P. 1
Anatomia-şi-fiziologia-omului

Anatomia-şi-fiziologia-omului

|Views: 7,603|Likes:
Published by Vlad Florin

More info:

Published by: Vlad Florin on Jul 18, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/19/2013

pdf

text

original

CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI

Prof. Dr. BIANCA BASANGIU

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Anatomia Fiziologia
organismelor vii. este ştiinţa biologică care studiază forma şi structura organismelor în ansamblu, precum şi a diferitelor parţi componente ale acestora. se ocupă cu studiul funcţiilor mecanice, fizice şi biochimice ale

ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN 1. Organizarea generală a corpului uman
Corpul uman este un tot unitar morfologic şi funcţional aflat în strânsă corelaţie cu mediul înconjurător. Ca orice organism, şi cel uman este alcătuit din unităţile fundamentale ale lumii vii celulele. Acestea alcătuiesc ţesuturi, iar prin asocierea lor, diferite tipuri de ţesuturi alcătuiesc organele. Organele pot fi asociate în sisteme sau aparate pentru îndeplinirea unei funcţii. Nivelele de organizare ale sistemului biologic uman CELULĂ  ŢESUT  ORGAN  SINTEM ŞI APARAT DE ORGANE  ORGANISM Organele sunt formate din grupări de celule şi ţesuturi care s-au diferenţiat în vederea îndeplinirii anumitor funcţii în organism. Organele nu funcţionează izolat în organism, ci în strânsă corelaţie unele cu altele. Pentru organele interne, se foloseşte curent termenul de viscere. Sistemele de organe sunt unităţi morfologice care îndeplinesc principalele funcţii ale organismului: de relaţie, de nutriţie şi de reproducere. Pentru funcţiile de relaţie • Sistemul nervos

1

Ei contribuie la realizarea integrării organismului în mediu şi la coordonarea funcţiilor organismului. interacţionează cu sistemul nervos adaptând şi integrând organismul în mediul de viaţă. El recepţionează. transmite şi integrează informaţiile primate din mediul extern sau intern. Coordonează şi controlează creşterea şi dezvoltarea organismului. motorii şi secretorii. Pentru funcţiile de nutriţie • • • • • Sistemul digestiv Sistemul circulator Sistemul limfatic Sistemul respirator Sistemul excretor Sistemul digestiv – este format din tubul digestiv şi glandele anexe. al gazelor respiratorii şi al produşilor nefolositori sau toxici. conduce şi transforma în senzaţii specifice excitaţiile primite din mediul extern sau intern. Are rol în digestia şi absorbţia nutrimentelor şi în eliminarea reziduurilor neasimilabile. Este principalul sistem efector al organismului. Sistemul osos – este format din totalitatea oaselor legate prin articulaţii. Sistemul circulator – cuprinde inima şi vasele de sânge. Dr. Reprezintă componenta active a sistemului locomotor. Sistemul muscular – cuprinde muşchii scheletici. Sistemul respirator – este reprezentat de plămâni şi de căile respiratorii. Sistemul limfatic – are rol în imunitatea organismului. BIANCA BASANGIU • • • • Analizatorii Sistemul endocrin Sistemul osos Sistemul muscular Sistemul nervos – cuprinde totalitatea organelor nervoase formate din neuroni şi celule gliale. 2 . pe baza cărora elaborează răspunsuri adecvate. muşchii netezi. Este un sistem de transport al nutrimentelor. Este componenta pasivă a sistemului locomotor. Principala sa funcţie este susţinerea şi protecţia corpului.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Analizatorii – sisteme complexe şi unitare care au rolul de a recepţiona. Realizează schimbul de gaze dintre organism şi mediu. Sistemul endocrin – este format din toate glandele endocrine. Prin funcţia reflexă sistemul nervos contribuie la realizarea unităţii funcţionale a organismului şi a echilibrului dinamic dintre organism şi mediul înconjurător. muşchiul inimii.

asigură perpetuarea speciei. Pentru funcţia de reproducere • Sistemul reproducător masculin sau feminin Sistemul reproducător masculin sau feminin – este format din gonade şi structuri anexe asociate funcţiei de reproducere. care corespunde neurocraniului (cutia craniană). Prin producerea gameţilor şi a hormonilor sexuali. Trunchiul este format din torace. BIANCA BASANGIU Sistemul excretor (urinar) – este format din rinichi şi căi urinare şi are rol esenţial în menţinerea homeostazei organismului (homeostaza = proprietate a organismelor vii de a-şi menţine constantele fiziologice în condiţii diferite de mediu). Segmentele corpului uman Corpul uman este alcătuit din următoarele părţi majore (tabel 1): Capul este alcătuit din partea craniană. Membrele superioare se leagă de trunchi prin centura scapulară. care corespunde viscerocraniului (faţa). Membrele inferioare se leagă de trunchi prin centura pelviană. Dr. Tabel 1. porţiunea lor liberă are trei segmente: braţ. care adăpostesc viscerele. laterală.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Gâtul realizează legătura dintre cap şi trunchi. Capul conţine cea mai mare parte a sistemului nervos central şi cei mai importanţi analizatori. CAP Neurocraniu (cutia craniană) GÂT Regiunea posterioară (nucală = ceafă) TRUNCHI Torace (conţine cavitatea toracică) Diafragma (separă cavitatea toracică de cea abdominală) Viscerocraniu (oasele feţei) Regiunile: anterioară. abdominală şi pelviană. sternocleidomastoidiană Abdomen (conţine cavitatea abdominală) Pelvis (conţine cavitatea pelviană) 3 Inferioare (se leagă de trunchi prin centura pelviană) MEMBRE Superioare (se leagă de trunchi prin centura scapulară) . porţiunea lor liberă are trei segmente: coapsă. gambă şi picior. Segmentele corpului uman. În interiorul lor se găsesc cavităţile: toracică. antebraţ şi mână. şi partea facială. abdomen şi pelvis.

Axe şi planuri ale corpului uman. Axa transversală corespunde lăţimii corpului. Axele (figura 1) • Axa longitudinală (verticală) corespunde înălţimii sau lungimii corpului. este verticală la om şi are doi poli: superior (cranial) – corespunzător creştetului capului (vertex) şi inferior (caudal) localizat în planul poligonului de susţinere a corpului (suprafaţa tălpilor şi spaţiul dintre ele). Planurile (figura 1) • • • Planul sagital împarte corpul în două jumătăţi simetrice. Ea are doi poli: unul anterior şi altul posterior. stângă şi dreaptă. deci în poziţie ortostatică. Planul transversal împarte corpul în două părţi asimetrice. grosime). Figura 1. Este orizontal şi are un pol stâng şi altul drept. lăţime. una superioară (cranială) şi una inferioară (caudală). având ca elemente de orientare şi referinţă trei axe şi trei planuri.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Planul frontal împarte corpul în două părţi asimetrice. anterioară (ventrală) şi posterioară (dorsală). construit după principiul simetriei bilaterale. Axele şi planurile de orientare în organism Corpul uman este orientat vertical. Corpul uman este un corp tridimensional (are lungime. Dr. BIANCA BASANGIU 2. • • Axa sagitală (anteroposterioară) este axa grosimii corpului. 4 .

CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. 5 .în faţa unui plan frontal.(mai) depărtat de planul mediosagital. Dr.în spatele unui plan frontal.deasupra unui plan orizontal.pentru formaţiunile din talpa piciorului. Proximal . Plantar . Anterior sau frontal . Nomenclatură anatomică Termenii de direcţie şi de poziţie De obicei se folosesc în contexte relative (pentru a indica poziţia sau situarea una faţă de alta a unor elemente anatomice): • • • • • • • • • • Superior sau cranial . Medial .doar pentru membre: (mai) apropiat de trunchi. Lateral .(mai) apropiat de planul mediosagital. Distal . BIANCA BASANGIU 3. Volar sau palmar .doar pentru membre: (mai) depărtat de trunchi.pentru formaţiunile palmei.sub un plan orizontal. Inferior sau caudal . Posterior sau dorsal .

în raport cu rolul lor fiziologic. dar există şi celule de dimensiuni mai mari.. Iniţial toate celulele au formă globuloasă. 1. Majoritatea sunt microscopice. citoplasmă.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. de ex. funcţională şi genetică a tuturor organismelor vii.. Celula poate exista singură (ovulul. Forma celulelor este legată de funcţia lor. Dimensiunile celulelor variază de la un ţesut la altul.0 × 10-10 metrii). 20 – 30 microni (1mm = 1. axonul neuronului poate depăşi 1 m. la periferia celulei. 3. Dr. Figura 2. formând ţesuturi. cilindrice. Din punct de vedere biochimic.Membrană celulară (numită şi plasmalemă) se formează prin diferenţierea citoplasmei. 1 Ǻ = 1. fiecare în grosimea medie de 25 Ǻ (Ǻ = angstrom.000 microni). Structura celulei În alcătuirea celulei distingem trei părţi componente principale (figura 2): 1. ulterior devin fusiforme. Celula. BIANCA BASANGIU CELULA Generalităţi Celula – este unitatea de bază structurală. unul mijlociu şi unul intern. membrană celulară (plasmalemă). straturile 6 . spermatozoidul) sau în grup. 2. celula musculară striată poate avea lungimea de 1 mm – 12 cm. cubice. nucleu. Ultrastructura membranei celulare arată o structură trilaminată (este formată din trei straturi) – un strat extern. stelate etc.

participă în cadrul proceselor metabolice. numită mişcare browniană (mediu de dispersie = mediu de împrăştiere. în funcţie de intensitatea proceselor metabolice care au loc în diferitele compartimente celulare.citoplasma structurată reprezentată de organite celulare (structuri permanente) şi incluziuni citoplasmatice (structuri temporare). iar stratul mijlociu este lipidic (alcătuit din fosfolipide şi colesterol). -. BIANCA BASANGIU extern şi intern sunt de natură proteică. faza dispersată = substanţe ce se mişcă. mişcare browniană = tip de mişcare descoperit de Brown). Na+. conferă forma. iar faza dispersată este reprezentată prin ansamblul de micelele organice aflate într-o continuă mişcare. menţine echilibru osmotic (presiune osmotică = diferenţa de presiune care există între o soluţie şi solventul ei). Din punct de vedere structural şi funcţional. pe cele două feţe ale celulei). Citoplasma este mediul în care se desfăşoară principalele procese metabolice celulare. Rolul membranei celulare: • • • • • • • • • • membrana celulară protejarea spaţiului celular. membrana celulară are permeabilitate selectivă. este polarizată electric (negativ pe faţa internă şi pozitiv pe cea externă. Hialoplasma se prezintă ca un sistem coloidal eterogen în care mediul de dispersie este apa. asigurarea homeostazei (homeostaza = proprietatea organismelor vii de a-şi menţine constantele fiziologice în condiţii diferite de mediu). Organitele celulare sunt de două tipuri: • • comune tuturor celulelor. asigurarea transportul de substanţe sau transportul molecular. 2. 7 . Hialoplasma se află în stare fluidă (sol) sau semilichidă (gel). K+. citoplasma este alcătuită din două componente: . stabilitatea şi plasticitatea formei celulei. datorită repartiţiei inegale ale ionilor de Cl-.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. specifice prezente numai în anumite celule. asigură schimburile dintre celule şi mediul extern. Citoplasma (numită şi citosol) este masa celulară care înconjură nucleul. ajuta la locomoţia (mişcarea) celulei.citoplasma fundamentală – nestructurată (hialoplasma). Dr.

sau mai mulţi (binucleate: hepatocitul = celulele ficatului. este prezent de obicei în centrul celulei.sunt formaţiuni sferice. uneori migrează către periferie (ex.se prezintă ca un sistem de canalicule intracitoplasmatice (în interiorul citoplasmei). BIANCA BASANGIU Organitele celulare comune a. Centrozomul (centrul celular) . de transport şi în producerea de membrane. o dată distrus.este situat în apropierea nucleului şi are rol în formarea fusului de diviziune. Mitocondriile .sunt organite specifice celulei nervoase. 3. d. glicogen.organite de formă sferică sau ovoidală.sunt formaţiuni sferice. Reticulul endoplasmatic (RE) . Lizozomii . b. Organitele celulare specifice Neurofibrilele şi corpusculii Nissl . celula adipoasă). constituind rezerve metabolice): picături lipidice. săruri minerale etc. f. fagocitoză). Ribozomii (granulele lui Palade) . formând criste pe care se prind enzime oxido-reducătoare cu rol în respiraţia celulară. Este mai dezvoltat în celulele secretoare. aceasta neputându-se divide. una externă netedă şi alta internă ce se invaginează. Cilii. cel rugos are ataşat pe suprafaţă lui ribozomi. neuronul nu se mai reface. cu membrană dublă. e.este situat în apropierea nucleului şi are funcţii legate de procesele de secreţie celulară. Nu se găseşte în celula nervoasă (neuron). Incluziunile celulare sunt reprezentate de substanţe aflate temporar în citoplasmă (iau naştere în urma metabolismului celular. Aparatul Golgi . ce fac legătura între nucleu şi exteriorul celulei. Miofibrilele . ca nişte vezicule. ce conţin enzime hidrolitice (enzimele hidrolitice = substanţe cu rol în digestie intracelulară. Ribozomii sunt constituiţi din ARN. Mitocondriile au material genetic propriu – ADN mitocondrial – care conţine informaţia genetică pentru sinteza enzimelor respiratorii. granule de melanină. Nucleul este cel mai mare component al celulei. cu rol în sinteza proteinelor specifice. Lizozomii sunt mai numeroşi în celulele secretoare şi în leucocite (globulele albe ale sângelui). vitamine.sunt organite specifice celulei musculare. c. multinucleate: fibra 8 . fie ataşaţi de reticulul endoplasmic rugos. Există două varietăţi de reticul endoplasmatic: neted şi rugos. Poate exista un singur nucleu (celule uninucleate). Dr. flagelii etc. Sunt fie liberi în citoplasmă.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof.

Carioplasma este alcătuită dintr-o reţea de filamente subţiri. formate din granulaţii fine de cromatină (o nucleoproteină) care conţine ADN. Dr.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. BIANCA BASANGIU musculară striată). sau poate lipsi (anucleate: hematia = eritrocit = globula roşie din sânge. Din punct de vedere structural nucleul este alcătuit dintr-un înveliş extern sau membrană nucleară dublă (prevăzută cu pori . Nucleul conţine unul sau mai mulţi nucleoli bogaţi în ARN.prin care se desfăşoară schimburile dintre nucleu şi citoplasmă) şi din carioplasma (nucleoplasma). trombocite). 9 . ARN şi proteine din care. la începutul diviziunii celulare. se formează cromozomii.

prin difuziune. muscular şi nervos. cilindrice simple. epiteliile se clasifică în: epitelii de acoperire. Epiteliile unistratificate – se clasifică după forma celulelor dispuse într-un singur strat pe membrana bazală: • • • pavimentoase simple (au celulele turtite şi aşezate într-un singur strat). Aceste epitelii formează „marginea în perie” având pe 10 . formă şi care îndeplinesc aceleaşi funcţii.care se găseşte sub cel epitelial. conjunctiv. pericardul şi peritoneul. 1. la interior. Principalele tipuri de ţesuturi sunt: epitelial. pericard. se întâlnesc în bronhiole şi canalele de secreţie ale glandelor. căi genitale şi căi urinare). structură. pleura. Ţesutul epitelial NU ESTE VASCULARIZAT. principalele organe cavitare. formează epiteliul mucoasei tubului digestiv de la stomac la rect şi al mucoasei trompelor uterine. ***ţesut conjunctiv: rol trofic Epiteliile formează epiderma la contactul cu mediul extern. care prezintă aceeaşi origine. vase sangvine şi limfatice. Ţesutul epitelial de acoperire Sunt principalele forme de ţesut epitelial.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Membrană bazală separă ţesutul epitelial de ţesutul conjunctiv . Dr. peritoneu). căptuşesc cavităţile care comunică cu exteriorul (tub digestiv. Ele acoperă organismul la exterior şi căptuşesc. *** celulele epiteliale au capacităţi regenerative remarcabile. BIANCA BASANGIU ŢESUTURILE Ţesutul – este format dintr-o grupare de celule strâns unite între ele. hrănirea lor fiind asigurată din ţesutul conjunctiv. căptuşesc cavităţile închise (inimă. epitelii glandulare şi epitelii senzoriale. Se clasifică în epitelii: unistratificate. prin intermediul membranei bazale. pseudostratificate şi pluristratificate. cubice simple. ŢESUTUL EPITELIAL Ţesutul epitelial – este alcătuit din celule aşezate pe unul sau mai multe straturi. formează parenchimul glandelor şi receptorii analizatorilor. Stratul de la bază este aşezat pe o membrană bazală. pleură. Din punct de vedere funcţional. deci nu se poate hrăni singur. intră în alcătuirea tunicii interne a vaselor sanguine. căi aeriene.

se varsă direct în sânge. Epiteliul secretor este dispus sub formă de tubuli sau acini. intră în structura canalelor excretoare ale glandelor salivare. 2. Nu au canal excretor. Dr.cu funcţie exocrină şi endocrină. îşi varsă produşii şi la exteriorul corpului dar şi în sânge (pancreasul. BIANCA BASANGIU suprafaţa lor cili şi microvili. 11 . Epiteliile senzoriale Sunt constituite din celule receptoare (celule epiteliale senzoriale diferenţiate. esofagiene. Prezintă canal excretor. intră în structura epiteliului mucoasei bucale şi cilindrice stratificate. alveole. turtite de data asta). specializate şi adaptate pentru recepţionarea stimulilor) şi celule de susţinere (cu rol protector). tiroida. epiteliul Epiteliu pseudostratificat – este un epiteliu unistratificat.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. • Glande endocrine . Se întâlneşte în structura epiteliului traheei şi al bronhiilor mari. • Glande mixte . Pe membrana bazală au un singur strat de celule de înălţimi variate. epifiza. Epiteliile pluristratificate – se clasifică după forma celulelor superficiale: • • • pavimentoase stratificate cheratinizate (numele este dat de forma celulelor din stratul pavimentoase stratificate necheratinizate.ale căror produşi de secreţie. intră în structura epidermei. ovarele). aceste epitelii formează glandele. testiculele. glandele intestinale). dând impresia de falsă stratificare („pseudon” = fals). vase de sânge şi fibre nervoase. mărindu-se foarte mult suprafaţa de absorbţie (se întâlneşte mai ales la nivelul vilozităţilor intestinale). glandele gastrice.care îşi varsă produşii de secreţie prin canale la exteriorul organismului (glandele sudoripare. iar celulele secretoare sunt în contact direct cu capilarele sangvine (hipofiza.). glandele sebacee) sau în tubul digestiv (glandele salivare. ale căror nuclei se află la înălţimi diferite. timusul etc. cordoane sau insule celulare înconjurate de vase de sânge. superficial. sunt formate din foliculi. Se descriu următoarele tipuri de glande: • Glande exocrine . Ţesutul epitelial glandular Acestea sunt constituite din celule epiteliale care au proprietatea de a elabora produşi de secreţie specifici şi care formează parenchimul glandular. numiţi hormoni. Epiteliile senzoriale intră în structura segmentelor periferice ale analizatorilor. 3. ureterelor şi al vezicii urinare. Împreună cu ţesutul conjunctiv (stroma).

semidure şi dure. rinichi). Se găseşte în măduva hematogenă (măduva roşie din oase) şi ganglionii limfatici. După consistenţa substanţei fundamentale se deosebesc trei tipuri de ţesuturi conjunctive: moi.celulele mature.este alcătuit din celule globuloase care au acumulat grăsime şi au împins nucleul spre periferia celulei. Se găseşte sub tegument. Este cel mai răspândit dintre ţesuturile conjunctive. Ţesutul conjunctiv semidur este alcătuit din celule cartilaginoase tinere numite condroblaste. de susţinere şi de apărare. ficat). a tendoanelor. hrănitor).conţine multe fibre elastice (de elastină) anastomozate în reţea (unite).conţine fibre de colagen şi fibre elastice. Componentele sale sunt uniform răspândite şi în proporţii egale.este format din fibre de reticulină dispuse sub formă de reţea în ochiurile căreia se află substanţa fundamentală şi celulele de origine ale elementelor figurate ale sângelui. fibre conjunctive şi substanţă fundamentală. Formează tunica medie a arterelor mari şi a venelor (*** corzile vocale).formează cartilajele ce asigură rezistenţa mecanică şi elasticitatea organismului.conţine proporţii aproximativ egale de celule conjunctive. Condroblastele secretă substanţa fundamentală numită condrină (condrină = amestec de substanţe organice impregnate cu săruri de Na şi Ca). Ţesutul conjunctiv este alcătuit din: celule conjunctive. • ţesutul conjunctiv elastic . • ţesutul conjunctiv fibros . Predomină fibrele elastice. în jurul unor organe (globi oculari. reticulină.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. a ligamentelor şi în diferite capsule ce învelesc organele interne (rinichi. printre care se află substanţă fundamentală şi puţine celule conjunctive. puţină substanţă fundamentală şi puţine celule conjunctive. Constituie izolantul termic al corpului. Are rol mecanic. • ţesutul conjunctiv adipos (gras) . Ţesuturile conjunctive moi • ţesutul conjunctiv lax . rol în depozitarea grăsimilor (rol trofic. Are rol trofic. fibre conjunctive (de colagen. BIANCA BASANGIU ŢESUTUL CONJUNCTIV Ţesutul conjunctiv – asigură rezistenţa organismului. • ţesutul conjunctiv reticulat . sferice sau ovale. elastină) şi substanţă fundamentală. 12 . Ţesutul conjunctiv semidur (cartilaginos) . Celulele tinere se impregnează cu condrina şi se transformă în condrocite . Se găseşte la nivelul fasciilor care învelesc muşchii. intervine în apărarea organismului etc. Dr.

areole.celule gigantice. Areolele comunică între ele şi conţin măduva hematogenă (măduva osoasă roşie).predomină fibrele de colagen. în funcţie de necesităţile fiziologice). Intră în structura meniscurilor articulare şi discurilor intervertebrale. Ţesutul conjunctiv dur (osos) . bronşice. impregnată cu săruri de calciu şi fosfor. • • ţesutul cartilaginos elastic . cartilajele articulare. Celulele osoase tinere osteoblastele. • ţesutul cartilaginos hialin . Un tip deosebit de celule osose îl constituie osteoclastelor . Există două tipuri de ţesut osos: spongios şi compact.osteocitele (***stadiul final al maturizării osteoblastelor. cu rol în remanierea osoasă (îndeplineşte funcţia de distrugere şi limitare a formării ţesutul osos. ce asigură funcţia de susţinere şi rezistenţă a organismului. sunt situate în cavităţi ale substanţei fundamentale numite osteoplaste (***comunică cu lacunele vecine prin canalicule).oseină. sunt celule diferenţiate. Formează scheletul embrionului. Acest ţesut se găseşte în interiorul epifizelor oaselor lungi şi în interiorul oaselor scurte şi late. secretă substanţa fundamentală. Dr. care delimitează cavităţi de diferite mărimi . Nutriţia lui se realizează din ţesutul conjunctiv care îl înconjoară (pericondru = membrană de ţesut conjunctiv care acoperă un cartilaj). BIANCA BASANGIU Condrocitele sunt adăpostite. Acestea dau osului spongios aspectul de burete. laringeale. în substanţa fundamentală. Celulele osoase mature . care nu se mai divid). Acest tip de ţesut NU ESTE VASCULARIZAT. Formează epiglota (membran situată în partea superioară a laringelui) şi pavilionul urechii. Printre celule se găsesc fibre de colagen şi fibre elastice într-o împletitură densă. • ţesutul osos spongios . multinucleate.intră în alcătuirea oaselor. Unitatea morfologică şi funcţională a osului compact 13 . ţesutul cartilaginos fibros . • ţesutul osos compact .(figura 3) formează peretele diafizei oaselor lungi şi lamele superficiale ale oaselor scurte şi late. Ţesutul conjunctiv dur are în substanţa fundamentală .CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. traheale. Există trei tipuri de ţesuturi conjunctive (în funcţie de cantitatea de substanţă fundamentală şi tipul de fibre): hialin.predomină fibrele elastice.(figura 3) este format din lamele osoase diferit aşezate denumite trabecule. în nişte cavităţi numite condroplaste. elastic şi fibros. substanţa fundamentală fiind omogenă.cu fibre fine. costale. Fibrele sunt de colagen.

Un canal Havers formează împreună cu lamelele din jur şi osteocitele în osteoplaste .osteonul sau sistemul haversian. alcătuit din canale haversiene în jurul cărora se dispun 5 – 30 de lamele osoase concentrice între care se găsesc osteoplastele cu osteocite. iar între lamele sau în grosimea lor se găsesc osteoplastele cu osteocite. BIANCA BASANGIU este osteonul (sistemul haversian). *** canalele Havers conţin ţesut conjunctiv şi vase de sânge. în jurul canalului Havers substanţa osoasă este dispusă sub forma unor lamele osoase concentrice. Secţiune longitudinală prin os.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Canale Havers Figura 3. periost vase sangvine 14 . Dr.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->