DOGARII

Tot mai putini sunt cei care mai practica aceasta meserie, iar tinerii nu mai sunt atrasi de invatarea mestesugului, considerandu-l nerentabil. Tehnologia este veche, si este respectata cu strictete, ajugndu-se la un adevarat cult al meseriasilor pentru aceasta indeletnicire. Esenta de lemn este aleasa in functie de destinatia butoaielor: stejarul sau fagul alb pentru alimente, dudul sau salcamul pentru bauturi, iar butoaiele de litraje diferite au denumiri aparte. Doagele pentru butoaiele curbate sunt cioplite numai din barda, respectandu-se fibra lemnului. Cele mai pretentioase faze de lucru sunt prinderea doagelor in cercuri si etanseizarea butoiului cu papur. Exista cateva legi nescrise referitoare la relatiile cu clientii. Una dintre acestea este c nu se fac acte sau contracte pentru comenzi. Se respecta cuvantul dat. Uneltele sunt vechi si de cele mai multe ori sunt mostenite din familie, iar mesterii au mare grij de ele, deoarece sunt imposibil de procurat in prezent. Denumirea uneltelor, cu rezonante germane, vine sa confirme faptul ca acest mestesug a fost adus de mesteri nemti sau austrieci, cu secole in urma.

TABACARII
"Imprumutata" de la animale, pielea a fost primul vesmant al omului, iar n zonele unde cresterea vitelor si a oilor era una din principalele ocupatii ale satenilor, s-a dezvoltat o mica industrie a pielariei. Deoarece numarul meseriasilor in ale tabacariei si cojocariei s-a redus, a devenit o obisnuinta ca cele doua meserii sa fie asimilate de catre o singur persoana. Tehnica prelucrarii pieilor nu s-a modificat prea mult fata de inceputul secolului XX, multe din standardele de atunci fiind valabile si astazi, mai putin moda care este intr-o continua schimbare si da batai de cap meseriasilor. Cazile n care se tabacesc pieile crude sunt facute de tamplari din partea locului si au o vechime de peste un veac. Pentru toate cunostintele acumulate, mesterii de astazi poarta un respect deosebit celor care i-au deprins cu tainele meseriei. Ca si la alte indeletniciri, cel care aspira la titlu de tabacar trebuia sa parcurga unele etape obligatorii: ucenic sau "sagart", cum se spune in Banat, apoi calfa, si numai dupa ani dobindea mult ravnitul titlu de "maistor". Achizitionarea pieilor se face dupa un procedeu vechi de cand meseria. Daca cineva taie un animal, aduce pielea tabacarului, iar acesta o prelucreaza si o foloseste. Pot trece ani pana cand clientul vrea un cojoc, dar pieile aduse raman n evidenta si se trec chiar si n contul copiilor sau al nepotilor.

FIERARII
Reprezentantii acestei bresle, respectate de sateni, sunt inca prezenti n satele din Banat. Media lor de varsta este de peste 65 de ani. Nici unul dintre ei nu are ucenici, cu toate ca au comenzi si sunt deosebit de necesari. Ei fac tot felul de unelte, de la sape si topoare pana la pluguri, carute si ornamente de feronerie. Potcoava este simbolul acestei meserii. Covaciile, cum sunt denumite fierariile din Banat, si-au schimbat prea putin aspectul in ultimele doua secole. Foarte putine sunt dotate cu o forja sau cu un motor care asigur ventilarea vetrei, majoritatea pastreaza foiul din piele de vitel, actionat manual. Doar covacii din satele mari au aparate de sudur, ceilalti imbin piesele pentru pluguri sau banda pentru rotile de caruta prin "fierbere", asa cum au invatat din generatie in generatie. Un capitol important al meseriei, era, pe vremuri, aducerea carbunelui de la munte. Astazi carbunele se cumpara. In aceasta meserie nu se poate lucra singur. Fierarul trebuie asistat de cel putin doua persoane, iar in absenta ucenicilor, ajutoarele provin din propria familie. Fierarii nu lucreaz in zilele de sarbatoare, iar pentru unele comenzi practica trocul:"Iti fac lucrarea, dar vii la mine, la munca campului..."