MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII TINERETULUI SI

SPORTULUI
SCOALA POSTLICEALA SANITARA THOMA
IONESCU
PLOIESTI









PROIECT












COORDONATOR
PROFESOR: GHIDU VALERIA





ABSOLVENT
ASISTENT MEDICAL
GENERALIST
RADWAN VIRGINIA-
MIHAELA


2010
TEMA PROIECTULUI







INGRIJIREA
PACIENTULUI

CU FRACTURI

ALE MEMBRELOR

INFERIOARE






PLANUL LUCRARII


INGRIJIRI SPECIFICE ASISTENTEI MEDICALE ACORDATE
PACIENTILOR CU FRACTURI ALE MEMBRELOR INFERIOARE


ARGUMENT

CAPITOLUL I

INGRIJIREA PACIENTILOR CU FRACTURI ALE MEMBRELOR
INFERIOARE

1.1 NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A SISTEMULUI OSOS
1.2. FRACTURA. DEFINITIE. ETIOLOGIE . FORME
1.3. EVALUAREA UNOR SEMNE, SIMPTOME, PROBLEME ALE
PACIENTILOR
CU FRACTURI
1.4. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA ACTE DE
INVESTIGATIE
1.5. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA INTERVENTII
AUTONOME SI
DELEGATE DE APLICARE A TRATAMENTULUI
1.6. FRACTURILE MEMBRELOR INFERIOARE. EVOLUTIE.
COMPLICATII.
PROGNOSTIC
1.7. EDUCATIE PENTRU SANATATE
1.8. NORME DE SECURITATE A MUNCII IN DOMENIUL SANITAR


CAPITOLUL AL II-LEA

PLANURI DE INGRIJIRE ALE PACIENTILOR CU FRACTURI ALE
MEMBRELOR
INFERIOARE


CAZUL A

II.A.1. CULEGEREA DATELOR
II.A.2. ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR
II.A.3. PLANIFICAREA INGRIJIRILOR
II.A.4. APLICAREA INGRIJIRILOR
II.A.5. EVALUAREA INGRIJIRILOR
II.A.6. EXTERNAREA PACIENTULUI


CAZUL B

II.B.1. CULEGEREA DATELOR
II.B.2. ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR
II.B.3. PLANIFICAREA INGRIJIRILOR
II.B.4. APLICAREA INGRIJIRILOR
II.B.5. EVALUAREA INGRIJIRILOR
II.B.6. EXTERNAREA PACIENTULUI


CAZUL C

II.C.1. CULEGEREA DATELOR
II.C.2. ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR
II.C.3. PLANIFICAREA INGRIJIRILOR
II.C.4. APLICAREA INGRIJIRILOR
II.C.5. EVALUAREA INGRIJIRILOR
II.C.6. EXTERNAREA PACIENTULUI



CAPITOLUL AL III-LEA

CONCLUZII
SCHEMA DE PREZENTARE A PACIENTILOR INGRIJITI
ANEXE
BIBLIOGRAFIE

















MEMORIU EXPLICATIV



MOTTO:
Ceea ce-l face pe om mai mare dect simpla lui viata, este dragostea
pentru viata celorlalti
(L.F. Celine)

Viata oricarui om poate fi amenintata la un moment dat de o suferinta
aparuta brusc, care-l aduce intr-o situatie critica, acuta ce trebuie rezolvata
urgent de personalul medical cu promptitudine si competenta.
Accidentele rutiere, de munca sau casnice, starea nefavorabila a
vremii (ninsorile,gheata si zapada), au atins un procent greu de imaginat si
acceptat mai ales prin consecintele grave pe care le au : invaliditate sau deces si
au facut ca frecventa traumatismelor (respectiv a fracturilor) sa creasca
ajungand la acelasi nivel cu bolile cardio-vasculare sau cancerul.
Dintre aceste traumatisme, fracturile sunt cele mai frecvente si
indeosebi fracturile membrelor inferioare. Aceste fracturi sunt si cele mai greu
suportate de catre pacienti pentru ca piciorul bolnav, fracturat, imobilizat in
aparat gipsat face din pacient un infirm, dependent de cei din jur cel putin
pentru o perioada. De aceea, acestor pacienti trebuie sa li se acorde ingrijiri si
atentie deosebite, un rol important revenindu-i asistentei medicale. Asistenta
medicala pe langa ingrijirile specifice, trebuie sa convinga pacientii,inca din
perioada in care sunt imobilizati pentru o fractura, ca reluarea activitatii la
parametrii anteriori nu poate sa se faca fara o actiune sustinuta de recuperare la
care ei trebuie sa participe foarte activ pentru a deveni autonomi si independenti
cat mai repede posibil.
Am ales ca tema pentru lucrarea mea de diploma ,,Fracturi ale
membrelor inferioare, deoarece am fost impresionata de numarul mare de
cazuri si de starea psihica si fizica a acestor pacienti. Cunoscandu-se impactul
fracturilor asupra calitatii vietii pacientilor si familiei acestora se impune
utilizarea unor metode de educatie sanitara, transformand astfel familia si
pacientii in parteneri activi si responsabili pentru recuperarea independentei
intr-un timp cat mai scurt.








CAPITOLUL I








INGRIJIREA PACIENTILOR
CU
FRACTURI ALE MEMBRELOR
INFERIOARE

















1.1. NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A
SISTEMULUI OSOS

Sistemul osos

Sistemul osos reprezinta totalitatea oaselor din corp legate intre ele prin
articulatii. Acestea sunt organele cele mai dure ale corpului, care ii determina
forma si dimensiunile. Duritatea,rezistenta si elasticitatea oaselor sunt
determinate de structura si de compozitia lor chimica.
Forma, structura si modul de legatura a oaselor pentru a forma scheletul
corpului uman, reprezinta expresia adaptarii la statiunea bipeda si locomotoare.

Structura oaselor

Oasele sunt organe tari si elastice. In structura lor predomina tesutul osos.
Tesutul osos este cel mai dur si rezistent tesut mecanic conjunctiv.

TESUTUL OSOS este format din :
celule osoase
substanta fundamentala
substanta osoasa

TESUTUL OSOS formeaza scheletul corpului si reprezinta aparatul de
sustinere a partilor moi ale organismului; este totodata un important rezervor de
substante fosfocalcice.

In functie de structura si arhitectura sa, exista doua varietati de tesut osos:

TESUTUL OSOS COMPACT
TESUTUL OSOS SPONGIOS


TESUTUL OSOS COMPACT formeaza diafiza vaselor
lungi,portiunea externa
a epifizelor si oaselor scurte, lama externa si interna a oaselor late.
Pe sectiunea transversala, diafiza osului lung este formata:
in portiunea centrala de canalul medular
la exterior de periost
Microscopic, substanta osoasa este dispusa in lamele osoase
concentrice,in grosimea carora se gasesc osteoblaste ce contin osteocitele.
Scheletul lamelelor este format din oseina si fibre de colagen paralele
intre ele.
Fibrele de colagen din lamelele vecine au directii oblice,spiralate sau
circulare. Aceasta structura asigura o deosebita rezistenta osului. Un canal
Havers impreuna cu lamelele din jur formeaza osteonul-sistemul Harves
unitatea morfofunctionala a osului.


TESUTUL OSOS SPONGIOS formeaza epifizele oaselor lungi,
scurte si late.
Este format din lame osoase numite trabecule, alcatuite la randul lor din
mai multe lamele. Lamelele osoase delimiteaza cavitati cu aspecte si marimi
diferite, numite areole, care dau osului aspect de burete.
Areolele si lamelele osoase sunt sisteme heversiene incomplete.Areolele
comunica intre ele si contin maduva osoasa.

Osteogeneza

Procesul de formare a osului se numeste osteogeneza, care include
procesul de dezvoltare (osificare) si de crestere a oaselor.
Formarea scheletului osos caracteristic adultului, din scheletul
cartilaginos al embrionului si fatului, presupune un lung proces care se incheie
in jurul varstei de 25 ani.
Osteogeneza este de doua tipuri:

OSIFICARE DE MEMBRANA/ DESMALA, prin care in modelul
conjunctiv al osului, apar puncte de osificare care se intind in pete de ulei.
Celulele conjunctive se transforma in osteoblasti si secreta oseina. Prin
impregnare cu saruri de Ca, in prezenta fosfatazelor alcaline, se formeaza osul
primar.
In faza urmatoare acesta va fi modelat prin procese de distrugere, de
remaniere osoasa sub actiunea osteoplastelor si a fosfatazei acide formandu-se
osul definitiv.
Acest tip de osificare este caracteristic oaselor cutiei craniene, oaselor
fetei. Prin osificare de membrana se face cresterea in grosime a osului si se
formeaza calusul sub fracturi.

OSIFICARE DE CARTILAJ/ ECONDRALA, prin care celulele
cartilaginoase se hipertrofiaza si degenereaza. Substanta fundamentala a
cartilajului se distruge partial, iar restul se va impregna cu Ca.
In faza urmatoare, membrana care inveleste matricea cartilaginoasa a
osului (pericondru), pleaca mugurii conjunctivali vasculari spre celulele
cartilaginoase distruse de osteogeneza.
Celulele acestui tesut devin osteoblasti si secreta oseina care se
impregneaza saruri de Ca si formeaza osul primar.
In oasele lungi, mugurii conjunctivali vasculari formeaza canalul
medular.
In ultima faza are loc distrugerea si remanierea osoasa, sub actiunea
osteoplastelor si se formeaza osul definitiv.
Acest tip de osificare este caracteristica majoritatii tipurilor oaselor
corpului si totodata se face cresterea in lungime a osului, la nivelul cartilajelor
de crestere (diafiza- epifizari).
Este un proces general al organismului controlat de sistemul nervos care
coordoneaza activitatea mai multor factori:
-mecanici
-endocrini( hormoni hipofizari,tiroidieni, sexuali);
-vitamine( vitamina D);
-enzimatici(fosfataza alcalina si acida);
-factori metabolici.


Morfologia oaselor


Formarea oaselor este adaptata functiilor pe care le indeplinesc in
organism. Se
impart in trei categorii:
- Oase lungi - humerus ,radius, ulna (cubitus), femur, tibie, fibula (peroneu).
Acestea sunt cele la care lungimea predomina fata de celelalte
dimensiuni.
Unui os lung i se deosebesc trei parti:
- doua extremitati mai voluminoase- epifize
- o regiune mijlocie mai subtire- diafiza
Oasele lungi tinere au intre diafiza si epifiza doua discuri cartilaginoase
numite cartilaje de crestere sau cartilaje epifizodiafizare.

- Oase late- frontal, parietal, occipital, omoplat, stern, coxal.
Acestea sunt cele la care predomina latimea si inaltimea; grosimea fiind
mult mai mica decat celelalte dimensiuni, au forma de lama.

- Oase scurte- carpiene, tarsiene.
Acestea sunt cele la care cele trei dimensiuni- lungimea, latimea si
grosimea sunt aproximativ egale. Se mai numesc oase rotunde, sferice''.

- Oase neregulate, mixte- etmoid, sfenoid, mandibula, vertebre.
Dupa cum le spune si numele, formele acestora sunt neregulate.

- Oase pneumatice- frontal, maxilar, etmoid, sfenoid.
Acestea contin cavitati cu aer.

In canalul medular si canalele tesutului spongios se gaseste maduva
ososasa. Este alcatuita din tesut conjunctiv cu mare diversitate de celule, vase
sangvine si terminatii nervoase.

Maduva osoasa este o substanta de consistenta fluida care se gaseste in
interiorul canalului central din oasele lungi si in tesutul spongios din oasele late.
Ea sufera o evolutie morfologica si paralel cu ea o evolutie functionala in
timpul evolutiei organismului. De aceea , in dezvoltarea organismului vom gasi:
4 maduva primitiva
4 maduva rosie osteogena
4 maduva rosie hematogena
4 maduva galbena
4 maduva cenusie

4 Maduva primitiva- este formata dintr-un tesut mucos si capilare sangvine.
Din aceasta se diferantiaza apoi maduva rosie hematogena, al carui rol principal
este hematopoieza.

4 Maduva rosie osteogena- este formata din tesut conjuctiv, din care se
diferentiaza celulele specifice numite osteoblasti si numeroase vase sangvine.
Osteoblastii se specializeaza si devin:
- fie osteocite, adica celule ososase care produc substanta osoasa
contribuind astfel la formarea osului;
- fie osteoclasti, adica celule care distrug elementele osului vechi. Pe
masura ce individul inainteaza in varsta, numarul osteoblastilor scade, functia
osteogenetica slabeste si in cele din urma dispare.
Maduva rosie osteogena este inlocuita in timpul dezvoltarii cu maduva
rosie hematogena, care se pastreaza in unele oase ale adultului in tot timpul
vietii.

4 Maduva rosie hematogena- este o formatiune foarte complexa cate se
gaseste in toate cavitatile oaselor, in alcatuirea ei gasim un tesut conjunctiv cu
caractere speciale, avand rol in formarea elementelor figurate ale sangelui,
capilare sangvine si terminatii nervoase.
Tesutul conjunctiv medular este format din doua parti:
-stroma medulara
- elemente libere
Maduva rosie hematogena este inlocuita in unele oase cu maduva
adipoasa.

4 Maduva galbena- este caracterizata prin faptul ca elementele hematogene
au disparut si majoritatea celulelor ei devin adipoase, adica celule care
acumuleaza picaturi de grasime, aceasta ii da culoarea galbena. Ea reprezinta
pentru organism o rezerva nutritiva. Maduva galbena nu apare in mod normal in
unele oase cum sunt: sternul, corpul vertebral, sacrul.
4 Maduva cenusie- la indivizii inaintati in varsta, maduva galbena este
inlocuita prin maduva cenusie; la adulti aceasta maduva este formata din fibre
colagene si o substanta fundamentala foarte abundenta; ea se numeste maduva
fibroasa.
In cazul unor boli ea este formata din celule conjunctive si o substanta
fundamentala cu aspect mucos, de aceea se numeste maduva cenusie
gelatinoasa. Maduva cenusie nu indeplineste niciun rol in organism.



Rolul oaselor


Alcatuiesc aparatul de sustinere a organismului, oasele prin structura lor
chimica, proportia crescuta a sarurilor minerale, au duritatea necesara
indeplinirii acestui rol. Oasele sunt piese rigide, componente ele scheletului.
Ele indeplinesc mai multe roluri functionale:

a) Rol de sustinere si de parghii ale aparatului locomotor
Asupra lor actioneaza muschii, asigurand sustinerea si locomotia
corpului.

b) Rol de protectie a unor organe vitale:
- cutia craniana pentru creier
- canalul rahidian pentru maduva spinarii
- cutia toracica pentru inima si plamani
- bazinul osos pentru organele pelviene

c) Rol antitoxic
Oasele retin numeroase substante toxice(Hg, Pb, F) patrunse accidental in
organism si le elibereaza treptat, fiind eliminate renal. In felul acesta,
concentratia sangvina a toxicului numai creste prea mult si sunt prevenite
efectele nocive asupra altor organe.

d) Rol de sediu principal al organelor hematopoietice
La copii toate oasele, iar la adulti oasele late contin maduva rosie
hematogena.

e) Rol in metabolismul calciului, fosforului si electrolitilor
Oasele reprezinta principalul rezervor de substante minerale ale
organismului.



Scheletul uman

Scheletul uman reprezinta o piesa de rezistenta principala a corpului. El
poate fi impartit in trei zone de interes:
scheletul capului
scheletul trunchiului
scheletul membrelor sau al extremitatilor

Scheletul capului

Este alcatuit din neurocraniu (care adaposteste encefalul), si din
viscerocraniu, unde se afla atat segmentele periferice ale organelor de simt cat
si primele segmente ale aparatelor respirator si digestiv.
Neurocraniul este alcatuit din patru oase neperechi frontal, etmoid si
occipital doua oase perechi temporale si parietale.
Viscerocraniul este alcatuit din doua oase neperechi vomerul si
mandibula si sase oase perechi maxilare, palatine, nazale, cornete nazale
inferioare, lacrimale si zigomatice

Osul hioid

Os nepereche, situat in partea antero-superioara a gatului, deasupra
latringelui, face parte din scheletul osteofibros al limbii.
Central, prezinta un corp, iar lateral se afla la coarnele mari si mici. Pe
osul hioid se prind muschii supra si infrahioidieni.

Scheletul trunchiului
Este format din:
- coloana vertebrala
- stern
- coaste
- bazin

Coloana vertebrala

Prezinta un numar de 33-34 vertebre impartite in regiuni, astfel:
- regiunea cervicala 7 vertebre
- regiunea toracala 12 vertebre
- regiunea lombara 5 vertebre
- osul sacru 5 vertebre sudate
- coccigiene 4-5 vertebre sudate intre ele

Sternul

Este un os lat, situat anterior pe linia mediana a toracelui.
Este format din : - manubriu
- corp
- apendice xifoid, care ramane cartilaginos pana in jurul
varstei de 40 ani. La locul de unire a manubriului cu corpul sternului se afla
unghiul sternal, in dreptul caruia se afla cartilajul coastei a II -a, reper folosit
pentru numararea coastelor prin palpare).

Coastele

Sunt arcuri osteocartilaginoase, situate in partea latreala a toracelui,
intinse de la coloana vertebrala toracala pana la stern. Sunt in numar de 12
perechi.
Primele 7 perechi de coaste adevarate, cartilajul lor articulandu-se cu
sternul. Coastele VII, IX, X sunt coaste false deoarece se articuleaza cu sternul
prin intermediul cartilajului caoastei VII. Ultimele doua coaste nu au cartilaj si
nu ajung la stern. Se numesc coaste flotante, libere.

Bazinul

Se mai numeste centura pelviana. Osul coxal este format din trei oase:
- ischionul-posterior
- ileonul- laterosuperior
- pubele- anterior
Aripile osului coxal se articuleaza posterior cu sacrul, formand articulatia
sacro-iliaca. Anterior, prin sudarea la pubertate, formeaza simfiza pubiana.



Scheletul membrelor

A) Scheletul membrelor superioare

Este format din:
- scheletul centurii scapulare
- scheletul membrului superior liber

Scheletul centurii scapulare este format din clavicula si scapula
(omoplat).
Centura scapulara leaga membrul superior de torace.

Scheletul membrului superior liber este format din:
-scheletul bratului : - humerusul
-scheletul antebratului : - ulna (cubitus), radius
-scheletul mainii: - carpiene 8 oase scurte pe doua randuri:
- in randul proximal : scafoid
- semilunar
- piramidal
- pisiform

- in randul distal : -trapez
- trapezoid
- osul mare
- osil cu
carlig
- metacarpiene 5 oase numerotate de la I la V dinspre
lateral
spre median
- falange sau oasele degetelor; degetul I are numai
doua falange, degetele II, III, IV, V au cate trei falange.



B) Scheletul membrelor inferioare libere.

Scheletul membrului inferior este format din:
- scheletul centurii pelviene
- scheletul membrului inferior propriu-zis.

4 Centura pelviana - reprezinta oasele prin care membrul inferior se prinde
de scheletul axial al trunchiului. Este formata din cele doua oase coxale, unite
anterior prin simfiza pubiana, iar posterior cu sacrul, ce se infige ca o pana intre
osul coxal drept si stang.Centura pelviana este adaptata in primul rand la functia
de sprijin si stabilitate, necesare pozitiei bipede la om.

4 Osul coxal - rezulta prin contopirea a trei oase: - Ilionul, Ischionul si
Pubisul, care la adult se sudeaza intr-un os lat, cu aspect de elice sau al unei
aripi de moara de vant, prezentand dou fete, patru margini si patru unghiuri.
Pe fata interna se evidentiaza o cavitate articulara, numita acetabulum,
in care patrunde capul femurului formand impreuna articulatia coxofemurala.
Aceasta cavitate este prevazuta cu o buza osoasa numita spranceana
acetabulara. Fundul cavitatii este rugos, nearticular, in timp ce partea sa
periferica are aspect de semiluna, deschisa in jos, acoperita de un cartilaj hialin.
Deasupra acestei cavitatii se intinde pe fata externa a aripii osului iliac
numita facies glutea, strabatuta de trei linii semicirculare, care delimiteaza trei
zone, de pe care isi au originea muschii fesieri. Tot aici se afla gaura obturata,
incadrata de ramurile oaselor pubis si ischion, acoperita de membrana
obturatoare, pe care se prind muschii obturator intern si extern.
Pe fata interna( excavata), se remarca o linie care porneste de la
promontoriu si coboara, sfarsind la simfiza pubiana. Aceasta linie reprezinta
demarcatia dintre bazinul mare si cel mic. Deasupra ei si posterior aripa osului
iliac prezinta o zona rugoasa, intinsa, o fata articulara de forma pavilionului
urechii, intors pentru articularea cu o fateta asemanatoare de pe osul sacru.

Marginea anterioara este neregulata si prezinta de sus in jos urmatoarele:

- spina iliaca anterosuperioara;
- o incizura, dupa care se schiteaza spina iliaca anterosuperioara;
- iminenta iliopubiana, determinata de sudura ilionului cu pubelul.
Pe ramura superioara a osului pubis se desemneaza creasta pectineala si la
capatul ei inferior tuberculul pubelului.

Marginea posterioara prezinta de sus n jos urmatoarele:

- spina ilica posterosuperioara;
- o cotitura foarte adnca;
- spina ischiadica, aflata la limita: ilion-ischion;
- mica incizura ischiadica
- rugozitate ntinsa de pe care isi au originea diferiti muschi.
Creasta iliaca, convexa in sus si incurbata in forma literei S, poarta pe ea
trei reliefuri liniare paralele: - labia externa,
- linia intermediara
- labia interna, pe care se prind muschii lati ai
peretelui abdominal.

Marginea inferioara este formata de ramurile ischionului si pubis.


Scheletul membrului inferior propriu-zis

Este format din: - scheletul coapsei femur
- scheletul genunchiului- patela (rotula)
- scheletul gambei tibia, fibula (peroneul)
- scheletul plantei tarsiene : - 7 oase scurte pe doua
randuri:
- in randul posterior : - talus
-
calcaneu
-
navicular
- in randul anterior : - cuboid
-
cuneiform medial
-
cuneiform
-
intermediar
-
cuneiform lateral
- metatarsiene : - 5 oase, numerotate de
la I la V dinspre median spre lateral
- falange sau oasele degetelor; degetul I
are numai doua falange, degetele II, III, IV, V au cate trei falange.


Scheletul coapsei

Femurul- cel mai mare os din corpul omenesc formeaza singur scheletul
coapsei si este format dintr-un corp si doua extremitati.
Corpul femurului are o forma prismatic-triunghiulara cu trei fete si trei
margini. Marginea posterioara este formata din doua buze: -labia mediala si
laterala, care in sus se bifurca intr-o creasta mediala pentru muschiul omonim,
si alta laterala si riguoasa pentru muschiul fesier mare.
Inferior cele doua diverg si cuprind intre ele o arie triunghiulara
.Extremitatea superioara prezinta: un cap, un gat si doi tuberculi numiti
trohanteri.
Capul femurului cuprinde 2/3 dintr-o sfera articulandu-se cu cavitatea
acetabulara, cu care formeaza impreuna articulatia coxofemurala. Gatul
femurului leaga capul de cei doi trohanteri, formand cu corpul acestui os un
unghi de 130grade (unghi colodiafizar).
Extremitatea inferioara prezinta doi condili(median si lateral), care au
suprafete de articulatie cu tibia, formand articulatia genunchiului. Intre cei doi
condili anterior exista o suprafata de articulare pentru patela, iar posterior exista
o fosa (intercondiliana) in care se prind ligamentele incrucisate ale articulatiei
genunchiului. Deasupra condililor exista un epicondil, pe cel median
situandu-se tuberculul adductorului pentru insertia muschiului adductor mare.

Scheletul genunchiului

Patela- este un os turtit anteroposterior de forma triunghiulara, cu baza in
sus si varful in jos, asezat in partea anterioara a genunchiului. Se considera un
os sesamoid incorporat in tendonul muschiului cvadriceps. Fata anterioara aste
convexa, palpabila imediat sub piele; fata posterioara cuprinde o arie
superioara, articulara, mai mare si una inferioara, nearticulara, rugoasa si mai
mica.


Scheletul gambei

Scheletul gambei se compune din doua oase: tibia si fibula, dintre care
rolul prima, de sustinere, revine tibiei, in timp ce fibula are rol principal in
formarea furcii maleolare, care cuprinde astragalul.

Tibia- este un os tubular lung, avand pe sectiune un corp de forma
prismatic-triunghiulara si doua extremitati dintre care cea proximala este mai
voluminoasa.
Corpul prezinta trei fete si trei margini.
Fata laterala este acoperita de muschii anteriori ai gambei, cea mediala este
subcutana, palpabila, cea posterioara in treimea superioara prezinta o linie
oblica numita linia solearului, pentru insertia muschiului omonim; marginea
anterioara este acoperita numai de piele, marginea laterala priveste spre fibula si
serveste pentru insertia membranei interosoase care leaga tibia de fibula;
marginea mediala desparte fata mediala de cea posterioara, fiind palpabila in
toata lungimea ei.

Extremitatea superioara prezinta doi condili, avand pe fata lor
superioara doua suprafete articulare (platouri tibiale) care participa la formarea
articulatiei genunchiului. Intre aceste suprafete articulare se afla iminenta
intercondiliana, cu cate o depresiune inaintea si inapoia ei. La locul de intalnire
al condililor cu corpul tibiei se gaseste o rugozitate extinsa pe care se insera
ligamentul patelelor.

Extremitatea inferioara: se continua medial cu maleola tibiei, iar lateral
prezinta o scobitura pentru extremitatea inferioara a tibiei. Aceasta extremitate
participa la formarea articulatiei talocrurale (glezna piciorului).

Fibula este un os subtire si lung, in forma de nuia, situat lateral de tibie i
este format dintr-un corp si doua extremitati.
Corpul are trei fete: - laterala (acoperita de muschi)
- posterioara (invelita de muschi)
- anterioara (creasta mediala) pe care se prinde
membrana interosoasa a gambei.
Extremitatea superioara are o forma conica cu varful in sus si baza in jos,
continundu-se cu corpul osului; medial se afla o fateta articulara usor excavata
pentru articularea cu fateta similara situata pe condilul lateral al tibiei.
Extremitatea inferioara se prelungeste in jos cu maleola laterala, mai
lunga si mai ascutita decat cea mediala. Pe fata ei mediala se remarca o
suprafata articulara triunghiulara pentru articularea cu talusul

Scheletul plantei

Se compune din trei segmente: tarsul, metatarsul, falangele, care
realizeaza un sistem unitar, adaptat functiei statice si de locomotie.

Tarsul - primul segment al piciorului este compus din sapte oase dispuse
pe un rand proximal, format din doua oase suprapuse si pe un rand distal format
din cinci oase juxtapuse.

Astragalul (talusul) este un os indesat, pe care se disting trei parti mai
mari:
-corpul, gatul si un segment rotunjit.

Corpul prezinta mai multe proeminente:
una cilndrica care participa la formarea
articulatiei talocrurale;
doua fete articulare triunghiulare ce se
articuleaza cu maleola mediala si laterala;
sinusul tarsului, existent pe fata
inferioara.
Gtul scurt se continua cu capul (de forma unui segment de sfera)
prevazut
cu o fata de articulare cu osul naricular.

Calcaneul este osul cel mai voluminos al tarsului. Are o forma
dreptunghiulara fiind format dintr-un segment posterior, rugos si nearticulat pe
care se afla doi tuberculi si un segment anterior, prevazut cu multe fatete
articulare.
Pe fata superioara se afla santul calcanean care participa la formarea
sinusului tarsului si trei fatete articulare care corespund suprafetelor articulare
situate pe fata inferioara a talusului.

Osul navicular este situat pe marginea mediala a piciorului, avand o
forma ca o,, luntre .Se intercaleaza inaintea talusului (astragalului), inapoia
celor trei oase cuneiforme si medial pe cuboid, articulandu-se cu aceste oase.
Medial are un tubercul rugos, pe care se insera muschiul tibial posterior.

Oasele cuneiforme sunt in numar de trei si sunt asezate inaintea
navicularului, articulandu-se intre ele, proximal cu navicularul si cu primele trei
oase metatarsiene. Primul este cel mai mare, asezat vertical, are forma
semilunara; al doilea este cel mai mic, avand forma de pana, cu baza orientata
dorsal; al treilea ocupa aceeasi pozitie ca si al doilea.

Osul cuboid , de forma patrulatera-alungita se situeaza pe marginea
laterala a piciorului, inaintea calcaneului si in afara navicularului si osului
cuneiform lateral.Pe fata plantara prezinta o creasta si o tuberozitate turtita
naintea careia se afla un sant diagonal pentru tendonul muschiului omonim.
Metatarsul reprezinta segmentul mijlociu al piciorului, format din cinci
oase metatarsiene, fiecare avand un corp triunghiular.
Primul metatarsian, scurt si voluminos, proximal este prevazut cu o fateta
articulara semilunara pentru osul cuneiform medial; baza metatarsienelor II-IV
se ingusteaza plantar; metatarsul V prezinta la baza un puternic tubercul ce
proemina lateral.

Falangele reprezinta scheletul degetelor. Ca si la mana, fiecare deget al
piciorului are trei falange, exceptand halucele, prevazut cu o falanga proximala
si una distala. Fiecare falanga are un corp si doua extremitati, cele distale
prezentand la capatul lor o tuberozitate pentru insertia unghiilor.
Falangele medii si distale la degetele II-V sunt oase rudimentare, care nu
depasesc marimea unui bob de mazare.
Ca repere primare la palpare servesc: tuberozitatea navicularului, a
metatarsului I si V. Daca tuberozitatea osului navicular de pe dosul piciorului se
uneste cu un punct situat la 1cm, inapoia tuberozitatii metatarsului V, se obtine
interlinia articulatiei mediotarsiene, linia Chopart.
Linia care pleaca de la tuberozitatea metatarsianului I la cea a
metatarsianului V marcheaza articulatia tarsometatarsiana, linia Lisfranc.
Aceste date sunt importante in dezarticulatiile piciorului, operatii ce se
executa frecvent la nivelul acestor linii articulare.


Anatomia studiaza organizarea structurilor organismului la diferite
niveluri : macroscopic, microscopic si molecular.
In acelasi timp, fiziologia se ocupa cu studiul functiilor diferitelor
structuri anatomice si cu mecanismele de reglare a functiilor si de integrare a
lor, astfel incat organismul sa constituie un tot unitar, in echilibrul dinamic
permanent cu mediul inconjurator.
Anatomia si fiziologia sunt studiate impreuna, deoarece constituie o
unitate dialectica, forma si functia fiind caracteristicile fundamentale ale
materiei vii, in permanenta interrelatie si interconditionare.
1.2. FRACTURA. DEFINITIE. ETIOLOGIE.
FORME


Definitie

Fractura este o boala traumatica locala caracterizata prin intreruperea
continuitatii osoase, care poate avea rasunet complex asupra intregului
organism.
Fractura este de fapt un rezultat al conflictului aparut intre os si
rezistenta sa mecanica si efectul local direct sau indirect al agentului vulnerant.
Fractura apare cand solicitarea produsa de acest agent este mai mare decat
rezistenta ososasa. Astfel se explica de ce aceeasi forta genereaza fractura
numai la anumite persoane si la altele nu, sau dau nastere la aspecte diferite ale
focarului de fractura.
Polimorfismul fracturilor a dus la necesitatea unei clasificari a
acestora.

Etiologie

In marea majoritate a cazurilor, actiunea agentului traumatic trebuie sa
fie foarte violenta pentru a produce o fractura. Pentru producerea unei fracturi
sete necesara existenta unor factori:
-extrinseci
- intrinseci

Factori extrinseci

Fracturile sunt produse datorita actiunii unei forte exterioare.
Mecanismul de actiune al fortei exterioare poate fi direct sau indirect.

Fracturile prin mecanism direct

Sunt cele mai frecvente, forta aplicata asupra unui fragment de
membru determina o deformare a osului care se fractureaza la distanta de locul
de aplicare al fortei.
Dupa modul de actiune a acestor forte se pot descrie mai multe
mecanisme de producere:
- mecanismul de parghie fractura se realizeaza aplicand forta pe epifiza
distala. Cand punctul de sprijin este situat medial si forta actioneaza din afara,
se realizeaza tipul denumit ,, prin adductie.
- mecanismul lateral se produce in urma abductiei de 90* si cu rotatie
interna maxima a gambei cu genunchiul flectat tot la 90*.
- mecanismul de incovoire (flexie, indoire) forta este aplicata asupra
unei extremitati a diafizei, in timp ce estremitatea opusa ramane fixa.
- mecanismul de hiperextensie se produce in urma extensiei fortata a
genunchiului, ligamentele anterioare rezista, iar epifiza se rupe la condil.
Fracturile prin mecanism indirect

Se produc in urma socului direct al agentului contondent asupra locului
de impact. De cele mai multe ori agentul vulnerant determina leziuni ale
tegumentului, tesutului celular subcutanat, muschilor si in final osului,
producand o fractura deschisa.

Factori intrinseci

Sunt importanti in determinarea susceptibilitatii la fractura a scheletului
uman. Din acesti factori fac parte:
- varsta la care apar cel mai frecvent fracturile este de 20- 40 de ani,
deoarece prin activitatea lor, oamenii sunt mai expusi traumatismelor in aceasta
perioada. A doua perioada cu incidenta crescuta este cea a varstei a treia
datorita osteoporozei care diminueaza rezistenta osoasa. Copii, desi sunt
frecvent expusi traumatismelor, datorita elasticitatii oaselor sunt mai putin
predispusi la fracturi.
- sexul determina frecventa crescuta la femeile in varsta, datorita lipsei
de rezistenta a oaselor si musculaturii.
- densitatea rezistenta osului este direct proportionala cu densitatea lui.
Cand densitatea osoasa scade, solicitarea necesara pentru a produce o fractura
ste cu mult mai mica. Din acest punct de vedere, fracturile se pot produce pe un
os normal sau pe un os patologic ( densitate osoasa scazuta printr-un proces
patologic: infectii osoase, formatiuni tumorale, etc).


Clasificare

Dupa traiect :

Incomplete sunt fracturi in care traiectul de fractura
intereseaza numai una din corticale, neajungand la cea de-a doua.
Transversale sunt fracturi in care planul fracturii este
perpendicular pe corticala.
Oblice, scurte sau lungi sunt fracturi in care planul de fractura
face un unghi oarecare, mai mic sau mai mare cu corticala osoasa.
Spiroide sunt fracturi in care planul fracturii este rasucit in
spatiu in jurul unui ax situat aproximativ in lungul osului.
Duble sunt de fapt doua fracturi situate la 2 niveluri diferite
pe acelasi os.
Cominutive sunt fracturi care au mai mult de un plan sau
traiect de fractura, in acelasi timp avand deci mai mult de doua
fragmente osoase




Dupa deplasare :

Fracturi fara deplasare
Fracturi cu deplasare

Dupa starea tegumentelor :

Fracturi inchise
Fracturi deschise

Dupa tipul osului :

Fracturi pe os normal
Fracturi pe os patologic (,, spontane) - aceste fracturi sunt cele
care apar pe un os bolnav, oricare ar fi etiologia acestei boli. Sunt
incluse aici fracturile aparute pe tumori osoase benigne sau
maligne, osteite, osteomielite, malformatii sau boli congenitale,
osteoporoza,etc.


Dupa mecanism :

Fracturi prin traumatism direct fractura apare la locul de
actiune al agentului vulnerant. Aceste fracturi prezinta frecvent
asocieri cu leziuni cutanate, in cele mai multe cazuri fracturi
deschise sau necroze cutanate cu deschidere secundara. Se produc
frecvent prin accidente rutiere sau de munca, agresiuni individuale,
arme de foc,etc.
Fracturi prin traumatism indirect fractura apare la distanta de
locul de actiune al agentului vulnerant. Mecanismele incriminate
sunt : torsiunea, smulgerea, compresiunea cu accentuarea unor
curburi fiziologice peste limita de rupere, tasarea, forfecarea,etc.

Dupa localizare :

Intra / extracapsulare -se clasifica dupa tractul de fractura situat
inauntrul capsulei articulare sau in afara acesteia.
Intra / extraarticulare in functie de afectarea sau nu a
cartilajului articular.

Dupa etiologie :

Fracturi prin accident rutier, casnic, de munca, agresiune
individuala, etc.



1.3. EVALUAREA UNOR SEMNE, SIMPTOME SI
PROBLEME ALE PACIENTILOR CU
FRACTURI


Fractura este o suferinta locala care are rasunet asupra intregului
organism. Ca urmare exista o serie de semne generale care apar si pot fi gasite
intr-o fractura. De obicei aceste semne sunt estompate de semnele locale, care
sunt mai ,,zgomotoase din cauza durerii. Trebuie avute insa in vedere
intotdeauna semnele generale pentru ca uneori pot determina simptomatologia
dominanta, uneori urmata de complicatii grave.


Semne clinice generale :


- bolnavul traumatizat, cu fractura, are o stare generala mai mult sau mai
putin alterata, de obicei o indispozitie generala;
- poate prezenta frisoane si temperatura ce poate ajunge chiar la valori
ridicate (39*C)
- tahicardie
- uneori stare de soc soc traumatic : - agitatie sau apatie
- facies palid acoperit de transpiratii
reci
cu privirea in gol
- ochi incercanati si infundati in
orbite
- tegument rece si palid, uneori
cianotic de
aspect cenusiu (marmorat),
acoperit cu
transpiratie vascoasa, rece
- cianoza patului unghiilor
- tahicardie (puls mic filiform)
frecvent
peste 100/min
- hipotensiune arteriala (la inceput
TA
poate fi normala, in faza
compensata a
socului)
- polipnee superficiala ( dispnee cu
tahipnee si batai ale aripilor
nasului)
- oligurie extrema pana la anurie.

- soc hemoragic : -severitatea semnelor clinice
variaza in raport cu cantitatea de sange pierdut si cu rapiditatea pierderii.
-tahicardie
- scaderea amplitudinii pulsului
- scaderea TA sistolice
- extremitati reci, palide (mai
tarziu cianotice)
- transpiratii abundente
- oligurie (apoi anurie)
- senzatie de sete intensa.

Semne clinice locale :

Acestea se impart in doua mari categorii : - semne clinice probabile
- semne clinice sigure
La acestea se adauga explorarea imagistica ce ofera date suplimentare si
in acelasi timp un document obiectiv.

Semne clinice probabile de fractura

- durerea aparuta din primul moment, poate avea sediul in focarul de
fractura sau pot aparea dureri reflectate
-impotenta functionala este o caracteristica intalnita in toate fracturile,
la nivelul segmentului respective
- echimoza tardiva apare ca urmare a hematomului primar de fractura
care migreaza prin toate straturile anatomice, de la focar pana la tegument
- flictenele apar datorita modificarilor circulatorii si metabolice locale
cu aparitia de metaboliti acizi, care nu pot fi preluati in circulatia generala
suficient de prompt
- hematomul este de obicei redus. Daca s-a produs ruperea unui vas
mare, el poate fi si extrem de voluminos, declansand chiar un soc hemoragic
- temperatura ridicata locala tegumentele din jurul focarului de
fractura au o temperatura mai ridicata, semn al vasodilatatiei locale crescute
- edemul local se explica tot prin vasodilatatie ca si prin tulburari
circulatorii locale care apar fie reflex, fie determinate de modificari patologice
locale- compresiuni pe vasele de intoarcere
- deformarea regiunii sau segmentului poate fi produsa de deplasarea
fragmentelor osoase, de hematomul primar de fractura, de edemul posttraumatic
- scurtarea segmentului anatomic apare prin incalecarea celor doua
fragmente fracturate principale datorita contracturii musculare antalgice.

Semne clinice sigure de fractura

- crepitatiile si cracmentele osoase reprezinta senzatia tactila, insotita
uneori si de perceptia acustica a zgomotelor ce apar in momentul in care
fragmentele osoase se freaca unul de celalalt la palpare sau mobilizare.
- mobilitate anormala existenta unei miscari unde aceasta nu exista in
mod normal
- netransmisibilitatea miscarilor se constata imprimand miscari la
nivelul uneia dintre epifize si neperceperea acestora la cealalta epifiza. Se
gaseste de cele mai multe ori concomitent cu mobilitatea anormala.
- intreruperea continuitatii osoase se constata prin palparea din
aproape in aproape a osului in zonele unde acesta este accesibil sub tegumente
sau un strat muscular subtire.
- angulatia diafizara a osului lung
- examenul radiologic fata si profil a segmentului anatomic lezat


Explorarea imagistica

Examinarile paraclinice sunt complementare examinarii clinice,
confirmand diagnosticul de fractura si furnizand informatii cu privire la
localizarea exacta a acesteia, stabilitatea fracturii, traiectul si traiectele de
fractura, ajutand la precizarea conduitei terapeutice.
Examinarea clinica de rutina este radiografia. Mai pot fi folosite pentru
precizari suplimentare sau in cazuri mai deosebite tomografia computerizata si
rezonanta magnetica nucleara.

Radiografia este un examen radiologic prin care se
confirma, sau se infirma existenta unei fracturi ca si aspectul acesteia.
Se executa standard in doua incidente, de fata si de profil, de la o
distanta in general prestabilita si cu o intensitate adaptata fiecarei localizari. In
cazuri incerte este indicat sa se execute radiografii bilateral, simetric, pentru a
se putea face o comparatie cu celalalt segment presupus sanatos.Acest examen
trebuie efectuat sistematic, naintea oricarei manevre de reducere a fracturii.

Tomografia computerizata ofera sectiuni radiologice
transversale la nivelul oricarui segment al corpului. Poate furniza imagini de
sectiuni frontale, prin recompunere computerizata a elementelor. In functie de
performantele aparatului se pot vizualiza elemente de cativa milimetri. Este mai
folosita pentru fracturi craniene, ale coloanei vertebrale, calcaneului,
bazinului,etc. Se poate executa de asemenea cu substanta de contrast, in general
pentru depistarea tumorilor.

Rezonanta magnetica este o investigatie imagistica
neinvaziva care ofera imagini de o foarte mare fidelitate, prezentand adevarate
sectiuni anatomice. Este folosita in special pentru traumatismele coloanei
vertebrale, craniene,etc. Este din pacate inca destul de costisitoare si putin
accesibila pentru marea majoritate a bolnavilor.







Probleme ale pacientilor cu fracturi ale membrelor
inferioare


Ca urmare a fracturii si legat de procesul de vindecare a acesteia se
produc o serie de tulburari:

Tulburari musculare, fractura insotindu-se de atrofie
musculara, chiar daca nu este imobilizata.
Ruptura musculara se caracterizeaza prin durere intensa aparuta brusc,
impotenta functionala, hematom intre capetele muschilor din cauza lezarii
vaselor sangvine, deformarea regiunii la nivelul fracturii, echimoza.

Tulburari articulare, articulatiile supra si subadiacente
focarului de fractur sunt sediul unui revarsat sinovial precoce. Modificarile
cele mai importante apar nsa tardiv, pot ajunge pana la anchiloza fibroasa.
Pentru a preveni aceste dereglari articulare trebuiesc evitate imobilizarile
prelungite n aparate gipsate.

Tulburari circulatorii - in primele zile de dupa fractur se
instaleaza un edem care cuprinde tot membrul afectat si care cedeaza n dou
sptmni. Dupa scoaterea aparatului gipsat de la membrul pelvian si
reluarea mersului, se produce reaparitia unui edem tranzitoriu, care cedeaza
dupa cateva zile. Uneori insa, acest edem este persistent si produce tulburari
vasomotorii determinate de tromboza venelor profunde.

Tulburari cu caracter general - din cauza interdependenei
strnse a osului lezat cu celelalte tesuturi, organe, nervi, muchi, vase
sangvine, etc., vindecarea fracturii pune n joc numeroase mecanisme de
reglare. Apar: -insomnie, oboseala accentuata, anorexie, ridicarea
temperaturii.

Alterarea intergritatii osului
Disconfort
Diminuarea mobilitatii fizice
Anxietate
Deficit de autoingrijire
Postura
inadecvata
Perturbarea imaginii corporale
Dificultate in indeplinirea rolurilor sociale
Vulnerabilitate fata de pericole
Deficit de cunostinte
Potential de complicatii



1.4. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE
LA ACTE DE INVESTIGATIE




Asigurarea conditiilor adecvate unui examen clinic

Sarcinile asistentei medicale in pregatirea si asigurarea unui examen
clinic medical sunt urmatoarele:
pregatirea psihica si fizica a pacientului
asigura linistea necesara desfasurarii examinarii
verificarea si pregatirea materialelor si instrumentarului
medical
dezbracarea si imbracarea pacientului
asezarea pacientului in pozitiile adecvate examinarilor
asigurarea iluminarii necesare pentru examinarea
cavitatilor naturale
deservirea medicului cu instrumente
pregateste produsele biologice recoltate pacientului
pentru a le arata medicului la vizita
rezultatele examenelor de laborator, al produsele
biologice si patologice efectuate, le noteaza in foaia de
observatie
completeaza simptomatologiile bolilor cu elemente
obiective, examinand modificarile aparute in morfologia,
fiziologia si biochimia organismului. Aceste elemente confirma
/ infirma diagnosticul clinic, reflecta evolutia bolii si
eficacitatea tratamentului, confirma vindecarea sau semnaleaza
aparitia unor complicatii.
asezarea pacientului in pat dupa examinare si facerea
patului.


Pregatirea psihica a pacientului

Atitudinea asistentei fata de pacient este foarte importanta. Pacientul
trebuie sa fie informat cu privire la tehnicile si interventiile necesare punerii
unui diagnostic corect, unde va trebui sa coopereze cu echipa de ingrijire si sa-
si dea consimtamantul.
In preajma examinarilor de orice natura, asistenta medicala trebuie sa
lamureasca pacientul asupra caracterului inofensiv al examinarilor, cautand sa-i
diminueze durerile. Asistenta linistete pacientul, il ajut s se dezbrace cu
micari blnde pentru a nu-i amplifica durerea.
Asistenta medicala trebuie sa creeze un climat favorabil pentru
desfasurarea in conditii optime a investigatiilor si trebuie sa fie un sprijin
permanent pacientului.
Pacientul nu trebuie indus niciodata in eroare deoarece va pierde
increderea in cadrele medicale.
Verificarea si pregatirea materialelor si instrumentarului
medical

Pentru examenul clinic medical, asistenta medicala pregateste
urmatoarele materiale si instrumente :
- termometru medical
- aparat pentru masurarea TA
- ciocan pentru examinarea reflexelor osteo-tendinoase
- masa de tratament
- manusi sterile
- tampoane sterile
- comprese sterile
- tavita renala
- casolete cu instrumentar special in functie de natura examinarii
- atele
- substante dezinfectante
- trusa de perfuzie, seringi si ace sterile
- garou
- solutii perfuzabile
- analgezice, antiinflamatoare, ATPA
- surse de oxigen
- sapun , prosop
- brancarda, carucior rulant

Dezbracarea si imbracarea pacientului

Dezbracarea si imbracarea pacientului trebuie efectuate cu mult tact,
blandete si grija pentru a nu-i amplifica durerile si pentru a evita complicatiile.
Se dezbraca mai intai membrul sanatos si se imbraca intai membrul
bolnav. Cand dezbracarea este dificila, se prefera sacrificarea imbracamintii
prin descoasere sau prin taiere.

Actele de investigatie in care asistenta medicala are un rol
important

Pentru precizarea diagnosticului de fractura este necesar un examen clinic
minutios si examene paraclinice pentru decelarea altor afectiuni concomitente
fracturii cat si pentru pozitivarea examenului clinic.

Examenul clinic consta in inspectie, palpare, percutie si auscultatie. In
cazul diagnosticarii unei fracturi, de mare valoare sunt inspectia si palparea,
percutia si auscultatia dau indicatii asupra starii generale a pacientului. Astfel,
la inspectia locala se observa semnele de fractura, acestea fiind certificate prin
palpare, indica un diagnostic pozitiv de fractura.
Dintre examenele paraclinice cel mai important si cu valoare de
diagnostic este examenul radiologic. Radiografia se executa obligatoriu in orice
suspiciune de fractura sau leziuni de parti moi articulare. Ea furnizeaza date
despre sediul, tipul fracturii si mai ales stabileste atitudinea terapeutica.



Pregatirea pacientului pentru explorarea radiologica a sistemului
osteo-articular

Explorarea radiologica a sistemului osteo-articular se efectueaza de catre
medic prin radiografii. Interpretarea radiografiilor se face la negatoscop.

Scop :

Studierea morfologiei osului si functionalitatii unor articulatii osoase din
sistemul osteo-articular pentru stabilirea diagnosticului de luxatie, fractura sau
alte afectiuni care modifica structura osului ( tumora sau distrofie osoasa).

Etape de executie :

Pregatirea psihica a pacientului

- se anunta pacientul si i se explica necesitatea tehnicii, precum si conditiile in
care se efectueaza examinarea in obscuritate si cu ajutorul unor aparate
speciale

Pregatirea fizica a pacientului

- se dezbraca regiunea ce urmeaza a fi examinata
- la femei, parul lung se leaga in crestetul capului
- se indeparteaza margelele si lantisoarele de la gat, precum si obiectele
radioopace din
buzunar
- se ridica pansamentul (daca exista) de pe regiunea ce urmeaza a fi explorata
- unguentele sau alte forme medicamentoase se indeparteaza prin spalare cu
alcool sau
benzina
- daca membrul examinat nu poate fi mentinut fara atele in pozitia necesara, se
vor folosi
atele transparente pentru raze X
- la indicatia medicului se administreaza pacientului un medicament
analgezic,in cazul in
care miscarile ii provoaca dureri; fracturi, luxatii, artrite acute
- se efectueaza o clisma evacuatoare, in cazul radiografiilor oaselor bazinului;
nu se
executa in traumatisme recente
- se administreaza substante de contrast dupa ce in prealabil s-a facut testarea
pacientului
sau se umple cavitatea articulara cu aer sau oxigen pentru evidentierea
cartilajelor
articulare daca medicul solicita
- se ajuta pacientul sa se aseze si sa pastreze pozitia indicata de medic in functie
de
regiunea ce se examineaza
- se ajuta pacientul sa se ridice dupa masa de radiografie si sa se imbrace
- pacientul este condus la pat
- examenul radiologic efectuat se noteaza in foaia de observatie (si data).

Alte examene paraclinice:

- examenele de laborator VSH-viteza de sedimentare a hematiilor
- HLG-hemoleucograma completa
- ureea
- timpul de coagulare,TQ, TH, AP
- glicemia
- ionograma sanguina
- examenul sumar de urina
- grup sangvin ABO si Rh
- probe functionale hepatice
- fibrinogen
- fosfataza alcalina
- proteina ,,C reactiva
-pentru recoltarea sangelui se folosesc materiale si instrumente in functie
de scopul pentru care se fac acestea, dar si de locul unde se va recolta sangele.
- examenele de laborator ale produselor biologice si patologice au o
importanta crescuta in stabilirea complicatiilor generale, a tratamentului si mai
ales a evolutiei pacientului.
- in leziunile sistemului osteo-articular se mai realizeaza cu scop
explorator si terapeutic punctii articulare, osoase si biopsice.















Punctia osoasa

Reprezinta crearea unei comunicari intre mediul extern si zona spongioasa
a osului, strabatand stratul sau cortical, prin intermediul unui ac.

Scop

-explorator recoltarea maduvei pentru examinare, in vederea stabilirii
structurii, compozitiei si pentru studierea elementelor figurate ale
sangelui in
diferitele faze ale dezvoltarii lor.
- terapeutic administrarea de medicamente lichide, hidratante si
nutritive, precum si transfuzia intraosoasa; recoltarea maduvei de la persoane
sanatoase in vederea transfuzarii sale la un pacient.

Indicatii boli hematologice

Locul punctiei este de obicei la nivelul oaselor superficiale usor
accesibile, cum ar fi:
- spina iliaca posterosuperioara
- creasta iliaca
- sternul manubriul sau corpul
- maleolele tibiale
- calcaneul
- apofizele spinoase ale ultimelor vertebre dorsale si primelor vertebre
lombare

Pregatirea punctiei

Materiale
- materiale pentru protectia patului
- materiale pentru dezinfectia tip III
- instrumentar si materiale sterile : -ace de punctie Rohr, Rosegger,
Klima (de
cca 5 cm lungime, rezistente, cu
diame-
trul 1-2 mm, varful scurt, ascutit,
preva-
zute cu mandrin);
- seringi de 10-20 ml, ace
- seringa pentru anestezia locala
- pense
- tampoane, comprese
- camp chirurgical
- manusi
- mediu de cultura
- alte materiale: - sticla de ceasornic
- lame de microscop
- medicamente: - anestezice
- ser fiziologic
- solutii perfuzabile
- medicamentele recomandate in cazul punctiei
terapeutice

Pacientul
- pregatirea psihica: - se informeaza cu privire la necesitatea punctiei
- se explica ca se va inlatura durerea prin
anestezie
- i se cere consimtamantul
- pregatirea fizica: - se controleaza in preziua punctiei timpul de
sangerare,
timpul de coagulare si timpul Quick
- se aseaza in pozitie adecvata locului de punctie
si
anume: - decubit dorsal cu toracele putin
ridicat, pe
un plan dur, pentru punctia sternala
- decubit ventral pe un plan dur sau
decubit
lateral cu genunchii flectati pentru punctia in
creasta
iliaca
- se rade pilozitatea
Executia punctiei

- se face de catre medic ajutat de una doua asistente medicale
- se desfasoara in sala de tratamente

Asistenta I isi spala mainile
- le dezinfecteaza
- pregateste locul punctiei, dezinfectie de tip III
- serveste seringa incarcata cu anestezic
- serveste manusile chirurgicale
- serveste campul chirurgical
- dezinfecteaza locul punctiei
- serveste acul de punctie medicului
- ia mandrinul cu pensa si il aseaza pe un camp steril
- serveste seringa pentru aspiratie
- serveste seringa cu medicamente
- dezinfecteaza locul punctiei si face compresiune cu un tampon
steril
- aplica comprese sterile pe locul punctiei pe care le fixeaza cu
benzi de
romplast
- imbraca pacientul, il aseaza comod in pat


Asistenta II isi spala mainile
- le dezinfecteaza
- protejeaza parul
- dezbraca regiunea
- aseaza pacientul in pozitie corespunzatoare locului ales
- mentine pozitia pacientului
- mentine pacientul in pozitie fixa
- supravegheaza pacientul pe tot parcursul punctiei

Ingrijirea ulterioara a pacientului
- se asigura repausul la pat, se supravegheaza starea generala si semnele
vitale
- se observa pansamentul daca se imbiba cu sange

reorganizarea locului de munca
notarea tehnicii in foaia de observatie



































1.5. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE
LA INTERVENTII AUTONOME SI DELEGATE
DE APLICARE A TRATAMENTULUI




Interventiile acordate de catre o asistenta medicala cunosc trei etape de
executie:
1. Interventii la locul accidentului
2. Interventii pe timpul transportului
3. Interventii la camera de garda sau sectia de urgente

Interventii la locul accidentului


O fractura reprezinta o urgenta si tratamentul se incepe la locul producerii
accidentului. Primele gesturi de prim ajutor ale asistentei medicale ajunsa la
locul accidentului sunt urmatoarele:
Crearea unui baraj de securitate pentru a putea acorda primele
ingrijiri in conditii cat mai bune
Evaluarea rapida a leziunilor pentru aprecierea functiilor
vitale, starea de constienta, situatia regiunilor anatomice principale ce pot fi
afectate de agentul traumatic si anume: - extremitatea cefalica (neuro si
viscerocraniul)
- toracele (T)
- abdomenul (A)
- aparatul locomotor (L) care cuprinde:
membrele superioare si inferioare, coloana vertebrala si bazinul.
Gradul de afectare a regiunilor invecinate pentru a descoperi
eventualele regiuni asociate
Stabilirea prioritatilor de prim ajutor. Prioritatile de
interventie in ordinea urgentei vitale sunt urmatoarele: - resuscitare cardio-
respiratorie
- combaterea insuficientei respiratorii acute
- hemostaza
- combaterea insuficientei cardio-circulatorii
- pansamente
- combaterea starilor grave de soc
- imobilizari de fracturi
dupa masurile de prim ajutor intreprinse se face o a doua
examinare si trierea urgentelor

Urgenta I cuprinde : - stopul cardiorespirator
- hemoragiile grave externe ce nu pot fi oprite la locul
accidentului
- hemoragiile interne

Urgenta II cuprinde : - hemoragii arteriale oprite prin
compresiune
- amputatiile de membre
- plagile abdominale
- traumatizati inconstienti

Urgenta III cuprinde : - traumatismele cranio-
cerebrale
- traumatismele vertebro-medulare si de bazin
- fracturile deschise
- plagile deschise, profunde

Urgenta IV cuprinde : - toti traumatizatii cu leziuni
superficiale, constienti, cu fracturi ale membrelor,toracice, alte fracturi care se
pot imobiliza provizoriu.

In ce priveste strict interventiile la locul accidentului in cazul
fracturilor mentionam:
- in cazul unei parti amputate, aceasta va fi recuperata imediat si va fi
introdusa intr-un recipient cu gheata deoarece in mai putin de 6 ore de la
accident se poate incerca refacerea pe cale chirurgicala a configuratiei corporale
- executarea imediata a hemostazei in cazul hemoragiilor
- efectuarea toaletei, dezinfectiei si pansamentului plagilor existente
- reducerea si imobilizrea provizorie a fracturilor, atunci cand este
posibil
- pregatirea bolnavului pentru transport




















Imobilizarea provizorie a fracturilor


Imobilizarea provizorie prezinta o importanta deosebita deoarece o
fractura trebuie imediat imobilizata provizoriu, chiar la locul accidentului.
Imobilizarea se va face si atunci cand suspicionam o fractura.
Pentru imobilizarea provizorie improvizata, se vor folosi atele
confectionate din scanduri, coji de copac, bastoane, bete, invelite intr-un
material moale panza stofa, vata- care se vor pune de o parte si de alta a
segmentului zonei fracturate a membrului respectiv, si se vor strange moderat
intre ele, cu o fasa sau alt sistem de strangere ( baticuri, prosoape, fulare,
centuri, cordoane, cravate). Ori de cate ori este posibil, vor fi folosite pentru
imobilizare atele gata confectionate din scanduri sau din sarma. Atelele care
imobilizeaza vor depasi intotdeauna atat articulatia de deasupra cat si pe cea de
dedesubtul zonei fracturate pentru a avea siguranta ca fractura nu se deplaseaza
nici lateral nici in jurul axului longitudinal.
Alte mijloace folosite pentru imobilizarea provizorie sunt:
- atela Thomas care realizeaza extensia membrului fracturat
- atele lungi ce pot fi mulate pe membrul ranit
- atele Cramer, facute din sarma, care au avantajul ca sunt atele din
material plastic, simplu sau gonflabil
- atela gipsata, aparat gipsat circular
- cand se afla la indemana un obiect convenabil pentru imobilizarea
fracturii, va fi folosit ca atela membrul sanatos de care se leaga membrul
bolnav.
Indepartarea imbracamintii este necesara numai atunci cand exista
suspiciunea prezentei unei rani care trebuie curatate si pansate, sau cand
transportul accidentatului va dura o perioada de cateva ore. Dezbracarea si
imbracarea pacientului trebuie efectuate cu mult tact, blandete si grija pentru a
nu-i amplifica durerile si pentru a evita complicatiile.
Se dezbraca mai intai membrul sanatos si se imbraca intai membrul
bolnav. Cand dezbracarea este dificila, se prefera sacrificarea imbracamintii
prin descoasere sau prin taiere.
Se va cauta obtinerea unei axari relative a segmentului de imobilizat
prin actiune atraumatica si progresiva in ax, in momentul aplicarii imobilizarii.



Scopul imobilizarii :

de a impiedica miscarile active si pasive, pentru a pune in
repaus organele si tesuturile traumatizate
de a mentine axarea corecta a membrului atunci cand
fragmentele nu sunt deplasate, sau cand au putut fi reduse corect, cu ocazia
acordarii primului ajutor
de a diminua durerile, care in cazul fracturilor sunt deosebit
de chinuitoare
de a evita complicatiile pe care le poate provoca miscarea in
focar a unui fragment osos rupt si devenit taios
sectionari ale unor nervi si vase
sfasierea musculaturii din jurul osului
perforarea tegumentului si transformarea fracturii inchise intr-
una deschisa
suprimarea sau atenuarea reflexelor nociceptive si ameliorarea
unor tulburari functionale( respiratie paradoxala si altele).



Principiile unei imobilizari corecte:

u asigurarea functiilor vitale are prioritate fata de alte manevre
u se va cauta obtinerea unei axari relative a segmentului de imobilizat,prin
actiune atraumatica si progresiva in ax in momentul aplicarii imobilizarii
pentru a avea siguranta ca fractura nu se deplaseaza nici
lateral, nici in jurul axului longitudinal, imobilizarea trebuie sa prinda in mod
obligatoriu articulatiile situate deasupra si dedesubtul focarului de fractura
sa fie adaptata reliefului anatomic al regiunii accidentate
sa fie simpla pentru a putea fi utilizata si de persoane mai
putin instruite
aparatul gipsat sau atela de imobilizare nu trebuie sa fie nici
compresive, pentru a nu ingreuna circulatia sangvina intr-un segment in care
exista deja tulburari circulatorii secundare traumatismului.


Interventii pe timpul transportului


Transportul trebuie facut numai cu pacientul absolut intins, de preferat cu
o autosanitara, asigurandu-se imobilizarea corpului. In lipsa acesteia
accidentatul se transporta pe o tablie de usa sau pe o scandura lata, care se
poarta de catre salvatori pana la un loc unde se poate acorda primul ajutor sau
se aseaza intr-un vehicul si este transportat pana la spital.

Asezarea persoanei pe targa sau pe alt mijloc improvizat si
apoi in mijlocul de transport si pozitionarea accidentatului potrivit leziunilor
suferite astfel:
pozitie in decubit dorsal pe un plan dur cu usoara
hiperextensie la accidentatii constienti, suspecti de fractura a coloanei
vertebrale sau a bazinului
decubit ventral la accidentatii cu leziuni cranio-faciale
pozitie ridicata a capului la accidentatii constienti si fara
semne de soc, cu fracturi ale craniului
pozitie Trendelemburg inversata cu inclinarea max de 10-15*
la accidentatii cu fracturi ale bazei craniului si cei traumatizati in stare de soc
pozitie in care , in cazul fracturilor sa fie mentinuta
imobilizarea provizorie initiala
Continuarea masurilor de prim ajutor
Prevenirea si combaterea complicatiilor
Supravegherea pacientului se va tine cont de functiile vitale,
starea de
constienta, culoarea tegumentelor, orice modificari importante.


Interventiile in unitatea sanitara specializata

Tratamentul unei fracturi vindecarea corecta a unei fracturi presupune o
serie intreaga de masuri terapeutice ce trebuie luate. Scopul urmarit este de a se
realiza consolidarea clinica si radiologica a fracturii si recuperarea functionala
cat mai completa si precoce a articulatiilor invecinate, cat si a fortei
musculare.trebuie remarcat ca procesul de consolidare nu inseamna vindecarea,
procesul intreg fiind mult mai lung si uneori dificil.
Sunt doua mari tipuri de tratament: ortopedic si chirurgical.



Tratamentul ortopedic (reducerea ortopedica)

Presupune manevre si procedee care se fac numai prin intermediul
tegumentelor si al partilor moi. Asistentii medicali pot interveni, la indicatia
medicului, in reducerea ortopedica prin extensie continua cu tractiune indirecta.
Tratamentul ortopedic are indicatie specifica, de la caz la caz.
Indicatiile tratamentului ortopedic:
fracturi incomplete
fracturi fara deplasare
fracturi asa zise stabile( care pot fi stabilizate in
pozitie corecta prin gips)
Contraindicatiile tratamentului ortopedic:
fracturi instabile, la care tratamentul ortopedic ar
duce la un calus vicios sau pseudoartroza
fracturi la care imobilizarea de lunga durata este
contraindicata datorita altor boli preexistente sau
concomitente, sau datorita varstei si starii biologice, caz
in care imobilizarea prelungita ar duce la aparitia unor
complicatii ce au risc vital .







Etapele tratamentului ortopedic:


1. Reducerea ortopedica: - reducerea unei fracturi se face intotdeauna
sub anestezie, deoarece, prin aceasta se evita aparitia unui soc traumatic si se
obtine o relaxare musculara, conditie esentiala pentru reducerea corecta a
fracturii.
Dupa efectuarea anesteziei reducerea se face de multe ori cu usurinta.
Totdeauna sunt necesare 3 persoane pentru reducerea corecta a unei fracturi.
Reducerea ortopedica se realizeaza prin extensie si contraextensie, urmata de
manevre in focarul de fractura.
O persoana face extensia, o alta persoana face contraextensia. Dupa ce
segmentele osoase s-au indepartat suficient intre ele, medicul chirurg sau
ortoped face reducerea fracturii asezand fragmentele osoase cap la cap si cat
mai corect in axul osului
Este indicat sa se controleze radiologic situatia fragmentelor osoase si
apoi sa se aplice aparatul gipsat pentru imobilizare. Imediat dupa aplicarea
aparatului gipsat, se face obligatoriu inca un control radiologic, pentru a se
vedea daca segmentele osoase fracturate sunt bine reduse. In caz contrar,
aparatul gipsat se scoate si se reiau manevrele de reducere.


2. Mentinerea reducerii: se poate face printr-una din urmatoarele
metode :

Imobilizare prin aparat gipsat aparatul gipsat trebuie sa asigure
imobilizarea fracturii, imobilizand in general articulatiile supra- si subjacenta,
dar in acelasi timp sa nu fie prea strans pentru a nu determina staza sau
ischemie, sa nu fie prea larg, pentru a fi eficient, sa permita ingrijirea
eventualelor plagi traumatice sau operatorii si sa imobilizeze articulatiile in
pozitie functionala.
Aparatele gipsate se denumesc dupa regiunea din care se aplica pana
in regiunea la care ajunge de ex. aparat gipsat femuro- podal, sau se
denumesc prin denumiri incetatenite in practica de zi cu zi- de ex. cizma lunga
sau scurta.

Interventiile in cazul imobilizarii cu aparate gipsate:

- se pregateste si se aplica aparatul gipsat dupa regulile cunoscute
- urmarirea miscarilor si segmentelor distale( degetele membrelor inferioare si
superioare
- observarea culorii tegumentelor din jurul aparatului gipsat ( cianoza, paloare)
- sesizarea medicului in cazul in care pacientul acuza furnicaturi, amorteli,
presiune
la nivelul membrului afectat
- sesizarea oricarui miros emanat de la nivelul aparatului gipsat (mirosul fetid
denota prezenta escarei de decubit sau infectia plagii)
- observarea schimbarii culorii aparatului gipsat la nivelul plagii (sange,
secretii
purulente)
- asezarea obiectelor langa patul pacientului si inlaturarea obstacolelor
- se suplineste pacientul in satisfacerea nevoilor fundamentale
- aplicarea masurilor de combatere a efectelor imobilizarii la pat
- se educa pacientul cu privire la modul de folosire a mijloacelor auxiliare
pentru
schimbarea pozitiei si deplasare; verificarea intelegerii recomandarilor
facute
- necesitatea folosirii mecanismelor auxiliare (carja, baston) in deplasare
pentru
protejarea membrului lezat, in timpul consolidarii
- modul de efectuare a unor miscari fara a prejudicia procesul de vindecare
- consecintele sprijinirii precoce pe membrul afectat
- necesitatea respectarii repausului la pat si a indicatiilor medicului
- exercitii in perioada de recuperare



Prepararea unei fesi gipsate

Materiale necesare :

- Fasa se folosesc in mod curent fesile de 10 cm, pentru atele pot fi folosite
fesi de 15 si 20 cm, pentru degete se pot folosi fesi mai inguste de 3-5 cm,
taiate din fesi mai late
- Gips (sulfatul de calciu natural, calcinat) sau un gips mai bun (alabastru)

Tehnica prepararii cu gips a fesii simple:

- pe un plan neted (masa,scandura) se desfasoara fasa pe o portiune de ~ 50 cm
- pe portiunea de fasa desfasurata se presara cu mana un strat de gips
- persoana care executa manevra intinde uniform stratul de gips, cu marginea
cubitala a mainii stangi, astfel incat grosimea stratului de gips pe suprafata
fesii sa
fie de 1-2 mm
- cu mana dreapta se infasoara nu prea strans fasa astfel gipsata de la capatul
liber
pana in portiunea de fasa inca negipsata
- se repeta manevrele expuse si se continua pana ce fasa gipsata ajunge la un
diametru de maxim 8-10 cm. Aceasta dimensiune nu trebuie depasita pentru
ca
miezul si periferia fesii gipsate sa poata fi inmuiate simultan la introducerea
in apa
- fesile se pastreaza intr-o lada ferite de umezeala
- se va avea grija ca in timpul depozitarii fesii, praful de gips sa nu se scurga
de pe
fasa
- fesile pot fi utilizate atat pentru confectionarea aparatelor gipsate circulare,
cat si
pentru confectionarea atelelor gipsate






Bandaje gipsate

. Diminueaza timpul alocat pacientilor si sunt mult mai usor de utilizat.

Compozitie :

tifonul este de 100% bumbac, Ca SO4, H2O
continutul este de minim 88%
produsul este fabricat dintr-o materie prima de gips natural alb
pur, materii
pastoase nontoxice si tifon

Dimensiuni:

lungime -2,6 m ;
latime- 7,5 cm, 10 cm, 12,5 cm, 15 cm si 20 cm.

Instructiuni de utilizare:

timpul de inmuiere este de <15 sec
timpul de uscare completa a ghipsului este de 2-15 min
dupa deschiderea pachetului, se ia o cantitate de produs pentru
a o imnuia in apa timp de 10 sec si acoperiti imediat zona fixata. Pentru a obtine
un efect maxim de fixare, finalizati operatia in intervalul de solidificare.

Confectionarea atelei gipsate

Aceasta se poate confectiona atat din fesi gipsate in prealabil
conform tehnicii descrise anterior, cat si din metraj de tifon pregatit pe diferite
dimensiuni.
se apreciaza dimensiunea ei in lungime si latime, in functie de
segmentul pentru
care urmeaza sa fie folosita
se desfasoara fasa pe lungimea necesara
se presara stratul de gips, care se intinde uniform pe o grosime
de 1-2 mm
se aseaza apoi a doua foaie de fasa peste stratul de gips
se pune un alt strat de gips, de aceeasi grosime, peste care se
desfasoara iar fasa
negipsata
manevra se repeta in acelasi mod, suprapunand astfel 5-20 de
straturi de fasa
aceasta atela se impatureste in doua, in lungime, si apoi iar in
doua repetandu-se
manevra pana cand se obtine un pachet gipsat
atela, dupa intarire este un element mai rezistent de sustinere a
intregului aparat
gipsat



!!! ATENTIE
Atat fasa ghipsata,cat si atela ghipsata nu vor fi infasurate
sau impachetate prea strans, caci, daca nu se respecta aceasta conditie,
lichidul de imbibare nu va patrunde cu usurinta printre foite.

Aplicarea atelei gipsate

se fixeaza lungimea necesara atelei, luand masura pe membrul
sanatos cu ajutorul unei bucati de fasa negipsata
pe masura luata se intinde fasa in 4-7 randuri
in mod exceptional se foloseste in prealabil invelirea
protectoare cu vata a segmentului de corp pe care se aplica fasa gipsata,
deoarece din cauza stratului de vata, cu timpul, aparatul gipsat devine larg si
ineficient
se prefera aplicarea fesilor direct pe piele sau cel mult dupa
acoperirea pielii cu un strat de tifon
se pot pune mici pernite de vata la nivelul proeminentelor
osoase (calcai, maleole,etc)
inainte de aplicarea pentru imobilizarea unui segment, fasa
gipsata sau atela gipsata se introduce intr-un vas cu apa sau intr-o chiuveta, la
temperatura camerei in cantitate suficienta sa le acopere bine, fara a le misca
imbibarea cu apa a fesei gipsate este uniforma si deci
terminata atunci cand din interiorul lor numai ies bule de aer
stoarcerea se face prin rasucirea usoara a fesei gipsate sau a
pachetului gipsat, astfel incat odata cu apa scursa sa nu se piarda si gipsul dintre
foile tifonului
fesile nu trebuie lasate mult timp la inmuiat, pantru ca dupa
circa 10-15 minute gipsul incepe sa se intareasca si nu vor mai putea fi utilizate
dupa ce a fost scoasa din apa si stoarsa, atela gipsata se
intinde de la capete si i se netezeste suprafata cu mana, ca sa nu ramana
asperitati sau cocoloase de gips
fesile trebuie derulate in jurul membrului fracturat, repede, cu
multa abilitate, avand grija sa nu se creeze cute si, totodata, ca in timpul
aplicarii lor fragmentele osoase sa nu se deplaseze
atela se fixeaza fie cu fesi simple negipsate, fie cu circulare de
fesi gipsate
aparatul gipsat nu trebuie sa fie prea gros, dar totusi sa fie
suficient de rezistent
aparatul gipsat este lasat sa se usuce
inainte de a se usca, aparatul gipsat se va modela corect, se va
rascroi cu un foarfece special (foarfece de gips)

!!! ATENTIE
Un aparat gipsat trebuie astfel aplicat incat sa prinda
intotdeauna atat articulatia de deasupra, cat si cea de dedesubtul unei
fracturi.




3. Extensia continua (reducerea prin extensie continua)

In unele fracturi, mai ales la cele produse la oase care se insera mase
mari musculare care trag segmentele osoase in diferite directii, reducerea
fragmentelor nu se poate face, de cele mai multe ori, pe cale simpla ortopedica.
In acest caz, daca nu se intervine chirurgical, se recurge la extensia continua,pe
membrul respectiv.
Extensia se aplica fie cu benzi de leucoplast, fie cu o brosa Kirschner
(andrea subtire metalica) care se trece prin os si este prinsa apoi intr-o brosa
ortopedica. De aceasta potcoava se leaga o sarma moale care se trece peste un
scripete si de care se agata greutati in functie de forta musculara care trebuie
invinsa.
Membrul inferior este asezat de cele mai multe ori pe o atela Braun-
Bohler. Contragreutatea este realizata de greutatea corpului.
Extensia continua pe o perioada de 4-6 saptamani pana cand
consolidarea clinica va permite imobilizarea gipsata, fara risc de deplasare
secundara sub gips.
Se realizeaza extensie unipolara, bipolara sau mult mai rar tripolara.
Este folosita aproape exclusiv pentru fracturi ale bazinului si
membrului inferior.
Se face aproape intotdeauna extensie continua directa, trans-
scheletica, deoarece cea indirecta ar duce la aparitia unor leziuni cutanate
similare escarelor de decubit.
In momentul cand, cu ajutorul controlului radiologic, s-a constatat
reducerea si asezarea in axul normal a osului fracturat (ceea ce are loc intre 10-
15 si 30 zile) se aplica un aparat gipsat.

Interventiile asistentei medicale:

verificarea frecventa a dispozitivul de tractiune ( cablurile sa
treaca prin
mijlocul rolelor scripetelui; greutatile sa atarne libere; cadrul si barele patului
sa nu stanjeneasca aparatul)
verificarea pozitiei membrelor in functie de tractiune
plasarea unei paturi facute sul sub membrul afectat
plasarea unei perne pentru a impiedica alunecarea
urmarirea culorii si temperaturii membrelor, sesizarea oricaror
modificari
aparute
aplicarea masurilor de prevenire a complicatiilor imobilizarii
suport psihic :- incurajarea pacientului; indepartarea sentimentului
de
neputinta
educarea pacientului cu privire la necesitatea tractiunii pentru
vindecarea
membrului afectat; modul de realizare a amplitudinii miscarilor permise;
pozitionarea corecta a corpului in timpul tractiunii
ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale.



Tratamentul chirurgical

Ori de cate ori reducerea unei fracturi nu a reusit pe cale ortopedica si nici
prin extensie continua, se va recurge la reducere pe cale chirurgicala, asa -
numita cale sangeranda.

Indicatiile tratamentului chirurgical sunt urmatoarele:

fracturi instabile- care au indicatie absoluta pentru tratamentul
chirurgical
fracturi stabile-dar la care tratamentul ortopedic ar duce la o
rata mult prea mare de complicatii locale sau generale
fracturi la care exista riscul unei deplasari secundare sub ghips
in urma tratamentului ortopedic

Contraindicatiile tratamentului chirurgical:

leziuni cutanate locale sau de vecinatate care duc la o probabilitate
inacceptabil de mare, de aparitie a unor complicatii locale (necroza cutanata sau
infectie)
existenta unor afectiuni cronice care sa contraindice formal o interventie
chirurgicala
fracturi incomplete sau fara deplasare care duc la un rezultat bun prin
tratament ortopedic

Principal, operatia consta in deschiderea focarului de fractura, reducerea
fragmentelor deplasate si fixarea acestora prin diverse procedee de osteosinteza
( implante metalice sau de alta natura). Materialele de osteosinteza sunt tije
rigide sau elastice, brose, suruburi, placi si suruburi, cuiul gamma,etc.
Dupa reducerea pe cale sangeranda, peste segmantul fracturat se aplica un
aparat gipsat.
Fara indoiala ca manevrele executate precum si materialele straine
introduse pot determina o osteita sau o osteomielita, nesudarea oaselor si deci
nefunctionarea membrului respectiv.

Recuperarea functionala

Recuperarea functionala se reia de asemenea cat mai precoce pentru a
evita hipotrofierea muschilor, redoarea articulara si distructiile osoase. Datorita
fixarii mecanice imobilizarea gipsata este uneori inutila sau cu o perioada mult
mai scurta, ceea ce permite reluarea miscarilor articulare mult mai precoce si
decio recuperare functionala mai rapida si mai buna.
Recuperarea functionala se incepe sub indrumarea ortopedului, dar se
continua intotdeauna sub indrumarea si supravegherea medicului fizioterapeut
sau mai bine a kinetoterapeutului.
In primele zile se incepe cu miscari pasive si apoi active ale degetelor si
apoi contractii izomerice sub aparatul gipsat. In functie de fixarea obtinuta se
permit miscarile active ale membrelor si chiar mersul cu sprijin partial.
Asistenta medicala trebuie sa convinga pacientii, inca din perioada in
care sunt imobilizati pentru o fractura, ca reluarea la parametrii anteriori nu
poate sa se faca fara o actiune sustinuta de recuperare la care bolnavii trebuie sa
participe foarte activ.
Asistenta medicala are de asemenea datoria sa convinga bolnavii sa
respecte sfaturile medicale, ale cadrelor medii de specialitate si ale instructorilor
de reeducare fizica din serviciile unde vor merge sa faca aceasta recuperare.
Recuperarea se incheie in momentul cand s-a obtinut consolidarea
clinica si radiologica iar membrul respectiv si-a recuperat in totalitate
mobilitatea articulara si forta musculara.


Ingrijirea plagilor

primul ajutor in ingrijirea plagilor va urmari prevenirea
infectarii acestora
este necesara spalarea pe maini inaintea inceperii manevrelor
respectarea cu strictete a masurilor de asepsie constituie
succesul vindecarii rapide si fara complicatii
inaintea efectuarii pansamentului se administreaza
antalgice( algocalmin) eventual si sedative, la indicatia medicului, pentru
calmarea durerilor si linistirea bolnavului

!!! ATENTIE
nu se exploreaza plaga la locul accidentului cu niciun fel de
instrument
nu se scot fragmente osoase in cazul fracturilor deschise
nu se scot tesuturile care nu au fost eliminate cu apa
oxigenata (pericol de hemoragie)


Tratamentul local al plagilor

Indiferent de nivelul la care se intervine, pentru a ingriji o plaga in mod
corespunzator se cere ca:
ingrijirea sa se faca in conditii de asepsie perfecta
sa se asigure, prin pansament, o buna absorbtie a secretiilor
plaga sa fie protejata de factorii nocivi termici, infectiosi
din mediul inconjurator
sa fie asigurat un repaus al regiunii lezate





Tehnica pansarii plagii la locul accidentului

toaleta si dezinfectia tegumentului
toaleta plagii
dezinfectia din nou a tegumentului
acoperirea plagii
fixarea pansamentului

!!! ATENTIE

Plagile care nu au depasit 6 ore de la accident se curata
sau dezinfecteaza in spirala, de la interior spre exterior; germenii din
zonele invecinate sunt astfel indepartate
Plagile care depasesc 6 ore de la accident se considera
infectate si se curata circular, de la exterior spre interior, pentru a evita
antrenarea germenilor din plaga
Obligatoriu, in ambele cazuri, se face profilaxia
tetanosului

Ingrijirea unei plagi operatorii

plaga neiflamata se trateaza prin pansare sterila
se degreseaza cu benzina tegumentul din jurul plagii
se dezinfecteaza cu tinctura de iod, alcool iodat sau
alcool, pe o distanta de 6-7 cm, folosind, la fiecare stergere, alt tampon
plaga suturata se dezinfecteaza, de asemenea, printr-o
singura stergere cu tamponul imbibat in tinctura de iod sau alcool
apoi se dezinfecteaza din nou tegumentul din jurul
plagii
se acopera plaga cu compresa sterila
pansamentul se fixeaza cu galifix, leucoplast sau prin
infasare (bandajare), in functie de regiunea unde se afla plaga


Ingrijirea pacientului dupa tehnica

se aseaza pacientul in pozitie comoda
regiunea lezata se pune in repaus, pentru a se reduce durerea
si a se asigura o vindecare rapida
se inveleste pacientul cu patura
se suplineste pacientul in satisfacerea nevoilor fundamentale
se reorganizeaza locul de munca
asistenta medicala se spala pe maini
se noteaza tehnica in FO

Masuri pentru ingrijirea pacientilor imobilizati la pat

Asistenta medicala are sarcina de a ingriji si suplini in toate nevoile
fundamentale pacientii imobilizati la pat, deoarece acestia necesita o preocupare
deosebita fiind mai irascibili si mai capriciosi.
Comportamentul personalului medical fata de pacientii imobilizati trebuie
sa fie cat se poate de atenta. Asistenta medicala trebuie sa aiba o atitudine calma
, sa-i ofere incredere pacientului , sa aiba rabdare si mult tact, sa comunice cu
pacientul in termeni adecvati si sa fie un sprijin pentru pacient pe toata perioada
spitalizarii.

Masurile de realizare sunt urmatoarele:

crearea conditiilor optime de confort
igiena generala si corporala a pacientilor
alimentarea pacientilor
supravegherea starii generale, executarea examinarilor
si tratamentelor
prevenirea escarelor
prevenirea complicatiilor
Tot in cazul bolnavilor imobilizati la pat, trebuie notata zilnic diureza
pentru ca retentia acuta de urina si infectiile urinare pot surveni la cei cu
adenom de prostata.

Un alt risc la care sunt supusi pacientii imobilizati la pat este si aparitia
escarelor. Pentru a preveni acest lucru asistenta medicala trebuie sa ia
urmatoarele masuri:
Shimbarea pozitiei pacientului se face la 2 sau 3 ore, la
nevoie mai des, notandu-se exact orele de schimbare si pozitia, aspectul cutanat,
zonele de masaj
Se inspecteaza aspectul tegumentelor in zonele predispuse la
escare, se face masajul si frictionarea cu alcool a zonelor predispuse la escare,
se pudreaza cu talc.
Se evita cutele lenjeriei de pat, renuntarea la lenjeria de corp
Se spala zilnic regiunile cu apa si sapun si se ung, in special
cele predispuse umezelii
Folosirea materialelor auxiliare: - se folosesc saltele speciale,
a pernelor de diferite dimensiuni si forme, colaci de cauciuc, a unguentelor
pentru ungerea pielii: oxid de zinc cu vitamina A + D2 si pudrarea regiunii
respective cu talc.
Alimentatia sa fie bogata in proteine si vitamine pentru a
favoriza cicatrizarea, tinand cont de varsta si greutatea bolnavului. Sa se asigure
un aport lichidian de 1500-2000ml la 24 ore
Favorizarea vascularizatiei n zonele comprimate se face prin
masaj i prin utilizarea agentilor fizici (frig si cald).
Masajul favorizeaza vascularizatia superficiala si profunda,
ndeparteaza celulele descuamate si desfunda glandele sebacee, rehidrateaza
pielea, favorizeaza starea de bine si confort, inlatura durerea si anxietatea. Se
executa intotdeauna dupa toaleta pacientului si schimbarea lenjerei de pat, se
foloseste un unguent care se aplica cu mana goala in directia circulatiei de
intoacere, de jos in sus, si circular spre exterior
Se face pe o zona mai mare decat suprafata interesata; pozitia
sa fie comoda iar durata masajului sa nu depaseasca 15 minute si sa nu fie
dureros
Este contraindicat la pacientii febrili, cu neoplazii, cu infectii
ale pielii sau cu septicemie.
Utilizarea agentilor fizici: - frigul si caldura, favorizeaza
revascularizatia tisulara, provocand, alternativ o vasoconstrictie locala si
vasodilatatie.
Tratament local in functie de stadiu: - pentru stadiul I, masaj,
unguente, violet de gentiana
- pentru stadiul II, cald si frig, pansament
gras
(cu zahar), bioxiteracor
- pentru stadiul III, pansamente
Tratamentul general se refera la alimentatie, tratamentul cu
antibiotice si al starii generale
Complicatii : - infectii locale ale plagilor
- septicemie


Pregatirea preoperatorie si ingrijirea postoperatorie a pacientilor


In ingrijirea preoperatorie trebuie sa respectam trei reguli de baza:

Realizarea unor conditii de mediu care sa impiedice noi traumatisme
psihice.
Camera pacientului , patul, personalul medical sa fie astfel organizate
incat sa
contribuie la calmarea starii psihice a pacientului;

Cunoasterea temeinica nu numai a bolnavului , ci si a bolii. Nici o operatie
nu trebuie sa inceapa fara stabilirea unui diagnostic precis, indicatie operatorie,
planul operatiei si anesteziei. Pentru a ajunge la diagnostic trebuie sa folosim
toate datele clinice, radiologice, de laborator, explorate toate constantele
biologice ale bolnavului;

Medicul si asistenta medicala sa stie sa vorbeasca cu pacientul, sa castige
increderea acestuia, astfel incat el sa considere personalul medical ca prieten al
sau, sa aiba convingerea ca echipa chirurgicala va depune toata grija pentru
vindecarea sa.


Pregatirea generala preoperatorie

Pregatirea generala preoperatorie consta in:

4 Bilant clinic general
4 Culegerea de date privind antecedentele pacientului
4 Urmarirea si masurarea functiilor vitale si vegetative
4 Examenul clinic pe aparate
4 Bilant paraclinic
4 Examene de rutina
4 Examene complete
4 Examene speciale


4 Bilant clinic general

Asistenta medicala, printr-o observatie clinica justa si sustinuta asupra
pacientului, are obligatia:
- sa observe si sa consemneze aspectul general al pacientului, inaltimea si
greutatea sa, varsta aparenta si reala, aspectul pielii, tinuta, faciesul,mersul,
starea psihica
- sa urmareasca, atent si sistematic, necesitatile pacientului si manifestarile de
dependenta generate de nesatisfacerea nevoilor, ca sa poata stabili obiective
evaluabile pentru o ingrijire pertinenta si de calitate
- sa ia cunostinta de situatia globala in care se afla pacientul si, intr-o maniera
selectiva, sa remarce detaliile importante, schimbarile care apar in evolutia lui si
utile pentru explorarea preoperatorie
- sa culeaga date din diverse surse: F.O., foaia de temperatura, familia
pacientului, ceilalti membri ai echipei de ingrijire, insa principala sursa ramane
pacientul. Culegerea datelor sa se faca cu mare atentie si minutiozitate, pentru a
nu scapa problemele importante si pentru a se face o evaluare corecta a lor
- toate datele privind starea generala a pacientului si evolutia bolii acestuia se
noteaza permanent in F.O. si planul de ingrijire, pentru a obtine un tablou clinic
exact, care va fi valorificat de echipa de ingrijire si va fi baza unui nursing de
calitate.

4 Culegerea de date privind antecedentele pacientului

- Familiale daca in familie au fost bolnavi cu neoplasme, diabet, HTA, TBC,
etc
- Chirurgicale daca a mai suferit alte interventii
- daca au avut o evolutie buna
- daca au fost complicatii
- patologice - se vor nota bolile care au influenta asupra anesteziei si
interventiei
- afectiuni cardiace
- tare cronice: diabet, etilism, etc
- epilepsie

4 Urmarirea si masurarea functiilor vitale si vegetative

Se va urmari , masura si nota :
- tensiunea arteriala
- pulsul
- respiratia
- temperatura
- diureza
- scaunul

4 Examenul clinic pe aparate

Este facut de catre medic prin:
- inspectie
- palpare
- percutie
- auscultatie
Este foarte importanta si utila cunoasterea examenului clinic pe aparate, pentru
completarea bilantului clinic preoperator.

4 Bilant paraclinic

- completeaza examenul clinic
- permite o apreciere exacta a starii viitorului operat
- rezultatele examenelor paraclinice depind de profesionalismul si
corectitudinea cu care asistentele medicale au facut recoltarea produselor
biologice si patologice sau au pregatit bolnavul pentru investigatie.

4 Examene de rutina

- sunt examene de laborator, obligatorii inaintea tuturor interventiilor
chirurgicale, indiferent de timpul avut la dispozitie pentru pregatire si indiferent
de starea generala a pacientului
- timp de coagulare si de sangerare
- determinarea grupei sanguine si Rh
- hematocrit
- glicemie
- uree sanguina

4 Examene complete

- HLG completa
- V.S.H
- ionograma
- echilibrul acido-bazic
- coagulograma completa
- proteinemie
- transaminaze
- examen de urina
- EKG
- radiografie sau radioscopie pulmonara

4 Examene speciale

- sunt in functie de aparatul sau organul pe care se intervine.



Pregatirea din preziua operatiei

asigurarea repausului fizic si psihic
regimul alimentar alimente usor digerabile, cantitate normala de
lichide
asigurarea igienei corporale asistenta medicala va examina foarte
atent tot corpul pacientului si, in caz ca va observa o infectie cutanata, va
semnala aceasta medicului; se va efectua baie sau dus pe regiuni, se vor feri
regiunile cu plagi, daca pacientul le are; toaleta bucodentara, toaleta nasului
la indicatia medicului va administra pacientului, seara, un calmant
uneori este necesara clisma, dar este un procedeu stabilit de medic

Pregatirea locala :

se indeparteaza pilozitatea cu grija, cu aparatul de ras
propriu,evitandu-se sa se produca escoriatii cutanate
se degreseaza pielea cu comprese sterile imbibate cu eter
se dezinfecteaza pielea cu alcool, tinctura de iod
se acopera campul operator la indicatia medicului




Pregatirea in ziua interventiei

se intrerupe alimentatia cu cel putin 12 ore inaintea interventiei
chirurgicale
se indeparteaza bijuteriile
se indeparteaza proteza dentara mobila
se indeparteaza lacul de unghii pentru observarea capilarelor extremitatii
degetelor
se va goli vezica urinara, iar celor care nu pot avea o mictiune voluntara li se
va efectua un sondaj vezical
se rebadijoneaza, cu un antiseptic colorat, regiunea rasa
se imbraca pacientul cu lenjerie curata, in functie de interventie
cu 30 de minute inainte sa fie introdus in sala de operatii, i se va administra
IM medicatie preanestezica (Mialgin, Atropina, Fenobarbital). Dozele sunt
indicate de medicul anestezist
se pregatesc documentele: F.O., analize, radiografii, care vor insoti pacientul

Ingrijirile postoperatorii

incep imediat dupa intervantia chirurgicala si dureaza pana la
vindecarea completa a pacientului
se acorda pentru restabilirea functiilor organismului,
asigurarea cicatrizarii normale a plagii si prevenirea complicatiilor
pacientul operat sub anestezie generala trebuie supravegheat
cu toata atentia pana la aparitia reflexelor ( de deglutitie, tuse, faringian si
cornean), pana la revenirea completa a starii de constienta cat si in orele care
urmeaza
transportul din sala de operatie se executa dupa revenirea
reflexelor

Ingrijirea postoperatorie in salon:

pozitia bolnavului in pat
calmarea durerii la indicatia medicului
mobilizarea bolnavului
reluarea alimentatiei
reluarea tranzitului intestinal
reluarea mictiunilor
urmarirea functiilor cardiace si respiratorii
urmarirea evolutiei febrei
supravegherea evolutiei plagii operatorii si a drenajului





















Rolul asistentei medicale in tratament si ingrijire


Administrarea medicamentelor este responsabilitatea asistentei medicale.
Nerespectarea dozelor, a caiilor de administrare, administrarea
medicamentelor alterate sau schimbarilor de medicamente, pot da nastere unor
accidente grave, chiar fatale. De aceea, pentru administrarea medicamentelor,
asistenta medicala va tine seama de regulile generale de administrare a
medicamentelor:

Respecta medicamentul prescris de medic
Identifica medicamentul prescris dupa eticheta, forma, culoare,
miros, consistenta
Verifica calitatea medicamentelor observand integritatea, culoarea
medicamentelor solide, sedimentarea, tulburarea, opalescenta
medicamentelor sub forma de solutie
Respecta caile de administrare prescrise de medicament
Respecta orarul si ritmul de administrare a medicamentelor
Respecta doza de medicament doza unica si doza /24 ore
Respecta somnul fiziologic al pacientului se trezeste pacientul in
cazul administrarii antibioticelor, chimioterapicelor
Evita incompatibilitatile medicamentoase
Serveste pacientul cu doza unica de medicament
Luarea medicamentelor in prezenta asistentei medicale
Respecta urmatoarea succesiune in administrarea medicamentelor:
pe cale orala-solide, lichide, apoi injectii, dupa care administreaza ovule
vaginale, supozitoare
Informeaza pacientul asupra medicamentelor prescrise in ceea ce
priveste efectul urmarit si efectele secundare
Anunta imediat medicul privind greselile produse in administrarea
medicamentelor legate de doza, calea si tehnica de administrare
Administreaza imediat solutiile injectabile aspirate din fiole,
flacoane
Respecta masurile de asepsie, de igiena, pentru a preveni infectiile
intraspitalicesti










1.6. FRACTURILE MEMBRELOR INFERIOARE
EVOLUTIE. COMPLICATII. PROGNOSTICUL
BOLII


Evolutie:

Evolutia normala a unei fracturi este catre formarea unui tesut de reparatie
de tip osos care se numeste calus si care va suda ntre ele fragmentele osoase,
realiznd refacerea continuitatii osului, deci vindecarea functionala. Pentru a se
ajunge la vindecare se trece prin faza de calus conjunctiv, numit si calus
fibros sau calus moale si prin faza de calus osos.

a). Faza calusului fibros : - celulele conjunctive nediferentiate, care au
invadat hematomul se multiplica si se transforma n celule formatoare de os
(osteoblasti) si de cartilaj (condroblasti) sub influenta factorilor diversi, de
natura vitaminica, hormonala, mecanica. Tesutul de neoformatie duce la unirea
fragmentelor osoase cu un calus fibros, n interiorul caruia se gasesc si insule de
tesut cartilaginos. La alcatuirea calusului fibros iau parte celulele stratului
profund al periostului, celulele endostului si ale maduvei si celulele tesutului
conjunctiv al mansonului muscular din jurul focarului de fractura.

b). Faza calusului osos : - calusul fibros ncepe sa se mineralizeze si
zonele cartilaginoase sufera un proces de osificare, astfel nct se ajunge la un
calus osos primitiv, cu trabeculatie dezordonata. Treptat, printr-un proces de
resorbtie, calusul osos primitiv sufera un lung proces de remodelare, care duce
la nlocuirea tesutului osos primitiv prin tesut osos lamelar.
Constituirea calusului osos si consolidarea definitiva se fac ntre 30 si
90 de zile. Calusul osos se modeleaza cu timpul si capata n final aproape
aspectul osului normal.
Constituirea calusului osos si variatiile de timp pna la consolidarea
definitiva depind de:
Vrsta bolnavului:- cu ct bolnavul este mai tnar, cu att procesul
de vindecare este mai rapid;
Dimensiunile osului :- durata de consolidare a oaselor groase este
mai lunga dect cea a oaselor subtiri;
Fragmentele osoase care se gasesc n contact intim formeaza calusul
osos mult mai repede dect cele care sunt distantate;
Accidentatii cu mai multe fracturi concomitente se vindeca mai lent
dect cei cu o singura fractura;
Accidentatii cu stare generala buna se vindeca mai usor dect cei cu
boli cronice, n convalescenta, diabetici, cei cu tulburari hormonale, etc.

Semnele vindecarii fracturii sunt:

disparitia durerii n focarul de fractura
revenirea la valori normale a temperaturii locale
disparitia edemului, a mobilitatii anormale, a impotentei functionale
(reluarea miscarilor).


Complicatiile fracturilor:

Complicatiile fracturilor pot fi sistematizate n:

complicatii imediate (generale si locale);
complicatii tardive locale

Complicatii generale imediate:

socul post-traumatic, manifestat n special la pacientii cu
politraumatisme, polifracturati;
socul hemoragic
embolia, apare de regula prin fragmente de grasimi mobilizate din
focarul de fractura n torentul circulator. Ea se poate localiza pulmonar (cu
dispnee, junghi toracic, cianoza), sau poate interesa anumite teritorii cerebrale
producnd somnolenta, obnubilare, coma, deficite motorii, tulburari de vedere;
flebita, este o complicatie frecventa, apare datorita tulburarilor
circulatorii si de coagulabilitate cu punct de plecare din focarul de fractura si
imobilizarii;
congestia pulmonara se instaleaza la batrni imediat dupa traumatism,
conducnd la bronhopneumonie grava;
tulburari de emisie urinara apar la batrnii cu adenom de prostata;
infectia urinara care urmeaza retentiei urinare (ischiuriei);
diabetul zaharat, latent nainte de traumatism, poate lua un aspect
clinic sever, ducnd la acidocetoza;
insuficienta cardiaca sau crize anginoase la pacientii cardiaci si/sau
coronarieni.

Complicatii locale imediate:

- fractura deschisa, realizata fie prin strapungerea partilor moi si a tegumentelor
de capetele osoase fracturate, fie prin crearea de solutii de continuitate
tegumentara de nsasi agentul traumatic;
- fractura cominutiva;
- leziunile nervoase, produse prin compresie, elongatie sau sectionare,
intereseaza frecvent nervul radial n santul de torsiune al humerusului, nervul
median la plica cotului, nervul sciatic popliteu la nivelul colului peronier;
- leziunile vasculare, cu producerea unor plagi venoase i arteriale, se soldeaza
cu
hematoame n fracturile nchise sau cu hemoragie externa n cele deschise.
- compresia pe trunchiurile vasculare poate produce fenomene ischemice,
uneori grave, ale segmentului afectat.
- interpunerea de parti moi ntre capetele osoase fracturate;
- trombozele venoase;
- ischemia la nivelul membrului afectat.

Complicatii locale tardive:

- Calusul vicios, atunci cnd fractura nu a fost corect redusa sau cnd
deplasarea s-a reprodus sub aparatul gipsat. n aceste cazuri consolidarea are loc
n pozitii defectuoase care antreneaza n timp tulburari functionale, deteriorarea
functiei articulare, hipotrofii musculare.
- ntrzierea se recunoaste prin aceea ca la mobilizarea focarului bolnavul acuza
dureri.
- Tratamentul calusului vicios consta n corectarea pe cale chirurgicala a
deplasarilor.
- osteita cronica
- artrita reumatica
- tulburari vasculare si trofice
- dezaxarea

Pseudoartroza constituie starea definitiva care urmeaza n timp ntrzierii
n consolidare. Ea apare sub trei aspecte anatomo-patologice:

a) forma rara, fibrosinoviala, care realizeaza o articulatie rudimentara, cu
extremitati osoase operculate si modelate unul sub celalalt;
b) pseudoartroza fibroasa, cea mai frecventa, reprezinta extremitatile osoase
densificate, uneori efiliate sau ngrosate n ,, picior de elefant, cu canalul
medulat operculat;
c) n forma fiotanta, spatiul interfragmentar este larg (8-12 cm), umplut cu
tesut fibros; extremitatile apar efiliate, cu obliterarea canalului medular.

Aceasta complicatie tardiva se datoreaza mai multor factori dintre care mai
importanti sunt:
caracterul traumei
infectia
necroza fragmentelor osoase
starea generala deficitara a bolnavului
maladiile intercurente
si cel mai important, erorile terapeutice.
Diagnosticul pseudoartrozei se bazeaza pe:

u mobilitate n focar,de obicei nedureroasa. Uneori mobilitatea este redusa
sau lipseste (pseudoartroza fibroasa strnsa);
u impotenta functionala partiala;
u examenul radiografic, care arata capetele osoase densificate si operculate,
efiliate sau ngrosate, ntre ele interpunndu-se tesut fibros dur.

Tratamentul pseudoartrozelor este prin excelenta chirurgical, urmarindu-se
consolidarea n pozitie normala a capetelor osoase.

Osteoporoza post-traumatica este consecinta tulburarilor vasomotorii si
neuromotorii si se exprima clinic prin :
durere
hipertrofie musculara
cianoza
hipotermie locala
hiperhidroza.
Radiografic se constata o demineralizare intensa a oaselor piciorului, acestea
fiind transparente, numai conturate, sau cu aspect tulbure ca ,,norii pe cer.
Tratamentul urmareste ameliorarea regimului circulator local, suplimentarea
aportului de Calciu si Vitamina D.

Osteoamele periarticulare post- traumatice sunt formatiuni osoase care
apar tardiv (dupa 2-3 saptamni) n jurul articulatiilor sau n muschii din
vecinatatea acestora, prin depuneri de saruri calcare n hematoamele
periarticulare.
Radiografic apar ca mici opacitati cu contur net si structura omogena.
Tratamentul consta n extirparea lor chirurgicala.




Prognostic


Prognosticul restaurarii formei si mai apoi a functiei segmentului fracturat
depinde de :
forma clinica ( cominutiva, deschisa...)
nivelul fracturii ( articulara sau nu)
tratamentul instituit
axarea corecta a membrului si mentinerea a fragmentelor
starea anterioara de sanatate a pacientului ( deficienta hormonala,
insuficienta nutritiva)
respectarea de catre pacient a indicatiilor medicale ( recuperare de
tip balneo- kinetofizioterapic)


1.7. EDUCATIE PENTRU SANATATE

Boala reprezinta ruperea echilibrului, a armoniei, este un semnal de
alarma, tradus prin suferinta fizica, psihica sau o dificultate sau o inadaptare la
o situatie noua, provizorie sau definitiva.
Educatia pentru sanatate in ceea ce priveste fractura, se axeaza in
principal pe profilaxie prin:
prevenirea accidentarilor si traumatismelor de multiple cauze
constientizarea in privinta traumatismelor mici a unei categorii de
bolnavi care prezinta risc potential mare si care sunt expusi foarte usor la
fracturi (cu tulburari de vedere, cu tulburari de echilibru si varstnicii).
Pentru evitarea traumatizarii acestora se va face;
montarea de bare pe peretii laterali si indepartarea obstacolelor
folosirea covoarelor antiderapante in baie si in cada de baie
purtarea incaltamintei adecvate si comode
evitarea efortului fizic excesiv
mentinerea tonusului muscular
evitarea sedentarismului
pozitionarea corecta in timpul unor activitati
evitarea ortostatismului prelungit
evitarea factorilor ce contribuie la aparitia osteoporozei : dieta
saraca in calciu, consumul de cafea, tabagism, exces de proteine
Educatia pentru sanatate are o importanta deosebita la persoanele n
vrsta la care tesutul osos sufera un proces de distrugere fiziologica, copii care
sunt expusi frecvent la accidente de circulatie si sportivii n rndul carora s-a
constatat faptul ca fracturile sunt foarte numeroase. Pentru prevenirea
afectiunilor aparatului locomotor, persoanele trebuie sa cunoasca anumite reguli
de care trebuie sa tina cont si sa le puna in aplicare:
Alimentatia echilibrata
Exercitiile fizice
Consumul de apa
Expunerea la soare
Aerul curat
Sanatatea mentala
n aceasta categorie de bolnavi, la care educatia pentru sanatate este
esentiala, se ncadreaza persoanele cu asa-zisele ,,oase patologice care au n
ele abcese, formatiuni tumorale sau la care osul sufera un proces de rarefiere a
structurii sale (osteoporoza).
Unul dintre factorii importanti care contribuie la producerea fracturii l
reprezinta demineralizarea osului datorita carentei alimentare insuficiente n
elemente minerale si vitamine; de aceea alimentatia corespunzatoare cu o dieta
bogata in calciu ,este un obiectiv principal n educatia pentru sanatate.
In perioada pubertatii, cand procesele metabolice sunt accentuate, tinerii
trebuie sa cunoasca necesitatea sigurarii unei alimentatii bogate in minerale si
vitamine, si sa evite excesul de proteine, cafeaua si fumatul, fiind factori nocivi.
Un rol important il are prevenirea obezitatii prin evitarea unei alimentatii
hiperglucidice si a meselor copioase, care determina cresterea in greutate si
afecteaza articulatiile importante.
Muncitorii in diverse sectoare de activitate trebuie sa poarte obligatoriu
echipamentul de protectie adecvat.
Bolnavii care au prezentat fracturi trebuie sa cunoasca la externare faptul
ca segmentul osos afectat prezinta o fragilitate deosebita si trebuie sa evite
traumatismele si accidentarile de orice fel.
Asistenta medicala trebuie sa convinga bolnavii nca din perioada n care
sunt imobilizati n urma fracturii, ca reluarea activitatii la parametrii anteriori
nu poate fi facuta fara o actiune sustinuta de recuperare la care bolnavii trebuie
sa participe foarte activ pentru a deveni autonomi si independenti cat mai
repede posibil.
De asemenea, datoria asistentei medicale este sa determine bolnavii sa
respecte sfaturile medicale ale cadrelor medii de specialitate si ale instructorilor
de recuperare fizica. Succesul educatiei pentru sanatate depinde in foarte mare
masura de educatia si gradul de cultura al pacientului dar si de calitatea si
competenta profesionala a asistentei medicale, de interesul pe care il arata
pacientul privind ingrijirile si tot ceea ce intreprinde echipa medicala pentru
vindecarea acestuia.

























1.8. NORME DE SECURITATE A MUNCII IN
DOMENIUL SANITAR

Precautiunile universale se refera in special la modul de prevenire a
transmiterii HIV, HVB, HCV si a altor agenti microbieni cu cale de transmitere
sangvina in timpul actului medical si se aplica in procesul de ingrijire a tuturor
pacientilor.

Scop :

prevenirea transmiterii infectiilor cu cale de transmitere sangvina,
la locul de munca al personalului medical

Reguli de baza in aplicarea precautiunilor universale :

considera toti pacientii potential infectati
considera sangele, alte fluide biologice si tesuturi ca fiind
contaminate cu HIV, HVB, HCV sau alti agenti microbieni
considera ca acele si instrumentarul utilizat in practica medicala
sunt contaminate dupa folosire
Normele de securitate a muncii in domeniul sanitar sunt reglementari cu
aplicabilitate nationala si cuprind prevederi minimale obligatorii pentru
desfasurarea diferitelor activitati in conditii de sanatate:
- purtarea corecta a echipamentului de protectie a muncii
- dozarea efortului fizic
- modul igienic de viata
- modul de functionare corecta a aparatelor cu curent electric
- masuri de securitate a muncii privind buteliile de gaze comprimate si
lichefiate
- masuri de securitate a muncii privind instalatiile de gaz metan
- masuri de prevenire a imbolnavirilor profesionale si al accidentelor
provocate
de substante chimice
- masuri de prevenire a imbolnavirilor profesionale datorate sensibilitatii
fata de
medicamente
- masuri de protectie a muncii in cursul activitatii cu raze ultraviolete
- norme de protectie a muncii fata de instalatiile ce produc radiatii
Roentgen
- masuri de prevenire a infectiilor


Scopul acestor masuri este:

- evitarea posibilitatii accidentelor de munca si imbolnavirilor profesionale
in domeniul de sanatate.

Persoanele care lucreaza in domeniul sanitar vor fi informate cu privire
la:

- riscurile la care sunt expuse privind contractarea unei boli
- partile periculoase ale echipamentelor tehnice utilizate (aparatura
electrica, etc)
- dispozitive de protectie existente in serviciul radiologic (sorturi de
protectie,
manusi, ecran de protectie)
- mijloace de protectie si autoprotectie pentru a evita contaminarea cu
produse
biologice si tesuturi ( sange, urina, lichid peritoneal, lichid pleural,
sperma,
lichid pericardic, secretii vaginale, LCR, sputa, materii fecale)
- modul de interventie in caz de avarii sau accidente
- semnificatia marcajelor si inscriptiilor diverselor ambalaje
- la pastrarea diferitelor substante, materii si materiale utilizate in procesele
de
munca conform standardelor
- la purtarea echipamentelor de protectie
- la spalarea mainilor (ori de cate ori este nevoie): - inainte de contactul
direct cu
pacientul
inainte de baie
dupa contactul direct cu sangele sau cu
produsele de excretie
dupa indepartarea manusilor
inainte si dupa parasirea saloanelor
inainte de manuirea hranei
inainte de procedurile aseptice
- cu privire la interzicerea efectuarii oricarei interventii cu mainile ude la
echipamentul electro-izolant
- in anumite sectii : - anestezie bloc operator
terapie intensiva unde se lucreaza cu
gaze narcotice inflamabile se interzice purtarea
imbracamintei sintetice sau de lana
- se interzice ca in timpul desfasurarii unor tehnici medicale sa se manace
sau sa
se atinga gura sau fata cu mainile
- se vor utiliza grupuri sanitare separate de cele ale bolnavilor
- depozitarea reziduurilor menejere se va face separat de cele medicale
- se cere respectarea intocmai a procedeelor de lucru, rpivind investigarea si
aplicarea tratamentului.

Echipamentul de lucru al asistentei medicale este urmatorul:

- halat din bumbac, usor de spalat, de dezinfectat
- o boneta(calota) din bumbac sa acopere parul
- un halat din monton
- masca de protectie, manusi, incaltaminte comoda, cu talpa si tocuri joase
ce pot
fi usor decontaminati

Folosirea echipamentului de lucru de catre asistenta medicala:

- inainte de imbracarea echipamentului se va verifica integritatea
materialelor necesare, se imbraca apoi halatul curat , bine calcat, se incalta
corespunzator, se verifica masca de protectie, se imbraca manusile ( unde este
nevoie ), in sectiile de boli contagioase se mai imbraca un al doilea halat, care la
iesirea din sectie se dezbraca.
Asistenta medicala este obligata sa poarte echipamentul de protectie la
serviciu si sa respecte toate regulile de igiena personala.`



































CAPITOLUL II

PLANURI DE INGRIJIRE ALE PACIENTILOR
CU
FRACTURI ALE MEMBRELOR INFERIOARE




CAZUL A

II.A.1. Culegerea datelor
II.A.2. Analiza si interpretarea datelor
II.A.3. Planificarea ingrijirilor
II.A.4. Aplicarea ingrijirilor
II.A.5. Evaluarea ingrijirilor
II.A.6. Externarea pacientului

CAZUL B

II.B.1. Culegerea datelor
II.B.2. Analiza si interpretarea datelor
II.B.3. Planificarea ingrijirilor
II.B.4. Aplicarea ingrijirilor
II.B.5. Evaluarea ingrijirilor
II.B.6. Externarea pacientului

CAZUL C

II.C.1. Culegerea datelor
II.C.2. Analiza si interpretarea datelor
II.C.3. Planificarea ingrijirilor
II.C.4. Aplicarea ingrijirilor
II.C.5. Evaluarea ingrijirilor
II.C.6. Externarea pacientului







CAZUL
A












PLAN DE INGRIJIRE AL PACIENTULUI E.M.
II.A.1 CULEGEREA DATELOR
Metode de culegere a datelor : - interviul
- observatia
- studierea documentelor medicale
- colaborarea cu echipa medicala
Surse de informare : - directe : - pacientul
- indirecte : - familia
- membrii echipei de ingrijire
- dosarul medical
I.1. DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTULUI
DATE RELATIV STABILE :

Nume: E
Prenume: M
Vrsta: 30 ani
Sex: feminin
Religie: ortodoxa
Nationalitate : romana
Stare civila: casatorita
Ocupatie: vanzatoare

DATE VARIABILE :

Domiciliul: urban

Conditii de viata si de munca: - locuieste impreuna cu sotul intr-un apartament
compus din 2 camere, confortabila, conditii
salubre

Gusturi personale si obiceiuri: - program relativ regulat de masa
- preferinte alimentare : - preparate din carne,
fructe, legume, lactate
- consuma cafea 1-2 cesti/zi
- nefumatoare
- nu consuma alcool

Mod de petrecere a timpului liber :- plimbari, excursii impreuna cu sotul si prietenii,
lectura, vizioneaza emisiuni TV



I.2. DATE PRIVIND STAREA DE SANATATE ANTERIOARA
I.2.a. DATE ANTROPOMETRICE :

Greutate: 54 Kg
naltime: 1,70 cm
Grup sangvin: B III
Rh: pozitiv (+)

I.2.b. LIMITE SENZORIALE :

Alergii: - nu prezinta
Proteze: - nu prezinta
Acuitate vizuala si auditiva: - buna, in limite normale
Somn: - normal fiziologic
Mobilitate: - diminuata
Alimentatia: - echilibrata
Eliminari: - in limite fiziologice ( scaun, urina si diureza prezente)

I.2.c. ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE :

- fara semnificatie patologica
- neaga TBC-ul, Luesul, infectia HIV in familie



I.2.d. ANTECEDENTE PERSONALE : - FIZIOLOGICE

- nasteri : -
- avorturi : 1
- menarha la 14 ani
- menopauza : nu s-a instalat

PATOLOGICE :

- boli ale copilariei : varicela, rujeola, neaga alte afectiuni

I.3. INFORMATII LEGATE DE BOALA

1.3.a. Motivele internarii :
Pacienta s-a prezentat la Unitatea Primiri Urgente, sectia urgente minore II (chirurgie), a
Spitalului Judetean de Urgenta Ploiesti, la data de 24. 01. 2010, cu urmatoarele manifestari:
durere vie la nivelul falangei deget II
impotenta functionala este destul de redusa
deformarea se datoreaza deplasarii si edemului
echimoza tardiva este prezenta
1.3.b. Istoricul bolii :
Pacienta afirma ca in cursul zilei de 24. 01. 2010 in timp ce aranja marfa pe rafturi, s-a
lovit cu un obiect contondent care a cazut de la inaltime(~ 2 m ), in urma careia a simtit o
durere vie la nivelul degetului II, motiv pentru care se prezinta la Unitatea Primiri Urgente,
sectia urgente minore II (chirurgie), a Spitalului Judetean de Urgenta Ploiesti pentru
investigatii.
Fiind supusa examinarilor clinice si paraclinice ( radiografie fata si profil a degetelui) se
decide internare de zi in sectia de Ortopedie a Spitalului Judetean de Urgenta Ploiesti.
1.3.c. Diagnosticul la internare :
FRACTURA FALANGA PROXIMALA DEGET II MEMBRUL INFERIOR DREPT
1.3.d. Data internarii :
24. 01. 2010

1.3.e. Examenul clinic pe aparate :

u Stare de constienta: buna
u Facies : simetric
u Tegumente si mucoase: normal colorate, mucoase umede;
u Tesut conjunctiv : adipos, normal reprezentat
u Fanere : normal implantate
u Sistem ganglionar: nepalpabil
u Sistem muscular : normokinetic, normoton
u Sistem osteo-articular : durere la nivelul falangei proximale deget II, impotenta
functionala redusa a membrului inferior drept, in rest aparat integru, articulatii mobile
u Aparat respirator: torace normal conformat, murmur vezicular prezent bilateral, cai
respiratorii permeabile, 18r/min
u Aparat cardiovascular: cord in limite normale, zgomote cardiace ritmice, bine
batute, fara sufluri, TA 110/60mmHg, AV-78b/min
u Aparat digestiv: cavitate bucala normal colorata,dentitie integra, abdomen suplu,
nedureros, ficat in limite normale, splina nepalpabila, tranzit intestinal prezent
u Aparat urinar: mictiuni fiziologice, diureza normal, loji renale libere
u Aparat genital : normal
u Sistem nervos, endocrine, organe de simt : ROT prezente bilateral, OTS, mobilitate
voluntara,sensibilitatea normala.








































II.A.2. ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR

II.1. ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE

NEVOIA
FUNDAMENTA
-LA
MANIFESTARI DE
INDEPENDENTA
MANIFESTARI
DE
DEPENDENTA
SURSE DE
DIFICULTA-
TE

PROBLEMA
DE
DEPENDEN-
TA

NOTA
1. A respira
i a avea o buna
circulatie
-Respiratie de tip
costal superior
-Miscari respiratorii
simetrice
-mucoasa
respiratorie umeda
R= 18r/min
A.V.= 78b/min
T.A.=110/60
mmHg





_





_





_




1
2. A bea si a
mnca
-dentitie in stare buna
-mucoasa bucala roz
si umeda
-gingii roz si aderente
dintilor
-reflex de deglutitie
prezent
-masticatie usoara
eficace
-digestie lenta si
nestingherita




_




_




_



1
-apetit prezent
-hidratare
corespunzatoare
1500 ml/zi
3. A elimina -Mictiuni fiziologice
4-5/zi
-scaun prezent
-diureza prezenta
-urina de culoare
deschisa,clara,
transparenta
-densitate normala
-transpiratia normala
-perspiratia normala




_



_



_


1
4. A se misca i a
avea o buna
postura
-miscari active si
pasive
-pozitie fiziologica a
membrelor superioare
si inferioare
-Diminuarea
miscarii
-dificultate la
deplasare

-durere
-imobilizare in
aparat gipsat
-alterarea
integritatii
aparatului
locomotor
-fractura
degetului II
membru
inferior drept

-imobilitate
-postura
inadecvata
-dificultate de a
se deplasa



2
5. A dormi si a se
odihni
-perioada de repaus
-perioada de relaxare
si timp liber
-somnul este calitativ
si cantitativ, odihnitor




_




_




_



1
6. A se mbraca si
dezbraca
-si alege vesmintele
dupa circumstante, cu
bun gust, sunt












adecvate climatului
-aspect ingrijit, curat

_

_

_
1
7. A-si mentine
temperatura
corpului n limite
normale
-temperatura corpului
normala
T=36,8C
-culoarea
tegumentelor roz
-senzatie placuta de
frig sau caldura
-transpiratie minima

_

_

_

1
8.A fi curat,
ngrijit, a-si
proteja tegument-
tele si mucoase
le
-igiena
corespunzatoare, cu
mucoasa bucala
umeda si roz
-urechi,nas curate
-unghii ngrijite,taiate
-piele curate, elastic,
neteda
-par curat, pieptanat,
ingrijit
-deprinderi igienice






_






_






_






1
9.A de a evita
pericolele
-mediul ambient
salubru
-mediul de siguranta,
securitate fizica,
psihologica,
sociologica
-apta pentru a evita
pericolele
-risc de accidente
prin caderi, raniri
-sentiment de
frustrare

-consecinte-le
unui traumatism
accidental
-dificultatea de
adaptare la
modificarea
corporala
-durere
-anxietate
moderata
-dificultatea de a
evita pericolele



2
10.
A comunica
-atitudine receptive
-debit verbal usor,
ritm moderat
-limbaj clar, precis
-stabilirea de relatii
armonioase cu cei din



_



_



_



1
jur
11.
A aciona
conform propiilor
convingeri i
valori, de a
practica religia
-apartenenta
religioasa
-poarta obiecte
semnificative
actioneaza conform
propriilor credinte si
obiceiuri
-are libertate deplina
si sanatate mintala
optima



_



_



_



1
12. A fi preocupat
n vederea
realizrii
-prezinta receptivitate
fata de ce se intampla
in jur
-integritate fizica si
psihica
-stima de sine
-ambitie
-motivatie
-luarea de decizii
-comportament
normal





_





_





_




1
13. A se recreea -existenta unor
modalitati de
relaxare, recreere
-destindere
-satisfactie


_


_


_


1
14. A invata cum
sa-ti pastrezi
sanatatea
-prezinta capacitatea
de a acumula noi
cunostinte
-formarea unor
atitudini si deprinderi
corecte pentru
obtinerea unei stari
de bine
-cunostinte
insuficiente despre
boala, tratament,
complicatii
-indatorirea sa de a
se recupera
-modifica- rea
schemei
corporale
-durere
-lipsa de
informatii
-deficit de
cunostinte







2
-dorinta si interesul
de independenta

















II.2. PROBLEME DE DEPENDENTA

ACTUALE:

Alterarea integritatii aparatului locomotor : imobilitate
Impotenta functionala a membrului inferior drept
Alterarea confortului : durere, imobilizarea in aparat gipsat
Deficit de cunostinte

POTENTIALE :

Risc de accidentare
Risc de aparitie a unor complicatii

II.3. STABILIREA GRADULUI DE DEPENDENTA

Total 17 puncte = Nivel de dependent moderata
Pacienta prezinta un grad de dependenta moderata, temporara ,pe termen scurt.

II.4. DIAGNOSTIC NURSING

1) Alterarea integritatii aparatului locomotor din cauza traumatismului manifestata prin
intreruperea continuitatii osului
2) Impotenta functionala a membrului inferior drept din cauza imobilizarii in aparat
gipsat a degetului II , manifestata prin diminuarea mobilitatii
3) Alterarea confortului din cauza durerii si disconfortului aparatului gipsat, manifestat
prin durere la mobilizare si postura inadecvata
4) Deficit de cunostinte din cauza lipsei de informatii manifestat prin cunostinte
insuficiente despre boala, prognostic, despre modul de utilizare a mecanismelor auxiliare.
5) Risc de accidentare din cauza mobilitatii limitate, manifestata prin pozitie inadecvata
si anxietate moderata.
6) Risc de aparitie a unor complicatii din cauza traumatismului, manifestat prin postura
inadecvata si imobilitate.










II.A.3. PLANIFICAREA INGRIJIRILOR

III.1. OBIECTIVE
III.2. INTERVENTII

NR
CRT
OBIECTIV INTERVENTII




1.
Pregatire psihica: pacienta
sa fie echilibrata psihic in
urmatoarele 3-4 zile
- i se asigura un climat de incredere pentru echipa
medicala,medic
-este asigurata ca va primi ingrijiri de calitate
-este informata despre procesul de recuperare fizica si
despre tratamentul ortopedic




2.
Pacienta sa-si exprime
diminuarea durerii in
termen de 2 ore
- incurajez pacienta pentru mobilizarea activa a celorlalte
segmente ale corpului
- administrez la indicatia medicului tratamentul
medicamentos antialgic si antiinflamator- Algocalmin 1
fiola i.m, Movalis 75 mg 1 tb/ per os
- ii explic scopul interventiei (reducerii ortopedice)




3.
Pacienta sa-si recapete
mobilitatea membrului
inferior drept in termen de
21 zile
-invat pacienta care este pozitia adecvata care sa favorizeze
circulatia sangelui(< 90*)
-sa inlature obiceiurile daunatoare (imbracaminte stramta)
- sa faca exercitii pasive
-sa coopereze cu membrii echipei de recuperare fizica si sa
urmeze tratamentul recuperator la indicatia medicului



4.


Pacientul sa acumuleze noi
cunostinte, sa dobandeasca
atitudini, obiceiuri si
deprinderi noi







-corectez deprinderile daunatoare sanatatii
-educ pacientul cu privire la:
f o l osirea mijloacelor de
sustinere
p
rotejarea membrului fracturat
m
od de viata echilibrat
re
spectarea tratamentului
i
mportanta controalelor medicale periodice
c


onsecintele sprijinirii precoce pe membrul afectat
i
mportanta exercitiilor de recuperare fizica a membrului
fracturat




5.

Pacienta sa fie ferita de
accidente pe perioada
spitalizarii



-orientez pacienta in timp si spatiu, anturaj
-determin factorii de risc
-asigur conditiile de mediu adecvate pentru a evita
pericolele prin accidentare
-favorizez adaptarea pacientului la noul mediu
II.A.4. APLICAREA INGRIJIRILOR. II.A.5. EVALUARE

NEVOIA
FUNDAMENTAL
A
DATA
PROBLEMA
OBIECTIVE INTERVENTII
AUTONOME SI
DELEGATE
EVALUARE


Nevoia de a se
misca i a avea o
buna postura

24.01.2010

-diminuarea
mobilitatii
fizice
-postura
inadecvata
-dificultate de
a se deplasa
-disconfort
fizic-durere

-pacienta sa-si
recapete mobilitatea
membrului inferior
drept in termen de
21 zile
-pacientei sa-i fie
diminuata durerea
n decurs de 3 ore
-pacienta sa se poata
deplasa cu ajutorul
carjelor/bastonului
in decurs de 3 ore

-pregatesc
pacienta psihic si
fizic pentru
examenul
radiologic
-ii explic tehnica
-ajut pacienta sa
se ridice, sa
mearga, sa se
aseze
-notez tehnica in
foaia de
observatie
-la indicatia
medicului se
imobilizeaza
degetul II a
membrului
inferior drept in
aparat gipsat
(gheata gipsata)
-ii controlez
extremitatile
dupa
imobilizarea in
aparatul gipsat
(culoare,
mobilitate)
-administrez la
indicatia
medicului :
Algocalmin 1
fiola i.m,

-stare generala
imbunatatita
-pacienta suporta
bine aparatul
gipsat
-se poate deplasa
folosind mijloace
de
sustinere(carje,
baston)
-tegumentele
extremitilor
sunt normal
colorate,
needemaiate.
TA=
110/60mmHg
AV=78b/min
R=18r/min
T=36,8*C
-se externeaza cu
stare ameliorata
Movalis 75mg
1 tb/per os
-masor si notez
functiile vitale in
F.O
- redau
increderea
pacientei ca
starea sa este o
stare trecatoare
- suplinesc
pacienta pentru
satisfacerea
nevoilor sale


Nevoia de a evita
pericolele

24.01.2010

-durere
-anxietate
moderata
-risc de
accidente


-pacienta sa fie
ferita de accidente
pe perioada
spitalizarii

-explorez
pericolele reale si
cele potentiale
-determin factorii
de risc
-asigur conditiile
de mediu
adecvate pentru a
evita pericolele
prin accidentare
-favorizez
adaptarea
pacientei la noul
mediu
-calmez durerea

-pacienta numai
prezinta durere
-pacienta este
supravegheata in
permanenta
-se mentin
mijloacele de
siguranta
-este ferita de
accidente pe toata
perioada
spitalizarii
-starea generala
este ameliorate
semnificativ
-administrez la
indicatia
medicului :
Algocalmin 1
fiola i.m,
Movalis 75mg
1 tb/per os
-educ pacienta sa
evite
ortostatismul
prelungit si
mersul fara
mijloace de
sustinere



Nevoia de a invata
cum sa-ti pastrezi
sanatatea

24. 01. 2010
-deficit de
cunostinte

-pacienta sa
acumuleze noi
cunostinte, sa
dobandeasca
atitudini, obiceiuri
si deprinderi noi

-explorez nivelul
de cunostinte al
pacientei privind
boala, modul de
manifestare,
masurile
preventive si
curative, modul
de participare la
procesul de
recuperare
-stimulez dorinta
de cunoastere
-motivez
importanta
acumularii de noi
cunostinte

-pacienta prezinta
suficiente
cunostinte despre
boala sa
-constientizeaza
importanta
interventiilor
echipei de
ingriire, are
incredere in
echipa de
ingrijire
-constientizeaza
pacienta asupra
propriei
responsabilitati
privind sanatatea
EXAMENUL
CERUT
MOD DE RECOLTARE VALORI
NORMALE
VALOAREA OBTINUTA

V.S.H.

Punctie venoasa fara
garou
1,6ml snge, pe 0,4 ml
Citrat de Na 3,8%
Tub vacuumtainer negru

Brbai-1-10
mm/1h.
Femei-2-13mm/1h.

16mm/1h.

Timp de
coagulare

Punctie venoasa
4,5 ml sange/0,4 ml
citrate de Na 3,8%
Tub vacuumtainer bleu

11-13 sec

12sec

Hematocrit

Punctie venoasa
2ml snge care se
recolteaza pe seringa
heparinizata sau 2 ml
snge pe cristale de
EDTA
Tub vacuumtainer mov

Brbai-40-52%.
Femei-36-46%.

43,6%.

Glicemie

Punctie venoasa
2 ml sange/4mg florura
de Na
Inteparea pulpei
degetului
Glucotest

70-105 mg/dL

96mg/dL
EXAMENE PARACLINICE
Examen radiologic : - in urma efectuarii radiografiei piciorului drept s-a pus
diagnosticul de fractura falanga proximala
deget II membru inferior drept.


II.A.6. EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externrii: 24. 01.2010

Starea la externare:

- ameliorata, bolnava suport bine aparatul gipsat, are o evoluie fr complicaii, revine la
control peste 10 zile si peste 21 zile cnd i se poate scoate aparatul gipsat.

Bilanul autonomiei:

Pacientei i s-a explicat necesitatea respectrii actelor medicale, este contient asupra
faptului c timp de 21 de zile v-a purta aparatul gipsat i asupra necesitii prezentrii la
control in ambulator sectia Ortopedie a Spitalului Judetean de Urgenta Ploiesti.
In urma supravegherii si a interventiilor aplicate, pacienta prezinta:

1) Nevoia de a respire si a avea o buna circulatie
- mucoasa respiratorie umeda , secretii reduse
- respiratie ritmica
- T.A si puls in limite fiziologice T.A=110/60mmHg, AV= 78b/min,
R=18r/min

2) Nevoia de a bea si a manca
- hidratare corespunzatoare, nu prezinta semen de deshidratare
- prezinta apetit
- alimentatie corespunzatoare

3) Nevoia de a elimina
- diureza prezenta
- pacienta utilizeaza toaleta singura
- scaune prezente

4) Nevoia de a se misca si de a avea o buna postura
- pacienta se ridica, merge ajutata de mijloacele de sustinere (carje, baston )
- protejeaza membrul inferior drept in timpul schimbarilor de pozitie si
deplasare.

5) Nevoia de a dormi si a se odihni
- pacienta doarme 7-8h/noapte fara treziri
- foloseste tehnici de relaxare si odihna

6) Nevoia de a se imbraca si dezbraca
- se imbraca conform cerintelor cu un pantalon mai larg

7) Nevoia de a mentine temperature corpului in limite normale
- temperatura corpului in limite fiziologice T= 36,8*C

8) Nevoia de a fi curat, ingrijit, a proteja tegumentele si mucoasele
- aplica masurile de igiena
- are grija sa nu-si ude gipsul aplicand o punga la nivelul piciorului
pentru protejarea lui

9) Nevoia de a evita pericolele
- este vulnerabila fata de pericole , accidente datorita imobilizarii membrului
inferior drept
- inlatura obstacolele
- manifesta interes pentru prevenirea unui proces infectios/inflamator

10) Nevoia de a comunica
- isi exprima gandurile cu privire la noua situatie
- interes in a primi informatii pentru pastrarea sanatatii

11) Nevoia de a actiona conform propriilor convingeri si valori si de a practica
religia
- apartenenta religioasa
- valori, morala

12) Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii
- nu prezinta sentiment de devalorizare
- este increzatoare in sine

13) Nevoia de a se recreea
- participa la activitati recreative
- este constienta ca se confrunta cu o situatie tranzitorie

14) Nevoia de a invata cum sa-ti pastrezi sanatatea
- prezinta interes pentru prevenirea complicatiilor
- administrarea corecta a tratamentului
- prezentarea la control medical pentru verificarea procesului de vindecare




Recomandri la externare:

- evitarea eforturilor fizice intense
- evitarea ortostatismului prelungit
- sa urmeze tratamentul medicamentos prescris de medic
- revine pentru control medical 03. 02. 2010
- sa efectueze gimnastica medicala recuperatorie att n timpul imobilizrii, ct i
dupa scoaterea aparatului gipsat (21 zile)

Rp1 - Movalis 75mg XV tb
Ds intern 1 tb/3xzi (dupa masa)
Rp 2 - Algocalmin X tb
Ds intern 1 tb/2xzi la nevoie
































CAZUL
B













PLAN DE INGRIJIRE AL PACIENTULUI N.C.
DIAGNOSTIC: FRACTURA DE MALEOLA PERONIERA FARA DEPLASARE A MEMBRULUI INFERIOR DREPT
II.B.1. CULEGEREA DATELOR
Metode de culegere a datelor : - interviul
- observatia
- studierea documentelor medicale
- colaborarea cu echipa medicala
Surse de informare : - directe : - pacientul
- indirecte : - familia, apartinatorii
- membrii echipei de ingrijire
- dosarul medical
I.1. DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTULUI
DATE RELATIV STABILE :
Nume: N
Prenume: C
Vrsta: 41 ani
Sex: masculin
Religie: ortodoxa
Nationalitate : romana
Stare civila: casatorit
Ocupatie: inginer
DATE VARIABILE :
Domiciliul: urban
Conditii de viata si de munca: - locuieste impreuna cu sotia intr-un apartament
compus din 3 camere, confortabila, conditii salubre
Gusturi personale si obiceiuri: - program relativ regulat de masa
- preferinte alimentare : - preparate din peste,
legume, salate
- consuma cafea 2-3 cesti/zi
- fumator 15 tigarete/zi
- consuma alcool ocazional
Mod de petrecere a timpului liber :- sport ( tenis , footbal, sah, table), drumetii pe
munte impreuna cu sotia si prietenii,
vizioneaza emisiuni sportive TV.
I.2. DATE PRIVIND STAREA DE SANATATE ANTERIOARA
I.2.a. DATE ANTROPOMETRICE
Greutate: 84 Kg
naltime: 1,79 cm
Grup sangvin: 0 I
Rh: pozitiv (+)
I.2.b. LIMITE SENZORIALE :
Alergii: - nu prezinta
Proteze: - nu prezinta
Acuitate vizuala si auditiva: - buna, in limite normale
Somn: - perturbat
Mobilitate: - alterata
Alimentatia: - echilibrata
Eliminari: - in limite fiziologice ( scaun, urina si diureza prezente)
I.2.c. ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE :
- fara semnificatie patologica
- neaga TBC-ul, Luesul, infectia HIV in familie
I.2.d. ANTECEDENTE PERSONALE :
FIZIOLOGICE
- Tata : decedat- infarct miocardic (IMA)
PATOLOGICE :
- boli ale copilariei : varicela, rujeola, parotidita epidemica
- apendicectomie 1983
I.3. INFORMATII LEGATE DE BOALA
1.3.a. Motivele internarii :
Pacientul s-a prezentat la Unitatea Primiri Urgente, sectia urgente minore II (chirurgie), a Spitalului Judetean
de Urgenta Ploiesti, la data de 20. 03. 2010, cu urmatoarele manifestari:
-durere vie la nivelul gleznei membrului inferior drept
- impotenta functionala a membrului inferior drept
-deformarea axului gleznei
-mobilitate anormala
-intreruperea continuitatii osului
-netransmisibilitatea miscarii
1.3.b. Istoricul bolii :
Pacientul afirma ca in cursul zilei de 20. 03. 2010, in timpul meciului de football in care el era jucator, a
alunecat pe iarba si a cazut pe piciorul drept, in urma careia a simtit o durere vie, impotenta functionala si mobilitate
anormala la nivelul gleznei drepte, motiv pentru care se prezinta la Unitatea Primiri Urgente, sectia urgente minore
II (chirurgie), a Spitalului Judetean de Urgenta Ploiesti pentru investigatii.
Fiind supus examinarilor clinice si paraclinice ( radiografie fata si profil a gleznei drepte ) s-a decis internarea
in sectia de Ortopedie a Spitalului Judetean de Urgenta Ploiesti, pentru aplicarea tratamentului corespunzator.
1.3.c. Diagnosticul la internare :
FRACTURA MALEOLA PERONIERA DREAPTA FARA DEPLASARE A MEMBRULUI INFERIOR DREPT
1.3.d. Data internarii :
20. 03. 2010
1.3.e. Examenul clinic pe aparate :

u Stare de constienta: buna
u Facies : simetric
u Tegumente si mucoase: normal colorate, mucoase umede;
u Tesut conjunctiv : adipos, normal reprezentat
u Fanere : normal implantate
u Sistem ganglionar: nepalpabil
u Sistem muscular : normokinetic, normoton
u Sistem osteo-articular : durere vie, impotenta functionala a membrului inferior drept, mobilitate
anormala, in rest aparat integru, articulatii mobile
u Aparat respirator: torace normal conformat, murmur vezicular prezent bilateral, cai respiratorii
permeabile, 19r/min
u Aparat cardiovascular: cord in limite normale, zgomote cardiace ritmice, bine batute, fara sufluri, TA
130/70mmHg, AV-80b/min
u Aparat digestiv: cavitate bucala normal colorata, dentitie integra, abdomen suplu, nedureros, ficat in limite
normale, splina nepalpabila, tranzit intestinal prezent
u Aparat urinar: mictiuni fiziologice, diureza normal, loji renale libere
u Aparat genital : normal
u Sistem nervos, endocrine, organe de simt : ROT prezente bilateral, OTS, mobilitate voluntara,sensibilitatea
normala.

II.B.2. ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR

II.1. ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE

NEVOIA
FUNDA-
MENTALA
MANIFESTARI
DE INDEPENDENTA
MANIFESTARI DE
DEPENDENTA
SURSE DE
DIFICULTATE

PROBLEMA DE
DEPENDENTA

NO
TA

1. A
respira i a
avea o buna
circulatie
-Respiratie de tip costal
inferior
-Miscari respiratorii
simetrice


_


_


_


1

-mucoasa respiratorie
umeda
R= 19r/min
A.V.= 80b/min
T.A.=130/70
mmHg



2. A bea si a
mnca
-dentitie in stare buna
-mucoasa bucala roz si
umeda
-gingii roz si aderente
dintilor
-reflex de deglutitie
prezent
-masticatie usoara
eficace
-digestie lenta si
nestingherita
-apetit prezent
-hidratare
corespunzatoare
1500-2000 ml/zi




_




_




_





1


3. A elimina

-Mictiuni fiziologice 5-
6/zi
-scaun prezent
-diureza prezenta
-urina de culoare
deschisa,clara,
transparenta
-densitate normala
-transpiratia normala
-perspiratia normala



_



_



_



1

4. A se misca
i a avea o
buna postura
-miscari active si pasive
-pozitie fiziologica a
membrelor superioare si
inferioare
-impotenta functionala a
membrului inferior drept
-mobilitate anormala
-pozitie procliva,inadec-
vata in decubit dorsal
-repaus la pat
-durere vie
-imobilizare in
aparat gipsat
-alterarea
integritatii
aparatului
locomotor

-imobilitate
-postura
inadecvata
-dificultate de a se
deplasa



3

5. A dormi si a

-perioada de repaus

-disconfort

-durere vie

-dificultate


se odihni -perioada de relaxare si
timp liber
-somnul este calitativ si
cantitativ, odihnitor
-somn perturbat
-anxietate




la nivelul gleznei
drepte
-imobilitate
-spitalizare


de a dormi si a se
odihni





2

6. A se
mbraca si
dezbraca

-si alege vesmintele
dupa circumstante, cu
bun gust, sunt adecvate
climatului
-aspect ingrijit, curat

-incapacitate fizica de a se
imbraca si dezbraca





-durere
-diminuarea
motricitatii
membrului inferior
drept
-imobilizare in
aparat gipsat

-dificultate de a se
imbraca si
dezbraca







3
7. A-si
mentine
temperatura
corpului n
limite normale
-temperatura corpului
normala
T=36,7C
-culoarea tegumentelor
roz
-senzatie placuta de frig
sau caldura
-transpiratie minima


_


_


_


1

8.A fi curat,
ngrijit, a-si
proteja
tegument-tele
si mucoase
le
-igiena
corespunzatoare, cu
mucoasa bucala umeda
si roz
-gingii aderente dintilor
-urechi,nas curate
-unghii ngrijite,
taiate,curate
-piele curata, elastica,
neteda
-par curat, pieptanat,
ingrijit
-deprinderi igienice

-nu-si poate acorda
ingrijiri igienice fara
ajutor






-atela gipsata
-imobilitate
-impotenta
functionala a
membrului inferior
drept





-dificultatea de a-
si acorda ingrijiri
igienice








3




9.A de a evita
pericolele
-mediul ambient
salubru
-mediul de siguranta,
securitate fizica,
psihologica, sociologica
-apt pentru a evita
pericolele

-predispozitie la accidente
prin caderi, loviri
-anxietate


imobilizarea in
aparat gipsat
-impotenta
functionala a
membrului inferior
drept

-dificultatea de a
evita pericolele
-vulnerabili
tate fata de
pericole



2

10. A
comunica

-atitudine receptiva
-debit verbal usor, ritm
moderat
-limbaj clar, precis
-stabilirea de relatii
armonioase cu cei din
jur



_



_



_



1

11.A aciona
conform
propiilor
convingeri i
valori, de a
practica
religia
-apartenenta religioasa
-poarta obiecte
semnificative
actioneaza conform
propriilor credinte si
obiceiuri
-are libertate deplina si
sanatate mintala optima



_



_



_



1

12. A fi
preocupat n
vederea
realizrii
-prezinta receptivitate
fata de ce se intampla in
jur
-integritate fizica si
psihica
-stima de sine
-ambitie
-motivatie
-luarea de decizii
-comportament normal





_





_





_





1

13. A se
recreea
-existenta unor
modalitati de relaxare,
recreere
-destindere
-satisfactie
-incapacitatea de a
indeplini unele activitati
recreative
-anxietate
-spitalizare
-imobilizare in
aparat gipsat
-spitalizare


-dificultatea de a
se recrea




2

14. A invata
cum sa-ti
pastrezi
sanatatea
-prezinta capacitatea de
a acumula noi
cunostinte
-formarea unor
atitudini si deprinderi
corecte pentru obtinerea
unei stari de bine
-dorinta si interesul de
independent

-cunostinte insuficiente
despre diagnosticul
medical, boala, tratament,
complicatii, recuperare

-modifica- rea
schemei corporale
-lipsa de informatii

-deficit de
cunostinte







2

II.2. PROBLEME DE DEPENDENTA
ACTUALE:
Durerea
Dificultatea de a se deplasa
Dificultatea de a dormi si a se odihni
Dificultatea de a se imbraca si dezbraca
Dificultatea de a-si acorda ingrijiri igienice
Dificultatea de a se recreea
Deficit de cunostinte

POTENTIALE :
Risc de accidentare
Risc de aparitie a unor complicatii : -atonie musculara, anchiloza, tromboembolie

II.3. STABILIREA GRADULUI DE DEPENDENTA
Total 24 puncte = Nivel de dependenta II
Pacientul prezinta un grad de dependenta moderata, temporara .

II.4. DIAGNOSTIC NURSING
Dificultatea de a se deplasa datorita durerii la nivelul gleznei drepte si a imobilizarii in aparatul gipsat manifestata
prin impotenta functionala.
Dificultatea de a dormi si a se odihni din cauza durerii vii la nivelul membrului inferior drept si a posturii inadecvate
(procliva), a spitalizarii, manifestata prin disconfort, somn perturbat, anxietate.
Dificultatea de a se imbraca si dezbraca datorita imobilizarii in aparat gipsat, a impotentei functionale, manifestata
prin incapacitatea fizica de a se imbraca si dezbraca.
Dificultatea de a-si acorda ingrijiri igienice datorita imobilitatii, a aparatului gipsat, a spitalizarii, manifestata prin
neputinta efectuarii toaletei,a baii zilnice fara ajutor.
Dificultatea de a se recreea datorita impotentei functionale a membrului inferior drept, a spitalizarii, manifestata
prin anxietate, incapacitatea de a indeplini unele activitati recreative.
Deficit de cunostinte din cauza lipsei de informatii despre evolutia bolii, manifestat prin cunostinte insuficiente
despre boala, prognostic,tratament, complicatii, recuperare, despre modul de utilizare a mecanismelor auxiliare.
Risc de accidentare din cauza imobilizarii in aparat gipsat a membrului inferior drept.
Risc de aparitie a unor complicatii din cauza traumatismului ( atonie musculara, anchiloza).

II.B.3. PLANIFICAREA INGRIJIRILOR

III.1. OBIECTIVE
III.2. INTERVENTII
NR
CRT
OBIECTIV INTERVENTII

1.

Pregatire psihica: pacientul sa fie echilibrat psihic pe
perioada spitalizarii
( 3 zile)

- i se asigura un climat de incredere pentru
echipa medicala, medic
-este asigurat ca va primi ingrijiri de calitate
-este informat despre procesul de recuperare
fizica si despre tratamentul ortopedic

2.









Pacientul sa-si exprime diminuarea durerii in termen de 24
ore








- incurajez pacientul pentru mobilizarea
activa a celorlalte segmente ale corpului
- administrez la indicatia medicului
tratamentul medicamentos antialgic si
antiinflamator- Algocalmin 1 fiola 2ml i.m,
Flamexin 20mg 1 tb/ 2x zi per os (dupa masa)
- ii explic scopul interventiei (reducerii
ortopedice)

3.

Pacientul sa se deplaseza singur, folosind mijloacele
auxiliare (carje, baston, cadru) in termen de 3 zile

-invat pacientul care este pozitia adecvata care
sa favorizeze circulatia sangelui( procliva)
-supraveghez pacientul si il ajut sa mearga
singur folosind mijloacele de sustinere
-efectuez exercitii pasive si active
-solicit cooperarea pacientului cu membrii
echipei de recuperare fizica
-suplinesc pacientul in satisfacerea nevoilor
sale

4.

Pacientul sa beneficieze de un somn corespunzator calitativ
si cantitativ pe toata durata spitalizarii


-identific cauza care duce la alterarea
somnului si le inlatur pe cat se poate
-administrez antialgice pentru diminuarea
durerii la indicatia medicului
-educ pacientul sa practice tehnici de relaxare
-recomand pacientului sa serveasca o cana cu
lapte cald sau ceai de tei inainte de culcare
5. Pacientul sa se poata imbraca si dezbraca singur in termen
de 24 ore

-identific limitele pacientului
-sugerez familiei sa-i procure haine lejere, din
bumbac
-ajut pacientul si il invat cum sa se imbrace
-imbracarea incepe intotdeauna cu membrul
bolnav iar dezbracarea se face invers

6.



Pacientul sa prezinte tegumente si mucoase curate pe
perioada spitalizarii



-asigur conditiile necesare acordarii
ingrijirilor de igiena
-ajut pacientul si il invat cum sa-si protejeze
aparatul gipsat in timpul dusului
-asigur climat de siguranta si confort

7.








Pacientul sa se recreeze in masura posibilitatilor pe
perioada spitalizarii






- explorez activitatile preferate ale pacientului
-ii ofer reviste, carti, ziare
-antrenez pacientul in discutii
-ii facilitez iesirea in parcul din curtea
spitalului sa poata juca sah si table
-corectez deprinderile daunatoare sanatatii

8. Pacientul sa acumuleze noi cunostinte, sa dobandeasca
atitudini, obiceiuri si deprinderi noi
-educ pacientul cu privire la:
-folosirea mijloacelor de sustinere
-protejarea membrului fracturat
-mod de viata echilibrat
-respectarea tratamentului
-importanta controalelor medicale periodice
-consecintele sprijinirii precoce pe membrul
afectat
-importanta exercitiilor de recuperare fizica a
membrului fracturat

9.

Pacientul sa fie ferita de accidente pe perioada spitalizarii





-orientez pacientul in timp si spatiu, anturaj
-determin factorii de risc
-asigur conditiile de mediu adecvate pentru a
evita pericolele prin accidentare
-favorizez adaptarea pacientului la noul mediu
10. Pacientul sa nu prezinte complicatii pe toata durata
spitalizarii
-administrez la indicatia medicului medicatie
anticoagulanta Fraxiparine 0,4ml -3800UI s.c
1inj/zi
-verific extremitatile membrului inferior drept
dupa imobilizarea in aparatul gipsat (culoare,
mobilitate)
-educ pacientul sa evite ortostatismul prelungit
-ii explic pacientului importanta exercitiilor de
recuperare fizica pentru prevenirea atoniei
musculare si a anchilozei

II.B.4. APLICAREA INGRIJIRILOR. II.B.5. EVALUARE
NEVOIA
FUNDA
MENTA
DATA
PROBLEMA
OBIECTIVE INTERVENTII
AUTONOME SI
DELEGATE
EVALUARE
LA

Nevoia
de a se
misca i a
avea o
buna
postura
20.03.2010
diminuarea
mobilitatii fizice
-postura
inadecvata
-dificultate de a
se deplasa
-disconfort
fizic-durere

-pacientului sa-i
fie diminuata
durerea n
decurs de 24 ore
-pacientul sa se
poata deplasa
cu ajutorul
carjelor/
bastonului in
termen de 3 zile
-pregatesc pacientul psihic
si fizic pentru examenul
radiologic
-ajut pacientul sa se ridice,
sa mearga, sa se aseze
-notez tehnica in foaia de
observatie
-la indicatia medicului se
imobilizeaza glezna dreapta
in aparat gipsat (atela
Cramer sau ghipsata)
-ii controlez extremitatile
dupa imobilizarea in
aparatul gipsat (culoare,
mobilitate)
-instalez pacientul intr-un
pat ortopedic cu somiera
mobila pentru usurarea
mobilitatii active
-asigur repausul la pat
-administrez la indicatia
medicului :
Algocalmin 1 fiola 2ml i.m,
Flamexin 20mg
1 tbx2/zi per os (dupa
masa),Fraxiparine 0,4ml-
3800UI s.c
1inj/zi
-efectuez miscari pasive la
fiecare 2 ore
- suplinesc pacientul pentru
satisfacerea nevoilor sale
20-21.03.2010
-stare generala
alterata
-pacientul acuza
durere vie la nivelul
membrului inferior
drept
-exercitii fizice pasive
si active

22-23.03.2010
-stare generala
imbunatatita
-pacientul suporta
bine aparatul gipsat
-pacientul numai
prezinta durere
-se poate deplasa
folosind mijloace de
sustinere(carje,
baston, cadru)
-tegumentele
extremitilor sunt
normal colorate,
needemaiate.
-se externeaza cu
stare ameliorata
Nevoia
de a
dormi si
a se
odihni


20.03.2010
dificultatea de
a dormi si a se
odihni
-pacientul sa
beneficieze de
somn
corespunza-tor
calitativ si
cantitativ pe
perioada
spitalizarii



-invat pacientul sa practice
tehnici de relaxare
-asigur un climat linistit in
salon
-aerisesc salonul inainte de
culcare
-ofer pacientului o cana cu
lapte cald sau ceai de tei
inainte de culcare
-invat pacientul sa citeasca,
sa asculte muzica inainte de
culcare
20.03.2010
-stare generala
alterata
-disconfort
-somn agitat

21-23.03.2010
-stare imbunatatita
-somn mai putin
alterat
-pacientul doarme 7
ore/
-observ si notez calitatea si
orarul somnului
-ii administrez la indicatia
medicului antialgice
Algocalmin 1 fiola 2ml i.m
la nevoie
-observ efectul
medicamentelor asupra
organismului
noapte
-se externeaza cu
stare ameliorata
semnificativ

Nevoia
de a se
imbraca
si dezbra
ca

20.03.2010
dificultatea de
a se imbraca si
dezbraca

-pacientul sa se
poata imbraca
si dezbraca
singur in
termen de 24
ore











-identific limitele
pacientului
-sugerez familiei sa-i
procure haine lejere, din
bumbac
-ajut pacientul si il invat
cum sa se imbrace si sa se
dezbrace
-imbracarea incepe
intotdeauna cu membrul
bolnav iar dezbracarea se
face invers
-il sustin in ceea ce face si ii
arat intelegere

20.03.2010
-stare generala
alterata
-pacientul nu-si poate
satisface aceasta
nevoie datorita
aparatului gipsat si a
lipsei cunostintelor

21-23.03.2010
-pacientul se imbraca
si se dezbraca singur
-stare generala
ameliorata
Nevoia
de a fi
curat,
ingrijit,
a-si
proteja
tegument
ele si
mucoasel
e




20.03.2010
dificultatea de
a-si acorda
ingrijiri igienice
-pacientul sa
prezinte
tegumente si
mucoase curate
si integer pe
perioada
spitalizarii
-asigur conditiile necesare
acordarii ingrijirilor de
igiena
-asigur temperatura in
salon (20-22*C) si a apei
(37-38*C)
-ajut pacientul si il invat
cum sa-si protejeze
aparatul gipsat in timpul
dusului
-redau increderea in sine in
ceea ce priveste capacitatea
de a-si efectua singur
ingrijirile
-asigur climat de siguranta
si confort
20-23.03.2010
-secretii reduse
-pacientul prezinta
tegumente si mucoase
curate
-pacientul isi
efectueaza zilnic
igiena bucala,a
parului si isi
protejeaza aparatul
gipsat in timpul
dusului
-stare generala
favorabila
-verific aspectul
tegumentelor din jurul
aparatului gipsat (culoare,
aspect)
Nevoia
de a evita
pericole
le
20.03.2010
-durere
-anxietate
-risc de
accidente
-pacientul sa fie
ferit de
accidente pe
perioada
spitalizarii
-pacientul sa nu
prezinte risc de
complicatii pe
perioada
spitalizarii
-explorez pericolele reale si
cele potentiale
-determin factorii de risc
-asigur conditiile de mediu
adecvate pentru a evita
pericolele prin accidentare
-favorizez adaptarea
pacientului la noul mediu
-calmez durerea
-sprijin aparatul gipsat pe o
perna
-administrez la indicatia
medicului :
Algocalmin 1 fiola 2ml i.m,
Flamexin 20mg 1 tb/per os,
Fraxiparine 0,4ml-3800UI
s.c 1inj/zi
-educ pacientul sa evite
ortostatismul prelungit si
mersul fara mijloace de
sustinere
20-23.03.2010
-pacientul numai
prezinta durere
-pacientul este
supravegheat in
permanenta
-se mentin mijloacele
de siguranta
-este ferit de accidente
pe toata perioada
spitalizarii
-pacientul nu prezinta
complicatii pe
perioada spitalizarii
-starea generala este
ameliorata
semnificativ
Nevoia
de a se
recreea


20.03.2010
dificultatea de
a se recreea









-pacientul sa se
recreeze in
masura
posibilitatilor
pe perioada
spitalizarii
- explorez activitatile
preferate ale pacientului
-ii ofer reviste,carti,etc.
-antrenez pacientul in
discutii
-ii facilitez iesirea in parcul
din curtea spitalului sa
poata juca sah si table
-linistesc pacientul cu
privire la starea sa si ii
explic ca este o stare
trecatoare si isi va putea
relua activitatile preferate
dupa ce se vindeca
20-23.03.2010
-pacientul isi satisface
nevoia de a se recrea
in limita
posibilitatilor
-pacientul a inteles ca
este o perioada
trecatoare
-poarta discutii cu
colegii de salon
-stare imbunatatita
pe perioada
spitalizarii
Nevoia
de a
invata
cum sa-ti
pastrezi
sanata
tea
20. 03. 2010
-deficit de
cunostinte
-pacientul sa
acumuleze noi
cunostinte, sa
dobandeasca
atitudini,
obiceiuri si
deprinderi noi
-explorez nivelul de
cunostinte al pacientului
privind boala, modul de
manifestare, masurile
preventive si curative,
modul de participare la
procesul de recuperare
-stimulez dorinta de
cunoastere
-motivez importanta
acumularii de noi
cunostinte
-constientizeaza pacientul
asupra propriei sanatati
20-23.03.2010
-pacientul prezinta
suficiente cunostinte
despre boala sa
.
constientizeazaimport
anta interventiilor
echipei de ingriire, are
incredere in echipa de
ingrijire-evolutie
satisfacatoare


EXAMENE PARACLINICE
Examen radiologic : - in urma efectuarii radiografiei gleznei drepte s-a pus
diagnosticul de maleola peroniera fara deplasare a membrului inferior drept.
II.B.6. EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externrii: 23. 03.2010
Starea la externare:
EXAMENUL
CERUT
MOD DE RECOLTARE VALORI NORMALE VALOAREA
OBTINUTA

V.S.H.

Punctie venoasa fara garou
1,6ml snge, pe 0,4 ml Citrat de Na
3,8%
Tub vacuumtainer negru

Brbai-1-10 mm/1h.
Femei-2-13mm/1h.

18mm/1h.

Timp de
coagulare

Punctie venoasa
4,5 ml sange/0,4 ml citrate de Na
3,8%
Tub vacuumtainer bleu

11-13 sec

13sec

Hematocrit

Punctie venoasa
2ml snge care se recolteaza pe
seringa heparinizata sau 2 ml
snge pe cristale de EDTA
Tub vacuumtainer mov

Brbai-40-52%.
Femei-36-46%.

49,2%.

Glicemie

Punctie venoasa
2 ml sange/4mg florura de Na
Inteparea pulpei degetului
Glucotest

70-105 mg/dL

98mg/dL
- ameliorata semnificativ, pacientul suport bine aparatul gipsat, are o evoluie fr complicaii, revine la control
peste 20 zile in ambulator, sectia Ortopedie a Spitalului Judetean de Urgenta Ploiesti.
Bilanul autonomiei:
Pacientul este in tratament cu medicatie antiinflamatoare, antialgica si anticoagulanta, i s-a explicat necesitatea
respectrii actelor medicale si a tratamentului medical, este constient asupra faptului ca v-a purta aparatul gipsat i
asupra necesittii prezentrii la sectia de fizioterapie a Spitalului Schuller Ploiesti in vederea recuperarii
posttraumatice.
In urma supravegherii si a interventiilor aplicate, pacientul prezinta:
1) Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie
- mucoasa respiratorie umeda , secretii reduse
- respiratie ritmica
- T.A si puls in limite fiziologice T.A=130/70mmHg, AV= 80b/min, R=19r/min
2) Nevoia de a bea si a manca
- hidratare corespunzatoare, nu prezinta semne de deshidratare
- prezinta apetit
- alimentatie corespunzatoare
3) Nevoia de a elimina
- mictiuni fiziologice
- diureza prezenta
- pacientul utilizeaza toaleta singur
- scaune prezente
4) Nevoia de a se misca si de a avea o buna postura
- este satisfacut partial avand in vedere repausul temporar impus de imobilizare
- pacientul se ridica, merge ajutat de mijloacele de sustinere (carje, baston )
- protejeaza membrul inferior drept in timpul schimbarilor de pozitie si deplasare
5) Nevoia de a dormi si a se odihni
- pacientul doarme 6-7h/noapte fara treziri
- foloseste tehnici de relaxare si odihna(citeste, bea ceai de tei)
- are un somn odihnitor
6) Nevoia de a se imbraca si dezbraca
- se imbraca conform cerintelor cu un pantalon mai larg din bumbac
- protejeaza membrul fracturat
- imbracarea incepe cu membrul bolnav iar dezbracarea invers
7) Nevoia de a mentine temperature corpului in limite normale
- temperatura corpului in limite fiziologice T= 36,7*C
8) Nevoia de a fi curat, ingrijit, a proteja tegumentele si mucoasele
- aplica masurile de igiena in limita posibilitatilor fizice
- protejeaza aparatul gipsat in timpul dusului
9) Nevoia de a evita pericolele
- este vulnerabil fata de pericole , accidente datorita imobilizarii membrului inferior drept
- inlatura obstacolele
- manifesta interes pentru prevenirea unui proces infectios/inflamator
- aplica masuri de combatere a efectelor imobilizarii la pat
10) Nevoia de a comunica
- isi exprima gandurile cu privire la noua situatie
- interes in a primi informatii pentru pastrarea sanatatii
- poarta discutii cu colegii de salon si cu membrii echipei de ingrijire
11) Nevoia de a actiona conform propriilor convingeri si valori si de a practica religia
- apartenenta religioasa
- valori, morala
12) Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii
- nu prezinta sentiment de devalorizare
- este increzator in sine
- interes pentru independenta
13) Nevoia de a se recreea
- participa la activitati recreative ( joaca sah, table )
- este constient ca se confrunta cu o situatie tranzitorie
14) Nevoia de a invata cum sa-ti pastrezi sanatatea
- prezinta interes pentru prevenirea complicatiilor
- administrarea corecta a tratamentului
- prezentarea la control medical pentru verificarea procesului de vindecare
Recomandri la externare:
- evitarea eforturilor fizice intense
- evitarea ortostatismului si a mersului prelungit
- sa urmeze tratamentul medicamentos prescris de medic
- sa efectueze gimnastica medicala recuperatorie att n timpul imobilizrii, ct i
dupa scoaterea aparatului gipsat
- se reia activitatea fizica numai daca aceasta nu provoaca durere si nu solicita
membrul afectat
- revine la control medical : 09.03.2010
Contraindicatii:
- sportul intensiv
- efortul fizic intens
- ortostatismul prelungit
- expunerea la frig
Tratament:
Rp1/ - Flamexin 20mg XV tb
Ds intern 1 tb/2xzi (dupa masa)
Rp2/ - Fraxiparine 0,4ml XX
Ds s.c 1inj/zi
Rp 3/ - Algocalmin X tb
Ds intern 1 tb/2xzi la nevoie












CAZUL
C






PLAN DE INGRIJIRE AL
PACIENTULUI C.M.



















II.C.1. CULEGEREA DATELOR


Metode de culegere a datelor : - interviul
- observatia
- studierea documentelor medicale
- colaborarea cu echipa medicala
Surse de informare : - directe : - pacientul
- indirecte : - familia, apartinatorii
- membrii echipei de ingrijire
- dosarul medical

I.1. DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTULUI
DATE RELATIV STABILE :

Nume: C
Prenume: M
Vrsta: 35 ani
Sex: masculin
Religie: ortodoxa
Nationalitate : romana
Stare civila: casatorit
Ocupatie: agent comercial

DATE VARIABILE :

Domiciliul: urban
Conditii de viata si de munca: - bune, locuieste impreuna cu sotia si cei doi
copii
intr-un apartament compus din 4 camere,
conditii
salubre
Gusturi personale si obiceiuri: - program relativ regulat de masa
- preferinte alimentare : - preparate din
carne,fructe,
legume, salate
- consuma cafea 2
cesti/zi
- nefumator
- consuma alcool
ocazional
Mod de petrecere a timpului liber : - sport ( tenis , footbal, sah, table), concedii
la munte si
mare impreuna cu sotia si cei doi
copiii,plimbari in
parc cu copiii, vizioneaza emisiuni sportive
TV,
documentare,etc.

I.2. DATE PRIVIND STAREA DE SANATATE ANTERIOARA
I.2.a. DATE ANTROPOMETRICE :

Greutate: 75 Kg
naltime: 1,75 cm
Grup sangvin: 0 I
Rh: pozitiv (+)

I.2.b. LIMITE SENZORIALE :

Alergii: - nu prezinta
Proteze: - nu prezinta
Acuitate vizuala si auditiva: - buna, in limite normale
Somn: - perturbat
Mobilitate: - alterata
Alimentatia: - echilibrata
Eliminari: - in limite fiziologice ( scaun, urina si diureza
prezente)

I.2.c. ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE :

- fara semnificatie patologica
- neaga TBC-ul, Luesul, infectia HIV in familie

I.2.d. ANTECEDENTE PERSONALE : - FIZIOLOGICE

- Tata : decedat- accident rutier in urma cu 15 ani
- Mama: decedata miastenia gravis

PATOLOGICE :

- boli ale copilariei : varicela, parotidita epidemica
- apendicectomie 1984

I.3. INFORMATII LEGATE DE BOALA

1.3.a. Motivele internarii :

Pacientul s-a prezentat la Unitatea Primiri Urgente, sectia urgente minore
II (chirurgie), a Spitalului Judetean de Urgenta Ploiesti, la data de 17. 04. 2010,
cu urmatoarele manifestari:
u durere vie la nivelul soldului stang al membrului inferior stang
u impotenta functionala a membrului inferior stang
u nu-si poate pastra pozitia ortostatica
u talpa membrului pelvin stang este rotita spre exterior
u membrul inferior stang este mai scurt decat membrul inferior drept
u netransmisibilitatea miscarii

1.3.b. Istoricul bolii :

Pacientul declara ca in cursul zilei de 17. 04. 2010, in timp ce traversa
strada printr-un loc nepermis, este lovit de un autoturism , motiv pentru care
este transportat de salvare la Unitatea Primiri Urgente, sectia urgente minore II
(chirurgie), a Spitalului Judetean de Urgenta Ploiesti pentru investigatii.
In urma examenului clinic si paraclinic ( radiografie bazin si sold stang ) s-
a stability diagnosticul de certitudine si s-a decis internarea in sectia de
Ortopedie a Spitalului Judetean de Urgenta Ploiesti, pentru examene de
specialitate si tratament corespunzator.

1.3.c. Diagnosticul la internare :

FRACTURA DE COL FEMURAL STANG A MEMBRULUI
INFERIOR STANG

1.3.d. Data internarii :
17. 04. 2010

1.3.e. Examenul clinic pe aparate :

u Stare de constienta: buna
u Facies : simetric
u Tegumente si mucoase: normal colorate, mucoase umede, plaga
operatorie
u Tesut conjunctiv : adipos, normal reprezentat
u Fanere : normal implantate
u Sistem ganglionar: nepalpabil
u Sistem muscular : normokinetic, normoton
u Sistem osteo-articular : durere vie la nivelul soldului stang, impotenta
functionala a membrului inferior stang, fractura de col femoral stang, in rest
aparat integru, articulatii mobile
u Aparat respirator: torace normal conformat, murmur vezicular prezent
bilateral, cai respiratorii permeabile, 25r/min
u Aparat cardiovascular: cord in limite normale, zgomote cardiace ritmice,
bine batute, fara sufluri, TA 120/60mmHg, AV-65b/min
u Aparat digestiv: cavitate bucala normal colorata, dentitie integra,
abdomen suplu, nedureros, ficat in limite normale, splina nepalpabila, tranzit
intestinal prezent
u Aparat urinar: mictiuni fiziologice, diureza normala, loji renale libere
u Aparat genital : normal
u Sistem nervos, endocrine, organe de simt : ROT prezente, OTS,
mobilitate voluntara, sensibilitatea normala.






































PREOPERATOR


II.C.2. ANALIZA SI INTERPRETAREA
DATELOR

II.1. ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE

NEVOIA
FUNDAMENTA-
LA
MANIFESTARI DE
INDEPENDENTA
MANIFESTARI DE
DEPENDENTA
SURSE DE
DIFICULTA-
TE

PROBLEMA
DE
DEPENDEN-
TA
NOTA

1. Nevoia de
a respira i a
avea o buna
circulatie

-Respiratie de tip
costal inferior
-Miscari respiratorii
simetrice
-Zgomote respira-
torii normale
-mucoasa
respiratorie umeda
R= 25r/min
A.V.= 85b/min
T.A.=120/60
mmHg

- polipnee 25r/min
-tahicardie
A.V.= 85b/min





-durere la
nivelul soldului
stang
-anxietate






-dificultatea de
a respira
-circulatie
inadecvata










2


2. Nevoia de a
bea si a mnca

-dentitie in stare
buna
-mucoasa bucala roz
si umeda












-gingii roz si
aderente dintilor
-reflex de deglutitie
prezent
-masticatie usoara
eficace
-digestie lenta si
nestingherita
-apetit prezent
-hidratare
corespunzatoare
1500-2000 ml/zi

_

_

_


1

3.Nevoia de a
elimina

-Mictiuni fiziologice
5-6/zi
-scaun prezent
-diureza prezenta
-urina de culoare
deschisa,clara,
transparenta
-densitate normala
-transpiratia normala
-perspiratia normala


-disconfort
-pozitie vicioasa a
membrului inferior
stang








-diminuarea
mobilitatii
-imobilizare in
aparat gipsat







-eliminare
urinara
inadecvata
-dificultatea
de a se misca














2


4. Nevoia de a se

-miscari active si
pasive ale
membrelor

-impotenta
functionala a
membrului inferior

-durere vie la
nivelul soldului

-circulatie
inadecvata


misca i a avea o
buna postura
superioare
-pozitie fiziologica a
membrelor
superioare
stang
-pozitie
vicioasa,inadec-
vata in decubit
dorsal
-repaus la pat

stang
-imobilizare in
aparat gipsat
-alterarea
integritatii
aparatului
locomotor

-postura
vicioasa,
inadecvata
-dificultatea de
a se misca

3

5. Nevoia de a
dormi si a se
odihni

-perioada de odihna
si relaxare in functie
de starea pacientului

-disconfort
-insomnie
-anxietate
-atipiri diurne
-oboseala





-durere vie
la nivelul
soldului stang
-traumatism
-anxietate
-spitalizare




-dificultatea
de a dormi si a
se odihni







2

6. Nevoia de a se
mbraca si
dezbraca

-si alege vesmintele
dupa circumstante,
cu bun gust, sunt
adecvate climatului
-aspect ingrijit, curat

-incapacitate fizica
de a se imbraca/
dezbraca si a se
incalta/descalta
-necesita ajutorul
unei persoane pentru
a se imbraca/
dezbraca si a se
incalta/descalta

-diminuarea
motricitatii
membrului
inferior stang
-imobilizare in
aparat gipsat
-stres


-dificultate de a
se imbraca/
dezbraca si a se
incalta/des-
calta






3





7.Nevoia de a-si
mentine
temperatura
corpului n limite
normale

-temperatura
corpului normala
T=36,8C
-culoarea
tegumentelor roz
-senzatie placuta de
frig sau caldura
-transpiratie minima


_


_


_


1

8.Nevoia de a fi
curat,
ngrijit, a-si
proteja tegumen-
tele si mucoase
le

-igiena
corespunzatoare, cu
mucoasa bucala
umeda si roz
-gingii aderente
dintilor
-urechi,nas curate
-unghii ngrijite,
taiate,curate
-piele curata,
elastica, neteda
-par curat,tuns scurt,
pieptanat, ingrijit

-nu-si poate face
toaleta fara ajutor
-alterarea
tegumentelor







-aparat gipsat
-imobilitate
-impotenta
functionala a
membrului
inferior stang






-dificultate de
a-si acorda
ingrijiri
igienice











3
-deprinderi igienice



9.Nevoia de a
evita pericolele

-mediul ambient
salubru
-mediul de
siguranta, securitate
fizica, psihologica,
sociologica
-apt pentru a evita
pericolele


-predispozitie la
accidente prin
caderi, loviri
-predispozitie la
infectii,complicatii


- imobiliza-rea
in aparat gipsat
-lipsa
cunostinte-
lor
-fractura de col
femural stang
-impotenta
functionala a
membrului
inferior stang

-dificultatea de
a evita
pericolele
-vulnerabili
tate fata de
pericole





2

10. Nevoia de a
comunica
-atitudine receptiva
-debit verbal usor,
ritm moderat
-limbaj clar, precis
-stabilirea de relatii
armonioase cu cei
din jur
-functionare
adecvata a organelor
de simt:
acuitate vizuala,
auditiva,olfactiva si
gustative,
sensibilitate tactila




_



_



_



1
11.
Nevoia de a
-apartenenta
religioasa

aciona conform
propiilor
convingeri i
valori, de a
practica religia
-poarta obiecte
semnificative
-actioneaza conform
propriilor credinte si
obiceiuri
-are libertate deplina
si sanatate mintala
optima


_


_


_


1

12. Nevoia de a fi
preocupat n
vederea realizrii

-prezinta
receptivitate fata de
ce se intampla in jur
-integritate psihica
-stima de sine
-ambitie
-motivatie
-luarea de decizii
-comportament
normal


-culpabilitate
-incapacitatea de a
participa la activitati
obisnuite





-diminuarea
motricitatii
fizice
-stres
-deficit de
cunostinte




-neputinta
-dificultatea de
a se realiza
-dificultatea de
a-si asuma
rolul social









2

13. Nevoia de a
se recreea

-existenta unor
modalitati de
relaxare, recreere
-destindere
-satisfactie

-incapacitatea de a
indeplini unele
activitati recreative
-anxietate
-spitalizare

-imobilizare in
aparat gipsat
-spitalizare


-dificultatea de
a se recrea




2

14. Nevoia de a
invata cum sa-ti
pastrezi sanatatea

-prezinta capacitatea
si interesul de a
acumula noi

-cunostinte
insuficiente despre
diagnosticul

-modifica- rea
schemei

-deficit de
cunostinte


cunostinte
-formarea unor
atitudini si
deprinderi corecte
pentru obtinerea
unei stari de bine
-dorinta si interesul
de independenta

medical, boala,
tratament,
complicatii,
recuperare
-frica de necunoscut
corporale
-modifica-
rea modului de
viata
-lipsa de
informatii




2




II.2. PROBLEME DE DEPENDENTA

ACTUALE:

+ Alterarea respiratiei si circulatiei
+ Alterarea integritatii fizice- fractura de col femural stang
+ Imobilitate
+ Eliminare urinara inadecvata
+ Dificultatea de a dormi si a se odihni
+ Dificultatea de a se imbraca si dezbraca
+ Dificultatea de a-si acorda ingrijiri igienice
+ Dificultatea de a se realiza
+ Dificultatea de a se recreea
+ Deficit de cunostinte

POTENTIALE :

+ Risc de accidentare
+ Risc de aparitie a unor complicatii : -legate de imobilizare:- anchiloza,
atrofie musculara, tromboflebite, complicatii pulmonare, alterarea
eliminarilor-constipatie.


II.3. STABILIREA GRADULUI DE DEPENDENTA

Total 27 puncte (de la 15-28) = Nivel de dependenta II
Pacientul prezinta un grad de dependenta moderata, temporara .


II.4. DIAGNOSTIC NURSING

Alterarea respiratiei si circulatiei din cauza durerii la nivelul
soldului stang si anxietatii manifestata prin polipnee si tahicardie.
Dificultatea de a se misca si a avea o buna postura datorita durerii
la nivelul soldului stang si a imobilizarii in aparatul gipsat manifestata
prin impotenta functionala a membrului inferior stang.
Eliminare urinara inadecvata din cauza diminuarii mobilitatii si a
aparatului gipsat, manifestata prin disconfort, pozitie vicioasa a
membrului inferior stang.
Dificultatea de a dormi si a se odihni din cauza durerii vii la nivelul
membrului inferior stang si a posturii vicioase si inadecvate, a spitalizarii,
manifestata prin disconfort, somn perturbat, insomnie, anxietate.
Dificultatea de a se imbraca si dezbraca datorita imobilizarii in
aparat gipsat, a impotentei functionale, manifestata prin incapacitatea
fizica de a se imbraca/dezbraca si de a se incalta/descalta.
Dificultatea de a-si acorda ingrijiri igienice datorita imobilitatii, a
aparatului gipsat, a spitalizarii manifestata prin neputinta efectuarii
toaletei, a baii zilnice fara ajutor.
Dificultatea de a se realiza din cauza diminuarii motricitatii
membrului inferior stang manifestata prin culpabilitate si incapacitatea de
a-si indeplini rolul social.
Dificultatea de a se recreea datorita impotentei functionale a
membrului inferior stang, a spitalizarii, manifestata prin anxietate,
incapacitatea de a indeplini unele activitati recreative.
Deficit de cunostinte din cauza lipsei de informatii despre evolutia
bolii, manifestat prin cunostinte insuficiente despre boala,
prognostic,tratament, complicatii, recuperare, despre modul de utilizare a
mecanismelor auxiliare.
Risc de accidentare din cauza imobilizarii in aparat gipsat a
membrului inferior stang, manifestat prin pericolul de a cadea, lovi, a se
accidenta.
Risc de aparitie a unor complicatii din cauza traumatismului
( atrofie musculara, anchiloza, tromboflebite), manifestat prin postura
vicioasa ,inadecvata si imobilitate.