CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI

Prof. Dr. BIANCA BASANGIU

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Anatomia Fiziologia
organismelor vii. este ştiinţa biologică care studiază forma şi structura organismelor în ansamblu, precum şi a diferitelor parţi componente ale acestora. se ocupă cu studiul funcţiilor mecanice, fizice şi biochimice ale

ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN 1. Organizarea generală a corpului uman
Corpul uman este un tot unitar morfologic şi funcţional aflat în strânsă corelaţie cu mediul înconjurător. Ca orice organism, şi cel uman este alcătuit din unităţile fundamentale ale lumii vii celulele. Acestea alcătuiesc ţesuturi, iar prin asocierea lor, diferite tipuri de ţesuturi alcătuiesc organele. Organele pot fi asociate în sisteme sau aparate pentru îndeplinirea unei funcţii. Nivelele de organizare ale sistemului biologic uman CELULĂ  ŢESUT  ORGAN  SINTEM ŞI APARAT DE ORGANE  ORGANISM Organele sunt formate din grupări de celule şi ţesuturi care s-au diferenţiat în vederea îndeplinirii anumitor funcţii în organism. Organele nu funcţionează izolat în organism, ci în strânsă corelaţie unele cu altele. Pentru organele interne, se foloseşte curent termenul de viscere. Sistemele de organe sunt unităţi morfologice care îndeplinesc principalele funcţii ale organismului: de relaţie, de nutriţie şi de reproducere. Pentru funcţiile de relaţie • Sistemul nervos

1

conduce şi transforma în senzaţii specifice excitaţiile primite din mediul extern sau intern.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. pe baza cărora elaborează răspunsuri adecvate. Este un sistem de transport al nutrimentelor. motorii şi secretorii. Este componenta pasivă a sistemului locomotor. interacţionează cu sistemul nervos adaptând şi integrând organismul în mediul de viaţă. Sistemul osos – este format din totalitatea oaselor legate prin articulaţii. Prin funcţia reflexă sistemul nervos contribuie la realizarea unităţii funcţionale a organismului şi a echilibrului dinamic dintre organism şi mediul înconjurător. Realizează schimbul de gaze dintre organism şi mediu. Reprezintă componenta active a sistemului locomotor. al gazelor respiratorii şi al produşilor nefolositori sau toxici. muşchiul inimii. Principala sa funcţie este susţinerea şi protecţia corpului. Sistemul respirator – este reprezentat de plămâni şi de căile respiratorii. Are rol în digestia şi absorbţia nutrimentelor şi în eliminarea reziduurilor neasimilabile. muşchii netezi. Sistemul endocrin – este format din toate glandele endocrine. Dr. Pentru funcţiile de nutriţie • • • • • Sistemul digestiv Sistemul circulator Sistemul limfatic Sistemul respirator Sistemul excretor Sistemul digestiv – este format din tubul digestiv şi glandele anexe. El recepţionează. Sistemul limfatic – are rol în imunitatea organismului. BIANCA BASANGIU • • • • Analizatorii Sistemul endocrin Sistemul osos Sistemul muscular Sistemul nervos – cuprinde totalitatea organelor nervoase formate din neuroni şi celule gliale. Sistemul muscular – cuprinde muşchii scheletici. Coordonează şi controlează creşterea şi dezvoltarea organismului. Este principalul sistem efector al organismului. Analizatorii – sisteme complexe şi unitare care au rolul de a recepţiona. 2 . transmite şi integrează informaţiile primate din mediul extern sau intern. Ei contribuie la realizarea integrării organismului în mediu şi la coordonarea funcţiilor organismului. Sistemul circulator – cuprinde inima şi vasele de sânge.

Dr. care corespunde neurocraniului (cutia craniană). şi partea facială. asigură perpetuarea speciei. antebraţ şi mână. Segmentele corpului uman. CAP Neurocraniu (cutia craniană) GÂT Regiunea posterioară (nucală = ceafă) TRUNCHI Torace (conţine cavitatea toracică) Diafragma (separă cavitatea toracică de cea abdominală) Viscerocraniu (oasele feţei) Regiunile: anterioară. Membrele inferioare se leagă de trunchi prin centura pelviană. Pentru funcţia de reproducere • Sistemul reproducător masculin sau feminin Sistemul reproducător masculin sau feminin – este format din gonade şi structuri anexe asociate funcţiei de reproducere. Segmentele corpului uman Corpul uman este alcătuit din următoarele părţi majore (tabel 1): Capul este alcătuit din partea craniană. Gâtul realizează legătura dintre cap şi trunchi. care adăpostesc viscerele. Tabel 1. BIANCA BASANGIU Sistemul excretor (urinar) – este format din rinichi şi căi urinare şi are rol esenţial în menţinerea homeostazei organismului (homeostaza = proprietate a organismelor vii de a-şi menţine constantele fiziologice în condiţii diferite de mediu). Membrele superioare se leagă de trunchi prin centura scapulară. porţiunea lor liberă are trei segmente: coapsă. Capul conţine cea mai mare parte a sistemului nervos central şi cei mai importanţi analizatori. abdomen şi pelvis. În interiorul lor se găsesc cavităţile: toracică. Trunchiul este format din torace. porţiunea lor liberă are trei segmente: braţ. laterală. gambă şi picior. sternocleidomastoidiană Abdomen (conţine cavitatea abdominală) Pelvis (conţine cavitatea pelviană) 3 Inferioare (se leagă de trunchi prin centura pelviană) MEMBRE Superioare (se leagă de trunchi prin centura scapulară) .CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. abdominală şi pelviană. care corespunde viscerocraniului (faţa). Prin producerea gameţilor şi a hormonilor sexuali.

grosime). Axele şi planurile de orientare în organism Corpul uman este orientat vertical.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Axa transversală corespunde lăţimii corpului. Figura 1. 4 . una superioară (cranială) şi una inferioară (caudală). Planul frontal împarte corpul în două părţi asimetrice. Planul transversal împarte corpul în două părţi asimetrice. • • Axa sagitală (anteroposterioară) este axa grosimii corpului. construit după principiul simetriei bilaterale. Planurile (figura 1) • • • Planul sagital împarte corpul în două jumătăţi simetrice. lăţime. Corpul uman este un corp tridimensional (are lungime. deci în poziţie ortostatică. Este orizontal şi are un pol stâng şi altul drept. BIANCA BASANGIU 2. Axe şi planuri ale corpului uman. Axele (figura 1) • Axa longitudinală (verticală) corespunde înălţimii sau lungimii corpului. anterioară (ventrală) şi posterioară (dorsală). stângă şi dreaptă. Ea are doi poli: unul anterior şi altul posterior. este verticală la om şi are doi poli: superior (cranial) – corespunzător creştetului capului (vertex) şi inferior (caudal) localizat în planul poligonului de susţinere a corpului (suprafaţa tălpilor şi spaţiul dintre ele). Dr. având ca elemente de orientare şi referinţă trei axe şi trei planuri.

Plantar .în faţa unui plan frontal. Volar sau palmar .pentru formaţiunile din talpa piciorului. 5 . Lateral .în spatele unui plan frontal.doar pentru membre: (mai) depărtat de trunchi. Dr. Distal .(mai) apropiat de planul mediosagital. Proximal .sub un plan orizontal.doar pentru membre: (mai) apropiat de trunchi. Nomenclatură anatomică Termenii de direcţie şi de poziţie De obicei se folosesc în contexte relative (pentru a indica poziţia sau situarea una faţă de alta a unor elemente anatomice): • • • • • • • • • • Superior sau cranial .(mai) depărtat de planul mediosagital.pentru formaţiunile palmei. Medial . Posterior sau dorsal . BIANCA BASANGIU 3.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Anterior sau frontal . Inferior sau caudal .deasupra unui plan orizontal.

unul mijlociu şi unul intern. stelate etc. 1. funcţională şi genetică a tuturor organismelor vii. Din punct de vedere biochimic. Majoritatea sunt microscopice. fiecare în grosimea medie de 25 Ǻ (Ǻ = angstrom. 20 – 30 microni (1mm = 1. Structura celulei În alcătuirea celulei distingem trei părţi componente principale (figura 2): 1. spermatozoidul) sau în grup. axonul neuronului poate depăşi 1 m. celula musculară striată poate avea lungimea de 1 mm – 12 cm. cubice.0 × 10-10 metrii). în raport cu rolul lor fiziologic. Figura 2. cilindrice. de ex. Ultrastructura membranei celulare arată o structură trilaminată (este formată din trei straturi) – un strat extern.Membrană celulară (numită şi plasmalemă) se formează prin diferenţierea citoplasmei. ulterior devin fusiforme. 3. 1 Ǻ = 1.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. la periferia celulei. Dr. Dimensiunile celulelor variază de la un ţesut la altul. nucleu. Celula. dar există şi celule de dimensiuni mai mari.000 microni).. 2. formând ţesuturi. citoplasmă. Iniţial toate celulele au formă globuloasă. membrană celulară (plasmalemă). Celula poate exista singură (ovulul. straturile 6 . Forma celulelor este legată de funcţia lor.. BIANCA BASANGIU CELULA Generalităţi Celula – este unitatea de bază structurală.

Citoplasma este mediul în care se desfăşoară principalele procese metabolice celulare.citoplasma structurată reprezentată de organite celulare (structuri permanente) şi incluziuni citoplasmatice (structuri temporare). faza dispersată = substanţe ce se mişcă. mişcare browniană = tip de mişcare descoperit de Brown). asigurarea homeostazei (homeostaza = proprietatea organismelor vii de a-şi menţine constantele fiziologice în condiţii diferite de mediu). Hialoplasma se prezintă ca un sistem coloidal eterogen în care mediul de dispersie este apa. ajuta la locomoţia (mişcarea) celulei. participă în cadrul proceselor metabolice. în funcţie de intensitatea proceselor metabolice care au loc în diferitele compartimente celulare. iar stratul mijlociu este lipidic (alcătuit din fosfolipide şi colesterol). Hialoplasma se află în stare fluidă (sol) sau semilichidă (gel). datorită repartiţiei inegale ale ionilor de Cl-. Dr. K+. Rolul membranei celulare: • • • • • • • • • • membrana celulară protejarea spaţiului celular. BIANCA BASANGIU extern şi intern sunt de natură proteică. Din punct de vedere structural şi funcţional. numită mişcare browniană (mediu de dispersie = mediu de împrăştiere. iar faza dispersată este reprezentată prin ansamblul de micelele organice aflate într-o continuă mişcare. Na+. membrana celulară are permeabilitate selectivă. citoplasma este alcătuită din două componente: . 2. conferă forma. stabilitatea şi plasticitatea formei celulei. 7 . Organitele celulare sunt de două tipuri: • • comune tuturor celulelor. specifice prezente numai în anumite celule. -.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. menţine echilibru osmotic (presiune osmotică = diferenţa de presiune care există între o soluţie şi solventul ei). este polarizată electric (negativ pe faţa internă şi pozitiv pe cea externă. asigură schimburile dintre celule şi mediul extern. Citoplasma (numită şi citosol) este masa celulară care înconjură nucleul.citoplasma fundamentală – nestructurată (hialoplasma). pe cele două feţe ale celulei). asigurarea transportul de substanţe sau transportul molecular.

d. e. Mitocondriile . fagocitoză). c. Incluziunile celulare sunt reprezentate de substanţe aflate temporar în citoplasmă (iau naştere în urma metabolismului celular. Lizozomii sunt mai numeroşi în celulele secretoare şi în leucocite (globulele albe ale sângelui).sunt organite specifice celulei nervoase. 3. săruri minerale etc. uneori migrează către periferie (ex. Reticulul endoplasmatic (RE) . Există două varietăţi de reticul endoplasmatic: neted şi rugos.este situat în apropierea nucleului şi are rol în formarea fusului de diviziune. Sunt fie liberi în citoplasmă. Lizozomii . fie ataşaţi de reticulul endoplasmic rugos. ca nişte vezicule. Miofibrilele . neuronul nu se mai reface. cu membrană dublă.sunt organite specifice celulei musculare. f. granule de melanină. ce conţin enzime hidrolitice (enzimele hidrolitice = substanţe cu rol în digestie intracelulară. Organitele celulare specifice Neurofibrilele şi corpusculii Nissl . Ribozomii (granulele lui Palade) .se prezintă ca un sistem de canalicule intracitoplasmatice (în interiorul citoplasmei). BIANCA BASANGIU Organitele celulare comune a. una externă netedă şi alta internă ce se invaginează.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Nu se găseşte în celula nervoasă (neuron). celula adipoasă). Ribozomii sunt constituiţi din ARN. vitamine. b. este prezent de obicei în centrul celulei. Este mai dezvoltat în celulele secretoare. Nucleul este cel mai mare component al celulei.organite de formă sferică sau ovoidală. Mitocondriile au material genetic propriu – ADN mitocondrial – care conţine informaţia genetică pentru sinteza enzimelor respiratorii. Poate exista un singur nucleu (celule uninucleate). Aparatul Golgi . o dată distrus. flagelii etc.sunt formaţiuni sferice. sau mai mulţi (binucleate: hepatocitul = celulele ficatului. constituind rezerve metabolice): picături lipidice. de transport şi în producerea de membrane. glicogen. multinucleate: fibra 8 . Cilii. Dr. cel rugos are ataşat pe suprafaţă lui ribozomi. formând criste pe care se prind enzime oxido-reducătoare cu rol în respiraţia celulară.este situat în apropierea nucleului şi are funcţii legate de procesele de secreţie celulară. aceasta neputându-se divide.sunt formaţiuni sferice. Centrozomul (centrul celular) . ce fac legătura între nucleu şi exteriorul celulei. cu rol în sinteza proteinelor specifice.

BIANCA BASANGIU musculară striată). 9 . la începutul diviziunii celulare. Carioplasma este alcătuită dintr-o reţea de filamente subţiri. sau poate lipsi (anucleate: hematia = eritrocit = globula roşie din sânge. trombocite). Nucleul conţine unul sau mai mulţi nucleoli bogaţi în ARN. Dr. ARN şi proteine din care. Din punct de vedere structural nucleul este alcătuit dintr-un înveliş extern sau membrană nucleară dublă (prevăzută cu pori .CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. formate din granulaţii fine de cromatină (o nucleoproteină) care conţine ADN.prin care se desfăşoară schimburile dintre nucleu şi citoplasmă) şi din carioplasma (nucleoplasma). se formează cromozomii.

hrănirea lor fiind asigurată din ţesutul conjunctiv. Ţesutul epitelial NU ESTE VASCULARIZAT. Dr. pleură. cilindrice simple. epitelii glandulare şi epitelii senzoriale. prin difuziune. formă şi care îndeplinesc aceleaşi funcţii. Din punct de vedere funcţional. căi aeriene. pleura. Epiteliile unistratificate – se clasifică după forma celulelor dispuse într-un singur strat pe membrana bazală: • • • pavimentoase simple (au celulele turtite şi aşezate într-un singur strat). căptuşesc cavităţile care comunică cu exteriorul (tub digestiv. prin intermediul membranei bazale. BIANCA BASANGIU ŢESUTURILE Ţesutul – este format dintr-o grupare de celule strâns unite între ele. căi genitale şi căi urinare). la interior. cubice simple. căptuşesc cavităţile închise (inimă. formează epiteliul mucoasei tubului digestiv de la stomac la rect şi al mucoasei trompelor uterine.care se găseşte sub cel epitelial. Ele acoperă organismul la exterior şi căptuşesc. epiteliile se clasifică în: epitelii de acoperire. Membrană bazală separă ţesutul epitelial de ţesutul conjunctiv . Principalele tipuri de ţesuturi sunt: epitelial. Se clasifică în epitelii: unistratificate.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. vase sangvine şi limfatice. intră în alcătuirea tunicii interne a vaselor sanguine. structură. se întâlnesc în bronhiole şi canalele de secreţie ale glandelor. muscular şi nervos. pericardul şi peritoneul. principalele organe cavitare. Ţesutul epitelial de acoperire Sunt principalele forme de ţesut epitelial. ŢESUTUL EPITELIAL Ţesutul epitelial – este alcătuit din celule aşezate pe unul sau mai multe straturi. deci nu se poate hrăni singur. 1. formează parenchimul glandelor şi receptorii analizatorilor. Stratul de la bază este aşezat pe o membrană bazală. pericard. conjunctiv. ***ţesut conjunctiv: rol trofic Epiteliile formează epiderma la contactul cu mediul extern. Aceste epitelii formează „marginea în perie” având pe 10 . *** celulele epiteliale au capacităţi regenerative remarcabile. care prezintă aceeaşi origine. peritoneu). pseudostratificate şi pluristratificate.

Pe membrana bazală au un singur strat de celule de înălţimi variate. intră în structura epidermei. aceste epitelii formează glandele. 11 . îşi varsă produşii şi la exteriorul corpului dar şi în sânge (pancreasul. Se întâlneşte în structura epiteliului traheei şi al bronhiilor mari. epiteliul Epiteliu pseudostratificat – este un epiteliu unistratificat. turtite de data asta). alveole. superficial. Se descriu următoarele tipuri de glande: • Glande exocrine . sunt formate din foliculi. se varsă direct în sânge. 2. cordoane sau insule celulare înconjurate de vase de sânge. Prezintă canal excretor. tiroida.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. ureterelor şi al vezicii urinare. • Glande endocrine . numiţi hormoni. • Glande mixte . ovarele). glandele intestinale). Împreună cu ţesutul conjunctiv (stroma). testiculele. iar celulele secretoare sunt în contact direct cu capilarele sangvine (hipofiza. epifiza. glandele gastrice. intră în structura canalelor excretoare ale glandelor salivare. glandele sebacee) sau în tubul digestiv (glandele salivare. BIANCA BASANGIU suprafaţa lor cili şi microvili.cu funcţie exocrină şi endocrină. 3. Nu au canal excretor. esofagiene. timusul etc. Ţesutul epitelial glandular Acestea sunt constituite din celule epiteliale care au proprietatea de a elabora produşi de secreţie specifici şi care formează parenchimul glandular.ale căror produşi de secreţie.). mărindu-se foarte mult suprafaţa de absorbţie (se întâlneşte mai ales la nivelul vilozităţilor intestinale). Epiteliul secretor este dispus sub formă de tubuli sau acini. Epiteliile senzoriale intră în structura segmentelor periferice ale analizatorilor. dând impresia de falsă stratificare („pseudon” = fals). ale căror nuclei se află la înălţimi diferite. specializate şi adaptate pentru recepţionarea stimulilor) şi celule de susţinere (cu rol protector). Epiteliile pluristratificate – se clasifică după forma celulelor superficiale: • • • pavimentoase stratificate cheratinizate (numele este dat de forma celulelor din stratul pavimentoase stratificate necheratinizate.care îşi varsă produşii de secreţie prin canale la exteriorul organismului (glandele sudoripare. vase de sânge şi fibre nervoase. Epiteliile senzoriale Sunt constituite din celule receptoare (celule epiteliale senzoriale diferenţiate. Dr. intră în structura epiteliului mucoasei bucale şi cilindrice stratificate.

Formează tunica medie a arterelor mari şi a venelor (*** corzile vocale). rol în depozitarea grăsimilor (rol trofic. reticulină. După consistenţa substanţei fundamentale se deosebesc trei tipuri de ţesuturi conjunctive: moi. Are rol mecanic. de susţinere şi de apărare. Are rol trofic.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Celulele tinere se impregnează cu condrina şi se transformă în condrocite . BIANCA BASANGIU ŢESUTUL CONJUNCTIV Ţesutul conjunctiv – asigură rezistenţa organismului. în jurul unor organe (globi oculari. hrănitor).formează cartilajele ce asigură rezistenţa mecanică şi elasticitatea organismului. Dr. Se găseşte la nivelul fasciilor care învelesc muşchii. sferice sau ovale. Componentele sale sunt uniform răspândite şi în proporţii egale.conţine multe fibre elastice (de elastină) anastomozate în reţea (unite). puţină substanţă fundamentală şi puţine celule conjunctive. printre care se află substanţă fundamentală şi puţine celule conjunctive. Constituie izolantul termic al corpului. a ligamentelor şi în diferite capsule ce învelesc organele interne (rinichi. elastină) şi substanţă fundamentală. Se găseşte sub tegument. rinichi). • ţesutul conjunctiv reticulat . • ţesutul conjunctiv fibros . Predomină fibrele elastice. a tendoanelor. Ţesutul conjunctiv este alcătuit din: celule conjunctive. 12 . • ţesutul conjunctiv elastic . ficat).conţine fibre de colagen şi fibre elastice.conţine proporţii aproximativ egale de celule conjunctive. Se găseşte în măduva hematogenă (măduva roşie din oase) şi ganglionii limfatici. • ţesutul conjunctiv adipos (gras) . Este cel mai răspândit dintre ţesuturile conjunctive. fibre conjunctive şi substanţă fundamentală. Ţesutul conjunctiv semidur este alcătuit din celule cartilaginoase tinere numite condroblaste.celulele mature. intervine în apărarea organismului etc. fibre conjunctive (de colagen. Ţesutul conjunctiv semidur (cartilaginos) . Ţesuturile conjunctive moi • ţesutul conjunctiv lax .este alcătuit din celule globuloase care au acumulat grăsime şi au împins nucleul spre periferia celulei.este format din fibre de reticulină dispuse sub formă de reţea în ochiurile căreia se află substanţa fundamentală şi celulele de origine ale elementelor figurate ale sângelui. Condroblastele secretă substanţa fundamentală numită condrină (condrină = amestec de substanţe organice impregnate cu săruri de Na şi Ca). semidure şi dure.

oseină. Areolele comunică între ele şi conţin măduva hematogenă (măduva osoasă roşie). Ţesutul conjunctiv dur (osos) . în nişte cavităţi numite condroplaste. BIANCA BASANGIU Condrocitele sunt adăpostite. • ţesutul osos spongios . traheale. ce asigură funcţia de susţinere şi rezistenţă a organismului. bronşice. sunt situate în cavităţi ale substanţei fundamentale numite osteoplaste (***comunică cu lacunele vecine prin canalicule). Acestea dau osului spongios aspectul de burete. multinucleate.predomină fibrele elastice. Formează epiglota (membran situată în partea superioară a laringelui) şi pavilionul urechii. Acest ţesut se găseşte în interiorul epifizelor oaselor lungi şi în interiorul oaselor scurte şi late. ţesutul cartilaginos fibros . Intră în structura meniscurilor articulare şi discurilor intervertebrale. • ţesutul cartilaginos hialin . în funcţie de necesităţile fiziologice). Unitatea morfologică şi funcţională a osului compact 13 . cartilajele articulare. substanţa fundamentală fiind omogenă.osteocitele (***stadiul final al maturizării osteoblastelor. Există trei tipuri de ţesuturi conjunctive (în funcţie de cantitatea de substanţă fundamentală şi tipul de fibre): hialin. cu rol în remanierea osoasă (îndeplineşte funcţia de distrugere şi limitare a formării ţesutul osos.cu fibre fine. impregnată cu săruri de calciu şi fosfor. care delimitează cavităţi de diferite mărimi . Există două tipuri de ţesut osos: spongios şi compact. elastic şi fibros. • • ţesutul cartilaginos elastic . laringeale.(figura 3) este format din lamele osoase diferit aşezate denumite trabecule. Celulele osoase tinere osteoblastele. • ţesutul osos compact .(figura 3) formează peretele diafizei oaselor lungi şi lamele superficiale ale oaselor scurte şi late. Nutriţia lui se realizează din ţesutul conjunctiv care îl înconjoară (pericondru = membrană de ţesut conjunctiv care acoperă un cartilaj). Un tip deosebit de celule osose îl constituie osteoclastelor . Formează scheletul embrionului. care nu se mai divid). Acest tip de ţesut NU ESTE VASCULARIZAT. Ţesutul conjunctiv dur are în substanţa fundamentală . secretă substanţa fundamentală.celule gigantice. Fibrele sunt de colagen. Printre celule se găsesc fibre de colagen şi fibre elastice într-o împletitură densă.areole. costale. Celulele osoase mature .CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof.predomină fibrele de colagen. Dr. sunt celule diferenţiate.intră în alcătuirea oaselor. în substanţa fundamentală.

iar între lamele sau în grosimea lor se găsesc osteoplastele cu osteocite. Secţiune longitudinală prin os. periost vase sangvine 14 . alcătuit din canale haversiene în jurul cărora se dispun 5 – 30 de lamele osoase concentrice între care se găsesc osteoplastele cu osteocite. BIANCA BASANGIU este osteonul (sistemul haversian).osteonul sau sistemul haversian.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. *** canalele Havers conţin ţesut conjunctiv şi vase de sânge. Un canal Havers formează împreună cu lamelele din jur şi osteocitele în osteoplaste . Canale Havers Figura 3. în jurul canalului Havers substanţa osoasă este dispusă sub forma unor lamele osoase concentrice. Dr.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful