Basmul- Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga + caracterizare la sf.

a lui Harap-Alb Basmul este specie a genului epic in proza , de mica intindere, care au naratiunea drept mod de expunere dominant. Basmul este o specie a prozei fantastice cu elemente supranaturale care simbolizeaza fortele binelui si ale raului, aflate in lupta pentru afirmarea adevarului si a dreptatii. In lupta dintre bine si rau, binele invinge intotdeauna. Particularitati: - specie a genului epic in proza; - elem. Fantastice si supranaturale coexista cu cele reale; - la actiune participa si elementele supranaturale miraculoase si fabuloase; - personajele sunt inzestrate cu puteri supranaturale; - obiectele si animalele sunt personificate; - sunt prezente formulele introductive (au rolul de a ne transpune in lumea fantastica a basmelor); medianelor (au rolul de mentine treaza atentia cititorului); formulele de incheiere (consfintesc voctoria binelui asupra raului inchid lumea fantastica a basmului si readuc cititorul in lumea reala); - naratiunea mod de expunere dominant ea se imbina cu descrierea si dialogul. Basmul poate fi popular si cult. In basmul popular personajele fabuloase si supranaturale se comporta ca oamenii dar umanizarea lor este conventionala. In basmul cult fantasticul este umanizat iar personajele au comportament, gesturi si mentalitati care amintesc de lumea noastra taraneasca. Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga reprezinta o culme a basmului cult romanesc. Daca opera lui Ion Creanga, in ansamblu constituie o epopee a poporului raman, Povestea lui Harap-Alb ilustreaza talentul de povestitor genial a lui Ion Creanga. Considerat o capodopera, basmul lui I.Creanga porneste de la un model popular, consemnand intamplari care modeleaza un erou. Tema abordata de p[ovestitor este una morala, referitoare la conditia eroului, intruchipare a fortelor binelui care invinge intotdeauna. Subiectul este construit prin corelarea unor motive de sursa florclorica: calatoria, viclesugul, probele, impostorul, uzurparea identitatii,petirea, moartea si reinvierea eroului, nunta, triumful binelui. Momentele subiectului sunt bine evidentiate: in expozitiune aflam ca “amu cica era odata intr-o tara” un crai care avea trei feciori si un frate pe nume Verde Imparat. Cel mai mic dintre fii porneste la drum spre curtea imparatului verde pentru ai urma la tron. Intriga precizaeaza motivul care declanseaza actiunea. Fiul cel mic incalca povetele tatalui si ia in serviciul sau un span care prin viclesug i se substituie. Desfasurarea actiunii cuprinde intamplarile inordine cronologica. Harap-alb devenit rob este obligat sa indeplineasca`sarcini periculoase dar iese invingator de fiecare data fiind ajutat de calul sau nazdravan si de Sfanta Duminica. Cea de a treia sarcina ii permite sa o cunoasca pe fata Imparatului Rosu de care se

Pasari-latiLungila. taraneasca. Autorul este o persoana joviala si caruia ii place sa starneasca veselie. Atunci spanul ii taie capul. fata imparatului. De exemplu: imparatul Ros se comporta precum oamenii de la tara. falmanzila.indragosteste. Ochila. Spanul este ucis de calul nazdravan. Prin detalii realiste. Fantasticul este umanizat ca in basmele populare dar diferentierea fizica si morala a personajelor. Gerila. Setila. supunerea lui Harap-Alb de catre span precum si personajele: craiul Verde-Imparat. Sunt de sursa florclorica urmatoarele elemente triumful binelui aspura raului. Cine se duce acolo bea si mananca. Eroul s-a dus la curtea lui Ros Imparat ca s-o peteasca pe fiica acestuia pentru span. Nu trebuie omise elementele magice: apa vie. consfiintind triumful binelui asupra raului. Deznodamantul clarifica lucrurile. Iar pe la noi cine are bani bea sio mananca. lumea fabuloasa coboara intr-un plan de existenta care poate fi localizat geografic si istoric. nuanteaza miscarile si gesturile personajelor care capata individualizate si devin de neconfundat. se uita si rabda”. taranesti constituie marea originalitatii. regina albinelor. Imparatul Ros. Povestitorul insista asupra detaliilor. regina furnicilor. Omeneste se poarta si insotitorii lui Harap-Alb. apa moarta. Fata imparatului Ros il respinge pe span si dezvaluie adevarul despre identitatea lui Harap-Alb. harap-Alb. “mai fricos ca o femeie”. Finalul fericit. Urmeaza nunta celor doi tineri si succesiunea la tron a lui Harap-Alb. Iar personajele se comporta taraneste si vorbesc moldoveneste. cal batran/ Greu se-ngaduie la drum!”. Harap-alb este si el aidoma unui flacau de la tara: plange. In realizarea basmului sau Ion Creanga porneste de la modele populare. Caracteristica basmului lui Ion Creanga o constituie localizarea fantasticului. cele trei smicele. Sursele umorului la Creanga sunt variate. este “slab de inger”. iar cine nu. Sf. limbajul specific unei lumi concrete. Originalitatea basmului lui Creanga rezulta din arta povestirii particularitatilor fantasticului nota comica si limbajul. Fata imparatului Ros il readuce la viata pe Harap-alb cu ajutorul apei vii. are simtul umorului. Duminica.placerea prin care sunt supuse povestile constituie o trasatura definitorie a partii narative a lui Ion Creanga. Meritul povestitorului este acela ca trecerea din lumea reala in cea fantastica se realizeaza in mod natural. Arta povestirii se caracterizeaza prin ritmul rapid al actiunii prin individualizarea personjelor prin dialog. Nota comica. tipic basmului popular. . atitudinea lui nefiind maiestoasa ci familiara. turturica. Fuziunea dintre real si fabulos este tot de natura florclorica. calul nazdravan. fara bariera distincta intre cele doua planuri. Punctul culminant reprezinta momentul de maxima tensiune in derularea actiunii. Intalnim numeroase zicale de tipul: “La placinte/Inainte/Si la razboi/Inapoi/ Voinic tanar. se incheie cu o formula specifica: veselia a tinut ani intregi “si a cum mai tine inca.

curajos. “o aratare de om” care bause apa de la 24 de iazuri si o garla strigand in gura mare ca i se usuca gura de sete. Stilul creatiei lui I. In privinta numelor. iar numele lui era Gerila. In mentalitatea populara “span” inseamna “om rau”. chiar daca acesta ii uzurpa numele.le caricaturale si diminutivele cu valoare argumentativa: Ochila. desi povestitorul nu-l foloseste intotdeauna intreg. De exemplu. repetarea pronumelui personal “tu”.vestitul Ochila.Umorul este sustinut. ziceri tipice spatiului popular. aflam ca “omul”acela avea niste”urechi clapauge” s niste “buzoaie groasesi dabalazate”. cuminte si ascultator ca un flacau din Humulesti. .ative. transformandu-l in nume propriu cu valoare de simbol. Cinstit din fire isi respecta cuvantul dat. expresii. Creanga are caracter oral. Faptele lui Harap-Alb probele la care este supus raman in sfera umanului.). mai-mai-mai. “cine poate oase roade. multe fiind regionalisme. Cel mai nastrusnic dintre toti este Pasari-Lati-Lungila. Personajul principal din basm este Harap-Alb. apel. “omul sfinteste locul”. dupa ce infatiseaza “o dihanie de om” care striga “cat lua gura”ca moare de frig. cine nu. Este vorba de Setila. vede “alta dracovenie” o namila de on ce manca bdrazdele de pe urma a 24 de pluguri si striga in gura mare ca moare de foame. Nu trebuie omise poreclele. Al patrulea personaj nazdravan este “o schimonositura de om” cu un singur ochi in frunte. Ion Creanga procedeaza invers decat in amintiri din copilarie. nici tu targ. Marca inconfundabila a artei narative a lui Creanga o reprezinta limbajul original. Tapul cel Ros. na-na-na-. intalnim inscrierile lui Creanga. care are o tripla insusire: vanator de pasari iscusit. termeni regionali. a expresiilor tipice vorbirii vii populare ( “ce mai la deal la vale). Mai intai descrie “ apucaturile” eroilor si apoi le spune numele. Urmeaza o alta”minunatie”. nici tu nimica”). buzisoare. dar particularitatea cea izbitoare o constituie exprimarea locutionala: “da-i cu cinstea sa piara rusinea”. In drumul sau Harap-Alb. Intrebuintarea dativului etic (“aici mi-ai fost?”. un tanar destoinic. mi-ti-l insfaca). Acesta este Flamanzila. mangositi. Calatoria pe care o face reprezinta o initiere o experienta de cunoastere avand un rol important in razbunarea tanarului. Cuvintele cele mai numeroase sunt de origine populara. mi-ti-o vede”. O asemenea “pocitanie de om” trebuia sa aiba neaparat un nume compus din trei cuvinte. invinge toate obstacolele intalnite. nu-l tradeaza pe Spanul. (“nici tu sat. Folosirea interjectiilor (hei-hei. cuprinde in brate pamantul iar cu mana ajunge la luna. avand capacitatea de a si face prieteni adevarati. prietenos. Buzila. bauturica. Setila. nici carne moale”. forfositi. In basm exista un personaj care nu are nume: Spanul. deasemenea prin proverbe si zicatori hazlii: “aparama de gaini ca de cani nu ma tem”. Oralitatea stilului cunoaste modalitati variate de realizare. autorul ii spune in mod curent “Spanul”. “frica pazeste bostanaria”. desi este ajutat de personaje inzestrate cu puteri supranaturale. Limba utilizata de povestitor este preponderent populara.

Harap-alb nu se opune raului ci infrunta zmei si balauri spre a reface un echilibru al vietii care a fost distrus. . Harap-Alb cunoaste dragostea care se va implini prin casatoria cu fata de imparat. altruismul. conditia eroica. Intamplarile prin care trece eroul demonstreaza ca el isi poate asuma raspunderea inchegarii unei familii si conducerii unei imparatii. tot asa in basmul nostru tanarul are drept prieten calul nazdravan dar si p[e Sfanta Duminica cea care ii daduse primele sfaturi in evolutia maturizarii sale. “Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult in care autorul relateaza si arata curajul cu care Harap-Alb duce la bun sfarsit sarcina si reuseste sa treaca de orice obstacol. Deasemenea.In aceasta perioada a initierii. sufletul lui bun. cu limbajul si comportamentul sau specific. craiasa furnicilor si cea a albinelor salvandu-i deasemenea viata. Povestea lui Harap-Alb constituie o culme a creatiei artistice a lui Ion Creanga. cere ajutorul acelor in care avea incredere. chiar daca pentru asta trebuie sa treaca prin apa sau trebuie sa zaboveasca pentru a le construi un adapost. Cum in viata reala omul are un prieten bun din lumea animala si anume cainele. nu princonfruntarea directa cu raul ci printr-o multiplicare a binelui. Sigur ca binele pe care harap-Alb il face se intoarce atunci cand el insusi se afla la necaz. Binel facut in aceste imprejurari i se intoarce in cele din urma. schimba echilibrul vietii neutralizand in miscari succesive raul. semn ca invatase din experienta cu Spanul. dragostea pentru albine si furnica. se teme. In parcurgerea probelor. il fac sa le ocroteasca si sa le ajute atunci cand le intalneste in drumul sau. se plange de soarta lui. deasemenea autorul improvizeaza o imagine a vietii taranesti de alta data cu obiceiurile si traditiile ei. Harap-Alb este umanizat. Este un basm a carui idee esentiala e profund populara: cand stii ce e necazul inseamna ca te-ai lovit de greutatile vietii ca ai devenit priceput si moral. Este o maodalitate de a gandi. Harap-Alb reuseste sa indeplineasca sarcinile care ii puneau viata in pericol cu ajutorul calului nazdravan si al Sf Duminici.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful