DREPTUL FAMILIEI Curs 1 (23.02.

2011)

INTRODUCERE

Ce este dreptul familiei? Familia este atat o realitate sociologica cat si o realitate juridica. In sens sociologic, traditional, familia ca forma specifica de grupare umana desemneaza grupul de persoane unite prin casatorie, filiatie sau rudenie ce se caracterizeaza prin comunitate de viata, de aspiratii si sentimente. In sens juridic, avem in vedere pe de o parte reglementarile interne si pe de alta parte actele internationale la care Romania este parte (CEDO). Dreptul familiei, intr-un sens foarte larg, este la randul lui calificat, si prin urmare si notiunea juridica de familie are o mare diversitate. Se poate vorbi de un drept social al familiei, un drept penal al familiei, un drept fiscal al familiei si un drept civil al familiei. Principalul act normativ, izvor de drept, este Codul Familiei (legea 4/1953, intrata in vigoare in 1954). Vom avea in vedere si dispozitiile din NCCiv., titlul II, stiind ca in acesta a fost integrata reglementarea relatiilor de familiei urmand ca la intrarea lui in vigoare sa se abroge Codul Familiei.

Notiunea de familie potrivit Codului Familiei

Nu exista o definitie a familiei in CF, din Cod desprinzandu-se totusi ideea de familie familia reprezinta grupul de persoane intre care exista drepturi si obligatii care se nasc din casatorie, rudenie, adoptii precum si din alte raporturi asimilate de lege sub anumite aspecte raporturilor de familie (sensul de drept comun). Acest inteles in aplicam ori de cate ori intalnim in legislatie notiunea de familie fara a fi definita. Exista si acte normative in care regasim notiuni speciale (ex. art. 17 din legea locuintei sotii, copii lor minori si majori precum si parintii sotilor care locuiesc si gospodaresc impreuna; CCiv. in materia mostenirii reglementeaza categoria mostenitorilor legali care ii cuprinde pe descendenti, ascendenti, rudele pana la gradul al IV-lea inclusiv, precum si pe sotul supravietuitor; art. 4 din legea 272/2004 privind protectia drepturilor copilului care utilieaza o paleta foarte larga de notiuni: familia in sens restrans - parinti si copii, familia extinsa parintii, copiii, rudele pana la gradul IV, familia substitutiva care cuprinde persoanele, altele decat cele care apartin familiei extinse si care asigura cresterea si ingrijirea copilului). Comparand cele doua notiuni (in sens sociologic, si in sens juridic) vom putea desprinde urmatoarele concluzii: Pot exista relatii de familie in sens sociologic fara a fi reglementate de CF, dreptul familiei. Este cazul asa numitei uniuni libere sau a concubinajului. Pot exista situatii in care nu mai exista relatii de familie in sens sociologic dar raporturile sunt reglementate in continuare de CF (raporturi asimilate) cum ar fi raporturile intre fostii soti in ceea ce priveste dreptul de intretinere, raporturile juridice privind impartirea bunurilor comune dupa desfacerea casatoriei.

Art. 8 din CEDO (viata de familie) prevede ca orice persoana are dreptul sa i se respecte viata privata si de familie, domiciliul si corespondenta. Acelasi lucru este prevazut si in Constiutia Romaniei. Pornind de la dispozitiile din Conventie se poate vorbi de o dimensiune extinsa, remarcandu-se o evolutie a jurisprudentei in ceea ce priveste notiunea de viata de familie. Aceasta notiune s-a extins si asupra relatiilor de familie de facto astfel incat s-a ajuns la asezarea pe pozitii de egalitate a familiei traditionale intemeiata pe casatorie si a familiei naturale compusa din parinti necasatoriti si copii. Curtea a decis ca nici macar coabitarea nu este in sine o conditie necesara pentru a putea vorbi de legaturi de familie de fapt. Sub protectia art. 8 din CEDO intra si relatiile dintre parintii necasatoriti si copii lor. Se bucura de protectie si relatiile intre rude apropiate (bunici nepoti, unchi nepoti). In concluzie, 1

jurisprudenta CEDO pune in oglinda obligatia statelor de a respecta familia intr-un sens larg al relatiilor de familie. Nici elementul legal si nici cel biologic nu sunt suficiente pentru a vorbi de viata de familie. Viata de familie relatii personale intre parinti si copii. Aceasta notiune prevazuta in art. 8 CEDO asigura liantul intre notiunea juridica de familie si notiunea sociologica. Concluzie in cee ce priveste obiectul de reglementare: Dreptul familiei reglementeaza raporturile privind rudenia, adoptia, precum si raporturile asimilate sub anumite aspecte raporturilor de familie. Raporturile de dreptul familiei au in continutul lor atat drepturi, cat si obligatii nepatrimoniale si patrimoniale; Dreptul familiei in sens de drept civil al familiei nu reglementeaza toate raporturile de dreptul familiei; raporturile succesorale sunt reglementate de dreptul civil.

Corelatia intre dreptul familiei si dreptul civil

Dreptul civil constituie dreptul comun pentru dreptul familiei. Exista anumite particularitati care imprima o anumita autonomie a dreptului familiei fata de civil. La nivelul principiilor, vorbim in dreptul familiei de pp egalitatii intre barabt si femeie, intre statutul copilului din casatorie si din afara casatoriei. Un alt pp este principiul solidaritatii familiale se constituie pp obligatiei de intretinere intre soti, intre parinti si copii. Unele notiuni primesc o anumita conotatie, o anumita configuratie specifica tinand cont de caracterul predominant sociologic al acestor relatii. O alta particularitate consta in aplicarea normelor juridice. De multe ori legiuitorul nu prescrie concret o anumita conduita, pe care o lasa la aprecierea judecatorului => notiuni generale cum ar fi motive temeinice , interesul superior al copilului . Concret, de la caz la caz, judecatorul va trebui sa stabileasca existenta acestora.

Tendintele de evolutie a reglementarii

Dreptul familiei se bazeaza foarte mult pe morala, traditii, fiind destul de conservator. Refo rmele legislative in materie se realizeaza greu insa se poate remarca o preocupare deosebita pentru a obtine o reglementare mai flexibila in care vointa individuala sa joace un rol mai important. In acest contex putem vorbi de 4 mari directii de evolutie : Liberalizarea divortului in sensul de a stabili conditii cat mai facile pentru a obtine divortul inceputa in 1993 care a atins apogeul prin legea 202/2010 - a reglementat divortul pe cale administrativa. Privatizarea familiei in sensul de a accepta realitati, uniuni, altele decat casatoria in forma traditionala. Tendinta de a modela institutiile juridice astfel incat sa se permita partilor sa exercite o optiune intr-un anumit domeniu (de ex. posibilitatea viitorilor soti de incheia conventii matrimoniale, de a alege un anumit regim matrimonial pluralism juridic). Prin legea 304/2004 a fost reglementata infiintarea completelor, sectiilor, tribunalelor specializate pentru minori si familie. In ceea ce priveste solutionarea litigiilor de familie se constata o tot mai mare indreptare spre solutionarea amiabila a conflictelor intre parti (medierea conflictelor de familie, legea 202/2010 care a integrat in CPC institutia medierii conflictelor de familie).

CASATORIA

Doua sensuri principale: Actul juridic pe care il incheie viitorii soti Situatia juridica a celor casatoriti, statutul lor legal.

In prezent, CF nu defineste casatoria, NCCiv in art. 259, alin. (1) contine o definitie in sensul ca aceasta este uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie incheiata in conditiile legii.

Caractere juridice (ca act juridic): Act juridic uniune; spre deosebire de contractul de societate in care fiecare parte urmareste un scop propriu, in cazul casatoriei sotii urmaresc un scop comun intemeierea unei familii; Act juridic bilateral presupune manifestarea de vointa a viitorilor soti; Este un act de stare civila de unde decurg urmatoarele trasaturi: are caracter laic, civil; incheierea si inregistrarea casatoriei sunt de competenta ofiterului de stare civila; poate fi celebrata casatoria religioasa dar numai dupa casatoria civila; nu se confunda casatoria care este act de stare civila cu asanumita conventie matrimoniala (contract cu continut patrimonial prin care sotii aleg regimul matrimonial aplicabil in raporturile dintre ei dupa incheirea casatoriei; sunt reglementate de NCCiv.) sau contract de casatorie sau contract prenuptial; Este un act strict personal presupunand consimtamantul liber si personal al fiecaruia dintre soti; nu se poate incheia prin reprezentat sau mandatar; Este un act juridic solemn care se incheie prin conditii prevazute de lege respectand conditiile de publicitate Act juridic conditie partile pot decide ca dispozitiile legale aplicabile casatoriei sa li se aplice dar nu pot sa le modifice; Act juridic cauzal; casatoria incheiata in alt scop decat acela al intemeierii unei familii este o casatorie fictiva sanctionata cu nulitatea; Act juridic pur si simplu si nu poate fi afectata de modalitati sau termene; Se incheie in principiu pe viata; Disolutia casatoriei: casatoria inceteaza prin decesul unui dintre soti, se desface prin divort, poate fi desfiintata potrivit legii daca este afectata de o cauza de nulitate absoluta sau relativa.

In ceea ce priveste natura sa juridica vorbim de o serie de controverse. Se pune problema daca este sau nu un contract. Opinia dominanta a fos tin sensul ca nu putem vorbi de casatoria ca fiind un contract. In timp insa reexaminand argumentele impotriva teoriei contractualiste am ajuns la ideea ca aceste nu sunt atat de puternice. a Trebuie sa adaugam ca este un contract cu anumimte particularitati. Nucleul casatoriei il constituie acordul de vointa insa are numite trasaturi juridice specifice. Prof. Paul Vasilescu considera ca aceasta nu este un contract pentru ca avand o cauza unica, un scop unic ambele parti urmarind acelasi scop in realitate vorbim de doua acte unilaterale paralele, conjuncte care sunt legate intre ele doar prin scopul unic respectiv intemeierea unei familii. Aceasta teorie face abstractie de faptul ca in cazul actului unilateral conjuctiv nu intereseaza numai existenta unui scop comun, ci conteaza si ca participantii la acesta nus e pot gasi niciodata in situatii opuse ori casatoria implica si niste angajamente, niste obligatii. => teorie discutabila. Retinem insa in esenta ca problema legata de natura juridica a casatoriei continua sa fie controversata dar nu se dauneaza sa consideram ca ea este un contract daca pastram in vedere particularitatile acestui contract.

Libertatea matrimoniala Acest principiu este prevazut si in art. 48 din Constitutie dar si in acte internationale cum ar fi CEDO, art. 12 care consacra dreptul fundamental al barbatului si a femeii de a se casatori in conditiile legii. Aceasta libertate are in componenta: dreptul unei persoane de a se casatori

Acest drept nu este unul absolut, fiind limitat. Avem limite legale si limite conventionale. Limitele legale se refera la faptul ca recunascand acest drept statele pot aduce diferite limitari acestui drept, reglementand conditiile ce trebuie indeplinite pentru a fi incheiata in mod valabil o astfel de casatorie. Prin impunerea unor astfel de conditii nu trebuie sa se atinga substanta insasi a dreptului. CEDO s-a pronuntat in sensul ca interdictia incheierii unei casatorii civile si impunerea celebrarii numai in forma religioasa ar putea constitui o incalcarea a art. 12. Limitele conventionale aici se poate discuta despre problema valabilitatii asa-numitelor clauze de celibat (clauza care se insereaza intr-un act juridic si care conditioneaza efectele actului juridic respectiv de statutul de celibatar). Mecanismul acestor clauze daca se incalca o asemenea clauza pe planul casatoriei trebuie avut in vedere faptul ca acea casatorie este valabila; pe planul efectelor ppzise ale actului juridic totul tine de cum privim clauza de celibat pentru ca daca este considerata licita casatoria ramane valabila dar cel casatorit nu mai poate beneficia de avantajele respectiv; daca acea clauza este ilicita nu mai apar probleme. O asemenea clauza aduce sa nu atingere dreptului unei persoane de a se casatori? In materia clauzelor de acest gen inserate in acte cu titlu oneros se considera ca acestea sunt nule pentru ca exercita o presiune asupra individului. De aceea se considera ca in materia raporturilor de munca astfel de cluze sunt considerate nule. Daca actul este cu titlu gratuit, o liberalitate, unii autori au considerat clauza in principiu ilicita insa in jurisprudenta mai veche s-a decis ca depinde si dde mobilul care l-a animat pe dispunator cand a prevazut o astfel de cauza, daca acest mobil ar fi ilicit trebuie considerata ilicita acea clauza. Daca mobilul pare legitim am putea considera ca justificata, am putea sa admitem o astfel de clauza. dreptul de a-si alege in mod liber viitorul sot

Nu poate fi interzisa casatoria unei persoane cu o alta persoana decat in cazul impedimentelor legale la casatorie. Este ilicita o clauza inscrisa intr-un act juridic prin care se interzice casatoria cu o alta persoana pe considerente religioase, rasiale, etc. dreptul de a nu se casatori

Orice libertate presupune si dreptul de a nu face ceva. In ceea ce priveste contractul de curtaj matrimonial (activitatea agentiilor matrimoniale) grija leguitorului consta in faptul ca trebuie sa se limiteze la a cunoaste personele respectiv fara a se exercita vreo presiune asupra consimtamantului persoanei respective. Logodna presupune promisiuni reciproce de casatorie insa nu obliga la incheierea casatoriei. Pot aparea consecinte in planul raspunderii in cazul ruperii abuzive sau nejustificate a logodnei (art. 266, 270 NCCiv.).

Curs 2 (02.03.2011)

A. Conditiile de fond ale casatoriei

1. Diferenta de sex Art. 1, 4, 5, 25 C. fam; prevazuta expres de lege ferenda in NCCiv., unde exista si o interdictie expresa a casatoriei intre persoane de acelasi sex. 2. Varsta legala pentru casatorie Dupa modificarea art. 4 din CF din 2007, varsta legala de casatorie este de 18 ani atat pentru barbat si pentru femeie insa acestia se pot casatori si de la 16 ani pentru motive temeinice si in prezenta unui aviz medical, fiind necesara incuviintarea parintilor si a autoritatii pentru protectia copilului din raza teritoriala a domiciliului minorului. 3. Consimtamantul la casatorie La baza casatoriei sta consimtamantul liber exprimat, la baza acestei idei stand art. 1, 16, 17 CF, art. 16 (2) DUDO, etc., art. 271 NCCiv. Trebuie avute in vedere 2 aspecte: Au fost inlaturate toate piedicile din calea unei decizii libere a viitorilor soti atat in ceea ce priveste incheierea casatoriei cat si legat de alegerea partenerului; Structura consimtamantului; si in cazul incheierii casatoriei ca si in cazul incheierii unui act juridic, consimtamantul nu trebuie sa fie afectat de vicii. Si in aceasta materie viciile de consimtamant sunt eroarea, dolul si violenta.

Conditiile consimtamantului: Sa fie exteriorizat, sa existe; Sa fie dat cu intentia de a produce efecte juridice, este vorba despre efectul specific al incheierii casatoriei intemeierea unei familii. In cazul in care consimtamantul este dat in alt scop decat intemeierea unei familii este vorba despre o casatorie fictiva (mecanism asemanator cu simulatia din dreptul civil) care este sanctionata cu nulitatea absoluta; Sa emane de la o persoana cu discernamant. In ceea ce priveste valabilitatea lui exista dispozitii exprese in CF poate exista o lipsa vremelnica de discernamant sau una provocata de alienatie, etc. Sa nu fie afectat de vicii; Sa fie personal, actual si simultan (se exprima personal si in acelasi loc de catre ambii soti). Conventia privind consimtamantul la casatorie ratificata in 1992 permite casatoria si prin reprezentant, dar Romania a facut o rezerva la tratat cu privire la acest aspect.

4. Comunicarea reciproca a starii sanatatii Art. 10 CF. Apare si in NCCiv dar ca o conditie de forma si nu de fond. Fiecare dintre soti trebuie sa incheie casatoria in deplina cunostinta de cauza cu privire la situatia celuilalt sot, mai ales cu privire la starea de sanatate a acestuia, avand dreptul sa refuze incheierea casatoriei pe considerente care tin de sanatate. Un al doilea scop are legatura cu considerente de ordin medical, eugenic fiind vorba despre acele reguli firesti in orice societate care sunt menite sa asigure sanatatea perpetua a societatii. Mai mult decat atat, o astfel de conditie este jusitificata pentru ca si de lege lata si de lege ferenda este reglementat divortul pentru motive care tin

de sanatatea sotilor. Daca starea de sanatate poate determina divortul cu atat mai mult ea trebuie avuta in vedere atunci cand viitorii soti delibereaza in forul lor intim cu privire la incheierea casatoriei. Au existat si conditii speciale de-a lungul timpului. De exemplu, se prevedea ca in cazul cadrelor militare este necesar avizul Ministrului Apararii Nationale pentru cadrele militare active care se casatoresc cu persoane straine, persoane fara cetatenie sau persoane care nu au exclusiv doar cetatenie romana. Aceasta conditie a devenit inutila fiind inlaturata din legislatie prin legea 81/2007. Art. 18 din legea 195/2000 privind clerul militar pastreaza insa o asemenea conditie.

In ceea ce priveste conditiile de fond: Conditii de fond stricto sensu pozitive sunt cele 4 deja mentionate, plus cea de-a cincea care a fost abrogata; Conditii de fond negative impedimentele la casatorie.

Impedimentele la casatorie
= imprejurari care daca exista potrivit legii impiedica incheierea casatoriei. Existenta lor se invoca pe calea opozitiei la casatorie potrivit art. 14 din CF sau chiar din oficiu de ofiterul de stare civila care are cunostinta de ele potrivit art. 15 CF. 1. Existenta unei casatorii nedesfacute inca / casatorie in fiinta Este prevazuta in art. 5 CF care consacra pp monogamiei, pp preluat si in NCCiv. Bigamia / poligamia sunt sanctionate nu numai civil, dar si penal, infractiunea de bigamie fiind incriminata in art. 303 CP. Daca este vorba despre o casatorie care a fost desfacuta prin divort, a doua casatorie fiind incheiata inainte ca hotararea definitiva sa fie data pentru prima, vorbim de bigamie. Daca prima casatorie a fost anulata nu mai vorbim de bigamie. Art. 22 CF si art. 293 (2) NCCiv. situatia in care sotul din prima casatorie a fost declarat mort => casatoria inceteaza prin deces, casatoria fiind considerata incheiata pe data la care s stabilit ca fiind data mortii prin hotararea -a declarativa de moarte. Data mortii nu este cea la care s-a pronuntat sau a ramas definitiva hotararea, ci data la care au existat ultimele seme de viata in ceea ce priveste persoana in cauza. Sotul supravietuitor se poate recasatori. Daca se descopera exact data mortii care este ulterioara noii casatorii sau daca sotul considerat mort nu este decedat, nu este vorba de bigamie decat daca sotul supravietuitor a fost de rea-credinta. Daca a fost de bunacredinta, prima casatorie este considerata ca fiind desfacuta ca un divort pe data incheierii celei de-a doua casatorii. Acestea sunt ratiuni de ordin moral care tin de traditiile si conceptiile societatii. 2. Rudenia Art. 6 CF si in conditii relativ identice in art. 264 din NCCiv. In acest caz vorbim si de ratiuni de ordin moral si ratiuni de ordin biologic, medical, eugenic deoarece consangvinizarea poate duce la nasterea uno copii cu malformatii. r Incestul este sanctionat civil prin nulitatea acestei casatorii, cat si penal in art. 203 din CP. Casatoria este oprita intre rudele in linie dreapta la infinit iar intre rudele colaterale pana la gradul IV. Rudenia poate fi rudenie din casatorie sau din afara casatoriei. In ambele cazuri ea constituie impediment la casatorie. Atunci cand vorbim despre rudenia din afara casatoriei si daca este legalmente constatata, si daca exista numai in fapt. Daca aceasta legatura de rudenie este cunoscuta in fapt. Rudenia din adoptie (cu efecte depline) constituie

impediment la casatorie asa cum rezulta expres de lege ferenda din art. 274 (3) din NCCiv, iar in ceea ce priveste reglementarea actuala in legea 273/2004 art. 1 (prin adoptie se creaza legaturi de rudenie intre adoptat si familia adoptatorului) si art. 50 (prevede expres impedimentul la casatorie in ceea ce priveste rudenia din adoptie). In cazul adoptiei cu efecte depline dispar legaturile de rudenie intre adoptat si familia lui de origine. In mod evident, acest impediment la casatorie se pastreaza. Impedimentul la casatorie existand din rudenie se pastreaza intre cel adoptat si familia lui de origine chestiune care rezulta tot din art. 50 din legea privind adoptia. Exista o situatie in care impedimentul cedeaza in fata interesului pe care il reprezinta protectia familiei. Este vorba despre o situatie de exceptie, casatoria fiind totusi posibila intre rudele de gradul IV pentru motive temeinice care in acest caz inseamna existenta sarcinii sau chiar nasterea unui copil. Autorizarea administrativa care se da in acest sens este de competenta CJ sau a primarului general al Capitalei, astfel cum rezulta din legea din 1996 a actelor de stare civila. 3. Adoptia Art. 7 CF se refera la adoptia cu efecte restranse. In CF din 1954, erau 2 forme de adoptie (infiere): adoptia cu efecte depline si cea cu efecte restranse. Cea cu efecte restranse - rudenia nu se stabilea intre adoptator si toate rudele lui pe de o parte si adoptat si descendentii lui pe de o parte ci se stabilea numai intre adoptator, adoptat si descendentii celui din urma. In plus, nu se rupeau legaturile cu familia de origine. Adoptia cu efecte restrans a existat pana in 1997. Este inca posibil se mai existe in practica astfel de situatii pentru ca abrogarea unei legi are efecte numai pentru viitor. In plus in actul normativ care a abrogat articolele referitoare nu s-a mentionat cum ca adoptia cu efecte restranse s-ar transforma in adoptie cu efecte depline. Art. 7 nu poate sa se refere decat la adoptia cu efecte restranse. Ratiunile care impiedica incheierea casatoriei in cazul adoptiei cu efecte restranse sunt doar ratiuni de ordin moral astfel, apar 3 situatii Nu se poate incheia casatoria intre adoptator sau descendentii lui, pe de o parte, si cel adoptat ori descendentii lui, pe de alta parte; Intre copii adoptatorului pe de o parte si adoptat ori copii acestuia pe de alta parte; Nu se poate incheia casatoria intre cei adoptati de aceeasi persoana.

Alin. (2) prevede ca pentru motive temeinice (existenta unei sarcini, nasterea unui copil) poate fi incheiata casatoria dar numai in ultimele doua cazuri metionate mai sus. Si in acest caz autorizarea o da presedintele CJ sau primarul general al Capitalei. 4. Tutela Art. 8 CF. Nu se poate incheia casatoria intre tutore si minorul aflat sub tutela. Poate fi vorba fie de tutorele de sex feminim care s-ar putea casatori cu minorul de sex masculin, fie viceversa. Este prevazut si in art. 175 din NCCiv. 5. Alienatia sau debilitatea mintala Sunt boli mintale care se contituie ca impediment la casatorie fiind prevazute in art. 9 care se refera si la cel care este lipsit vremelnic de facultatile sale mintale. Alienatul sau debilul mintal nu se poate casatori niciodata din ratiuni care tin de starea lui de sanatate. Cel lipsit vremelnic de facultatile sale mintale nu se poate casatori cat timp nu are aceste facultati. Alienatul sau debilul mintal nu se poate casatori nici macar in momentele de luciditate pasagera.

Impedimentele

clasificare

1. Dupa sanctiuni:  Dirimante incalcarea lor aduce sanctiunea nulitatii, art. 5 (existenta unei casatorii anterioare), 6 (rudenia), 7 lit. a (intre cel care adopta sau ascendentii lui si cel adoptat ori descendentii acestuia), 9 (alienatul mintal, debilul mintal);  Prohibitive impedica incheierea casatoriei, sanctiunea fiind aplicata ofiterului de stare civila art. 7 lit b si c (intre copiii celui care adopta si cel adoptat sau copiii acestuia; intre cei adoptati de aceeasi persoana), art. 8 (in timpul tutelei casatoria este oprita intre tutore si persoana minora aflata sub tutela sa). 2. Dupa persoanele intre care exista:  Absolute o persoana nu se poate casatori cu nicio alta persoana art. 9, bigamia;  Relative toate celelalte.

B. Procedura incheierii casatoriei (conditiile de forma pentru incheierea casatoriei)

Conditiile de forma sunt create pentru a se verifica: indeplinirea conditiilor de fond; sa se asigure publicitatea casatoriei; proba acesteia.

Vorbim de formalitatile premergatoare existentei casatoriei cu scopurile de a asigura libertatea consimtamantului la casatorie, asigurarea posibilitatii pentru ofiterul de stare civila sa verifice existenta conditiilor de fond si inexistenta impedimentelor, pentru a se aduce la cunostinta tertilor incheierea casatoriei care pot forma opozitiile. 1. Declaratia de casatorie Este prevazuta si in CF si in NCCiv si in Legea 119/96 art. 28. Sotii isi manifesta vointa de a incheia casatoria dar nu e vba de oferta si acceptare, sau de un antecontract. Se face personal si in scris la sediul administratiei publice locale unde se va incheia casatoria. Ea poate fi data atat potrivit prevederilor din CF si in alta localitate acolo unde unul din viitorii soti isi are domiciliul sau resedinta si serviciul de stare civila unde se da declaratia are obligatia de a o transmite in 48h la locul incheierii casatoriei. Chair daca nu se prevede expres declaratia poate fi data si de persoanele netransportabile si la domiciliu. Art. 16 CF permite incheierea casatoriei in afara sediului de stare civila. Continut: numele, prenumele casatoriei, declaratia ca intentioneaza sa se casatoreasca. In NCCiv. aceasat declaratie va avea o rubrica speciala legata de regmiul matrimonial pe care sotii il vor alege. Odata cu aceasta sa depun si actele necesare, certificatul de deces, hotararea de divort daca unul dintre cei doi a mai fost casatorit, certificatele medicale care atesta ca sotii si-au comunicat starea sanatatii. In 1999, CF a fost modificat si au fost introduse art. 13 indice 1, si 28 din legea actelor de stare civila afisarea declaratiei de stare civila la sediul autoritatii admistratiei publice locale unde se va incheia casatoria. Aceasta reglementare s-a pastrat in NCCiv (s-a adaugat si afisarea pe internet). Romania a ratificat Conventia cu privire la asigurarea libertatii consimtamantului la casatorie si prin urmare a introdus si aceste prevederi.

2. Se formuleaza opozitii la casatorie Conform art. 29 din legea 119/1996, casatoria se incheie la 10 zile de la data darii declaratiei de casatorie. Este vorba de 10 zile pline (intra si ziua in care s-a depus delcaratia si ziua in care se incheie aceasta). In situatii deosebite primarul poate da dispensa de termen. Pe de o parte leguitorul a considerat necesar sa li se puna la dispozi tie viitorilor soti pentru a reflecta asupra pasului major pe care vor sa-l faca si pe de alta parte, pentru a se putea face opozitiile la casatorie. Opozitia la casatorie reprezinta actul prin care o persoana aduce la cunostinta ofiterului de stare civila existenta unui fapt sau a unei situatii de drept pentru care nu se poate incheia valabil casatoria. Trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: Sa fie facuta in scris Sa arate dovezile pe care se intemeiaza Sa arate imprejurarile care constituie existenta acestei opozitii, inexistenta unei conditii de fond sau existenta unui impediment. Sa fie semnata

Daca nu sunt indeplinite aceste conditii, aceasta nu este o opozitie, ci este cel mult o informatie care ar trebui investigata de catre un ofiter de stare civila diligent. Poata fi facuta de orice persoana chiar fara a justifica un interes, caci rolul este apararea interesului superior al constituirii unei familii. Daca o opozitie a fost legal constituita ofiterul poate sa refuze incheierea casatoriei, poate sa respinga opozitia ca neintemeiata, sau poate sa amane incheierea casatoriei pe un termen rezonabil dar pe care il stabileste singur, pt a face verificarile necesare privind determinarea caracterului intemeiat sau nu al opozitiei. 3. Incheierea propriu-zisa a casatoriei Localitatea unde se incheie casatoria art. 11 CF este localitatea in care oricare dintre soti isi are domiciliul sau resedinta (asa cum sunt acestea reglementate in OUG 97/2005). Nu trebuie sa justifice amandoi acest lucru. In NCCiv a fost introdusa o prevedere care presupune ca aceasta se poate incheia si intr-o alta localitate in care niciunul dintre soti nu isi are domiciliul sau resedinta, cu acordul primarului. Locul in care se va incheia casatoria art. 16 (1) CF este sediul serviciului de stare civila. In mod exceptional, in cazurile speciale ofiterul de stare civila va putea incheia casatoria si in afara sediului de stare civila cu indeplinirea conditiilor de la alin.(1). In cazul incheierii casatoriei pe nava, ofiterul de stare civila este comandantul navei si el va oficia casatoria pe nava potrivit dispozitiilor din legea actelor de stare civila si art. 16 alin. (2) care se aplica prin interpretare extensiva si pt declaratia de casatorie. Competenta ofiterului de stare civila 3 notiuni procedurale. Competenta materiala exclusiva de a incheia casatoria apartine ofiterului de stare civila, care este primarul care poate delega aceste atributii functionarilor din subordinea sa. Daca aceasat comptenta este incalcata sanctiunea este nulitatea absoluta cu exceptia cazului in care se aplica principiul error communis facit ius (Mount Rouge Franta casatoria era incheiata de un consilier delegat de primar). Competenta personala ne arata care sunt persoanele cu privire la care cel investit cu competenta materiala are dreptul de a incheia casatoria. Acestea sunt persoanele care au domciciliul sau resedinta in raza teritoriala a unitatii administrativ teritoriale unde functioneaza autoritatea administratiei locale in cadrul careia isi exercita acesta competenta ofiterul de stare civila. Competenta teritoriala raza unit adm teritoriala unde fucntioneaza aut la care urmeaza sa se incheie casatoria.

4. Momentul incheierii casatoriei Se incheie in prezenta a 2 martori. In afara de martori, in fata ofiterului de stare civila trebuie sa fie prezenti ambii soti. Ofiterul de stare civila ia act de consimtamantul sotilor dupa care ii declara casatoriti, le citeste obligatiile si drepturile aferente din CF si intocmeste actele doveditoare in baza carora apoi se intocmeste actul de casatorie. In cazul in care unul dintre soti nu cunoaste limba romana sau este surdo -mut consimtamantul i se ia prin interpret. Actul de casatorie se semneaza de ambii soti cu numele ales sa fie purtat in timpul casatoriei, de cei doi martori si de ofiterul de stare civila, dupa care se elibereaza certificatul de casatorie. Casatoria nu poate fi dovedita deacat cu ajutorul certificatului de casatorie. Starea civila se dovedeste cu actele de stare civila care au aceeasi forta doveditoare cu certificatele de stare civila. Daca acestea nu exista, se face aplicarea art. 52, 53 din legea 119/1996 cu privire la reconstituirea actelor de stare civila. Procedura casatoriei este o procedura solemna care rezulta din ansamblul reglem entarii si incalcarea oricarei prevederi procedurale care tine de colemnitatea acesteia poate atrage nulitatea acesteia. Momentul incheierii casatoriei are o importanta deosebita pentru ca din acel moment acestia ii pierd calitatea de persoane necasatorite, se nasc drepturile si obligatiile ce decurg din casatorie. Acest moment este acela in care ofiterul de stare civila constanta existenta consimtamantului sotilor si ii declara casatoriti. In NCCiv. prevederea este expresa in acest sens. Ce se intampla daca ofiterul de stare civila uita sa semneze actul? Sotii sunt in orice caz casatoriti. Consecinta intocmirii actului de casatorie ca act de stare civila => asigurarea probei casatoriei. Casatoria nu poate fi deovedita decat cu certificatul de casatorie, eliberat in baza actului de casatorie. Potrivit art. 22 din decretul 31/1954, starea civila sa deovedeste cu actele de stare civila, certificatele de stare civila au aceeasi putere dovedeitoare ca si actul de stare civila in baza caruia sunt eliberate. Daca nu exista acte de stare civila, se aplica art. 52, 53 din legea 119/1996 cu privire la intocmirea ulterioara sau reconstituirea actelor de stare civila, dovada acestora putand sa se faca prin orice mijloc de proba.

10

Curs 3 (09.03.2011)

EFECTELE C S TORIEI

1. Efecte privind raporturile personale nepatrimoniale 2. Efecte privind capacitatea minorului 3. Efecte patrimoniale 1. Efecte privind raporturile personale nepatrimoniale

Rela iile personale dintre so i nu sunt reglementate exhaustiv de c tre CF n art. 2 si 25-28. Principiul egalit ii dintre so i (art. 25); So ii hot r sc de comun acord n tot ce prive te c s toria (art. 26).

Dac so ii nu se n eleg, legea nu permite unuia din so i s se adreseze instan ei (spre deosebire de dezacordul privind drepturile p rinte ti). Sanc iunea este divor ul.

Obliga ii personale reciproce

a) Obliga ia de sprijin moral - art. 2 CF - sus inere, ncurajare, ngrijiri. b) Obliga ia de a locui mpreun nu acela i domiciliu, ci coabitare; nu e men ionat expres, so ii decid de comun acord dac s locuiasc mpreun sau separat. Rezult c aceast obliga ie e nc lcat atunci cnd unul din so i refuz n mod abuziv s locuiasc mpreun ; Motiv de divort: dac unul din so i p r se te n mod nejustificat locuin a comun ; Motiv de divor : dac unul din so i n alung pe cel lalt din locuin . So ul alungat din locuin poate, pe calea ordonan ei pre edin iale, s solicite integrarea n locuin . S-a pus problema dac e posibil evacuarea unuia din so i din locuin a comun .n mod excep ional (pentru fapte grave, care pun n pericol via a sau s n tatea so ului sau copiilor), aceast ac iune e admisibil , chiar i n situa ia n care locuin a e proprietatea exclusiv celui evacuat. NCCiv n art. 321-323 instituie un regim special al imobilului cu destina ia de locuin comun i al bunurilor mobile aferente. Acesta const n faptul c niciunul din so i, chiar dac e proprietar exclusiv, nu poate s dispun f r consim mntul scris al celuilalt so cu privire la dreptul asupra imobilului lor comun sau bunurilor din locuin a comun .

c) ndatoririle conjugale Se refer la rela iile intime dintre so i; Motiv de divor : refuzul unuia dintre so i de a- i ndeplini ndatoririle conjugale.

d) Obliga ia de fidelitate Nu e men ionat expres n CF; Prezum ia de paternitate e fundamentat pe obliga ia de fidelitate i pe ndatoririle conjugale.

11

e) Obliga ia de a purta numele comun art 27 din CF precizeaz c so ii au urm toarele posibilit i:
 fiecare s - i p streze numele;  s poarte nume comun (numele unuia dintre ei sau numele lor reunite).

NCCiv prevede expres i posibilitatea ca unul din so i s aib un nume, iar cel lalt, dou nume. ns niciunul dintre so i nu va putea cere schimbarea numelui pe cale administrativ f r a avea consim mntul celuilalt so . Ipoteza n care este adoptat o persoan major c s torit : este vorba de acea persoan care a fost crescut n timpul minorit ii de persoana care dore te s o adopte.
 dac persoana adoptat e c s torit , art. 59 alin. (4) din Legea 273 2004 - numele comun al  so ului adoptat se poate schimba cu consim mntul celuilalt so , acordat n fa a instan ei care autorizeaz adop ia.  n caz de divor , so ul revine la numele avut naintea c s toriei (numele adoptatorului).

2. Efecte privind capacitatea de exerci iu a minorului

Art. 8 alin. (3) din Decretul nr. 31 1954 - minorul care se c s tore te dobnde te capacitate deplin de exerci iu.

3. Efecte privind rela iile patrimoniale dintre so i

Regimul matrimonial! ansamblul de norme juridice care reglementeaz raporturile patrimoniale dintre so i, precum i dintre so i i ter i cu privire la bunurile i datoriile so ilor. Natura juridic este de modalitate a patrimoniului. Prin efectul c s toriei, structura patrimoniului fiec rui so sufer o modificare (att activul, ct i pasivul). No iunea de regim matrimonial e o abstrac iune juridic .

Clasificarea regimurilor matrimoniale

a. Criteriul izvorului. Exist regimuri matrimoniale: Legale: sunt prev zute de lege i se aplic prin efectul legii; Conven ionale: alese de so i prin conven ie.

b. n func ie de gradul de maleabilitate, regimurile matrimoniale pot fi: Mutabil; Imutabile (nu pot fi modificate n timpul c s toriei).

c. n func ie de structura intern , exist regimuri matrimoniale: De comunitate de bunuri (universal sau par ial ); De separa ie de bunuri; Mixte (regimul particip rii la achizi ii).

12

Regimul comunit ii legale

Reglementat de CF.

a. Principiile comunit ii legale

1. Principiul egalit ii dintre so i Egalitatea presupune c bunurile so ilor sunt comune sau proprii, iar calificarea lor se face f r a deosebi dup cum au fost dobndite de b rbat sau de femeie. Administrarea, folosin a i dispozi ia asupra bunurilor comune sunt reglementate astfel nct fiec rui so i sunt conferite acelea i puteri. La disolu ia c s toriei nu se face discriminare ntre b rbat i femeie.

2. Principiul subordon rii raporturilor patrimoniale celor personale 3. Principiul conform c ruia munca femeii n gospod rie constituie o contribu ie la dobndirea bunurilor comune.

b. Tr s turile comunit ii legale

1. Este un regim decomunitate par ial Dpdv al bunurilor, exist bunuri comune i proprii. Regula o constituie bunurile comune, iar bunurile proprii reprezint excep ia. Forma caracteristic este proprietatea dev lma asupra bunurilor. Datoriile pot fi de asemenea proprii sau comune. Regula este c datoriile sunt proprii i c doar cele prev zute expres n art. 32 CF sunt comune.

2. Este un regim legal, unic, obligatoriu i imutabil Legal - este prev zut de lege. Se aplic so ilor prin efectul legii, indiferent de manifestarea lor de voin . Unic - pentru c nu sunt permise conven iile matrimoniale. A adar, nu exist alte regimuri matrimoniale alternative.

NCCiv va permite ncheierea conven iilor matrimoniale, dar libertatea ncheierii lor nu va fi absolut . NCCiv reglementeaz dou tipuri de regimuri matrimoniale conven ionale pentru care soii pot opta ca alternativ : separa ia de bunuri sau comunitatea conven ional extins sau restrns . Obligatoriu. Art. 30 (2) din CF: orice conven ie contrar este nul .
 Acte juridice interzise

Sunt interzise att conven iile ncheiate ntre viitorii so i nainte de c s torie, ct i de so i n timpul c s toriei, precum i conven iile ncheiate ntre so i i ter i. Actele sau conven iile prin care s-ar suprima sau mic ora masa bunurilor comune Actele sau conven iile prin care s-ar m ri masa bunurilor comune pe seama bunurilor proprii ale unuia dintre so i. Exist o controvers privind valabilitatea acestor conven ii. Majoritatea autorilor consider aceste conven ii ca fiind interzise, cu excep ia cazului prev zut de art. 31 lit. (b): un so poate s -i doneze celuilalt so un bun propriu, cu clauza intr rii bunului n comunitatea de bunuri.

13

 Acte juridice permise

Dona iile care au ca obiect bunuri proprii ale so ilor (dar sunt revocabile) Testamentul Conven iile prin care so ii concretizeaz dispozi ie asupra bunurilor comune. modul de administrare, folosin i

Sfera actelor juridice permise este foarte restrns .

A. Bunurile comune ale so ilor

Art. 30 alin (1) C. Fam: Bunurile dobndite n timpul c s toriei, de oricare dintre so i, sunt, de la data dobndirii lor, bunuri comune ale so ilor. Art. 667- 668 NCCiv. proprietatea dev lma . No iunea de tbunt n sens larg (bunuri corporale incorporale, mobile imobile). Dreptul de proprietate NU este un bun comun!!! n schimb, unii autori consider c posesiunea ar fi un bun comun. No iunea de tdobndiret - CF nu distinge n principiu ntre modurile de dobndire. Excep ie: art. 31 (b): sunt bunuri proprii bunurile dobndite n timpul c s toriei prin legat, mo tenire sau dona ie, afar numai dac dispun torul a prev zut c ele vor fi comune.

Bunuri dobndite prin uzucapiune Dobndirea opereaz cu caracter retroactiv - pentru a se considera bunul ca fiind comun, trebuie ca data la care ncepe s curg termenul s se situeze n interiorul c s toriei. No iunea tn timpul c s torieit- intervalul cuprins ntre momentul ncheierii c s toriei i momentul disolu iei c s toriei. Intereseaz data justului titlu pentru uzucapiunea scurt 10-20 ani. Intereseaz data nceperii posesiunii pentru uzucapiunea lung . Bunul devine comun indiferent dac n actul de dobndire este trecut un singur so sau amndoi.

Bunuri dobndite n timpul separa iei n fapt Solu ia: i acestea sunt bunuri comune, dar separa ia n fapt poate avea semnifica ie juridic atunci cnd se stabile te contribu ia fiec ruia la dobndirea acelor bunuri.

Toate bunurile dobndite naintea c s toriei sunt bunuri proprii

14

Curs 4 (16.03.2011)

B. Bunurile proprii
Sunt bunuri proprii numai anumite categorii de bunuri, respectiv cele expres si limitativ prevazute de art. 31 din CF. Leguitorul a considerat necesar ca ele sa fie calificate ca bunuri proprii datorita: Criteriului afectatiunii; Criteriului subrogatiei reale; Criteriului aproprierii de unul dintre soti.

Intre bunurile proprii si cele comune exista un circuit. Astfel un bun propriu poate sa devina un bun comun (prin donatie). Bunurile comune pot deveni bunuri proprii prin mecanismul impartirii bunurilor comune care in anumite situatii este permisa si in timpul casatoriei. Anumite bunuri proprii (cele de uz personal, cele destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti) pot fi dobandite cu bunuri comune.

Categoriile de bunuri proprii prevazute de CF:

a) Bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei acestea sunt si raman bunuri proprii pe toata durata casatoriei. b) Bunurile dobandite prin mostenire, legat sau donatie afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune. Bunurile dobandite prin mostenire mostenirea legala care opereaza ori de cate ori defunctul nu a lasat un testament sau testamentul nu produce efecte, mostenirea opereaza in conditiile stabilite de lege; mostenirea legala se intemeiaza pe legatura de rudenie cu un puternic caracter intuitu personae. Legatul mostenirea testamentara, nu conteaza felul legatului, poate fi universal, cu titlu universal, cu titlu particular, sunt bunuri proprii cele dobandite prin legat tot datorita caracterului intuitu personae (vorbim de legatul facut de un tert). Donatiile sunt bunuri proprii fara a deosebi de donatie indirecta, directa, deghizata, dar manual, cu conditie, cu sarcina. In practica judecatoreasca s-a decis ca bunul dobandit de un sot de la tatal sau in temeiul unui CVC prin care tatal isi rezerva dreptul de uzufruct este bun propriu. S-a avut in vedere prezumtia de donatie instituita de art. 845 CCiv (ori de cate ori un ascendent incheie un CVC cu un descendent cu rezerva dreptului de uzufruct se prezuma ca in realitate contractul respectiv nu este CVC ci contract de donatie). Art. 31 b) prevede insa si o exceptie afara daca dispunatorul a prevazut altfel , dispozitie care se refera atat la legate cat si la donatii. Dispunatorul poate, daca doreste, sa gratifice pe ambii sotii, situatie in care avem un bun comun si nu propriu. Vointa dispunatorului trebuie sa fie neindoielnica, poate fi exprimata expres, dar si tacit insa atunci cand este tacita, implicita, trebuie sa rezulte in mod neindoielnic, neechivoc din imprejurarile in care a avut loc. Dovada vointei dispunatorului se poate face cu orice mijloc de proba. Vointa dispunatorului in sensul ca bunul sa fie comun poate produce efecte juridice in masura in care nu sunt incalcate dispozitiile referitoare la rezerva succesorala. Natura juridica a darurilor de nunta -> daruri manuale => in practica judecatoreasca s-a stabilit ca sunt bunuri comune pentru ca din imprejurarile in care sunt facute rezulta intentia donatorilor de a-i gratifica pe ambii soti. c) Bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti. Bunurile de uz personal pentru a fi considerate bunuri proprii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fi fost dobandite de sotul care le foloseste (daca bunul a fost dobandit de un sot dar este folosit de celalalt sot, bunul nu este propriu celui care il foloseste), nu intereseaza modul concret de dobandire (asemenea bunuri pot fi dobandite atat cu bunuri proprii cat si cu bunuri comune), bunul sa fie afectat uzului exclusiv si personal, fizic sau intelectual al unuia dintre soti (imbracamintea, incaltamintea, cartile de agrement). S-a pus problema naturii juridice a bunurilor de lux (bijuterii, blanuri, etc.) care prin natura lor sunt folosite de unul dintre soti. Solutia depinde de la caz la caz. S-a considerat ca in masura in care aceste bunuri au o valoare ridicata in raport cu veniturile sotilor si cu

15

nivelul lor de viata si au fost dobandite in scopul investirii => bunuri comune. Bunurile destinate exercitarii profesiei sunt proprii tot datorita destinatiei lor chiar daca au fost dobandite cu bunuri comune sau proprii celuilalt sot. Bunurile trebuie sa fie afectate profesiei, si nu unei pasiunii vremelnice, ocupatii temporare. Chair daca un sot exercita mai multe profesii, bunurile destinate fiecarei dintre acestea sunt bunuri proprii. Lafel si in cazul in care unul dintre soti a exercitat succesiv mai multe profesii. In cazul in care sotii exercita aceeasi profesie, bunurile pe care le utilizeaza nu sunt bunuri comune, ci sotii au un drept de proprietate comuna pe cote -parti. Cota-parte din fiecare bun este bun propriu. d) Bunurile dobandite cu titlu de premiu, manuscrisele, proiectele de inventii si inovatii. Premiile si recompensele premiile au in vedere bunurile primite de unul dintre soti care a adus o contributie seminificativa in anumite profesii (adica nu cuprinde premiile primite la salariu, care sunt prevazute de legislatia muncii). In jurisprudenta s-a pus problema naturii juridice a diferitelor bunuri castigate la diferite jocuri de noroc, loterie, etc. => producte civile => natura juridica a castigului depinde de natura sumei de bani investite => bun propriu; daca opereaza prezumtia de comunitate, suma respectiva de bani ar urma sa fie considerata bun comun. Recompensele, ca si premiile, se ofera tot cu caracter de compensatie => bunuri proprii. Manuscrisele stiintifice, literare, schitele, proiectele artistice, proiectele de inventie si inovatiile nu se refera la drepturile autor, nu se refera la opera ca si continut de idei, ci se refera la suportul material in care se materializeaza opera. Sotul care este autorul lucrarii respective are un drept de proprietate asupra acestor bunuri considerate a fi bunuri proprii. e) Indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei. Indemnizatia de asigurare nu conteaza cine plateste sumele de asigurare, daca sotul are calitate de beneficiar indemnizatia pe care o incaseaza este bun propriu. Despagubiriile sunt bunuri proprii si drepturile de creanta, si sumele de bani care sunt incasate, se includ si despagubirile morale. f) Valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare. Temeiul este subrogatia reala cu titlu universal (opereaza intre mase particulare). Scopul il constituie mentinerea disctinctiei intre masa bunurilor comune si masa bunurilor proprii. Bunul care este obtinut de un sot in schimbul unui bun propriu sau pretul ar fi tot un bun propriu. Pretul respectiv daca se investeste in alt bun, tot bun propriu va fi bunul obtinut. In practica judecatoreasca s-a pus problema ce se intampla si daca subrogatia reala cu titlu universal poate produce efecte si numai partial. Cum calificam dpdv juridic un bun dobandit in parte cu sume care reprezinta bunuri proprii si in parte cu bunuri comune? Unii au considerat ca ar trebui aplicata regula accessorium sequitur principale, in functie de procentul din bun dobandit prin intermediul bunului propriu / comun. majoritatea autorilor considera insa ca bunul este in parte bun comun si in parte bun propriu (are o natura juridica mixta) si se ridica doua tipuri de probleme: cum se vor face actele de gestiune asupra acestor bunuri? Se vor aplica regulile din materia bunurilor comun; cum se va face partajul acestor bunuri? In practica judecatoreasca se considera ca solutia ar trebui sa fie includerea bunului in masa de impartire (insa la ce valoare dat fiind ca incorporeaza si mijloace comune si mijloace proprii) la valoarea de bun comun. NCCiv. art. 340 mentine aceste categorii de bunuri proprii. Deosebirile ar fi urmatoarele: nu s-a mai prevazut expres categoria de bunuri proprii a bunurilor dobandite inainte de casatorie; bunurile dobandite prin donatie, legat bunurile sunt comune daca dispunatorul in mod expres a prevazut acest lucru; bunurile destinate exercitarii profesiei sunt tot bunuri proprii insa sunt exceptate bunurile care sunt parte dintr-un fond de comert; sunt bunuri proprii si drepturile patrimoniale de proprietate intelectuala asupra creatiei unuia dintre soti si asupra semnelor distinctive pe care le-a inregistrat; sunt bunuri proprii si fructele bunurilor proprii.

Cu toate acestea exista o serie de categorii de bunuri cu privire la care CF nu cuprinde nicio reglementare si care dpdv al calificarii lor au ridicat probleme in practica: Salariul si veniturile asimilate acestuia salariul se prezinta sub 2 forme: salariul neincasat inca drept de creanta, si salariul incasat suma de bani. Ca si drept de creanta salariul este considerat a fi bun propriu 16

pentru ca si raportul de munca al sotului este intuitu personae. Salariul incasat este bun comun in temeiul art. 30 (1) CF. Salariul nu este doar un bun comun ci indeplineste si functia de criteriu in raport cu care se stabileste contributia fiecaruia dintre soti la bunurile comun. Bunurile dobandite cu sume de bani provenite din salariu sunt bunuri comune insa sumele pot fi utilizate si pentru bunurile proprii ale unuia dintre ei. Din salariu se poate face plata pensiei de intretinere care este o datorie proprie. In NCCiv. art. 342 seprevede ca veniturile din munca si cele asimilate sunt bunuri comune indiferent de data dobandirii lor insa numai in cazul in care creanta privind incasarea lor devine scadenta in cursul comunitatii. Sumele de bani economisite si depuse la banca. Depunerea unor sume de bani nu schimba natura juridica a acestora ceea ce inseamna ca vor fi bunuri comune sau proprii asa cum au fost la data depunerii. Trebuie facuta distinctie intre raporturile dintre sotul deponent si banca si cele dintre soti pe de alta parte. In raporturile juridice cu banca sotul deponent este singurul care poate sa exercite acte cu privire la sumele respective de bani (aflate in cont) doar el poate dispune de sumele respective de bani. In schimb in raporturile dintre soti se vor aplica pe deplin regulile regimului matrimonial (art. 30, art 31 CF). Constructiile efectuate de soti sau de unul dintre acestia. Se aplica fie art. 30 (1), 31 CF fie textele din materia accesiunii imobiliare artificiale (493 494 CCiv.). Se ridica o constructie pe terenul bun propriu al unuia dintre soti. Constructia este ridicata cu consimtamantul celuilalt sot si cu bunuri comune => constructia este bun comun si terenul este bun propriu urmand ca sotul neproprietar al terenului sa dobandeasca un drept de superficie. Daca construieste fara acordul celui care are terenul este constructor de buna-credinta si are un drept de creanta care insa este bun comun. Sporul valorii imobilului bun propriu al unuia dintre soti. Distinctia se face dupa cum imbunatarile sau reparatiile s-au realizat cu mijloace comune sau proprii. Daca imbunatatirile sau reparatiile se realizeaza cu bunuri comune se face distinctie dupa cum acestea au dus la modificari esentiale sau nu ale imobilu => lui este bun comun sporul de valoare. Daca insa imbunatatirile sau reparatiile au dus la transformarea esentiala a imobilului astfel incat acesta a devenit un bun nou => bun comun. Fructele si productele. Fructele bunurilor comune sunt bunuri comune si cele ale bunurilor proprii sunt bunuri proprii. Solutia o dam pornind de la rationamentul ca dreptul de proprietate da natura bunurilor respective. Acelasi rationament si pentru producte. Bunurile dobandite cu plata pretului in rate. O parte din rate sunt platite inainte de casatorie, si o parte dupa -> intereseaza data la care s-a dobandit dreptul de proprietate si nu cand si cum se platesc ratele. Daca dreptul s-a dobandit inainte de casatorie bunul este bun propriu. Situatia de fapt poate fi nuantata. Sigur ca se tine cont de contributia celuilalt sot, dar se apreciaza de la caz la caz. De exemplu imobilele cumparate cu credit ipotecar la o banca : avem si raportul de creditare si raportul izvorat din CVC se dobandeste proprietatea asupra bunului la momentul incheierii CVC, caci banca plateste integral pretul vanzatorului, iar cumparatorul ramane dator sa plateasca ratele la banca. Ipoteza in care mai intai se dobandeste un drept de crean care il indreptateste pe viitorul sot sa ta dobandeasca un drept de proprietate. Dreptul de creanta reiese dintr-un antecontract de CVC facut inainte de casatorie sau CVC este incheiat in timpul casatoriei => bunul este comun in afara cazului in care bunul este platit in totalitate inainte de casatorie. Contract de construire (antrepriza) care se incheie, de exemplu, de catre un sot cu o societate inainte de casatorie, iar predarea bunului se face in timpul casatoriei. Proprietatea se transmite nu la momentul incheierii contractului, ci la momentul procesului de predare primire. Daca aceasta se face in timpul casatoriei => bun comun. Daca bunul a fost platit in parte inainte de casatorie partial si partial dupa casatorie => bunul este partial propriu, partial comun.

17

Curs 5 (23.03.2011)

Dovada bunurilor comune si a bunurilor proprii

A. Dovada bunurilor comune Art. 30 alin. (3) CF prezumtie: calitatea de bun comun nu trebuie dovedita Prezumtie legala de comunitate Prezumtie relativa

B. Dovada bunurilor proprii Exceptie: calitatea de bun propriu trebuie dovedita Art 5 alin. (1) decretul 32/1954 : dovada ca un bun e propriu se va putea face intre soti cu orice mijloc de proba

Distinctie: - raportutile dintre soti - raporturile soti-terti

a. Raporturile dintre soti Mijloace de proba Daca calitatea de bun propriu se intemeiaza pe fapte juridice, calitatea de bun propriu se dovedeste ca in dreptul comun; Calitatea de mostenitor certificatul de mostenitor face numai dovada calitatii de mostenitor, nu si a proprietatii asupra bunului Daca bunul a fost dobandit de un sot in temeiul unui act juridic, atunci se considera ca art 5 (1) deroga de la dreptul comun:  Se deroga de la art. 1191(1) CCiv (actele juridice de o valoare mai mare de 250 lei se face prin inscris) => indifferent de valoare se poate face dovada cu orice mijloc de proba; e ceruta doar forma scrisa ad probationem, altfel e nevoie de inscris authentic  Deroga de la art. 1191(2) CCiv (nu se poate face dovada cu martori in contra/peste a ceea ce prevede un inscris)  Deroga de la art. 1205 CCiv (marturisirea extrajudiciara verbal este permisa in masura in care este permisa proba cu martori)  Art. 1192 (data certa) bunurile dobandite inainte de casatorie daca sotul invoca un inscris, dovada datei dobandirii se face cu orice mijloc de proba, chiar daca inscrisul nu are data certa

Conditii procedurale de administrare a probelor Admisibilitate; administrare (CPCiv) art. 1189: nu pot fi audiati ca martorii rudele/afinii pana la gradul IV Art. 1190 exceptie: procesele de stare civila/divort

18

Se pune problema de ce art. 5 alin. (1) CF deroga de la dispozitiile CPCiv se permite doar in ceea ce priveste capatul de cerere privind divortul, nu si impartirea bunurilor. b. Raporturile soti-terti Se aplica regula din dreptul comun in materia probatiunii tertii pot face dovada prin orice mijloc de proba N.C.Civ bunurile mobile dobandite inainte de casatorie sotii trebuie sa faca un inventar (in lipsa inventarului se prezuma ca sunt comune)

Functionarea regimului comunitatii de bunuri. Gestiunea bunurilor comune

PRINCIPIUL EGALITATII exista cateva sisteme: 1. Gestiunea comuna actele sunt savarsite de ambii soti impreuna si exista si ideea de mandat tacit reciproc. 2. Gestiunea paralela fiecare poate sa faca singur orice act asupra bunurilor comune Riscuri: actele de dispozitie in privita aceluiasi bun; un sot poate savarsi acte in dauna celuilalt; dublat de ideea raspunderii fiecarui sot pentru actele incheiate singur 3. Gestiunea exclusiva desi bunul e comun, pot fi savarsite anumite acte juridice doar de catre unul dintre soti. Ex: testamentul; sumele depuse la banca de catre unul dintre soti; raporturile juridice decurgand din calitatea de asociat

Diverse aspecte notabile: CF art. 35(1) sotii administreaza si folosesc impreuna bunurile commune si dispun astfel de ele (gestiunea comuna)Gestiunea paralela DOAR pentru actele de conservare; Gestiunea comuna cat timp dureaza casatoria => se aplica si in timpul despartirii in fapt, cat timp unul dintre soti e pus sub tutela/curatela sau daca e declarat disparut; Acopera actele de folosinta(usus si fructus) si de adiministrare.

Prezumtia mandatului tacit reciproc intre soti (art. 35 alin. 2 teza II CF)
Atunci cand un sot incheie un act juridic se considera ca il incheie atat in nume propriu cat si ca mandatar al celuilalt. Este un manadat de natura conventionala, NU legala (doar prezumtia este legala).

Domeniul de aplicare este identic cu cel al gestiunii commune. Prezumtia functioneaza si in timpul separatiei in fapt. In practica judiciara s-a considerat sica aceasta prezumtie nu opereaza in timpul separatiei in fapt (sau in timpul procesului de divort). Forta prezumtiei: prezumtie relativa [art 1202 C.Civ nicio dovada nu poate fi primita in contra unei prezumtii legale. Poate fi rasturnata de sotul care nu a participat la incheierea actului juridic. Opunerea poate fi formala sau rezultata din imprejurari de fapr neechivoce (limita de fapt a prezumtiei mandatului tacit reciproc).

19

Limite(se revine la regula gestiunii commune bazate pe consimtamantul expres al ambilor soti).
Dpdv al izvorului limitele pot fi: de fapt - opunerea unuia dintre soti la incheierea unui act juridic de catre celalalt so conventionale - cu privire doar la anumite bunuri/acte juridice legale, acestea pot fi :

Cele legale pot fi: Exprese (cu privire la imobile) si prevazute in art. 35 (2) teza II din CF.

Dpdv al bunurilor - terenuri/ constructii + imobile prin destinatie/prin obiectul la care se aplica (ex. uzufructul). Dpdv al actelor juridice acte de dispozitie (nu si de administrare sau folosinta). Acte juridice intre vii. Vizeaza numai instrainarea bunurilor, nu si dobandirea lor. Problema in practica: legata de un antecontract de vanzare-cumparare privind un bun comun (incheiat de un singur sot).Doctrina: se considera ca limita trebuie aplicata si antecontractului avand in vedere consecintele acestuia => antecontract lovit de nulitate relative Jurisprudenta recenta: antecontractul nu trebuie lovit de nulitate (antecontractul nu e un act de dispozitie => limita nu trebuie extinsa). Instanta nu poate pronunta o hotarare care sa suplineasca consimtamantul celuilalt sot. Doar daune interese pt neexecutare. Virtuale acte cu titlu gratuit

Dpdv al bunurilor bunuri mobile si imobile. Dpdv al actelor juridice acte cu titlu gratuit intre vii. Acte juridice cu titlu gratuit : liberalitati (nu se pot face fara consimtamantul celuilalt sot); acte dezinteresate NU, cu o exceptie: darurile si actele de binefacere obisnuite pot fi incheiate de unul dintre soti si fara consimtamantul expres al celuilalt.

Sanctiunea nerespectarii limitelor mandatului tacit: Actiunea in nulitate, chemanad in judecata sotul si tertul - In doctrina exista si opinia conform careia nulitatea este absoluta - Nulitate totala (intrucat nu se cunosc cotele parti) - Instrainarea nu devine valabila dupa partaj (partajul bunurilor commune produce efecte doar pentru viitor, spre deosebire de dreptul comun) - Efectele actului juridic fata de tertul contractant: - Bunuri mobile: art 1909 C.Civ (posesia de buna-credinta) - Imobile: dispozitie legala, pe care tertul trebuie sa o cunoasca - In aceste 2 cazuri actul este cu titlu oneros. - Bunuri mobile/imobile cu titlu gratuit se apara interesul sotului care nu a consimtit Actiunea in revendicare - ipoteza in care tertul a intrat in posesia unui bun comun - ipoteza in care sotii intra in posesia unui bun al unui tert

20

Art 643 N.C.Civ oricare coproprietar poate sa formuleze singur o actiune in revendicare. Depinde de solutia care se da: daca actiunea e admisa, ea profita tuturor coproprietarilor; daca actiunea se pierde, hotararea nu poate fi opusa sotului care nu a fost parte in process. Daca se pierde bunul comun, hotararea nu e opozabila celuilalt sot.

NCCiv: spre deosebire de CF se inverseaza regula: mai mare importanta gestiunii paralele si se consacra sistemul gestiunii commune pentru actele juridice grave (bazat pe consimtamantul expres). NU mai reglementeaza prezumtia de mandat tacit reciproc! Raman in sfera gestiunii commune: Actele juridice de dispozitia asupra bunurilor imobile; Actele juridice asupra bunurilor mobile supuse publicitatii; Actele cu titlu gratuit intre vii asupra bunurilor mobile; Schimbarea destinatiei bunurilor.

21

Curs 6 (30.03.2011)

Datoriile sotilor

Regasim in patrimoniul fiecaruia dintre soti la pasiv doua categorii de datorii: Datorii personale; Datorii comune.

Categorii care dau si doua categorii de creditori respectiv creditori personali si creditori comuni. In materia datoriilor, de regula, sa prezuma ca datoriile sunt personale (ale fiecarui dintre soti) si comune sunt a numai datoriile expres si limitativ prevazute de lege (art. 32 din Codul Familiei).

Categorii de datorii comune:

1. Cheltuielile facute cu administrarea oricaruia dintre bunurile comune. Cheltuiala trebuie sa fie facuta, realizata efectiv, nefiind suficient ca obligatia sa fie asumata in acest scop. Trebuie sa fie vorba de o cheltuiala de administrare (plata impozitelor, cheltuieli pentru conservarea bunurilor, plata primelor de asigurare). Cheltuiala trebuie sa fie in legatura cu un bun comun dar cheltuiala trebuie sa fie si asumata / facuta printr-un act juridic de un singur sot in temeiul mandatului tacit reciproc pentru ca daca ar fi facuta de ambii soti ar fi tot comuna dar in baza altui text de lege. 2. Obligatiile contractate de soti impreuna. Textul se refera la obligatii contractate insa sfera lui de aplicare este mai larga acoperind si obligatiile asumate prin acte unilaterale. Textul foloseste formula impreuna care trebuie inteleasa in sens larg obligatia trebuind sa fie asumata fie concomitent, fie succesiv, pin acelasi act sau prin acte separate. De asemenea, obligatia poate fi asumata in modalitati diferite (un sot se poate obliga pur si simplu si celalalt sub conditie / termen). Obligatiile sotilor pot fi si secundare sau accesorii. Obligatia este comuna fara a deosebi dupa cum este comuna, solidara sau indivizibila. Obligatiile pot fi asumate direct (prezenta personala) sau prin reprezentare (madat tacit reciproc). 3. Obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru indeplinirea nevoilor obisnuite ale casniciei. Si acesta se aplica actelor unilaterale (mai rar). Si in acest caz vorbim de mandat tacit reciproc. Cauza trebuie sa fie asumata in vederea indeplinirii nevoilor obisnuite ale casatoriei. 4. Obligatia de a repara prejudiciul cauzat prin insusirea unor bunuri proprietate socialista. Se refera la insusirea ilicita a unor bunuri proprietate publica. In practica judecatoreasca apar si solutii in sensul ca se aplica si bunurilor proprietate privata in timp ce toata doctrina considera ca se refera doar la bunuri proprietate publica. Prejudiciul trebuie cauzat prin insusirea ilicita a unui bun, in practica fiind vorba adeseori de fapte penale desi apar si cazuri in care este doar un delict civil. Chiar daca textul se refera la proprietate, sunt ocrotite si celalalte drepturi corespunzatoare dreptului de proprietate publica. Este necesar sa se constate ca faptul insusirii este savarsit de unul dintre soti, bunurile comune sa fi inregistrat o sporire (in sens larg) fie in sensul evitarii scaderii valorilor comune, si trebuie sa existe si legatura de cauzalitate. Daca sunt indeplinite conditiile obligatia de a repara prejudiciul constituie o datorie comuna. Aceasta obligatie incepe prin a fi personala (primul care trebuie sa raspunda este cel ce a savarsit fapta insusirii), dar devine fapta comuna pe masura ce se indeplinesc conditiile enumerate. Dpdv juridic cei doi soti raspund pe temeiuri diferite. Sotul care a savarsit faptul ilicit raspunde civil delictual pentru

22

fapta proprie, celalalt sot raspunde pe temeiul imbogatirii fara justa cauza (deci numai in masura in care a sporit valoarea bunurilor comune). Din perspectiva NCCiv., in art. 351 se reglementeaza tot aceste 4 categorii de datorii comune, doua fiind deosebirile intre cele doua: in ceea ce priveste prima categorie, NCCiv. are in vedere o sfera mai larga pentru ca se refera la obligatiile legate de conservarea, administrarea sau dobandirea bunurilor comune. Legat de ultima categorie comuna se prevede ca este datorie comuna repararea prejudiciului cauzat prin insusirea bunurilor comune nu se mai limiteaza la proprietate publica.

Regimul juridic al datoriilor comune

Daca datoria este personala, creditorul este personal, daca datoria este comuna, creditorul este comun. In ceea ce priveste datoriile personale, art. 33 din Codul Familiei prevede regula: creditorii personali ai fiecaruia dintre soti pot urmari numai bunurile proprii ale sotului debitor. Daca ar urmari bunuri comune, celalat sot poate invoca beneficiul de discutiune. Daca sunt neindestulatoare bunurile sotului debitor, creditorul personal poate cere impartirea bunurilor comune prin hotarare judecatoreasca in masura necesara satisfacerii creantei lor. Se respecta astfel regula ca intotdeauna creditorul personal urmareste numai bunuri proprii pentru ca dupa ce se cere impartirea bunurilor comune, bunurile devin proprii sotului debitor. Creditorii personali pot cere luarea unor masuri asiguratorii pentru ca aceste masuri doar indisponibilizeaza b unul in patrimoniul sotilor. NCCiv. mentine aceste masuri in art. 353. Creditorii comuni urmaresc bunurile comune ale sotilor si daca acestea sunt insuficiente, pot fi urmarite si bunurile proprii ale unuia dintre soti (are un caracter subsidiar). Daca nu se respecta regula, se poate invoca beneficiul de discutiune. In ipoteza in care bunurile comune sunt neindestulatoare se pot urmari bunurile personale ale fiecaruia dintre soti. Cum se amenajeaza aceasta regula nu este prevazut expres in Codul Familiei. Regula este divizibilitatea si atat timp cat Codul Familiei nu prevede nimic, aplicam aceasta regula din dreptul comun. Calificarea unei datorii ca fiind comuna intereseaza pentru a sti ordinea in care se urmaresc bunurile din patrimoniul sotilor si ea nu atrage de plano raspunderea solidara a sotilor. Creanta se divide in mod egal pentru ca opereaza o prezumtie simpla ca fiecaruia dintre soti ii corespunde jumatate din datoria comuna. Cand se va ajunge la impartirea bunurilor comune se va stabili in ce masura fiecare raspunde pentru datoriile comune si cel care va fi platit mai mult va avea un drept de creanta asupra celuilalt. Raspunderea sotilor va fi solidara daca s-a prevazut in contract acest lucru. NCCiv. aduce modificari: Institutia solidaritatii in ceea ce priveste raspunderea sotilor cu bunurile lor proprii; Sotul care a platit datoria comuna se subroga in drepturile creditorului pentru ceea ce a subrogat peste cota parte ce i-a revenit din comunitate si acest sot are un drept de retentie asupra bunurilor celuilalt sot pana la acoperirea integrala a creantelor pe care i le datoreaza.

Art. 354 NCCiv. prevede ca veniturile din munca ale unui sot precum si cele asimilate nu pot fi urmarite pentru datoriile comune asumate de celalalt sot cu exceptia obligatiilor asumate pentru acoperirea cheltuielilor obisnuite ale casatoriei.

23

Impartirea bunurilor comune in timpul casatoriei

Preocuparea leguitorului pentru protectia bunurilor comune a determinat masuri extrem de restrictive. In materia regimului matrimonial, leguitorul a conceput proprietatea devalmasa a sotilor ca fiind o proprietate comuna organizata si fortata menita sa dainuite cat dureaza si casatoria. Situatiile in care bunurile ar putea fi impartite in timpul casatoriei sunt limitate. In practica judecatoreasca s-au mai retinut si alte cazuri: La confiscarea speciala ca masura de siguranta In cazul unei contestatii la executare (art. 174 C. proc. fiscala, si art. 400 alin. (1) C. proc. civ.)

CF prevede doua situatii: 1. La cererea unuia dintre soti pentru motive temeinice. Art. 36 (2) CF prevede ca pentru motive temeinice bunurile comune in intregime sau numai o parte din ele se pot imparti prin hotarare judecatoreasca si in timpul casatoriei. Ce se intelege prin in timpul casatoriei ? la desfacerea casatoriei prin divort bunurile comune pot fi impartite prin invoiala sotilor sau pe cale judecatoreasca. Rezulta ca in timpul casatoriei inseamna intervalul de timp cuprins intre momentul incheierii casatoriei pana la momentul introducerii cererii de divort. Conditii necesare: Sa existe motive temeinice nu sunt definite de leguitor asa ca de la caz la caz se apreciaza de instanta judecatoreasca. Exemple de motive temeinice: situatia in care un sot are un copil dintr-o casatorie anterioara sau in afara casatoriei pe care trebuie sa-l intretina, fapte grave eventuale abuzuri facute asupra bunurilor comune. Simpla despartire in fapt a sotilor nu constituie motiv temeinic pentru imparteala bunurilor comune. Nu se confunda motivele temeinice pentru impartirea bunurilor comune cu motivele temeinice pentru desfacerea casatoriei prin divort. Doar prin hotarare judecatoreasca imparteala se poate face doar prin hotarare judecatoreasca in cadrul unui proces de partaj. Orice conventie contrara este lovita de nulitate absoluta. In temeiul pp conversiunii actelor juridice o conventie intre soti prin care impart bunurile comune poate fi folosita in proces ca mijloc de proba pentru a demonstra vointa partilor. Actiunea poate fi promovata doar de catre soti (are cara cter personal). Obiectul actiunii: pot fi impartite bunurile comune in tot sau in parte. Impartirea se face la valoarea reala a bunurilor din momentul impartirii. Legat de efectul partajului trebuie mentionat ca bunurile comune impartite devin bunuri proprii (aceasta imparteala are caracter defnitiv). Prin impartirea bunurilor comune in timpul casatoriei comunitatea de bunuri nu inceteaza. Regimul matrimonial al comunitatii de bunuri ramane in fiinta cat timp dureaza casatoria. Partajul bunurilor comune produce firesc efecte numai pentru viitor.

2. Impartirea bunurilor comune se poate face la cerea creditorilor personali ai unuia dintre soti. Conditii: Creditorul personal trebuie sa fi urmarit in prealabil bunurile proprii ale sotului debitor actiunea in imparteala avand caracter subsidiar. Bunurile proprii ale sotului debitor trebuie sa fie neindestulatoare. Obiectul actiunii il constituie bunurile comune in masura asigurarii creantei necesare debitorului.

Creditorul exercita un drept propriu, el nu exercita actiunea pentru imparteala pe calea actiunii oblice, conditiile de exercitare ale celor doua actiuni fiind diferite.

24

In afara acestor doua cazuri, in practica judecatoreasca s-au mai identificat si alte cazuri bazate pe dispozitii legale extrinseci CF: ipoteza in care se pot imparti bunurile comune in cazul confiscarii speciale ca masura de siguranta dispusa potrivit CP si cazul in care acestea se pot imparti in cazul contestatiei la executare (CPCiv., Codul Fiscal). Potrivit NCCiv., in art. 358 se prevede ca lucrurile comune pot fi impartite in timpul casatoriei in tot sau in parte prin act incheiat in forma autentica notariala in caz de buna voiala ori pe cale judecatoreasca in caz de neintelegere. Tot acest articol prevede in mod expres ca regimul comunitatii de bunuri nu inceteaza decat in conditiile legii chiar daca toate bunurile comune au fost impartite in timpul casatoriei.

Bunurile si datoriile sotilor in conformitate cu LSC

Este posibila constituirea unei societati comerciale de catre 2 soti. Aportul poate fi bun comun sau bun propriu. Daca este bun comun si mobil, atunci opereaza prezumtia de mandat tacit reciproc, dar daca este un bun comun si imobil este necesar consimtamantul expres al sotului celalalt. Natura juridica a titlurilor de valoare. Cel care a constituit aportul dobandeste calitatea de asociat si ii revin anumite titluri de valoare. Daca aportul este bun propriu (subrogatie rela cu titlu universal) nu avem probleme. Daca este bun comun, ne gandim ca asociat este un singur sot, caci celalalt sot nu poate deveni asociat in baza mandatului tacit reciproc, ci numai in baza contractului societar. Daca celalalt sot doreste sa devina asociat trebuie sa aduca si el un aport social. Natura juridica a titlurilor de valoare este data de natura juridica a aportului si nu de calitatea de asociat. Calitatea de asociat are insa si ea importanta caci desi aportul este comun, toate drepturile si obligatiile care decurg din calitatea de asociat sunt exercitate in raport cu societatea doar de catre sotul asociat. Titlurile de valoare sunt bunuri comune, dar sotul asociat are o gestiune exclusiva a acestora (doar el poate pretinde dreptul la dividende, caci este un drept de creanta propriu). La partaj si celalalt sot are drepturi, dar judecatorul nu ii poate atribui lui partile sociale ci va avea doar un drept de creanta asupra lor. Si dividendele intra la masa de impartit. Art. 348-349 NCCiv prevad faptul ca niciodata un sot nu poate aduca ca aport un bun comun fara consimtamantul celuilalt sot, iar sotul asociat este singurul care exercita drepturile si obligatiile ce rezulta din calitatea de asociat. Pentru aspecte suplimentare legate de LSC in acest domeniu vezi Regimuri matrimoniale M. Avram.

25

Curs 7 (06.04.2011)

NULITATEA CASATORIEI (DESFIINTAREA CASATORIEI)

In materia casatoriei legea instituie anumite dispozitii derogatorii de la dreptul comun. aceste particularitati ale nulitatii casatoriei apar atat in ceea ce priveste cazurile, regimul, cat si efectele.

Cazurile de nulitate
1. Dupa modul cum sunt prevazute de lege, nulitatile in materia casatoriei sunt de regula: o exprese (prevazute de lege); o virtuale (nu sunt expres prevazute de lege) nulitatea in cazul casatoriei intre persoane al caror sex nu este diferentiat, cazul casatoriei fictive. 2. In functie de interesul ocrotit in raport cu care nulitatile pot fi: o absolute; o relative.

Nulitatile absolute

A. Nulitatile absolute exprese le regasim in art. 19 din CF si in art. 7 din Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civila:
a. Incalcarea dispozitiilor art. 4 CF privind varsta matrimoniala. Desi suntem in prezenta unei nulitati absolute, aceasta poate fi acoperita potrivit art. 20 CF in urmatoarele 2 ipoteze: pana la declararea nulitatii de catre instanta sotul care nu avea varsta matrimoniala a implinit-o (in acest caz, defiintarea casatoriei ar fi pur formala); pana la declararea nulitatii sotia a dat nastere unui copil sau a ramas insarcinata (dispozitie in interesul copilului) in acest caz se acopera fie cand femeia, fie cand barbatul nu a avut varsta minima pentru ca textul nu face nicio distinctie intre barbat si femeie si in plus, daca sotului impuber i se aplica prezumtia de paternitate, atunci trebuie sa i se aplice si prezumtia de pubertate. S mai spus ca aceasta -a casatorie se mentine chiar daca s-a nascut un copil mort sau femeia a facut intrerupere de sarcina. In cazul minorului se pune intrebarea ce se intampla in cazul in care se incheie casatoria fara a se fi obtinut in prealabil incuviintarile si autorizarile? Legea nu face nicio distinctie si ar trebui sa consideram ca sanctiunea este nulitatea absoluta a casatoriei. Solutia este ca daca se obtin ulterior autorizarile si incuviintarile casatoria ramane valabila. Art. 272 NCCiv si art. 294 si 303 (1) NCCiv. prevad ca sanctiunea in astfel de cazuri este nulitatea relativa, nulitatea putand fi ceruta doar de persoanele care trebuiau sa-si dea incuviintarile. b. Incheierea casatoriei de catre o persoana casatorita Intotdeauna nulitatea loveste cea de-a doua casatorie, chiar daca intre timp prima casatorie a incetat prin deces sau a fost desfacuta prin divort. Daca cel care decedeaza este chiar sotul bigam exista in continuare interes pentru a obtine nulitatea celei de-a doua casatorii. Solutia depinde daca sotul celui bigam (cel din a doua casatorie) este sau nu de buna-credinta, daca ne aflam in cazul unei casatorii putative.

26

c. Incheierea casatoriei intre persoane care sunt rude in gradul prohibit de lege. Acest impediment izvorand din rudenie opereaza indiferent daca este rudenie din casatorie, din afara ei sau din adoptie. Daca se incheie casatoria cu incalcarea acestui impediment, sanctiunea este nulitatea absoluta insa este posibila casatoria intre rudele colaterale de gradul IV cu obtinerea dispensei necesare. Daca se incheie casatoria fara a se fi obtinut in prealabil dispensa, nulitatea este absoluta dar se poate acoperi daca pana la declararea nulitatii este obtinuta acesta dispensa de rudenie. d. Casatoria incheiata de alienatul mintal, debilul mintal si cel vremelnic lipsit de facultatile sale mintale. Nu conteaza daca persoana in cauza este pusa sub interdictie judecatoreasca. Din art. 9 CF rezulta ca nulitatea absoluta opereaza si in cazul impediemntului constand in alientatie, debilitate mintala dar si daca este incheiata de o persoana vremelnic lipsita de facultatile sale mintale. Solutiile in practica judecatoreasca sunt contradictorii (si in sensul nulitatii absolute dar si in sensul nulitatii relative). Ulterior, dupa ce trece starea respectiva daca persoana doreste sa mentina casatoria, aceasta poate sa nu mai fie declarata nula. Desi nulitatea este absoluta ar trebui sa acceptam totusi solutia acoperirii nulitatii de catre cel care s-a aflat in acesta stare de lipsa vremelnica a facultatilor sale mintale. NCCiv. prevede ca sanctiunea este nulitatea relativa (art. 299). e. Casatoria incheiata cu incalacarea dispozitiilor art. 16 CF respectiv in situatiile in care lipseste consimtamantul sau acesta nu a fost exprimat cu respectarea formalitatilor prevazute de lege. f. Casatoria incheiata cu incalcarea dispozitiilor art. 131 CF adica in lipsa sau fara respectarea formalitatilor de publicitate.

O sanctiunea excesiva prevazuta de leguitor iar NCCiv. nu mai prevede aceasta sanctiune. g. Art. 7 din legea 119/1996 respectiv nulitatea casatoriei celebrata de o persoana care nu are calitatea de ofiter de stare civila, nulitate care se acopera daca persoana a exercitat in public calitatea, creand eroarea comuna invincibila ca are calitatea de ofiter de stare civila (error communis facit ius).

B. Nulitatile absolute virtuale ale casatoriei:

a. Lipsa diferentierii de sex. Au fost in practica decizii de anulare a casatoriei in cazul unor malformatii grave care impedica procrearea cum ar fi hermafroditismul. NCCiv. prevede sanctiunea nulitatii absolute. b. Casatoria fictiva Este definita ca fiind casatoria incheiata in alt scop decat acela al intemeierii unei familii. Natura juridica a acestei casatorii conduce spre ideea de simulatie din dreptul civil. In acest caz fictivitatea poate fi si unilaterala (adica doar unul dintre viitorii soti sa aiba acest scop iar celalalt sa nu urmareasca acest scop). In aceasta ipoteza nu mai poate fi vorba de o simulatie. In general, simulatia este utilizata in cazul actelor patrimoniale. Sanctiunea este inopozabilitatea in cazul simulatiei a actului secret. Atat din punctul de vedere al structurii, cat si al efectelor nu putem sa consideram casatoria fictiva ca fiind o simulatie si sa-i aplicam regimul comun insa trebuie observat ca o astfel de casatorie nu ar putea fi obtinuta iar sanctiunea ar trebui sa fie nulitatea. Pentru fundamantarea aceste nulitati s-a ales ca temei fraudarea legii. In acest caz casatoria functioneaza ca mijloc licit pentru atingerea unui scop ilicit, scop pe care altfel nu l-ar fi putut realiza. Se sanctioneaza intentia frauduloasa care este un element subiectiv. De aceea dovada fictivitatii se poate face cu orice mijloc de proba fiind foarte dificila. In conditiile in care temeiul il

27

constituie fraudarea legii s-a decis ca nulitatea poate fi acoperita, daca dupa incheierea casatoriei se stabilesc in fapt relatii de familie, respectiv sotii duc o viata de familie normala, eventual s-au si nascut copii. Cel mai frecvent caz era cel al casatoriei dintre autorul violului si victima. S-a constatat casatoria fictiva in cazul in care aceasta a fost savarsita pentru a beneficia de anumite beneficii oferite de lege pentru persoanele casatorite. La nivel legislativ OUG 194/2002 privind regimul juridic al strainilor reglementeaza asa-numita casatorie de convenienta care este definita ca fiind casatoria incheiata pentru a eluda conditiile de sedere pe teritoriul Romaniei, casatoria fiind o conditie care faciliteaza dobandirea dreptului de sedere. Se poate constata faptul ca o casatorie este de convenienta daca, de exemplu, coabitarea matrimoniala nu exista, nu vorbesc o limba inteleasa de amandoi, sotii nu s-au cunoscut inaintea casatoriei. Sanctiunea care intervine este una administrativa respectiv refuzarea prelungirii dreptului de sedere in Romania. In doctrina s-a spus ca ar trebui sa admitem ca si o astfel de casatorie este lovita de nulitate. In NCCiv art. 295 prevede expres ca este lovita de nulitate casatoria incheiat in alt scop decat intemeierea unei familii. Se prevede acoperirea nulitatii daca intervine convietuirea sotilor, au trecut 2 ani de la incheierea casatoriei, sotia a nascut copii sau este insarcinata. Daca nu este descoperita intr-un timp rezonabil, frauda la lege se estompeaza fiind din ce in ce mai greu de dovedit. Dispozitiile referitoare la simulatie nu se aplica actelor nepatrimoniale.

Regimul juridic al nulitatii absolute In principal se aplica regulile din dreptul comun, respectiv nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata. Ea poate fi invocata si de Ministerul Public daca unul dintre soti este pus sub interdictie sau disparut, dar nu poate fi invocata din oficiu de instanta. Procurorul poate introduce actiunea nu doar in timpul vietii sotilor dar si ulterior daca ar fi util pentru protectia minorilor si a persoanelor puse sub interdictie. Actiunea este imprescriptibila. Nulitatea absoluta poate fi acoperita in anumite situatii.

Nulitatile relative

Ca si in dreptul comun, viciile de consimtamant atrag nulitatea relativa a casatoriei: eroarea, violenta si dolul. a. Eroarea atrage nulitatea in cazul erorii asupra indentitatii fizice asupra viitorului sot. b. Dolul are o sfera de aplicare mult mai larga decat eroarea. c. Violenta ppzisa fizica sau psihica.

Regimul juridic al nulitatii relative Poate fi invocata doar de catre sotul al carui consimtamnt a fost viciat. Mostenitorii nu o pot introduce fiind un drept personal. Procurorul poate formula actiunea doar daca unul dintre soti este pus sub interdictie sau disparut. Prescriptibilitatea actiunii: art. 21 (2) CF se instituie un termen special de prescriptie de 6 luni. Textul spune ca in ceea ce priveste momentul inceperii curgerii termenului de prescriptia acesta curge de la data descoperirii erorii sau dolului, respectiv de la data incetarii violentei. Nulitatea relativa poate fi confirmata expres sau tacit.

28

In NCCiv. se mentin aceste cauze de nulitate relativa si in plus se adauga o cauza noua de nulitate relativa respectiv casatoria intre tutore si persoana minora aflata in grija sa. S-a pastrat termenul de prescriptie de 6 luni. Dpdv procesual, intotdeauna nulitatea casatoriei are caracter judiciar adica trebuie sa fie constatata de instanta. Spre deosebire de dreptul comun cand nulitatea poate fi invocata fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptia, nulitatea casatoriei implica intotdeauna o actiune in justitie. Hotararea judecatoreasca are regimul oricaror hotarari judecatoresti pronuntate in materie de stare civila adica este pronuntata erga omnes si despre acesta casatorie se face mentiune pe actul de casatorie si pe actele de nastere ale fostilor soti.

Efectele nulitatii

In materia casatoriei leguitorul a prevazut o serie de exceptii referitoare la efectul retroactiv al nulitatii: a. Situatia copiilor nascuti dintr-o casatorie nula sau anulabila. Art. 23 (2) CF prevede ca desfiintarea casatoriei nu are niciun efect in privinta copiilor care isi pastreaza statutul de copii din timpul casatoriei. In cazul in care exista copii nascuti in timpul unei casatorii care va fi declarata nula si va proceda ca in cazul de divort deci va dispune masura incredintarii copilului unuia dintre parinti si va stabili contributia fiecaruia la cresterea copiilor; b. Casatoria putativa casatoria lovita de nulitate absoluta sau relativa dar care produce efecte fata de sotul care a fost de buna-credinta la incheierea ei. Putativitatea poate fi unilaterala sau bilaterala. Buna-credinta nu acopera cauza de nulitate insa efectele nulitatii se vor produce numai pentru viitor ele fiind mentinute fata de sotul de buna-credinta pentru trecut. Eroarea poate fi de fapt (cel mai frecvent) sau de drept. Efecte: dupa cum ambii soti au fost de buna-credinta sau numai unui dintre ei a fost de buna-credinta. De ambii au fost de buna-credinta inseamna ca s-au produs toate efectele casatoriei atat in ceea ce priveste raporturile personale dintre soti, cat si cele patrimoniale pana la data desfiintarii casatoriei prin hotarare judecatoreasca. Daca doar unul dintre soti a fost de buna-credinta, toate aceste efecte ale casatoriei se vor produce numai in persoana acestui sot de buna-credinta. Beneficiaza de comunitatea de bunuri si sotul de rea-credinta, ideea intemeidu-se pe art. 23 (1) CF potrivit caruia cererea de intretinere a sotului de bunacredinta si raporturile dintre barbat si femeie sunt supuse prin asemanarea dispozitiilor de la divort. Asadar, trebuie sa admitem ca in ipoteza in care putativitatea este unilaterala a existat comunitate de bunuri si deci profita si sotului de rea-credinta. Daca nu s-ar da aceasta solutie ar insemna sa admitem ca exista un regim matrimonial pentru un sot, si altul pentru sotul de rea-credinta, ori acest lucru ar insemna ca exista un regim matrimonial sui generis pe care CF nu-l permite. NCCiv. mentine expres aceasta solutie.

29

Cursul 8 (13.04.2011)

DIVOR UL

Legea 591993 - pentru prima dat s-a introdus n CF divor ul prin acordul so ilor. Legea 2022010 - modific ri n materia divor ului - o nou configura ie pentru divor ul prin acordul so ilor. NCCiv. - modific rile aduse prin Legea 2022010 anticipeaz modific rile din NCCiv.

Cazurile de desfacere a c s toriei prin divor

Art. 37 (2) CF precizeaz c divor ul poate avea loc: a) Prin acordul so ilor, la cererea ambilor so i b) Atunci cnd, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre so i sunt grav v t mate i continuarea c s toriei nu mai este posibil . c) La cererea so ului a c rui stare de s n tate face imposibil continuarea c s toriei.

1. Divor ul pentru motive temeinice Condi ii: Existen a motivelor temeinice (nen elegeri de durat ); Aceste motive s fi v t mat grav raporturile dintre p r i; Datorit v t m rii, continuarea c s toriei nu mai este posibil .

Legea nu enumer motivele de divor , ci le las la aprecierea judec torilor. Motivele temeinice din cadrul divor ului sunt diferite de motivele de partaj. Este admis orice mijloc de prob , precum proba cu martori: rudele i afinii pn la gradul III, cu excep ia descenden ilor. IMPORTANT: n practic se ntlnesc frecvent motive precum: infidelitatea, nepotrivirea de ordin fiziologic, boala grav a so ului prt.

2. Divor ul prin acordul so ilor Art. 38 (1) CF modificat prin legea 202/2010: divor ul poate fi pronun at de c tre instan indiferent de durata c s toriei i indiferent de existen a copiilor minori rezulta i din c s torie. A adar, divor ul judiciar prin acordul so ilor se poate realiza oricnd, f r condi ionare. Anterior Legii 202/2010, divor ul prin acordul so ilor era supus unor condi ii: s fi trecut cel pu in 1 an de la ncheierea c s toriei i s nu fi existat copii minori rezulta i din c s torie. Divor ul prin acordul so ilor nu poate fi admis dac unul dintre so i este pus sub interdic ie Instan a trebuie s . verifice consim mntul liber i neviciat. n solu ionarea cererilor accesorii divor ului (obliga ia de ntre inere, folosin a locuin ei, ncredin area minorilor), se mai ine cont i de interesul minorilor. Nu este obligatorie n elegerea cu privire la cererile accesorii. Instan a le poate solu iona singur .

30

Noutate adus de legea 2022010: posibilitatea divor ului pe cale administrativ sau notarial : art 381 impune urm toarele condi ii: dac so ii sunt de acord i nu au copii minori din c s torie sau adopta i, ofi erul de stare civil ori notarul public de la locul c s toriei sau al ultimei locuin e comune a so ilor poate constata desfacerea c s toriei prin acordul p r ilor, eliberndu-le un certificat de divor , potrivit legii. A adar, problema copiilor minori ai so ilor din afara c s toriei a r mas nerezolvat de lege. Art. 382 -384 din CF reglementeaz procedura divor ului pe cale administrativ . NCCiv amendament privind posibilitatea divor ului pe cale administrativ (alegere criticabil , ntruct nu s-ar mai putea face anchet psiho-social ). i n cazul n care exist copii minori

3. Divor ul motivat de starea s n t ii oric ruia dintre so i Ipoteza n care so ul bolnav cere divor ul (altfel, ar fi ntemeiat pe un motiv temeinic).

Natura juridic a divor ului

- Divor ul-remediu - nu e condi ionat de culpa vreunuia - divor ul prin acordul so ilor i divor ul motivat de starea s n t ii; Divor ul-sanc iune - pentru fapta culpabil a so ului prt; Sistem mixt - n cazul divor ului ntemeiat pe motive temeinice se reflect sistemul mixt.

Rolul culpei n cadrul divor ului

De lege lata, divor ul nu se poate pronun a dac s-a stabilit doar culpa so ului reclamant, iar prtul nu a formulat o cerere reconven ional . Chiar dac nu s-a formulat cerere reconven ional , se poate desfiin a c s toria pentru culp comun dac instan a re ine culpa so ului reclamant, culp care trebuie s fie suficient de grav pentru a conduce la desfiin area c s toriei. De lege lata, stabilirea culpei - interes n materia pensiei de ntre inere- so ul vinovat are dreptul la ntre inere doar pentru 1 an de la desfiin are, n timp ce so ul inocent are drept pe o durat nedeterminat . n cazul n care culpa este comun , fiecare are dreptul la ntre inere. n materia ncredin rii copiilor- culpa poate avea importan , dar nu e neap rat ca minorul s fie ncredin at celui inocent. NCCiv: un caz nou - art. 373: divor ul poate avea loc i la cererea unui so dup o separare n fapt ce a durat cel pu in 2 ani (culpa exclusiv a reclamantului).

31

Efectele divor ului

I. Data desfacerii c s toriei (art. 39 CF)

Ziua r mnerii irevocabile a hot rrii prin care s-a pronun at divor ul. Data eliber rii certificatului de divor . Fa de ter i, efectele patrimoniale ale c s toriei nceteaz de la data de cnd s-a f cut men iune despre cererea de divor sau despre certificatul de divor pe marginea actului de c s torie ori de la data cnd ei au cunoscut divor ul pe alt cale.

II. n raporturile dintre so i

A. Efectele cu privire la rela iile personale Raporturile personale nceteaz Numele so ilor (art. 40 CF):
 Regula: fo tii so i redobndesc numele de familie avut naintea c s toriei.  Excep ie: men inerea numelui i dup desfiin area c s toriei, care este posibil n 2 cazuri:  So ii se nvoiesc n acest sens i instan a, ofi erul de stare civil sau notarul ia act de aceasta  Dac so ii nu se nvoiesc i divor ul se pronun pe cale judec toreasc , pentru motive temeinice, instan a poate permite p strarea numelui.  Divor ul pe cale administrativ sau notarial (art. 382) stabile te c atunci cnd so ii nu se n eleg, ofi erul de stare civil sau notarul emite o dispozi ie de respingere a cererii de divor i i ndrum c tre instan a de judecat .

Capacitatea de exerci iu. Dac divor ul se produce nainte de a mplini 18 ani, so ul minor i p streaz capacitatea deplin de exerci iu.

B. Efectele cu privire la raporturile patrimoniale nceteaz regimul matrimonial De la data divor ului, toate bunurile dobndite ulterior sunt bunuri proprii. Nici datoriile nu mai pot fi considerate comune. Prezum ia de mandat tacit nu se mai aplic . i dup divor supravie uie te proprietatea comun a so ilor ca o comunitate post matrimonial (pn la partaj), dar regimului juridic nu i se aplic regulile din CF, ci cele din dreptul comun (proprietatea pe cotep r i), cu excep ia c proprietarul nu poate dispune de cota sa parte, aceasta nefiind nc cunoscut .

mp r ireabunurilor comune

Art. 36 (1) CF: la desfacerea c s toriei, bunurile comune se mpart ntre so i, potrivit nvoielii acestora. Dac so ii nu se nvoiesc asupra mp r irii bunurilor comune, va hot r instan a judec toreasc .

32

tLa desfacerea c s torieit! momentul la care poate nvoiala p r ilor s produc efecte.

nvoiala poate avea loc: Concomitent cu pronun area hot rrii Dup divor Anterior hot rrii de divor , ns efectele se produc de la data hot rrii de divor . n indiviziune.

So ii pot transforma proprietatea dev lma

Prin hot rre judec toreasc - cererea de partaj poate fi introdus odat cu cererea de divor , dup cererea de divor sau dup pronun area divor ului.

Opera iunile pe care le face instan a sunt: 1. Judec torii stabilesc contribu ia fiec rui so la dobndirea bunurilor comune, dup urmatoarele criterii:
 Cotele de contribu ie se stabilesc raportate la totalitatea bunurilor;  Prezum ia de egalitate (prezum ie relativ ), dar poate fi stabilit (inclusiv 100% - 0%).

i o alt cot

2. Stabilirea masei partajabile (care sunt bunurile comune i care sunt cele proprii); 3. mp r eala propriu-zis (mp r eala n natur -regula; valorificare bunului).

Efectele partajului Cnd mp r irea bunurilor comune se realizeaz la divor , partajul produce efecte pentru viitor. Cnd mp r irea se face dup divor , partajul produce efecte retroactiv pn la data r mnerii irevocabile a hot rrii de divor . NCCiv. men ine aceste efecte: art. 355 (2); art 680: mp r irea bunurilor comune produce efect constitutiv (doar pentru viitor).

Efectele divor ului asupra locuin ei comune a so ilor

Locuin a comun poate fi proprietatea comun a so ilor sau poate fi de inut sub contract de nchiriere. Se pune problema atribuirii beneficiului contractului de nchiriere. n prezent, dup abrogarea Legii 51973, care stabilea criteriile legale de atribuire, nu mai exist asemenea criterii legale. Dar criteriile Legii 5/1973 au continuat s func ioneze n practic , instan ele folosindu ca i criterii -le jurispruden iale: a) Potrivit n elegerii so ilor; b) So ului c ruia i-au fost ncredin a i copiii (dac so ii nu se n eleg); c) Dac nu exist copii minori, so ului care a ob inut divor ul (so ul inocent); d) n celelalte cauze, n func ie de circumstan e.

33

NCCiv. n art 324 reitereaz aceste criterii. Astfel, so ul c ruia i s-a atribuit beneficiul contractului de nchiriere este dator a pl ti celuilalt o indemniza ie, cu excep ia situa iei n care divor ul a fost din culpa exclusiv a acestuia din urm . Citarea locatorului este necesara. Aceste criterii se aplic i n cazul n care se pune problema mp r irii imobilului bun comun cu destina ia de locuin , dar niciodat nu se pune problema atribuirii locuin ei comune n cazul n care imobilul e bun propriu. n mod excep ional, instan a l poate obliga pe so ul proprietar de a-i asigura so ului neproprietar i copiilor o locuin (obliga ia de ntre inere).

III. Efectele divor ului cu privire la rela iile dintre p rin i i copii

n mod obligatoriu, instan a trebuie s hot rasc dou m suri: 1. Cu privire la ncredin area copiilor 2. Cu privire la contribu ia la ntre inerea copiilor Citarea Autorit ii Tutelare este obligatorie (anchet psiho-social ).Ascultarea copilului n vrst de peste 10 ani este si ea obligatorie. Conform cu legea 2722004 poate fi ascultat i copilul mai mic de 10 ani, dac acest lucru e necesar pentru solu ionarea cauzei. Instan a poate decide: ncredin area copilului unuia dintre so i (scindarea exercit rii autorit ii p rinte ti); Cel lalt are dreptul de a veghea la modul de exercitare a autorit ii p rinte ti de c tre cel lalt so i de a avea leg turi personale cu copilul; Dac se ncredin eaz unui ter , p rin ii pot veghea asupra exercit rii autorit ii i de a avea leg turi personale cu copilul.

Divor ul nu produce efecte asupra modului de exercitare a autorit ii p rinte ti (ambii exercit n mod egal), dar ceea ce trebuie s se decid este locuin a copilului. Excep ional se recurge la ncredin area copilului.

34

Curs 9 (20.04.2011)

RUDENIA

Art. 45 CF. Rudenia poate fi in linie: Dreapta ascendenta / descendenta; Colaterala ascendent comun.

Desfiintarea casatoriei nu are rezultat asupra rudeniei (filiatiei copilului): Impediment la casatorie; Efecte din punctul de vedere al procedurii civile: rudele pana la gradul III nu pot fi audiati ca martori; Prezumtii: art. 812 (2); 941 CCiv.; Se confera efecte rudeniei fara a se stabili gradul de rudenie in anumite cazuri.

Dovada rudeniei
In general se dovedeste cu actele de stare civila. In cazuri exceptionale dovada rudeniei se face cu orice mijloc de proba (ex. art. 55, 56 CF reconstituirea / intocmirea ulterioara a actelor de stare civila). Stabilirea filiatiei fata de mama se face conform art. 50 CF cu orice mijloc de proba. In cazul intereselor patrimoniale (succesiuni) se apeleaza tot la orice mijloc de proba si acelasi criteriu se aplica si in cazul recuzarii judecatorului pe motiv de rudenie fata de una din parti. Cand rudenia are efecte in dreptul penal: dovedirea calitatii de rude (omor calificat) se face cu orice mijloc de proba. Problema rudeniei nedovedite idem est non esse et non probare.

Rudenia rezultata din adoptie

1. Adoptia cu efecte restranse Se incheia inainte de 1987. Rudenia se stabileste doar intre adoptator si adoptat (si descendentii sai).

2. Adoptia cu efecte depline Aceasta adoptie naste raporturi de rudenie intre adoptat si familia adoptatorului si sterge legaturile dintre adoptat si familia fireasca.

Rudenia fireasca nu ia sfarsit niciodata insa rudenia din adoptie poate sa se sfarseasca in conditiile legii 273/2004 prin desfiintare/desfacere.

35

Afinitatea

Nu este definita de lege lata. NCCiv. defineste afinitatea in art. 407 ca fiind legatura dintre un sot si rudele celuilalt sot. Aceasta legatura dureaza atat cat dureaza si casatoria. Anumite efecte ale legaturii de afinitate se pastreza si dupa casatorie (de exemplu, in materia recuzarii). Se poate mentine cand acest lucru este cerut de lege (art. 87 CF in materie de intretinere). Gradul de afinitate se calculeaza dupa aceleasi reguli ca si rudenia fireasca. Regulile aplicabile dovezii afinitatii sunt cele de la casatorie alaturi de cele de la rudenie.

Efecte Materie succesorala nedemnitate; Motiv de recuzare a judecatorului; Daca exista legatura de afinitate intre parti si judecator -> motiv de stramutare a cauzei; Este interzisa audierea ca martori a afinilor care sunt intre gradul I si III.

36

FILIATIA

In sens larg reprezinta sirul nasterilor succesive insa in sens restrans, se refera la legatura dintre parinti si copil. Filiatia fata de mama maternitatea are un regim juridic unic. Filiatia fata de tata paternitatea are un regim cand filiatia este stabilita din casatorie sau din afara casatoriei.

Filiatia fata de mama

Mater semper certa est. Totusi se pune problema de dovezi cum ar fi nasterea copilului, identitatea copilului nascut cu cel a carui filiatie e cercetata. Art. 47 CF (art. 408 NCCiv.) prevede ca filiatia rezulta in faptul nasterii. Ca probe pot fi utilizate certificatul constatator al nasterii care este diferit de certificatul de nastere fiind un act medical, in timp ce un certificat de nastere este un act de stare civila. Acesta probeaza atat nasterea, cat si identitatea copilului nascut cu cel a carui filiatie e cercetata. Prezumtie absoluta (art. 51 CF)

Posesia de stat = starea de fapt din care rezulta ca un copil a fost nascut de o anumita femeie. Elementele acesteia sunt: Nomen (acel copil poarta acelasi nume cu femeia fata de care exista legatura de filiatie); Tractatus (copilul este tratat ca fiind al acelei femei); Fama (copilul este considerat ca fiind al acelei femei de catre societate).

In NCCiv. acestea sunt in art. 410 - 411. Art. 51 CF prevede ca daca exista concordanta intre mentiunile din certificatul de nastere si cele din posesia de stat => prezumtie absoluta a filiatiei fata de mama. Totusi pot exista neconcordante intre certificatul de nastere si folosirea starii civile. Situatii in care poate fi pusa in discutie filiatia fata de mama: Neconcordante intre certificat si folosirea starii civile; Nu exista nici certificat, nici folosire a starii civile (ex. copil abandonat); Exista certificat de nastere, dar nu si folosire a starii civile (ex. un copil abandonat cu certificat de nastere langa el).

Daca un copil a fost adoptat cu efecte depline, el poate sa-si stabileasca filiatia fata de mama (e in interesul copilului).

37

Recunoasterea filiatiei fata de mama

Actul juridic prin care o femeie declara legatura de filiatie dintre ea si un copil care pretinde ca e al sau. Art. 48 (1) CF prevede limitativ situatiile in care e posibila recunoasterea.
Pot fi recunoscuti: Copilul conceput (desi e prevazut de lege si doctrina, in legislatia noastra e inutila aceasta recunostere pentru ca o astfel de problema s-ar pune doar in ipoteaza mamelor-surogat); Copilul decedat (nu exista un text expres, dar se aplica art. 57 CF conform caruia nu poate fi recunoscut de tata copilul decedat decat de a lasat descendenti firesti) -> nu s-ar putea sti daca recunoasterea nu a fost facuta exclusiv in scopuri succesorale (cauza imorala); Copilul major; Copilul care are deja strabilita filiatia fata de mama nu poate fi recunoscut din nou -> noua recunoastere este nula dar solutia trebuie nuantata.

Caracterele recunoasterii: 1. 2. 3. 4. 5. Act declarativ efecte retroactive; Act irevocabil (diferit de constatare poate fi facuta de oricine are interes); Act strict personal prin reprezentare doar prin procura speciala stabilita prin act autentic; Act unilateral; Act solemn.

Capacitatea trebuie analizata din perspectiva faptului ca nu e act patrimonial => nu e necesara capacitatea deplina de exercitiu. Recunoasterea ar putea fi totusi anulata pentru neindeplinirea celorlalte conditii (lipsa discernamantului, vicii de discernamant).

Contestarea recunoasterii: Revocarea pentru eroare (art. 1206 CCiv.); Chiar si de catre mama; Oricine are interes (procurorul); Actiune imprescriptibila si poate fi deovedita prin orice mijloc de proba.

Recunoasterea poate fi afectata de nulitate / absoluta. Nulitatea absoluta apare cand nu sunt respectate conditiile de forma (ex. inscris sub semnatura privata / olograf) sau cand nu sunt respectate conditiile de fond. Nulitatea relativa apare din cauza lipsei discernamantului.

Actiunea in constatarea filiatiei fata de mama

Este o actiune de recunoastere de stat si este permisa de prevederile art. 50 CF:

38

1. Cand dovada filiatiei nu se poate face prin certificatul constatator al nasterii (cand acesta nu exista si nici nu se poate reconstitui / intocmi ulterior); 2. Cand se contesta realizarea mentiunilor din certificatul de nastere. Conditie: sa se aplice prezumtia din art. 51 CF. Art. 52 CF prevede ca actiunea apartine numai copilului (prin reprezentant, tutore sau curator special -> atunci cand exista interese contrare intre minor si reprezentatul legal). NCCiv. prevede ca mostenitorii pot porni actiunea (in legislatia actuala ei o pot doar continua). Paratul: pretinsa mama / mostenitorii ei. Actiunea nu se prescrie in timpul vietii copilului. Daca actiunea este admisa se face o mentiune pe marginea actului de nastere a copilului.

Contestarea maternitatii in justitie

Este reglementata expres in NCCiv. fiind o actiune in contestatie de stat. Poate fi introdusa de orice persoana interesata cu conditia sa nu fie aplicabil art. 51 CF. Este imprescriptibila putand fi utilizat orice mijloc de proba si se poate introduce independent / se poate formula o actiune cu 2 capete de cerere (contestare + recunoastere).

39

Curs 10 (27.04.2011)

Filiatia fata de tata

Copilul nascut din afara casatoriei art. 56 60 CF este conceput si nascut in afara casatoriei. Timpul legal al conceptiei. Art. 61 CF. este socotit a fi cuprins intre a 300 si a 121-a zi inaintea nasterii copilului. In realitate momentul conceptiei nu poate fi stabilit cu exactitate. Ziua nasterii nu se ia in calcul atunci cand se stabileste timpul legal al conceptiei. Pentru situatiile conflictuale care pot aparea, pentru situatiile de contestare a paternitatii este util sa se stabileasca de leguitor aceasta situatie. Prezumtia este socotita a fi absoluta atat in sensul ca nu se poate face dovada de lege lata ca momentul conceptiei sar fi gasit in afara intervalului prevazut de art. 61 CF. Prezumtia este relativa din perspectiva posibilitatii de a se face dovada ca de fapt conceptia a avut loc intr-o perioada mai restransa tinandu-se cont de caracterele fatului la nastere, prin expertiza. In NCCiv. se pastreaza prezumtia timpului legal al conceptiei, dar dupa modelul unor legislatii straine leguitorul a ales sa fie vorba despre prezumtie relativa in urma recentelor progrese stiintifice.

Filiatia fata de tatal din casatorie

Art. 53 CF reglementeaza prezumtia de paternitate => prezumtie legala relativa care tinde la dovedirea faptului greu de cunoscut, greu de dovedit al zamislirii / al conceptiei. Pentru a se aplica prezumtia de paternitate trebuie dovedita intai filiatia fata de mama si casatoria mamei. Daca aceste doua elemente sunt indeplinite se prezuma si filiatia fata de tata. Prezumtia de paternitate actioneaza de drept => de vreme, ce femeia este castorita, odata cu stabilirea filiatiei fata de mama si a faptului ca femeia este casatorita, va fi trecut la rubrica tata sotul femeii. Ofiterul de stare civila nu poate trece o alta persoana la aceasta rubrica. Daca aceasta obligatie nu este respectata, certificatul poate fi rectificat prin dispozitia primarului in sensul mentionarii la rubrica tata a sotului mamei. Daca sotul este doar disparut prezumtia de paternitate se aplica. Daca sotul este declarat mort, de asemenea, prezumtia de paternitate se aplica daca se stabileste ca moment al conceptiei unui situat inainte de data la care se stabileste moartea prin hotararea declarativa de moarte. Art. 51 CF se aplica si in cazul filiatiei fata de tata nu se poate face dovada contrara a filiatiei fata de tata rezultand din posesia starii civile unita cu certificatul de nastere. Aceasta interpretare nu este corecta! In realitate acest text are in vedere filiatia fata de mama. Leguitorul din 1954 a facut trimitere la art. 51 care reglementeaza prezumtia absoluta a prezumtiei fata de mama. Trimiterea la art. 51 din finalul art. 53 are in vedere numai unul din elementele paternitatii, anume filiatia fata de mama.

40

Actiunea in tagada paternitatii

Paternitatea care nu corespunde realitatii poate fi tagaduita. Filiatia din art. 53 este o prezumtie relativa. Proba contrara se poate face numai pe cale judiciara in cadrul actiunii in tagada paternitatii. Art. 53 este laconic. Dovada se poate face demonstrand imposibilitatea de procreere, lipsa coabitarii, expertiza medico-legala care stabileste ca este cu neputinta. In 1995 CEDO in speta Kroll c/ Olanda a condamnat Olanda pentru nerespectarea dreptului la familiei exact pentru acest tip de reglementare. Ulterior, in doctrina romaneasca s-a facut urmatorul rationament: are prioritate art. 20 din Constitutia Romaniei care incorporeaza si jurisprudenta CEDO => aceasta prevedere este neconsitutionala. In final, printr-o decizie a fost declarat neconstitutional art. 54 pentru ca trebuie sa aiba dreptul de a formula actiunea in tagada paternitatii si mama si copilul. O modificare a CF s-a facut in 2007 si pana atunci corelatia dintre decizia CCR si textele in vigoare din CF au ridicat probleme in practica: prescriptia. Astazi, potrivit alin. 2, actiunea in tagada paternitatii poate fi pornita de oricare dintre soti precum si de copii, putand fi confirmata si de mostenitorii acestuia. NCCiv. a mers si mai departe dand dreptul de a introduce actiunea in tagada paternitatii si celui care se pretinde tata. Daca actiunea este introdusa de catre sot, parat este copilul, iar daca acel copil este decedat, actiunea se introduce impotriva mamei. Daca actiunea se introduce de catre mama sau copil, parat este sotul, iar daca acesta este decedat actiunea se introduce impotriva mostenitorilor. Daca titularul actiunii este pus sub interdictie, actiunea va putea fi pornita de catre tutore. Art. 54 prevede ca ori de cate ori actiunea nu este formulata de catre mama, ea va fi citata in cauza. Prescriptia pentru actiunea in tagada paternitatii este prevazuta de art. 55, fiind de 3 ani de la data nasterii copilului. Pentru sotul mamei termenul curge de la data la care a luat cunostinta de nasterea copilului, textul trebuind interpretat extensiv pentru ca nu intotdeauna prezumatul tata cand ia cunostinta de nasterea copilului, ia cunostinta si de faptul ca fata de el functioneaza prezumtia de paternitate. Art. 55 (2) contine o prevedere de favoare pentru copil: daca actiunea nu a fost introdusa in timpul minoritatii copilului, termenul de 3 ani curge de la data majoratului. In 2007 se adauga o prevedere care se aplica oricum reclamantul poate fi repus in termen in temeiul legii (in conditiile dreptului comun) in urma unor discutii divergente in materie. Actiunea trebuie introdusa in temen de 1 luna de la momentul in care a incetat evenimentul care l-a pus pe tata in imposibilitatea de a sti ca putea introduce actiunea in tagada paternitatii. Aspecte de ordin procedural. Instanta competenta este cea de la domiciliul paratului potrivit dreptului comun. in proces, poate fi folosit orice mijloc de proba. In procesele de stare civila nu se aplica limitarile legate de gradul de rudenie. Efectele admiterii actiunii. Efecte cu privire la nume daca copilul s-a nascut in timpul casatoriei copilul a luat fie numele comun al sotilor sau daca acestia nu au nume comun a luate numele tatalui, c opilul va lua numele mamei sale. Compilul conceput in timpul casatoriei, dar nascut dupa desfacere acestuia va avea acelasi nume ca si cum s -ar fi nascut in timpul casatoriei. Ocrotirea parinteasca. Daca nu s-a stabilit paternitatea fata de tata, ocrotirea parinteasca va fi exercitata de catre un singur parinte. Domiciliul copilului va fi la mama. Daca tatal prezumat a prestat pensie de intretinere, este indreptatit sa ceara restituirea de la copil (plata nedatoriata) si daca cere de la mama sau tatal biologic (imbogatire fara justa cauza).

41

Contestarea filiatiei fata de tatal din casatorie

Actiunea in tagada paternitatii tinde sa rastoarne prezumtia de paternitate. Contestatia tinde sa demonstreze ca prezumtia de paternitate nu isi are aplicabilitate. Daca nu este aplicabila prezumtia de paternitate, pe calea acestei contestari sa tinde la demonstrarea acestui lucru. Calitate procesuala activa are orice persoana interesata.

Filiatia fata de tatal din afara casatoriei

Recunoasterea de paternitate = actul juridic prin care un barbat recunoaste ca un copil nascut in afara casatoriei ca fiind al sau. Poate fi recunoascut si un copil conceput. Un copil poate fi recunoscut de tatal sau aplicand regula infans conceptus pro nato habetur quo tiens de comodiis eius agitur sub conditia suspensivva sa se nasca in afara casatoriei. Copilul decedat poate fi recunoscut cu conditia sa fi lasat descendenti directi. In cazul unui copil fata de care s-a pronuntat o hotarare judecatoreasca privitoare la stabilirea maternitatii => efecte fata de terti (tertii pot face dovada contrara). Copilul care beneficiaza de prezumtia de paternitate => recunoasterea este nula absolut (in dreptul familiei poate fi confirmata). Formele recunoasterii sunt prevazute in art. 57 CF. Efectele recunoasterii. Copilului ii este stabilita paternitatii. Efectele cu privire la nume, cele referitoare la obligatia de intretinere sau cele de pe plan succesoral (vocatie succesorala reciproca) apar, de asemenea. Recunoasterea poate fi contestata aceasta fiind diferita de revocarea recunoasterii (recunoasterea ad nutuum), putand fi facuta de oricine (inclusiv de autorul recunoasterii) si de Ministerul Public (art. 54 CPCiv.) sau poate aparea un caz de revocare a unei marturisiri pentru eroare de fapt. Mijloacele de proba care pot fi folosite sunt oricare, conform dreptului comun. Daca se admite contestarea, efectele sunt ca acel copil revine la numele avut inaintea recunoasterii, ocrotirea parinteasca ii apartine doar mamei si dpdv succesoral, vocatia succesorala dispare. In ipoteza in care contestarea recunoasterii este facuta de catre mama, de cel recunoscut sau de descendentii acestuia, dovada paternitatii este in sarcina autorului recunoasterii sau a mostenitorilor sai. Daca recunoasterea este facuta de catre mama, de cel recunoscut sau de mostenitorii acestuia, pentru a le usura situatia leguitorul a prevazut anumite reguli. Ce se intampla cand actul juridic al recunoasterii este lovit de nulitate absoluta (sunt incalcate conditii de fond sau de forma impuse de catre leguitor) sau de nulitate relativa? In cazul nulitatii relative s-a pus problema recunosterea de paternitate poate fi afectata de vicii de consimtamant. Se poate admite promovarea unei actiunii in anulare, a unei recunosteri in mod formal? Daca reclamantul face dovada printr-o actiune ca a recunoscut copilul ca urmare a unor manopere dolosive sau prin violenta, actiunea trebuie admisa. Actul recunoasterii este lovit de nulitate pentru incalcarea conditiilor de forma si cele de fond care sunt impuse de leguitor. Actiunea in contestarea filiatiei / paternitatii din casatorie creatie a doctrinei, imprescriptibila pentru ca exceptiile sunt de stricta interpretare. 42

Actiunea in stabilirea / constatarea paternitatii din afara casatoriei

Are ca obiect determinarea legaturii de filiatie dintre copil si pretinsul tata. A intervenit o modificare prin legea 288/2007 in ceea ce priveste termenul de formulare a actiunii. Este o actiune in reclamatie de stat pentru ca se reclama o stare civila. Reglementata in art. 59 60 CF si este vorba despre cazul in care un copil este nascut in afara casatoriei nu este recunoscut de buna-voie de catre tata. Leguitorul a prevazut ca actiunea apartine copilului, si se exercita de catre mama chiar daca aceasta este minora. Mama va intenta in numele copilului o actiune pentru a constata ca paratul este tatal sau. Dreptul de a porni actiunea nu trece asupra mostenitorilor copilului. Daca el insa a promovato, mostenitorii sai vor continua actiunea in tagada paternitatii. Daca tatal a decedat, prevede ca actiunea va putea fi intentata si impotriva mostenitorilor acestuia. Termenul introducerii actiunii este reglementat de art. 60 (actiunea este imprescriptibila). Copilul adoptat. Acesta, ca si in cazul actiunii in stabilirea maternitatii, are tot interesul sa intenteze actiunea in stabilirea paternitatii. In cazul adoptiei cu efecte restranse apare si un interes legat de stabilirea corecta a filiatiei, dar si un interes patrimonial pentru ca legatura de filiatie cu familia de origine nu se intrerupe pastrandu-se si vocatia succesorala. Paratul este fie pretinsul tata, fie mostenitorii acestuia. Efectele adminterii actiunii. Apar efecte atat in ceea ce priveste raporturile intre parti cat si raporturile fata de terti pentru ca tertii pot face dovada contrara. Paratul devine tatal copilului acesta avanf numele acestuia, ocrotirea parinteasca trebuind sa fie exercitata de ambii parinti, copilul fiind incredintat prin hotarare judecatoreasca unuia sau altuia dintre parinti. Obligatia de intretinere este si pentru trecut de la data formularii actiunii. Termenul introducerii actiunii este de 1 an de la nasterea copilului (art. 60 CF), dar dupa legea 288/2007 se aplica alin. (4) conform careia actiunea este imprescriptibila. Proba. In cazul acestei actiunii trebuie sa se dovedeasca nasterea copilului, existenta raporturilor intime dintre parat si mama caopilului si prin consecinta filiatia copilului fata de tata. Proba poate fi facuta cu orice mijloc de proba: inscrisuri, prezumtii simple, martori (inclusiv rudele nu se aplica intedictia din 189 CPCiv.), marturisirea paratului. Paratul se poate apara fie prin inexistenta raporturilor intime, fie prin demonstrarea lipsei raporturilor de coabitare. Actiuni 1. 2. 3. 4. 5. 6. Actiune in tagaduirea paternitatii (art. 54 si 55) Actiune in contestarea recunoasterii paternitatii (art. 58) Actiunea in contestarea recunoasterii filiatiei / paternitatii din casatorie (doctrinara) Stabilirea paternitatii din afara casatoriei (art. 59 si 60) Actiunea in constatarea nulitatii absolute a recunoasterii (doctrinara) Actiunea in contestarea nulitatii relative a recunoasterii (doctrinara, consacrata in NCCiv.)

Cazuri de nulitate absoluta a recunoasterii: Nerespectarea formelor prevazute de lege (testament, inscris autentic, recunoastere la oficiul starii civile) Recunosterea unui copil din casatorie care beneficiaza de prezumtia de paternitate Recunoasterea unui copil decedat care nu a lasat descendenti firesti

Daca se dovedeste ca un copil a fost conceput in timpul casatoriei anterioare, se activeaza prezumtia de paternitate in sarcina fostului sot iar copilul este considerat nascut din casatorie.In interesul superior al copilului s-a admis ca o recunoastere anterioara nasterii ar putea fi facuta in cazul in care la momentu nasterii este un copil din afara l casatoriei. 43

Curs 11 (04.05.2011)

ADOPTIA

Reglementata de legea 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, modificata prin OUG 102/2008 (aprobata prin legea 49/2009) in urma deciziei Curtii Constitutionale nr. 369/2008 prin care au fost declarate ca neconstitutionale dispozitiile curpinse in art. 65 (parintii firesti in fata instantei). Reglementarile internationale la care Romania a aderat: Conventia ONU (1989) cu privire la drepturile copilulu, ratificata prin legea 18/1990 art. 20 si 21 principiul subsidiaritatii nationale. Conventia europeana (1987) ratificata prin legea 15/1993. Conventia de la Haga asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale (1993) ratificata prin legea 84/1994.

Adoptia art. 1 Legea adoptiei operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului. Vorbim de o fictiune juridica.

Felurile adoptiei
Adoptia interna adoptia internationala Art. 3 lit. C) adoptia interna atat adoptatorul/ familia adoptatoare cat si adoptatul au domiciliul in Romania. Per a contrario, in adoptia internationala, fie familia adoptatoare, fie adoptatul au domiciliul in strainatate. Elementul de extraneitate esential pentru delimitarea adoptiei interne de cea internationala e domiciliul si nu cetatenia. Interesul practic legea stabileste, in corelatie cu reglementarile internationale, o ierarhie a masurilor de protectie a copiilor, adoptia internationala e guvernata de principiul subsidiaritatii (e masura de protectie numai daca nu se poate lua in tara cu domiciliul o masura corespunzatoare). E dublat de principiul continuitatii. Pentru a fi permisa adoptia internationala, legea instituie anumite conditii speciale diferite de adoptia interna.

A. Adoptia interna
Conditii de fond / de forma Clasificare: Asemenea casatoriei exista: Conditii pozitive Impedimente

In functie de subiectele operatiunii juridice: Conditii privitoare la adoptator Conditii privitoare la adoptat Conditii bilaterale

44

Legea prevede ca adoptatorul este persoana care doreste sa adopte, sau familia adoptatoare (sotul si sotia). a. Conditiile generale privind adoptatorul: Capacitatea deplina de exercitiu; Aptitudinea psihica a adoptatorului (nu pot adopta persoanele cu boli psihice si handicap mental) ; Aptitudinea morala si materiala de a adopta;

Legea instituie o procedura de eliberare a unui atestat de catre autoritatile competente. Prin exceptie, obtinerea atestatului nu e necesara in cazul in care se adopta o persoana majora, precum si in cazul adoptei copilului de catre i sotul parintelui firesc sau adoptiv. Consimtamantul adoptatorului, se exprima in fata instantei odata cu solutionarea cererii de adoptie ; Consimtamantul sotului adoptatorului (de neimpotrivire); nu este necesar prin exceptie daca acest sot este in imposibilitate de a-si exprima vointa, e pus sub interdictie, decazut din drepturile parintesti sau disparut. Consimtamantul trebuie dat in fata instantei.

Legea interna, deocamdata, nu prevede posibilitatea ca un copil sa fie adoptat de concubini. NCCiv. prevede expres ca 2 persoane de acelasi sex nu pot adopta.

b. Conditii privind adoptatul: 1. Daca este in interesul superior al copilului interesul copilului are in aceasta materie o natura preponderent nepatrimoniala. Intereseaza sa se asigure copilului toate conditiile necesare cresterii si dezvoltarii sale. Interesul copilului trebuie sa prevaleze. Dpdv patrimonial nu este suficient. 2. Varsta adoptatului de regula, pana la implinirea varstei majoratului poate fi adoptat (art. 3 copilul e persoana care nu a implinit 18 ani/ nu a dobandit capacitate deplina de exercitiu). In ipoteza unui minor care s-a casatorit, intrucat a dobandit capacitate deplina de exercitiu, va fi adoptat potrivit regulilor majorului. In mod exceptional, legea permite adoptia unei persoane majore daca aceasta a fost crescuta in timpul minoritatii de familia/ persoana care doreste sa o adopte. Se intelege si existenta unor raporturi cu caracter de continuitate asemenea celor parinte-copil. 3. Consimtamantul parintilor firesti/ tutorelui: Legea instituie mai multe conditii: - In principiu consimtamantul este dat de parintii firesti. Prin exceptie, in cazul adoptiei de catre sotul adoptatorului, consimtamantul la adoptie e dat nu de parintele firesc, ci de parintele care deja a adoptat copilul (adoptia succesiva de catre 2 soti); - Consimtamantul parintilor firesti poate fi dat numai dupa trecerea a 60 de zile de la data nasterii inscrisa in certificatul de nastere; - Tutorele poate revoca consimtamantul in termen de 30 de zile de la data exprimarii lui; - Consimtamantul dat in mod liber, neconditionat, dupa ce au fost informati in mod corespunzator; consimtamantul se exprima in alb, fara a se cunoaste persoana viitorului adoptator; - Consimtamantul se da in fata instantei odata cu solutionarea cererii de deschidere a procedurii adoptiei. In mod exceptional, instanta poate trece peste refuzul parintilor firesti/ al tutorelui daca se dovedeste ca acest refuz este unul abuziv. In aceste conditii instanta apreciaza daca este in interesul superior al copilului; - Daca unul dintre parinti e declarat, disparut, pus sub interdictie, se afla in imposibilitate de a-si exprima consimtamantul etc, e suficient consimtamantul celuilalt parinte. Daca ambii parinti sunt in aceasta situatie

45

nu se cere consimtamantul niciunuia. In cazul parintilor divortati e necesar consimtamantul amandurora.E necesar consimtamantul si daca a fost decazut din drepturile parintesti/ i s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti 4. Consimtamantul copilului care a implinit varsta de 10 ani. Nu e doar o simpla ascultare a copilului, ci necesitatea exprimarii consimtamantului (capacitate speciala instituita de lege in favoarea copilului). Daca el refuza, instanta nu poate trece peste acest refuz. 5. Inexistenta unei adoptii anterioare legea interzice adoptia unei persoane de catre mai multi adoptatori, fie succesiv, fie simultan. De la aceasta regula exista exceptii: poate fi incuviintata adoptia simultana/succesiva cand sunt sot/sotie, cand adoptatorul/sotul a decedat, sau cand adoptia anterioara a incetat din orice motiv.

c. Conditii bilaterale (adoptatul + adoptatorul) 1. Diferenta de varsta nu pot adopta decat persoanele care sunt cu cel putin 18 ani mai in varsta decat cei pe care doresc sa-i adopte. Exceptie: in nicio situatie mai mica varsta de 15 ani. 2. Este interzisa adoptia intre frati, intre parintele firesc si copilul sau, intre sot/fost sot, doi soti nu pot fi adoptati de aceeasi persoana.

B. Adoptia internationala
Legea 273/2004 a avut ca scop principal restrangerea pe cat posibil a sferei adoptiei internationale. Prin Legea 49/2009 conditia a fost extinsa la calitatea de ruda pana la gradul III inclusiv. Este permisa numai daca adoptatorul / unul din soti avea calitatea de bunic al copilului pentru care a fost incuviintata adoptia. Ulterior prin legea 49/2009 a condus la largirea sferei. Conditia a fost extinsa la calitatea de ruda cu copilul pana la gradul III inclusiv (bunicii, unchi, matusi). Poate fi adoptat copilul pentru care s-a deschis procedura adoptiei interne prin hotarare judecatoreasca irevocabila.

Procedura adoptiei
Etapele administrative: 1. Atestarea adoptatorului/ a familiei adoptatoare competenta apartine Directiei Judetene pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului. Este un act administrativ. 2. Intocmirea planului individual de protectie a copilului - de catre Directia Judeteana pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului.

Etapele judiciare 1. Deschiderea procedurii adoptiei interne scopul de a se constata ca acel copil este adoptat. Nu e necesara daca adoptia priveste o persoana majora si in cazul in care e vorba de adoptia de catre sotul parintelui firesc sau adoptiv. Conditii de constatare de catre instata: adoptia serveste interesului superior al copilului si parintii copilului isi dau consimtamantul la adoptie. Cererea se formuleaza de catre directia in a carei raza teritoriala domiciliaza copilul. Se face citarea parintilor (parintilor firesti/tutorelui). Instanta constata consimtamantul acestora.

46

Efecte: drepturile si obligatiile parintesti ale parintilor firesti se suspenda, copilul devine adoptat. Drepturile parintesti sunt exercitatea de Consiliul judetean/local ale sectoarelor municipiului Bucuresti. Efectele inceteaza de drept daca in termen de 1 an de la data ramanerii irevocabile a hotararii, directia nu a identificat o persoana/familie corespunzatoare si nu a finalizat procedurile prevazute de lege pentru finalizarea adoptiei. OUG 102/2008 reglementeaza o procedura speciala de revizuire a hotararii privind deschiderea procedurii adoptiei interne. Hotararea poate fi atacata pe cale extraordinara daca ulterior ramanerii dispare cauza care a facut imposibila exprimarea consimtamantului la adoptie a unuia dintre parinti. 2. Etapa administrativa directia are sarcina de a identifica o familie adoptatoare. Incredintarea copilului in vederea adoptiei interne (etapa judiciara). Scopul este de a permite directiei/instantei judecatoresti, sa aprecieze asupra compatibilitatii dintre adoptator si adoptat si de a evalua in ce masura in perioada incredintarii s-au stabilit legaturile de familie. Incredintarea nu este necesara:
o o o o

daca se adopta o persoana majora in cazul adoptiei de catre sotul parintelui firesc/adoptat adoptaia copilului pentru care a fost deschisa procedura si acesta a fost plasat la adoptator pentru o durata de cel putin 90 de zile adoptia copilului de catre tutorele sau.

Cererea de incuviintare a adoptiei va prelungi de drept perioada pana la solutionarea cererii prin hotarare judecatoareasca. Efectele incredintarii: domiciliul copilului se afla la persoana/familia careia a fost incredintat, exercita drepturile si are indatoririle parintesti fata de copil, cu exceptia celor care duc la incheierea unui act juridic. Dreptul de a reprezenta in actele juridice/de a administra bunurile copilului se exercita de consiliul judetean. Dreptul poate fi delegat in mod exceptional persoanei/familiei careia i s-a incredintat copilul pentru efectuarea unor acte speciale in interesul copilului. Directia trebuie sa urmareasca evolutia copilului si sa intocmeasca rapoarte bilunare si un raport final, care sa si convinga instantele judecatoresti in vederea solutionarii cererii de adoptie. Se poate cere revocarea masurii incredintarii copilului daca apar probleme. 3. Incuviintarea adoptiei de catre instanta cererea se formuleaza la instanta la sfarsitul perioadei de incredintare daca este in interesul superior al copilului. Instanta poate solicita din nou consimtamantul la adoptie daca exista indicii ca dupa data la care consimtamantul a devenit irevocabil au intervenit elemente noi de natura sa modifice consimtamantul initial.

Efectele adoptiei
De la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti. 1. Rudenie a. Efect constitutiv se creeaza raporturi de rudenie intre copil si adoptator, precum si rudele adoptatorului; se considera ca si descendentii adoptatului devin rude cu adoptatorul / rudele acestuia. b. Efect extinctiv inceteaza raporturile de rudenie fireasca intre adoptat si parintii sai si rudele acestuia. Se mentine impedimentul la casatorie. In cazul in care un sot adopta copilul firesc al celuilalt sot, legea spune ca incetarea raporturilor de rudenie se aplica numa in raport cu parintele firesc care nu e casatorit cu adoptatorul. Ipoteza in care un sot adopta copilul adoptat al celuilalt sot e cealalta exceptie.

47

2. Drepturile si indatoririle parintesti 3. Numele adoptatului - adoptatul dobandeste prin adoptie numele adoptatorului. Legea 273/2004 - se da posibilitatea instantei de a dispune si schimbarea prenumelui copilului adoptat.

Incetareaadoptiei
Adoptia inceteaza prin desfacere sau nulitate.

Desfacerea adoptiei In ceea ce priveste desfacerea, potrivit legii adoptia se desface cand adoptatorul/sotii adoptatori au decedat. In acest caz adoptia anterioara se considera desfacuta pe data ramanerii definitive a hotararii judecator sti de e incuviintare a noii adoptii. de drept la moartea adoptatorului. NCCiv. largeste sfera titularilor, precum si a cauzelor de desfacere a adoptiei, reglementand si posibilitatea desfacerii pe cale judecatoreasca.

Nulitatea adoptiei Adoptia e nula daca a fost incheiata in alt scop decat cel al ocrotirii interesului superior al copilului (adoptie fictiva), precum si in cazul in care au fost incalcate conditiile de fond sau de forma prevazute de lege. Instanta va put ea respinge cererea de constatare a nulitatii adoptiei daca considera ca e in interesul celui adoptat. Poate fi intentata de orice persoana interesata, dar dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu a adoptatului, actiunea apartine doar acestuia. Efectele nulitatii adoptiei parintii firesti redobandesc drepturile parintesti daca instanta nu decide instituirea tutelei/a masurilor de protectie. Adoptatul redobandeste numele avut (NCCiv permite pastrarea acestui nume). Actele incheiate in acea perioada sunt pastrate. Nu se restituie intretinerea prestata de adoptator daca prestatiile au fost executate benevol aici fiind in prezenta unei exceptii de la efectul retroactiv al nulitatii.

48

Curs 12 (11.05.2011)

OBLIGATIA DE INTRETINERE

Indatorire impusa de lege a unei persoane de a-i asigura intretinerea unei alte persoane. In cazul celei prestate de parinti copiilor include si obligatia de a asigura educatia copiilor. In NCCiv. este prevazuta intr-o maniera relativ similara cu cea din CF. Se refera la sprijinul moral si material care exista intre membrii familiei (art. 2 CF). Persoanele intre care exista obligatia legala de intretinere: intre soti (presupune, in principiu, o casatorie valabila); intre parinti si copii indiferent daca sunt din casatorie sau din afara casatoriei; intre adoptat si adoptator - art. 86 CF se refera la adoptia cu efecte restranse; intre bunici si nepoti; intre strabunici si stranepoti; intre frati si surori; intre alte persoane prevazute de lege.

Fostii soti isi pot datora intretinere. Trebuie avuti in vedere si sotii dintr-o casatorie putativa. Exista si o serie de articole care reglementeaza obligatia de intretinere intre persoane intre care exista alte raporturi decat cele de familie, caracterizate de o anumita constanta (art. 87, alin. 1 si 2 sotul care a intretinut copilul celuilalt sot si daca la intretinut trebuie sa continue sa-i dea intretinere atat timp cat este minor; art. 86 situatia celui care a fost obligat sa-i dea intretienre unui copil sau care i-a dat intretinere si a decedat, mostenitorii sai fiind obligati sa-i acorde intretinerea). Intretinerea trebuie prestata intr-o anumita forma. Art. 89 CF - Sotul ii datoreaza intretinere in primul rand. Descendentii datoreaza intretinere inainte ascendentilor si intre ascendenti si descendenti datoreaza cel mai apropiat in grad. In lit. c spune ca cel care adopta este obligat la intretinere inaintea particilor firesti (este clar ca textul se refera la adoptia restransa). Fratii si surorile isi datoreaza intretinere dupa parinti, dar inaintea bunicilor. Obligatia de intretinere intre fostii soti functioneaza ca si obligatia de intretinere intre soti daca sunt indeplinite conditiile art. 41 CF. Sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot acesta este obligat sa-l intretina dupa parinti si inaintea altor persoane. In cazul mostenitorilor, acestia au obligatia de a il intretine pe minor numai dupa parinti. Mostenitorii la care se refera CF sunt obligati dupa parintii firesti ai minorului. Obligatia de intretinere este o obligatie divizibila atat pe latura activa, cat si pe latura pasiva. Daca sunt mai multe persoane obligate la intretinere ele contribuie fiecare, proportional cu mijloacele pe care le au. Art. 92 CF divizibilitatea pe latura activa => atunci cand o persoana e obligata sa presteze intretinere mai multor altor persoane si nu poate sa presteze in integralitate tuturor creditorilor, instanta poate hotari fie sa se presteze intretinere numai unuia singur (textul nu prevede un criteriu acesta fiind la libera apreciere a instantei), fie sa se imparta intre mai multi sau intre toti creditorii obligatiei de intretinere => divizibilitatea pe latura activa. Nu putem avea solidaritate pe aceasta latura data fiind natura intretinerii. Exceptia este solidaritatea, insa numai pe latur apasiva (art. 90, alin. 2 CF) parintele are drept la intretinere d ela mai multi copii si in caz de urgenta se poate indrepta importiva unuia singur dintre ei si acela se va intoarce impotriva celorlalti debitori. O a doua exceptie este cea din art. 96 CF mostenitorii sunt siliti sa continue intretinerea proportional cu partea pe care o iau din mostenire, aceasta obligatia fiind solidara conform textului.

49

Conditiile obligatiei de intretinere

a. pe latura activa starea de nevoie (art. 86, alin. 2 CF) chestiune de fapt lasata la aprecierea instantelor pe baza probelor administrate in cauza; in principiu, are un continut variabil, se modifica in functie de modificarea generala a conditiilor de trai din societate; se apreciaza in concret starea de nevoie in functie de situatia persoanei care o cere. Exista o diferenta de la o categorie de persoane la alta. Exista o caracteristica in raporturile dintre parinti si copii lor minori: in masura in care copilul minor cere intretinere de la parinti potrivit art. 86 alin. 3 decendentul minor are dreptul la intretinere oricare ar fi pricina in care se afla => se poate presupune ca art. 86 reglementeaza o prezumtie de nevoie pentru minorul care cere intretinere de la parinti. Art. 107 CF regelmenteaza explicit obligatia de itnretinere a copiilor minori => in raporturile cu parintii minorul este socotit in stare de nevoie chiar daca are bunuri pe care evenetual al putea sa le vanda pentru a asigura -si intretienrea intrucat exista obligatia parintilor, dar exista si pp interdependentei patrimoniale intre parinti si copii (art. 106 CF) si din coroborarea acestor texte (86, 101, 106, 107) rezulta ca minorul este considerat a fi in nevoie chiar daca ar avea bunuri. Daca minorul cere intretinere de la alte persoane decat parintii sai se vor aplica regulile de drept comun. incapacitatea de munca poate sa rezulte din boala, accident urmat de infirmitate, batranete, dar poate fi determinata si de alte imprejurari cum ar fi nevoia de desavarsire a invataturii / pregatirii profesionale. Incapacitatea poate fi totala sau partiala. Daca este totala obligatia de intretinere trebuie sa acopere in mod corespunzator toate nevoile creditorului. Daca este doar o incapacitate partiala. Atingerea varstei de pensionare nu face sa se aplice incapacitatea de munca. Se dovedeste cu orice mijloc de proba si ca si in cazul starii de nevoie, proba revine celui care o afirma, respectiv cel care se pretinde creditor al obligatiei de intretinere. Comportamentul corespunzator al creditorului fata de debitor conditie neprevazuta de lege, dar decelata in doctrina si jurisprudenta. Daca creditorul obligatiei de intretinere se face obligat fata de debitor de fapte grave cum ar fi cele care atrag nedemnitatea succesorala, solicitarea de catre autorului acestei fapte la obligarea victimei sa-i presteze intretinere poate fi pusa sub semnul intrebarii. Tot astfel, sotul care paraseste domiciliul conjugal, este de discutat daca ajungand in stare de nevoie / incapacitate de a munci nu ar trebui sa primeasca intretinere. Persoanele care au ajuns in stare de nevoie datorita viciilor, intrucat acest tip de conduita nu este indreptat impotriva debitorului obligatiei de intretinere, acestia pot avea dreptul la intretinere si pot fi creditori ai acestei obligatii.

Anumite categorii de creditori trebuie sa indeplineasca anumite conditii, cum ar fi de exemplu sotul care se ocupa de intetinerea copilului celuilalt sot. b. Latura pasiva (debitorul obligatiei) Art. 89, art. 94 CF. Pentru ca o persoana sa fie debitor trebuie sa aiba mijloace in excendent pentru a fi obligata la intretinere instanta trebuind sa aprecieze in functie de veniturile si bunurile persoanei. Trebuie sa fie vorba de venituri constante, nu accidentale astfel incat sa se poate asigura intretinerea creditorului. In practica, cel aflat in stare de boala nu poate avea calitatea de debitor al obligatiei de intretinere, dar daca obtine o pensie de invaliditate sau o indemnizatie, in masura in care suma respectiva excede nevoilor sale va avea obligatia de intretinere fata de o alta persoana. Cel aflat in executarea unei pedepse privative de libertate jurisprudenta a fost engativa ins ensul ca o astfel de persoana nu paote avea calitatea de debitor cu o singura exceptie respectiv a celui care se afla in inchisoare din cauza neexecutarii acestei obligatii, fiind pedepsit pentru infractiunea de abandon de familie. Sa nu fie alt subiect de drept obligat inaintea sa la obligatia de intretinere.

50

De la ce data se acorda intretinerea? In principiu, se acorda de la data cererii si daca nu s-a cerut inseamna ca nu a fost necesara. Discutam asadar despre data de la care o acorda adminsitratorul si nu de la data de la care ea poate fi executata silit. Desi se acorda de la data de la care s-a cerut, ea poate fi acordata si pentru trecut, creditorul putand sa o ceara. Regula conform careia se acorda intretinerea: trebuie sa se tina cont si de imprejurarile care pot afecta cuantumul platii. In materia pensiei de intetinere nu exista autoritate de lucru judecat, ci autoritate relativa => daca se schimba conditiile, se schimba si pensia de intretinere. Ea poate fi majorata, micsorata sau sistata. Ca si in cazul acordarii, si in privinta majorarii se aplica aceeasi regula fiind acordata de la data la care a fost ceruta. La fel si in cazul micsorarii. Magistratul va tine cont de data la care cererea a fost inregistrata la instanta de judecata. Incetarea obligatiei de intretinere este determinata de incetarea conditiilor pe care trebuie sa le indeplineasca o per oana pentru a fi s creditor al obligatiei de intretinere: disparitia starii de nevoie, imposibilitatii de a munci. Incetarea indeplinirii conditiilor de catre creditor duce la sistarea intretinerii. In cazul minorului poate inceta obligatia prin atingerea varstei majoratului sau dobandirii capacitatii depline de exercitiu. In cazul celor aflati in continuarea studiilor, un tanar poate beneficia de intretinere pana la 26 de ani (varsta pana la care se primeste si pensia de urmas). In cazul debitorului, obligatia lui inceteaza daca nu mai dispune de mijloacele indestulatoare pentru a presta intretinerea. Si in cazul debitorului si a creditorului, decesul unuia dintre ei duce la incetarea obligatiei de intretienre.

Diversele situatii speciale in care exista obl igatia legala de intretinere

1. Intre soti Art. 41, 86, 89 CF. In pp, sotii avand locuinta comuna si datorandu-si sprijin moral si material reciproc, isi vor acorda intretinere unul altuia. Daca sotii sunt intr-un conflit ireconciliabil si intretinerea in natura nu mai este posibila se va stabili o intretinere in fapt. In cazul despartirii in fapt a sotilor, trebuie analizat daca nu cumva sotul care a parasit domiciliul a devenit nedemn sa mai primeasca intretinere. Existenta copiilor poate fi o cauza a incapacitatii de a munci pentru sotia care ii creste pe copii. Aceasta obligatie dureaza atat timp cat au calitatea de soti aceasta calitate fiind mentinuta si pe parcursul divortului. In cazul casatoriei putative, sotul de buna-credinta va fi indreptatit la intretinere. 2. Intre fostii soti Reglementarea este in art. 41, alin. (2) si (5) CF. S-a afirmat in doctrina ca este o obligatie legala de intretinere noua, avand alt temei decat obligatia legala de intretienre intre soti. Temeiul sunt regulile de convietuire sociala care impun ca intre persoane care au avut calitatea de soti, trebuie sa se mentina un anumit tip de relatie, aceste reguli impunand leguitorului sa reglementeze aceasta obligatie. In NCCiv. este reglementata si obligatia de intretinere intre fostii soti, dar dupa modelul francez s prevazut si -a prestatia compensatorie (se bazeaza pe ideea ca dupa divort sotul care are mijloace s-i asigure celuilalt sot acelasi nivel de trai). Asadar, fostii soti vor putea opta fie pentru pensia de intretinere, fie pentru a primi o prestatie compensatorie. Obligatia trebuie sa se nasca fie in momentul desfacerii casatoriei, fie in termen de 1 an de la desfacerea casatoriei, incapacitatea care conduce la starea de nevoie trebuind sa se datoreze din cauza casatoriei. O alta limitare este ca sotul creditor sa nu se recasatoreasca. Intretinerea se acorda de la data la care s cerut. Daca s-a cerut in timpul -a procesului de divort, se va acorda din momentul desfacerii casatoriei.

51

Art 41, alin (4) si (5) prevad ca sotul inocent poate beneficia de pensie fara limita in timp. Daca ne aflam in caz de culpa comuna, amndoi pot beneficia cat va fi nevoie si daca este vorba de desfacerea casatoriei din vina unuia singur, cel culpabil va beneficia numai un an de obligatia de intretinere. In toate situatiile trebuie tinut cont ca aceasta obligatie inceteaza prin recasatorirea sotului creditor. Cuantumul obligatiei este prevazut de art. 41 (3) si poate fi pana la 1/3 din venitul net al sotului debitor potrivit mijloacelor sale de a plati. In cazul casatoriei putative, sotul de buna-credinta nu datoreaza intretinere, sotul de reacredinta da. 3. Intre parinti si copii Obligatia parintilor este mai ampla pentru ca trebuie sa acopere si cheltuielile necesare educatiei si pregatirii sale profesionale. Obligatia parintilor dureaza pana la majorat, dar daca este in continuarea studiilor poate sa se intinda pana la 26 de ani. 1/4 - 1 copil 1/3 2 copii 1/2 - doi copii sau mai multi. Cand castigurile din munca sunt mici si exista si alte castiguri pensia se paote stabili si in functie de acestea. In cazul divortului, daca se ajunge la incredintarea copiilor, instanta trebuie sa stabileasca cheltuielile. Parintii se pot invoi cu privire la aceste cheltuieli insa invoiala lor trebuie incuviintata de catre instanta. Pensia de intretinere se stabileste pentru fiecare copil in parte stabilindu-se in pp intr-o suma fixa calculata potrivit metodei din art. 94 (3) CF. Situatia copilului major aflat in continuarea studiilor: nu exista o dispozitie in CF legat de acest aspect. Interpretarea care se face se bazeaza pe dispozitiile din materia pensiilor de urmas. Asatazi se aplica tot acest rationament insa in NCCIv. s-a introdus un text expres in acest sens. Baza legala este legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, art. 84, lit. b care prevede ca daca isi continua studiile intr-o forma de invatamant organziata potrivit legii pensia de urmas poate fi acordata pana la finalizarea studiilor, dar nu mai tarziu de 26 de ani. In ceea ce priveste cunatumul acestei intretinerii se aplica prin asemanare reguulile din art. 94, alin. (3) CF si jurisprudenta a spus ca trebuie avute in vedere si rezultatele la invatatura. Daca majorul aflat la studii se casatoreste va inceta obligatia parintilor.

Caracterele obligatiei de intretinere

Are un caracter legal prevazuta de lege; Nu se poate renunta la dreptul la intretinere; Partile se p ot intelege cu privire la prestarea acestei obligatii chiar daca are caracter legal insa in situatii speciale (situatia minorilor) invoiala trebuie verificata de instanta; Are caracter personal incesibila, in pp insesizabila (poate fi urmarita partial); nu poate face obiectul compensatiei legale si neputand fi urmarita nu poate fi ceruta pe calea unei actiuni oblice; Are un caracter reciproc persoanele pot avea atat calitatea de debitor cat si calitatea de creditor in functie de circumstante (cazul parintilor si copiilor). Exista exceptii: situatia sotului de rea-credinta din casatoria putativa, in cazul situatiei intre fostii soti, daca s-a desfacuta casatoria din vina exclusiva a unuia dintre soti => reciprocitate care exista in timp numai partial, adica pentru 1 an. Daca unul dintre soti se recasatoreste nu mai are dreptul la intretinere, dar paote fi obligat sa o presteze. In cazul art. 87 CF obligatia este reciproca numai daca minorul a fos tintretinut mai mult de 10 ani. In cazul art. 96 CF este tot unilaterala. Caracterul succesiv; Cuantumul divizibil.

52

Curs 13 (18.05.2011)

OROCTIREA PARINTEASCA / AUTORITATEA PARINTEASCA

Octoirea minorului se intregreaza in contextul mult mai larg al drepturilor copilului. Autoritatea are rolul principal. In lege gasim o paleta larga de masuri de ocrotire: tutela, curatela, adoptia. Protectia copilului trebuie sa se realizeze inainte de toate prin parinti. Reglementarea o gasim intai in CF (ocrotirea, tutela, interdictia si curatela minorului, adoptia), legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului. Aceasta lege care poate fi considerata un veritabil cod al copilului preia prevederile conventiei ONU cu privire la protectia copilului ratificata in 1990. Aceasta lege si Conventia au avut o contributie imensa pentru ca, in primul rand, largeste foarte mult sfera drepturilor si libertatilor copilului (recunoscute inca de la conceptie) copilul fiind tratat ca un subiect de drept compratabil cu adultul. Asadar, drepturile si indatoririle parintesti, ca o consecinta, nu mai pot fi tratate exclusiv prin prisma prerogativelor pe care parintii in raport cu copiii, ci viceversa => autonomie a copilului ca subiect de drept. Notiunea de copil. In sensul legii 272/2004 prin copil se intelege persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si nu a primti capacitatea de exercitu deplina in conditiile legii.

Principii
Legea 272/2004 constata un set de principii: 1. PP interesului superior al copilului nu se defineste in lege dar se mentioneaza ca acest pp est atotcuprinzator in sensul ca orice reglementari in materie si orice act juridic trebuie sa fie subordonate acestui pp si de asemenea, orice decizii fie ca sunt administrative, fie ca sunt judiciare, chiar daca legea nu prevede expres, trebuie sa fie luate cu respectarea acestui pp. 2. Pp egalitatii sanselor si nediscriminarii 3. Primordialitatea raspunderii parintilor cu privire la protectia copilului despins din Conventia ONU schimba conceptia din CF unde avem un text care mentiona ca statul este responsabil Conventia sustine ca . responsabilitatea revine in primul rand parintilor, in subsidiar responsabilitatea revine colectivitatii locale din care face parte copilul si familia sa si complemetara poate fi mentionata interventia statului. 4. Respectarea demnitatii copilului 5. Ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia tinand cont de varsta si maturitatea lui art. 24 din legea 272/2004 copilul capabil de sicernamant are dreptul de a-si exprima liber opinia asupra oricaror probleme si reflexul procesul consta in aceea ca in orice procedura judiciara sau administrativa care il priveste pe copil el are dreptul de a fi ascultat. Noutatea consta in faptul ca textul prevede ca este obligatorie ascultarea copilului peste 10 ani insa stabileste ca poate fi ascultat si copilul care nu a implinit aceasta varsta daca autoritatea competenta socoteste ca acest lucru este necesar. Un copil poate cere sa fie ascultat si in aceste cazuri autoritatea competenta trebuie sa se pronunte motivat. 6. Asigurarea stabilitatii si continuitatii in cresterea, educarea, ocrotirea copilului o aplicatie a acestui pp in materia adoptiei este data de caracterul subsidiar al adoptiei internationale in raport cu cea nationala. 7. Celeritate in luarea oricarei decizii cu privire la copil normele speciale de procedura din legea 272/2004.

53

Notiunea de ocrotire parinteasca apare in tratatele de dreptul familiei, fiind regasita si in CF. La momentul respectiv codul familiei a abandonat notiunea de putere parinteasca. Se foloseste alternativ notiunea de autoritate parinteasca cu notiunea de ocrotire parinteasca. NCCiv. introduce notiunea de autoritate parinteasca. Ocrotirea parinteasca cuprinde ansamblul drepturilor si indatoririlor parintesti, drepturi care trebuie sa fie exercitate, respectiv obligatii care trebuie indeplinite cu respectarea interesului superior al copilului. Aceste drepturi parintesti au anumite particularitati pentru ca dreptul este si o indatorire => drepturi functiuni drepturile sunt recunoscute in interesul superior al copilului. Se recunoaste un drept cu un titular insa acest drept se exercita in principal in interesul altei persoane. In principal al un continut personal nepatrimonial ceea ce le face si inalienabile. Numai in cazuri expres prevazute de lege opereaza stingerea drepturilor parintilor, altfel ele sunt drepturi inalienabile.

Regulile specifice autoritatii parintesti

1. Interesul superior al copilului 2. Drepturile parintesti se exercita sub indrumarea autoritatii tutelare, si a directiilor pentru protectia copilului si a instantei judecatoresti in conditiile in care ultimele doua sunt prevazute in legea 272/2004 3. Independenta patrimoniala in raporturile dintre parinti si copii parintii nu au niciun drept asupra bunurilor copiilor insa nici copii nu au niciun drept asupra bunurilor parintilor, in afara de dreptul la mostenire si dreptul la intretinere. 4. Nediscriminarea drepturile si indatoririle parintesti nu difera dupa cum copilul este din casatorie, din afara casatoriei etc. 5. Pp egalitatii in drepturi a parintilor au in principiu drepturi egale.

Durata ocrotirii parintesti

Pana ce minorul implineste varsta de 18 ani sau daca dobandeste capacitate de exercitiu deplina mai devreme prin casatorie. Minorul pus sub interdictie ramane in ocrotirea parinteasca si dupa majorat fara a i se numi tutore.

Continutul
Legea 272/2004 consacra dreptul fundamental al copilului de a fi crescut de parintii sai. Parintii exercita 2 categorii de drepturi si deci au 2 categorii de indetoriri: 1. Drepturi si obligatii cu privire la persoana copilului nu exista o clasificare / inventariere legala a acestora. In esenta, acestea ar fi: - dreptul si obligatia parintilor de a stabili si pastra identitatea copilului parintii aleg numele si prenumele copilului. Trebuie facuta distinctie intre copilul din casatorie si cel din afara casatoriei. CCiv. prevede ca un copil dobandeste numele de familie al parintelui fata de care i s-a stabilit intial. Instanta va putea da incuviintarea copilui sa poarte si numele celui fata de care s-a stabilit filiatia ulterior. Daca filiatia unui copil din afara casatoriei se stabileste fata de ambii parinti in acelsi timp se stabileste numele de familie dupa regulile aplicabile copilului din casatorie - drepturile si obligatiile parintilor de a creste copilul este un drept care presupune urmatoarele componente: dreptul si indatorirea parintilor de a se ingriji de sanatatea si dezvoltarea fizica a copilului (art. 43 din legea 272); dreptul si indatorirea parintilor de a se ingriji de educatia copilului (art. 47 din aceeasi lege, art. 29 din Constitutia Romaniei) parintii au dreptul de a asigura educatia copiilor; dreptul 54

copilului la libertate de gandire, de constiinta si de religie religia copilului care a implinit varsta de 14 ani nu poate fi schimbata fara consimtamantul acestuia, daca are 16 ani copilul are dreptul sa-si aleaga singur religia (art. 25 din lege); dreptul si obligatia de a ingriji de invatatura si pregatirea profesionala a copilului (art. 47 din lege) copilul care a implinit 14 ani poate cere instantei sa schimbe felul invataturii si al pregatirii profesionale, articol care a modificat art 102 din CF conform caruia anterior competenta revenea autoritatii tutelare; dreptul si indatorirea de a asigura supravegherea copilului indrumarea copilului, insotirea copilului in deplasari, supravegherea in ceea ce priveste componenta educationala, copilul avand insa dreptul de a-si exprima punctul de vedere -> dreptul la libera exprimare si dreptul copilului la respectarea vietii sale intime, private si a demnitatii sale; dreptul si obligatia de a asigura intretinerea copilului; dreptul de a lua anumite masuri disciplinare fata de copil aceste masuri nu pot depasi anumite limite si nu pot fi luate decat in acord cu demnitatea copilului nefiind permise sub niciun motiv pedepsele fizice ori acelea care se afla in legatura cu dezvoltarea fizica, psihica sau care afecteaza starea emotionala a copilului, art. 90 interzice pedepsele fizice sub orice forma precum si privarea copilului de drepturile sale daca parintii exercita abuziv aceste drepturi poate interveni ca sanctiune civila decaderea din drepturile parintesti dar si o sanctiune penala respectiv rele tratatemente aplicate minorului; dreptul de a cere inapoierea copilului de la orice persoana care il detine fara drept (art. 103 CF) inapoierea copilului este subordonata intereselor acestuia instanta putand sa respinga cererea parintilor daca inapoierea este contrara intereselor copilului; dreptul la reunire acest drept are o dimensiune atat pentru copil cat si pentru parinti. - Dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu copilul acest drept intra in discutie ori de cate ori copilul minor nu sta la parintele sau. Acesta este un drept complex in sensul ca parintele are dreptul de mentine legaturi personale cu copilul dar si copilul are dreptul de a avea legaturi personale cu parintii atunci cand e separat de acesta dar si cu celalalte rude dar si cu alte parsoane fata de care copilul a dezvoltat afectiune. Art. 15 din legea 272 enumera principale modalitati prin care se poate exercita acest drept. Nu este un drept absolut. - Dreptul de a veghea la educatia, pregatirea profesionala a copilului uneori acest drept este omis in practica. - Dreptul de a stabili locuinta art. 100 CF; daca parintii au locuinte diferite si parintii nu decid de comn acord cu cine sa stea copilul, va decide instanta judecatoreasca. Autoritatea tutelara poate da copilului dreptul de a avea locuinta unde cere dessavarsirea educatiei si pregatirii sale profesionale daca acesta are 14 ani. 2. Drepturi si obligatii cu privire la bunurile copilului componente - Dreptul si indatorirea de a administra bunurile copilului cazul in care copilul respectiv are bunuri. Parintii pot face acte de conservare si de administrare. Parintii trebuie sa intocmeasca inventarul acestor bunuri daca minorul are alte bunuri altele decat cele de uz personal cum ar fi bunuri de valoare mare dobandite prin mostenire. Poate cere autoritatii tutelare sa stabileasca sumele necesare conservarii si administrarii bunului, trebuie sa depuna dari de seama anuale etc. - Drepturile parintilor de a-l reprezenta pe minor in actele civile si de a-i incuviinta actele civile.

Modalitatile de exercitare a drepturilor parintesti

Fiind de regula 2 titulari se pune problema exercitarea autoritatii. Regula este ca drepturile parintesti se exercita in mod comun, egal si exclusiv. In cazurile in care exercitarea se realizeaza de un singur parinte cazurile prevazute de art. 98 (2) CF moartea unuia dintre parinti, decaderea unui parinte din drepturile parintesti, punerea sub i terdictie a unuia dintre parinti, n cand unul dintre parinti este in imposibilitate din orice imprejurare de a-si manifesta vointa (este disparut, exista contrarietate de interese intre minor si unul dintre parinti etc.) 55

In cazurile in care ocrotirea revine in mod comun ambilor parinti dar nu se exercita in mod egal, fiind scindata copilul este incredintat unuia dintre parinti si acesta exercita drepturile cu privire la persoana si bunurile copilului si celalalt are dreptul de a veghea la cresterea copilului si de a avea relatii personale cu copilul. Se aplica in cazul desfacerii casatoriei, desfiintarii sau in cazul incredintarii copilului din afara casatoriei unuia dintre parinti. Cazul in care ocrotirea sau autoritatea parinteasca revine doar in parte parintilor toate ipotezele, toate masurile luate fata de copil fie ca sunt masuri luate in temeiul CF, fie ca sunt masuri de protectie luate in temeiul CF care presupun ca nu parintii ci o alta persoana / institutie de ocrotire este aceea care exercita dre pturile cu privire la persoana copilului. De exemplu, la desfacerea casatoriei prin divort cand copilul este incredintat unui tert. Drepturile cu privire la bunurile copilului revin unuia dintre parinti si ambii parinti pentru ca sunt separati de copilul lor minor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta. In cazul neintelegerilor cu privire la exercitiul drepturilor parinteste, potrivit art. 31 din legea 272, revine instantei judecatoresti si nu autoritatii tutelare cum era inaintea legii.

Raspunderea pentru neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a drepturilor parintesti

Sanctiunea specifica este decaderea din drepturile parintesti. Se vorbeste de decadere din drepturile parintesti insa in realitate avem in vedere decaderea din exercitiul drepturilor parintesti. Art. 191 CF, legea 272/2004 decaderea din drepturile parintesti pp existenta unor motive prin coroborarea art. 109 CF cu art. 36 si art. 89, 90 din legea 272/2004 => decaderea din drepturile parintesti poate interveni numai ca sunt nd indeplinite conditiile din lege: Dezvoltarea fizica, mentala, sociala a copilului este primejduita prin abuz sau neglijenta. Abuzul este definit de art. 89 din lege. Neglijarea este o fapta de omisiune.

Se poate cere decaderea conform legii 272 de catre Directia generala de protectie a copilului care trebuie sa sesizeze instanta in acest sens. Si procurorul ar putea sa formuleze o astfel de cerere conform CPCiv. Orice persoana care are cunostinta despre fapte de abuz sau neglijenta se poate adresa directiei sau serviciului public specializat care este obligat sa faca verificarile necesare. Daca este considerata formularea cererii de catre directie in fata instantei. In perioada intre formularea cererii si solutionarea ei art. 94 din legea 272 pe aceasta durata se ia masura plasamentului in regim de urgenta la o persoana / familie / asistent maternal. Daca persoanele care exercita drepturile parintesti nus e opun verificarilor din partea directiei, chiar directia este cea care dispune masura. Daca exista opozitie din partea acesstor persoane atunci directia trebuie sa sesizeze instanta de judecata si sa solicite pe calea unei ordonante presidintiale executarea masurii plasamentului in regim de urgenta. In 48h trebuie sesizata instanta cu cererea de constatare a decaderii. Pe durata solutionarii se suspenda exercitarea drepturilor. Referior la bunuri, drepturile se exercita de catre presedintele CJ sau primarul de sector. Cererea se judeca potrivit art. 109 din CF. Art. 95 din lege prevede posibilitatea de a se administra din oficiu declaratia scrisa a copilului referitoare la abuz sau la neglijenta. Efectele decaderii. Poate fi totala sau partiala conform legii 272/2004. Decaderea totala pp ca sfera de influenta a acelui parinte este suprimata complet. Cea partiala ar semnifica faptul ca parintele pierde doar exercitarea anumitor drepturi. Decaderea este doar din drepturi, nu si din obligatii deci obligatia de intretinere se mentine. Copilul are dreptul sa continue relatiile personale ale copilului dar instanta trebuie sa aprecieze deca acest lucru este in interesul superior al copilului. Daca au incetat imprejurarile care au condus la decadere si se apreciaza ca este in in teresul superior al copilului se poate dispune redarea drepturilor parintesti.

56