DREPTUL UE - CURS IV CONTINUARE CAPITOLUL III DREPTUL UE. ORDINE JURIDICA 2.

PRINCIPIILE CARE GUVERNEAZA ORDINEA JURIDICA

Avem doua principii: A. PRINCIPIUL ASIMILARII, al absorbtiei al dreptului UE de catre dreptul national Se gaseste in ceea ce numim aplicarea directa a dreptului UE in dreptul intern al statelor membre B. PRINCIPIUL PRIORITATII, al prevalentei dreptului UE in raportul cu dreptul intern al statelor membre. In Romania se regaseste consacrat in art. 148 al. 2

3. IZVOARELE CARE COMPUN DREPTUL UNIUNII EUROPENE

In doctrina au fost date mai multe crtierii de clasificare a normelor care compun, formeaza dreptul UE Retine atentia majoritatii doctrinare, criteriul fortei juridice a normelor care formeaza dreptul UE. CRITERIUL FORTEI JURIDICE: A. izvoare primare, principale (dreptul primar, principal al UE) B. izvoare derivate sau secundare ale UE C. acordurile externe ( norme care provind din angajamentele externe ale Cominitatilor Europene respectiv ale Uniunii Europene) D. izvoare complementare E. izvoare nescrise A. IZVOARE PRIMARE, PRINCIPALE Aceste sunt edictate, adoptate si aplicate de catre statele memmbre ca subiecte de drept international in temeiul suveranitatii de care acestea dispun. Au forta juridica fundamentala, constitutionala. Acestea sunt: a. tratatele institutive tratatul instituind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului semnat la Paris de catre cele 6 state fondatoare (Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg) la 18 aprilie 1951 si intrat in vigoare la 23 iulie 1952 pentru 50 de ani. Motiv pentru care la 23 iulie 2002 tratatul si-a incetat efectele si pe cale de consecinta si prima Comunitate Europeana si-a incetat existenta. - tratatele instituind Comunitatea Economica Europeana si Comunitatea europoeana a Energiei Atomica (EURATOM) semnate la Roma de catre aceleasi 6 state fondatoare CECA la 25 martie 1957 si intrate in vigoare in ianuare 1958 pentru o perioada nedeterminata. Prin Tratatul de la Maastricht din 1992, Comunitatea Economica Europeana si-a schimbata denumirea in Comunitatea Europeana. Prin Tratatul de la Lisabona din 2007, intrat in vigoare in 2009, UE dobandeste personalitate juridica si se substituie si ii succede Comunitatii Europene. In ceea ce priveste Comunitatea Europeana a Energiei Atomica a ramas neschimbata. Romania este parte a UE si a EURATOM. b. tratatele modificatoare - tratatul de la Bruxeles - modificarile intervenite in materie financiara in anii 1970-1975 (deligatii pentru conturi si comisarii pentru conturi care se gasesc la originele Curtii de Conturi din zilele noastre) - Actul Unic Europnea din 1986 intrat in vigoare in 1987 - tratatul de la Maastricht din 1992 intrat in vigoare in 1993 - tratatul de la Amsterdam din 1997 intrat in vigoare in 1999

- tratatul de la Nisa din 2001 intrat in vigoare in 2003 - tratatul de la Lisabona din 2007 intrat in vigoare in 2009 - tratatele de aderare ale statelor la Comunitatile Europenea/ Uniunea Europeana B. IZVOARE DERIVATE SAU SECUNDARE ALE UE Acestea sunt edictate, adoptate si aplicate de catre institutiile UE in existenta si functionarea lor. Caracterul derivat este dat de raportarea la izvoarele primare. Izvoarele derivate nu pot deroga de la prevederile tratatelor institutive si modificatoare. - regulamentul -directiva -decizia -recomandarea - avizul a. regulamentul este similar legii din dreptul intern, in sensul ca acesta functioneaza prin generalizare si abstractizare. Regulamentul este direct aplicabil in dreptul intern al fiecarui stat membru, adica regulamentul nu este succectibil de transpunere, nu se preia in legislatia interna. Orice aplciare incomleta a regulamentului este interzisa. Din punctul de vedere al subiectelor de drept inter putem spune ca regulamentul este obligatoriu pentru subiectele de drept intern din toate statele membre. Regulamentul este obligatoriu atat cu privire la rezultatatul de atins cat si in ceea ce priveste mijloacele folosite pentru atingerea acelui rezultat a acelui scop. Regulamentul este o norma de rezultat si de mijloace. El este apreciat ca fiind cea mai rigida norma. b. directiva urmeaza tehnica legii cadru completata cu decretele de aplciare, adica directiva este mai felxibila decat regulamentul in sensul ca aceasta nu se aplica direct in ordinea juridca interna, se transpune in ordinea juridica interna. Directiva poate produce efecte direct, ea nu se aplcia direct. Ea produce efecte directe in sensul in care aceasta se aplcia in mod similar regulamentului dar cu indeplinirea ccumulativa a doua conditii principale respecitv sa fi expirat periaoda de transpunere si sa fi ramas netranspusa o anumita prevedere sau anumite prevederi ale directivelor. Aceea prevedere si aplica exact cum se aplica regulamentul. Directiva cu raportare la cele doua elemente in comparatie cu regulamentul: - din punct de vedere al subeictelor, directiva spre deosebire de regulament, ca regula generala este obligatorie numai pentru subiectele de drept intern din anumite state membre. Pe cale de exceptie directiva se paote adresa si subiectelor de drpet intern din toate statele membre, dar cand se intampla acest lucru specifica in continutul ei. - din cel de-al doilea punct de vedere, directiva este total diferita de regulament. Spre deosebire de regulament, directiva este obligatorie numai cu privire la obiectivul de atins, lasand la dispozitia statelor membre acele forme si mijloace prin intermediul carora se paote ajunge la rezultatul propus. c. decizia potrivit tratatului privind functioanrea UE, art 288 ( fostul art. 249 din TCE, ex art. 189 din TCEE). Decizia se adreseaza destinatarilor special desemnati. Din primul punct de vedere al subiectelor de drept intern, decizia asemanator directivei ca regula generala si spre deosebire de regulament este obligatorie numai pentru subiectele de drept intern din anumite state membre. Din cel de-al doilea punct de vedere, decizia asemanator regulamentului si spre deosebire de directiva este obligatorie atat cu privire la rezultatul propus cat si in ce priveste mijloacele folosite. Decizia este o norma direct aplicabila. Ea se notifica destinatarilor. d. recomandarea si avizul nu sunt izvoare derivate in sensul celor spuse mai sus