CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI

Prof. Dr. BIANCA BASANGIU

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Anatomia Fiziologia
organismelor vii. este ştiinţa biologică care studiază forma şi structura organismelor în ansamblu, precum şi a diferitelor parţi componente ale acestora. se ocupă cu studiul funcţiilor mecanice, fizice şi biochimice ale

ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN 1. Organizarea generală a corpului uman
Corpul uman este un tot unitar morfologic şi funcţional aflat în strânsă corelaţie cu mediul înconjurător. Ca orice organism, şi cel uman este alcătuit din unităţile fundamentale ale lumii vii celulele. Acestea alcătuiesc ţesuturi, iar prin asocierea lor, diferite tipuri de ţesuturi alcătuiesc organele. Organele pot fi asociate în sisteme sau aparate pentru îndeplinirea unei funcţii. Nivelele de organizare ale sistemului biologic uman CELULĂ  ŢESUT  ORGAN  SINTEM ŞI APARAT DE ORGANE  ORGANISM Organele sunt formate din grupări de celule şi ţesuturi care s-au diferenţiat în vederea îndeplinirii anumitor funcţii în organism. Organele nu funcţionează izolat în organism, ci în strânsă corelaţie unele cu altele. Pentru organele interne, se foloseşte curent termenul de viscere. Sistemele de organe sunt unităţi morfologice care îndeplinesc principalele funcţii ale organismului: de relaţie, de nutriţie şi de reproducere. Pentru funcţiile de relaţie • Sistemul nervos

1

muşchii netezi. Coordonează şi controlează creşterea şi dezvoltarea organismului. Sistemul limfatic – are rol în imunitatea organismului. Sistemul circulator – cuprinde inima şi vasele de sânge. conduce şi transforma în senzaţii specifice excitaţiile primite din mediul extern sau intern. muşchiul inimii. Este un sistem de transport al nutrimentelor. transmite şi integrează informaţiile primate din mediul extern sau intern. Este componenta pasivă a sistemului locomotor. Ei contribuie la realizarea integrării organismului în mediu şi la coordonarea funcţiilor organismului. Reprezintă componenta active a sistemului locomotor. Dr. El recepţionează. Prin funcţia reflexă sistemul nervos contribuie la realizarea unităţii funcţionale a organismului şi a echilibrului dinamic dintre organism şi mediul înconjurător. pe baza cărora elaborează răspunsuri adecvate. Are rol în digestia şi absorbţia nutrimentelor şi în eliminarea reziduurilor neasimilabile. Pentru funcţiile de nutriţie • • • • • Sistemul digestiv Sistemul circulator Sistemul limfatic Sistemul respirator Sistemul excretor Sistemul digestiv – este format din tubul digestiv şi glandele anexe. Principala sa funcţie este susţinerea şi protecţia corpului.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Sistemul osos – este format din totalitatea oaselor legate prin articulaţii. al gazelor respiratorii şi al produşilor nefolositori sau toxici. Realizează schimbul de gaze dintre organism şi mediu. Este principalul sistem efector al organismului. motorii şi secretorii. Sistemul respirator – este reprezentat de plămâni şi de căile respiratorii. Sistemul endocrin – este format din toate glandele endocrine. BIANCA BASANGIU • • • • Analizatorii Sistemul endocrin Sistemul osos Sistemul muscular Sistemul nervos – cuprinde totalitatea organelor nervoase formate din neuroni şi celule gliale. 2 . Sistemul muscular – cuprinde muşchii scheletici. Analizatorii – sisteme complexe şi unitare care au rolul de a recepţiona. interacţionează cu sistemul nervos adaptând şi integrând organismul în mediul de viaţă.

gambă şi picior. şi partea facială. porţiunea lor liberă are trei segmente: coapsă.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. abdominală şi pelviană. care adăpostesc viscerele. asigură perpetuarea speciei. BIANCA BASANGIU Sistemul excretor (urinar) – este format din rinichi şi căi urinare şi are rol esenţial în menţinerea homeostazei organismului (homeostaza = proprietate a organismelor vii de a-şi menţine constantele fiziologice în condiţii diferite de mediu). Membrele superioare se leagă de trunchi prin centura scapulară. Pentru funcţia de reproducere • Sistemul reproducător masculin sau feminin Sistemul reproducător masculin sau feminin – este format din gonade şi structuri anexe asociate funcţiei de reproducere. Trunchiul este format din torace. laterală. sternocleidomastoidiană Abdomen (conţine cavitatea abdominală) Pelvis (conţine cavitatea pelviană) 3 Inferioare (se leagă de trunchi prin centura pelviană) MEMBRE Superioare (se leagă de trunchi prin centura scapulară) . abdomen şi pelvis. Prin producerea gameţilor şi a hormonilor sexuali. care corespunde neurocraniului (cutia craniană). Tabel 1. antebraţ şi mână. Dr. Segmentele corpului uman Corpul uman este alcătuit din următoarele părţi majore (tabel 1): Capul este alcătuit din partea craniană. Gâtul realizează legătura dintre cap şi trunchi. porţiunea lor liberă are trei segmente: braţ. CAP Neurocraniu (cutia craniană) GÂT Regiunea posterioară (nucală = ceafă) TRUNCHI Torace (conţine cavitatea toracică) Diafragma (separă cavitatea toracică de cea abdominală) Viscerocraniu (oasele feţei) Regiunile: anterioară. Segmentele corpului uman. Membrele inferioare se leagă de trunchi prin centura pelviană. Capul conţine cea mai mare parte a sistemului nervos central şi cei mai importanţi analizatori. care corespunde viscerocraniului (faţa). În interiorul lor se găsesc cavităţile: toracică.

având ca elemente de orientare şi referinţă trei axe şi trei planuri. grosime). Axa transversală corespunde lăţimii corpului. anterioară (ventrală) şi posterioară (dorsală). Axe şi planuri ale corpului uman.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Corpul uman este un corp tridimensional (are lungime. este verticală la om şi are doi poli: superior (cranial) – corespunzător creştetului capului (vertex) şi inferior (caudal) localizat în planul poligonului de susţinere a corpului (suprafaţa tălpilor şi spaţiul dintre ele). Planul frontal împarte corpul în două părţi asimetrice. Planul transversal împarte corpul în două părţi asimetrice. Planurile (figura 1) • • • Planul sagital împarte corpul în două jumătăţi simetrice. una superioară (cranială) şi una inferioară (caudală). BIANCA BASANGIU 2. lăţime. Ea are doi poli: unul anterior şi altul posterior. Axele şi planurile de orientare în organism Corpul uman este orientat vertical. Figura 1. Este orizontal şi are un pol stâng şi altul drept. Axele (figura 1) • Axa longitudinală (verticală) corespunde înălţimii sau lungimii corpului. 4 . Dr. deci în poziţie ortostatică. construit după principiul simetriei bilaterale. stângă şi dreaptă. • • Axa sagitală (anteroposterioară) este axa grosimii corpului.

Distal .în faţa unui plan frontal.pentru formaţiunile palmei.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Posterior sau dorsal .deasupra unui plan orizontal. Dr. Plantar .(mai) depărtat de planul mediosagital. Proximal .doar pentru membre: (mai) apropiat de trunchi. Nomenclatură anatomică Termenii de direcţie şi de poziţie De obicei se folosesc în contexte relative (pentru a indica poziţia sau situarea una faţă de alta a unor elemente anatomice): • • • • • • • • • • Superior sau cranial .sub un plan orizontal. BIANCA BASANGIU 3.în spatele unui plan frontal. Inferior sau caudal .(mai) apropiat de planul mediosagital. Volar sau palmar . Lateral . 5 . Medial .doar pentru membre: (mai) depărtat de trunchi.pentru formaţiunile din talpa piciorului. Anterior sau frontal .

0 × 10-10 metrii). funcţională şi genetică a tuturor organismelor vii..CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Forma celulelor este legată de funcţia lor. dar există şi celule de dimensiuni mai mari. celula musculară striată poate avea lungimea de 1 mm – 12 cm. ulterior devin fusiforme. cubice. Structura celulei În alcătuirea celulei distingem trei părţi componente principale (figura 2): 1. straturile 6 . Majoritatea sunt microscopice. unul mijlociu şi unul intern. Dimensiunile celulelor variază de la un ţesut la altul.. 1 Ǻ = 1. Celula poate exista singură (ovulul. 1. spermatozoidul) sau în grup. 3.Membrană celulară (numită şi plasmalemă) se formează prin diferenţierea citoplasmei. Figura 2. Ultrastructura membranei celulare arată o structură trilaminată (este formată din trei straturi) – un strat extern. Din punct de vedere biochimic. BIANCA BASANGIU CELULA Generalităţi Celula – este unitatea de bază structurală. Dr. de ex. 2. fiecare în grosimea medie de 25 Ǻ (Ǻ = angstrom. Iniţial toate celulele au formă globuloasă. axonul neuronului poate depăşi 1 m. 20 – 30 microni (1mm = 1. nucleu. stelate etc. Celula. în raport cu rolul lor fiziologic. formând ţesuturi. membrană celulară (plasmalemă). la periferia celulei.000 microni). cilindrice. citoplasmă.

K+. iar stratul mijlociu este lipidic (alcătuit din fosfolipide şi colesterol). Hialoplasma se află în stare fluidă (sol) sau semilichidă (gel). participă în cadrul proceselor metabolice. citoplasma este alcătuită din două componente: . Organitele celulare sunt de două tipuri: • • comune tuturor celulelor. numită mişcare browniană (mediu de dispersie = mediu de împrăştiere. pe cele două feţe ale celulei). Hialoplasma se prezintă ca un sistem coloidal eterogen în care mediul de dispersie este apa. Citoplasma (numită şi citosol) este masa celulară care înconjură nucleul.citoplasma fundamentală – nestructurată (hialoplasma).CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. în funcţie de intensitatea proceselor metabolice care au loc în diferitele compartimente celulare. ajuta la locomoţia (mişcarea) celulei. asigurarea homeostazei (homeostaza = proprietatea organismelor vii de a-şi menţine constantele fiziologice în condiţii diferite de mediu). datorită repartiţiei inegale ale ionilor de Cl-. specifice prezente numai în anumite celule. stabilitatea şi plasticitatea formei celulei. asigură schimburile dintre celule şi mediul extern. este polarizată electric (negativ pe faţa internă şi pozitiv pe cea externă. mişcare browniană = tip de mişcare descoperit de Brown). faza dispersată = substanţe ce se mişcă. asigurarea transportul de substanţe sau transportul molecular. -. conferă forma. Din punct de vedere structural şi funcţional. BIANCA BASANGIU extern şi intern sunt de natură proteică. iar faza dispersată este reprezentată prin ansamblul de micelele organice aflate într-o continuă mişcare. Dr.citoplasma structurată reprezentată de organite celulare (structuri permanente) şi incluziuni citoplasmatice (structuri temporare). 7 . Citoplasma este mediul în care se desfăşoară principalele procese metabolice celulare. 2. membrana celulară are permeabilitate selectivă. Rolul membranei celulare: • • • • • • • • • • membrana celulară protejarea spaţiului celular. menţine echilibru osmotic (presiune osmotică = diferenţa de presiune care există între o soluţie şi solventul ei). Na+.

fie ataşaţi de reticulul endoplasmic rugos. Reticulul endoplasmatic (RE) . sau mai mulţi (binucleate: hepatocitul = celulele ficatului. ca nişte vezicule. Lizozomii . ce fac legătura între nucleu şi exteriorul celulei. vitamine. Poate exista un singur nucleu (celule uninucleate). Aparatul Golgi . multinucleate: fibra 8 . de transport şi în producerea de membrane. constituind rezerve metabolice): picături lipidice. Este mai dezvoltat în celulele secretoare. uneori migrează către periferie (ex. Nu se găseşte în celula nervoasă (neuron). flagelii etc.sunt formaţiuni sferice. Ribozomii sunt constituiţi din ARN. cu rol în sinteza proteinelor specifice. Ribozomii (granulele lui Palade) . Lizozomii sunt mai numeroşi în celulele secretoare şi în leucocite (globulele albe ale sângelui). celula adipoasă). aceasta neputându-se divide. este prezent de obicei în centrul celulei.se prezintă ca un sistem de canalicule intracitoplasmatice (în interiorul citoplasmei).sunt organite specifice celulei nervoase.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof.sunt formaţiuni sferice. f. glicogen. Cilii. neuronul nu se mai reface. BIANCA BASANGIU Organitele celulare comune a. Miofibrilele . b.este situat în apropierea nucleului şi are rol în formarea fusului de diviziune. d.este situat în apropierea nucleului şi are funcţii legate de procesele de secreţie celulară. Dr. Sunt fie liberi în citoplasmă.sunt organite specifice celulei musculare. 3. cel rugos are ataşat pe suprafaţă lui ribozomi. ce conţin enzime hidrolitice (enzimele hidrolitice = substanţe cu rol în digestie intracelulară. o dată distrus. Mitocondriile au material genetic propriu – ADN mitocondrial – care conţine informaţia genetică pentru sinteza enzimelor respiratorii. cu membrană dublă. e. c. Incluziunile celulare sunt reprezentate de substanţe aflate temporar în citoplasmă (iau naştere în urma metabolismului celular. granule de melanină. una externă netedă şi alta internă ce se invaginează.organite de formă sferică sau ovoidală. formând criste pe care se prind enzime oxido-reducătoare cu rol în respiraţia celulară. săruri minerale etc. Organitele celulare specifice Neurofibrilele şi corpusculii Nissl . Nucleul este cel mai mare component al celulei. Centrozomul (centrul celular) . Mitocondriile . fagocitoză). Există două varietăţi de reticul endoplasmatic: neted şi rugos.

Dr. la începutul diviziunii celulare. BIANCA BASANGIU musculară striată). sau poate lipsi (anucleate: hematia = eritrocit = globula roşie din sânge. Carioplasma este alcătuită dintr-o reţea de filamente subţiri. Din punct de vedere structural nucleul este alcătuit dintr-un înveliş extern sau membrană nucleară dublă (prevăzută cu pori . trombocite). Nucleul conţine unul sau mai mulţi nucleoli bogaţi în ARN.prin care se desfăşoară schimburile dintre nucleu şi citoplasmă) şi din carioplasma (nucleoplasma).CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. formate din granulaţii fine de cromatină (o nucleoproteină) care conţine ADN. se formează cromozomii. 9 . ARN şi proteine din care.

ŢESUTUL EPITELIAL Ţesutul epitelial – este alcătuit din celule aşezate pe unul sau mai multe straturi. epiteliile se clasifică în: epitelii de acoperire. se întâlnesc în bronhiole şi canalele de secreţie ale glandelor. pleura. deci nu se poate hrăni singur. formează epiteliul mucoasei tubului digestiv de la stomac la rect şi al mucoasei trompelor uterine. muscular şi nervos. epitelii glandulare şi epitelii senzoriale. BIANCA BASANGIU ŢESUTURILE Ţesutul – este format dintr-o grupare de celule strâns unite între ele. Ţesutul epitelial NU ESTE VASCULARIZAT. structură. Membrană bazală separă ţesutul epitelial de ţesutul conjunctiv . pleură. Stratul de la bază este aşezat pe o membrană bazală. pericardul şi peritoneul. Epiteliile unistratificate – se clasifică după forma celulelor dispuse într-un singur strat pe membrana bazală: • • • pavimentoase simple (au celulele turtite şi aşezate într-un singur strat). căi genitale şi căi urinare). conjunctiv. la interior. hrănirea lor fiind asigurată din ţesutul conjunctiv.care se găseşte sub cel epitelial. Ţesutul epitelial de acoperire Sunt principalele forme de ţesut epitelial. principalele organe cavitare. Din punct de vedere funcţional. Dr. Ele acoperă organismul la exterior şi căptuşesc. căptuşesc cavităţile închise (inimă. Principalele tipuri de ţesuturi sunt: epitelial. formează parenchimul glandelor şi receptorii analizatorilor. peritoneu). Se clasifică în epitelii: unistratificate.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. prin difuziune. prin intermediul membranei bazale. intră în alcătuirea tunicii interne a vaselor sanguine. *** celulele epiteliale au capacităţi regenerative remarcabile. căi aeriene. care prezintă aceeaşi origine. formă şi care îndeplinesc aceleaşi funcţii. ***ţesut conjunctiv: rol trofic Epiteliile formează epiderma la contactul cu mediul extern. 1. cubice simple. cilindrice simple. căptuşesc cavităţile care comunică cu exteriorul (tub digestiv. vase sangvine şi limfatice. pseudostratificate şi pluristratificate. Aceste epitelii formează „marginea în perie” având pe 10 . pericard.

Epiteliile senzoriale Sunt constituite din celule receptoare (celule epiteliale senzoriale diferenţiate. Epiteliul secretor este dispus sub formă de tubuli sau acini. îşi varsă produşii şi la exteriorul corpului dar şi în sânge (pancreasul. aceste epitelii formează glandele. alveole. Se descriu următoarele tipuri de glande: • Glande exocrine . intră în structura epidermei. glandele sebacee) sau în tubul digestiv (glandele salivare. BIANCA BASANGIU suprafaţa lor cili şi microvili. numiţi hormoni. iar celulele secretoare sunt în contact direct cu capilarele sangvine (hipofiza. ureterelor şi al vezicii urinare. se varsă direct în sânge. specializate şi adaptate pentru recepţionarea stimulilor) şi celule de susţinere (cu rol protector). • Glande endocrine . 3.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Pe membrana bazală au un singur strat de celule de înălţimi variate.). superficial. • Glande mixte . Se întâlneşte în structura epiteliului traheei şi al bronhiilor mari. glandele intestinale). vase de sânge şi fibre nervoase. Prezintă canal excretor. Epiteliile senzoriale intră în structura segmentelor periferice ale analizatorilor. mărindu-se foarte mult suprafaţa de absorbţie (se întâlneşte mai ales la nivelul vilozităţilor intestinale). 11 . sunt formate din foliculi. Epiteliile pluristratificate – se clasifică după forma celulelor superficiale: • • • pavimentoase stratificate cheratinizate (numele este dat de forma celulelor din stratul pavimentoase stratificate necheratinizate.ale căror produşi de secreţie.cu funcţie exocrină şi endocrină. ale căror nuclei se află la înălţimi diferite. Împreună cu ţesutul conjunctiv (stroma). tiroida. Ţesutul epitelial glandular Acestea sunt constituite din celule epiteliale care au proprietatea de a elabora produşi de secreţie specifici şi care formează parenchimul glandular. Dr. ovarele). turtite de data asta). intră în structura epiteliului mucoasei bucale şi cilindrice stratificate. testiculele. Nu au canal excretor. esofagiene.care îşi varsă produşii de secreţie prin canale la exteriorul organismului (glandele sudoripare. dând impresia de falsă stratificare („pseudon” = fals). timusul etc. intră în structura canalelor excretoare ale glandelor salivare. epifiza. epiteliul Epiteliu pseudostratificat – este un epiteliu unistratificat. 2. cordoane sau insule celulare înconjurate de vase de sânge. glandele gastrice.

a tendoanelor.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. hrănitor). fibre conjunctive (de colagen. 12 . ficat). puţină substanţă fundamentală şi puţine celule conjunctive. • ţesutul conjunctiv reticulat . Predomină fibrele elastice. reticulină. printre care se află substanţă fundamentală şi puţine celule conjunctive. Se găseşte la nivelul fasciilor care învelesc muşchii. fibre conjunctive şi substanţă fundamentală. BIANCA BASANGIU ŢESUTUL CONJUNCTIV Ţesutul conjunctiv – asigură rezistenţa organismului. Are rol mecanic. Constituie izolantul termic al corpului. Se găseşte în măduva hematogenă (măduva roşie din oase) şi ganglionii limfatici. elastină) şi substanţă fundamentală. rinichi).este format din fibre de reticulină dispuse sub formă de reţea în ochiurile căreia se află substanţa fundamentală şi celulele de origine ale elementelor figurate ale sângelui. sferice sau ovale. După consistenţa substanţei fundamentale se deosebesc trei tipuri de ţesuturi conjunctive: moi. • ţesutul conjunctiv elastic . • ţesutul conjunctiv fibros .conţine multe fibre elastice (de elastină) anastomozate în reţea (unite). Este cel mai răspândit dintre ţesuturile conjunctive. Ţesutul conjunctiv semidur (cartilaginos) . Ţesutul conjunctiv este alcătuit din: celule conjunctive. Celulele tinere se impregnează cu condrina şi se transformă în condrocite .formează cartilajele ce asigură rezistenţa mecanică şi elasticitatea organismului. semidure şi dure. Condroblastele secretă substanţa fundamentală numită condrină (condrină = amestec de substanţe organice impregnate cu săruri de Na şi Ca). Formează tunica medie a arterelor mari şi a venelor (*** corzile vocale).celulele mature. a ligamentelor şi în diferite capsule ce învelesc organele interne (rinichi. intervine în apărarea organismului etc. • ţesutul conjunctiv adipos (gras) . Componentele sale sunt uniform răspândite şi în proporţii egale.este alcătuit din celule globuloase care au acumulat grăsime şi au împins nucleul spre periferia celulei. în jurul unor organe (globi oculari. Ţesuturile conjunctive moi • ţesutul conjunctiv lax .conţine fibre de colagen şi fibre elastice. de susţinere şi de apărare. Dr.conţine proporţii aproximativ egale de celule conjunctive. rol în depozitarea grăsimilor (rol trofic. Se găseşte sub tegument. Ţesutul conjunctiv semidur este alcătuit din celule cartilaginoase tinere numite condroblaste. Are rol trofic.

substanţa fundamentală fiind omogenă. • ţesutul osos compact .intră în alcătuirea oaselor. în funcţie de necesităţile fiziologice). Există două tipuri de ţesut osos: spongios şi compact. Ţesutul conjunctiv dur are în substanţa fundamentală .(figura 3) este format din lamele osoase diferit aşezate denumite trabecule. • • ţesutul cartilaginos elastic . laringeale. • ţesutul osos spongios . sunt situate în cavităţi ale substanţei fundamentale numite osteoplaste (***comunică cu lacunele vecine prin canalicule). Celulele osoase mature . • ţesutul cartilaginos hialin . Dr. bronşice. Printre celule se găsesc fibre de colagen şi fibre elastice într-o împletitură densă.predomină fibrele elastice. Celulele osoase tinere osteoblastele. traheale. secretă substanţa fundamentală. costale. multinucleate.osteocitele (***stadiul final al maturizării osteoblastelor. Unitatea morfologică şi funcţională a osului compact 13 .celule gigantice.(figura 3) formează peretele diafizei oaselor lungi şi lamele superficiale ale oaselor scurte şi late. ce asigură funcţia de susţinere şi rezistenţă a organismului. Nutriţia lui se realizează din ţesutul conjunctiv care îl înconjoară (pericondru = membrană de ţesut conjunctiv care acoperă un cartilaj).oseină. elastic şi fibros. Un tip deosebit de celule osose îl constituie osteoclastelor .CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof.predomină fibrele de colagen.cu fibre fine. cu rol în remanierea osoasă (îndeplineşte funcţia de distrugere şi limitare a formării ţesutul osos. Acest tip de ţesut NU ESTE VASCULARIZAT. în substanţa fundamentală. Acestea dau osului spongios aspectul de burete.areole. Acest ţesut se găseşte în interiorul epifizelor oaselor lungi şi în interiorul oaselor scurte şi late. ţesutul cartilaginos fibros . Areolele comunică între ele şi conţin măduva hematogenă (măduva osoasă roşie). Fibrele sunt de colagen. Formează scheletul embrionului. impregnată cu săruri de calciu şi fosfor. Intră în structura meniscurilor articulare şi discurilor intervertebrale. Formează epiglota (membran situată în partea superioară a laringelui) şi pavilionul urechii. care delimitează cavităţi de diferite mărimi . în nişte cavităţi numite condroplaste. cartilajele articulare. Există trei tipuri de ţesuturi conjunctive (în funcţie de cantitatea de substanţă fundamentală şi tipul de fibre): hialin. Ţesutul conjunctiv dur (osos) . sunt celule diferenţiate. care nu se mai divid). BIANCA BASANGIU Condrocitele sunt adăpostite.

osteonul sau sistemul haversian. Un canal Havers formează împreună cu lamelele din jur şi osteocitele în osteoplaste . periost vase sangvine 14 . Canale Havers Figura 3.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. în jurul canalului Havers substanţa osoasă este dispusă sub forma unor lamele osoase concentrice. iar între lamele sau în grosimea lor se găsesc osteoplastele cu osteocite. *** canalele Havers conţin ţesut conjunctiv şi vase de sânge. Secţiune longitudinală prin os. BIANCA BASANGIU este osteonul (sistemul haversian). Dr. alcătuit din canale haversiene în jurul cărora se dispun 5 – 30 de lamele osoase concentrice între care se găsesc osteoplastele cu osteocite.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful