IDENTITTEA EUROPEANA

Identitatea europeana
Identitatea europeana este o tema care s-a dezbatut si se dezbate mult in tarile europene si nu numai. Mult si nu neaparat adaptat realitatii n care traim sau pe care incercam sa o construim social, dar, in mod sigur, adaptat mentalitatii pe care o avem, fie ca suntem romani ori de alta nationalitate europeana. Chiar mai mult, vorbim trunchiat

despre identitate, lasand de o parte profunzimea conceptuala a termenului, cu riscul de a ne pierde tocmai identitatea - personala, colectiva, nationala, europeana.In acest sens identitatea nationala este mult mai puternica decat identitatea europeana pentru ca fiecare din noi simtitm ca apartinem unei comunitati de sange si de limba dar nu toti simtitm ca apartinem unui continent; si acest lucru pentru ca identitatea nationala a fost definita in maniera substantiala ca fiind o esenta, in timp ca identitatea europeana e bazata pe mai multe identitati determinate de contextele de viata in care se misca. A intelege ce e Europa si ce identitate are, este baza pentru a intelege ce este unificarea europeana si ce presupune ea, de aceea consider absolut necesar esential a clarifica ce e identitatea europeana. In primul rand termenul Europa are mai multe conotatii: mitologica, astronomica, geografica, istorica.Din punct de vedere mitologic, Europa este considerata a fi fiica regelui Feniciei , iar Zeus a zarit-o pe frumoasa printesa in timp ce culegea flori, si s-a indragostit de ea,apoi el s-a transformat intr-un frumos minotaur, care a purtat-o pana in insula Creta, unde Europa a nascut trei fii.Perspectiva astronomica se refera la faptul ca Europa este al patrulea satelit al planetei Jupiter, fiind descoperita de Galileo Galilei.Mai interesanta este insa perspectiva geografica ce catalogheaza Europa ca fiind penultimul continent ca marime , avand ca limite la vest Oceanul Atlantic iar la est Muntii Urali, la nord Ocanul Arctic, la sud Marea Mediterana si Mare Caspica.Din punct de vedere geogrfic, Europa are o diversitate in ceea ce priveste relieful, apele, clima, vegetatia;din toate acestea dezvaluie complexitatea Europei.Perspectiva istorica nu e mai putin importnta decat cea geografica, deoarce aceasta este o impletitura intre perspectiva culturala, politica si geografica.Dar toate acestea nu sunt de ajuns pentru a intelege ce este Europa si ce identitate are, deoarece conotatiile georafica si istorica sunt importante dar ceea ce este mai important este perspectiva culturala.Ceea ce este interesant si absolut necesar de precizat este faptul ca spatiul geografic si istoric al Europei nu corespunde in mod obligatoriu cu spatiul cultural specific Europei, asa cum spatiul cultural european poate sa depaseasca frontierele istorice si geografice ale Europei. Nietzsche1 considera ca nici chiar Europa Occidentala nu se suprapune peste cultura europeana in mod perfect deoarece Occidentul este pesupune o decadere din punct de vedere cultural in avantajul birocratizarii, ca o elenizare intr-o impatrita grobienizare si privire de fundament a grecismului2. Un rol important in definirea culturii europene l-a avut asa numita despartirea de vechea Europa3 ce a marcat intrarea intr-o eopca de confruntare datorita revolutiei tehnologice, ce va schimba structura societatii. Aceasta despartire se refera la individualismul specific european, ce a caracterizat Europa timp de secole, dar in prezent nu mai e de actualitate chair daca e o caracteristic a culturii europene de baza trebuie lasa

Friedrich Wilhelm Nietzsche, (n. 15 octombrie 1844, Rcken - d. 25 august 1900, Weimar) unul din cei mai importani filozofi germani din a doua jumtate a secolului al XIX-lea, a exercitat o influen considerabil, adesea controversat, asupra gndirii filozofice a generaiilor ce i-au urmat. 2 Nietzsche, Nachgelassene Fragmente (1878), aprud Manfred Riedel, Herkunfd und Zukunft Europas. Nietzsche in unserer Zeit, in Stuida Universitas Babes-Boyiai, Phisolophia, 1, 1991, p.9 3 Andrei Marga, Filosofia unificarii europene, Editura Fundatiei pnetru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2006, p.41

in urma.Acest individualism este plasat intre colectivismul american pe care spera sa il atinga si colectivismul comunist de care spera sa rupa orice legatura. Prezenta acestui individualism este sustinuta de trei fundamente si anume: crestinismul care l-a adancit, grecismul care i-a dat o forma si elementul german ce i-a dat putere.Aceste trei dimensuni un un punct comun si anume libertatea, atata de specifica europenilor. Dar acest individualism trebuie indeparata, iar acest lucru se poate face prin doua modalitati, si anume prin national-socialism sau prin comunism.National-socialismul se refera la scoaterea din cultura europeana a perspectivei umanista si a celei crestine , a celei rationaliste si luministe, prin reintoarcerea la baza culturii europene.Comunismul se refera la renuntarea perspectivei liberale si individualiste si pledarea pentru colectivsm si astfel cultura europeana traditionala va fi depasita. In alta viziune, cultura europeana se sprijina pe patru mosteniri: mostenirea greaca, mostenirea latina, mostenirea crestia si mostenirea epocii moderne, iar cei ce se incadreaza in aceste mosteniri sunt europeni, fara a lua in consideare limitele teritoriale sau istorice.Iar aceste mosteniri determina Europa prin patru teze si anume: prima se refera la faptul ca constitutiva pentru Europa este , de la inceputul ei in Elada, coordonarea interioara dintre democratie si eumonie, a dreptului nemanipulabil; a doaua teza se refera la faptul ca daca eumonia este presupozitie a capacitatii de a vietui a democratiei, opusa tiranilor si ochlocratiei, atunci, la randul ei, eumonia are ca presupozitie fudamentala veneratia comuna si obigatorie pentru drepul public a valorilor morale si a lui Dumnezeu; a treia teza se refera la renuntarea la dogma ateismului ca premisa a dreptului public si a formarii statului si o veneratie, inclusiv public recunoscuta, a lui Dumnezeu ca temei a ethosului si dreptului inseamna renuntarea atat la natiune, cat si revolutia mondiala ca summum bunum; a patra teza se refera la ideea ca pentru Europa, recunoasterea si asigurarea libertatii de constiinta, a drepturilor omului, a libertatii stiintei si de aici, a societatii umane bazate pe libertate trebuie sa fie constititive4. Aceste patru mosteniri pot fi asociate urmatoarelor patru idei: cea greaca a individului, cea latina a justitiei, cea crestina a pesoanei si cea moderna a stiintei; acestea constituind filosofia moderna a culturii europene. Cand vine vorba de Europa , identitatea europeana inseamna conceperea societatii ca un sistem compus din subsisteme finalitare5 , pentru a se diferentia in mai multe entitati si fiecare subsistem are o anumita autonomie, fiecare are un orizont tehnologic, anumine scopuri prin care se defineste.Aceste subsisteme sunt: tehnica de productie , ce potentiaza rezutatele cheltuirii de enrgie umana, economia, ce produce bunurile are acopera nevoile populatiei si de aici aparitia capitalismului intr-un context cultural, administratia, ce asigura buna functionare a acivitatilor intr-o comunitate, politica, ce procura legitimitatea optiunilor intr-o comunitate, si nu in ultimul rand cultura spirituala ce genereaza motivatiile indispensable functionarii istitutiilor. De multe ori se face greseala de a lua unul dintre aceste subsiteme si sa se specifice cutura europeana in functie de acesta, dar trebuie evitata o astfel de atitudine deoarece apatenenta la cultura europeana se ralizeaza prin interferenta acestor subsiteme, caci cultura europeana trebuie considerata ca ansamblu al ideilor, simbolurilor, teoriilor ce sa ragesesc in trairea sociala a vietii, unde se pot delimita subsistemele: competenta
4 5

Ibidem, p.40 Ibibem, p.44

tehnica, comportamentu economic, indemanrea adminstrativa, actinea ploitica, cultura spirituala6 . Pe fondul acestei identitati europene care e formata din mai multe identitati nationale, Samuel Hutington7 formuleaza sapte teze prin care exprima ideea ca datorita acestor diferente dintre natiuni in viitor se vor isca conflicte, pe care el le numetei ciocniri ale civilizatiilor.In prima sa teza se refera la precizarea momentului prezent al istoriei universale, fiind opusa principalelor interpretari din 1989, conform carora lumea civlizata intra in faza de sfarsitul istoriei8 si vechile rivalitati si conflicte revin pe scena si conform careia in momentul de fata se porduce declinul statului-natiune din cauza statului tribalist si a epocii globalizarii.Astfel lumea intra intr-o noua faza a istoriei iar principele preocopari nu vor fi cele idologice sau politice ci vor fi cele culturale.Statele vor ramane in continuare cei mai importanti actori in lume, iar cele mai importante conflicte vor fi intre natiuni diferite, ce vor reprezenta politica globala. Cea de-a doua teza are in vizor tot istoria prezenta dar se refera mai mult la delimtatea ei.Daca in epoca postbelica limta istoriei era statul-natiune, in prezent istoria se opreste la civilizatii.Acestea sunt grupari de oameni ce au obiective comune, limbaj comun, istorie, religie, obiceiuri.Daca in trecut aceste civilizatii erau ceva abstract, in ultima vreme ele incep sa prinda forma si sa fie din ce in ce mai puternice devenind un cadru de rezolvare a problemelor, unde isi contureaza mult mai bine indetitatea , astfel fiecare civilizatie are viziunea proprie despre relatiile dintre oamnei, dinte oameni si Dumnezeu, de asemenea parerile difera in ceea ce priveste deprturile si obligatiile, libertatea si egalitatea , ceea ce va conduce la o cionire a ideilor. In ce de-a treia teza Huntington trateaza subiectul dinamicii istorie universale ca urmare a interactiunii dintre civiliatiilor,.Pe fondul acestor interactiuni se presupune ca se vor isca cele mai importante conflicte politice drept urmare a adanciturii de idei dintre civilizatii.Trebuie neaparat precizat faptul ca aceste interactiuni vor isca conflicte nu sunt o certitudine si nu neaparat se va recurge la violenta pentru a se desfasura, dar nu poate fi negat faptul ca ele exista si ca sunt din ce in ce mai vizibile din cauza faptului ca statul slabeste ca putere, si numai potae satisface cerintele populatiei si astfel modernitatea si schimbarile castiga teren in ciuda atator ani in care statul a fost prima putere, deoarece transcend granitele statelor si accentuiaza si mai mult fenomenul adancirii dintre civilizatii.In acest sens diferentele religioase, culturale ale civilizatiilor se intalnesc pe teraitoriul continentului si astfel se ceeraza discrepante mai ales politice. A patra teza este constituita in jurul ideii ca potentialele situatii conflictuale ar aparea in contexul diferentelor religioase in primul rand.Huntington ne arata ca diferentele reigioase din perzent coincid ca granitele istorice din trecut.Astfel, cortina de catifea a culturii a inlocuit cortina de fier a ideologiei, drept ca cea mai seminificativa linie de divizare in Europa9.In acest sens catolicismul din vest este separat de ortodoxismul si
6

Ibidem, p.46 Samuel Phillips Huntington (n. 18 aprilie 1927, New York d. 24 decembrie 2008, Martha's Vineyard, Massachusetts) a fost un politolog american, cunoscut pentru teza sa referitoare la ciocnirea civilizaiilor
7
8

Andrei Marga, Filosofia unificarii europene, Editura Fundatiei pnetru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2006, p.243
9

Ibidem, p.246

islamismul din est, la mijloc aflandu-se statele care fac tranzitia si care au fost in trecut linia de demarcatie dintre Imperiul Habsburgic si Imperiul Otoman. Cea de-a cincea teza ia in discutiea posibilitatea iscarii de razboie, poate chiar un al treilea razboi mondial, iar daca va fi posibil se prepupune ca va fi intre civilizatii si nu intre state.In acest sens politologul subliniaza faptul ca puterea si influienta pe care o are Occidentul o are e o cortina peste realitate, caci ceea ce e improtant pentru occidentali nu coincide cu ceea ce e important in restul lumii, mai ales pentru marile puteri,in special Statele Unite ale Americii ceea ce va isca alte discrepante politice. A sasea teza urmareste posibilitatile de dezmembrare a anumitor state europene care au in componenta lor o populatie alcatuita din mai multe cvilizatii.Acestea sunt considerate a fi condamnate intr-un viitor apropiat sau mai indeprtat la dezbinare, datoritor acestor diferentieri civilizationale.Unele din aceste tari par a fi omogene in ciuda acestor discrepante, dar aceasta omogenitate e superficiala, caci dezbinarea va fi imposibil de ocolit deoarece cultura e un element distinctiv intre natiuni.Deci fiecare natiune are propria cultura si nu mai multe, caci asta nu ii va fi un obstacol in propria ei dezvoltare, in sensul ca scopul principal al liderilor comunitatilor nu va fi acela de a aduce prosperitatea statului respectiv ci de a dovedi ca civilizatia care o reprezinta si a carui membru este este cea mai buna si ca ea trebuie afirmata astfel incat sa devina cea mai importanta, poate unica.Daca acest lucru se intampla dezbinarea este absolut invetibila. In sfarsit, in cea de-a saptea teza, Huntington se refera la Occident si statutul pe care acesta trebuie sa il abopte avand in vedere contextul actual al istoriei care pune in primplan civilizatiile si nu statele.In acest sens in ciuda faptului ca Occidentul are o civilizatie proprie si mai ales moderna, trebie sa acepte realitatea si anume ca nu e singura civilizatie moderna si ca nu tot ce are e modern, ca si alte civilizatii pot fi moderne insa prin specificul lor, nu prin copierea occidentalilor.Si ca de asemenea, aceste civilizatii nonoccidentale odata ajunse la modernitate, pot face concurenta vestului Europei, care trebuie sa faca fata acestor provocari si totodata sa mentina relatii cordiale cu aceste civilizatii si de asemnea sa prevada posibilele interesele comune, si acest lucru nu pentru a crea o civilizatie universala ci pentru a invata fiecare civiizaria de a o accepta si tolera pe cealata pentru a se evita ideea de la care am pornit, si anume ca aceste diferentieri civilizationale vor fi genreatoare de conflicte. Aceasta abordare a lui Samuel Huntington inca e doar o supozitie, dar nu ne ramane decat sa asteptam ca viitorul sa ii dea dreptate sau sa o desfiinteze, pana atunci, Huntington are indiscutabil meritul de a fi reactivat o traditie si de a fi incercat sa ofere o interpretare10 . A vorbi despre identitatea Europei nu este usor, cu atat mai putin perceperea si asumarea apartenentei la cultura europeana, care este cu siguranta un proces pe cat de complex pe atat de complicat, datorita tensiunilor ce se nasc in urma procesului de intrgrare.Aceste tensiuni pot fi cuprinse in trei clase si anume: perspectiva sociologicoantropologica, perspectiva politologica si din perspectiva studiilor europene. Prima perspectiva, cea sociologico-antropologica trebuie privita in orizontul unei integrari europene care sa vizeze performantele, deoarece modernitatea trece printr-un proces radical de individualizare. Cultivarea unei stiente factuale pude in serviciul rezolvarii de probleme de viata alea oamnilor intampina rezistente in acele comunitati
10

Ibidem, p.248

stiintifice in care preodmina autointerpretatea stiintei ca o cercetate separata de scopurile in care ea se foloseste.De fapt este vorba de evolutia descopreirilor stiintifice, ce incearca sa razbeasca avalasei de modificari in structura si pregatirea profesionala in urma schimbarilor de stiinta , tehnica si tehnologie.Conditia de rationalizare a administratiei si de punere a acesteiei in cerinta eficacitatii se izbeste de supraincarcate aparate bisocratice ce au facut din administratie un scop in sine.Cultivarea solutiilor bazate pe reflexivitatea intelectuala asupra conditiilor schimbate ale vietii in societatea postmoderna se loveste de rezistenta pastratorilor autoproclamati ai traditiei, care, in loc sa lase in muzeu piesele trecutului, le activeaza ca noi tehnologii. Cea de-a doua perspectiva e cea politologica ce apare o data cu aparitia constiintei istorice in scoloul al XIX-lea, si dezvolta anumite tensiuni in jurul statului national.Aceata problema e mai accentuata in Europa Rasariteana deorace acolo suveranitatea s-a bucurat de mai putine perioade de respect in aceasta parte a Europei.Problema acestora este este teama de concurenta de pe pietele internationale ale Uninuii Europene, de a transfera competente dinspre statul national catre institutiile supranationale.Acestia gasesc motive pentru a razista in neclaritatile ce staruie inca in privinta reconceperii statului national drept subiect al negocierii acelor angajamente ce duc la dezvoltatea si extinderea Uniunii Europene si in oscilatii ce ersista cu privirea la modelarea noii Europe. Cea de-a treia perspectiva privita din vizorul Studiilor Europene, care presupn un proces de mare amploare de diferentiere sociala a sstemelor sociale, sisteme ce devin autonome.In contextul modern identitatea europeana se defineste prin incercarea de identificare a valorilor, care trebuie extrase din esenta insasi a modernitatii.De asemenea modernitatea europeana inseamna o continua criza a valorilor, caci nu mai avem o armonie deorece din punct de vedere al logicii identitatea este asemanata cu un manunchi de insusi ce fac ca un obiect sa fie ceea ce el este intr-adevar. In acest context statul national continua sa fie inteles de catre cercuri importante ale intelectualitatii, ca etnostat.In aceste conditii, politicienii preocupati de voturi mai mult decat de solutii, sunt oricand gata sa apeleze la lozincile cu impact ale etnostatului si sa invoace pericolele de la adresa acestuia.Prin aceasta se creeaza un cadru de rezistenta sustinut de forta considerabila a aliantei politice intre intelectuali si politicieni.Acestora li se opun bineinteles si alte grupari, de obicei majoritati, care percep imprejurarea ca afirmare nationala se face in zilele noastre cel mai concludent si durabil prin prestatii exemplare in cunoastere, institutii democratice, nivel de viata11. Pentru o alta abordare a identitatii europene, compusa din multiple identitati nationale, mai ales in Europa Centrala si de Est apar anumite consecinte medodologice12.Una din acestea se refera la conceperea identitatii, care e un produs al istoriei si se lasa reperata ca un fel de matrice a geneararii acelor performante care sunt specifice.O alta teza se refera la performantele obtinute de identitatea europeana, in sensul ca nu se poate considera specificul european decat prin alte subsisteme precum: competenta tehinica, competenta economica, indemanarea administrativa, actiunea politica, cultura siprituala si nu e de ajuns ci mai e nnevoie si de interactiunea dintre otate acestea.

11 12

Ibidem, p.346 Ibidem, p.347

A trei teza ia in vizor conceptele de identitate care trebuie folosite atunci cand vine de formare vorba de identitatea europeana, nationala, etica, confesionala.Nu mai sunt productive conceptele statice ale comunicatiilor, grupurilor de orice fel orientatespre stabilitatea de caracteristici de la un moment dat, din anumite contexte.Avem nevoie de concepte dinamice, orientate spre obtierea conditiilor de formare a acelor comunitati13. Nu putem vorbi astazi de identitatea europeana fara a vorbi mai intai de identitatea nationala.Indetitatea europeana este identitatea ce da seama de o realitatea constituita la capatul unui istoric in procesul unificarii europene.Pe fondul largirii Uniunii Europene spre rasarit,acest termen devine in buna masura normativ.In orice caz identitatea europeana este mai ales prin functia sa normativa cea care a pus in miscare in ultimele decenii diferitele indentitati pe care europenii le traiesc si relatiile dintre acesteia. Specificarea indentitatii europene este eminamente culturala de la conceperea societatii ca un sistem compus din subsisteme finalitare ,diferite sub aspectu performantei specifice si al criteriilor de testare al propozitiilor si a actiunilor.Considerand culutura europeana ca un ansamblu al ideiilor,simbolurilor teoriilor ce se regasesc in trairea sociala a vietii se pot delimita subsistemelor:competenta tehnica,comportamentul economic,indemanarea administrativa,actiunea politica,cultura spirituala.Pe terenul acestor subsisteme putem specifica cultura europeana si pe ele este intreprinsa astazi specificarea.Cultura europeana a produs pentru prima oara o stiinta ca o cunoastere factuala orientata spre reprezentarea cauzelor eficiente,cu caracter de lege,exprimabile matematic si pusa in serviciul rezolvarii de probleme tehnice,al controlarii si metamorfozarii lucrurilor.De fapt apartin culturii europene realizand o continua pliere si participarea la crearea tehnicei de productie la noi niveluri ale competentei tehnice de productii pe baza stiintei. Cultura europeana este strans legata de constructia persoanei umane ca sfera privata sprijinita pe proprietate si garantata de legile ce contin drepturi fundamentale ale individului.Cultura europeana sa specificat prin conceptul modern al derivarii politice si a politicii de stat din dezbaterea publica asupra problemelor de interes public. Europa ca unitate politica provoaca istoria statelor nationale, traditiile lor politice si practicile lor guvernamentale si starneste discutii referitoare la constituirea unei noi entitati.Statele membre angajate in acest proiect depun multe eforturi pentru a demonstra vointa lor de a trai impreuna.Similar, istoricii cauta un trecut comun, asa cum a fost validat de istoria civiliatiilor cat si de procesele de monitorizare politica si dezvoltae economica.Avand in vedere progama educationala din Europa, de exemplu, cerceteaza mniera in care pot transmite generatiilor tinere o identitate europeana, lunad in considerare rolul istoriei si cum este nstituit in definirea natiunilor si viitorului lor, si in cazul Europei, viitorul unei noi identitati ce urmaeaza a fi definite. Incertitudinea transforma trecutul intr-un refugiu,in identitati construite si elaborate in timpul procesului de formare a statelor nationale.De aici,nenumaratele dezbateri si intrebari in jurul implicatiilor unui nou spatiu politic pentru identitati care sunt nationale,regionale,lingvistice,religioase-si unei identitati europene ce ar putea inconjura intregul. In mod cert,inca de la inceput,o Europa unita apare intr-adevar dintr-un pluralism de drept :diversitatea lingvistica si diversitatea culturala(nationala si regionala,majoritara si minoritara),cat si diversitatea institutionala in care fiecare aduce o
13

Ibidem, p.348

cultura puternica si traditii politice.Proiectul politic European nu poate ignora aceasta pluralitate intrinseca pe care culturile nationale o exprima cu necesitate.Intreband despre un nou spatiu politic si de constituirea unui nou model de societate-un model de societate pluralista,desigur,fondat pe principiile redefinite de absorbtia de la diferite nationalitati sau/si culturi minoritare care pretind nationalitate pentru a forma o cultura Europeana comuna. Europa nu este nici o natiune,nici o supernatiune, Europa nu este nici stat,desi Constitutia Europeana poate conduce la intelegerea UE ca stat.In obiectivele sale ,Europa nu pretinde sa concureze cu state si natiuni, chiar si constituirea sa nu trebuie sa fie legata de forma clasica a statului de drept .Pana acum,constituirea europeana introduce un supranationalism normativ care depaseste cadrul natiunii-stat ,in timp ce reproduce la nivel european aceleasi principii ca natiunile stat,dar care se aplica in cele din urma statelor insele.In timp ce probleme ale drepturilor omului,imigratiei,si drepturile minoritatilor raman in domeniul exclusiv al statelor,ele se vad constranse sa accepte noi reguli legale insituite de institutiile europene.Conventia Euorpeana a Drepturilor Omului,de exemplu,autorizeaza cetateanul European(in acest caz,unul care are o nationalitate a unui stat care a acceptat integrarea individuala)sa apeleze direct la Consiliul Europei,in timp ce un strain(care nu are nationalitatea unui stat din UE) trebuie sa apeleze la Curtea Europeana A Drepturilor Omului.Pe scurt,constructia juridical a unei Europe Unite duce la o reinterpretare a conceptului de universalitate atat pentru drepturile omului cat si pentru cetatenie. Pe de alta parte un spatiu public European de alta natura este vizibil;se numeste transnational.Logica asupra nationalitatii produce o societate civila europeana in care retelele transnationale intra intr-o competitie si in cele din urma tranforma spatiul European intr-un spatiu al comunicarii,ca sa folosim fraza lui Habermas14.Retelele de informatie si de schimb,retelele institutiilor si retelele de solidaritate si interese- fie prezentate ca economice,politice,culturale,fie ca identitati orientate constituie totusi materilalul pentru spatial politic European. De fapt,un numar important de retele-unele formale,unele informale,unele bazate pe identitate,altele pe interese,altele bazate pe amandoua-cele ca retelele corporatiilor profesionale,traverseaza barierele nationale si formeaza o panza de paianjen care acopera spatiul European .O data cu proiectele constructiei unei europe politice aceast spatiu devine unul unde organizatiile transnationale ca asociatiile de orice fel (culturale,politice,etnice,religioase) combina activitatea lor de-al lungul granitelor nationale si emit o cerere pentru reprezentarea la un nivel European inainte de Comisia Europeana de la Bruxelles,sau a Parlamentului European de la Strasbourg. Transnationalitatea, datorita interactiunilor crescande printre actori din traditii diferite- nationale, regionale sau etnice- ar putea chiar sa devina un mijloc de socializare si instruire intr-o noua cultura politica pe care cineva ar putea-o cu adevarat numi europeana, pasul anterior fiind o socializare politica la nivel national. De fapt, aculturatia politica a lor la un nivel national a devenit un passage oblige pentru un angajament politic la nivel european. Astfel de participare poate fi considerata drept al doilea stadiu al unei socializari politice pentru actorii europeni si spatiul european, un spatiu politic unde ei exercita cetatenia dincolo de teritoriile politice ale statului. In
14

Jrgen Habermas (n. 18 iunie 1929 n Dsseldorf) este un filozof i sociolog german, care a devenit cunoscut mai ales datorit lucrrilor sale n filozofia social. S-ar putea afirma chiar c este cel mai renumit intelectual german n via.

aceasta perspectiva, conducatorii asociatiilor de imigrare de exemplu, cetateni legali ai unui Stat Membru sau nu, actioneaza impreuna in acest spatiu nou, facandu-l un spatiu obisnuit al interactiunii politice si al folosirii puterii. Retelele transnationale confera actorilor care participa in elaborarea lor un drept de a participa in formarea Europei si initiaza activisti intr-o cetatenie europeana . In aceasta perspectiva, cetatenia deriva in principal din prticiparea politica la viata publica.Este exprmata prin angajamentul indivizilor in politica la viata publica.Este exprimata prin angajamentul indivizilor in politici si participarea lor directa sau indirecta la binele public.Asemenea indentificarea polititca duce la confuzie in definirea unui status legal cu privire la dualitatea cetatenie/nationalitate.Pentru imigrantii cu cunostinte non-europene,cetatenia europeana scoate in relief complexitatea realitatii si binele in public pe care il reprezinta Uniunea Europeana pentru ei,institutiile supranationale extrag imigrantii din legaturile lor primordiale tinandu-i la distanta de orice actiune politica direct spre casa lor si tarile gazda si ii aduc intr-o indetificarea comuna definitiva de un interes comun care este european.Dar destul de paradoxal,cetatenia europeana ca un concept global de aparenta decat statele-natiunii introduce supunerea imigrantilor fata de tara lor natala in procesul negocierii in acelasi fel in care isi exprima supunerea fata de statul lor de rezidenta si fata de comunitatea traditionala in care ei sunt implicati. Incurajati de institutiile supanationale, actorii implicati in punerea bazalor unei retele incearca sa actioneze direct prin comisia de la Bruxelles, in consecinta dincolo de statelenatune.Astfel apare un nou mod de participare politica prjeluita de un spatiu deschis ;a cererile atat intereselor si identitatilor cetatenilor cat si rezidentilor.Asta le permite lor sasi afirme autonomia in relatia cu sistemele statale definite teritorial.Urmarind acelasi tipar activitatea transnationala intareste cererea populatiei rezultata din imigratie acum rezidenta in tarile europene pentru egalitatea drepturilor si egalitatea tratamentului la nivel european cat si lupta impotriva rasismului, devine acum o modalitate de a circumscre efectele omogenizarii statului-natiune.O retea rezulta pe baza construirii pe egalitate a drepturilor facute sa elibereze imigrantii de politica tarilor gazda si sa exprme cererile dincolo de ambele natiuni-stat.Cat pentru liderii lor, ei dezvolta un discurs pe egalitate si pe universalitatea drepturilor omului, vazand efortul transnational ca un mediu de a lupta impotriva rasismului si xenofobiei globale. Nu puteam vorbi despre identiatea europeana fara a vorbi despre pragmatism, caci filosofia europeana a evoluat din mostenirea greco-iudeo-romana si avand consecinte in relatia dintre om si lume si de asemenea dintre realitate si cunostinta.Acest pragmatism, care la origine este american, a deschis un nou orizont pentru ilosofia europeana prin cercetarea consecinelor care deriva din cunosintele expreimentale ale oamenilor.Pragamtismul se refera la temeiul cunoasterii, cunoasterea este o activitate, adevarul unei judecati este conferit de reusita actiunii pe care o orienteaza 15.Aceasta se refera la intoarcerea catre istorie si de increderea umana pe care ar trebui sa ne sprijinim in vederea de a atunge scopurile propuse in conformitate cu schimbarile contemporane la care suntem supusi.Pentru a intelege mai bine ce inseamna pragmatism, trebuie sa il delimitam de filoofie, caci pragmatismul incepe acolo unde se termina cu adevarat filosofia 16.

15 16

Anderi Marga, Introducere in filosofia contemporana, Editura Polirom, Iasi, 2002, p.57 Ibidem, p.70

Europa ca un spatiu al catateniei, angajarii si participantii, si apartinandu-i ceea ce este atat de regional cat si national, chiar etnic si religios, va adauga un nou element la alegerea indentitatii individului : gandirea unuia ca un european.Multiculturalismul ca baza pentru negocierea multiplelor identitati ar putea rezolva problemele de supunere permitand oamneilor sa priveasca Uniunea Europeana nu ca pe un construct ca si statulnatiune ci drept coexistenta printre identiatile care o compun.In aceasta ipoteza, muticulturalismul se confrunta cu propriile sale limte si chiar cu propriile sale paradoxuri.In efect, multiculturalismul risca, asemeni nationalismului, sa conduca la o fracturare a societatii europene in multiple identiati care o caracterizeaza, divizand Uniunea Europeana in unitati politice.Intarirea rolului statelor in constructia europeanaar putea duce la un nationalism care lasa putin loc pentru alte identitati in societatile nationaliste.Proiectele europeana nu pot ignora faptul ca statele sunt prinse si trase intre pasiune nationalista si soeranta unitariana.Astfel de abordare multiculturala a Europei ar putea intr-o buna zi transforma Uniunea Europeana intr-un spatiu politic in cadrul cariua paradoxurile democartiei sunt negociate.

Bibliografie
1.Andrei Marga, Filosofia unificarii europene, Editura Fundatiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2002 2.Andrei Marga, Introducere in filosofia contemporana, Editura Polirom, Iasi, 2002