CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI

Prof. Dr. BIANCA BASANGIU

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Anatomia Fiziologia
organismelor vii. este ştiinţa biologică care studiază forma şi structura organismelor în ansamblu, precum şi a diferitelor parţi componente ale acestora. se ocupă cu studiul funcţiilor mecanice, fizice şi biochimice ale

ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN 1. Organizarea generală a corpului uman
Corpul uman este un tot unitar morfologic şi funcţional aflat în strânsă corelaţie cu mediul înconjurător. Ca orice organism, şi cel uman este alcătuit din unităţile fundamentale ale lumii vii celulele. Acestea alcătuiesc ţesuturi, iar prin asocierea lor, diferite tipuri de ţesuturi alcătuiesc organele. Organele pot fi asociate în sisteme sau aparate pentru îndeplinirea unei funcţii. Nivelele de organizare ale sistemului biologic uman CELULĂ  ŢESUT  ORGAN  SINTEM ŞI APARAT DE ORGANE  ORGANISM Organele sunt formate din grupări de celule şi ţesuturi care s-au diferenţiat în vederea îndeplinirii anumitor funcţii în organism. Organele nu funcţionează izolat în organism, ci în strânsă corelaţie unele cu altele. Pentru organele interne, se foloseşte curent termenul de viscere. Sistemele de organe sunt unităţi morfologice care îndeplinesc principalele funcţii ale organismului: de relaţie, de nutriţie şi de reproducere. Pentru funcţiile de relaţie • Sistemul nervos

1

motorii şi secretorii. Coordonează şi controlează creşterea şi dezvoltarea organismului. Este componenta pasivă a sistemului locomotor. Sistemul limfatic – are rol în imunitatea organismului. muşchiul inimii. El recepţionează. Realizează schimbul de gaze dintre organism şi mediu. Prin funcţia reflexă sistemul nervos contribuie la realizarea unităţii funcţionale a organismului şi a echilibrului dinamic dintre organism şi mediul înconjurător. Sistemul muscular – cuprinde muşchii scheletici. Sistemul osos – este format din totalitatea oaselor legate prin articulaţii. Pentru funcţiile de nutriţie • • • • • Sistemul digestiv Sistemul circulator Sistemul limfatic Sistemul respirator Sistemul excretor Sistemul digestiv – este format din tubul digestiv şi glandele anexe. Sistemul circulator – cuprinde inima şi vasele de sânge. Sistemul endocrin – este format din toate glandele endocrine. muşchii netezi. Principala sa funcţie este susţinerea şi protecţia corpului. interacţionează cu sistemul nervos adaptând şi integrând organismul în mediul de viaţă. Analizatorii – sisteme complexe şi unitare care au rolul de a recepţiona. Are rol în digestia şi absorbţia nutrimentelor şi în eliminarea reziduurilor neasimilabile. conduce şi transforma în senzaţii specifice excitaţiile primite din mediul extern sau intern. Dr. transmite şi integrează informaţiile primate din mediul extern sau intern. Este principalul sistem efector al organismului. al gazelor respiratorii şi al produşilor nefolositori sau toxici. Ei contribuie la realizarea integrării organismului în mediu şi la coordonarea funcţiilor organismului. pe baza cărora elaborează răspunsuri adecvate. Sistemul respirator – este reprezentat de plămâni şi de căile respiratorii. Reprezintă componenta active a sistemului locomotor. 2 . Este un sistem de transport al nutrimentelor.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. BIANCA BASANGIU • • • • Analizatorii Sistemul endocrin Sistemul osos Sistemul muscular Sistemul nervos – cuprinde totalitatea organelor nervoase formate din neuroni şi celule gliale.

CAP Neurocraniu (cutia craniană) GÂT Regiunea posterioară (nucală = ceafă) TRUNCHI Torace (conţine cavitatea toracică) Diafragma (separă cavitatea toracică de cea abdominală) Viscerocraniu (oasele feţei) Regiunile: anterioară. porţiunea lor liberă are trei segmente: coapsă. Prin producerea gameţilor şi a hormonilor sexuali. Capul conţine cea mai mare parte a sistemului nervos central şi cei mai importanţi analizatori. Trunchiul este format din torace. Segmentele corpului uman Corpul uman este alcătuit din următoarele părţi majore (tabel 1): Capul este alcătuit din partea craniană. asigură perpetuarea speciei.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. laterală. Dr. Segmentele corpului uman. sternocleidomastoidiană Abdomen (conţine cavitatea abdominală) Pelvis (conţine cavitatea pelviană) 3 Inferioare (se leagă de trunchi prin centura pelviană) MEMBRE Superioare (se leagă de trunchi prin centura scapulară) . antebraţ şi mână. care corespunde neurocraniului (cutia craniană). Membrele superioare se leagă de trunchi prin centura scapulară. În interiorul lor se găsesc cavităţile: toracică. abdominală şi pelviană. care adăpostesc viscerele. gambă şi picior. Gâtul realizează legătura dintre cap şi trunchi. Tabel 1. BIANCA BASANGIU Sistemul excretor (urinar) – este format din rinichi şi căi urinare şi are rol esenţial în menţinerea homeostazei organismului (homeostaza = proprietate a organismelor vii de a-şi menţine constantele fiziologice în condiţii diferite de mediu). porţiunea lor liberă are trei segmente: braţ. care corespunde viscerocraniului (faţa). Membrele inferioare se leagă de trunchi prin centura pelviană. Pentru funcţia de reproducere • Sistemul reproducător masculin sau feminin Sistemul reproducător masculin sau feminin – este format din gonade şi structuri anexe asociate funcţiei de reproducere. abdomen şi pelvis. şi partea facială.

anterioară (ventrală) şi posterioară (dorsală). Figura 1. Axe şi planuri ale corpului uman. Planurile (figura 1) • • • Planul sagital împarte corpul în două jumătăţi simetrice. deci în poziţie ortostatică. Corpul uman este un corp tridimensional (are lungime. Planul transversal împarte corpul în două părţi asimetrice. lăţime. BIANCA BASANGIU 2. Dr. este verticală la om şi are doi poli: superior (cranial) – corespunzător creştetului capului (vertex) şi inferior (caudal) localizat în planul poligonului de susţinere a corpului (suprafaţa tălpilor şi spaţiul dintre ele). construit după principiul simetriei bilaterale. având ca elemente de orientare şi referinţă trei axe şi trei planuri. • • Axa sagitală (anteroposterioară) este axa grosimii corpului. Axele (figura 1) • Axa longitudinală (verticală) corespunde înălţimii sau lungimii corpului. Planul frontal împarte corpul în două părţi asimetrice. 4 . Ea are doi poli: unul anterior şi altul posterior. Axa transversală corespunde lăţimii corpului. grosime). Este orizontal şi are un pol stâng şi altul drept. Axele şi planurile de orientare în organism Corpul uman este orientat vertical.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. stângă şi dreaptă. una superioară (cranială) şi una inferioară (caudală).

Inferior sau caudal . Volar sau palmar .în spatele unui plan frontal.(mai) apropiat de planul mediosagital. Posterior sau dorsal . Dr.doar pentru membre: (mai) depărtat de trunchi. Lateral .pentru formaţiunile din talpa piciorului.în faţa unui plan frontal. Distal .pentru formaţiunile palmei. Nomenclatură anatomică Termenii de direcţie şi de poziţie De obicei se folosesc în contexte relative (pentru a indica poziţia sau situarea una faţă de alta a unor elemente anatomice): • • • • • • • • • • Superior sau cranial .doar pentru membre: (mai) apropiat de trunchi.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Plantar .sub un plan orizontal.(mai) depărtat de planul mediosagital. Medial . Anterior sau frontal . BIANCA BASANGIU 3. Proximal .deasupra unui plan orizontal. 5 .

fiecare în grosimea medie de 25 Ǻ (Ǻ = angstrom. Iniţial toate celulele au formă globuloasă. cubice. Din punct de vedere biochimic.. Celula. 2.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. axonul neuronului poate depăşi 1 m. formând ţesuturi. cilindrice. în raport cu rolul lor fiziologic. stelate etc. spermatozoidul) sau în grup. nucleu. unul mijlociu şi unul intern. celula musculară striată poate avea lungimea de 1 mm – 12 cm. membrană celulară (plasmalemă). 1 Ǻ = 1. Majoritatea sunt microscopice. de ex. la periferia celulei.0 × 10-10 metrii). Celula poate exista singură (ovulul. funcţională şi genetică a tuturor organismelor vii. 3. BIANCA BASANGIU CELULA Generalităţi Celula – este unitatea de bază structurală. Dimensiunile celulelor variază de la un ţesut la altul. Figura 2. 1. 20 – 30 microni (1mm = 1. dar există şi celule de dimensiuni mai mari. ulterior devin fusiforme. Structura celulei În alcătuirea celulei distingem trei părţi componente principale (figura 2): 1. citoplasmă. straturile 6 ..000 microni). Forma celulelor este legată de funcţia lor. Ultrastructura membranei celulare arată o structură trilaminată (este formată din trei straturi) – un strat extern.Membrană celulară (numită şi plasmalemă) se formează prin diferenţierea citoplasmei. Dr.

Organitele celulare sunt de două tipuri: • • comune tuturor celulelor. Hialoplasma se află în stare fluidă (sol) sau semilichidă (gel). în funcţie de intensitatea proceselor metabolice care au loc în diferitele compartimente celulare. asigurarea transportul de substanţe sau transportul molecular. Dr. datorită repartiţiei inegale ale ionilor de Cl-. membrana celulară are permeabilitate selectivă. numită mişcare browniană (mediu de dispersie = mediu de împrăştiere. 7 . BIANCA BASANGIU extern şi intern sunt de natură proteică. menţine echilibru osmotic (presiune osmotică = diferenţa de presiune care există între o soluţie şi solventul ei). Citoplasma este mediul în care se desfăşoară principalele procese metabolice celulare. iar stratul mijlociu este lipidic (alcătuit din fosfolipide şi colesterol). mişcare browniană = tip de mişcare descoperit de Brown). -. Rolul membranei celulare: • • • • • • • • • • membrana celulară protejarea spaţiului celular. citoplasma este alcătuită din două componente: . stabilitatea şi plasticitatea formei celulei. pe cele două feţe ale celulei).citoplasma structurată reprezentată de organite celulare (structuri permanente) şi incluziuni citoplasmatice (structuri temporare). Na+. Citoplasma (numită şi citosol) este masa celulară care înconjură nucleul. participă în cadrul proceselor metabolice. Hialoplasma se prezintă ca un sistem coloidal eterogen în care mediul de dispersie este apa. este polarizată electric (negativ pe faţa internă şi pozitiv pe cea externă. specifice prezente numai în anumite celule.citoplasma fundamentală – nestructurată (hialoplasma). faza dispersată = substanţe ce se mişcă. ajuta la locomoţia (mişcarea) celulei. conferă forma. 2.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. asigură schimburile dintre celule şi mediul extern. asigurarea homeostazei (homeostaza = proprietatea organismelor vii de a-şi menţine constantele fiziologice în condiţii diferite de mediu). Din punct de vedere structural şi funcţional. K+. iar faza dispersată este reprezentată prin ansamblul de micelele organice aflate într-o continuă mişcare.

Lizozomii . uneori migrează către periferie (ex. celula adipoasă). Reticulul endoplasmatic (RE) . BIANCA BASANGIU Organitele celulare comune a.sunt organite specifice celulei nervoase.sunt formaţiuni sferice. o dată distrus. Nu se găseşte în celula nervoasă (neuron). multinucleate: fibra 8 . fie ataşaţi de reticulul endoplasmic rugos.sunt organite specifice celulei musculare.sunt formaţiuni sferice. de transport şi în producerea de membrane. Mitocondriile au material genetic propriu – ADN mitocondrial – care conţine informaţia genetică pentru sinteza enzimelor respiratorii. granule de melanină. Lizozomii sunt mai numeroşi în celulele secretoare şi în leucocite (globulele albe ale sângelui). Poate exista un singur nucleu (celule uninucleate). f. constituind rezerve metabolice): picături lipidice. fagocitoză). Incluziunile celulare sunt reprezentate de substanţe aflate temporar în citoplasmă (iau naştere în urma metabolismului celular. ce fac legătura între nucleu şi exteriorul celulei.se prezintă ca un sistem de canalicule intracitoplasmatice (în interiorul citoplasmei). formând criste pe care se prind enzime oxido-reducătoare cu rol în respiraţia celulară. Ribozomii (granulele lui Palade) . 3. sau mai mulţi (binucleate: hepatocitul = celulele ficatului.organite de formă sferică sau ovoidală. Organitele celulare specifice Neurofibrilele şi corpusculii Nissl . flagelii etc. săruri minerale etc. c. aceasta neputându-se divide. Nucleul este cel mai mare component al celulei. e. este prezent de obicei în centrul celulei. Aparatul Golgi . cu membrană dublă. cel rugos are ataşat pe suprafaţă lui ribozomi. d. Mitocondriile . Sunt fie liberi în citoplasmă. Miofibrilele . vitamine. una externă netedă şi alta internă ce se invaginează. Este mai dezvoltat în celulele secretoare. Centrozomul (centrul celular) . ca nişte vezicule.este situat în apropierea nucleului şi are funcţii legate de procesele de secreţie celulară.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Dr.este situat în apropierea nucleului şi are rol în formarea fusului de diviziune. cu rol în sinteza proteinelor specifice. glicogen. b. Există două varietăţi de reticul endoplasmatic: neted şi rugos. ce conţin enzime hidrolitice (enzimele hidrolitice = substanţe cu rol în digestie intracelulară. neuronul nu se mai reface. Ribozomii sunt constituiţi din ARN. Cilii.

Din punct de vedere structural nucleul este alcătuit dintr-un înveliş extern sau membrană nucleară dublă (prevăzută cu pori . Dr. ARN şi proteine din care. 9 .prin care se desfăşoară schimburile dintre nucleu şi citoplasmă) şi din carioplasma (nucleoplasma). formate din granulaţii fine de cromatină (o nucleoproteină) care conţine ADN. se formează cromozomii. trombocite).CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. sau poate lipsi (anucleate: hematia = eritrocit = globula roşie din sânge. Carioplasma este alcătuită dintr-o reţea de filamente subţiri. la începutul diviziunii celulare. Nucleul conţine unul sau mai mulţi nucleoli bogaţi în ARN. BIANCA BASANGIU musculară striată).

pseudostratificate şi pluristratificate. hrănirea lor fiind asigurată din ţesutul conjunctiv. se întâlnesc în bronhiole şi canalele de secreţie ale glandelor. principalele organe cavitare. conjunctiv. formă şi care îndeplinesc aceleaşi funcţii. deci nu se poate hrăni singur. pericard. pleura. căi genitale şi căi urinare). pleură. epitelii glandulare şi epitelii senzoriale. epiteliile se clasifică în: epitelii de acoperire. Ţesutul epitelial de acoperire Sunt principalele forme de ţesut epitelial. Ele acoperă organismul la exterior şi căptuşesc. prin intermediul membranei bazale. Din punct de vedere funcţional. vase sangvine şi limfatice. Aceste epitelii formează „marginea în perie” având pe 10 . Ţesutul epitelial NU ESTE VASCULARIZAT. Membrană bazală separă ţesutul epitelial de ţesutul conjunctiv . prin difuziune. *** celulele epiteliale au capacităţi regenerative remarcabile. Se clasifică în epitelii: unistratificate. care prezintă aceeaşi origine. cilindrice simple. 1. pericardul şi peritoneul. căptuşesc cavităţile închise (inimă. ***ţesut conjunctiv: rol trofic Epiteliile formează epiderma la contactul cu mediul extern. Principalele tipuri de ţesuturi sunt: epitelial. muscular şi nervos. ŢESUTUL EPITELIAL Ţesutul epitelial – este alcătuit din celule aşezate pe unul sau mai multe straturi. la interior. cubice simple. căi aeriene. căptuşesc cavităţile care comunică cu exteriorul (tub digestiv. formează epiteliul mucoasei tubului digestiv de la stomac la rect şi al mucoasei trompelor uterine. formează parenchimul glandelor şi receptorii analizatorilor.care se găseşte sub cel epitelial. structură. peritoneu). intră în alcătuirea tunicii interne a vaselor sanguine. Epiteliile unistratificate – se clasifică după forma celulelor dispuse într-un singur strat pe membrana bazală: • • • pavimentoase simple (au celulele turtite şi aşezate într-un singur strat).CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Dr. Stratul de la bază este aşezat pe o membrană bazală. BIANCA BASANGIU ŢESUTURILE Ţesutul – este format dintr-o grupare de celule strâns unite între ele.

glandele gastrice. timusul etc.care îşi varsă produşii de secreţie prin canale la exteriorul organismului (glandele sudoripare. alveole. Prezintă canal excretor.ale căror produşi de secreţie. ale căror nuclei se află la înălţimi diferite. Epiteliile pluristratificate – se clasifică după forma celulelor superficiale: • • • pavimentoase stratificate cheratinizate (numele este dat de forma celulelor din stratul pavimentoase stratificate necheratinizate. esofagiene. BIANCA BASANGIU suprafaţa lor cili şi microvili. glandele sebacee) sau în tubul digestiv (glandele salivare. specializate şi adaptate pentru recepţionarea stimulilor) şi celule de susţinere (cu rol protector). 11 . intră în structura epiteliului mucoasei bucale şi cilindrice stratificate. 3. iar celulele secretoare sunt în contact direct cu capilarele sangvine (hipofiza. Dr. Pe membrana bazală au un singur strat de celule de înălţimi variate. ureterelor şi al vezicii urinare. ovarele). Nu au canal excretor. Epiteliile senzoriale Sunt constituite din celule receptoare (celule epiteliale senzoriale diferenţiate. • Glande mixte . glandele intestinale). intră în structura epidermei. epiteliul Epiteliu pseudostratificat – este un epiteliu unistratificat. aceste epitelii formează glandele. superficial. Epiteliul secretor este dispus sub formă de tubuli sau acini. Împreună cu ţesutul conjunctiv (stroma). se varsă direct în sânge.). epifiza. Ţesutul epitelial glandular Acestea sunt constituite din celule epiteliale care au proprietatea de a elabora produşi de secreţie specifici şi care formează parenchimul glandular. mărindu-se foarte mult suprafaţa de absorbţie (se întâlneşte mai ales la nivelul vilozităţilor intestinale). vase de sânge şi fibre nervoase. Epiteliile senzoriale intră în structura segmentelor periferice ale analizatorilor. sunt formate din foliculi. 2. intră în structura canalelor excretoare ale glandelor salivare. tiroida.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. testiculele. cordoane sau insule celulare înconjurate de vase de sânge. numiţi hormoni. Se descriu următoarele tipuri de glande: • Glande exocrine . dând impresia de falsă stratificare („pseudon” = fals). turtite de data asta). Se întâlneşte în structura epiteliului traheei şi al bronhiilor mari. îşi varsă produşii şi la exteriorul corpului dar şi în sânge (pancreasul.cu funcţie exocrină şi endocrină. • Glande endocrine .

rol în depozitarea grăsimilor (rol trofic. Se găseşte la nivelul fasciilor care învelesc muşchii. • ţesutul conjunctiv fibros .conţine multe fibre elastice (de elastină) anastomozate în reţea (unite). Se găseşte sub tegument.este format din fibre de reticulină dispuse sub formă de reţea în ochiurile căreia se află substanţa fundamentală şi celulele de origine ale elementelor figurate ale sângelui.este alcătuit din celule globuloase care au acumulat grăsime şi au împins nucleul spre periferia celulei. fibre conjunctive şi substanţă fundamentală. Ţesuturile conjunctive moi • ţesutul conjunctiv lax . Celulele tinere se impregnează cu condrina şi se transformă în condrocite . • ţesutul conjunctiv adipos (gras) . de susţinere şi de apărare. Dr. puţină substanţă fundamentală şi puţine celule conjunctive. • ţesutul conjunctiv reticulat . • ţesutul conjunctiv elastic . fibre conjunctive (de colagen. Este cel mai răspândit dintre ţesuturile conjunctive. Constituie izolantul termic al corpului.formează cartilajele ce asigură rezistenţa mecanică şi elasticitatea organismului.celulele mature. Componentele sale sunt uniform răspândite şi în proporţii egale. BIANCA BASANGIU ŢESUTUL CONJUNCTIV Ţesutul conjunctiv – asigură rezistenţa organismului. Se găseşte în măduva hematogenă (măduva roşie din oase) şi ganglionii limfatici. semidure şi dure.conţine proporţii aproximativ egale de celule conjunctive. în jurul unor organe (globi oculari. rinichi). Ţesutul conjunctiv semidur este alcătuit din celule cartilaginoase tinere numite condroblaste. Are rol mecanic.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. hrănitor). ficat). reticulină. elastină) şi substanţă fundamentală. Formează tunica medie a arterelor mari şi a venelor (*** corzile vocale). Condroblastele secretă substanţa fundamentală numită condrină (condrină = amestec de substanţe organice impregnate cu săruri de Na şi Ca). a tendoanelor. a ligamentelor şi în diferite capsule ce învelesc organele interne (rinichi. Are rol trofic.conţine fibre de colagen şi fibre elastice. Ţesutul conjunctiv este alcătuit din: celule conjunctive. Predomină fibrele elastice. printre care se află substanţă fundamentală şi puţine celule conjunctive. sferice sau ovale. 12 . intervine în apărarea organismului etc. După consistenţa substanţei fundamentale se deosebesc trei tipuri de ţesuturi conjunctive: moi. Ţesutul conjunctiv semidur (cartilaginos) .

• ţesutul osos spongios . Celulele osoase mature . cartilajele articulare. Acest tip de ţesut NU ESTE VASCULARIZAT. ţesutul cartilaginos fibros . Acest ţesut se găseşte în interiorul epifizelor oaselor lungi şi în interiorul oaselor scurte şi late. impregnată cu săruri de calciu şi fosfor. Fibrele sunt de colagen. Celulele osoase tinere osteoblastele. costale. Un tip deosebit de celule osose îl constituie osteoclastelor . Unitatea morfologică şi funcţională a osului compact 13 . BIANCA BASANGIU Condrocitele sunt adăpostite. Există trei tipuri de ţesuturi conjunctive (în funcţie de cantitatea de substanţă fundamentală şi tipul de fibre): hialin. • ţesutul cartilaginos hialin .celule gigantice.intră în alcătuirea oaselor. Printre celule se găsesc fibre de colagen şi fibre elastice într-o împletitură densă. ce asigură funcţia de susţinere şi rezistenţă a organismului. Ţesutul conjunctiv dur (osos) . în nişte cavităţi numite condroplaste.areole. Intră în structura meniscurilor articulare şi discurilor intervertebrale. care delimitează cavităţi de diferite mărimi .CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof.osteocitele (***stadiul final al maturizării osteoblastelor. laringeale. secretă substanţa fundamentală. care nu se mai divid). sunt situate în cavităţi ale substanţei fundamentale numite osteoplaste (***comunică cu lacunele vecine prin canalicule).predomină fibrele elastice. cu rol în remanierea osoasă (îndeplineşte funcţia de distrugere şi limitare a formării ţesutul osos. Există două tipuri de ţesut osos: spongios şi compact. Dr. • ţesutul osos compact . în funcţie de necesităţile fiziologice). Ţesutul conjunctiv dur are în substanţa fundamentală .(figura 3) formează peretele diafizei oaselor lungi şi lamele superficiale ale oaselor scurte şi late. multinucleate.cu fibre fine. bronşice.oseină.predomină fibrele de colagen. Areolele comunică între ele şi conţin măduva hematogenă (măduva osoasă roşie). Formează epiglota (membran situată în partea superioară a laringelui) şi pavilionul urechii. traheale. sunt celule diferenţiate. Nutriţia lui se realizează din ţesutul conjunctiv care îl înconjoară (pericondru = membrană de ţesut conjunctiv care acoperă un cartilaj). substanţa fundamentală fiind omogenă. Formează scheletul embrionului. elastic şi fibros.(figura 3) este format din lamele osoase diferit aşezate denumite trabecule. • • ţesutul cartilaginos elastic . în substanţa fundamentală. Acestea dau osului spongios aspectul de burete.

alcătuit din canale haversiene în jurul cărora se dispun 5 – 30 de lamele osoase concentrice între care se găsesc osteoplastele cu osteocite.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. *** canalele Havers conţin ţesut conjunctiv şi vase de sânge. periost vase sangvine 14 . Dr.osteonul sau sistemul haversian. Canale Havers Figura 3. în jurul canalului Havers substanţa osoasă este dispusă sub forma unor lamele osoase concentrice. Secţiune longitudinală prin os. BIANCA BASANGIU este osteonul (sistemul haversian). iar între lamele sau în grosimea lor se găsesc osteoplastele cu osteocite. Un canal Havers formează împreună cu lamelele din jur şi osteocitele în osteoplaste .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful