TIM SI COJLE DE OU A fost odata ca niciodata un pui de gaina, care inca dinainte de a iesi din gaoace se temea de lumea

de afara. Era ingrozit de zgomote, de voci, de pasi, de ciripitul celor din familia lui, de vibratiile pamantului si de temperatura oscilanta a mediului. Cand a vazut pentru prima oara o raza de soare, a ramas fascinat de frumusetea lumii de afara , simtea acea caldura care se revarsa peste pufuletul sau firav. Deodata vazu pe cer o creatura cu aripi imense, interminabile, cu un cioc ascutit, incovoiat si impietri de frica. Era uliul. Un sentiment ca acesta nu a mai avut pana atunci, desi era la inceputul vietii sale. Se simtea singur si doar cand chemarea dragastoasa a mamei isi facea simtit prezenta, se credea in siguranta. Mama-closca era singura punte catre lumea exterioara. De la vederea uliului statea retras in cuib si cum presimtea o prezenta straina, fugea tremurand dupa resturile de ou. Fratiorii si toate rudele sale l-au numit Tim, de la puiul cel timid . Nu avea prieteni, nu avea cine sa-l iubeasca tocmai din refuzul lui de a-i cunoaste pe ceilalti. Treptat s-a autoizolat si stari depresive ii rodeau sufletul de pasare. Curand, timiditatea i-a furat cel mai profund vis pe care il are o pasare, acela de a zbura, de a descoperi lumea prin calatorii esuate sau reusite, impotriva curentilor de aer, de face cunostinta cu celelalte vietuitoare(insecte, pisicute, caini, vacute) din ograda stapanului. In fiecare seara plangea cu lacrimi arzatoare, atunci cand in tot cotetul era liniste si celalalte surate dormeau. Nu intelegea de ce e el altfel decat celailati si de ce greierilor de exemplu, nu le e frica sa cante nici macar noaptea. Intr-o zi, din plictiseala s-a gandit sa exploateze acel petic de pamant pe care isi ducea existenta, printre cojile de ou. Si-a infipt ghearele in pamantul rece si a fost invaluit de un calm nemaintalnit pana atunci. Apoi a inceput sa scurme ore intregi, fara incetare. Brusc a vazut o fiinta cu trupusorul alungit care se zbatea intre gheare : -Sa nu ma omori, te rog ! - Dar cine esti tu ? spuse Tim. -Eu sunt o rima care e la fel de trista ca si tine. Tot traind pe sub pamantul pe care locuiesti, ti-am auzit lacrimile si durerea. De ma vei lasa sa traiesc, o sa-ti fiu de mare folos ! -Bine, imi pari simpatica. Stiipana acum esti singura fiinta care imi arata compasiune, in afara de mama. Si tot vorbind ei asa, rima se gandi sa-i arate recunostinta. Ca sa-i inspire increderea in el insusi si in lumea dimprejur, rima se oferi sa sape prin pamant un fel de carare, peste care Tim trebuia sa treaca. Astfel ea trebuia sa fie garantia ca pe acolo puiul se putea afla in siguranta. Au mers ei zile si nopti, fara oprire, peste 7 drumuri si 7 campii. Puiul urma atent traiectoria rimei si cu fiecare metru parcurs se simtea si mai sigur pe el si din ce in ce mai uimit de cate minuni a pierdut stand ascuns printre cojile de ou. A cunoscut alti puisori, alte familii, alte meleaguri si alte obiceiuri. Intre timp, puiul nostru s-a transformat intr-un cocos multicolor cu o creasta rosie ca macul si cu aripi puternice asemeni uliului care i-a inspirat frica. Intre timp a cunoscut si o puica si s-a infiripat o poveste de dragoste intre ei. Rima era omniprezenta, iar intre cei 3 s-a format o relatie frateasca, fiind de nedespartit. Dupa 1 an s-a gandit cocosul, care acum se numea Voinicel, ca mama sa sigur si-a facut multe griji in lipsa lui. Se hotari sa zboare cat mai repede catre cuibul sau, alaturi de puica si de rima. Dupa mult timp au ajuns acasa, unde

mama-closca imbatranise, dar revederea fiului cel viteaz i-a reintinerit glasul. Toti au fost mirati de transformarea lui Tim in Voinicel si foarte bucurosi sa- l aiba din nou printre ei. In final, Voinicel a ajuns cocosul-sef al ogradei, sculand primul stapanul, in fiecare dimineata. Nu va uita niciodata drumul sau lung, dar plin de satisfactii, de a iesi din timiditate. LEBADA SI LEUL A fost odata ca niciodata o lebada care intruchipa frumusetea absoluta si gratia feminina. Aceasta pasare locuia intr-o zona cu multe animale salbatice, precum leul. El semnifica forta masculina fara margini si autoritatea innascuta. Avand in vedere ca aveau niste virtuti diametral opuse, pe care se straduiau sa le respecte cu sarguinta, nu se suportau niciodata. Intr-o zi insorita, lebada isi unduia penele-i albe pe marginea unui lac si se simtea in sfarsit, fericita. Era o liniste mormantala, doar apa se mai auzea cum se misca in bataia vantului. Brusc, dintr-un tufis indepartat se auzi un hohot. Lebada nu putea distinge de la distanta aceea daca e de plans sau de ras. Curioasa din fire, se aproprie silentios. Binenteles, precum bine banuiti, era leul. In jurul botului masiv sclipeau in bataia soarelui, lacrimi nenumarate. Lebada isi scutura aripile ca sa se dezmeticeasca din confuzie. Leul, cum vazu lebada, isi puse labele pe cap, in semn de rusine. -De ce plangi, dragule? Si mai ales, de ce te ascunzi? -Am senzatia ca nimeni nu ma vrea in tinutul asta, toate animalele fug de mine, leoaica m-a parasit si am ramas eu singur -Ai discutat cu celelalte vietuitoare despre problemele tale? -Nu, pentru ca eu consider ca a-mi arata sentimentele inseamna sa fiu slab in fata celorlalti; ma rusinez la fiecare pas de gandurile astea -De cine te rusinezi tu de fapt? -De mine insumi?! Se prea poate, din moment ce am fost invatat ca pana si a plange e un lucru de netolerat in lumea animalelor...Ce sa mai cred?! Tu esti singura care ma asculta dintre toti...Numai tu mi-ai mai ramas, exact aceea pe care o consideram cea mai firava si sensibila fiinta! -Tocmai ca ti-ai recunoscut neputintele si plangi in fata mea, cred ca e cea mai frumoasa dovada de curaj pe care am vazut-o la felinele ca tine! Este o calitate ceea ce faci acumInvata de la noi, pasarile, sa zbori cu gandurile si temerile si sa lasi deoparte latura agresiva pe care ti-o afisezi in exterior. Uneori si leii au dreptul sa planga

Fetita si mugurii de floare

A fost odata ca niciodata o fetita foarte nerabdatoare sa devina adulta. Se uita in jur la mama ei care era frumoasa precum zanele din cartile cu povesti, castiga banuti si venea

acasa zilnic cu geanta plina de dulciuri, purta tocuri si putea sa iasa oricand in oras. Copila ar fi vrut sa fie si ea la fel, sa fie libera, sa se machieze si nu mai auda atat de des refuzul adultilor pe motiv ca nu e suficient de mare. Intr-o seara, mergea pe strada, cu manuta invelita de degetele mamei. Deodata, se opri in fata unei vitrine, in care se afla o papusa inalta, zvelta, cu parul auriu si ochi albastri si patrunzatori. Era papusa aceea din visul oricarei fetite. Copila schita un zambet admirativ si spuse : -Mama, vreau sa fiu si eu ca papusica asta, sa atrag privirile tuturor, sa ma admire intreaga lume si sa fiu mereu in centrul atentiei! -Ce crezi ca te impiedica? -Eu sunt micuta si uratica, nu ma place mai nimeni si nu o sa fiu niciodata asa ca tine sau ca eaDe ce nu pot sa cresc asa de usor ca-n basme, intr-un an cat Fat-Frumos, intr-o luna ? spuse fetita si lacrimi calde se rostogoleau pe obrajori. Nu vreau sa raman asa ! Mama o ridica in brate si o aduse mai aproape de vitrina : -Vezi ghiveciul acela din spatele magazinului, printre celelalte cutii colorate ? -Dae o floare cu muguri mici si mari, nu ? -Exactasa esti si tu. O floare nu poate deveni o planta matura pana nu trece de stadiul de mugure. Ea trebuie sa primeasca apa si mai ales, lumina si caldura soarelui. Asa ai nevoie si tu de lumina experientei si de caldura celor din jur, pe care o primesti prin dragoste. Iar cel mai important, ai nevoie de timp si de rabdareDoar asa vei putea deveni o floare nestemata. DORINTE CE DEVIN REALITATE Micul Hans privea la fereastra fulgi de zapada cum se aseaza si formeaza un strat de zapada din ce in ce mai inalt. Iar urmele de pantofi se vedeau cu usurinta. Privea cu bucurie si exclama catre mama lui: Fulgii de zapada sunt ca si gandurile, cu cat gandurile sunt mai numeroasae si in aceeasi directie cu atat aceste ganduri se vor inalta. Mama il privea aprobator la gandul ca e inca mic, si nu intelege. In timp ce Hans scria scrisori catre Mos Neculae si continua sa fie fascinat de fulgii de zapada, parintii lui numarau facturile si datoriile ce le aveau. Nu ne vom permite niciodata sa-i indeplinim lui Hans dorintele. Totul e atat de costisitor. Cum ii voi spune ca la el n-a venit Mos Neculae?, suspina printre lacrimi mama lui Hans.

Zilele au trecut cu repeziciune si Hans se afla din nou la fereasca pregatit sa trimita scrisorile catre cer, deschise fereastra si le arunca. Foile cu dorinte se amestacau cu fulgi de zapada si calatoreau in bataia vantului. Ca si cand isi incheiase marea misiune, Hans se indrepta catre camera lui pentru a visa aceste dorinte. Mama privea la actiunea baiatului si a avut o sclipire. S-a indreptata spre fereastra si privea catre cer, atunci zarise una din scrisorile lui Hans lipita cu fulgi de pervaz. Draga Mos Neculae, imi doresc ca parintii mei sa fie bucurosi de aceasta zi si sa aiba timp sa privim impreuna fulgii de nea de la fereastra. Mama se lasa purtata de

fascinatia fulgilor de nea ce dansau pe melodia cerului. Simtea cum grijile dispar si o bucurie imensa ii incanta sufletul. A iesit afara si a cules gandurile lui Hans de pe hartiile ce acopereau acum urmele pasilor. S-a intors in casa si din aluatul de turta dulce a inceput sa faureasca visele lui Hans: o masina rosie, o minge de fotbal, cadouri cu fundite. Si le-a glazurat in culorile dragostei. Dimineata Hans a gasit in ghetute toate dorintele lui din turta dulce. Sunt foarte bucuros ca mi-au fost ascultate dorintele. Cadourile mele sunt dulci si aromate! Hans, te asteptam la fereastra a inceput ninsoarea, exclama mama bucuroasa. Mama a primit cel mai frumos dar. A inteles cat de important e sa fi prezenta in bucuria copilului, sa crezi sis a perseverezi in visele tale, sa te bucuri de lucrurile marunte, sa lasi grijile si sa fauresti cu sufletul aceste vise pentru ca ele pot constituie realitatea cuiva drag. FETITA SI BUBURUZA A fost odata o fetita care avea dificultati in a se concentra la testele de la scoala. Ei i se facea atat de teama ca nu cumva sa greseasca, incat parca mintea i se oprea in loc si cu cat ii era mai teama, cu atat nu mai stia raspunsurile chiar daca invatase acasa foarte bine inainte. La un moment dat, pe cand era ea in cursul unei evaluari, urandu-se din rasputeri pentru ca nu stia raspunsurile, si parca venindu-i sa se pedepseasca pentru cat de tolomaca este, vazu cum pe foaia ei de test se aseza o buburuza. Fetita apuca sa spuna: Ce treaba ai tu! Tu te duci si mirosi florile toata ziua... Nu e nevoie sa dai teste si apoi sa fii si certata daca iei note mici. Ce as vrea sa fiu in locul tau!... Sa stii ca si in lumea buburuzelor exita totusi testari. Nu este chiar asa cum poate parea din afara, spuse buburuza. Vai, dar tu vorbesti! Nu-i de-ajuns ca m-am speriat eu de testul asta, acum mai era si cat pe ce sa cad de pe scaun ca te aud vorbind... Hai lasa, nu te mai mira atat, sa spunem ca sunt o buburuza mai speciala, care printre alte talente deosebite am si acest dar al vorbirii, pe care tot de la o fetita draguta ca tine lam capatat, spuse ea. Totusi, acum ca am clarificat si acest aspect, imi spui si mie care este sursa tristetii tale, ca daca vad eu bine, ai ochii inlacrimati. Ce sa fie buburuzo, uite imi dau seama atunci cand primesc cate un test ca nu sunt in stare de nimic, ca sunt doar o tantaloaica si ca oricum o sa iau o nota mica si dupa aia o sa fiu certata si dupa aia nici nu mai vreau sa stiu... spuse cu o voce stinsa fetita. Aha... Stai putin, ca dupa cate vad eu bine, tu stii deja ce o sa se intample... Si nici nu ma mira ca de vreme ce tu te programezi in directia asta, chiar asa o sa si intample... Totusi, eu sunt curioasa cum altcumva ar putea sa fie.... Pai nu stiu, ca o sa cad sub banca de rusine sau ca o sa ma ascund intr-un tufis de teama sa nu fiu descoperita ca nu am dat lucrarea, iar asta doar pentru a nu se vedea cat de incapabila sunt sa rezolv niste probleme atat de simple, spuse fetita. Mai scumpo, dar tu numai filme din astea cu monstri ai vazut in ultima vreme? Ca parca as avea si eu chef sa vad un film mai frumos si cu un final fericit.... Buburuzele asa sunt, nu stii, mai vesele? Filme din astea asa intunecate sa le povestesti paianjenilor ca ei

sunt mari amatori... Adica ai vrea sa iti spun o poveste vesela, cu colega mea care ia o nota buna la test pentru ca este desteapta si asa mai departe? Intreba fetita. Da, as vrea sa aud aceasta poveste, daor ca in ea personajul principal sa fii chiar tu! Spuse smechera buburuza. Adica sa spun ca eu as avea toate sansele sa iau o nota buna pentru ca sunt o fata desteapta si asa mai departe? Intreba nedumerita fetita. Cam asa ceva, numai ca ar fi important sa si crezi acest lucru si sa te programezi in aceasta directie... spuse buburuza convinsa. Ok, uite, am sa o fac chiar acum, macar de ar iesi ceva din asta... Sunt o fetita desteapta si sunt in stare sa fac fata acestui test, ca doar am invatat acasa ieri toata ziua, iar lucurile acesatea imi sunt cunoscute, asa ca nu exista niciun motiv pentru care eu sa nu ma descurc. Si pana la urma chiar daca am sa fac cate o greseala, doar de-aia vin la scoala, ca sa invat. Daca doamna profesoara imi spune ce am gresit, voi fi atenta data viitoare si nu voi repeta greseala... Si pana la urma cine spune ca trebuie sa iau nota maxima. Sunt acum protagonista unui film cu final fericit, cum si merit sa fiu... spuse fetita increzatoare. Ei parca asa mai merge... si nici nu apuca sa termine ce avea de spus ca o si vazu pe fetita ca se apuca de scris de zor... Fetita termina lucrarea si o preda... Acum buburuza si fetita asteptau cu pumnii stransi rezultatul. Numele ii fu strigat si ea afla ca a luat -10. Auzind aceasta sari in sus de bucurie de fu cat pe ce sa si cada.... dar nu de rusine cum isi imagina ea la inceput, ci de bucurie ca a reusit sa obtina un rezultat bun tindand cont de situatia prin care trecuse. Amintindu-si si de buburuza care fusese alaturi de ea, se intoarse spre aceasta spunandu-i: Iti multumesc, buburuzo, uite ca mi-ai purtat noroc. Nici vorba, raspunse buburuza, nu eu ti-am purtat noroc, cu tu insasi ai renuntat la a-ti mai purta ghinion. Si inca ceva, atunci cand nu voi mai fi eu aici sa iti atrag atentia asupra acestor lucruri, este important sa reusest asta singura. In plus, iti mai fac o sugestie daca te apuca o astfel de stare si te blochezi intr-un moment de evaluare este important sa te gandesti unde esti, care este pozitia ta in acel moment, ce se afla in dreapta ta, ce se afla in stanga ta, in fata ta, in spatele tau, de ce esti acolo, care este scopul acelei evaluari. Iti spun asta pentru ca bag de seama ca tu uiti de aceste lucurri in acele momente, iar gadnurile iti fug doar la faptul ca ai fi o incapabila si ca vei face greseli. Sa stii ca asa am sa fac, buburuzo. Mai ce inteleapta mai esti tu!... Bineinteles pe langa ca esti foarte draguta si foarte rosie cu puncte negre! URECHILA A fost odata intr-o padure un iepuras, pe care il chema Rila. Iepurasul nostru era foarte vesel si zglobiu si dornic sa isi faca o gramada de prieteni. Ar fi vrut sa se imprieteneasca cu veveritele, cu bursucii, cu pasarelele cu toate celelalte animalute din padure, insa avea o dificultate. De fiecare data cand se intalnea cu cineva pe poteca, animalul respectiv incepea sa ii spuna:

 Ce faci Iepurila, mi-am dat seama ca de tine aveam sa dau ca ti-am vazut urechile de la 2 kilometri distanta. Sau Buna Rila, frate, nu degeaba ti s-a dus vorba de Iepurila, ca ti se vad urechile si din avion. sau Bai, urecheatule, ia asculta aici ce vreau sa-ti zic! sau Cred ca ti se vedeau urechile si prin burta maica-tii. Azi asa, maine tot asa, iepurasul nostru ajunsese sa se simta atat de rau, incat nici ca ii mai venea sa iasa din casuta lui, de teama sa nu cumva sa mai intalneasca pe cineva care sa ii spuna ce urechi mari are, de parca nu si le vedea si el in oglinda... Mai mult decat atat, atunci cand statea la geam, isi tinea urechile cu labutele, de teama sa nu i se vada din avion... La un moment dat, pe cand se juca iepurasul nostru singur prin gradina atent ca nu cumva sa il zareasca cineva si ascunzandu-si ingrijorat urechile, trece pe acolo o fetita, care prinde a-i vorbi: Vai ce iepuras dragalas!... Ce pufos esti, ce blanita curata ai! Dar, ma intreb, unde-ti sunt urechile... Ti le ascunzi cumva sau poate ma insel eu si tu esti de fapt porcusor de Guineea? Da mi le ascund, e bine? Si nu sunt niciun iepuras dragalas cu blanita pufoasa sau cum mai zici tu, ci sunt mai degraba un hidos... cu niste urechi de elefant! Raspunse foarte prompt iepurasul. Dar ce-ti veni? De unde ideea asta cu urechile de elefant? Nu e normal ca iepurasii sa aiba urechile mai lungi? Intreba mirata fetita. Nici nu mai stiu daca e normal sau nu, asa credeam si eu numai ca toate animalele padurii isi bat joc de mine si imi spun ca sunt pocit si ca am urechile foarte lungi. Am ajuns sa nici nu mai ies din casa din pricina asta, ii raspunse iepurasul. Eu consider ca e mare pacat, ca doar asa sunt iepurasii... au urechile lungi, acesta este chiar farmecul lor, zise fetita. Asa imi spune si mama mea, numai ca eu m-am saturat sa mai aud tot felul de minuni, asa ca am decis sa stau numai in casa si sa imi ascund urechile. Crezi ca ai putea sa reactionezi si altfel, atunci cand ceilalti iti vorbesc asa? Intreba interesata fetita. Da, cred ca as putea sa le zic si eu vreo doua, de exemplu sa ii zic vulpii ca ea e o mincinoasa si ca toata lumea stie asta, sa ma iau de veverita si sa o ironizez si eu ca ditamai coada ce are, sa il fac pe greier lenes si tot asa, sa primeasca fiecare ce merita, zise deja iritat iepurasul. Totusi, in acest fel nu cred ca ai putea sa fii prieten cu animalele respective, pentru ca si pe ele le-ar deranja cele spuse de tine si din cate am inteles eu mai devreme tu iti doresti sa ai prieteni, ci nu dusmani... Da este adevarat, numai ca daca ma crezi m-am saturat sa tot aud astfel de cuvinte de la toti... Nu mai suport... spuse extenuat parca iepurasul. Eu cred ca exista totusi o alta cale, prin care sa iti faci si prieteni, dar in acelasi timp sa iti si ceri dreptul de a fi tu insuti. Doar fiecare dintre noi are acest drept de a fi el insusi, in cazul acesta insemnand ca tu sa fii iepuras pe de-a-ntregul, cu urechi cu tot, veverita sa fie veverita cu tot cu coada si tot asa. Da, asta e adevarat... Atunci, crezi ca as putea sa le cer asta, ca si cand ar fi dreptul

meu? Sigur ca da, cred ca ar fi o idee excelenta, zise entuziasta fetita. Cred totusi ca imi va fi greu sa fac asta, nu am facut-o pana acum... zise plin de indoiala iepurasul. Cred si eu ca iti va fi greu la inceput, doar e imposibil sa schimbi un comportament pe care pana acum l-ai exersat ani de zile cu altul asa peste noapte... Important este insa ca dupa o vreme iti va intra in reflex si nu vei mai simti ca faci vreun efort. Aha, cred ca inteleg ce spui tu... zise ganditor iepurasul. Adica prima data imi va fi cel mai greu, apoi a doua oara putin mai usor, a treia oara si mai usor si tot asa, dar important va fi ca intr-un final voi obtine ce vreau... Exact spuse fetita, fericita ca iepurasul a prins ideea fara prea multe explicatii. Si stii ceva? Uite, am sa iti vand un pont... Daca vrei sa iti fie mai usor prima data, sau sa fii pregatit, ai putea exersa asta acasa, inainte de a te intalni cu vreun animal. Ai putea sa iti imaginezi cum te intalnesti cu veverita de exemplu si exact ce i-ai spune, spuse fetita. Uau, asta da idee, cred ca pontul asta al tau m-ar ajuta mult. Mai stii ceva? La inceput nici nu ma gandeam ca ar exista vreo solutie pentru dificultatea asta a mea, insa acum sunt fericit ca exista una si sincer chiar nu imi mai este teama acum de intalnirea cu vreun animal. Eu sunt iepuras si doar este dreptul meu sa am urechi lungi, iar ceilalti sa ma respecte asa cum sunt. Mai iepurasule, tu chiar inveti repede, sunt chiar uimita. Oricum, sincer imi pare bine sa te vad asa, mult mai plin de viata si de vigoare decat erai la inceput. Fetita pleca atunci pentru ca o strigase mamica ei sa mearga la masa, insa iepurasul avea acum de indeplinit o misiune, misiunea de a spune lucrurilor pe nume, de a le cere celorlalti sa il respecte asa cum este cu urechi lungi si sa il vada pe de-a-ntregul nu sa ii vada doar urechile. La inceput lui nu i-a fost foarte usor sa faca pasul de a le spune celorlalti acest lucru, insa acum pot sa va spun ca a ajuns foarte respectat in padure si nici un animal nu il mai ironizeaza. Acum pe buna dreptate, ati mai auzit voi pe cineva sa se ia de iepurasi ca au urechile lungi? FETITA CE PURTA O CUSCA IN INIMA A fost odata ca niciodata o fetita, care nu era insa o fetita ca toate celelalte. Din nefericire ei i se intamplase la un moment dat ceva oribil, ceva teribil, ceva ce ii crease frica, ceva ce o maniase, ce o facuse sa se simta neputincioasa si ceva ce ea a considerat ca fiind cel mai fioros monstru pe care il siimtise vreodata in viata sa. In ciuda acestui fapt, cu timpul lucrurile intrasera oarecum in normal... Totusi, monstrul exista inca, iar preocuparea principala a fetitei era sa tina monstrul ascuns. Ea hotarase sa faca acest lucru simtindu-se responsabila cu paza monstrului. In plus, pentru ca ceilalti nu aveau cunostinta de marele ei secret monstrul trebuia tinut intr-o cusca departe de ochii tuturor, in adormire, in sufletul sau. Acesta s-ar fi putut trezi doar prin simpla rostire a numelui sau si putea sa iasa, asa ca fetita avea tot timpul grija ca aceasta sa nu se intample.

Timpul trecea, fetita crestea si monstrul odata cu aceasta, locul in cusca devenindu-i din ce in ce mai mic... Fetita se simtea din ce in ce mai singura, din ce in ce mai impovarata, coplesita de greutatea mult prea mare pentru ea., in timp ce monstrul incerca de multe ori sa iasa din cusca si ii facea un zgomot teribil in minte. La un moment dat, pe cand fetita mergea prin padure in drumul dinspre scoala spre casa intalni o batrana care cara niste vreascuri. Batrana se uita prelung la ea si ii spuse: Sufletul tau pare a fi inchis intr-o cusca... Fetita nici nu stiu daca mesajul ii era adresat ei... asa ca isi vazu de drum. In plus nici nu era obisnuita sa vorbesasca cu strainii. In alta zi, pe cand se intalni din nou cu aceasta femeie, ea ii transmise un alt mesaj: Atunci cand iti inchizi monstri in suflet, iti inchizi si sufletul la un loc cu ei... Fetita tot nu baga in seama ceea ce i se transmisese si isi continua drumul. Pe de alta parte mesajele oferite de batrana incepura sa o preocupe... Se tot gandea la ceea ce ii spusese acesta asa ca hotari ca la un moment dat sa se opreasca si sa o intrebe ce vroia de la ea sau macar ce tot tinea sa ii spuna. Asadar, la urmatoarea intalnire, fetita se opri si inainte ca batrana sa ii mai spuna ceva, incepu: De fiecare data cand am trecut pe langa dumneavoastra mi-ati spus cate ceva. Pot sa va intreb de ce ati facut-o? Sigur ca da, ii raspunse batrana... Te-am vazut pur si simplu coplesita de gandurile tale, de povara pe care o porti in suflet si m-am gandit ca te pot sustine sa iti eliberezi sufletul. Dar de unde ati stiut toate acestea? Intreba fetita mirata Ei bine... Lucrurile de genul acesta se pot afla... In plus si din atitudinea ta, din comportament se poate observa ca bine nu iti este si ca ceva ai tu pe suflet... Pe de alta parte, cred ca modul cel mai bun de a te elibera este sa deschizi pur si simplu cusca in care ai inchis ceea ce ai avut de inchis si sa-ti eliberezi totodata si sufletul.... Totusi mi-e teama ca odata ce voi face acest lucru pe langa sufletul meu va iesi si monstrul care salasluieste acolo... Probabil ca asa se va si intampla... vor iesi si monstri despre care vorbesti, dar doar lasandu-i sa iasa te vei putea elibera de ei. Altfel risti sa-i tii la nesfarsit in sufletul tau si sa-l inchizi si pe acesata pe vecie in cusca... Lucru care mi se pare nedrept pentru tine... Si totusi cum sa le dau drumul?... Zau daca mai stiu... Pai, cel mai simplu mod de a face acest lucru, interveni batrana, este sa vorbesti despre ei. Astfel ei vor iesi prin cuvintele tale. Fiecare monstru va iesi ca un abur atunci cand ii vei rosti numele. Dar mi-e teama sa vorbesc despre ei.... spuse speriata fetita. Mi-e frica si de raul pe care il pot face... Nu te-nteleg, zise batrana... Tu crezi ca este posibil in vreun fel ca monstrul sa fie mai periculos in afara decat atunci cand il tii in suflet?.... Nu stiu ce sa spun... Dar daca le-ar face rau celorlalti?... Ei bine, aici eu iti propun sa ii lasi pe ceilalti sa trateze cu ei. In plus daca si tu care esti atat de mica ai fost atat de curajoasa incat sa le faci fata, ma gandesc ca ceilalti vor gasi modurile necesare de a trata cu ei... Si cu cine sa vorbesc despre ei pentru a deschide astfel cusca si a-i lasa sa iasa? Asta o poti face cu oricine este dispus sa te asculte. Poti incepe chiar cu mine, apoi le poti spune celor dragi, prietenilor...

Fetita isi deschise pentru prima data sufletul. Ea vorbi despre monstrii care ii populasera atata vreme mintea si sufletul. Se simtea acum, in mod ciudat, chiar ea eliberata... Se simtea mai usoara, mai vie, capabila sa se preocupe de ea insasi, ci nu de monstri, apta sa aiba din nou incredere in oameni, sa vada viata altfel si sa o traiasca altfel... Ea este acum o mare judecatoare si se preocupa de bagarea creatorilor de monstri in custi special amenajate. COPILUL SI PUIUL DE DELFIN A fost odata ca niciodata un copil, ai carui parinti erau biologi marini. Ei studiau recifurile de corali, meduzele, calutii de mare, delfinii, balenele si mediul marin in general. Data fiind aceasta ocupatie a parintilor, ei cunosteau toate graiurile vietuitoarelor din adancuri. Pe langa aceasta, ei se si deplasau foarte mult. Astfel ba ii gaseai la Oceanul Pacific, ba la Marea Rosie. Mai nou se stabilisera la Marea Mediterana, unde locuiau intr-o casa chiar la malul marii. Deschideau ochii privind rasaritul si ii inchideau uitandu-se la stele. Copilul era foarte dragut si mai mult decat atat, in ciuda mutarilor atat de dese el reusea sa isi faca prieteni peste tot, atat printre copiii din diferitele tari prin care treceau, precum si printre animele marine pe care le intalnea. Atat de priceput era copilul la a stabili legaturi pe oriunde se perinda impreuna cu familia incat obisnuia sa spuna ca el va ajunge un specialist in comunicare. Mai nou pe plaja de la malul Marii Mediteraneene, el reusise deja sa isi faca prieteni o ceata de copii cu care juca fotbal pe nisipul fierbinte cat si un grup de delfini impreuna cu care ii placea sa inoate ca sa se racoreasca. Intr-o buna zi pe cand se arunca in mare pentru a se racori putin vazu un pui de delfin care statea singur intr-un colt de mare daca putem spune asa. Vazandu-l si baiatul se indrepta spre el si ii spuse: Buna puiule de delfin! Ce faci? Iti place acest loc linistit de mare? Da, sigur ca imi place, raspunse micul delfin... Si tie? Sigur... Tocmai asta m-a facut sa vin sa inot aici. Dar ce este cu tine aici singurel? Ei, ce sa fie, uite, stau si eu pe aici... ma uit la mare, la copiii de pe plaja, ce sa fac si eu?.... raspunse puiul de delfin. Da, pare sa aiba farmec ceea ce spui tu, dar sincer sa fiu nu cred ca te distrezi prea tare... ii spuse baietelul. Sa ma insel eu oare? Eh, ce sa-ti spun, sincer mi-as dori sa am si eu prieteni, dar se pare ca nu prea am succes in aceasta activitate. Cred ca e ceva in neregula cu mine... spuse cu tristete puiul de delfin. Aha, cred ca pricep ce spui tu, cu toate acestea mi se pare destul de neobisnuit... pentru ca parintii mei sunt biologi marini si ei studiaza inclusiv delfinii. Din cate am aflat eu de pe la ei asistand la discutii delfinii sunt niste mamifere foarte vesele si jucause si mai mult decat atat sutn foarte comunicative si transmit tot felul de semnale... spuse inflacarat baietelul... Poate ceilalti sunt, eu nu stiu cat din descrierea asta pe care au facut-o parintii tai biologi marini mi se potriveste... zise puiul de delfin.

 Stai putin, explica-mi, care este dificultatea ta in a-ti face prieteni? Eu sincer calatoresc destul de mult si reusesc totusi sa imi fac prieteni peste tot pe unde ma duc. Am prieteni de pe toate continentele, cred... Da, ce sa zic... cu siguranta eu nu sunt tu... daca tie iti este atat de usor sa iti faci prieteni, mie imi este foarte greu... De fapt am impresia ca nimeni nu vrea sa se joace cu mine... De multe ori ma uit la alti delfini de prin preajma... si aproape ca ii invidiez si incerc si eu sa par dezinderesat... adica sa nu creada ca as vrea ceva de la ei sau mai stiu eu ce... si pe de alta parte, ma fac ca am asa o activitate, pe cand eu ma plictisesc de moarte... spuse cu o voce stinsa puiul de delfin. Totusi, tin sa te intreb, ce ar fi daca ceilalti delfini ar presupune ca ai vrea sa te joci cu ei? Adica este asta un lucru rau? Intreba mirat copilul. Nu stiu... ar putea rade de mine, adica ma gandesc ca poate eu as vrea sa ma joc cu ei, dar poate ei nu ar vrea, asa ca mai bine decat sa ma respinga ma fac ca nu ma intereseaza, spuse puiul de delfin. Aha, pai din cate inteleg eu, tu preferi sa nu ai nici un prieten de teama ca unii te-ar putea respinge. Cam asa ceva, raspunse micul delfin. Pai si ti se pare avantajoasa varianta asta pe care ai ales-o tu? Adica nu esti respins, este adevarat... Dar pe de alta parte nici prieteni nu ai... spuse ganditor baietelul. Pai ce sa spun, nu stiu cat de avantajoasa e... Important cred ca este ca fiecare dintre noi sa inteleaga ca nu poate fi placut chiar de toata lumea, insa eu cred ca este imposibil in aceeasi masura sa te displaca toata lumea. Poate ca unii nu te vor placea, dar altii da, iar pentru acestia din urma, ma gandesc eu ca merita riscul.... In plus chiar si asa tot te supui unui risc, si chiar unui risc major, respectiv acela de a nu avea prieteni deloc si de a pierde toata distractia... Da, uite ca la asta nu m-am gandit... Si adica daca eu imi fac prieteni, practic imi asum un risc mai mic, adica doar o parte dintre persoane nu ma vor accpeta in preajma lor, spre deosebire de acum cand nu am nici un prieten? Intreba curios micul delfin. Da, exact. Raspunse copilul, fericit ca mesajul sau a fost inteles. Ok, de acum o sa astept sa vina ceilalti la mine sa ma invite si pe mine la joaca... Spuse puiul de delfin ganditor... parca facandu-si deja un plan. Stai putin, a astepta doar ca ceilalti sa vina si sa te invite la joaca nu este neaparat de ajuns. Uneori poate ai putea chiar tu sa initiezi astfel de prietenii sau chiar sa vii cu sugestii de jocuri... ii supse baietelul. Adica in conditiile in care doar stai sa astepti s-ar putea sa iti faci mai greu prieteni... Cel putin ai putea sa te arati deschis catre cei care ar veni la tine... iar cel mai usor mod de a te arata deschis este sa le zambesti pur si simplu... Sa le zambesc? Doar atat? Si eu care imi imaginam ca trebuie sa fie atat de greu.... spuse micul delfin gasind ca solutiile ar putea fi mai simple decat se putea gandi. Si mai stii ceva, uneori poti foarte usor sa vezi cu cine te-ai potrivi... doar urmarind ceea ce le place celorlalti si exprimand la randul tau daca si tie iti place respectivul lucru... In felul acesta legatura se va stabili mult mai usor... zise baietelul. Aha, adica de exemplu daca vad un alt delfin caruia ii place sa se roteasca in apa, sa spun si eu ca si mie imi place sa ma rotesc in apa si in felul acesta putem face asta impreuna. Cam asa? Intreba micul delfin. Exact, ai inteles foarte bine... si daca mai si zambesti cand spui asta... eu zic ca ai multe sanse sa iti castigi deja un partener de joaca. Cu prietenia este mai greu... ca practic e

nevoie de ceva timp ca respectiva relatie sa se confirme, dar toate acestea sunt mult prea complicate, pentru inceput doar atat este de ajuns. Si acum sa fim seriosi... cred ca luand in considerare ca majoritatii delfinilor le place sa se joace, doar din punctul asta de vedere si cred ca exista multi delfini cu care sa ai asta in comun. In plus, daca ne mai gandim si ca in tuturor delfinilor le plac calamarii, doar daca spui asta si cu siguranta iti vei gasi multi prieteni, spuse baietelul. Aha, asa iti gasesti tu prieteni, spuse puiul de delfin avand o revelatie. Da, si daca iti aduci aminte chiar asa a inceput si discutia noastra... Te uimeste cat de repede ai acceptat sa faci conversatie cu mine? Uite, cu o mica smecherie si deja te-am castigat. Si daca iti amintesti si ca am avut o atitudine deschisa marcata si de un zambet, uite cum cu cateva elemente am reusit sa mi te apropii... Frumusetea este ca acelasi lucru il poti face si tu... Da, da de-abia astept sa incep... spuse nerabdator micul delfin. Pai cred ca o sa ai ocazia chiar acum, ca tocmai vad un delfin indreptandu-se spre noi, spuse facand cu ochiul baietelul. Din acel moment micul delfin a inceput sa isi faca prieteni pe oriunde trecea... Lega prietenii cu alti delfini, cu meduze, cu oameni si uneori a reusit sa ajunga si la sufletul unor rechini. Daca pana la el se spunea ca delfinii sunt prietenosi, de la el incolo vestea sa dus si mai mult. Pentru ca delfinul isi dezvoltase atat de mult abilitatile de comunicare el a fost cooptat intr-o echipa de specialisti care lucreaza cu copii care au probleme de comunicare. Este foarte fericit sa ii invete el acum pe copii ce este prietenia. POVESTEA TOAMNEI Intr-un tinut indepartat traia Batranul Anotimpurilor, cu cele patru fiice ale sale Primavara, Vara, Toamna si Iarna. Fiecare era de o frumusete aparte, iar batranul le iubea pe fiecare la fel de mult, erau lumina ochilor sai. La vremea potrivita, marele Ceas al Timpului care guverna acea imparatie a aratat ca era momentul ca cea de-a treia fiica sasi inceapa calatoria spre tinuturile locuite de oameni. Urma sa le aduca acestora multe si bogate daruri, pe care le pregatise din timp culori din cele mai blande si luminoase luate de la Pictorul magic, flori delicate si inmiresmate de la Florarul imparatiei, ploi manoase si bogate din Camara cerului, roade gustoase de la Gradinarul Sef si multe, multe altele. Dar Toamna nu prea era multumita, si-ar fi dorit i altceva ceva care sa o faca si mai frumoasa si iubita de oameni. - Dar esti minunata, ii spuse tatal, ce ti-ai putea dori mai mult? - As vrea, se gandi indelung fata......ca Soarele sa straluceasca doar pentru mine. - Dar acest lucru nu e posibil, Soarele e prietenul vostru, deci si al surorilor tale. Lumina sa nepretuita va insoteste pe fiecare in calatoria voastra. - Dar eu vreau ca Soarele sa fie doar al meu, de fapt.......sa fiu chiar eu Soarele. - Ce gand mai e si acesta? intreba mirat Batranul Anotimpurilor. Ti-am explicat, frumusetea ta e data de vesmintele deosebite pe care le porti si toate darurile cu care esti impodobita. - Daca nu vrei sa-mi faci pe plac si sa poruncesti Soarelui ce ti-am spus, atunci anul acesta nu mai plec in calatorie. Si nu-mi pasa ce vor crede oamenii. Vazand ca fiica sa ramase indaratnica in hotararea sa si nu mai putu sa faca nimic

pentru a o indupleca, batranul se retrase pentru a cugeta. Fiica sa devenise mandra si foarte apriga in dorintele ei. Dupa un timp, o chema la sine si i spuse: - Daca vei pleca la vremea potrivita, cand te intorci te voi imbraca in cea mai frumoasa haina din cate au existat vreodata. E o haina cum nu exista alta pe lume. Dar ai de facut un singur lucru sa aduni in cosul tau toate razele de soare. Si cand le vei strange pe toate vei straluci mai frumos ca niciodata, caci vei fi imbracata in haina Soarelui. Si de atunci Toamna incearca in fiecare an sa adune cat mai multe raze de soare, pentru a primi de la tatal sau haina cea minunata. Dar Soarele deseori se retrage in spatele norilor, se ascunde printre copaci, intre ramurile si frunzele lor, printre flori, alearga mai iute ca vantul, nu se lasa prins defel. Caci razele sale sunt doar pentru acei care nu sunt mandri iar frumusetea pentru cei care nu au indrazneala de a se crede Soare. BOGATIA INIMII A fost odata un baiat pe care il chema Raza de Soare. Era un copil ascultator si care avea foarte multi prieteni. Ii placea sa se joace, sa alerge descult prin iarba din curtea casei sale. Era o persoana foarte blanda si gingasa, cu zambetul mereu pe buze, gata sa-i ajute pe care ii cereau ajutorul. Intr-o zi s-a intalnit cu o persoana ce parea straina de acele tinuturi. - Unde sunt? Cum se numesc aceste locuri? intreba aceasta. - Te afli n Tara Oamenilor Pasnici, a celor care intampina cu prietenie pe oricine ii viziteaza, raspunse baiatul. - Minunat, zise persoana, ma bucur ca am intalnit oameni buni. - Si unde locuiti voi? - In Casele Iubirii. - Ce fel de case sunt acestea? - Locuri in care oamenii care locuiesc in ele se inteleg, se respecta reciproc, se asculta si chiar dac se mai cearta, se impaca degraba, pana se sfarseste ziua. - Si avei vreun conducator, cineva care sa vegheze asupra voastr? - Da, mai Marele Intelept care locuieste pe Dealul Luminii. - Se pare ca am nimerit exact unde trebuie. - Dar cine est tu? intreba baiatul. - Eu sunt Bogatia oamenilor pasnici si ubitori, care traiesc in ntelepciunea luminii. - Si ce daruri aduci cu tine? - Sunt bogatia tuturor lucrurilor de care aveti nevoie. Dar din cate observ, darurile mele va sunt de prisos, aveti deja toate cele spre folos - bucuria, pacea, dragostea frateasc. Am venit sa va implinesc toate nevoile, dar frumusetea sufletelor voastre a facut deja acest lucru. - Daca doresti, poti ramane cu noi, ii spuse baiatul Bogatiei. E o casa care nu e locuita, cred ca te vei simti foarte bine in ea e casa Modestiei. - Da, voi ramane la voi. Sunt prea saraca pentru a mai hoinari prin lume. Cred ca in Tara Oamenilor Pasnici voi spori si voi creste mult mai frumos, alaturi de voi, cei care ati descoperit Bogatia care nu se termina niciodata Bogatia Inimii!

S riti
Dou semine stteau una lng alta n pmntul fertil de primvar. Prima smn spuse: Vreau s cresc! Vreau s-mi trimit rdcinile ct mai adnc n pmnt, i s-mi nfig spre lumin mugurii prin scoara pmntuluiVreau s-mi desfac bobocii mei gingai ca un semn c primvara a venit Vreau s simt cldura soarelui pe fa i binecuvntarea stropilor de rou dimineaa pe petalele mele! i ea crescu. Cea de-a doua smn spuse: Mie mi-e fric. Dac mi trimit rdcinile dedesubtul meu, nu tiu ce voi ntlni n ntuneric. Dac mi fac loc prin pmntul tare i rzbesc la suprafa pot s-mi rnesc mugurii delicaiDac mi las mugurii s se deschid i un melc ncearc s-l mnnce? i dac ar fi s-mi deschid bobocii, un copil poate s m smulg din pmnt. Nu, e mai bine s atept pn este mai sigur. i atept. O gin ncepu ntr-o zi de primvar s scurme pmntul n cutare de ceva de mncare, gsi smna care atepta i o nghii imediat. Morala povetii: Aceia care refuz s rite i s creasc vor fi nghiii de via.

Dificultatea de a face lucrurile bine pentru toat lumea

n cldura zilei, un tat mergea prin praful strzilor Keshan-ului cu fiul su i un mgar. Tatl clrea mgarul, iar fiul l conducea. Bietul copil, a spus un trector. Micuele sale picioare ncearc s in pasul cu mgarul. Cum poate omul s leneveasc pe mgar, cnd vede c biatul i scoate sufletul alergnd. Tatl a pus aceste cuvinte la inim, a cobort de pe mgar la urmtorul col, i l-a lsat pe biat s urce pe mgar. Dar nu dup mult timp, un trector a ridicat vocea i a spus, Ce ruine! Micuul st acolo ca un sultan, n timp ce btrnul su tat merge pe lng mgar. Aceast remarc l-a rnit foarte tare pe biat i l-a rugat pe tatl su s se aeze n spatele su pe mgar. Ai vzut vreodat aa ceva ? , a spus o femeie cu faa acoperit, o asemenea cruzime pentru animale! Spatele bietului animal s-a ndoit de greutate, iar acest btrn bun de nimic i trndavul su fiu stau ca i cum ar fi un divan biata creatur! intele acestei critici au fost amndoi i, fr s spun un cuvnt au cobort de pe mgar. Dar au fcut numai civa pai cnd un strin a nceput s fac haz de ei spunnd, Slav cerurului c nu sunt att de prost. De ce plimbai mgarul, cnd el nu este de nici un folos, dac nu car pe unul dintre voi? Tatl a mpins o mn de paie n gura mgarului i l-a luat pe dup umeri pe fiul su. Indiferent de ce facem, a spus el, exist cineva care nu este de acord cu asta.Cred c tim ceea ce este bine pentru noi.

O poveste pe drum
Misticismul persan vorbete de un hoinar care trecea, dup cum se pare de-a lungul unui drum lung, fr sfrit. Era ncrcat cu tot felul de poveri.Un sac greu atrna n spatele su; un vas mare cu ap era nfurat n jurul corpului su. n mna dreapt, el cra o piatr de form ciudat, iar n mna stng, un bolovan. n jurul gtului su, o veche piatr de moar se blbnea de o frnghie nclcit. Lanuri ruginite, cu care el cra greuti grele prin praf, l rneau n jurul gleznelor. Pe cap, brbatul inea n echilibru o jumtate de dovleac. Cu fiecare pas pe care l fcea, lanurile zngneau. Gemnd, el trecea mai departe pas cu pas, plngndu-se de destinul su greu i de oboseala care l chinuia. n acest fel, un fermier l-a ntlnit n fierbineala miezului zilei. O, hoinar obosit, de ce nu lai jos acest bolovan? "Extraordinar, dar nici macar nu l-am observat inainte" - a replicat hoinarul. Spunand acestea, el a aruncat piatra deoparte si s-a simtit mult mai usor. Din nou, dup ce a fcut o bun bucat de drum, un fermier l-a ntlnit i l-a ntrebat: Spune-mi hoinar obosit, de ce te necjeti cu jumtatea de dovleac de pe cap i de ce tragi acele greuti de fier din spatele lanurilor? Hoinarul a rspuns: Sunt foarte bucuros c mi le-ai artat. Nu am realizat ceea ce mi fceam. El a scos lanurile i a spart dovleacul ntr-un an de pe marginea drumului. Din nou, el s-a simit mai uor. Dar cu ct mergea mai departe, cu att mai mult a nceput s sufere din nou. Un fermier venind de pe camp, l-a privit cu uimire i a spus: O, bunule om, tu cari nisip n sac, dar vezi c n deprtare este mai mult nisip dect vei putea cra vreodat. Iar vasul tu de ap este mare ca i cum ai planificat s traversezi deertul Kawir. Dup un timp, un ru clar va curge alturi de tine, care te va nsoi n drumul tu pentru mult timp. Dup ce a ascultat toate acestea, rtcitorul a deschis vasul cu ap i a vrsat apa pe o potec. Atunci el a simit greutatea nisipului din rucsacul su. A rmas gnditor i s-a uitat la asfinitul soarelui. Atunci el a simit greutatea nisipului din rucsacul su. A rmas gnditor i s-a uitat la asfinitul soarelui. Ultimele raze i trimiteau lumina ctre el. S-a uitat la el i a vzut piatra grea de moar din jurul gtului su i brusc a realizat c era piatra care l fcea nc s mearg aplecat. A desprins-o i a aruncat-o ct de departe a putut, n ru. Eliberat de greutile sale, el a rtcit apoi prin rcoarea serii pentru a-i gsi o colib.

Poveste cu un clugr i doi cltori

ntr-o zi, un cltor mergea dintr-un sat n altul. Pe drum, a observat un clugr care ara cmpul de lng drum. Clugrul i ddu binee cltorului, iar cltorul l salut din cap pe clugr. Cltorul se ntoarse ctre clugr i spuse:

- Scuzai-m, v supr dac v adresez o ntrebare? - Deloc, rspunse clugrul. - Am plecat din satul din muni ctre satul din vale i vreau s v ntreb dac tii cum este n satul din vale. - Spunei-mi, rspunse clugrul, ce prere v-a fcut satul din muni? - ngrozitoare! Rspunse cltorul. Ca s fiu cinstit, sunt bucuros s plec. Am gsit oameni foarte neprimitori. Cnd am ajuns acolo, am fost primit foarte rece. N-am reuit s m simt niciodat integrat n comunitatea satului, orict am ncercat. Stenii erau foarte egoiti i nu se purtau deloc blnd cu strinii. Aa c spunei-mi, la ce s m atept n satul din vale? - mi pare ru s-i spun, zise clugrul, dar cred c vei avea parte de acelai lucru i dincoace. Cltorul i-a lsat capul n jos dezamgit i a mers mai departe. Peste cteva luni, un alt cltor trecea pe acelai drum i a dat i el peste clugr. - Bun ziua, spuse cltorul. - Bun ziua, rspunse clugrul. - Cum o ducei? - Sunt bine, a rspuns clugrul. Unde mergei? - M duc n satul din vale, rspunse cltorul. tii cum e acolo? - Da, a rspuns clugrul. Dar mai nti spunei-mi de unde venii. - Vin din satul din muni. - i cum a fost acolo? - A fost minunat.A mai fi stat dac a fi putut, dar trebuia s-mi continui cltoria. M-am simit ca i cum a fi fost un membru al familiei din acel sat. Btrnii mi-au dat multe sfaturi, copiii au rs i au glumit cu mine, iar oamenii, n general, au fost buni i generoi. mi pare ru c am plecat. i cum e n satul din vale? a ntrebat el nc o dat. - Cred c e cam la fel, a rspuns clugrul. La revedere. - La revedere i mulumesc, a rspuns cltorul zmbind i ducndu-se n drumul lui.