CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI

Prof. Dr. BIANCA BASANGIU

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Anatomia Fiziologia
organismelor vii. este ştiinţa biologică care studiază forma şi structura organismelor în ansamblu, precum şi a diferitelor parţi componente ale acestora. se ocupă cu studiul funcţiilor mecanice, fizice şi biochimice ale

ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN 1. Organizarea generală a corpului uman
Corpul uman este un tot unitar morfologic şi funcţional aflat în strânsă corelaţie cu mediul înconjurător. Ca orice organism, şi cel uman este alcătuit din unităţile fundamentale ale lumii vii celulele. Acestea alcătuiesc ţesuturi, iar prin asocierea lor, diferite tipuri de ţesuturi alcătuiesc organele. Organele pot fi asociate în sisteme sau aparate pentru îndeplinirea unei funcţii. Nivelele de organizare ale sistemului biologic uman CELULĂ  ŢESUT  ORGAN  SINTEM ŞI APARAT DE ORGANE  ORGANISM Organele sunt formate din grupări de celule şi ţesuturi care s-au diferenţiat în vederea îndeplinirii anumitor funcţii în organism. Organele nu funcţionează izolat în organism, ci în strânsă corelaţie unele cu altele. Pentru organele interne, se foloseşte curent termenul de viscere. Sistemele de organe sunt unităţi morfologice care îndeplinesc principalele funcţii ale organismului: de relaţie, de nutriţie şi de reproducere. Pentru funcţiile de relaţie • Sistemul nervos

1

transmite şi integrează informaţiile primate din mediul extern sau intern. Ei contribuie la realizarea integrării organismului în mediu şi la coordonarea funcţiilor organismului. BIANCA BASANGIU • • • • Analizatorii Sistemul endocrin Sistemul osos Sistemul muscular Sistemul nervos – cuprinde totalitatea organelor nervoase formate din neuroni şi celule gliale. motorii şi secretorii. Prin funcţia reflexă sistemul nervos contribuie la realizarea unităţii funcţionale a organismului şi a echilibrului dinamic dintre organism şi mediul înconjurător. El recepţionează. Sistemul circulator – cuprinde inima şi vasele de sânge. 2 . conduce şi transforma în senzaţii specifice excitaţiile primite din mediul extern sau intern. Este componenta pasivă a sistemului locomotor. interacţionează cu sistemul nervos adaptând şi integrând organismul în mediul de viaţă. Analizatorii – sisteme complexe şi unitare care au rolul de a recepţiona. Sistemul endocrin – este format din toate glandele endocrine. muşchiul inimii. Dr. Este un sistem de transport al nutrimentelor. Sistemul osos – este format din totalitatea oaselor legate prin articulaţii. muşchii netezi. Pentru funcţiile de nutriţie • • • • • Sistemul digestiv Sistemul circulator Sistemul limfatic Sistemul respirator Sistemul excretor Sistemul digestiv – este format din tubul digestiv şi glandele anexe. Sistemul muscular – cuprinde muşchii scheletici. Reprezintă componenta active a sistemului locomotor. Este principalul sistem efector al organismului. Sistemul limfatic – are rol în imunitatea organismului. Are rol în digestia şi absorbţia nutrimentelor şi în eliminarea reziduurilor neasimilabile. al gazelor respiratorii şi al produşilor nefolositori sau toxici. Realizează schimbul de gaze dintre organism şi mediu. pe baza cărora elaborează răspunsuri adecvate.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Coordonează şi controlează creşterea şi dezvoltarea organismului. Principala sa funcţie este susţinerea şi protecţia corpului. Sistemul respirator – este reprezentat de plămâni şi de căile respiratorii.

Trunchiul este format din torace. porţiunea lor liberă are trei segmente: coapsă. BIANCA BASANGIU Sistemul excretor (urinar) – este format din rinichi şi căi urinare şi are rol esenţial în menţinerea homeostazei organismului (homeostaza = proprietate a organismelor vii de a-şi menţine constantele fiziologice în condiţii diferite de mediu). care corespunde neurocraniului (cutia craniană). În interiorul lor se găsesc cavităţile: toracică. abdominală şi pelviană. Membrele superioare se leagă de trunchi prin centura scapulară. şi partea facială. gambă şi picior. porţiunea lor liberă are trei segmente: braţ. CAP Neurocraniu (cutia craniană) GÂT Regiunea posterioară (nucală = ceafă) TRUNCHI Torace (conţine cavitatea toracică) Diafragma (separă cavitatea toracică de cea abdominală) Viscerocraniu (oasele feţei) Regiunile: anterioară. antebraţ şi mână. Gâtul realizează legătura dintre cap şi trunchi. Pentru funcţia de reproducere • Sistemul reproducător masculin sau feminin Sistemul reproducător masculin sau feminin – este format din gonade şi structuri anexe asociate funcţiei de reproducere. Capul conţine cea mai mare parte a sistemului nervos central şi cei mai importanţi analizatori. sternocleidomastoidiană Abdomen (conţine cavitatea abdominală) Pelvis (conţine cavitatea pelviană) 3 Inferioare (se leagă de trunchi prin centura pelviană) MEMBRE Superioare (se leagă de trunchi prin centura scapulară) .CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. care corespunde viscerocraniului (faţa). Segmentele corpului uman. asigură perpetuarea speciei. abdomen şi pelvis. laterală. Tabel 1. Prin producerea gameţilor şi a hormonilor sexuali. Segmentele corpului uman Corpul uman este alcătuit din următoarele părţi majore (tabel 1): Capul este alcătuit din partea craniană. Dr. Membrele inferioare se leagă de trunchi prin centura pelviană. care adăpostesc viscerele.

una superioară (cranială) şi una inferioară (caudală). Corpul uman este un corp tridimensional (are lungime. Planul transversal împarte corpul în două părţi asimetrice. este verticală la om şi are doi poli: superior (cranial) – corespunzător creştetului capului (vertex) şi inferior (caudal) localizat în planul poligonului de susţinere a corpului (suprafaţa tălpilor şi spaţiul dintre ele). Axele şi planurile de orientare în organism Corpul uman este orientat vertical. Axele (figura 1) • Axa longitudinală (verticală) corespunde înălţimii sau lungimii corpului. construit după principiul simetriei bilaterale. lăţime. Ea are doi poli: unul anterior şi altul posterior. • • Axa sagitală (anteroposterioară) este axa grosimii corpului. BIANCA BASANGIU 2. anterioară (ventrală) şi posterioară (dorsală). Planurile (figura 1) • • • Planul sagital împarte corpul în două jumătăţi simetrice. având ca elemente de orientare şi referinţă trei axe şi trei planuri. Figura 1. Axe şi planuri ale corpului uman.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Este orizontal şi are un pol stâng şi altul drept. Dr. stângă şi dreaptă. Axa transversală corespunde lăţimii corpului. grosime). Planul frontal împarte corpul în două părţi asimetrice. 4 . deci în poziţie ortostatică.

în spatele unui plan frontal. Anterior sau frontal . 5 . Medial .deasupra unui plan orizontal.doar pentru membre: (mai) apropiat de trunchi.pentru formaţiunile din talpa piciorului. Posterior sau dorsal .(mai) apropiat de planul mediosagital. Proximal .sub un plan orizontal.pentru formaţiunile palmei. Volar sau palmar .CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Nomenclatură anatomică Termenii de direcţie şi de poziţie De obicei se folosesc în contexte relative (pentru a indica poziţia sau situarea una faţă de alta a unor elemente anatomice): • • • • • • • • • • Superior sau cranial . Dr. BIANCA BASANGIU 3.(mai) depărtat de planul mediosagital. Plantar . Distal . Lateral . Inferior sau caudal .doar pentru membre: (mai) depărtat de trunchi.în faţa unui plan frontal.

