Basmul- Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga + caracterizare la sf.

a lui Harap-Alb Basmul este specie a genului epic in proza , de mica intindere, care au naratiunea drept mod de expunere dominant. Basmul este o specie a prozei fantastice cu elemente supranaturale care simbolizeaza fortele binelui si ale raului, aflate in lupta pentru afirmarea adevarului si a dreptatii. In lupta dintre bine si rau, binele invinge intotdeauna. Particularitati: - specie a genului epic in proza; - elem. Fantastice si supranaturale coexista cu cele reale; - la actiune participa si elementele supranaturale miraculoase si fabuloase; - personajele sunt inzestrate cu puteri supranaturale; - obiectele si animalele sunt personificate; - sunt prezente formulele introductive (au rolul de a ne transpune in lumea fantastica a basmelor); medianelor (au rolul de mentine treaza atentia cititorului); formulele de incheiere (consfintesc voctoria binelui asupra raului inchid lumea fantastica a basmului si readuc cititorul in lumea reala); - naratiunea mod de expunere dominant ea se imbina cu descrierea si dialogul. Basmul poate fi popular si cult. In basmul popular personajele fabuloase si supranaturale se comporta ca oamenii dar umanizarea lor este conventionala. In basmul cult fantasticul este umanizat iar personajele au comportament, gesturi si mentalitati care amintesc de lumea noastra taraneasca. Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga reprezinta o culme a basmului cult romanesc. Daca opera lui Ion Creanga, in ansamblu constituie o epopee a poporului raman, Povestea lui Harap-Alb ilustreaza talentul de povestitor genial a lui Ion Creanga. Considerat o capodopera, basmul lui I.Creanga porneste de la un model popular, consemnand intamplari care modeleaza un erou. Tema abordata de p[ovestitor este una morala, referitoare la conditia eroului, intruchipare a fortelor binelui care invinge intotdeauna. Subiectul este construit prin corelarea unor motive de sursa florclorica: calatoria, viclesugul, probele, impostorul, uzurparea identitatii,petirea, moartea si reinvierea eroului, nunta, triumful binelui. Momentele subiectului sunt bine evidentiate: in expozitiune aflam ca “amu cica era odata intr-o tara” un crai care avea trei feciori si un frate pe nume Verde Imparat. Cel mai mic dintre fii porneste la drum spre curtea imparatului verde pentru ai urma la tron. Intriga precizaeaza motivul care declanseaza actiunea. Fiul cel mic incalca povetele tatalui si ia in serviciul sau un span care prin viclesug i se substituie. Desfasurarea actiunii cuprinde intamplarile inordine cronologica. Harap-alb devenit rob este obligat sa indeplineasca`sarcini periculoase dar iese invingator de fiecare data fiind ajutat de calul sau nazdravan si de Sfanta Duminica. Cea de a treia sarcina ii permite sa o cunoasca pe fata Imparatului Rosu de care se

are simtul umorului. se uita si rabda”. fata imparatului. turturica. Spanul este ucis de calul nazdravan. taraneasca. consfiintind triumful binelui asupra raului. apa moarta. Sursele umorului la Creanga sunt variate. . Iar pe la noi cine are bani bea sio mananca. “mai fricos ca o femeie”. Meritul povestitorului este acela ca trecerea din lumea reala in cea fantastica se realizeaza in mod natural. taranesti constituie marea originalitatii. cele trei smicele. regina albinelor. supunerea lui Harap-Alb de catre span precum si personajele: craiul Verde-Imparat. iar cine nu. Deznodamantul clarifica lucrurile. Nota comica. atitudinea lui nefiind maiestoasa ci familiara. Atunci spanul ii taie capul. Arta povestirii se caracterizeaza prin ritmul rapid al actiunii prin individualizarea personjelor prin dialog. Originalitatea basmului lui Creanga rezulta din arta povestirii particularitatilor fantasticului nota comica si limbajul. harap-Alb. Fata imparatului Ros il respinge pe span si dezvaluie adevarul despre identitatea lui Harap-Alb. calul nazdravan. cal batran/ Greu se-ngaduie la drum!”. Prin detalii realiste. este “slab de inger”. Finalul fericit.placerea prin care sunt supuse povestile constituie o trasatura definitorie a partii narative a lui Ion Creanga. Omeneste se poarta si insotitorii lui Harap-Alb. Fata imparatului Ros il readuce la viata pe Harap-alb cu ajutorul apei vii. Iar personajele se comporta taraneste si vorbesc moldoveneste. Autorul este o persoana joviala si caruia ii place sa starneasca veselie. limbajul specific unei lumi concrete. Caracteristica basmului lui Ion Creanga o constituie localizarea fantasticului. tipic basmului popular. Sunt de sursa florclorica urmatoarele elemente triumful binelui aspura raului. Setila. lumea fabuloasa coboara intr-un plan de existenta care poate fi localizat geografic si istoric. Eroul s-a dus la curtea lui Ros Imparat ca s-o peteasca pe fiica acestuia pentru span. Ochila. fara bariera distincta intre cele doua planuri. Povestitorul insista asupra detaliilor.indragosteste. Urmeaza nunta celor doi tineri si succesiunea la tron a lui Harap-Alb. Intalnim numeroase zicale de tipul: “La placinte/Inainte/Si la razboi/Inapoi/ Voinic tanar. Fuziunea dintre real si fabulos este tot de natura florclorica. Gerila. Pasari-latiLungila. Punctul culminant reprezinta momentul de maxima tensiune in derularea actiunii. Harap-alb este si el aidoma unui flacau de la tara: plange. nuanteaza miscarile si gesturile personajelor care capata individualizate si devin de neconfundat. Sf. Nu trebuie omise elementele magice: apa vie. regina furnicilor. In realizarea basmului sau Ion Creanga porneste de la modele populare. De exemplu: imparatul Ros se comporta precum oamenii de la tara. Cine se duce acolo bea si mananca. falmanzila. Duminica. Imparatul Ros. se incheie cu o formula specifica: veselia a tinut ani intregi “si a cum mai tine inca. Fantasticul este umanizat ca in basmele populare dar diferentierea fizica si morala a personajelor.

mai-mai-mai. chiar daca acesta ii uzurpa numele. Limba utilizata de povestitor este preponderent populara. Creanga are caracter oral. Al patrulea personaj nazdravan este “o schimonositura de om” cu un singur ochi in frunte. autorul ii spune in mod curent “Spanul”.). bauturica. aflam ca “omul”acela avea niste”urechi clapauge” s niste “buzoaie groasesi dabalazate”. “o aratare de om” care bause apa de la 24 de iazuri si o garla strigand in gura mare ca i se usuca gura de sete. Buzila. prietenos. Personajul principal din basm este Harap-Alb. mangositi. cuprinde in brate pamantul iar cu mana ajunge la luna. multe fiind regionalisme.vestitul Ochila. “omul sfinteste locul”. intalnim inscrierile lui Creanga. care are o tripla insusire: vanator de pasari iscusit. dupa ce infatiseaza “o dihanie de om” care striga “cat lua gura”ca moare de frig. Este vorba de Setila. un tanar destoinic. Faptele lui Harap-Alb probele la care este supus raman in sfera umanului. Stilul creatiei lui I. Cel mai nastrusnic dintre toti este Pasari-Lati-Lungila. buzisoare. Cuvintele cele mai numeroase sunt de origine populara. ziceri tipice spatiului popular. nu-l tradeaza pe Spanul. In basm exista un personaj care nu are nume: Spanul. Setila. curajos. termeni regionali.ative. Ion Creanga procedeaza invers decat in amintiri din copilarie. apel. nici tu nimica”). Folosirea interjectiilor (hei-hei. a expresiilor tipice vorbirii vii populare ( “ce mai la deal la vale). mi-ti-o vede”. expresii. In privinta numelor. O asemenea “pocitanie de om” trebuia sa aiba neaparat un nume compus din trei cuvinte. deasemenea prin proverbe si zicatori hazlii: “aparama de gaini ca de cani nu ma tem”. cine nu. Tapul cel Ros. Urmeaza o alta”minunatie”. Oralitatea stilului cunoaste modalitati variate de realizare. invinge toate obstacolele intalnite.le caricaturale si diminutivele cu valoare argumentativa: Ochila. desi este ajutat de personaje inzestrate cu puteri supranaturale. . In mentalitatea populara “span” inseamna “om rau”. In drumul sau Harap-Alb. na-na-na-. desi povestitorul nu-l foloseste intotdeauna intreg. iar numele lui era Gerila. Cinstit din fire isi respecta cuvantul dat. Calatoria pe care o face reprezinta o initiere o experienta de cunoastere avand un rol important in razbunarea tanarului.Umorul este sustinut. forfositi. vede “alta dracovenie” o namila de on ce manca bdrazdele de pe urma a 24 de pluguri si striga in gura mare ca moare de foame. cuminte si ascultator ca un flacau din Humulesti. nici carne moale”. Mai intai descrie “ apucaturile” eroilor si apoi le spune numele. transformandu-l in nume propriu cu valoare de simbol. repetarea pronumelui personal “tu”. Marca inconfundabila a artei narative a lui Creanga o reprezinta limbajul original. (“nici tu sat. “cine poate oase roade. Acesta este Flamanzila. nici tu targ. Intrebuintarea dativului etic (“aici mi-ai fost?”. “frica pazeste bostanaria”. avand capacitatea de a si face prieteni adevarati. De exemplu. mi-ti-l insfaca). dar particularitatea cea izbitoare o constituie exprimarea locutionala: “da-i cu cinstea sa piara rusinea”. Nu trebuie omise poreclele.

chiar daca pentru asta trebuie sa treaca prin apa sau trebuie sa zaboveasca pentru a le construi un adapost. Harap-Alb cunoaste dragostea care se va implini prin casatoria cu fata de imparat. . Deasemenea. sufletul lui bun. Cum in viata reala omul are un prieten bun din lumea animala si anume cainele. Binel facut in aceste imprejurari i se intoarce in cele din urma. se plange de soarta lui. il fac sa le ocroteasca si sa le ajute atunci cand le intalneste in drumul sau. se teme. cu limbajul si comportamentul sau specific. In parcurgerea probelor. schimba echilibrul vietii neutralizand in miscari succesive raul. craiasa furnicilor si cea a albinelor salvandu-i deasemenea viata. conditia eroica. deasemenea autorul improvizeaza o imagine a vietii taranesti de alta data cu obiceiurile si traditiile ei. dragostea pentru albine si furnica. altruismul. Este un basm a carui idee esentiala e profund populara: cand stii ce e necazul inseamna ca te-ai lovit de greutatile vietii ca ai devenit priceput si moral. Intamplarile prin care trece eroul demonstreaza ca el isi poate asuma raspunderea inchegarii unei familii si conducerii unei imparatii. Este o maodalitate de a gandi. tot asa in basmul nostru tanarul are drept prieten calul nazdravan dar si p[e Sfanta Duminica cea care ii daduse primele sfaturi in evolutia maturizarii sale.In aceasta perioada a initierii. Sigur ca binele pe care harap-Alb il face se intoarce atunci cand el insusi se afla la necaz. Harap-Alb reuseste sa indeplineasca sarcinile care ii puneau viata in pericol cu ajutorul calului nazdravan si al Sf Duminici. “Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult in care autorul relateaza si arata curajul cu care Harap-Alb duce la bun sfarsit sarcina si reuseste sa treaca de orice obstacol. Harap-Alb este umanizat. semn ca invatase din experienta cu Spanul. cere ajutorul acelor in care avea incredere. nu princonfruntarea directa cu raul ci printr-o multiplicare a binelui. Povestea lui Harap-Alb constituie o culme a creatiei artistice a lui Ion Creanga. Harap-alb nu se opune raului ci infrunta zmei si balauri spre a reface un echilibru al vietii care a fost distrus.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful