CIVIL CURS 1

Viorel Voineag- Ed 2007 teste grila pt magistratura, avocatura si examen de licenta TGO- Statescu si Barsan

Teoria obligatiilor
Notiunea de obligatie cunoaste doua acceptiuni. In sens larg prin obligatie intelegm raportul juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ (creditorul), sa pretinda subiectului pasiv (debitorul) sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva sub sanctiunea constrangerii de stat in caz de neexecutare benevola a obligatiilor. In sens restrains obligatia desemneaza numai latura pasiva a raportului juridic fiind sinonima cu datoria ce incumba debitorului. Elementele raportului juridic de obligatie 1. Subiectele raportului juridic de obligatie sunt creditorul si debitorul. Natura si complexitatea unor obligatii pot determina o dubla calitate. Ex: vanzatorul- subiect al raportului juridic de vanzare-cumparare este nu doar creditor al pretului ci si debitor al obligatiei de transferare a dreptului si de predare a bunului. 2. Continutul raportului juridic obligational cuprinde dreptul de creanta a creditorului respective, obligatie corelativa ce apartine debitorului. 3. Obiectul raportului juridic obligational poate consta fie intr-o prestatie pozitiva a da, a face, fie intr-o abtinere, respectiv a nu face ceva in lipsa obligatiei asumate, subiectul pasiv (debitorul) ar fi fst indreptatit. Obligatia de a da nu se confunda cu obligatia de a preda. Prin obligatia de a da intelegem obligatia de a constitui sau de a transmite un drept real oarecare. Ex: obligatia de a da ce incumba vanzatorului, consta in transmiterea catre comparator a dreptului de proprietate asupra lucrului vandut, nu se confunda cu obligatia de a preda in materialitatea sa, bunul ce formeaza obiectul transferarii de proprietate, care nu este obligatia de a face. Clasificarea obligatiei I. Dupa izvorul lor: 1. Actul juridic ca izvor de obligatie: - Actul juridic bilateral (contractul) - Actul juridic unilateral (promisiunea publica de vanzare, de premiere a unei lucrari, oferta de a contracta, de purge a imobilelor) 2. Faptul juridic: - Licit: gestiunea intereselor altei personae, plata lucrului nedatorat, imbogatirea fara justa cauza - Ilicit: fapta ilicita cauzatoare de prejudicii
1

II. 1. 2. 3.

Dupa obiect: Obligatia de a da, a face, a nu face Obligatii positive si negative Obligatiile de rezultat, de prudenta (obligatia avocatului) sau diligenta

III. Dupa sanctiunea juridica: 1. Obligatiile civile (perfecte) care se bucura de sanctiunea juridica in cazul de neexecutare 2. Obligatiile natural (imperfecte) care nu se bucura in integritatea lor de sanctiunea juridica. Apar ca niste obligatii degradante in privinta carora nu se mai poate solicita executarea silita, dar indata ce au fost executate debitorul numai are dreptul sa ceara restituirea prestatiei. Potrivit art.20 Decretul nr.167/1958 debitorul care a executat obligatia dupa ce dreptul la actiune al creditorului sa prescris, numai are dreptul sa ceara restituirea prestatiei. In acelasi sens sunt si prevederile art.1092 alin.2 cod civil potrivit cu care repetatiunea nu este admisa in cazul obligatiei natural care au fost achitate de buna-voie. IV. Dupa opozabilitate: 1. Obligatii obisnuite care sunt regula si carora le sunt proprii sub aspectul opozabilitatii, toate regulile ce guverneaza drepturile relative. 2. Obligatii reale (propter rem) apar ca accesorii ale dreptului real 3. Obligatii opozabile tertilor (scriptae in rem) care sunt strans legate de posesia lucrului. Ex: in cazul locatarului acesta trebuie sa asigure locatorului folosinta bunului inchiriat, daca vinte lucrul inainte de expirarea contractului, noul proprietar desi nu a fost parte in cntractul de locatiune va fi obligat sa respecte locatiunea

Contractul ca izvor = conventie

Este reglementat in Titlul 3 despre contracte sau conventii prin art.942 aratandu-se ca aceste este acordul dintre doua sau mai multe persone pentru a constitui sau stinge printre dansii raporturi juridice. Ca regula incheierea contractului este libera fiind consacrat principiul libertatii de vointa in incheierea conventiei. Aceasta libertate nu este una absoluta ci trebuie circumscrisa, necesitand ordin juridic care vizeaza ordinea publicarii si respectarea dispozitiilor imperative ale legii. Art.5 cod civil prevede ca nu se poate deroga prin conventie, intelegeri sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri. Art. 968 cod civil prevede ca cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrara bunurilor moravuri sau ordinii publice.

Clasificarea contractului: I. Dupa modul de formare: 1. Contractele consensuale presupun simplul acord de vointa al partilor neconditionat de nicio formalitate. Daca partile se inteleg sa materializeze intr-un inscris conventia lor o fac nu pentru a da validitate invoielii ci pentru a-si preconstitui un mijloc de proba reprezinta regula. 2. Contractele solemne: pentru a caror incheiere valabila se cere respectarea anumitor conditii de forma, de regula este forma autentica ceruta ad validitatem. Nerespectarea cerintei de forma este sanctiunata cu nulitate absoluta. Ex: terenuri, contracte de ipoteca, contractul de donatie. 3. Contractele reale: pentru formarea lor nu este suficienta simpla manifestare de vointa fiind necesara remiterea bunului. II. Dupa continut: 1. Contractele sinalagmatice: in regula bilaterale, se caracterizeaza prin recprocitatea si interdependenta obligatiilor ce revin partilor. Fiecare parte contractanta au concomitent calitatea de creditor si debitor in cadrul aceluiasi raport juridic obligational 2. Contractele unilaterale: dau nastere la obligatii numai in sarcina unei din parti. Nu se confunda cu actele juridice unilaterale. Ex: contractul de imprumut fara dobanda, contractul de depozit cu titlu gratuit, in situatia in care contractul nu este cu titlu gratuit, este sinalagmatic. Distinctia dintre cele doua categorii de contracte intereseaza sub aspectul regimului juridic atat prin prisma efectelor cat si a probei contractului. Sub aspectul efectelor numai la contractele sinalagmatice sunt incidente, exceptia de neexecutare a contractului. Sub aspectul probatiunii formalitatea multiplului exemplar instituita de art.1179 cod civil se cere doar in cazul contractului sinalagmatic in vreme ce in cazul contractelor unilaterale care cuprind obligatia restituirii unei sume de bani sau a unei cantitati de bunuri de gen este impusa mentiunea bun si aprobat (art.1180 cod civil). III. Dupa scopul urmarit 1. Contracte cu titlu oneros: - Comutative- data certa - Aleatorii- hazard 2. Contracte cu titlu gratuit: - Dezinteresate - Liberalitati

Distinctia dintre cele doua categorii. Sub aspectul conditiei de fond legea instituie anumite incapacitatii speciale in cazul ambelor. Sub aspectul conditiei de forma legea este mai restrictiva in cazul contractelor cu titlu oneros pentru care in regula instituie forma autentica. Marea majoritate a contractelor cu titlu oneros sunt contracte intuitu personae. Ca regula obligatiile partilor sunt consacrate cu caracter mai sever in cazul contractelor cu titlu oneros. Potrivit art.947 cod civil contractele cu titlu oneros sunt comutative si aleatorii si definitorie pentru aceasta clasificare este certitudinea sau incertitudinea intinderii prestatiilor la care partile se obliga in momentul incheierii contractului. Sunt comutaive contractele in care existenta si intinderea prestatiilor datorate de fiecare din parti sunt certe si pot fi apreciate la momentul perfectarii contractului, ele nedepinzand in nicio masura de hazard. Este aleatoriu contractul in care intinderea ambelor prestatii sau cel putin a uneia dintre ele depinde de hazard. Exemplu contract aleatoriu: reta viagera, asigurarea de intretinere, contractul de vanzarecimparare cu clauza de intretinere. Contractele dezinteresate sunt cele prin care se urmareste a se face un serviciu cuiva fara a se micsora niciun patrimoniu. Ex: imprumutul fara dobanda. Contractul de liberalitate survine atunci cand o valoare trece dintr-un patrimoniu in altul fara a se urmari obtinerea unui contraechivalent. Ex: donatia simpla.