Basmul- Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga + caracterizare la sf.

a lui Harap-Alb Basmul este specie a genului epic in proza , de mica intindere, care au naratiunea drept mod de expunere dominant. Basmul este o specie a prozei fantastice cu elemente supranaturale care simbolizeaza fortele binelui si ale raului, aflate in lupta pentru afirmarea adevarului si a dreptatii. In lupta dintre bine si rau, binele invinge intotdeauna. Particularitati: - specie a genului epic in proza; - elem. Fantastice si supranaturale coexista cu cele reale; - la actiune participa si elementele supranaturale miraculoase si fabuloase; - personajele sunt inzestrate cu puteri supranaturale; - obiectele si animalele sunt personificate; - sunt prezente formulele introductive (au rolul de a ne transpune in lumea fantastica a basmelor); medianelor (au rolul de mentine treaza atentia cititorului); formulele de incheiere (consfintesc voctoria binelui asupra raului inchid lumea fantastica a basmului si readuc cititorul in lumea reala); - naratiunea mod de expunere dominant ea se imbina cu descrierea si dialogul. Basmul poate fi popular si cult. In basmul popular personajele fabuloase si supranaturale se comporta ca oamenii dar umanizarea lor este conventionala. In basmul cult fantasticul este umanizat iar personajele au comportament, gesturi si mentalitati care amintesc de lumea noastra taraneasca. Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga reprezinta o culme a basmului cult romanesc. Daca opera lui Ion Creanga, in ansamblu constituie o epopee a poporului raman, Povestea lui Harap-Alb ilustreaza talentul de povestitor genial a lui Ion Creanga. Considerat o capodopera, basmul lui I.Creanga porneste de la un model popular, consemnand intamplari care modeleaza un erou. Tema abordata de p[ovestitor este una morala, referitoare la conditia eroului, intruchipare a fortelor binelui care invinge intotdeauna. Subiectul este construit prin corelarea unor motive de sursa florclorica: calatoria, viclesugul, probele, impostorul, uzurparea identitatii,petirea, moartea si reinvierea eroului, nunta, triumful binelui. Momentele subiectului sunt bine evidentiate: in expozitiune aflam ca “amu cica era odata intr-o tara” un crai care avea trei feciori si un frate pe nume Verde Imparat. Cel mai mic dintre fii porneste la drum spre curtea imparatului verde pentru ai urma la tron. Intriga precizaeaza motivul care declanseaza actiunea. Fiul cel mic incalca povetele tatalui si ia in serviciul sau un span care prin viclesug i se substituie. Desfasurarea actiunii cuprinde intamplarile inordine cronologica. Harap-alb devenit rob este obligat sa indeplineasca`sarcini periculoase dar iese invingator de fiecare data fiind ajutat de calul sau nazdravan si de Sfanta Duminica. Cea de a treia sarcina ii permite sa o cunoasca pe fata Imparatului Rosu de care se

Sf. se incheie cu o formula specifica: veselia a tinut ani intregi “si a cum mai tine inca. supunerea lui Harap-Alb de catre span precum si personajele: craiul Verde-Imparat. are simtul umorului. Povestitorul insista asupra detaliilor. falmanzila. . Imparatul Ros. nuanteaza miscarile si gesturile personajelor care capata individualizate si devin de neconfundat. iar cine nu. se uita si rabda”. Urmeaza nunta celor doi tineri si succesiunea la tron a lui Harap-Alb. Omeneste se poarta si insotitorii lui Harap-Alb. Meritul povestitorului este acela ca trecerea din lumea reala in cea fantastica se realizeaza in mod natural. Finalul fericit. Gerila. Fata imparatului Ros il respinge pe span si dezvaluie adevarul despre identitatea lui Harap-Alb. Sursele umorului la Creanga sunt variate. Iar pe la noi cine are bani bea sio mananca. Iar personajele se comporta taraneste si vorbesc moldoveneste. fara bariera distincta intre cele doua planuri. Autorul este o persoana joviala si caruia ii place sa starneasca veselie. Setila. Fata imparatului Ros il readuce la viata pe Harap-alb cu ajutorul apei vii. tipic basmului popular. Nota comica. Punctul culminant reprezinta momentul de maxima tensiune in derularea actiunii. Arta povestirii se caracterizeaza prin ritmul rapid al actiunii prin individualizarea personjelor prin dialog.placerea prin care sunt supuse povestile constituie o trasatura definitorie a partii narative a lui Ion Creanga. calul nazdravan. In realizarea basmului sau Ion Creanga porneste de la modele populare. regina albinelor. Eroul s-a dus la curtea lui Ros Imparat ca s-o peteasca pe fiica acestuia pentru span. lumea fabuloasa coboara intr-un plan de existenta care poate fi localizat geografic si istoric. atitudinea lui nefiind maiestoasa ci familiara. harap-Alb. “mai fricos ca o femeie”. taraneasca. regina furnicilor. Duminica. Fuziunea dintre real si fabulos este tot de natura florclorica. taranesti constituie marea originalitatii. Caracteristica basmului lui Ion Creanga o constituie localizarea fantasticului. Spanul este ucis de calul nazdravan. fata imparatului. Ochila.indragosteste. Deznodamantul clarifica lucrurile. Sunt de sursa florclorica urmatoarele elemente triumful binelui aspura raului. Intalnim numeroase zicale de tipul: “La placinte/Inainte/Si la razboi/Inapoi/ Voinic tanar. apa moarta. Harap-alb este si el aidoma unui flacau de la tara: plange. De exemplu: imparatul Ros se comporta precum oamenii de la tara. Nu trebuie omise elementele magice: apa vie. Atunci spanul ii taie capul. Fantasticul este umanizat ca in basmele populare dar diferentierea fizica si morala a personajelor. turturica. Originalitatea basmului lui Creanga rezulta din arta povestirii particularitatilor fantasticului nota comica si limbajul. Pasari-latiLungila. Prin detalii realiste. este “slab de inger”. cal batran/ Greu se-ngaduie la drum!”. consfiintind triumful binelui asupra raului. limbajul specific unei lumi concrete. Cine se duce acolo bea si mananca. cele trei smicele.

cine nu. In drumul sau Harap-Alb. ziceri tipice spatiului popular. Calatoria pe care o face reprezinta o initiere o experienta de cunoastere avand un rol important in razbunarea tanarului.). expresii. In privinta numelor. care are o tripla insusire: vanator de pasari iscusit. a expresiilor tipice vorbirii vii populare ( “ce mai la deal la vale). Setila. desi este ajutat de personaje inzestrate cu puteri supranaturale. nici tu targ. Cuvintele cele mai numeroase sunt de origine populara. mi-ti-l insfaca). dupa ce infatiseaza “o dihanie de om” care striga “cat lua gura”ca moare de frig. Cel mai nastrusnic dintre toti este Pasari-Lati-Lungila. Limba utilizata de povestitor este preponderent populara. Faptele lui Harap-Alb probele la care este supus raman in sfera umanului. O asemenea “pocitanie de om” trebuia sa aiba neaparat un nume compus din trei cuvinte. “omul sfinteste locul”. cuminte si ascultator ca un flacau din Humulesti. Urmeaza o alta”minunatie”. Tapul cel Ros. Oralitatea stilului cunoaste modalitati variate de realizare. iar numele lui era Gerila. Personajul principal din basm este Harap-Alb. deasemenea prin proverbe si zicatori hazlii: “aparama de gaini ca de cani nu ma tem”. Intrebuintarea dativului etic (“aici mi-ai fost?”. De exemplu. Cinstit din fire isi respecta cuvantul dat. In mentalitatea populara “span” inseamna “om rau”. curajos. prietenos. dar particularitatea cea izbitoare o constituie exprimarea locutionala: “da-i cu cinstea sa piara rusinea”. intalnim inscrierile lui Creanga. vede “alta dracovenie” o namila de on ce manca bdrazdele de pe urma a 24 de pluguri si striga in gura mare ca moare de foame. desi povestitorul nu-l foloseste intotdeauna intreg. nici carne moale”. autorul ii spune in mod curent “Spanul”. “frica pazeste bostanaria”. multe fiind regionalisme. forfositi.le caricaturale si diminutivele cu valoare argumentativa: Ochila. In basm exista un personaj care nu are nume: Spanul. nici tu nimica”).Umorul este sustinut. avand capacitatea de a si face prieteni adevarati.vestitul Ochila. Mai intai descrie “ apucaturile” eroilor si apoi le spune numele. mai-mai-mai. na-na-na-. “cine poate oase roade. transformandu-l in nume propriu cu valoare de simbol.ative. . Buzila. “o aratare de om” care bause apa de la 24 de iazuri si o garla strigand in gura mare ca i se usuca gura de sete. termeni regionali. Stilul creatiei lui I. repetarea pronumelui personal “tu”. apel. Marca inconfundabila a artei narative a lui Creanga o reprezinta limbajul original. chiar daca acesta ii uzurpa numele. bauturica. Ion Creanga procedeaza invers decat in amintiri din copilarie. cuprinde in brate pamantul iar cu mana ajunge la luna. aflam ca “omul”acela avea niste”urechi clapauge” s niste “buzoaie groasesi dabalazate”. Creanga are caracter oral. Folosirea interjectiilor (hei-hei. un tanar destoinic. Acesta este Flamanzila. Al patrulea personaj nazdravan este “o schimonositura de om” cu un singur ochi in frunte. mi-ti-o vede”. mangositi. (“nici tu sat. nu-l tradeaza pe Spanul. buzisoare. Nu trebuie omise poreclele. invinge toate obstacolele intalnite. Este vorba de Setila.

altruismul. Harap-alb nu se opune raului ci infrunta zmei si balauri spre a reface un echilibru al vietii care a fost distrus. Harap-Alb reuseste sa indeplineasca sarcinile care ii puneau viata in pericol cu ajutorul calului nazdravan si al Sf Duminici.In aceasta perioada a initierii. tot asa in basmul nostru tanarul are drept prieten calul nazdravan dar si p[e Sfanta Duminica cea care ii daduse primele sfaturi in evolutia maturizarii sale. Povestea lui Harap-Alb constituie o culme a creatiei artistice a lui Ion Creanga. se teme. Harap-Alb este umanizat. Este o maodalitate de a gandi. conditia eroica. nu princonfruntarea directa cu raul ci printr-o multiplicare a binelui. “Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult in care autorul relateaza si arata curajul cu care Harap-Alb duce la bun sfarsit sarcina si reuseste sa treaca de orice obstacol. craiasa furnicilor si cea a albinelor salvandu-i deasemenea viata. deasemenea autorul improvizeaza o imagine a vietii taranesti de alta data cu obiceiurile si traditiile ei. Intamplarile prin care trece eroul demonstreaza ca el isi poate asuma raspunderea inchegarii unei familii si conducerii unei imparatii. se plange de soarta lui. chiar daca pentru asta trebuie sa treaca prin apa sau trebuie sa zaboveasca pentru a le construi un adapost. Este un basm a carui idee esentiala e profund populara: cand stii ce e necazul inseamna ca te-ai lovit de greutatile vietii ca ai devenit priceput si moral. Cum in viata reala omul are un prieten bun din lumea animala si anume cainele. In parcurgerea probelor. cu limbajul si comportamentul sau specific. Sigur ca binele pe care harap-Alb il face se intoarce atunci cand el insusi se afla la necaz. dragostea pentru albine si furnica. Harap-Alb cunoaste dragostea care se va implini prin casatoria cu fata de imparat. schimba echilibrul vietii neutralizand in miscari succesive raul. il fac sa le ocroteasca si sa le ajute atunci cand le intalneste in drumul sau. Binel facut in aceste imprejurari i se intoarce in cele din urma. cere ajutorul acelor in care avea incredere. sufletul lui bun. . Deasemenea. semn ca invatase din experienta cu Spanul.