G.

Calinescu (1899-1965) a fost Ganditorul deplin al spiritualitatii romanesti, i ar geniul sau s-a manifestat in toate domeniile legate de arta cuvantului: istori a literaturii, critica literara, estetica, roman, poezie, teatru, publicistica. Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent" (1941) este o lucrare m onumentala, viziune exhaustiva asupra evolutiei literaturii noastre, de la prime le ei manifestari si pana la data aparitiei cartii; Viata lui Mihai Eminescu" (19 32) este o biografie literara si portret al geniului, alcatuita in cadente de po em epic; Opera lui Mihai Eminescu" (1934-1936) este un studiu sistematic asupra o perei eminesciene (incluzand si postumele). De asemenea, G. Calinescu a mai scri s monografii inchinate unor scriitori romani (I. Creanga, V. Alecsandri, N. Fili mon), studii de literatura universala, studii de estetica. f4s3818fs72hrp Creatia literara a lui G. Calinescu include toate cele trei mari ramuri: poezia (volumele: Poezii" - 1937 s\ Lauda lucrurilor" - 1963), proza (romanele: Cartea nun tii" - 1933, Enigma Otiliei" 1938, Bietul Ioanide" - 1953, Scrinul negru" - 1960) s i dramaturgia ( Sun sau Calea netulburata" - 1943, Ludovic al XlX-lea" - 1964). Enigma Otiliei" este o mare panza rupta din viata, roman :adin incadrat in formul a realismului clasic, cu accente romantice si chiar moderniste. Tema romanului o constituie soarta cuplului adamic, de inocenti (cum scria N. Balota), in interiorul unei lumi aflate in disolutie. Titlul initial al romanului a fost Parintii Otiliei". Acesta ar fi sugerat fel ul in care personajele antrenate in actiune au grija de viitorul Otiliei. La sugestia editorului, titlul a devenit Enigma Otiliei" formulare care reliefeaz a misterul si ambiguitatea personajului central. Sortita sa oscileze intre da s nu, intre solar si mister, intre real si utopic [. ..] inscriindu-se simultan in eternul feminin si in clipa" (C.Ciopraga), Otilia ramane, pana la sfarsit, o fiinta enigmatica. Structura: Romanul este alcatuit din douazeci de capitole, numerotate cu cifre romane si fa ra titluri. Actiunea incepe in iulie 1909 si se incheie dupa mai mult de zece ani (dintre ca re, ultimii sunt rezumati in doar doua pagini). Cuvintele: Aici nu sta nimeni" care incheie romanul constituie o repetare a cuvin telor pe care mos Costache le rostise la inceputul actiunii; descrierea casei lu i Giurgiuveanu (cu care incepe opera) este reluata in final, cu deosebirea ca, a cum, aspectul ei paraginit sugereaza moartea lucrurilor. Actiunea se desfasoara cronologic si cuprinde doua planuri: Drumul formarii ca intelectual a tanarului Felix Sima. Stradania rudelor lui Costache Giurgiuveanu de a intra in posesia averii (most enirii) acestuia. Ambele planuri au ca fundal viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolul ui al XX-lea. Universul operei Actiunea incepe intr-o seara de vara (iulie 1909), cand tanarul Felix Sima soses te in Bucuresti, la ruda sa prin alianta, Costache Giurgiuveanu. Timpul si spatiul actiunii sunt fixate inca din incipitul romanului: intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele zece, un tanar de vre o optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean, intra in strada Antim..." Autorul descrie, la modul balzacian, casa lui mos Costache - spatiul in care Fel ix se va forma ca intelectual, dar si spatiul in care se vor naste iubirea, sper anta si incertitudinile sale legate de frumoasa si misterioasa Otilia. Totodata, casa veche, cu ornamentatii ieftine si de prost gust, reprezinta scena" pe care va defila o galerie de figuri grotesti, antrenate intr-un spectacol" car icatural. Pe masura ce se deruleaza momentele actiunii, mastile" ies la iveala in fata tanarului Felix (personaj-martor la acest balci al desertaciunilor"). Absolvent al Liceului Internat din Iasi, Felix (care ramasese orfan dupa ce-i mu rise ti tatal), venise la tutorele sau necunoscut, intentionand sa urmeze Facult atea de Medicina. Primit in batrana casa din strada Antim, tanarul se integreaza vietii putin ciuda te din acest spatiu, cunoscand intreaga familie si modul sau de viata. Alcatuita

din doua ramuri, fai milia lui Costache este reprezentativa pentru burghezia bu cu-resteana a inceputului de secol: autorul descrie cadrul material al existentei (case, interioare), relatiile familiale si sociale, jocul de interese (care au ca mobil banii), infatisarea oamenilor, aspecte ale Bucurestiului de atunci. Toat e aceste aspecte l-au determinat pe criticul Pompiliu Constantinescu sa considere ca romanul este o fresca din viata burgheziei bucu-restene". In familia lui Giurgiuveanu, pe treapta cea mai inalta a varstei se afla mos Cos tache, si sora sa Aglae Tulea. Cel dintai traieste in casa din strada Antim, alaturi de fiica sa vitrega - Otil ia Marculescu (pe care o iubeste sincer) si pandit cu rautate, din curtea alatur ata, de familia Aglaei. Rentier bogat, Costache intentioneaza sa-i faca o situatie Otiliei, infiind-o, d ar teama de Aglae si propria avaritie il impiedica; in compensatie, decide sa-i lase fetei o casa (ridicata, evident, cu cheltuieli cat mai mici). in acest scop , isi procura materiale ramase de la demolari, pe care le depoziteaza in curte, apoi le muta in casa (punand in primejdie vechea cladire). Din pricina efortului, Costache este lovit de apoplexie, prilej pentru familia A glaei de a ocupa militareste" casa, in asteptarea decesului. Batranul insa nu moare acum (ba trece chiar printr-un scurt episod conjugal") rec apatandu-si sanatatea, desi Stanica Ratiu (ginerele Aglaei) incearca sa-1 sperie cu scopul de a afla unde-si tine banii. De familia lui Costache s-a atasat si Leonida Pascalopol, mosier bogat si fin, i ndragostit de Otilia; de dragul acestui sentiment (pe jumatate patern, pe jumata te viril) si al serilor petrecute, la joc de carti, in casa lui Giurgiuveanu, Pas calopol accepta prezenta intregului clan. Cealalta ramura a familiei este condusa ferm de Aglae (al carei sot - Simion Tul ea - este un fel de anexa" ciudata, prelungita in mezinul familiei - Titi - la fel de ciudat). Si, cum tatal era maniac (ii placea sa brodeze, inainte de a fi dus la ospiciu), nici Aurica (una dintre cele doua fiice ale Aglaei) nu este altfel ; deosebirea consta doar in obiectul" maniei: casatoria. Singura care se salveaza" este Olimpia (casatorita cu Stanica), a carei placiditate va fi folosita, mai ta rziu, ca pretext de divort. in aceasta lume a rautatii si a mizeriei sufletesti, infloreste iubirea dintre c ei doi inocenti2 (Felix si Otilia). Studenti amandoi (el la Medicina, iar ea, la Conservator), tinerii traiesc o dragoste pura, umbrita doar de intrigile lui St anica si de temerile lui Felix. Din pacate, in curand, cuplul adamic va fi izgonit din Paradis: lovit din nou de dambla, Costache este vizitat de Stanica Ratiu, care-i fura banii ascunsi sub s altea, provocand moartea batranului. Dupa o noapte casta (petrecuta in camera lui Felix), Otilia (a carei infiere nu fusese legalizata) pleaca impreuna cu Pascalopol. Din epilog aflam ca Felix a devenit un renumit profesor universitar si ca s-a ca satorit in chip stralucit. Dupa razboi, revazandu-1 pe Pascalopol, Felix este in format ca acesta se despartise de Otilia (din delicatete sufleteasca), dar ca ea ramasese o mare enigma. Finalul romanului aduce imaginea aceleiasi case, vazuta de acelasi Felix, dupa m ai multi ani: Casa lui mos Costache era leproasa, innegrita. Poarta era tinuta c u un lant si curtea toata napadita de scaieti (...) I se paru ca teasta lucioasa a lui mos Costache apare la usa si vechile lui vorbe ii rasunara limpede la ure che: Aici nu sta nimeni!" Aceasta imagine dezolanta naste un sentiment de melancolie: spatiul iubirii lune case in moarte, iar cel care fusese izgonit din Paradis, il regasea acum sarac s i devastat. Personajele alcatuiesc o tipologie bogata: Avarul (Costache Giurgiuveanu), Arivi stul (Stanica Ratiu), Baba absoluta..." (Aglae Tulea), Maniacul (Simion Tulea), Ma niacul in devenire (Titi Tulea), Fata batrana (Aurica), Femeia placida (Olimpia) . Acestia sunt antrenati in principalul conflict al romanului: lupta pentru mosten irea averii lui Costache.

Din cealalta grupa fac parte Felix si Pascalopol, conflictul dintre ei fiind sec undar si avand ca obiect iubirea Otiliei (conflict erotic). Fiecare personaj este caracterizat prin mai multe mijloace si releva un portret in miscare aflat sub tirania timpului. Otilia Marculescu este personajul eponim al romanului, prin intermediul caruia a utorul exemplifica universalul. Din ce limpezimi ale trecutului stins se va fi inchegat, in mintea autorului, ch ipul suav al Otiliei? Se intretaiase, de mult, pe ulita copilariei", cu o alta Otilie (care ii era ruda ); mai tarziu, i s-a nascut in suflet chipul Otiliei din roman: in multitudinea i maginilor suave ale femeii, una, imprecisa, fireste, domina: fata cu parul ca un fum, exuberanta si reflexiva, culta, nebunatica, serioasa, meditativa, muzicant a (si Otilia copilariei canta la pian, Dumnezeu stie cum). Ori de cate ori admir atia mea a inregistrat o fiinta feminina, in ea era un minimum de Otilie"^. Romanul incepe si se incheie cu cate o imagine a Otiliei (reconstituita de perso najul - martor Felix Sima). Prima Otilie (cea vie) ii arata tanarului sosit in strada Antim un cap prelung s i tanar de fata, incarcat cu bucle, cazand peste umeri" si ii intinde cu franche te un brat gol si delicat"; ultima Otilie (cea din fotografia pe care Pascalopol i -o arata lui Felix, in tren), este imaginea neinsufletita a unei doamne frumoase , cu linii fine, dar care nu mai era Otilia de altadata, isi pierduse inefabilul . Vraja se risipise in curgerea vremii, iar timpul magic ramasese doar in cuvint ele fetei de alta data: Noi nu traim decat cinci-sase ani!" intre cele doua momente se incheaga chipul Otiliei: faptura apartinand vietii si visului adolescentin, imaginea fetei este inconjurata, permanent, de o aura mist erioasa, este pusa sub semnul tainei, pentru fiecare tanar, fata pe care a iubito la optsprezece ani, ramanand o enigma. In fiecare pagina a romanului, se simte prezenta suava si invaluitoare a acestei fapturi gingase - amestec de exuberanta si seriozitate, nebunateca si nestatorn ica asemeni trecatoarei tinereti: alergand prin gradina, catarandu-se pe stoguri le de fan de la mosia lui Pascalopol, sau revarsandu-si prea plinul sufletesc in acordurile tumultuoase ale pianului, Otilia reprezinta insasi feminitatea. Din aceasta trasatura deriva gustul ei pentru lux, placerea calatoriilor, capric iile marunte si chiar o anume doza de irational (la fel de fermecator) in atitudi ni si comportament ( imi vine uneori sa alerg (...) sa zbor (...). Vrei sa fugim? Hai sa fugim!"). Tot din feminitate se naste abilitatea cu care Otilia evolueaza intre iubirea pla tonica, aproape mistica a lui Felix si cea potolit-crepusculara a lui Pascalopol . Toti cei din jur (inclusiv mos Costache) sunt subjugati de aceasta feminitate de bordanta si invaluitoare si cauta sa-i faca pe plac Otiliei. Total dezinteresata de banii si de averea lui Giurgiuveanu, sincera si sensibila la suferinta (scena atacului cerebral pe care-1 are Costache), Otilia are un su flet de artista, traind uneori lent, alteori intens, asa cum canta la pian. Eroina lirica de mare clasa, capabila de sentimente profunde si alese, uitand si iertand raul, daruindu-le celor din jur lucrurile si zambetul ei, Otilia reprez inta, pentru Felix, un factor feminin care-i lipsise". Conventia vietii privita ca un joc este doar aparenta: esen-tialmente, Otilia este inteligenta, profunda si responsabila: dupa noaptea pura a logodnei lor mistice, Otilia dezvaluie, in scrisoarea catre Felix, motivul plecarii ei: teama de a nu fi o dragoste nepotriv ita pentru marele lui viitor". Ca si in lirica eminesciana a visului de iubire, cei doi tineri s-au intalnit, o clipa, in inalt, ca doua pasari albe care se despart apoi, zburand pe traiector ii diferite. Lasandu-si iubitul cufundat in stele", adica in lumea Ideii si a stiintei, Otilia va deveni o Floare albastra" pierduta in departarea amintirii si o dulce minune" a mitului tineretii. Felix Sima este cel de al doilea membru al cuplului adamic (alaturi de Otilia), c azut" in Casa cu molii" din strada Antim, intr-o seara de iulie a anului 1909. Portretul pe care autorul i-1 face in deschiderea romanului este acela al unui t

anar in uniforma neagra, cu fata juvenila si prelunga, aproape feminina din prici na suvitelor mari de par ce-i cadeau pe sub sapca, dar culoarea maslinie a obraz ului si taietura elinica a nasului corectau printr-o nota voluntara intaia impresi e." Orfan (ca si Otilia), tanarul vede in aceasta un factor feminin care-i lipsise si care reunea functia materna cu aceea erotica. Suflet cast si lipsit de ascunzisuri, Felix traieste, la modul romantic, iubirea pentru Otilia, fara a indrazni sa i-o marturiseasca: Se inchidea in odaie cu o fo tografie a fetei si se lasa in voia visarii. O cuprindea de maini, o tragea spre el, isi apropia buzele de urechea ei si-i soptea indefinit: Te iubesc, te iubesc , te iubesc". Crescuta din minunatul vis adolescentin, iubirea devine suferinta dureros de dulc e", in care mahnirea, incertitudinea, amaraciunea, dezamagirea se impletesc cu i luzia fericirii. Astfel, daca o discutie sau o plimbare cu Otilia sunt nascatoare de sperante, in schimb, vizita la mosia lui Pascalopol sau excursia pe care cei doi o fac la Par is, nasc dureroase nedumeriri. Felix fiind personaj-martor si actor, intreaga desfasurare a actiunii este axata pe schimbatoarea psihologie a acestui adolescent aflat in epoca formarii sale. Ambitios, inteligent si muncitor, Felix il reprezinta pe intelectualul autentic, situat deasupra omului comun. Aceasta detasare de lumea profesionistilor obisnu iti apare inca din facultate si se va vadi in cariera stralucita de mai tarziu: Du pa incheierea pacii, fu aproape numaidecat profesor universitar, specialist cuno scut, autor\ de memorii si comunicari stiintifice, colaborator la tratate de med icina cu profesori francezi". Coborat, ca Luceafarul, in lumea efemera, el se int oarce in spatiul atemporal al stiintei. Pe de alta parte, Felix este Inocentul prin ochii caruia este infatisata lumea d e masti care il inconjoara. Naiv, generos, sincer si gata oricand sa-i ajute pe ceilalti, tanarul traieste i ntr-o lume meschina si rapace care si-a pierdut iremediabil insusirile umane. Dupa moartea lui Costache, timpul paradisiac al iubirii se frange, iar cuplul ad amic decade in timpul profan: Felix se va casatori cu o alta femeie, iar visul d e dragoste se va risipi in curgerea vremii. Stanica Ratiu. Tipologic, Stanica Ratiu se inscrie in seria arivistilor, alaturi de: Dinu Paturi ca ( Ciocoii vechi si noi..." de N. Filimon), Tanase Scatiu ( Viata la tara" si Tan ase Scatiu", de Duiliu Zamfirescu), Lica Trubadurul ( Concert din muzica de Bach", de Hortensia Papadat-Bengescu). Comparat cu Tartuffe, Stanica este alcatuit din pasta lui Pirgu ( Craii de CurteaVeche", de Mateiu Caragiale), cu deosebirea ca lumea in care-si va realiza el asc ensiunea, este alta decat cea crepusculara a celor trei hagialacuri". Palavragiu vulgar ca si Pirgu, Stanica isi traieste, totusi, rolul cu o anume si nceritate, atunci cand este vorba despre familie: orfan in copilarie, are sentim entul neamului si-si viziteaza rudele cu placere, chiar daca, la plecare, nu uita sa le ia si niscaiva suveniruri scumpe. Acest ..Catavencu al ideii de paternitate" (cum il numea Ov. Crohmalniceanu), si muleaza o durere sfasietoare atunci cand ii moare copilul (de altfel, din pricin a neglijentei sotilor) si-si exprima, pe jumatate in serios, dorinta de a avea i n familie un Eminescu". Olimpiei (placida lui sotie) ii pretinde fii", transformand apoi solicitarea nesa tisfacuta in motiv de divort; cu banii furati de la mos Costache, isi va deschid e un cabinet de avocatura, in centru, si se va casatori cu Georgeta fata faina" c are nu-i va darui fii", dar ii va servi ca trambulina" in viitoarea lui ascensiune politica. Este viclean fara retineri si-1 provoaca mereu pe Costache (spre a afla ascunzat oarea banilor); nereusind nici prin intrebari, nici prin spaima de moarte (pe car e i-o inoculeaza, perfid, batranului), pandeste pe la ferestre si, la momentul p otrivit, scoate brutal pachetul cu bani de sub salteaua lui Costache. Acum, Stan ica devine odios, provocand moartea lui Giurgiuveanu. Este grosolan si fata de Otilia - careia ii strecoara aluzii necuviincioase, est

e obraznic si guraliv, facand parte din categoria oamenilor care, dati afara pe usa, intra pe fereastra. Stanica are si trairi subiective (in timpul carora se iluzioneaza ca ar fi capab il de fapte bune), dar fondul sau ramane negativ. Cuvintele prin care se autocaracterizeaza ( Stanica e profund, degeaba incercati du mneavoastra sa-l luati peste picior!") sunt cat se poate de adevarate. Costache Giurgiuveanu Portretul fizic al lui mos Costache este pictat" pe fundalul casei intunecate din strada Antim si-i sugereaza psihologia nefericita, sfasiata intre mania banului, iubirea pentru Otilia si teama de Aglae. In fata personajului-martor Felix Sima, chipul lui Costache apare pe fondul sono r al scartaielilor unei scari de lemn prea vechi care, impreuna cu intreaga casa , sugereaza avaritia proprietarului; desi detinea mai multe imobile in Capitala ( chiar si un restaurant), Costache Giurgiuveanu traia destul de restrans, adunand bani (eventual si pentru Otilia), dar neavand taria sa se desparta de ei. Fiziceste, el este un omulet subtire si putin inconvoiat", avand capul atins de o calvitie aproape totala" si buzele ingalbenite din pricina fumatului; cei doi din ti (comparati cu niste aschii de os) trimit la copilarie, iar clipitul rar si moa le" al pleoapelor, ca al bufnitelor speriate de lumina ii sugereaza caracterul a scuns: nimeni nu stie cum isi administreaza Costache banii, chiar Felix fiind co ntrariat de cheltuielile" imaginare trecute in contul lui. Putin ciudat in comportament, Costache face rost de bani intr-un mod original: c onfisca instrumentarul medical de la studentii pe care-i avea chiriasi, spre a-1 revinde, imprumuta" de la Pascalopol, ( uitand" sa restituie datoria), isi umple c urtea cu materiale ramase de la demolari etc. Imaginea in care Costache (lovit de dambla) tinea strans la subsuoara cutia de ti nichea cu bani, iar in maini inelul cu chei" ii releva avaritia si teama de hoti . Cu toate ca luase averea sotiei sale (mama Otiliei) nu se poate desparti de bani , pentru a-i inapoia fetei ceea ce i se cuvenea. 0 alta atitudine menita sa-i acopere adevaratele planuri, este balbaiala voita; auzind ca vizitatorul era tanarul Sima, Costache cauta o scapare, rostind celebr a propozitie care-i insumeaza esenta: Aici nu sta nimeni!" Plasat de unii comentatori in galeria maniacilor (alaturi de Simion, Titi si Aur ica), mos Costache se afla la limita dintre grotesc, tragic si comic; el este, t otusi, un om blajin care o iubeste pe Otilia, amanarea infierii ei datorandu-se f ricii de Aglae. Al doilea atac de apoplexie ii va aduce moartea (cauzata de gestul criminal al l ui Stanica). Ultimele cuvinte ale lui Costache ( Banii, babanii pu-pungasule!") ii rezuma exist enta. Aglae Tulea este baba absoluta, fara cusur in rau" (cum o caracterizeaza Weissman n). Rautatea (prevestita de buzele subtiri, acre" si de nasul incovoiat si acut") se r evarsa asupra tuturor. Astfel, la sosirea lui Felix, Aglae ii reproseaza lui Costache ca face azil de o rfani, in timp ce pe Otilia o blameaza mereu. Lui Aglae ii lipseste pana si instinctul matern: scapa de fiica ei, Olimpia (pri n casatoria acesteia cu Stanica), apoi o iubeste" pe Aurica numai in vederea unui mariaj avantajos. Cand isi da seama ca Aurica va ramane fata batrana, o repudiaz a, varsandu-si dragostea asupra nevolnicului Titi. Avida de imbogatire, il terorizeaza pe Costache, a carui boala n-o impresioneaza . Scena in care cadavrul fratelui sau statea inert peste plapuma", in timp ce Aglae rascolea casa (in cautarea banilor) ii releva dezumanizarea. La monstruozitatea morala a personajului se adauga si atitudinea fata de Simion: dupa ce sotul ei este dus la ospiciu, Aglae il uita" acolo, ca si cand nici n-ar fi existat vreodata. Curente literare Comentatorii au observat ca in Enigma Otiliei" se interfereaza mai multe curente

literare: Clasicismul (inteles ca un mod de a crea durabil si esential", dupa cum afirma ch iar autorul) poate fi descoperit in realizarea unor personaje care au o trasatur a dominanta de caracter, careia i se supun toate actele lor; Enigma Otiliei" est e romanul cu cea mai mare densitate de modele caracterologice, autorul gasind uni versalul in individual. Romantismului ii sunt subordonate antitezele: intre cuplul de inocenti si lumea de masti care ii inconjoara; intre Otilia si femeile din clanul Tulea; intre Fel ix si Titi. Tot romantica este descrierea grandioasa a Campiei Baraganului, vazuta de Felix din trasura care il ducea la mosia lui Pascalopol. Comentatorii au incadrat romanul in formula realismului clasic, metoda folosita fiind preponderent balzaciana. Astfel, cele doua subteme ale romanului (a mostenirii si a paternitatii ) consti tuie o aplicare a modelului balzacian, cu elemente originale. Prima se materializeaza in lupta surda a clanului Tulea, pentru mostenirea averii lui Costache Giurgiuveanu. Aceasta inclestare scoate in relief pasiunile, rautatea, pornirile rudimentare, z garcenia, intr-un spectacol caricatural, ca un carnaval al mastilor. Scena antol ogica este descrisa in capitolul XIII, dupa ce mos Costache este lovit de apople xie, iar familia ocupa militareste" casa. Acum, dialogul absurd (in care fiecare vorbitor isi urmareste propriile obsesii) , veselia rudelor" (care jefuisera proviziile din dulap) si nepasarea fata de bol nav, dau masura micimii sufletesti a acestei lumi. Tot balzaciana este descrierea mediului ambiant, ca mijloc de caracterizare a pe rsonajelor (spre exemplu, descrierea casei lui Costache din ampla expozitiune a romanului). De asemenea, concentrarea vointei pentru atingerea scopului propus, face din Stan ica un Rastignac bucurestean, obraznic si demagog, depasindu-si modelul. Apropiat de prototipul balzacian este si Costache, care aminteste de Grandet { Euge nie Grandet"), umanizat insa de iubirea pentru Otilia. Pe de alta parte, zugravirea unor personaje grotesti, studiul unor manii sau al u nor aspecte maladive (nebunia lui Simion), releva o pronuntata tendinta spre mod ern. Specia literara: Enigma Otiliei", de G. Calinescu, prezinta urmatoarele trasaturi: Este o lucrare epica in proza, de mare amploare. Are o actiune bogata, organizata pe doua planuri. Conflictul este bine conturat. Personajele au un mare grad de complexitate. Enigma Otiliei" este un roman.