CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI

Prof. Dr. BIANCA BASANGIU

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Anatomia Fiziologia
organismelor vii. este ştiinţa biologică care studiază forma şi structura organismelor în ansamblu, precum şi a diferitelor parţi componente ale acestora. se ocupă cu studiul funcţiilor mecanice, fizice şi biochimice ale

ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN 1. Organizarea generală a corpului uman
Corpul uman este un tot unitar morfologic şi funcţional aflat în strânsă corelaţie cu mediul înconjurător. Ca orice organism, şi cel uman este alcătuit din unităţile fundamentale ale lumii vii celulele. Acestea alcătuiesc ţesuturi, iar prin asocierea lor, diferite tipuri de ţesuturi alcătuiesc organele. Organele pot fi asociate în sisteme sau aparate pentru îndeplinirea unei funcţii. Nivelele de organizare ale sistemului biologic uman CELULĂ  ŢESUT  ORGAN  SINTEM ŞI APARAT DE ORGANE  ORGANISM Organele sunt formate din grupări de celule şi ţesuturi care s-au diferenţiat în vederea îndeplinirii anumitor funcţii în organism. Organele nu funcţionează izolat în organism, ci în strânsă corelaţie unele cu altele. Pentru organele interne, se foloseşte curent termenul de viscere. Sistemele de organe sunt unităţi morfologice care îndeplinesc principalele funcţii ale organismului: de relaţie, de nutriţie şi de reproducere. Pentru funcţiile de relaţie • Sistemul nervos

1

Sistemul osos – este format din totalitatea oaselor legate prin articulaţii. motorii şi secretorii. Sistemul limfatic – are rol în imunitatea organismului. 2 . Sistemul muscular – cuprinde muşchii scheletici. Sistemul respirator – este reprezentat de plămâni şi de căile respiratorii. Ei contribuie la realizarea integrării organismului în mediu şi la coordonarea funcţiilor organismului. Este un sistem de transport al nutrimentelor. Dr. Coordonează şi controlează creşterea şi dezvoltarea organismului. interacţionează cu sistemul nervos adaptând şi integrând organismul în mediul de viaţă. Analizatorii – sisteme complexe şi unitare care au rolul de a recepţiona. El recepţionează. Sistemul circulator – cuprinde inima şi vasele de sânge. Sistemul endocrin – este format din toate glandele endocrine. conduce şi transforma în senzaţii specifice excitaţiile primite din mediul extern sau intern. Realizează schimbul de gaze dintre organism şi mediu. Are rol în digestia şi absorbţia nutrimentelor şi în eliminarea reziduurilor neasimilabile. Este principalul sistem efector al organismului. Prin funcţia reflexă sistemul nervos contribuie la realizarea unităţii funcţionale a organismului şi a echilibrului dinamic dintre organism şi mediul înconjurător. BIANCA BASANGIU • • • • Analizatorii Sistemul endocrin Sistemul osos Sistemul muscular Sistemul nervos – cuprinde totalitatea organelor nervoase formate din neuroni şi celule gliale. Pentru funcţiile de nutriţie • • • • • Sistemul digestiv Sistemul circulator Sistemul limfatic Sistemul respirator Sistemul excretor Sistemul digestiv – este format din tubul digestiv şi glandele anexe. muşchiul inimii. Principala sa funcţie este susţinerea şi protecţia corpului. pe baza cărora elaborează răspunsuri adecvate. transmite şi integrează informaţiile primate din mediul extern sau intern. al gazelor respiratorii şi al produşilor nefolositori sau toxici. muşchii netezi.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Este componenta pasivă a sistemului locomotor. Reprezintă componenta active a sistemului locomotor.

Membrele superioare se leagă de trunchi prin centura scapulară.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. laterală. care adăpostesc viscerele. abdomen şi pelvis. Prin producerea gameţilor şi a hormonilor sexuali. sternocleidomastoidiană Abdomen (conţine cavitatea abdominală) Pelvis (conţine cavitatea pelviană) 3 Inferioare (se leagă de trunchi prin centura pelviană) MEMBRE Superioare (se leagă de trunchi prin centura scapulară) . antebraţ şi mână. porţiunea lor liberă are trei segmente: braţ. asigură perpetuarea speciei. Dr. gambă şi picior. CAP Neurocraniu (cutia craniană) GÂT Regiunea posterioară (nucală = ceafă) TRUNCHI Torace (conţine cavitatea toracică) Diafragma (separă cavitatea toracică de cea abdominală) Viscerocraniu (oasele feţei) Regiunile: anterioară. BIANCA BASANGIU Sistemul excretor (urinar) – este format din rinichi şi căi urinare şi are rol esenţial în menţinerea homeostazei organismului (homeostaza = proprietate a organismelor vii de a-şi menţine constantele fiziologice în condiţii diferite de mediu). Capul conţine cea mai mare parte a sistemului nervos central şi cei mai importanţi analizatori. şi partea facială. Pentru funcţia de reproducere • Sistemul reproducător masculin sau feminin Sistemul reproducător masculin sau feminin – este format din gonade şi structuri anexe asociate funcţiei de reproducere. Tabel 1. Segmentele corpului uman. porţiunea lor liberă are trei segmente: coapsă. care corespunde neurocraniului (cutia craniană). Segmentele corpului uman Corpul uman este alcătuit din următoarele părţi majore (tabel 1): Capul este alcătuit din partea craniană. care corespunde viscerocraniului (faţa). abdominală şi pelviană. Gâtul realizează legătura dintre cap şi trunchi. Trunchiul este format din torace. În interiorul lor se găsesc cavităţile: toracică. Membrele inferioare se leagă de trunchi prin centura pelviană.

CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Este orizontal şi are un pol stâng şi altul drept. deci în poziţie ortostatică. Axa transversală corespunde lăţimii corpului. este verticală la om şi are doi poli: superior (cranial) – corespunzător creştetului capului (vertex) şi inferior (caudal) localizat în planul poligonului de susţinere a corpului (suprafaţa tălpilor şi spaţiul dintre ele). construit după principiul simetriei bilaterale. grosime). Corpul uman este un corp tridimensional (are lungime. având ca elemente de orientare şi referinţă trei axe şi trei planuri. lăţime. Axele şi planurile de orientare în organism Corpul uman este orientat vertical. Axe şi planuri ale corpului uman. Figura 1. Axele (figura 1) • Axa longitudinală (verticală) corespunde înălţimii sau lungimii corpului. • • Axa sagitală (anteroposterioară) este axa grosimii corpului. una superioară (cranială) şi una inferioară (caudală). BIANCA BASANGIU 2. 4 . Dr. Planul transversal împarte corpul în două părţi asimetrice. Planul frontal împarte corpul în două părţi asimetrice. Ea are doi poli: unul anterior şi altul posterior. Planurile (figura 1) • • • Planul sagital împarte corpul în două jumătăţi simetrice. stângă şi dreaptă. anterioară (ventrală) şi posterioară (dorsală).

(mai) apropiat de planul mediosagital. Anterior sau frontal . Posterior sau dorsal .(mai) depărtat de planul mediosagital.pentru formaţiunile din talpa piciorului.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof.sub un plan orizontal.în spatele unui plan frontal. Distal . Volar sau palmar . BIANCA BASANGIU 3. Nomenclatură anatomică Termenii de direcţie şi de poziţie De obicei se folosesc în contexte relative (pentru a indica poziţia sau situarea una faţă de alta a unor elemente anatomice): • • • • • • • • • • Superior sau cranial .doar pentru membre: (mai) depărtat de trunchi. Plantar .în faţa unui plan frontal. Proximal .deasupra unui plan orizontal.doar pentru membre: (mai) apropiat de trunchi. Inferior sau caudal . Medial .pentru formaţiunile palmei. Lateral . Dr. 5 .

ulterior devin fusiforme.Membrană celulară (numită şi plasmalemă) se formează prin diferenţierea citoplasmei. Din punct de vedere biochimic. cilindrice. de ex. Ultrastructura membranei celulare arată o structură trilaminată (este formată din trei straturi) – un strat extern. cubice. Dimensiunile celulelor variază de la un ţesut la altul. Celula. Majoritatea sunt microscopice. dar există şi celule de dimensiuni mai mari. 20 – 30 microni (1mm = 1. funcţională şi genetică a tuturor organismelor vii. unul mijlociu şi unul intern. 1 Ǻ = 1. în raport cu rolul lor fiziologic. 2. Dr. Forma celulelor este legată de funcţia lor..000 microni). BIANCA BASANGIU CELULA Generalităţi Celula – este unitatea de bază structurală. 3. nucleu. stelate etc. Iniţial toate celulele au formă globuloasă. Celula poate exista singură (ovulul..0 × 10-10 metrii). la periferia celulei. Figura 2. formând ţesuturi. axonul neuronului poate depăşi 1 m. membrană celulară (plasmalemă). Structura celulei În alcătuirea celulei distingem trei părţi componente principale (figura 2): 1. spermatozoidul) sau în grup. 1.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. citoplasmă. celula musculară striată poate avea lungimea de 1 mm – 12 cm. straturile 6 . fiecare în grosimea medie de 25 Ǻ (Ǻ = angstrom.

CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. -. în funcţie de intensitatea proceselor metabolice care au loc în diferitele compartimente celulare. membrana celulară are permeabilitate selectivă. K+. mişcare browniană = tip de mişcare descoperit de Brown). 2. specifice prezente numai în anumite celule. Hialoplasma se află în stare fluidă (sol) sau semilichidă (gel). participă în cadrul proceselor metabolice. menţine echilibru osmotic (presiune osmotică = diferenţa de presiune care există între o soluţie şi solventul ei). Organitele celulare sunt de două tipuri: • • comune tuturor celulelor. asigură schimburile dintre celule şi mediul extern. datorită repartiţiei inegale ale ionilor de Cl-.citoplasma structurată reprezentată de organite celulare (structuri permanente) şi incluziuni citoplasmatice (structuri temporare). citoplasma este alcătuită din două componente: . stabilitatea şi plasticitatea formei celulei. numită mişcare browniană (mediu de dispersie = mediu de împrăştiere. Hialoplasma se prezintă ca un sistem coloidal eterogen în care mediul de dispersie este apa. Citoplasma (numită şi citosol) este masa celulară care înconjură nucleul. iar stratul mijlociu este lipidic (alcătuit din fosfolipide şi colesterol). Citoplasma este mediul în care se desfăşoară principalele procese metabolice celulare. conferă forma. BIANCA BASANGIU extern şi intern sunt de natură proteică. Dr. asigurarea homeostazei (homeostaza = proprietatea organismelor vii de a-şi menţine constantele fiziologice în condiţii diferite de mediu). Na+. faza dispersată = substanţe ce se mişcă. pe cele două feţe ale celulei). iar faza dispersată este reprezentată prin ansamblul de micelele organice aflate într-o continuă mişcare. asigurarea transportul de substanţe sau transportul molecular. Rolul membranei celulare: • • • • • • • • • • membrana celulară protejarea spaţiului celular. Din punct de vedere structural şi funcţional. 7 .citoplasma fundamentală – nestructurată (hialoplasma). este polarizată electric (negativ pe faţa internă şi pozitiv pe cea externă. ajuta la locomoţia (mişcarea) celulei.

de transport şi în producerea de membrane. Aparatul Golgi . c. săruri minerale etc. Ribozomii (granulele lui Palade) . Incluziunile celulare sunt reprezentate de substanţe aflate temporar în citoplasmă (iau naştere în urma metabolismului celular. b. ca nişte vezicule.este situat în apropierea nucleului şi are funcţii legate de procesele de secreţie celulară. d.este situat în apropierea nucleului şi are rol în formarea fusului de diviziune. e. Miofibrilele . constituind rezerve metabolice): picături lipidice.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Ribozomii sunt constituiţi din ARN. glicogen. f. neuronul nu se mai reface. Nu se găseşte în celula nervoasă (neuron). este prezent de obicei în centrul celulei. uneori migrează către periferie (ex. Este mai dezvoltat în celulele secretoare. Organitele celulare specifice Neurofibrilele şi corpusculii Nissl . fagocitoză). Centrozomul (centrul celular) . o dată distrus.sunt organite specifice celulei musculare. Mitocondriile au material genetic propriu – ADN mitocondrial – care conţine informaţia genetică pentru sinteza enzimelor respiratorii. 3. cu rol în sinteza proteinelor specifice. ce fac legătura între nucleu şi exteriorul celulei. Poate exista un singur nucleu (celule uninucleate). fie ataşaţi de reticulul endoplasmic rugos. aceasta neputându-se divide. una externă netedă şi alta internă ce se invaginează. celula adipoasă). flagelii etc. cel rugos are ataşat pe suprafaţă lui ribozomi. formând criste pe care se prind enzime oxido-reducătoare cu rol în respiraţia celulară. BIANCA BASANGIU Organitele celulare comune a. multinucleate: fibra 8 . Există două varietăţi de reticul endoplasmatic: neted şi rugos.se prezintă ca un sistem de canalicule intracitoplasmatice (în interiorul citoplasmei). Dr.sunt formaţiuni sferice. Sunt fie liberi în citoplasmă. Lizozomii sunt mai numeroşi în celulele secretoare şi în leucocite (globulele albe ale sângelui). sau mai mulţi (binucleate: hepatocitul = celulele ficatului. Lizozomii . Nucleul este cel mai mare component al celulei. cu membrană dublă. vitamine.sunt formaţiuni sferice. Mitocondriile . ce conţin enzime hidrolitice (enzimele hidrolitice = substanţe cu rol în digestie intracelulară. Reticulul endoplasmatic (RE) . granule de melanină.organite de formă sferică sau ovoidală. Cilii.sunt organite specifice celulei nervoase.

9 . formate din granulaţii fine de cromatină (o nucleoproteină) care conţine ADN. sau poate lipsi (anucleate: hematia = eritrocit = globula roşie din sânge. se formează cromozomii. trombocite). la începutul diviziunii celulare.prin care se desfăşoară schimburile dintre nucleu şi citoplasmă) şi din carioplasma (nucleoplasma). ARN şi proteine din care. Carioplasma este alcătuită dintr-o reţea de filamente subţiri. Nucleul conţine unul sau mai mulţi nucleoli bogaţi în ARN. BIANCA BASANGIU musculară striată). Dr.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Din punct de vedere structural nucleul este alcătuit dintr-un înveliş extern sau membrană nucleară dublă (prevăzută cu pori .

Se clasifică în epitelii: unistratificate. structură. căptuşesc cavităţile închise (inimă. hrănirea lor fiind asigurată din ţesutul conjunctiv. prin difuziune. principalele organe cavitare. intră în alcătuirea tunicii interne a vaselor sanguine. ŢESUTUL EPITELIAL Ţesutul epitelial – este alcătuit din celule aşezate pe unul sau mai multe straturi. căptuşesc cavităţile care comunică cu exteriorul (tub digestiv. formează parenchimul glandelor şi receptorii analizatorilor. Epiteliile unistratificate – se clasifică după forma celulelor dispuse într-un singur strat pe membrana bazală: • • • pavimentoase simple (au celulele turtite şi aşezate într-un singur strat). Ţesutul epitelial NU ESTE VASCULARIZAT. epiteliile se clasifică în: epitelii de acoperire. Din punct de vedere funcţional. peritoneu). cubice simple. Ele acoperă organismul la exterior şi căptuşesc. ***ţesut conjunctiv: rol trofic Epiteliile formează epiderma la contactul cu mediul extern. care prezintă aceeaşi origine. prin intermediul membranei bazale. formează epiteliul mucoasei tubului digestiv de la stomac la rect şi al mucoasei trompelor uterine. căi genitale şi căi urinare). pericard. conjunctiv. pseudostratificate şi pluristratificate. 1. BIANCA BASANGIU ŢESUTURILE Ţesutul – este format dintr-o grupare de celule strâns unite între ele. *** celulele epiteliale au capacităţi regenerative remarcabile. vase sangvine şi limfatice. căi aeriene. la interior. formă şi care îndeplinesc aceleaşi funcţii. cilindrice simple. Aceste epitelii formează „marginea în perie” având pe 10 . Stratul de la bază este aşezat pe o membrană bazală. Membrană bazală separă ţesutul epitelial de ţesutul conjunctiv .care se găseşte sub cel epitelial. se întâlnesc în bronhiole şi canalele de secreţie ale glandelor. epitelii glandulare şi epitelii senzoriale. muscular şi nervos. deci nu se poate hrăni singur. pericardul şi peritoneul. Dr. Principalele tipuri de ţesuturi sunt: epitelial. pleură. Ţesutul epitelial de acoperire Sunt principalele forme de ţesut epitelial.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. pleura.

îşi varsă produşii şi la exteriorul corpului dar şi în sânge (pancreasul. dând impresia de falsă stratificare („pseudon” = fals). esofagiene.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. se varsă direct în sânge. glandele sebacee) sau în tubul digestiv (glandele salivare. intră în structura epiteliului mucoasei bucale şi cilindrice stratificate. alveole. • Glande endocrine . BIANCA BASANGIU suprafaţa lor cili şi microvili.care îşi varsă produşii de secreţie prin canale la exteriorul organismului (glandele sudoripare. Epiteliile pluristratificate – se clasifică după forma celulelor superficiale: • • • pavimentoase stratificate cheratinizate (numele este dat de forma celulelor din stratul pavimentoase stratificate necheratinizate. Epiteliul secretor este dispus sub formă de tubuli sau acini. epiteliul Epiteliu pseudostratificat – este un epiteliu unistratificat. 11 . intră în structura canalelor excretoare ale glandelor salivare. Împreună cu ţesutul conjunctiv (stroma). glandele gastrice. ale căror nuclei se află la înălţimi diferite. tiroida. ureterelor şi al vezicii urinare. ovarele). glandele intestinale). Pe membrana bazală au un singur strat de celule de înălţimi variate. Se descriu următoarele tipuri de glande: • Glande exocrine . Nu au canal excretor. aceste epitelii formează glandele. 3. specializate şi adaptate pentru recepţionarea stimulilor) şi celule de susţinere (cu rol protector). • Glande mixte .ale căror produşi de secreţie. intră în structura epidermei.cu funcţie exocrină şi endocrină. cordoane sau insule celulare înconjurate de vase de sânge. mărindu-se foarte mult suprafaţa de absorbţie (se întâlneşte mai ales la nivelul vilozităţilor intestinale). Dr. timusul etc. testiculele. iar celulele secretoare sunt în contact direct cu capilarele sangvine (hipofiza. turtite de data asta). numiţi hormoni. epifiza. sunt formate din foliculi.). vase de sânge şi fibre nervoase. superficial. Epiteliile senzoriale Sunt constituite din celule receptoare (celule epiteliale senzoriale diferenţiate. Epiteliile senzoriale intră în structura segmentelor periferice ale analizatorilor. 2. Prezintă canal excretor. Ţesutul epitelial glandular Acestea sunt constituite din celule epiteliale care au proprietatea de a elabora produşi de secreţie specifici şi care formează parenchimul glandular. Se întâlneşte în structura epiteliului traheei şi al bronhiilor mari.

conţine multe fibre elastice (de elastină) anastomozate în reţea (unite). fibre conjunctive şi substanţă fundamentală.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. rinichi). intervine în apărarea organismului etc. Ţesuturile conjunctive moi • ţesutul conjunctiv lax . Ţesutul conjunctiv semidur este alcătuit din celule cartilaginoase tinere numite condroblaste. în jurul unor organe (globi oculari.este format din fibre de reticulină dispuse sub formă de reţea în ochiurile căreia se află substanţa fundamentală şi celulele de origine ale elementelor figurate ale sângelui. • ţesutul conjunctiv adipos (gras) . După consistenţa substanţei fundamentale se deosebesc trei tipuri de ţesuturi conjunctive: moi. • ţesutul conjunctiv elastic . Se găseşte în măduva hematogenă (măduva roşie din oase) şi ganglionii limfatici. Ţesutul conjunctiv semidur (cartilaginos) . Formează tunica medie a arterelor mari şi a venelor (*** corzile vocale). Se găseşte la nivelul fasciilor care învelesc muşchii. Are rol mecanic. printre care se află substanţă fundamentală şi puţine celule conjunctive. Ţesutul conjunctiv este alcătuit din: celule conjunctive. Condroblastele secretă substanţa fundamentală numită condrină (condrină = amestec de substanţe organice impregnate cu săruri de Na şi Ca). a ligamentelor şi în diferite capsule ce învelesc organele interne (rinichi. Se găseşte sub tegument. 12 . Celulele tinere se impregnează cu condrina şi se transformă în condrocite . Constituie izolantul termic al corpului. • ţesutul conjunctiv reticulat .este alcătuit din celule globuloase care au acumulat grăsime şi au împins nucleul spre periferia celulei. semidure şi dure. puţină substanţă fundamentală şi puţine celule conjunctive.formează cartilajele ce asigură rezistenţa mecanică şi elasticitatea organismului. elastină) şi substanţă fundamentală.conţine proporţii aproximativ egale de celule conjunctive. Are rol trofic. reticulină.celulele mature. ficat). hrănitor). sferice sau ovale. fibre conjunctive (de colagen. Componentele sale sunt uniform răspândite şi în proporţii egale. Predomină fibrele elastice. a tendoanelor. rol în depozitarea grăsimilor (rol trofic. Este cel mai răspândit dintre ţesuturile conjunctive. • ţesutul conjunctiv fibros . BIANCA BASANGIU ŢESUTUL CONJUNCTIV Ţesutul conjunctiv – asigură rezistenţa organismului.conţine fibre de colagen şi fibre elastice. Dr. de susţinere şi de apărare.

CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. costale. • ţesutul osos compact .oseină. Formează scheletul embrionului. ţesutul cartilaginos fibros . bronşice. • • ţesutul cartilaginos elastic . Fibrele sunt de colagen. BIANCA BASANGIU Condrocitele sunt adăpostite. Unitatea morfologică şi funcţională a osului compact 13 . • ţesutul osos spongios .predomină fibrele elastice.(figura 3) formează peretele diafizei oaselor lungi şi lamele superficiale ale oaselor scurte şi late. Există trei tipuri de ţesuturi conjunctive (în funcţie de cantitatea de substanţă fundamentală şi tipul de fibre): hialin. Dr. secretă substanţa fundamentală. ce asigură funcţia de susţinere şi rezistenţă a organismului. Printre celule se găsesc fibre de colagen şi fibre elastice într-o împletitură densă.intră în alcătuirea oaselor. cu rol în remanierea osoasă (îndeplineşte funcţia de distrugere şi limitare a formării ţesutul osos.celule gigantice. Ţesutul conjunctiv dur (osos) .areole. traheale. în substanţa fundamentală. Acest tip de ţesut NU ESTE VASCULARIZAT. multinucleate. în funcţie de necesităţile fiziologice).predomină fibrele de colagen.osteocitele (***stadiul final al maturizării osteoblastelor. Acestea dau osului spongios aspectul de burete. sunt situate în cavităţi ale substanţei fundamentale numite osteoplaste (***comunică cu lacunele vecine prin canalicule). Există două tipuri de ţesut osos: spongios şi compact. elastic şi fibros. care nu se mai divid). Celulele osoase mature . Formează epiglota (membran situată în partea superioară a laringelui) şi pavilionul urechii. Un tip deosebit de celule osose îl constituie osteoclastelor . cartilajele articulare. sunt celule diferenţiate. Celulele osoase tinere osteoblastele. laringeale.cu fibre fine. Acest ţesut se găseşte în interiorul epifizelor oaselor lungi şi în interiorul oaselor scurte şi late. Areolele comunică între ele şi conţin măduva hematogenă (măduva osoasă roşie).(figura 3) este format din lamele osoase diferit aşezate denumite trabecule. în nişte cavităţi numite condroplaste. Ţesutul conjunctiv dur are în substanţa fundamentală . impregnată cu săruri de calciu şi fosfor. care delimitează cavităţi de diferite mărimi . Intră în structura meniscurilor articulare şi discurilor intervertebrale. Nutriţia lui se realizează din ţesutul conjunctiv care îl înconjoară (pericondru = membrană de ţesut conjunctiv care acoperă un cartilaj). • ţesutul cartilaginos hialin . substanţa fundamentală fiind omogenă.

*** canalele Havers conţin ţesut conjunctiv şi vase de sânge. alcătuit din canale haversiene în jurul cărora se dispun 5 – 30 de lamele osoase concentrice între care se găsesc osteoplastele cu osteocite. periost vase sangvine 14 . iar între lamele sau în grosimea lor se găsesc osteoplastele cu osteocite. Canale Havers Figura 3. Dr. Secţiune longitudinală prin os. BIANCA BASANGIU este osteonul (sistemul haversian). Un canal Havers formează împreună cu lamelele din jur şi osteocitele în osteoplaste .osteonul sau sistemul haversian.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. în jurul canalului Havers substanţa osoasă este dispusă sub forma unor lamele osoase concentrice.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful