Basmul- Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga + caracterizare la sf.

a lui Harap-Alb Basmul este specie a genului epic in proza , de mica intindere, care au naratiunea drept mod de expunere dominant. Basmul este o specie a prozei fantastice cu elemente supranaturale care simbolizeaza fortele binelui si ale raului, aflate in lupta pentru afirmarea adevarului si a dreptatii. In lupta dintre bine si rau, binele invinge intotdeauna. Particularitati: - specie a genului epic in proza; - elem. Fantastice si supranaturale coexista cu cele reale; - la actiune participa si elementele supranaturale miraculoase si fabuloase; - personajele sunt inzestrate cu puteri supranaturale; - obiectele si animalele sunt personificate; - sunt prezente formulele introductive (au rolul de a ne transpune in lumea fantastica a basmelor); medianelor (au rolul de mentine treaza atentia cititorului); formulele de incheiere (consfintesc voctoria binelui asupra raului inchid lumea fantastica a basmului si readuc cititorul in lumea reala); - naratiunea mod de expunere dominant ea se imbina cu descrierea si dialogul. Basmul poate fi popular si cult. In basmul popular personajele fabuloase si supranaturale se comporta ca oamenii dar umanizarea lor este conventionala. In basmul cult fantasticul este umanizat iar personajele au comportament, gesturi si mentalitati care amintesc de lumea noastra taraneasca. Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga reprezinta o culme a basmului cult romanesc. Daca opera lui Ion Creanga, in ansamblu constituie o epopee a poporului raman, Povestea lui Harap-Alb ilustreaza talentul de povestitor genial a lui Ion Creanga. Considerat o capodopera, basmul lui I.Creanga porneste de la un model popular, consemnand intamplari care modeleaza un erou. Tema abordata de p[ovestitor este una morala, referitoare la conditia eroului, intruchipare a fortelor binelui care invinge intotdeauna. Subiectul este construit prin corelarea unor motive de sursa florclorica: calatoria, viclesugul, probele, impostorul, uzurparea identitatii,petirea, moartea si reinvierea eroului, nunta, triumful binelui. Momentele subiectului sunt bine evidentiate: in expozitiune aflam ca “amu cica era odata intr-o tara” un crai care avea trei feciori si un frate pe nume Verde Imparat. Cel mai mic dintre fii porneste la drum spre curtea imparatului verde pentru ai urma la tron. Intriga precizaeaza motivul care declanseaza actiunea. Fiul cel mic incalca povetele tatalui si ia in serviciul sau un span care prin viclesug i se substituie. Desfasurarea actiunii cuprinde intamplarile inordine cronologica. Harap-alb devenit rob este obligat sa indeplineasca`sarcini periculoase dar iese invingator de fiecare data fiind ajutat de calul sau nazdravan si de Sfanta Duminica. Cea de a treia sarcina ii permite sa o cunoasca pe fata Imparatului Rosu de care se

Sunt de sursa florclorica urmatoarele elemente triumful binelui aspura raului. se uita si rabda”. Intalnim numeroase zicale de tipul: “La placinte/Inainte/Si la razboi/Inapoi/ Voinic tanar. Imparatul Ros. harap-Alb. are simtul umorului. Arta povestirii se caracterizeaza prin ritmul rapid al actiunii prin individualizarea personjelor prin dialog. Iar personajele se comporta taraneste si vorbesc moldoveneste. supunerea lui Harap-Alb de catre span precum si personajele: craiul Verde-Imparat. taranesti constituie marea originalitatii. Harap-alb este si el aidoma unui flacau de la tara: plange. iar cine nu. Caracteristica basmului lui Ion Creanga o constituie localizarea fantasticului. turturica. Ochila. Pasari-latiLungila. atitudinea lui nefiind maiestoasa ci familiara. Punctul culminant reprezinta momentul de maxima tensiune in derularea actiunii. lumea fabuloasa coboara intr-un plan de existenta care poate fi localizat geografic si istoric. Eroul s-a dus la curtea lui Ros Imparat ca s-o peteasca pe fiica acestuia pentru span. fata imparatului. Sursele umorului la Creanga sunt variate. Finalul fericit. Fuziunea dintre real si fabulos este tot de natura florclorica. Fata imparatului Ros il respinge pe span si dezvaluie adevarul despre identitatea lui Harap-Alb. apa moarta. “mai fricos ca o femeie”. falmanzila. Cine se duce acolo bea si mananca. taraneasca. se incheie cu o formula specifica: veselia a tinut ani intregi “si a cum mai tine inca. Nu trebuie omise elementele magice: apa vie. Prin detalii realiste. Povestitorul insista asupra detaliilor. Originalitatea basmului lui Creanga rezulta din arta povestirii particularitatilor fantasticului nota comica si limbajul.indragosteste. cal batran/ Greu se-ngaduie la drum!”. consfiintind triumful binelui asupra raului. Sf. Meritul povestitorului este acela ca trecerea din lumea reala in cea fantastica se realizeaza in mod natural. Iar pe la noi cine are bani bea sio mananca. Nota comica. Duminica. cele trei smicele. este “slab de inger”. Fantasticul este umanizat ca in basmele populare dar diferentierea fizica si morala a personajelor. Autorul este o persoana joviala si caruia ii place sa starneasca veselie. Spanul este ucis de calul nazdravan. regina furnicilor. Gerila. limbajul specific unei lumi concrete. Deznodamantul clarifica lucrurile. Fata imparatului Ros il readuce la viata pe Harap-alb cu ajutorul apei vii. calul nazdravan. In realizarea basmului sau Ion Creanga porneste de la modele populare.placerea prin care sunt supuse povestile constituie o trasatura definitorie a partii narative a lui Ion Creanga. De exemplu: imparatul Ros se comporta precum oamenii de la tara. Atunci spanul ii taie capul. . Setila. nuanteaza miscarile si gesturile personajelor care capata individualizate si devin de neconfundat. tipic basmului popular. regina albinelor. Urmeaza nunta celor doi tineri si succesiunea la tron a lui Harap-Alb. fara bariera distincta intre cele doua planuri. Omeneste se poarta si insotitorii lui Harap-Alb.

chiar daca acesta ii uzurpa numele. Creanga are caracter oral. dupa ce infatiseaza “o dihanie de om” care striga “cat lua gura”ca moare de frig. vede “alta dracovenie” o namila de on ce manca bdrazdele de pe urma a 24 de pluguri si striga in gura mare ca moare de foame. Cinstit din fire isi respecta cuvantul dat. Este vorba de Setila. nici tu targ. ziceri tipice spatiului popular. mi-ti-l insfaca). prietenos. Folosirea interjectiilor (hei-hei. Stilul creatiei lui I. nu-l tradeaza pe Spanul. un tanar destoinic. Intrebuintarea dativului etic (“aici mi-ai fost?”. Personajul principal din basm este Harap-Alb. De exemplu. “frica pazeste bostanaria”. Oralitatea stilului cunoaste modalitati variate de realizare. Limba utilizata de povestitor este preponderent populara. multe fiind regionalisme. (“nici tu sat. Setila.Umorul este sustinut. “cine poate oase roade. dar particularitatea cea izbitoare o constituie exprimarea locutionala: “da-i cu cinstea sa piara rusinea”.le caricaturale si diminutivele cu valoare argumentativa: Ochila. In privinta numelor. Urmeaza o alta”minunatie”. desi este ajutat de personaje inzestrate cu puteri supranaturale. Calatoria pe care o face reprezinta o initiere o experienta de cunoastere avand un rol important in razbunarea tanarului. intalnim inscrierile lui Creanga. transformandu-l in nume propriu cu valoare de simbol. iar numele lui era Gerila. apel. cuprinde in brate pamantul iar cu mana ajunge la luna. Buzila. avand capacitatea de a si face prieteni adevarati. mangositi. Acesta este Flamanzila. autorul ii spune in mod curent “Spanul”. cine nu.). O asemenea “pocitanie de om” trebuia sa aiba neaparat un nume compus din trei cuvinte. In basm exista un personaj care nu are nume: Spanul.vestitul Ochila. Cel mai nastrusnic dintre toti este Pasari-Lati-Lungila. nici carne moale”. curajos. “o aratare de om” care bause apa de la 24 de iazuri si o garla strigand in gura mare ca i se usuca gura de sete. . forfositi. mai-mai-mai. bauturica. invinge toate obstacolele intalnite. Ion Creanga procedeaza invers decat in amintiri din copilarie. In mentalitatea populara “span” inseamna “om rau”. Marca inconfundabila a artei narative a lui Creanga o reprezinta limbajul original. termeni regionali. buzisoare. Mai intai descrie “ apucaturile” eroilor si apoi le spune numele. a expresiilor tipice vorbirii vii populare ( “ce mai la deal la vale). Cuvintele cele mai numeroase sunt de origine populara. desi povestitorul nu-l foloseste intotdeauna intreg.ative. Nu trebuie omise poreclele. nici tu nimica”). “omul sfinteste locul”. repetarea pronumelui personal “tu”. expresii. Faptele lui Harap-Alb probele la care este supus raman in sfera umanului. mi-ti-o vede”. In drumul sau Harap-Alb. na-na-na-. aflam ca “omul”acela avea niste”urechi clapauge” s niste “buzoaie groasesi dabalazate”. Tapul cel Ros. Al patrulea personaj nazdravan este “o schimonositura de om” cu un singur ochi in frunte. cuminte si ascultator ca un flacau din Humulesti. deasemenea prin proverbe si zicatori hazlii: “aparama de gaini ca de cani nu ma tem”. care are o tripla insusire: vanator de pasari iscusit.

Este o maodalitate de a gandi. In parcurgerea probelor. dragostea pentru albine si furnica. il fac sa le ocroteasca si sa le ajute atunci cand le intalneste in drumul sau. tot asa in basmul nostru tanarul are drept prieten calul nazdravan dar si p[e Sfanta Duminica cea care ii daduse primele sfaturi in evolutia maturizarii sale. Harap-Alb este umanizat. Este un basm a carui idee esentiala e profund populara: cand stii ce e necazul inseamna ca te-ai lovit de greutatile vietii ca ai devenit priceput si moral. “Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult in care autorul relateaza si arata curajul cu care Harap-Alb duce la bun sfarsit sarcina si reuseste sa treaca de orice obstacol. se plange de soarta lui. sufletul lui bun. Cum in viata reala omul are un prieten bun din lumea animala si anume cainele. Harap-alb nu se opune raului ci infrunta zmei si balauri spre a reface un echilibru al vietii care a fost distrus. Povestea lui Harap-Alb constituie o culme a creatiei artistice a lui Ion Creanga. se teme. Deasemenea. Harap-Alb reuseste sa indeplineasca sarcinile care ii puneau viata in pericol cu ajutorul calului nazdravan si al Sf Duminici. cere ajutorul acelor in care avea incredere. Binel facut in aceste imprejurari i se intoarce in cele din urma. cu limbajul si comportamentul sau specific. deasemenea autorul improvizeaza o imagine a vietii taranesti de alta data cu obiceiurile si traditiile ei. schimba echilibrul vietii neutralizand in miscari succesive raul. semn ca invatase din experienta cu Spanul. Harap-Alb cunoaste dragostea care se va implini prin casatoria cu fata de imparat. Intamplarile prin care trece eroul demonstreaza ca el isi poate asuma raspunderea inchegarii unei familii si conducerii unei imparatii.In aceasta perioada a initierii. craiasa furnicilor si cea a albinelor salvandu-i deasemenea viata. nu princonfruntarea directa cu raul ci printr-o multiplicare a binelui. chiar daca pentru asta trebuie sa treaca prin apa sau trebuie sa zaboveasca pentru a le construi un adapost. Sigur ca binele pe care harap-Alb il face se intoarce atunci cand el insusi se afla la necaz. conditia eroica. . altruismul.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful