Procesul lubrificatiei

Lubrifian- al treilea corp in cupla de frecare.

In orice masina intre doua suprafete care sunt in miscare relative apare forta de frecare. In
general in orice astfel de contact frecarea produce caldura si uzura.
Mecesitatea introducerii unui al treilea corp care sa separe suprafetele active ale
componentelor cuplei in scopul reducerii frecarii si uzurii a fost evidenta inca din cele mai vechi
timpuri.
Acest al treilea cirp il vom denumi lubrifiant. Lubrifiantul se dispune in cupla sub forma
de strat. In cazul in care lubrifiantul este lichid, separarea suprafetelor se realizeaza prin film de
lubrifiant sau pelicula.
Lubrifiantii lichizi sunt de regula uleiuri minerale sau sintetice. Grosimea filmului poate
ajunge de la cateva randuri de molecule pana la zeci de microni:
5 1
10 ... 10

[m].
Procesul de lubrificatie poate fi realizat de:
- medii lichide uleiuri, apa
- medii solide pulberi
- substante solide cu structura lamelara
- praf, produse de zura
- medii gazoase aer
- gaze inerte
- medii plastice unsori consistente
Dpdv al aplicarii in industria auto, lubrificatia se poate realize cu uleiuri si cu unsori
consistente. Interpunerea lubrifiantului intre cele doua suprafete se face cu mai multe scopuri.
Functiuni ale lubrifiantului:
- reducerea frecarii si a uzurii in cupla
- evacuarea caldurii
- evacuarea produselor uzurii
- protectia coroziva a suprafetelor de frecare
- etansarea cuplei
- atenuarea socurilor in functionarea cuplei
Uleiurile lubrifiante realizeaza cele mai bune acoperiri ale functiunilor. Functiunea a
doua si a treia fiind indeplinite doar de lubrifiantii lichizi. Spre deosebire de acestia, unsorile
realizeaza cel mai bine etansarea si atenuarea socurilor
Mediile gazoase realizeaza cel mai prost functia de protectie coroziva.
Vascozitatea caracteristica de baza a lubrifiantilor lichizi.
F v
S
h
Data fiind o suprafata S care se deplaseaza fata de o alta suprafata paralela, dispusa la o
distanta h, cu viteza v ca effect a fortei F intr-un mediu fluid. La miscarea relative dintre cele
doua suprafete apar in mediul de flui forte interne care se opun deplasarii. Aceste forte sunt forte
de coliziune intre straturi. Deplasarea in sensul vitezei v necesita forfecarea straturilor mediului
fluid dintre cele doua placi.
h
v
S F
, unde

- vascozitatea dinamica
Daca se considera ca v variaza de la strat la strat in profunzimea adancimii h, relatia
devine
dh
dv
S
F

;

S
F
,
.

Relatiile sunt valabile pentru viteze de curgere rezonabile si pentru presiuni ale mediului
fluid rezonabil.
Aceasta lege a primit denumirea de legea fluidelor vascoase ale lui Newton, iar fluidele
care se supun acestei legi se numesc lubrifianti Newtonieni.
Lubrificatia cuplelor de frecare ale motorului in orice forma a sa si in orice conditii se
poate accepta ca este realizata de fluide newtoniene.
Vascozitatea cinematica

- vascozitatea cinematica;

- densitatea
Vascozitatea uleiului variaza de la 850950 kg/m
3
900
med

kg/m
3
.
) (
3
10 9 , 0
cst


Principii de masurare a vascozitatii
1.Metoda Hagen-Painsenille
Metoda presupune determinarea timpului de curgere al unui ulei printr-un tub capilar. S-a
observat ca acest timp de curgere este dependenta cu vascozitatea cinematica a acestui fluid.
x
H
R
P2
P1
R
Conditia de capabilitate ( 100 >
R
H
): t
v
R g
8
4

;
) (t
Volumul V reprezinta volumul de ulei care se scurge prin capilar pe durata t.
R-raza capilarului
Dupa aceasta metoda functioneaza vascozimetrul Engler.
2. Metoda Covette
Ia in considerare tensiunea de forfecare

care ia nastere intre straturile de lubrifiant,

dispuse intre doi cilindrii concentrici. Daca cilindrul interior actioneaza cu o viteza unghiulara
momentul de forfecare transmis cilindrului exterior va depinde in mod direct de vascozitatea
dinamica a uleiului utilizat.

) (
1 1
4
2
2
2
1
f f
M M
R R
h

]
]
]

3. Metoda bilei
Are la baza dependenta directa a timpului de cadere a unei bile de otel intr-un tub umplut
cu ulei cu vascozitatea cinematica, pentru dimensiuni ale tubului si ale bilei date.
Dependenta vascozitatii de temperature
Exista foarte multe relatii de legatura. Cea mai utilizata si care modeleaza practice
scaderea vascozitatii cinematice la cresterea temperaturii este relatia Walther-Macloall.
( ) [ ] b T v m a + + + + lg lg lg ; T- temperature absoluta in k
a,m,v-constante care depend de tipul de ulei utilizat
h
R1
Mf
?
?
R2
Forma logaritmica a relatiei permite punerea in legatura a vascozitatii cinematice si a
temperaturii sub forma unei dependente liniare. Aceasta relatie sta la baza retelei de variatie a
vascozitatii cu temperature [SAE] si a definirii claselor de vascozitate.
Pentru aplicatii din domeniul m.a.i se mai utilizeaza relatia lui Andrade:

,
`

.
|
+

T
A
e k
; k,A, - coeficienti
T=temperatura;

-vascozitatea dinamica
6 , 0 ; 5 , 1 > k cst
Indicele de vascozitate Dean-Davis
100
U L
H L
IV
mas
mas

. H-vascozitatea cinematica a uleiului incercat la temperature

de 40C
L- vascozitatea cinematica a unui ulei de referinta la 40C, dar care are acelasi indice de
vascozitate cu uleiul incercat la 60 C
U- vascozitatea cinematica a unui ulei de referinta la 40C, dar care are acelasi indice de
vascozitate cu uleiul incercat la 100C
Scara indicelui de vascozitate este intre 0-100. Practic cu cat acesta este mai mare pentru
un ulei dat, cu atat acesta va prezenta o variatie mai mica a vascozitatii cu temperatura.
Uleiurile minerale sunt compuse din hidrocarburi si alte substante chimice in proportii
variate. Hidrocarburile componente apartin de regula acelorasi serii chimice ca si cele din
combustibil dar in esenta diferite.
Concentratia hidrocarburilor apartinand serii chimice imprima caracteristica uleiului si
anumite proprietati specifice:
Hidrocarburile din uleiuri pot apartine:
1. seriei parafinelor- si pot avea structura normala sau ramificata 2 2 + n n
H C
In uleiuri se pot regasi si parafine solide la presiuni si temperature dizolvate in ulei regasindu-se
ca suspensie.
2. naftene- pot fi normali si ramificati
3. aromate benzene+naftenice. Este de dorit ca concentratia acestei serii
chimice in ulei sa fie cat mai mici, uleiurile de natura aromatica de regula nu pot fi utilizate pe
motoare, avand o rezistenta la oxidare foarte scazuta.
4. ciclano-aromaticecare rezulta prin procesul tehnologiei de obtinere a uleiurilor
a primelor trei serii chimice. Pot fi normale si ramificate.
5. rasinoase si asfaltene pot fi primite ca reziduri din procesul de rafinare. Sunt
hidrocarburi de polimenizare, avand molecule foarte mari si mase moleculare enorme.
Rasinoase

1500 (masa moleculara) desi seria incepe sa fiarba la 3000 C

Asfaltene

3000
Rasinoasele sunt substante volatile si deci reusesc sa treaca in produsul final prin
distilare. Pe de alta parte o mica proportie de rasinoase in ulei pot ameliora unele proprietati.
Avem in vedete ca rasinoasele sunt silubile in produse petrolifere.
Asfaltenele nu sunt volatile la temperature uzuale de lucru din instalatiile tehnologice de
rafinare. Trec in produsul final fiind prin antrenare. Marele inconvenient al asfaltenelor este ca
sunt insolubile total in orice produs petrolier.
In forma lor finala ea si rasinoasele greteaza in moleculele atat de oxygen, azot si
intotdeauna urme de metal (vanadium, nichel). Urmele de metal pot fi indepartate prin diverse
procedee tehnologice foarte scumpe; insa s-a constatat ca alaturi de O2,No,N confera legaturilor
de lubrifiant o anumita polaritate electrica in urma carora uleiul capata proprietati tensoactive
ceea ce duce la un motor mai curat.
Tehnologie de obtinere
Uleiurile minerale de baza se obtin din pacura ca reziduu al procesului de rafinare
atmosferica (distilare) a titeiului prin care se obtine benzina si motorina.
I. distilare in vid a pacurii (de izolare a HC a uleiului):
In urma acestui process se obtine HC din toate cele 5 serii numite anterior. In aceasta faza
asfaltinele sunt inca bine reprezentate.
II. rafinare : in care se elimina asfaltenele si uleiul este usor deparafinat. Se elimina din
ulei acei alcani care au punct de congelare superior (temp. -20 C). In urma acestui proces se
reuseste imbunatatirea unor caracteristici fizico-chimice si functionale ale uleiului:
-puritatea fizica
- o vascozitate buna a uleiului
- temperature la oxidare a uleiului
- culoarea
Asfaltinele sunt indepartate prin procedeul de precipitare cu propan lichid.
Se mai pot aplica tratamente cu acid sulfuric si filtrare cu pamanturi.
III. finisare vizeaza in special cresterea rezistentei la oxidare si franarea procesului de
acidifiere a uleiului. Se reuseste rafinarea HC aromatice cu molecula mare din ulei. Intr-o prima
etapa se trateaza uleiul, rezulta prin rafinare cu solventi selectivi. Intr-o a doua faza se actioneaza
printr-o finisare. In unele cazuri pentru ameliorare semnificativa a comportamentului la oxidare
se poate aplica o hidrotratare.
Procedeul este scump dar uneori reuseste sa elimine necesitatea tratarii cu solventi
selectivi. In urma acestor etape rezulta produs final care este uleiul de baza. Utilizarea acestuia
ca atare nu este eficienta avand in vedere costul acestui process de rafinare.
Pentru a putea utilize uleiul obtinut este necesar o a patra etapa.
IV.Formulare uleiul de baza in functie de structura sa chimica predominanta si
procedeele tehnologice de obtinere se aditiveaza cu diverse substante chimice si in funtie de
destinatia sa. Acestea imbunatatesc substantial proprietatile de baza ale uleiului.
Selectarea unui ulei de baza in vederea formularii este o operatiune lunga si costisitoare
fiind necesare numeroase incercari cat si analize chimice. In principiu conform unui concept
foarte modern, selectionarea uleiului de baza presupune doar analizarea a 3-4 parametri foarte
importanti si influienteaza in amre masura toate celelalte proprietati.
Criterii pentru selectionare
1.compozitia uleiului pe serii chimice componente. Definitorie pentru succeptibilitatea
uleiului la aditivare cu aditivi antioxidanti.
2.continutul de sulf- relevant pentru rezistenta naturala a uleiului termica si la oxidare.
Practic cu cat procentul de sulf din ulei este mai ridicat cu atat este mai rezistent. Continutul de
sulf din ulei final s-a adoptat ca un compromise intre rezistenta termica sic ea de uzare.
3.concentratia in ulei a substantelor prooxidante. Provin de urmele de substante din ulei
sub forma unor compusi bazici cu azot.
Rezistenta la oxidare a uleiului este importanta deoarece:
-creste aciditatea uleiului
-apar impuritati
-pe masura oxidarii, viteza de crestere a vascozitatii la temperature inalte este tot
mai mare.
Intre uleiurile minerale cele mai importante sunt:uleiuri parafinice+naftenice utilizate la
m.a.s si in transmisie.
Uleiurile minerale superioare:
- sa ameliorat variatia vascozitatii cu temperature
- volatilitate scazuta
- uleiuri cu rezistenta termica si oxidare ameliorate
aceste uleiuri superioare ca baza au temperature de congelare tc<-20 C
indici de vascozitate iv=95100
Uleiurile minerale de natura alchilbenzenica si alchilnaftenica au variatie a vascozitatii cu
temperature similara cu cea a uleiurilor de sinteza.
Uleiurile de sinteza (sintetice)
Au aparut incepand cu anii 1970 strict in urma necesitatii de ungere a motorului la
temperature foarte scazute
Ca structura chimica cele mai cunoscute sunt HC de sinteza
1. poli-alfa-olefine
2. diesten
3. dialchilbenzeni
4. poliglicoli- nu se utilizeaza la ungere m.a.i
5. siliconi
Avantaje: - rezistenta termica si oxidare sporita
- variatie redusa a vascozitatii cu temperatura
- protectie foarte buna la uzare
- volatilitate mult redusa fata de cei minerali
- intervale de schimb extinse ca durata
Utilizarea pe scara larga a permis reconsiderarea formulelor constructive functi de m.a.i
sub aspect joc de montaj, ungere
Se utilizeaza cel mai frecvent aditicate si sub forma de amestecuri cu uleiuri minerale
superioare.
Dezavantaje: - prt de cost ridicat
- continut de impuritati provenind din process de sinteza
- anumite probleme cu privire la biodegradabilitate
Experimentele s-au facut prin oxidarea uleiului, barbotat cu aer la temperature de 163 C
si la un debit de 10 l/h pentru o rezerva de ulei de 1 litru . S-a constatat ca in urma oxidarii la
uleiul mineral viteza de variatie a vascozitatii s-a dublat de 40 ori, pentru uleiul sintetic acesta a
crescut cu 10% pentru un timp de incercare dublu. S-a observat ca cresterea procentuala a
diestenilor a dus la scaderea depunerilor in motor. Diestenii au dezavantajul ca pe masura
cresterii concentratiei, uleiul determina o intensificare a uzurii cuzinetilor. Problema este
rezolvata azi prin utilizarea unor inhibatori de uzura specifici foarte scumpi AW-antiuzura si EP-
extrema presiune.
Uleiuri pentru motoare. Criterii de specificatii si clasificare
I. principalul rol al uleiului pentru motor este cel de lubrificatie al organelor in
miscarea relative. Proprietati fizice- uleiul formeaza un film continuu care se interpune intre
suprafetele de frecare ale organelor
II. un al doilea rol este cel de evacuare a caldurii dintre piesele in miscare, macar a
caldurii produsa prin frecare.
III. Rol de spalare si conducere catre filtru a particulelor aspirate sau formate
IV. Trebuie sa spele sis a mentina in suspensie anumite substante chimice
periculoase pentru motor . Acestea sunt evacuate din motor odata cu uleiul la efectuarea
schimbului.
V. Pelicula de lubrifiant protejeaza organelle motorului impotriva coroziunii
Uleiul in motor este supus unor incercari termice si mecanice mari. Cunoasterea
proprietatilor fizice este utila fiind relevanta pentru limitele de aplicare ale respectivului
lubrifiant pe tipuri de motoare in cazuri concrete de exploatare. Proprietatile fizice nu sunt
suficiente pentru cunoasterea performantelor realizabile de respectivul ulei in procesul de
lubrificatie. Din acest motiv au aparut diverse scheme de testare si incercare a uleiului care a
produs stabilirea unor criterii de clasificare. Acestea fac referire directa la specificatii privind
performanta uleiului in conditii concrete de exploatare la incercarea pe motor. Asadar aceste
clasificari nu fac referire directa la anumite proprietati fizico-chimice ce releva nivelul de
severitate al serviciului respectivului ulei.
In general aceste clasificari au o baza comuna de criterii.
Criterii commune de clasificare:
- tipul motorului: -m.a.s
-m.a.c de mic litraj, rapide <4 litri, n>400rot/min
- de clasa medie (supraalimentat) Wt=1013 litri, 8V.
- numarul de timpi (SUA):cu 2 sau 4
Uleiuri pentru MAS:
B2 uleiuri concentionale de tip HL si care indeplineste cerintele m.a.i
B3 clasa superioara B2
B4 clasa speciala echivalenta clasei B2 dpdv al cerintelor
B5 uleiuri superioara B3 si B4 cu economicitate imbunatatita si care satisfac ultimile
standarde VW 50600. se utilizeaza doar in motoare care solicita acest tip de ulei
Uleiuri pentru MAC
E1 - motoare aspirate cu intervale de schimb normale 40000 functie de sezon
E2 deriva din specificatia MB 228,1= motor EURO 2
E3 motor EURO 2 cu nivel mediu de supraalimentare MB 228,3. comparative cu
CCMC-D5 uleiurile au o capacitate superioara de dispersie a cenusei au o tendinta redusa de
rupere a filmului.
E4 EURO1- EURO3 dar intervale extinse de schimb
E5 satisface strict EURO 3 cu continut redus de cenusa
E6 pentru motoare cu system EGR cu sau fara filter de particule. Recomandat
motoarelor cu filtru de particule, utilizand motorine fara sulf.
E7 pentru motoare cu filtru de particule si system SCR-NOx-Euro 5.
SCR- system selective de oxidare a compusilor cu azot
O noua clasa C destina MAC rapide de la Euro 4 in sus echipate cu system de particule.
C1 2004 admite un continut de cenusa sulfat de maxim 0,5% standard Ford
C2 2004- admite un continut de cenusa sulfat de max 0,8 % Peugeot
C3 2005- cenusa sulfat 0,8%, HTHS >3,5%, Mercedes si BMW
Clasificare uleiuri
ACEA- asociatia constructorilor europeni de automobile
API American petroleum institute
ILSAC asociatia producatorilor japonezi, opel , GM
MIL military a Marii Britanii
SAE cea mai severa
Clasificare firma:
Care reglementeaza satisfacerea serviciului pe un motor anume al respectivului fabricant.
VW seria 50
Mercedes seria 228
GM seria 022
Clasificarea ACEA
I. uleiuri pentru MAS- simbolizate A
A1 uleiuri speciale cu vascozitate redusa la temperature si solicitari de
forfecare
A2 uleiuri conventionale cu capacitate mare de lubrificatie care nu au nici o
restrictie dpdv al vascozitatii
A3 cerinte superioare clasei A2 cat si claselor G4 si G5 cin CCMC
A4 retras a devenit A3
A5 releva o imbunatatire a economicitatii a consumului de combustibil fiind
determinata de vascozitatea scazuta si de retelele de aditivare superioare
II.uleiuri pentru MAC rapide- symbol B
B1 clasa speciala echivalenta cu A1 semnifica pierderi prin frecare.
Urmele de metal pot fi indepartate prin diverse procedee tehnologice foarte
scumpe, insa s-a cpnstatat ca alaturi de O2, No, N confera legaturilor de lubrifiant o anumita
porositate electrica in urma carora uleiul capata proprietati tensoactive. Fiind total insolubile,
asfaltenele separa uleiul regasindu-se ca impuritati in urma incalzirilor repetate in motor se
transforma in cardene, total insolubile sub forma de particule solide de mare duritate.
Tehnologie de obtinere:
Uleiurile minerale de baza se obtin din pacura ca reziduu al procesului de refinare
atmosferica a titeiului.
I. distilare in vid a pacurii:in urma acestui process se obtine HC din toate
cele 5 serii.
II. Rafinare in care se elimina asfaltenele si uleiul este usor deparafinat. Se
elimina din ulei acei alcani care au punct de congelare superior. In urma
acestui process se reuseste imbunatatirea unor caracteristici fizico-chimice
si functionale
III. Finisare vizeaza in special cresterea rezistentei la oxidare si franarea
procesului de acidificare a uleiului. Se reuseste rafinarea HC aromatice cu
molecula mare din ulei.