Sunteți pe pagina 1din 113

Home Administratie Arta cultura Biologie Casa gradina Diverse Economie Geografie Gradinita Istorie Jurnalism Limba Literatura

romana Carti Fabule ghicitori Gramatica Poezii Management Medicina Personalitati Profesor scoala Sociologie Stiinta Tehnica mecanica Timp liber

Exploreaza

MAITREYI DEVI - DRAGOSTEA NU MOARE


Carti

MAITREYI DEVI
DRAGOSTEA NU MOARE roman Versiunea romneasca de STEFAN DIMITRIU SI THEODOR HANDOCA Postfata de MIRCEA HANDOCA Editura AMALTEA Colectivul cure a realizat aceasta lucrare:

Cristian Crstoiu. Cristina Cusa, Simona Derla, Marius Dumenica, Anne-Mari Georgescu, Mihaela Mazilu, Adrian Militaru, Tatiana Militaru, M.C. PopescuDrBnda, Carmen Rotaru, Amalia Trofor, Anu-Magdalena Zainea tehnoredactare compurerizata: AMALTEA TehnoPlus editori: Dr. Cristian Dr. M.C. Popescu-Urnda Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale ~ DEVI, MAITREYI Dragostea nu moare I Maitreyi Devi 256 p.; 19 cm. I ISBN 973-98167-3-8 li I. Dimitriu, stefan (trad.) II. Handoca, Theodor (trad.) I 891.4-31 MAITREYI DEVI - IT DOES NOT DIE A Writers Workshop Publication, Calcutta, 1976 DRAGOSTEA NU MOARE /

trad: stefan Dimitriu, Theodor Handoca - Bucuresti: Editura AMALTEA, 1999

Toate drepturile asupra acestei editii sunt rezervate Editurii AMALTEA.

Nici o parte a acestui volum nu poate fi reprodusa, n nici o forma, fara permis

Adresa editurii: Spatarului 31, 70242 Bucuresti, tel./fax: (07) 27 04 555, 670 8 amaltea@pcnet.ro L-Printed in Romania. Tiparit la S.P. Bucurestii Noi", Hrisovului 18 A, sector 1, Bucuresti.

Partea nti

NTI SEPTEMBRIE 1972. ZIUA MEA DE NAsTERE. Voi, dragii mei priet insistat sa mi-o sarbatoresc, dar nici n-ati banuit ca-n seara asta, pe cnd rasuna timpul cu gndul departe. Vrtejul timpului, rascolitor, m-a ravasit si m-a purta trecut.

E miezul noptii, poate fi si doua noaptea. Sunt singura, pe veranda. De aici nu Ursa Mare, ca un etern semn de ntrebare priveste n jos, catre mine - ntrebari n mine, peste att amar de vreme? Obisnuiam sa ma ntreb uneori de ce mi-a f urmari. Acum vad ca ea n-a avut nici nceput, nici sfrsit. Stelele sunt stralucito oameni fara de numar, ntocmai cum astazi ma urmaresc pe mine. Stelele mi c aici, dar mai sunt nca aici. As putea sa plec vreodata n alta parte? Aceasta e lu Cta ncredere are n mine. El nici nu ma cunoaste prea bine; desi ma iubeste a pentru mine mai exista ceva. Totusi, nu are regrete, cum nu am nici eu. Viata m

Tot ce-as fi putut darui lumii, simt ca am daruit. stiu ca am cunoscut bucuria iu nestinsa. Mi-am gasit rostul si mplinirea daruindu-i lui Guru al meu tot ce ave ieri, viata mea s-a schimbat ntr-att?

Ce tulburatoare nemultumire rascoleste nisipul fierbinte al Saharei si ameninta vie! stiu ca sub acest acoperamnt totul s-a pastrat cum a fost. Imaginea mea e adormit, asa cum a fost totdeauna, iar micutul meu nepot, care doarme acum cu mine dimineata si va veni sa ma mbratiseze ca n fiecare zi. Lumea mea este Acum ma tem pentru ca simt dogoarea lavei topite ce-ameninta s-o cotropeasca vreau sa ma feresc de arsita lui, pentru ca mi aduce bucurie. mi amintesc poem ceva mai ramne ntreg". E tocmai acest ceva, reminiscenta, ceea ce nu a ars. C misterios pe care Kalidasa l descrie n "Sakuntala": "Vaznd o imagine dulce,

si pierd linistea, poate ca-si amintesc o iubire uitata dintr-o alta viata".

Nu, la mine nu e vorba de o alta viata si nici nu e n trecut, s-a petrecut ieri, acu patruzeci si doi de ani ndarat. Pentru noi, fiintele omenesti, e o perioada lunga nu si arunca nicaieri ancora. Nu are fata, ori spate, ori laturi. Timpul nu are nic mine, infinitul devine finit. Brusc, astazi, pentru mine s-au sters limitele a patru mai am trecut sau viitor. Sunt c-un picior n 1972, iar cu celalalt, n 1930. M-a ntrebat: Amrita, ti-l amintesti pe Mircea Euclid[*]? Da, un pic, am ezitat eu. De ce ma ntrebi?

S-a ntmplat n dimineata zilei de nti septembrie 1972. Cu o zi nainte, un ve

Unul din prietenii lui a venit aici. Euclid a fost studentul tatalui tau. Cum el n Gopal, neatent. - De ce taci? N-as putea veni cu el la tine acum?

M-a strafulgerat o scnteie de bucurie. La celalalt capat al firului, Gopal deven

- Nu, nu! M-am oprit o clipa, cautndu-mi cuvintele. Am sa merg eu la el, min

Ploua de dimineata. Am avut norocul sa gasesc un taxi si sa ajung la vreme. "D fi att de nerabdatoare sa aflu vesti despre un om care nici macar nu mi-a raspu singura. Nu e nimic rau n asta. Vreau sa stiu ce mai face o persoana pe care am recunosc ca m-am cam gatit, cum ar fi facut orice femeie. Mi-am mbracat un s m-am ntristat vaznd cum arat. Timpul distruge tot ce avem pretios, el nimice timpul nu face dect sa mbatrneasca lumea? Oare nu ne si ntinereste, totodat lacom sa afle vesti despre Mircea Euclid este tnar acum. si el este creatia timp Timpul care a fost napoi E acum nainte Fata lui fara val se acopera cu o matase-nstelata, Cine i-a dat vesmnt si podoaba? Cum s-a nascut spectacolul lui trecator? n curgerea pe nesimtite a timpului n miscarea lui fara forma Cine-nfloreste florile? n fiece clipa noi forme apar Din oceanul pustietatii si cad pe tarmul netarmurit. Valurile mblnzesc o iluzie a mortii.

Pe cnd scriam acest poem, nu am stiut ca ceea ce parea sfrsit poate rencepe, notiunile de tnar si batrn sunt niste iluzii. Asezata n masina care nainta n v am gatit oare, de ce m-am ntristat vazndu-mi nfatisarea? Doar nu pe Mircea din tara lui.

Usa era deschisa. Strainul avea fata bronzata, nu tenul acela alb obisnuit la euro picioare. A spus: "Sunt Sergui Sebastian" si, prinzndu-mi mna n palma lui, m zilele de mult uitate ale tineretii mele s-au clintit greoi, revenindu-mi n minte. el. stiam ca strainul acesta priveste prin mine spre alta Amrita. Admiratia si sur strnite de aceasta Amrita cu parul ncaruntit si cu fata ridata. Ma urmarea cu o

departe. stiam ca o privea pe Amrita anilor '30. - Ma cunoasteti? am ntrebat eu calma. Barbatul a zmbit. - n tara mea va cunoaste toata lumea. Sunteti eroina unui basm. - De ce? Din cauza cartii lui Euclid?

- Da, cartea asta ne-a povestit despre dumneavoastra. El a vrut sa va ia n casat hindu, iar el e crestin. - Ce prostie! am ripostat eu. - Vreti sa spuneti ca nu e adevarat? Sergui era vizibil surprins de vehementa mea.

- Ce legatura are povestea asta cu religiile hindu sau crestina? Nu a fost vorba d nimic altceva. Ne-am asezat amndoi si am ramas o vreme tacuti. Apoi eu am spus:

- Zilele astea se mplinesc patruzeci si doi de ani de cnd a plecat Mircea. Ocaz care are drept titlu numele meu, dar n-am ntrebat pe nimeni, niciodata, despre poezie sau de eseuri? Am neglijat sa ma informez. Dar acum va ntreb, spuneti

Am spus toate acestea zmbind cu indiferenta. Ma felicitam n sinea mea pentr venea sa ntreb acum. De ce nu putusem s-o fac timp de attia ani? Aceea fuses eu cu Amrita de acum patruzeci si doi de ani, cu eroina cartii? Raspundeam eu rasfrnga asupra-mi? Am auzit ca nici pentru crima nu mai esti condamnat, dac mi fie rusine? si totusi, stiam raspunsul. Pentru ca eu sunt o moralista. Pe mine trec cu vederea nici o slabiciune. Prietenii nu-mi marturisesc niciodata greselile cte ori mi-am amintit de Mircea, m-am ncruntat n sinea mea. Cum s-au putu Cndva, simtamntul adnc de rusine si vinovatie m-a facut sa-i alung amintire vorbi cu atta usurinta... Sergui a spus:

- E un roman autobiografic. stiti, a continuat el cu entuziasm, stiti ca, citindu-l, indiana, viata indiana. La noi n tara, cartea a strnit o mare emotie. Se citeste c niste picaturi de snge.

Sergui nu vorbeste bine englezeste. ncepe sa-mi povesteasca, sovaind, romanu

Eu tin minte numele familiare. Ele bat n inima mea si, una cte una, ncuietori att amar de ani. nlauntrul ncaperii e bezna, dar acum stiu tot ce se afla acolo

- Sergui, te rog, fa-ma sa aflu adevarul. Ce se spune despre mine n aceasta car - nti, ea iubeste un copac.

mi pledez cauza surznd, iar el, cu pronuntia lui continentala, n care "t"-ul e

Cuvintele cad ca niste raze de luna n inima mea. O lampa a amintirii ncepe sa Cu ochii lasati n jos, Sergui biguie:

- E adevarat, oftez eu, e adevarat. Dar spune-mi, exista n aceasta carte ceva de

- El a scris ca obisnuiati sa-l vizitati noaptea. - Revoltator! Crede-ma, Sergui, n

- Da, da, ma consoleaza Sergui. E evident. El nici n-a fost n stare sa va descrie ntuneric. Nu a avut cum sa faca altfel.

Sergui continua sa povesteasca. Ma simt fara aparare. Ma pregatisem sa accept sunt victima unei minciuni suparatoare. Stingndu-si tigara n scrumiera, el a z

- Va rog sa ma iertati. Va voi spune totul. Trebuie sa spun adevarul. - Spune-mi Sergui, ce nevoie era sa-mi foloseasca numele? Oare nu e vorba de o calomnie? am ntrebat eu scurt.

- El n-a putut sa se smulga magiei numelui dumneavoastra. Daca ati sti prin ce ati citi cartea, v-ati scalda n lacrimi.

- Dar de ce a trebuit sa scorneasca minciuni? Nu m-am dus niciodata noaptea l

- Imaginatia. si-a gasit un refugiu n lumea fanteziei. A fost singura cale de a sc vorbea pentru a-mi face placere.

- Ah, ce scuza pentru minciuna! Daca ntr-adevar era att de ndragostit de min Nu-mi datora chiar nimic? Ai mai pomenit asemenea lasitate?

- Ba bine ca nu... zmbi Sergui. Istoria e plina de astfel de ntmplari. Dumnea saisprezece ani, iar el un tnar de douazeci si trei. Ce pacat ca tatal dumneavoa Vocea lui era plina de compasiune. mpietrisem. Oare ce voia sa spuna omul acesta?

- Sergui, ct de multe stii tu despre viata? Cine mi-ar fi putut-o distruge pe-a m ntemeiat un camin ideal. Am trait fericita, nconjurata de copii si nepoti. Sunt Mi-a fost daruita afectiunea nvatatorului meu, fata de care Mircea nu putea sa de ratiune si de cuvinte. Ar mai putea, cumva, sa existe un coltisor uitat, pentru 58 de ani?

Discutia ma prinsese foarte puternic, o artera ncepuse sa-mi zvcneasca pericu Sergui ma privea cu un surs ncarcat de regret. - Nu, nu v-ati irosit viata. Dar ea ar fi putut fi altfel. - Am acasa primul dumneavoastra volum de poeme.

- Cu asta sunt de acord, dar asa a fost sa fie. ncercnd sa schimbe subiectul, Se

Pronunta cu dificultate titlul cartii n limba bengali. Dupa ce Mircea a trebuit s biblioteca. - Spune-mi, cum arata aceasta carte? - mbracata-n albastru, cu un model floral auriu imprimat la mijloc. - De unde-ai stiut ca-i cartea mea? - Pe ultima pagina. alba, a cartii, n partea stnga, aproape de coperta, ati scris am spus mamei ca m-ai sarutat numai pe frunte".

Asa era. Dar ct de departe pareau acele zile de demult. L-am ntrebat zmbind

Sergui nca nu-si terminase fraza, cnd sngele meu a nceput parca sa-mi cloc Stateam pe un divan moale, picioarele mele apasau puternic podeaua, dar am s ramasesem atrnata n vid, fara nici un suport. Picioarele nu-mi mai atingeau p ma uitam la Sergui, care zmbea usor, la fel ca si mine. n timp ce o senzatie ci picatura de argint viu, incapabila sa stea o clipa locului. Ma aflam din nou pe v albe si negre ale podelei semanau cu o tabla de sah. Ma aplecasem spre suprafa da, eu sunt aceasta, n mod sigur sunt eu! si ntr-o clipa, nlauntrul meu, lacrim nestavilit. Cum de vorbesc cu acest strain? Ma ntreb singura. stiam ca-mi odih simtit dedesubt atingerea blnda si rece a pardoselei de piatra. Khoka sta n fat unghii murdare, si marginea saracaciosului sau dhuti maturnd podeaua. E dim 1930. Cu doua zile nainte, Mircea ne parasise. Khoka mi vorbeste. Pot sa-l au schimonosindu-si fata, mi sopteste: "Spionii sunt peste tot". Khoka glumeste c

acum e adevarat. Nu-mi era ruda, dar l simteam ca pe-un frate. Bunica mea o a i spuneam matusa Kutti. Ea avusese optsprezece copii, astfel c-o duceau ntr-o stateau mai mult pe la noi. Erau prietenii nostri, ne jucam mpreuna, dar nu se b toti cei care traiesc din mila altora: se bucura de generozitate, nu nsa si de con dar din alte motive, si anume pentru ca mi provoca mereu buna dispozitie. Cac cu o astfel de mimica, nct nu puteai sa nu rzi n hohote. Mircea nu ntelegea aceea, n loc sa rda, bombanea. in minte ca odata am prins o noua perdea la adevarata pasiune sa schimb perdelele. Khoka a intrat n camera si a tras n asa fi fost n stare s-o dea la o parte si sa intre. Am rs foarte mult de mimica si de niciodata - a ntrebat: - Ce face omul acesta?

- Se prosteste! Spune ca schimb des perdelele. Iar cnd voi avea propria-mi cas vor fi pur si simplu istoviti tot tragndu-le una dupa alta. n acest timp, Khoka la mine n casa. Dar de ce esti att de posomort? - Spune-mi, care este tlcul ascuns al acestui fapt? m-a-ntrebat Mircea. - Nu exista nimic ascuns, e doar o gluma nevinovata. Acesta era Mircea, ncercnd totdeauna sa caute un nteles ascuns. - Cum poate sa-ti placa unul ca asta? m-a-ntrebat. E un bufon. Din pacate, acum depindea de Khoka. Cine altcineva ar fi putut sa-i vorbeasca

- Scrie repede, draga Ru, murmura Khoka. Daca unchiul ma va gasi aici, va fi d din casa.

ncerc sa scriu. Nu mai gasesc cuvintele, teama m-a paralizat. Ce se va ntmpl stie ca eu mint rareori si eu stiu, de asemenea, ca nici el n-o face. Dar acum mi o data seama ca nu e ntotdeauna rau sa minti. Ce idee! Cum pot uneori sa gnd spre alta, o minciuna urmeaza alteia si astfel adevarul nu mai poate iesi la lumi mentorul meu? Oare nu i-am promis sa-mi ndrept chipul numai spre soare? Oa ntotdeauna pura, neatinsa de pacat? Am cazut, iata! Ma vad deschiznd cartea danseaza bezmetic, linia scrisului e serpuitoare. Privesc scena. Astfel, din adn saisprezece ani licareste din nou pe ecran. Parul mi-i nclcit, nu l-am mai piep dect sucuri de fructe. Nu voi mai mnca niciodata. mi voi taia parul. mi voi

Mama va trebui sa nvete o lectie. Cnd mama ei, didima mea, va veni, va treb sigur: "Ce i s-a ntmplat lui Ru?" stiu ce-si va spune si bunica: "Fata asta a de nimeni altcineva". Dar nu va ndrazni niciodata sa rosteasca vreun cuvnt, din intimidate de un singur om.

Astfel i scriu lui Mircea ca nu trebuie sa marturiseasca prea mult. Oare va nte pare a fi si ea nspaimntata, cuvintele fug de mine. Brusc, am fost ntrerupta de vocea lui Sergui: - Mircea si arata vrsta mai mult dect dumneavoastra.

Sergui nu-si dadea seama ca eu nu-l ascultasem. Pe unde m-am pierdut atta tim acum ntr-un batrn istovit si traieste pe undeva, prin Kalighat. Oare aceasta pa fermecat? Oh, ce minune! Asa cum spune cntecul: "Te-am vazut cu lumina oc ntunericul coboara, te vad nauntrul meu". Poate cineva sa vada fara lumina? E pe care-l simte fiecare? Eu sunt atee, aproape agnostica. Oare voi ncepe, de-ai tocmai acum, ntr-o anume clipa, sau dincolo de timp, s-a ntmplat ceva care n veritabila transpunere a unui timp n altul. Am fost transpusa n dimineata zilei lustruita a pardoselei reci de marmura, iar ochii mei erau plini de lacrimi gata s

n care nu mncasem nimic, ezitam n fata micilor probleme de ortografie? Nu experienta a trecutului. 1972 fuziona cu 1930!

Vorbeam n tihna cu Sergui, dar totul n mine tremura si se zbuciuma, ca o frun recapat ncrederea n mine. Acum sunt aici, mi spuneam, dar n momentul urm se va repeta, voi fi din nou ntoarsa n trecut. stiu ca timpul nu rasare si nu apun aceasta noua experienta. Mi-e frica sa intru n lumea misterioasa a infinitului.

Experienta de astazi a fost devastatoare, mi-a zdruncinat cu totul vechile credin ajutorul celui pe care-l ador cel mai mult si azi, ca si n 1930. "Nu ma parasi, n nevoie de nimeni. Nimic altceva nu am n viata. N-am avut niciodata. Acoperin este o sarbatoare continua. N-am uitat nimic. Oare sta n putinta unui strain saoarecare? Se poate stinge, poate muri lumina stelei mele polare? Ma voi prabus

La despartire, Sergui mi-a sarutat din nou mna. O noua strafulgerare m-a strab controlat greu - ne aflam n Gol Park, n 1972. n 1930, prin aceste locuri domn regasesc. inndu-ma de portiera masinii, cautam sa ma conving ca este ntr-ad Chevrolet. Dar mi era imposibil sa-mi recapat linistea. Lumea mea se rotea, se odata se rentorcea.

Primul nostru automobil a fost un Chevrolet, nalt si confortabil - nimeni nu m pentru noi era o minunatie. Cnd Mircea mi-a oferit bratul, ca sa cobor din el, l - Crezi ca am nevoie de ajutor, ca sa descind de la aceasta mica naltime?

- Asa e obiceiul pe la noi: sa ajutam o femeie sa coboare din masina ori sa-i sar de ea. - Obicei?

- Exact. Altfel, poti fi considerat lipsit de buna crestere, necivilizat. La voi nu e

- Nici vorba. Numai cnd i salutam pe cei mai n vrsta, trebuie sa le atingem nseamna ca le-am sters praful de pe picioare, pentru a le arata respectul pe car binecuvnteaza, n astfel de situatii, pe tineri, atingndu-le capetele. Cei egali fruntile - iar asta se numeste namaskar. Dar nimeni nu-si mai bate capul cu ast Thakur te nvata la scoala Santiniketan toate regulile bunelor maniere. Acolo, s Cei din afara scolii rd de ei. Cnd Cineva spune; "E gen Rabindrik", asta nse - Ar face omul acela orice pentru tine? m-a ntrebat Mircea, vexat.

- Da, sigur, i-am spus. Acel om umple cerul de stele, pune cuvinte duioasa. I-am recitat chiar o poezie: "Cerul meu se-mpodobeste noaptea cu stel mine".

Ascultnd toate acestea, Mircea Euclid ma strapunse cu privirea: - Ce-ai spus? nteleg. - Cui ce-i pasa? i-am raspuns. Cnd m-am ntors, am gasit-o pe nora mea, Lekha, asteptndu-ma.

- Unde-ai plecat asa zorita? Ai uitat de ntlnirea cu Khagen- babu? Te-a astept

Ma tem de aceasta fata. E foarte agera si sta tot timpul prin preajma mea. Cred ntrebat-o despre Khagen-babu si despre altele. I-am ascultat raspunsurile cu un era foarte greu sa-mi pastrez calmul. Nelinistea nu ma parasise. Continuam sa ntmple. Astfel ca am rs putin - un rs cam fortat. Fata mi vorbeste despre sa dar n-am chef sa vorbesc despre asta. Nu stiu cum, n decurs de numai cteva o att. Prietenii mi vor sarbatorii ziua de nastere, dar nici nu-mi pasa. Cu ce ma linistea pierduta? n unda linistita a vietii mele, Sergui a aruncat o pietricica. Ia sfrsi curnd, speranta de a-mi recapata calmul e nca departe. Munca, obligati

naiba! Nu vreau nimic altceva, dect sa ma ntorc iarasi n anul 1930. Sa-l vad am observat-o pe Lekha privindu-ma cu atentie. - Ma, iar te dor ochii? Vrei sa-ti aduc picaturile?

Am trecut totusi cu succes peste primejdiile din seara aniversarii mele. Mi-am mbracat un sari nou, am recitat cu pofta poezii si am ascultat muzica ce-mi era seama faptului ca as suferi de boala lui Parkinson.

Am ramas pe veranda de pe la miezul noptii, pna cnd s-au aratat zorii. Pna c acces la terasa de deasupra casei. si nu pot cuprinde ntreg cerul. in minte ca aratat ncntat. - stii, n tara noastra nu avem asemenea terase. - Ce ciudat! Atunci cum puteti urmari stelele si soarele? - Doar astronomii urmaresc soarele si stelele. Lumii obisnuite nici nu-i - Aici, oamenii si ncep ziua salutnd soarele. - si tu? Mircea ma privea clipind din ochi. - Explica-mi ce vrei sa spui. si apoi, dintr-o data: Trebuie! - N-am s-o fac. Tot Fata i se ntuneca. - Vrei sa ma umilesti. Dar sa stii ca nu sunt chiar asa de prost. Trebuie, numai, - Guru al meu, pentru ca el mi arata aceasta lume minunata. - Se arata numai pe sine sau, n aceeasi masura, si alte lucruri? - Eu pot patrunde totul prin lumina sa. - De exemplu? - De pilda, pe tine. - N-ai vrea sa-l citim mpreuna pe Whitman n aceasta seara? -Nu-mi place Whitman. Este prea sec. Mi-ar placea sa-l citim pe Shelley.

- Eu am soarele si nlauntrul meu si n afara mea, fara nici o deosebire; zi si no

Ochii mi scnteiau de bucurie. Simteam ca lui Mircea i-a placut aceasta replic

Dar acum trebuie sa ma duc la culcare. Mine ma asteapta o groaza de lucruri d sa stau si sa visez la ce s-a ntmplat cu atta vreme n urma? Cine este Amrita rentlni acum, nici nu ne-am recunoaste unul pe celalalt. Zilele trec dar eu nu sunt capabila sa ramn n prezent; tot timpul, ma ntorc ia

Nu-mi reamintesc nici ziua, nici luna cnd Mircea a intrat pentru prima oara n data. Tatal meu era un mare nvatat. De fapt, un geniu multilateral. Cu numai s un oras provincial din estul Bengalului. De curnd stabilit la Calcutta, avusese uriasa faima. Este bine cunoscut pentru eruditia sa si temut pentru aceasta. nva usor la tacere, este foarte priceput n acest joc. Totusi, are un farmec hipnotic. L si ar trece peste orice obstacole pentru a-i veni n ajutor. si el i iubeste. Este un iubeste si el, dar pentru placerea lui, nu a lor. De exemplu, pe mine ma iubeste fata mea, nu-i asa ca-i draguta? Ce bijuterie de copil! Vorbeste curent engleza, meu se mndreste cu mine, si totusi stiu ca, daca as gresi ct de putin, el n-ar e trebuie sa fie imateriale. si trebuie sa fim veseli sau fericiti la comanda sa.

Mama, nsa, este o fire opusa. Era minunata n 1930. nalta si dreapta, ea se mi

de frumusetea ei, dar ea parca nici nu observa asta. Nu-si facea niciodata probl erau ntotdeauna simple. Nu-i pasa de propriile-i placeri sau nlesniri. Singura e si satisfaca aceasta dorinta. Dar cnd se ntmpla sa nu fie n apele sale, el se d ngrijorata de sanatatea lui. Mamei i placeau versurile din Vaishnava. Radha: "Dorinta de a-ti placea tie nsuti este un capriciu, Dorinta de a fi pe placul lui Krishna nseamna dragoste ".

Mama era ntotdeauna dornica sa placa nu doar sotului ei, ci tuturor celor ce-o gingasie, ca o cupa plina de nectar. Pe vremea aceea ne vizitau multi straini. Ca filosofice. Dintre vizitatorii obisnuiti, mi-i aduc aminte pe Stella Kramrish si p student. O suvita rebela de par i acoperea din cnd n cnd toata fata, iar el si-o sotie purta ntotdeauna un colier de perle. Profesorul Tucci cunostea douasprez acestor vizitatori, obiceiurile noastre au nceput sa se schimbe: ncet-ncet, ne o bunica mea, thakurma, mama tatalui meu, murise cu un an n urma. Altfel, asa aminte un incident n 1927, cnd tata si-a cumparat o masa mare de mahon. Ea mai nvrtit pe degete rozariul ei de aur: "Aveti de gnd sa mncati pe ea? Mai mare ct un pat!" a exclamat bunica, dezaprobator. stiind ca este inutil sa obiec dect o bucata mare de lemn". Bunica evita sufrageria. Dezaprobarea fata de st vazut prima oara tacmurile, a exclamat: "De ce aveti nevoie de attea instrum ar fi dorit ca unul dintre invitati sa-si ntepe limba n furculita, pentru a primi a si, n timp ce naintam din copilarie n adolescenta si din adolescenta n tinerete Felul lor de viata, manierele, mobila din casa, stilul, n general totul era diferit estul Bengalului. n acele vremuri, cuvntul la moda era "elita", pentru ceea ce urma de rautate, manifesta un soi de vendetta. "Elita" nu era asa. O alta expresi cum azi crema se amesteca mereu cu lapte sau chiar cu apa...). Cea mai mare p Rabi Thakur,* sau Rabi-babu, cum i spuneam atunci. Tatal meu ma ducea n m ca astfel sa-mi poata conduce talentul poetic spre mplinire. Tata descoperise c ca, peste o vreme, voi deveni sau un mare filosof sau un mare poet. I-am distru Poet, ca sa-i arat poeziile mele, dar ne petreceam timpul recitndu-i propriile p cteodata, ca sa ma ncurajeze spunea: "mi spui poeziile mai bine dect o fac e zicea ca sa-mi faca placere. si totusi ncercam o satisfactie suprema. Ma gnde binecuvntare doar simplul fapt de a-i sta alaturi, dar eu nu am ce sa-i dau n simteam mica n fata puternicei sale personalitati, desi vocea mi se sugruma si niciodata nu m-am sfiit sa-i recit poeziile. Odata i-am recitat pe dinafara lungil ascultat zmbind, iar cnd am terminat mi-a spus, privindu-ma afectuos: - ntelegi aceste poeme?

- Da, da, cu siguranta, i-am raspuns, explicnd dintr-o rasuflare ntelesul ascun Jamuna, asa cum aflasem de la tata. ineam un adevarat discurs filosofic. Zm acum ct de ciudat trebuie sa fi sunat filosofia aceea att de alambicata n gura

- De ajuns, de ajuns! Deocamdata, citeste ct de mult. Iar la timpul potrivit, vei un loc n viata lumii dar ele nu o stiu si nici nu e nevoie s-o stie. Recita mai dep altora nu-ti vor fi de nici un folos.

Un nvatacel rus obisnuia sa ne viziteze si el n acea perioada. Cred ca se nume Santiniketan-ul veneau si la tata si se ntretineau cu el. Cu totii cautau adevarul atmosfera de eruditie plutea n jurul nostru ca o ceata groasa si o fiinta tnara c Totusi mi placea sa ma las nselata privind la aceasta lume printr-un val de ina prin aceasta ceata, lumina soarelui cadea asupra mea, tinndu-ma calda si treaz personalitati si frumusetea puterii sale creatoare, iar pe de alta parte o cautare a care-si juca umbra si lumina deasupra mintii mele neastmparate, tinere si cloc

Casa noastra era diferita fata de cele ale rudelor si prietenilor nostri, iar eu pare tachinau uneori, pentru ca aveam o privire pierduta, careia-i scapau lucrurile ap ntlneau rar. Fireste, nu eram n purdah. Rareori le vorbea mama prietenilor ta simteam nsa nici o restrictie. n provincialul oras Chittagong, mama statea n s discutiile literare pe care tata le avea cu colegii sai, n biblioteca. Le trimitea oa Dar, dupa venirea noastra la Calcutta, aceste restrictii au fost cu totul nlaturate Purta pantofi, lucru care-o deranja pe bunica. Am vizitat colegiile de baieti, ns diferite ocazii. Nici o alta fata nu facea asa ceva n vremea aceea. Era un act de tatalui meu. Dar, binenteles, rareori am vorbit cu baietii - un val nevazut ne ac barbatii. Daca vreunul dintre studentii tatei l nsotea pna la masina, adncit cu n tacere, cu privirile n pamnt. Nici nu mi-ar fi trecut prin minte sa ma alatur vrsta. Eram niste creaturi ciudate nu pentru ca n-as fi vrut sa vorbesc cu ei, as faceam? Nu ne oprea nimeni, si totusi nu puteam. n fata prezentei masculine, binenteles rudele, nghetam. La fel si baietii. Purdah-ul i afecta, n egala mas tabu, venind din vremuri stravechi, rezista cu ncapatnare. Ar parea absurd da fost impus cndva acest tabu, care era substratul sau. n familiile intelectuale, c interzise. Nimeni nu vorbea despre asa ceva, nici carti despre sex nu aveam n cu mbratisatul, cu sarutatul. N-am vazut niciodata barbati si femei tinndu-se d unei lumi necunoscute noua, dar nu cunosteam nimic precis. Romanele ne erau autori celebri ne-au fost interzise. mi aduc aminte de trei dintre ele. Prima era vaduva seduce un barbat nsurat, lucrul cel mai demn de dispret cu putinta pen divortul era interzis. A doua era de acelasi autor, Bisha Briksha (Copacul otrav protectorul ei, un om de asemenea nsurat. Pna la urma, orfana se sinucide. Ca era de asemenea interzisa. Din nou povestea unei tinere vaduve, sedusa de varu izgoneste. Dar aveam n schimb permisiunea de a citi cartea sa un naufragiu, se iubeste cu alt barbat pe care-l ia, din greseala, drept sotul ei. D sotului cu care era casatorita legitim. Dupa multe peripetii l gaseste. Aceasta c care imaginea sotului si legamntul casatoriei sunt importante, nu dragostea pe

Dar ntr-o zi am mncat fructul oprit. Am luat copertile de la Naufragiul, nteles niciodata de ce aceasta carte nu ne este permisa. Totusi am ezitat sa vor Eram mai libera cu studentii straini. n privinta asta, tata mi dadea libertatea sa

Cam n vremea aceea, o pereche de rusi a sosit la Calcutta, prezentnd cteva s Calcutta vorbea despre cei doi. Tata a spus sa mergem sa-i vedem. Doamna era neagra cu care matura podeaua; si-a pus la ochi o esarfa neagra. Statea legata la emannd o misterioasa spiritualitate si cernd spectatorilor sa-i puna ntrebari, ridicat si a ramas tacut n picioare. Foarte aratosul ei tnar sot s-a apropiat de e pe scena formula att ntrebarea nerostita, ct si raspunsul. De exemplu, spunea Ei bine, numarati - sunt cincizeci. ntrebati daca sotia dumneavoastra va este cr sunteti". Sala izbucni n hohote de rs, spre disperarea celui tachinat. Tata spus o punem la ncercare". si astfel a ntlnit perechea de magicieni. n acele vremu n primii 20-30 de ani ai secolului XX, notabilitatile ezitau sa-si manifeste cred ncet-ncet, timpul se ntoarce, si chiar si cei mai occidentalizati au devenit acu Trucurile scamatoricesti sunt luate drept efecte Yoga. Oamenii frustrati de asta astfel nct, potrivit cererii, numarul sarlatanilor a crescut. Nici oamenii de stiin si nici barbatii dect femeile. Dar n zilele tineretii noastre, cei cu educatie nu a verificare. Ct despre magicieni aceia, tata avea banuiala ca si-au plantat oame "De ce nu ntrebi chiar tu?" - "Doamne, cum sa ndraznesc? Cine stie ce-ar put

La ntlnirea cu magicienii, au venit cteva persoane distinse, mai ales profeso lua pulsul iar femeia dezvaluia ntrebarea nerostita. Cnd mi-a venit rndul, am n bengali, ca s-o ncurc. Asa ca mi-am spus: "Care este titlul ultimei mele poe

cuvntul care trebuie, dar cu o pronuntie defectuoasa: "Bhogapatra" citire a gndurilor". Iar tata spuse: "Macar daca asta ar explica totul".

ntr-o zi, mpreuna cu perechea de magicieni, am mers la teatrul noastre nu erau obisnuite sa aprecieze muzica occidentala. Unii o descriau ca p epoca tranzistoarelor si a casetofoanelor, poti asculta Beethoven sau muzica de nenchipuit atunci. Muzica occidentala era numai pentru cei ce avusesera privil doua-trei generatii, si care erau numiti ingabangas, anglobengalezi. n camera degete nervoase, pentru a fi ct mai mult pe placul pretendentilor, n timp ce pa nu mi-a facut placere opera italiana, si totusi nu admiteam asa ceva, caci mi da mai era si de bonton sa pretinzi ca esti cunoscator, ca sa nu pari prost. Am priv plecate aiurea, asa cum faceam de obicei. Atunci, deodata, prin ntuneric, rusul pe dupa umerii mei si ma trase spre el. Eram ignoranta n aceste probleme, dar smucitura, i-am nlaturat mna, dar el si-o puse la loc ca un automat. Atunci, n o scena acolo sau sa cer ajutorul parintilor. Asa ca mi-am scos sandala din pici cu sandala!" am spus n soapta. Saritura s-a produs n directie opusa. Rusul si-a pusese. Cnd am venit acasa si i-am povestit mamei incidentul, ea l-a ntrebat p

- De ce trebuie sa-i primim n casa pe toti acesti europeni scrbosi? Dar tata era occidentala si i-a spus mamei:

- Amrita va ntlni n viata ei fel de fel de barbati, va iesi n lume, se va ameste Asa ca, daca exerseaza putin, va putea sa devina ntr-o zi o alta Sarojini Naidu.

Dar ceea ce ne-a socat n egala masura, si pe mine si pe mama, a fost ca tata nu n-a anulat aranjamentul pe care-l facuse cu Rabi Thakur. i vorbise Poetului de ntlneasca. Nu era un credul, dimpotriva, era un om foarte rational, dar spiritu corect sa studiezi lucrurile neobisnuite, dect sa le dai la o parte. A fost deci fix el. - Baba, nu voi merge cu ei, rusul e un netrebnic.

- De ce? Totul a fost aranjat, ce va gndi Poetul daca tu nu apari? Trebuie sa n mai diferite, si sunt singur ca ntotdeauna vei actiona asa cum se cere. Cu puter tine, vei putea face fata cu seninatate tuturor vicisitudinilor vietii. Crezi ca treb apropiere sunt si oameni rai?

n ziua urmatoare i-am luat pe rusi si i-am dus la Poet. Cei trei ne asteptau n sa indian, divanele si sofalele erau joase, foarte neobisnuite pentru anii '30, iar pe Rabi Thakur si petrecea o groaza de timp cu decorarea casei. Printre indieni, e nu era un maestru? Am urcat la etaj, n camera lui de lucru, ca sa-l anunt despr ridicat zmbind. "Hai sa mergem s-o ntlnim pe vrajitoare!" Am cobort pe sc ridicat n picioare, fascinati de magnifica sa aparitie. Dupa ce au fost schimbate bucata de matase albastra la ochi. Sotul ei i-a luat pulsul Poetului. Dar ea nu sp lupta sa cu un inamic nevazut, dar nu putea ngaima nimic. Rabi Thakur nu voi sa vada ce se ascunde n spatele acestui mister. - Sa scriu ntrebarea? a ntrebat el ndatoritor.

Femeia parca s-ar fi trezit din vis. A spus cu voce ascutita: - Da, s-ar putea sa f

Poetul a scris ntrebarea pe o foaie de hrtie si-a pus-o n cartea pe care-o avea Sudoarea i mbrobonase fruntea. S-a ridicat si a nceput sa umble prin camera.

- Este un zid n fata mea, am ca un zid n fata mea. si, cu pasi mari, a iesit pe ve

- Nu pot vedea nimic, nimic! striga ea, parasindu-si sotul care ramasese uluit n rnjete de satisfactie trebuie sa fi nflorit pe fetele vnzatorilor de la magazine, strazile galagioase din Chitpur. nchipuindu-mi toate acestea, am nceput sa rd

spus. i voi aduce napoi". Poetul remarca sarcastic credulitatea echipei tata-fiic

- Ce poti sa astepti mai mult de la profesori? rse el. Tata era chiar necajit. Se s mintea sa, nu nsa si n cea a lui Rabindranath Thakur. si astfel s-a ncheiat pov

Dupa cte mi-aduc aminte, n aceasta perioada Mircea obisnuia sa-l viziteze pe tata se afla la biroul sau iar n fata sa statea Mircea. Tata m-a chemat sa mi-l pr - Aceasta este fiica mea. si ntorcndu-se spre mine: - Acesta este studentul Mircea Euclid.

Mircea s-a ridicat. Am observat ca purta ochelari cu lentile groase, parul sau er obrajilor ososi si buzele delicate. mi place obiceiul europenilor de a se ridica a le pasa niciodata de asta. Stau asezati picior peste picior si nici nu te baga n se

- Mircea nu e multumit de actuala sa locuinta, asa ca l-am invitat sa stea la noi. Pentru o clipa, inima mi-a tresarit. Am spus, ezitnd: - Baba, de ce trebuie sa locuiasca un englez la noi?

Tata a fost surprins de obiectia mea. Putin enervat, mi-a raspuns prudent n ben

- Nu este un englez, Ru. Vine dintr-o mica tara europeana. si chiar daca era eng

L-am privit cu atentie pe Mircea Euclid. Nu-i englez. Tenul sau este alb, dar nu la Albert, cum spuneam noi. si-a fixat ochii pe mine pentru o clipa si apoi si-a ndreptata anume mpotriva englezilor; am preferat sa spun asa, mi se parea ca

n timpul acela, datorita frecventelor vizite ale strainilor si, de asemenea, dator nmulteau de la o zi la alta, o schimbare evidenta s-a petrecut cu mobila si cu in vizitasem o mare casa de licitatii, Egbert Andrews, de unde ne-am cumparat m lustruit singura. Am dat stralucire, de asemenea, clantelor si ncuietorilor. Aces indienilor din clasa de mijloc. Era dificil sa mentii, asa cum ai fi dorit, o casa c jumatate traditionala. Pe de o parte, eram prea multi oameni n ea si, pe de alta acum, n numar mare, pe anuntate si pe neanuntate. Unii veneau pentru tratame eclipsei sau al solstitiului, altii pentru a-i oferi puja zeitei Kali din Kalighat. M bolnavii veneau pentru consultatii medicale, ea i primea ca o infirmiera. Mam la Kalighat ori sa se scalde n Gange, dar daca o ruda religioasa venea din satul avem vase pline cu apa din Gange, aduse cu Chevrolet-ul nostru. Usa mamei ra aveam de suferit. Numai de putina vreme daduse peste mine norocul de-a avea Shanti si sora mea mai mica, Sabi, dormeau noaptea cu mine - dar camera era a taiat din picioarele unui pat victorian, pentru a-l face sa arate mai oriental. Nucamera, mai degraba pustiu. Pe pardoseala de marmura, dalele albe si negre alt

Camera mea era ntotdeauna parfumata cu tamie si flori. Oricine simtea ca est templu, zeitatea sa avndu-si imaginea pe peretele din fata: o poza a lui Rabi T oriunde-ai fi mers, ochii aceia te urmareau. Priveau fix la mine. Prietenul meu ca fotografiile arata n acest fel daca cel fotografiat priveste direct n obiectiv. D fotografia aceea ma vegheaza ntotdeauna. mi placea camera, acolo era lumea rudele de la tara, trebuia s-o eliberez, deoarece era singura disponibila n casa. murdareau peretii proaspat spalati si clantele usilor, patau masa si pngareau d eforturile mele de nfrumusetare a casei. Se delectau cu o scufundare n Gange acasa. n urma lor, trebuia sa curat, sa spal, sa lustruiesc totul din nou. Mama n suprafata - pentru ea numai fiintele omenesti erau importante. Sa jignesti o per neconceput pentru ea. N-o interesa daca asternuturile se mbcseau sau daca pe

mi placea sa citesc poezie stnd ntr-o frumoasa camera aranjata dupa gustul m

meu istorisiri despre lupta pentru libertate - de fapt, lupta se desfasura chiar n Mantu era varul tatei. Traia mpreuna cu noi si era educat de tata. Era nationali foarte mndra de asta si povesteam la scoala, cu seriozitate, despre aventurile s patriotic. ntotdeauna minimaliza actiunile anarhistilor si ne combatea cnd le e realizez ce mit am creat noi si anume ca ntreaga natiune s-a ridicat mpotriva B credeau ca Imperiul Britanic se va destrama vreodata si nici nu o doreau. Am a britanici n acest mod?" Binenteles, nu se sugera nici o alta varianta. Este cert tineri ca noi, asa cum au facut apoi nonviolenta si batrnetea, miscarea Dandi M firav, Gandhi i-a condus pe cei ce-l urmau pna la ocean, ca sa sfarme legea s permisiunea de a produce sare. Aceasta trebuia sa fie importata. Gandhi nu era strain si lipsit de ntelepciune. Datorita mpotrivirii tatei, n-am putut sa particip ne-au miscat profund. Dar faceam ceea ce puteam. Am renuntat n totalitate la oarecum ndreptatita: "De ce trebuie sa acceptam ca un englez sa locuiasca la n mai mult de ordin personal dect national. mi era teama ca mi se va cere din n tata m-a linistit n aceasta privinta. Putea sa locuiasca n camera din fata, la par mparta camera aceea cu Mantu. n partea din fata a camerei, Mantu a locuit p asteptare pentru vizitatori. Mircea Euclid locuia n partea din spate, catre mijlo n seara aceea, tata mi-a dat cartea lui Rabindranath, Nationalismul. Va veni o zi cnd patriotismul va fi considerat drept crima".

n noaptea aceea, am rasfoit cartea, apoi mi-a iesit de tot din cap. Ca ntotdeaun mele. Dar mie mi placea sa citesc acele carti care parca se jucau de-a v-ati-asc de nepatruns era sursa de inspiratie a poeziilor mele.

Totul a fost aranjat n cteva zile. mpartirea n doua nu a facut camera prea mi de scris, un scaun si o canapea de rachita - asta era aproape totul. O lampa cu p de scris. Dupa cteva zile, Mircea Euclid a nchiriat un pian.

La micul dejun, tata discuta diferite lucruri. Odata, el a sugerat sa studiem mp de sanscrita cu lectii elementare. E plictisitor. Trebuie sa ncepi cu o carte atrac mpreuna Sakuntala de Kalidasa. Nu pot sa-mi dau seama cum puritanii acelor bengaleza si un baiat european, stnd mpreuna pe o rogojina asezata pe podea gelozia din ochii studentilor bengalezi ai tatalui meu, nencredere si prevestiri r prietenilor. Dar parintii mei l acceptau pe Euclid din toata inima si ncet-ncet

Pentru lectii, asterneam ntotdeauna rogojina, deoarece stiam ca era dornic sa s i placea noutatea. Tata statea si el pe o sofa, Mircea observa cu atentie detaliil ntotdeauna ntelesurile ascunse. Mama spunea: - Euclid este un baiat bun, politicos, linistit, la locul lui. De ce-mi spui Dupa aceea, Mircea i-a spus ntotdeauna Ma!

Mai trziu, Mircea mi-a marturisit ca, n tara lui, nimeni nu s-ar adresa unei pe vrsta avea mama atunci? Nu mai mult de 32 sau 33 de ani. Dar cu sariul ei tiv fruntea neteda si cu unghiile picioarelor date cu lac purpuriu, arata minunat, av vrsta ei? Ea era fara vrsta. I-am spus lui Mircea ca tara lui trebuie sa fie o tar se spuna "mama".

Deseori, dupa ce luam masa, ceilalti se ridicau unul cte unul, dar noi mai ram sfrsit, ramneam lnga usa bibliotecii, unde continuam sa discutam timp de or tatei, de aproximativ 7000 de volume, era mprastiata n trei ncaperi diferite. A venea jos, ne observa, dar nu a spus niciodata nimic. Daca as fi stat de vorba cu cu severitate pentru pierderea timpului. Dar cu Mircea Euclid era altceva. El nu

filosofie. Coboram scara si Mircea m-a oprit la mijlocul drumului. - Da, am spus eu grava.

- E adevarat ca ieri ai scris un poem filosofic? m-a ntrebat cu ochii scnteietor

Tata era foarte entuziasmat de acest poem. Exista acolo un vers "Cnd timpul A spus ca era n el o profunda ntrebare filosofica ori, mai degraba, nsasi ntre aveam doar 14 ani, ntr-o seara, stnd pe malul marii la Puri, am avut o senzati preschimba n dimineata. Timpul si pierduse dimensiunea pentru o clipa. Atun departe, acolo unde-mi zboara visul", si am descris locul acela: "Este un loc, ni vorbe, fara voce, fara sunet, fara calatori osteniti, pe o carare goala, fara naster zori n acel vid". Tata a spus: - Interogatia lui Ru n ceea ce priveste natura timpului este aproape mistica.

Eram mndra de lauda lui. Dar cnd spunea: "Scrie un poem pe tema aceasta", poem, elanul meu se dezumfla ca un balon spart. Poemul pe care-l scriam nu se prabusea la pamnt. De aceea nu eram fericita cu poemul meu Bhogapatra! Mircea a zmbit si a spus cu ironie: - Cum poate o fetiscana ca tine sa scrie poeme filosofice? - Nu sunt o fetiscana, eu sunt un filosof, un vizionar. - Serios? si-a ridicat el sprncenele, amuzat. - Nendoielnic, cineva care vede sau doreste sa vada realitatea este un - Foarte bine, citeste-mi poemul.

L-am urmat n camera lui. Mai intrasem si alta data n camera asta. Nimeni nuN-am stiut niciodata. M-am asezat lejer pe canapeaua de rachita. El statea chia despartitor. ntre noi era masa de scris. - Acum citeste poemul tau filosofic. Mircea era surprins. - i-a dedicat el aceasta carte? - E imposibil? De ce n-ar fi putut s-o faca?

- Nu, ti voi citi din ultima carte a lui Rabi Thakur. stii ca mi-a dedicat-o? ti vo

Rdeam n sinea mea. mi urmarea fiecare cuvnt. Fara ndoiala ca, mai trziu, mpotriva. Am nceput sa recit teatral: "Mi-ai auzit mesajul? L-ai acceptat? Nu gndului meu". Am tradus blbindu-ma, cautndu-mi cuvintele. E usor de-nte fidelitatea traducerii - el statea acolo, adnc miscat. M-am ridicat sa plec. Am spus: - Partea asta este cea mai secreta.

- De ce a scris: "Nu-ti cunosc numele?" m-a ntrebat. Credea ca sunt pusa pe gl

Toate astea l derutau pe Mircea Euclid. Era desigur si dificultatea limbii, dar m de a gndi, aluziile noastre si asa mai departe. ncurca un lucru cu altul. Lumea bjbia sa-i prinda ntelesul, privirea sa a capatat o intensitate aparte iar vocea lunecatoare nu va fi prinsa. Totusi va lasa n urma ei vraja". Era oare vreo vraja Lianele de malati tremurau n mbratisarea copacului piyal. n fata camerei lui

de la intrare. n partea de est a coridorului, se afla curtea, cu cteva trepte mai j curte ca si de scara ce ducea la etaj, unde coridorul lua sfrsit. Camera mea era veranda n fata ei si mai exista una, corespunzatoare, la parter, care dadea n str agatatoare madhabi urcase sus, pna la balcon. Era ntotdeauna nflorita. Un am nmiresmnd aerul ziua si noaptea. mi placea sa ating si sa leagan aceasta plan m-am refugiat sub ea. De data asta, stiam ca va veni dupa mine, afara, caci ma

Nu eram sigura ca-l astept, pentru ca nu doream sa fiu sigura. Totusi eram num observase? Ce trebuia oare sa fac? Sa fredonez o melodie sau sa murmur un po nimic necuviincios. Trebuie sa ramn filosof, un filosof trebuie sa fie numai ad ascunda nimic niciodata. n timp ce mngiam planta, inima mea batea cu sper pe strada. Trndu-si sandalele, Sri M. urca scarile de la intrare. Sri M. era cum Vorbeam deschis cu el, deoarece eram mai mult sau mai putin rude. Surprins c - Deci aici esti? Namaskar. - Namaskar, am raspuns scurt. - Plec n Anglia luna viitoare. - Buna veste. - Dumnezeu stie ct timp mi va lua ca sa-mi dau doctoratul. - Daca vei fi serios, nu va dura mult. - Nu stiu. Ma ndoiesc ca voi fi n stare sa ma concentrez.

"O, nu, mi-am zis, acum si va ncepe declaratiile lui mieroase". Aceste nesfrs bateam joc de ele. Dar azi eram nervoasa. Daca Mircea ar fi iesit din casa si ne Cine stie ce si-ar fi nchipuit? Dar cele mai rele temeri ale mele s-au adeverit. D usa, ne-a privit o clipa si imediat s-a retras. Era o purtare nu tocmai eleganta. O nervoasa. - De ce nu te duci sus la ma? De ce stai aici? Ai sa te plictisesti. - Dar tu nu te plictisesti stnd aici? Sau astepti pe cineva si eu ti stau n cale? Sri M. intra n casa mormaind. Se simtea desigur jignit.

Lacrimile mi-au umplut ochii. De ce trebuie sa-mi fac snge rau din pricina Nu aveam nimic altceva la care sa ma gndesc? Ct a trecut de cnd am fost ul cnd nu voi ajunge acolo. La Santiniketan ashram, sub coroana unui arbore Maharshi Debendra Nath Thakur, cucernicul tata al lui Rabindranath. Pe ea era sufletului meu. El este linistea vietii mele". Maharshi Thakur credea din adnc Dar eu n-am aceasta credinta. Odata, tata mi-a nsirat argumentele teistilor n f corpului, si n special ciocanelul si nicovala aflate n interiorul urechii, sunt cu superioare, altfel cine le-a facut? Creatia nsasi este dovada existentei unui crea argumentele singure sa faca din El reazemul unei vieti? Cine mngie ochiul, c n Vede. Briza dulce adie, pe ruri curge miere - om madhu bata rtayate, madh imnuri funerare? Poate ca aceste versuri sunt cntate la nmormntari, dar eu le

Mi-am amintit o seara petrecuta n casa din Store Road. Am mers la o serata m asculte pe faimosul compozitor si cntaret Atulprasad. El cnta asa: "Tu esti m bandhu al inimii mele". Se referea la Dumnezeu. Dupa poetii Vaishanavei, sunt bandhu (scumpi, dragi). Toti stateau cu ochii nchisi, iar unii aveau chiar l Puteau ei sa-l vada pe Dumnezeu? Prostii! i stiam bine. Poate apartineau elitei Dupa cum gndeam, Dumnezeu iubea umilinta si nu avea nimic de-a face cu m Dumnezeu nu era nici lnga ea, nici lnga mine... vocea lui este miscatoare, c vad fata, astfel ca mi-am nchis si eu ochii... Muzica pluteste la fel ca sacrul Ga

ochi. Nu mai este o unduire sonora, a devenit o unduire luminoasa, si n spatele o veranda joasa, acoperita, si la margine o planta agatatoare, cu flori albastre at engleza. Vad pe cineva aplecat peste masa, scriind - n buclele parului sau alb, melodie. Cntecul acela este cu siguranta diferit de cel pe care-l ascult acum, d singur. "Tu esti mierea - Tu esti mierea - prin flacari, vnt si cascade de miere niciodata aceasta scena? Pentru mine, nimeni altcineva dect o fiinta omeneasc fior. Am ncalcat o promisiune? Am fugit de o credinta? Care este aceasta prom

Iata deci cum se poarta Mircea! Sri M. a plecat si totusi el nu vine afara. Nu vo tin cel putin aceasta promisiune. Trebuie neaparat, chiar daca ar fi sa o rup defi din planta madhavi, si, trecnd pe coridor, l-am zarit prin perdea. Era pe pat, cu perdeaua si i-am aruncat florile. Am plecat apoi cu pasi grabiti. I-am auzit voce - Amrita! Amrita! Amrita! - Ma, ma, ma!

Vocea pare venita de dincolo de ocean sau din Cosmos, Mi-am ridicat privirile pe telefon si ma odihneam ntr-un fotoliu confortabil. - Mama, de ce nu ridici receptorul?

Cu mare greutate, am ncercat sa-l ridic. Mna mi era adormita, mintea goala. un timp att de scurt? Cu siguranta ca trupul meu sta aici, n fotoliu, dar eu am nceput si fara sfrsit - n punctul acela unde soarele nu straluceste si stelele nu trup, pentru ca eu sa pot fi prezenta simultan n doua puncte diferite ale timpulu de ani. Nu este un copil. Cine stie ce si-o fi nchipuind. Dar s-a luat dupa tatal s spun eu. A parasit ncetisor camera. l priveam cum se duce. Lekha a venit si a care ma cauta. - Ma s-a dus la culcare.

si si-a notat numarul. Acum puteam sa percep mai bine totul. Ar fi trebuit sa vo tact. Nu trebuia sa ncerc sa vorbesc. Vocea mea ar fi sunat ciudat, Punnd la lo - Ma, lasa-ma te rog sa te ajut sa mergi la culcare. Apoi sovaitor: - Trebuie sa spui cuiva ce s-a ntmplat. Trebuie neaparat! Am privit la dragalasa ei fata tnara: - Nu am nimic de spus. Apoi mi-am murmurat n sinea mea: Nu-i acoperiti pieptul As vrea sa vad daca inima lui mai bate Acest trup trecator Pastreaza n el sanatatea Nemuritoare a unui ntreg indestructibil Ce cnta si merge Pe o melodie imposibila. nca mai ascult cntecele sale Pe care nici o arma nu le poate strapunge si nici focul nu le poate arde.

l voi vedea nca o data Dincolo de marea de lacrimi.

Imposibil, imposibil! Dar viata este plina de astfel de posibilitati neasteptate. C atta precizie si brutalitate? Lekha ma privea ascutindu-si auzul. - Ma, ce murmuri tu acolo, cu ochii nchisi? Cnti vreo mantra? - Un poem, un poem. Dupa attia ani, simteam nevoia sa scriu un poem. ntinzndu-mi ca o nebuna minile, Ca sa ating acea viata de neatins, Lasa-ma sa merg la aceasta nunta departata Prezidata de Mahakala; Rupnd si smulgnd tot ce este inutil, El ridica lampa vietii libere si nsemneaza fruntea miresei Cu o scnteie de foc... Trebuie sa merg acolo unde eterna noapte Asteapta nemiscata, Cu neclintita credinta A dragostei cuiva..,

Acum nteleg de ce, de mai multa vreme, dorinta de a merge n locuri ndeparta dintotdeauna sa merg undeva, mi-ar fi placut sa las n urma veranda si sa zbor Lekha mi spuse: - Du-te la culcare, ma! Eu cnt: - La culcare, la culcare!

- Hai sa mergem, hai sa mergem, hai sa mergem! batnd podeaua cu piciorul si

E noapte adnca. Dar sotul meu este treaz. Sergui a venit n septembrie, iar asta meu a realizat ca nu sunt aici, cu el. Nu-i sta n fire sa iscodeasca, daca nu-i spu 38 de ani de cnd suntem casatoriti. Viata noastra mpreuna a curs linistita. El casa, o buna parte din fiinta mea se hraneste din amintire, din ceea ce lui i este pentru ca el stie numai sa dea, nu sa si ceara. Nu trebuie sa-l las sa pluteasca n Cum pot sa-i vorbesc despre cartea asta dupa attia ani? si mai ales despre o as Mircea. De ce nu ai scris adevarul, Mircea? Numai adevarul nu era de ajuns? A acesta este specificul Occidentului, unde cartile se vnd pentru voluptate, nu pe ce sa duc povara unei minciuni? Mi-am simtit fata arznd si m-am dus sa ma ra

n aceasta ultima luna, n-am dormit o singura noapte. Flacara furiei mele arde s bunul meu nume. i spun lui Mircea: "Cum ai putut sa ma arati goala n fata lum este dragoste?" Desi nca nu am citit cartea, ceea ce am auzit despre ea m-a sos n tacere. ncerc sa-i revad fata, zaresc doar o figura pe jumatate aplecata, cu pi ncaltate n sandale albe, ca penele unui cocor. M-am ridicat din pat si m-am du dincolo de geam, sa traverseze oceanul timpului, parasind tot ceea ce aveam dr te mai vad o data!"

L-am ntrebat pe tata: - Nu mergem sa-l vedem nca o data pe Rabi Thakur, nainte ca el sa plece - Desigur, Ru, mi-a raspuns tata. si Euclid vrea sa mearga. - Vino cu fiica ta si cu discipolul.

Astfel ca tata i-a scris Poetului, cerndu-i permisiunea. Raspunsul a fost promp

n timpul vizitei am stat la casa de oaspeti. Se hotarse ca toti trei sa mergem s Mircea si cu mine am iesit la plimbare foarte devreme. Ne-am ndreptat spre te ntrzia. Poate se ntlnise cu distinsul profesor Kshitimohan Sen si ncepuse o fi ntmplat asa. Nu ne parea rau pentru acel ragaz. Ce minunat nceput de zi! A mai tacea gura. Santiniketan ne unise pe amndoi. Pluteam n mbratisarea ad Tata a sosit. - Hai sa mergem! I-am spus: - Eu as merge mai trziu. Am niste prieteni, pe care-i astept.

n realitate, nu era vorba de prieteni. Doream sa fiu singura cu nvatatorul. Ave putut dezvalui n fata altora. Nu trebuia sa ma ntlnesc cu nici un prieten. Nici vreme, de ce sa-mi fi pierdut atta timp pretios cu aceste cunostinte? Aveam un prieteni. Oare numai cu o suta? Dupa vizita la Rabi Thakur, tata l-a luat pe Mircea care dorea sa vada pentru cunoastere. Tata era extrem de fericit cu studentul sau. n muzeul tatei,

Poetul sedea lnga fereastra larg deschisa, odihnindu-se pe un fotoliu si privind flori la picioarele sale. ntorcndu-se, a zmbit. Apoi, si-a ntins mna spre flor - Da-mi-le! Ma privea atent, cu un usor zmbet, plin de ntelesuri, pe buze.

- Asa deci? a spus. Ce-a fost cu flecareala aceea cu sahibul? Ai vorbit mult, nu nu ia seama la o buna parte din ceea ce spune o femeie. Am vazut ct de mult a - Cum ai putut vedea? l-am ntrebat timida. - Ai fi dorit sa nu vad? n cazul asta, ar fi trebuit sa fii mult mai atenta. Mi-am dat seama ca am fost privita pe geam. - Sunt suparata acum ... am spus - Este oare un Nilambari?

- Gndeste-te bine ce fel de suparare. A folosit cuvntul raga. Apucndu-ma d

Apoi murmura un cntec despre Radha, compus de el: "mpodobeste-te cu un m iubirii".

Ma nrosisem. Inima mi se zbatea nebuneste. mi placea gluma, dar ma si ranea tacuta. Mi-a prins parul mpletit si, tragnd de el, m-a facut sa-mi ridic fata. m Picatura cu picatura, lacrimi fierbinti mi se revarsau pe obraji. Mi-a lasat parul - De ce plngi?

Uitasem tot ceea ce doream sa-i spun. Disperata, ncepusem sa-mi caut cuvinte ngropat fata n genunchii sai. El si-a lasat blnd mna pe capul meu, ca sa-mi ma n ceea ce ar fi trebuit sa fie o stare de beatitudine, i-am auzit vocea domoa

- Amrita, esti prea tnara ca sa-ti tulburi mintea asa de mult. Nu e bine pentru s linistit, ca apele unui lac adnc, transparent ca lumina ochilor de corb. Fundul l

are nici un rost sa-l rascolesti acum si sa-l tulburi. n acest suflet netulburat-um singure. Dar fa pace cu tine nsati. Accepta totul cu calm, accepta adevarul fara n tine, radacina ei merge adnc, iar la suprafata vor izbucni flori. Asteapta, nu chatim? - Nu mai locuim n casa aceea.

ntr-adevar, acolo unde locuisem mai nainte, exista un arbore chatim. Rabi Thakur era entuziasmat de joaca aceea copilareasca, dar Mircea o numea "Oare pamntul nu va scrie povestea dragostei dintre o fata si un copac?" Vers creada ca nu era nici un "ism", ci doar fantezie poetica.

Cnd m-am ntors la casa de oaspeti, l-am gasit pe tata furios la culme pentru c ntmplase nimic din cauza ntrzierii mele. Nu pierdusem trenul, nimeni nu er nervos, tata si pierdea simtul masurii si judecata. M-a certat att de rau, nct e Mircea. Privea la mine jenat. n muzica diminetii patrunsese o nota discordanta melodie. Daca ar fi facut parte din nalta Curte a lui Indra, ar fi fost surghiunit pedeapsa. Dar el nu era n gradina paradisului. Se afla n familia sa si fiecare d

n tren, la ntoarcerea spre Calcutta, am vorbit tot timpul de rau despre Santinik

- Institutia aceasta nu va dainui. Ea se va dezintegra, o data cu disparitia lui Ra

Mircea l asculta n tacere, si din cnd n cnd, l aproba. Tata continua sa tune parasit pe Poet si a nceput sa vorbeasca despre poezie. i critica lucrarile si, m mentionat cteva cuvinte pe care le socotea "total inadmisibile" ntr-o poezie. P angajez ntr-o discutie despre meritele literare ale lui Rabi Thakur. Sprijinindupierdusem n reverie. Rotile trenului bat ritmic - tac, tac, tac, tac - ca o melodie venit si mie n minte: "cineva de departe a aparut n preajma mea. Sta tacut, nv ocazia sa ascultam cntecele lui Rabi Tkakur, sau Rabindra-Sageet, cum i se m profesionisti n Calcutta. Asa ca daca, din ntmplare, auzeam unul din cntece inima si ne aduceau lacrimi n ochi. Acest cntec l auzisem cu o saptamna ma voce foarte placuta. l vizitam deseori, pentru ca familia sa era n foarte strnse despre el. n ziua aceea, ntrziasem foarte mult la discutii, asa nct Kalidas-ba traversam Parcul Ramesh Mitra - singura pata de verdeata n ntregul Bhowani gtul sau atrna ghirlandele atinse de supararea despartirii, emannd nepieritor staruia n urechi. Am cntat versul: "Cineva de departe a aparut n preajma mea tacut...", tac..., tac..., tac..., tac... - Amrita. - Da, i-am raspuns. - Priveste-ma, te rog.

Tata s-a ridicat si s-a dus sa se spele. Mircea s-a apropiat si a ramas n picioare

M-am ntors si am privit n sus, catre el. Ne uitam unul n ochii celuilalt. Am ra acum, exact asa cum l vedeam atunci. Agatat de cureaua de piele a cusetei de n ochi. Dupa un timp, amndoi am izbucnit n rs. A aparut si tata. - Despre ce vorbiti? a ntrebat tata. - ncercam sa-mi reamintesc cuvintele unui cntec - si i-am recitat versurile.

- Dar de ce, tu nu poti s-o faci? a spus el, ncercnd sa ma ambitioneze. si a me sau atrna ghirlandele atinse de supararea despartirii, emannd nemuritorul par

- Pe de o parte, cntecul arata durerea despartirii, iar pe de alta bucuria unei leg contradictorii - despartirea si unirea - totusi numai aceste contradictii pot dezva cum erau folosite contrariile n scrierile lui Thakur. Parea plin de poezia lui, to

Dar aceasta a fost a doua oara, n acea zi, cnd tata strica ritmul. Ce nevoie era n care Mircea m-a privit n ochi, mi-am dat seama despre "nfratirea" despartir momentul acela, am simtit parfumul nevazut al ghirlandei de la gtul sau.

Nu-mi dau seama exact la cte luni dupa ce Mircea venise sa locuiasca la noi s ofensator. Tata trona ntr-un capat al mesei iar mama n celalalt. Era ora prnzu timp ce discuta cu tata filosofie adnca, si-a ntins ncet picioarele ca sa mi le a picioarele, ncercnd sa ma conving ca este vorba de-un accident.

L-am privit putin speriata. Un fior straniu mi-a strabatut trupul si un gnd absu om va pleca? si deodata m-am simtit foarte dezolata si nenorocita. Cnd ceilalti s-au dus, i-am vorbit pe un ton aspru: - A fost un accident? Eu nu cred. - Nu, n-a fost un accident, a replicat el calm. - Hm, ar fi fost cel putin un pranam. - Cum ti-ai fi dat seama? si atunci, cu nonsalanta, si-a ntins piciorul din nou, lipindu-si-l de-al meu.

- Ce impertinenta, ce ndrazneala! Sa presupunem ca l-ai fi atins pe tata. Ce te-

- Ha-ha, si-a rasturnat el capul pe spate rznd. Crezi ca nu pot deosebi picioar

Asta se ntmpla n urma cu 42 de ani. si, minune! ntr-adevar, minune! Stau n Poarta o camasa descheiata la primii doi nasturi - ceea ce-mi permite sa pot ved se odihnesc pe masa dar nu ndrazneste sa le atinga pe ale mele. ncerc cu greu si simplu mi lipseste puterea. E imoral? Savrsesc un pacat? Ce-ar trebui sa fa barbat, daca nu-ti este ruda. Poti sa te simti rau daca o faci". Desigur, ea spune vine. El nca nu si-a retras piciorul, l atinge foarte apasat pe-al meu, chiar si ac - Ma, nu ai pe nimeni caruia sa i te destainuiesti? Nu poti sa-i vorbesti surorii,

O mna rece mi se asaza pe umar. Mi-am revenit din toropeala amintirilor. Nor

n 1930, lupta pentru libertate atinsese punctul culminant, n amndoua planuri tulburari izbucneau n mod constant la Presidency College. O data, studentii au directorul colegiului era Stapleton. Cu toate ca de obicei Stapleton si tata nu se Un student fusese lovit de focurile de arma ale politistilor si colegii sai se hotar Stapleton. Cnd strigatul "vrem sngele lui Stapleton" vibra de-a lungul corido scoata pe Stapleton din multime n siguranta, daca Stapleton accepta sa-si cear imediat de acord. Dar ndata ce s-a aflat n afara multimii, si-a schimbat gndu englez a declarat: "Voi merge mai nti acasa, iar scuze mi voi cere mai trziu dar Stapleton nu i-a permis. n timp ce tata se lupta sa coboare, Stapleton l-a pr acolo si a cobort numai n camasa. Binenteles ca Stapleton a trebuit sa-si cea Stapleton, n special partea caraghioasa, cnd se agatase de haina lui, povestind totii n hohote. Mircea a hotart ca trebuie sa mearga sa vada Revolutia. A dou se scurgea, dar noi nu aveam nici un semn de la el. Mama era extrem de ngrijo altuia, si asta o apasa greu. Cnd Mantu era pe punctul de a informa politia, fiu praf, cu dezamagirea ntiparita pe chip. Fusese peste tot unde erau pichete. Stra aventurii, dar nici o nenorocire nu-l atinsese. Cineva aruncase dupa el cu o ulci prins, dar din nefericire nici aceasta nu-l lovise. Nu i se ntmplase nimic care nelinistit la gndul explicatiei pe care va trebui s-o dea atunci cnd cei din tara India a izbucnit Revolutia?"

Se ntreba cum va reusi sa-i convinga pe prietenii sai ca ntr-adevar a fost n In tara ciudata. si mai exista un subiect de ngrijorare: nu se bronzase suficient. A

pe o cuvertura, acoperindu-si fata cu un prosop. Soarele tropical l-a ars att de uneori foarte cruzi, astfel ca ntmplarea lui a devenit pentru noi un motiv de d ntelegatoare, dar mama se arata foarte tulburata din cauza lui. "Baiatul asta se ngrijeasca de un copil obraznic al Europei, mai ales cnd mijloacele ei de com procurat alifie Chandsi, cu care Mantu l-a uns pe Mircea pe spate. Mama supra Mantu traducea admonestarile mamei n engleza. Mai trziu, tata i-a spus lui Mircea:

- Draga Euclid - vorbea foarte serios - cnd te vor revedea cei din tara ta, vor s cte ori vei deschide gura. Cel mai important lucru va fi schimbarea produsa n adevarata transformare va veni prin studiu. n ce priveste Revolutia, nu e nevoi se afla peste tot n India. Gazele lacrimogene, pichetele si baricadele nu sunt at familiei noastre, ca unul dintre noi; chiar acest fapt este o revolutie. Oare ar fi f vremea aceea, sotia mea ar fi trebuit sa-si ascunda fata sub valuri, cnd ti se ara colegiu de baieti, oare ce-ar fi patit? Acum s-ar fi aflat n spatele unei draperii, si vigilenta de o soacra. Ea ar fi trebuit sa ramna legata numai de treburile cas care le folosesti ar fi fost tinute separat. Daca atingeai mncarea altcuiva, s-ar f ceva de neatins, nfasurat ntr-o complicata retea de prejudecati. Comparnd to aceasta casa, chiar acum.

Fusese organizata o mare ntrunire literara. Era prima oara cnd ma aflam n si adunari att de nalte. Subiectul dizertatiei mele: "n ce consta frumusetea?" Es omenesti? Nu era nevoie sa fac o pledoarie ermetica. Frumusetea nu poate fi o observa. Este fardul albastru ce le acopera ochii si chiar mintile, cel ce face ca

Oricum, am trudit din greu ca sa scriu aceasta lucrare. Tata era destul de critic scris si rescris. ntr-un trziu, am fost n sfrsit n stare sa construiesc ceva, ce c prezideze aceasta adunare, dar nu a reusit sa vina. Cazuse bolnav, la Hyderabad neplaceri, prin nerespectarea promisiuniii. Nimeni n tara asta nu ar fi ezitat saaceiasi oameni, care se aratau att de nerabdatori sa-l ntlneasca si care vorbea vocifereze mpotriva-i, cu viclenie, pe la spate. Tata suferea si el de aceasta am atractia lui fata de Rabi Thakur nu avea limite. Discuta ntotdeauna despre poe calitati ale geniului sau. Totusi, un nesfrsit suvoi critic se scurgea continuu, de fost responsabila pentru toate greselile lui. Astfel s-a ntmplat si la ntrunirea a calomnioase despre Poet. Eram trista, cu toate ca aveam motive sa ma entuzias lucrare n fata unei astfel de mari adunari. A trebuit desigur sa recit ndelung po Senatului. n ziua aceea, la ntrunire, eram cea mai tnara figura literara, iar cea Mankumari Basu, nepoata a lui Madhusudan Dutt. Purta sariul alb, de vaduva, diferenta ntre doua generatii ! Mircea ar fi trebuit sa vada asta pentru a realiza

ntorcndu-ma acasa, l-am gasit singur ntr-o pozitie meditativa. Nu avea aici r i-am sugerat sa mergem sus, pe terasa, pentru a discuta. - De ce esti asa de trista? a ntrebat deodata.

Nu stiam ca raspunsul meu l va face si mai ngndurat. I-am relatat tot ce s-a ponegrit pe degeaba. Oprindu-ma la mijlocul discutiei, a spus deodata: I-am replicat cu mnie: Era mai agitat dect mine si mi-a spus:

- Cum poate o fetita ca tine sa iubeasca att de mult un batrn septuagenar? E a

- De ce crezi asta? Devine cineva nedemn de dragoste, numai pentru ca este ba

-Lasa-ma sa-ti explic, Amrita. Sau nu te cunosti pe tine nsati, sau te nseli sing sau stii totul si atunci minti.

M-am simtit tare nefericita si i-am zis: - Mircea, ma doare capul. Esti dragut sa ma lasi singura?

Tata mi-a spus: "nvata putin franceza de la Mircea. Nimeni nu este desavrsit, mi desavrseasca educatia ct mai mult cu putinta. Anadi Dastidar mi dadea le pictura, un profesor din Goa ma nvata vioara. Astfel ca desavrsirea educatiei altceva. Nu eram perseverenta, mi placea sa stau pe pervazul ferestrei, cu o ca tara ndepartata. Totusi se hotarse ca eu sa-l nvat pe Mircea bengali si el pe m cunostintele noastre nu prea progresau. De ce? Cine stie de ce? Stateam n cam dimineata devreme, si pna la lasarea noptii, citeam poeme de Balaka- lui i pla aceste poeme ntr-o limba straina? El ntelesese un poem care-i placuse foarte m cnta, nsa nu poate face nimic altceva. Mie mi-ai daruit numai o voce, asa ca p

Omul nu este niciodata multumit cu tot ceea ce a primit n dar. El nsusi este un transforma necazul n fericire. Am citit poemul dar nu eram suficient de matura si fericirea se pot amesteca ntre ele.

Cteodata citeam mpreuna pna la 11 noaptea. Niciodata tata sau mama nu au muta, nu stiu de ce - probabil pentru ca oamenii puteau cleveti. Am observat cu sfredelitoare a surorii mele de unsprezece ani. Sabi este un copil minunat dar s toata lumea o iubeste pe didi, adica pe mine. Acum, simtind ca si Mircea trecea lui". Este foarte bine. Mircea va nvata astfel mai mult dect o face cu mine. Le

Cteodata luam lectii de sanscrita de la tutorele meu Gourmohan Grosh. Mirce sa mi-o ia nainte. Era perseverent. Eu, nu.

n casa noastra, traiam mpreuna cu multa lume. Unii nu ne erau rude apropiate i simteam la fel de apropiati. Dintre ei, unchiul Mantu ma iubea cel mai mult. cteodata, nu ca sa studieze, ci pentru a discuta si glumi. l tachina tot timpul p Gourmohan sosi, proaspat mbaiat si cu semnul de santal pe frunte. Arata foart venit si a ngenuncheat n fata lui; mpreunndu-si minile ca pentru rugaciune

- O, adoratule profesor, sunt un pacatos, lasa-ma sa-ti ating praful picioarelor jenat, Gourmohan si le trase sub el. - Astmpara-te! Ce-i cu joaca asta copilareasca? Amndoi am izbucnit n rs, urmarind aceasta reprezentatie ca la teatru. Rsul pe care obisnuiam sa le fac. Asa ca, atunci cnd am urcat, matusa s-a ncruntat zi- doua. Dar chiar din momentul sosirii, am observat suspiciunea din ochii ei. - De ce toate aceste chicoteli, cu acest arogant sahib? Dar si eu eram insolenta: - Care sahib? Nu are un nume? - Nume! Nu fi obraznica cu mine! Naren-babu (adica tata) ti-a sucit mintile cu

- Ah, domnule, nu vrei sa salvezi un pacatos? ntreba Mantu, mai-mai sa-ti faca

Am lasat-o sa spuna ce-i place. Nu voiam sa ma cert cu ea. Era mai bine sa ma

Holul din fata camerei lui Mircea ducea la veranda, asa cum am spus si mai na scrisori. Postasul lasa acolo corespondenta - cutia era ncuiata. Eu pastram chei mai sosit. Postasul trece la ore regulate, asa ca nu era nevoie sa deschid cutia p ori pe zi mi spuneam: "De ce sa nu ma duc sa vad daca nu e vreo scrisoare n c linistita. Toti si faceau siesta. Totusi nimeni nu dormea n timpul zilei, toti pre ma duc dupa scrisori. stiu de ce ma duc. Sunt n stare sa ma cunosc. Cum as pu proasta sau mincinoasa. stiu ca nici una din variante nu este adevarata. Azi sim scrisori. Sa da o lupta n mine, lupta dintre bine si rau, ca aceea descrisa de Ban

"Niciodata nu te duci dupa scrisori. Vrei sa-l ntlnesti pe Mircea". Partea cea r sosi o scrisoare". M-am dus si am zavort usa. Eram hotarta sa ma salvez de m am nceput sa citesc cu glas tare un poem: "Tu esti un pelerin n drum spre un templu ndepartat Eu sunt un copac, mi ntind umbra spre a saruta pamntul pe care pasesti, O, pelerinule, mpart cu tine pedeapsa, La picioarele tale mi depun florile si tamia. Eu voi ramne la marginea drumului, ca martor al trecerii tale

Dar acest poem nu-mi este destinat; e pentru mama. Ea seamana ntocmai cu a drumul tatalui meu, pentru a-i alunga oboseala. Nu dorea nimic pentru ea nsas ntotdeauna propriu-i confort. Viata mamei este sublima, totusi nu doresc sa fiu Poemul Sabala (Femeie puternica) reflecta aspiratiile mele. mi voi construi sin nu aveam puterea, forta, inteligenta! Ma simteam nvinsa. Deodata am simtit c nceput sa strig: "Da-mi forta, o, da-mi forta! Fa-mi mintea puternica, nct sa a pot ndura cele mai cumplite blesteme ale lumii". Cntecul mi se derula mai de necazuri omenesti? Am simtit o vlvataie revarsata asupra mintii si a trupului m caldura. mi place aceasta fierbinteala!" - "Atinge-mi inima cu focul acesta si purifica-mi viata prin suferinta".

Ca un somnambul, nu mi-am dat seama cnd am cobort scara si am ajuns n h perdeaua ridicata n mna. M-a ntrebat: - Nici o scrisoare? - Nu, sunt dezolata. - A cui scrisoare o asteptai? - De la cineva necunoscut. - Dar de la cine? - Nu stiu si de aceea asteptarea este mult mai dulce. (i dadusem un raspuns ca N-a nteles. Arata ncruntat.

Ce se va ntmpla - ma ntrebam - daca va trebui sa traiesc cu aceasta persoana ramne nespuse si va trebui sa consult dictionarul mult prea des. Dar ce gnd a cu el toata viata mea? El va pleca peste cteva zile. si eu ma voi casatori si voi pot gndi la nimeni cu care mi-ar placea sa traiesc toata viata. - Nu vrei sa vii putin nauntru, Amrita? Am o carte pentru tine.

Era pentru prima oara cnd mi oferea un dar. Am luat cartea din minile lui. S franceza: "Amitie".

Stateam n picioare, la fel si el - nu aveam curajul sa ma asez, cine stie de ce - s cu spatele spre el. Oare asteptam ceva? Se va ntmpla ceva ciudat? Era foarte puna mna pe umarul meu dar nu a facut asta. Exista un mic spatiu liber ntre m cu ntregul meu trup. n mintea mea i simt chiar atingerea. Ciudat. Golul nu es eterul, dar cred ca trebuie sa fie acela ce ne apropie cu o mna nevazuta. n juru parfumata adie deasupra florii obosite de seara, umplndu-i ramurile de o nem Ma aud strigata de sus: - Ru, Ru! - Vin, mama!

Mircea are 23 de ani si eu am 16. Dar amndoi suntem putin prea seriosi pentru

"unchiul cel mare". Dar cine m-a transformat n "unchiul cel mare"? Cine altul "unchi". Ei vorbesc ntotdeauna despre ashtanga yoga. si fiecare din aceasta ca meu discuta cu el despre misterele Tantra, deveneam nerabdatoare. stiu ca baie multa usurinta. Aveam dorinta sa devin odata si-odata o initiata, dar acum nu m seriozitatea lui Mircea avansnd att de rapid. Nu ne ntlneam mai des, dupa c mi-a spus o poveste fantastica. Un om a fost spnzurat. Acesta avea o iubita. n gtului sau, s-a gndit la fata. Dupa multe luni, fata s-a maritat. Ea a dat nastere nu era tatal copilului. N-am prea nteles aceasta poveste fantastica. Eu as fi vru putin, asa cum faceau ceilalti'? El nu ma lauda niciodata. Dimpotriva, ntr-o zi - Crezi ca esti foarte frumoasa? - De ce sa cred asta? Altii o cred. - Care altii? - Hai sa ne plimbam pe strada. Ai sa vezi cum se ntorc oamenii dupa mine.

- O, asta e normal, pentru ca rar au prilejul sa vada o tnara. n aceasta tara, str european venit aici, mai ales la prima sa vizita? Absenta femeilor de peste tot.

- Dar de ce? Femeile se deplaseaza n litiere, n trasuri, iar acelea care au masin mearga pe jos? - Asa merg n alte tari.

- N-au dect! Tu nu poti distinge daca sunt bruna sau blonda? Tata, Sabi, eu, M Jharu? - N-as putea spune. - Bine, e de ajuns. si m-am ridicat, semeata, sa plec.

-Te rog, te rog, stai jos. Lasa-ma sa te privesc cu atentie, ca sa pot face distinct

M-am strmbat suparata. El avea nevoie de un microscop, pentru a putea sa va

- Stai jos, Amrita. Nu vreau sa te vad doar pe dinafara. Vreau sa-ti vad sufletul

De data aceasta, am nceput sa spumeg de furie. "Marele unchi" e n stare sa n Paramatma. Asa ca l-am parasit n graba, dezamagita si cu inima sfarmata.

Ma examinez ntr-o oglinda de perete. ntr-adevar, nu pot fi sigura daca sunt fr evidenta. Milu a intrat si ma ntreaba surprinsa: - La ce te uiti cu atta insistenta?

- Priveste, Milu, n acest imens subconstient al nostru exista attea varietati de stil? Am putea att de usor sa ne mbracam n mod diferit, pentru o schimbare. Milu spuse:

- ntr-adevar, ghagra din Rajputana este minunata. Stilul Maratha de a purta sa

Un timp, mpreuna cu Milu, am facut noi desene pentru bijuterii. n acele vrem modelelor vestite, nici frumoase si nici artistice. Cu doua generatii naintea noa

Renvierea gustului artistic a nceput n casa lui Thakur. n decoratia interioara n locul imitatiilor vestice de mna a doua. Aceasta se numea arta orientala. Ste si cu mine eram doua novice, totusi am copiat si noi modele n stilul vechi, folo filigranele de argint din Orissa ne captau n special imaginatia. Ct de ieftin era era niciodata folosit de clasele nalte - numai nevestele de tarani si de muncitor n afara de clasa, purtnd argint. Mai trziu, a devenit o moda. n ziua aceea, ne-am hotart sa ne mbracam ca fetele din Orissa. Ne-am facut

argint. Mama avea un sinthi, ceva ca o diadema. Nu mai este acum la moda. U partea de mijloc a parului, iar celelalte parti se prind pe laturile capului. De par ziua casatoriei sale, mama a purtat sinthi. Ochii tatalui meu nu au obosit niciod pentru totdeauna de aceasta piesa de podoaba. Dar mama nu a mai purtat-o nic pretext, reusea sa ma faca s-o port eu.

n ziua aceea, am purtat sinthi-ul. Mi-am pus un sari din Orissa, de un galben s cercei. Mi-am frecat fata cu polenul mirositor al florilor kadamba renuntasem la toate articolele straine. Folosisem altadata crema demachianta d atins de ele. Era sezonul polenului de kadamba, nsa floarea aceasta se deschid

- Draga Ru, a fost o idee buna sa renuntam la sapun. Tenul tau s-a facut mai fru

- Taci din gura! am spus, suparata, spre marea consternare a devotatei mele pri sa remarci niciodata nfatisarea mea, mi pot veni idei rele.

- Cum asa? a replicat ea, putin nedumerita. nteleg ca nu trebuie sa folosim pud le face mai stralucitoare? Alta nu este de provenienta straina.

- Oh, draga Milu, nu am curaj, nu am curaj, i-am spus, concentrndu-ma sa-mi Meghaduta. Draga Milu, costumele noastre ar fi perfecte, daca am gasi un lotu - Ce-ai face cu un lotus?

- Nu e vorba de un lotus obisnuit. Mi-as dori un lila-kamal (lotusul cu coada lu tineau n mna cnd si ntlneau iubitii). Miresele aveau un lila-kamal polen de lodhra. nnodat n par, purtau kurubak, de urechile lor gratioase atrn fixate flori de neepa, ce nfloresc la simpla ta atingere, o, norule.

- Ce floare este aceasta, kurubak? ntreba Milu, dezorientata de atta sanscrita. - De ce nu? De ce o floare nu poate fi mentionata n poezie doar pentru ca este

- Vai, vai, e posibil? Bak este comestibila, poate cineva sa scrie poezii despre o

- De ce nu citesti disputa din revista Bichitra, dintre Rabi Thakur si Sarat Chan subiect de arta. - Asa deci? Dar toate florile au o anumita ntrebuintare. - De exemplu...

- Sa se transforme-n fruct, draga mea. Asa cum si tu esti o tnara fata ca o floar

Dar nainte sa termine, intra verisorul nostru Arun. El ne era verisor si prieten. fluierul ca pe un mic baston, ramasese n picioare, fixndu-ne mbracamintea s - Ce se ntmpla? Unde va duceti? - De ce? Nu putem fi frumoase si acasa? - Desigur, puteti. Dar spuneti-mi, n ce consta frumusetea? - Hm, si-a pus sinthi!

Cita titlul lucrarii mele. Apoi a nceput sa-mi dea trcoale, cercetndu-ma pe to

A nceput sa murmure un cntec din poemele Vaishnava, ale lui Thakur, unde mpodobiti-ma cu un colier de perle, puneti-mi sinthi pe frunte. Legati-mi suv ghirlande de champak".

Cntnd si dansnd n jurul meu, ma trase de coc si o ploaie neagra ca cerneala pravalindu-se la vale. Chiar n acel moment toti trei ncercam sa ne uitam n og ncurcati. Mi-am spus: "Nu te necaji, micuta fata, unchiul cel mare te-a smotoc

Patrund evenimentele anului 1930 unul cte unul. Nu stiu cum de reusesc. Scen

prin fata ochilor mei nchisi, ca la cinematograf. As fi putut scrie asa n urma c ntreaga mea viata s-ar fi schimbat. Att amar de vreme n-am stiut ca de-a lung cu cerneala invizibila, ntr-o limba nevorbita si cu o voce neauzita. Dusi sunt a

n tot acest timp, scenele acestea au zacut amutite, zavorte cu numeroase ncu am simtit o parere de rau ascunsa n mine. Dar n aceasta dimineata, doar un cu spus mamei ca m-ai sarutat numai pe frunte" -, o minciuna rostita de un copil acestei pivnite inaccesibile - prin aceasta usa deschisa a iesit Bhairava pot auzi n trecut si cu altul n prezent. Danseaza fara ncetare - trop-trop-trop-trop - val smaraldele si diamantele experientei mele zac raspndite peste tot - furia tropai

Nataraj, nceteaza-ti dansul! Apropie-ti picioarele, devino Krishna, tinnd o sco mini ale tale, departeaza toate aceste necazuri. Sau vino sub forma lui Vaman zdrobeste-l, lasa-ma sa dispar sub picioarele tale, Krishna. Nu poti deveni ierta alunga ntunericul? Alina-mi inima nfierbntata, o, Kesava, asa cum altadata a la vederea animalului sacrificat. Reda-mi libertatea, reda-mi libertatea, sterge a Vreau sa ma trezesc aici, n viata mea de fiecare zi, n minunata mea casa, n in

Iata-l aplecat deasupra lampii de gaz, fierbndu-si cafeaua. Lampa de gaz este bucatariei. Jharu este bucatarul nostru dolofan, foarte negru. Un par cret creste pune pe el o bluza, refuza sa intre n rndul oamenilor civilizati. El i ofera zah cafea dupa fiecare masa. Pot sa-l vad. si-a scos batista din buzunar si a apucat c Jharu l urmeaza. Pe fata sa alba, pe ramele ochelarilor s-au format picaturi de Mircea a pus ceasca pe masa si s-a asezat pe un scaun. Vaporii ies din cafeaua aburinda si umezesc ramele negre ale Ochelarilor tai Acea dimineata ramne asteptnd Undeva n nesfrsitul albastru.

n drumul nostru spre biblioteca, am nceput sa ne certam din nou si totul s-a sf lucram la catalogul de carti. Mircea a spus: - Deci asa, nu vei vorbi? - Am spus eu asta? - De ce te-ai purtat asa ieri? - Ce-am facut? - Ce prostie, Mircea! El este ruda noastra - tu nu esti.

- Nu, daca te porti asa, nu voi vorbi niciodata cu tine. si oricum, de ce te necaje

- Sunt cruda, fara inima si nici nu stiu sa ma port. Daca asta nu este nsusi raul,

- Tu si cu Milu ati plecat mna-n mna si umar lnga umar cu Arun, dar daca e

Mi-am amintit sfatul mamei, pe care mi l-a dat pe cnd eram fetita, nainte de a ne viziteze des. El era mult mai n vrsta dect mama. Nu stiam exact cti ani a mari. Avea maniere elegante si era bucuria familiei. Toti l placeau. Casa noast ma ia pe genunchi si sa-mi spuna povesti absurde. Eram o copila n rochita, asa strecurndu-si mna lui grasa pe sub rochita, voia sa-mi atinga snii proaspat n sa fie. A doua zi i-am spus mamei. socata si scandalizata, ea a exclamat: "Oh, d Nu-i voi mai permite niciodata acestui haramjada sa-mi intre n casa". Mama n Datorita ei, n casa noastra nimeni nu putea folosi cuvinte vulgare. Auzisem pr

haramjada sau sala, dar niciodata n casa noastra. Ne nfioram cnd astfel de v oara cnd am auzit-o pe mama folosind un astfel de cuvnt. Era att de suparat indignarea. Mama mi-a spus: "Ru, indiferent cine-ti va face nca o data acest lu nici unui alt barbat, chiar daca este ruda apropiata, nici macar sa te atinga. Este barbat, asta poate provoca un mare necaz, te poti mbolnavi, sanatatea se duce cred chiar totul, asa ca am ntrebat: "Dar de ce sa mor?" - "Nu pot intra chiar n trebuie sa fie foarte atenta". Mama are dreptate - mi-am spus. Unii oameni se p mare, am observat cum creste pofta chiar n ochii barbatilor distinsi. Astfel de Kamal-babu, care era att de educat, unul din cei considerati culti sau "elita". M dinafara multe dintre poemele sale. Totusi, ma necajea atunci cnd eram singur mna, faceam curatenie n camera de oaspeti. (Nu eram niciodata multumita de vazndu-ma ocupata cu munca menajera, a nceput sa recite un poem de Rabi T femeie, poti dubla gloria unui rege cu atingerea minii tale, totusi glorie tie, ca

De ndata ce un poem ncepe sa fie rostit, mintea mea se porneste navalnic, asa cnd deodata, Kamal-babu m-a mbratisat pe la spate. Surprinsa de acest atac, m trecuse pe lnga mine. Cnd i-am destainuit mamei ntmplarea, aceasta spuse: de ajuns ca sa devii un gentlemen".

Acum realizez ceea ce spunea mama: stiu ca exista o lume necunoscuta, nevaz ntelegere a pacatului se dezvolta n mine. Are dreptate. N-ar fi trebuit sa-i perm el este ca un frate, dar nu-mi este frate. Ma gndeam la toate acestea cnd, deo Mircea privindu-ma fix. Spunnd "Iarta-ma, iarta-ma", mi-a luat palmele n m linistita, ca un tablou.

El nu mi-a lasat minile - palmele mele erau strivite ntr-ale lui - mi le presa cu am stat asa? Cine stie? Am ncercat sa-mi eliberez minile dar n-am fost n star rog. Cui ma rugam oare? Mie nsami? Totusi nu doream sa fug. As fi vrut sa m catre el - ramasese mult spatiu ntre noi. Se gndea ca as fi ncercat sa scap. - Opreste-te, Mircea, opreste-te! Mi-ai zdrobit minile. M-ai ucis.

si-a ridicat fata. Am privit la el fascinata. Nu voiam sa ma misc de lnga el. Un astea nu erau, cu siguranta, semnele unei boli - un fluture parea sa- si fi desfacu putut sa zbor cu usurinta acum. Mircea si-a ngropat din nou fata n minile me pareau una cu pamntul, am ramas fara cuvinte, tintuita de greutatea unui sarut

Noaptea aceea era minunata. Razele lunii creionau un mozaic de umbre si de lu Indrapuri - un paradis. Stau pe terasa - ceasul bate - una, doua, ding, dang. Lun Stau singura aplecata peste balustrada. Nu mi-am legat parul, asa ca suvitele ca privesc. Ca si Narcis, ramn vrajita de propria-mi umbra. Urmaresc umbra trup ntreb uimita: oare cum este mintea ce se afla n acest corp? ntotdeauna ma nt Sankara spune ca, exceptnd sufletul suprem, totul este o iluzie, ca aceasta umb aceste tulpini agatatoare madhabi, atrnnd alaturi, sunt si ele reale. Aceasta no voluptoasa realitate. Ma simt fericita, plina de o inefabila fericire. Am auzit od Acum nteleg ce vrea sa spuna. Mintea mea a devenit una cu lumina lunii, sunt esenta de luna, plutesc pe akasganga (Calea Lactee), Gangele sacru al cerului. stele - priveste arzatoarea capella Brahmahriday, semnul purpuriu de pe frunte tinc, tinc, tinc, tine, tine - nu, nu, acestea nu sunt sunetele clopoteilor, este un p ramne sa cnte pna noaptea trziu. Ca si mine, nu va fi n stare sa adoarma. s imbold al luminii misterioase, necunoscute. Aveam o ncredere netarmurita n sigura de asta -- ba chiar cred ca nu-i nici un pacat n toate asta. Daca era, as fi ori muscaturile viperelor? Aceasta este o gradina de lumina, un cmp de lotusi Ori de cte ori ma gndesc profund la ceva, poezia mi vine n minte si imediat de Poet. Ct a trecut de cnd nu l-am vazut! Dar nu simt nici un ndemn pentru

o promisiune? Fug oare de adevar? Oare eu, n vreo dimineata, privind n sus, s zboare catre tine, mentorul meu. Nu-mi voi apropia niciodata nimic si pe nime adevar?

De cteva zile, nu pot sa scap de aceasta ntrebare. Astazi stiu raspunsul. Raspu treptele bucuriei. Poate oare cineva sa fuga de adevar? Adevarul suporta orice. El este cntaretul. El este cel care cnta aceasta melodie n mine. El este cel ca n mintea mea. Patrund n lumea asta minunata prin cntecele sale. Undeva a sc numai atunci pot sa o cunosc, totul mi devine familiar". El a scris referitor la D fetita - Divinitatea nu-mi este necesara, o fiinta omeneasca mi ajunge. n camera, Shanti ma asteapta pe jumatate adormita. Ma cheama ncetisor: - Nu vii n pat, Ru? - Da, vin.

Sunt n camera mea, unde ma asteapta sora de 11 ani, Sabi, si Shanti, adormite patul meu. Cteodata, dorm si eu pe jos, pe o rogojina. mi place. Sabi e adnc deasupra-i. Pe mica ei fata draguta, ncadrata de suvite de par crliontat, straluc nevinovat scaldat n lumina! Poate fi oare cineva nevinovat vreodata? Sau sunt ntreb. n aceasta dimineata, cnd am iesit din biblioteca, am observat privirea cnd mi-am adus aminte, si o neagra presimtire mi-a tulburat oceanul de bucur rog, nu stiam cui as fi putut sa ma rog. Urechea umana este capabila sa auda nu prea departe. Este oare vreo ureche capabila sa capteze sunetele, orict de depa gndesc la nvatatorul meu? Cine esti tu, cel ce a facut sa curga acest ru de bu comoara pe care-o caut! Nu ma lasa sa merg mai departe cu mna goala. Ochii vnataie la mna. O ating usor cu cealalta palma, dar ea creste, creste nencetat cazuta la pamnt, ranita; si Mircea a plecat.

n ultimele zile, ne-am ocupat de catalogarea cartilor tatei. Tata mi-a spus ca da facem o lista a cartilor. Tata are o biblioteca mare: sase sau sapte mii de volum stateam mpreuna cel putin patru ore, dimineata, si apoi, dupa-amiaza, mergeam zi, cel putin 7-8 ore eram mpreuna. Totusi, putinul timp pe care mi-l petreceam Parca as fi fost legata de el cu un fir invizibil. Poate sa se rupa oare acest fir? D spus-o niciodata. Nu i-am dat niciodata ocazia de a-mi cunoaste gndurile. Asa care sa-i dea sentimentul de ncredere n mine.

Cnd eram mpreuna, discutam despre diferite carti sau poeme. Citisem niciodata n stare sa-i spun de ce. Motivul era un pasaj care-mi umpluse mintea ce ramne fara hrana de zi cu zi - cum puteam eu sa stiu ce nseamna asta pentr foame. Mama a fost ntotdeauna lnga mine, cu mncare buna. N-am putut nic ca erau alte nevoi ale trupului, dar ele nca nu ma faceau sa le simt. Lumea ace priveste foamea mintii, eram ntr-adevar ignoranta. n frumuseti, culori si mire spus: - Nu-mi place aceasta carte, si am mpins-o spre el.

- Ia sa vedem, a spus el si a ntins mna ca si cum ar fi vrut sa ia cartea, dar mtras spre el. ntr-o clipa, mnata de prejudecatile si de tabu-ul vrstei - cu toate rusine sa o spun chiar si acum...l-am palmuit pe obrazul sau alb, degetele mele privit cu ochi consternati. inndu-ma puternic de ncheietura, mi-a spus cu vo - Cum poti sa ma lovesti? - Ce altceva as putea face?

- stii oare ca n tara mea, daca o fata i face asa ceva unui barbat, aceasta este c

- Dar aici nu esti n tara ta. - Bine, atunci voi pleca mine si nu ma voi mai ntoarce niciodata. - Iarta-ma Mircea! N-am facut-o intentionat. - Oh, ce vrei sa spui?

Teama a izbucnit n mine ca o flacara, cuprinzndu-mi sufletul. Ce-am facut? m

Parea chiar mai surprins. Nu stia ce ma mpinsese spre aceasta neasteptata gros

- Sunt obiceiurile noastre... gndurile noastre, de modestie si castitate, dobndi mna ca unui robot. ti spun adevarul, Mircea - am zis, nghitin fel.

N-a trecut prea mult pna cnd s-a clarificat situatia. Ma simteam plina de cain repeta gestul". Dar el devenise grijuliu, precaut. Ma trata ca pe un obiect fragil

Am facut pace. mi venea greu sa gasesc o iesire. Daca ma doreste att de mult relatiile dintre barbati si femei erau ntr-adevar reduse. Dar treptat ceata se ridi constient, ci mai mult intuitiv. Cnd razele soarelui cad pe floare si o fac sa-si d pentru obtinerea fructului. Asa si dragostea, luminoasa, calda, minunata dragos astept nerabdatoare.

Totusi nu stiam n ce directie ma ndreapta. Femeile indiene au canoane rigide nici eu nu eram libera de canoane. De exemplu, indienele nu pot iubi pe nimen considera ca savrseste un act degradant. Totusi exista femei care se dau n vn exista ctiva termeni "tehnici" pentru ele, asa cum ar svairini... unui mosneag, suferind, i spune iubitului ei: "Setea care poate face un om sa s Am observat ca ea are o oarecare afinitate cu omul nfometat din cartea lui Knu setea pentru apa. Orict de saraci ar fi, au desigur cana n casa. Stnd si dezbat melodie: "Am setea n ochi si setea mi creste n piept". Nimeni nu poate vorbi Thakur. Lupta dintre bine si rau mi rascoleste tot timpul fiinta, totusi mi-am fo corpului constituie un pacat daca o atingi? De pilda, n fiecare zi, cnd stateam Poate fi asta un pacat? Imposibil, nu poate fi un pacat sa atingi picioarele, cuiv atingi minile. Ne strngem cu totii minile - mama da mna cu profesorul Tuc biblioteca, i-am spus: - Mircea, poti sa-mi iei mna. si mi-am ntins-o spre el.

Mi-a prins-o cu amndoua palmele. Am nteles acum de ce bratul e comparat c floare. Dar mna lui peste a mea parea foarte alba, ntr-adevar. Am privit cu oc nfometate si si-a lipit fata de el. De la umar spre palma, i-am simtit buzele cum sau eu devenisem ntreaga mna. Toate simturile mele erau concentrate acolo s acela. Nu mi-am dat seama ct timp si-a tinut mna mea lipita de piept. Pieptul umarul meu. Nu statea, se misca mereu. Treptat, mna mea s-a transformat. Nu materie solida a disparut. S-a prefacut ntr-o strafulgerare din infinitul cer. Toti si danseaza asemenea planetelor si constelatiilor - planete, stele, luna si soarele Aveam ochii nchisi si lacrimile mi curgeau pe obraji. - Mircea, Mircea, Mircea, ce s-a-ntmplat? Ce e asta?

Perna mi este plina de lacrimi, nu sunt n biblioteca locuintei noastre din Bhow Totusi, ce ciudat este ca mna mea pastreaza nca aceeasi acuta senzatie, ma n sa ma-ntorc si-mi vad sotul sprijinit n cot si privindu-ma: - Nu vrei sa-mi spui ce ti s-a ntmplat?

Suntem casatoriti de 38 de ani. Am fost o sotie buna. Suntem n relatii perfecte fie rusine!" m-am gndit. De ce trebuie sa-mi rascolesc toate astea dupa attia a

spuneam asta, am avut un semn din profunzimile ntunecate ale sufletului meu sufletul tau. De ce am fost uitat pentru atta vreme? De ce? De ce? De ce?"

De cteva zile, familia mea traia unele tulburari. Matusa adusese n casa noastr ani mai mult dect mine, dar eram prietene. Aradhana era tare draguta. Un tna Provenea dintr-o familie saraca, orfan de la tara. Dar era bun la-nvatatura si foa Aradhanei, patronul, protectorul si mentorul sau. Asa ca tatal Aradhanei a hota hotarta pe vremea cnd Aradhana avea numai 12 ani, dar au stabilit sa mai ast maritisului. Traiau n aceeasi casa, asa ca se vedeau des. Dar Aradhanei nu-i pl camera, Aradhana pleca de ndata. Daca Jatin i scria o scrisoare, ea o rupea n nici o fata si nici un baiat nu ndrazneau sa discute despre casatoria lor, sau sa a ea le spusese adeseori parintilor si surorilor ei mai mari acest of, rugndu-i sa n cu el, spunea ea mereu. Nu pot sa-l sufar" - "Dar de ce? a ntrebat-o sora mai m care promite. De ce nu-ti place de el? Te iubeste att de mult. Ce-ti imaginezi d sa respingem oferta mirelui?" Asa ca, la vrsta de 14 ani, Aradhana s-a casator baiat. Sotul ei ncerca ntotdeauna sa o ncnte si sa o nveseleasca. Era o idola Aradhana spunea ca viata ei nu este altceva dect o mare portie de chinina... ti spune ct am ndurat traind cu acest om, ce suferinta nseamna asta". "De ce? J vehement. Totul este o bataie de joc".

ntr-o zi, gustul amar de chinina a disparut si gura ei a ncercat dulceata mierii. lor. Avea aproape vrsta ei. S-au cunoscut si Aradhana a nteles pentru cine a a Tnarul profesor se numea Soumen. Era nascut dintr-o mama indiana. Ca si ma viciu, dhanna si adharma, si despre vechile traditii ale acestei tari. Toate aceste n-au avut vreo nsemnatate pentru ei n vechea Indie, n timpurile apuse, iar So modern. Asa ca nu facea nici o deosebire ntre femeie si barbat. Dragostea lui e Aradhanei. Totusi, i-a spus ca nu trebuie sa se mai ntlneasca vreodata. Nu do fata de sot. Pe vremea aceea, nu se obisnuia divortul la hindusi, asa ca dragoste conforma unor astfel de reguli. Ea spunea: "De ce sa nu ne ntlnim? Daca Dra doi?" Glumea, binenteles. Soumen era disperat, nestiind cum sa se controleze trimis o scrisoare Aradhanei, ridicnd n slavi fidelitatea si cerndu-i sa fie cred crestina pentru penitenta. El s-a pedepsit singur, nchizndu-se de asemenea n sa-si calce pe inima. - Dar cum i-o vei trimite la mnastirea unde se afla? - stiu eu o cale. Fa te rog cum te-am rugat. stii ca Soumen este pundit putea oare sa scriu chiar eu?

- Draga Ru, mi scrie asa de frumos! Te rog scrie si tu o scrisoare de dragoste p

Ma simteam foarte inspirata. Era pentru prima oara cnd aveam ocazia sa scriu colectie de poeme ale lui Rabindranath -Chayanika. Ideea generala asupra poem distinctie ntre poemele de dragoste si cele nchinate Divinitatii. Oricum selecta dezvaluita"). M-a rugat sa includ n scrisoare un vers care suna asa: "De ce miinterzis frumusetea?" I-am spus: "Esti asa de bine facuta, nct versul asta nu a bombane: "Dar este att de frumos!" Dupa o munca ndelungata si grea, am reu ntesata cu versuri. O realizasem fara greseala. Sagetat drept n inima, Soumen ntlnit-o. Nu pot, binenteles, sa afirm ca aceasta s-ar datora exclusiv calitatii d Pna la urma, au fugit mpreuna. Grija mea era: ce se va ntmpla dupa asta? P special n bengali. Nici nu se putea masura ct de mare este considerata ticalos casei ei. Auzeam mereu ca Soumen a comis acest mare pacat. Ca si cum Aradh determinat pe Soumen sa paraseasca mnastirea. Jatin a scris ca era complet de recupereze fata. El si-a ndeplinit aceasta sarcina. Acum se sfatuiau cum sa ped Daca tata ar fi scris la Universitate, Soumen si-ar fi pierdut cu siguranta slujba.

scrisorii. Daca prin cine stie ce ntmplare s-ar fi aflat ca eu compusesem acea puteam sa-mi imaginez ce-ar fi facut mama. Ar fi izbucnit n plns si ar fi strig ngrozitoare! Oare asta te-am nvatat eu, Ru? Mor de rusine!" Ar fi fost posibil ce-ar fi facut? Nu ndraznesc nici macar sa ma gndesc la reactiile lui. nghet la ce stii din gramatica? Ce s-a ntmplat cu declinarile si conjugarile tale? Nici m te apuci de scrisori de dragoste de 28 de pagini?" Ar fi tunat si fulgerat n asa f si, cine stie, casa din strada Bakul Bagan s-ar fi transformat ntr-un morman de moarte. Singura mea speranta era ca Aradhana avea destula mndrie ca sa nu a de altcineva.

Nu ne-am mai ocupat cu catalogarea cartilor n aceste cteva zile. Nu stiam ce mine. De exemplu, i-am spus ca am trimis poemul meu despre arborele redactori, Sri A., care era si el poet, mi-a scris o scrisoare ncntatoare. Mircea un poet sa scrie o scrisoare altui poet? stiu de ce Mircea este att de plin de nd ce el mi-o repetase de attea ori. Dar cum as fi putut? Nu sunt sigura ca aceasta este dragoste. Trebuie sa aflu ce este. Nu i-am marturisit nici macar prietenei m De unde sa stie ea ce sa-mi raspunda? Nu a fost niciodata ndragostita. Va spun marturisesc numai unui singur om, deoarece numai el mi este prieten si nu num n urma, vorbind despre prietenie, tata a spus ca definitia unui prieten n sanscr este insuportabila". Nu pot suporta sa fiu departe de el. Nu, nu acesta este adev simtit nevoia sa-l ntlnesc. De ce? De ce? Pentru ca nu am vrut sa-l parasesc p dorinta arzatoare de a-l vedea si am strigat: Esti tovarasul meu pentru totdeau A intrat Milu. - Ru, Mircea a ntrebat daca nu cobori pentru catalogarea cartilor. - Da, sigur.

M-am ridicat, mi-am aranjat parul, mi-am facut un semn purpuriu pe frunte. Nu foloseam parfumuri, pentru ca toate cosmeticalele erau de provenienta straina. Mama spunea ca nici nu aveam nevoie sa folosesc parfum, eram mbracam. Atunci de ce-mi mai dau pe par cu apa de trandafir? Ca si cum n-as pasa de el, dar nu este adevarat. I vreau, l vreau.

Cobornd, am simtit o nerabdare n tot trupul. Nu-mi aduc exact aminte de tot un jurnal. Scriu despre ceea ce s-a petrecut cu 42 de ani n urma - nu dintr-o ag stiu daca succesiunea secventelor este corecta - ceea ce atunci a fost nainte sau aceste evenimente sunt toate prezente simultan. Nu stiu daca sunt suficient de e cheama pe alta: cnd Krishna a deschis gura, Arjuna a avut un darshan adunate astfel integral - spatiu si timp. Asta este ceea ce vad astazi. Trecut si pr si Gautami, trebuie sa ma credeti - din cnd n cnd patrund n anul 1930. Asa O viata pierduta pentru totdeanna Dincolo de marile timpului Daca ar fi sa se rentoarca n totalitate nlauntrul inimii Sub forma de lumina si stnd Alaturi de luna si de stele... Acest soare mi va releva Forma universala...

Atunci nu va fi alta cale si ma voi preda, o Doamne, si-ti voi cere binecuvntarea.

Orict de greu mi va fi, nu-mi voi nchide ochii de teama, ca Arjuna. Vreau sa supranatural provoaca n mine o dezordine psihica. Asa ca ma rog: daca este o ma treaca peste acesti 42 de ani. Nu pot sa-mi amintesc liniile fetei lui. Nu pot vad numai o parte din barbia lui alba si o parte din piept, prin deschizatura cam daca undeva, adnc, acea minunata muzica mai ngna nca o melodie, acel pri

Aranjam cartile, scriem nume pe fise si le ordonam ntr-o cutie, muncim n tace Minile i tremura putin, cine stie ce se petrece n mintea lui. Exact ce si cnd s ntmplat. n camera lui sau n biblioteca? Nu pot sa vad. Zaresc numai o ferea fata sa aplecndu-se peste mine. ncerc sa scap, ma lupt cu el, dar de ce? De ce este ca nu ncerc sa-mi pastrez virtutea. Am fost nfrnta. Mircea si-a lipit buze deschis si am simtit gura lui apasndu-ma. ntregul meu trup a nceput sa cnte rostogoleasca pe obraji. Asa sunt eu, nu pot sa deosebesc necazul de bucurie. N minunat este mult mai grozav dect orice altceva ce stiu de atta vreme. Nimen experientele altora. Toate aceste gnduri mi treceau prin minte. Capul mi era de ce l-as avea? Nu am comis nici un pacat. Am ncercat sa-l opresc pe Mircea asta nu este un pacat n tara lor - asa am dedus din toate povestirile pe care mi potrivindu-mi sariul, un cntec a nceput sa murmure n mine: "am nectar n in - Ru, Ru, Ru! ma aud strigata. - Vin, mama.

Trupul mi-a devenit mai usor - nu pot merge, plutesc - de ambele parti ale ume aripi, paunul si-a nfoiat penele si danseaza n mine - zbor spre stele. "Plcuri d tremuratoarele frunze proaspete zefirul depune un sarut". Brusc am ridicat priv balustrada si privindu-ma. n ochii ei nu am distins gelozie sau dezaprobare, ci strafulgerare de teama m-a facut sa transpir: "Tremuratoarele frunze proaspete" destinatie necunoscuta. stiu ca am nevoie de curaj - teama este primejdioasa - a - La ce te uiti asa? Atacul este cea mai buna aparare, m-am gndit, asa ca am spus:

- La ce ma uit eu? m-a ntrebat ntepata. Unde ai disparut tu att de multa vrem

- Nu stii unde am fost? Nu stii ca lucram la cataloage? Shanti a ramas fara repl lacrimi n colturile ochilor?

Shanti era cu cinci ani mai mare dect mine. n curnd, voi avea 17 ani iar ea 2

Nu era frumoasa, dar cele doua sprncene minunat arcuite peste cei doi ochi st luminoasa, clocotind de viata. Fiind saraca, statea mpreuna cu fratele ei la noi. citeasca, dar asta era tot.

Cnd Shanti avea 9 ani, a fost casatorita cu un tnar de 19, care se numea Ram 11, era nca un copil. Unchiul Mantu obisnuia sa spuna ca Ramen crede ca, trez pe masura lui, dar Shanti nu-i putea ndeplini aceasta dorinta, ramnnd un cop pedepsi, Ramen s-a casatorit cu o tnara pe masura lui. Fata aceea era nu numa a devenit peste noapte o sclava. Singura ei datorie era sa-i serveasca pe cei doi barbatului si sa doarma pe podele, n timp ce noua sotie dormea cu el. Cei doi d tntarilor, iar Shanti trebuia sa le maseze picioarele. Shanti nu se necajea facn masam picioarele sotului meu, ceea ce conta ntr-adevar erau tntarii din satul ncasa. Ct timp poate suporta cineva acest tratament? Pna la urma, ea a ncer

Au reusit s-o salveze. Sotului i s-a facut frica, asa ca le-a scris parintilor fetei. K Shanti avea 18 copii. Ar fi vrut sa o trimita napoi la sotul lipsit de inima. Spun singurul loc pentru ea". Auzind asta, mama a luat-o imediat pe Shanti la noi. M sotul ei? Cum poate trai o tnara singura?" Mama i-a spus sa nu se nelinisteasc face un curs de surori medicale. Mama vroia sa o faca independenta. n privint aproape o institutie. Nu aveau numar cei pe care-i ajutase de-a lungul vietii. si Khoka nu erau la fel. Shanti si achita datoria fata de mama prin munca. Trude ce sa faca, chiar si eu. Nimeni nu ezita sa o trimita dupa un pahar cu apa. Dar K avea alte calitati. Nu-si misca nici macar degetul cel mic pentru a ajuta n trebu placea. Asa ca acesta l evita. Tata l-ar fi dat afara din casa, daca mama n-ar fi nimeni. si cu siguranta ca ea era stapna casei.

Biata Shanti era obligata sa duca viata unei vaduve, chiar daca barbatul ei era pentru ea. Binentcles ca statutul ei era mult mai bun dect al unei vaduve. Pute sariuri colorate si brodate, putea mnca orez de doua ori pe zi, chiar daca sotul fi maritat-o, daca lucrul ar fi fost posibil. Oricum, spunea ea, este la fel de buna nu exista nici o posibilitate, caci, daca ar fi fost maritata din nou, s-ar fi comis Ar fi trebuit sa mearga la politie si apoi sa se rentoarca acasa, la Bakul Bagan, Shanti iubea pe cineva, care locuia chiar lnga casa parintilor ei. Shanti era dor a venit niciodata. Era casatorit. si mama n-ar fi permis n ruptul capului o asem ceva n viata lui Shanti.

Asa ca m-am ntrebat: de ce are lacrimi n ochi? Suferise asa de mult, nct ar f teama mi se rasuci inima, si dintr-o data cntecul a soptit: "Mintea mi-i nspaim cum stie Rabi Thakur toate acestea, ntotdeauna? Astfel de experienta trebuie s trebuie sa fi fost ca cele ale lui Mircea, nu ca ale mele. Sunt o femeie - acesta e vis secret". Este un simtamnt de fata, nu de barbat. Vreo fata i s-a marturisit, p ma uit dupa ea n nsemnari. Dar de ce ma gndesc la toate astea? Nu trebuie sa trebui sa-mi fie rusine de mine nsami.

Stateam n fata oglinzii, marginea libera a sariului meu se desprinsese de pe um ridicat bratele si am nceput sa ma nvrtese, cntnd. "Pe lacul tineretii, plutes

Cu cteva luni mai nainte, auzisem acest cntec la Colegiul Presedintiei. l cn gndit ca mi-ar placea sa-l aud din nou. Dar cum as putea sa-i spun asta tatalui cntnd acel cntec". Daca i-as spune asta, ce s-ar ntmpla? Nimic. Tata l-ar a cnti din nou acel cntec". Dar nu l-am rugat niciodata. Ca sa fiu sincera, nici n acum. n fiecare zi, un cntec sau un poem devin mai deslusite mintii mele. Po Desigur, poate. Mai ales acest cntec mi-a devenit limpede pentru ntregul meu intrat. Un punct purpuriu se afla desenat ntre sprncenele ei arcuite. Am simpt radacina parului meu negru. I-am cuprins fata ntre palme si am cntat: "n pol am ntrebat-o: - Shanti, ntelegi acest cntec? "Pe lacul tineretii pluteste lotusul iubirii". - Ai nnebunit? a ntrebat Shanti, nearatndu-se surprinsa de stilul meu poetic. - Atunci de ce nu te duci si tu?

- Shanti, vreau sa nvat sa dansez. La Santiniketan, Rabi Thakur da fetelor lecti

- Nu stii de ce? Mi-ar permite oare tata? Nu ma va lasa sa fac un pas. Aici sunt pentru mine. Dar statutul de prizonier nu este niciodata fericit. Odata, Rabi Tha calitati spirituale dintr-una din piesele sale. Mi-a spus: "Te voi mprumuta de la Maliniei. Simt ca esti ca si ea, ai un cer n minte".

"Un cer n minte"? N-am mai auzit o astfel de expresie. Pna atunci cerul era s cerul a cobort asupra mea si si-a raspndit asupra mintii mele albastrul cel inte

Thakur era un magician al cuvintelor. Putea atinge norii si aduce jos tata sa ma duc? Mi-a spus: Vrei sa-ti petreci viata jucnd drame? Asterne-te p

- Draga Shanti, cnd ma voi marita si voi fi libera, o voi lua pe Sabi la casa me ma opreasca.

Cred ca o fata devine libera dupa casatorie. Binenteles, nu n cazul n care cas este libera? Este mama mea libera? Nu, nu este. Cu cine ma voi casatori oare? va ntmpla niciodata - tulpina lotusului se va frnge. mbratisnd plng. Era suprinsa.

- De ce plngi? De ce trebuie sa nveti sa dansezi? - Nu e asta, nu e asta, am su si alb straluceste. Sunt asezata pe o canapea. n partea opusa, Mircea sta pe pat picioarele. ntocmai asa l vad cnd mi-1 amintesc. l privesc. Pare absent. La c din Whitman, nu voi fi de acord. Cu o zi mai nainte, ma obligase sa ascult trei interminabile. Nu, astazi Mircea nu este concentrat asupra literaturii, nu dorest tigara n scrumiera, ma priveste cu ochi umbriti. si-a scos ochelarii si a nceput nspaimnta cnd si-i scoate. - Din cauza miopiei mele.

- De ce nu pot suporta sa te privesc, Mircea, atunci cnd ti scoti ochelarii? l-am

Sunt foarte tematoare pentru ochii sai. Mi-e teama sa nu orbeasca. mi spuse ap emotie:

- As dori sa te ntreb ceva: vrei sa te casatoresti cu mine? Un nceput de rs mi "Acesta este modul n care procedeaza ei, asa cum am citit n povestirile englez nimeni nu face propunerea de la o asemenea distanta. Baiatul vine lnga fata, casatoria". Ma simteam dezamagita. Nimic din toate acestea nu se ntmpla. St - Vrei sa te casatoresti cu mine?

Singura usa a acestei camere se deschide spre holul de intrare al casei. Deci lum Perdeaua ce acopera usa e mai mult de decor, asa ca ce ar fi putut face? Ma uit as vrea sa ma mprietenesc cu ea. Mircea si iubeste mult sora. Spune din nou:

- Le-am scris totul despre tine, mamei si surorii mele. Vor fi ncntate sa te cun inima a nceput sa-mi bata. Pe masa era un creion si hrtie.

Am luat creionul si am nceput sa mzgalesc. Ce as putea spune? - De ce esti ta mai bine pentru mine sa nu spun nimic, Mircea. Tata nu va fi niciodata de acor Este surprins. - Crezi ca nu vor accepta parintii tai? Dar ei o doresc. - De unde stii? - Ma iubesc att de mult. M-au acceptat ca pe unul de-al lor. - si ce daca? Asta nu nseamna ca ma vor lasa sa ma marit cu tine.

- Amrita, vorbeste doar pentru tine. Cu ei vom discuta mai trziu. Vreau sa stiu

Ramneam mai departe tacuta si-mi spuneam: "Uite ct de putina ncredere are macar n acest moment". Dar nu ma simteam n stare sa vorbesc. Am continuat

- Asculta, Amrita, ti promit ca nu te voi rapi de lnga cei dragi. Voi ramne ai rupii pe luna. Oare ce ne trebuie mai mult? Asta ne va fi de ajuns. Vorbea ncet, vocea lui parea emotionata. - Mircea, ti spun ca tata nu va accepta niciodata Niciodata, niciodata.

- Dar de ce? Pentru ca fata mea este alba? Pentru ca sunt crestin? - Nu stiu exac

- Vrei sa spui ca profesorul este n favoarea sistemului castelor? Este oare vreo sau un budist pentru un filosof? - Desigur, exista. Am scris pe hrtie: de ce ai venit asa de aproape, Mircea, de Rndurile mele au devenit tremuratoare si mi-e imposibil sa deschid gura. El vorbea mai departe. - Daca ceea ce spui este adevarat, atunci de ce ti-au permis sa fii cu mine mpreuna. - Nu stiu. Nu ne putem iubi ca frate si sora? Mircea este socat, ranit, ca si cum n-ar fi putut exista aeeasta posibilitate. - Eu fratele tau?

Ma simteam ncurcata si putin suparata. A permite ca doi oameni sa se ocupe permiti sa se logodeasca. Ce era rau n a ma lasa sa lucrez cu el? Continua sa n altcineva sau pe cine am iubit mai nainte. Negasind alte cuvinte sa-1 linisteasc -i-am spus ca am iubit un copac, un copac chatim.

Fata i s-a strmbat ntr-un zmbet confuz. Nu ntelegea aceasta poezie. Amnd mzgaleli. Cartea Mahua era pe masa si scriam numele autorului: Rabindranath obiceiul sa-l imitam. Unii i puteau reda perfect semnatura, aidoma originalulu hrtie. - Mircea, gresesti. ara ntreaga i imita semnatura. Asta nu nseamna nimic.

- De ce i-ai scris numele aici? Ai nevoie sa-1 vezi? Trebuie sa-ti permita cinev

Sunt gata sa ma ridic. Simt nevoia sa ma duc lnga el si sa-i pun mna pe umar nor de suparare ce-i umbreste acum inima ar disparea. Dar nu pot s-o fac, asa c urmarindu-ma. - Amrita, asculta-ma: vrei sa faci ceva pentru mine? - Ce anume? - Uita-1 pe Rabi Thakur. - Ce lucruri spui, Mircea! Poate cineva sa uite soarele? - Soarele?!? Cum poate fi comparata o fiinta omeneasca cu soarele?

- Cnd vei nvata bengali, vei afla si tu ca o fiinta omeneasca poate fi ca soarel voi arata o data soarele si atunci amndoi l vom venera".

Eram ocupati cu evenimente importante. Mantu se casatorea si cartea mea era g fata i cazuse cu tronc de cum o vazuse. Cam n perioada respectiva,

Mircea a nceput sa poarte dhuti si panjabi, n stilul bengali. Arata fermecator De ce as fi facut-o? Mi-a spus el daca sunt frumoasa sau nu? Dar asta era absur cteva zile mai nainte ca Mircea sa vina sa locuiasca la noi, a fost aranjata cas Familia lor a venit n casa noastra sa vada fata. Rudele aproapiate ale mirelui a desfacem parul, au masurat-o, au pus-o sa mearga, pentru a-i vedea pasul, si au

Desi ar fi putut cu adevarat sa dea bir cu fugitii, dupa ce au auzit-o cntnd fals acompaniamentul ei n-au facut asa. Fata le placuse. Au spus: "De-acum ncolo fata". Baiatul era "modern", asa ca vroia sa vada fata. Mama viitoarei mirese er sa ne cunoasca, sa vada ce familie culta suntem''. Asa ca a venit. Numele lui er sa rubiconda pastrnd un surs perpetuu. Aducea mult cu fiul unui Zamindar, e

nu se arate. Dar mama Sitei a spus: ``Ce prostie! Acum casatoria este aranjata, sa-i spuna: "Fata ta nu este att de aratoasa ca a mea si Mriganka si poate schi si petrecaret. ntr-o zi, Mriganka ne-a nvitat pe toti la un bioscop (cinematogra am purtat ntocmai ca o tnara cumnata, am glumit si am rs. Dupa aceea, brus statea si au aflat ca plecase pentru rezolvarea unor probleme. Apoi, tatal lui a s de ce. Plecase n Anglia, unde urma sa studieze dreptul, i parea tare rau si asa ntrunit pentru a descoperi motivul acestei bruste schimbari. Mama Sitei spuse: casatorit cu o asemenea persoana plina de ciudatenii".

Atunci am aflat ca scrisese din Anglia o scrisoare tatalui meu, cerndu-ma n c aceasta cauza. Mama a amintit: "Am vrut sa n-o las pe Ru sa apara, dar n-am fo ntmple ntre rude?" Tata a spus: "Asta se ntmpla cnd unii sunt moderni". D mamei, a rostit o maxima: "Orice barbat care, n timp ce-i face curte unei fete, imorala. Nici nu poate fi vorba ca Ru sa se marite cu el". Astfel s-a ncheiat ep

Dar daca-i voi povesti asta lui Mircea acum, ce se va ntmpla? Ha, ha! Ce s-ar fata serioasa: "Deci, Mircea, tu nu poti sa decizi daca sunt frumoasa sau nu". st ntuneca, deoarece l-am observat nca n urma cu cteva zile, cnd el a ncercat data ce ti-ai exprimat opiniile, gata, s-a sfrsit". Apoi, am sa continui: "Dar Mr daca am sa-i povestesc asta? - Ce bioscop ati vazut? - O, nu-mi aduc aminte toate detaliile, i voi raspunde.

- Bine, dar nu mi-ai spus niciodata nimic despre aceasta persoana. - Ce-ar fi de

Ha, ha! mi place gelozia lui. Este adorabila. Dar gelozia nu e un lucru de ador

Se spune: "Gelozia se traste ca o vipera cu creasta" ori "Un barbat verde de ge prostie! Nu astfel este pasarea aceea mica a geloziei care ma scie. E dragoste dintr-o creanga n alta si de la o zi la alta si-mi striga: "Trezeste-te mele cnta pasarelele".

Poate cineva sa-mi spuna de ce nu sunt geloasa? El povesteste attea lucruri, m fetele erau ndragostite de el ori veneau dupa el, si multe alte povesti, dar acest zicala: "mi intrau pe o ureche si-mi ieseau pe cealalta". Niciodata nu m-am os trebuit sa fiu geloasa? El uraste aceste fete, de aceea a fugit de ele. Asa ca nu a cnd l aud ce spune despre anglo-indieni. Acestia se considera ca descendenti l urasc pe Mahatma Gahdhi numindu-l "Gandy" si, cu toate ca ei nsisi sunt ne necivilizati. Mircea suferea mult n tovarasia lor. Pentru el fusese o nfioratoare

Ciudat, nu-i asa, ca noi nu stim nimic despre acesti oameni? Unde si cum traies suntem constienti nici macar de prezenta lor n tara.

Traim n aceeasi tara si vom continua s-o facem, mereu si mereu, si totusi nu v ncapatnati si au att de multe idei gresite n ceea ce ne priveste. Dar noi? Ct n privinta lor. Daca nu mi-ar fi spus Mircea, n-as fi sesizat niciodata existenta ntlnit mai mult prin gari, pentru ca multi dintre ei sunt angajati la caile ferate trenului. Mi-a placut sa privesc aceste case, caci ei stiu cum sa puna o perdea, a foarte delasatori n aceasta privinta. Dar stiu ca ei ne urasc, pentru ca nu calato impresia ca apartin unei rase superioare, cea britanica. Dar sa fim sinceri, oare oare o expresie decenta? stiu ca ne urm numai pentru ca nu ne cunoastem. Da niciodata. Nimeni pna acum nu s-a aratat ostil fata de mine. Daca as ncerca s Mircea, ma va ur? Imposibil. I-as spune lui Mircea: "De ce nu ma prezinti prie vedea n ce masura poate el sa-si nfrnga prejudecatile. Ce se va ntmpla atun tineretii mele cnta pasarelele".

Mircea poarta dhuti n fiecare dupa-amiaza. Am auzit ca vrea sa devina hindus hindu, dar asta nu necesita o schimbare a religiei. Nu stiu de ce vrea sa devina creada ca tata l va accepta mai usor daca devine hindu? Nu ne cunoaste deloc dincolo de ntelegerea sa. Oare nu stie tata ca, dintre studentii sai, Mircea este c Chiar daca nu ar fi fost asa si ar fi fost un hindu bengalez, n-ar fi ncaput discu clan. Daca numele clanului ar fi fost acelasi, ar fi nsemnat probabil ca, n unna considerat ca savrsesc un incest daca se casatoresc. Oricum, doua persoane av El nu poate patrunde n inima lucrurilor, cnd e vorba de obiceiurile si credinte ngraditi, de aceste reguli irationale. Nici tata, care este att de nvatat, care cun de casta sau de numele de familie. Dar eu? Mie nu-mi pasa de aceste lucruri. N Chiar daca nu ma casatoresc cu el, voi dovedi cu viata mea ca nu-mi pasa de ac societatea hindu. Nu-mi place nici idolatria sau veneratia icoanelor la modul pr ului? Acum aproape doi ani, am mers mpreuna cu tata la casa noastra de la tar laolalta 70 de persoane. Erau toti veri, frati si copiii lor. n afara de membrii fa aceeasi casa. Studiau la scoala sanscrita de pe lnga casa noastra. Astfel de sco sanscrita iar subiectele variau de la nalta filosofie la practica medicala. Medica Astfel de scoli erau raspndite n ntreaga tara, pentru a permite progresul prin din partea guvernului. Studentii traiau ca cineva din familie, lipsiti de orice obl unchiul meu mai n vrsta, "Nu vindem nvatatura". Capul familiei era cel mai vrstnic dintre veri si sef. ntreaga familie depindea de vointa lui. Era autoritate o tnara minunata, pentru ca prima sotie nu avea copii. Din aceasta cauza, mam multi din familie i aprobau. Chiar daca nu ntru totul, nu aveau curajul sa o spu

Ct timp a durat Druga Puja, am fost n vizita la tara. Noi locuiam n marele or sat el strnea o mare agitatie n jurul lui. n casa nstarita din Bengalui de Est, p curte, sub arcade, imaginea zeitei era pregatita din lut. Lucrul dura zile si zile. cosuri. Orezul era ntins pe nisip fierbinte, si mici floricele apareau, emannd o pna atunci. Asa ca ma simteam minunat. si verii mei erau ncntati si mndri d iroseam timpul, ca n vacanta. nchiriasem cteva barci, carora le-am dat drum

Prin acele parti, aceste canale sunt folosite ca drumuri. De ambele parti ale can atingerea cu apa, facnd-o mai nturrecata. Uneori, enormii arbori banyan si ti degetele lor prelungi. A fost pentru prima oara cnd am experimentat o Druga puja, dar m-au distrat n mod deosebit pregatirile. Atmosfera era sarbatoreasca socat, dar m-a facut tare nefericita. Pe veranda stateau cei mai vrstnici din sat. fluturnd n vnt. Am facut pranam cu cei mai n vrsta, unul cte unul cum er oprit sa ne atingem picioarele, a sarit urlnd: "Oh, nu, nu, nu, nu!" Unchii mei vrsta dintre unchi spuse: "Nu trebuie sa faci asta, Ru. El este musulman". si-a doar un copil". Eram nedumerita. Cum poate fi oare cineva att de nspaimnta pentru a ma sustine. I-am reprosat-o cnd am ramas singuri. "Ai dreptate, mi-a Casta nu conteaza". - "Atunci de ce n-ai spus nimic?" l-am ntrebat. "Cum as fi acolo. Cum as fi putut sa-i contrazic?" Acum, mai mult ca oricnd, cnd ma g detalii. Chiar daca tata o doreste, nu va reusi niciodata sa ma casatoreasca cu u pentru noi, care nu nteleg nici macar jumatate din ceea ce spunem, sunt invinc l-ar mustra pe tata: "O, Naren, nu comite un astfel de pacat. Nu arunca asupra n

Unul dintre verii mei era pictor. El realizase decorul serbarii. ntr-o zi, l-am ob dadeam seama ce este cu taurul, totusi l-am ntrebat: "Ce ai de gnd sa faci cu sacrificat Mamei Druga, n ziua a opta a lunii, mpreuna cu 8 tapi". - "Cine l v mndru. Cine altcineva ar putea decapita un taur dintr-o singura lovitura?" - "N bravura este sa ucizi un animal nevinovat? Face asta parte din religie?" Nasu si Ru? Cum poti sa-ti arati adoratia fata de Zeita Druga, nesacrificnd un animal? mele mpotriva unui astfel de sacrificiu barbar. O ntreaga ceata de adolescenti

si au devenit poate mai atenti cu mine dect cu taurul. Cu totii ne-am dus la cel rotunda si cu ochii mari, zmbitori. Capabil de o afectiune imensa, el ar fi fost alte motive, macar de hatrul meu. mi placea de el n mod deosebit pentru un venea si fuma, privindu-si femeile din casa cum i serveau; erau oaspeti, trebui serveau ar fi putut sa opreasca cele mai bune bucati de peste pentru fiii lor. Nim fata de confortul celorlalti. Dar a refuzat sa discute chestiuni teologice cu mine tau nu este capul. Du-te si adreseaza-te sefului. Oricare ar fi directivele sale, tre camera acestuia, dar, ajungnd la usa, m-am trezit singura. Toti verii mei credi seful atotputernic era un om slab, de aproape 60 de ani. Statea pe pat cu pipa n cea tnara era asezata pe o rogojina, hranindu-si noul nascut. I-am prezentat o a animal. El a continuat sa pufaie si, fara macar sa se uite la mine, mi-a spus: "To n noi, iar animalele se ridica la ceruri cnd sunt sacrificate n cinstea zeilor". E ateistilor rostite n fata brahmanilor: "Daca animalele merg n ceruri datorita sa caci pentru el nu exista alta modalitate de a ajunge n ceruri?" Dar mai marele trziu, l-am auzit spunnd celorlalti: "Fata asta a lui Naren este sofista". Atunc boicotam aceasta puja. si sa nu stam acasa n primele trei zile ale sarbatorii". D prajituri de nuca de cocos, diferite dulciuri, orez si banane, trestie de zahar, por zi ne-am plimbat pe canale, sub cerul albastru de toamna, pe curgatoarea si ntu tobelor ne aducea vesti despre nevazuta sarbatoare. Dar nu eram nefericiti. Ne senzatia de independenta absoluta. Era si un mare picnic. Ne ntorceam n fieca n special, refuzam sa vorbesc cu cei mari. Dar matusile noastre erau nspaimn toate cele trei zile m-am rugat fierbinte ca, daca ntr-adevar exista o putere sup bietul taur. Dar rugaciunile mele arzatoare au ramas fara rezultat. Sngele anim problema, tata nu s-a amestecat. M-a lasat de capul meu. Cred ca era bucuros s duce pna la capat ceva. Probabil ca gndea ca acesta este primul pas spre a de renumita). Dar ce ar spune el n afacerea cu Mircea? Nu, niciodata! Dar eu voi alta treaba sa faci ceva pentru a-i ajuta pe altii, fie taur sau fiinta omeneasca, de ezitarile si simtul vinovatiei mi vor fereca gura. Despre aceasta, n mod specia Sunt prizoniera, o adevarata prizoniera. Cine ma va elibera? Ma gndesc: "Nu nicaieri. Priveste-ma! Ce am cstigat devenind hindusa? Asta nu-ti da putere;

Din boltile tineretii mele, cucul ma striga mereu si mereu: "Trezeste-te, o, feme lui, privind pe fereastra. ncerc sa dau glas acelui cntec, dar asteptarea ma fac aproape de mine. ine o mna n jurul taliei mele, iar cealalta atrna pe umarul lnga urechea mea, mi atinge obrazul - mi sopteste ceva la ureche. - Mircea, mi-e frica, mi-e tare frica. - De ce? De ce ti-e frica?

Tremur toata. stiu ce se va ntmpla acum- ceea ce am citit n acea dezgustatoa fotoliu de trestie. Trupul mi-i amortit. E dupa-amiaza. Casa ntreaga s-a scufun dupa scrisori, n cutia postala. stiu ca trebuie sa ma ridic si sa plec. Totusi, mi-a puterea sa ma misc. si la pieptul meu dezgolit, el si-a ngropat fata. Trupul mi-e mirosul parului sau mi-a umplut rasuflarea. El murmura ceva, poate "Zeita, Ze trecut cteva secunde. Undeva, cineva a deschis o usa. El m-a eliberat si s-a de trestie si mi-am aranjat sariul. Nu trecusera mai mult de trei minute, dar lumea niciodata ca asa ceva mi s-ar fi putut ntmpla. Repetam "e un pacat", dar nu av asta. Ciufulindu-mi parul, el a spus:

- Amrita, nu este un pacat, pentru ca asta este dragostea si Dumnezeu este drag

L-am vazut pe Jharu intrnd n curte, apoi n bucatarie. Nu observase nimic. Su fata de celalalt. M-am linistit. Strig: - Jharu, fa ceaiul!

Acestea sunt mofturi. Am adoptat o atitudine falsa. Oare nu procedez rau? Ce s atitudine falsa, chiar daca trebuie sa faci fata pedepsei, nu spune o minciuna. S n-are nici un rost sa-i spun toate astea lui Mircea. E bine ca el nu considera asta plece? si eu l doresc. Daca ma mbratiseaza din nou, i voi ceda cu siguranta. pare nervos, nerabdator. De ce-o fi nerabdator? Este oare suparat ca am vorbit mbratisez cum as putea? Jharu e pe aproape. Atunci, celalalt eu a nceput sa sp nici un moment. Pleaca, pleaca de-aici, fugi!" M-am ridicat fara sa ma ntorc sa repezi si-mpleticiti.

n noaptea aceea, n-am reusit sa dorm. Vreme ndelungata am simtit pe trup ati asemenea experienta. Nu sunt obisnuita sa-mi ascund faptele. Oare din aceasta ceva? Ce altceva? Proprii-mi ochi privesc n negura abisului necunoscut din m

Astazi stau ntinsa pe pardoseala, pe o rogojina. Pe recea pardoseala de piatra. "Pot oare scrie despre o astfel de experienta ntr-un poem?" Cum? Totusi, mult cte ori dau peste acest poem, nu-l citesc. De ce a scris marele poet pe o astfel senzatie de panica. Sunt surprinsa, nu-mi cunosc sursa acestor simtaminte-vin Cuvintele sunt lanturi grele de contrazicere n zborul meu de foc gfi, ma scufund, tremur si respir...

"Zbor de foc, zbor de foc" - acest vers al poeziei ncepe sa mi se nvrta n cap transformat ntr-un pat cu fulgi.

Am intrat cu un ntreg munte de pachete, toate pentru casatoria lui Mantu, cnd pachetele, pentru a ma ajuta. Eram scapata de povara. Acesta este obiceiul la e strecurat pe scari, lasndu-mi toate pachetele, sa le duc eu sus. si Khoka? Chiar cel mic pentru a ma ajuta. Sa te ridici sa primesti o femeie, sa nu stai jos pna c Femeile din familie sunt impresionate. Chiar si matusa care ma certase ca am r o spunndu-i mamei: "Ce baiat bun acest sahib - ct de frumos amesteca crede ca este european'? Seamana cu unul din baietii nostri". Mi-am nghitit o r Mama a spus: "Este un baiat minunat, bun la nvatatura si ascultator. mi place continuat: "Iar cnd poarta dhuti si panjabi, arata ca nsusi Gauranga".

El comandase multe obiecte minunate de arta pentru casatoria lui Mantu - hain invidioasa. Era adevarat ca se casatoreau, asa ca trebuiau sa primeasca daruri, d batista. Nu-mi facuse niciodata nici un cadou, n afara de carti. Chiar acum ct Goethe. Mi le-a daruit dupa cutremur. Era o noapte minunata. La si am iesit n strada. Zguduiturile nu au durat mult. Dupa aceea, am revenit cu curte. Mircea a facut cafea. Era o noapte nstelata. Nu-l vazusem nainte si nu l noaptea. Asa ca acea noapte m-a bntuit ca o aroma. Noaptea avea maretia ei s ca amintirea acelei nopti sa fie vesnica, daruindu-mi cartile a doua zi. Scrisese prietenie, dupa cutremurul din 28 iulie 1930". Mi-a spus ca e obiceiul lor sa da Aceasta este singura amintire concreta a timpului pe care si l-a petrecut cu noi,

Citise cteva fragmente ale cartii si-mi vorbise despre viata lui Goethe, poetul exclamat poetul pe patul de moarte. Am nteles ca nu era vorba de lumina soar simboluri, asa cum vorbim de lumina inteligentei, de lumina cunoasterii... si po este lumina? Lumina este focul viraha". Ce este viraha? Nesfrsita parere de r deveni asa ceva o bucurie? Nu poate deveni bucuria unirii o flacara? De ce n t dragoste? Laila si Majnu, Romeo si Julieta, Rhada si Krishna, chiar Rama si Si este n camera sa, simt o dorinta care ma sfsie, dar daca ar pleca fara sa se nto lucru mi-ar darui lumina, dimpotriva, m-ar duce ntr-un ntuneric de negndit s deoparte lumina viraha si viseaza la bucuria unirii. Mintea mi se umple de buc

scarile recitnd poemul. Cum era aceasta bucurie naltatoare? "Acolo unde nu s nici o alta vrsta dect tineretea..." Tata a venit din sufragerie si a spus vesel: - Cine ma poate auzi? am ntrebat.

- Reciti din Meghdoot? Pronunta corect sanscrita: e vorba de y nu de j, de ce ai

- Daca sanscrita este rostita n raza mea auditiva, pot oare sa n-o bag n seama?

Ma deranjeaza Sabi. Nu ne lasa singuri un minut. n ultimele zile, spune ca o s este o idee buna, caci eu l nvat tot atta bengali, cta franceza ma nvata el pe vreodata n cunoasterea acestor limbi. Problema este: Mircea crede ca Sabi nu flirtam si sa ne mngiem de fata cu ea, ca poate sa-mi tina mna ntr-a lui? Da ea are 11. Nu este chiar asa copil. Chiar daca vorbeste ca un copil. Asta-i un fe noastra, Bramho, ncerca sa divorteze de sotul ei. Impactul cu acest incident ne tari se purtau pentru si mpotriva acestui act. De cte ori se ntlneau femeile, e parasesti sotul sau e un act condamnabil? ntr-o zi, cnd mama si matusile disc ncaperea. Sabi a fost refractara la idee, asa ca a spus: "De ce sunteti ngrijorate au rs. Adevarat, ea n-a nteles atunci, dar cu siguranta ca acum ar ntelege. La la vrsta ei. ntotdeauna spun ca nteleg multe lucruri, chiar daca nu este asa, d pretentii! Totusi, am remarcat o stranie schimbare n ea. Tata face atta agitatie de mult, sau mai exact, eu l iubesc si ma pot duce oricnd la el. Un astfel de om ea nu-l poate ntlni - toate astea o tulbura. Sufera, iar suferinta este acuta si pa cineva e martorul bogatiei altuia, din care el nu se poate mpartasi, asta ramne lucruri satisfacatoare. Ea nu este destul de mare pentru a pricepe ca nu este nc scnceste: "Toata lumea o iubeste pe didi, nimeni nu ma iubeste pe mine". Lum att de dragalasa fata, dar nu face nimic sa-i treaca supararea. Cnd am fost la D Chattarjee: "Nu are nici un rost sa vii la noi cnd didi este departe". Acum l pr prietenie aparte. stiu ca a nteles chiar mai mult. Este nefericita ca acest barbat cu nimeni. Cu cine as putea vorbi? Mi-e mai ales teama ca Mircea nu-si da sea ntrebat odata: "Ce discutati voi din ochi?" Cnd i-am spus asta lui Mircea, el a ochii! O expresie frumoasa. Hai sa mai ncercam!"

Cu ct o privesc mai mult pe Sabi, cu att mi se face mai frica. Oare ne va distr este doar un copil, ce-ar putea ea sa faca?" Totusi nu aveam liniste. stiam ca Sh vor deranja niciodata. Poate Kakima, sotia lui Mantu, stia si ea, dar nu va fi m ma tem doar de o fetita. Rdeam de mine - alarma falsa! Mi-am reamintit poem Teama pastreaza vigilenta treaza peste patul dragostei n mijlocul bucuriei unirii, masurnd pulsatiile extazului, tremura mniosul zeu al durerii... Poemul este nfiorator sau cel putin straniu. Asa mi se pare. n fiecare zi, ieseam la plimbare cu Chevroletul nostru.

Cteodata mergeam pe Jessore Road, alta data pe pustia Tollygunge Mergeam cu totii - baba, ma, Sabi, Mircea si cei doi frati mai mici. Mircea stat natural. As fi dorit sa ma plimb cu el singura, printre boscheti si copaci, ntr-o Citisem attea despre ce ar putea face ndragostitii, dar nimic din toate acestea

Prafulla Ghosh era profesor de engleza, avnd faima unei autoritati n materie d din Shakespeare. O data l-a poftit la masa. Am asteptat, am asteptat, dar el n-a somnorosi si iritati din cauza acestei asteptari. ntr-un trziu, a sosit, a luat o m

- stii, Naren-babu, astazi m-am purtat ca un profesor. Am uitat cu totul de invit aminte abia cnd ma spalam pe mini. Asta seamana cu povestea celor doua cu au mers la ru sa spele vesela; un crocodil a aparut si a nsfacat-o pe sora. ntoa

ntmplat cu fiica ei. Dupa ce au luat masa, cnd s-a dus din nou sa spele vasel timp ce spalam oalele la ru, un crocodil a nhatat-o pe cumnata, trnd-o n va

n timp ce vorbea, mima totul cu trupul sau matahalos. ncaperea rasuna de rs care ma chinuiau. El citea Negutatorul din Venetia si recita versurile pe care L straluceste ntr-o astfel de noapte, cnd blndul vnt saruta copacii..."

Este asa de multa lume n camera. Schimbam priviri si deseori buzele se arcuie ca poti fi singur n multime. Dar desigur ar fi mult mai bine sa fim ca Jessica si ntr-o noapte scaldata de lumina lunii sau ntr-o seara cu amurg tremurator ne v Va alerga sa ne prinda. Mi-am spus: "Ce distanta poate fi ntre doi oameni, chi niciodata despre asta cu el, nu i-am spus nici macar ct de mult l iubesc, pentr constanta dorinta de a fi tot timpul lnga el nseamna dragoste. Cine ma poate a deveni mai sigur de sine, pasarea geloziei ar disparea si eu nu vreau asta, n-as v fac cte un lucru care l mbolnaveste pur si simplu de gelozie. De exemplu, ac Eu am nceput sa discut cu el. Am nceput n engleza, dar am trecut repede la b cauza lui Mircea? Nu era asta limba noastra? Nici nu m-am uitat la el - fata lui

Devine putin mai crud cnd e gelos si asta mi place. Ciudat! Cum s-ar dictionar. A nceput treptat sa-mi dea ordine. Crede ca sunt proprietatea lui. Cr si-l aproba. Am suferit de beri-beri, asa ca picioarele-mi sunt totdeauna umflate indigene; cred ca are n el si untura de tigru - ce miros ngrozitor! Dar asta nu mi place sa simt cu talpile racoarea podelei de marmura, dar el a nceput sa m nu-mi sunt interzise, tocmai lipsa lor cauzeaza beri-beri, dar el are parerile lui s dupa masa, Kakima, Mircea si cu mine stateam de vorba. El era suparat cu min - Kakima, tu esti proaspat casatorita si trebuie sa fii dulce, asa ca nu trebuie sa ce le place... I-am replicat: - Asta se potriveste si baietilor dulci, ardeiul face rau si dulcetii lor. A nhatat o farfurie cu ardei din mijlocul mesei si, alegndu-l pe cel mai mare, Un caracter ntr-adevar groaznic.

- Ce vrei sa spui? a sarit el la mine, suparat. Nu pot mnca ardei verde pentru c

- Arunca-l, arunca-l! am strigat si am ncercat sa sar la el, dar nu am reusit pen mai multa forta dect mine si nu puteam lupta sa ma eliberez din cauza Kakim unul. n acest timp, buzele i devenisera rosii pna la barbie. Pete stacojii i apa era de nici un folos. Nu facea dect sa scoata un soi de chicoteli. Am ncercat s seama ca un om era pe cale sa se sinucida n fata ei. Dar Sabi a nteles. Oricum strigat: - Ma, ma, ma! Euclid-da si didi se lupta!

Mama a venit alergnd din bucatarie ntr-o clipa, Mircea m-a lasat si s-a ridica - Asta este din cauza lui Ru, care nu l-a ascultat.

- De ce face acest baiat linistit astfel de lucruri nfioratoare? Ca un raspuns la g

- Cum nu l-a ascultat? a repetat ea distrata si pentru prima oara o umbra de sus borcan si, ntinzndu-l catre el, i-a poruncit: Mannca-l! - V-ati terminat de mult masa. La ce mai stati aici? Nu aveti nimic de facut? Desi nfricosata de cele ntmplate, am spus pe un ton normal:

Mircea a luat borcanul si a.plecat spre camera lui cu capul n jos. Mama era sup

- Ma, eu am spus ca trebuie sa ai curaj ca sa mannci ardei, asa ca el si-a aratat catre mama: Total tmpit! Da, asa este!

Vocea mi era calma, nu trada nimic, asa ca mama m-a crezut, norul suspiciuni risipeasca. Nu-i placea sa aiba nici o banuiala fata de cei iubiti. Mama nu avea asa numai atunci, ntreaga ei viata a ramas la fel, fara sa observe ceva, pentru c influenta asupra sotului ei, ea crede ca toate pot trece, daca ea se face ca nu bag n-a observat primejdia. A priceput ce se petrece, abia cnd nu se mai putea fac numai pentru ca are ncredere? Este o greseala sa crezi?" n dupa- amiaza acee ramas n panica pentru multa vreme, spunndu-mi: "Sunt abila, nu?" Dusyanta? A minti este un lucru instinctiv la femei. Mama a urcat scarile. Daca sa i-o alung. Trebuie sa ma duc sus si sa ma cuibaresc cu ea n pat. Asa ca i-am - Eu ma duc sus la mama; tu du-te la Mircea si afla ce i s-a ntmplat. Ea mi-a facut cu ochiul si mi-a spus: - Ce-mi pasa mie?

Cnd m-am ntins n pat lnga ea, mama nu-mi putea cunoaste gndurile. Am altcineva, ct de usor l poate nsela, deoarece nimeni nu poate cunoaste, fara s Atunci toate lucrurile pretioase ale vietii, ca dragostea, respectul si ncrederea, pricep de ce facuse Mircea un lucru att de ngrozitor. Pentru ca nu-l ascultasem Era ranit? Dorea sa se razbune? Nu puteam sa-mi dau seama. Eu n-as fi putut f provoace o astfel de suferinta? Multi oameni pot, Thakurma mea a putut. Buze pentru ca sora care o veghea era din alta casta. Putea rezista cu usurinta doua-tr facea din credinta. si Mircea poate ca avea motivele sale. Probabil se supunea u pentru mine. Ma simteam foarte mica, ntr-adevar, fata de capacitatea lui dect mine. Nu-l voi mai necaji niciodata. Acum i voi dezvalui gndurile mele lnga el si atingndu-i picioarele. Ce rau fac daca i ating picioarele? Oricum, dar si n puterea mintii. Ma simteam nvinsa, zdrobita, dar eram fericita. Eram manifestndu-si puterea de autopedepsire.

Tensiunea tatalui meu a ridicat ntreaga casa n picioare. Un vas spart i-a produ Este un motiv serios de ngrijorare, dar chiar daca nu ar fi fost asa, mama tot se numai n casa noastra, ci n toate gospodariile unde stapnul este cel mai impor ceilalti mpreuna abia realizeaza 5 procente. Asta nseamna ca dorintele, tabiet n familia noastra, acest lucru este chiar mai pregnant dect n altele. Stapnul avea alt gnd, mai ales mama. Ea trebuie sa stea lnga el noapte dupa noapte, f acest serviciu. Aceasta este atitudinea tuturor barbatilor indieni si nevasta prob prin servirea sotului si prin virtutea acumulata, dar pentru asta barbatul ei nici m lipsa de recunostinta nu trebuie considerata o greseala din partea lui. Chiar dac deoparte pentru el. Cnd doarme, ntreaga casa trebuie sa pastreze linistea, dar se odihnesc. Chiar si cei considerati foarte civilizati se comportau n acelasi mo ceilalti nu se asteptau la un alt comportament. Stapnul casei era si cel ce cstig orice alte pareri si sa-i faca pe membrii familiei sa-i accepte punctele de vedere n familiile mari, dar ntotdeauna l faceau pe stapn sa se transforme ntr-o per Dumnezeu legiuitor peste casa. Dar el nu este un zeu, ci doar o biata fiinta ome supararile vietii, ca oricare altul dintre nesemnificativii membri ai familiei. Un este stapnul casei pentru membrii familiei sale, supraveghind destinele supusi lui devine absoluta. Talentele tatei sunt variate, calitatile sale incomensurabile. descifreaza ntr-o clipa impenetrabilele texte scrise n sanscrita. Nu a avut nicio ermetice scrisa n sanscrita arhaica. Memoria sa este foarte exacta. A citit toate Puternica sa personalitate o depaseste chiar si pe aceea a nvatatilor pundits. Po dovedi oricui ca nu cunoaste nici macar ntrebuintarea corecta a n-ului dental s

N-am crezut vreodata ca tatal nostru ar putea savrsi vreo greseala. Pentru noi statea la baza acestei idei. Ea nu si-a dat niciodata seama de pericol. Credea ca critice tatal. La urma urmei, vechea maxima spune: "Tatal e mai presus de oric pocainta a noastra. Zeii sunt multumiti daca tatal este multumit". Pe-atunci, ace familii dar ramasese intacta n familia noastra, datorita calitatilor tatalui meu. T resentimente fata de el. Devenisem putin critica. Ma jenam de atitudinea mea, avut curajul de a-i raspunde tatalui meu a fost atunci cnd era bolnav. Thakurm parasita de sotul ei. A ramas cu noi toata viata. Desi venise dintr-o casta inferio noastra. Toti copiii o iubeau foarte mult, mai ales eu. Suferea de astm cronic si niciodata pentru ea un doctor bun si nici nu-i cumparase medicamente. Mama erau desigur n mna tatalui meu. ntr-o zi, am gasit-o n agonie. M-am dus de- Baba, ntotdeauna chemi doctori pentru tine si iei medicamente, de ce nu vin Tata a ramas mpietrit de ndrazneala mea. A spus numai:

- Cum de vin doctori pentru mine si nu vin pentru Chapadidi?!? Era surprins, c nu puteam face deosebirea dintre el si servitoare? Am sters-o cu coada ntre picioare, foarte rusinata de impertinenta mea. "Cum singura.

Dar stiu ca devin din ce n ce mai rebela. Nimeni n aceasta casa nu se poate rid dorinta asta a mea? Tata este asemenea unui mparat ce poate ordona zdrobirea dupa bunul lui plac. Desigur, nu va fi n stare sa porunceasca pedepse fizice - d neegalat asupra mintilor noastre. Daca din ntmplare ar afla ce se petrece cu m mparatul Akbar - nu n fapta, ci n gnd, va rostogoli un bolovan peste Anarka ntr-o zi, Mircea m-a ntrebat: - Ai vazut statuile templului Konark? - Nici macar nu am fost acolo. De ce ma-ntrebi? - Ma gndesc ca nici o fiinta omeneasca nu le poate semana. - Nu am fost la Konark, dar am fost la templul Bhubaneswar si la Jagannath la

Mi-am spus ca ar fi putut vedea Konark-ul, pentru ca acum acolo era o ruina, d ar fi Puri sau Bhubaneswar. Ce tara parasita de Dumnezeu este aceasta n care

Stam pe veranda, eu cu spatele la balustrada, sprijinindu-ma de perete. n spate buchete de flori atrna ntr-o briza usoara. Leganndu-se ncoace si ncolo, flor mica distanta, privindu-ma. Deodata spune n soapta:

- Arati ca o statuie pe fatada unui templu. Era prima oara cnd mi spunea ceva vorba de admiratie sau despre altceva. Cine stie daca este bine sa arati ca o stat frumusetii mele. Dar ceea ce ceilalti oameni spun att de dragut, el nu spune. P frumusetea, att de usor cum o facem noi. Asa cum Kashiramdas o descrie pe D vocea i este ca nectarul, talia ei face sa-i fie rusine unei leoaice, sprncenele ei adncii nori ntunecati". N-ar putea sa spuna si el ceva asemanator? Doar: "Ara as dori eu sa fie.

Cartea mea este aproape gata. Tata a hotart ca va aparea de ziua mea, ziua n c literatii, artistii si poetii Calcuttei vor fi invitati. Tata pregateste un mare specta de a fi prezentata la Curte cu mare pompa, tot asa l va prezenta si tata pe noul pentru un mare eveniment se desfasoara de zile ntregi n jurul meu. Parintii su ceilalti ramn pe planul al doilea. Cei doi frati ai mei sunt prea mici ca sa o sim strnge minunatele ei buze. La drept vorbind, boala ei care se agraveaza contin disperata n ziua n care am mers sa-l vedem pe Uday Shankar dansnd la New

n urma cu doi ani, Anna Pavlova venise la Calcutta. Parintii mei au fost la spe pentru prima oara cnd mama a vazut o femeie pe scena. Eu nu am fost luata, n Dar am auzit toate remarcile facute de mama fata de alti adulti. Mama nu era c si dragostea de frumos erau mai subtile dect ale tatalui meu. Baletul avea si rezerve. Pavlova nu a dansat cu o rochie pna la pamnt. Avea ntr-ade erau cam lejere si, atunci cnd s-a nvrtit ca o sfrleaza, poalele rochiei s-au ri putea sa fie un lucru bun pentru arta, dar nimic mai rau pentru igiena sociala. C D. la oarecare distanta. D. nu era un copil, si pregatea doctoratul la Universita vada un astfel de dans. Nici D. nu era mai putin ngrijorat, pentru ca matusa sa

n 1930, Uday Shankar a dat primul spectacol la Calcutta. Era discipolul indian veste. ara noastra nu era obisnuita, n acele vremuri, cu astfel de spectacole. C vazusera balet. Dar dansuri indiene puteau fi privite doar n temple, unde Deva sa se casatoreasca niciodata, caci erau casatorite cu zeul templului. Am vazut d prezentate de fete needucate, aflate mai mult sau mai putin n afara castelor. Am descendentele degenerate ale dansatoarelor de pe la curtile regilor. Lumea "bun lubricii bogatasi de tara le priveau, ca pe un truc scamatoresc, prin gradinile lor ale dansului", nu era niciodata rostit n societatea aleasa. Cine altcineva mai da pentru sarbatori religioase si sociale si pentru distractie. Dar barbatii si femeile Asta li se parea o idee aberanta. Din 1926, Rabi Thakur a introdus dansul pe sc a trecut prin districtul Manipur, unde a putut vedea dansul liric Manipuri. ntr-o liber, n stralucitoare costume tribale, urmarind tema Rhada-Krishna. Rabi Tha dansul n societatea decenta. n 1926, ntr-o piesa de teatru pe o tema budista, o Piesa fusese scrisa special pentru acest scop. Fata a dansat n fata imaginii lui B mai mult sau mai putin un act rebel, nu mai putin puternic dect unul politic. M potolit limba ascutita a criticilor. Eu n-am vazut-o pentru ca nu eram destul de merge la spectacolele lui Uday Shankar. Am gasit-o stnd ntr-un colt si acope de lotus si suspinnd: - Pe tine toata lumea te iubeste, dar pe mine nu ma iubeste nimeni.

Tata ne-a telefonat de la Colegiu ca sa ne spuna ca nu mai era nici un loc liber loja. Era buna pentru patru din noi: tata, mama, Mircea si eu. Costa scump sa r acest pret. Mama purta o esarfa egipteana brodata cu argint si arata ca o regina societate din Calcutta era bine reprezentata. n cercul acesta nalt, exista un ma complexul superioritatii. Nu toti, dar n mod sigur unii. Ei nu ne-au privit nicio daduse cale libera n aceasta nalta societate. Pedigree-ul nostru era discutabil, ne prea recunosteau. Dar n acea zi, unii membri din acest grup superior al elite timpul pauzei, au venit sa stea lnga loja noastra, n grup, si au nceput sa conv mndra. Era n compania unei minunate sotii, a unei destul de dragute fiice-poe discipol strain, mbracat n haine indiene. si, pe lnga toate acestea, mai era vor prilej de a sfarma n cioburi mndria brahmanilor.

Uday Shankar a fost magnific. Umbra de pe ecran dansnd proiectata pe decor toate acestea creau o lume celesta. Minile sale ntinse n laturi vibrau ca valur la fel de suplu ca lichidul dintr-un vas cu apa. Nu mai vazusem nimic asemana ntreaga noapte a cntat la pian, nu a putut dormi deloc, iar muzica lui a plutit s atunci, am fost martora a numeroase spectacole de dans, n diferite tari, dar n-a experienta. Amndoi eram pregatiti emotional, si chinul creatiei manifestat de beatitudine. Mircea repeta: - India! Aceasta este India!

Daca cineva ma ntreaba acum ct timp a stat el cu noi, cti ani, luni sau zile, n am trait cu adevarat numai 6 sau 7 - n rest, nu au fost dect repetari. Daca dint

nsemna doar simpla adunare a 365 de zile. Ele nu s-au rotit n jurul axei pam momente, cu ntreaga lor frumusete, au ramas fixate n constiinta mea. Mama e consultat-o odata asupra ntelesului unui poem, n care Rhada spune: "i-am pr nu sunt satui. Mi-am pastrat inima pentru tine pentru milioane de ani si totusi n - De ce sunt citate aceste versuri att de des? Nu mi se pare o realizare poetica Nimeni nu poate trai milioane de ani.

- Cum sa-ti explic oare? a spus ea zmbind. Nu, nu este o exagerare. Exista exp necazul sunt mugurii aceluiasi izvor, ce nu se epuizeaza niciodata. Tocmai asta

Am stat sa ma gndesc: milioane de ani, asta nseamna infinitul. Bucuria de a n bine sau rau? Ochii mi se umplu de lacrimi, gndindu-ma la o eterna, nemplin

Boala lui Sabi se agraveaza. Unchiul K este doctor - vindeca prin ierburi si me mare parte a timpului, vorbeste incoerent, aratnd spre fotografia lui Rabi Thak Trebuie sa-i stea alaturi si s-o tina de mna. Asta ma face fericita, pentru ca el bolnavei. Multa lume se perinda prin camera, dar el ramne linistit lnga pat, m bolnava. n cazul lui Sabi, poate, pentru ca Sabi este un copil. Simt o ciudata sa mi aduc aminte cnd unchiul K i explica mamei ceva n legatura cu niste med stateam n picioare, la o oarecare distanta de patul meu. Deodata, si-a ridicat pr provocat o senzatie ciudata prin sira spinarii. M-am asezat pe pat, ca sa ma calm sa analizez totul. Acest straniu simtamnt m-a pus n fata a numeroase ntrebar chestiune de trup, nu de minte. Dar trupul meu nu a fost atins, deci nu este un a ntreba? Niciodata nu-l voi ntreba pe el, pentru ca ar pufai ca un balon despre putut sa stie, doar nu era doctor. Sa presupunem ca l-as ntreba pe unchiul K: " de ce, cteodata, privindu-l pe Mircea, am aceasta stranie senzatie? Ce se ntm luata si ntinsa n celalalt pat, lnga Sabi, iar ei mi-ar rade parul din crestet si m m-ar trimite pachet la azil. ntr-o zi, Mircea a spus: - Mi-ar place sa aflu cte ceva despre proaspetii casatoriti din tara voastra. - Nu te nteleg. - De ce nu-ti plac?

- De exemplu, uita-te la Mantu si la sotia sa... Nu observ nici o exuberanta la e

- n tara noastra ai observa asta. Am ncercat sa ma uit atent la fata matusii tale

- Ce indecenta! m-am scandalizat eu. De ce a trebuit sa-i studiezi fata? Asta est

- Oh, nu, nu asa! Sunt proaspat casatoriti, dar nu am observat nici un semn vizi ncercnd sa-si stapneasca un rnjet, a spus: - Dar n tara noastra au. Nu ai vrea sa vezi ce fel de semn? - Ba da, i-am spus. - Priveste-te n oglinda, mi-a spus el, dndu-mi brusc drumul. M-am speriat vazndu-mi fata n oglinda. Aveam un mic semn pe buza de jos, cu ochii privind n gol, ntr-o stare de panica totala. - Ce sa fac, Mircea? Ce sa ma fac?

- Sunt uluita, Mircea. Casatoria nu este un varsat de vnt. De ce ar trebui sa aib

El m-a cuprins cu amndoua minile si am simtit o presiune pe buze, patrunzat

El si pastra o privire calma. inea un ziar n mna. Din cnd n cnd ntorcea c

- Mama va ntelege, nu-i asa, Mircea? Spune-mi, te rog, spune-mi! - Foarte probabil ca da. - si eu ce-i voi spune? - De unde vrei sa stiu ce-i vei spune tu mamei tale? - De ce ai facut asta? De ce? - Dar tu mi-ai cerut-o. Mi-au dat lacrimile. Uitndu-se cu mare atentie printr-o carte, a spus fara sa ma priveasca macar: - Daca ncepi sa plngi, ti mai fac un semn.

Am urcat scara, minile si picioarele mi tremurau. O atotcuprinzatoare frica m cum este teama de moarte. Dar daca n acel moment ar fi aparut n fata mea Du sau sa-ti ntlnesti mama sus?", cu siguranta as fi preferat prima varianta. Dar c atentie unui copil terorizat si a trebuit sa ma arat asa mamei. Ea a fost surprinsa - Ru, cum te-ai ales cu semnul acela urt pe buza? - Ce semn? am spus eu calm, cu voce joasa. - Du-te si priveste-te n oglinda. - O, da, m-am lovit de usa, am spus. - Care usa? - Ei, care usa? Nu-mi amintesc exact. Poate usa bibliotecii. - Poate? Te-ai ranit si nu-ti aduci aminte unde? Spune-mi adevarul. - Nu, ma. Nu m-am lovit att de rau. Ah, da! Acum mi aduc aminte ca mi-am

- De ce n-ai spus asa de la nceput? Nimeni nu se poate lovi n felul acesta de u niste crema pe rana. Buna prin natura ei si neprefacuta, ea s-a bucurat sa ma creada pna la urma.

Ziua mea se apropie. Casa zumzaie de entuziasm, pe masura ce evenimentul ba invitate. Ceremonia va curma o veche traditie indiana. Cel mai vrstnic barbat emanciparii. Pe masura ce pregatirile avanseaza, Sabi devine din ce n ce mai b fara sir, pentru mintea ei tulburata, dar cine o ia n seama? n zilele acelea, pari nevoile psihologice ale copiilor lor. n seara aniversarii, cnd casa era plina de etajul nti. Asta cu siguranta mai mult pentru a atrage atentia dect pentru a se casa att de ntesata de oameni. Bacilul nemultumirii ei era suspiciunea otravit iubeste pe mine".

Rudele noastre remarcau si ele: "ntr-adevar, Naren-babu face prea mare agitat siguranta". Prietenilor mei le era teama ca voi deveni "prea mare" pentru ei. Ch convins ca parintii mei vor accepta pna la urma sa ma casatoresc cu el, mi-a s

- Daca nu ne vom casatori, atunci vreau sa te mai vad de trei ori n viitor. O da batrna iar a treia oara pe patul de moarte.

Desi stiam ca s-a exprimat poetic, ca si mine, spunnd lucruri al caror nteles tr simtit starea de neliniste. Care ar putea fi ntelesul acelor vorbe? Oare ar dori e vietii?

Aproape toti scriitorii de frunte se aflau acolo, dar Rabi Thakur nu venise, fiind despre cei prezenti, nici despre ceea ce au discutat, dar o ntmplare mi-a lasat un poet cunoscut, spunnd ca vrstnicii au ramas n urma si ca poemele lor nu a spus mai trziu:

- Oare aceasta tnara nu va mbatrni niciodata? Oare un poem si pierde valoa

Ea l-a citat pe Rabi Thakur, care a remarcat odata ca toti tinerii poeti sunt ca ad privindu-si inexistenta mustata. Nici mie nu mi-a placut niciodata ideea aceasta sale? n acea parte a unei fiinte omenesti, care este nemuritoare, se afla sursa li daca ntr-adevar a fost bun, poate sa nu mai fie asa doar pentru ca timpul a trec

Oricum, n ziua aceea am fost cea mai tnara dintre scriitorii adunati acolo pen nu era prea mare pentru mine, nici unul nu ma ignora. Ei mi-au ntins cu totii m Sarat Chandra, Kamini Roy, Priyiambada Devi si cu altii. Se vorbise ndelung invitat si pe el. Am vrut sa vorbesc cu el, singura. Am ales un colt de pe verand notnd n fluturatorul dhuti, care i se tra pe jos. El era chiar un mai mare adm sa stea acolo sau sa-l ia cu el jos, n camera lui, daca ar fi vrut sa vorbeasca doa mprejur cu o fata nenorocita si a plecat. Am fost putin dezamagita de Uday Sh sa de expresie. O persoana care, pe scena, parea cnd un vrf de munte, cnd u oarecare.

Obisnuiam sa mergem cu totii n lungi plimbari cu automobilul. Dar de cnd ta cu noi. Asa ca Sabi, cei doi frati mai mici, eu si Mircea ne duceam la lacuri, pe alteori o servitoare ne nsoteau. n vremea aceea, lacul Dhakuria tocmai fusese continua pentru cel mic. Pe-atunci, locul nu era att de aglomerat cum este acu atunci ar putea fi acela ca Southern Avenue era o pustietate, unde seara urlau s ora. Pentru cei tineri din casa, "afacerea" noastra nu mai era un secret. Nimeni mai mult sau mai putin aliata. n timpul hoinarelilor de seara, i ducea pe copii

n ultimele zile, eram afectata la gndul ca el trebuie sa plece acasa pentru casa sau mai putin convinsa de importanta casatoriei noastre. Sunt la fel de sigura c facut atunci'? Nu stiu. Nu sunt suficient de matura pentru a gasi cea mai buna c

ntr-o zi, pe cnd stateam sa ma gndesc ce e de facut, valatuci de nori negri au jos, ca sa ma pot bucura de-un dus natural n curte. Deodata el m-a strigat. Stat - Amrita, vino aici! - De ce vrei sa scapi de mine, Amrita? - Mi-e frica, Mircea. Mi-e frica. - Frica sau gelozie? - Pe cine ar trebui sa fiu geloasa? am raspuns eu surprinsa.

Apropiindu-ma de el, m-a luat n brate. Am ncercat tot ce s-a putut pentru a m

- Nu esti oare geloasa pe tine nsati? Nu crezi tu ca-ti iubesc mai mult trupul de este asa, Amrita, nu este asa! Eu caut sufletul tau. Dar el este n trupul tau. O c care este n trupul tau. ncerc sa percep spiritul din tine.

M-a privit intens n ochi. O raza de lumina plpi prin nori masivi si eu am sim Am nchis ochii. - Nu nteleg, Mircea. Mi-e teama.

Povestea lui 1930 se apropie de sfrsit. Formidabilul si eruditul meu tata si att curent eu tot ce se ntmpla ntre cei doi tineri, care eram noi. Nici o suspiciune palavrageala unui copil de 11 ani.

Boala lui Sabi era ciudata. Cteodata ea zburda ca un fluture primavara. Alteor hoinaream pe lnga lacuri. Shanti dusese copiii putin mai departe de noi. Statea aproape unul de celalalt. Pe apa linistita si ntunecata din fata noastra pluteau u nconjuratoare, mintea mi era linistita, nvaluita de pace. Dar el nu avea liniste cum asta nu ar fi fost de ajuns, mi-a atins coapsa.

- Nu, nu Mircea, nu! - De ce nu? Nu vei fi niciodata a mea? Nu-ti place de mine? - Crede-ma, nu se ce? Aproape ca ei mi te-au daruit.

Bietul de el, nu ntelegea rnduiala noastra, traditiile si obiceiurile noastre, n c - Niciodata, niciodata n aceasta viata nu te voi lasa sa pleci. Chiar atunci s-au - Ru, Ru! Uita-te ce face Sabi!

- Lasa-ma sa plec, mi-e teama! am ncercat eu sa ma desprind din mbratisarea

Am alergat mpreuna si am gasit-o pe Sabi zbatndu-se pe jos si murmurnd ce banca de la marginea apei. I-am mngiat parul si am ncercat sa o linistesc. Lu nepasatoare, ca de obicei, la tot ceea ce este martora. Shanti i-a dus pe copii la - Ce s-a ntmplat, Sabi? Ce te nelinisteste? Ea a nceput sa tipe: - Mngie-o pe didi, mngie-o! Hai, hai, hai! - Ce prosti spui, Sabi?

- Euclid-da, vino lnga mine, mngie-ma, saruta-ma, te rog! Mircea a ngenun

Am ncercat s-o opresc. Dar cu ct ncercam mai mult s-o linistesc, cu att mai pentru a ntelege exact ce se ntmpla. - Da, da, trebuie s-o sarut si pe didi, spuse el, dublndu-si mngierile. - Ce i-ai facut lui didi, ce i-ai facut? - Nimic, Sabi. N-a facut nimic. Sta lnga tine. Hai sa mergem la masina.

Instantaneu, l-am mpins napoi. - Pleaca! Am spus eu suparata. Dupa o clipa, e

Am ncercat s-o calmez, desi nervii mei deveneau tot mai ncordati. Cautnd sa dezastrului iminent mi-a sfsiat inima. Bucuria dragostei era nlocuita de teama mine, asemenea unei vipere. Gura mi era amara. Am mers la masina. Shanti n neagra. Fericit si fara griji, statea lnga sofer. Sabi s-a linistit n masina. Speram ajuns acasa, el s-a dus n camera lui si eu ntr-a mea. Vocile parintilor, pe care

Ori de cte ori mi amintesc seara aceea, ma gndesc la groaza ngemanata cu e pentru o fata de 16 ani si pentru un baiat de 23 de ani sa fie ndragostiti? Oriun de Dumnezeu pe pamnt; altfel, cum oare s-ar fi putut naste dragostea? n ce so

Dupa mai putin de o ora, mama a intrat n camera mea. - Ru, hai sa mergem pe

Mama avea o nfatisare solemna, iar vocea ei era voalata. Am urcat. Era o noap estompase. Ma simteam linistita. Da, voi fi cu siguranta n stare sa-i fac fata m - Ce spune Sabi, Ru? Nu pot sa-mi cred urechilor.

Pe terasa se afla o canapea de lemn. Mama statea pe ea, cu picioarele apropiate lung, formnd un fundal negru pentru minunatul ei trup. Razele lunii i straluce un piedestal, luminata de candela. Mama era cu numai 16 ani mai n vrsta ca m - Spune-mi totul, Ru. Am ngenuncheat si mi-am plecat capul la picioarele ei. - Ma, ma, ma... - Spune-mi, Ru, vrei sa te casatoresti cu el?

Firea mea era asa de naturala, nct si n momentele cele mai grave ma strafulg am nabusit un chicot. Ce-ar fi spus ea daca s-ar fi aflat aici? "Fata fara rusine propria-ti casatorie?" Mama a repetat blnd:

- Spune-mi, Ru, vrei ntr-adevar sa te casatoresti cu el? n cazul asta, voi aranja

ca fata mea sa nu fie casta. - Asa, deci. Bine, atunci vom vedea, a zis ea oftnd.

Cu capul nca plecat la picioarele ei, am suspinat: - Ma, ma, ma, da, vreau! Nu

M-am ntins lnga mama. Noaptea racoroasa ma nvaluia, ca si afectiunea mam parea senina si linistita. ntr-o clipa, teama mi-a disparut. Ar fi trebuit sa-i spun a spus c-ar fi fost o greseala sa-l iubesc ori ca era un pacat sa-l ating. Dupa un t

- Stai acolo, nu veni n sufragerie. ti voi aduce mncare n camera. Nu l-am va el cnta jos, la pian, si muzica plutea pna la mine, eu ramnnd sa-l ascult trz comuniune.

M-am ntins n pat, framntndu-ma. i vorbisem de attea ori despre temerile o primejdie. Probabil ca i-o va spune mine mama. Cu ochii somnorosi, ramn lemn pictat, purtnd un dhuti de matase si o esarfa peste trupul sau alb, avnd u Sri Krishna era tuciuriu, orict de minunat ar fi Sri Krishna, tot mai bine e sa fi nu, asta e imposibil. Iar n timpul "viziunii favorabile", cnd ne vor tine o esarf celorlalti primul moment al "ntlnirii privirilor", va muri oare Malabika de gel ironizat spunndu-mi: "Ce se mai aude cu Kacha si Devajani?" Nu va spune: "D ceremonia privirilor de bun augur?" si Ru nu? Colega mea de scoala ma va p dragoste. Ai desigur curaj". Ce vor spune Milu, Aradhana sau Didima? Sunt si de rau. Stnd ntinsa pe pat si gndindu-ma la toate acestea, fata sa adormita m albastru al toamnei. Bietul baiat, nu stie ca visul i s-a mplinit. Ma doreste att cteva minute. De-acum i se vor sfrsi toate grijile. Dar eu voi suporta oare sa de asta. El mi-a spus ca va trai aici. Asta n-ar fi destul de bine, oare? Va trebui sora?

Gndindu-ma la tara lui, m-am gndit la cheiul Princep Ghat. Ne-am dus sa-l v Europa. Ce vapor imens! Acum, ca mi-a disparut teama, o slabiciune ciudata a trebuie sa i se spuna. Dar cine i va spune? Cine altcineva, daca nu eu? Dar cn plecat din tara. Noapte. Ma ntind, pe jumatate treaza, pe jumatate adormita. Pr Strathaird aluneca prin strmtoare. Acesta este Canalul Suez si dupa el vine M despicnd valurile albastre, el se transforma ntr-un vas de agrement din tara m

A doua zi, cnd mama a intrat n camera, inima a nceput sa-mi zvcneasca. Oc somn? - Ru, nu trebuie sa cobori astazi. Stai aici. Nu vorbi cu nimeni, nici cu S

Am ramas paralizata. Ce s-o fi ntmplat oare? Genunchii au nceput sa-mi trem care zacusem toata noaptea. Dupa putin timp, mama a venit cu un pahar de lap - Bea-l! Am multe sa-ti spun. - Ru, tatal tau m-a pus sa te interoghez. Spune-mi ct de departe ati mers?

Niciodata nu mi-a placut laptele, dar de data asta n-am protestat. Mama s-a ase

Am ramas muta. Ma ntrebam cine o fi mintit. Shanti obisnuia sa umfle lucruri mintit niciodata. Nici eu nu minteam. Mama ne spusese de nenumarate ori: chi trebuie sa rostesti nici un cuvnt fals. Vocea mea ngaima: - N-am mers prea departe. Doar pna lnga lacuri. Poti s-o ntrebi pe Shanti.

Mama si-a dat seama ca nu am nteles semnificatia ntrebarii. Se simtea edifica - zgomotul unui robinet deschis - strigatele lui Jharu care gonea o cioara ncapa fiecare zi ncepuse. Dar chiar n acel moment, mama si cu mine eram scufunda ofta zgomotos si spuse: - Ru, spune-mi adevarul, ce ti-a facut Euclid?

Mi-am ngropat fata n perna. Nu voi raspunde la aceasta ntrebare sau voi spun

Atunci totul va fi din pricina lui. Dar este oare numai vina lui? Vinovatia mea n prieteni. Tata este tot ce are el. Acum, daca si tata este mpotriva lui, din cauza - Ru, ridica-te si priveste-ma! Este imposibil sa spui o minciuna n fata privirilor ei necrutatoare. Buzele mi lucru minunat?

- De ce nu-mi raspunzi? De ce nu te uiti la mine? a continuat mama. Apoi a ad fiica mea care nu a facut niciodata compromisuri? De ce se afla astazi ntr-o as strivita de vinovatie. Ce nenorocire pentru mine, sa trebuiasca sa vad asa ceva!

Vocea mamei era gtuita de emotie. stiu ca reprosurile ei sunt drepte. Totusi, o se necajeasca. Ce va fi daca voi lua asupra mea tot pacatul? - Spune-mi, Ru - a insistat mama - te-a sarutat? - Da. - Unde? - Pe frunte, i-am spus. - Atta tot? - Da. - Ati procedat ca n Gandharvavivaha? - Cum adica? am ntrebat-o, surprinsa peste masura. - Nu stii ce nseamna? Schimburi de ghirlande.

Acum trebuia sa ma gndesc la un loc precis. stiam ca buzele nu intra n discut

- Nu, astfel de lucruri nu ne-au trecut niciodata prin cap. Mai trziu, am nteles usor sa ne ajute. - Acum, Ru, trebuie sa-ti spun ca nu pot face cum ti-am promis si cum as dori. Am nceput sa suspin. Ea si-a pus mna pe mine. - Liniste-te, mi-a spus. - De ce, ma, de ce?

- Tatal tau spune ca nu stim nimic despre el, despre originea lui... cine stie, poa

Sunt mpietrita. Ce vrea sa spuna? A fost mpreuna cu noi aproape un an si n-a bolnav?

- O nu, nu acest fel de boala. Tatal tau spune ca el cunoaste toate locurile rele d rai sunt francezii. Necivilizati. - Dar el nu este francez. - Tot cam acelasi lucru. Au adoptat cultura franceza. - Dar de ce este cultura franceza rea? ntreaga Europa i imita pe francezi. - si a devenit oare, astfel, mai buna? - Nu e buna Europa?

- Nu despre asta e vorba, Ru. Nu stii nimic despre societatea lor. Cnd vei cres Sotul si sotia sunt necredinciosi unul fata de celalalt. Ei se casatoresc cu o pers stare sa traiesti ntr-o astfel de societate ngrozitoare. - Am citit Colierul lui Maupassant. Nu e nimic rau acolo.

- Nu, nu, Ru, exista de asemenea si povestiri groaznice. Ceea ce mi-a spus tata

nimic bun pentru tine. - Ma, ma, draga!

- Ce-as putea face, Ru? El spune ca, daca insisti, va muri. Vrei sa-ti omori tatal dect pe noi?

Am fost socata, dndu-mi seama ca nu simt nici o compasiune pentru boala tat mama mereu sub teroare cu tensiunea lui si o face sclava vointei sale. Asa ca a Doamne, loveste-ma cu tensiunea chiar acum!" Mama a continuat:

- Ru, daca insisti prea mult, atunci ar putea sa aiba un accident vascular, asta v tot ceea ce ne dorim? Nu stiu cum au trecut orele. Mama a venit pe la prnz.

- Ridica-te Ru! Mircea pleaca. Spune ca doreste sa te mai vada o data, nainte d

Nu ma puteam ridica. Oasele mi erau pulverizate. Cum as fi putut sta n picioa

- Ridica-te, Ru, ridica-te! El sta n bataia soarelui, n strada. Tu vei sta pe veran data.

Cnd, n 1972, am reintrat n anul 1930, am avut din nou aceeasi senzatie pe ca nmuiat iarasi, iar inima a luat-o razna. Ce minune! Nici nu-mi cunosteam acea partea cea nenascuta, nepieritoare, care nu moare nici macar o data cu moartea aceeasi fiinta, aceeasi nemuritoare Amrita.

Stau n mijlocul verandei. El este jos, n strada. Ramurile agatatoare de ce-l protejeaza de razele soarelui. si-a ridicat fata spre mine. O fata de om tortu nrosit. Pna acum n-am mai vazut o fata mai nenorocita ca asta. si-a ntins pal moment, am nteles greseala mea. Eu nu-i spusesem niciodata ca si eu l iubesc Acum acest lucru nu va mai fi spus niciodata. Am gemut: - Oh, nu! Nu, Mircea, nu!

si atunci, totul a devenit gol. Am auzit mai trziu ca m-am prabusit pe podea, c revenit, zacea pe jos si mama ma stropea cu apa pe fata murmurnd: - Durga Srihari! Ce voi face acum? Ce voi face? si lacrimile i curgeau pe obraji.

Mircea a plecat, cine stie ncotro. Cine-mi va spune oare? Nu vad pe nimeni. M ar fi rs de mine. Nu mncam nimic, nghiteam numai bauturi racoritoare. mi aproximativ ca un doctor: nu ma obliga sa mannc. Spune ca n timpul unor as secreta otravuri, asa ca este nevoie doar de lichide pentru a elimina aceste otrav

Ma ntreb cteodata daca ar trebui s-o cercetez pe Sabi, daca el nu i-a spus cev copila. Destul de rau ca trebuie sa asiste la toate acestea. Totul a fost din vina m facut, Sabi, ce-ai facut? si biata copila a murmurat:

- N-am stiut Euclid-da ca tu si cu didi veti suferi att de mult. Nu-mi aduc amin seama ca este spre seara. Afara, pe cer, mai plpia nca soarele. n camera, nt Deodata a intrat cineva. Nu i-am putut vedea fata, dar mi amintesc cuvintele p de sari, apropiindu-se. Cine sa fi fost oare? Kakima, Shanti sau Ghapadidi? S-a

- Nu ncerca sa fugi, Ru. Asta nu-ti va reusi. Esti nca minora. Daca o vei face, el va fi ntemnitat. Nu n acel tip de nchisoare n care sunt cteodata tinuti baie purta o uniforma de puscarias si va fi dus sa sparga pietre.

Mi-am ngropat fata n perna. - De ce vrei sa ma nspaimnti? am suspinat. Ct de neputincioasa sunt, ct de una singura. - Nu vreau sa te nspaimnt, ci numai sa te previn ca n caz ca...

Au trecut doua sau trei zile. Sufeream mai ales pentru ca nu am putut sa-i spun

E dimineata devreme. Usa s-a deschis si a intrat Khoka. si, n felul sau obisnuit

- De ce toate aceste lacrimi? Rusine sa-ti fie! "De unde ai venit, oare, o, crudul Kakha. Apoi, devenind brusc serios: Mircea vrea o carte de-a ta. Nu are nici un - stii unde s-a dus? - Desigur. n casa din Ripon Street.

- n casa acelor anglo-indieni? O, Doamne, dar se pierde ducndu-se acolo. Fet - O, Khoka, draga frate Khoka, ce sa fac?

- Dar unde n alta parte s-ar fi putut duce? Unde se poate duce un strain, daca s

- Sssssstttt!... si duse degetul la buze. Apoi sopti: Sunt spioni peste tot. Du-te s

I-am adus-o si atunci m-am gndit sa-l previn. Am scris pe spatele cartii - mn ciudat - si nu am realizat atunci ca, prin puterea dragostei mele, fabricasem o m am spus mamei ca m-ai sarutat numai pe frunte". I-am dat cartea lui Khoka. Ma simteam mai bine. Acum stiam ceva. - Khoka, i voi trimite o scrisoare. Trebuie sa-mi aduci raspunsul. - Foarte bine, dar fii rapida.

Am luat o foaie de hrtie si am nceput sa scriu. Aveam attea de spus, dar gn un ibric ce da n clocot. stiam numai doua lucruri - va trebui sa-mi tin aceste pr si apoi, pe partea cealalta: "Te voi astepta, te voi astepta, te voi astepta". Am re hrtia lui Khoka, spunndu-i: - Du-i-o ! Ceva trebuia sa se ntmple acum.

Aveam parul lung. n acele zile, se ncurcase de tot. N-o lasasem pe mama sa m tolereaza hachitele n tacere. Dupa ce am trimis scrisoarea, m-am ntins din nou acoperit ochii cu mna. Atunci am luat o hotarre: "Nu voi uita, nu, nu voi uita aceasta a nceput sa se miste n sufletul meu, sa coboare cu pasi usori n adnc, cuvintele nu rasuna, unde nu exista zi si noapte, unde soarele si luna nu straluc hau, a cazut ntr-o toropeala yogina. Cine s-ar fi putut gndi ca, dupa 42 de ani Zilele treceau dar Khoka nici gnd sa apara. Dar, n cele din urma, l-am prins: - Ce mai e nou? I-ai dat cartea si scrisoarea de la mine? - Desigur. - Ei si? - Nimic. - Cum adica nimic? Nu ti-a dat ceva pentru mine? - Nu. - De ce nu? Gaseste-l chiar acum si spune-i ca vreau un raspuns. - Dar nu mai este acolo, nu stiu unde poate fi. Mi-au spus ca a plecat.

- Oh, ce spui tu, Khoka? De ce nu m-ai anuntat mai demult? - Ce-ai fi putut sa faci, chiar daca ti-as fi spus? - O, Khoka, fa ceva, bunul meu frate. Te implor, adu-mi vesti de la el. - Da, bine... s-a blbit Khoka.

Dimineata si noaptea au trecut nici nu stiu cnd. Ce lege infailibila determina m noastre bucurie, tristete, nenorocirea si fericirea, si transforma o substanta n al si condenseaza materia. Mama spunea ca flacara nenorocirii prjoleste trei zile mama si revine dupa pierderea fiului, iar o vaduva nvata sa fie ea nsasi. n fie compensatii. Toate acestea sunt bine cunoscute. Unii o afla din carti sau din ex directa. Ma gndeam sa-mi tai parul; nu am facut-o, dar acum nici nu ma mai g cstiga taindu-mi parul? Voi arata urt". Aceasta este pofta de viata, eu pot s-o

Mama a nceput sa flecareasca pentru a-mi distrage atentia. Mantu este cam co despre noi cu parintii ei, chiar si despre mine. Dar nu dau atentie comentariilor trebuie sa-mi pese?

Mama si trecea degetele prin parul meu, ncercnd sa-mi desfaca nodurile si sa

- Sa stii, Ru, ca si necazurile si au valoarea lor. Toti gnditorii din lume spun a Numai suferinta l face pe om sa-l caute pe Dumnezeu. Apoi murmura un cnte prabuseste la picioare".

Stingndu-mi lumina, mama m-a lasat sa dorm. Versurile cntecului mi vibrau nimic. "Cineva pe care l lovesti cu o floare, cineva a carui rana e tainuita de al cineva care nu a vazut fata ta cruda, lipsita de binecuvntare - acel cineva, o, D acest cntec? ma ntreb. Oare am eu o faima proasta? Da, desigur, vecinul nost - Ce lucru ciudat! De ce sa inviti un crestin n casa?

Tata a spus ca o sa ne mutam. N-avem de ce sa ramnem ntr-o astfel de localit ncet, o senzatie ciudata de stupoare ma nvaluie, totusi cntecul vibreaza nca cada la picioarele tale..." Versurile deveneau sageti ce ma loveau ntr-un vrtej

Cnd mi-am revenit, am gasit ntreaga casa adunata n camera mea. Chiar si tat dupa plecarea lui Mircea. L-am auzit spunndu-i mamei:

- Da-i un pic de coniac cu lapte. Mine va trebui sa chemi doctorul. Atunci unc parasit camera. Am fost surprinsa de impertinenta lui. Era pentru prima oara c cu ochii larg deschisi. Doua lumini puternice s-au aprins, totusi figurile lor sun silueta lui - deplasndu-se catre raftul meu de carti. Tata cauta printre carti. A l matase albastra, cu o gravura de aur pe coperta. Tata a deschis-o la prima pagin dedicatie. Apoi, una cte una, a scos toate cartile si a smuls paginile pe care era celui ce primea cadoul. N-a descoperit nsa pagina din Viata lui Goethe mai ramasese din , partea lui Mircea. Tata a rupt ncet hrtiile n bucatele si lecarti ar fi fost distruse. Dar asa ceva nu se putea petrece n casa noastra. Aveam cartile. Oamenii, da, puteau fi arsi, dar nu si cartile. Pentru el, cartile erau Dum

Prietenul tatei si familia sa se duceau la Madhupur pe timpul vacantei. Tata a s aceeasi casa. Schimbarea de decor si mai ales sederea n mijlocul naturii mi vo O ntrebare mi se rasuceste ca un pumnal n inima si-mi face mult rau: de ce nu legatura cu el? stiu unde este Ripon Street, dar cine ma va nsoti pna acolo? N dar nu am ncredere n el - ma nspaimnta. El ne urmarea cu priviri de hiena. K la Madhupur, Khoka a venit la gara. L-am luat deoparte si l-am ntrebat: - De ce nu vii, Khoka? El a ramas tacut. - Spune-mi, de ce nu mai vii?

- Nu pot suporta ca suferi att de mult, Ru. Exista o limita a rabdarii umane. - Dar nu-ti dai seama ca eu mor sa aflu totul despre el? Ce face acum? - Nu este aici. A plecat n Himalaia. - Himalaia? De ce nu spui Darjeeling? - Nu, nu la Darjeeling. n paduri. A devenit sannyasi (pustnic).

- Sannyasi? De ce a trebuit sa faca asta? De aceea nu mi-a raspuns la scrisoare?

n tren m-am acoperit cu un cearceaf si am nceput sa ma gndesc. Aceasta nou minti? Ar fi trebuit sa ia legatura cu mine si sa cadem la o ntelegere, n loc sa Am nceput sa plng. Ceilalti vorbeau n soapta. Mama trebuia sa hraneasca co ajute?

Eu m-am scufundat n supararea mea. Tata e un copil n astfel de lucruri. El nu apa. ncet-ncet, lacrimile mi s-au uscat, intensitatea durerii mele a scazut. Priv Simturile mi amortisera, de-atta suferinta. n aceasta stare, pe jumatate adorm

- Trage jaluzelele din dreptul ei. Ar putea sa sara pe fereastra. n gndul meu, m minunata. La fel si supararea mea. Aceasta viata arde ca o lampa" - "Aprinde c amintit atunci cntecul.

Casa de la Madhupur este frumoasa. Natura nconjuratoare mi panseaza ranile ct de ct povara din sufletul meu. Natura e ca o mama. O am si pe mama cu m de singur n padure. ntr-o zi, pe cnd sedeam pe treptele terasei, mama mi-a sp -Acum fii tare, Ru! Nu-l vei mai vedea niciodata n aceasta viata. - De ce, ma, de ce? - Nenduplecatul tau tata l-a facut sa promita ca nu te va mai vedea niciodata.

- De ce trebuie sa-si tina aceasta promisiune? S-a calugarit? am sarit eu. Dar vo aceasta viata" - mi se rasuceau ca un cui n inima.

n timpul sederii noastre la Madhupur, arsenalul de la Chittagone a fost persoanele implicate ne erau familiare. Ma jucasem cu acei tineri n copilarie. A sunt dect copilarii", eu l contraziceam. Poate ca asta nu ajuta prea mult n dob totul pentru patria ta era suficient. Daca as fi reusit sa fac si eu asemenea lucru ma mpovara. Dar sunt neajutorata. Nu am cum sa-mi conduc destinul. stiam c Nu stiam exact ce ne fac britanicii, dar pot ai mei sa-mi spuna cine o sa ne elib noapte privind posomorta luna, ma gndesc adesea: Daca voi avea vreodata sa constrngatoare, mpotriva castelor si a prejudecatilor prostesti. Desigur, eu su foloseasca inteligenta? Este ea libera? Are ea vreun drept asupra propriei fiice? dar este mai neajutorata dect mine, neputnd nici macar sa-si dea cu parerea.

Cnd ma gndesc la 1930, pot preciza anul, doar pentru ca l stiu dintotdeauna limite. Spunem est sau vest, n functie de micul nostru pamnt. Astfel, ntreaga nu poate avea data. Prin adncime si continut, trairea si depaseste timpul si atu se misca. Tot astfel si eu nu pot spune cnd s-a ntmplat ceea ce vreau sa pove dupa aceea. ntorc paginile unei carti deja citite si ceea ce credeam ca se afla n

Stau n pat. Mama mi vorbeste. Subiectul discutiei ei este boala tatei. Vorbind de el. Nu mi-am pierdut pretuirea pentru tatal meu, nici dragostea pentru el nu nervoasa. Ma gndesc ca atunci cnd este bolnav tata, mama este la fel de nelin nimeni nu se agita. Asa ca nu o ncurajez. Mama mi ntelege tacerea si se simt ajuns la usa si sta n fata ei. Tata avea ochi mari, nas acvilin, ten aramiu. Cnd rosie.

- La ce bun toate acestea? a ntrebat el. Sa zaci si sa bocesti! Nu vrea sa se preg de ele. De ce e nevoie de atta jelanie? Mama sopteste: - Nu poti mpinge lucrurile prea departe. Totul are o limita. - Dar am putea oare sa-i permitem sa-si iroseasca viata si cariera cu astfel

Mama s-a ridicat si l-a mpins afara, prin usa deschisa, dar pot auzi tot ce discu

- Daca socotesti ca examenele sunt att de importante, atunci de ce ai retras-o d

- Pfui! N-ar fi nvatat nimic la scoala. Daca ar fi frecventat cursurile scolii norm mai bune poezii ale lui Rabi Thakur ea le stie pe dinafara. Nici chiar baietii lice putea oare sa o nvete acesti semianalfabeti? Ei att stiu sa faca: scriu observati "bine", "rau", "numai nascociri".

- Atunci ai ceea ce ai dorit. A nvatat mai mult. De ce te ngrijoreaza examenel

- O, nu, nu, nu! Trebuie sa-si dea examenele. Fata mea trebuie sa ia aceste trep acum, totul se duce de rpa. Nu va mai scrie poezie. Nu va mai studia. Toate sp o familie onorabila si marit-o, a mormait tata.

Mama vorbea, ncercnd parca sa potoleasca un copil furios: - Da-mi putin tim pentru tine.

- Dar nu mergi n directia buna. Trebuie sa o faci sa-l urasca. Spune-i ca acest o Europa, bun numai de joaca.

- Nu voi face nimic de ceea ce-mi spui, a replicat mama. Bietul baiat s-a dus si pot sa-l ajut, cel putin n-o sa-l ponegresc.

- Dar ce mai conteaza pentru el? N-o va afla niciodata. Nu-ti cer sa fii cruda cu tactica. Sentimentalismul este un lux. Asa cum spune vechiul proverb: "totul es Mama a izbucnit:

- Nu este acesta si punctul meu de vedere. Intelectul meu nu va merge niciodat

Mama era tare pe pozitie. ntotdeauna este. Ea are vederile ei personale, dar nu dragostea si consideratia ei pentru altii. Am auzit conversatia lor, dar mintea m ntr-adevar un joc? Dar de ce nu mi-a scris? Jocul s-a sfrsit! A doua zi i-am spus mamei: - Ma, anunta-l pe tata ca voi merge la examene. Mai avem trei luni. Du-te Mama este foarte fericita. ncearca sa ma mpace:

- Desigur, e timp destul, Ru. Nu-ti va lua multa vreme, daca te apuci de treaba.

-Tata spune: De ce oare am numit-o Amrita? Ea va bea din nectarul cunoasteri mplinesti aspiratiile, puica mea. Nu te consuma ntr-o chestiune marunta.

Experienta primei mele zile de studiu cu tata a fost trista. Tata mi-a cerut sa scr concentrat cu greu. Tata s-a plimbat putin prin jur si a revenit. Privindu-ma cum ratacita, s-a suparat. Deci nu era n stare sa domine o biata fata!

- Ce s-a ntmplat? a spus el. i-a zburat totul din cap? Scrie! Degetele mi ram pereche de palme. n mod curios, nu m-am suparat. Mama a sosit alergnd:

- Ce se ntmpla? Nu poti lovi o fata de vrsta ei. - Imposibil, imposibil! S-a fa

Mama a ramas muta. n ziua aceea, am fost furioasa, nu pe tata, ci pe mama. Pe e drept. Dar mama nu era n stare sa-si aplice principiile. Mai trziu, avea sa pl

din camera, am vazut-o pe Shanti, care mi-a spus cu voce tulburata: - Nu voi mai ramne aici nici o clipa.

Totusi, sanatatea nimanui nu era nfloritoare la Madhupur. Sabi zacea bolnava. atunci, unul dintre fratii mei a facut temperatura. si, peste toate astea, eu i pric

Pe cnd ntreaga casa era att de data peste cap, tata s-a hotart sa se interneze. cu simtul datoriei. Seara veneau colegii studenti, iar rezerva se transforma ntrntr-o zi, tata m-a ntrebat: - Ru, nu vei mai scrie niciodata poezii?

Nu i-am raspuns. Eu vreau sa scriu, dar de fiecare data tot ceea ce scriu este pr aratat. Sa transforme personalul n impersonal - asta este munca scriitorului. D Am scris o poezie despre Shakespeare, ntrebndu-l pe poet unde era el atunci unui om bogat, dar ce importanta are? ntrebam. si nu erau flori pe strazile mur evenimentul mai putin important? "O, mare poet, am gndit, tu stateai n spatel unui tablou un idol - sper ca vei da viata dragostei mele ranite. Poate oare o im mi pe strune ruga, o mare Poet!" Toate aceste poezii le-am aruncat pe foc dupa aratat tatei, el nu s-ar fi suparat. Daca ceva asternut pe hrtie atingea un nivel d s-ar fi ncurcat cu detalii de felul: cine a scris-o si de ce? Mi-ar fi spus:

- Este bine cnd ai o experienta bogata. Totul este maya. Aceasta lume bea nectarul cunoasterii pure. Mereu doritor de cunoastere pura, putin i pasa ta Ideea ca omul este mai important dect orice altceva nu era de acceptat pentru

n spital am fost ocupata cu diferite lucruri, mai ales cu lecturile pe care i le fac care lucra atunci. n aparenta, ma comportam normal, dar o necontrolata nelini gndeam la el, plimbndu-se singur prin paduri, lacrimile ma napadeau si ma s trai n padure? El este un sahib. Ei sunt obisnuiti cu o viata confortabila". Tata mi spunea:

- Ru, trebuie sa schimbi mai des fata de masa. Uite, s-a murdarit de grasime. n

Fierbeam n mine cnd auzeam toate acestea, dar mi pastram o figura impasib Totusi, ntr-o zi, la spital, am lesinat. Nu-mi aduc aminte care a fost cauza - po tot. Doctorul a spus ca s-ar putea sa fie o deprimare nervoasa. Mama a fost afec

- Poate sa-si revina daca ncearca, daca are putina tarie, dar nu vrea Daca ar fi f parantrebari, verificndu-i cunostintele sale medicale, pentru a-l convinge pe a nu era altcineva dect Nil Ratan Sircar. El putea diagnostica dintr-o privire o fe si cei pe moarte si redobndeau curajul. Acesta era doctorul, un prieten si un b luni, m-am refacut n buna masura. ntre timp, am trecut examenele, rezultatele ma vindecata. Simteam ca cele mai bune arme ale mele se tocisera. Cum voi m

Au trecut noua sau zece luni. Nu mai auzisem nimic despre el. Khoka noua sora. Mantu si sotia sa plecasera sa locuiasca n alta parte. Nu fusese o de se certase violent. Asa ca acum tata se certa cu mama. Eram suparata pe Mantu fusese oare tata acela care avusese atta timp grija de el? I hranise si l educas sa nu-l mai vad niciodata. Mama spunea: - Acum casa mea se destrama.

Casa ei, att de plina de rude si oaspeti, rasunnd de rsete, muzica, discutii si casa era mica ei lume, vesela si luminoasa, unde ea trona ca o regina. Dar una c ntr-o zi stateam pe scari, cnd tata m-a strigat si mi-a spus: - Ieri a fost aici Mircea.

Am nceput sa tremur. O, doamne, oare ce voi mai auzi?

- si-a lasat barba! A devenit sannyasi. La nceput, nici nu l-am putut recunoaste

Nu i-am raspuns si nici nu mi-am ntors trupul. Ramnnd asa, cu spatele la el, strigat:

- Ru, Ru, el pleaca acasa. Du-te si pune n masina toate vechiturile care i apart

Erau cteva antichitati tibetane pe care le achizitionase n Darjeeling. Fusesera el. Acum le-am pus eu nsami n masina. Nu regretam, caci nu fusesem nicioda fi simbolul unei idei. Nu-mi pare rau ca n-am o fotografie de-a sa. Ce nevoie as

Eram mirata de tata. De ce se legase de barba lui? Este oare usor sa hoinaresti p fizica la cea mentala. El este fara pereche n privinta autopedepsirii. stiu ca e fa procedeul. Nu exista nimic mai groaznic dect acest act sati. Totusi, odata, cn sa care recursese la sati cu cteva generatii mai nainte, fata i stralucea de mn numai post si renuntare, nu e usor de ndurat. mpachetnd antichitatile, ma gn mai mici suferinte? Atunci de ce-si bate joc de el?" Ca raspuns, cel de-al treilea "Glumeste si loveste numai cel ce n-a simtit vreodata rana".

Nici unul dintre noi nu statea grozav cu sanatatea. Asa ca vom merge la Benare ceea ce priveste dezordinea mea mintala. Dezordine mintala? Dar ce altceva? T toate nu sunt dect prostii. Dar mama nu are liniste. Este ngrijorata ntr-o anum stare sa iubesc pe altcineva? Voi reusi oare?

Dragostea nu este un obiect pe care sa-l iei de la cineva pentru a-l darui altcuiv individ ntelege, dar societatea nu. ntr-o dimineata ntunecoasa, locuind ntr-o fusesera izgonite, mama mi spuse, privindu-ma patetic: - Spune-mi, Ru, ati ndeplinit vreo mantra de casatorie sau alte ritualuri?

- Ma, am sarit eu, am mai vorbit cu tine despre toate acestea. Nu ti-am raspuns minte? - Ce promisiune, ce juramnt? Lasa inima ta sa fie strns legata de mine? - Ai spus ceva n engleza. - Nu, nu te acuz. Daca ai promis ceva, de ce sa nu-i spui mamei tale? - Cam ce presupui ca am spus? am ntrebat-o, total nedumerita.

- Atunci de ce ai murmurat o promisiune de casatorie, pe cnd zaceai n spital?

- Am vazut eu vreodata casatoria unor straini? De unde puteam sa stiu? De ce m

- Mie nu mi se pare ca suna ca un imn de casatorie, dar tatal tau asa spunea. m sanatate". - N-am auzit niciodata despre asa ceva. Nu puteam sa spun una ca as Vorbeam cu toata convingerea. Mama ofta adnc.

Mai trziu mi-am adus aminte. Citisem la bioscop aceste fraze (n zilele acelea cuvinte sunau asa: "n bogatie sau saracie, la bine si la rau, n boala si sanatate,

Nu era nimic serios, dar mama cauta sa afle. Daca era vorba de un ritual, atunc fiinte omenesti nu sunt att de importante. Toate aceste legi nu numai ca erau c functioneaza. Ar fi nedrept din partea mea sa afirm ca mama supraaprecia ritua tata. Dar n acest caz, ea cauta un motiv de care sa se agate.

n spijinul mamei, voi povesti o ntmplare ciudata, din vremea cnd aveam do Chapadidi si noi locuiam la Puri - un important loc de pelerinaj.

Zeitatea cea mai mare era Jagannath. ntr-o zi, stateam cu totii lnga camera de mbulzeala enorma. Deodata, o vaduva purtnd un sari alb, pur, s-a apropiat de

venit de-a dreptul la noi, i-a dat o acadea lui Sabi si, punndu-mi la gt o ghirla - ti daruiesc o ghirlanda, Jagannath mi este martor... si ntr-o clipa, mama si fiu se pierdura n multime. - Cine-s astia? striga Thakurma, alergnd dupa ei.

Mama mi smulse ghirlanda de la gt si o arunca. Acelasi lucru l facu si cu aca lund-o pe Sabi n brate, porniram spre casa. Dupa putin timp, a sosit - val-vrt - Ea a spus: Jagannath mi este martor! - nceteaza! a strigat mama. Jagannath nu da atentie tuturor prostiilor. Thakurma murmura, ncruntata: - O, draga mea, astazi este ziua a cincea a lunii, dupa calendarul lunar. Mama nsa a fost ferma.

- Daca mai ndraznesti sa spui ceva pe tema asta, te las aici si plec la Calcutta c

Asta a facut-o pe Thakurma sa nceteze. Mai trziu, mama mi-a explicat ca fem anumita data, fiul ei sa daruiasca o ghirlanda unei fecioare, n fata lui Jagannat pot pacali o persoana foarte sensibila.

Cu neamuri, copii si servitori am plecat la Benares. De acolo, mpreuna cu pari vizitam Hrishikesh si Lachman Jhola, doua locuri de pelerinaj n Himalaia. Mn care Mircea statuse ca ermit. De fapt, nu era nici un motiv de bucurie - stiam fericita? Traiam unul din acele sentimente, dincolo de orice ratiune, care ne joa calatoriei noastre la Delhi, Agra sau n alte locuri, pentru ca ar nsemna sa para unde am angajat un ghid si am facut rost de o masina si am luat-o spre Swarga

Era pentru prima oara cnd ma refugiam n muntii Himalaia, ca si cum m-as fi stiu puterea pe care o are briza marina asupra spiritului omenesc, dar nimic nu niciodata pna acum asemenea copaci, nalti si drepti, coplesitor de impresiona de pur. Aerul rece ma patrundea, risipind ultimele ramasite de tristete. Eram sig vreme avea sa se stinga n curnd.

Mircea facuse bine venind aici. Oare totul se datoreaza faptului ca aerul e att d eu cunoaste ntreaga glorie a muntilor Himalaia, regele naltimilor, lacasul zeil

Lasam n urma treptat un tinut mlastinos, padurea de trestii e deasa, acopera m dect trestii netede si cenusii, miscndu-se ca niste valuri. Fetita a nceput sa pl de vaicareala pruncului. Deodata prindem o remarca a ghidului: - n desisurile de stuf exista si tigri! Tata izbucneste: - Cum, tigri!? De ce ne-ai adus pe-aici, prostule? Cu ct tata se mnie mai mult, cu att ghidul devine mai placid.

- Nu avem de ce ne teme, zice el calm. si tigrii se tem pentru vietile lor. E destu

Ma simteam din nou tulburata. O, Doamne! Cum o fi sa ratacesti pe aici de unu

Ajunsi la Swargadwar, am trecut rul cu barca. Era pentru ntia oara cnd trav singuratatea ei salbatica. Mai trziu mi-am trait viata pe malurile unor asemene undele transparente de bolovani, uneori se nvolbureaza ametitor, tsnind n su sfarmat, si uda totul n jur.

Fetele ni s-au umezit ca de burnita. Tata s-a aplecat din barca, a luat putina apa si noi la fel, avea un gust minunat, nu mai bausem nicicnd o apa att de dulce

aproape izvorul lui, ne puteam crede n paradis, Swargadwarul e socotit poarta mi-am unit palmele cu adoratie pentru natura din jur care m-a adus n aceasta s o oda Gangelui:

- O, tu, izbavire a zeilor si a oamenilor, tu, ce ne speli de pacate, salvare a Tata s-a bucurat nespus auzindu-ma recitnd cu atta spontana efuziune si m-a - Spune mai departe, recita pna la capat.

Am ajuns pe celalalt mal. Mergem pe o cararuie de picior, pe-o parte e muntele mine purtam pe rnd fetita. n peretele dealului se nsira mici grote. Ghidul ne are grota lui. Stau n pozitii yoga, cei mai multi n pozitia lotus. Unii si poarta Altii cutreiera poteca n sus si n jos cu un Kamandalu n mna. Ei si procura h Kamliwalla. Acest om bogat, dornic sa-si manifeste cucernicia, a organizat dis dintre ei nici macar nu se clintesc din grote, absorbiti n mediatie. Mncarea vi

Deodata, ghidul ne arata cu degetul spre o grota goala zicnd: - Acolo a stat tim nceput sa bodoganeasca:

- El trebuie sa fie. Amicul a venit sa studieze, dar n loc de asta a trndavit prin Tata continua sa bolboroseasca si, cum merge n fata mea, l

aud. nteleg ca e cuprins de tristete. El si-a iubit cu siguranta studentul, att ct distrus? ntr-adevar! Cine a nceput jocul? ncerc sa-mi apar cauza. Dar nu mai numai cum s-a sfrsit. Dar oare stiu cu adevarat?

naintam nsiruiti pe cararea ngusta, e racoare sub copaci, poteca e patata de lu pare ca poarta pe umeri un fel de dantela nvaluitoare.

Rana mea a nceput sa sngereze din nou. Cum naintam mpiedicndu-ma pe d pe urmele lui.

n grota urmatoare, am vazut un sannyasi asezat cu picioarele ncrucisate, sprij priveste ntr-un punct departat. Poti observa de ndata ca este cu totul altfel dec ne povesteste:

- Pna acum doi ani, el a fost judecator, dar dupa ce a dat ascultare chemarii Fi nicaieri. Mannca numai o data la doua zile si iese din grota numai la nevoie, c nici vorbind. Sta ntotdeauna exact ca acum cu ochii pierduti n albastru, stator

Ma simt ntotdeauna umila n fata celor care au puterea de a se supune unor ase ntreb: oare nu cumva acest sihastru ar putea sa ma lamureasca daca sahibul din urmei, nu prea se nvrt sahibii cu sutele prin padurea de la Swargadwar. Asa c mpiedicat de un bolovan. I-am spus tatei:

- Daca vrei, mergi singur nainte. Eu ma opresc putin aici, m-am lovit la un deg

ndata ce ei s-au ndepartat si au disparut dupa colt, m-am apropiat de pustnic s

- stiu, domnule, ca dumneavoastra refuzati sa vorbiti, dar sunteti un ermit si av Nu ati vrea sa-mi spuneti ceva despre sahibul care a stat o vreme n grota de al

Nici o licarire pe fata lui de nepatruns. Nici o expresie, ct de vaga, n ochii ace plng.

- De ce nu vrei sa vorbesti, o, sadhu, de ce nu vorbesti? Trebuie neaparat sa sti daca pronunti un singur cuvnt?

Nici un rezultat. El statea la fel de imobil. Dar n vremea asta, un alt necunoscu larg deschisi. Era cu siguranta emotionat de imaginea fetei tinere si dragute car picioarele unui sadhu indiferent. Pesemne ca el nu dobndise nca destula nva omeneasca. Mi-a vorbit cu simpatie:

- Nu mai plnge, te rog, nu mai plnge. Orict de mult ai starui, el tot nu o sa-t - Cum se numea sahibul care a locuit n grota aceasta? - Dar l-ai vazut? - L-am vazut. - si cum arata? - Arata ca un sahib. - Cum adica? - Adica era alb. - Cam ct de nalt? Purta ochelari?

- Nu-i stiu numele. Cine ntreaba cum s-a numit un sadhu n viata lui lumeasca

El mi-a aratat ntinznd bratul cam ct era de nalt sahibul, dar nu-si amintea da

Atunci am intrat n pestera. Am cercetat peretii sa vad daca nu-si scrisese nume mesaj. Cum priveam cu multa atentie, ncordndu-mi ochii, inima a nceput safi bucurat ca la vederea lui nsusi. Cautam prin grota de parca-mi pierdusem m puteau ntoarce n orice clipa. Pe pereti nu era scris nimic. Numai cteva cuvin se dea o lupta. Mintea mea bolnava si zicea: "Astea toate ti-au fost date anume scrierea unui nume? Tata nici macar nu ar fi aflat. n ce ar fi constat raul? Cine raspundea: "Cum ar fi putut Mircea sa stie ca tu vei trece pe aici n urma lui? D mnioasa?"

Dar nu am nici o putere sa-mi potolesc oceanul dezlantuit de suferinta si repros ca sa-mi nving stupidul meu sine ajuns pe marginea prapastiei de atta chin? s cu un scop precis, acela de a rupe orice legatura cu mine. Sunt sigura, sigura...

Vocile alor mei ncepura a se auzi din departare. Am iesit afara din grota si am omul acesta ramne cu ncapatnare mut. Altfel cu siguranta i-ar povesti tatei c

Ne ndreptam din nou spre ru. Barca e plina ochi de oameni. Trebuie sa te tii t a curmezisul curentului vijelios e foarte dificila. Numai cu cteva zile mai nain Ni s-a spus ca vreo treizeci de oameni si-au pierdut viata. Nu ai nici o sansa de puternic, nct cel cazut va fi izbit cu violenta si strivit de stncile care ies de su

Eu stau pe partea dreapta a barcii si ating apa cu mna. n clipa aceea, n cap n momentul sa-l nvat minte pentru ca nu si-a scris numele pe peretii pesterii. Da loc. Nu sunt eu omul care sa-ndure atta suferinta fizica, de ce sa nu ncerc, pe Numai astfel l-as putea pedepsi pe Mircea. Oh, dar cum? El nici nu va afla, sau o sa-l lase cu gura cascata acolo, n strada Melodiei numarul l. Tata o sa-i scrie adapost, hrana si educatie si, n schimb, tu mi-ai dat moartea. Poate ca afectiun numai dezastre pe urma ei". - Ru, de ce stai att de aplecata? Trage-te nauntru!

Dar parintii mei? Amndoi vor primi ceea ce merita! O sete orgolioasa de razb

Am nceput sa ma gndesc la Milu, ct de tare o sa ma plnga! Mi-am amintit d Thakurma spunea ca n clipa mortii toate evenimentele vietii tale ti se perinda p trebuia sa fie! De aceea mi-i aminteam pe toti cei cunoscuti. Oare chiar pe toti? omeneasca, ci la o fotografie care atrna pe perete n camera mea din Bhowani catifea ma urmareau tot timpul, indiferent de directia n care ma miscam. Am s n timp ce-mi spunea: "Deci asta esti tu? Te dai batuta att de usor? nseamna c

A fost ca si cum m-as fi trezit din stupoare si, din adncul unei nopti fara luna, asezata de margine? Ma nspaimnt si ma aplec spre tata. Tata si ntinsese bra

- Vino ncoace, nu te mai apleca n afara, Ru.

si eu, cea care ma gndisem sa ma arunc peste bord numai ca sa-i pedepsesc, m plng. Mama s-a nelinistit. - Acum de ce plnge din nou? - Din cauza frumusetii din jurul nostru, a ncercat tata sa o lumineze pe mama. cnd se afla n mijlocul naturii.

Le era cu neputinta, le devenise si lor cu neputinta sa mai ndure povara amara

Ne-am ntors la Haridwar. n timpul noptii, am stat singura pe veranda bungalo cealalta parte a apei pareau incandescente din cauza minusculelor lumini ale m auzi murmurul rului din vale mpletindu-se cu propriul lui ecou. Rul acesta s sacre mi spalau si limpezeau sufletul cu minile lor nevazute.

Stau pe un scaun, cu ochii nchisi, ntr-o stare de totala seninatate si nteleg deo polara a vietii mele, niciodata nu-mi voi mai pierde drumul n aceasta calatorie

N TINEREEA NOASTR sI PN LA SFRsITUL zilelor sale, lui Rabin batrni sau Rabi-babu sau Rabi Thakur. n strainatate, numele lui fusese anglic distorsionndu-i numele, "Tyagore". Nimic nu poate fi mai neplacut la auz. Ni cele mai potrivite de adresare, dar asa i se spunea. Celebrul editor Ramapanda deprins sa-i spun si eu asa. Niciodata nu m-am adresat lui spunndu-i Gurudev calitate de predicator care pastoreste poporul pe plan religios, ci considerndupe sine drept un preceptor religios, ci numai poet. Pe tot parcursul anului 1930 Uniunea Sovietica. Cred ca savantul rus Bogdanov l-a vizitat cndva pe tata si tara de dincolo de cortina de fier. si tata a primit o invitatie de acest fel, dar guv ntreba care dintre aceste doua tari se afla n spatele cortinei. Ne-a povestit de m sovietica pe care o ntlnise n 1922, n Anglia. Acest tip i oferea mese costisit n perspectiva. Apoi, ntr-o zi, dupa un prnz somptuos, omul acela i-a cerut ta independenta Indiei, pentru ca tara lui dorea fierbinte sa ajute miscarea. Drept avea de pus o ntrebare: dupa ce, cu ajutorul rusilor, britanicii vor fi dati afara, spus ca, dupa aceasta replica, ospitalierul rus a disparut. Tata povestea incident miscarile politice sau sociale, singurul lui scop era sa-si desavrseasca eruditia Cnd Rabindranath a revenit din calatoria sa n Europa, l-am ntlnit o data sau particulare, pentru ca era ntotdeauna ntovarasit de cineva. La ntoarcerea mea ntregime continutul scrisorii, dar stiu ca-i dadeam de nteles ca trec printr-o cr nu eram prea curajoasa. Exista riscul ca tata sa vrea sa citeasca raspunsul lui. T atras de charisma acestuia, dar, n acelasi timp, avea si anumite resentimente, p si Poetul nutrea admiratie pentru eruditia tatei, dar nu-si deschide cu usurinta in aceasta situatie. Tata stia ca eu am posibilitatea sa ajung la el si ca ma bucur de trebuia sa-i comunic si ceea ce avea tata sa-i transmita. mi spunea ce trebuie s adaugnd si idei pe care trebuia sa le transcriu, mai nainte de a pune scrisoarea sa scriu o scrisoare numai a mea. Era nca una din torturile la care am fost supu rznd:

- Mi-ar placea cu mult mai mult daca tu mi-ai scrie simplu ce simti, dect toata

Sunt sigura ca ar fi acceptat chiar si cteva greseli de ortografie. El se juca pur nalta filosofie venind de la ea. Nu am fost niciodata la fel de libera ca ceilalti a singura scrisoarea. Copiez cteva fragmente din raspunsul pe care l-am primit Catre fata favorizata de soarta:

Agonia prin care treci, asa cum am nteles din scrisoarea ta, m-a facut sa sufar conflict, nu e deloc simplu sa nduri cu mpacare si sa refaci armonia, la vrsta

amintesc de tineretea mea, de zilele mele grele de suferinte. Nu stiam daca ele sfrsit si de netrecut. Dar viata nu se mplineste prin uitarea suferintei, ci prin z cruzimii n tandrete si a amaraciunii n dulceata. Nu cred ca nu ai aceasta puter una cu forta de a crea. Nu te vei lasa la cheremul mprejurarilor. ti vei crea pro fara noastra sa se afirme n deplinatatea puterilor. Ele nu au sanse reale si nici p Totusi ti cer sa duci lupta n tine nsati. Fie ca gloria ta sa fie superioara destin fi ncercat s-o fac, dar nu sunt n stare dect sa-fi doresc binele din toata inima nu te pleci n fata ei. August 1931.

Cu afectiune al tau ... Cu un an nainte de a primi aceasta scrisoare, n luna sep Bhadra, Mircea a plecat. Conform traditiilor noastre, n luna lui Bhadra nici ma o fiinta omeneasca nu trebuie lasata singura, dar noi eram o familie moderna si superstitii.

Am citit scrisoarea de multe ori. mi placea mult, dar nu ma ajuta sa ma vindec am ntors de la Haridwar, m-am purtat firesc si tata era multumit. Rezultatele m

Mama este mai vioaie acum. Casa noastra s-a golit. Shanti si Khoka au plecat, n camera mea, cu scrisoarea n mna. Mama a venit si i-am dat-o s-o citeasca. tinndu-ne de urt si fara sa schimbam un cuvnt. ncet dar sigur ne-a inundat pustiu. Brusc am vorbit cu glasul abia auzit: - Ma, n-ai vrea sa ma trimiti odata la Santiniketan? - De ctava vreme ma gndeam chiar eu sa-ti spun sa te duci, a raspuns ea.

Mama mea avea darul vorbirii. Am ntlnit attia savanti si doctori n filosofie, ntelegere. mbratisndu-ma, mama a continuat:

- Ru, tu ai primit un mare dar. Cti sunt att de norocosi ca tine? Att respect, v pamntesti, atta lipsa de egoism, departe de ntmplarile obisnuite, cti au nor ceresti? Mi se pare ca tu ai fost pregatita pentru toate astea, nca de pe cnd nu floarea prin noapte, fara sa stie ca asteapta lumina zilei. Apoi, mereu, poemele att de sus. Nu te lasa zdrobita, nu-ti lasa norocul fara roade. Du-te la el. Nu ez ai norocul sa-ti poti face o spovedanie totala. Confeseaza-te si purifica-te, el ti - Ma, vreau sa merg singura. Ea a nteles aluzia si a replicat energic: - Bine, am sa am eu grija.

Dar n-am fost n stare sa urmez sfatul mamei. Nu-mi amintesc n ce zi si cam p intrat n odaie, el statea ntr-un fotoliu, iar picturile lui erau risipite peste tot pe mirat vazndu-ma ca apar fara sa ma fi anuntat dinainte, stia ca am obiceiul saM-am lasat pe podea la picioarele sale.

- Nu e nimeni n casa. Asa nct de buna ta gazduire o sa raspunda bucatarul G

- Ai citit literatura cu fantome? m-a ntrebat el. Se referea la o preocupare foart de fantome, nici de trecut. Eram subjugata cu totul de prezent si de viata.

- Am venit pentru ca trebuie sa-ti spun ceva, am nceput eu, iar inima mi-a batu

- Da, am primit amndoua scrisorile tale. Ce s-a ntmplat, Amrita? Am tacut, si cum voi ncepe si ce se cuvine sa fac? Oare trebuie sa-l bag si pe el n poves nentelegeri cu tata? Asta ar nsemna ruina mea definitiva. - Este vorba de tnarul care a locuit la noi.

El mi-a luat mna, ncercnd sa ma ncurajeze, si a spus: - Spune-mi, Amrita, c

- Care tnar? - L-ai vazut... - L-am vazut? Unde? - Am fost cu el aici. - Cnd a fost asta? Vorbesti despre unchiul tau Mantu? - Nu, nu, despre studentul tatalui meu. - Care dintre ei? Un membru al Societatii Rabindra? - Nu, nu, lasa-ma sa-ti spun. ii minte ca ne-ai vazut lnga terenul de tenis? - A, da, sahibul acela? Ce i s-a ntmplat?

Nu am raspuns acestei ntrebari, ci i-am spus numai: - De ce ai fost plecat atta

A zmbit cu duiosie. stia bine cum sa raspunda unor astfel de ntrebari. Cu o si miere. Se pricepea sa duca o relatie umana pna la deplina ei frumusete, fara sa putea lua ceea ce i apartinea rasplatindu-l pe donator cu asupra de masura. Ast fost dezamagit ori nedreptatit, dimpotriva, lumina vietii lor a dobndit o straluc

- De ce am fost plecat? Ca sa-mi prezint pictura. n Europa, lumea stie sa prive tu mi-ai fi cerut sa nu plec, poate ca n-as mai fi plecat. - Ei, acum spune-mi... Ce i s-a ntmplat acelui sahib? - A plecat...

M-a mngiat usor pe cap, iar ochii i straluceau de veselie. stiam ca glumeste,

N-am reusit sa spun mai mult. M-am ridicat n picioare si m-am retras spre usa nceput sa plng.

- Vino la mine, Amrita, vino aici. Spune-mi tot ce ai de spus. i auzeam vocea. vorbesc. Parca as fi fost aruncata de o furtuna, cum as fi putut sa strabat napoi imposibil sa urmez sfatul mamei. Cum as fi putut ncepe? A cui a fost greseala voi reusi acest test. Daca ar fi fost posibil, as fi zburat pe fereastra pna la mam statea alaturi, pe un taburet de trestie. - Ridica-te, Amrita, fii calma. - Da. - Bine, atunci nu ncerca sa-mi spui totul. Nu e nevoie. Numai sa te linistesti. Am ncercat sa-mi stapnesc hohotele.

M-am ridicat si el m-a ajutat sa ma asez cu spatele sprijinit de usa. - Socotesti c

- Nu trebuie sa spui nimic, Amrita. Atta doar: eu as putea sa te ajut n vreun fe

De obicei, cnd statea de vorba cu cineva, el privea rareori spre interlocutor. A o oarecare distanta sau sa si-i lase n jos. Nu se adresa persoanei din fata lui, cu Abia acum nteleg semnificatia acestui obicei. Pe atunci nu eram n stare. Ba ch fiecare persoana era pentru el o reprezentare a umanitatii, care venea la el mn si cu inima plina de ntrebari. Acum nteleg ca, daca el n-ar fi avut acea detasar pna la capat attea si el s-ar fi risipit bucata cu bucata n actiunile si reactiile c el mi vorbea mie, anume: - Spune-mi Amrita, spune-mi. Se uita n ochii mei: - O sa fac tot ce o sa-mi ceri.

"O sa fac tot ce o sa-mi ceri". Cuvintele acestea au nceput sa-mi joace pe dina

repetat cu tandrete: - Spune-mi ce vrei.

Trupul si sufletul mi s-au linistit. Respir parfumul de santal, ca si cum m-as afl doresc? soptesc, cu ochii nchisi: - ngaduie-mi sa stau o vreme pe lnga tine.

- Oh, desigur. Nici o problema. De ce sa nu te admitem aici? Cnd, n zori, am carui nume l port, tu vei veni cu flori de gandharaj si te vei aseza lnga mine. S taci n timp ce scriu.

Acum sufletul mi este plin de pace. Am senzatia ca el mi descrie raiul. Dar nu

Dupa aceea, tata mi-a spus: "Nu puteam sa-ti dau voie asa - gndeste-te la asta sa te ajut. Asemenea probleme nu se rezolva ntr-un minut".

A urmat o noapte alba. Eram singura la parter, casa era goala. Ct timp servitor Saktipada ori glasul lui Ganapati. Zacnd ntinsa n pat, am nceput sa ma cert De ce nu? El poate sa-i spuna lui Andrews sahib; "Daca binevoiesti s-o iei pe f Andrews sahib ar consimti cu siguranta, o fi fiind el un sannyasi, aprobarea tatei? Daca Poetul si Ramananda Chatterjee i-ar spune amndoi: "uit fi atunci? Atunci tata ar lua foc de suparare. Le-ar spune: "Rabi- babu, cnd tiscrii poeme minunate, dar cnd e vorba de familia mea, mi rezolv singur probl

De ce l-as aduce eu n situatia de a fi astfel insultat? si, mai presus de orice, un cnd n-am mai auzit de el. Nici de urma lui n-am mai dat din dupa-amiaza acee macar lui Khoka. Dar n-a facut-o. De ce as mai continua sa-l caut? Nici o feme nerusinare. Rusine sa-mi fie ca nca ma mai gndesc la el. Strasnicule vnator d Am sa te uit, am sa te uit. Mine i voi spune Poetului ca nu am nevoie de ajuto cuprinsa de pace. Cndva, Poetul m-a nvatat un imn. Cnd mintea ti este tulb paramanandam paramasukham paramatripi" - beatitudine, suprema beatitudin tot repet versurile n sanscrita. Din nou parfumul de santal se simte n aerul rac rana care nu se mai tamaduieste de un an. Prin geamul deschis se vede cerul: p zi, ntr-o stare de semiinconstienta, am jurat sa nu uit, dar astazi, pe deplin luci stralucitoare priveste spre mine, are ochi, ochii ei rd de mine plini de mila, va

Ne-am mutat din casa noastra la Bhowanipur n 1931, Caminul nostru fericit se a aparut cineva nou. Ea a sfsiat cu ncetul n bucati dragostea si afectiunea car numele ei este Rama. Nu e prea draguta. Fata i este rotunda ca o roata, ochii i iar nasul e rotunjor si prea mic n raport cu fata. E si foarte scunda. Dar vocea galagios ca noi. Mie mi place mult de ea. Te simti bine sa-i vorbesti. E si o bu sunt bune, dar nu are nici cea mai mica ntelegere pentru poezie. Ea nu a scris n daca are ntr-adevar o calitate, aceasta este perseverenta, si asta ni s-a dezvalui doctoratul n filosofie. Eu n-as fi putut astepta att pentru nimic n lume. Trepta de ea exact cum se ocupa si de noi. Rama l ajuta pe tata n munca lui si ramn atasamentului ei puternic fata de tata, dar simt cum, cu ncetul, locul mamei n mama tot timpul, iar greselile ei cresc n progresie geometrica de la o zi la alta.

nainte, mama avea puteri absolute n casa, acum, glasul ei nu mai e luat n sea mi e rusine pentru slabiciunea ei.

Daca exista n lumea aceasta un om care s-o stie, eu sunt acela: pentru a iubi pe rnduiala sociala. Mai stiu ca dragostea adevarata este ca o lumina care da stra obiect, nici o podoaba de aur pe care s-o smulgi cuiva pentru a o darui altcuiva sinceritate, atunci tot ce e legat de aceasta persoana ti devine drag. Ajungi pn ncep eu sa vad acum? Ea ncearca sa-si ntareasca influenta asupra familiei no

Ceea ce mie mi se pare de nendurat este prefacatoria. De ce nu vor ei sa accep nfrunt adevarul, nu pot sa-mi tin ochii nchisi, ca mama. Fiecare zi e mai insup mie atentia pe care mi-o dadea. Auzisem ca nu voia sa ma marite cu cineva din mea, dar acum simt ca interesul lui pentru mine si studiile mele descreste rapid

M-am ntors la colegiu. Nimeni nu poate banui curentul potrivnic ce curge pe d mare caz de afectiunea ce i-o poarta Ramei, dar si-a pierdut sentimentul de sigu marite ct mai repede. Este, de altfel, si parerea mea. Nu mai vreau sa traiesc a mnie pentru ca trebuie sa suport compromisul. Pretind ca nu am habar de ceea fapt.

Anii se scurg n goana. Pe zi ce trece, viata mamei devine tot mai neplacuta si cei din afara i vorbesc de rau pe tata si pe Rama. Limbile oamenilor se agita, m

stiu ca dragostea Ramei nu este curata. n aurul dragostei se amesteca adesea e iubesti si cum te poti ndura sa-i distrugi familia? n tara noastra, calomnia este Nu conteaza ca mama ncearca sa salveze aparentele, spunnd: "Ea e ca o fiica opresc.

Totusi, eu nu povestesc acum viata mamei mele, asa ca nu trebuie sa dezvolt m observat ca exista doua feluri de a iubi, foarte asemanatoare atunci cnd le priv Exista o dragoste care nalta att de sus, nct orice egoism si orice meschinarie face ca tot ce nainte nu-ti placea sa-ti devina apropiat si drag. n lumina ei obi iubite devin si mai iubite. O asemenea dragoste nu te face hraparet si nici nu te un alt fel de dragoste, n aparenta aidoma celei dinti. n realitate, ea l nlantui ntrebari de felul acesta: "Cum stai cu mijloacele banesti? De ce sa nu ma treci stai de fapt cu casa? Trebuie sa-ti dezmostenesti copiii si sa scrii un testament c facem cu faima si cu numele tau? As vrea ca lumea sa stie ca toate astea mi ap copiii n locuinta ta de la tara. Acolo vor putea fi supravegheati foarte bine de r urmei, ea nu e suficient de educata ca sa-ti corespunda".

Fiintele umane se avnta pe srma ori pe-o muchie de cutit, ai zice. Daca stii tr prabusesti la mijlocul drumului si-ti frngi gtul.

Mama n-are astmpar. Nici eu n-am. Singurul meu gnd este sa plec ct mai re pe scumpa mea mama? Acum, tata este mereu n cautarea unui pretext, ca sa m 1934 am fost la colegiu, ca sa-mi iau licenta n arte. ntr-o zi, m-am dus mpreu un act de prea mare libertate, dar tata m-a mustrat cu atta vehementa, nct a d astfel. Mama stia, dar pretindea ca nu stie nimic. Era prea nspaimntata ca sa

Nu pot sa uit ziua cnd procesiunea funerara a martirului Jatin Das, care a mur Calea Russa. M-am dus la niste prieteni care locuiau acolo ca sa vad mareata p stapnea pe toti, ne ridicase n mod ciudat moralul. Nu de moarte era vorba, ci se afla ntr-o masina deschisa. Milioane de oameni treceau cu picioarele descul Din cnd n cnd, valuri de strigate se ridicau tot mai tare, strapungnd cerul. S misterios, care ne coplesea. Simteam nevoia sa cobor n strada si sa ma alatur m si se vedeau peste tot placarde cu inscriptii. Am citit doua cu versuri de Rabindranath: La ceasul rasaritului Al cui mesaj trebuie sa-l auzim? El spune: nu te teme, nu te teme, Cel care si-a daruit ntreaga viata Nu poate muri, nu poate muri.

Poezia mi-a intrat parca n snge si m-a umplut de extaz. Am nceput sa recit d

O, Dumnezeu nemilos, cum as putea sa te laud Spune-mi, o Doamne, Pastrnd ritmul dantului mortii n bataia inimii mele Cu durere cumplita-am sa umplu vasul ofrandei. Vrajita de propriul meu glas, am continuat sa recit cu putere. - Chutku, hai sa coborm, sa mergem si noi n procesiune. - Hai, a spus ea entuziasmata, apoi a sovait: Dar tatal tau o sa te certe. - Ei si?

Am cobort si am intrat n oceanul de oameni. Nu mai vazusem niciodata o ase Jagannath la Puri, cele mai importante, care aduna poporul o data pe an, dar ac navalit n galop un politist britanic, calare pe un cal alb. A nceput sa loveasca ne atinga putin. Cnd am ajuns acasa, sariul meu era mototolit si sfsiat. Eram sa ndrug o minciuna, dar nu am putut n clipa aceea, mintea mea era att de tu fi insultat memoria martirului si maretia clipei la care fusesem martora. Asa nc nct mi se parea ca-mi explodeaza creierii.

Nu ncetam sa ma ntreb cum sa-mi dobndesc libertatea. Mama nu fusese nici rost de bani si sa-l roage tot timpul pe tata sa-i ajute rudele sarace. Dar avea de n multe privinte. Ma minunam cum pot cei care iubesc libertatea sa-i tina pe c important nici n viata de familie, nici n politica. Britanicii au o vorba: "Guver vor fi niciodata sclavi", dar ce le-au facut ei altora? si ct sunt de mndri de cee Imperiul Britanic". Logica este numai rareori folosita.

Mama s-a lansat serios n cautarea unei partide bune. si-a facut un carnetel n c potentiali, cu profesiunile lor si feluritele particularitati. E greu sa gasesti un ba proprietati de mostenit si o diploma universitara. E greu mai ales din cauza slu mamele fetelor nemaritate tes toata ziua plase n care sa prinda un mire conven

Apoi, brfitorii au devenit activi, ntrecndu-se unii pe altii n a pune stiau despre Mircea si despre ce se petrecea acum cu tata. n ce priveste frumus vederea, asa ca nu aveam de ce sa ne necajim.

Din vremea aceea am nceput sa ma gndesc mai mult la tara mea dect la min si prejudecatile. Trebuie sa actionez mpotriva lor. Dar cum as putea? Cine sa m spune tatalui meu: - De ce nu ma mariti cu cineva dintr-o alta casta?

- De ce? Ce nu-ti place la casta noastra? m-a ntrebat el cu ochii largiti de surpr - Doua pasari dintr-o lovitura? Nici nu vreau sa aud de experiente din astea cu

- Am realiza astfel doua lucruri deodata: sa ma marit si sa deschidem o noua pa

Am fost informati despre un posibil mire cu o situatie extraordinar de convena bengalezii au reticente fata de cei cu pielea nchisa la culoare, ntr-o mai mare melancolie: - Ce sa ma fac, Ru, baiatul e foarte oaches.

Eu ma amuz de ntmplare. Sa nu-i spun oare: "Bine, dar tie nici nu-ti place pie sa mai amintesc din nou de asta.

Tatal doctorului este fermecat de mine, dar nu si fiul sau. El se ngrijoreaza pen un metru si saizeci naltime si si-ar dori o sotie de vreun metru si saptezeci, cel

o fata scunda, ce se alege de viitorul rasei? Eu am aproximativ un metru si cinc face. Nu am de ce sa-l blamez, binenteles. Asa cum eu voiam sa profit de acea el are n vedere fortificarea calitatilor biologice. Amndoi avem totusi ceva n c

El a fost, fireste, invitat sa viziteze si alte case, unde alte fete i-au fost nfatisate erau neamuri. ntr-una din case, doctorul a vazut-o pe bunica, o femeie de apro a remarcat el. Bunica si-a clatinat minile lungi si subtiri ca niste crengi: "Da, d Am auzit ca nu s-a nsurat niciodata, nu a gasit o fata de dimensiunile

n cele din urma, casatoria a fost pusa la cale. Ce usurare si pentru mine si pent nainte ca limbile brfitorilor sa se puna n miscare. Doritul ginere satisface pre medalii de aur. Tata zice cu mndrie: - si-a luat doctoratul n numai cinci ani. Mama face o aluzie rautacioasa:

- Dar ce sa zici de studentii tai? Ei se tot lupta de ani si ani. - stiinta si arta sunt

Posibilul mire a fost invitat sa vina sa ne cunoastem la o ceasca de ceai. Dar el auzise ca sunt draguta. Exista deci sansa sa se ndragosteasca de mine dar si ris vada. Cred ca e singura data n viata lui cnd a facut uz de o viclenie.

Aranjamentele pentru casatorie au continuat. Nu au aparut prea multe rude. Ma nu se simtea bine, suferea de un ulcer gastric, o boala psihosomatica, datorata m urmei, fata ei nu fusese crescuta n statele din rasaritul Bengalului, cum putea e atta literatura si poezie, si cum se putea sa nu-l ntlneasca pe viitorul ei sot m cele din urma, mi-a zis: - Nu e nevoie, ma. - Nu e nevoie? Nu vrei sa-l ntlnesti nainte?

- Trebuie sa ma duc si sa-l conving sa te viziteze. N-ai vrea? Cum sa te mariti c

- Nu ti-e rusine, ma, sa-mi vorbesti astfel? De ce sa-l vad? Imagineaza-ti ca nu prefer sa-l iau de barbat pe domnul K. Este din alta casta, dar ce conteaza? Mie imediat sa strigi, sa faci scandal, nu-i asa?

- Bine, dar ce sa nu-ti placa alesul nostru? nfatisarea nu e totul la un barbat, ex

- nceteaza cu prostiile, ma. Sunteti cu totii la fel. Nu aveti curajul sa priviti ad dect toti ceilalti. ti tii ochii nchisi. Cuvintele mele dure au facut-o pe mama sa plnga. Asa era. ntr-adevar, o facusem pe mama sa sufere. - O, didi, te rog, nu te marita aici, sa pleci de aici, didi, el nu-mi place deloc.

- Cu ct ma straduiesc mai mult sa va multumesc pe toti, cu att ma ocarti ma

Sabi s-a dus la casa mirelui. ntoarsa acasa, mi-a sarit de gt si a nceput sa boc

Am zmbit si m-am gndit: "Dar tu gonesti si pe cei care-mi plac", dar n-am sp Nici n-ar fi trebuit ca o poveste att de urta sa se desfasoare sub ochii ei. Neca n viata ta. Tabloul ramne asa cum a fost pictat. n literatura, scriitorul poate s ntregul, dar viata pastreaza totul, nimeni nu poate nlatura un singur rnd maca anul 1930 din viata mea. Sa-l las sa cada ca pe-o frunza de pe ramura vesnic ve dragostea mea pentru Mircea. Nu mi mai amintesc fata lui, si chiar daca mi-o

n timpul ceremoniei de binecuvntare am nceput sa plng. Ma smiorcaiam fa stiu de ce plngeam. Daca cineva ar fi zis: "Nu trebuie sa te mariti", as fi fost d gasisem poarta prin care puteam scapa din aceasta casa. Acum voi fi libera. Vo

Santiniketan. Totusi plng. Dumnezeu stie de ce. Lumea crede ca fiica devotat dos. Nimeni nsa nu poate sa-mi citeasca gndurile.

n ziua casatoriei, flautul shehnai a nceput sa cnte n odaile de jos, pe cnd eu sfsie inimile, se cnta la despartire. Unul din unchii mei, Brahmo, stia sa cnte unchi, avea o viata launtrica. L-am rugat sa vina dupa nunta si sa cnte ceva nu

Pe vremea aceea, Poetul se afla n Ceylon. Printr-o telegrama i-am cerut binecu telegrama. n ziua casatoriei mele, am nteles ca nu era totul n ordine cu mine, mea de dezechilibru si daca voi mai fi n stare sa-mi revin.

Ne-am casatorit seara. Eram asezati n odaia nuptiala, nconjurati de prieteni si toata lumea rdea pentru ca mirele tocmai pescuise o scoica mica din movilita unchiul Brahmo. Spre uimirea prietenilor mei, am parasit camera. Aveam nevo acela cu scoici. Unchiului nu-i venea sa creada ca am putut sa fac una ca asta. D pe veranda. Am vazut cu uimire ca arborele krishanachura din fata era mpodo rugaciune si m-am alaturat unchiului meu, care si ncepuse cntecul: Ne-am nceput calatoria, o, crmaciule, te salut! Furtuna sau uragan, nu ne vom ntoarce napoi. Apoi m-a binecuvntat. - Du-te n odaia ta, ma, fa ca cea mai importanta zi a vietii tale sa fie senina.

Dupa ce ne-au binecuvntat pe amndoi si ne-au urat fericire, parintii mei au n are treizeci si patru de ani, este cu paisprezece ani mai mare dect mine. Ne uit are si alte defecte, dar pot vedea ca e un om bun, mai presus de toate un om bu mbracata ntr-un sari cu dungi verzi, pe frunte am desenate cu pasta de santal s care se traseaza de obicei la radacina parului. Casatoria noastra nu este nca nc jertfa de foc finala prin care se desavrseste o casatorie hindusa. n gene nainte de aceasta parte a ceremoniei. Ctiva tineri stau cu ei n odaie ca nsotit si nu se sinchiseste prea mult de detalii traditionale. Ma ntreb cum voi putea dormi n acelasi pat cu un barbat pe care nu l-am mai incomod. - Am sa ma culc pe covor, am spus eu. - A, nu, lasa-ma pe mine sa ma culc acolo, a spus el.

Ne-am disputat o vreme locul, apoi am cedat. Nu pot sa-i cer sa doarma pe pod

- n regula, am sa dorm n pat, accept eu fara tragere de inima. Nu e frumos sa altceva de vorbit. Nici el nu pare prea vorbaret. Oricum tacerea lui nu mi se pa acoperindu-ma cu un cearceaf, spun:

- Vreau sa ma scol la cinci dimineata, cnd vine unchiul sa cnte. Daca te treze Apoi stingem lumina si ramnem tacuti. Atunci se ntmpla!

L-am vazut pe Mircea, pe care nu l-am mai ntlnit de patru ani. Strabatnd un prin usa noastra nchisa. Pe cnd locuia la noi, nu l-am vazut niciodata n timpu nu am stat de vorba vreodata pe pat alaturi de el. Dar acum, el a venit si s-a ase - Mircea, de ce nu ai venit dimineata? Te uitasem dar astazi m-am gndit mult - Ce-ai gndit despre mine?

- Ma ntrebam daca, fiind pustnic si stnd n penitenta n Himalaia, nu ai dobn sa te ntorci si ai sa-l convingi pe tata. Dar tu nu ai mai venit. - Acum sunt aici.

- Dar acum e prea trziu.

- Pentru ce anume? Ce este nainte si ce este dupa? Ce e trziu si ce e devreme?

Spunnd acestea, si-a lipit fata de inima mea. si de acolo, sngele meu se aduna scurge la picioarele patului, apoi pe podele, iese pe veranda, siroieste pe strada

Gange, fa din sngele meu afluentul tau si du-l pna la mare. Fie ca tot sngele Mine dimineata ma voi trezi ntr-un nou nceput. Deschizndu-mi ochii dimineata, am vazut ca sotul meu ma trezea. El a spus:

- Ziceai ca vrei sa te scoli la cinci. Acum e cinci dimineata. Am ramas uluita. A dormit azi-noapte? A zmbit blnd.

- Nu. Mi-ai spus ca vrei sa te trezesti la cinci, asa ca am stat treaz de frica sa nu

Acesta este barbatul meu. Multi ani au trecut din ziua aceea, dar el a ramas ace

n ziua urmatoare, tata mi-a dat o scrisoare. mi era adresata de catre sotul meu el i-o ncredintase tatei, care avea sa decida daca mi-o da sau nu. Scopul scriso casatorie, sa am o imagine ct de vaga despre personalitatea lui.

ntelegnd ca sunteti pe cale sa va alegeti un partener de viata, vin sa-mi ce priveste competenta mea, nu am mai fost casatorit, deci nici vaduv. Sunt ast lungi stagii. Ar trebui sa va vorbesc, cu impartialitate, si despre scaderile mele. meserie si ca nu ma pot fali cu nici un fel de experienta anterioara pe aceasta li intru n asemenea relatii cu cineva. Lipsa mea de experienta poate fi privita, ma vrea totusi sa atrag atentia ca "lipsa de experienta" este o descalificare pe alte c singura n care inocenta este de preferat din toate punctele de vedere. Un si ma becher, cu toate ticurile confirmate. Pentru particularitatile speciale va rog sa a ziua trecuta cu o curiozitate si un interes demne de un egiptolog pe cale sa exam asigur ca voi fi ntotdeauna gata sa va dau orice satisfactie. Mademoiselle, am

Scrisoarea m-a nveselit. Parea ca un apus spectaculos, dupa o furtuna sumbra. dect un hohot de rs din toata inima. Rznd, i-am ntins scrisoarea mamei: - Ai citit-o? - Da. Tatal tau a... - Cum asa? Numele e trecut aici.

- De ce nu mi-ai dat-o ieri? am ntrebat nedumerita. - Vezi, nu stiam precis cine

mi parea rau ca nu mi-o daduse naintea noptii trecute. Am fi avut despre ce sa mult umor", dar am pierdut ocazia.

Din casa asta, ma voi muta n cea a omului meu dupa lege, apoi, pe un deal nd ndatoririle de serviciu l cheama pe sotul meu. Stau n fata unei harti mari de p mi traiesc viata, dar nu gasesc scris numele nicaieri. n ce regiune uitata de Du

n clipa plecarii, tata a nceput sa plnga n hohote ca un copil. Eu la fel. Toate disparut. Nu fusesem n stare sa-i nteleg, facusera totul spre binele meu. Ma d muncise n timpul pregatirilor de nunta.

Cteva zile dupa casatorie, Poetul s-a ntors din Ceylon. Intentionam sa ne duc nsotita de tata. Am declarat plina de curaj: - Du-te sa-l vezi tu mai nti. Eu voi merge singura, mai trziu.

- n ordine, a spus el cu un aer grav. Am sa-l iau cu mine pe ginerele meu, ntr-

Ma decisesem sa merg singura, dar Rama m-a ntovarasit. Am fost foarte surpr eram n stare s-o ntreb ce vrea. O intensa emotie mi-a cuprins toata fiinta. Nu Sui repede scara n spirala. Sunt mbracata ntr-un sari de Benares, din matase, bine. Port cercei si inele, fruntea mi e mpodobita cu sinthi, bratarile mi zanga dunga rosie, tinuta mea de mireasa este traditionala. Poetul ma astepta. Vazndu-ma, a ntins spre mine amndoua minile. - Vino, Amrita. I-am cazut la piept si am nceput sa plng. L-am auzit spunndu-i Ramei:

- Vrei sa fii att de buna si sa astepti n camera cealalta? Am sa-i spun ceva num M-am supus rugamintii lui, iar el a nceput sa vorbeasca.

Rama a iesit. El m-a lasat o clipa n voia mea, apoi a spus: - Stai drept, Amrita.

- Tu stii ca nu-mi place sa tin predici. Nu-mi surde sa rostogolesc bolovanii sf am ceva de spus astazi.

S-a oprit o clipa ca sa-mi lase ragazul sa ma linistesc, si apoi a continuat cu voc putut alina si cea mai adnca rana.

- A fost tatal tau sa ma vada, mpreuna cu barbatul tau. Nu am avut prea multe Dar tu nu trebuie sa fii dura cu tine nsati, numai pentru ca altii au fost duri cu Amrita, dar poti fi stapna pe tine. Nu stiu absolut nimic despre omul cu care te totusi sper ca, oricum va fi destinul, tu sa-l poti depasi. stiu ca tu ai puterea de tu nsati fericita. Daca vei fi nenorocita, daca te vei lasa nvinsa de mprejurari mea nfrngere. Dar stiu ca nu va fi nimic de felul asta. Cu siguranta, vei nvin camin fericit n care toti ai tai sa fie fericiti, atunci ti promit ca voi veni n vizi M-a mngiat pe cap cu dragoste. Eu m-am lasat n jos si i-am atins am spus cu vocea plina de-un plns sugrumat: - Asa am sa fac.

La ntoarcerea noastra acasa, Rama i-a raportat n secret tatei cum s-a desfasura auzi nimic, dect daca ar fi tras cu urechea. Nimic condamnabil nu se petrecuse lacrimile mele tinusera loc de lamentatii mute, nu se putea face nimic. Totusi, tata a nceput sa-si dojeneasca fiica maritata cu o vehementa fara egal. ca nu se va mai opri.

Erau timpuri ciudate, batrnii nostri si nchipuiau ca pot usca lacrima cu un re sa iubeasca ori sa-l oblige sa iubeasca printr-o simpla dojana. Acum ordinul era hotart ca nu ma voi mai ntoarce niciodata n aceasta casa, de vreme ce mi se trecator, al unei minti chinuite. Din exilul meu solitar, mi-am facut drum o data care ne depaseau posibilitatile, mai ales ca sa-l vad pe tata. Lumea din ziua de bazau cei mai n vrsta pe eficienta unui repros.

n cele cteva zile pe care le-am mai petrecut n Calcutta, mama mi tot cerea i noastre conjugale. Cum i se parea ca naintarea e prea lenta, se socotea amagita trebuit sa-si puna nimic la inima. Barbatul meu era un om total introvertit, dar

Cnd am ajuns n locul acela ndepartat, tocmai ncepusera ploile. Peste masina n tirbuson, se revarsau torente. Strabatnd mile nesfrsite printr-o padure salba aflat chiar la poalele povrnisului, drept n fata unui bungalou cu acoperisul ros cataratori nfloriti. Casa mica si ngrijita surdea spre mine. n fata se afla padu a zapezilor eterne avea o stralucire neasteptata. Intrnd n casa, am gasit-o cura de un alb fara pata si turbane. Umblau desculti. Nu venisem ntr-o locuinta nen

dect familia sotului meu, trebuie sa recunosc ca nu mai traisem nainte ntr-un

Totusi, rudele noastre nu erau multumite si ncepusera sa ne foarfece. Dupa ele mea spuneau cu falsa compatimire: "N-a putut face mai mult dect att!" Asem am certat pentru totdeauna. n cele din urma, au fost de acord ca, de vreme ce e mai alegere!" Nu ma certam cu ei numai de ochii lumii, ci pentru ca fusesem fo din familia sotului meu. Ei nu se socoteau stapni peste ceilalti, femeile erau ad attea familii ca tot ce este mai bun se pastreaza pentru stapnii casei. Asta nu avantajati fata de femei. Pe de alta parte, cnd nevestele pregateau de mncare, lor ncurcate. Nu mai ntlnisem niciodata attia oameni buni ntr-o singura fam

Nu voi intra n detalii asupra vietii mele. Aceasta nu este biografia mea, ci o po ntregi povestea, trebuie sa spun cte ceva despre sotul meu, pentru ca, fara el, amestecat cu personalitatea lui. Viata de familie pe care am dus-o n acesti trei de aceeasi parere. De la decorarea casei si pna la educatia copiilor, am fost nt fi deosebit de talentati, sunt niste oameni demni si integri.

Senzatia de zadarnicie care ma chinuise pe vremea cnd ne-am casatorit nu mi libera se mplinise. n momentul n care am intrat n casa sotului meu, lanturile sa fac tot ce voi socoti drept. Libertatea, binenteles, nu nseamna iresponsabili mea libertate pentru a faptui ceva nedemn de mine.

Cteva zile dupa ce m-am instalat n noua mea casa, m-am gndit ca ar trebui s nct, ntr-o zi, am nceput cam asa:

- ntr-o vreme, la noi n casa a locuit un student strain. El a vrut sa ma ia de nev plecat n Himalaia. Asa am prefatat eu povestea. Sotul meu a replicat: - Chiar asa?

Nici o alta ntrebare, nici o curiozitate. Cu ct are mai putin de spus, cu att e m cu una sau doua replici glumete. Asa ca, de vreme ce acela plecase n Himalaia putut sa-mi continui confesiunea, dar mi simteam sufletul greu. Dupa cteva z sa-l depan pna la capat, chiar daca el nu se arata deloc interesat.

- Spune-mi, n noaptea din basarghar, cnd eu m-am acoperit cu cearceaful ala Nici un raspuns.

- Trebuie sa-mi spui care-ti erau gndurile. Te simteai jignit? Tacere. O impene povestesc despre ziua aceea si despre toate. Dupa multe insistente din partea m -ie ti-a fost neplacut? Te-ai simtit prost? - Deloc. -i-a placut cum m-am purtat? - Da, desigur. Am fost impresionat.

- Binenteles ca nu e placut sa dormi n acelasi pat cu un strain. E firesc sa nu-t

- Comportarea mea nu ti s-a parut stnjenitoare? Coplesit de nesfrsitele mele

- Mi-am amintit de prietenul meu Bhupesh. Mi-am spus ca poate mi se ntmpl

Istoria lui Bhupesh era urmatoarea: casatoria lui fusese aranjata de parinti. Nuramas singuri n basarghar, fata i-a spus: "Nu pot sa-ti fiu sotie. Am ales pe alt nu a fost de acord cu alegerea mea si l-a izgonit si m-a silit, fara ndurare, sa m plnga. "Nici tu nu trebuie sa te nsori cu mine". Bhupesh i-a cerut numele si a de ginere, el a parasit camera nuptiala mpodobita cu flori si a plecat, spre zori, casatorie nu fusese ndeplinita pna la capat, mai trebuia facut yajna, jertfind unt curat pe altarul focului sacru si mergnd alaturi sapte pasi. Aceasta

dimineata. n noaptea nuntii, tatal fetei daruieste mirelui mireasa, mpodobita c lui Bhupesh, fata i fusese daruita de tatal ei, adica proprietatea trecuse dintr-o sa aiba loc abia a doua zi. Fata nsa devenise proprietatea lui Bhupesh. Ajuns la afara. "Ce fel de barbat esti? Stai si te jelesti. Nu ai de ndeplinit nici o datorie? pe tatal fetei din somn. "Ai comis un pacat, dar, de vreme ce mi-ai dat fata, nu casatorie celui pe care l iubeste". - E adevarat? si ce s-a mai ntmplat pe urma - S-au casatorit. M-am gndit: ea a fost o fata cu adevarat curajoasa. - Povestea are si urmari? am mai ntrebat.

- Da, are... n noaptea casatoriei aceleia nenorocite, Bhupesh s-a ndragostit de Bhupesh s-a schimbat mult. Lipsit de vlaga si chinuit, i vizita mereu pe cei do arzator cu kerosen. El a cazut peste flacara si s-a aprins. Ranile au fost mortale - Cu siguranta a fost o sinucidere, am subliniat eu.

Ce teribil! Nimic frumos n aceasta oribila dragoste nempartasita. Dragostea e ncepuse sa mi se nazareasca dinaintea ochilor un tors barbatesc ars. Vedeam c carbonizata, nca gemnd. Ce oribil! Daca cineva ar trebui sa sufere astfel din d Un fior m-a traversat: daca prietenul lui a fost asa, cu siguranta ca si el ar fi fac voi fi niciodata n stare sa-mi ranesc astfel sotul. Daca Mircea apare n clipa as Niciodata! Niciodata! La ce rai de fericire as mai putea sa sper, facnd din aces batrna ca sa nteleg ca fericirea nu se afla n evenimente ori n obiecte din afar elemente exterioare numai daca suntem pregatiti n sinea noastra pentru fericir remuscari, daca ranile mi-ar fi tot timpul rascolite de calomniile palavragiilor d eu fi fericita numai pentru ca ma aflu n bratele lui Mircea? Cu neputinta. Nu tr al bucuriei. stiu bine ca sufletul meu nu va fi niciodata n stare sa se bucure, ran

E imposibil sa fii fericit facndu-i pe altii nefericiti. Este o foarte simpla afirma adevar asa? Atunci de ce Rama continua si acum s-o tortureze pe maica-mea la ca eu nu l voi face niciodata sa sufere pe acest om bun. Oare numai din simtul sa-l iubesc cu adevarat. Mi-a devenit foarte clar n momentul cnd, cu o zi nai e posibil ca stapnul sa se fi ratacit n padure. Se dusese la locul lui de munca p siguranta acasa, dar... era o noapte fara luna si ploua cu galeata. Pe drum nu se aceea a padurii e plin de ursi salbatici. Eram att de nnebunita de spaima, nc mbracat eu nsami ntr-un impermeabil si-n cizme de cauciuc, si as fi pornit pr aceasta dragoste? Totusi, stnd n aceasta casa frumoasa si ncalzindu-ma n ap parasita si sarmana? Cine mi poate spune? "Ratacesc cu minile goale de pe-o

Viata noastra de familie se depana lin. Rudele puteau sa faca insinuari, prieteni cu adevarat fericiti. Gndeam n mod asemanator. El nu avea prejudecati. Era s deprinderile noastre sociale si se purta rational. Am fost surprinsa aflnd ca nt vaca. Pna si eu am ramas uluita. n mod obisnuit nu mnca nici un fel de carn invitat ntr-o casa de englezi. Doamna era cam zgrcita. De obicei, avea pe vorbele: "Trebuie sa luati macar o icra". n ziua aceea nu erau icre si se servise

- De ce ai mncat? Era o obraznicie sa inviti un hindu si sa i oferi vaca, am zis

- Dar nu aveau nimic altceva. S-ar fi simtit prost daca i refuzam. De vreme ce capra si vaca? E mai bine chiar sa fie vaca, pentru ca ai mai multa carne sacrifi cel mai bun.

"Ce argument invincibil", m-am gndit eu. Pe atunci era un act de mare bravur familie hindusa sa mannce vaca. Pentru sotul meu, nsa, nu era dect un act ra mod constient si intentionat dornica sa pun capat tuturor acestor obiceiuri nebu

urmeze adevarul, simplu si natural.

Cnd Rabindranath a venit sa-l cunoasca mai bine, el i-a scris un poem numit " meu: Maniram este cu adevarat ntelept. Nici o lovitura nu-l poate clinti. Nu-i dornic deloc sa-si arate puterea. si ascunde cu grija stiinta. E-n largul lui numai asezat ntr-un colt nestiut. El se fereste de-acele adunari Unde e laudat. Nu spune niciodata: "Mai da-mi" si nu o va lua naintea nimanui niciodata. Cnd vede ca nu ajunge mncarea El spune: "Azi sunt satul" Daca n-a fost pusa sare-n mncare Nimeni n-o va ghici pe fata lui. Cnd prietenii l dezamagesc Spune: "Este doar o greseala". Cnd datornicul tace prea mult Spune: "N-am nici o graba". Cnd este nvins Spune: "Greseala este a mea! "

Esenta si mesajul poemului sunt una cu mesajul din Gita: "Cel ce ramne stap placerile vietii, acela este un yogi".

Sotul meu detine toate calitatile necesare unei persoane ideale, asa cum sunt de pentru a le dobndi. Acestea au fost darurile Domnului. As dori sa ajung si eu l dect a citit-o el, dar nu am fost n stare sa nvat nimic. Sunt sperioasa, nelinist trebuie sa te lupti ca sa le depasesti. Ca un elesteu plin cu pesti, asa mi e fiinta dezolare, ma stapneste un sentiment de zadarnicie. Ieri m-am apucat sa recapi constatat ca nu au fost mai mult de sapte-opt propozitii: "De ce ai ntrziat azi "Familia Osborn vine smbata la noi la masa?" Asta ar cam fi tot. Despre ce al diferite. Eu nu am citit ce a citit el. Dar nu are importanta. Sunt gata sa nvat si placere despre orice. Setea mea neistovita de cunoastere poate fi astmparata s ma ajuta. Dar el nu este n stare de asa ceva. Este un introvertit si, de cele mai m a citit ceea ce am citit eu. n afara de cele cteva poezii pe care a trebuit sa le s sa-i citesc poezie? Nu, poezia nu poate fi nteleasa prin intermediari. Nu e un g numai daca stii melodia. Totusi stiu ca, daca i-as citi poeme, el le-ar asculta cu prietenei mele. Prietena mea, care este cunoscatoare de poezie, a vrut sa-i citea poeme din Mahua. Barbatul ei arata un interes real fata de aceasta actiune, dar si i-a spus: "Lasa-ma sa vad poemul pe care l-ai ales". Dupa ce a aruncat o priv ntrebat ea putin nedumerita. "Am vrut numai sa stiu ct e de lung poemul".

Barbatul meu n-ar fi facut una ca asta. Daca i-as citi volume dupa volume de p frumos". Cteodata, ba chiar n fiecare zi, ma simt apasata de singuratate.

Pentru un somnulet de dupa-amiaza am companion, dar ce sa citesc? n salbati care le avem le-am citit de mult si de mai multe ori. Numai cnd ajung la Calcu Toate legaturile mele cu lumea literara s-au rupt.

Cu toate ca nu cauta prilejuri de conversatie, sotul meu simte si el apasarea sin "n ultimele cincisprezece zile, nu am vazut nici o fata de om civilizat dect n

Linistea profunda a nserarii este foarte ciudata. Ne simtim de parca am fi ntrncerc sa ncep o conversatie, un cuvnt sau doua, abia murmurate, care se pier vom putea vorbi unul cu altul? Folosim limbi diferite. Asa nct ramnem tacu dect sa adnceasca linistea.

Din adncul ntunecat al padurii, o pasare de noapte despica vazduhul cu o flui lanseaza n zbor cu un zgomot nabusitor, tritul greierului suna fara oprire, m latura a poienii nu-si opreste nici macar pentru o secunda clipoceala necontenit nu pot fi o buna tovarasie pentru fiinta umana. Ele nu fac dect sa-ti reaminteas

n fiecare zi resimt dureros faptul ca sunt rupta de lume. Nu mai simt nevoia ac pierdut rostul n lumea asta primara. Multi dintre noi socotesc ca frumusetea na valoare daca autorul lor le asterne stnd nconjurat de trandafiri, ntr-o gradina. ca sa-ti arate copacul sub care a scris Rabindranath cteva din poemele sale nem invita lumea sa vina n singuratatea de la Santiniketan anume pentru a-si satisfa

Contacte umane constante, desfasurate ncoace si ncolo, n bucurie si durere, aceasta este viata de care are nevoie scriitorul. Imperturbabila liniste si inexora dar nu pe mine. Natura frumoasa care ma nconjoara nu mi da viata, ci mi-o ia am nevoie. Poate un copac n floare sa fie mai important dect Mircea? Mi-am prima oara? Spune-mi, hai, spune-mi". - "Un copac, am iubit un copac". Acum n cei douazeci si doi de ani de aspra singuratate ntr-o viata de padure, numai nu au facut dect sa se repete. Am mai scris despre aceasta viata n alte locuri.

Pe ct pot sa-mi aduc aminte, era n 1938. La Calcutta, tata mi-a zis: - Mircea t ierti. Noutatea era att de neasteptata, nct inima a nceput sa-mi bata nebunes nemiscata ca o statuie. Dupa cteva clipe, tata a mai spus: - A fost condamnat pentru ca a scris pornografii.

Engleza mea era saraca, nu am stiut ce nseamna cuvntul pornografie. Am stiu putea trimite un scriitor n nchisoare. Nici nu am vrut sa-i cer deslusiri tatei. M explicatia cuvntului n dictionar; ce urt, ce pervers; oare cartea pe care mi-o faca un asemenea lucru? Ce nevoie era sa-mi dedice o carte si sa-mi ceara ierta privire la carte, inima mi se strngea de dezgust. Tremuram la gndul ca fusese ticalos. ncercam sa uit toata povestea. Cu o ferma hotarre, am rostogolit un b ramasese astfel ascunsa ntr-o adncime abisala, iluminata numai de plpirile asa. Dar n felul acesta s-au petrecut lucrurile.

Zilele se scurgeau din zori si pna seara, conform programului. Uneori simteam ca parintii ne casatorisera n asemenea graba. De cte ori asemenea gnduri m oare necinstita fata de sotul meu? ma ntrebam singura. Nu, ntrebarea asta nici sufletesti, nu am nici o ndoiala ca noi apartinem unor "caste" diferite. Daca ac sufere, nu pot sa spun, pentru ca el nu lasa sa se vada nimic, iar daca sufera tot Eu simt cu certitudine adncimea iubirii lui si atentia pe care mi-o da. Toata lu saptamni, el cade bolnav. Nici eu nu pot sta mult timp departe. Sufar si ma ne zile pustii ntre dealuri atrna ca o povara pe umerii mei, pentru ca n-am cu cin nsami. Uneori ma ntreb de ce ma tulbura att diferenta "de casta"? Oare nu ex maritata cu el, ci cu doctorul acela negru si complexat, ce s-ar fi ntmplat? Am teribil! Un om care nu se sinchiseste de fata, de sufletul, de personalitatea unei

fi putut niciodata alcatui un cuplu ideal. Deci, de ce sa ma amarasc? Totusi... A sa ma ntrebe: Ce nu ti-a fost dat, dragostea sotului tau, respectul n casa socrul ce sa ma plng. Daca spun ca sunt trista pentru ca nu am cu cine sa discut desp ultima editie a revistei Prabasi, si ca de o luna ntreaga n-am mai citit cuiva, cu persoana care sa ma compatimeasca ori sa verse lacrimi pentru mhnirea mea c

Totusi, mi sunt att de necesare lucruri de care altii nu au nici o nevoie. Exista bunurile pamntesti, care nu nceteaza niciodata sa aspire la mai sus, care sunt care nu au nici o valoare pamnteasca.

Cine ne-a fasonat astfel mintile, nct ne deosebim att de mult de ceilalti? Rab

Noi, cei care am cunoscut lumea prin intermediul cntecelor lui, suntem cu totu Universurile noastre nu se misca n acelasi ritm.

Desi mi duc traiul n munti, curgerea vietii mele nu are forta unui pru de mu peretii stncosi. A devenit linistita apa statatoare a unui elesteu.

Nu am nici o legatura cu lumea cea mare de dincolo de limitele mele. Zac abse de fiecare zi. Ct de singura sunt, ct de mizerabil de parasita. Uneori mi amin ma viziteze acasa. si va tine oare promisiunea?

mi iubesc enorm casa. mi place s-o tin totdeauna curata. n casa mamei mele, Acolo era ntotdeauna lume multa, iar mama nici nu se pricepea sa se organize arunca hrtii n curte, ea nu se sinchisea. Orice ntelept dintr-un sat sanscrit put tapiseria, pentru ca, a doua zi, un savant european mbracat la patru ace sa-l viz rearanjnd casa.

Aici, n munti, aveam o deplina libertate. Casa mea stralucea ca o bijuterie. Pod stralucea de-ti lua ochii si te puteai oglindi n ea. Spalam ferestrele, frecam clan n rosu. n bucatarie, toate vasele si borcanele erau aranjate cu grija si fara pata legume, fiecare plantuta e plivita. Pe masa din sufragerie, tacmurile lustruite s

Dimineata, un servitor ne bate la usa si intra aducndu-ne o tava cu ceai. Pentru toata casa se umple de arome. Batrnul mali mi zmbeste cu un dinte lipsa, de ca sa umple vasele. Sunt cel putin douazeci de vase, risipite prin toata casa, car gradina ca sa aleg florile, el mi taie cu o toporisca ramuri din copaci.

Nu mi-au placut niciodata aranjamentele florale japoneze, le gasesc cam artific

Nici noi, bengalezii, nu ne pricepem prea bine la asezarea florilor: gndi ti-va n din Bowbazar. E pur si simplu oribil!

Ct timp poate rabda o floare delicata asemenea tiranie? Mai exista si obiceiul ramas fermecata de felul n care potrivea florile o doamna englezoaica: ea a pu vazut si am nvatat. Am deprins multe lucruri si din felul n care era gospodarit doamnele britanice. Folosesc pluralul dar, n realitate, ntre cele patru familii d nsingurat, o singura femeie este cu adevarat gospodina. Despre celelalte nici n tenis si bridge, bnd, dansnd, flirtnd din cnd n cnd cu fiecare dintre sotii c Barbatii lor sunt ignoranti si bautori. Poate ca n adncul fiintei lor sunt si ei la asta. Nu am nici suficienta sensibilitate ca sa le pot percepe calitatile ascunse.

Sufletul meu a devenit prea impresionabil: n prezenta lor se zavoraste n sine. asemenea, e firesc ca ei sa ia n consideratie aceasta greseala din alt punct de v de tot dispretul. Ei au condescendenta de a se amesteca printre noi, ne invita la ajuns ca sa ne simtim pe deplin satisfacuti. n loc de asta, eu resping aproape fi

Este oare imoral sa joci bridge? Binenteles ca nu, dar cu siguranta este un mod

Eu doresc cu nfocare compania cuiva n stare sa participe la o discutie adevara

care tnjeste dupa o asemenea relatie este neagra ca o zona pustiita. Iar acum s des cu acesti oameni, nu am sa ajung sa ma schimb ntr-un sens nedorit. Sunt c Daca se aduna cinci laolalta, ei transforma ct ai clipi zarva n zaiafet. Vietile l va trebui niciodata sa ma mprietenesc prea mult cu ei. mi dau seama ca vidul potential si de aceea ma silesc sa tin bine de crma si ma ndrum cu grija pe dru vreo vatamare sotului meu, dar eu sunt foarte vulnerabila. Am o multime de sla mereu treaza. Un conflict este iminent n problema litigioasa a bauturilor alcoo

Nu sunt pe cale sa fiu nvinsa. Eu nu sunt omul care sa cedeze presiunilor si ap spun ca pot sa-si dea seama de calitatea unei persoane dupa cei de care se lasa zbura n stol cu ei. n zilele noastre, atitudinea mea ar putea sa treaca drept bigo cheltuiesc multa energie ca sa opresc valul de alcool ce ameninta sa se reverse barbatul meu prevazuse, pentru a face fata primirilor de musafiri, ca n casa sa mai ezita n fata lor, eu nsa am pus piciorul n prag.

Nici pentru casatoria noastra nu cumparasem nici un obiect de provenienta stra luptam cu un stilou Guptoo, dar nu ne-am fi atins de un Parker, iar acum... El a rs de atta vehementa: - Altfel or sa ne creada niste zgrciti. - De ce? Putem sa le oferim - Nici n-o sa vrea sa se atinga de sandesh, seara.

- Ai de gnd sa te dedai desfrului bauturii cu licori straine? l-am ntrebat pe so

Dar eu eram hotarta sa nu cedez. Nu stiam n ce bucluc am intrat pentru ca i r crmuitorii nostri. Pna si un prieten se simte deranjat cnd cineva se ndeparte adresa lui. Oricine, orice ar face, simte n taina nevoia de a fi aprobat de ceilalt

I-am spus servitorului sa scoata sticlele din bufet si sa le verse n prul din po Sa prapadeasca minunea aceea stralucitoare de bautura n apa?!

si barbatii, si femeile din neamul Gurkha simt o nevoie nestapnita de a bea alc plantatie au venit sa coseasca iarba si au gasit, ascunse ntre trestiile nalte si m Gurkha au o minunata calitate, ei sunt structural onesti. Nu vor atinge pentru n casa descuiata si sa lipsesti zile ntregi: nimeni nu se va strecura nauntru si nu-

Am gresit cu adevarat considerndu-ma un om singur si mi-a trebuit foarte mu cinstiti si foarte muncitori, locuitorii de pe dealuri erau pentru mine la fel cu ar ma simteam a propriei mele fiinte. Prizoniera a filosofiei mele, si un simplu viz pna cnd ochii mei au reusit sa vada imaginea plina de ntelesuri a vietii omen - Doamna, ati aruncat sticlele alea, pot sa le ia ei si sa le bea?

Cu privirea ntoarsa n sinea mea, traiam numai pentru mine. Servitorul m-a n

Apoi, cu consimtamntul meu, ei au dat pe gt whisky scotian pur, sticla dupa de asteptat sa-l aiba. Toti cei care au baut a trebuit sa fie dusi de urgenta la spit raspndit cu mare repeziciune.

Pentru seratele lor, vigurosii plantatori britanici, care vorbeau engleza cockney conducnd uneori si cte treizeci de mile, pe un teren foarte accidentat.

Pe masura ce noaptea se adncea, i puteam urmari cum se schimba. Dnd pe g spumoasa si stralucitoare, ei intrau ntr-o stare de apatie, personalitatea li se mo cnte ragusit si fals, altii stateau molesiti, picotind, altii se duceau si se asezau cte unul, brusc, ngenunchea la picioarele ei si spunea cu vocea sugrumata de amuzati de jocuri de cuvinte din engleza, n care "dear" (drag) si "deer" (cerb) ca animal favorit, un cerb.

Nu am putut niciodata sa nteleg cum pot niste barbati maturi sa se abandoneze

Toate acestea ma faceau cumplit de nefericita, ma simteam ratacita ntr-o lume cum o faptura curata se uita la niste mputiti, cum cei lucizi i privesc pe cei na sclavi. Dupa serate, adica dupa miezul noptii, noi doi, barbat si nevasta, ne ntoarcem o lampa de vnt care abia ne lumineaza drumul si un bat gros.

Nici un alt zgomot dect cel al pasilor nostri si al cte unei frunze uscate ce ni acest sunet singuratic se izbeste de coasta de deal si adnceste senzatia de para micile deschideri din coroana bogata a frunzisurilor, razele de luna cadeau pe d din lumina si umbra. stiu foarte bine ce flori si ce copaci cresc n fiecare parte d valuri de parfum si unde licuricii padurii au pastrat putin din caldura amiezii. S miros asemanator cu cel al orezului nou. n regiunea asta, misuna. Nici nu ne m se furiseaza grabiti din drum. Binenteles ca pitonul nu dispare chiar att de rep dai peste el si l calci, un piton nu ataca omul. El nu va face altceva dect sa-si

Din cauza unui astfel de sarpe a murit un om. S-a mpiedicat de un piton ncola disperat n directie opusa. n mod obisnuit, atras de privirea magnetica a reptile tinta spre ea. A avut norocul sa poata fugi si, fugind pe o distanta de doua mile spatele casei si acolo s-a prabusit mort. A murit pur si simplu de spaima.

Ursii ne ies foarte rar n cale. Le este si lor frica de noi. Dar omul care aduce p padurea deasa, pe o cararuie umeda si ngusta, ca sa aduca provizii din oras, i siretlicuri ca sa le ndeparteze pe fiarele astea fioroase din drumul lui. ntr-o zi, de provizii pe care-l ducea n spate si care-l lovea la fiecare pas n cap, a observ Simtind primejdia, el a aruncat cosul n jos, pe panta. Ursul a luat-o la goana d neclintit, aflat n spatele sau. Omul care aduce pinea s-a salvat, dar nu si pine pinea, ci absolut tot ce avem nevoie din orasul aflat la optsprezece mile distan nici medicamente.

Locul acesta este ca o pagina dintr-o carte cu povesti pentru copii. Am fost n m kiorala, cea cu ochii mari si rotunzi, care poate ucide si nghiti o pisica mare n aripile ei ca de liliac, moi si pufoase! Ct de diferita este aceasta lume n care a placerile oferite de el!

Treptat am devenit una cu mprejurimile, padurea primara si omul tribal, primi Progresul e lent. Asta datorita faptului ca noi nu stim sa ne bucuram pentru noi iuti, noi suntem lenti.

Cnd sunt n vacanta, ei si iau pusca pe umar ori undita, si ies la aer, la o parti cosuri de bauturi si merinde. Beau si mannca pna nu mai pot, si barbatul de a unui tufis. Oh, nu le lipseste ntr-adevar nimic. Pna si n acest loc parasit de D

Cum am putea noi, doi nvatati, sa urmam un asemenea model? Suferim att de de gloante. si totusi, cu ncetul ncepem sa nvatam de la acesti oameni. Este, n un mare talent de a se adapta la cele mai nefavorabile mprejurari.

Cu exceptia bauturii si a vnatorii de cerbi, a nceput sa-mi placa viata n salba un grup si sa iesim la iarba verde, pentru picnic. Calarind mile ntregi pe potec pe malul vreunui izvor singuratic, fie n apropierea unui curs de apa n munti. C unii cu altii n ncercarea de a prinde un sclipat de soare. Ei ar dori sa depaseas prizonieri si sa-si odihneasca fruntile n limpezimea cerului albastru. naintez p atrna muschi umed, ca un par nclcit de fata parasita si, pe masura ce naintez Buddha care si-a parasit regatul. "Calare pe un cal, spunea el, voi intra n adnc

ncotro ma ndrept, si cine sunt toti acesti oameni, ma ntreb n sinea mea. Sunt

vreodata o asemenea viata? Doamne, pna si insectele si au prietenii lor, pe m

Oboseala mi dispare dintr-o data cnd, dupa o cotitura, dau pe neasteptate pes pietre. n locul acesta, apele lui repezi au fost stavilite de bolovani si s-au form reci.

Pe maluri creste o planta numita titapati, frunza amara, rupem frunzele parfum mbata cu apa nmiresmata, amaruie, si ncep sa se miste ametiti, ca oricare ani

Facem un foc mare, din ramuri uscate, si frigem pestele pe o soba improvizata.

n mijlocul rului vijelios se afla blocuri mari de piatra, ct niste delusoare, apa un astfel de bolovan, ma simt ndemnata sa-mi spun mie nsami un poem: adresat spiritului Indiilor de Est, n special Javei: "Scaldata-n ocean cu pletele prundis". - Jack, tu stii ca exista o tara numita Java? - Binenteles ca stiu. Acolo au niste plantatii de ceai foarte ntinse.

- Oh, de asta stiai. Dar ai auzit ca civilizatia indiana s-a raspndit n regiunile a

- N-am mai auzit niciodata de una ca asta. Se poate vorbi de civilizatie n India

La ce fel de conversatie te poti astepta din partea unor asemenea oameni? Barb intra ntr-o discutie, dar pna si el se simte cuprins cteodata de o exasperare ca Jack spune: - Voi doi sunteti oameni educati si inteligenti. De ce nu va convertiti? Cum va Sotul meu raspunde: - Nu vrem sa fim n minoritate. - Ce vrei sa spui cu asta? - Tu stii ce populatie are pamntul? - Nu. Cti suntem? - Pot fi cam sase sute de milioane. Nu e mai bine sa fii cu majoritatea?

- Doua miliarde. Ai idee cti dintre ei sunt crestini? Jack ramne perplex. Barb

Treptat, lumea ncepe sa ne viziteze. Raspunznd invitatiei mele, rudele s-au o ncumeta sa calatoreasca n partea aceasta de lume, trebuia sa vina si la noi, at un mare avnt, astfel nct musafirii nostri erau bucurosi sa ne viziteze, chiar d

Aveam ntotdeauna camara plina. mi place sa-mi ospatez musafirii cu mncar Mi-am facut din bucatarie un hobby. Toti cei care stau la noi se simt bine. Dim rafinament, la usa i asteapta pantofii lustruiti si mbracamintea spalata si calca acoperindu-le cu cearceafuri de matase si stropindu-le cu lavanda. ncerc sa le data ce au fost aici, sa nu uite niciodata aceasta experienta. n primele zile, fiecare se simte ncntat: "Ce frumos traiti! Ca ntr-un hotel de

Dar, dupa o saptamna, cu totii ncep sa simta apasarea singuratatii. Din clipa a nensemnat pretext.

Infinita mea energie nu se poate cheltui numai pe treburile casei. nvat sa cresc noua metoda n materie. Urmaresc cu nfrigurare crestele cocosilor de rasa Leg roscatelor de Rhode Island. Ma straduiesc sa pun pe picioare si o prisaca, dar m albinelor si nca de mai multe ori. Ma tem nsa de munca directa la stupi din pr

Aici, n aceasta regiune de padure, exista o mare varietate de insecte. Nu au nic lor nu sunt lipsite de rost m desfasurarea vietii. Uneori ramn ore ntregi n gra

foarte activ sau o omida prinsa n nesfrsita cautare a unei bogatii necunoscute arunca o lumina palida n jurul lor.

Odata, tata mi-a povestit ca a citit n Puranas despre plantele luminiscente. "Sa paradis, incandescente. Mai exista si niste creaturi care poarta treizeci de lumin fiecare latura. O creatura incredibil de ciudata!

si cti fluturi multicolori si de toate dimensiunile umplu vazduhul! Se nvrt m din gradina mea de trandafiri.

si mai exista prin preajma nca o mica fiinta la fel de vesela, care zburda ncerc venita pe lume n 1936. Ea da viata acelui cntec care spune: "Cu cta bucurie

Cea mai importanta activitate a mea aici este cresterea legumelor. De sase ani c de douazeci de ori mai mare dect cantitatea nsamntata. Am fost efectiv mn ocupatie un declin n ce ma priveste. Dar sunt convinsa ca pna si un poet poat cartofului. O gglice de samnta este pusa n pamnt. Noi nu stim niciodata ce ridicam o movilita de pamnt de jur mprejur, sa udam la timp, sa privim frunz stratul de pamnt, descoperim samnta mica si scorojita tot acolo, nconjurata d ea. Nu poti sa nu rami uluit de minunea acestei privelisti. nlaturi pamntul n iveala. Toata dupa-amiaza stau cu gradinarul si culeg cartofi. Cnd el apuca si lui viguroase si mari, si i da drumul n palmele mele delicate, facute caus, ce i Culegatorii de cartofi.

Ramn ntotdeauna surprinsa, fermecata pe veci. Poti descoperi bucuria pretuti marunta, replica exacta a unei frunze de dalie. Nimeni nu ar crede ca e altceva produce cea mai slaba agitatie, ea redevine o frunza neclintita, ntr-un efort de o insecta poate fi exact ca o frunza, o imitatie perfecta. Ce e si mai ciudat, atun Puterea de imitare a naturii este extraordinara. Numai insecta asta este o minun enigma eterna a vietii. Ochii si mintea mi s-au obisnuit treptat sa observe natur miresme, palpitnd de viata.

si totusi... acest "totusi" nu ma va parasi niciodata. Uneori, la miezul noptii, pa asez n veranda. Ma gndesc la ceilalti. Cea mai mare parte a oamenilor pe car nu as fi si eu? Am tot ceea ce si poate dori ori astepta cineva. De ce acest senti ndeplinit ceea ce aveam de ndeplinit, ca si cum nu as fi spus ceea ce aveam d aspirat?

Aceasta dorinta nelamurita si nedefinita, ramne mereu nestinsa si nepotolita. C suflu de nefericire venit din necunoscut. si totusi, asa sunt. Am citit odata un p aceea: "Asculta, daca stelele licaresc pe cer, nseamna ca trebuie sa fie cineva c spune: lasa-le sa arda. Cineva care spune: ce este punctul acela mic, o piatra sc fierbinte al zilei, el saruta mna ntinsa a lui Dumnezeu si spune: nu voi putea t

n solitudinea noptii reci, stau parasita si, ridicndu-mi fata n sus, mi caut stea

Daca cineva si nchipuie ca starea mea de acum are cea mai mica legatura cu i nseala cu totul. Starea mea de dezolare nu avea nici o legatura cu Mircea. Nunimeni, ci voiam doar sa ma nteleg pe mine, acea parte din mine ce nu se pute nume, n timp ce, n aparenta eram cu totul prinsa n desfasurarea fericita a vie

Seara, servitorul tragea obloanele si potrivea perdelele. Apoi aprindea n camin fata flacarilor, adulmecnd mirosul piparat de rasina al lemnului de pin ars. Eu meu rasfoia cte-o revista sau un ziar vechi de doua zile. La ceasul acela, nu m amaram pentru cine stie cine. Ma preocupau avansarea sotului meu, nedreptate constant al fetitei mele de a mnca att ct se cuvenea si multe altele la fel. mi nou pentru mobilier.

Cum ncerc sa scriu povestea vietii mele, mi este lesne sa observ ca, de fapt, n Povestile apar din contactul cu viata. Relatiile si conflictele experientelor omen pe care ne-o putem face despre viata noastra.

Ce povesti poate sa inspire natura? Au loc multe ntmplari cumplite, dar nu or padurea ia foc cu violenta. Multi au auzit despre incendiile din padure, dar cti devin foarte inflamabile, se freaca una de alta si se aprind. Sau cte un padurar uscate ncep sa fumege si, brusc, se aprind. Cnd toata coasta dealului devine u distanta. Bambusul trosneste cu zgomote ciudate si furiosul zeu al focului sare animalelor prinse n capcana umplu vazduhul. O padure n flacari nu poate fi s jur mprejurul zonei incendiate. Sotul meu lupta cu focul, e un lucru care cere e fiecare zi, auzim despre accidente petrecute din ignoranta. Unul din ele m-a so ntr-un perete abrupt, ca sa largeasca drumul. Au sapat intrnd tot mai adnc su Barbatul meu mi-a povestit ca a vazut iesind de sub bolovanisul acelui mormn imaginea ei m-a urmarit multa vreme.

Am vorbit despre padurea primara, cea care nu a fost plantata. Aceiasi copaci s Avem aici plante din perioada carbonifera, frunzele sunt ca de feriga, dar ele su umbrele. Exista paduri att de dese, nct nici un picior omenesc n-a patruns ac copacii vor fi doborti pentru a face loc unei noi plantatii. n cautarea ei, se me explorari, spre deosebire de caluti, care au nevoie de poteci. Acum se doboara Adesea se produc accidente. Robustetea acestor triburi de deal este de nebiruit. anestezie ca oasele sa le fie taiate cu ferastraul. Am plecat din atmosfera sofisti de acesti oameni cele mai bune zile ale vietii.

n acest loc uitat de Dumnezeu nu exista nici telefon, nici telegraf. Telegramele vale. Drept spital exista o coliba acoperita cu paie, unde oficiaza un vraci. Ca s ngust, sase mile de curbe n ac de par. Uneori masina suie panta aproape perpe centimetri te mai despart de abis.

Totusi, sunt curajoasa. Este curajul lipsei de experienta, care te face sa te-avnt Thakur sa vina la mine acasa. Din scrisorile mele, el a nceput sa nteleaga ca m o tina pe-a lui. Scrisoarea mamei mi-a ntetit entuziasmul. Ea mi-a scris asa: "A spectacol, cnd ne-am dus sa-l salutam pe Poet, acesta m-a ntrebat: De ce-ati putea vedea nicaieri ceva de acest fel". si mama a adaugat: "Simteam ca ntln

Dupa ce-am primit aceasta scrisoare, m-am grabit sa-i mai scriu nca o data lui ntotdeauna peste masura de ocupat dar, cu toate astea, nu se ndura sa nu raspu Are de scris mereu attea lucruri inutile, numai din delicatete si din buna creste scriu astfel de ravase, nct sa ma creada cea mai fericita fiinta din lume.

n decursul celor doua-trei luni de asteptare, dupa ce a fixat data sosirii lui la n Rudele si prietenii nostri erau uluiti de norocul meu. Multi dintre ei ar fi vrut sa o parte. Dar am fost de neclintit. n sfrsit, dupa atta vreme, eram sa ma las m Poetului mi scrisesera: "l trimitem pe tata la tine. Noi doi nu venim. Ai dreptu

Da, ntr-adevar, doresc sa am drepturi exclusive. Ne-am reamenajat casa abia a pomisorii n floare, am prasit buruienile cele mai marunte ratacite n iarba, am "n templul meu de aur, am asternut un covor de lotusi". Extenuarea provocata prului care trecea pe acolo si care ma istovise cu plescaiala lui cicalitoare mi cicadei, care pna atunci parca mi-ar fi rasucit o surubelnita n creier, devenise printre brazii argintii, aducndu-ne suspinul mhnit al padurii nsingurate, pare tu, stapn al inimii mele".

Din 1938 pna n 1940 fusese anul-lumina, anii fara sfrsit ai vietii mele. Nu v dect sa trasez linia cursului interior al vietii mele. nteleg relativitatea timpulu trei ani, timpul dintre venirea, plecarea si revenirea lui a parut nentrerupt, e un

viata mea mereu nsetata si transformndu-mi existenta nensemnata ntr-un luc

I-a placut n casa noastra. Ma sculam devreme si ma mbracam repede. El state carui nume l purta, sa apara. Ma lasam jos, pe podea, lnga scaunul lui, si-l nt ziua mea. si se ncheia dupa ce l instalam n pat si i potriveam plasa mpotriva

Cu el, n casa noastra e o sarbatoare continua. n acest loc greu accesibil, te pot fara sa te avertizeze. De altfel, cum ar putea s-o faca? Aici nu exista nici telefo n graba masa. Satul acesta de munte nu mai cunoaste izolarea. n casa noastra muzicala. si nu numai eu am impresia asta, ci toti ceilalti. Sotul meu e mai desc sunt mai frecvente. Aerul din jurul nostru pare purificat de ozonul fericirii. Me parca n levitatie.

l ajut la lucru: i copiez manuscrisele, i sterg mobila de praf, i fac patul. i fre praf. Hoardele de servitori, mai ales cele care au venit cu el, sunt scandalizate.

Lnga odaia lui de lucru si are camera de baie, lipita de dormitor. ntr-o zi i sp deschisa. Sri A., secretarul lui, m-a vazut si s-a apropiat: - Ce-i asta? De ce i spalati dumneavoastra lucrurile? Unde sunt servitorii? Foarte ncurcata, am ncercat sa-mi termin mai repede treaba. Spunndu-mi - Unde sunteti cu totii? - Va rog, vedeti-va de treaba, fac asta n fiecare zi. O s-o fac si acum, am spus - i spalati lucrurile n fiecare zi? m-a ntrebat el facnd ochii mari. - Da, va deranjeaza? - El s-ar simti prost, daca ar afla. - Dar cum ar putea sa afle? - Am sa-i spun eu. Vorbind astfel, a deschis usa spre camera de lucru:

- Priviti, domnule! Amrita Devi va spala lucrurile si nu vrea sa asculte de mine

Mi-am ndreptat spatele, m-am rosit toata si m-am simtit ca un vinovat surprins usor, el era cufundat n citirea unei carti. Deranjat att de brusc, a lasat cartea - A., ce stii tu despre toate astea? nchide usa! Iar mie mi-a spus: Sunt sigura ca era exact pe dos. N-as fi putut sa-i spal lucrurile mai bine dect rasplateasca.

- Continua-ti munca, Amrita. Acum stiu de ce mi sunt hainele fara de pata n u

n trei ani, el a fost de patru ori n casa noastra. Bogatia darului adus de acesti t timpului. Pe atunci, nu eram n stare sa nteleg pe deplin valoarea darului lui. N inaccesibile la vrsta de saptezeci si noua de ani, netinnd seama de neprevazu apropiate, adesea cu mult mai tinere dect el, n-ar fi ndraznit s-o faca. Dar ves aceasta primordiala tara a padurilor navalea lumea ntreaga, adusa de "Poetul lu ascultam povesti despre continente si popoare diferite. Bergson, al carui sistem fiinta omeneasca vie si vorbitoare, a nceput sa stea de vorba cu mine. Bernard cu ochii lui tristi si adnci, toate chipurile de pe copertile cartilor devenisera pr necunoscuta. Auzeam multe despre Rusia. El era foarte dornic sa afle ct mai m La el am vazut pentru ntia oara ziarul "Noutatile Moscovei" si am fost destul pasionat de o tara att de hulita de altii. M-a pus sa traduc trei articole din "Nou si ele au fost publicate n diferite ziare. Aveam sentimentul unei realizari.

Acum, barbatul meu era mult mai vorbaret dect nainte. ntr-o zi l-am ntrebat

- Nu esti gelos vazndu-ma att de preocupata de el? Te rog sa mi spui. Ar tre - La ce ne-ar folosi? a zmbit el.

- De ce? Tu esti asa cum esti. De ce ti-as cere sa te schimbi? - Totusi, n-ar fi ne

Poetul era fermecat de casa noastra. l considera pe sotul meu "un gentleman p prietenesti care domneau n casa mplineau un cerc.

ntr-o dimineata, pe cnd el statea aplecat peste masa de lucru, am intrat si m-a desfacut si ud dupa baie. O adiere proaspata si parfumata legana tulpina unei n departe, marginind bazinul cu pesti, se afla un sir de stralucitori crini galbeni. E

- stii, Amrita, ai naltat o casa minunata. stiam ca asa va fi. Cnd m-am hotart bine. stiam ca asa va fi. Altfel de ce m-ar chema? asa mi spuneam. E o casa fr stii ce mi place cel mai mult aici? Ca voi doi nu va certati niciodata. ntelegere Sa ma vezi cnd R. si P. ncep sa se certe. Stau si ma uit la ei. O tin tot asa si ev nu se mai opreste. O ia mereu si mereu de la capat, ca un sarpe care si ataca vi - De ce nu-i mustri?

- i dojenesc. Dar fara nici un rezultat. Sa faci o casa frumoasa este o opera de voastra ca o floare, ati ntemeiat un camin fericit. Sunt multumit, Amrita, sa va - Nu e adevarat. Te-am amagit. - Ce-ai spus? M-a lovit usor cu mna peste frunte. - Ce-ai zis? Tnara doamna, pe cine amagesti? - Pe toata lumea. Nu am realizat nimic. Jumatate din ce se vede e un spectacol mele pustii.

inndu-ma de speteaza scaunului sau, am simtit ca mi se taie respiratia. Trebu

- De ce aceasta autoflagelare? a spus el cu tandrete. Ceea ce poate da fiecare di trebuie sa primeasca. Ceea ce nu putem atinge, nemplinirea, nu avem de ce sa Apoi a ntins mna spre crini si a zis: - E ndeajuns ca ai pus aceste flori. Doamna, si sunt recunoscator pentru ele.

n ciuda discursului sau ntelept, n adncul inimii sale simtise pe deplin ct de

n seara acelei zile mi-a spus un lucru pe care l-am pastrat n inima mea ca pe u nalti si ntunecati de pe deal se naltau ca niste fantome, devenind tot mai negr din ce n ce mai adnca a serii. Toti ceilalti plecasera la o plimbare de seara, as Deodata, el a vorbit:

- Vreau sa-ti fac o marturisire, Amrita, daca ti-ar putea sluji ca o consolare. As multe daruri, nsa respectul, admiratia si dragostea, amestecate toate la un loc, pentru mine. si eu aveam cu adevarat nevoie de ele, acum, nainte de a ma desp la voi de attea ori.

Munca este cel mai bun prieten al omului. Asa obisnuia sa-mi spuna mereu Po cmp de actiune. Odata, Poetul se uita la muncitorii care treceau n susul si n j neasteptate, s-a interesat despre numarul de culi care lucrau pe plantatie. I-am s

- Atunci de ce spuneti ca sunteti singuri? a ntrebat el. Chemati-i la voi acasa, a problemele. Sunt sigur ca ei au nevoie de prieteni. Fiti voi prietenii lor.

De ziua lui am organizat o mare ceremonie si am invitat la noi acasa muncitori acea epoca, n care un asemenea amestec ntre "superiori" si "inferiori", n med

Nicaieri pe plantatii, muncitorii, numiti culi, nu aveau voie sa intre n birourile mergea calare pe catr, trebuia sa se dea jos, n semn de respect, ndata ce zare cineva care nu a descalecat. n aceasta societate mi-am gasit o noua ndatorire,

A decurs de aici o noua ncordare ntre noi si englezii care nu erau multumiti d avansa, ei deveneau din ce n ce mai posaci si mai rigizi. O batalie muta se des ntrebat: - Ai bagat de seama ca sotia ta se mprieteneste cu culii? - Da. - Ce ti-ai propus sa faci n privinta asta? - Nimic. Ea e un om liber. - Dar cum ramne cu disciplina? - N-am observat sa fie vorba de indisciplina. - Atunci am sa stau eu de vorba cu ea. - Nu v-as sfatui, domnule. Reactia ei poate fi violenta.

Nu am sa intru n detalii cu privire la pretul pe care a trebuit sa-l platim pentru n tot acest timp, cu exceptia zilelor de foamete dezastruoasa din 1941, n satuc oamenii aveau alte nevoi. Am nceput sa ma ocup de asta. Usa noastra se desch dans si muzica. Urmatorii paisprezece ani ai vietii mele petrecuti acolo s-au um

Am ajuns sa descopar ca si printre analfabeti si zdrentarosi si saraci exista oam ntelepciune, care se chinuie sa razbata prin necunoastere. Exista, printre clasel mintea plina de poezie. De cte ori descopeream o scnteie de har n cenusa, su Mai pastrez nca un mic obiect de arta faurit de unul din acesti oameni, n vreo adevar de izvorul din care s-a nascut ceea ce astazi numim arta populara, cnte netutelat.

Calatorind prin toata lumea am vazut de atunci multe natiuni si rase, dar tribul curatenie sufleteasca. Cel putin aceasta este parerea mea. Am observat la ei o s descoperit la persoane sofisticate.

Cnd am plecat sa locuiesc pe un mic deal dintr-un brat al falnicilor munti ai H gol n inima, dar cnd, dupa douazeci si doi de ani am plecat, starea aceea ma p viata, de afectiune, de dragoste si de prietenie. Puternicii Gurkha, cei care rabd stralucire cu lacrimile lor plecarii noastre.

Exact la unsprezece ani de la venirea lui Rama la noi si dupa doisprezece ani d tortura. Destramarea a nceput cu zece ani mai nainte, ncet dar sigur, ruinnd pnde din umbra, credinta si adevarul pierisera. Mama s-a zbatut timp de zece om fara pacat, ca pe a unui zeu. Dar oamenii vorbeau. Aluzii rautacioase si ct spre noi. Mama ndura rabdatoare durerea care-i nsngera fara ncetare sufletu mparta cu ea suferinta. n ciuda neclintitei loialitati fata de sotul ei, a stradanie dect sa amne ultimul colaps, intervenit n anul 1941. Tata a parasit-o, lasndsingura grija. Minunata noastra casa, care plutise pe crestele poeziei si ale filos terestre. Avnd asigurata numai locuinta familiei, ea a trebuit sa nfrunte lumea unui camin distrus. Pna si drepturile mamei asupra casei au fost contestate. M poate avea radacinile n ceea ce a fost odata iubire. Nu am fost niciodata att d fiara ca sa-i apar drepturile asupra casei. n mod curios, asa-zisii nostrii amici, spiritele n familia noastra cu clevetiri si brfe, au nceput din nou sa-si agite li nevasta asta nu corespunde unui sot att de nvatat. El avea nevoie de o tovaras fiicele ei se lupta pentru casa! Fel de fel de rautati spuse cu patima faceau atmo seama ca minorii erau lipsiti de drepturile lor si ca nu fusese stabilita nici o nte realitate cea mai crunt lovita. Ea nu avea nici bani, nici faima, nici nvatatura. S

astfel nct si ele devenisera tintele atacului.

Cei care au trecut prin ncercarile pe care viata ni le pune att de des si cu atta asa cum par la prima vedere. Dragostea poate fi pentru unii un act de veneratie manifesta n chip diabolic, zdrobind altarul pe care se afla tot ce este mai bun nfatiseaza vazute din afara la fel, de parca ar fi gemene, dar una da viata iar ce

Tatal meu, nespus de talentat si respectat de toata lumea pentru stiinta lui, ar fi familia, pacea sufleteasca, prestigiul si respectul celorlalti. Dupa zece ani de la nstrainat de rude si de prieteni, cu personalitatea mutilata, a murit n dizgratie. ctorva persoane ca ar vrea sa se ntoarca napoi la mama, sa-i ceara iertare. Ve tragedia finala a preanvatatului meu tata si a virtuoasei mele mame.

Mica ambarcatiune a vietii mele a plutit dusa de curenti puternici, lovindu-se d viata cu taria care mi se cere. Am devenit nenduplecata. Pielea mea fina, care Acum sunt un om de actiune si cunosc lumea. Nici astazi nsa nu-mi e de ajuns Uneori ma simt cuprinsa de o intensa melancolie. Revine vechea mea nemultum literara. Ea este astazi suprapopulata. Nu prea am ocazia sa scriu. Am revenit d toate drumurile blocate. Astfel nct accept orice munca daca mi se pare ca me avut de ndurat sunt astazi pe deplin compensate de respectul si cinstea aratate

n 1953 am plecat cu sotul meu n Europa. El era n misiune, eu, ntr-o calatori gndisem deloc la Mircea. Poate ca uneori un fel de autocenzura mi se impune curata daca nu mi s-ar fi ntmplat o asemenea poveste. Dar oare o asemenea n afecta persoana matura? Ma consolam adesea cu astfel de gnduri.

n Anglia l-am ntlnit pe un fost student al tatalui meu, Hiranmoy. Se stabilise l recunosc, arata ca un european. Brusc, m-a ntrebat: - ti mai amintesti de Mircea Euclid? - Euclid ti-a dedicat o carte.

Am tacut. Ma ntrebam ce nevoie avea sa-mi puna o ntrebare att de ciudata. E

- Cti copii ai? l-am ntrebat eu si asta a pus capat discutiei. Nu ma impresiona Calatoream prin Europa, trecnd dintr-un loc n altul. La Paris am cunoscut un Stanescu. Nu-mi amintesc unde l-am ntlnit pentru ntia oara. mi amintesc n ntr-un colt. Ne invitasera la ceai. Stateam de vorba despre tara lor, care era si a asemenea refugiati din Europa de Est. Ne povesteau despre greutatile lor. Sufe stateam si ascultam despre razboiul nebunesc din Europa, am nceput sa ma g murit, ntr-un lagar de concentrare, macelarit ori nfometat. Ma gndeam sa-i n daca e viu sau mort. Totusi nu as fi vrut ca el sa nu mai fie. Mai speram sa-l nt pentru ca sa-l ntreb de ce m-a amagit.

Dar oare ntr-adevar m-a amagit? O parte a mintii mele si zicea: Tata l-a dat af ndurerata ca de-o agonie, cnd si-a luat ramas-bun? Dar cealalta parte, cea ntu Europa n-a fost n stare nici sa-mi trimita o scrisoare?" - "Dar, mi continuam s sa trec prin atta suferinta?" Asemenea gnduri mi umblau mereu prin minte, multa mngiere n adevar si multa suferinta n ndoiala. Nu voiam sa mai trec ntrebat-o n treacat pe doamna Stanescu: - Cunoasteti un scriitor numit Euclid?

ALI UNSPREZECE ANI AU TRECUT DUP MOARTEA MAMEI. n ace am mai auzit vorbindu-se de el. Nici eu nu m-am mai gndit la el. Am dobndi munca. Am ajuns la o vrsta naintata. Sanatatea mi-a slabit mult, am un camin primitoare prietenilor si colegilor. Poate ca am reusit sa le creez o imagine a pr imaginea asta arata cam asa: sunt o persoana retinuta, cu deosebire cnd e vorb

aprobarea societatii, astfel nct prietenii mei ncearca sa-mi ascunda cu grija n privire la bine si rau sunt inflexibile, chiar nemiloase. Reactionez aspru la orice

A trebuit sa-mi construiesc o imagine despre mine nsami, pentru mine nsami. pare gresit. Admir sobrietatea si dispretuiesc lipsa de retinere. Consider ca fiec sustrage, dnd ascultare propriilor ndemnuri ori sub pretextul unor nclinatii ar n realitate am dobndit toate calitatile, bune si rele, pe care trebuie sa le aiba u uneori ironizate, am dobndit recunostinta, pe masura meritelor. Astfel nct ce mplinite. Nu mai pot vorbi acum de regrete ori aspiratii nerealizate. si deodata, n 1971, am auzit din nou de el.

ntr-o seara, pe cnd ne ntlnisem, colegi si prieteni, acasa la Srimati Parvati, rznd: - n orasul X traieste un profesor care este admiratorul Amritei Devi! Toata lumea s-a entuziasmat: - Chiar asa, chiar asa? n lunga mea viata am fost, n egala masura, cnd blamata, cnd admirata, cu indiferenta: - Cum se numeste? - Mircea Euclid.

Sngele a nceput sa-mi pulseze tare n vine. "Bine, mi-am spus n gnd, am cr respecta. si acum, uite, pur si simplu ma insulta! Dar trebuie sa ma arat ct pot Parvati a continuat:

- J. l-a ntlnit acum doi ani. n ziua aceea, Euclid era foarte obosit, probabil si nceput sa vorbeasca despre Calcutta. I-a spus lui J. ca orasul pe care l-a cunos el, Calcutta e un loc sacru, acolo femeile sunt fermecatoare, au darul de a fi foa Au recitat chiar mpreuna un poem de Tagore si tot asa. Vazndu-l att de entu mult dect lasa sa se nteleaga profesorul si l-a ntrebat: "Domnule, cnd vorbit persoana?" Profesorul Euclid i-a raspuns: "Hai sa mergem si sa ne asezam und pe J.: "O cunosti cumva pe Amrita? Ce mai face?" Apoi i-a aratat lui J. o carte intituleaza "Amrita" iar pe prima pagina e scrisa o dedicatie n bengali: "ti ma ma ierti?" Dar J. nu cunoaste limba aceea, asa nct nu a luat cartea cu el. - De ce nu o fi adus-o? Vreunul din noi ar fi putut-o citi, a zis cineva.

n camera era multa lume. si toti rdeau. Se distrau pe seama mea! Oricine, fie seama altuia. Am fost lovita de cruzimea prietenilor mei. ncepea sa mi se nv patruzeci de ani, auzeam despre cineva care-l ntlnise si caruia el i vorbise de trecea vremea, devenea tot mai batjocoritor. Cineva a spus: M-am simtit de parca mi-ar fi luat foc sariul. Trebuie sa plec repede de aici.

- Amrita-di, de ce nu i scrieti cteva rnduri? O sa-i luam adresa de la J. Trebu

O data cu trecerea timpului, ideea asta ncepea sa-si faca loc n mintea mea. nc sa aflu adresa lui corecta. De ce sa nu-i scriu? El nu m-a uitat. Ce e rau n a fac batrni. Ce rau savrsesc daca l ntreb cum o mai duce?

Pe vremea aceea, eram foarte ocupati. Ne aflam n plin razboi. Tot ntr-o treaba sau alta. n confuzia aceea totala, am uitat de seara de la Parvati. C propriile noastre amaraciuni exaltate apareau fara rost.

Mii si mii de barbati, femei si copii treceau granita, cautnd un refugiu. Flacara un vnt pustiu.

Ne duceam zilnic la frontiera. Printre refugiati izbucnise o molima. Ne obisnui apropierea lagarelor. ntr-o zi, trecnd pe lnga o asemenea tabara de refugiati, cam de vrsta mea, care tragea sa moara. Era culcata n niste zdrente jegoase, l era din cnd n cnd zguduit de convulsii. Era seara iar cerul dinspre apus, varg clipa. Lumea de frumusete din jurul nostru era linistita si multumita de sine, cu n reflux. Lumnarea se va stinge n curnd. Mine nici urma nu va mai fi de e iubit sau a fost iubita? Care ar putea fi sensul acestor lucruri? Oprita n apropie meu sfrsit. Nu cred ca voi muri n strada. Poate ca mi voi astepta sfrsitul pe Trupul meu si al ei sunt la fel. Nu va exista vreo urma nici dupa ea, nici dupa m stapnire pe fiinta mea si lacrimile mi-au umplut ochii. Cei din jur si-au nchip

- Luati-o pe matusa de-aici! Matusica, ntoarce-te n oras! a spus Rashid, n tim stia ca eu ma ntristasem numai la gndul propriei mele morti. Voi sfrsi ca ea, totuna, pulberea si aurul totuna sunt. Iar n putinele zile pe care le avem de trai aduce si un dram de fericire, dar nu facem dect sa strnim dureri fara capat. si de moarte. n mprejurarea aceea ciudata, imaginea lui a nceput sa ma urmarea la un singur lucru. Acum, cnd pot sa-i capat adresa, de ce sa nu-i trimit o scris cum sa-i cer adresa Parvatei Srimati? Ce-o sa creada ea? Las-o sa creada ce-o v iminente, vechile mele valori mi apareau lipsite de sens. Nu-mi pasa nici de la

n ziua urmatoare, am scris: "Draga Parvati, fii draguta si trimite-mi adresa pro mi-a mai scris cteva amanunte: "El se bucura de o faima universitara si India

Nu am fost deloc impresionata de faima universala, nu acord importanta glorie omeneasca n-are nici o valoare pentru mine. Oare nu setea de astfel de lucruri l si sa vad daca mi raspunde. Asa nct am scris: "Mircea Euclid, am auzit de la mai esti aceeasi persoana pe care am cunoscut-o acum patruzeci de ani. Daca e scrisoare".

Nici un raspuns. Am asteptat si iar am asteptat. Apoi mi-am sters din minte ace attea de ndeplinit, nu trebuie sa te necajesti pentru un fleac.

n 1971 am auzit din nou numele lui. Multi oameni din Europa veneau sa ne of milioanelor de oameni ramasi fara casa care emigrasera n tara noastra. Am nt Doamna cunostea mai multe limbi straine. Odata stateam pe iarba, odihnindu-n

- Am citit o carte n care este mentionat un nume exact ca al dumneavoastra. D

Am aruncat o privire rapida n jur, temndu-ma ca ne-a auzit cineva, dar nu i-a Eram din ce n ce mai implicati n cele mai diferite activitati.

n fiecare zi cunosteam oameni noi. Casa noastra si lumea se ntlneau. Nu ma

Cam din epoca asta, de pe la sfrsitul anului 1971, un simtamnt straniu a nce pleca undeva. Le spuneam oamenilor, mai ales strainilor: - n curnd va voi vizita tara. - Da? Cnd anume? - Nu stiu sigur cnd, dar curnd.

Aceasta stranie pornire prindea avnt cu fiecare zi si ma facea sa nu mai am as ndepartate, am uitat, am uitat ca nici nu am aripi". Aceasta era starea mea de s

n 1972, Sergui Sebastian a vizitat Calcutta. Am vorbit despre asta la nceputul mele de nastere, simteam putina curiozitate. Dar am fost de-a dreptul socata au sceptica n privinta lui Mircea, dar nu stiusem ct de mincinos putea fi. - Ce minciuni nerusinate a scris prietenul tau! Iar tu, Sergui, l mai si lauzi! - El nu-mi este prieten, ci este Guru al meu. Eu nu sunt egalul lui.

- Strasnic Guru ti-ai mai ales! Numai din vina lui s-a petrecut totul, iar el s-a ra

- Nici nu-ti nchipui ct de mult a suferit! El n-a facut altceva dect sa ncerce s

- Nici una din aceste explicatii nu-mi e de ajuns ca sa-l pot ierta, Sergui. Nu mi ofense asupra mea. Sergui statea cu capul plecat, incapabil sa raspunda acuzatiilor mele.

- Ce sa fac acum, Sergui? Lumea a devenit acum mai mica, iar eu am familie, a

- Dar nu e dect o poveste. Ca sa scrii o poveste ti trebuie imaginatie, desi stiu zis el.

- Spune-mi, de ce a trebuit sa scrie asemenea minciuni? A facut-o pentru bani?

- Tu nu-l ntelegi. Ai uitat de dragostea lui? n fiecare din cartile pe care le-a sc nu pentru tine s-a transformat n indian? Nu s-a putut smulge din vraja numelu - Atunci de ce nu mi-a raspuns niciodata la scrisori, daca m-a iubit att? - Nu ti-a raspuns? Sergui parea surprins. - I-ai scris si nu ti-a raspuns? Cte scrisori i-ai scris? - A actionat mpotriva vointei sale, si-a renceput Sergui pledoaria. Prin nsasi sigur ca nu ti-a scris tocmai pentru ca era prea dornic s-o faca.

- n total, trei scrisori. I-am scris ca sa-i amintesc de existenta mea, la distante d

Am tacut amndoi pentru o vreme. mi aminteam de aceasta trasatura de caract persoana, misterioasa cu adevarat! M-a iubit att de mult nct m-a facut cunos portretizat altfel dect am fost?

Pe de o parte ma simteam furioasa, pe de alta, mi-l aminteam. Amintirea, vie s

- Sergui, oare n-ar fi cu putinta sa-l ntlnesc macar o data? Spune-mi, o sa vre

- De ce nu? Mental, el nu a parasit niciodata aceste locuri. Traieste si acum aic

Cum stateam si discutam cu Sergui, am simtit deodata ce nseamna un corp ast Nu mai eram aici. Ma vedeam n doua parti deodata, asa cum am mai povestit

n dimineata aceea m-am ntors n trecut. Retraiam fiecare zi, fiecare evenimen experienta directa. Nu era o senzatie placuta. Nici nu gasesc cuvintele necesare traind simultan n doua timpuri diferite. Pe de o parte, e viata mea prezenta, cu stafie iesita din mormnt, ntrezarindu-se deasupra mea si modificnd curgerea mai vaga atingere, ncepea sa vibreze, treptat, trecutul venea n fata, iar prezen noapte, dar noptile sunt cumplite, cumplite. Flacara mniei care arde n mine e Nu voi accepta nedreptatea care mi s-a facut, chiar daca, de atunci, au trecut at metamorfoza continua n sinea mea si-mi schimba felul.

O prietena a mea traia de mai multi ani n tara lui. I-am scris: "Sumita, tu cu sig nu mi-ai spus nimic despre ea pna acum. Acum stiu totul de la Sergui. Omul a al tatei, si a fost mult ajutat de noi. Ne-a rasplatit pentru toate, cum ai vazut. Tu sa restabilesti demnitatea femeilor indiene".

Sumita mi-a raspuns: "Amrita-di, v-ati referit n scrisoarea dumneavoastra la u complicat. I-am cerut n repetate rnduri lui Sergui sa nu va povesteasca despre n stare sa-l conving nici nainte de a va ntlni n India, nici dupa, ca acest sub dumneavoastra. Indiferent de ce crede Sergui, am discutat problema cu cteva acord cu mine ca el a savrsit o greseala scriind cum a scris despre dumneavoa ani. Nimeni nu-si mai aminteste de nimic. Nu mai exista nici o posibilitate ca v ceva".

Gndindu-ma la scrisoarea Sumitei, am nteles ca ea ncerca sa ma consoleze. C neobisnuita. Sumita mi scria: "Daca am reveni asupra acestui punct, nu ar fi d inima nevinovata a fetitei aceleia nu era nimic murdar. Mizeria a fost numai n Le-am spus prietenilor mei:

- Vedeti ce festa mi-a jucat soarta? Familia pe care am ntemeiat-o, evenimente vor fi sterse de trecerea timpului. Viata mea adevarata va deveni o umbra. Iar c ntlnit doar pentru scurta vreme n lunga calatorie a existentei mele, acela va r mea, numele meu va ramne legat de acest strain chiar dupa moarte. Toate rela moarte, dar legatura pe care a creat-o el nu poate fi nimicita. Ce sa ma fac, Parv

Trece zi dupa zi. Ramn treaza noapte dupa noapte. Nu ma pot gndi la nici o c coplesit el. Trebuia sa spun totul prietenilor mei. Era o povara prea grea pentru de mult se schimbase lumea. Prietenii mei nu m-au dispretuit pentru lipsa mea mintala prematura. n zilele noastre, nu s-ar mai fi putut petrece o poveste ca a acceptam adevarul. Dar oare ce mi s-ar fi ntmplat daca as fi fost nascuta pe v fi trimis n iad.

Nu-mi gasesc odihna. Nimeni nu ma poate ajuta, iar omul acesta impenetrabil adunat ca o broasca testoasa. Ghinionul a facut ca, exact n perioada asta, o rud mea a fost extrem de socata. Nici un gentleman n-ar fi facut ceva de felul acest carte, despre o problema att de neserioasa, legata de o adolescenta? Cu ct auz fusese uitat. Supravietuise timp de patruzeci de ani si acum, cnd lumea s-a fac efect mai puternic. Eram furioasa pe mine nsami. Cum de nu cerusem mai dem de ea de atta vreme? Procedasem exact ca un strut.

Sunt foarte atenta cu numele si renumele meu. Ori de cte ori cineva ma anunta eu mi fac imediat rost de ziarul respectiv, ca sa arunc o privire.

Cnd sunt criticata, ma simt tulburata profund. si totusi, nu voisem niciodata sa Daca tata ar mai fi trait, stiu ca i-as fi administrat individului o lectie. Ce calom actionase n nici un fel. Am nceput sa plng cu gndul la tata: "Priveste, ma salvezi din minile lui, dar ai reusit oare? Sergui mi-a explicat ca el m-a im daruiasca nimic n viata. Dar poate fi minciuna nemuritoare? Nimic bun nu ies

Iata, mi spuneam, iata-l pe tradatorul acesta a carui memorie eu am pastrat-o carui nume nu l-am rostit niciodata. n toti acesti patruzeci de ani nu a ncetat s Occidentul! Cum as putea sa va explic voua, Parvati si Gautami, ca spaima si dezgustul nu unul, cu mult mai n adnc, n care framntarile sunt altele.

n noptile fara de somn, focul mniei arde n inima mea, dar o data cu el altadata. O plpire de teama suie dinlauntrul meu si arde totul n calea ei. Ma jur mprejur. Picatura cu picatura, lumnarea cea dreapta se moaie, topindu-mi aceasta ardere. Eul meu, construit cu trecerea vrstelor, a fost ncapatnat ca ac nmuiat. Oare frica sa fie? mi este frica de scandal si de dispretul celorlalti? N privesc stelele, nteleg ca nu e asa. Ceva ce a crescut n spatele fricii, mai vast d indestructibila, dragostea fara de moarte. Flacara dragostei este cea care arde to patrundea n adncul fiintei mele, n cel mai ascuns coltisor al inimii si toate fu pretentiile mele, toate autodeceptiile mele se evaporau, dispareau, am nceput s dobndit un nou nteles. Mi-l amintesc, mi apropii fata lui pe jumatate uitata, v si, mai presus de toate, dragostea. Treptat am nceput sa acced catre o alta dime credinta si necredinta, realitatea si fantezia acestei lumi mi apar fara rost. Coaj cada, mintea mi spune ca ocara si lauda sunt totuna, ca exista lucruri mai adev Zac ntrebndu-ma de ce a distrus el aceasta iubire, un dar al lui Dumnezeu. si

n zece ani, sa ne scriem cte o singura scrisoare, ar fi fost de ajuns. Cu aceasta continentele care ne desparteau si am fi devenit "ardhana- riswar". oare occidentalii sa nteleaga toate astea? Pentru ei, desavrsirea iubirii are loc vedea din nou pe mine nsami, n bratele lui, n chenarul usii. El mi sopteste: " sufletul". Acesta este adevarul, adevarul, adevarul. Trupul piere, sufletul e nemuritor. El trupul meu? Salasul tineretii mele? n trupul acesta batrn si decre sufletul mi e la fel, neatins de vreme.

Nimeni n-a reusit sa mi-l distruga, nici tatal meu, nici Mircea, nici timpul, nici ale vietii mele. Un sentiment al nemuririi a patruns n mine si ma leaga de infin el e ucis nu au cum sa stie ca nimeni nu ucide si nu este ucis!" Credinta pe care acum de la sine. Iubirea nu are moarte. Sufletul meu, pe care el mi l-a atins n c neclintit. Infinitul curge spre finit, nesfrsitul poate fi atins n limitele trupului sunt aici.

Sunt agnostica, poate chiar atee. Dar schimbarea din mine ma clatina n necred eu, ce sunt eu. Unde a salasluit atta vreme sufletul meu cel de saisprezece ani,

Nu sunt n stare sa ma trguiesc cu mine nsami. De multe ori, ma simt ncurca unde lucrez eu. E un lung drum cu masina. De obicei; cnd suntem mpreuna, e aceea, absorbita de gndurile mele, am stat tacuta. El a ncercat sa ncropeasca mi-am dat seama ct de ciudata am putut sa-i par. Asa nct i-am spus: - Att amar de vreme ai tacut tu, acum e rndul meu. - Ai cstigat concursul, a zmbit el.

I-am scris Sumitei: "Nu trebuie sa scrii ceva care sa dezminta cele afirmate n c neadevaruri sunt acum acelasi lucru. Nu-mi mai doresc nimic altceva dect sa-

Nu-mi mai era teama, dar ma simteam cumplit de ostenita, ca si cum viata mi s "sunt ca cineva care asteapta pe tarm, cu biletul n mna, dar vaporul nu se mai a muri".

Sumita mi-a raspuns: "Am fost coplesiti citind scrisoarea ta. I-am spus lui Serg este mai fantastic dect imaginatia. Cnd a fost scris romanul, si-a putut autoru depasi pe cele prezente? Ultima parte a romanului e tragica, dar tragedia de ast este un artist cu mult mai bun dect noi".

Uneori, noaptea, vorbeam cu Sergui n gnd: "ntr-adevar, Sergui, tu mi-ai rast ascunsa timp de patruzeci de ani a fost redeschisa de tine. si cnd a nceput sa s

Perna mi se umezea ca de snge, cerul noptilor mele fara somn este rosu, desch marginea patului si ma veghea.

- Nu vrei sa-mi spui ce se ntmpla cu tine? m-a implorat el, cu ochii plini de la

stiu ca trebuie sa-i spun. si prietenii mei mi-au cerut s-o fac. Ei toti l respecta p el mi va putea alina suferinta cu blndetea si atasamentul lui. si totusi, pna ac aveam sa-i ranesc sentimentele? Era cu putinta sa nu-l jigneasca povestea mea? n-ar fi banuit ca a existat o asemenea persoana, nici nu i-a auzit vreodata nume nicaieri, ca un geniu din o mie si una de nopti, care, de ndata ce sticla a fost de urias?

Cineva care nu avea nici o legatura cu lumea noastra, despre care nici nu prea s nu se mai lasasera de peste patruzeci de ani. Cum e cu putinta ca o amintire pie ntr-o iluzie, ntr-un joc de umbre? Putea barbatul meu sa ndure una ca asta? T mai eram n stare sa ascund ca realitatea devenise pentru mine un miraj.

M-am asezat pe pat, uitndu-ma drept n ochii lui si i-am spus: - Am vrut sa-ti marturisesc, n tot acest timp, dar m-am gndit sa te crut. - Ma simt foarte nefericit cnd te vad ca suferi. si i-am depanat toata ciudata poveste. A ramas stupefiat:

- Ce-ai spus? Noi doi am fost att de apropiati n acesti treizeci si opt de ani, ia chiar de la nceput? N-ar mai fi trebuit sa treci prin toate astea.

La aceste vorbe, inima mi s-a strns de durere. A mai fost cineva vreodata pus pentru mine, m-a iubit cu atta duiosie, fericirea mea este fericirea lui, sunt cu marginea prapastiei. Cum mi-a dat tot ce a avut, nu. va socoti nedreapta rasplat - Oh, nu, nu, am izbucnit eu n hohote de plns, crede-ma, nu te-am nselat.

- Nu e nevoie sa-mi spui asta. Nu mi-am nchipuit niciodata ca exista mai mult mea. Ceea ce mi-ai daruit nu are egal. Nu regret nimic. mi pare numai rau ca t pacat. - Nu vorbi despre el, am izbucnit eu. Un tradator, a avut ce a meritat.

- Cum ti vei putea gasi pacea daca gndesti astfel? Tu erai n casa ta, cu parint afara cu un preaviz de o ora... ntr-adevar, tatal tau nu are nici o scuza...

Barbatul meu m-a silit sa ma ntind si sa ma linistesc. i simteam grija de mam pierdere. Dar oare suferise el cu adevarat o pierdere? - Crede-ma, n-am suferit niciodata pna acum. Altfel, cum ai fi putut sa nu - Da, e adevarat, nu te-am vazut niciodata suferind. - Daca eu as fi fost nefericita, ai fi putut tu fi fericit?

- Ai dreptate. Deci, acum, dupa o jumatate de veac, ti s-a facut dor de el? Ce lu

- stiu, si nici eu nu sunt mai putin uluita. Uneori ma ntreb daca nu-s pe cale sa Savrsesc un pacat, nu-i asa?

Am nceput sa plng nemngiata. Ma simteam mult usurata de faptul ca mi d fi respirat aer proaspat dupa ce fusesem aproape de sufocare. Lacrimile mi adu

- Ce as putea sa-ti spun? Pacat sau virtute? M-am mai ntlnit eu vreodata cu o Cine sunt eu ca sa te judec? Sunt nefericit ca nu sta n puterea mea sa ti alin su asta ti va face bine. Am observat ca exista un tel ce lupta sa se mplineasca n

Am ramas astfel, alaturi, un cuplu batrn, tulburat si fara somn, asteptnd sa se

mi este nespus de greu sa scriu despre zilele acelea: nu se ntmpla nimic. Nic tnjesti, nu te poti exprima dect n poezie. Astfel nct, dupa multi ani, am nc cnd toata casa dormea, mi paraseam patul si ma asezam sa scriu. mi amintea Acum va trebui sa scriu din nou, acum am sa accept adevarul. Toate datoriile t Primesc o scrisoare de la Sergui. El mi scrie: "Draga Amrita Devi,

Confidentele Dumneavoastra m-au miscat mai mult dect va pot spune, si sigu important si mai emotionant fapt trait de mine n India a fost sa va ntlnesc pe destinului meu cu ceea ce mi s-a ntmplat n adolescenta. Pe vremea aceea, am m-au impresionat n cel mai nalt grad si am ramas fascinat de lumea indiana p vizitez tara. Acolo am avut prilejul sa nvat din suferinta Dumneavoastra ce est

Am fost constient, cnd, la vremea aceea, v-am spus ca timpul si uitarea nu atin noastra efectiva este n fapt absoluta si ca de aceea noi suntem ntr-un fel nemu

fiinta omeneasca, trebuie sa caut noi dovezi pentru a-i da un suport. Mi-ati dat, atemporalitatii, ca, de fapt, constiinta noastra este numai n aparenta dominata Adevarata moarte e uitarea si singura noastra sansa de a deveni nemuritori este

Orict de dureroasa a putut sa para suferinta Dumneavoastra, trebuie sa nteleg pamntesti, va aflati acum ntr-o stare de gratie care este deasupra fericirii si a timpul, si esti n puterea lor si te prabusesti daca nu esti apt de iubire sau daca t

Scrisoarea lui Sergui m-a facut sa ma gndesc: Ce este adevarul? Ce este nemu simti din nou prezenta vie a ceea ce a fost cndva mort. Priveste pe barbatul ca oare el mai adevarat dect cele doua figuri aplecate peste cutia de lemn, alegn ireal, nu prezentul? A disparut nu se stie unde, sau este fixat undeva anume? C chipurile de umbra apar la suprafata si-si fac simtita existenta.

Uneori sunt nspaimntata de propriile mele emotii. E ca si cum o primavara fi mprastie peste tot. Tot astfel, din necunoscute adncuri izbucneste aceasta arz nu va seca totul n jurul meu?

Cteodata, 1972 se amesteca att de tare cu 1930, nct nu stiu cum sa mai fac simtamnt. Poate ca asemenea experiente sunt att de rare, nct nici o limba n ntmplat mie, n-as fi putut sa cred ca exista. Totusi ncerc sa povestesc, asa n psihologii vor izbuti, poate, sa descopere ratiunea si izvorul a tot ce traiesc.

Noaptea e adnca. Aud pendula batnd: ding-dong! E doua. O vad pe Shanti cu jos. Ma simt istovita. Zac n pat. - Shanti, nu pot sa dorm. - Nici eu nu pot. Euclid-da, el cnta la pian fara oprire. - Nu, nu, nu acum. Spune-i mine, zice Shanti.

- Asta e foarte rau, spun eu si ma asez pe marginea patului. Trebuie sa cobor si

Totusi, sunt n picioare. Sunt atrasa spre el de o senzatie ciudata si inexplicabil sa ma duc la el chiar acum, trebuie cu adevarat. El ma cheama. Ma apropii de u Shanti se da si ea jos din pat. - Ce ai de gnd sa faci, Ru? - Ma duc jos sa-i spun sa nceteze cu cntatul.

- Esti nebuna? Uita-te ct e ceasul, e doua noaptea. Se duce cineva att de trzi

- Daca te poti duce la ora opt, de ce sa nu mergi si la ora doua? - Nu, nu se face tu te duci. - Ce prostie! Unde ma duc eu? La cine? - n toate camerele. n camera tatei, n cea a lui Mantu.

- La doua noaptea? Niciodata! Nemaivorbind ca suntem rude. Sunt mnioasa. D ma duc. N-am sa intru n camera lui. Am sa ramn afara si am sa-i cer sa nu m insolenta, ncearca sa ma opreasca. Shanti s-a proptit cu spatele n usa. - Drept cine te iei, Shanti? Cum ndraznesti sa ma opresti? - Ai sa-ti dai imediat seama cine cred eu ca sunt. S-o chem pe matusa? Magia lucreaza. Leoaica fioroasa se transforma ntr-un soricel. nfundndu-mi - Draga Shanti, tu stii ce se petrece ntre noi. E un pacat? - O, da, cu siguranta ca e un pacat.

Shanti si sprijina obrazul n palma, meditativa, apoi si exprima punctul ei de v

- Dar cine comite pacatul, eu sau el? Shanti se gndeste din nou, apoi devine abatuta: - Cred ca sunteti vinovati amndoi deopotriva. - Cu siguranta ca nu. Eu nu fac nimic gresit. si-i cer si lui sa nu faca.

- Atunci, nu te mai duce n camera lui, spune Shanti cu hotarre, apoi vazndupacat? Fa cum ti place. Eu nu voi spune nimanui nimic.

Suntem n ianuarie 1973. Ceasul bate unu, doua. Stau pe pat. Simt ca trebuie sa ma ridic n picioare. Cineva spune: - ncotro ai pornit-o? - Jos - Unde? E ora doua noaptea, a trecut de mult miezul noptii. - si ce diferenta este ntre ora opt si ora doua?

Shanti ma apuca de spate si imediat realizez ca nu e Shanti, era barbatul meu, e frica abjecta. Ce mi s-a ntmplat? Am iesit "n afara timpului". Cad la pieptul ncep sa-l implor: El ma alina ca o mama si ncearca sa ma culce, sa dorm. - Nu sufar, nu sufar deloc. Singura mea durere este ca nu-mi sta n putere sa-ti trebuie sa pleci si sa-l vezi. - si ce-o sa se ntmple daca lumea o sa afle? - De ce ar afla?

- Scapa-ma, scapa-ma! Cine ar putea sa ma salveze n afara de tine? Sunt o pac

- Poate ca o sa le spun chiar eu, o sa-mi scape, fara sa vreau. Nu-mi pot aminti el un om pe care nu l-am mai vazut de patruzeci si doi de ani? Care mi este str care se foloseste de numele lui, schimbndu-mi ntreaga personalitate si fiinta l adevarul". stiu ca aceasta experienta nu va dura mult. Ma voi ntoarce la sinea schimbare adnca se petrece n mine. Am izbutit chiar sa o iert pe Rama. Nu m zilele cnd ea era o tnara fata. Era de o dulceata naturala si plina de umilinta. mele suferinte cumplite, dar si ea nsasi a suferit. Ea n-a fost n stare sa ajunga tot timpul ea a ncercat sa se ncalzeasca din gloria nvataturii tatalui meu, din n ca numele ei sa apara n fiecare din cartile tatalui meu, ca o smintita. Ct de pu devotata si cu sase copii zdraveni ca noi! Pe deasupra, tata nu avea darul de iub ntorc, ma gndesc la toate astea. Poate ca acum as fi chiar n stare s-o iubesc p iubit-o, odinioara. ntr-o zi, i-am spus: "Poate cineva umili pe cel pe care-l iube a fost o unealta. Nu jocul nostru l jucam noi. Suntem niste marionete n minil pierdere, era, sub un alt aspect, un cstig pentru tata. Sadhu Bijoykrishna Gosw viata. Tata purta smburele ei n el, nca de la nastere. Exista acel urias "ego" a Am regretat ca tata nu a putut fi presedintele tarii noastre. Nu a fost vrednic de totul, puterea si prestigiul, si a murit n nemernicia "protectiei" ei.

Dar astazi vad altfel lucrurile. Oare ce mare cstig ar fi avut fiind Presedintele? Poate ca, nainte de a parasi aceasta lume, a devenit cu totul lipsit de ego pierznd toate beneficiile lumesti, fiinta sa launtrica a cunoscut desavrsirea. P slab pe care l-a avut, pe lnga geniu, i-a fost spalat si nlaturat de lacrimile umi sufletul lui a atins perfectiunea, purificarea, si toate astea nu noi, ci Rama i le-a asa cum o vedem noi. Astfel nct eu spun: "Ridica-ti valul, Adevar, vreau sa t

Poate cineva sa ma creada ca, luna dupa luna, ramneam fara somn? l vedeam

supararii era ca, acum, Rina mi citea cartea lui, si toata cartea asta nu este dec ca romanul tau mi mprospateaza memoria!" l citesc tocmai pentru ca memor Doar nici nu mi-a pasat n tot acest timp. stiam ca aceasta carte exista, dar nu a nu are calitatea de a remprospata memoria, ba chiar, mai degraba, ti-o poate v unei minti n delir. Pare ca el era convins ca parintii mei si cu mine i ntindeam acceptabil! Datorita acestei idei preconcepute, el nu a izbutit sa ma nteleaga, n dinaintea lui, nu am avut timp. Exact din acest motiv, n cartea lui, el mi-a pus lui dorinta l face sa abuzeze de o stranie fantezie. Un soi de autoamagire. Pres trebuie sa aiba o denumire precisa. Eu nu o cunosc, nu sunt specialista n aceas imensa ndrazneala ca sa navighezi pe insondabilul si trainicul ocean al mintii Mircea. Eu ncerc numai sa-l nteleg. Se pare ca este de un alt soi dect mine. O neadevar? Fata cunoasterii si a adevarului va fi ascunsa de gramada de gunoi a am apucat sa scriu. Cu ct mai mult naintez n lectura cartii, cu att devin mai meu, chiar sa-l si urasca, dar nu nteleg cum a putut sa dojeneasca att de aspru Guru. De ce i-a folosit numele, daca l-a urt cu atta putere? Nu pot sonda ntrcritice ca pe acele mici sageti otravite, pentru ca prin ele sa ajung la el, dar, ce Nu-si ating tinta. Gndurile mele pline de mnie sunt ca pietricelele rotunde, n lovesc, mi luneca tot timpul din mna, se rostogolesc si se pierd.

Este ca o conspiratie a destinului, despre care nu am avut habar timp de attea Atta lume mi da vesti despre el. Sa fie ntmplator? Este ntmplator fiecare f Trebuie sa actionam noi nsine n vreun fel, sau nu suntem dect papusi trase p mine att amar de vreme poate urzi acum astfel nct sa-mi pravale n prapastie multe lucruri despre el acum. Un profesor mi-a povestit ca l-a ntlnit acum do

- Profesorul Euclid este cu adevarat remarcabil. A fost la Calcutta acum patruz ntrebat de Calea Bakul Bagan, daca stiu pe unde vine.

Tot acest profesor mi-a spus ca Euclid traieste ntr-o stranie lume a fanteziei, d este tara visurilor sale. n scrierile lui, mai ales n proza de fictiune, el se preoc

Pe masura ce aflam mai multe despre el, deveneam tot mai nelinistita. Acum su cnd nu l voi ntlni. Acum ma ntreb: Pe cine voi vedea? Unde este baiatul ac vedea el? Unde este fata aceea de saisprezece ani? Dar cum el nu doreste sa ma problema mea este: Unde as putea s-o gasesc pe persoana pe care visez sa o nt douazeci si trei de ani? Aproape un copil. Un copil? Ce altceva? La vrsta mea as ntlni pe acel Mircea, am putea fi oare prieteni? Totusi, persoana pe care o strain. Ce fel de mngiere poate fi el pentru mine? "Cum se poate, ma ntreb s ntr-att, nct puternicele legaturi ale lumii mele prezente sa se piarda?"

Este de nteles faptul ca aceasta misterioasa patima a noptilor mele fara de som calatorie spre necunoscut nu au alt scop dect sa ntlnesc un strain, un necuno Poate fi el ratiunea acestora toate sau este vorba de o alta putere, dintr-un alt pl ascunde aici cineva care este izvorul ntelepciunii si al iubirii? De acolo sa vina cu bucurie, dar ndoiala ma mpovareaza. n amurgul vietii mele, ma ncalzeste amestecat. Timpul este instantaneu.

Uneori ma gndesc la Sergui: oare acesta este gustul nemuririi? mi aduc amin timpul si va pierde minutele si clipele". Ma simt zidita n acest timp nemasura de ce atta chin? De ce mi curg lacrimile fara ncetare? si e cu adevarat un chi oare mi caut scaparea? Mi-ar placea oare ca lunile acestea sa dispara ca un mi zilnice, sa ma scufund n treburile casei si n problemele banesti? si poate ima materiala, nconjurat de copii si nepoti, poti pluti departe, spre o tara de vis?

Frictiunea permanenta cu lumea materiala ne face duri si terestri. Devenim grij numarat banutii atta timp? Dar astazi? Daca cineva mi spune: vino cu mine la

duce oare? Daca cineva ma ntreaba: ce vrei, o casa cu patru etaje pe Bulevardu ndoiala ce as alege? Nu sunt nefericita ca n mine s-a petrecut o asemenea sch emotii chinuitoare si tineresti la vrsta mea. Astfel nct scriu: Nu stiu de unde-mi vine acest dar, Cine pastreaza aceasta nesfrsita bogatie. n noroiul de dupa reflux, Cine face apa sa cnte? Ce binecuvntare, adevarata binecuvntare! Chemarea vine din necunoscuta ncrucisare de drumuri.

Gndindu-ma la "necunoscuta ncrucisare de drumuri", la "ntlnire", nu am n cstig deplina mplinire. Asa cum spunea nteleptul Vainavalkya: "Nu poti sa c altcineva - fiul meu mi e drag dar nu de dragul lui, ci de dragul meu, sotul meu mi umplu sufletul meu. Amintindu-mi-l pe Mircea, eu nu am dat nimic niman ochi, pentru a privi lumea.

Cineva ma ntreaba de ce trebuie ca eu sa-mi dezgrop amintiri att de vechi, pe ndeplinit n chip srguincios ndatoririle pamntesti att de roditoare. De ce nu cunosc raspunsul. Simt numai ca aceasta dragoste abstracta si fara forma mpra rara, cum nu am mai auzit nainte. Sergui are dreptate: n tot ce mi se ntmpla, n lacrimile smulse de muzica, setea de dragoste sunt un unic mesaj pe care l-a sa-mi bat joc de el.

si pe urma, creada ceilalti ce vor, barbatului meu nu i pasa. A doua zi mi-a spu

- Nici un eveniment nu se repeta aidoma. Trebuie sa judecam fiecare ntmplar vietile noastre nu coincid si nici nu pot coincide total. Multe parti ale mintii tal nu stiu ce gndesti. Nu cunosc pe deplin lumea ta literara. Tot asa, ntmplarea ma ntristez, ori sa ma supar.

Constat cu surprindere ca el nu se simte nici pierdut, nici ranit. Daca ar fi fost a m-as fi putut gndi niciodata sa merg si sa-l vad pe Mircea. Nu pot aspira la o f si-ar pierde orice valoare. Dragostea nsasi ar fi umilita astfel. si nu exista paca impietatii asupra mea?

Zi de zi, intru mai adnc ntr-o asemenea stare, nct nici nu-mi mai pot vedea temele pamntesti? Cnd trebuie sa intru ntr-un birou guvernamental, ma ntre daca lacrimile o sa nceapa sa mi se rostogoleasca pe obraji. ncerc din toate pu mine acasa, n salon, trntita n scaun pe jumatate absenta, uitnd de tot ce ma motivul obisnuit al varsarii de lacrimi n-ar putea fi dect o puternica diferenta d vrstnice din Bengal, aceasta era ocupatia curenta. Servitorii nu au observat ns familie, e de asteptat ca toti ceilalti sa fie afectati. Or, n casa noastra, viata nor vazuta ntr-o stare de neexplicat. mi este rusine. mi dau seama de nebunia me masina, privesc spre automobilul din fata si simt nevoia sa ma dau jos. Daca au strainatate, un sentiment de disperare pune stapnire pe mine. Ma tem ca aceas prea mult batrnului meu trup. Daca ma mbolnavesc, nu voi mai fi n stare sa mbunatatit. n ultimele cteva lui, inima nu m-a deranjat deloc iar tensiunea es

Ma contrazic continuu, n tacere, cu cei care-mi spun sa ncerc sa mi domin ac nsami. Ei spun ca, cu ct ma voi gndi mai mult, cu att voi fi mai obsedata de poate fi partial adevarat, dar niciodata n ntregime.

O ntmplare care nu m-a tulburat timp de patruzeci si doi de ani, amintirea car tinut deloc n strnsoarea ei... cum ma poate ea rascoli acum n asemenea masu

urmez pe acel Popescu? Cine stie ce s-ar fi putut ntmpla atunci? nca din vrem cum sunt sortite sa gndeasca femeile indiene. Dar ce vrsta aveam n realitate stiu ca nu eram deloc batrna. De ce nu m-am simtit att de puternica atunci si groapa? Am rostit doar aceste cuvinte, dar nu ma simt defel asa. Nu-mi simt v suflet fara batrnete ma lumineaza. Poate cineva sa se doreasca ntr-o asemene la ndemna noastra? Dupa-amiaza aceea, cnd tata mi-a facut cunostinta cu Eu

si oare eu l-am chemat pe Sergui Sebastian la 1 septembrie 1972? Nu e o consp sunt legate de primul nceput, cnd pamntul era o nebuloasa de gaz, asa cum s sa fie era n tot ce-a fost! Cineva ma consoleaza:

- Nu ai nimic de pierdut, daca retraiesti la batrnete amintirile tineretii. Dar und

- O sa-ti faca bine. Ai sa te simti eliberata de ndata ce ai sa-l vezi batrn, o sa t am vrut eu sa vad?

La suprafata, mintea mea i aproba, dar, n adncul ei, spunea: asta nu se va nt are vrsta, asa cum nu ai nici tu. Vrsta e numai un acoperamnt, poti sa l nla sufletul ca pe un dar, ca pe un hatr, ca pe o favoare a sortii. Din partea cui? Nu cunoscut natura fiintei noastre interioare. Toate ndoielile mele au disparut ca u transmisa altora, asa cum nu le poti arata lumina orbilor. E o experi nvatata din carti si din scriptura. Acum stiu ca dragostea nesfrsita si indes ci va pluti din clipa n clipa, ducndu-ma departe de starea profana, ntocmai ca n mare.

Trebuie sa plec n tara asta ndepartata. E mult mai usor de spus dect de facut, nimic dinainte, pentru ca exista toate sansele ca el sa fuga de o ntlnire. Simt c ce? Sufera oare de sentimentul vinovatiei pentru ca a scris romanul acela incre ct de mult m-a ranit. Asa cum nici Sergui nu a nteles.

Foarte ncet, pregatirile pentru calatoria mea nainteaza. O plecare n strainatat capat. n timpul zilei, ma agit cumplit sa aranjez lucrurile, dar noaptea e altfel. mbolnavesc ntr-o tara straina, cine o sa ma ngrijeasca? Sotul lui Parvati spune si el: - Cum poti s-o lasi pe Amrita sa plece n starea asta a sanatatii? si omul

Ei si fac griji. Numai barbatul meu nu-si face. n mod obisnuit, el este foarte p

- N-o sa ai nici o ncurcatura. Nimeni nu te va jigni. N-ai sa te mbolnavesti de sanatoasa acasa. - Vei merge cu siguranta si ti vei trai povestea cu zne.

Sunt uimita de el. Daca am ezitari, el ma ncurajeaza. Ma surprinde cu seninata

Nu stiu daca pot obtine o invitatie. Sper sa-i influentez pe cei cu care lucrez. D conferinta. si nca mai ramn multe piedici de trecut.

Cum stateam asa, meditativa, un domn a venit sa ma vada. El se ocupa cu niste educatiei. Brusc, mi declara:

- Sunt foarte optimist cu privire la viitorul lucrarii mele, pentru ca astrologul m - si credeti n asemenea escroci? - Sunt si multi pungasi, dar acesta e foarte serios.

Sunt surprinsa. Am mai vazut eu din astia, dar toti sunt niste sarlatani. Astfel n

- Vreti sa ma duceti si pe mine la el? l ntreb. Sunt ngrozita de atta degradare

ntr-un miracol!

Am fost la astrolog. Batrnul statea cocotat ntr-un pat. Nu mi-am dezvaluit ide mea. Astrologul privea gnditor semnele zodiacului. Eu zmbeam. stiam ca am petrece n mintea mea? - Ce vreti sa stiti?

Vrsta mea este armura mea. Privindu-ma pe deasupra ochelarilor, astrologul m

- Spuneti-mi ceva despre viitorul meu. N-am nevoie sa vorbim despre trecut. N - Cum as putea sa plec? Nu am bani.

- Nu, nu, veti trai ani multi. si foarte curnd, dupa unsprezece aprilie viitor, vet

- Veti primi o invitatie. O sa vina si banii. Trebuie sa ncercati. Sunt uluita. Nu - Acolo va veti ntlni cu un barbat pe care ati vrut sa-l ntlniti toata viata. ncerc sa-mi pastrez calmul si ntreb cu gravitate: - Cine este acest barbat? - Un mlechcha.* Oftez. - Romantica. Rd. - Draga Astrologule, cui i vorbesti? Uita-te la parul meu. Este ca zapada. - Eu nu ma uit nici la parul, nici la dintii si nici la unghiile nimanui. Eu ma uit rsul meu insolent.

- Spuneti-mi, Astrologule, ce va decurge bun de aici? Ce mi se va ntmpla ma

- Ce fel de ntlnire va fi? ntreb eu aparent nepasatoare iar el foloseste un cuv

Nu mai e nici o ndoiala: totul e conspiratia timpului etern; dupa patruzeci si do Am eu vreo putere sa patrund acest mister? Cum as putea eu, mica si nensemn - Nu, cu siguranta ca nu. De ce ai fi blamata? - De ce nu? Bine e ca la vrsta mea sa am ntlniri romantice?

- Astrologule, ai prezis lucruri uluitoare, spun zmbind. Daca ceva din toate as

- De ce nu, de ce? mormaie batrnul mnios. Cum ar putea fi vorba de o defaim

Invitatia mea a sosit. Cu banii s-a aranjat. Unul cte unul, complicatele noduri viitorul necunoscut, ca si cum m-ar duce de mna? Cum e cu putinta ca, traita sa intre ntr-o asemenea colorata si unica experienta? Prietenii mi cer sa scriu lui Mircea, mai ales ca sunt pe cale sa savrsesc n viata povestea nceputa n 1 ceasul "ultimei parti a vietii, pentru care a fost facut nceputul".

Nu e ciudat ca n ultimele cteva luni am aflat attea despre cel asupra caruia ti ani? Am aflat ca e casatorit, dar nu are copii. S-a ngropat singur n carti si iese auzit ca nevasta-sa l pazeste cu strasnicie si i deschide toate scrisorile. Unii sp mele. Dar eu nu sunt de acord. n scrisorile mele nu se gasea nimic care sa fie p nu sunt dect o umbra a trecutului. Nu am mai avut vesti despre el din acea fata am ndoit de sinceritatea lui iar dragostea mi-a fost sufocata de un otravitor nor am auzit ca el ar fi spus cuiva: "I-am trimis o fotografie de-a mea, de la Svarga si ea i-a spus lui Khoka sa ma roage s-o mai dichisesc putin sau sa mi-o rad". A incidentele din 1930 mi se deapana pe dinaintea ochilor, ca imaginile dintr-un

clipa cnd mi-a spus: "Ha, ha, si-a lasat barba!" Dar nu mi-l amintesc deloc pe si cum as fi putut avea cruzimea sa-i zic: "Cere-i sa se rada!"? As fi ncercat m Dar nu-mi amintesc nimic de felul acesta. Ma scrutez adnc. Cu fotografia, el a existat o asemenea scrisoare. Acum stiu ca uneori Khoka se ducea sa-i ceara ba cumplite am avut de ndurat, cum m-a biciuit mama si altele la fel, anume ca sa

Astfel nct m-am decis sa ma duc la Khoka. Nu era nici o rusine, acum, sa vor seara m-am dus acasa la Khoka. Este si acum la fel de sarac, dar nu-i de mirare o saracie ereditara, care-i urmareste de trei generatii. Am gasit casa cufundata c din Calcutta. Toate casele din jur erau stralucitoare si luminoase, numai a lor a putin timp, Khoka si-a facut aparitia. l vedeam dupa multi ani. Fata lui, dintotd naintarea n vrsta. Era numai riduri. El ntreba: - Cine sunteti? Apoi m-a studiat timp de cteva clipe prin ntuneric. - Oh, este Ru. De mult nu te-am mai vazut. Ce te-a adus la usa unui om sarac? - De ce nu e lumina?

- Usor de explicat. N-am putut achita nota de plata. Asa ca mi-au taiat curentul aprind o lumnare. Khoka a revenit cu o lumnare si, ridicnd-o, mi-a privit fata: - Oare? E placut sa auzi asta. Spune-mi, Khoka, unde se afla scrisorile pe care siretlicul mi-a reusit.

- Mai esti nca destul de frumoasa, Ru. n ziua de azi fetele nu mai au nici o gra

- Scrisorile lui Mircea! i-ai amintit de el dupa toti anii astia! - mi scriu autob - M-am hotart sa scriu totul despre el.

- Ba da, daca ai curajul. Daca vrei sa pozezi ca femeie de mare virtute, mai bin

- Bun, bun, ma bucur sa aud asta. Toata lumea spune ca esti o persoana plina d au fost zilele acelea, Ru... Ct de dulce si ce baiat bun era Mircea. Khoka ncep - Sa-l dai pe loc afara... Unchiul nu avea simtul dreptatii. Cum sa-l crezi pe un Khoka divaga.

- Te rog sa-mi dai scrisorile, i-am spus eu. Nu mai tin minte nimic. Poate ca sc spune, cte scrisori ti-a scris? - O, cteva, dar le-am distrus pe toate. - De ce? - Am vrut sa fiu discret. - Pe asta ti-am dat-o tie.

Calculasem cte scrisori ar fi putut sa-i scrie n zece luni. Poate ca doua pe lun

- Khoka, da-mi fotografia lui, cea n care e cu barba. Pe asta nu aveai de ce s-o

- Niciodata. Nici macar n-am vazut-o. Daca as fi vazut-o, nu as fi uitat. Khoka, exista si cteva scrisori. Da-mi-le, te rog. Vorbeam staruitor.

- Esti nostima. Crezi ca am tinut scrisorile astea prin buzunare timp de patruzec saptamna.

Peste cteva zile, a trimis dupa mine. Fusesera gasite cteva scrisori. Khoka ve lungi si trupul lui paros era dezgolit. inea scrisorile ascunse la spate. Vederea

m-a facut sa tremur. Am ntins minile: - Da-mi-le! El mi-a ntins trei scrisori si mi-a zis: M-am pus de ndata pe citit. Khoka a continuat:

- Am cautat o groaza pna le-am descoperit pe astea, poate ca sunt mai multe. A

- Citeste-le acasa, Ru. Hai mai bine sa vorbim despre timpurile de demult. stii, cealalta a peretelui despartitor. I-am spus lui Mircea: Vino sa stai pe scaunul as doi erati mpreuna adineaori. Vezi, cnd i-am spus-o, ti-am vazut din nou umbr

Nelund seama la palavrageala lui, am nceput sa citesc scrisorile. Ele dezvalui atingerea baghetei magice a Indiei antice, si arznd n flacarile iubirii. Prima sc din casa la 18 septembrie, se putea presupune ca mai fusesera si altele. Scrisoa Svarga Ashram Risikesh 10Nov.1930. Dragul meu Coca,

M-am ntors aici ieri noapte, dupa mai multe zile de singuratate, petrecute n pa Nentelegere, ntre tine si mine! Nici vorba. Au existat numai cteva detalii nec explicat. Lasa sa-mi zica lumea Srichaitanya, aceasta ieftina zeflemea nu ma tu A.) nu i cred.

Cnd mi analizezi vairagya, nu ma judeca asa cum o fac europenii, poartace Iisus a avut de trecut prin douazeci de ani de grele ncercari, n pustiu, mai

Iisus nu a predicat dect optsprezece luni si a schimbat lumea iar eu cunosc mu predicat toata viata fara sa-si poata schimba nici macar propriul suflet. Nu ma g Sri Ramakrishna dupa izbnda lui, n timp ce Swami Vivekananda a calatorit p Prea multe palavre, prea multe palavre. Sadhana nu nseamna sa te apuci de tre neghiobiile fara de numar ale timpului nostru. La urma urmei, pentru mine, sad

Tatal, mama si sora mea ma asteapta acasa, astfel nct nu am mai primit de mu

Manuscrisul cartii mele "Lumina ce se stinge" a fost primit de prietenul meu n Nu e ciudat?... Societatea femeilor literate, "Femina ", a ales ultimul meu roma celelalte si cte nca sunt fleacuri, lucruri fara sens si minciuni... Fii bun si arata-i aceasta scrisoare lui A.

Cu prietenie, al tau Mircea Citind aceasta scrisoare, am nteles n ce masura i pasa de lecturile lui si nici de nvatarea filosofiei. Dar era evident ca-l consider straluciti oameni din lume si fusese dezamagit. Aceasta a fost tragedia ntregii vrut sa-l vada mai mare dect era cu adevarat. Iata urmatoarele doua scrisori: Svarga Ashram 25 noiembrie 1930 Dragul meu Coca,

Asteptam scrisoarea ta si am citit-o n graba. De ce nu am scris acasa despre gh toti stiu putine lucruri despre mine si despre gndurile mele, ct lasa sa se ntel casatoresc cu o fata hindusa si ca ma pregateam sa mai ramn n India cinci an ceea ce priveste sufletul meu, sunt ntotdeauna si fata de toti taci sa apara si pentru mine zorii. Crezi ca mai am mult de asteptat pna vor veni?

Vezi, fleacurile legate de faima mea literara nu ma pot ajuta cu nimic n suferin literatura si de distractii. Citesc acum fara ncetare, zi si noapte. Upanisadele si Hardwar, faimosul colegiu al lui Arya Samaj, si am fost invitat sa tin prelegeri

pentru ca n Gurukul am sa am ocazia sa vorbesc n sanscrita. Acolo, baietii du ntr-o minunata puritate, sub copaci, n aer liber. Este singura viata pe care as p

Ma ntrebi de ce nu ma duc pentru scurt timp acasa? Pentru ca ei nu-mi vor ma ct de mult m-a nvatat India. Se vor speria si vor ncerca sa ma opreasca n Eu Acolo am fost eu liber si tnar, acolo am fost nepasator fata de viata si fericit n mine un vis, tarmurile Siciliei si ruinele Romei si cerul albastru nchis al Floren niciodata. Eu am de luptat aici, n India, cu India. India m-a facut sclav, India de mine nsumi, nici fata de tara mea. Asa nct ce rost ar avea sa ma ntorc aco studii de Yoga, cnd adevarul este... agonia.

ti cer mai multa ntelegere si simpatie, tu nici nu-ti nchipui ce dezastru m-a lo aici. Muncesc ca un nebun n domeniul filosofiei sanscrite si indiene. Acum am si pustiu. Acum, sunt si eu un hindu.

Te rog, arata-i lui A. aceasta fotografie si scrisoarea mea. Ea stie ca mi s-a inte mai fac Sabi si copiii? Cu drag, Mircea Svarga Ashram 5 dec. 1930. Dragul meu Coca,

Am citit scrisoarea ta. De ce sa te iert? Ai facut exact ce trebuia vorbindu-i prie hartuiesc. Este vina mea ca sunt incapabil sa te ajut. Asa nct nu te necaji si fi nebun. Am tradus Katha Upanishad n limba noastra si mi-am completat lungu despre Upanisade: "Au fost mngierea vietii mele si vor fi mngierea mortii

Ct sunt de obosit si satul de lucru, scriu literatura... scrisul este singura mea od

As vrea sa te ntreb ceva: i-ai aratat fotografia mea lui A. ? Ce proiecte are? m criza ", dar acest cuvnt este la urma urmei numai un cuvnt. ntelege ca sunt d face ntotdeauna exact ce se cuvine, dar mi-ar placea sa aflu mai multe despre e singura? Ai putea sa-mi dai, indirect, detalii despre adevarata ei stare sufleteasc trecutul ", pentru ca "trecutul" este numai un cuvnt. ntelegi ce vreau sa spun? care m-a torturat n ultimele trei luni ncepe acum sa-si arate aspectele ei poziti facndu-mi-o de o mie de ori mai buna. Desteptarea este mareata ca un rasarit mizeria lumii intelectuale si sociale. Toate sunt numai murdarie si lasitate. Iar e ma pe mine nsumi pur si puternic printre acesti viermi care-si falesc fetida lor Cu ct descopar mai multa minciuna, cu att ma consolez mai mult ca nu sunt voi bucura de nimic. Voi renunta la totul. Arata-i scrisoarea asta lui A., te rog,

Prietenul tau, Mircea Pe cnd citeam scrisorile, m-am gndit ca Mircea risipise sa fagaduiasca parintilor mei ca nu va lua legatura cu mine, astfel nct i scrise arate scrisorile si ca, astfel, eu am sa fac ceea ce trebuie la timpul potrivit. El av Toata viata mi imaginasem ca m-a nselat. n realitate, as fi putut face multe. E dintre ei erau oameni ilustri. Nu as fi gasit pe cineva care sa ma sprijine? De ce ideea preconceputa ca n asemenea probleme barbatul trebuie sa ia initiativa si actioneze. Era si acesta un soi de prejudecata si vanitate. Fusesem o fata nebun seama ca, n calitate de strain, avea o pozitie vulnerabila. Desigur, nici vorba sa avertizeze. Tata i spusese ca, daca ncearca sa ia legatura cu mine, va fi imedia ntinat casa. Ai fost ca un sarpe ascuns n iarba, cnd sarpele si arata capul, tre

Fireste ca el nu avea alternativa, totusi eu i facusem reprosuri toata viata. Pe d mintise ca mi-a aratat scrisorile, pna acolo nct, atunci cnd fusese vorba de f barba. Este cu neputinta, deci, ca el sa nu ma considere la rndul lui o deceptie fac "lucrul potrivit la timpul potrivit", pentru ca nu aveam ncredere n mine.

Scrisorile astea fusesera pastrate la doua mile de casa mea n toti acesti patruze

decenii! Aceasta e karma, acesta e destinul! Khoka palavragea nainte... - Porcule, am spus eu. Tremuram de mnie. - Ce-ai spus, Ru? - Nimic. Am spus numai numele unui animal. - si ce-ai vrut cu asta? - Ba ti le-am aratat! - Mincinosule! Spune-mi de ce i-ai nselat ncrederea.

- De ce sa nu le citesti mai trziu? Hai sa vorbim despre copilaria noastra, Ru..

El a ncremenit de uimire, auzindu-ma vorbind att de vulgar pe mine, o persoa

- Exact ce am spus. Dar, Khoka, spune-mi, de ce nu mi-ai aratat aceste scrisori

- Ce-ai fi putut tu sa faci, chiar de ti le-as fi aratat? Aveai tu puterea sa faci cev

L-am privit atenta. Transpiratia se prelingea pe figura lui brutala. n lumina pl animal primitiv ntr-o pestera. De ce se purtase omul acesta cu atta prefacator la ce mi-ar folosi, daca ar exista? Ma port inutil de dur. Bietul baiat n-a pricepu

- Oricum, Khoka, eu am plecat. ti multumesc ca ai pastrat scrisorile atta vrem

Mi-am deschis geanta si eram gata sa le ndes nauntru, hrtii ngalbenite de vr

- stii si tu, Ru, ct au crescut preturile n aceste zile. De mult timp n-am mai av cumpar ratia pe saptamna asta.

Am luat cteva rupii din geanta si, aruncndu-le spre el, am facut ctiva pasi sp ntrebat din urma: - stii unde se afla acum? - Da. - Unde? Spune-mi. - Acolo unde a fost ntotdeauna. Khoka parea surprins. - Ce fel de adresa e asta? - Este singura adresa pe care o stiu, Khoka.

E uimitor ca anul 1930 a pus la cale mpiedicarea unirii noastre, iar 1972 ne-a putea sa fiu n stare sa ajung la destinatie.

Nu sunt n schimb n stare sa nteleg cum, cineva care a scris asemenea scrisori dau de capat acestor gnduri. Acum ma tem si ca nu cumva tandra si frumoasa nu mai fie n viata. Sau sa se fi ofilit de prea multa pedanterie. Cu ct aud mai tematoare. Eu stiu ca, sub povara nvataturii, sufletul se naspreste. Tatal meu s apasarea stiintei ce au dobndit si abia se mai misca, striviti ca animalele de co Rabindranth era altfel. Lui totul i intra n snge si ceea ce pentru altii era greu n slava cerului cu tot avntul".

Cum timpul plecarii se apropia si toate obstacolele se dadeau n laturi, eram tot vrtej de vnt si ncotro avea sa ma poarte, spre ce culme avea sa-mi duca viata Barbatul meu era mereu lnga mine, linistindu-ma:

- Fii sigura ca o sa iasa ceva bun din asta. Sunt sigur ca toate au un scop. Sufer

de profitat de aici. - Dar cum ai putea avea tu de cstigat? am ntrebat - Ai sa vezi, ma linistea el.

Eu stiu ca el are darul anticiparii. Cu totii stim ca e plin de ardoare, cum noi nsa descopere ceea ce merita osteneala. si trece, cu succes, prin ncercarea rabda

El ntmpina toate greutatile vietii parca fara efort. Uneori ma ntreb daca jude atinge naltimea pe care sotul meu a atins-o traind n lumea asta a noastra, obis

Sunt foarte ocupata cu scrierea conferintelor mele si cu numeroase alte detalii. si ma mpovareaza o emotie fara nume. Mi-am luat tocul ca sa scriu despre ace s-a ntmplat n 1930.

Povestea a doi tineri. Neasteptatul si abruptul sfrsit al unei iubiri abia ncepute loc mereu. S-au ntmplat n trecut si se vor petrece si n viitor. Multi scriitori a pene mult mai inspirate dect a mea. Eu scriu nsa cu patruzeci si doi de ani ma aceasta e cu adevarat uluitor si, probabil, fara precedent. si tocmai de aceea reu exista limbaj pentru redarea starii mintii mele n aceasta mprejurare. Cuvintele a prinde ideea.

Cu cteva luni mai nainte, ca sa-mi aduc din nou aminte de Mircea, si cu putin tnjesc dupa ceva misterios. Am mai scris despre asta. Nu pot descrie acuitatea "Sunt fara odihna, mi-e dor de lucruri ndepartate, uit, uit mereu ca nu am aripi Sentimentele care ma bntuiau nu ar fi putut fi exprimate dect prin muzica. - Nu ati putea sa ma ajutati sa plec undeva, departe? - Unde ati vrea sa plecati? - Oriunde, dincolo de hotarele tarii asteia. - Dar ce nu va place aici? Ma suparam. Omul asta nu vrea sa ma ajute. - Bine, o sa facem noi ceva, dar spuneti-mi unde ati vrea sa mergeti? - Oriunde. n Japonia, n America, n Anglia. - Oriunde? ma privea el atent. Sunteti o femeie ciudata.

Aveam un coleg, un padre cu multe relatii n strainatate. Cnd si cnd l ntreba

Dorul meu de duca fusese exact ca zorii nainte de rasaritul soarelui, ca si cum necunoscut, sa ma eliberez de catusele mele. Era ca mesajul primaverii, care vi deschiznd usa nchisorii pamntului. Era sortit ca peretii nchisorii mele sa fie nchisoare e asta? Este nchisoarea ncrederii oarbe n aceasta lume, lumea pe c simturi si o consideram finala. stiu ca aceasta stare de spirit nu poate fi dect v scurt rastimp usa nchisorii s-a deschis n fata mea. Am putut vedea infinitul. M putut ntelege ca ceea ce noi socotim trecut, nu e trecut. Timpul nu se duce nica Arjuna, aveam si eu binecuvntarea unui Spirit Universal. Dar ce cstigasem p "Doamne, spune-mi, cum sa ma port?" Oare nu stiu si singura raspunsul? Nu d evenimente care nu au un rost imediat n viata de fiecare zi, dar asemenea lucru alcatuiesc lumea oamenilor, cea att de deosebita de cea a animalelor. La capat biped, eram o fiinta umana, cu o samnta de nemurire n mine si cu dreptul de

Infinitul ma culesese din lumea de jos. inndu-ma ntre faldurile lui, dansa, ia ntregul trup. Totul se amesteca, ce e nainte si ce e napoi, estul si vestul, apro sfarmat. M-am eliberat de rusine, de teama si de corsetul relatiilor sociale. Nu polara n coltul ntinderii nemarginite. Ea ma conduce, ea ma va ndruma peste

Ajungnd la aeroport, am vrut sa-l salut pe sotul meu cu un pranam. linistit ntotdeauna sufletul si trupul. Dar nu aveam cum sa-i ating picioarele ac am soptit: - Mi-ai dat ntotdeauna atta libertate. El a zmbit.

- De ce sa-ti fi ngradit libertatea si sa ti-o fi dat cu zgrcenie, din cnd n cnd - Cnd ajungem la Woody Land, sa ma anunti!

PE CND MAsINA NOASTR NAINTA CU REPEZICIUNE pe autostrada

Am adresa lui. Am facut cu greu rost de adresa si de numarul lui de telefon. Nu Trebuia sa am adevarata lui adresa. Atta vreme pribegisem pe carari gresite.

Masina nainteaza. O tara noua, un oras, fete necunoscute n jurul meu. Dar eu dintotdeauna. Mintea mi-e risipita de parca as fi n transa, de parca persoana ca strain de trupul care a trecut printr-o lunga viata. Este nespus de greu sa tii alat amintesc cine sunt. John mi spune: - Suntem n Woody Land.

Woody Land - o padure salbatica pe ambele parti ale drumului, sau casele larg mari, cu gradini mici dinainte si, din cnd n cnd, o padure plina de umbra. Ca stiu. O imagine e n afara, cealalta, n mintea mea. Scena interioara este mai ad Mintea este vizionara. Lumea n care traiesc n prezent este o lume a mintii. n acesta, o carare serpuita pe sub umbra unor arbori, asa nct, acum, imaginea e Masina se opreste. Molly mi-o prezinta pe Shirley si spune: - Fata asta o sa te duca oriunde vei voi sa mergi. - I-ai telefonat profesorului? ntreb eu. Crezi ca este acolo? - Da, am telefonat. Dar secretara lui spunea ca el n-are ore fixe.

Shirley e tnara de tot. E studenta a acestei Universitati. Intram ntr-o cofetarie identifica felurile, furculita mi scapa tot timpul din mini. Cred ca Shirley e ca - stii unde se afla colegiul de teologie? - Exact la doua colturi de strada de aici, zice ea, aratnd nainte. - Putem merge pna acolo? - Cum sa nu? E numai la doua blocuri distanta. - Va ntlniti cu cineva? - Da, am un prieten acolo. - stie ca veniti? - Nu. - Cnd l-ati ntlnit ultima oara? - Acum patruzeci si doi de ani.

Mergeam una lnga alta. Am ncercat sa discut cu indiferenta. Ea m-a ntrebat:

- Cerule! Nu v-ati mai ntlnit niciodata n toti acesti patruzeci si doi de ani! N

- Eu cred ca da. Patruzeci si doi de ani nu nseamna att de mult. Ct de batrn Brusc mi spun ca n-ar fi trebuit sa vorbesc cu glas tare. Fata ar putea sa se sim alt aspect. Ea a spus:

- Ma ntreb cum trebuie sa te simti ntlnindu-te cu un prieten dupa patruzeci d - Cu timpul ai sa poti. - Trebuie sa fie dramatic. - stim cu totii ca viata nsasi e o drama.

Brusc, ca de nicaieri, ca la atingerea baghetei unui magician, o firma a aparut de plina de ntelesuri? Am vazut Sfntul Graal? Plutesc spre intrarea din fata d Pe dreapta, pe un panou mare, siruri de nume. Ea ma ntreaba: - Pe cine vreti sa - Oh, pe el? E un mare om, o personalitate distinsa! - De ce e att de vestit? - E un mare savant!

Respiratia mi se taiase, nu mai puteam vorbi, asa ca i-am aratat numele cu dege

Shirley ma sprijina, ma sustine, ma ajuta sa urc treptele. De ce? Sunt eu octoge

Un mare savant! mi vine sa dau napoi. Pe cine am venit eu sa vad? Astfel nc - De fapt, nu stiu. Nu-l cunosc ndeaproape. Eu nu sunt dect o studenta.

- Shirley, spune-mi, el este numai un nvatat sau si un ntelept? Shirley a ramas

Ne-am apropiat de lift. Era un lift privat, cei din afara colegiului trebuiau sa fo Shirley vorbindu-i cu asprime liftierului: Ma gndeam: de ce spunea ea toate astea? Oare nu cumva tremur? Shirley ma tara straina, fetita asta necunoscuta mi poarta de grija ca o mama?

- Deschide usa. Ea a sosit aici abia ieri, strabatnd mii de mile. N-o sa fie n sta

Liftul opreste la etajul trei. Intram n biblioteca. Parca m-as trezi dintr-un vis. D adevar. Strabatem biblioteca si iesim ntr-un coridor. Camere pe ambele parti. - Profesorul se afla aici.

Am intrat n camera. n acelasi moment, batrnul a exclamat: "Ohh!" si a topai ntors cu spatele la mine. Ce-o fi asta, mi-am spus, m-o fi recunoscut? Cum a p fi recunoscut zgomotul pasilor? Imposibil. n orice caz, farsa asta nu mai putea pe Shirley ncremenita, cu ochii larg deschisi spre noi, ca ntr-o poza. Singurul spus: - Shirley, te rog, lasa-ne singuri. O sa vin ndata.

Mintea mi s-a linistit, nu ma mai simt tulburata. Tot ce-a fost dat sa fie, s-a mp - Nu, n-am sa ma ratacesc.

- Azi e prima dumneavoastra zi aici. n orasul asta att de mare, va puteti ratac

Daca am izbutit sa ajung pna aici, strabatnd oceanul timpului, nu mi voi ma

Gasesc cu greu drumul spre Mircea, pornind de la usa. Peste tot pe podea sunt ca niste munti stncosi, nalti pna n tavan. Am o senzatie ciudata: tremur de f grei, animalele delicate s-au prefacut n fosile. Oare si lui i s-a ntmplat ceva d n crestet, numai la tmple si la spate, cte un pic de par alb. Este subtire ca nt la loc. - Mircea, de ce stai cu spatele la mine? - Nu vreau sa te vad pe tine. Astept pe altcineva. - Pe cine astepti tu, Mircea? - Pe functionarul de la fisc.

- Functionarul de la fisc!? - Da, da, da. - Nu fi prost. stii tu cine sunt eu? Fara sa mai astept raspunsul, ma aud repetnd: - Nu m-ai recunoscut? stii cine sunt? - Desigur, desigur, da el din cap.

Da, e acelasi Mircea, acelasi, ntr-adevar, batrnelul acela de douazeci si si sase. El mi spune: "Folosesti prea des cuvntul beeshan, teribil, la tine totul ca eu am si folosit vorba asta acum, daca el da din cap si repeta: "Desigur, desi Ce taina, ce taina fara de sfrsit!

L-am putut recunoaste att de usor, cu toata fiinta mea. Acesta e el, acesta si nu Mintea mea de la saisprezece ani se dovedeste indestructibila. Ai putea s-o red Am spus: - Spune-mi, cine sunt. - Esti Amrita. Am stiut din momentul n care ai pus piciorul n tara asta. - Cum asa? Nici un raspuns. mi repet ntrebarea. - Spune-mi. De ce nu vorbesti? - Mi-a spus Ed. - Dar Ed nu stia data. Cum a putut sa-ti spuna? - Ei, am stiut. - ntoarce-te spre mine, Mircea, dragul meu. Am venit de departe ca sa te vad.

- Asculta, Amrita, spune el sprijinindu-se de etajera cu carti, de parca altfel s-a povestea asta altfel. Nu spun ca eu am dreptate. Poate ca si tu ai dreptate. Ce to El mi arata cu degetele cte rnduri erau. - De ce nu mi-ai raspuns? Putin sau mult, asa se cadea sa te porti?

- De ce nu mi-ai raspuns la scrisori? Le-ai primit? - Da, erau foarte scurte, doua

- Cine se gndea la ce se cade? si, dupa o pauza: ti spun, experienta asta a fost gndit ca as putea s-o traiesc din nou. Astfel nct eu te-am scos din spatiu si d - Adevarul e ca sperai sa te uit n noua mea viata. - Nu, nu, Amrita. Nici macar pentru o clipa nu m-am gndit ca ai putea sa El scoase o carte din raft. - Numai ca n-am stiut niciodata ca ai vrea sa ma vezi. - De ce?

- Acolo exista lucruri att de frumoase: muntele Sumeru, Himalaia cea acoperi ca ne apartin, dar poti sa le ai? si totusi, nu le uiti. Ne ramn drept cel mai frum - Dar vezi, eu mi-am mplinit visul. Sunt aici.

- Asta pentru ca tu esti Amrita, indestructibila Amrita. Pot eu oare ceea ce poti mediile noastre nu sunt aceleasi, tu esti fiica nemuritoarei Indii... - Asa sa fie? - O, da, spun asta tuturor. Ma consider indian.

- Nu mai suport flecarelile astea. ntoarce-te Mircea, vreau sa te vad.

El sta nemiscat si, brusc, pentru ca ntre noi sunt aproape trei metri, ridic glasu pare confuz.

- Cum as putea sa te privesc? Oare Dante s-a gndit, macar, s-o priveasca pe B

Tremur toata. Ma nfurie zapaceala lui. Omul asta traieste ntr-adevar n lumea Beatrice?

- De ce spui ca m-ai asezat dincolo de spatiu si de timp? Am devenit eu stafie? Mircea? Eu apartin lumii adevarate, eu sunt Amrita din carne si snge, stnd n Va trebui sa-l admiti. Debaraseaza-te de mentalitatea asta evazionista. - Ce sa fac, Amrita? Tu ai un sot, iar eu am o sotie. Ce mai pot spune acum? Sunt socata peste masura. Am amutit. Ce tot spune omul asta?

- Mircea, ai citit att de mult, dar n-ai dobndit ntelepciunea. Nu vorbesti ca u care poate fi smuls unuia si ncredintat altuia? E dragostea o proprietate sau o p a ntelepciunii sau a cunoasterii, asta este lumina dragostei. Lumina inteligente sfera, dar lumina iubirii e mult mai stralucitoare, ea arata toate lucrurile n adev aprins, lumea ntreaga se umple de iubire. Pna si lucrurile dizgratioase devin p cu mult mai drag din clipa cnd mi-am adus aminte de tine. Niciodata nu l-am A dat din cap n semn de aprobare. - Desigur, desigur. E adevarat. - Ce e adevarat? - Tot ce spui tu e adevarat, tu ai spus ntotdeauna numai adevarul.

- Da. M-am consacrat adevarului si numai adevarului. si astfel am ajuns n star usoara, trebuie sa ignori privirile ncruntate ale societatii care te nconjoara. n cazut de pe naltul piedestal al onoarei. Poate ca unii ma socotesc senila. Ce-o stii cum e n tara mea, or sa ma scuipe. E oare usor sa vin si sa te vad dupa patr

- Nu, deloc. Eu n-as fi fost n stare s-o fac. De cte ori nu am fost invitat n tara Cum as mai putea sa merg acolo din nou? - De ce? Pentru ca eu sunt acolo? El a aprobat din cap: - Da. - Iar eu am venit tocmai pentru ca tu esti aici. stii cine mi-a dat acest curaj? - Asta ma ntrebam si eu. Cum de ai devenit att de viteaza?

- Mahatma Gandhi. Ai citit cartea lui, "Experimentul cu adevarul"? El si-a dez Tot vorbesc despre el la aniversari si comemorari, de ce nas face si eu ca el? A eu tin conferinte. - A devenit Gandhi att de mare?

- O, da, a crescut si mai mult. A devenit cu mult mai important dect era cnd l a fost un soarece de biblioteca... Vroiam chiar sa te ntreb, uita-te la portretul p asemanare cu adevarata mea fire. Nu sunt eu. - Fantezie, fantezie. Voiam sa fac din tine o fiinta plina de taina, o zeita Kali.

- E un nonsens. Nu ma compara pe mine cu ea. Eu nu sunt neagra cum e Kali..

- n regula, n regula. O zeita ca Durga, cea n stare sa savrseasca imposibilul, cealalta alina, o taina, taina care ai fost tu.

- Mircea, ti-o spun, fantezia e frumoasa iar adevarul e si mai frumos. Dar adeva un cosmar. Eram o fetiscana care, uneori, se juca de-a filosoful. Nu eram o eni

irealul. Dar acum eu am venit cu adevarat, pentru a savrsi o fapta cu neputinta

Statea tot cu spatele spre mine. Mi-am ntins spre el mna dreapta. Mintea mea fantasme. Ne vom putea vedea unul pe altul n aceasta lume adevarata. -Trezeste-te, dragule, trezeste-te! Mircea nu se ntoarce, si tine capul n jos, e hotart sa nu se ntoarca. - Ce vrei de la mine? - Pacea. Vreau sa-mi redai pacea.

- Ha, ha, si da el capul pe spate, cum as putea eu sa-ti redau pacea, cnd eu nu

ncepe sa rda. Mi-e frica. Spaima mi strnge inima. si-o fi pierdut mintile? D l ntreb deodata: - Cntai minunat la pian. Mai cnti si acum? - Nu. M-am lasat de foarte multa - De ce? - La ce bun? Pierdere de timp. Ma gndesc: cum ar mai putea sa cnte? Degetele i s-au ntarit ca niste coperti melodia aceea nu mai poate fi adusa la viata, nu va mai scnteia ca o rafala de

- Mircea, sunt aici, n biroul tau, o faptura umana din carne si snge. Nu un sim tine? Beatrice s-a dus n paradis si acolo s-a ntlnit cu Dante. Ea era o fantoma ca eu am venit n viata cea adevarata? El a vorbit fara sa se ntoarca, ncet si nabusit:

- E o minune. Ce minune! Le-as spune pesimistilor: cine stie care sunt puterile gndit niciodata ca ar exista vreo sansa sa te ntlnesc. - Bine, atunci ntoarce-te cu fata. - De ce nu ma privesti, Mircea? Ai scris n cartea ta ca, daca m-ai ntlni, m-ai

S-a rasucit spre mine, dar si tinea capul plecat. Nu putea privi n sus, nca nu e

- Oh, asta a fost cu atta timp n urma! Patruzeci de ani! Haida-de! Patruzeci de - O mie de ani!

- stii, lumea ma ntreaba ct timp ai stat la noi. Ct ai stat, Mircea? Nu-mi pot a

- Da? Atunci mai stii cine esti tu? Cine suntem noi? Am venit sa te vad pe tine, nu-l poate arde.

El a spus n sanscrita: "na hanyate hanymane sharire", asta nu moare, cnd trup

- Bine, si atunci? Acel tu care nu are nceput, mijloc si sfrsit, pe acela am veni ntr-o singura clipa am sa te duc, peste cei patruzeci de ani, exact n locul n ca

Mircea si-a ridicat fata. Ochii i erau opaci. Oh, nu, cele mai rele temeri ale me nu va mai putea sa ma vada niciodata. Ce trebuie sa fac? Nu mai am puterea sa mna, cine stie cnd i s-a irosit uleiul si cnd i s-a stins plpirea, tot purtata de mai sunt Amrita. Am redevenit o faptura muritoare, acum gndesc ca el: patruz Ma ntorc ncet, trebuie sa ajung la usa, trebuie sa apas pe clanta de alama si sa si am sa ma duc la Shirley. Din strafundurile fiintei mele suie un oftat si se rote mormanele de carti, cnd aud vocea lui Mircea vorbind n urma mea:

- Amrita, asteapta putin. De ce te lasi doborta acum, cnd timp de attia ani ai tine si, acolo, pe malurile Gangelui, am sa ma arat tie asa cum sunt eu cu adeva

Nu sunt o pesimista. n adncul inimii mele zdrobite, o mica pasare a sperantei

lui Mircea si simt ca ea renvie si se preface ntr-un phoenix. A vazut cineva un aceea uriasa si flutura aripile mari si apoi, lundu-ma cu ea, ma nalta tot mai s Mircea se deschide ca o cutie a Pandorei si zidurile dispar iar cartile de piatra s

Pasarea asta colosala, facuta din iluzia sperantei, mi sopteste, pe cnd plutim s Michigan: - Nu fi deznadajduita, Amrita, vei izbuti sa mai aduci lumina n ochii lui. - Cnd? ntreb eu cu patima. si ea mi raspunde: - SFRsIT GLOSAR Akas Ganga: Calea Laptelui. Alta: o nuanta de rosu folosita pentru vopsirea unghiilor de la picioare. Anadi Dastidar: un cunoscut cntaret, interpret al cntecelor lui Rabindranath. Anarkali: sclava n vrsta de saisprezece ani, arsa de vie de mparatul Akabar.

- Cnd l vei ntlni n Calea Laptelui. Acum, ziua aceea nu mai este foarte dep

Amrita: nectarul nemuririi, bautura a zeilor si a oamenilor haraziti sa ajunga la

Andrews Sahib: misionarul C. F. Andrews, prieten cu Rabindranath si cu Gand Arya Samaj: o miscare reformista n snul hinduismului. Ashram: refugiu, adapost pentru pelerini. Ashtanga Yoga: cele opt forme de Yoga. Baba (babu): tata. Balaka: volum de poeme al lui Rabindranath. Bandhu: dragul, iubitul. Bankim Chandra Chatterjee: cunoscut romancier bengalez. Basarghar: camera nuptiala. Bauls: secta a cntarelilor populari care urmeaza o filosofie umanista speciala,

Ardhanariswar: Siva si solia lui ntr-un singur trup, o zeitate pe jumatate femei

Bijoykrishna Goswami: cunoscut preceptor religios bengalez, din secolul al XI

Bowdidi: forma de adresare, catre solia unui frate mai mare. Literal - solie-sora

Brahmavadini: orice femeie nvatata care vorbeste despre fiinta suprema, despr Chandsi: alifie facuta de medicii arabi traditionali. Chatim: castan. Darshan: binecuvntare.

Brahmo: secta unitariana, care intentioneaza sa transforme societatea hindusa s

Devi: zeita. Adresare universala catre femeile indiene, adaugata dupa numele p Dhuti: piesa de mbracaminte barbateasca, lunga si creata n talie.

Dharma: virtute, nvatatura, morala, constiinta, dreptate, binefacere, credinta r

Didi: sora mai mare. Conform obiceiului indian, cei mai tineri se adreseaza res spunndu-le didi sau dada, sau di si da, ca sufixe adaugate numelui propriu.

Didima: mama mamei. Dol: terci de legume. Draupadi: personaj din Mahabharata, sotia celor cinci frati Pandava. mitologia vedica.

Dushyanta: personaj al lui Kalidasa, regele care a tradat-o pe sotia sa Sakunta afirmat: "La femei, minciuna este instinctiva". Gandharva vivaha: tip de casatorie specifica gandharvilor, genii ale unul pe altul dupa voia lor, fara rituri si n taina. Gouranga: fondatorul sectei Vaishnava. Reformator religios. Gurkhas: un popor razboinic care traieste n muntii Himalaia. Gurukul: universitate din Himalaia, n care se preda n limba sanscrita si dupa metode indiene antice. Harmajada: fecior de scroafa. Indrapuri: Indra e regele zeilor. Puri este palatul lui Indra. Jatin Das: patriot, care a murit n nchisoare dupa o greva a foamei. Jivatma: sufletul constient, ncorporat n trupul omenesc.

Kacha si Devajani: povestea descrie cum a fost trimis Kacha de zei, sa nvete Sukre l-a acceptat pe Kacha ca discipol, desi era mpotriva interesului sau. Kac ndragostit unul de altul dar, dupa ce a dobndit nvatatura, Kajuntala: drama de Kalidasa.

Kacha s-a ntors n paradis, afirmnd ca munca lui este cu mult mai importanta

Kali: (Devi Kali - zeita neagra) divinitate duala, blajina si aspra, adorata adese Kalidas Nag: cunoscut profesor si istoric, prieten cu Romain Rolland si asociat apropiat al lui Rabindranath. Kalidasa: faimos dramaturg sanscrit, din sec. al IV-lea al erei noastre. Kama: zeul iubirii n panteonul hindus. Kamandalu: un vas special pentru apa, utilizat de pustnici. Kamini Roy: o poeta vestita. Kashiram Das: traducatorul Mahabharatei n bengaleza. Keora: parfum facut din apa de keora.

Karma: forta impersonala care, n credinta hindusa, face bilantul vietilor, dete

Kesava-Krishna: Cel care tine n cele patru mini ale sale cele patru embleme

Konarak: templu al soarelui din Orissa, cunoscut pentru sculpturile sale erotic

Krishna: cel mai popular si mai vechi dintre zeii mitologiei vedice, a opta ren Kushandika: spectacolul riturilor unirii religioase dintre mireasa si mire. Lathi: bagheta. Lungi: mbracaminte a barbatilor saraci. M. A.: Master of Arts - licentiat n arte sau litere.

Kshitimohan Sen: distins profesor de la Santiniketan. Autor al unei carti desp

Ma: adresare universala catre femeile indiene, pentru a arata respectul sau afec Mahadev: o denumire a lui Siva.

Madhusudan Dutt: poet din secolul al XIX-lea, care a introdus versul alb n p

Mahakal: Timpul infinit, un apelativ al lui Siva, cel de-al treilea aspect din trin Visnu, pastratorul, Siva, distrugatorul. Mahua: carte de versuri a lui Rabindranath. Mali: gradinar. Mantra: imun sau formula esoterica sacra. Mlechcha: strain. Nagrai: pantofi decorativi n stil indian, lucrati de mna. Namaskar: forma de salut ntre cei egali, prin alipirea palmelor. Nataraj: Siva dantuitorul. Nilambari: sari albastru, mbracamintea specifica a Radhei. Panjabi: o camasa barbateasca larga. Paramatma: supremul spirit. Pranam: mod n care cei tineri i saluta pe cei mai n vrsta. Priyambada Devi: o poeta lirica. Pundit: savant, nvatat. Punthi: vechi manuscrise pe frunze si scoarta de copac. Puranas: texte hinduse de mitologie.

Maharsi: "mare ntelept", titlu onorific al lui Maharsi Devendranath Thakur, t

Mankumari Basu: nepoata a lui Madhusudan Dutt, vaduva de cnd era copil, c

Maya: zeita supradivina, personificnd aparenta iluzorie a lumii, simbolul iluzi

Pan: frunza nucului betel, mestecata n scopuri digestive, n general dupa mese

Puja: (sanscr. respect, nchinare) sarbatoare populara anuala de adorare a zeitei

Purdah: "perdeaua" - femeile drept credincioase ramneau de obicei nevazute s

Rabi Thakur: Rabindranath Thakur (Tagore). Rabindra nseamna "marele soare cuvinte. Rabindranath: Rabi Thakur (Tagore) Rabindrik: tagorean. Radha: sotia lui Krishna, pastorita. Raga: cuvnt cu mai multe ntelesuri - dragoste, muzica, mnie, culoare. Aici, dragoste.

Ramananda Chatterjee: editor a trei reviste lunare si apropiat colaborator al lui Sadhana: o carte a lui Rabindranath (ispasire, solitudine, meditatie, retragere). Sahib si mem: barbatul si femeia europeana. Sahib este folosit si pentru a

Ramen Chakraborty: artist cunoscut. Mai trziu, director al Colegiului de arta d

Sakhi: o adresare plina de dragoste, cu ntelesul de "prieten", folosita des n lite fiind totodata si prietenii lui Krishna.

Sakuntala: drama de Kalidasa. Sala: "cumnat", dar cu nuanta batjocoritoare cnd desemneaza alte persoane. Sandesh: un soi de dulce. Sannyasi (Sadhu): cineva care au renuntat la lume. Santiniketan: "salas al pacii" - numele scolii, fondate de Rabindranath. Sarat Chandra: romancier bengalez. Sati: autosacrificare a sotiei pe rugul mortuar al sotului ei. Shehnai: un tip de flaut.

Sankara: un mare filosof, care propune teoria iluziei sau realitatea relativa a lum

Sarajini Naidu: poeta si politiciana de reputatie. si-a scris poeziile n limba eng

Somapayee: bautor al sucului plantei cataratoare soma. Bautura cu efecte toxic produce o stare favorabila meditatiei transcendentale. Soma nseamna si luna, i functie de fazele lunii. Srichaitanya: ca si Gouranga, fondator al unei secte religioase acum patru sute Subhas Bose: un mare lider nationalist. Sudra: cea mai jos dintre caste. Suras: zei.

Svayamara: o fata care si-a ales singura barbatul. n India antica, fetele din soc reuniuni organizate special n acest scop.

Tantra: (sanscr. text sacru, magie, nvatatura, calauza, codice) grup de texte, tra divinitate, pe care se fundamenteaza o religie autonoma: tantrismul. Thakuma, thakurma: mama tatalui. Thakur Bari: casa stramoseasca a familiei Thakur. Thakur era n mod incorect Uday Shankar: dansator foarte cunoscut. Vairagya: lepadare (de sine).

Upanisadele: comentarii filosofice sanscrite, constituind scrierile anexa ale cicl

Vaishnava: adorator al lui Visnu (Krishna). Secta care adora zeul ca dragoste. dintre muritori si Puterea suprema. Veda (pl. vedas): (sanscr. stiinta sacra, cunoastere) ciclu de patru scrieri sacre mitografie, filosofie religioasa si literatura sanscrita. Yajna: sacrificiu religios. POSTFAA

Vamana: una din principalele rencarnari ale zeului Visnu, efectuata n scopul

Yajnavalkya: ntelept care joaca rolul de principal preceptor n Brihadaranyak

Putine opere din literatura universala trateaza aceleasi fapte n viziunea a doi sc lor.

Pentru noi, romnii, romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade a constituit, generat acestea, putini stiu ca prototipul personajului principal al cartii a trait cu adevar Upanisadelor. Era fiica lui Surendranath Dasgupta, cel mai mare filosof indian

Tnarul Mircea Eliade avea, cnd a cunoscut-o, 23 de ani iar ea 16. Adolescen si avea sa devina o cunoscuta poeta indiana.

ntlnirea dintre Maitreyi Devi si reputatul nostru sanscritolog Sergiu Al-Georg noi carti. Tulburatoarea poveste de dragoste din anii '30 a primit astfel o replica carte, Amrita), dupa 42 de ani. Romanul-raspuns Dragostea nu moare, scris mai nti n bengali, a fost tradus

Constantin Noica mi-a vorbit pentru prima oara despre aceasta carte n toamna ncepuse sa-mi raspunda la nenumaratele ntrebari privitoare la tineretea priete

ntr-o dupa-amiaza, acasa la mine, nca de la usa , a ridicat "trofeul" adus - o ca document senzational! Asculta..." si a-nceput sa-mi citeasca, direct n limba ro moare.

Din cnd n cnd se oprea, cerndu-mi sa caut echivalentul unor episoade si n aprobator si pufaia din pipa... Remarcnd mici inadvertente n relatarea unor am rs, lasndu-si luleaua sa se stinga pe marginea scrumierei.

"Cred ca Mircea are dreptate, spunea el. A avut la ndemna jurnalul din India impulsul unei puternice emotii, dupa aproape o jumatate de veac de la consuma unele imagini". Apoi, tot el: "Dar, mai stii? Eu cred ca nici unul, nici altul n-ar scrierile lor. Dar - la urma urmei - asta nici nu conteaza. Important e ca un sent creatori hipersensibili si hipertalentati, a dat nastere la doua romane de excepti

La 9 martie 1982, Mircea Eliade urma sa mplineasca 75 de ani. M-am gndit s Cu si despre Mircea Eliade. Volumul, n ntregul lui, a ramas pna azi inedit. O diverse reviste. Prima care a aparut a fost discutia cu Sergiu Al-George, tiparita interlocutor mi-a relatat amanuntit mprejurarile n care a cunoscut-o pe Maitre

"Marturisesc, intentionasem initial sa o caut pe Maitreyi dar, dupa ce sejurul m Santiniketanul - Universitatea nfiintata de Tagore - a fost redus de la cinci la t la urma, a intervenit ceea ce obisnuim sa numim pura coincidenta. Trebuia s acestuia una din milioanele de case ale Calcuttei - un prieten al gazdei, caruia mi-a spus, spre surprinderea mea, ca a mai avut ocazia, cu ani n urma, sa cuno pe un alt romn, Mircea Eliade. Cnd l-am ntrebat ce poate sa-mi spuna n leg Philosophy, care fusese anuntat, dar nu aparuse, a propus sa o ntrebe pe Maitr sa a si anuntat-o la telefon ca a venit cineva din Romnia, care se intereseaza d mi s-a comunicat din parte-i ca va veni sa ma viziteze a doua zi, la ora 9, la Ra

n cursul serii si al noptii, desi la sfrsit de Musson, o ploaie mare a inundat nt fereastra diluviul si lumea circulnd numai pe bicicleta sau n apa pna la genu stabilita, mi-a batut n usa o doamna, care nu-si arata cei saizeci de ani pe care spus cu simplitate: "I am Maitreyi".

Nu ntmplator am intitulat acest text Vocatia autenticitatii. in minte cu cta aceasta ntlnire. Interlocutoarea sa traia o puternica emotie, parca se afla ntr-o trecerea brusca de la blndete, gingasie, duiosie, nostalgie, la asprime, raceala o bursa Fullbright, pentru trei luni, exegetul lui Mircea Eliade, Mac Linscott R ajutndu-l att n timpul sederii n Romnia, ct si n urmatorii ani sa se docum Radacinile romnesti ale operei lui Mircea Eliade (1988).

Mac Ricketts mi-a trimis apoi att romanul lui Maitreyi Devi, ct si fotocopia s 1976. lata-ma deci, n posesia a noi date semnificative, din care retin acum un s profesorului american - ct de mult din lucrarea mea este adevarat. Totul este a unde am ncercat sa utilizez simbolul..."

Desigur ca similitudinea cu realitatea nu confera automat valoare unei carti. Su fara talent. n cazul de fata, nsa, autenticitatii i se adauga marele har al autoare

n timpul redactarii cartii sale, Maitreyi Devi, nu-si gaseste liniste pna cnd nu

celebru si profesor erudit la Universitatea din Chicago. n primavara anului 197 Jurnal. La sfrsitul aceluiasi an, ea vine n Romnia ca invitata a Uniunii Scriit facut o vizita n casa din Intrarea Staniloiu nr. 7, unde locuiau mama si sora lui

n interviurile date atunci n Romnia, Maitreyi a ocolit raspunsurile la orice n oferit nsa revistei Tribuna din Cluj un poem nsotit de urmatorul (scurt) comen ntrebarile care privesc un capitol intim al biografiei mele". Poemul a fost tradu Chiar daca ma vei prinde sub plasa de otel N-am sa strig. Golurile se vor mari de la sine Destul ca sa-mi scot mna ,si sa cuprind luna. si de vei face ziduri de piatra Nicicnd n-ai sa zidesti nchisoare pentru mine. Pietrele se vor narui de la sine De ndata ce voi aparea eu. Daca ma vei exila si ma vei trimite peste un ocean ntr-o barca gaurita Am sa desfid oceanul si n-am sa pierd nici aceasta batalie marina. Sau daca ma vei trimite n desertul Saharei Unde nisipul dusmanos e fierbinte, Deodata va sufla parfum de iasomie Ca sa-mi umple serile pustii. Ai uitat ca ntr-una din primele noastre dimineti Mi-ai pus n mna o sageata care poate ochi sunetul si ca tu ai fost cel care m-a nvatat Sa trag la tinta fara gres. si azi, daca vrei sa ma umpli de ntuneric De nu-mi mai pot vedea drumul, Fii sigur c-am sa netezesc cerul si am sa umplu lumea de lumina ntr-o noapte fara luna. N-ai dect sa stai cu spatele ntors la mine, Am sa-ti umplu cerul cu un cntec Tacut ca o raza. Iar tu, mirat, n-ai sa stii De unde vine revarsarea aceasta de lumina. Dar legaturile mele cu volumul de fata sunt si de natura... sentimentala.

n arhiva din tara a lui Mircea Eliade se aflau peste o suta de documente consac obtinut din partea marelui scriitor permisiunea sa-i cercetez si sa-i clasez arhiv scrisorile lui Dasgupta si cu cele ale lui Khoka. Le-am xeroxat, dactilografiat s corpusul de corespondenta Mircea Eliade.

Zilele acestea am revazut cele 18 scrisori ale lui Khoka, adresate lui Eliade. nt

adolescent chipes, n trasaturile caruia ntrezarim portretul schitat de Maitreyi. de Khoka la 5 noiembrie 1930: "Mircea, oare chiar att de mult m-am departat ntr-un alt plic, alaturi de cteva flori uscate si o agrafa de par, se pastreaza un tine nsuti! fii ascet si arata-le tuturor adevarul tau. Scrie sorei tale!..."

Am citit si scrisoarea strict confidentiala, de o rara violenta, a lui Dasgupta cat care este aidoma cu textul reprodus n romanul Maitreyi: "Dumneata esti un strain si eu nu te cunosc. Dar, daca esti capabil

sa consideri ceva sacru n viata d-tale, te rog sa nu mai intri n casa mea, nici sa familiei mele. Daca vrei sa ma vezi personal, cauta-ma la birou si, daca ai vrea care un necunoscut le poate scrie unui necunoscut sau un functionar superiorul nimanui si rupe-o dupa ce o vei citi. Ratiunea acestei purtari trebuie sa-ti fie ev nebunia d-tale. ti cunosti ingratitudinea si ofensa pe care mi-ai adus-o N.S. Dasgupta P.S. Te rog nu fi inoportun, ncercnd sa te explici si adaugnd caracter".

Inexplicabila si regretabila comportare fata de dragostea unor tineri, din partea n viata lui personala, el se va comporta imoral si blamabil, asa cum l arata cu

n romanul pe care-l discutam, apar episodic si alte personaje reale: Giuseppe T e, de asemenea, familiarizat cu intimitatea vietii lui Rabindranath Tagore (1861 primul volum de versuri, din 1930, laureatul premiului Nobel, cea mai proemin

Ne cufundam, n timpul lecturii, n peisajul si n mentalitatea indiana, cu Coloana vertebrala a cartii de fata este nsa relatarea cu autenticitate si, as zice, nfiriparea sentimentului de dragoste, fericirea iubirii mpartasite si destramare Mircea si Amrita (din Dragostea nu moare), ca si Allan si Maitreyi (din Virginia, Tristan si Isolda, Romeo si Julieta. Dragostea nu moare germana si romna, nu are nca notorietatea planetara a romanului regala a consacrarii universale. MIRCEA HANDOCA

[*] Este vorba, evident, de Mircea Eliade. * Desigur, este vorba de Maitreyi nsasi * Rabindranath Tagore * Strain

S-ar putea să vă placă și