000 microni). Dimensiunile celulelor variază de la un ţesut la altul. Structura celulei În alcătuirea celulei distingem trei părţi componente principale (figura 2): 1. ulterior devin fusiforme. Celula. straturile 6 . Forma celulelor este legată de funcţia lor. 1 Ǻ = 1. formând ţesuturi. 3. BIANCA BASANGIU CELULA Generalităţi Celula – este unitatea de bază structurală.Membrană celulară (numită şi plasmalemă) se formează prin diferenţierea citoplasmei.0 × 10-10 metrii). Figura 2. Din punct de vedere biochimic. Ultrastructura membranei celulare arată o structură trilaminată (este formată din trei straturi) – un strat extern. dar există şi celule de dimensiuni mai mari. Celula poate exista singură (ovulul. de ex. în raport cu rolul lor fiziologic. Dr. stelate etc. Iniţial toate celulele au formă globuloasă. membrană celulară (plasmalemă). la periferia celulei. 1. unul mijlociu şi unul intern.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. citoplasmă. 20 – 30 microni (1mm = 1. cubice. cilindrice. spermatozoidul) sau în grup.. fiecare în grosimea medie de 25 Ǻ (Ǻ = angstrom. 2. funcţională şi genetică a tuturor organismelor vii. axonul neuronului poate depăşi 1 m. nucleu. Majoritatea sunt microscopice. celula musculară striată poate avea lungimea de 1 mm – 12 cm..

este polarizată electric (negativ pe faţa internă şi pozitiv pe cea externă. ajuta la locomoţia (mişcarea) celulei. iar faza dispersată este reprezentată prin ansamblul de micelele organice aflate într-o continuă mişcare. Din punct de vedere structural şi funcţional. Na+. conferă forma. 2. citoplasma este alcătuită din două componente: . asigurarea transportul de substanţe sau transportul molecular. în funcţie de intensitatea proceselor metabolice care au loc în diferitele compartimente celulare. membrana celulară are permeabilitate selectivă.citoplasma structurată reprezentată de organite celulare (structuri permanente) şi incluziuni citoplasmatice (structuri temporare). participă în cadrul proceselor metabolice.citoplasma fundamentală – nestructurată (hialoplasma). numită mişcare browniană (mediu de dispersie = mediu de împrăştiere. 7 . mişcare browniană = tip de mişcare descoperit de Brown). datorită repartiţiei inegale ale ionilor de Cl-. Citoplasma este mediul în care se desfăşoară principalele procese metabolice celulare. BIANCA BASANGIU extern şi intern sunt de natură proteică. Hialoplasma se află în stare fluidă (sol) sau semilichidă (gel).CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Dr. iar stratul mijlociu este lipidic (alcătuit din fosfolipide şi colesterol). stabilitatea şi plasticitatea formei celulei. menţine echilibru osmotic (presiune osmotică = diferenţa de presiune care există între o soluţie şi solventul ei). K+. -. Rolul membranei celulare: • • • • • • • • • • membrana celulară protejarea spaţiului celular. faza dispersată = substanţe ce se mişcă. pe cele două feţe ale celulei). asigură schimburile dintre celule şi mediul extern. Hialoplasma se prezintă ca un sistem coloidal eterogen în care mediul de dispersie este apa. Citoplasma (numită şi citosol) este masa celulară care înconjură nucleul. specifice prezente numai în anumite celule. Organitele celulare sunt de două tipuri: • • comune tuturor celulelor. asigurarea homeostazei (homeostaza = proprietatea organismelor vii de a-şi menţine constantele fiziologice în condiţii diferite de mediu).

Nu se găseşte în celula nervoasă (neuron). uneori migrează către periferie (ex. Există două varietăţi de reticul endoplasmatic: neted şi rugos. Lizozomii sunt mai numeroşi în celulele secretoare şi în leucocite (globulele albe ale sângelui).se prezintă ca un sistem de canalicule intracitoplasmatice (în interiorul citoplasmei). fie ataşaţi de reticulul endoplasmic rugos.organite de formă sferică sau ovoidală. sau mai mulţi (binucleate: hepatocitul = celulele ficatului. multinucleate: fibra 8 . Ribozomii sunt constituiţi din ARN. c. cu rol în sinteza proteinelor specifice. Sunt fie liberi în citoplasmă. 3. Cilii. BIANCA BASANGIU Organitele celulare comune a. ca nişte vezicule. glicogen.sunt organite specifice celulei nervoase. fagocitoză). Este mai dezvoltat în celulele secretoare.sunt formaţiuni sferice. Lizozomii . cu membrană dublă. Mitocondriile au material genetic propriu – ADN mitocondrial – care conţine informaţia genetică pentru sinteza enzimelor respiratorii. Miofibrilele . Nucleul este cel mai mare component al celulei. Dr.sunt organite specifice celulei musculare. neuronul nu se mai reface. formând criste pe care se prind enzime oxido-reducătoare cu rol în respiraţia celulară. Ribozomii (granulele lui Palade) . b. Incluziunile celulare sunt reprezentate de substanţe aflate temporar în citoplasmă (iau naştere în urma metabolismului celular. săruri minerale etc. Mitocondriile . cel rugos are ataşat pe suprafaţă lui ribozomi. este prezent de obicei în centrul celulei. o dată distrus. Centrozomul (centrul celular) .CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof.este situat în apropierea nucleului şi are funcţii legate de procesele de secreţie celulară. aceasta neputându-se divide. celula adipoasă).este situat în apropierea nucleului şi are rol în formarea fusului de diviziune. constituind rezerve metabolice): picături lipidice. Poate exista un singur nucleu (celule uninucleate). ce fac legătura între nucleu şi exteriorul celulei. granule de melanină. e. Aparatul Golgi . Reticulul endoplasmatic (RE) . una externă netedă şi alta internă ce se invaginează.sunt formaţiuni sferice. Organitele celulare specifice Neurofibrilele şi corpusculii Nissl . d. vitamine. de transport şi în producerea de membrane. flagelii etc. ce conţin enzime hidrolitice (enzimele hidrolitice = substanţe cu rol în digestie intracelulară. f.

Nucleul conţine unul sau mai mulţi nucleoli bogaţi în ARN. 9 .prin care se desfăşoară schimburile dintre nucleu şi citoplasmă) şi din carioplasma (nucleoplasma).CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. sau poate lipsi (anucleate: hematia = eritrocit = globula roşie din sânge. la începutul diviziunii celulare. se formează cromozomii. trombocite). formate din granulaţii fine de cromatină (o nucleoproteină) care conţine ADN. Dr. ARN şi proteine din care. Din punct de vedere structural nucleul este alcătuit dintr-un înveliş extern sau membrană nucleară dublă (prevăzută cu pori . Carioplasma este alcătuită dintr-o reţea de filamente subţiri. BIANCA BASANGIU musculară striată).

pericardul şi peritoneul. căi aeriene. Stratul de la bază este aşezat pe o membrană bazală. intră în alcătuirea tunicii interne a vaselor sanguine. deci nu se poate hrăni singur. principalele organe cavitare. Din punct de vedere funcţional. formează epiteliul mucoasei tubului digestiv de la stomac la rect şi al mucoasei trompelor uterine. ŢESUTUL EPITELIAL Ţesutul epitelial – este alcătuit din celule aşezate pe unul sau mai multe straturi. pleură. 1. structură. cilindrice simple. Se clasifică în epitelii: unistratificate. ***ţesut conjunctiv: rol trofic Epiteliile formează epiderma la contactul cu mediul extern. BIANCA BASANGIU ŢESUTURILE Ţesutul – este format dintr-o grupare de celule strâns unite între ele. epiteliile se clasifică în: epitelii de acoperire. formează parenchimul glandelor şi receptorii analizatorilor.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. hrănirea lor fiind asigurată din ţesutul conjunctiv. pericard.care se găseşte sub cel epitelial. Ţesutul epitelial NU ESTE VASCULARIZAT. Ţesutul epitelial de acoperire Sunt principalele forme de ţesut epitelial. cubice simple. se întâlnesc în bronhiole şi canalele de secreţie ale glandelor. pseudostratificate şi pluristratificate. Membrană bazală separă ţesutul epitelial de ţesutul conjunctiv . muscular şi nervos. căptuşesc cavităţile care comunică cu exteriorul (tub digestiv. Ele acoperă organismul la exterior şi căptuşesc. prin intermediul membranei bazale. Dr. Epiteliile unistratificate – se clasifică după forma celulelor dispuse într-un singur strat pe membrana bazală: • • • pavimentoase simple (au celulele turtite şi aşezate într-un singur strat). Aceste epitelii formează „marginea în perie” având pe 10 . pleura. căi genitale şi căi urinare). la interior. vase sangvine şi limfatice. peritoneu). căptuşesc cavităţile închise (inimă. care prezintă aceeaşi origine. formă şi care îndeplinesc aceleaşi funcţii. conjunctiv. prin difuziune. *** celulele epiteliale au capacităţi regenerative remarcabile. epitelii glandulare şi epitelii senzoriale. Principalele tipuri de ţesuturi sunt: epitelial.

testiculele. Epiteliile senzoriale intră în structura segmentelor periferice ale analizatorilor. 2. 3. numiţi hormoni. se varsă direct în sânge.care îşi varsă produşii de secreţie prin canale la exteriorul organismului (glandele sudoripare. • Glande mixte . epiteliul Epiteliu pseudostratificat – este un epiteliu unistratificat. Nu au canal excretor. Prezintă canal excretor. vase de sânge şi fibre nervoase. turtite de data asta). intră în structura epidermei. cordoane sau insule celulare înconjurate de vase de sânge. Epiteliul secretor este dispus sub formă de tubuli sau acini. dând impresia de falsă stratificare („pseudon” = fals). glandele gastrice.). aceste epitelii formează glandele. Împreună cu ţesutul conjunctiv (stroma). Dr. 11 . specializate şi adaptate pentru recepţionarea stimulilor) şi celule de susţinere (cu rol protector). glandele intestinale). tiroida. esofagiene. mărindu-se foarte mult suprafaţa de absorbţie (se întâlneşte mai ales la nivelul vilozităţilor intestinale). ureterelor şi al vezicii urinare. timusul etc. intră în structura canalelor excretoare ale glandelor salivare. • Glande endocrine . superficial. Epiteliile pluristratificate – se clasifică după forma celulelor superficiale: • • • pavimentoase stratificate cheratinizate (numele este dat de forma celulelor din stratul pavimentoase stratificate necheratinizate. ale căror nuclei se află la înălţimi diferite. Ţesutul epitelial glandular Acestea sunt constituite din celule epiteliale care au proprietatea de a elabora produşi de secreţie specifici şi care formează parenchimul glandular. Se descriu următoarele tipuri de glande: • Glande exocrine .CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof.ale căror produşi de secreţie. alveole. Epiteliile senzoriale Sunt constituite din celule receptoare (celule epiteliale senzoriale diferenţiate. glandele sebacee) sau în tubul digestiv (glandele salivare. intră în structura epiteliului mucoasei bucale şi cilindrice stratificate. epifiza. Pe membrana bazală au un singur strat de celule de înălţimi variate. Se întâlneşte în structura epiteliului traheei şi al bronhiilor mari. îşi varsă produşii şi la exteriorul corpului dar şi în sânge (pancreasul. iar celulele secretoare sunt în contact direct cu capilarele sangvine (hipofiza. sunt formate din foliculi. BIANCA BASANGIU suprafaţa lor cili şi microvili.cu funcţie exocrină şi endocrină. ovarele).

După consistenţa substanţei fundamentale se deosebesc trei tipuri de ţesuturi conjunctive: moi. sferice sau ovale. • ţesutul conjunctiv adipos (gras) . puţină substanţă fundamentală şi puţine celule conjunctive. reticulină. de susţinere şi de apărare. Formează tunica medie a arterelor mari şi a venelor (*** corzile vocale).conţine fibre de colagen şi fibre elastice.formează cartilajele ce asigură rezistenţa mecanică şi elasticitatea organismului. în jurul unor organe (globi oculari. Se găseşte sub tegument. ficat).conţine proporţii aproximativ egale de celule conjunctive. elastină) şi substanţă fundamentală. Celulele tinere se impregnează cu condrina şi se transformă în condrocite . rinichi).CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof.conţine multe fibre elastice (de elastină) anastomozate în reţea (unite). Se găseşte în măduva hematogenă (măduva roşie din oase) şi ganglionii limfatici. a ligamentelor şi în diferite capsule ce învelesc organele interne (rinichi. rol în depozitarea grăsimilor (rol trofic. Componentele sale sunt uniform răspândite şi în proporţii egale. • ţesutul conjunctiv fibros .este format din fibre de reticulină dispuse sub formă de reţea în ochiurile căreia se află substanţa fundamentală şi celulele de origine ale elementelor figurate ale sângelui. BIANCA BASANGIU ŢESUTUL CONJUNCTIV Ţesutul conjunctiv – asigură rezistenţa organismului. Condroblastele secretă substanţa fundamentală numită condrină (condrină = amestec de substanţe organice impregnate cu săruri de Na şi Ca). printre care se află substanţă fundamentală şi puţine celule conjunctive. Ţesuturile conjunctive moi • ţesutul conjunctiv lax . Ţesutul conjunctiv este alcătuit din: celule conjunctive. fibre conjunctive şi substanţă fundamentală.este alcătuit din celule globuloase care au acumulat grăsime şi au împins nucleul spre periferia celulei. Are rol mecanic. hrănitor). Dr. fibre conjunctive (de colagen. Predomină fibrele elastice. • ţesutul conjunctiv elastic . Se găseşte la nivelul fasciilor care învelesc muşchii.celulele mature. a tendoanelor. Are rol trofic. intervine în apărarea organismului etc. • ţesutul conjunctiv reticulat . Ţesutul conjunctiv semidur este alcătuit din celule cartilaginoase tinere numite condroblaste. semidure şi dure. Este cel mai răspândit dintre ţesuturile conjunctive. 12 . Ţesutul conjunctiv semidur (cartilaginos) . Constituie izolantul termic al corpului.

BIANCA BASANGIU Condrocitele sunt adăpostite. • ţesutul osos compact . Dr. Acest ţesut se găseşte în interiorul epifizelor oaselor lungi şi în interiorul oaselor scurte şi late. în substanţa fundamentală.celule gigantice. în nişte cavităţi numite condroplaste. • ţesutul cartilaginos hialin . impregnată cu săruri de calciu şi fosfor.(figura 3) este format din lamele osoase diferit aşezate denumite trabecule. Formează epiglota (membran situată în partea superioară a laringelui) şi pavilionul urechii. în funcţie de necesităţile fiziologice). sunt celule diferenţiate. bronşice. Acest tip de ţesut NU ESTE VASCULARIZAT. Există două tipuri de ţesut osos: spongios şi compact.oseină. Ţesutul conjunctiv dur are în substanţa fundamentală . laringeale. Fibrele sunt de colagen.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. costale. • ţesutul osos spongios . ţesutul cartilaginos fibros .cu fibre fine. traheale. elastic şi fibros. Unitatea morfologică şi funcţională a osului compact 13 . Un tip deosebit de celule osose îl constituie osteoclastelor . Există trei tipuri de ţesuturi conjunctive (în funcţie de cantitatea de substanţă fundamentală şi tipul de fibre): hialin. care delimitează cavităţi de diferite mărimi . Areolele comunică între ele şi conţin măduva hematogenă (măduva osoasă roşie).intră în alcătuirea oaselor. care nu se mai divid). Printre celule se găsesc fibre de colagen şi fibre elastice într-o împletitură densă. Nutriţia lui se realizează din ţesutul conjunctiv care îl înconjoară (pericondru = membrană de ţesut conjunctiv care acoperă un cartilaj). cu rol în remanierea osoasă (îndeplineşte funcţia de distrugere şi limitare a formării ţesutul osos. substanţa fundamentală fiind omogenă. Intră în structura meniscurilor articulare şi discurilor intervertebrale. cartilajele articulare. sunt situate în cavităţi ale substanţei fundamentale numite osteoplaste (***comunică cu lacunele vecine prin canalicule).predomină fibrele elastice. Celulele osoase tinere osteoblastele. Formează scheletul embrionului. secretă substanţa fundamentală. Ţesutul conjunctiv dur (osos) .predomină fibrele de colagen.osteocitele (***stadiul final al maturizării osteoblastelor.(figura 3) formează peretele diafizei oaselor lungi şi lamele superficiale ale oaselor scurte şi late. Acestea dau osului spongios aspectul de burete. multinucleate. Celulele osoase mature . • • ţesutul cartilaginos elastic .areole. ce asigură funcţia de susţinere şi rezistenţă a organismului.

Secţiune longitudinală prin os.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. BIANCA BASANGIU este osteonul (sistemul haversian). Un canal Havers formează împreună cu lamelele din jur şi osteocitele în osteoplaste . periost vase sangvine 14 . Canale Havers Figura 3. Dr.osteonul sau sistemul haversian. în jurul canalului Havers substanţa osoasă este dispusă sub forma unor lamele osoase concentrice. iar între lamele sau în grosimea lor se găsesc osteoplastele cu osteocite. alcătuit din canale haversiene în jurul cărora se dispun 5 – 30 de lamele osoase concentrice între care se găsesc osteoplastele cu osteocite. *** canalele Havers conţin ţesut conjunctiv şi vase de sânge.