

întâi

cu fratele

tău,

şi

apoi vino

de-ţi

adu darul tău (Matei 5, 23-24).

  • 6. Cinci jertf e sângeroas e s e aduceau în Lege a

Vech e şi acestea erau umbr e şi închipuiri simbolic e ale altor lucruri tainice. Berbecul (oaia), taurul (boul), capra , turturic a şi porumbelul. Cel e trei dintâi închipuia u pe cel e trei părţi ale sufletulu i nostru. Berbecul , ca cel ce este mai mar e pest e oi, putere a cea raţional ă a sufletului. Taurul, iuţime a (partea mâni- oas ă a omului). Şi capra, pofta . Turturic a închipui a neprihănirea . Iar porumbelul, sfinţeni a (vezi Sfântu l Maxi m Mărturisitorul, Filocalia, vol. II). Iar jertfel e nesângeroas e sunt cel e c e le-am amintit ma i sus, car e şi în Lege a Vech e se aduceau şi în cea nou ă se aduc la

35

sfânt a biserică ,

spre trebuinţ a serviciului

liturgi c

şi

spre hran a şi întreţinere a preoţilor şi celorlalţi car e

slujes c Biseric a şi

car e

de

la Biseric ă

trebui e

a

se

hrăni (I Cor. 9, 13-14).

 

7.

Zic i

ţi

s-au

iertat păcatel e pentr u

ai

primit pe Domnu l în suflet.

Păcatel e nu s e

iartă decâ t

prin darul Preasfântulu i Du h cel dat de Mântuitoru l

nostru sfinţilo r săi ucenic i şi apostoli.

Acest dar

al

Preasfântulu i Du h lucreaz ă acum î n Biseric a

lui

Hristos numa i prin arhiereii şi preoţii Bisericii Sale.

Căci aceştia,

prin

punere a

mâinilor,

primes c

darul

Preasfântulu i Du h (Fapte 20, 28). Aceşti a au primit

puter e de la Hristos Dumneze u de a lega şi

dezleg a

păcatel e oamenilor. Şi câte vor lega ei pe pămân t vo r

fi legat e şi în cer,

şi cât e vor dezlega ei pe pămân t vor

fi dezlegat e şi în cer (Matei 18,

18; Ioa n 20, 23).

Dec i

nu

te

năluci în

zadar

pe

altă

cal e

ţi

se

iartă păcatele ,

afar ă

de

darul

Sfântulu i Du h cel

dat

sfinţilor Săi ucenic i şi apostoli şi car e prin succesiun e

apostolică , pri n punere a mâinilor, a răma s şi lucreaz ă

pân ă

la

sfârşitul

veacului,

prin

episcopii

şi

preoţii

Bisericii lui Hristos.

De crezi că ţi se iartă păcatel e pe

altă cal e

făr ă de

episcopi

şi preoţi eşti ereti c

şi străin

de tot adevărul dreptmăritoare . 8. Zic i

nu

şi

de

Biserica

lui

Hristo s

ce a

este nevoi e a

se depărt a călugării

din mijlocu l prin pustii

lumii

şi

a

şi singurătăţi

se retrage pe spre

a

se

la mănăstiri şi

de păcate .

curăţi

Cine te- a învăţa t acest e cugetări deşarte ? Und e a petrecut marel e prooro c Ilie Tesviteanul, cel c e sufl a

cu

fo c

şi

car e cu rugăciune a sa a încuia t cerul

nu

36

plou ă

pămân t trei

ani

şi

şase luni

(Luc a 4,

25) ? din cer dat

a

pe

Acest a de trei ori cu rugăciune a a pogorâ t fo c

şi cu rugăciune a lui cerul iarăşi

s-a descuia t şi

Dumneze u ploai e pe pămân t (III

Împ.

18,

38, 45).

Oar e nu în pusti e vieţuia marel e Ilie

şi în peşter ă

(III

Împ . 19, 8-9) ? Da r marel e prooro c Ioan Botezătorul,

cel mai mare om născut din femeie (Matei 11, 11), unde

îşi ave a petrecerea ?

Au

nu în pusti e

(Mate i

3,

Şi und e a propovăduit ? Au nu în pusti a Iudeii ?

1-4) ? Ca să

se plineasc ă ceea ce

a fost scris:

Glasul celui ce strigă

în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi

cărările Lui (Matei 5, 4) .

 

şi Mântuitoru l

Da r Însuşi Domnu l Dumnezeu l nostr u Iisus Hristos, und e s- a retras

dup ă

bote z

şi

a

postit 40 de zile şi 40 de nopţi ? Au nu în pusti a

muntelu i Carantania,

unde

a biruit

pe

satana

şi

cel e

trei

atacuri

ale

lui

(Matei

4,

1,

11)?

Nu

vez i

Mântuitoru l nostru mai înaint e de a întemei a viaţ a cea

de obşt e cu sfinţii Săi ucenici şi apostoli,

a

pus

temeli a

vieţii

pustniceşti

prin

chipul

şi

pilda

vieţii

Sale,

în

pusti e

petrecând,

în

post

şi

rugăciun e

şi

ispitindu-s e de diavolul şi biruindu-l pe el; petrecând

în

negrăit ă

feciorie ,

sărăcie

şi

supuner e

faţ ă

de

Părintel e

Său

din cer,

ascultător făcându-s e pân ă la

moarte , şi înc ă moart e de cruce (Filip. 2, 8)?

Oar e

Hristos

nu

este

viaţa Mântuitorului

nostru

Iisus

pilda

şi

prototipul

vieţii

călugăreşti

şi

nu

au

petrecut

pilda

pustniceşti ? Mântuitorulu i

Oar e nostru

Iisus

Hristos,

dup ă pri n

pustii

şi

peşteri,

mii

şi

zeci

de mii

de pustnic i

şi

sihaştri car e

au

postit toat ă viaţa

şi

s-au hrănit numa i

cu pâin e

şi

37

apă

şi

cu rădăcini,

şi

au fost ispitiţi de diavoli şi prin

lupta cu ei s-au făcu t cei mai mari luminători ai lumii?

Aşa au fost Sfântul şi Marel e Antonie , Sfântu l şi Marele Sisoe, Eftimi e cel Mare, Onufri e cel Mare ,

Marcu de l a peşteră, Macari e cel Mare , Pamvo , Pime n

cel

Mar e

şi

altă

nenumărat ă

ceată

de

preacuvioşi

părinţi,

car e

au

rătăcit

prin

munţi

şi

prin peşteri,

cărora

lumea nu

le

era vrednică (Evrei

11, 57-58).

Oar e Mântuitorul numa i după bote z a petrecut

în pusti e în post şi rugăciune ?

Oar e nu în toat ă viaţa

Sa El se retrăge a adeseori din mijlocul poporulu i şi se ruga în pusti e şi petrece a nopţi întregi în rugăciun e pe munte , în singurătate? Aş a vedem scris în dumneze -

iasca Sa Evangheli e (Matei

14,

46;

14, 32; Luc a 5,

16; 6,

12; 9,

15 etc).

23; Marc u

1,

35;

6,

18, 29 ;

11, 1; Ioan 6,

Aşadar, domnul e Efrem , dac ă şi Mântuitoru l şi

Sfinţii Prooroc i şi

Sfinţii

Părinţi

au

ales

pusti a

şi

singurătate a şi

munţii

ca

cel

mai potrivit loc pentru

rugăciun e şi post şi

iscusinţă în luptel e cu diavolul,

apoi cine eşti dumneat a car e găseşti de cuviinţ ă altfel

de

cum ne-au învăţa t cu pilda

vieţii şi

cu cuvântul

Mântuitorul,

Sfinţii

Prooroc i

şi