P. 1
Mijloace de Imbogatire a Vocabularului

Mijloace de Imbogatire a Vocabularului

5.0

|Views: 8,338|Likes:
Published by Oana Baluta

More info:

Published by: Oana Baluta on Jul 19, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/16/2014

pdf

text

original

MIJLOACE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI A. MIJLOACE INTERNE • Derivarea • Compunerea • Conversiunea 1.

DERIVAREA Definiţie – este formarea de cuvinte noi prin afixare (adăugarea unor afixe prefixate sau sufixate la baze lexicale existente) Clasificare: 1.a. derivarea sufixală 1.b. derivarea prefixală 1.c. derivarea parasintetică 2.a. derivarea progresivă (prin adaos de afixe) 2.b. derivarea regresivă (prin suprimare)

1.a.DERIVAREA SUFIXALĂ Definiţie – sufixele lexicale sunt sunete sau grupuri de sunete care se adaugă după bază, formând un cuvânt nou. Numărul sufixelor în limba română contemporană este de cca. 360 şi provin din limbile care au participat la constituirea lexicului românesc. Sufixele de origine latină şi slavă sunt cele mai numeroase pentru că sunt înrudite cu tipul lingvistic românesc. În schimb, greaca este sursa principală a prefixelor şi prefixoidelor. Clasificare: Observaţie: A. Din punct de vedere semantic 1. de agent (nomen agentis) - tor <lat. torius (croitor, muncitor) 2. augumentative - an <sl. an - cu sens peiorativ (băieţan) - oi <lat. oneus - cu sens depreciativ (băboi) 3. diminutive - el <lat. ellus (copăcel, scăunel) - aş <de origine variată - cu sens depreciativ (scriitoraş) Observaţie: Unele diminutive au numai formă, nu şi sens diminutival, cum sunt unele nume de plante sau locuri: alunele, Târguşor. 4. colective - ime <lat.imen (studenţime, ţărănime ) 5. moţionale/de gen - derivă feminine de la baze masculine sau invers - easă <lat. issa (căpităneasă) 6. abstracte - ătate <lat. itas, itatis (bunătate, posibilitate, prioritate) 1

B. Din punct de vedere lexico-gramatical 1. substantivale (bucătar, gălbenuş) 2. adjectivale (singuratic, vorbăreţ) 3. verbale (a amalgamiza, a finisa)

4. adverbiale (omeneşte, actualmente) 5. pronominale (mătăluţă, mătălică) 6. care formează numerale (doime, zecime)

anormal) • negative – cu rolul de a nega valoarea semantică a bazei (ne . hipersensibil). auto (autobiografie) cvasi (cvasigeneral) foto (fotocopie) mono (monocromatic) multi (multicolor) neo (neolatin) omni (omniprezent) pseudo (pseudocultură) semi (semistructurat) 1. 2. în cuvântul omuleţ avem tema om. 2. COMPUNEREA 2 . 1. -gramă – schemă (organigramă) de organizare. 2. supra – apare în calcuri (supranatural) sau în formaţii româneşti (supraprofit). numit interfix. autonomie lexicală. care nu poate suferi. De pildă. DERIVAREA PREFIXALĂ Definiţie .. folosit mai ales în stilul ştiinţific (hipercorectitudine. 4.. hiper – este considerat un prefix savant.Falsele sufixe (sufixoidele) -aparţin limbajului cult şi specializat.prefixele sunt sunete sau grupuri de sunete care se aşează înaintea rădăcinii pentru a se obţine un cuvânt nou. stră• schimbarea (a strămuta) • intensificarea (a străluci) • vechimea (străbun) • parcurgerea unei distanţe (a străbate) Limba română are prefixe de marcă a intensităţii maxime: 1. Clasificare: • privative – au sensul general de fără. 3. extra – în limbajul comercial se foloseşte şi izolat.a. claustrofob înseamnă care urăşte.. -grafie – ştiinţă a descrierii. lipsit de (a .necinstit) • iterative – exprimă repetarea (re . în limbile din care provin. Prefixoidele/pseudoprefixele se deosebesc de prefixe prin aceea că au. Ele nu sunt sufixe pentru că au valoare denotativă. super – este de origine latină şi indică depăşirea calitativă (superfin). fapt pentru care ar putea fi considerat prefixoid (marfă extra). fiind simţite ca nişte cuvinte simple.c. -fob din cuvintele germanofob.reveni) Unele prefixe pot avea diferite valori semantice: 2.b. Interfixele reprezintă un segment o porţiune dintr-un derivat care nu intră nici în temă. DERIVAREA REGRESIVĂ duce la reducerea structurii cuvântului prin înlăturarea sufixului.b. De pildă. care se fereşte de . nici în sufix. în opoziţie cu derivarea propriu-zisă care poate fi socotită progresivă şi baza pentru cea regresivă (coraport < coraportor). -for – are poartă. Cele mai multe prefixoide sunt de origine latină sau greacă venite prin filiera franceză sau împrumutate direct din aceste limbi. -fil înseamnă iubitor. arhicunoscut). sufixul -eţ şi un element intermediar -ul-. arhi – cel din frunte (arhiplin. DERIVAREA PARASINTETICĂ denumeşte formarea de cuvinte noi prin ataşarea simultană a unui sufix şi a unui prefix la acelaşi cuvânt – bază (îndurerat). 5.

Domine Deus) 2. • articolul adjectival demonstrativ (cel frumos).Constă în crearea unui cuvânt nou din combinarea a două sau mai multe unităţi lexicale independente. situaţie în care compusul se transformă într-un cuvânt simplu (antart-acum trei ani). contaminare (alaturare) – o îmbinare de elemente lexicale înrudite semantic care-şi pierd. fărădelege) B.silabe şi cuvinte (Romarta – arta românească ) 3. 3.iniţiale.R. Clasificare: A. De pildă. Locul termenilor dintr-un compus paratactic este de cele mai multe ori fix. o parte din scheletul fonetic: cocostârc (cocor şi stârc). abrevieri (B. aglutinare (contopire) – alipirea elementelor componente până la contopirea într-o unitate. Compusul este: • analizabil – atunci când vorbitorii recunosc elementele componente. Există şi adjective la care regula aşezării elementelor este mai puţin strictă: social-economic.creaţii româneşti (zgârâie-brânză. economicsocial. Cuvintele care intră în compus işi pierd individualitatea semantică şi gramaticală. mai ales dacă acestea circulă independent în limbă (zgârâie-brânză). Din punct de vedere istoric 1.C. • neanalizabil – dacă elementele componente nu pot fi identificate.iniţiale şi fragmente de cuvinte (TAROM ) Compunerea se realizează prin: 1.cuvinte întregi (zi-lumină) 2. Din punct de vedere al elementelor compusului 1. zi-muncă înseamnă cantitatea de muncă dintr-o zi de opt ore. cu aspectul unui cuvânt simplu: codalb (coadă şi alb). de obicei. 2. Principalul instrument al conversiunii este articularea cu: • articolul hotărât (frumosul). papă-lapte) 3. • articolul nehotărât (un frumos). nefiind permisă inversarea termenilor. aşa că doar formal putem vorbi de mai multe cuvinte (în planul conţinutului avem un singur semnificat).calchiate (tren fulger. Procedeul cel mai frecvent prin care se realizează conversiunea este substantivizarea: 3 . CONVERSIUNEA Este transferul de la o parte de vorbire la alta.provenite din latină (trifolium.) FEDR – Fondul European de Dezvoltare Regională FJSC – Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării FSE – Fondul Social European 4. formându-se un nou cuvânt.

diacon. CUVINTE DE ORIGINE SLAVĂ Influenţa slavă a fost cea mai puternică datorită faptului că slavona a fost folosită la noi timp de câteva secole. Uneori acelaşi cuvânt a fost o dată împrumutat pe cale directă şi altă dată pe cale cultă/ livrescă. fireşte. 6.1. fără a-i altera esenţa care este. letopiseţ. interjecţia (oful. X-XV) cei mai mulţi aparţin vocabularului religios şi social-politic. directus. Dintre termenii pătrunşi în epoca slavonismului cultural (sec. acestea pot fi împrumutate pe cale directă/orală (prin contact nemijlocit între popoare) şi pe cale indirectă (prin intermediul scrisului şi al cititului). liturghie. împrumutul lexical este fie produsul bilingvismului. un fel de limbǎ româno-slavǎ (Gustav Weigand). Deşi slavona scrisă se deosebea sensibil de slavona vorbită. B. manifestată mai mult în domeniul lexicului: bai-necaz. CUVINTE DE ORIGINE MAGHIARĂ Convieţuirea românilor cu maghiarii în Transilvania şi. Ex: apostol. De pildă. cel frumos). indiscutabil. şug – meşteşug şi ău – ferăstrău. Influenţati de numărul atât de mare al cuvintelor de origine slavă. MIJLOACE EXTERNE (ÎMPRUMUTURILE) Asemenea calcului lingvistic. icoană. Un alt factor care a contribuit la această părere a fost faptul că până în 1860. în general. cerc şi circ >lat. călugăr. adaptate la sistemul fonetic şi morfologic al limbii receptoare. sămădău. A. fie consecinţa simplei cunoaşteri a unei limbi străine pe care un vorbitor influenţat de ea poate să nu o folosească în mod curent. duh. împrumuturile populare nu pot fi prea uşor diferenţiate de cele savante sau cărturăreşti (Emil Petrovici). ÎMPRUMUTURILE LEXICALE MAI VECHI 1. candelă. Recurgerea la împrumutul din alte limbi este determinată de mai mulţi factori extralingvistici: • vecinătatea geografică. un frumos. 4 . circus. contactele directe îndelungate dintre cele două popoare au dus la o influenţă lingvistică reciprocă. adverbul (binele). doime. economice şi culturale. neam. gerunziul. sl. duhovnic. zapis. voievod. sfârşi şi săvârşi sunt diferite din punct de vedere semantic şi din punt de vedere al formei. deşi slavona începuse să fie înlocuită cu româna încă din sec. dar au aceeaşi origine/etimologie. al XVI-lea. unii lingvişti străini au crezut că româna este un idiom mixt. a diplomaţiei şi mai ales a cultului religios. adjectivul (frumosul. în Muntenia şi până în 1862 în Moldova. un nimic).vaiul). 2. pronumele (sinele . 3. 2. • realaţiile politice. Cuvintele împrumutate sunt. • amestecul de populaţie. hotar. chip şi foarte puţin în domeniul morfologic (al formarii cuvintelor): prin sufixe: şag – rămăşag. arhiereu. logofăt. evanghelie. numeralul (pătrime. imaş-izlaz. citi. verbul – infinitivul (mergere). 5. 4. cazanie. latinească. alean-dor. eul. supinul (culesul grâului). slovă. s-a scris la noi cu alfabet chirilic. treime). Astfel de cuvinte se numesc dublete etimologice. Cele mai multe dublete sunt de origine latină: drept şi direct >lat. nimicul. Numeroasele influenţe străine (şi mai cu seamă cea slavă) au modificat doar fizionomia lexicală a limbii române. ca limbă a administraţiei.

B. considerată „limba de cultura feudală”. După înlăturarea stăpînirii fanariote. ale cărei începuturi sunt plasate în sec. magiun. Foarte preţioasă este informaţia pe care ne-o furnizează Sextil Puşcariu: „Prin veacurile XIXVII tot mai mulţi tineri moldoveni cercetau şcolile din Polonia. stelamant – astronomie. printre altele. al XVII-lea. telemea. atât în Moldova. compunere.000 de neologisme. acadea. caşcaval. ÎMPRUMUTURILE LEXICALE MODERNE (NEOLOGICE) Se pare că româna actualǎ dispune de 50. prisos. chiftea. Unii cărturari (partizani convinşi ai unui purism şi ai unui neaoşism din cale-afară de exagerate) din secolul trecut respingeau împrumuturile neologice. de-sine-mişcător – automobil. Ex: protipendadă. preferând să spunem: gât-legău în loc de cravată. sindrofie. Despot Vodă a înfiinţat şi un colegiu latin. prima influenţă este cea latină savantă. al XVIIIlea şi a fost favorizat. nas-suflete/nas-ştergău – batistă. 2. latina a devenit limbă diplomatică începând cu sec. apariţia lor în limbă fiind explicată prin aceea că de la 917 la 1185 Dobrogea s-a aflat sub dominaţie bizantină. al XIV-lea. INFLUENŢA LATINĂ În ordine cronologică. 4. Ex: agă. politicos. O serie de cărturari români (Dimitrie Cantemir. Dosoftei. CUVINTE DE ORIGINE TURCEASCĂ Influenţa turcă a început să se manifeste auspra limbii noastre după ce Ţara Românească şi Moldova au devenit vasale Imperiului Otoman. departe vorbitor – telefon. halva. După cum ne informează unii istorici ai culturii vechi. BIZANTINĂ – numărul elenismelor primite de noi direct din greaca veche e foarte mic. MODERNIZAREA VOCABULARULUI PRIN NEOLOGISME Procesul de modernizare a lexicului românesc a început în a doua jumătate a sec. deşi de origine latino-romanică. logos – „cuvânt”) se înţelege orice cuvânt nou apărut în limbă. tipografie. lăsându-ne chiar lucrări în latineşte. NEOGREACĂ – elementele de origine greacă sunt mult mai numeroase şi s-au datorat răspândirii culturii greceşti în Moldova şi Muntenia. paşă.3. termenii de origine turcească au început să iasă din uz. unde o renaştere târzie aprinsese cultul pentru Roma . A existat şi un învăţământ modest în limba latină. liu – hazliu. b. conversiune. plicticos.. grecisme şi elemente lexicale de alte origini vechi. fără să socotim şi termenii ştiinţifici de strictă specialitate. lâc – savantlâc. indiferent dacă acesta este un împrumut sau reprezintă o creaţie internă a limbii respective prin derivare. cât şi în Ţara Românescă.”.. caimacan. Prin neologism (neos – „nou”. a. CUVINTE DE ORIGINE GRECEASCĂ A. 1. simandicos. B. cafea (devenit termen internaţional). şi de dispariţia unor turcisme. Cantacuzino) au împrumutat neologisme direct din latina pe care o cunoşteau bine. iar la Cotnari. sarma. În domeniul morfologic limba româna a împrumutat din turcă sufixele: giu – scandalagiu. musaca. INFLUENŢA ITALIANĂ 5 . C. caligrafie. Ex: mătase. iar după proclamarea Independenţei României au dispărut aproape definitiv. Au rămas împrumuturile turceşti mai ales din domeniul alimentaţiei: baclava.

Multe franţuzisme au devenit barbarisme încă din vremea lui Caragiale care îi ridiculiza pe cei ambetaţi (plictisiţi) şi infatigabili (neobosiţi). diesel. O bună parte dintre italienisme aparţin domeniului muzical (şi au. Călinescu. scor. baschet.Mai vechi decât contactele culturale sunt legăturile comerciale dintre Italia şi Ţările Româneşti (secolul XII) când o serie de negustori italieni au ajuns până la gurile Dunării. caracter internaţional): adagio. intermezzo. şut. start. 6. cele mai multe. fie pentru că nu răspund unor necesităţi reale. ţn toate domeniile vieţii materiale şi spirituale. allegretto. alto. Aşa ne explicăm faptul că una dintre primele monede menţionate în documente este ducatul >it. a sermona – a dojeni. meci. desigur. prin folosirea lui în alte domenii. Printre împrumuturile ruseşti există foarte multe cuvinte compuse: fotocameră. al. crescendo. Filimon. Calcul lexical şi calcul frazeologic sunt adeseori parţiale deoarece o parte poate fi tradusă. eclatant – strălucitor. XIXlea influenţa italiană atinge punctul culminant graţie unor cărturari influenţaţi de cultura italiană: I. gater. Asachi. Terminiologia sportivă cunoaşte un număr mare de anglicisme: aut. în timp ce altă parte e împrumutată ca atare: calea lactee (mult mai frecventă decât calea laptelui) >la voie lactee. lăsând cele mai serioase urme în domeniul tehnicoştiinţific: boiler. corner. solo. Radulescu. allegro. În domeniul vocabularului. datorită ei. Gh. CALCUL LEXICAL este de două feluri: 6 . INFLUENŢA FRANCEZĂ Influenţa franceză este cea mai puternică dintre toate influenţele moderne. C. negustori şi îndeosebi industriaşi. INFLUENŢA RUSĂ Această influenţă s-a manifestat asupra limbii noastre aproape exclusiv pe cale scrisă. calc a ajuns să însemne „copie”. 5. fault. calcul lingvistic reproduce structura şi sensul unui cuvânt străin. INFLUENŢA ENGLEZĂ Mai ales în ultimele decenii româna a împrumutat o serie de neologisme englezeşti. INFLUENŢA GERMANĂ Influenţa germană a fost exercitată de nemţii stabiliţi la noi ca mineri. termoreceptor etc. fie pentru că au în limba noastră echivalenţe perfecte din punct de vedere semantic: a badina – a glumi. mandolină. ofsaid. 4. cu mii de cuvinte. O serie de împrumuturi recente au o arie de circulaţie restrânsă. a efasa – a şterge. fasung. henţ. În sec. în general. fotbal. solo. bormaşină. N. „imitaţie” sau „reproducere”. ducato. şi mai ales graţie lui G. vivace. XX-lea. 1. partitură. MIJLOACE MIXTE (CALCUL LINGVISTIC) Termenul calc (de origine franceză şi italiană) a fost împrumutat din domeniul artelor unde are sensul de „reproducere a unei schiţe sau desen” (după cum se ştie această operaţie se realizează cu ajutorul unei hârtii speciale. în sec. H. inginer-mecanic. exercitată prin intermediul cărţilor. româna îmbogăţindu-se. a fost determinată de contactul cu civilizaţia apuseană din Austria şi. ring. 3. tenis. piano. hârtia de calc). cristianism – creştinism. inubliabil – de neuitat. solfegiu. prin intermediul traducerilor. al. impardonabil – de neiertat. Lărgindu-şi sfera semantică. andante. lexicul limbii române modernizându-se astfel. formând un nou cuvânt românesc.

luminis”.svetu. 1. deoarece a fost imitată atât structura unei unităţi frazeologice. În exemplul a face anticameră >fr. 7 .1. Cuvântul s-a îmbogăţit apoi cu noi sensuri: univers. tour d `ivoire. Alte exemple: turn de fildeş >fr. după modelul francez entrevoir. • intern (se construieşte un nou cuvânt cu o structură analizabilă). cosmos datorită sl. tavola rotonda. Exemplu: verbul românesc întrevedea este format din între şi vedea. sepulcrum = mormânt). faire antichambre avem un calc lexico-frazeologic. Românescul lume a însemnat la început exclusiv „lumină” (asemenea etimonului său latinesc „umen. S-a ajuns în felul acesta la dublete sinonimice: blagoslovi şi binecuvânta >sl. Ex: franţuzescul prendre la parole este tradus în româneşte prin a lua cuvântul. Un calc mixt/combinat este şi cel lexico-gramatical.b. cât şi structura unuia dintre elementele ei componente. uneori. masă rotundă >it. cât şi calchiat/«tradus». Acelaşi cuvânt străin a fost. Mormântal este un calc multiplu întrucât reuneşte două cuvinte franţuzeşti. În afara calcului lexical.a. acela de echipă de fotbal. Calcul lexical de structură: • extern (pentru că modelul de la care se porneşte este străin). atât împrumutat. În exemplul unsprezecele românesc numeralul este folosit ca substantiv şi capătă un nou sens. sinonime şi cu o structura similară (tombal >tombe = mormânt şi sepulcral >lat. Calcul lexical semantic – constă în atribuirea unui sens nou unui cuvânt existent deja într-o limbă. se poate vorbi şi de un calc frazeologic – care imită structura unei expresii sau locuţiuni străine. care este întotdeauna cel puţin bisemantic (termenul influenţat şi cel după care se calchiază trebuie să aibă măcar un sens comun). blagosloviti – blago = bine şi sloviti = a cuvânta. după modelul corespondentului său străin.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->