P. 1
Comunicarea orala

Comunicarea orala

|Views: 191|Likes:
Published by Anca Florentina

More info:

Published by: Anca Florentina on Jul 18, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/08/2013

pdf

text

original

Comunicarea orala

Comunicarea este o caracteristica fundamentala a existentei. Prin comunicare se realizeaza un schimb de informatii, idei si sentimente de naturi diferite pe cale orala si pe cale scrisa. Comunicarea orala,are o deosebita importanta pentru ca asigura intelegerea dintre oameni. In cadrul comunicarii orale, se manifesta capacitatea de a conversa, de a lua parte la un dialog intre doua sau mai multe persoane, fiind fie emitator, fie receptor.In schimb, in cadrul comunicarii scrise ,aceasta este folosita in momentul in care nu este posibila comunicarea orala,cand nu exista alt mijloc de comunicare si astfel este necesara existenta unei forme scrise. Comunicarea orala,are o deosebita importanta pentru ca asigura intelegerea dintre oameni. Sunt de parere ca,pentru unele persoane este mult mai usoara comunicarea in scris fata de cea orala ,pt ca uneori ne este mai dificil sa ne exprimam in public,datorita faptului ca se pot vedea anumite gesturi,anumite emotii, de la caz la caz,dar si pentru ca mesajul nu poate fi sters,doar rectificat. Comunicarea orala prezinta numeroase avantaje fata de comunicarea scrisa: · vorbitorul îsi poate observa interlocutorul si interveni pe loc cu modificari, atît la nivelul limbajului paraverbal cît si verbal, pentru a eficientiza comunicarea. · oralitatea permite ³un joc logic si imediat al întrebarilor cu raspunsurile, într-o derulare spontana si flexibila´35 · oralitatea ³asigura terenul cel mai fertil pentru manifestarea comportamentelor persuasive si manipulative´, pune în valoare ³carisma si capacitatea de a convinge si influenta oamenii´36. Puternica legatura existenta între mesajul paraverbal si cel verbal se traduce prin aceea ca interventia celui dintîi provoaca intensificarea, slabirea, distorsionarea sau anularea semnificatiilor cuvintelor rostite. De aceea, persoanele care doresc sa influenteze sau sa-i controleze pe cei din jurul lor, sa-i încurajeze sau sa-i intimideze, sa-si afirme autoritatea si sa-si mentina controlul, sa obtina aprobarea sau refuzul interlocutorilor, trebuie sa învete sa mînuiasca mesajul paraverbal. În timp ce vorbeste, omul dezvaluie o cantitate imensa de informatii despre sine, dar nu atît de mult prin cuvinte cît prin voce. Prin alternarea tonurilor vocii putem contracara monotonia si directiona atentia ascultatorului. Tonurile crescînde exprima o doza de siguranta, în timp ce inflexiunile descrescînde puncteaza nesiguranta. Atunci cînd dorim sa aratam încredere si competenta, cînd vrem sa atragem atentia si sa fim convingatori, psihologii ne recomanda folosirea unui ³ton parental´. Cînd nu sîntem luati în serios, cînd vedem ca nu prea reusim sa convingem si nu ne putem impune în fata celorlalti, e timpul sa ne întrebam si daca nu cumva tonul adoptat de noi este unul de copil. Varierea volumului vocii este o alta tehnica pe care trebuie sa învatam a o

de capacitatea toracica. desi nu avem probleme cu articularea. cît si despre starile lui afective. Pauzele scurte divid ideile dintr-o fraza. de calitatea corzilor vocale. Fiecare din noi putem face acest lucru mai bine sau mai rau. Ascultatorii nu vor neaparat numai informatie. dar care trebuie luate în seama daca vrem sa fim auziti si ascultati. Deviza wittgensteiniana ³Nu cautati sensul unui cuvînt. dintii si limba. sensul cuvintelor depinde întotdeauna de contextul în care sînt plasate. Faptul ca multi studenti se tem sa apara în public sau nu toti reusesc sa aiba succes tine si de o oarecare ignoranta: a sti cum trebuie sa faci o prezentare orala este o abilitate care poate fi dezvoltata si perfectionata. povestind si explicînd. lasa sa se înteleaga ca ori nu este sigur pe ceea ce spune. Pauzele tactice sînt facute inainte de cuvintele sau ideile care merita subliniate. maxilarul. în functie de volumul plamînilor. ori pur si simplu are ceva de ascuns. atîtor actiuni comunicationale care construiesc sensuri prin manipularea diferitelor tipuri de contexte. E mai rapid si mai spectaculos. iar cele lungi marcheaza sfîrsitul frazelor. Gîndim în cuvinte si comunicam tot cu ajutorul cuvintelor. ei vor sa fie luati în consideratie. Uneori sîntem surprinsi de faptul ca parca ne place mai mult sa-i ascultam pe oameni vorbind. decît sa ne cufundam în lectura. Dincolo de calitatile vocii sta la pînda cuvîntul. cînd tot ce putem spera este ca interlocutorul nostru sa ia cuvîntul. de aducere aminte. sînt marimea încaperii. de pozitia corpului etc. antrenati. neclar sau bîlbîit nu pot fi banuiti de adoptarea vreunei strategii de comunicare. stimulati. Ritmul vorbirii este dat de derularea lenta (aproximativ 200 de silabe/minut) normala (în jur de 350 de silabe /minut) sau rapida (în jur de 500 de silabe/minut) a cuvintelor pronuntate. marimea publicului si zgomotele de fond. Dictia depinde de articularea corecta si completa a consoanelor si de enuntarea clara a vocalelor. Articularea este arta de a vorbi inteligibil si a emite sunete potrivite folosind buzele. binedispusi. Pauzele dintre cuvinte si fraze transmit indicii atît despre intentiile si atitudinile discursive ale vorbitorului. Exista si pauze datorate stînjenelii. e posibil sa nu stapînim bine accentul. Un bun vorbitor trebuie sa varieze viteza pronuntarii cuvintelor în functie de continutul si importanta generala a mesajului. Pauzele prea lungi pot obosi audienta. de modul în care ne controlam respiratia. Acesta este si motivul pentru care ne plictisim sa-i ascultam pe cei care nu-si dezlipesc privirile de pe foaia de hîrtie. cuvîntul ramîne ³expresia cea mai înalta a limbajului si este actul de identitate al speciei umane. altele nu vizeaza deloc interlocutorul ci necesitatea unui moment de meditatie. ori nu-i place ceea ce spune. Cei pe care natura nu i-a prea ajutat si vorbesc dintotdeauna îngaimat. Acesta se refera la pronuntarea mai intensa si pe un ton mai înalt a unei silabe dintr-un cuvînt sau a unui cuvînt dintr-un grup sintactic.stapîni deoarece ne ajuta sa dominam sau sa fim dominati.´37 Altfel spus. Uneori.´ Sustinerea unei prezentari orale este una din cerintele frecvente în facultati si colegii. cele scurte si bine plasate dau ascultatorului sentimentul de implicare activa. Desi uneori nu facem fata atîtor sensuri principale si secundare. . dar un vorbitor care de regula vorbeste raspicat si care dintr-o data devine neclar în anumite zone ale discursului sau. Accentul detine un rol important în shimbarea întelesului cuvintelor si inducerea de mesaje colaterale celui transmis prin cuvinte. ci modul lui de întrebuintare´ ne reaminteste ca ³singurul control empiric pe care îl avem asupra studiului limbii este ³întrebuintarea´ enunturilor în situatii cotidiene concrete. Elementele care nu tin neaparat de noi în corectia volumului vocii.

. · plasarea optima în spatiu a materialelor vizual. · evitarea grimaselor.Daca dorim ca publicul sa ne acorde atentie. trebuie sa avem în vedere si urmatoarele aspecte. sa ne urmareasca si sa ne simpatizeze. · expunerea pe un ton plictisit. · verificarea acusticii salii. · evitarea vulgaritatilor. · încadrarea în limita de timp impusa prezentarii. · crearea unei atmosfere destinse prin zîmbet. · evitarea glumelor nesarate însotite de un rîs zgomotos.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->