Andre Gide Pivnitele Vaticanului RAO international publishing company

UI JACQUES COPEAU Cuverville, 29 august 1913 mi face placere sa-ti scriu numele pe prima fila a acestei carti. Ea a fost ntotde auna a ta; cel putin din ziua cnd a nceput sa ia o forma. Cred ca ti amintesti de a cea plimbare, n timpul careia ti-am povestit-o; eram la Cuverville; vntul batea cu furie si noi ne duceam la Etretat sa vedem marea. Interesul tau pentru cele ceti povesteam m-a sustinut mult, tot timpul ct am scris-o. Planuisem sa scriu aceasta carte nca mai demult. Mi-ai adus aminte ca ti-am vorbi t despre ea chiar din prima zi cnd ai venit sa ma vezi la ntoarcerea ta din calato ria n Danemarca. Cti ani au trecut de atunci? n aceste vremi de productie pripita si de zamisliri ratate, mi dau seama ca va fi greu sa conving lumea ca am purtat aceasta carte atta vreme n minte nainte de a ma stradui sa o nasc. De ce mi intitulez aceasta carte Sotie? De ce le-am spus celor trei de dinainte P ovestiri? Pentru a arata clar ca ele nu snt chiar niste romane. De altfel, nu ma prea intereseaza daca snt luate drept romane, cu conditia sa nu fiu acuzat ca m-am abatut de la regulile genului" si ca, de exemplu, le lipsesc dezordinea si confuzia. 8 ? Andre Gide Povestiri, soties...cred ca, pria acum, n-am scris dect carti ironice (sau critice , daca preferi), dintre care ultima este cea de fata. Cred ca lipsurile operelor de astazi vin din faptul ca ele se nasc nainte de term en si ca artistul nu-si mai acorda timpul de a le purta n sine. Dar fereasca-ma A pollo sa fac procesul epocii mele! Nu-mi place sa o fac pe nemultumitul. Cele sp use aici snt menite doar sa-i avertizeze pe cei care ar pretinde ca descopera n Pi vnitele Vaticanului o retractare, o palinodie, ceva ce-i ajuta sa traseze curba carierei mele, aratndu-i evolutia... Nu ma mai intereseaza dect meseria mea si nu aspir dect la a fi un bun artizan. CARTEA NTI ANTHIME ARMAND-DUBOIS Eu unul am ales. Am optat pentru ateismul social. Exprim acest ateism de vreo ci ncisprezece ani, ntr-o serie de lucrari... Georges PALANTE, Cronica filosofica din Mercure de France (dec. 1912) I In anul 1890, sub pontificatul lui Leon al XlII-lea, renu-mele doctorului X..., specialist n boli reumatice, l aduse pe francmasonul Anthime Armand-Dubois la Roma . Te duci la Roma sa-ti ngrijesti trupul! exclama Julius de Baraglioul, cumnatul lu i. Acolo o sa-ti dai seama ca sufletul ti este mult mai bolnav dect trupul! Iar Ar mand-Dubois raspundea, pe un ton de compatimire exagerata: Bietul meu prieten, priveste-mi umerii. Blajinul Baraglioul si ridica privirea, fara sa vrea, spre umerii cumnatului sau; se cutremurau ca scuturati de un rs 10 ? Andre" Gide adnc, de nestapnit; si ntr-adevar te cuprindea mila vaznd acel trup mare, pe jumatat

e paralizat, folosindu-si ultimele puteri n chipul acesta grotesc. Era limpede ca fiecare ramnea neclintit pe pozitia lui si ca elocinta lui Baraglioul nu putea s a schimbe nimic. Dar, cine stie, poate ca timpul... povata tainica a locurilor s finte... Profund descurajat, Julius mai spunea doar att: - Anthime, starea ta ma ngrijoreaza (umerii si ncetau dintr-o data dansul, caci Ant hime si iubea mult cumnatul). Poate ca peste trei ani, n timpul jubileului, cnd voi veni la voi, vei fi mai bine! Veronique, n schimb, si ntovarasea sotul ntr-o stare sufleteasca cu totul diferita: fiind credincioasa, ca si sora ei Marguerite si ca si Julius, acea ndelungata sed ere la Roma nsemna mplinirea uneia dintre marile ei dorinte; Veronique si umplea vi ata monotona si plina de dezamagiri cu tot felul de marunte practici religioase si, neputnd avea copii, se consacra ntru totul acestui ideal. Dar, din nefericire, nu nutrea mare speranta ca-l va aduce pe Anthime pe calea credintei. Stia nca de mult timp cta ncapatnare se ascunde sub fruntea aceea nalta. Abatele Flons o averti zase: Opiniile intransigente, i spusese el, snt si cele mai rele. Nu mai spera dect ntr-un miracol. ncetase sa mai sufere. nca din primele zile ale instalarii lor la Roma, fiecare di ntre cei doi soti si organizase existenta n felul sau: Veronique si consacra timpul treburilor gospodaresti si rugaciunilor, Anthime cercetarilor sale stiintifice. Traiau astfel, unul lnga celalalt, suportndu-se reciproc si ntorcndu-si spatele. As a se face ca ntre cei doi soti domnea un fel de PIVNITELE VATICANULUI ? 11 ntelegere si ca asupra lor plana un fel de fericire, fiecare dintre ei gasind n sp rijinirea celuilalt prilejul de a-si folosi cu discretie virtutile. Locuinta pe care o nchiriasera prin intermediul unei agentii avea, asa cum se ntmpl a n cazul celor mai multe locuinte italienesti, pe lnga unele calitati neasteptate , si mari cusururi, ntinzndu-se pe tot etajul nti din palatul Forgetti, via Lucina, avea o terasa frumoasa unde Varonique si puse n minte, de cum o vazu, sa cultive a spidistre, plante carora le mergea att de rau n apartamentele din Paris; dar, ca s a ajunga pe terasa, era obligata sa treaca prin orangerie, unde Anthime si instal ase laboratorul; acesta hotarse ca prin laboratorul lui se putea trece doar la an umite ore din zi. Fara sa faca zgomot, Veronique mpingea usa si se strecura discret prin ncapere, cu ochii n pamnt, precum un calugar ce trece prin fata unor obscene graffiti, caci n u-i placea sa vada cum, n fundul camerei, revarsndu-se dintr-un fotoliu de care er a sprijinita o crja, uriasa spinare a lui Anthime statea ncovoiata deasupra cine s tie carui lucru necurat. La rndul lui, Anthime se facea ca nu o aude. Dar de ndata ce iesea din camera, se ridica greoi din fotoliu, se tra spre usa si, plin de tfn a, cu buzele strnse, mpingea zavorul cu o miscare autoritara a degetului aratator. Apoi, la scurt timp, venea clipa cnd pe cealalta usa intra Beppo, sa-i ia comisio anele. Anthime l remarcase pe Beppo - un baietan de vreo doi-sprezece-treisprezece ani, zdrentaros, fara parinti si fara adapost -la cteva zile dupa sosirea sa la Roma. Asezat n fata cladirii unde cei doi soti descinsesera la nceput, pe via Bocea di Leone, Beppo atragea at entia trecatorilor aratndu-le o lacusta pitita sub un smoc de verdeata ntr-o mica legatura de stuf. Anthime i daduse pe insecta sase banuti, si apoi, cu putinele c uvinte italienesti pe care le stia, i explicase copilului ca, n locuinta unde avea sa se instaleze a doua zi, pe via Lucina, va avea nevoie, curnd, de ctiva sobolan i si ca orice vietuitoare ce se traste, noata, umbla pe pamnt sau zboara i foloseste pentru documentare. Lucra pe fiinte vii. Beppo era foarte iscusit n asemenea treburi si i-ar fi putut aduce chiar si vultu rul sau lupoaica de pe Capitoliu. Aceasta meserie i convenea, caci se potrivea de minune cu placerea lui de-a umbla dupa sterpeleala. Anthime i dadea zece banuti pe zi; Beppo ajuta si la treburile casei. La nceput, Veronique l privi cu antipati e; dar din clipa cnd observa ca se nchina cnd trece prin fata Madonei asezate n colt ul dinspre nord al casei, i trecu cu vederea nfatisarea zdrentaroasa si i ngadui sa duca n bucatarie apa, carbunele, lemnele si curpenii de foc, ba chiar, martea si vinerea, cnd Caroline, servitoarea pe care o adusesera cu ei de la Paris, era pre

a ocupata cu gospodaria, Beppo o nsotea pe Veronique la piata si i ducea cosul. Beppo nu o iubea pe Veronique; dar se ndragostise de savant care, curnd, renunta s a mai coboare, cu greu, n curte, ca sa-si ia n primire victimele, si i ngadui baiatu lui sa urce n laboratorul lui. Aici se ajungea prin terasa, urend pe o scara ascun sa, ce o lega de curte. n ursuza-i singuratate, inima lui Anthime batea parca mai tare cnd auzea zgomotul usor facut de picioarele goale ale baiatului pe dale; nu lasa sa se vada nimic din toate astea; nu exista lucru care sa-l poata tulbura n munca sa. PIVNITELE VATICANULUI ? 13 Baiatul nu batea n geamul de la usa, ci l zgria cu unghia si, cum Anthime continua sa stea aplecat peste masa de lucru fara sa raspunda, facea patru pasi nainte si rostea, cu vocea-i de copil, un: permesso?", care nsenina ncaperea. Dupa voce, Bep po parea un nger; de fapt era un ajutor de calau. Oare ce noua victima mai aducea n traista pe care o punea pe masa de tortura? Prea absorbit adeseori de munca sa , Anthime nu deschidea traista imediat, ci doar arunca spre ea o privire rapida; daca pnza tremura, era bine; pentru acest Moloch era buna orice vietuitoare: sob olan, soarece, pasare, broasca. Uneori Beppo nu aducea nimic; intra totusi n came ra: stia ca Armand-Dubois l asteapta, chiar daca venea cu minile goale; si, n timp ce copilul, fara sa faca nici cel mai mic zgomot, statea aplecat, alaturi de el, si urmarea cruda experienta, savantul gusta vanitoasa placere de fals zeu, simt ind cum privirea uimita a pustiului se opreste rnd pe rnd, plina de spaima, asupra animalului si plina de admiratie asupra lui nsusi. nainte de a experimenta pe om, Anthime Armand-Dubois pretindea ca reduce la tropi sme" orice activitate a animalelor pe care le cerceta. Tropisme! Nu se inventase bine cuvntul, si iata ca multi l foloseau; nenumarati psihologi nu mai vorbeau de ct despre tropisme. Tropisme! Ce lumina neasteptata emanau aceste silabe! Era lim pede ca organismul ceda unoi excitatii asemanatoare celor ce fac ca floarea-soare lui sa se ntoarca spre soare ( ceea ce se poate explica usor prin cteva legi simpl e de fizica si de termochimie). Cosmosul dobndea n sfrsit o blndete ncurajatoare. Pna si n cele mai neprevazute miscari ale fiintei se putea recunoaste o desavrsita sup unere fata de agentul excitant. 14 ? Andre Gide Pentru a-si atinge scopul, adica pentru a obtine de la animalul nvins marturia si mplitatii sale, Anthime Armand-Dubois inventase un sistem complicat de cutii cu peretii colorati si cu forme diferite, prevazute cu trape, labirinturi si tot fe lul de despartituri ce contineau unele hrana, altele nimic si altele praf de str anutat: erau niste instrumente diabolice care, nu dupa mult timp, s-au bucurat d e mare trecere n Germania si, sub denumirea de Vexierkasten, au ajutat noua scoal a psihofiziologica sa faca nca un pas spre necredinta. Si, ca sa actioneze n mod d istinct asupra unui anumit simt al animalelor sau asupra unei anumite parti a cr eierului, unora le scotea ochii, altora le distrugea auzul, iar pe altele le cas tra si le jupuia de piele; sau le scotea creierul ori vreun alt organ socotit in dispensabil, dar de care animalul pentru ca Anthime sa-si poata face experienta -se putea lipsi. Comunicarea sa asupra reflexelor conditionate" revolutionase Universitatea din U ppsala; strnise discutii violente, la care participasera cei mai mari savanti str aini. Dar n mintea lui Anthime se nasteau noi ntrebari; lasndu-si colegii de breasl a sa crteasca, si conducea cercetarile pe alte cai, vrnd sa patrunda si mai adnc n ta inele lui Dumnezeu. Nu-i era de ajuns sa admita grosso modo ca orice activitate nseamna o uzura si ca animalul, prin nsusi exercitiul muschilor sau al simturilor, cheltuia ceva. De f iecare data el se ntreba: ct? Bietul animal ncerca sa recupereze ce pierduse; dar A nthime, n loc sa-l hraneasca, l cntarea. Aportul de noi elemente ar fi complicat pr ea mult experienta: zilnic, sase sobolani nemncati si legati fedeles cte doi erau pusi pe cntar: doi orbi, doi chiori si doi vazatori; vederea acestora din urma er a solicitata ntruna de un mic aparat mecanic. Armand-Dubois urmarea sa vada care PIVNITELE VATICANULUI ? 15 era raportul dintre pierderile pe care le sufereau aceste animale dupa cinci zil e de nemncare. n fiecare zi, la prnz, savantul adauga n mici tablouri ad-hoc noi cif

re triumfatoare. II Oe apropia jubileul. Sotii Armand-Dubois i asteptau pe sotii Baraglioul de la o z i la alta. n dimineata n care sosi scrisoarea ce le anunta sosirea, care avea sa a iba loc n seara aceleiasi zile, Anthime iesi n oras sa-si cumpere o cravata. Anthime iesea rar; ct mai putin cu putinta, caci se misca cu greutate; Veronique i facea cu placere cumparaturile sau i aducea acasa furnizorii care i luau comanda dupa model. Lui Anthime nu-i pasa de moda; dar cu toate ca dorea o cravata foart e simpla (modesta, de matase neagra), voia, totusi, s-o aleaga. Plastronul de sa tin brun, cumparat pentru calatorie si purtat de el n timpul sederii la hotel, i i esea tot timpul din vesta pe care se obisnuise s-o lase descheiata; cu siguranta ca Marguerite de Baraglioul ar socoti ca fularul crem cu care l nlocuise si pe ca re l prindea cu o camee mare, veche si ieftina, arata prea neglijent; facuse rau ca lasase acasa micile papioane negre, gata facute, pe care le purta de obicei l a Paris si mai ales ca nu adusese unul ca model. Oare ce fel de cravate i vor pro pune? Nu se va putea hotar pna nu va vizita mai multe magazine de camasi de pe Cor so si de pe via dei Condotti. Lavaliera, pentru un barbat de cincizeci de ani, e ra prea extravaganta; cu siguranta ca ceea ce i se potrivea era un papion drept, de un negru mat... Masa nu se servea dect la ora unu. Anthime se ntoarse cu cele cumparate pe la prnz, exact la timp ca sa-si poata cntari animalele. 16 4 AndreGide Desi nu era un om care sa tina prea mult la felul cum se mbraca, Anthime simti ne voia ca, nainte de a se aseza la lucru, sa-si ncerce cravata. Pe undeva avea un ci ob de oglinda, ce-i folosise mai demult la provocarea tropismelor; l sprijini de peretele unei custi si se apleca sa-si vada imaginea. nca des, altadata roscat, acum de acea nuanta schimbatoare Anthime si purta parul galben-cenusie pe care o iau obiectele vechi din argint aurit - tuns perie, spri ncenele-i stufoase i adumbreau ochii, a caror privire era mai cenusie si mai rece dect un cer de iarna; favoritii, taiati scurt, si pastrasera o culoare roscata, c a si mustata-i ursuza. si trecu dosul minii peste obrajii tesiti si pe sub barbiai mare si patrata si spuse: - Da, da, o sa ma barbieresc imediat. Scoase cravata din pachet si o puse n fata lui; (197)si scoase fularul prins cu acul mpodobit cu o cmee. Ceafa-i puternica era ncinsa cu un guler destul de nalt, scobit n fata, pe c are l purta cu colturile ntoarse. Aici, n ciuda dorintei mele de a nu spune dect ese ntialul, nu pot sa nu vorbesc despre umflatura de la gtul lui Anthime Armand-Dubo is. Caci, pna nu voi nvata si mai bine sa deosebesc ceea ce este accidental de cee a ce-i necesar, ce pot cere condeiului meu daca nu exactitate si rigoare? La dre pt vorbind, cine ar putea afirma ca aceasta umflatura nu a jucat nici un rol si nu a atrnat deloc n ceea ce Anthime numea gndirea sa libera? Mi usor trecea peste sc iatica lui; cu toate ca nu-i ierta bunului Dumnezeu aceasta meschinarie. Se pomenise cu ea, nu stia cum, la putin timp dupa ce se casatorise; la nceput nu avusese n partea de sud-est a urechii stngi, unde pielea ncepe sa se acopere cu pr, dect un fel de mic neg fara importanta; mult timp, izbuti sa si-l ascunda sub PIVNITELE VATICANULUI ? 17 parul bogat; nu-l observase nici macar Veronique, pna cnd, ntr-o noapte, n timp ce-l mngia, l descoperi; - Dar ce ai aici? exclamase ea. Si, ca si cum, odata demascata, n-avea de ce sa se mai retina, umflatura se facu , n cteva luni, ct un ou de potmiche, apoi ct un ou de bibilica si, n sfrsit, ct un e gaina, cnd se opri, n timp ce si parul, tot mi rar, se mpartea n suvite n jurul ei, expunnd-o privirii. La patruzeci si sase de ani, Anthime Armand-Dubois nu se mai gndea sa placa; si tunse prul scurt si ncepu sa poarte gulere tari, destul de nalte, prevazute cu un fel de alveola ce-i ascundea umflatura, dar, totodata, i-o si sc otea n evidenta. Socotesc ca am vorbit destul despre umflatura de la urechea lui Anthime. si puse cravata n jurul gtului. n centrul cravatei se afla un mic locas din metal, p rin care trebuia trecuta panglica de prindere, ce era fixata cu un fel de ac. Er a un dispozitiv ingenios, dar care, de ndata ce introduceai panglica, se desprind ea de pe cravata; aceasta cazu pe ms de lucru. Trebuia sa recurga la ajutorul lui

Veronique; o chema si ea veni n graba. - Uite, coase-mi din nou asta, zise Anthime. - Lucru facut la masina; nu-i bun de nimic, murmura ea. - Chiar asa. Veronique purta ntotdeauna, nfipte n rochia-i de casa, sub snul stng, doua ace cu ata n ele, unul cu ata alba si altul cu ata neagra. Se duse lnga fereastra si, stnd n p icioare, ncepu sa coasa. Anthime o privea. Era o femeie destul de puternica, cu t rasaturile fetei accentuate; era ncapatnata ca si el, dar cu o nfatisare placuta si aproape ntotdeauna surzatoare; usoara mustata pe care o avea nu-i nasprea prea mul t figura. 18 ? Andre"Gide Are multe calitati, se gndea Anthime, privind-o cum coase. As fi putut sa ma casa toresc cu vreo cocheta care sa ma nsele, cu vreo flusturatica ce m-ar fi putut pa rasi, cu vreo guraliva care sa ma toace toata ziua la cap, cu vreo neroada care sa ma scoata din sarite, cu vreo morocanoasa asa cum e cumnata-mea... Si, pe un ton mai putin batos ca de obicei, i spuse multumesc", n timp ce Veronique , care terminase de cusut, pleca. Cu cravata noua la gt, Anthime se cufunda din nou n gndurile lui. Nu se mai aude ni ci o voce, nici din afara si nici din inima lui. A terminat de cntarit sobolanii orbi. Sobolanii chiori snt stationari. Va cntari acum cuplul intact. Deodata tresa re, tt de brusc nct crja se rostogoleste pe jos. Uluitor! sobolanii intacti... i cnt ste din nou, caci trebuie sa se convinga pe deplin: de ieri, sobolanii intacti a u crescut n greutate! Prin minte, ca o strafulgerare, i trece un gnd: Veronique! Cu greu, si ia crja si se ndreapta spre usa: - Veronique! Ea vine din nou n graba, plina de bunavointa. Pe pragul usii, Anthime i spune cu r aceala: - Cine s-a atins de sobolanii mei? Nici un raspuns. El continua rar, rostind raspicat fiecare cuvnt, ca si cum Veron ique n-ar mai ntelege franceza: - In timpul ct am fost plecat, cineva le-a dat sa mannce. Tu ai facut-o? Ea, prinznd putin curaj, se ntoarce spre el aproape agresiva si-i spune: - Lasi bietele animale sa moara de foame. Nu m-am atins de experienta ta; n-am f acut dect sa Ie... PIVNITELE VATICANULUI ? 19 Dar el a si apucat-o de mneca si, schiopatnd, o duce lnga masa si, aratndu-i tabelel e n care si trecea observatiile, i spune: - Uita-te bine la foile astea pe care, de doua saptmni, mi nsemn observatiile facute asupra acestor animale: snt datele pe care le asteapta colegul meu Potier ca sa le prezinte Academiei de Stiinte n sedinta din saptesprezece mai. Ce pot sa scriu pentru aceasta zi de 15 aprilie, n care ne aflam astazi si care e trecuta aici, n coloana asta de cifre?... Si, n timp ce ea nu sufla un cuvnt, zgriind foaia cu vrful patrat al aratatorului ca si cu un stilet, reia: - n aceasta zi, doamna Armand-Dubois, sotia cercetatorului, neascultnd dect de milo asa ei inima, savrseste... ce cuvnt vrei sa pun? greseala, imprudenta, prostia?... - Scrie mai degraba asa: a avut mila de aceste animale sarmane, victime ale une i curiozitati absurde. Anthime se ridica n picioare, cu demnitate: - Daca o iei asa, trebuie sa ntelegi, doamna, ca de acum ncolo snt nevoit sa te rog sa folosesti scara din curte cnd te duci sa-ti ngrijesti plantele. - Crezi ca intru vreodata de placere n camera asta nenorocita? - Pe viitor, cruta-te de osteneala de a mai intra aici. Apoi, adaugind cuvintelo r elocinta gestului, lua foile si le rupse n bucatele. De doua saptamni", spusese el: n realitate, sobolanii sai nu stateau nemncati dect de patru zile. Si enervarea sa se consuma n aceasta exagerata explozie de ngrijorare , caci la masa izbuteste sa arate o figura senina; ba chiar devine att de ntelept, nct i ntinde sotiei sale o mna mpaciuitoare. Caci, chiar mai putin dect Veronique,

vrea sa dea sotilor Baraglioul - att 20 ? Andre Gide I de respectuosi fata de conveniente - spectacolul unor nentelegeri pe care acestia le-ar pune cu siguranta pe seama opiniilor lui Anthime. Pe la ora cinci, Veronique si schimba bluza larga pe care o poarta n casa, cu o ja cheta de stofa neagra si pleaca n ntmpinarea lui Julius si a lui Marguerite, care u rmeaza sa ajunga la gara din Roma la ora sase. Anthime se duce sa se barbiereasc a; a binevoit sa-si puna un papion n locul fularului: e de-ajuns; nu poate suferi ceremoniile si nu-i va fi rusine n fata cumnatei sale sa poarte o haina de alpag a, o vesta alba cu dungi albastre, pantaloni de urii si papuci confortabili din piele neagra, fara tocuri, pe care, dat fiind ca schiopateaza, i pastreaza n " pic ioare cnd iese n oras. si aduna foile rupte, pune bucatile cap la cap si, n asteptarea sotilor Baraglioul , ncepe sa copieze din nou, cu grija, toate cifrele. III JT amilia de Baraglioul (gl se pronunta asemenea unui 1 muiat, ca n italiana, pre cum n Broglie [duce de] si n miglion-naire) este originara din Parma. Un Baragliol i (Alessandro) s-a casatorit a doua oara cu Filippa Visconti, n 1514, la cteva lun i de la anexarea ducatului de catre Statele Bisericii. Un alt Baraglioli (tot un Alessandro) s-a distins n batalia de la Lepanto si a murit asasinat n 1580, n mprej urari rmase misterioase. Ar fi usor, dar lipsit de importanta, sa urmarim destinu l familiei pna n 1807, epoca n care Parma a fost alipita Frantei si cnd Robert de Ba raglioul, bunicul lui Julius, s-a instalat la Pau. n 1828, el a primit de la Caro l al X-lea coroana de conte - coroana pe care avea sa o poarte cu multa noblete, putin mai trziu, PIVNITELE VATICANULUI ? 21 Juste-Agenor, cel de-al treilea fiu al sau (primii doi murisera la o vrsta fraged a), prin toate ambasadele unde stralucea inteligenta sa subtila si i triumfa dipl omatia. Cel de-al doilea copil al lui Juste-Agenor de Baraglioul, Julius, care, dupa cas atorie, a dus o viata foarte asezata, avusese n tineretea lui cteva pasiuni. Dar p utea spune, cel putin, ca inima lui nu se njosise niciodata. Distinctia nnascuta a firii si acea eleganta morala ce se ntrevedea pna si n cele mai nensemnate scrieri ale sale i mpiedicasera totdeauna dorintele sa alunece pe panta pe care, fara ndoia la, l-ar fi mnat curiozitatea sa de romancier. Sngele lui curgea lin, fara vrtejuri , dar nu fara caldura, si martore puteau fi cteva frumoase doamne din aristocrati e... Si n-as vorbi aici despre asta, daca primele sale romane n-ar fi aratat-o d estul de limpede; marele succes monden de care se bucurasera s-a datorat n parte acestui fapt. nalta calitate a publicului n stare sa le admire le-a ngaduit sa fie publicate; unul n Le Correspondant, altele doua n La Revue des deux-mondes. Asa se face ca, aproape fara voia lui, nca de tnar, se trezi parca purtat catre Academie : tinuta lui frumoasa, privirea grava si adnca si paloarea gnditoare a fruntii par eau a-l sorti sa ajunga acolo. Anthime arata un mare dispret pentru avantajele ce tineau de rang, de avere si d e nfatisare, ceea ce l contraria profund pe Julius; dar pretuia la Julius o anume fire buna si acea mare stngacie n discutie care, adeseori, favoriza o gndire noncon -formista. La ora sase, Anthime aude trasura oaspetilor oprindu-se n fata portii si iese pe Cronstadt"si pardesiul drep palier n ntmpinarea lor. Julius urca primul. Palaria sa t cu revere de matase l-ar face sa semene mai curnd cu cineva plecat ntr-o vizita dect 22 ? Andre Gide ntr-o calatorie, daca n-ar fi salul ecosez pe care-l poarta pe mna; nu arata a fi obosit, desi drumul a fost lung. Dupa el vine Mrguerite de Baraglioul, la bratul surorii ei; spre deosebire de Julius, ea pare istovita; cu palaria si cocul cazu te ntr-o parte, urca pe scari clatinndu-se si ascunzndu-si un sfert din fata cu o b atista pe care o tine ca pe o compresa... Cnd ajung aproape de Anthime, V6ronique spune: Lui Mrguerite i-a intrat o bucatica de carbune n ochi. Mie, fiica lor, o copila gratioasa de noua ani, si bona, care vine dupa ele, tac, consternate.

Cu firea Margueritei nu poti lua lucrurile n usor: Anthime i propune sa trimita du pa un oculist; dar Mrguerite stie ct de prosti snt medicii italieni, si nu vrea pent ru nimic n lume" sa auda vorbindu-se de ei; sopteste cu o voce stinsa: - Niste apa rece. Putina apa rece, atta vreau. Ah! *- Draga mea sora, spune Anthime, apa rece te va usura pentru o clipa, desconges tionndu-ti ochiul; dar nu va nlatura raul. Apoi, ntorcndu-se spre Julius: - Ai izbutit sa vezi ce era? - N-am vazut prea bine. Cnd s-a oprit trenul si am vrut sa ma uit, Mrguerite a ncep ut sa se enerveze... - Nu-i adevarat, Julius! Ai fost groaznic de nendemnatic. Ca sa-mi ridici pleoapa, mi-ai ntors toate genele... - Vrei sa ncerc si eu? ntreba Anthime; poate ca voi fi mai priceput. O slujnica urca bagajele. Caroline aprinse o lampa puternica. - Dar, draga, doar n-o sa faci treaba asta pe hol, spuse Veronique, si i conduse pe cei doi Baraglioul n camera lor. Apartamentul cuplului Armand-Dubois se ntindea de jur mprejurul curtii interioare spre care se deschideau ferestrele de PIVNITELE VATICANULUI ? 23 pe un culoar ce pornea din vestibul si ducea spre oranjerie. n acest culoar dadea u usile de la sufragerie, de la salon (o ncapere uriasa, prost mobilata si de car e cuplul Anthime nu se folosea niciodata), de la cele doua camere pentru prieten i, pregatite, pentru cuplul Baraglioul, iar cea de-a doua, mai mica, pentru Juli e; aceasta se afla lnga ultima camera, cea. rezervata cuplului Armand-Dubois. Toa te aceste ncaperi comunicau ntre ele prin interior. Bucataria si cele doua camere ale slujnicelor dadeau spre cealalta parte a palierului... - Va rog, nu va nvrtiti toti n jurul meu, gemu Mrguerite; Julius, ocupa-te de bagaje . Veronique a instalat-o pe sora ei ntr-un fotoliu si tine lampa, n timp ce Anthime spune: - Ochiul e inflamat. Ar fi bine sa-ti scoti palaria. Dar Mrguerite, temndu-se ca nu cumva pieptanatura-i ravasita sa dea la iveala mese le de mprumut, declara ca si-o va scoate mai trziu; o palarie de voiaj, prinsa sub barbie, nu are cum s-o mpiedice sa-si sprijine ceafa pe spatarul scaunului. - mi ceri sa-ti scot paiul din ochi nainte de a-mi scoate brna dintr-al meu, spune Anthime oarecum ricannd. Mi se pare ca asta nu se potriveste deloc cu preceptele Evangheliei. - Ah! te rog, nu ma face sa platesc prea scump ngrijirile pe care mi le dai. - Nu mai spune nimic... Cu un colt al unei batiste curate... vad ce este... nu-t i fie frica! priveste n sus!... iat-o. Si Anthime ia cu vrful batistei o bucatica aproape imperceptibila de carbune. - Multumesc, multumesc! Acum lasa-m! Ma doare capul groaznic. 24 ? Andre Gide . n timp ce Marguerite se odihneste, Julius si bona desfac bagajele iar Veronique s upravegheaza pregatirile pentru masa, Anthime se ocupa de Mie, pe care a conduso n camera ei. si vazuse pentru ultima oara nepoata cnd era foarte mica si i venea g reu sa o recunoasca n aceasta fetita mare, cu surs suav si ingenuu. Dupa putin tim p, cum o tine aproape de el, vorbindu-i despre tot felul de lucruri marunte si c opilaresti n speranta ca-i fac placere, privirea i cade pe un lant subtire de argi nt pe care i fetita l poarta la gt si de care si da seama ca trebuie sa fie atrnat e niste iconite. Cu o miscare indiscreta a degetului aratator, scoate iconitele peste rochie si, ascunzndu-si bolnavicioasa repulsie sub o masca de mirare, spune : - Ce-i cu chestiile astea? Julie ntelege foarte bine ca ntrebarea nu-i serioasa; dar de ce s-ar supara? - Cum, unchiule! dumneata n-ai vazut niciodata niste iconite? Nu, draga mea, minte el; nu-s foarte frumoase, dar mi nchipui ca folosesc la ceva. Si cum senina pietate nu se da n laturi de la o mica nazbtie nevinovata, copila za reste, lnga oglinda de deasupra caminului, o fotografie ce o nfatiseaza pe ea si, aratnd-o cu degetul, zice: Unchiule, ai aici portretul unei fetite care nu-i nici el mai frumos. Deci, la ce-ti poate folosi?

Surprins ca gaseste la micuta bigota o spontaneitate att de malitioasa si, fara nd oiala, atta bun-simt, unchiul Anthime este, pentru moment, redus la tacere. PIVNITELE VATICANULUI ? 25 Totusi, nu poate sa nceapa o discutie metafizica cu o fetita de noua ani! Surde. Dndu-si repede seama de pozitia cstigata si artnd spre med alioanele sfinte, Julie spune: - Iata, aici e sfnta Iulia, patroana mea, iar aici este Iisus... - N-ai nici o iconita cu bunul Dumnezeu? o ntrerupse n mod absurd Anthime. Copila raspunde cu foarte multa naturalete: - Nu; nu se fac iconite care sa-l nfatiseze pe bunul Dumnezeu... Dar iata iconit a cea mai frumoasa: este cea a Maicii Domnului din Lourdes; mi-a daruit-o matusa Fleurissoire; a adus-o de la Lourdes; am pus-o la gt n ziua n care taticul si mami ca m-au nchinat Sfintei Fecioare. Anthime simte ca nu mai poate ndura. Fara sa ncerce nici macar o clipa sa nteleaga inefabilul plin de gratie pe care l evoca imagini ca luna mai, albul si albastrul sirului de copii, el cedeaza unei maniace nevoi de blasfemie: - De vreme ce nca mai esti cu noi, se vede ca Sfnta Fecioara n-a vrut sa te ia la ea! Fetita nu raspunde nimic. Oare si da seama ca la unele vorbe impertinente, cel ma i ntelept lucru este sa nu dai nici un raspuns? De altfel, ce sa spuna? Dupa acea sta ntrebare absurda, nu Julie a rosit, ci francmasonul; acesta simti o usoara tu lburare, tovarasa nemarturisita a indecentei, si o confuzie trecatoare, pe care unchiul le va ascunde, depunnd pe fruntea candida a nepoatei un respectuos sarut reparator. - De ce faci pe rautaciosul, unchiule Anthime? 26 ? Andre Gide j Micuta nu se nsala; de fapt, acest savant nelegiuit este un om sensibil. Atunci, de ce aceasta rezistenta nversunata? Chiar n acea clipa, Ad le deschide usa: - Doa mna o cheama pe domnisoara. Dupa ct se pare, Marguerite de Baraglioul se teme de influenta cumnatului ei si se fereste oarecum sa-si lase fiica sa stea mult timp cu el. Anthime va ndrazni sa i-o spuna putin mai trziu, cu voce nceata, n timp ce f amilia se ducea la masa. Dar Marguerite si va ridica privirea spre el (ochiul i ma i era nca usor inflamat), zicndu-i: - Sa-mi fie teama de tine? Dar, dragul meu, Mie ar putea converti doisprezece ca tine, nainte ca vorbele tale de batjocura sa aiba cea mai mica influenta asupra sufletului ei. Nu, nu, noi j sntem mai puternici dect ti nchipui. Totusi, gndeste-te ca-i doar un copil... Ea stie ca ntr-o vreme att de corupta si ntr-o tara guvernata att de rusinos ca a noastra se poate astepta la tot felul de blasfemii. Dar e tr ist ca primele motive de scandal i snt oferite de tine, unchiul ei, pe care noi am dori s-o nvatam sa-l respecte. IV \J are aceste cuvinte att de masurate si de ntelepte vor avea darul sa-l linisteas ca pe Anthime? Da, n timpul ct se vor servi primele doua feluri (de altfel, masa, buna, dar simpl a, nu e alcatuita dect din trei feluri) si atta vreme ct conversatia familiala se v a nvrti n jurul unor subiecte PIVNITELE VATICANULUI ? 27 nespinoase. Din respect pentru ochiul Margueritei, se va vorbi mai nti despre ocul istica (sotii Baraglioul se prefac ca nu baga de seama ca umflatura de la gtul lu i Anthime s-a marit), apoi -din gentilete fata de Varonique - despre bucataria i taliana, cu aluzii la calitatea extraordinara a mesei. Apoi Anthime va cere vest i despre sotii Fleurissoire, pe care sotii Baraglioul au fost sa-i vada la Pau, si despre contesa de Saint-Prix, sora lui Julius, aflata n vilegiatura prin mprej urimi; n sfrsit, despre Gene vie ve, minunata fata mai mare a sotilor Baragliou l, pe care acestia ar fi vrut s-o aduca cu ei la Roma, dar care n-a vrut nici- v cum sa paraseasca Spitalul Copiilor Bolnavi de pe strada Sevres, unde se duce n fiecare dimineata sa panseze ranile micutilor nefericiti. Apoi, Julius va pune n discutie grava problema a exproprierii averii lui Anthime, adica a terenurilor p e care Anthime le cumparase n Egipt, n timpul uneia dintre primele sale calatorii pe care, tnar fiind, le-a facut n aceasta tara; prost situate, aceste terenuri nu avusesera pna acum cine stie ce valoare; dar acum lucrurile se schimbasera, caci

, de ctva timp, erau strabatute de noua linie ferata ce mergea de la Cairo la Hel iopolis: cu siguranta ca bugetul sotilor Armand-Dubois, aproape secatuit de tot felul de speculatii riscante, are mare nevoie de aceasta pomana venita din senin ; totusi, nainte de plecarea sa, Julius a izbutit sa vorbeasca cu Maniton, ingine rul nsarcinat cu studierea liniei, si si sfatuieste cumnatul sa nu-si faca prea ma ri sperante: ar putea sa se pacaleasca. Dar ceea ce Anthime nu spune este ca toa ta afacerea se afla n minile Lojei, care nu-i paraseste niciodata pe ai sai. 28 ? Andre Gide . Anthime i vorbeste acum lui Julius despre candidatura lui] la Academie si despre sansele sale; vorbeste despre ele surznd,: pentru ca nu crede n ele deloc; iar Juli us arboreaza un aer de linistita si resemnata nepasare: la ce-ar folosi sa-i spu na ca soraj lui, contesa Guy de Saint-Prix, l are la degetul mic pe cardinalul An dre si ca, o data cu el, si pe cei cincisprezece Nemuritori' care voteaza ntotdeu na de partea ei? Anthime schiteaza un compliment, foarte discret, la adresa ulti mului roman al lui Baraglioul; Aerul naltimilor. n realitate, cartea i se paruse m izerabila; iar Julius, care si da seama, se grabeste sa-i spuna, ca sa-si puna la adapost amorul propriu: - Eram sigur ca o carte ca asta nu poate sa-ti placa. Anthime ar mai spune niste lucruri bune despre carte, dar aluzia aceea la opiniile sale l maguleste; protes teaza zicnd ca acestea n-au nici o influenta asupra judecatilor sale despre opere le de arta n general si despre cartile cumnatului sau, n particular. Julius zmbeste cu o condescendenta binevoitoare si, ca sa schimbe vorba, si ntreaba cumnatul cum mai sta cu sciatica, pe care, din greseala, o numeste lumbago. Ah! de ce Julius nu-l ntreaba despre cercetarile sale stiintifice? Ct de mult i-ar fi placut sa-i raspunda! Despre lumbago! De ce nu despre umflatura lui? Dar, dupa cum se pare, cercetarile sale stiintifice snt ignorate de cumnatul sau, care prefera sa nu le ia n seama... Anthime, nfierbntat si chinuit de lumbago", ricaneaza si raspunde arta gos: PIVNITELE VATICANULUI ? 29 - Sa-ti spun ca mi-e mai bine?... Ha! ha! ha! te-ai supara amarnic! Julius se mira si l roaga pe cumnatul sau sa-i spuna de ce nutreste sentimente att de putin caritabile. - Stiti sa chemati doctorul de ndata ce unul dintre voi e bolnav, dar cnd bolnavul s-a vindecat, spuneti ca medicina n-a jucat nici un rol si ca vindecarea s-a pr odus datorita rugaciunilor pe care le-ati facut n timp ce doctorul va ngrijea. Con siderati ca acela care nu si-a facut rugaciunile e prea neobrazat ca sa se vinde ce! - Dect sa te rogi lui Dumnezeu, ai prefera sa rami bolnav? ntreaba pe un ton apasat Marguerite. Oare de ce s-a amestecat n vorba? De obicei, ea nu participa la conversatiile de interes general si tace mlc de ndata ce Julius deschide gura. Snt discutii ntre barb ati; da-le ncolo de'menajamente! Se ntoarce brusc spre ea si i spune: - Scumpa mea, asculta bine ce-ti spun, afla ca vindecarea ar fi aici, aproape, s i arata n nestire cu degetul spre solnita, dar ca sa am dreptul sa beneficiez de ea ar trebui sa-l implor pe Domnul Director (asa se amuza, n zilele cnd e prost di spus, sa numeasca Fiinta Suprema) sau sa-l rog sa intervina si sa rastoarne pent ru mine ordinea stabilita, ordinea fireasca a efectelor si a cauzelor, ordinea v enerabila, ce mai! Asa ca n-am nevoie sa ma vindec si mai curnd i-as spune Domnul ui Director asa: fugi de-aici cu miracolele tale; n-am nevoie de ele. 30 ? Andre Gide Scandeaza cuvintele si silabele; ridica vocea, ce rasun mnioas; e nspaimntator. - N-ai nevoie de ele... de ce? ntreaba Julius cu foarte mult calm. - Pentru ca m-ar obliga sa cred n Cel ce nu exista. Spunnd asta, da cu pumnul n mas a. Marguerite si Veronique, nelinistite, dupa ce schimbara ntre ele o scurta privire , si ntoarsera amndoua ochii spre Mie. - Cred ca e timpul sa te duci la culcare, fetita mea, spune mama. Du-te fuguta; o sa trecem pe la tine sa-ti spunem noapte buna. Copila, nspimntata de vorbele groaznice si de nfatisarea demoniaca a unchiului ei, o ia la fuga.

- Vreau ca, daca ma vindec, sa nu fiu obligat dect fata de mine nsumi. Asta mi-aju nge. - Dar cum ramne cu doctorul? ndrazni sa ntrebe j Marguerite. - i platesc ngrijirile si nu-i mai datorez nimic. Dar Julius, pe tonul sau cel mai grav, intervine: - n timp ce recunostinta fata de Dumnezeu te-ar lega... - Da, frate; iata de ce nu ma rog. - S-au rugat altii pentru tine, prietene. Cea care vorbeste este Veronique; pn acum nu spusese nimic. La auzul acestei voci blnde, prea cunoscute lui, Anthime tresare si si pierde orice stpnire de sine. Pe bu zele lui se napustesc tot felul de cuvinte ce se contrazic unele pe altele: nti PIVNITELE VATICANULUI ? 31 de toate, n-ai dreptul sa te rogi pentru cineva mpotri va vointei lui si sa ceri ceva Pentru el fra ca el sa stie ca o faci; este o trad are. Ea n-a obtinut nimic prin ruga-i; cu att mai bine; asta o va face sa nteleaga ce valoare au rugaciunile ei! Are cu ce se mndri!... Dar, la urma urmei, poate c a nu s-a rugat de ajuns? - Fii linistit: ma rog n continuare, i raspunse Veronique, cu o voce la fel de blnd a ca si mai nainte. Apoi, foarte surizatoare, si ca si cum n-ar fi atins-o suflul mniei, i povesteste Margueritei cum, n fiecare seara, dar absolut n fiecare seara, aprinde, n numele lui Anthime, doua luminari, lnga Madona din coltul nordic al cas ei, cea n fata careia, pe vremuri, Veronique l surprinsese pe Beppo nchinndu-se. Cop ilul se cuibarea lnga statuie, ntr-o adncitura a zidului, n care Veronique era sigur a c-l va gasi la acea ora. Ea nu putea ajunge la nisa aceea, care nu era la ndemna trecatorilor; Beppo (devenit acum un adolescent zvelt de cincisprezece ani), se catara pe pietre si, tinndu-se de un inel de metal, punea luminarile aprinse n fat a Madonei... Si, pe nesimtite, conversatia aluneca de la Anthime spre alte lucru ri, cele doua surori vorbind apoi despre credinta populara, att de emotionanta, p rin care pna si cea mai primitiva statuie poate fi si cea mai onorata... Anthime era coplesit cu totul. Cum, oare nu era de ajuns ca nu mai departe de dimineata aceea, pe la spatele lui, Veronique daduse de mncare sobolanilor? Acum declara ca aprinde luminari pentru el! Si l compromite si pe Beppo cu povestea asta tmpita.. . O sa vada ea... , m. 32 ? Andre Gide Anthime simte cum i se urca sngele la cap; se sufoc; tmplele i se zbat. Cu un efort urias se ridica, rastumnd scaunu varsa pe servet un pahar cu apa si si sterge fruntea... Ii est cumva rau? Veronique se grabeste sa-i vina n ajutor, dar el d ndeparteaza cu brutalitate si se ndreapta spre usa, pe care otrnteste n urma lui; pe coridor rasuna mersul sau inegal, care sej ndeparteaza, nsotit de zgomotul surd si trit al crjei. Plecarea lui brusca i lasa pe comeseni tristi si nedumeriti. Timp de cteva clipe, ramn tacuti. - Biata mea prietena! spune, n sfrsit, Marguerite. Dar, cu acest prilej, se vede nc a o data deosebirea dintre caracterul celor doua surori. Sufletul Margueritei es te facut din acel aluat admirabil din care Dumnezeu zamisleste martirii. Ea stie asta si aspira spre suferinta. Din pacate, viata nu-i da nici un prilej de nefe ricire; coplesita de atentii venite din partea tuturor, si consuma puterea de a-i sprijini pe altii n tot felul de suparari marunte si se foloseste de cele mai mi ci pretexte ca sa se considere jignita, agatndu-se tot timpul de orice fleac. Mar guerite stie sa faca n asa fel nct ceilalti sa greseasca fata de ea; dar Julius par e ca se straduie sa nu-i dea prilejul sa-si exercite aceasta virtute; cum sa te mai miri ca, fata de el, ea se arata ntotdeauna nemultumita si cu toane? Cu un so t ca Anthime, ce treaba grozava ar fi putut face! E suparata cnd o vede pe sora e i ca nu stie sa profite; Veronique fuge de suparari; totul aluneca pe vesnica-i blndete mieroasa si surzatoare, sarcasme, batjocuri - si, fara ndoiala, s-a obisnui t de mult cu viata ei sinsase PIVNITELE VATICANULUI ? 33

guratica: la urma urmei, Anthime nu se poarta rau cu ea si poate sa zica tot ce vrea! Le spune ca el tipa pentru ca nu poate sa se miste usor; s-ar nfuria mai pu tin daca ar fi mai sprinten; si cnd julius o ntreaba unde s-o fi dus, i raspunde: Le el n laborator"; iar Margueritei, care ntreaba daca n-ar fi bine sa treaca pe aco lo sa vada ce e cu el - caci poate ca-i este rau dupa o asemenea izbucnire de mni e! - i da asigurari ca e mai bine sa-l lase -s se linisteasca singur si sa nu dea prea mare atentie iesirii lui. - Sa ne terminam masa n liniste, spune ea. V JNu, unchiul Anthime nu s-a dus la el n laborator. A trecut repede prin camaruta unde si dau duhul cei sase sobolani. Dar de ce n-ar ramne pe terasa inundata de razele apusului? Serafica lumina a serii, linistindu -i sufletul razvratit, l-ar ndemna - poate - s-o faca... Dar n-o va face. Cobornd pe incomoda scara turnanta, a ajuns n curte, pe care o traverseaza. Graba aceasta a unui infirm este tragica pentru noi, cei ce stim cu pretul carui efort izbuteste sa faca fiecare pas si cu pretul carei suferinte face fiecare efort. Oare cnd vom vedea o att de salbatica energie cheltuindu-se pentru binele oamenilo r? Din cnd n cnd, de pe buzele sale crispate iese cte un geamat; trasaturile fetei i se strimba. ncotro l duce mnia sa nelegiuta? Madona - care, cu minile ntinse, revarsa gratia divina si lumina razelor ceresti d easupra lumii, vegheaza asupra casei si poate ca se roaga chiar si pentru pacato s - nu este o statuie 34 ? Andre Gide moderna, din cele ce se fabrica acum din carton-roman plasti de catre Blafaphas, la atelierul de arta Fleurissoire-Levicho Imagine naiva, expresie a adoratiei populare, ea va fi pentru n. cu att mai frumoasa si mai graitoare. Luminndu-i fata palid* minile stralucitoare, mantia albastra, o lampa, asezata n fata stj tuii, da r destul de departe de ea, atrna de un acoperis din met ce iese n afara nisei si c are adaposteste, totodata, ex-voto-uri agatate pe ziduri. La ndemna trecatorului, o usita de metal, carei cheie se afla la paracliserul parohiei, protejeaza colac ul d sfoara de capatul caruia atrna lampa. n fata statuii mai ard, 2 si noapte, do ua luminari pe care le-a adus Veronique. La vedere acestor lumnari, despre care s tie ca ard pentru el, francmason se simte din nou cuprins de furie. Beppo care, cuibarit nrr- ungher al zidului, termina de rontait o coaja de pine si ctev seminte de marar, alerga n ntmpinarea lui. Fara sa-i raspund; la salutu-i voios, Anthime l a puca de umar si se apleaca spre el, oare ce-i spune copilului, nct acesta tresare: - Nu! nu! protesteaza micutul. Anthime scoate din buzunarul vestei o hrtiei de c inci lire; Beppo se supara... Poate ca mai trziu va fura sau poate chiar va ucide ; cine stie cu ce noroaie saracia i va pata fruntea? Dar sa ridice mna mpotriva Fec ioarei care-l ocroteste, mpotriva celei n fata careia n fiecare seara, nainte de a a dormi, si varsa amarul, mpotriva celei careia i surde, n fiecare dimineata, cnd se tr zeste!... Anthime poate ncerca orict sa-l convinga, sa-l cumpere, sa tipe la el, s a-l ameninte, orice ar face, nu va obtine de la copil dect un nu categoric. De fapt sa nu ne nselam. Anthime are ce are nu att cu Fecioara, ct mai ales cu lumi narile lui Veronique. Dar sufletul PIVNITELE VATICANULUI ? 35 simplu al lui Beppo nu face aceste deosebiri de nuanta; si, de altfel, dupa ce l uminarile au fost nchinate Fecioarei, nimeni nu are dreptul sa le stinga... Anthime, pe care aceasta rezistenta l scoate din sarite, da copilul la o parte. V a face totul singur. Sprijinit de zid, nhata crja, si ia avnt balnsndu-i mnerul spre ate si o arunca n sus cu toata puterea. Lemnul izbeste n peretele nisei si cade cu zgomot la pamnt, o data cu o bucata de moloz. Anthime si ia crja de jos si se da ct iva pasi napoi ca sa vada nisa... Dar, drace! cele doua lumnari ard n continuare. C e s-a ntmplat? n locul minii drepte, statuia nu mai are dect o tija de metal negru. Dezmeticit, priveste o clipa jalnicul rezultat al gestului sau: sa ajungi la ace st atentat derizoriu... ah! l cauta din ochi pe Beppo; copilul a disparut. Noapte a coboara, adnca; Anthime e singur; vede pe jos bucata de moloz pe care o desprin sese cu lovitura de crja si o ia: este o mna mica din stuc, pe care, ridicnd din um eri, o baga n buzunarul de la vesta. Cu rusinea nscrisa pe frunte si cu furia n inima, iconoclastul urca n laboratorul s au; ar vrea sa lucreze, dar acest efort abominabil l-a distrus; nu mai are puter

e dect sa doarma. Se va culca fara sa spuna cuiva noapte buna... Dar, cnd da sa in tre n camera sa, e oprit de zgomotul unor voci. Usa de la camera nvecinata e desch isa; se strecoara pe culoar... Semannd cu un ngeras, micuta Julie, n camasa, sta ngenuncheata n pat; la capatiul pat lui, scaldate n lumina lampii, stau n genunchi Veronique si Marguerite; putin mai la o parte, la capatul patului, se afla Julius, n picioare, cu o mn pe inima si cu cealalta acoperindu-si ochii, ntr-o atitudine plina de iunea 36 ? Andre Gide credinta si - totodata barbateasca: cu totii asculta rugac: copilului. Scena este nvaluita ntr-o tacere adnca si i amintesti savantului de o seara linistita si aurie, petrecuta pe maluril< Nilului, cnd, asa cum se nalta acum aceasta ruga copilareasca se ridica drept, spre cerul senin, o dra de fum albastru. Rugaciunea se apropie de sfrsit; copila, lasnd deoparte for-j mulele nvatate pe din afara, se roaga din plin, dupa cum porunceste inima; se roaga pentru copiii orfa ni, pentru bolna\ si pentru cei saraci, pentru sora ei Genevieve, pentru matusa i '"' IK Veonique, pentru tatal ei; ca ochiul dragei ei mame sa se vindec J ca ntr-o nisa, aparu Sfnta Fecioara. Era o fc PIVNITELE VATICANULUI ? 37 vedea nici o flacara. n timp ce ncerca sa-si explice de unde venea acea lumina, se auzi o noua bataie n usa. - Ce vreti? striga el cu o voce tremuratoare. La cea de-a treia bataie n usa, fu cuprins de o stare neobisnuita de moliciune, o moliciune din care disparea orice sentiment de teama (ceea ce mai trziu el va nu mi: o dragoste resemnata); deodata simti ca era lipsit de puterea de a rezista n vreun fel si ca usa va ceda. Aceasta se deschise fara zgomot, si -o clipa - el n u vazu dect pervazul ntunecat al usii, dar n care, repede... Lui Anthime i se strnge inima; de sus, de pe pragul usii, pe un ton ce se vrea ironic, striga tare, de se aude pna la, celalalt capat al ncaperii: - Dar pentru unchiul tau, nu-i ceri nimic bunului Dumnezeu?] Atunci, spre marea mirare a tuturor, copila continua, voce neobisnuit de sigura: - Si te mai rog, Doamne, sa ierti pacatele unchiului Anthime Aceste cuvinte i pat rund ateului drept n inima. cu o In VI acea noapte Anthime avu un vis. Se facea ca cineva bate la usa camerei sale; nu la usa de la culoar si nici la cea de la camera vecina; cineva batea la o usa pe care, n stare de trezie, el nu o vazuse nca si care dadea direct n strada. I se facu teama si, la nceput, drept orice raspuns, tacu mlc. O l umina difuza i ngaduia sa distinga lucrurile din camera; era o lumina blnda si ndoie lnica, asemenea aceleia raspndite de o candela; dar nu sepe care - la nceput o lua drept nepotica lui, Julie, asa cum o vazuse nainte, cu p icioarele goale iesindu-i putin din camasa de noapte; dar dupa o clipa, o recuno scu pe Aceea pe care o lovise; vreau sa spun ca forma avea nfatisarea statuii; va zu pna si rana de la antebratul drept; cu toate astea, figura palida era mai frum oasa si mai surzatoare ca niciodata. Ea nainta parca spre el ca ntr-o alunecare si, cnd ajunse aproape de capatiul patului, i zise: - Oare tu, care m-ai ranit, crezi ca am nevoie de mna ca sa te vindec? si, n acest timp, ridica deasupra lui mneca goala. Acum i se parea ca lumina cea ciudata emana de la Ea. Dar, cnd tija de metal l int ra deodata n coasta, fu strabatut de o durere groaznica si se trezi n ntuneric. Anthime si veni n simtiri dupa vreun sfert de ora... simtea n tot trupul un fel de torpoare ciudata, ca o nauceala, apoi o furnicatura aproape placuta, nct acum ncepe a a se ndoi ca avusese, cu adevarat, acea durere ascutita n coasta; nu mai 38 ? Andre Gide ntelegea unde ncepea si unde sfrsea visul, daca acum era treaz daca

adineauri visase. Se pipai, se ciupi, scoase o mina din paj si, n sfrsit, aprinse un chibrit. Veronique dormea lnga el cu faj . ntoarsa spre perete. Atunci, iesind din asternut si dnd la o parte paturile, si lasj picioarele goale s a alunece n jos, pna cnd ajunse cu degetel la papuci. Crja era alaturi, sprijinita d e noptiera; fara sa o ia, s ridica, se sprijini n mini, mpingnd patul; apoi si nfund icioarele n papucii de piele; se ridica drept; nca nesigur, cu brat ntins nainte si cu altul la spate, facu, de-a lungul patuh un pas, apoi doi pasi, apoi trei pasi , apoi strabatu camera... Sfn Fecioara! era oare...? Fara zgomot, si puse pantalonii, haina si vesta... D opreste-te, pana imprudenta! Acolo unde palpita aripa unu suflet ce se elibereaza, ce importanta mai are misc ar nendemnatica a unui trup paralizat ce se vindeca? Cnd, dupa un sfert de ora, Veronique se trezi, nstiintata < nu stiu ce presimtire, fu cuprinsa de ngrijorare vaznd c Anthime nu este lnga ea; se nelinisti si mai mult cnd, aprinzn un chibrit, zari crja, ce-l nsotea ntotdeauna pe infirm, asezata la cap atul patului. Batul de chibrit arse pna la capat n mna ei, caci Anthime, iesind, lu ase cu el luminarea; Veronique se mbraca pe pipaite, iesi si ea din camera si se orienta dupa firul de lumina ce se strecura pe sub usa camarutei din pod. - Anth ime! Esti aici, dragul meu? Dar nu primi nici un raspuns; ascultnd cu mare atentie, Veronique percepea un zgo mot foarte ciudat. Plina de teama, mpinse usa; ceea ce vazu o fcu sa mpietreasca n p rag: PIVNITELE VATICANULUI ? 39 Anthime al ei era aici, n fata ei; nu era nici asezat, nici n picioare; cu crestetul capului la naltimea mesei, era luminat din plin de luminarea pe care o pusese pe margine; Anthime savantul, ateul, cel al carui pic ior paralizat si a carui vointa razvratita nu se supusesera ani de zile (caci tr ebuie sa observam ca, n cazul luir spiritul era una cu trupul), sta n genunchi; n mi ni tinea o bucatica de ghips pe care o uda cu lacrimi si o acoperea cu frenetice saruturi. La nceput, paru ca nu o vede, si Veronique, n fata acestui mister, mpiet rita de uimire, nendraznind nici sa dea napoi, dar nici sa intre, se gndea sa ngenun cheze si ea, pe prag, n spatele sotului ei, cnd acesta, ridicndu-se de jos cu usuri , se ndrepta spre ea cu un pas sigur, lund-o n brate; nta- o, minune! - De acum ncolo, i zise el strngnd-o la piept si aplecndu-si fata spre ea, de acum nc lo, draga mea, te vei ruga mpreuna cu nune. VII C_- onvertirea francmasonului nu putea sa ramna mult timp un secret. Julius de Ba raglioul nu astepta nici macar o zi si o aduse la cunostinta cardinalului Andre, care o comunica partidului conservator si naltului cler francez, n timp ce Veroni que vorbea despre ea parintelui Anselme, asa ca vestea ajunse curnd la urechile c elor de la Vatican. Fara ndoiala ca Armand-Dubois fusese omul caruia divinitatea i facuse un mare dar. Era, poate, imprudent sa se afirme ca Sfnta Fecioara i se ar atase cu adevarat; dar chiar daca o vazuse numai n vis, vindecarea sa era un lucr u sigur, de natagaduit, verificabil, miraculos. 40 ? Andre Gide Dar, daca lui Anthime i era de ajuns ca e vindecat, Biseri nu-i era de ajuns, cac i i ceru sa se lepede n public de ideile vechi, vrnd sa faca n jurul lui mare vlva. Ct timp ai fost n greseala, i spunea dupa cteva zile parin tele Anselme, ai raspndit prin toate mijloacele erezia, si acui te dai n laturi de la nalta pilda pe care ce rul vrea s-o dea prij tine? Cte suflete n-o fi ndepartat de la adevarata lumina, l ucirej falsa a zadarnicei tale stiinte! Acum ti sta n putere sa le adud pe calea c ea buna si sovai sa o faci? Am spus ca ti sta ia putinta? E o datorie de la care nu te poti abate; si nu te voi jigni presupunnd ca nu-ti dai seama de asta. Nu, Anthime nu se dadea n laturi de la aceasta datorie; dai i era teama de urmari. Marile interese materiale pe care le aveaj n Egipit erau, asa cum am spus, n minil e francmasonilor. Ca putea sa faca fara ajutorul Lojei? Si cum putea sa spere ca ea va' continua sa-l sustina pe cel care o va renega? Si cum asteptase; sa devi na bogat prin ea, acum se simtea ruinat. I se destainui parintelui Anselme. Acesta, care nu stiuse ca rang nalt detine Ant hime, se bucura foarte, gndindu-se caj ceremonialul lepadarii de Satana va fi cu att mai remarcat. Dupa) doua zile, rangul nalt al lui Anthime nu mai era un secret

pentru nici unul dintre cititorii ziarelor Osservatore si Santa Goce.j Ma nenorociti, spunea Anthime. Dimpotriva, fiule, i raspunse parintele Anselme; ti aducem mntuirea. n privinta nevo ilor materiale, nu-ti face nici o grija:, te va ajuta Biserica. I-am vorbit mult despre situatia ta cardi- J naiului Pazzi, care urmeaza s-o prezinte lui Rampol la; o sa-tij mai spun si ca abjurarea ta este cunoscuta chiar de Sfntul Parinte; Biserica va sti sa recunoasca sacrificiul pe care-l faci, PIVNITELE VATICANULUI ? 41 nentru ea si nu vrea sa fii lipsit de ceva. Dar nu crezi ca exagerezi eficacitat ea (aici surdea) francmasonilor? Asta nu nseamna ca nu stiu ca foarte adesea trebu ie sa tinem seama de ei!.- Ai socotit ct anume te temi ca vei pierde fiindca ti i -ai facut dusmani? Spune-mi aproximativ suma... (ridica aratatorul de la mna stnga la naltimea nasului, cu o blndete malitioasa) si nu te teme de nimic. Dupa zece zile de la terminarea Jubileului, abjurarea lui Anthime avu loc la Ges u, cu foarte mare pompa. Nu voi prezenta aceasta ceremonie de care s-au ocupat z iarele italiene din acea vreme. Parintele T..., ajutor al mai-marelui Ordinului Iezuitilor, rosti cu acest prilej unul dintre cele mai importante discursuri ale sale. Fara ndoiala ca sufletul francmasonului era tulburat pna la nebunie, si ca n susi excesul lui de mnie era prevestitor de iubire. Oratorul amintea de Saul din Tars si descoperea analogii surprinzatoare ntre gestul iconoclast al lui Anthime si lapidarea Sfntului Stefan. Si, n timp ce elocinta parintelui reverend se umfla si se rostogolea de-a lungul naosului, asa cum se rostogoleste ntr-o pestera sono ra, amplificndu-se, vuietul puternic al valurilor, Anthime se gndea la firava voce a nepoatei sale si, n strafundul inimii, i multumea copilei ca chemase asupra pac atelor necredinciosului ei unchi, harul milostiv al Aceleia pe care voia de acum ncolo s-o slujeasca. Incepnd din ziua aceea, preocupat de lucruri mai nalte, Anthime nu-si dadu seama p rea bine de vlva ce se facea n jurul numelui sau. Julius de Baraglioul suferea nsa pentru el si nu deschidea nici un ziar fara mari emotii. Primului entuziasm al z iarelor ortodoxe l raspundeau acum denigrarile ziarelor lib42 ? Andre Gide t erale: importantului articol din Osservatore, O noua victoriej Bisericii, i se r aspundea cu diatriba din Tempo Felice, nca 1 imbecil. n sfrsit, n La Dep che de Toul ouse, cronica 1 Anthime, trimisa n ajunul vindecarii sale, aparu precedata de not ita batjocoritoare; Julius raspunse n numele cumnatului sai printr-o scrisoare de mna si seaca n care i anunta pe cei de ljj ziarul La Depeche ca, de acum nainte, nu trebuie sa-l mal numere pe cel convertit" printre colaboratorii sai. Ziarul Zuku nft i-o lua nainte si i multumi politicos lui Anthimej Acesta accepta loviturile c u seninatatea pe care ti-o da un suflei cu adevarat credincios. Din fericire, Le Correspondant te va publica; snt sigur d asta, spunea Julius cu o voce suieratoare. Dar, dragul meu, ce vrei sa scriu aici? obiecta Anthime nimic din ceea ce ma pre ocupa ieri nu ma mai intereseaza. Apoi se asternu tacerea. Julius trebui sa se ntoarca la Parisj Anthime, ndemnat de parintele Anselme, parasise docil] Roma. Ruinarea sa materiala urmase de ndata c e Loja nceta sa-l mai ajute; si, cum vizitele pe care Veronique, ncrezatoare n spri jinul Bisericii, l ndemna sa le faca, n-au avut alt rezultat dect ca au obosit si, pna la urma, au indispus naltul cler, Anthime fu sfatuit prieteneste sa se duca la Milano si sa astepte! acolo compensatia fagaduita si ocrotirea cereasca. CARTEA A DOUA JULIUS DE BARAGLIOUL ... pentru ca nu trebuie sa opresti niciodata pe cineva sa se ntoarca. RETZ/Vm, p.93 I In ziua de 30 martie, la miezul noptii, sotii Baraglioul se ntoarsera la Paris, n locuinta lor de pe strada Vemeuil. n timp ce Marguerite se pregatea de noapte, Julius, cu o lanterna n mna si cu papuc ii n picioare, se duse n cabinetul sau de lucru, loc unde se ntorcea totdeauna cu p lacere, ncaperea era decorata cu sobrietate; pe pereti atrnau cteva tablouri de Lep ine si un Boudin; ntr-un colt, pe un soclu turnant, o statuie de marmura, bustul sotiei sale, lucrat de Chapu, introducea o nota oarecum neasteptata; n mijlocul nc

aperii, se afla o masa uriasa, n stil Renaissance, pe care, de la plecarea sa, se strnsesera carti, brosuri si prospecte; pe o tava emailata, cu despartituri, se vedeau cteva carti de vizita si, mai la o parte, sprijinit la vedere de un bronz de Barye, era un plic pe care 44 ? Andre Gide Julius recunoscu scrisul batrnului sau tata. Rupse n graba plic si citi: Dragul meu fiu, n ultimele zile puterile mi-au slabit mult. Dupa ctev; semne ce nu ma nsala, nteleg c-a venit timpul sa-mi fac baga jele; de altfel, o sedere mai prelungita nu-mi a duce prea mari foloase. Stiu ca te ntorci la Paris n noaptea asta si ca te-ar bucuri sa-mi faci, ct mai rep ede, un serviciu. In vederea ctorvj dispozitii cu care te voi pune la curent curnd , vreau sa stiu daci un tnar, cu numele de Lafcadio Wluiki (se pronunta Louki, Wil si l-ul de-abia auzindu-se), mai locuieste nca pe strada Claude-j Bemard, la n umarul 12. Te rog sa te duci la aceasta adresa si sa ceri sa-l vezij (Romancier cum esti, v ei gasi usor un pretext sa te introduci casa.) Vreau sa stiu: 1. Ce face tnarul; 2. Ce vrea sa faca (are vreo ambitie? si ct e ea de mare?); 3. Te rog sa-mi spui care ti se par a fi nclinatiile, talentele] dorintele si gus turile lui... Pentru moment, nu cauta sa ma vezi; snt ntr-o dispozitia proasta. Toate aceste inf ormatii poti sa mi le dai n scris, ri cteva cuvinte. Daca mi vine cheful sa stau de vorba sau daca voi simti ca se apropie marea pleca re, ti voi da un semn. Te mbratisez, JUSTE-AGENOR DE BARAGLIOULl PIVNITELE VATICANULUI ? 45 P.S. Sa nu lasi sa se vada ca vii din partea mea; tnarul nu ma cunoaste si trebui e sa nu ma cunoasca n continuare. Lafcadio Wluiki are acum nouasprezece ani. Este romn si orfan. M-am uitat pe ultima ta carte. Daca nici acum nu intri n Academie, esti de neiert at c-ai scris asemenea fleacuri. ntr-adevar, ultima carte a lui Julius avea presa proasta. Cu toate ca era obosit, romancierul se uita pe taieturile din ziare, unde numele lui era citat fara nic i o bunavointa. Apoi deschise o fereastra si respira aerul cetos al noptii. Fere strele biroului lui Julius dadeau spre gradinile unei ambasade, havuzuri de umbr a lustrala, n care ochii si spiritul se spalau de relele lumii si ale strazii. As culta cteva clipe cntecul pur al unei mierle nevazute. Apoi intra n ncaperea unde se odihnea Marguerite. Cum se temea de insomnie, lua de pe masuta un flacon cu flori de portocal, pe ca re le folosea adeseori. Atent ca sot, avusese grija sa-si aseze lampa jos, lnga p at, cu abajurul lasat, dar un usor zgomot pe care-l facu pahjfful cnd, dupa ce ba use, l puse jos, o smulse din adnca-i toropeala pe Marguerite, care, scotnd un geam at animalic, se ntoarse spre perete. Julius, fericit ca e treaza, se apropie de e a si, n timp ce se dezbraca, i spuse: - Vrei sa stii cum vorbeste tata despre cartea mea? - Dragul meu, bietul tau tata n-ar deloc gust literar, mi-ai spus-o de nenumarat e ori, murmura Marguerite, ce nu voia dect sa doarma. Dar Julius, avnd inima grea, continua: - Spune ca e de neiertat ca am scris asemenea fleacuri. Marguerite se cufunda n s omn, indiferenta fata de orice fel de literatura; Julius se resemna sa ramn singur; dar, din dragoste 46 ? Andre Gide pentru el, Marguerite facu un mare efort si, revenind parca! suprafata, zise: - Sper ca nu-ti faci snge rau pentru asta. i - Vezi bine ca privesc lucrurile foarte la rece, relua JuliJ Totusi consider ca nu se cade ca tocmai tatal meu sa-mi spuiL asemenea vorbe; si tocmai despre acea sta carte, care, la drdB vorbind, nu-i dect un monument ridicat n cinstea lui. Oare nu era chiar cartea n care Julius nfatisase cariera, al de stralucita, a btrnul

ui diplomat? n contrast cu razvratirii romantice, oare nu ridicase el aici n slavi demna, linistita, ciJ sica existenta totodata politica si familiala, a lui Just e-Agenori - Din fericire, n-ai scris cartea ca sa-ti fie recunoscator. - mi da sa nteleg ca am scris Aerul naltimilor ca sa intri n Academie. - Si daca ar fi asa! Si daca intri n Academie pentru ca ai scris o carte frumoasa ! Apoi, pe un ton plin de mila: Sa sperail ca ziarele si revistele i vor arata ca re e adevarul. Julius izbucni: - Ziarele! revistele! si apoi, cu furie, ntorcndu-se spra Marguerite, ca si cum ar fi fost vina ei, spuse cu un surs amara Din toate partile mi vin numai critici. w Marguerite se trezi de-a binelea. - Ti s-au adus multe critici? ntreba ea cu solicitudine. - Si multe elogii, de o emotionanta ipocrizie. - Ct de bine ai face sa nu-i iei n seama pe ziaristi! Dad aminteste-ti ce ti-a scr is alaltaieri Domnul de Vog e: o pana ca a dumneavoastra apara Franta ca o sabie ". - O pana ca a dumneavoastra apara Franta mpotriva bar-l bariei care ne ameninta m ai bine dect o sabie, rectifica Julius. ] PIVNITELE VATICANULUI ? 47 - Iar cardinalul Andre, fagaduindu-ti adeziunea sa, ti-a spus c te sustine ntreaga Biserica. - Mare scofala! _ Draga... _ Am vazut, prin Anthime, ct valoreaza ntreaga protectie a clerului. - Julius, ncepi sa te nraiesti. Mi-ai spus adeseori ca nu scrii ca sa primesti vre o rasplata sau aprobarea altora si ca ti ajunge sa o ai pe a ta; ai scris despre asta pagini foarte frumoase. - Stiu, stiu, raspunse Julius nerabdator. Adnca lui tulburare nu se putea multumi cu asemenea vorbe de mngiere. Se duse n baie . De ce se lasase n voia acestei jalnice dezlantuiri n fata sotiei sale? Din mndrie, din rusine trebuia sa-si tina necazurile nchise n adncul sufletului, lucru ce nu e deloc n firea celor pe care sotiile stiu sa-i alinte si sa-i compatimeasca. Fleac uri"! n timp ce se spala pe dinti, cuvntul i zvcnea n tmple si i tulbura cele mai no e gnduri. Asadar, ultima lui carte era o nimica toata! Uita fraza pe care i-o scr isese tatal sau: cel putin uita ca aceasta fraza venea de la tatal sau... Pentru prima oara n viata o ntrebare ngrozitoare se ridica n mintea lui - n el, ce nu ntln dect aprobari si sursuri - o ndoiala privitoare la sinceritatea acestor sursuri, la valoarea aprobarilor, la valoarea cartilor lui, la realitatea gndirii sale, la a utenticitatea vietii pe care o dusese. Intra n ncapere, tinnd distrat ntr-o mna paharul si n cealalta periuta; puse paharul, pe jumatate plin cu un lichid roz, pe masuta si periuta n pahar si se aseza la o alta masuta, din 48 ? Andre Gide lemn de artar, la care Marguerite avea obiceiul s-si se] PIVNITELE VATICANULUI ? 49 - Dar ce ai, dragul meu? Ce! Deci tu crezi cu adevarat ca [ltima ta carte e mai putin buna dect celelalte? Asta nu era un raspuns; Marguerite voia sa se eschiveze. - Cred ca celelalte nu snt mai bune dect asta; asta-i tot! -Oh, atunci!... Si Marguerite, n fata acestor insistente, istovita si simtind s a, cin m-am ntors acasa, am gasit scrisoarea I ca tandrele ei argumente snt inu tile, se ntoarse spre perete si ine mi voi ndeplini sarcina pe care mi-o ncredintezi si j adormi din nou. care sper s-o duc la bun sfrsit, dornic s-ti dovedesc astfel devotamentul meu. corespondenta. Lua tocul sotiei sale; pe o hrtie violacee si us parfumata ncepu s a scrie: Draga tata,

Mine i Caci Julius face parte dintre firile nobile care, cnd sl strivite, si arata adevarata lor maretie. Apoi, dndu-se pe spate ramase cteva clip e cu penita ridicata, cautndu-si cuvintele: _ Ma doare sa vad ca tocmai tu te ndo iesti de dezinteresul care... Nu. Mai curnd: Crezi ca pun mai putin pret pe aceasta probitate literari dect... Nu gasea fraza potrivita. Julius era n vesminte de noapte! simti ca i se face fri g, boti hrtia, lua paharul cu apa de dinti, duse n baie si arunca hrtia botita n ca ldare. Cnd era gata sa se urce n pat, atinse umarul sofiei sale. - Dar tu ce gndesti despr e cartea mea? Marguerite ntredeschise ochii, morocanoasa. Julius trebui sa repete ntrebarea. ntorendu-se pe jumatate, Marguerite l privi. Cu sprncenele ridicate sub o gramada de riduri, cu buzele! strnse, Julius ti facea mila. II In ciuda unei anumite curiozitati profesionale si a magulitoarei iluzii ca nimic din ceea ce este omenesc nu trebuie sa-i ramna strain, pna acum Julius nu se prea ndepartase de viata clasei din care facea parte si nu avusese legaturi dect cu oa meni din mediul sau. i lipsea nu att dorinta, ct prilejul. Gata sa iasa n oras ca sa faca vizita fagaduita, Julius si dadu seama ca nu avea hainele de care ar fi avu t nevoie. Pardesiul, plastronul si chiar si palaria sa cronstadt" aveau un aer d ecent, corect si distins... Dar, la urma urmei, poate ca era mai bine ca tinuta lui sa nu-l invite pe tnar la o prea brusca familiaritate. Socotea ca trebuie s-i cstige ncrederea vorbindu-i. Si, n timp ce se ndrepta spre intrarea Claude-Bemard, J ulius se gndea cu ce precautii si sub ce pretext sa intre n casa tnarului si sa-si faca cercetarile. Ce treaba putea sa aiba contele Juste-Agenor de Baraglioul cu acest Lafcadio? ntr ebarea bzia n jurul lui Julius, suparatoare. Acum, cnd terminase de scris despre via ta tatalui sau, nu era momentul sa-si puna ntrebari n legatura cu el. Nu 50 ? Andre Gide voia sa stie dect ceea ce tatal lui voia sa-i spuna. n ultimii contele devenise ta cut, dar nu fusese niciodata un om ascuns, timp ce traversa gradina Luxembourg, Julius fu surprins da aversa de ploaie. Pe strada Claude-Bernard, n fata portii cu numarul II stationa o trasura n care Ju lius, n timp ce trecea pe lnga el putu vedea o doamna, cu o palarie prea mare si c u o rochie batatoare la ochi. Cnd rosti numele lui Lafcadio Wluiki n fata portarului inima i batu mai tare; roman cierului i se parea ca se afunda ntr-L aventura; dar, n timp ce urca scara, banali tatea locului si I decorului l dezgustara; curiozitatea sa, care nu gasea cu ce s a si alimenteze, scadea si facea loc repulsiei. La etajul al patrulea, culoarul fara covor, ce primea lumini doar prin casa scar ilor, facea un cot la ctiva pasi de palier; pi dreapta si pe stnga culoarului se a flau usi nchise; cea din funcl ntredeschisa, lasa sa treaca o mica dra de lumina. J ulius batu li usa; n zadar; timid, deschise usa putin mai tare; n ncapere ni era ni meni. Julius cobor. - Daca nu-i acasa, va veni curnd, spusese portarul. Ploua cu galeata. n vestibul, n fata scarii, se deschidea o sala de asteptare si Julius intra; mirosul mbcsit si aspectul jalnia al locului l scrbira si l facura sa-si spuna ca, la fel de bine, al fi putut sa deschida usa de sus si, cu pas hotart, sa intre ri camera si sa-l ast epte pe tnar nauntru. Julius urca din nou. Cnd coti pe coridor, o femeie iesi din camera ce se nvecina cu cea din fund. Juliu s se lovi de ea si si ceru scuze. - Ce doriti? PIVNITELE VATICANULUI ? 51 - Domnul Wluiki e aici? , A iesit n oras. _ Ah! exclama Julius pe un ton att de contrariat nct femeia l ntreba: _ Aveti ceva urgent sa-i spuneti? Julius, ce se pregatise doar ca sa-l nfrunte pe necunoscutul Lafcadio, era descum panit; si totusi prilejul era bun; poate ca femeia aceea stia multe despre tnr; da ca s-ar pricepe s-o traga de limba...

- Vreau sa-i cer o informatie. - Din partea cui? Oare crede ca snt de la politie? se gndi Julius. - Snt contele Julius de Baraglioul, zise el cu o voce oarecum solemna, ridicndu-si usor palaria. - Oh! Domnule conte... Va cer scuze ca nu v-am... Pe culoarul asta e att de ntune ric! Va rog sa intrati. (Si mpinse usa din fund.) Cred ca Lafcadio nu va ntrzia sa. .. S-a dus doar pna la... Oh! ngaduiti-mi... Si, pe cnd Julius se pregatea sa intre n ncapere, ea se repezi naintea lui spre nist e chiloti de femeie aruncati pe un scaun; neizbutind sa-i ascunda, spuse: - Aici e o asemenea dezordine... - Lasati! lasati! Snt obisnuit cu asta, zise cu amabilitate Julius. Carola Venitequa era o femeie tnara, puternica sau chiar mai mult dect att; putin c am grasa, dar bine facuta si cu nfatisarea sanatoasa, cu trasaturi comune, dar nu vulgare si destul de atragatoare, cu prj^iwa-aajrrialica si blnda, cu vocea tara ganata. Cum tocm^^f^egate^'^jK& n oras, avea pe cap BIBLIOTECA 52 ? Andre Gide o palarioara de fetru moale; purta o bluza cu guler barbatesc] mansete albe si c ravata. - l cunosti de mult pe domnul Wluiki? - Pot sa-i transmit ceva din partea dumneavoastra? , - Iata despre ce e vorba... As fi vrut sa stiu daca este foartj ocupat. - Asta depinde de zile. - Pentru ca, daca ar avea putin timp liber, ma gndeam rog sa...faca, pentru mine, o mica treaba. - Ce fel de treaba? - Uite... as fi vrut mai nti sa stiu cu ce se ocupa, ntrebarea nu era prea abila, d ar nfatisarea Carolei nu te invita deloc la subtilitati. Contele de Baraglioul si recapatasej siguranta de si ne; statea pe scaunul de pe care Carola luase lucrurile, iar aceasta, lnga el, sp rijinita de masa, ncepuse sa-i, vorbeasca, cnd, deodata, pe coridor, se auzi un zg omot puternic; usa se deschise cu putere si n camera si facu aparitia femeia pe ca re Julius o zarise n trasura. - Eram sigura ca-i asa, spuse ea; cnd l-am vazut urcnd... Si Carola, departndu-se p utin de Julius, i spuse pe data: - Dar nici gnd, draga mea... stateam de vorba. Prietena mea, Bertha Grand-Marnier ; domnul conte... iertati-ma, v-am uitat numele! - Nu-i nimic, spuse Julius, oarecum stingherit, strngnd mna nmanusata pe care i-o nti ndea Bertha. - Prezinta-ma si tu pe mine, zise Carola. ' Asculta, draga: a trecut o ora de cnd sntem asteptate spuse cealalta. Daca vrei s a stai de vorba cu domnul, ia-l cu tine ne asteapta o trasura. - Dar n-a venit sa ma vada pe mine. - Atunci, vino! Vreti sa cinati disear cu noi?... PIVNITELE VATICANULUI ? 53 - mi pare rau, dar nu pot. - Scuzati-ma, domnule, spuse Carola rosindu-se si grabindu-se -si scoata prietena din ncapere. Lafcadio o sa vina dintr-o [clipa n alta. Cnd iesisera, cele doua femei lasasera usa deschisa; neavnd covor, culoarul amplif ica toate zgomotele; cotul pe care-l facea te mpiedica sa vezi cnd venea cineva; n schimb, puteai sa-l auzi cum se apropie. La urma urmei, camera lui mi va spune despre acest tnar chiar mai mult dect ar fi p utut sa-mi spuna femeia, cel putin asa sper, si spuse Julius n sinea sa. Linistit, ncepu sa cerceteze locul. Dar n aceasta banala camera mobilata aproape nimic nu-i putea satisface curiozita tea: N-are biblioteca, n-are tablouri pe pereti. Pe camin, Moli Flanders de Daniel De foe, n engleza, ntr-o editie proasta, cu numai vreo doua treimi din pagini taiate,

si Novelle de Anton Francesco Grazzini, numit si Lasca, n italiana. Aceste doua carti l pusera pe Julius pe gnduri. Lnga ele, ndaratul unei sticle cu alcool de ment a, se afla o fotografie ce-i trezi, si ea, o anumita neliniste: pe o plaja acope rita cu nisip, o femeie, nu foarte tnara, dar deosebit de frumoasa, la bratul unu i barbat cu nfatisare tipic anglo-saxona, elegant si zvelt, n costum de sport; la picioarele lor, asezat pe o barca rasturnata, un copil voinic, de vreo cincispre zece ani, gol, cu parul des, zburlit si deschis l culoare, cu aer obraznic si zef lemitor. Julius lua fotografia si se duse la lumina, ca sa citeasca, n coltul din dreapta, cteva cuvinte sterse de vreme: Duino; iulie 1886 - care nu-i spusera mare lucru, desi si aduse aminte ca Duino este un orasel pe litoralul austriac al Marii Adri atice. Dnd din cap si cu buzele strnse, aseza fotografia de unde o luase. Pe piatr a rece a caminului si gasisera locul o cutie cu faina de ovaz, 54 ? Andre" Gide un saculet cu linte si un saculet cu orez; putin mai departe, sj jinita de peret e, se afla o tabla de sah. Nimic nu-l lasa pe Ju sa vada cam cu cel fel de studi i sau de treburi si ocupa tn zilele.

Dupa cum parea, Lafcadio tocmai si luase micul dejun; o masa, ntr-o crticioara, d easupra unei lampi cu gaz, se afla nca, scufundat n apa, acel mic dispozitiv, n for ma de < din metal perforat, de care se folosesc ca sa-si faca ceaiul tuni ce au grija s-si ia ct mai putin bagaj; si firimituri de pine t jurul unei cesti murdare. Julius se apropie de masa; masa avei un sertar si sertarul avea o cheie... N-as vrea ca faptele ce vor urma sa va faca sa va nsela)! asupra caracterului lui Julius; el nu era ctusi de putin indiscret respecta n viata fiecarui om nfatisarea pe care acesta vrea sa i-o dea si pretuia mult decenta. Dar, n fata ordinului ta talui sau, tre buia sa-si nfringa firea. Mai astepta o clipa, ascultnd atent, apoi neauzind pasi, mpotriva vointei si principiilor sale, dar cu sentimentul delicat al datoriei, trase sertarul mesei, ce era descuiat; Aici se afla un carnet lega t n piele, pe care Julius l lua si l deschise. Pe prima pagina citi urmatoarele rnd uri, scrise aceeasi mna ce scrisese si cuvintele de pe fotografie: Lui Cadio, ca sa-si treaca n el conturile curente, Credinciosului meu tovaras, de la batrnul sau unchi, FABTj si apoi, chiar dedesubt, cu un scris oarecum copilaresc, cuminti drept si regula t: Duino. Azi-dimineata, 10 iulie 1886, lordul Fabian a veni sa ne ntlneasc aici. Mi-a adus o barca, o pusca si acest cama frumos. PIVNITELE VATICANULUI ? 55 pe aceasta prima pagina nu mai era scris nimic, pe pagina a treia, la data de 29 august puteai citi: I-am dat lui Faby un avans de 4 miscari de brasse. Si a doua zi: I-am dat un avans de 12 miscari de brasse. Julius ntelese ca nu era dect un carnet de antrenament. Totusi lista zilelor se ntr erupea curnd si, dupa o pagina alba, puteai citi: 20 septembrie: Plecam din Alger spre Aures. Urmau cteva indicatii de locuri si date si, n sfrsit, aceasta ultima indicatie: 5 octombrie: Ne ntoarcem la El Kantara. 50 de km on horseback1, fara oprire. Julius ntoarse cteva file albe; dar, ceva mai departe, carnetul parea ca ncepe din nou. n chip de titlu, n capul unei pagini era scris, cu litere mai mari si ngrijite : QUIINCOMINCIAIL LIBRO DELLA NOVA ESIGENZA E DELLA SUPREMA VIRTU2 Tanto quanto se ne taglia.3 BOCCACCIO pe cal (engl.) t Aici ncepe cartea noii exigente si a supremei virtuti (it.). J Pn ntr-acolo nc se taie (it.). 56 ? Andre Gide _ n fata exprimarii unor idei morale, interesul lui Juliusj trezi brusc; era o buna

prada pentru el. Dar nca de la pagina urmatoare, fu dezamagit: erau iar felul de socoteli. Si tot usi erau niste socoteli mai altfel dect cel lalte. Fara nici o indicatie privind data si locul: Pentru ca am cstigat n fata lui Protos la sah 1 punta. Pentru ca am lasat sa se va da ca stiu italieneste - 3 punte] Pentru ca am raspuns naintea lui Protos 1 p. Pe ntru ca am avut ultimul cuvnt 1 p. Pentru ca am plns cnd am aflat de moartea lui Fa by 41 Julius, care citea n mare graba, lua punta" drept o moned straina si nu vazu n ace ste socoteli dect un copilaros si meschl negot cu merite si retributii. Apoi soco telile ncetau din noi Julius mai ntoarse niste pagini si citi: , n ziua de 4 aprilie, conversatie cu Protos: ntelegi ce vor sa spuna cuvintele: A TRECE DINCOLO? Aici, scrisul se oprea. Julius ridica din umeri, strnse din buze, dadu din cap si puse caietul la locul lui. si scoase ceasil si se ridica de pe scaun, se apropie de fereastra si privi afari ploaia ncetase. Se ndrepta spre coltul ncaperii unde, atunJ cnd intrase, si pusese umbrela; n acea clipa vazu un tnar fril rnos si blond, ce-l privea atent si surznd, sprijinit de pervazul usii III Adolescentul din fotografie nu se prea schimbase; Juste Agenor spusese: are noua sprezece ani; nu i-ai fi dat mai mult dl PIVNITELE VATICANULUI ? 57 gjsprezece. Cu siguranta ca Lafcadio venise tocmai atunci; cnd nusese carnetul la loc, Julius si ridicase ochii spre usa si nu vazuse pe nimeni; dar cum oare de n u-l auzise apropiindu-se? Instinctiv, Julius privi picioarele tnarului si vazu ca , n loc de ghete, acesta purta sosoni. Lafcadio surdea ntr-un fel ce nu avea nimic ostil; parea -mai degraba - amuzat, da r si ironic; si pastrase pe cap o sapca de voiaj, dar - de ndata ce ntlni privirea l ui Julius - si-o scoase si se nclina n mod ceremonios. - Domnul Wluiki? ntreba Julius. Tnarul se nclina din nou, fara sa raspunda. - Iertati-ma ca, n asteptarea dumneavoastra, m-am instalat n camera. De fapt, n-as fi ndraznit sa intru, daca n-as fi fost invitat s-o fac. Julius vorbea mai repede si mai tare ca de obicei, ca sa-si dovedeasca lui nsusi ca nu se simte deloc stnjenit. Fruntea lui Lafcadio se ncreti n chip aproape invizi bil; se duse spre umbrela lui Julius; fara sa spuna nici un cuvnt, o lua si o pus e sa se scurga de apa pe coridor; apoi, intrnd n camera, i facu semn lui Julius sa se aseze. - Desigur ca va mirati vazndu-ma aici. Lafcadio scoase linistit o tigara dintr-o tabachera de argint si o aprinse. - O sa va explic n cteva cuvinte motivele care m-au adus aici, motive pe care le v eti ntelege foarte repede... Pe masura ce vorbea, simtea cum siguranta de sine i dispare. - ... Dar ngaduiti-mi mai nti sa-mi spun numele; apoi, parca stnjenit de faptul ca t rebuia sa-si rosteasca numele, scoase din haina o carte de vizita si i-o ntinse l ui Lafcadio, care o puse Pe masa, fara sa o priveasca. 58 ? Andre Gide - Snt... Tocmai am terminat o carte importanta; este o __ nu prea mare, pe care n u am timp s-o trec pe curat. Cineva rr spus ca aveti un scris deosebit de frumo s si m-am gndit ca po; nu va veti supara daca... - La Paris, l ntrerupse Lafcadio, nu exista nici un om c, sa va fi putut vorbi des pre scrisul meu. si ndrepta privirile spre sertarul de pe care Julius, fara s banuiasca ceva, rupsese un sigiliu de ceara moale si apl ntorcnd violent cheia n broasca si punnd-o n buzunar, spu - Nimeni care sa aiba dreptul sa vorbeasca despre asta, zii el, privind cum Julius de nroseste la fata. Pe de alta parte (vql bea foarte rar, ca aiurit, fara nici o intonatie), nu nteleg nca bil motivele pe care le poate avea domnul... (privi cartea de viziM conte Julius de Baraglioul ca sa se intereseze de mine. Totusi

(dupa exemplul lui Julius, vocea lui deveni dintr-o data mierow si flexibila), propunerea dumneavoastra merita sa fie luata 1 consideratie de catre cineva ca mine, care are nevoie de bani, a cum ati observat (se ridica de pe scaun). _ ngaduiti-mi, domnule, sa vin sa va aduc raspunsul met mine dimineata. ._ Era invitat sa plece. Julius se simtea prea stingherit si ri insista; si lua pala ria, statu o clipa pe gnduri si spuse cu stngacii - As fi vrut sa vorbesc cu dumneavoastra mai mult. ngaj duiti-mi sa trag nadejde ca mine... Va voi astepta ncepnd dej ora zece. Lafcadio saluta, nclinndu-se. De ndata ce Julius coti pe culoar, Lafcadio nchise usa si trase zavorul. Alerga la sertar, si scoase caietul, l deschise 1 ultima pagina si, exact de unde ramasese cu multe luni naint^ scrise PIVNITELE VATICANULUI ? 59 cu creionul, cu un scris mare, nervos, foarte diferit de jprimul: Pentru a-l fi lasat pe Olibrius sa-si bage nasul lui murdar n acest carnet- 1 pu nta. Scoase din buzunar un briceag cu o lama att de subtiata, nct nu mai era dect un fel de unealta de gaurit, o tinu putin la flacara unui chibrit aprins si, cu o lovit ura prin buzunarul de la pantaloni, si-o nfipse n coapsa. Nu putu sa-si stapneasca o strmbatura de durere. Dar asta nu-i fu de ajuns. Dedesubtul frazei, fara sa se aseze jos, aplecat deasupra mesei, scrise: Si pentru ca i-am aratat ca stiam - 2 punte. De data asta, ezita; si deschise pantalonii si i lasa n jos, ntr-o parte. si privi co apsa; mica rana, pe care si-o facuse cu putin timp nainte, sngera; se uita la vech ile cicatrice care, de jur mprejur, lasasera ca niste urme de vaccin. Flamba din nou lama briceagului si apoi, cu miscari foarte repezi, si-o nfipse n carne de dou a ori. - Altadata nu luam attea precautii, si spuse el, ndreptndu-se spre sticla cu alcool de menta, din care varsa cteva picaturi pe rani. Mnia i se mai potolise cnd, punnd sticla la locul ei, observa ca fotografia ce-l nfa tisa pe el mpreuna cu mama sa nu mai era n acelasi loc. O lua, o privi pentru ulti ma oara cu un fel de durere chinuitoare, si apoi, n timp ce un val de snge i se ur ca m obraji, o rupse cu furie n bucati. Vru sa le dea foc; dar acestea nu se apri ndeau; atunci, scotnd din cmin saculetii nghe60 ? Andre Gide suiti acolo, puse pe piatra n chip de gratar cele doua carti, s gurele pe care le avea n casa, taie, rupse n bucatele si boti fi. carnetului, arunca fotografia deasupra si dadu foc gramezii hrtii. Cu fata lnga flacara, voia sa se convinga ca priveste c, nespusa multumire cum ar d toate aceste amintiri; dar cnd ridica, dupa ce totul se transformase n cenusa, s imti un fel. ameteala. ncaperea era plina de fum. Se duse la baie si se stei pe f runte. Acum privea micuta carte de vizita cu ochi mai limpezi. Contele Julius de Bar aglioul, repeta el. Dapprima impo sapere chi e.l Smulse fularul pe care-l purta n loc de cravata si de gulej si descheie camasa si, n fata ferestrei deschise, lasa ca ae rece sa-i nvaluie pieptul. Apoi, grabindu-s e dintr-o data sa iasi n oras, se ncalta, si puse cravata, si lua o palarie decenta d l fetru gri si, potolit si civilizat pe ct era cu putinta, nchise 1 urma lui usa d e la camera si se ndrepta spre piata Saint-Sulpici Aici, n fata primariei, la bibl ioteca Cardinal, va gasi cu sig rant toate informatiile pe care le dorea. IV Cnd trecu pe lnga Odeon, privirea i fu izbita de romanii lui Julius, expus ntr-o vit rina; era o carte cu coperta galbena, carei nfatisare doar si l-ar fi lasat pe La fcadio cu gura cascata n oricare alta zi. Baga mna n buzunar si arunca pe tejghea o moneda de cinci franci.

) Mai nti trebuie sa stim cine e (it.). PIVNITELE VATICANULUI ? 61 _- Ce foc bun o sa fac diseara cu ea! se gndi el, lund cartea ;i restul La biblioteca, un dictionar al scriitorilor contemporani" irezenta n cteva cuvinte cariera amorfa a lui Julius, dadea titlurile operelor sale, le lauda n termeni c onventionali, numai buni sa-ti taie orice gust sa le citesti. pfu! zise Lafcadio... Tocmai se pregatea sa nchida dictionarul cnd zari trei^cuvin te din articolul precedent, ce-l 'facura sa tresara. Cteva rnduri deasupra cuvinte lor: Julius de Baraglioul (viconte), n biografia lui Juste-Agenor, Lafcadio citi: Minis tru la Bucuresti n 1873". Ce nsemnau aceste cuvinte simple, de-l faceau sa-i bata att de tare inima? Lafcadio, caruia mama sa i daduse cinci unchi, nu-si cunoscuse tatal niciodata; a cceptase ideea de a-l considera mort si se abtinuse ntotdeauna sa puna ntrebari le gate de el. n ceea ce priveste unchii (fiecare de alta nationalitate si trei dint re ei lucrnd n diplomatie), ntelese repede ca se nrudeau cu el doar n masura n care f umoasa Wanda avea chef sa le acorde aceasta calitate. Lafcadio mplinise nouasprez ece ani. Se nascuse la Bucuresti n 1874, exact la sfrsitul celui de-al doilea an n care contele de Baraglioul fusese retinut aici de functia sa. Pus n garda de aceasta vizita misterioasa a lui Julius, cum sa nu vada n ea mai mu lt dect o coincidenta ntmplatoare? Facu un mare efort sa citeasca articolul despre Juste-Agenor; nndurile i se nvalmaseau n fata ochilor; ntelese totusi ca tatal lui Julius, contele de Baraglioul, era un om important. Inima ncepu sa-i zvcneasca din rasputeri, plina de o att de nare si insolenta bucuri e, nct i se parea ca cei din jur i vor auzi bataile! Dar nvelisul de carne era puter nic si impermeabil. Se uit pe furis la vecinii sai, obisnuitii salii de lectura, ce erau cu 62 ? Andre Gide totii absorbiti n munca lor stupida... Calcula: Nascut n 181 contele ar avea acum saptezeci si doi de ani. Ma chi sa se vj ancora?...1 Puse dictionarul la loc si iesi. . Cerul se limpezea, cei ctiva nori fiind mprastiati de un vi iute. Importa di domes ticare questo nuovo proposito2, si zii Lafcadio, care pretuia cel mai mult libert atea de a dispunejl sine; si, obosit de acest gnd tulburator, se hotar sa si-l gon ea* o clipa din minte. Scoase din buzunar romanul lui Julius si fafl un mare efo rt ncercnd sa-si schimbe gndurile, citindu-l; darl carte totul era spus de-a dreptu l, fara nici un mister; nimic ni putea ajuta mai putin sa iasa din starea lui. Si totusi, la autorul acestei carti ma voi duce rriine sa fi pe secretarul! si rep eta mereu fara sa vrea. . Cumpara de la un chiosc un ziar si intra n gradia Luxembourg. Bancile erau ude; d eschise cartea, se aseza pe el apoi desfacu jurnalul, oprindu-se la faptele dive rse. Ca si cumB fi stiut ca le gaseste acolo, ochii i cazura pe urmatoarele rnduj Starea sanatatii contelui Juste-Agenor de Baraglioul carel dupa cum se stie, pro vocase o mare neliniste n ultimele zill' pare ca s-a mbunatatit; ea ramne totusi nca precara si nul ngaduie sa primeasca dect cteva persoane intime. Lafcadio sari de pe banca; ntr-o clipa hotarrea sa era luata] Uitnd cartea, alerga spre o papetarie de pe strada Medicis, undi si amintea ca vazuse, n vitrina, un an unt n care se spunea cg acolo se fac carti de vizita la minut, cu trei franci sut a. Merge! 1 Dar cine stie daca mai traieste (it.). 2 Trebuie s ne obisnuim cu aceasta noua propunere (it.)faci .na PIVNITELE VATICANULUI ? 63 znibea; ndrazneala planului sau att de neasteptat l amuza, -ci ducea lipsa de ntmpl aventuroase. _ Ct timp va trebuie ca sa-mi faceti o suta de carti de vizita? l ntreba el pe negu stor. _ Le veti avea nainte de a se nnopta. _ Platesc dublu daca mi le faceti peste doua ore. Negustorul se prefacu ca se uita n carnetul sau de comenzi. _ Am sa va fac

o favoare... da, ati putea trece sa le luati la ora doua. Pe ce nume? Pe foaia de hrtie pe care i-o ntinse negustorul, fara sa tremure si fara sa roseas ca, dar cu inima tresarind, semna: LAFCADIO DE BARAGLIOUL. - Secatura asta nu ma ia n serios, si zise el plecnd, suparat ca negustorul nu l-a salutat cu mai mult respect. Apoi, n timp ce trecea prin fata oglinzii dintr-o vi trina: - Trebuie sa recunosc ca nu am deloc aerul unui Baraglioul! Voi ncerca de acum ncolo sa le seman mai mult. Nu se facuse de douasprezece. Lui Lafcadio, aflat n culmea exaltarii, nu-i era nca deloc foame. - Mai nti sa merg putin, altminteri mi voi lua zborul, se gndea el. Si sa merg numai prin mijlocul drumului; caci daca ma apropii de ei, trecatorii si vor da seama c a i ntrec cu un cap. nca o superioritate pe care trebuie s-o ascund. O ucenicie nu sfrseste niciodata. Intra ntr-un oficiu postal. - Place Malesherbes... voi avea nevoie de ea curnd! si zise el, lund dintr-un anuar adresa contelui Juste-Agenor. - Dar cine ma mpiedica sa dau, chiar n dimineata asta, o raita pna n strada Verneuil ? (Era adresa scrisa pe cartea de vizita a lui Julius). 64 ? Andre uiae Lafcadio cunostea acest cartier si l iubea; ocolind strzij prea frecventate, o lua pe linistita strada Vaneau, unde bucura sa se putea manifesta mai n voie. Cnd aju nse n strafl Babylone, vazu niste oameni alergnd; lnga intrarea Oudinol un grup sta tiona n fata unei case cu doua etaje, de unde iesea ui nor gros de fum. Se stradu i sa nu grabeasca pasul... Lafcadio, prietene, ai dat peste un fapt divers si pana mea ti paraseste. Nu te astepta sa redau crmpeiele de vorbe si strigatell multimii... Strecurndu-se si strabatnd aceasta gloata ca un tipaij Lafcadio ajunse n fata. Aici , o biata femeie statea n genuncH si plngea n hohote. - Copiii mei! copilasii mei! spunea ea. O sprijinea o tnara a carei mbracaminte simpla si elegana arata limpede ca nu-i er a ruda; tnara era foarte palida si att de frumoasa, nct Lafcadio, atras pe data de e a, i puse ctevl ntrebari. - Nu, domnule, nu o cunosc. Am nteles doar ca cei doi copilasi ai ei se afla ntr-o camera de la etajul doi unde, n scun timp, vor ajunge flacarile, care au cuprins scara; au fost chemati pompierii, dar, pn vor veni, micutii vor muri sufocati de fum. 1 Spuneti-mi, domnule, oare nu se poate ajunge pe balcorJ catarndu-te pe per ete cu ajutorul burlanului ce coboara pna josi Oamenii spun ca hotii s-au urcat o data pe aici, dar ceea ce altj au facut ca sa fure, nici unul dintre cei de fata nu ndrazneste faca pentru a salva niste copii. Degeaba au fagaduit salvatoruli a ceasta punga cu bani. Ah, Doamne! de ce nu snt barbat!... Lafcadio nu mai statu sa-i asculte vorbele. Punndu-si b tonul si palaria la picio arele fetei, se avnt spre zid. Ca sa catare sus, nu ceru ajutorul nimanui; n picioa re, nainta creasta zidului, ferindu-se de cioburile de sticla cu care e: presarat a din loc n loc. PIVNITELE VATICANULUI ? 65 par uimirea multimii crescu cnd l vazu cum, apucnd teava erticala, se ridica prin p uterea bratelor, sprijinindu-se doar din tjjd n cnd, cu vrful picioarelor, de surub uri. Iat-l ajuns la balcon si apucnd grilajul cu o mna; multimea l admira, dar nu ma i tremura de frica, caci usurinta cu care se misca este fara cusur. Cu o lovitur a de umar sparge geamurile; apoi dispare n ncapere. Moment de asteptare si de nesp usa neliniste... Apoi reapare, tinnd n brate un copilas care plnge. Face un fel de funie dintr-un cearsaf rupt n fsii, pe care le nnoada cap la cap; prinde copilul de capatul acestei funii si l coboara pna n bratele deznadajduitei sale mame. Cu al d oilea copil face la fel... Cnd i veni rndul sa coboare, Lafcadio fu aclamat de multime ca un erou: Ma iau drept un clovn", se gndi el, enervat cnd simti ca se nroseste la fata si resp ingnd ovatiile cu o gratie brutala. Totusi, cnd tnara, de care se apropie din nou, i ntinse, putin ncurcata, o data cu bastonul si palaria, si punga cu bani pe care o fagaduise, el o lutLSurznd si, dupa ce o goli de cei saizeci de franci pe care i C ontinea, ntinse banii sarmanei mame, care acum si sufoca fiii tot sarutndu-i.

- mi ngaduiti sa pastrez aceasta punga ca amintire de la dumneavoastra, domnisoara ? Era o punguta brodata, pe care o saruta. O clipa, cei doi se uitara unul la cela lalt. Fata parea emotionata, si mai palida nca, si parca dornica sa vorbeasca. Da r Lafcadio pleca brusc, despicnd multimea cu bastonul, att de ncruntat, nct lumea nul mai aclama si nu-l mai urmari cu privirea. Ajunse la Luxembourg si apoi, dupa ce lua o masa frugala la Gambrinus, restauran t ce se afla n vecinatatea Odeonului, urca repede n camera sa. Lafcadio si ascundea banii sub o -l 66 ? Andre Gide scndura din podea; scoase din ascunzatoare trei piese de cw douazeci de franci si una de zece. Calcula: Cartile de vizita: sase franci. O pereche de manusi: cinci franci. O cravata: cinci franci (dar oare ce-o sa gasesc ca lumea pretul asta?). O pereche de pantofi: treizeci si cinci de franci (n-am prej tentia sa tina mult ). Ramn nouasprezece franci pentru cheltuieli neprevazutei (Din oroare pentru datori i, Lafcadio platea ntotdeauna cu bari gheata.) Se duse la dulap si scoase de acolo un costum nchis la culoare, din stofa fina, c u o taietura perfecta si deloc uzat. Nenorocirea e ca, de atunci, am crescut..." si spusei aducndu-si aminte de epoca st ralucitoare, nu prea ndepartata n care marchizul de Gesvres, ultimul sau unchi, l d ucea mbracat foarte elegant, la furnizorii sai. O mbracaminte necuviincioasa era, pentru Lafcadio, la fe de socanta ca o minciun a pentru un calvinist. Dar sa ncep cu ce e mai presant. Unchiul meu Gesvrea spunea ca omul se cunoaste du pa ncaltaminte." Si, din grija pentru ghetele pe care avea sa le ncerce, sfi schimba sosetele. V - L^ ontele Juste-Agenor de Baraglioul nu-si mai parasise de cinci ani luxosul s au apartament din Place Malesherbes. Se pregatea sa moara aici, ratacind gnditor prin salile ntesate di colectii sau, mai adeseori, stnd retras n camera sa si lsndu-a umerii si bratele ncercate de durere pe seama alinarilor veniti FiVNIJbLJi VATICANULUI ? 67 de la servetele muiate n apa si de la compresele sedative. Pe cap purta, nfasurat n chip de turban, un fular urias de culoarea vinului de Madera; unul dintre capet ele fularului, ramas liber, i atingea dantela de la guler si vesta groasa, de lna, de culoarea ^tunului, pe care cadea barba-i mare, ca o cascada de argint. si tin ea picioarele, ncaltate n papuci de piele alba, pe o pernita umpluta cu apa calda. si scufunda, pe rnd, minile palide, ntr-o baie de nisip fierbinte, sub care ardea o lampa cu alcool. Genunchii i erau acoperiti cu un sal gri. Semana bine cu Julius ; dar nca si mai bine cu un portret al lui Titian; Julius nu era dect o replica de colorata a trasaturilor sale, dupa cum Aerul naltimilor nu era dect o imagine edul corata si nesemnificativa a vietii lui. Juste-Agenor de Baraglioul bea o ceasca de ceai n timp ce asculta o predica a par intelui Avril, confesorul sau, pe care luase obiceiul sa-l consulte adeseori; ch iar atunci, cineva batu la usa, si credinciosul Hector, care de douazeci de ani n deplinea pe lnga el functiile de servitor, de infirmier si, l nevoie, de consilier , aduse pe o tava lacuita un mic plic nchis. - Acest domn spera ca domnul conte va binevoi sa-l primeasca. Juste-Agenor puse jos ceasca cu ceai, desfacu plicul si scoase din el cartea de vizita a lui Lafcadio. Apoi o mototoli nervos: - Spune-i ca... apoi, stpnindu-se: Un domn? Vrei sa spui un tnar, nu? Ce gen de om este? - O persoana pe care domnul conte poate s-o primeasca. - Draga parinte, spuse contele ntorcndu-se spre parintele Avril, scuz-m daca snt nevo it sa te rog sa oprim conversatia 68 9 Andre Uide

aici; dar nu care cumva sa nu vii mine; snt sigur ca voi avea sa* spun lucruri noi si cred ca vei fi multumit. Ramase cu mna la frunte, n timp ce parintele Avril iesea m usa salonului. Apoi, ri dicnd n sfrsit capul, spuse: -Saintre. . I Lafcadio nainta n ncapere cu fruntea sus, cu o siguranta barbateasca; ajuns n fata b atrnului, se nclina cu gravitate. Cui se hotarse sa nu vorbeasca niciodata nainte de a fi avut timp s$ numere pna la doisprezece, contele ncepu primul: - Mai nti afla, domnule, ca nu exista nici un Lafcadio di Baraglioul, spuse el, ru pnd cartea de vizita; si te rog sa-i sp\l domnului Lafcadio Wluiki, pentru ca snte ti prieteni, ca daci ndrazneste sa se joace cu aceste cartonase si nu le rupe pe toati asa cum fac eu cu asta (l rupse n mici bucatele pe care le arunci n ceasca go ala), l reclam imediat la politie si pun sa fie aresta ca escroc. M-ai nteles? Acu m vino la lumina sa te privesc. < - Lafcadio Wluiki va va da ascultare, domnule (vocea lui Lafcadio, plina de resp ect, tremura). Iertati-l pentru metoda pe care a folosit-o ca sa fie primit de d umneavoastra; n-a avut nij o intentie necinstita. Voia sa va convinga ca merita. .. maca atentia dumneavoastra. - Esti bine facut. Dar haina asta ti sta rau, zise contele, cari voia sa para ca n-a auzit nimic. - Deci nu m-am nselat? spuse, ndraznind sa surdaJ Lafcadio, care se lasa, cu bunav ointa, supus acelei examinari. 1 - Slava Cerului! Seamana cu mama lui, murmura batrnui Baraglioul. Lafcadio tacu si apoi, cu o voce aproape soptita si, privindu-l fix pe conte: PIVNITELE VATICANULUI ? 69 _ Daca nu las sa se vada prea tare, mi este oare cu totul sa seman si cu...? _ Vorbeam despre fizic. Chiar daca nu semeni numai cu marna ta, Dumnezeu nu-mi va lasa timpul necesar sa-mi dau seama. Salul gri i aluneca de pe genunchi si cazu pe jos. Lafcadio se repezi sa-l ridice si, n timp ce statea aplecat, simti cum batrnui i pu ne cu blndete mna pe umar. - Lafcadio Wluiki, zise Juste-Agenor cnd tnarul se ridica de jos, clipele mele snt numarate; nu ma voi lupta cu tine; m-ar obosi. Snt de acord ca nu esti prost; mi p lace ca nu esti urt. Riscul pe care ti l-ai asumat arata ca ai un oarecare curaj, ce nu-ti sade rau; la nceput, m-am temut ca esti obraznic din fire, dar vocea si tinuta ta mi arata ca nu-i asa. n ceea ce priveste restul, i cerusem fiului meu Ju lius sa-mi culeaga informatii; dar mi dau seama ca aceste informatii nu ma mai in tereseaza prea mult si ca mai important este ca te-am vazut. Acum, Lafcadio, asc ulta-ma: nu exista nici un act si nici o hotarre din care sa rezulte identitatea ta. Am avut grija sa nu-ti las nici o posibilitate s-o dovedesti. Nu, nu protest a, e zadarnic; nu ma ntrerupe. Faptul ca pna azi ai stat linistit mi garanteaza ca mama ta a stiut sa-si tina fagaduiala si nu ti-a vorbit niciodata despre mine. A sta-i bine. mi voi respecta promisiunea pe care i-am facut-o. Prin intermediul lu i Julius, fiul meu, si n ciuda dificultatilor pe care le ridica legea, te voi fac e sa intri n posesia partii de mostenire pe care i-am fagaduit mamei tale ca ti-o rezerv. Vreau sa spun ca, fata de celalalt copil al meu, contesa de Guy de Sain n masura n care mi-o permite legea - dndut-Prix, l voi avantaja pe fiul meu Julius i o suma de bani n plus, adica tocmai banii pe care, prin el, as vrea sa ti-i las tie. Cred ca aceasta suma va Pfl 70 ? Andre Gide reprezenta, sa spunem, o renta de vreo patruzeci de mii de franci trebuie sa ma n tlnesc curnd cu notarul si sa facem calculuM Asaza-te jos, ca sa ma poti asculta m ai bine. (Lafcadio se spri jinea de marginea mesei.) Poate ca Julius se va opune ; el aa legea de partea lui; contez pe cinstea lui, spernd ca nu va faci asa; con tez si pe cinstea ta, spernd ca nu vei tulbura niciodata n nici un fel, familia lu i Julius, asa cum mama ta n-a tulburati niciodata pe a mea. Pentru Julius si pen tru ai sai, nu exista deci Lafcadio Wluiki. Nu vreau sa porti doliu dupa mine. C opilJ meu, familia este un lucru important si nchis; tu nu vei fi niciJ data altc

eva dect un bastard. Lafcadio nu se asezase pe scaun, n ciuda invitatiei pe car i-o facuse tatal lui, care-l vazuse cum se clatina; stapnindu-i ameteala, baiatul se sprijinea ntr-o at itudine plina de respect de marginea mesei, pe care se aflau ceasca si resourile . - Spune-mi acum; azi-dimineata l-ai vazut deci pe fiul meii Julius. Ti-a spus ca ... - Nii mi-a spus nimic precis; am ghicit eu. - Ce lipsa de amabilitate!... oh! vorbesc despre celalalt. Urmeaza sa-l mai vezi ? - M-a rugat sa-i fiu secretar. - Si ai primit? - Va supara? -... Nu. Dar cred ca-i mai bine sa va cunoasteti... mai putin.' - Si eu cred la fel. Dar, fara sa vreau propriu-zis sa-l cunosc, as vrea totusi sa-l cunosc ntructva. - Dar sper ca nu ai de gnd sa rami mult timp ntr-o functie ca asta, de subaltern? - Voi ramne doar att ct consider ca trebuie. - Si, ce gndesti sa faci, acum, ca ai devenit bogat? VATICANULUI 9 VI - Ah! domnule, pna mai ieri, de-abia daca aveam ce mnca; lasati-mi timp sa-mi cuno sc foamea. Hector batu la usa. _ Domnul viconte doreste sa-l vada pe domnul. Pot sa-l introduc? Fruntea batrnului se ntuneca; tacu o clipa, dar vaznd ca Lafcadio se ridicase discr et si parea ca vrea sa se retraga, zise: - Rami! striga Juste-Agenor cu o violenta ce-l cuceri pe tnar: apoi, ntorcndu-se spr e Hector: - Si doar i spusesem sa nu ncerce sa ma vada... Spune-i ca snt ocupat, ca... i voi s crie. Hector se nclina si iesi. Batrinul conte tinu cteva clipe ochii nchisi; paru ca doarme, dar, prin barba, put eai vedea cum si misca buzele. si ridica n cele din urma pleoapele, i ntinse lui Lafc adio mna si, cu o voce cu totul schimbata, ndulcita si parca ntretaiata, i spuse: - Atinge-o, copilul meu. Acum trebuie sa ma lasi. - Trebuie sa va fac o marturisire, spuse Lafcadio, ezitnd; ca sa ma prezint ntr-un chip decent n fata dumneavoastra, mi-am cheltuit ultimii bani. Daca nu ma ajutat i, nu stiu ce voi mnca n seara asta; si cu att mai putin mine... Daca domnul, fiul d umneavoastra, nu... - Ia banii astia, spuse contele, scotnd cinci sute de franci dintr-un sertar. Ei! ce mai astepti? - As fi vrut sa va mai ntreb... daca nu pot spera sa va revad? - Marturisesc ca mi-ar face placere. Dar cucernicele persoane care se ocupa de mntuirea mea mi ntretin o stare de spirit n care placerea trece pe planul al doilea. ti voi da nsa oinecuvntarea mea pe data - si batrnul si desfacu bratele ca s-l prime sca. 72 ? Andre Gide Lafcadio, n loc sa se arunce n bratele contelui, ngenunchl cu religiozitate n fata l ui si, cu capul pe genunchii sai, plngJ n hohote, simti cum inima-i hotarta si nebun a se topeste dl dragoste. - Copilul meu, copilul meu, blbia batrnul, te-am ntlnij prea trziu pentru tine. Cnd Lafcadio se ridica de jos, fata lui era plina de lacrimii In timp ce se prega tea sa plece si punea n buzunar hrtia da cinci sute de franci, pe care nu o luase imediat, Lafcadio gaS cartile de vizita si, ntinzndu-le contelui, zise: - Luati-le, aici snt toate. - Am ncredere n tine, le vei rupe tu nsuti. Adio! Ar fi fost cel mai bun dintre unchi, se gndea LafcadioJ ajungnd n Cartierul Latin; si chiar mai mult dect atn adauga el cu melancolie. Ei! Scoase pachetul de carti dl vizita, l deschise n evantai si l rupse dintr-o data, fara nici 1 greutate.

N-am avut niciodata ncredere n canalele de scurgere"! murmura el aruncnd ntr-o gura d e canal bucatelele pe care era scris Lafcadio"; partile pe care scria de Baragliou l", le arunca mai departe, ntr-o a doua gura. Baraglioul sau Wluiki, n-are nici o importanta; importnd e sa-mi lichidez trecutul ." Cunostea, pe bulevardul Saint-Michel, un bijutier n fata] caruia Carola l obligase n fiecare zi sa opreasca. n vitrina nerusinat de luxoasa, fata vazuse, cu o seara nainte, o pereche de butoni, foarte originali, pentru mansete. Erau legati doi ct g doi cu o agrafa de aur si erau taiati dintr-un cuart ciudat, un fel de agat ce nu lasa sa se vada nimic prin el, desi parea transpari ent; nfatisau patru capet e de pisici montate n aur. Cum FlVJNlitiLii VATICANULUI 9 15 Venitequa purta, asa cum am mai spus, la costumul tailleur, mansete, si cum avea gusturi originale, rvnea sa aiba acesti butoniI<[u erau att amuzanti, ct ciudati; Lafcadio i gasea ngroQtor de uriti; l-ar fi enervat sa-i vada purtati de amanta lui; dar, (je vreme c e o parasea... Intra n magazin si dadu o suta douazeci de franci pe butoni. _ Va rog sa-mi dati o foaie mica de hrtie. Aplecat pe tejghea, scrise pe hrtia pe care i-o ntinse negustorul, urmatoarele cuv inte: Carolei Venitequa Pentru a-i multumi ca l-a introdus pe necunoscut n camera mea, si cu rugamintea s a nu mai calce pe aici. Dupa ce ndoi foaia de hrtie, o strecura n cutia n care negustorul mpacheta butonii. - Sa nu grabim lucrurile, si spuse el, n momentul cnd se pregatea sa-i dea portarul ui cutia. Sa mai petrecem o noapte sub acest acoperis si sa ne multumim, pentru seara asta, sa nu-i deschidem domnisoarei Carola usa. VI J ulius de Baraglioul traia sub regimul prelungit al unei morale provizorii, ace easi morala careia i se supunea Descartes pna avea sa stabileasca definitiv regul ile dupa care sa traiasca. Dar nici temperamentul, nici gndirea lui nu se manifes tau cu atta intransigenta si cu o asemenea autoritate nct el sa se fi simtit, pna ac um, stingherit de supunerea fata de conveniente. 74 ? Andre Gide Nu cerea, pna la urma, dect confortul pe care i-l asigura succesele sale de scriito r. O data cu criticile aduse ultimei crffl se simtise, pentru prima oara, atins. Era jignit de faptul ca tatal lui nu-l primise; s-ar fi simtit $jjj mai jignit d aca ar fi stiut cine fusese la btrn naintea sa. Sa ntorcndu-se pe strada Vemeuil, si area tot mai mult banuiala ireverentioasa care-i trecuse prin minte n timp ce se ducea Lafcadio. Si el facea diferite apropieri ntre fapte si date; si m refuza sa vada n aceasta ciudata ntmplare doar o simpla coinj cidenta. De altfel, tineretea lui Lafcadio l cucerise si, desi pil supunea ca tatal lui avea s-l lipseasca de o parte din avere favoarea acestui bastard, nu simtea fata de el nici o aversiune; ba chiar, n dimineata asta, l astepta cu caldura si cu prever toare curiozitate: Lafcadio, desi posomorit si reticent, era ademenit de acest rar prilej de a sta de vorba cu Julius, ca si de placerea de a-l incomoda putin. Caci nici macar cu Protos nu ajunsese prea departe cu confidentele. Ce drum lung strabatuse de atun ci! De fapt, Julius nu-i displacuse, cu toate ca i se parea a fi un om foarte sl ab; l amuza gndul ca-i e frate. n dimineata aceea, a doua zi dupa ce primise vizita lui Julius, n timp ce se ndrept a spre locuinta acestuia, i se ntmpla un lucru destul de ciudat: din placerea de a ocoli, mpins poata de inspiratie, ca si pentru a-si domoli o anumita agitatie a spiril tului si a trupului, si dornic sa se nfatiseze la fratele lui stapiS pe sin e, Lafcadio o pornise pe drumul cel mai lung; o luase m Boulevard des Invalides, trecuse din nou pe lnga locul incendiului si si continua drumul pe strada Bellech asse. PIVNITELE VATICANULUI ? 75 La numarul treizeci si patru de pe strada Vemeuil, repeta jn gnd, n timp ce mergea; patru si cu trei fac sapte: o cifra

buna." Ajunsese n strada Saint-Dominique, n locul unde aceasta ntretaie bulevardul Saint-G ermain, cnd, pe cealalta parte a bulevardului, i se paru ca o vede si o recunoast e pe fata care, din ajun, i ocupa gndurile. Grabi pasul... Ea era! O ajunse din ur ma la capatul scurtei strazi Villersexel, dar socotind ca n-ar fi demn de un Bar aglioul sa o opreasca* se multumi sa-i surda, nclinndu-se usor si ridicndu-si, discre t, palaria; apoi, trecnd repede pe lnga ea, gasi ca-i foarte bine pentru el sa int re grabnic ntr-o tutungerie, n timp ce fata, lundu-i-o din nou nainte, cotea pe stra da Universitatii. Cnd Lafcadio iesi din tutungerie si ajunse, la rndul lui, pe strada Universitatii, privi la dreapta si la stnga: dar fata disparuse. Lafcadio, prietene, ai intrat n cea mai banala treaba; daca te vei ndragosti, sa nu crezi ca pana mea ti va zugra vi zbuciumul din suflet... Gasea ca nu-i potrivit sa nceapa printr-o urmarire; de asemenea, nu voia sa ajunga la Julius cu ntrziere si ocolul pe care-l facuse nu-i mai lasa timp. Din fericire, strada Vemeuil era aproape; casa n care statea Juli us era la primul colt al strazii. Lafcadio i spuse portarului numele contelui si porni repede pe scari. Gene vie ve de Baraglioul - caci ea era, fiica cea mai mare a contelui Julius, c e se ntorcea de la Spitalul Copiilor Bolnavi, unde se ducea n fiecare dimineata , mult mai tulburata dect Lafcadio de aceasta noua ntlnire, se ntorsese n mare graba acas; intrnd pe poarta n timp ce Lafcadio dadea coltul, fata urca la etajul doi, cnd niste pasi grabiti, ce se auzeau n spatele ei> o facura sa-si ntoarca capul; cine va urca mai repede dect ea; 76 ? Andre Gide se dadu la o parte ca sa lase trecerea libera, dar, recunoscndu-jH pe Lafcadio, care se opri uimit n fata ei, i zise pe un ton ct m?M indignat: - Domnule, oare e frumos din partea dumitale ca mi urmaresti? - Vai, domnisoara, cum puteti gndi asa despre mine? strigai Lafcadio. Nu ma veti crede daca va voi spune ca nu v-am vaziM cnd ati intrat n aceasta casa, unde snt ct se poate de mirat ca va ntlnesc. Nu aici locuieste contele Jules de Baraglioul? - A! spuse Genevieve rosind, snteti cumva noul secretar pef care-l asteapta tatal meu? Domnul Lafcadio Wlou... aveti u nume att de ciudat, ca nu pot sa-l pronunt . Si n timp ce Lafcadio, rosind la rndul lui, se nclina, ea ij spuse: - Si, domnule, pentru ca va ntlnesc aici, pot sa va ceri favoarea sa nu pomeniti n imic, n fata parintilor mei, dfl ntmplarea de ieri, pe care cred ca nu ar gusta-o d eloc: si mai ales de punga despre care le-am spus c-am pierdut-o. - Domnisoara, va rog si eu sa nu vorbiti despre rolul absurd pe care ati vazut c a l-am jucat. Eu snt ca si parintii dumneavoastra: nu-l nteleg si nu-l aprob deloc . Cred ca m-ati luat drept un cine terra-nova. Nu m-am putut abtine... Scuzati-ma . Mai am de nvatat... Dar voi nvata, va asigur... Vreti sa-mi dati mna? Genevieve de Baraglioul, care nu-si marturisea nici ei nsasi ca Lafcadio i se par ea foarte frumos, nu-i spuse baiatului ca, departe de a-l socoti ridicol, vazuse n el un erou. Fata i ntinse mna, pe care Lafcadio o duse, impetuos, la buze; surznd in toata inima, l ruga sa coboare cteva trepte si sa astepte ca ea s intre si sa nch ida usa, si numai apoi sa sune, n asa fel nct s PIVNITELE VATICANULUI ? 77 nU fie vazuti mpreuna; si, mai ales, sa nu arate ca s-au ntlnit nainte. Cteva minute mai trziu, Lafcadio fu introdus n cabinetul rornancierului. Primirea pe care i-o facu Julius fu plina de amabilitate; Julius nu stia prea bi ne cum sa procedeze; celalalt se apara imediat: - Domnule, trebuie sa va spun de la bun nceput: am oroare de recunostinta, ca si de datorii; si orice ati face pentru mine, nu ma veti putea aduce n situatia de a ma simti obligat fata de dumneavoastra. La rndul sau, Julius se nfurie: - Nu ncerc sa va cumpar, domnule Wluiki, ncepu el sa spuna pe un ton arogant... Da r vaznd ca snt pe cale sa-si taie puntile, se oprira brusc si, dupa un moment de t

acere, Lafcadio ntreba pe un ton mai amabil: - Care este munca pe care vreti sa mi-o ncredintati? Julius se eschiva, prtextnd c a textul nu este nca pus la punct; de altfel, considera ca nu-i rau ca mai nti sa se cunoasca mai bine. - Recunoasteti, domnule, spuse Lafcadio pe un ton oarecum amuzant, ca ieri nu mati asteptat pentru treaba asta si ca ati binevoit sa va aruncati privirile ntr-u n anumit carnet..? Julius si pierdu siguranta de sine si, descumpanit, zise: - Marturisesc ca asa am facut; apoi adauga cu demnitate: mi cer scuze. Daca ar fi s-o iau de la nceput, n-as mai face-o. - Nu mai aveti prilejul: am ars carnetul. Fata lui Julius se ntuneca: - Snteti foarte suparat? 78 ? AndreGide - Daca as fi suparat, nu v-as vorbi despre asta. Scuzati-mjj tonul pe care l-am folosit adineauri, cnd am intrat, continui Lafcadio, hotart sa mearga pn la capat. T otusi, as vrea sa stii daca ati citit si o scrisorica ce se afla n carnet? Julius nu citise scrisorica, pentru simplul motiv ca nu Q gasise; dar profita d e acest prilej ca sa vorbeasca despre discretii sa. Lafcadio se amuza, lasnd sa s e vada aceasta. - Ieri m-am si razbunat oarecum pe ultima dumneavoastra carte. - Nu are cum sa va intereseze, se grabi sa spuna Julius. - Oh! n-am citit-o toata. Trebuie sa marturisesc ca nu-mi place prea mult sa cit esc. De fapt, am citit cu placere numai Robinson... Da si Aladin. Cu asta m-am d escalificat cu totul n ochii dumneavoastra! Julius ridica mna cu blndete: - Nu, doar ca va plng: n felul acesta va lipsiti de marii bucurii. - Am altele. - Care poate nu snt de o la fel de buna calitate. - Fiti sigur de asta! Si Lafcadio rse cu impertinenta. - Fapt pentru care ntr-o zi veti suferi, spuse Julius, ncnta ca-l luase n zeflemea. - Cnd va fi prea trziu, termina, sententios, Lafcadio; apoi, brusc: Va amuza mult scrisul? Julius i replica pe data: - Eu nu scriu ca sa ma amuz, spuse el cu noblete. Bucuriile pe care le am scriin d snt superioare acelora pe care le-as putea avea traind. De altfel, unele nu le exclud pe celelalte. - Asa se spune. Apoi, ridicnd brusc tonul pe care-l coborise ca din ntmplare: Stiti de ce nu-mi place scrisul? Din cauza PIVNITELE VATICANULUI ? 79 corecturilor, a stersaturilor, a nfrumusetarilor pe care le presupune. - Crezi ca n viata nu se fac corecturi? ntreba Julius, pe un ton aprins. - Nu ma ntelegeti; n viata ne putem corecta, dupa cum se spune, ne putem ameliora purtarea; dar nu putem corecta ceea ce am facut. Tocmai acest drept de a putea f i corectat face din scris un lucru att de cenusiu si att de... (nu termina ce avea de spus). Da; ceea ce mi se pare att de frumos n viata este ca trebuie sa reusest i din prima ncercare. n viata nu-s admise stersaturile. - Ar fi mult de sters n viata dumneavoastra? - Nu... nca nu prea mult... Si, fiindca nu se poate... Lafcadio tacu o clipa si a poi spuse: - Si totusi din dorinta de a sterge ceva am aruncat pe foc carnetul!... Prea trzi u, stiti bine... Dar recunoasteti ca n-ati nteles mare lucru citindu-l. Nu; Julius nu putea sa-i marturiseasca asta. - mi ngaduiti sa va pun cteva ntrebari? spuse el, n chip de raspuns. Lafcadio se ridica att de brusc, nct Julius crezu ca vrea sa fuga; dar nu facu dect sa se duca la fereastra si, ridicnd perdeaua de etamina, sa spuna: - Gradina asta este a dumneavoastra? - Nu, raspunse Julius. - Domnule, pna acum n-am lasat pe nimeni sa traga cu ochiul, fie si orict de putin , n viata mea, zise Lafcadio. Apoi, ntorcndu-se spre Julius, care nu mai vedea n el dect un strengar:

80 ? Andre Gide - Dar azi e zi de sarbatoare; mi voi acorda o vacanta, o siij gura data n viata me a. ntrebati-ma, va fagaduiesc ca va \M raspunde... Dar mai nti sa va spun ca i-am nc his usa n ni fetei care, ieri, v-a deschis-o. Din politete, Julius lua un aer consternant. - Din cauza mea! Credeti-ma... - Nu! de ctva timp ncoace ma tot gndesc cum sa scap da ea. - Traiati cu ea? ntreba cu stngacie Julius. - Da; din igiena... Dar ct mai putin cu putinta; si n amintirea unui prieten care i fusese amant. - E vorba de domnul Protos? ndrazni sa ntrebe Juliusj hotart sa-si stapneasca indign area, dezgustul, dezaprobarea si ca, n aceasta prima zi, sa nu lase sa se ntrevada din conj sternarea lui dect att ct era nevoie spre a-si nsufleti replicile! - Da, Protos, raspunse Lafcadio, rznd. Vreti sa stiti cine e Protos? - Cunoscndu-va putin prietenii, poate ca as nvata sa vi cunosc. - Era un italian, cu numele de... nu-l mai stiu, dar n-are! importanta! Colegii si chiar profesorii sai nu l-au numit dect folosind aceasta porecla, ncepnd din ziua cnd, pe neasteptate, a facui cel mai bine tema la greaca. - Nu-mi amintesc sa fi fost vreodata primul, spuse Julius c sa-i cstige ncrederea; dar si mie mi-a placut ntotdeauna sa ml mprietenesc cu cei care erau primii. Deci, Protos... - Oh! a facut-o n urma unui pariu. nainte era unul dintre ultimii din clasa, desi era unul dintre cei mai vrstnici; n timp cm eu eram unul dintre cei mai tineri; da r, pe legea mea, asta nul nseamna ca lucram mai bine dect altii. Protos avea un ma re] vnn^Aisubui ? oi ,-spret pentru ceea ce ne predau profesorii nostri; totusi, dupa e un coleg care nvata bine si pe care el nu-l putea suferi i-a pus, ntr-o zi, c e usor sa dispretu iesti ceea ce nu esti nca n tare sa faci (sau ceva de felul asta), Protos s-a simt it atins, s-a mcpatnat, a lucrat doua saptamni n sir si a facut tema att de bine, ^nc ^t-a trecut n fruntea tuturor si a ajuns primul, spre marea noastra mirare. Ar tr ebui, de fapt, sa spun: spre mirarea lor. Caci eu unul aveam prea mare considera tie pentru Protos, ca asta sa fli mire prea mult. Caci mi spusese: am sa le arat e u lor ca nu-i chiar att de greu! l crezusem. - Daca nteleg bine, Protos a avut o mare influenta asupra dumneavoastra. - Poate. mi impunea. La drept vorbind, n-am avut cu el dect o singura convorbire i ntima; dar aceasta convorbire a fost pentru mine att de convingatoare, nct, a doua zi, am fugit din pensiunea unde, pe zi ce trecea, deveneam tot mai palid, ntocmai ca o salata ce creste sub streasina, si m-am dus, pe jos, la Baden, unde locuia mama pe atunci, mpreuna cu unchiul meu, marchizul de Gesvres... Dar iata ca am nc eput cu sfrsitul. Presimt ca nu stiti sa-mi puneti ntrebarile. Lasati-ma pe mine smi povestesc viata. n felul asta veti afla mult mai multe dect daca ma ntrebati, po ate chiar mai mult dect ati dori sa stiti. Nu, multumesc, le prefer pe ale mele, zise Lafcadio, scotndu-si tabachera si aruncnd tigara oferita, mai nainte, de Juliu s si pe care, prins de conversatie, o lasase sa se stinga. VII IVI-am nascut la Bucuresti, n 1874, ncepu el rostind rar cuvintele, si, dupa cum s titi, cred, mi-am pierdut tatal la putine luni dupa nastere. Prima persoana pe c are am vazut-o alaturi de 82 ? Andre Gide mama mea era un neamt, unchiul meu, baronul de HeldenbrucM Dar, cum l-am pierdut pe cnd aveam doisprezece ani, nu i-a pastrat dect o amintire destul de vaga. Era, se pare, un ma bancher. M-a nvatat limba lui si sa socotesc; a facut-o folosii meto de att de dibace, nct, curnd, ncepu sa-mi placa groza* Facuse din mine ceea ce el num ea casierul sau; asta nsemna ca-nj ncredinta o multime de maruntis si ca, oriunde l nsoteam, erara nsarcinat sa fac platile. Orice ar fi cumparat (si cumpara multa l ucruri), pretindea ca eu sa fac adunarea n timp ce-mi scotei banii din buzunar. U neori mi dadea monede straine si atunci se punea problema schimbului; apoi proble me de scont, de dobnda, de mprumut, ba chiar si de speculatii de bursa. Tel exersnd u-ma, am ajuns repede sa ma pricep sa fac n minti nmultiri si chiar mpartiri cu num

ere din mai multe cifre. Fii linistit (caci vedea cum Julius se ncrunta), asta nu m-a facut sa iubesc nici banii si nici contabilitatea. Nu tin niciodata socotea la banilor, daca vreti sa stiti. La drept vorbind, aceasta educatie a fost cu to tul practica si pozitiva si n-a atins n mine nici un resort... Apoi Heldenbruck s e pricepea de minune la viati sanatoasa pe care trebuie s-o duca copiii; a convi ns-o pe maml sa ma lase ct se poate mai des afara, cu capul si cu picioarell goal e, pe orice vreme; iarna ca si vara, ma scufunda cu minilj lui n apa rece; mi place a grozav... Dar nu cred ca va intereseaza aceste amanunte. - Ba da, ba da! Apoi afacerile l-au chemat n America. Nu l-am mai vazut niciodata. La Bucuresti, saloanele mamei mele erau frecventate de societatea cea mai nalta s i, n masura n care mi pot da seama din amintiri, cea mai amestecata; dar, n intimita te, veneau la noi,1 pe atunci, unchiul meu, printul Wladimir Bielkowski si Ardengo i, pe care - nu s tiu de ce - nu l-am numit niciodata unchiul . Interesele Rusiei (era ct pe ce sa spun ale Poloniei) si ale Italiei i-au retin ut la Bucuresti trei sau patru ani. Fiecare m-a nvatat limba sa; am nvatat italian a si poloneza; rusa o pot citi si ntelege fara greutate, dar n-am vorbit-o niciod ata curent. Din pricina societatii ce frecventa casa mamei si care ma rasfata, n u trecea zi sa nu am prilejul sa exersez patru sau cinci limbi, pe care, la vrsta de treisprezece ani, le vorbeam fara nici un accent; franceza era totusi limba mea preferata, pentru ca era limba tatalui meu si pentru ca mama tinuse sa fie p rima Limba pe care s-o nvat. Bielkowski se ocupa mult de mine, ca toti cei care voiau sa-i fie pe plac mamei; pareau ca-mi fac curte mie; dar eu cred ca el nu facea nimic din calcul, caci s e lasa totdeauna n voia firii sale spontane. Se ocupa de mine si fara stirea mame i; iar eu eram magulit de dragostea deosebita pe care mi-o arata. Acest om ciuda t a schimbat de la o zi la alta existenta noastra oarecum monotona ntr-un fel de sarbatoare nebuneasca. Nu, nu-i de ajuns sa spui ca se lasa n voia firii sale: se zvrlea si se napustea asupra placerii cu un fel de frenezie. Ne-a dus timp de trei veri ntr-o vila, mai bine zis ntr-un castel de pe versantul unguresc al Carpatilor, n apropiere de Eperjes, unde mergeam adeseori cu trasura. Dar, nca si mai des, calaream; si nimic nu-i placea mamei mai mult dect sa straba ta, la ntmplare, cmpiile si padurea din mprejurimi, ce snt de-o mare frumusete. Ponei ul pe care mi-l daduse Wladimir a fost Pentru mine, timp de mai bine de un an, f iinta cea mai draga din lume. 84 T Anare uiae n vara urmatoare a venit Ardengo Baldi; m-a nvatat sa joc] sah. Deprins de Heldenb ruck sa socotesc n minte, m-am obisnuit destul de repede sa joc fara sa ma uit pe tabla de sah. I Baldi se ntelegea bine cu Bielkowski. Seara, ntr-un turn] singuratic, cufundati n l inistea parcului si a padurii, ramneam toti patru, pna trziu, tot amestecnd cartile de joc; caci, desi nu eram dect un copil - aveam doar treisprezece ani , Baldi, c a sa poata juca n patru, ma nvatase whist si sa trisez. Jongler, scamator, prestidigitator, acrobat; cnd Baldi veni la noi, imaginatia me a de-abia iesea din postul ndelungat la care o supusese Heldenbruck; eram nfometat de minuni, credul si nsufletit de-o nevinovata curiozitate. Mai trziu, Baldi mi-a aratat trucurile lui; dar faptul ca am patruns n acea taina n-a putut sa stearga impresia de mister pe care mi-a facut-o, n prima seara, cnd l-am vazut aprinzndu-s i linistit tigara de la unghia degetului mic si, fiindca pierduse la jocul de ca rti, scotnd din urechea si din nasul meu rublele de care avea nevoie, lucru care m-a mpietrit de spaima, dar i-a distrat grozav pe cei de fata, caci el declara cu acelasi aer linistit ca: Din fericire, acest copil este o mina nesecata!" n serile n care era singur cu mama si cu mine, nascocea] ntotdeauna cte un joc nou, vreo surpriza sau vreo farsa; i maimutarea pe toti apropiatii casei, se strmba, nu mai semana deloc cu el nsusi, imita toate vocile, strigatele animalelor, sunetel e diferitelor instrumente, scotea zgomote ciudate, cnta, acompaniindu-se la guzla singur, dansa, salta, mergea n mini, sarea peste mese si scaune si, descaltat, jo ngla cu picioarele ca japonezii, rotind paravanul sau masuta din salon pe vrful d egetului mare de la picior; cu minile facea jonglerii si mai grozave; dintr-o hrti

e botita si rupta, scotea o multime de fluturi albi,8 VATICANULUI ? 85 care eu suflam cu nversunare si pe care el, batnd dintr-un evant ai, i tinea suspendati n aer. Lucrurile din apropierea lui si pierdeau astfel greut atea si realitatea, ba chiar si prezenta, sau capatau o semnificatie noua, neast eptata, baroca, departata de orice utilitate: Exista foarte putine lucruri cu car e nu-i placut sa jonglezi", spunea el. La auzul unor vorbe att de ciudate, eu mur eam de rs, iar mama striga: Opreste-te, Baldi! Cadio n-o sa mai poata dormi", si adevarul e ca aveam nervii tari daca rezistam la asemenea ncercari. Am profitat mult de aceasta scoala; dupa cteva luni puteam, de multe ori, sa-l nva t cte ceva chiar si pe Baldi nsusi, si chiar... - Vad, dragul meu, ca ai primit o educatie foarte ngrijita, l ntrerupse Julius. Lafcadio ncepu sa rda, foarte amuzat de aerul consternat al romancierului. - O! nimic din toate astea nu m-a marcat prea tare; nu va fie teama! Dar, nu-i a sa, era vremea sa apara unchiul Faby... Si a venit lnga mama, atunci cnd Bielkowsk i si Baldi au fost chemati la noile lor posturi. - Faby? E cel al carui scris l-am vazut pe prima pagina a carnetului? - Da. Fabian Taylor, lord Gravensdale. El ne-a dus, pe mama si pe mine, ntr-o vi la pe care o nchiriase la Duino, pe coasta Adriaticii, loc n care mi-am fortificat sanatatea. Coasta forma n acest loc o peninsula stncoasa, ocupata n ntregime de pro prietatea unde stateam. Aici, sub pini, printre stnci, n fundul golfuletelor sau no tnd si vslind pe mare, traiam tot timpul ca un salbatic. Fotografia pe care ati va zut-o si pe care am ars-o este din acea vreme. - Dupa parerea mea, zise Julius, n acea mprejurare ai J putut sa te prezinti mai d ecent. - Tocmai ca nu puteam, zise rznd Lafcadio; sub pretext cj trebuie sa ma bronzez, F aby mi tinea sub cheie toate hainele pna si lenjeria. - Si ce spunea mama dumneavoastra? - Se distra foarte tare; zicea ca daca invitatii nostri se scandalizeaza, n-au d ect sa plece; dar asta nu-l izgonea pe nici unul dintre ei. - Si cu nvatatura?... - nvatam att de usor, nct, pna atunci, mama o cam negli-J jase; curnd, urma sa mplin cincisprezece ani; dintr-o data, mama paru ca-si da seama si, dupa o minunata c alatorie j Algeria cu unchiul Faby (cred ca asta a fost cel mai frumos rastimp di n viata mea), am fost trimis la Paris si ndredintat unui fel de temnicer necrutat or, care s-a ocupat de studiile mele. - Dupa o att de mare libertate, e usor de nteles ca aceasta! perioada de constrnger e vi s-a parut cam dura. - N-as fi suportat-o niciodata fara Protos. El locuia nj aceeasi pensiune cu min e; ca sa nvete franceza, se zicea; dar J vorbea perfect; n-am nteles niciodata ce facea acolo; si nici cJ faceam eu nsumi. Lncezeam; de Protos nu ma lega nici J pri etenie, dar ma ndreptam spre el ca si cum ar fi putut sa-mi aduca eliberarea. Cu putin mai n vrst dect mine, parea mai i batrn dect era n realitate, caci nu mai avea mic copilaros nici n comportare si nici n gusturi. Avea trasaturi neobisnuit da ex presive, ce puteau, cnd voia, sa exprime orice; dar, de obiceiI parea un prostana c. ntr-o zi, cnd faceam glume pe seama acestui lucru, mi-a raspuns ca e bine sa nu arati prea mult cunl esti n realitate. FlVJNltJbLfc, VATICANULUI f 87 ]Sfu era multumit cta vreme parea doar modest; tinea sa i treaca drept prost. Se distra spunnd cape oameni i pierde faptul ca prefera sa fac a parada de calitatile lor si ca nu stiu sa le ascunda^ Traia izolat de ceilalti; ba chiar si de mine, care eram sjnguruldin pensiune pe care nu-l dispretuia. De ndata ce-l uimeam la vorba, devenea de o elocinta extraordinara; dar, de cele ma i multe ori, era tacut si parea ca si face tot felul de gnduri negre, pe care tare as fi vrut sa le cunosc. Cnd l ntrebam: ce faceti aici? (nici unul dintre noi nu-l tutuia), raspundea: mi iau avnt. Pretindea ca,; n viata, poti iesi din situatiile cele mai grele stiind sa spui cnd trebuie: atta pagubah'Asa mi-am spus si eu cnd mam hotart sa evadez. Am plecat cu optsprezece franci n buzunar si am ajuns la Baden, mncnd ce se nimerea si dormind pe unde puteam... Cnd am ajuns, eram mort de oboseala; dar, n general,

multumit de mine, caci mai aveam nca trei franci; e adevarat ca, pe drum, facuse m rost de alti cinci-sase. Aici am gasit-o pe mama cu unchiul de Gesvres, care a facut mare haz de fuga mea si a hotart sa ma duca napoi la Paris; spunea ca nu se putea mpaca cu gndul ca Parisul mi-a lasat o att de urta amintire. Si adevarul e ca , atunci cnd m-am ntors aici n tovarasia lui, Parisul mi-a aparut ntr-o lumina ceva mai buna. Marchizului de Gesvres i placea la nebunie sa arunce cu banii n dreapta si-n stnga; era, pentru el, o necesitate continua si puternica; ai fi zis ca-mi era recunos cator ca-l ajut sa si-o satisfaca, sporindu-si pofta de a cheltui cu pofta mea. Spre deosebire de Faby, el ma nvata cum sa ma mbrac; cred ca stiam sa port un cost um; cu el aveam parte de o scoala buna; eleganta sa era cu totul fireasca; ma nte legeam minunat cu el. Ne petreceam dimineti ntregi la cizmari, la croitori; dadea o atentie Anare uiae deosebita ncaltamintei, dupa care cum spunea el - i poti cunoaste pe oameni la fel de bine si chiar mai bine dect dupa haine si dupa trasaturile fetei... M-a nvatat sa cheltuiesc fara sa tin nici o socoteala a banilor si fara sa ma ntreb daca vo i mai avea cu ce sa-mi satisfac fanteziile, dorintele sau foamea. Spunea ca pe a ceasta din urma trebuie s-o satisfaci ultima, caci (mi aduc bine aminte de cuvint ele sale) dorinta sau fantezia, spunea eH snt solicitari de-o clipa, n timp ce foa mea poate fi regasita mereu, tot mai puternica, pe masura ce ai asteptat mai mul t nainte de a ti-o potoli. Ma mai nvata sa nu ma bucur mai mult de un lucru numai pentru ca a costat mai scump si nici sa nu ma bucur de el mai putin, numai pentr u ca, printr-un noroc, nu m- costat nimic. Cnd mi-a murit mama, eram la Paris. M-au chemat neasteptate la Bucuresti, printro telegrama; cnd am ajuns, gasit-o moarta; am aflat ca, dupa plecarea marchizului , facuse multe datorii, pe care averea ei abia de putea sa le acopere, asa ca nu trebuia sa sper ca voi primi vreo copeica, vreun pfenig sau vreun gros. Curnd du pa ceremonia funerara, m-am ntors la Paris, unde credeam ca-l voi gasi pe unchiul de Gesvres; dar el plecase pe neasteptate n Rusia, fara sa lase vreo adresa. N-o sa va spun toate gndurile ce mi-au trecut prin minte. Din fericire, ma pricep eam sa fac unele lucruri, cu ajutorul carora te poti descurca ntotdeauna, dar cu ct nevoia mea era mai mare, cu att si repulsia de a recurge la ele era mai puterni ca. Din fericire, ntr-o noapte, pe cnd ma plimbam buimac tm strada, am ntlnit-o pe C arola Venitequa, cea pe care ati vazut- fosta amanta a lui Protos, care m-a gazdu it n chip decent. Dupa cteva zile, am fost anuntat ca, n chip destul de misterios, o mica pensie mi va fi varsata la un notar n prima zi a fiecarei luni; ani ri ViMJIiJL^E, V.fYJLJLWMNUl^Ul ? Hy oroare de clarificari si am luat acesti bani fara sa ncerc sa aflu de unde-mi vin . Apoi ati aparut dumneavoastra... Acum stiti aproape tot ce voiam sa va spun. - E foarte bine, zise solemn Julius, e foarte bine, Lafcadio, c acum aveti un ven it: fara nici o meserie, fara nvatatura, condamnat sa traiti din expediente... as a cum va vad ca snteti, ati fi fost n stare de orice. - Dimpotriva, n-as fi fost n stare de nimic, spuse Lafcadio, privindu-l cu gravit ate. n ciuda tuturor lucrurilor pe care vi le-am spus, vad ca nu ma cunoasteti nca . Nimic nu ma mpiedica mai mult sa fac ceva dect nevoia; ntotdeauna am cautat doar ceea ce nu-mi poate folosi la nimic. - Paradoxurile, de exemplu. Si credeti ca asta va poate hrani? - Depinde de stomac. Va place sa numiti paradox ceea ce nu convine stomacului du mneavoastra... Eu unul as prefera sa mor de foame dect sa nghit tocana de logica c u care am vazut ca va hraniti personajele. -ngaduiti-mi... - Cel putin pe eroul din ultima carte. E adevarat ca prin el l-ati zugravit pe t atal dumneavoastra? Grija de a-l mentine, oriunde, ntotdeauna, consecvent cu dumn eavoastra si cu el nsusi, credincios fata de ndatoririle sale, fata de principiile sale, adica fata de teoriile dumneavoastra... va puteti nchipui ce cred eu despr e toate astea! Domnule de Baraglioul, acceptati acest adevar; eu snt o fiinta a i nconsecventelor. Vedeti ct de mult am vorbit! Eu care, pna ieri, ma consideram ca fiind cel mai tacut, cel mai nchis si mai retras dintre oameni! E bine nsa ca am facut cunostinta. Dar mine, n seara asta chiar, ma voi retrage din

nou n mine nsumi. Romancierul, pe care aceste vorbe l descumpaneau, ncerca sa-si recapete stapnirea d e sine: - Convingeti-va mai nti ca nu exista inconsecventa nici M psihologie si nici n fizi ca, zise el. Snteti un om n formare si. J Fu ntrerupt de niste batai n usa. Dar cum nu intra nimeni] Julius iesi sa vada cin e e. Prin usa pe care o lasase deschisa, J voce nedeslusita ajunse pna la Lafcadi o. Urma un moment de adnca tacere. Dupa zece minute de asteptare, cnd Lafcadio se pregatea sa plece, un slujitor n livrea veni si i spuse: - Domnul conte mi-a poruncit sa-i spun domnului secretar ca nu-l mai retine. Dom nul conte a primit chiar acum vesti proaste despre tatal sau si se scuza ca nu p oate sa-si ia ramas-bun. Dupa tonul cu caje erau spuse aceste cuvinte, Lafcadio a fost] sigur ca cineva a dusese vestea ca batrnul conte murise. si stapni emotia. - Iata ca a venit momentul, si spuse el ajungnd pe strada. Claude-Bernard. It is t ime to launch the ship1. Ori de unde va sufla de acum nainte vntul, va fi bun. Dac a nu pot fi foarte aproape de batrin, macar sa nu ma ndepartez de el si mai mult n ca Trecnd prin fata cabinei portarului, i dadu acestuia cutiuta pe care o purta la el din ajun. - Va rog sa-i dati acest pachet domnisoarei Venitequa chiar n seara asta, cnd se v a ntoarce, zise el. Si va rog sa-mi faceti nota de plata. O ora mai trziu, dupa ce-si facuse bagajul, trimise sa i se aduca o trasura. Plec a fara sa lase vreo adresa. Cea a notarului sau ajungea. 1 E timpul sa lansam corabia la apa (engl.). CARTEA A TREIA AMEDEE FLEURISSOIRE I Contesa Guy de Saint-Prix, sora mai mica a lui Julius, pe care moartea contelui Juste-Agenor o adusese pe neasteptate la Paris, nu se ntorsese de multa vreme n fr umosul castel din Pezac, aflat la patru kilometri de Pau, pe care, dupa ce ramas ese vaduva si mai ales dupa casatoria copiilor ei, nu-l parasea niciodata cnd, ntr -o buna zi, primi aici o vizita bizara. Tocmai se ntorcea din obisnuita ei plimbare matinala ntr-o trasurica usoara pe car e o conducea ea nsasi, cnd fii anuntata ca un calugar o astepta de o ora n salon. N ecunoscutul spunea ca vine din partea cardinalului Andre, asa cum de altfel arat a si cartea de vizita ce-i fu nmnata contesei; cartea de vizita era pusa ntr-un pli c; pe ea, sub numele cardinalului, erau scrise cu litere fine si aproape feminin e, urmatoarele cuvinte: l recomand n mod special atentiei contesei de Saint-Prix pe abatele J.P.Salus, can onic la manastirea din Virmontal. 92 ? Andre Uide Asta era tot; dar era de ajuns: contesa i primea cu placere pe oamenii Bisericii ; mai mult, cardinalul Andre avea mar influenta asupra contesei. Ajunse dintr-un salt n salon si si scuza ca s-a lasat asteptata. Canonicul din Virmontal era un barbat frumos; pe chipul lui nobil stralucea o en ergie barbateasca ce se mbina (ndraznesjl sa spun) n mod ciudat cu ezitanta precaut ie a gesturilor si M vocii sale, dupa cum parul lui aproape alb contrasta cu obr azul tnar si proaspat. Cu toata bunavointa contesei, conversatia se lega greu, prin fraze conventionale despre doliul recent al contesei, sanatatea cardinalului Andre, noul esec al lu i Julius la Academie. Vocea calugarului devenea tot mai nceata, iar expresia fete i lui tot mai trista. Se ridica de pe scaun si, n loc sa-si ia ramas-bun, spuse* - As vrea, doamna contesa, sa va vorbesc din partea Cardinalului despre un lucr u grav. Dar din aceasta camera se aude totul; numarul usilor ma sperie; mi-e fri ca sa nu fim auziti. Contesei i placeau la nebunie confidentele; l introduse pe canonic ntr-un mic budoa r n care nu puteai intra dect printr-un salon, si nchise usa: - Aici sntem la adapost, zise ea. Vorbiti fara teama. Dar, n loc sa vorbeasca, abatele, care se asezase n fata contesei pe un fotoliu mi

c si scund, scoase din buzunar o batista si si nabusi un hohot de plns. Uluita, con tesa ntinse mna spre un cosulet cu lucru de mna ce se afla pe o masuta de lnga ea, c auta n el un borcanel cu saruri, ezita sa-l ofere oaspetelui si, n cele din urma, se hotar sa-l foloseasca ea nsasi. - Iertati-ma, spuse abatele, aratndu-si fata congestionata. Doamna contesa, snteti o catolica prea buna ca sa nu ma ntelegeti si sa nu-mi mpartasiti emotia. Contesa avea oroare de efuziuni; se ascunse cu decenta n spatele unui lomion. Aba tele si reveni n simtiri si, apropiindu-si putin fotoliul de cel al contesei, spus e: - Doamna contesa, nu m-as fi hotart sa vin sa va vorbesc, daca n-as fi primit din partea cardinalului Andre asigurarea ca credinta dumneavoastra nu este nicidecu m o mondenitate, un simplu vesmnt al indiferentei... - Spuneti despre ce e vorba, domnule abate. - Cardinalul m-a asigurat ca pot sa am absoluta ncredere n discretia dumneavoastra , o discretie de confesor, daca pot ndrazni sa spun astfel... - Dar, domnule abate, iertati-ma: daca e vorba de o taina pe care o cunoaste car dinalul, de o taina att de importanta, de ce nu mi-a vorbit el nsusi despre ea? Sursul abatelui o facu pe contesa sa nteleaga ca ntrebarea nu fusese la locul ei. - Sa va fi trimis o scrisoare! Dar, doamna, n zilele noastre, la posta se deschid toate scrisorile cardinalilor. - Putea sa va ncredinteze aceasta scrisoare dumneavoastra. - E adevarat, doamna, dar cte nu se pot ntmpla cu o scrisoare! Sntem att de supravegh eati! Si mai e ceva: cardinalul prefera sa ignore ceea ce ma pregatesc sa va spu n si sa nu se amestece... Ah! Doamna, curajul ma paraseste si nu stiu daca... - Domnule abate, nu ma cunoasteti, asa ca nu ma pot supara ca nu aveti mai multa ncredere n mine, spuse contesa cu blndete, ntorcnd capul si lasnd sa-i cada lornionu din mna. Pentru tainele ce mi se ncredinteaza, am cel mai mare respect. Dumnezeu mi-e martor ca n-am tradat niciodata, nici una. Dar niciodata n-am cerut sa mi s e faca vreo confidenta... Contesa schita o mica miscare, ca si cum ar fi vrut sa se ridice de pe scaun, da r abatele ntinse mna spre ea si-o opri. 1 - Doamna, ma veti ierta daca veti binevoi sa va gnditi ci snteti prima femeie - su bliniez - prima, pe care cei ce mi-al ncredintat aceasta nfricosatoare misiune au considerat-o demna de a afla si de a pastra taina. Si va marturisesc ca ma cupri nde teama simtind ca aceasta revelatie este foarte apasatoare sj stnjenitoare pen tru puterea de ntelegere a unei femei. - Barbatii si fac mari iluzii cu privire la lipsa capacitatii dej ntelegere a feme ilor, spuse destul de sec contesa; apoi, ca minile putin ridicate, si ascunse curi ozitatea si lua aerul absent, resemnat si usor extatic pe care l considera potriv it pentru 1 primi o att de mare taina a bisericii. Abatele si apropie din nou foto liul de ea. Dar taina pe care abatele Salus se pregatea s-o ncredinteze! contesei mi se pare si acum prea uluitoare si prea ciudata ca si ndraznesc sa o nfatisez aici fara o s i mai mare precautie: Exista romanul si exista istoria.! Critici avizati au considerat romanul ca fiin d o istorie ce ar fi putut sa existe si istoria un roman care a existat. Trebuie sa recunoastem ca arta romancierului ne face, adeseori, sa dam crezare lucruril or spuse de el, dupa cum, uneori, evenimentul real ni se pare de necrezut. Din p acate, unii sceptici neaga faptul de ndata ce e mai neobisnuit. Dar eu nu scriu p entru acestia. Faptul ca reprezentantul lui Dumnezeu pe pamnt a putut fi, prin manevrele Quirina lului, rapit, din Sfntul Scaun, ntregii crestinatati este o problema foarte spinoa sa, pe care nu am cufiH jul sa o ridic aici. Dar istoria consemneaza ca pe la sfr situl anul lui 1893 a circulat un zvon, ca multe suflete credincioase au fosl riviNi^jn^n v/\j.u^/vrNUi_,ui ? io tulburate. Cteva ziare au vorbit cu frica despre acest eveniment; ele au fost red use la tacere. La Saint-Malo a aparut o brosura pe aceasta tema; a disparut nsa d in circulatie. Si asta nu numai pen-tjti ca francmasonii nu voiau ca povestea ac estei ngrozitoare nelegiuiri sa se raspndeasca, dar si pentru ca catolicii nu ndraz neau sau nu se resemnau sa sprijine colectele extraor-(jinare ce avusesera loc c

u acest prilej. Si, cu siguranta ca multe suflete credincioase au facut mari sac rificii ca sa dea bani (sumele adunate se ridicau probabil la aproape o jumatate de milion), dar nu e sigur ca toti cei care primeau banii erau cu adevarat cred inciosi, putnd fi uneori chiar escroci. Pentru ca n lipsa convingerii religioase, ca sa poti duce la bun sfrsit aceasta cheta, aveai nevoie de ndrazneala, de pricep ere, de tact, elocinta, de o buna cunoastere a oamenilor si a faptelor, de sanat ate, nsusiri pe care le puteau avea doar ctiva indivizi de felul lui Protos, vechi ul prieten al lui Lafcadio. i spun cinstit cititorului; el este cel care s-a prez entat contesei sub numele si nfatisarea de mprumut a canonicului din Virmontal. Contesa, hotarta sa nu mai deschida gura, sa nu-si mai schimbe atitudinea si nici expresia, nainte de a i se spune ntreaga taina, l asculta, imperturbabila, pe fals ul preot, care si recapata tot mai mult siguranta de sine. Acesta se ridicase si mergea cu pasi mari. Pentru a o pregati mai bine, lua povestea, daca nu chiar de l nceput (conflicul de bza dintre Loja si Biserica nu existase oare ntotdeauna?), c el putin din momentul cnd se declarase marea ostilitate. Mai nti o invita pe contes a sa-si aduca aminte de doua scrisori adresate de papa n decembrie '92, una popor ului italian si cealalta episcopilor, menite sa-i fereasca pe catolici de actiun ile francmasone; apoi, cum contesa nu-si mai aducea aminte, trecu la un evenimen t mai ndepartat /-V11U1C VJIUC si i aminti de ridicarea statuii lui Giordano Bruno, fapt hotart si adus la ndeplin ire de Crispi, n spatele caruia, pna atunci, sj ascunsese Loja. i spuse ca Crispi, suparat ca papa i-a respins propunerile, a refuzat sa trateze cu el (si prin: a trata nu trebuia oare sa nteleaga: sa faca ce vrea papa si sa se supuna acestuia? ). Schita n cteva cuvinte acea zi groaznica; taberele pregatindu-se de lupta; fran cmasonii scotndu-si, n sfrsit, masca si - n timp ce corpul diplomatic acreditat pe ln ga Sfntul Scaun se ducea la Vatican, manifestndu-si prin acest act, o data cu disp retul pentru Crispi, veneratia fata de Sfntul Parinte ce fusese jignit -l Loja, c u drapelele desfasurate, aclamndu-l pe marele blasfema-tor n piata Campo dei Fiori , unde se nalta provocatorul idol. I - La consistoriul ce-a urmat curnd, n 30 iunie 1889, continua el (n picioare, se sp rijinea acum de masuta, stnd aplecat spre contesa si cu bratele ntinse spre ea), L eon al XlII-lea si-aj exprimat marea sa indignare. Protestul a fost auzit de ntre aga lume; si ntreaga crestinatate a tremurat aflndu-i spusele: ca vrea sa paraseas ca Roma! Sa paraseasca Roma, subliniez!... Doamna contesa, dumneavoastra stiti t oate aceste lucruri si, ca si mine, ati suferit din pricina lor si va amintiti d e ele. - Crispi a pierdut puterea. Dar oare Biserica avea sa se bucure de linist e? rij decembrie 1892, papa scria cele doua scrisori. Doamna... Se aseza, si apropie brusc fotoliul de canapea si, apucnd-o f pe contesa de brat, spuse: - Dupa o luna, papa era bagat la nchisoare. Cum contesa se ncapatna sa nu scoata nici o vorba, canon-l icul i lasa bratul si co ntinua pe un ton mai calm: - Doamna, nu voi ncerca sa va strnesc mila fata de suferintele unui captiv; sufle tul femeilor este gata ntotdeauna s9 se nduioseze n fata nenorocirilor. Contesa, ma adresez PIVNITELE VATICANULUI ? 97 Inteligentei dumneavoastra: va rog sa va gnditi la deruta n care ne aflam noi, cre stinii, n urma disparitiei conducatorului nostru spiritual. Pe fruntea palida a contesei aparu o cuta usoara. - Fara papa este ngrozitor, doamna. Dar astanu-i nimic, cu un papa fals este nca s i mai ngrozitor. Caci, ca sa-si ascunda dima, dar, ce spun eu? ca sa invite Biser ica sa renunte la puterea ei si sa se predea ea nsasi, Loja a instalat pe tronul pontifical, n locul lui Leon XlII-lea, un om al Quirinalului, o marioneta cu chip ul sfintei lor victime, un impostor, fata de care, de teama sa nu ne faca rau, t rebuie sa ne prefacem ca ne supunem si n fata caruia - ce rusine! -, cu prilejul Jubileului, s-a nclinat ntreaga crestinatate. La aceste cuvinte, batista pe care o tot framnta n mini se rupse. - Primul act al falsului papa a fost acea enciclica, prea bine cunoscuta, Encicl ica catre Franta, din pricina careia inima fiecarui francez demn de acest nume m

ai sngereaza nca si acum. Da, da, doamna, stiti bine ct de mult a suferit nobila du mneavoastra inima de contesa auzind cum Sfnta Biserica reneaga sfnta cauza a regal itatii; asa cum am spus, Vaticanul a salutat Republica. Linistiti-va, doamna! Av eti tot dreptul sa va mirati. Linistiti-va, doamna contesa! gnditi-va ct de mult a suferit Sfntul nostru Parinte captiv, auzindu-l pe acest impostor ca-l proclama republican! Apoi, dndu-se pe spate, cu un hohot de rs: - Si ce-ati gndit, contesa de Saint-Prix, despre audienta venita ca un corolar la aceasta cruda enciclica - pe care Sfntul Parinte a acordat-o redactorului de la Le Petit Journal ? De la Le Petit Journal, doamna contesa! Vai, Doamne! Leon al 98 ? Andre Gide XlII-lea publicat n Le Petit Journal! Va dati bine seama ca-i cu neputinta. Nobil a dumneavoastra inima cred ca v-a spus dej mult ca-i un papa fals! - Dar, exclama contesa, neputnd sa se mai abtina, acesti lucru trebuie strigat n g ura mare, ca sa auda ntreaga lume. - Dimpotriva, doamna, e un lucru ce nu trebuie spus nimanui! striga calugarul cu o voce tunatoare; da, acum nu trebuie spus nimanui; trebuie sa pastram tacerea ca sa putem actiona. Apoi, scuzndu-se, spuse cu o voce ce devenise, deodata, j plngareata: - Observati ca va vorbesc ca unui barbat. Aveti dreptate, domnule abate. Sa asteptam, ati spus. Repede: ce ati hotart? - Ah! stiam ca voi descoperi la dumneavoastra acea nobila nerabdare barbateasca, demna de sngele celor din familia Baraglioul. Dar, n aceasta mprejurare, nimic nui mai primejdios dect un zel prea mare. Doamna, chiar daca vreo ctiva alesi snt acu m la curent cu aceste fapte ngrozitoare, trebuie neaparat sa contam pe discretia lor absoluta si pe deplina lor supunere fata de indicatiile ce le vor fi date la timpul potrivit. A actiona fara noi nseamna a actiona mpotriva noastra. Si, n afar a de dezaprobarea ecleziastica ce va putea aduce dupa ea excomunicarea, orice in itiativa individuala se va izbi de dezmintirile categorice si vehemente ale celo r care fac parte din tabara noastra. Doamna, aici e vorba de o cruciada ascunsa. Iertatisma ca insist asupra acestui lucru, dar cardinalul m-a nsarcinat n mod spe cial sa va avertizez; cardinalul vrea sa para ca nu stie nimic despre aceasta po veste si, daca i se va vorbi despre ea, se va preface ca ni ntelege despre ce est e vorba. Cardinalul nu vrea sa se stie ca s-M ntlnit cu mine; daca, mai trziu, even imentele ne mai pun rl PIVNITELE VATICANULUI ? 99 legatura, sa ramna stabilit ca dumneavoastra si cu mine nu ne-am vorbit niciodata . Sfntul Parinte va sti curnd sa-i recunoasca pe adevaratii sai slujitori. Cam dezamagita, contesa spuse, timid: - Si atunci? - Actionam, doamna contesa, nu va fie teama. Snt mputernicit sa va dezvalui o part e din planul nostru de lupta. Se aseza comod n fotoliu, chiar n fata contesei; aceasta statea cu pieptul nainte, cu coatele pe genunchi, cu barbia n palme. ncepu sa-i spuna ca papa nu era nchis la Vatican, ci probabil n castelul Snt' Angelo care, dupa cum cu siguranta stia si contesa, comunica cu Vaticanul printr-un co ridor subteran; ca n-ar fi prea greu sa fie scos din aceasta nchisoare, daca n-ar fi fost teama, aproape superstitioasa, pe care fiecare dintre slujitori o avea fata de francmasonerie, desi n sufletul lor erau alaturi de Biserica. Si Loja con ta tocmai pe aceasta teama; exemplul Sfntului Parinte, ce fusese ntemnitat, mentin ea groaza n suflete. Nici un slujitor nu consimtea sa dea ajutor dect dupa ce i se asigurau conditiile sa plece ct mai departe, pentru a trai la adapost de persecu tii. n acest scop, o serie de oameni credinciosi si de o discretie recunoscuta da dusera sume mari de bani. Nu mai ramnea de nlaturat dect o singura piedica, dar pen tru care era nevoie de o suma de bani mai mare dect pentru toate celelalte puse l a un loc. Caci aceasta piedica era un print, seful temnicerilor ce-l pazeau pe L eon al XlII-lea. - Va amintiti, doamna contesa, n ce mister ramne nvaluita dubla moarte a arhiducelu i Rudolf, printul mostenitor al Austro-Ungariei, si a tinerei lui sotii, gasita aproape moarta lnga el -

100 ? Andre (iide Maria Wettsyera, nepoata printesei Grazioli - , cu care sj casatorise de curind? S-a spus ca e vorba de sinucidere! Pistolul nu era acolo dect pentru a lasa sa s e creada asta: adevarul e ca amndoi fusesera otraviti. ndragostit nebuneste de Maria Wettsyera, un var de-al sotului ei mare duce - el nsusi mare duce -M nu mai putuse ndura s-o vada a altuia... Dupa aceasta groaznica fapta, Jean-Salvador de Lorraine, fiul Mariei-Antoaneta, marea ducesa de Toscana, a parasit curtea rude i sale, mparatul Franz-Iosif. Stiindu-se descoperit la Viena, s-a dus la papa sasi marturiseasca fapta, sa-l implore si sa-l nduplece sa-l ierte. Papa L-a iertat . Dar sub pretext ca trebuie sa se pocaiascal Monaco - cardinalul Monaco La Vale tte - l-a nchis n castelul Snt' Angelo, unde sufera mari chinuri de trei ani. Canonicul spuse toate astea cu o voce monotona; apoi, facnd un mic semn cu picior ul, continua: Pe el l-a facut Monaco seful temnicerilor ce-l pazesc pe Leon al XHI-lea. Cum! cardinalul! striga contesa; un cardinal poate fi franc-mason? Din nefericire, da! spuse, dus pe gnduri, canonicul. Loja a patruns cu putere si n Biserica. Va dati seama si dumneai voastra, doamna contesa, ca daca Biserica ar fi stiut sa se apere ea nsasi mai bine, nimic din toate astea nu s-ar fi ntmplat. Loja n-a putut pune mna pe Sfntul Parinte dect cu ajutorul ctorvfl oameni cu rang fo arte nalt. Dar e ngrozitor! Ce sa va mai spun, doamna contesa? Jean-Salvador credea ca este prizonierul Bise ricii, cnd el era, de fapt, prizonierul francmasonilor. Si nu consimte sa ne ajut e sa-l eliberam tm Sfntul Parinte dect daca n acelasi timp i ngaduim, lui nsusM PIVNITELE VATICANULUI ? 101 s fug^> Si trebuie sa fuga undeva foarte departe, ntr-o tara de unde nu poate fi e xtradat. Pentru asta cere doua sute de mii de franci. La auzul acestor cuvinte, Valentine de Saint-Prix, care de cteva clipe se trasese napoi si lasase sa-i cada bratele, si arunca capul pe spate, scoase un geamat sla b si si pierdu cunostinta. Calugarul se grabi sa-i spuna: - Linistiti-va, doamna contesa - si o batea pe mini: apoi i duse borcanasul cu sar uri la nari: - Din aceste doua sute de mii de franci, avem o suta patruzeci - si, n timp ce c ontesa deschidea ochii: - Ducesa de Lectoure n-a dat dect cincizeci; mai ramn de dat saizeci. - i vei avea, sopti, abia auzit, contesa. - Contesa, Biserica nu se ndoia de dumneavoastra. Se ridica, grav, aproape solemn, lasa sa treaca un timp si apoi spuse: - Contesa de Saint-Prix, am cea mai deplina ncredere n generosul dumneavoastra cuvn t; dar gnditi-va la greutatile de tot felul care vor nsoti, vor stingheri si poate chiar vor mpiedica remiterea acestei sume; suma - subliniez pe care chiar dumnea voastra trebuie sa uitati ca mi-ati dat-o, pe care eu nsumi trebuie sa fiu gata s a neg c-am primit-o si pentru care nu-mi va fi ngaduit sa va dau nici o chitanta. .. Din prudenta nu o pot primi dect de la mna la mna, din mna dumneavoastra n mna mea Sntem supravegheati. Prezenta mea n castel poate s dea nastere la tot felul de vor be. Poti vreodata sa fii absolut sigur de servitori? Gnditi-va la alegerea n Acade mie a contelui de Baraglioul! Eu nu trebuie sa ma mai ntorc aici. 102 ? Andre Gide Si cum, dupa ce spusese aceste cuvinte, statea drept n fat^l ei, fara sa se miste sau sa vorbeasca, contesa ntelese: - Dar, domnule abate, va dati seama ca nu am asupra mea) aceasta suma enorma. Si chiar... Abatele ncepu sa dea semne de nerabdare; asa ca ea nu ndrazni sa adauge ca ar avea nevoie de oarecare timp ca s-o adune (caci spera ca nu va trebui s-o dea toata din punga ei). Spuse n soapta: - Cum sa facem... Apoi, chipul canonicului parndu-i tot mai amenintator, j spuse: - Am aici, sus, cteva bijuterii... - A, nu, doamna! Bijuteriile snt amintiri: ma vedeti pe mine} vnzndu-le? Si credeti ca vreau sa dau sfoara-n tara ca sa le vnd la cel mai bun pret? As risca sa comp

romit att persoana dumneavoastra, ct si actiunea noastra. Vocea sa grava devenea, pe nesimtite, aspra si violenta. Cea a contesei tremura usor. - Asteptati o clipa, domnule canonic: sa vad ce mai am prin sertare..- Dupa puti n timp contesa cobor. Tinea n mna-i crispata niste bancnote albastre. 1 - Din fericire, tocmai am primit niste bani de la cei ce-mi lucreaza pamntul. P ot sa va dau sase mii cinci sute de franci. - Dar ce sa fac cu suma asta? Si, mhnit si plin de dispret, o ndeparta pe contesa cu un gest nobil: ti VATICANULUI ? 1U3 - Nu, doamna, nu! nu voi lua acesti bani. Nu-i voi lua dect 0 data cu ceilalti. O amenii integri cer integralitate. Cnd ati putea sa-mi dati ntreaga suma? - Ct timp mi acordati?... O saptamna? ntreba contesa, care se gndea sa faca o colecta . - Contesa de Saint-Prix, oare Biserica a gresit? O saptamna! jvju va voi spune de ct att: PAPA ASTEAPTA Apoi, ridicndu-si bratele spre cer: - Cum! va bucurati de nepretuita onoare de a avea n minile dumneavoastra eliberare a sa, si ntrziati s-o faceti!.. Temeti-va, doamna contesa, temeti-va! nu v-as dori ca Dumnezeu, cnd va va veni sorocul, sa va lase sufletul pacatos sa astepte si s a tnjeasca pe pragul Paradisului! Devenea amenintator si furios; apoi, dintr-o data, si duse la buze crucifixul si se cufunda ntr-o scurta rugaciune. - Dar am nevoie de timp ca sa scriu la Paris! gemu, deznadajduita, contesa. - Sa telegrafiati! Ca bancherul dumnavoastra sa verse cei saizeci de mii de fran ci la Creditul funciar din Paris, care va telegrafia apoi Creditului funciar din Pau sa va verse imediat suma. E o nimica toata. - Am bani la Pau, ndrazni sa spuna contesa. - La un bancher? - Chiar la Creditul funciar. 104 ? Andre Gide Auzind acestea, abatele fu cuprins de indignare. - Ah, Doamna, de ce mi-o spuneti pe asemenea cai ocolite?] Asa va aratati zelul? Ce-ati zice acum daca v-as respinge ajuJ torul? Apoi, mergnd prin ncapere, cu minile ncrucisate la spate si parca suparat de tot cee a ce ar mai fi putut sa auda, zise: - Purtarea dumneavoastra e mai mult dect nepasatoare (si plescai usor din limba, ca sa-si manifeste dezgustul); e chiar duplicitara. - Domnule abate, va implor... Timp de cteva clipe, abatele continua sa se plimbe prin camera, ncruntat, inflexib il. n cele din urma zise: - Stiu ca-l cunoasteti pe abatele Boudin, cu care voi lua masa chiar n dimineata asta (si scoase ceasul)... si pe care-l voi face sa ma astepte. Scrieti un cec pe numele lui; el va lua pentru mine cele saizeci de mii de franci pe care mi le v a da imediat Cnd l veti vedea, spuneti-i, pur si simplu, ca erau bani pentru capela pocaintei"; este un om discret, care stie sa se poarte si care nu va insista. C e mai asteptati? Contesa, care statea pe canapea, sleita de puteri, se ridica, se j tr spre un biro uas pe care-l deschise, scoase de acolo un carnet de culoare maslinie-verde, rup se o foaie si o acoperi cu scrisul ei alungit. - Iertati-ma, doamna contesa, ca adineauri v-am bruscat putin, zise abatele cu o voce mblnzita si lund cecul pe care i- ntindea contesa. Dar snt n joc attea mari i se! Apoi, strecurnd cecul ntr-un buzunar interior: PIVNITELE VATICANULUI ? 105 - Ar fi o necuviinta sa va multumesc, nu-i asa? Chiar si n numele Celui n minile ca ruia eu nu snt dect un foarte nensemnat instrument. Izbucni ntr-un mic hohot de plns, pe care si-l nabusi n batista; dar, revenindu-si p e data, lovi din calci si murmura repede o fraza ntr-o limba straina:

- Snteti italian? ntreba contesa. - Spaniol! Sinceritatea simtamintelor mele o spune. - Oricum, nu accentul. Vorbiti, cu adevarat, o franceza att de curata... - Snteti prea amabila, doamna contesa; iertati-ma ca trebuie sa va las chiar acum . Datorita micii noastre ntelegeri, va trebui sa ajung chiar n seara asta la Norbo nne, unde arhiepiscopul ma asteapta cu multa nerabdare. Adio! Luase minile contesei ntr-ale sale si o privea fix, stnd la o usoara distanta: - Adio, contesa de Saint-Prix; si puse apoi degetul pe buze si-i mai spuse: - Si amintiti-va ca un singur cuvnt al dumneavoastra ar putea strica totul. Nu iesise bine din ncapere, si contesa alerga la sonerie. - Amelie, spune-i lui Pierre sa pregateasca trasura ndata dupa micul dejun, ca sa mergem n oras. A! nca o clipa... Germain sa ncalece pe bicicleta si sa-i duca doa mnei Fleurissoire biletelul pe care i-l voi da. lUb * Andre Uide Si, aplecata deasupra birouasului pe care nu-l nchisese, scrise: Draga doamna, Voi trece sa va vad. Asteptati-ma pe la ora doua. Vreau sa va spun un lucru de-o mare gravitate. Faceti n asa fel ca sa fim singure. Semna, puse biletelul n plic si i ntinse plicul lui Amelie. II .Doamna Amedee Fleurissoire, nascuta Peterat, sora mai mica a lui Veronique Arma nd-Dubois si a lui Marguerite de Baraglioul, raspundea la numele ciudat de Amica sub cel de-al doilea imperiu -destu . Philibert Peterat, botanist care se facuse l de bine cunoscut prin nefericirile sale conjugale, hotarise, nca din tinerete, sa dea copiilor pe care-i va avea nume de flori. Unii prieteni considerara oarec um neobisnuit numele de Veronique, cu care si boteza primul copil; dar cnd, boteznd u-l pe cel de-al doilea cu numele de Marguerite, auzi spunndu-se ca si schimbase gn dul, ca cedase opiniei publice si ca intrase n banalitate, se hotar, brusc enervat , sa-si gratifice cea de-a treia progenitura cu un nume att de indiscutabil botan ic, nct sa nchida gura tuturor brfitorilor. Dupa putin timp de la nasterea lui Arnica, Philibert, a carui fire se cam nacrise , se desparti de sotia sa, parasi capitala si se i instala n Pau. Sotia lui state a iama la Paris, dar, o data cu primele zile frumoase de primavara, se ntorcea la Tarbes, orasul PIVNITELE VATICANULUI ? 107 ei natal, unde si primea cei doi copii mai mari ntr-o veche casa a familiei. Veronique si Marguerite si mparteau anul ntre Tarbes si pau. Amica, neluata n seama de surorile si de mama ei, fiind e adevarat - cam slaba de minte si mai mult vre dnica de mila dect draguta, locuia, att iama ct si vara, lnga tatal ei. Cea mai mare bucurie a fetitei era sa mearga cu tatal ei pe cmp sa strnga plante; dar adeseori maniacul, lasndu-se n voia proastei sale dispozitii, o parasea si por nea singur n vreo lunga plimbare, dupa care se ntorcea acasa zdrobit de oboseala; n data dupa masa, se baga n pat fara sa-i adreseze fiicei sale nici macar un surs sa u un cuvnt. Uneori cnta la flaut, repetnd la nesfirsit aceleasi melodii. n restul ti mpului, desena cu migala tot felul de flori. Fetita se afla n grija unei batrne bone supranumite Reseda, care se ocupa de bucat arie si de menaj; aceasta femeie o nvata putinele lucruri pe care le stia. Supusa acestui regim de viata, la zece ani, Amica de-abia stia sa scrie. Respectul fat a de om l facu pe Philibert sa priceapa n cele din urma ca trebuie sa faca ceva pe ntru ea! Amica fu data la pensionul unei vaduve, doamna Semene, care se ocupa de vreo douasprezece fete si de ctiva baieti, carora le ntiparea n minte o serie de c unostinte elementare. Arnica Peterat, fiinta ncrezatoare si lipsita de aparare, nu-si nchipuise niciodat a ca numele ei ar putea stmi rsul. n ziua intrarii la pension, descoperi dintr-o da ta ct e de ridicol; valul de cuvinte de batjocura o ndoi ca pe o alga firava; se nr osi, pali, plnse; iar doamna Semene, pedepsind toata clasa pentru purtare necuvii ncioasa, izbuti sa nvenineze o izbucnire lipsita de rautate. 108 ? Andre Gide Lunga, moale, anemica, habauca, Amica statea n mijlocul clasei balabanindu-si mini

le, cnd doamna Semene spuse: - Domnisoara Peterat, treci n banca a treia de pe partea -i stnga, iar clasa, n ciu da dojenilor profesoarei, se porni din nou ; si mai zdravan pe rs. Biata Amica. Viata nu-i mai aparea dect ca un drum ntunecat, marginit de vorbe gro solane si de ticalosii. Din fericire, doamna Semene nu ramase nesimtitoare la tr istetea sa si curnd fetita si gasi alinare n preajma vaduvei. Dupa orele de clasa, Amica mai ntrzia la pension, ca sa-l gaseasca pe tatal ei aca sa; doamna Semene avea o fiica cu sapte ani mai mare dect Amica, ce era putin coc osata, dar cu o fire placuta; n speranta ca-i va gasi un sot, doamna Semene prime a musafiri n fiecare duminica seara si organiza, de doua ori pe an, matinee dumin icale, cu recitari si dans; la aceste serbari veneau, din recunostinta, cteva din tre vechile ei eleve nsotite de parintii lor si, din lipsa de ocupatie, ctiva adol escenti saraci si fara nici un viitor. Amica lua parte la toate aceste ntruniri; era ca o floare lipsita de stralucire, discreta pna la a se sterge cu totul, dar care totusi nu avea sa ramna neobservata. Cnd Amica, n vrsta de paisprezece ani, si pierdu tatal, doamna Semene o lua la ea pe biata fetita orfana, ale carei surori mai mari nu venira s-o vada dect rareori. Totusi, n timpul uneia dintre aceste scurte vizite, Marguerite l ntlni pentru prima oara pe cel care, doi ani mai trziu, avea sa-i devina sot; Julius de Baraglioul, pe atunci n vrsta de douazeci si opt de ani, aflat n vilegiatura la bunicul sau Rob ert de Baraglioul care, asa cum am spus, se stabilise n vecinatatea localitatii P au, la putin timp de la anexarea ducatului de Parma de catre Franta. PIVNITELE VATICANULUI ? 109 Ilustra casatorie a lui Marguerite (la urma urmei, domnisoarele Peterat nu erau cu totul lipsite de avere) facea ca n ochii orbiti de atta stralucire ai lui Amica , sora ei s-i para si mai ndepartata; banuia ca niciodata vreun conte nu se va apl eca deasupra ei spre a-i simti parfumul. Amica si invidia sora si pentru ca izbut ise sa scape de numele neplacut de Peterat. Numele de Marguerite era fermecator. Si ct de bine suna mpreuna cu de Baraglioul. Vai! oare cu ce nume trebuia sa se a socieze cel de Amica, pentru a nu fi ridicol? Dezgustata de pozitivismul vietii, sufletul sau nchis si umilit ncepea sa iubeasca poezia. La saisprezece ani, fata si purta parul n bucle lungi, ce-i cadeau de-o p arte si de alta a obrazului palid; lnga paru-i negru, ochii albastri si visatori pareau a se mira. Vocea-i nu era melodioasa, dar nici aspra; citea si ncerca sa s crie versuri. Lua drept poetic tot ceea ce o ajuta sa evadeze din viata. La seratele doamnei Semene veneau doi tineri legati printr-o calda pietenie nca d e pe cnd erau copii; unul, desirat fara sa fie nalt, si nu att slab ct subtiratic, c u parul mai mult decolorat dect blond, cu nasul mare si cu privirea timida: numel e lui era Amedee Fleurissoire. Celalalt, gras si scurt, cu parul negru si aspru, avea ciudatul obicei de a-si tine capul aplecat spre umarul stng, gura deschisa si mna dreapta ntinsa nainte: acesta era Gaston Blafaphas. Tatal lui Amedee era cio plitor n marmura, antreprenor de monumente funerare si negustor de coroane mortua re; Gaston era fiul unui farmacist de vaza. (Orict de ciudat poate sa para, numele de Blafaphas este foarte raspndit prin sate le din regiunea muntilor Pirinei, desi uneori este scris n diferite feluri. Numai n oraselul Sta..., cel care scrie aceste rnduri a cunoscut un Blaphaphas notar, u n 11U V AndreUide Blafafaz frizer, un Blaphaface crnatar, care, fiind ntrebati, a(1 spus ca nu se trag din acelasi neam; fiecare avea un oarecare dispret fata de nu mele cu grafism neelegant al celorlalti doi. Dar aceste observatii filologice nu snt interesante dect pentru 0 categorie destul de restrnsa de cititori.) Ce-ar fi fost Fleurissoire si Blafaphas unul fara celalalt? E greu de nchipuit. L a liceu, n recreatii, i vedeai mereu mpreuna luati mereu n rs de ceilalti, consolndue reciproc, ncurajndu-se, ajutndu-se. Erau numiti cei doi Blafafoires. Prietenia lo r era pentru fiecare unica ancora, o oaza n nemilosul desert al vietii. Cnd unul a vea o bucurie, voia pe data s-o mparta cu celalalt; sau, mai bine zis, nu puteau simti nici o bucurie daca nu o mpartaseau n doi. Elevi mediocri, desi foarte silitori, si refractari, din fire, fata de cultura; cei doi Blafafoires ar fi fost ntotdeauna ultimii din clasa fara ajutorul lui Eud oxe Levichon care, n schimbul unor mici cstiguri, le corecta si chiar le facea tem

ele. Levichon era fiul mai mic al unuia dintre cei mai de seama bijutieri din or as. (Cu douazeci de ani n urma, la putin timp dupa casatoria sa cu unica fiica a bijutierului Cohen, cnd, fiindca afacerile i mergeau struna, parasise cartierul sa rac al orasului pentru a se instala nu departe de cazinou, bijutierul Albert Lev y considerase ca e bine sa uneasca cele doua nume, dupa cum unise cele doua case .) J Blafaphas era robust, n timp ce Fleurissoire avea o con-l stitutie delicata. La p ubertate, fata lui Gaston se adumbri, ca si cum seva adolescentei urma sa-i acop ere cu par ntregul trup; n acelasi timp, epiderma mai delicata a lui Amedee protes ta, se inflama, se acoperea de cosuri, ca si cum firele de par ar fi pregetat sa iasa. Blafaphas-tatal i prescrise niste purgative si, n PIVNITELE VATICANULUI ? 111 fiecare zi de luni, Gaston aducea n geanta o sticluta cu sirop aptiscorbutic pe c are i-o dadea pe ascuns prietenului sau. Baietii folosira si tot felul de pomezi . Cam n acea vreme, Amedee se mbolnavi pentru prima oara de gripa; n ciuda climei blnd e din Pau, fu bolnav toata iarna si ramase cu o suparatoare sensibilitate a bron hiilor. Gaston avu prilejul sa-l ngrijeasca din nou; si coplesi prietenul cu tot f elul de leacuri, cu alifii facute din jujuba si licheni si cu pastile pectorale pe baza de eucalipt, pe care Blafaphas-tatal le fabrica singur, dupa reteta pe c are i-o daduse un preot batrn. Amedee, sensibil la raceala, trebui sa se resemnez e sa nu iasa niciodata din casa fara fular. Amedee nu avea alta ambitie dect sa-i urmeze tatalui sau. Dar Gaston, n ciuda nfati sarii sale indolente, nu era lipsit de initiativa; nca din liceu, facea niste inv entii mai curnd amuzante: o masinarie de prins muste, un cntar pentru bile, o nchiz de altfel - nu continea mai multe taine dect suf atoare pentru pupitrul lui, care letul sau. Orict de nevinovate au fost primele sale realizari, ele aveau sa-l duc a la cercetari mai serioase, al caror prim rezultat a fost inventarea acelei pip e fumivore si igienice, pentru fumatorii cu plamni sensibili si pentru ceilalti", pipa ce-a fost expusa mult timp n vitrina farmacistului. Amedee Fleurissoire si Gaston Blafaphas se ndragostira amndoi de Arnica; nici nu s e putea altfel. Minunat este ca aceasta pasiune pe care si-o destainuira pe data unul altuia nu numai ca nu i-a despartit, ci - dimpotriva - i-a unit si mai mul t. La nceput, Arnica mi dadu nici unuia, nici celuilalt, motive de gelozie. De al tfel, nici unul dintre ei nu-i declarase dragostea sa; 112 ? AndreGide si niciodata Amica n-ar fi banuit ce flacara le arde n suflet, cJ toate ca le tre mura vocea cnd, la micile serate de duminica d la doamna Semene, unde veneau cu re gularitate, ea le oferea sirop, ceai de verbina sau ceai de musetel. La ntoarcere , baietii i laudau decenta si gratia, se aratau ngrijorati de paloarea ei sj si fa ceau curaj... Se hotarra sa-si declare dragostea amndoi, n aceeasi seara, si s-o lase pe ea sa al eaga. Amica, surprinsa si cu totul nestiutoare ntr-ale iubirii, multumi cerului. i ruga pe cei doi ndragostiti sa-i lase timp sa se gndeasca. La drept vorbind, nu nclina spre vreunul dintre ei si nu ol interesau dect pentru ca se apropiasera de ea tocmai cnd nu mai avea nici o nadejde ca va interesa vreo data un barbat. Timp de sase sptamhi, din ce n ce mai uluita, fata se mbata cu omagi ile celor doi pretendenti. Si, n timp ce n plimbarile lor nocturne, destainuindu-s i unul altuia progresele facute, cei doi Blafafoires si relatau pe larg si fara o colisuri pna si cele mai nensemnate cuvinte, priviri, sursuri cu care ea i gratifica se, Amica, retrasa n camera sa, scria pe bucatele de hrtie pe care apoi le ardea c u grija la flacara luminarii si repeta, la nesfrsit, pe rind: Amica Blafaphas? Am ica Fleurissoire? incapabila sa se hotarasca ntre aceste doua nume, pentru ea la fel de urte amndoua. Apoi, ntr-o seara de dans, l alese pe Fleurissoire; caci Amedee i spunea Arnfca, acc entund penultima silaba a numelui ei ntr-un fel ce-i parea ca suna italieneste (la modul inconstient, de altfel, si, fara ndoiala, inspirat de pianul domnisoarei S emene care ritma, n acel moment, atmosfera); si numele de Amica, propriul ei nume , i aparu pe data plin de-o FlVJNITbLb VATICANULUI ? 113 muzicalitate nebanuita si capabil sa exprime poezia

, iubirea... Erau singuri ntr-o mica ncapere de linga salon si att de aproape unul de celalalt, nct, cnd Amica si lasa n jos capul mpovarat de recunostinta, fruntea ei tinse umarul lui Amedee care, plin de gravitate, lua mna fetei si i saruta vrful de getelor. Cnd, la ntoarcere, Amedee i vorbi lui Gaston despre fericirea lui, acesta, mpotriva obiceiului sau, nu spuse nimic, dar cnd trecura prin dreptul unui felinar, lui Fl eurissoire i se paru ca plnge. Orict de mare ar fi fost naivitatea lui Amedee, put ea oare sa creada ca prietenul sau i mpartasea fericirea pna ntr-att nct izbucnise ? Cu totul descumpanit, l lua pe Blafaphas n brate (strada era pustie) si i jura ca , orict de mare i-ar fi fost dragostea, sentimentul de prietenie pe care-l avea p entru el era cu mult mai mare, ca nu ntelegea ca, prin casatoria lui, aceasta pri etenie sa scada si ca, dect sa simta ca Blafaphas sufera de gelozie, prefera sa-i fagaduiasca, dndu-si cuvntul de onoare, ca nu va uza niciodata de drepturile sale conjugale. Nici Blafaphas si nici Fleurissoire nu aveau temperamente prea nfocate; totusi Ga ston, pe care virilitatea sa l preocupa ceva mai mult, tacu si l lasa pe Amedee sa -i faca aceasta fagaduinta. La putin timp dupa casatoria lui Amedee, Gaston care, pentru a se consola, se cu fundase n munca, descoperi cartonul plastic. Aceasta inventie ce parea, la nceput, a nu nsemna nimic, avu drept prim rezultat faptul ca ntari prietenia, oarecum sla bita, a lui Levichon fata de cei doi Blafafoires. Eudoxe Levichon ntelese repede ca sculptura religioasa putea sa profite mult de pe urma acestui nou material, p e care el l boteza mai nti, dnd dovada de un ascutit simt practic, cu numele de 114 ? AndreGide carton-roman1. A fost astfel fondata casa Blafaphas, Fleurissoire si Levichon. Afacerea pornea cu un capital de saizeci de mii de franci' declarati, capital la care cei doi Blafafoires participau mpreuna, modest, cu zece mii de franci. Levi chon dadea, cu generozitate, restul de cincizeci de mii de franci, neputnd sa sup orte ca cei doi pieteni ai sai sa se nglodeze n datorii. E adevarat ca din acesti cincizeci de mii de franci, patruzeci de mii erau mprumutati de la Fleurissoire, fiind luati din zestrea lui Amica; suma urma sa fie rambursata n zece ani, cu o d obnda cumulativa de patru procente si ^matate - ceea ce era mai mult dect nadajdui se vreodata Amica sa obtina si punea mica avere a lui Amedee la adapost de maril e riscuri pe care aceasta afacere nu putea sa nu le implice. Cei doi Blafafoires , n schimb, veneau cu toate relatiile lor si ale familiei Baraglioul, adica, dupa ce cartonul-roman si va fi probat calitatile, cu protectia multor membri influen ti ai clerului; acestia obtinura cteva comenzi importante, dar convinsera si mult e parohii mici sa se adreseze casei F.B.L. spre a raspunde necesitatilor tot mai mari ale credinciosilor, educatia artistica n continua perfectionare cernd lucrar i mai reusite dect cele cu care se multumise pna atunci frusta credinta a strabuni lor. Ctiva artisti, ale caror merite erau recunoscute de Biserica, nrolati n opera de folosire a cartonu-lui-roman, si vazura, n sfrsit, lucrarile acceptate de juriul Salonului. Lasndu-i pe cei doi Blafafoires la Pau, Levichon se 1 Asa-numitul carton-roman-plastic, dupa cum figura n catalog, inventat relativ r ecent, de fabricatie speciala, al carui secret este cunoscut numai de casa Blafa phas, Fleurissoire si Levichon, nlocuieste n mod foarte avantajos cartonul-piatr, hr tia-stuc si alte inventii asemanatoare, ale caror defecte au aparut cum nu se po ate mai limpede prin folosirea lor. (Urma descrierea diferitelor modele.) (N.a.) . VA11LA1NULU1T 113 stabili la Paris unde, datorita artei sale de a ntretine relatiile cele mai utile , ntreprinderea lua curnd o mare dezvoltare. Ce putea fi deci mai firesc dect faptul ca Valentine, contesa de Saint-Prix, caut a, prin Amica, sa implice casa Blafaphas et Comp. n cauza tainica a eliberarii pa pei? Era firesc si ca ea sa fie sigura de marea credinta a familiei Fleurissoire si sa considere ca-si va putea recupera o parte din bani. Din nefericire nsa, ce i doi Blafafoires, din pricina sumei minime pe care o investisera la nceput n afac ere, nu cstigau dect foarte putin, adica doua parti din douasprezece, din cstiguril e marturisite, si absolut nimic din celelalte. Contesa nu stia acest lucru, Amic a fiind, ca si Amedee, de o mare pudoare cnd era vorba de bani.

HI - Draga doamna! Ce s-a ntmplat? Scrisoarea dumitale m-a speriat. Contesa se arunca ntr-un fotoliu pe care Amica l apropie de ea. - Ah! doamna Fleurissoire... va rog, lasati-ma sa va spun: draga prietena... Ace st necaz, care este si al dumneavoastra, ne apropie... Ah! daca ati sti!... - Vorbiti! nu ma mai lasati sa astept. - Dar ceea ce am aflat si va voi spune acum trebuie sa ramna o taina a noastra. - N-am tradat niciodata ncrederea nimanui, spuse Amica; nimeni nsa nu-i ncredintase nca vreo taina. - N-o sa va vina sa credeti. - Da! da, gemu Amica. - Ah! gemu contesa. Snteti att de buna sa-mi pregatiti o ceasca cu orice,.. Simt c a-mi vine ru. i io v Andre - Vreti ceai de verbina? sau de tei? sau de musetel? - Orice... Un ceai... La nceput nu-mi venea sa cred. - Am apa clocotita la bucatarie. ntr-o clipa e gata. Si, n timp ce Amica trebaluia, privirea interesata a contesei cerceta salonul. Pe ste tot domnea o modestie rau prevestitoare. Cteva scaune tapitate cu rips verde, un fotoliu mbracat n catifea grena, un altul cu o tapiserie banala, n care statea ea; o masa, o consola de mahon; n fata caminului, un covor de lna; pe camin, de o parte si de alta a unei pendule de alabastru puse sub glob, doua vaze mari de al abastru ajurat, aflate de asemenea sub globuri; pe masa, un album cu fotografii de familie; pe ol consola lucrata n crton-roman, Sfnta Fecioara din Lourdes n pester a, un model redus - totul o descuraja pe contesa, care simti cum o lasa puterile . Dar, cine stie, poate ca n realitate nu erau saraci, ci zgrcitL... Amica se ntoarse aducnd pe o tava ceainicul, zaharul si o ceasca. - V-am dat de lucru. - O, nu, va rog!... Doar ca prefer sa fac totul nainte, caci dupa aceea n-o samai am putere. - Iata despre ce e vorba, ncepu Valentine, dupa ce Amica se asezase: Papa... - Nu! Nu-mi spuneti nca! exclama pe data doamna Fleurissoire, ntinznd mna nainte; ap oi, scotnd un tipat usorjl cazu pe spate cu ochii nchisi. - Biata mea prietena! Draga si biata mea prietena, spunea contesa, strngndu-si uso r pumnul. Stiam ca aceasta taina ti depaseste puterile. In cele din urma, Amica deschise ochii si murmura cu tristete: PIVNITELE VATICANULUI ? 117 - A murit? Valentine, aplecndu-se spre ea, i sopti la ureche- Este nchis. Mirarea o facu pe doamna Fleurissoire sa-si vina n fire; si Valentine si ncepu lung a-i povestire, poticnindu-se la date si ncurcndu-se n cronologie; dar lucrul era si gur, indiscutabil: Sfintul Parinte cazuse n minile necredinciosilor; se organiza n taina o cruciada pentru a-l elibera; pentru a duce la bun sfrsit acest proiect, e ra nevoie, n primul rnd, de multi bani - Ce-o sa spuna Amedee? se tnguia Arnica, buimacita. Plecase la plimbare cu piete nul sau Blafaphas si nu urma sa se ntoarca acasa dect seara... - Sa-i spuneti, mai ales, sa pastreze taina, repeta de mai multe ori Valentine, lundu-si ramas-bun de la Amica - Sa ne sarutam, draga mea; si mult curaj! Amica, ametita, i ntinse contesei fruntea umeda de sudoare - Mine voi trece pe la dumneavoastra, ca sa-mi spuneti ce credeti ca puteti face. Sfatuiti-va cu domnul Fleurissoire' dar gnditi-va ca-i vorba de Biserica!... Si, binenteles: nu-i spuneti taina dect lui; va rog, fagaduiti-mi asta: nici un cuvnt altcuiva; ne-am nteles? nici un cuvnt. Contesa de Saint-Prix o lasase pe Amica ntr-o stare de descumpanire vecina cu les inul. Cnd Amedeee se ntoarse de la plimbare, ea i spuse'

- Prietene, am aflat un lucru ngrozitor. Bietul papa e la nchisoare. - Nu se poate! exclama Amedee, ca si cum ar fi zis- ei as! Amica, izbucnind n hoh ote de plns, zise: - Eram sigura ca n-o sa ma crezi. ^fc 118 * AndreUide - Dar, draga mea... spuse Amedee scotndu-si pardesiul fara de care nu iesea nicio data din casa, de frica schimbarilor bruste de temperatura. Gndeste-te! Daca s-ar fi atins cineva de Sfntul Parinte, ar sti toata lumea. S-ar scrie n ziare... Si c ine ar fi putut sa-l nchida? - Valentine spune ca Loja. Amedee se uita la soata lui ca la o nebuna. Totusi zi se: -Loja!... Ce loja? - Dar de unde sa stiu eu? Valentine a fagaduit sa nu vorbeasca despre asta niman ui. - Cine i-a spus toata povestea asta? - Mi-a interzis sa scot o vorba... Un canonic care a venit din partea unui cardi nal, cu cartea lui de vizita... Amica nu se pricepea deloc la treburile publice si nu ntelegea mare lucru din cee a ce i spusese doamna de Saint-Prix. Cuvintele captivate, nchisoare i aduceau n fata ochilor imagini ntunecate si aproape romantice; cuvntul cruciada o umplea de elan si cnd, n sfrsit, zdruncinat de veste, Amedee vorbi despre plecare, ea l si vazu ca larind n zale si cu coif... Amedee mergea de colo-colo prin ncapere cu pasi repezi ; spuse: - Daca-i vorba de bani, noi n-avem... Si crezi ca mi-ar fi de ajuns sa dau bani? Crezi ca as putea sa fiu linistit doar pentru cai am dat niste bani?... Draga m ea, daca ceea ce mi spui este adevarat, nseamna ca s-a ntmplat un lucru ngrozitor si ca n-avem dreptul sa stam linistiti. - Da, mi dau seama,"e un lucru ngrozitor... Dar totusi, te rog, explica-mi putin.. . de ce? VA11UAJNULU1 ? 11V - O, Doamne! Mai e nevoie de vreo explicatie?... si Amedee, cu fata asudata de emotie, ridica bratele a descurajare. - Nu! spuse el; nu de bani e nevoie; ci de propriile noastre vieti. O sa ma sfat uiesc cu Blafaphas; o sa vedem ce zice si el. - Valentine de Saint-Prix m-a pus sa-i fagaduiesc ca nu voi vorbi despre asta ni manui, ndrazni sa spuna, cu timiditate, Amica. - Blafaphas e prietenul nostru; si l vom ruga sa pastreze taina doar pentru el. - Cum vrei sa pleci la lupta fara sa se stie? - Se va sti ca plec, dar nu se va sti unde ma duc. Apoi, ntorcndu-se spre ea, o i mplora pe un ton patetic: Amica, draga mea... lasa-ma sa ma duc acolo!... Amica plngea n hohote. Acum ea era cea care i cerea ajutorul lui Blafaphas. Amedee avea de gnd sa-l caute. Acesta aparu nsa batnd, cum i era obiceiul, n geamul de la sa lon. - E cea mai ciudata poveste pe care am auzit-o vreodata n viata mea, exclama el d e ndata ce afla despre ce este vorba. Cine s-ar fi putut astepta la asa ceva? Si dintr-o data, nainte ca Fleurissoire sa-i spuna ceva despre intentiile sale, zise : - Prietene, nu ne ramne de facut dect un lucru: sa pornim la drum. - Vezi, spuse Amedee, e primul lucru ce i-a trecut prin gnd. - Dar, vai, din pacate, trebuie sa ramn aici din pricina sanatatii att de subrede a bietului meu tata. - La urma urmei, e mai bine sa fiu singur, spuse Amedee. In doi am putea fi obse rvati mai usor. - Dar stii ce ai de facut? 120 ? Andre tilde Amedee si nalta pieptul si si ridica sprncenele, vrnd parca sa spuna: voi proceda cum voi putea mai bine! Blafaphas continua: - Stii cui trebuie sa i te adresezi? Si unde sa mergi?... La drept vorbind, ce-o

sa faci acolo? - Mai nti trebuie sa ma lamuresc despre ce e vorba. - Si daca nimic din toate astea nu-i adevarat? - Exact, trebuie sa aflu adevarul; nu pot suporta ndoiala, j Gaston exclama si e l: - Nici eu. - Prietene, mai gndeste-te, ncerca sa spuna Amica. - M-am gndit bine; plec n taina, dar plec. - Cnd? N-ai nimic pregatit. - Chiar n seara asta. Ce-mi trebuie atta pregatire? - Dar n-ai calatorit niciodata pna acum. N-ai sa te descurci. - Ai sa vezi, micuta mea. O sa-ti povestesc pataniile mele, spuse el cu un usor rnjet, ce facu sa i se miste marul lui Adam. - O sa racesti, asta-i sigur. - O sa iau fularul tau. Se opri din mers, ca sa ridice cu vrful aratatorului barbia Arnicai, cu gestul pe care-l faci ca sa-i determini pe copiii mici sa zmbeasca. Gaston pastra o atitud ine rezervata. Amedee se apropie de el: - Contez pe tine pentru Mersul trenurilor". Afla cnd am un tren bun spre Marsilia; cu vagoane de clasa a treia. Te rog sa-mii pregatesti un orar amanuntit, cu loc urile unde trebuie sa schimb trenul; si cu bufetele; pna la granita; apoi, odata pornit, o s ma FlVJNlJbLti VATICANULUI * 121 descurc, si Dumnezeu mi va ndrepta pasii pna la Roma. Sa-mi scrieti acolo, post-restant. Marea importanta a misiunii sale i nfierbnta mintea n chip primejdios. Dupa plecarea lui Gaston, continua sa se plimbe cu pasi mari prin ncapere, murmurnd, plin de ad miratie fata de sine si cuprins de-o duioasa recunostinta: - Si o asemenea misiune sa-mi fie rezervata mie! n sfrsit, avea pentru ce sa traia sca. - Ah, doamna, fie-ti mila si lasa-l sa se duca! Pe pamntul asta snt att de putine f iinte care stiu sa-si gaseasca rostul! Tot ce putu obtine Arnica de la el fu ca Amedee sa-si petreaca noaptea lnga ea; d e altfel, Gaston scrisese pe orarul pe care-l adusese seara ca trenul cel mai po trivit era cel de la ora opt dimineata. n dimineata cu pricina ploua cu galeata Amedee nu accepta ca Arnica si Gaston sal nsoteasca la gara. Si nimeni nu-i adresa vreo privire de rmas-bun calatorului ca m caraghios - cu ochi de peste, cu gulerul ascuns de un fular grena, n mna dreapta cu o valiza din pnza cenusie, pe care era prinsa cartea de vizita, cu o umbrela veche n mna stinga si purtnd pe brat un sal n carouri verzi si cafenii - care lua tr enul spre Marsilia. IV v^ am tot n acea vreme, Julius de Baraglioul veni la Roma la un important congres de sociologie. Nu era invitat n mod special (avnd n materie de probleme sociale ma i curnd convin/vnare uiae geri dect o mare competenta), dar se folosea de acest prilej cal sa intre n legatu ra cu cteva somitati. Si cum trecea prin Milano! oras unde - dupa cum stim - la s faturile parintelui Anselme, sotii Armand-Dubois venisera sa locuiasca, voia sa profite de acest prilej si sa-si revada cumnatul. Chiar n ziua n care Fleurissoire parasea localitatea Pau, Julius suna la usa lui A nthime. Fu introdus ntr-un apartament saracacios, format din trei ncaperi - daca putem con sidera ncapere o camaruta improvizata si ntunecoasa n care Veronique fierbea cele ct eva legume care alcatuiau masa lor obisnuita. Un hidos reflector de metal proiec ta lumina palida ce venea dintr-o curticica; Julius, tinndu-si palaria n mna ca sa n-o puna pe musamaua de-o curatenie ndoielnica, de pe o masa ovala, si stnd n picio are de groaza de a se aseza pe scaunul acoperit tot cu un fel de musama, l apuca pe Anthime de brat si spuse: - Nu puteti ramne aici, draga prietene. - Pentru ce ma compatimesti? zise Anthime. Auzindu-i vorbind, Veronique venise n

graba: - Draga Julius, e greu de crezut, si totusi, asta-i adevarul, ca n fata tuturor a cestor nedreptati si abuzuri ale caror victime vezi ca sntem, el nu gaseste dect a sta de spus... - Cine v-a ndemnat sa veniti la Milano? - Parintele Anselme; oricum, nu puteam pastra apartamentul din Lucina. - La ce ne trebuia? spuse Anthime. - Nu asta-i problema. Parintele Anselme va fagaduise o compensatie. A aflat n ce mizerie locuiti? PIVNITELE VATICANULUI ? 123 - Se preface ca nu stie. - Trebuie sa va plngeti episcopului de Tarbes. - Anthime a si facut asta. - Si ce-a spus episcopul? - E un om extraordinar; m-a ncurajat mult n credinta mea. - Dar, de cnd snteti aici, nu-ati cerut ajutorul nimanui? - N-am izbutit sa-l vad pe cardinalul Pazzi, care mi daduse oarecare atentie, si caruia i-am scris de curnd; a trecut prin Milano, dar mi-a transmis prin valet... - Ca regreta, dar ca o criza de guta l obliga sa nu iasa din casa, zise Veronique , ntrerupndu-l. - Ce mrsavie! Trebuie sa-i spunem toate astea lui Rampolla, exclama Julius. - Ce sa-i spunem, dragul meu? E adevarat ca nu prea avem cine stie ce mobile, da r nici nu avem nevoie de mai multe. Pe vremea cnd eram bogat, umblam pe cai gresi te; eram un pacatos; eram bolnav. Acum, iata-ma vindecat. Altadata aveam de ce s a ma plng. Stii bine: nselatoarele bunuri te ndeparteaza de Dumnezeu. - Totusi, aceste bunuri nselatoare vi se cuvin. Biserica va nvata sa le dispretuit i, de acord, nu consimt nsa ca ea sa va lipseasca de ele. - Asa-i, spuse Veronique. Julius, cnd te ascult, ma simt usurata. Resemnarea lui ma umple de mnie; nu poti sa-l hotarasti sa se apere; s-a lasat jumulit ca o pa saruica, ftultumindu-le tuturor celor ce voiau sa-i ia cte ceva si care o faceau n numele Domnului. 124 ? Andre Oide - Veronique, mi-e greu sa te aud vorbind astfel; tot ce sfl face n numele Domnulu i este bine. - Daca gasesti ca e placut sa fii tras pe sfoara1... ntorcndu-se spre Julius, Vero nique zise: - l auzi? Mereu e asa; nu mai are pe buze dect predici nesarate; si, n timp ce eu muncesc din greu, facnd cumparaturile, mncarea si curatenia, domnul citea za din Evanghelie, mi spune ca ma agit n zadar si ma sfatuieste sa privesc crinii de pe cmp. - Te ajut cum pot mai bine, draga mea, zise Anthime cu o voce serafica; acum, ca pot, ti-am propus de nenumarate ori sa ma lasi sa merg la piata sau sa fac mena jul n locul tau. - Astea nu-s treburi pentru barbati. Multumeste-te sa-ti scrii predicile si ncear ca doar sa capeti pe ele un pret mai bun. Apoi, pe un ton din ce n ce mai iritat (ea, altadata att de surzatoare), zise: - E o adevarata rusine! Si cnd te gndesti ct cstiga la La Depeche cu articolele lui nelegiuite. Unde mai pui ca din cei ctiva gologani pe care i-i da astazi Le Peler in, lasa trei sferturi saracilor. - E de-a dreptul un sfnt!... striga Julius, consternat. - Ah! ct de tare ma enerveaza cu sfintenia lui!... Uite, stii ce-i aici? - si se duse ntr-un colt ntunecat al ncaperii si aduse o cusca. - Snt doi sobolani carora domnul savant le-a crapat, pe timpuri, ochii. 1 n original, jobard", cuvnt ce permite un joc de cuvinte prin asociem cu ,,Job "(Iov). ? 1Z0 - Vai! Veronique, de ce mai pomenesti de toate astea? i hraneai bine, pe vremea cn d faceam experiente pe ei; pe arunci te certam pentru asta... Da, Julius, pe vre mea cnd faceam fapte nelegiuite, dintr-o vana curiozitate stiintifica, le scosese m ochii acestor biete animale; acum am grija de ele; e foarte firesc.

- Mi-ar placea ca Biserica sa considere la fel de firesc sa faca pentru tine, du pa ce te-a orbit totusi n felul asta, ceea ce faci tu pentru sobolani. - Orbit? Spui cuvntul asta chiar tu? M-a luminat, frate; m-a luminat. - ti vorbesc despre aspectul pozitiv al lucrurilor. Starea n care te lasa este, du pa mine, inadmisibila. Biserica si-a luat niste angajamente fata de tine! Trebui e sa si le tina; pentru onoarea ei si pentru credinta noastra. Apoi, ntorcndu-se c atre Veronique, spuse: - Daca n-ati obtinut nimic, adresati-va si mai sus, ct mai sus. Ce Rampolla? Am s a-i prezint o plngere chiar papei; papei, care stie de convertirea ta. Trebuie sa afle ce nedreptate ti se face. Mine o sa fiu la Roma. - Nu rami la masa? ndrazni s-l ntrebe Veronique. - Scuzati-ma; nu ma simt prea bine cu stomacul (si Julius, care avea unghiile ngr ijite, se uita la degetele scurte si groase, patrate la vrf, ale lui Anthime). Cnd ma ntorc de la Roma, o sa stau mai mult si o sa-ti povestesc, draga Anthime, des pre noua carte pe care o scriu. - Am recitit n ultimele zile Aerul naltimilor si o gasesc mai buna dect prima oara. zo T /vnure uiae - Cu att mai regretabil! E o carte ratata; o sa-ti explic de ce cnd vei fi n stare sa ma asculti si sa ntelegi ciudatele preocupari ce ma framnta acum. Am multe sa-t i spun. Att pentru azi. Se desparti de sotii Armand-Dubois urindu-le sa nu-si piarda speranta. CARTEA A PATRA MIRIAPODUL Si nu pot sa-i aprob dect pe cei care cauta, suferind. PASCAL I Amedee Fleurissoire parasise localitatea Pau cu cinci sute de franci n punga, ban i ce trebuiau sa-i ajunga pentru calatorie, n ciuda a tot felul de cheltuieli pe care, fara ndoiala, avea sa fie silit sa le faca din pricina vicleniei Lojei. Dar daca nu-i vor ajunge banii sau daca va fi nevoit sa-si prelungeasca sederea la Roma, va putea apela la Blafaphas, care era gata sa-i puna la dispozitie o mica suma. Dat fiind ca nici un om din Pau nu trebuia sa stie unde se duce, nu-si lua se bilet dect pna la Marsilia. De la Marsilia la Roma biletul de clasa a treia nu costa dect treizeci si opt de franci si patruzeci de centime si i dadea dreptul sa se opreasca pe traseu, unde ar fi vrut; se gndea sa profite de acest drept, nu c a sa-si satisfaca vreo curiozitate de a cunoaste locuri pe care nu le mai vazuse , ci pentru a-si mplini imperioasa Nevoie de somn. Se temea de insomnie mai mult dect de orice; 5i cum, pentru interesele Bisericii, era important sa ajunga la 128 * Andre Uide Roma n forma buna, n cele doua zile de drum nu trebuia sa s scumpeasca la banii de hotel... Ce nseamna o mica cheltuiau pe lnga o noapte alba, petrecuta n compartime nt, fara sa ncW un ochi si stnd n mirosurile grele, vatamatoare pentru sanatate ras pndite de ceilalti calatori; iar daca vreunul dintre ei, domic sa mprospateze aeru l, s-ar hotar sa deschida fereastra, raceala e gata... O sa doarma prima noapte l a Marsilia si a doua la Genova, ntr-unui dintre hotelurile deloc luxoase, dar con fortabile, pe care le poti gasi usor prin preajma garilor; o sa ajunga la Roma p oimine seara. De fapt, aceasta calatorie i placea si se bucura ca, n sfrsit, o face de unul singu r caci, pna la cei patruzeci si sapte de ani ai sai, traise ntotdeauna sub tutela, escortat peste tot de sotia sa sau de prietenul sau Blafaphas. Bine instalat n c oltul lui, zmbea mnzeste, dorind sa i se ntmple ceva placut. Totul merse bine pna la Marsilia. A doua zi, gresi trenul. Cufundat n lectura unui ghid Baedeker pentru Italia cent rala, pe care tocmai l cumparase, lua alt tren, ce mergea spre Lyon; nu-si dadu s eama de asta dect la Arles, n clipa cnd trenul pornise, asa nct fu nevoit sa mearga p a la Tarascon; de aici trebui sa se ntoarca; lua un tren da seara care-l duse pna la Toulon, preferind sa ramna aici dect sa mai doarma o noapte la Marsilia, unde l mncasera plosnitele. Si totusi camera, ce dadea spre Cannebi re, nu arata rau; si] nici patul, n care

se ntinsese cu deplina ncredere, dupa ce-sl mpaturise hainele, si numarase banii si s i facuse rugaciunea! Pica de somn si adormise pe data. Plosnitele au obiceiuri ciudate; te asteapta sa stingi lumnarea si apoi, n ntuner ic, pornesc pe data atacul. Si nul ataca la ntmplare; se duc drept spre gt, pentru care au o mare] pre PIVNITELE VATICANULUI ? 129 ie; cteodata se ndreapta spre ncheietura minii; unele ef era gleznele. Nu se stie prea bine de ce infuzeaza sub pielea iui care doarme o subtila substanta urzicatoare a carei irulenta, la cel mai mic scarpinat, te poa te scoate din minti... Ivlncarimea ce-l trezi pe Fleurissoire era att de puternica, jnct acesta aprinse lu mnarea si fugi sa se uite n oglinda; sub maxilarul inferior avea o roseata difuza, presarata cu mici si indistincte puncte albe; dar lumnarea lumina slab; oglinda era murdara; iar privirea lui tulburata de somn. Se culca din nou, scarpinndu-se n truna; stinse din nou lumnarea; o aprinse iar dupa cinci minute, caci usturimea d evenise insuportabila; se napusti n baie, si muie batista n apa din carafa si si-o puse pe locul inflamat; roseata, din ce n ce mai ntinsa, i ajunsese acum pna la clav icula. Amedee crezu ca s-a mbolnavit si rosti o rugaciune; apoi stinse nca o data luminarea. Linistea pe care i-o aduse raceala compresei fu de prea scurta durata ca sa poata sa adoarma din nou; acum, la senzatia groaznica de mncrime se adauga si faptul ca l jena gulerul umed, pe care l mai uda si el cu lacrimile lui. Deodat a tresari de groaza: l-au mncat plosnitele! da, plosnitele!... Se mira ca nu-si d de alt aduse seama mai devreme; dar nu cunostea aceste insecte dect dupa nume, si fel - cum ar fi putut sa creada ca efectul unei muscaturi precise poate sa fie o arsura att de nedefinita? Se ridica din pat si aprinse, pentru a treia oara, lumn area. Plin de idei si nervos din fire, si facea despre plosnite, ca multi oameni, tot f elul de gnduri false si, scrbit la culme, ncepu sa le caute pe trupul lui; nu gasi nici una; gndi ca s-a nselat si socoti, din nou, ca-i bolnav. Nu vazu nimic nici p e asternut; dar, nainte de a se culca din nou, i trecu prin minte sa ridice pema. /vnare uiae Zari trei fiinte minuscule si negricioase, care se ascunsera re ntr-o cuta a cear safului. Ele erau! Puse luminarea pe pat si ncepu sa le urmareasca Cl nversunare; desfacu cuta si gas i cinci plosnite pe care nendraznind, de scrb, sa le striveasca cu unghia, le arunc a n oala de noapte si facu pipi pe ele. Cteva clipe le privi cu multumire si cruzi me cum se zbat, si, dintr-o data, se simti usurat. Se culca din nou si sufla n lu mnare. Mncarimea deveni si mai intensa; aparura alte plosnite, ce-l muscara de data asta de ceafa. Disperat, aprinse din nou luminarea, se scula si scoase camasa si-i ce rceta, pe ndelete, gulerul. Pe cusatura zari fugind niste imperceptibile puncte r osii; le strivi pe pnza camasii, pe care lasara o urma de snge; netrebnicele lighi oane erau att de mici, nct i venea greu sa creada ca erau plosnite; dar, ridicnd din nou perna, descoperi una uriasa, cu siguranta ca era mama lor; ncurajat de izbnda, surescitat si aproape amuzat, ridica perna, scoase asternutul si ncepu sa cercet eze totul sistematic. Acum i se parea ca peste tot vede numai plosnite; dar nu p rinse dect patru; se culca din nou si putu sa se bucure de o ora de liniste. Apoi, mncarimile ncepura din nou. Porni nca o data la vnatoare; dar, zdrobit de obos eala, se lasa n voia lor si observa ca, daca nu te atingeai de ea, umflatura prod usa de muscatura trecea destul de repede. In zori, ultimele plosnite, satule, l l asara n pace. Cnd servitorul de la hotel veni sa-l trezeasca pentru tren, Amedee e ra cufundat ntr-un somn adnc. La Toulon avu de-a face cu puricii. Cu siguranta ca-i adusese din tren. Toata no aptea se scarpina, ntorcndu-se de pe o parte pe alta, fara sa poata dormi. i simtea alergndu-i pem PIVNITELE VATICANULUI ? 131 vioare, gdilndu-i salele, dndu-i fiori n tot trupul. Cum avea ejea sensibila, piscaturile i provocau umflaturi, pe care le flama, scarpinndu-se ntruna. Aprinse luminarea de mai multe jj. se scula, si scotea camasa si o punea din nou, fara sa fi putut

a omoare vreunul; abia de-i putea zari pentru o clipa; de prins ici vorba si, chiar daca izbutea sa-i apuce, cnd i credea morti j stnviti sub deget, ei si recapatau forma si o luau din loc, sarind ca si cum nimic nu s-ar fi ntmplat. Ajunsese sa regrete plosnitele. Se nfurie, si enervarea pricinuita de aceasta vnatoare zadarnica i alunga somnul. A doua zi, mncarimile continuara, n timp ce noi gdilaturi l avertizau ca n-a scapat de purici. Caldura groaznica i nrautatea mult starea. Vagonul era plin ochi de mun citori care beau, fumau, scuipau, ghioraiau si mncau un fel de crnat ce avea un mi ros att de puternic, nct lui Fleurissoire i veni, de mai multe ori, sa vomite. Nu ndr azni totusi sa se mute din acel compartiment dect la granita, temndu-se ca muncito rii, vazndu-l ca urca n altul, vor banui ca l-au deranjat; n compartimentul n care u rca, nimeri peste o doica grasa care tocmai schimba scutecele unui bebelus. ncerc a totusi sa doarma, dar acum l jena palaria. Era o palarie plata, de pai alb, cu panglica neagra, de felul celor numite canotiere. Cnd Fleurissoire o tinea n pozit ia obisnuita, borul rigid i departa capul de perete; daca, pentru a se putea spri jini de perete, si ridica putin palaria, peretele o arunca nainte; cnd, dimpotriva, si lasa palaria pe spate, borul ei se prindea ntre perete si ceafa, iar n fata, de asupra fruntii, se ridica precum o supapa. Lua hotarrea sa si-o scoata si sa-si a copere capul cu fularul pe care, de frica luminii, l lasa sa-i cada pe ochi. Pent ru noapte si luase unele precautii: dimineata si cumparase din Toulon o cutie cu p raf de omort 132 ? Andre Gide insectele si, chiar daca-l va costa mult - se gndea el - , n seara asta nu va ezit a sa se duca ntr-unui din cele mai bune hoteluri; caci daca la noapte nu va dormi bine, va ajunge la Roma ntr-o stare att de jalnica, nct va cadea victima oricarui f rancmason ivit n cale. n- fata garii din Genova stationau omnibuzele celor mai importante hoteluri din o ras; merse spre unul dintre cele mai luxoase, fara sa se lase intimidat de aroga nta lacheului care se repezi sa-i duca jalnica valiza; dar Amedee nu voia sa se desparta de ea; nu-l lasa sa i-o puna n masina si ceru sa fie asezata lnga el, pe bancheta. n holul hotelului, se simti n largul lui, caci portarul vorbea frantuzes te; nu se multumi sa ceara o camera foarte buna", ci se interesa de preturile cam erelor ce i se propuneau, fiind hotart sa nu gaseasca nimic pe placul lui sub doi sprezece franci. Camera de saptesprezece franci pentru care se decise, dupa ce vizitase mai multe , era mare, curata si destul de eleganta; patul, din arama, nainta pna n mijlocul nc aperii; era att de impozant nct fie si numai gndul de a folosi un insecticid parea o insulta. Toaleta era ascunsa ntr-un fel de dulap urias. Doua ferestre mari se de schideau spre o gradina; Amedee, aplecat spre noaptea de afara, contempla ndelung frunzisul nedeslusit si ntunecat, lasnd aerul caldut sa-i potoleasca nelinistea s i s-l ndemne la somn. Deasupra patului era atrnata o pnza usoara, ce cadea ca o ceat a pe cele trei laturi libere; n partea din fata o ridicau cteva snururi subtiri ntr -o curba gratioasa. Fleurissoire recunoscu o plasa mpotriva tntarilor, obiect pe c are se ferise ntotdeauna sa-l foloseasca. Dupa ce se spala, se ntinse fericit n asternuturile proaspete. Lasa fereastra desc hisa, nu complet, de frica sa nu raceasca sis PIVNITELE VATICANULUI ? 133 flu-l doara ochii, ci pe jumatate, n asa fel ca aerul sa nu-l izbeasca direct; si facu socotelile banesti si rugaciunile si apoi stins e lumina (luminatul era electric si se oprea cu ajutorul unui ntrerupator). Cnd era ct pe ce sa adoarma, un bzit slab i aduse aminte ca nu avusese grija sa nu de schida fereastra dect dupa ce a stins lumina; caci lumina atrage tntarii. si aminti si ca citise ntr-o carte ca trebuie sa-i multumim bunului Dumnezeu ca a nzestrat aceasta insecta zburatoare cu acel bzit specific, ce-l avertizeaza pe cel ce doarm e ca va fi piscat. Apoi, lasa valul protector n jos, de jur mprejurul patului. La u rma urmei, e mai bun sistemul asta, si spuse el, pe jumatate adormit, dect acele m ici conuri din iarba uscata pe care, sub denumirea bizara de fidibus, le vinde B lafaphas-tatal; le aprinzi pe o farfurioara de metal si ele ard, raspndind o mare cantitate de fum narcotic; dar, nainte de a amorti tntarii, l asfixiaza pe jumatat e pe cel ce doarme. Fidibus! Ce nume caraghios! Fidibus... Adormise, cnd, deodata

, pe partea stnga a nasului, simti o piscatura. Duse mna la locul cu pricina; si, n timp ce-si pipaia umflatura de pe nas, simti alta piscatura: de data asta la nch eietura minii. Apoi auzi lnga ureche un bzit rautacios. Ce grozavie! si nchisese dusm nul ntre pnze! Puse mna pe ntrerupator si aprinse lumina. Da! tntarul era aici, asezat sus pe valul protector. Fiind prezbit, Amedee l vedea bine; era subtire pna la absurd si statea proptit pe patru picioare, ndoindu-si s pre spate ultima pereche ue labute, lungi si parca buclate; ce obraznic! Amedee se ridica m Picioare pe pat. Dar cum sa strivesti insecta pe valul miscator Si v aporos?... Fie ce-o fi! lovi cu latul minii att de tare si de 134 ? Andre Gide repede, nct crezu ca a rupt plasa. Cu siguranta ca l-a nimerit; cauta cu privirea cadavrul; nu vazu nimic; dar simti o noiij piscatura la genunchi. Atunci, ca sa-si protejeze ct mai bine trupul, se baga din nou n pat; ramase vreun sfert de ora ca nauc, nendraznind sa stingj lumina. Apoi, oarecum sigur ca a sca pat de primejdie, nemaivaznd si nemaiauzind vreun dusman, o stinse. Dar bzitui ncepu din nou. Scoase un brat, tinndu-si mna n apropierea fetei si, din cnd n cnd, atunci cnd i se ea ca unul i s-a asezat pe frunte sau pe obraz, i aplica o palma zdravana. Dar, nd ata dupa asta, auzea din nou bzitui insectei. Dupa care i veni ideea sa-si acopere capul cu fularul, ceea ce i micsora mult volu ptatea de a respira, dar nu-l feri de-o piscatura pe barbie. Tntarul, ghiftuit, se linisti; oricum, Amedee, dobort de somn, nceta sa-l mai auda; si scoase fularul si acum dormea, scarpinndu-se ntruna. A doua zi dimineata, nasul lui acvilin semana cu nasul unui betivan; umflatura de la genunchi era precum f loarea unui cui, iar cea din barbie arata ca un vulcan; apela la serviciile barb ierului, la care se duse sa se rada nainte de a parasi Genova, ca sa ajunga la Ro ma cu o nfatisare decenta. II .La Roma, pe cnd zabovea n fata garii cu valiza n mna, att de obosit, de dezorientat si de zapacit nct nu putea lua nici o hotarre si nu mai avea putere dect sa refuze p ropunerile portarilor de la hoteluri, Fleurissoire avu norocul sa ntlneasca un PIVNITELE VATICANULUI ? 135 facchino1 ce vorbea frantuzeste. Baptistin era un tnar cu privirea vje, care se n ascuse n Marsilia si caruia nu-i dadusera nca jyleiele; recunoscnd n Fleurissoire o tara, se oferi sa-l conduca si s-i poarte valiza. Tot timpul drumului, Fleurissoire studiase cu nversunare ghidul Baedeker. Un fel de instinct, de presimtire, de avertisment interior schimba directia pioaselor s ale gnduri, ce lasara Vaticanul deoparte ca sa se concentreze pe castelul Snt' Ang elo, vechiul Mausoleu al lui Hadrian, vestita temnita ce, n celule tainice, adapo stise odinioara multi prizonieri ilustri si care, dupa cum se spune, este legata de Vatican printr-un coridor subteran. Privi planul orasului. - Trebuie sa-mi ga sesc o locuinta aici", hotar el, punnd aratatorul pe cheiul Tordinona, n fata caste lului Snt' Angelo. Si, printr-o ntmplare providentiala, acesta era tocmai cartierul n care voia sa-l duca Baptistin; nu chiar pe chei, care la drept vorbind nu-i de ct o sosea, ci n imediata apropiere, pe Via dei Vecchierelli, (altfel spus strada Batrneilor) adica, pornind de pe Ponte Umberto, a treia strada, ce se termina ntro fundatura; stia aici o casa linistita (de la ferestre, daca te aplecai putin, puteai zari Mausoleul), unde niste doamne foarte binevoitoare vorbesc toate limb ile si una dintre ele mai ales franceza. - Daca domnul e obosit, putem lua o trasura; e departe... Da, aerul e mai rece n seara asta; a plouat; putin mers pe jos, dupa un drum att de lung, face bine... N u, valiza nu-i prea grea; o sa v-o duc pna acolo... Pentru prima oara la Roma! Nu cumva 1 Hamal (it.). 1 jo ? Andre Gide domnul vine de la Toulouse?... Nu; de la Pau. Ar fi trebuit s recunosc accentul. Mergeau vorbindu-si astfel. O luara pe via Viminale; apoi pe via Agostino Depret is, ce uneste via Viminale cu Pincio apoi, lund-o pe via Nazionale, ajunsera la C

orso, unde traversara; de aici intrara ntr-un labirint de stradute fara nume. V; nu era att de grea nct sa-l mpiedice pe Baptistin sa mearga foarte repede, asa ca Fl eurissoire se tinea dupa el cu greutate; alerga cu pasi marunti n spatele lui, fh rit de oboseala si topit de caldura, - Am ajuns, spuse n sfrsit Baptistin, tocmai cnd Amedee voia sa-i ceara ndurare. Strada, sau mai bine zis straduta Vecchierelli, era att de ngusta si de ntunecata, n ct Fleurissoire se hotar cu greu sa se aventureze pe ea. Baptistin intrase, pe par tea dreapta, n a doua casa, a carei poarta se afla la ctiva metri de chei; chiar a tunci Fleurissoire vazu cum iese din casa un bersagliere; uniforma eleganta, pe care o remarcase nca de la granita, l linisti; caci avea ncredere n armata. Facu ctiv a pasi nainte. Pe prag aparu o doamna care i surse cu un aer binevoitor; era, dupa cum parea, patroana hanului. Purta un sort de satin negru, bratari si o panglica de tafta albastruie n jurul gtului; si purta parul negru precum carbunele adunat n vrful capului, ntr-o adevarata constructie, sustinuta de un pieptene urias de os. - Valiza ti-a fost urcata la etajul al treilea, i spuse ea lui Amedee care, n acea sta tutuiala, vazu un obicei italienesc sau o insuficienta cunoastere a limbii f ranceze. - Grazia1! raspunse, la rndul lui, surznd. Grazia! Asta nsemna multumesc si era sing urul cuvnt italienesc pe care stiu 1 Corect: grazie. MVJNllfcLJl VA11UAJNULU1 T 1:5/ sa-l spuna (cnd multumea unei doamne, considera ca e politicos sa-l puna la femin in). Urca, respirnd din greu si facndu-si curaj la fiecare palier, caci era sfrsit de ob oseala iar scara aceea sordida l aducea la disperare. Palierele se succedau dupa cte zece trepte, scara urcnd sovaielnic si cotind de trei ori pna la fiecare etaj. De plafonul primului palier, n fata intrarii, era atrnata o colivie de canari pe c are o puteai vedea din strada. Pe palierul al doilea, o pisica rioasa trse un rest de peste pe care se pregatea sa-l mannce. Pe cel de-al treilea palier dadeau toal etele; prin usa larg deschisa se vedea, alaturi de scaunul closetului, un vas de forma nalta, din lut galben, din caliciul caruia iesea coada unei maturi; pe ace st palier Amedee nu se opri nici o clipa. La primul etaj, fumegaia o lampa cu ga z, lnga o usa cu geam pe care era scris, cu litere sterse, cuvntul Salone; dar ncap erea era ntunecata: prin geam, Amedee zari o oglinda cu rama aurita asezata pe pe retele din fata. Ajunsese la cel de-al saptelea palier, cnd un militar, de data asta un artilerist ce iesea dintr-una din camerele de la etajul al doilea si cobora foarte repede - se lovi de el, l sprijini sa nu cada, murmura, rznd, cteva vorbe de scuza n italien este si trecu mai departe. Fleurissoire parea beat si, de oboseala, se tinea cu greu pe picioare. Daca ntlnirea cu prima uniforma i daduse un sentiment de sigurant a, ntlnirea cu a doua i strecura n suflet mai curnd o neliniste. Militarii astia or sa faca scandal, si spuse el. Din fericire, camera mea este la etajul al treilea; prefer sa-i am dedesubt." Nu trecuse bine de cel de-al doilea etaj, cnd o femeie ntr-o rochie de casa, desch eiata si cu parul despletit, striga dupa el, venind n fuga din fundul culoarului. 138 ? Andre Gide Ma ia drept altcineva", si zise Amedee si se grabi sa urce, ntorcnd privirea pentru ca femeia sa nu se simta stingherita ca a surprins-o pe jumatate dezbracata. La etajul al treilea ajunse frnt de oboseala; aici l regasi pe Baptistin; vorbea n italiana cu o femeie de vrsta incerta care i aminti foarte bine, desi era mai puti n grasa, de bucatareasa familiei Blafaphas. - Valiza dumneavoastra se afla la numarul saisprezece, a treia usa. Cnd treceti, fiti atent la galeata de pe culoar. Am pus-o afara pentru ca curge, i explica fem eia, pe frantuzeste. Usa de la camera saisprezece era deschisa; pe o masa ardea o lumnare ce lumina ncaperea si arunca o raza pe coridorul unde, n fata usii de la camera cincisprezece, n jurul unei galeti de metal, stralucea pe ciment o baltoac a, peste care Fleurissoire trebui sa sara. n aer plutea un miros acru. Valiza era aici, la vedere, pe un scaun. De ndata ce ajunse n atmosfera sufocanta din camera , Amedee fu cuprins de-o ameteala si, zvrlindu-si pe pat umbrela, salul si palari a, se arunca ntr-un fotoliu. Fruntea i siroia de sudoare; crezu ca i s-a facut rau

. - Doamna Carola vorbeste frantuzeste, zise Baptistin. Intrara amndoi n camera. - Deschide putin fereastra, suspina Fleurissoire, incapabil sa se ridice. - Oh, ct e de cald! spuse doamna Carola stergndu-si fata palida si transpirata cu o batistuta parfumata pe care o scoase din corsaj. - Sa-l mpingem lnga fereastra. Ridicara fotoliul n care Amedee nu-si putea tine bine echilibrul, fiind pe trei s ferturi lesinat, si l asezara n asa fel nct acesta sa respire, n locul duhorilor de p e culoar, mirosurile ffe* PIVNITELE VATICANULUI ? 139 si variate ale strazii. Dar racoarea l nviora. Scotoci nd n punga, scoase hrtia de cinci lire pe care o pregatise pentru Baptistin: - ti multumesc mult. Acum, te rog, lasa-ma. - Nu trebuia sa-i dai att de mult, spuse Carola. Amedee lua aceasta tutuiala drep t un obicei italienesc; acum, singurul lui gnd era sa se culce; dar Carola nu parea deloc dispusa sa plece; atu nci, din politete, Amedee zise: - Vorbiti frantuzeste la fel de bine ca o frantuzoaica. - Nu-i de mirare; snt din Paris. Dar dumneata? - Eu snt din sud. - Ghicisem. Cnd v-am vazut, mi-am spus: acest domn trebuie sa fie din provincie. Snteti n Italia pentru prima oara? - Pentru prima oara. - Ati venit pentru afaceri. -Da. - Roma-i frumoasa. Snt aici multe lucruri ce merita sa fie vazute. - Da... Dar n seara asta snt putin cam obosit, ndrazni el sa spuna; si, ca si cum a r fi vrut sa se scuze: Snt pe drum de trei zile. - Pna aici e un drum lung. - Si n-am dormit de trei nopti. La aceste cuvinte, doamna Carola, cu acea subita familiaritate italieneasca ce-l uimea nca pe Fleurissoire, exclama, apucndu-l de barbie: - Strengarule! Acest gest l facu pe Amedee sa roseasca si, ca sa nlature pe ata orice insinuare, i relata n amanunt povestea cu puricii, Penitele si tntarii.

140 ? Andre Gide - Aici n-o sa ntlnesti nimic de felul asta. Vezi ct e de curat! - Da; sper sa dorm bine. Dar ea tot nu pleca. Amedee se ridica cu greutate din fotoliu, si duse mna la nast urii de la haina ncercnd sa se descheie si ndrazni sa spuna: - Cred ca am sa ma culc. Doamna Carola ntelese stinghereala lui Fleurissoire. - Vad ca vrei sa te las singur, spuse ea cu tact. De ndata ce-o vazu plecata, Fleurissoire ntoarse cheia n broasca, si scoase camasa d e noapte din valiza si se culca. Dar probabil ca nchizatoarea era stricata, caci nu apucase sa sufle n luminare, cnd fata Carolei, surzatoare, aparu din nou n usa ntr edeschisa, chiar n spatele patului, foarte aproape de pat... Dupa o ora, cnd se trezi, Carola zacea lnga el, goala, culcata n bratele lui. si scoase de sub ea bratul stng si se departa. Ea dormea, ncaperea era inundata de o lumina slaba ce venea din strada si nu se auzea dect respiratia egala a femeii. Amedee Fleurissoire, care simtea n ntreg trupul si n suflet o lncezeala stranie, si scoase picioarele slabe din asternut si, asezat pe marginea patului, ncepu sa plng a. Lacrimile i spalau fata, precum sudoarea, amestecndu-se cu praful din tren; curgea u fara zgomot, fara oprire, n mici valuri, din strafundul sau, ca dintr-un izvor ascuns. Se gndi la Amica si la Blafaphas. Ah! daca l-ar putea vedea! Niciodata nu va mai ndrazni s-si reia locul lnga ei... Apoi se gndi 1 misiunea lui sfnta, comprom sa... gemea, soptind: Gata! Nu mai snt demn... Ah! S-a terminat! S-a terminat totu l!"

PIVNITELE VATICANULUI ? 141 Ciudatele sale suspine o trezira pe Carola. n genunch i, la picioarele patului, Amedee si lovea pieptul slab cu pumnii, si Carola, ului ta, l auzi cum clantane din dinti si repeta printre hohote de plns: - Sa se salveze cine poate! Biserica se prabuseste... Pna la urma, nemaindurndu-i v aietele, l ntreba: - Dar ce te-a apucat, bietul de tine? Ai nnebunit? Se ntoarse spre ea si zise: - Va rog, doamna Carola, lasati-ma... Trebuie neaparat sa ramn singur. O sa va va d mine dimineata. Apoi, cum, la urma urmei, nu era suparat dect pe el, Amedee o saruta cu blndete pe umar. - Ah, nici nu stii ct e de grav ceea ce am facut acum! Nu, nu! Nu, nu stii. Si nai sa stii niciodata! III Oub numele pompos de Cruciada pentru eliberarea Papei, o organizatie de escroci si ntindea ramificatiile tenebroase n multe parti ale Frantei; Protos, falsul canonic din Virmontal, nu era singurul agent al ei, dupa cum contesa de Saint-Prix nu era singura persoana ce-i cazuse victima. De asemenea, nu toate victimele aratau aceeasi bunavointa si nu toti agentii aceeasi dibacie. Chiar si Protos, vechiul prieten al lui Lafcadio, dupa ce opera, trebuia sa fie mereu cu bagare de seama; traia cu teama continua ca clerul, adevaratul cler, va afla despre aceasta escrocherie si, de aceea, pentru a-si ascunde faptele, cheltuia tot asta ingeniozitate, ct si pentru a face sa nainteze afacerea; dar era nzestrat admirabil si foarte bine secundat; n ntreaga banda 142 ? Andre Gide (care se numea Miriapodul) domneau cea mai minuna rntele gere si disciplina. Aflnd de la Baptistin, chiar n aceeasi seara, de sosire strainului, si oarecum alarmat de vestea ca acesta venea din Pau Protos, chiar a doua zi, la sapte dimineata, se duse la Carola. Ea era nca n pat. Informatiile pe care le primi de la ea, relatarea confuza a celor petrecute n cur sul noptii, felul cum femeia i descrise teama pelerinului (asa i zicea ea lui Amed ee), protestele si lacrimile sale nu-i mai lasau nici o ndoiala. Era limpede ca p redica pe care o tinuse la Pau dadea roade; dar nu tocmai roadele pe care le-ar fi dorit Protos; trebuia sa-l tina sub observatie pe acest cruciat naiv care, pr in miscarile sale stngace, putea sa-i dea de gol... - Haide! Lasa-ma sa trec, i spuse brusc Carolei. Aceste vorbe ar putea sa para ciudate, caci Carola statea culcata n pat; dar lucr urile bizare nu erau o piedica n calea lui Protos. Puse un genunchi pe pat, l trec u pe celalalt pe deasupra trupului femeii si se ntoarse cu atta dibacie nct, mpingnd utin patul, ajunse, ntr-o clipa, ntre pat si perete. Cu siguranta ca femeia era ob isnuita cu aceasta manevra, caci l ntreba cu simplitate: - Ce vrei sa faci? - Sa ma deghizez n preot, i raspunse Protos la fel de sim- j piu. - Vrei sa iesi pe partea asta? Protos statu o clipa pe gnduri si apoi zise: - Ai dreptate; e mai firesc. PIVNITELE VATICANULUI ? 143 Se apleca si deschise o usa secreta, ascunsa n tencui ala si att de joasa nct patul o ascundea complet. Cnd trecu pe sub usa, Carola l apuc a de umar: - Asculta, i zise ea cu un fel de gravitate; nu vreau sa-i faci nici un rau acest ui om. - Doar ti-am spus ca ma travestesc n preot! De ndata ce Protos disparu, Carola se ridica si ncepu sa se mbrace. Nu stiu prea bine ce sa gndesc despre Carola Venitequa. Strigatul pe care-l scose se ma face sa cred ca sufletul ei nu este cu totul corupt. Uneori, chiar n mijloc ul abjectiei, putem descoperi dintr-o data bizare si delicate sentimente, asa cu m o floare ca azurul poate sa creasca pe o gramada de gunoi. Supusa si devotata din fire, Carola, ca attea alte femei, avea nevoie de un stapn. Parasita de Lafcad

io, pornise pe data, din ciuda si din dorinta de razbunare, n cautarea primului e i amant, Protos. Carola cunoscu din nou tot felul de momente grele, caci Protos, de ndata ce-o ntlni, ncepu sa se poarte cu ea la fel de rau ca si nainte. Caci lui P rotos i placea sa domine. Un alt barbat dect Protos ar fi putut-o ajuta pe aceasta femeie sa-si schimbe fel ul de viata. Dar pentru asta ar fi trebuit mai nti sa si vrea sa o faca. Dimpotriv a, ai fi zis ca Protos si propusese s-o coboare si mai jos. Am vazut ce servicii rusinoase i cerea acest bandit; la drept vorbind, parea ca ea i se supune fara sa -i opuna prea multa rezistenta; dar, adeseori, primele tresariri ale unui suflet care se mpotriveste sortii sale josnice nu snt percepute nici macar de el nsusi; t ainica razvratire nu iese la iveala dect multumita iubirii. Oare Carola se ndragos tise de Amedee? Ar fi greu sa sustinem asta; dar, n contact cu puritatea 144 ? Andre Gide lui, sufletul ei corupt se emotionase; si strigatul despre care am vorbit i tsnise cu siguranta din inima. Protos intra din nou n ncapere. Nu-si schimbase costumul Tinea n mna niste boarfe pe care le puse pe scaun. - Ce-i? l ntreba ea. - M-am gndit mai bine. Mai nti trebuie sa trec pe la postj si sa-i cercetez corespo ndenta. N-o sa ma schimb dect la prnz Da-mi oglinda. Se apropie de fereastra si, aplecat peste oglinda, si potrivi o pereche de mustat i castanii, putin mai deschise la culoare dect parul, tunse scurt. - Cheama-l pe Baptistin. Carola era aproape mbracata. Se duse si trase de o sfoara, lnga usa. - Ti-am spus ca nu vreau sa te mai vad cu butonii astia. Snt prea batatori la och i. - Stii bine cine mi i-a dat. - Tocmai de asta. - Esti gelos? - Proasto! Baptistin ciocani la usa si intra. - Tine, i zise Protos, aratndu-i pe scaun haina, gulerul si cravata, pe care le ad usese de dincolo de usa. ti vei nsoti clientul prin oras. Eu nu te voi ntlni dect pe seara. Nu-l pierde din ochi. Amedee s-a dus la Biserica San Luigi-dei-Francesi, sa se confeseze Sfntului Petru , a carui statura uriasa l zdrobea. Baptistin l conduse; tot el l-a dus apoi la po sta. Cum era de asteptat, organizatia Miriapodul avea aici oamenii ei de ncredere . Micuta carte de vizita de pe valiza i dezvaluise lui apUSun numele lui Fleurissoire; Baptistin i-l spusese lui Protos; cesta, prin int ermediul unui functionar binevoitor, pusese mna oe o scrisoare de la Amica, pe ca re o citi fara nici un scrupul. _ Ce ciudat! exclama Fleurissoire cnd, o ora mai trziu, veni d el sa-si ceara scri sorile. Foarte ciudat! S-ar parea ca plicul a fost deschis. - Aici asemenea lucruri se ntmpla adeseori, zise flegmatic Baptistin. Din fericire, Amica, prudenta, nu facea dect cteva aluzii foarte discrete. De altf el, scrisoarea era foarte scurta; ea i recomanda lui Amedee, tinnd seama de sfatur ile abatelui Mure, ca nainte de a ncerca sa faca ceva", sa se duca la Neapole sa-l n tlneasca pe cardinalul San-Felice S.B.. Nici ca ti-ai fi putut dori niste termeni mai vagi si mai putin compromitatori. IV In fata Mausoleului lui Hadrian, numit si castelul Snt' Angelo, Fleurissoire trec u printr-o ntmplare nefericita. Uriasul edificiu se nalta n mijlocul unei curti inte rioare, n care publicul nu avea voie sa intre si n care nu puteau patrunde dect cal atorii cu bilete speciale. Era indicat chiar si faptul ca acestia trebuiau sa fi e nsotiti de un paznic... Aceste precautii excesive confirmau banuielile lui Amedee, fcndu-l totodata sa vad a extraordinara dificultate a celor ntreprinse. Fleurissoire, care scapase, n sfrsi t, de Baptistin, ratacea pe cheiul aproape pustiu, la acest sfrsit de zi, mergnd d e-a lungul zidului exterior ce apara castelul. Cu sufletul trist si descurajat, trecea si iar trecea prin fata podului mobil de la intrare; apoi se ndeparta pna pe malul Tibrului si ncerca, peste acesfl prim zid, sa zareasc

a ce se afla nauntrul curtii. Nu daduse atentie unui preot Qa Roma snt att de multi!) i nu departe de el, statea asezat pe o banca si parea cufundat i ziarul lui, dar care l urmarea de mult. Re spectabilul preot ave parul lung, bogat si argintiu; pielea fetei, tnara si proas pata,] semn al unei vieti curate, contrasta cu vrsta lui naintata. Chia si numai d upa figura puteai sa-ti dai seama ca e preot, iar dupa o anumita decenta ce-l ca racteriza, ca e preot francez. Pe cnd Fleurissoire trecea pentru a treia oara pri n fata bancii lui, abateli se ridica brusc, veni la el si, cu o voce tnguitoare, i spuse: - Ce bine! Deci nu snt singur! Si dumneavoastra l cautati...1 n Dupa ce rosti aceste cuvinte, si ascunse obrazul n mini si] izbucni n hohote de plns. Apoi, revenindu-si, exclama: - E imprudent! Da, foarte imprudent! Ascunde-ti lacrimile!*1 nabusa-ti suspinele! ... Si, lundu-l pe Amedee de brat, i zise: - Sa plecam de aici, domnule; sntem urmariti. Cred ca emotia pe care nu mi-am put ut-o ascunde a fost observata.' . j Amedee mergea, uluit, n urma lui. ndrazni, n sfrsit, sa-l ntrebe: - Dar cum de ati ghicit de ce ma aflu aici? - Dea Domnul ca numai mie sa-mi fie ngaduit sa vad asta! Dar cum va nchipuiti ca n elinistea dumneavoastra si privirile triste cu care cercetati locurile acestea p uteau sa nu fie observate de cel care, de trei saptamni ncoace, vine aici zi si no apte? Vai, domnule! de ndata ce v-am vazut, nu stiu ce presimtire si semn trimis de cer m-au facut sa recunosc n dumneavoastra un suflet frate... Atentie! vine ci neva. Doamne, luati-va un aer nepasator. VAHUAJNULUl 9 147 Un vnzator de legume venea pe chei din sens invers. Dintr-o data, ca si cum ar fi continuat o fraza, fara sa-si schimbe tonul, dar cu mai mare nsufletire, preotul spuse: - Iata de ce aceste tigari Virginia, att de apreciate de unii fumatori, nu se apr ind dect la flacara lumnarii, dupa ce ai scos din interiorul lor acest pai subtire , pus acolo ca sa realizeze de-a lungul tigarii un mic canal prin care sa poata circula fumul. O Virginia ce nu arde nu-i buna dect de aruncat. Domnule, am vazut fumatori aprinznd sase nainte de a gasi una buna... Si, ndata ce vnzatorul de legume trecuse de ei: - Ati vazut cum se uita la noi? Trebuia neaparat sa schimb vorba. - Ce spuneti! exclama Fleurissoire uluit, acest nenorocit de vnzator ar putea fi si el unul dintre cei de care ne ferim? - Domnule, nu pot s-o spun cu siguranta; dar presupun, mprejurimile acestui caste l snt foarte supravegheate; misuna pe aici tot felul de agenti ai unei politii sp eciale. Ca sa nu trezeasca banuieli, ti se nfatiseaza sub cele mai diferite vesmi nte. Oamenii astia snt att de abili, att de abili! iar noi att de creduli si de ncrez atori! Dar daca v-as spune, domnule, ca era sa ratez totul ncrezndu-ma ntr-un facch ino oarecare caruia, n seara sosirii, i-am dat sa-mi duca modestul meu bagaj de l a gara la locuinta unde m-am instalat! Vorbea frantuzeste si, cu toate ca vorbes c italieneste curent nca din copilarie... fara ndoiala ca ati fi simtit aceeasi em otie ca si mine... auzind, pe pamnt strain, ca cineva vorbeste limba materna, o e motie mpotriva careia n-am stiut sa ma apar... Ei bine! acest facchino... - Era unul dintre aceia? 145 ? /vnare oiae - Da, era. Dupa putin timp, m-am putut convinge. Din fericire, nu vorbisem cu el dect foarte putin. - Ma faceti sa tremur de groaza, zise Fleurissoire; si eu n seara sosirii, adica ieri seara, am cazut pe minile unui ghid caruia i-am dat sa-mi duca valiza si car e vorbea frantuzeste. - Doamne! exclama preotul nspaimntat; se numea cumva Baptistin? - Da, Baptistin: el e! gemu Amedee, care simti ca i se nmoaie genunchii. - Vai! ce i-ati spus? Preotul l strnse de brat. - Nu-mi amintesc nimic.

- ncercati! ncercati sa va aduceti aminte; n numele cerului... - Nu-mi amintesc, blbi Amedee ngrozit; cred ca nu i-am spus nimic. - Ce-ati lasat sa se vada? - Nu, nimic, cu adevarat nimic, va asigur. Dar faceti foarte bine ca ma puneti n garda. - La ce hotel v-a dus? - Nu stau la hotel; am luat o camera particulara. - n sfrsit... si unde stati? - Pe o straduta pe care nu aveti cum s-o cunoasteti, bolborosi Fleurissoire, sti ngherit la culme. N-are importanta; nu voi ramne acolo. - Fiti atent; daca plecati prea repede, o sa aveti aerul ca va feriti. - Da, poate. Aveti dreptate: e mai bine sa nu plec imediat. - Dar nu stiu cum sa multumesc Cerului, care v-a trimis la Roma astazi! Daca ven eati cu o zi mai trziu, nu ne mai ntlneam! Mine, chiar mine, trebuie sa ma duc la Nea pole, sa ma ntlnesc cu o importanta personalitate din lumea clerului care, n taina,, se ocup a mult de treaba asta. - Nu cumva e vorba de cardinalul San-Felice? ntreba Fleurissoire, tremurnd din cap pna-n picioare de emotie. Preotul, mirat, facu doi pasi napoi: - De unde stiti? Apoi, apropiindu-se: - Dar de ce sa ma mir? n Neapole, numai el stie taina asta. - l... cunoasteti bine? - Daca-l cunosc! Doamne! draga domnule, doar lui i datorez... Dar n-are importan ta. Vreti sa va duceti sa-l vedeti? - Sigur, daca e nevoie. - Este cel mai bun om... Cu un gest brusc se sterse la ochi. Stiti unde trebuie sa mergeti ca sa-l gasiti? - Cred ca oricine va putea sa ma ndrepte. La Neapole l cunoaste toata lumea. - Binenteles! Dar presupun ca nu aveti de gnd sa puneti tot orasul Neapole la cure nt cu vizita dumneavoastra? De altfel, nu cred ca vi s-a vorbit despre participa poate - vreun mesaj, fara sa vi se sp rea sa la... treaba aceea, ncredintndu-vi-se una, totodata, si felul cum trebuie sa-l abordati. - Scuzati-ma, spuse temator Fleurissoire, caruia Amica nu-i daduse nici o indica tie de acest fel. - Nu cumva aveati de gnd sa mergeti la el asa, de-a dreptul... poate chiar la arh iepiscopie! - abatele ncepu sa rda - si s-i spuneti totul fara nici un ocolis! - Va marturisesc ca... - Dar, domnule, spuse celalalt pe un ton sever, nu va dati seama ca riscati sa-l bagati si pe el la nchisoare? w ir Parea att de revoltat, nct Heurissoire nu ndra2nea sa mai spuna nimic. - O cauza att de mare data pe mna unor oameni att de imprudenti! murmura Protos, ca re scoase din buzunar capatul unui sir de matanii; apoi l baga din nou n buzunar, s i facu cruce plin de ardoare si, ntorcndu-se spre Amedee, spuse: - Dar, domnule, cine v-a rugat sa va amestecati n treaba asta? Ale cui instructiu ni le urmati? - Iertati-ma, domnule abate, spuse confuz Heurissoire, n-am primit nici o instru ctiune de la nimeni: snt un biet om plin de temeri care cauta si el sa faca ceva de unul singur. Aceste cuvinte pline de umilinta parura ca-l dezarmeaza pe preot; i ntinse lui Fle urissoire mna: - V-am vorbit putin cam aspru, dar am facut-o pentru ca sntem nconjurati de attea p rimejdii! Apoi, dupa o scurta ezitare: Vreti sa ma nsotiti mine la Neapole? Vom me rge la prietenul meu mpreuna... si, ridicndu-si ochii spre cer: Da, ndraznesc sa-l numesc prietenul meu, zise el pe un ton convins. Sa ne oprim o clipa pe banca as ta. Voi scrie o scrisorica semnata de amndoi, prin care i vom anunta vizita noastr a. Daca o punem la posta nainte de ora sase (ora optsprezece, cum se spune aici),

i va ajunge mine dimineata si va putea sa ne primeasca pe la amiaza; chiar am put ea lua prnzul cu el. Se asezara. Protos scoase din buzunar un carnet si, pe o foaie curata, sub ochii rataciti ai lui Amedee, ncepu sa scrie: Batrnica mea... Apoi, amuzat de mirarea c eluilalt, zmbi foarte calm: - Daca ar trebui s-o faceti singur, i-ati scrie de-a dreptul cardinalului? Si, pe un ton mai amical, binevoi sa-i dea lui Amedee urmatoarele explicatii: O data pe saptamna, cardinalul San-Felice parasea arhiepiscopia clandestin, mbraca t n costum de simplu abate, devenea capelanul Bardolotti, se ducea pe colinele Vo mero si aici, ntr-o casa modesta, si primea putinii prieteni intimi si scrisorile secrete pe care cei initiati i le adresau sub acest nume fals. Dar nici chiar de ghizat astfel nu se simtea la adapost; nu era sigur ca scrisorile ce-i veneau pr in posta nu fusesera deschise si cerea tuturor celor care i scriau sa nu spuna ni mic semnificativ n scrisoare si ca din tonul scrisorii sa nu se vada nicidecum ca este adresata Eminentei sale. Acum, ca aflase toate acestea, Amedee ncepu sa surda. - Batrnica mea... Sa vedem ce-i spunem dragutei de ea, glumea abatele, ezitnd: Ah, da: ti aduc un batrn strengar. (Da! da! lasati: stiu care-i tonul potrivit!) Scoa te una sau doua sticle de vin de Falemo... mine venim sa le sorbim cu tine. Ce-o sa ne mai veselim. - Iata: semnati! - Poate ar fi mai bine sa nu-mi dau numele meu adevarat. - n ceea ce ma priveste n-are importanta, relua Protos, care, lnga numele de Amede e Fleurissoire, scrise: Cave. - Oh! cta abilitate! - Ce! va mirati ca semnez cu numele de Cave? N-aveti n minte dect numele Vaticanul ui. Aflati, bunul meu domn Fleurissoire, ca acest cave este un cuvnt latinesc ce n seamna si feriti-va! Totul era spus pe un ton att de superior si de ciudat, nct bietul Amedee simti yjfl6 r^"h*Qgul spinarii. Dar asta nu dura dect o clipa/Pafcatele Cave >i%lu tonul amabil si, ntinzndu-i lui Fleurissoire plicul pe care scrisese adresa fantezista a cardinalul ui, zise: Va rog s-o puneti la posta dumneavoastra; e mai prudent scrisorile preotilor snt deschise. Si acum, sa ne despartim; nu trebuie sa fim vazuti prea mult timp mpreu na. Ne vom ntlni din nou mine dimineata, n trenul de Neapole de la ora sapte si juma tate. La clasa a treia, binenteles. Va dati seama ca nu voi fi mbracat n acest cost um (cred ca ntelegeti de ce!). Voi fi mbracat ca un taran calabrez. (Asta din pric ina parului meu pe care n-as vrea sa-l tai.) Cu bine! Se-ndeparta facnd mici semne cu mna. Binecuvntat fie Cerul care mi l-a scos n cale pe acest respectabil abate! murmura F leurissoire, ntorcndu-se acasa. Ce m-as fi facut fara el?" Iar Protos, n timp ce se departa, murmura si el: - Cardinal ti-a trebuit, cardinal o sa ai... Oricum, de unul singur, n-avea cum sa dea de cel adevarat! V r leurissoire se plnse ca-i tare obosit asa ca, n noaptea aceea, Carola l lasa sa d oarma, n ciuda interesului pe care-l avea fata de el si a tandretei pline de mila de care fusese cuprinsa cnd el i marturisise slaba lui experienta n ale dragostei; dormise att ct i ngaduise insuportabila mncarime de piele provocata de piscaturile p uricilor si ale tntarilor: - Nu trebuie sa te scarpini asa! i spuse ea a doua zi dimineata. ti iriti pielea. Oh, ct e de inflamata! si i puse mna pe umflatura din barbie. Apoi, n timp ce el se pregatea sa plece: Uite! pastreaza asta ca amintire de la mine; si puse la mansetele pelerinului bu tonii ce nu-i placeau lui Protos. Amedee fagadui ca se va ntoarce n aceeasi seara sau, cel trziu, a doua zi dimineata. Jura-mi ca n-o sa-i faci nici un rau, i spunea Carola o clipa mai trziu lui Protos care, deghizat, intra pe usa secreta; si cum ntrziase din pricina ca, pentru a-si face aparitia, asteptase ca Fleurissoire sa plece, trebui sa se duca la gara cu

trasura. Sub noua sa nfatisare, purtnd surtuc, nadragi cafenii, sandale cu sireturile strnse pe deasupra ciorapilor albastri, o palarie roscata cu boruri mici si plate si t innd n gura o pipa scurta, nu mai semana cu un preot, ci cu un autentic brigand di n Abruzzi. Fleurissoire, care se plimba prin fata trenului, l recunoscu cu greu cn d l vazu venind, cu un deget pe buze, precum Sfntul Petru martir, trecnd apoi pe lng a el ca si cnd nu l-ar fi vazut si disparnd ntr-un vagon de la capatul trenului. Da r, dupa o clipa, reaparu n usa vagonului si, privind spre Amedee, i facu, pe furis , semn sa se apropie; si cnd acesta se pregatea sa urce, i zise n soapta: Va rog sa vedeti daca nu e cineva alaturi. Nu era nimeni; si compartimentul lor se afla la capatul vagonului. V-am urmarit de departe pe strada, spuse Protos, de teama sa nu fim surprinsi mpr euna. Cum de nu v-am zarit? spuse Fleurissoire. M-am uitat n urma de multe ori, tocmai ca sa vad daca nu snt urmarit. Vorbele pe care mi le-ati spus ieri m-au alarmat t are mult! Vad peste tot numai spioni. - Din nefericire, cred ca v-ati uitat n urm a de prea multe ori. Credeti ca este firesc sa te uiti napoi la fiecare douazeci de pasi? - Vai! aveam, cu adevarat, un aer...? - Banuitor. Da, sa-i spunem pe nume: banuitor. Este aerul cel mai compromitator. - Si cu toate astea, n-am vazut ca ma urmariti! Dupa ce-am stat de vorba, mi se pare ca toti trecatorii pe care-i ntlnesc pe strada au n nfatisarea lor ceva necinst it. Daca ma privesc, intru n panica; iar despre cei ce nu se uita la mine cred ca se prefac ca nu ma vad. Pna astazi nu mi-am dat seama ct de putin se justifica pr ezenta oamenilor pe strada. Daca snt din doisprezece patru a caror ocupatie sare n ochi. Stiu ca m-ati pus pe gnduri! Aflati ca un suflet ncrezator cum era al meu c u greu devine banuitor... - Ei! o sa va obisnuiti si nca repede; o sa vedeti:dupa ctva timp, o sa va intre n snge... Din nefericire, eu am fost silit demult sa nvat asta... important este sa ai totdeauna un aer vesel... aflati de la mine: cnd va e teama ca snteti urmarit, nu ntoarceti capul; lasati sa va cada bastonul sau umbrela, n functie de timpul de care aveti nevoie, sau batista si, n timp ce ridicati obiectul de jos, priviti p rintre picioare, n spate, cu o miscare fireasca. Va sfatuiesc sa faceti exercitii . Dar, va rog sa-mi spuneti, cum ma gasiti n acest costum? Mi-e teama ca, din vre un detaliu, sa nu se vada ca snt preot. - Fiti linistit, spuse cu candoare Fleurissoire: snt sigur ca nimeni n afara de mi ne nu poate sa recunoasca cine snteti. Apoi, cercetndu-l bine si tinnd capul putin aplecat ntr-o parte: - Evident ca, n spatele acestei deghizari, daca ma uit cu atentie, regasesc un an ume aer ecleziastic, iar sub tonul jovial acea stare de neliniste care ne tulbur a pe amndoi; dar ce mare putere de stapnire aveti, de va puteti ascunde att de bine VAHtAJNULUI * 155 gndurile! mi dau seama ca mai am multe de nvatat; sfaturile dumneavoastra... - Ce ciudati butoni aveti la mansete, l ntrerupse Protos amuzat, vaznd butonii Caro lei la camasa lui Fleurissoire. - E un dar, spuse Amedee, rosind. Era o caldura ngrozitoare. Protos se uita pe fereastra si i zise: - E Monte Cassino. Zariti, colo sus, celebra manastire? - Da; o vad, spuse Fleurissoire cu un aer distrat. - Vad ca nu snteti prea sensibil la peisaje. - Ba da, ba da, protesta Fleurissoire, snt sensibil! Dar cum m-ar mai putea inter esa ceva, atta vreme ct dureaza aceasta stare de neliniste? Mi se ntmpla ca la Roma, cu monumentele; n-am vazut nimic; nici macar n-am putut ncerca sa vad ceva. - Ct de bine va nteleg! zise Protos. Si eu asa cum v-am spus, de cnd snt la Roma mi p etrec tot timpul umblnd ntre Vatican si Castelul Snt' Angelo. - Pacat. Dar macar dumneavoastra cunoasteti Roma. Cam asa vorbeau ntre ei calator ii nostri. La Caserte coborra, apucnd-o fiecare n alta parte, ca sa mannce si sa bea ceva. - La Neapole, spuse Protos, cnd ne vom apropia de casa lui, ne vom desparti, ca s i aici. Ma veti urma de la distanta; fiindca, mai ales daca nu e singur, voi ave

a nevoie de oarecare timp ca sa-i explic cine snteti si care e scopul vizitei dum neavoastra, nu veti intra n casa dect la un sfert de ora dupa mine. - Voi profita de timpul asta ca sa ma duc sa ma barbieresc. Azi-dimineata n-am a vut timp. Luara un tramvai care i duse pn la Piazza Dante. 1JU ? -rtllUIC VJ1UC - Acum ne despartim, spuse Protos. Mai e destul drum de facut, dar e mai bine as a. Mergeti n urma mea, la o departare de vreo cincizeci de pasi; si nu priviti to t timpul ca si cum v-ar fi teama ca ma pierdeti; si nici nu ntoarceti capul; asta ca sa nu fiti urmarit. Sa aveti o nfatisare vesela. Protos pleca nainte. l urmarea pe Fleurissoire, prefacndu-se ca priveste n jos. Stra da ngusta urca n panta abrupta; soarele ardea; transpirau din belsug; o multime ag itata care urla, gesticula, cnta, ametindu-l pe Fleurissoire, i mpingea din toate p artile. n fata unui pian mecanic dansau ctiva copii pe jumatate goi. Cu un bilet c e costa doi banuti, cstigul fiind un curcan mare si plin de pene pe care un fel d e scamator l tinea sus, ntr-o mna, se organizase spontan o tombola. n treacat, ca sa aiba un aer ct mai firesc, Protos lua un bilet si disparu n multime; neputnd sa nai nteze, Fleurissoire crezu ca l-a pierdut; dar apoi l vazu din nou; trecuse de mbul zeala si si continua urcusul, ducnd curcanul sub brat. Casele se rareau, deveneau mai scunde, si oamenii se mputinau; Protos si ncetini me rsul. Se opri n fata unei frizerii si, ntorcndu-se spre Fleurissoire i facu cu ochiu l; apoi, dupa vreo douazeci de pasi, oprindu-se din nou n fata unei usi scunde, s una. Vitrina barbierului nu era prea atragatoare; dar cu siguranta ca abatele Cave av usese motivele lui sa i-o recomande; de altfel, ca sa gaseasca o alta frizerie, nu neaparat mai atragatoare, Fleurissoire ar fi trebuit sa se ntoarca mult n urma. Din pricina caldurii sufocante, usa frizeriei statea deschisa; o perdea de etam ina nu lasa mustele sa patrunda si totodata permitea aerisirea; ca sa intri n fri zerie, trebuia sa o ridici; Amedee intra. VAULA1NULU1? 1D / Barbierul se pricepea la meseria lui; dupa ce i sapuni barbia, cu un colt al serv etului ndeparta cu grija spuma de pe umflatura rosiatica pe care fricosul lui cli ent i-o aratase mai nainte. O, ce somnolenta! Ce toropeala calda te cuprindea n ac easta maghernita linistita! Amedee, cu capul dat pe spate, aproape culcat n fotol iul de piele, se lasa n voia acelei stari... Ah! Ce bine ar fi sa uite de toate cel putin o clipa! Sa nu se rnai gndeasca la p apa, la tntari, la Carola! Sa creada ca se afla la Pau, lnga Amica; sa creada ca e n alta parte; sa nu mai stie bine unde este... nchidea ochii si apoi, cnd i deschid ea, vedea, ca prin vis, n fata lui, pe perete, o femeie cu parul despletit, iesin d din marea napolitana si aducnd cu ea, din adncul valurilor, o data cu o voluptuo asa senzatie de prospetime, o sticla sclipitoare, plina cu o lotiune pentru cres terea parului. Sub acest afis, pe o placa de marmura, se aflau, pe lnga alte stic lute, felurite alte cosmetice, un pamatuf, un cleste de scos dintii, un pieptene , o lanteta, o cutie cu pomada, un borcan n care notau, indolente, cteva lipitori, un alt borcan n care se afla, semannd cu o panglica, un vierme singuratic si, n sfrs it, un al treilea borcan, fara capac, pe jumatate plin cu o substanta gelatinoas a, ce avea lipita pe peretele lui transparent o eticheta pe care puteai citi, sc ris cu mna, cu majuscule ntortocheate, cuvntul: ANTISEPTIC. Ca sa-si perfectioneze opera, frizerul ntinse din nou pe obrazul acum barbierit o spuma onctuoasa si, cu un al doilea brici, pe care-l ascutea n palma minii drepte , facu ultimele retusuri. Amedee nu se mai gndea ca era asteptat: si nici ca treb uie sa plece; dormea... n acea clipa, un sicilian cu o voce puternica intra n prav alie, tulburnd linistea; barbierul ncepu sa vorbeasca si, neatent, i atinse cu bric iul umflatura din barbie. 105 ? An are uiae Amedee scoase un tipat si voi sa-si duca mna la taietura din care curgea o picatu ra de snge, dar barbierul exclama: Niente! niente! si l tinu de mna; apoi lua din f undul unui sertar o bucata de vata ngalbenita, o muie n ANTISEPTIC si o aplica pe rana Unde credeti ca alerga Fleurissoire, cobornd spre oras, fara sa-i pese ca trecato

rii ntorceau capul dupa el? Arata rana primului farmacist pe care-l ntlni. Farmacis tul surse; era un batrn cu pielea verzuie si cu o nfatisare nesanatoasa. Apoi lua d intr-o cutie o bucatica de tafta, o umezi cu limba si... Iesind iute din farmacie, Fleurissoire scuipa de scrba, smulse plasturele 4e pe r ana si, strngnd umflatura cu doua degete, o facu sa sngereze ct mai mult. Apoi, cu b atista mbibata de saliva, de propria-i saliva, o freca. Cnd se uita la ceas, fu cu prins de panica; urca strada n pas alergator si ajunse n fata usii cardinalului, a sudat, gfind, sngernd, rosu la fata si cu un sfert de ora ntrziere. VI JL rotos l primi cu un deget pe buze: Nu sntem singuri, spuse el repede. Atta vreme ct servitorii vor fi aici, sa nu face m nimic care ar putea sa le strneasca vreo banuiala; toti vorbesc frantuzeste; sa nu spunem nici un cuvnt, sa nu facem nici un gest care ar putea sa ne tradeze; n u care cumva sa pomeniti de vreun cardinal: cel care va primeste este capelanul Ciro Bardolotti. Iar eu nu snt abatele Cave", ci Cave", pur si simplu; ati nteles? Apoi, schimbndu-si brusc tonul, rosti cu o voce foarte puternica, batndu-l pe umar : - Iata-l pe Amedee! Dragul meu, mult timp ti-a mai trebuit ca sa te barbieresti! Daca mai ntrziai cteva minute, ne asezam ja masa fara tine. Curcanul din frigare e rumen ca un apus de soare. Apoi, n soapta: - Ah, draga domnule, ct mi-e de greu sa ma prefac! Sufletul ixii-e chinuit... Apo i, tare: - Dar ce-mi vad ochii? Te-ai taiat! Sngerezi! Dorino! Alearga n hambar si adu o pn za de paianjen: vindeca orice rana... n timp ce facea astfel pe bufonul, Protos l ducea pe Fleurissoire prin vestibul, s pre o gradina interioara unde, sub un umbrar, i astepta masa. - Draga Bardolotti, ti-l prezint pe domnul de la Fleurissoire, varul meu, chefli ul despre care ti-am vorbit. - Bine ai venit, oaspete al nostru, spuse Bardolotti facnd un gest de buna primir e, dar fara sa se ridice din fotoliul n care era asezat; apoi, aratndu-si picioare le goale, scufundate ntr-un lighean cu apa, spuse: - Baia la picioare mi deschide pofta de mncare si face sa nu mi se urce sngele la c ap. Era un omulet caraghios, foarte gras si a carui fata spna nu spunea nimic, ni ci despre vrsta si nici despre sexul lui. Era mbracat n haine de alpaca; nimic din n fatisarea lui nu arata ca ar fi un mare demnitar; trebuia sa fii foarte perspica ce sau sa fii n cunostinta de cauza, asa cum era Fleurissoire, ca sa descoperi su b aerul sau jovial acea discreta onctuozitate caracteristica unui cardinal. Se s prijinea de masa si si facea vnt, nepasator, cu un fel de coif confectionat dintrun ziar. iou v Anare < - Ah, ce bine e aici! Ah, ce placut e n gradina!... Fleurissoire, caruia nu-i ven ea nici sa vorbeasca, dar nici sa nu zica nimic. - Am stat destul cu picioarele-n apa, striga cardinalul, ligheanul de aici! Assu nta! O servitoare tnara, draguta si rotunjoara veni n graba, luj ligheanul si se duse s a-l deserte n gradina; snii, ce-i ieseau din corset, i tremurau sub camasa; rdea si statea tot pe lnga Protos-iar Fleurissoire se simtea stingherit de stralucirea br atelor ei goale. Dorino puse pe masa niste sticle pntecoase, nfasurate ntr-o mpletit ura 4g pai. Soarele se zbntuia prin frunzisul de deasupra, aruncnd o lumina jucaus a pe felurile de mncare de pe masa neacoperita cu nimic. - Aici e fara protocol, zise Bardolotti, punndu-si ziarul pe cap... ma ntelegeti d intr-un cuvnt, draga domnule, nu-i asa? La rndul sau, abatele Cave relua pe un ton autoritar, scandnd silabele si lovind c u pumnul n masa: - Aici e fara protocol. Fleurissoire facu un semn discret cu ochiul. Daca ntelegea dintr-un cuvnt? Binentel es, si nu era nici o nevoie sa i se repete; dar nu putea gasi nici o fraza care, n acelasi timp, sa nu spuna nimic si sa semnifice totul. - Vorbiti! Vorbiti! i sufla Protos. Faceti jocuri de cuvinte, ei nteleg foarte bin

e franceza. - Haide! Asezati-va, zise Ciro. Draga Cave, spinteca pepenele asta verde si tai e niste felii precum semilunile turcesti. Domnule de la Fleurissoire, nu cumva v a plac laudatii pepeni din nord, sau pepenii zaharati, sau cantalupii mai mult d ect 2emosii pepeni din Italia? PIVJNlTliLb VATICANULUI * Ibl - Nici unul nu-i mai bun dect acesta, snt sigur; dar tfigaduiti-mi sa nu mannc: am sufletul parca ntinat, spuse yynedee, care simtea ca-l umple scrba la amintirea m anevrelor farmacistului. - Dar luati macar niste smochine. Dorino le-a cules chiar acum. - Scuzati-ma: nu vreau nici smochine. - Asta-i rau! Tare rau! - Faceti jocuri de cuvinte, i strecura Protos la ureche; apoi, cu voce tare: - Sa curatam acest biet suflet cu vin si sa-l pregatim pentru curcan. Assunta, t oarna vin invitatului nostru! Am6dee trebui sa ciocneasca mai multe pahare si sa bea mai mult vin dect i era obi ceiul. Caldura si oboseala adaugndu-se, curnd ncepu sa vada totul ca prin ceata. Ac um glumea cu mai mare usurinta; Protos l convinse sa cnte; vocea i era slaba, dar c ei de fata pareau n extaz; Assunta voi s-l sarute. Si totusi, din strafundul credi ntei sale chinuite veneau o neliniste si o teama pe care nu le putea defini; rdea ca sa nu plnga. Admira purtarea fireasca a lui Cave... Cine, n afara de Fleurisso ire si de cardinal, s-ar fi putut gndi ca se preface? De altfel si Bardolotti, st apn pe sine, nu se lasa deloc mai prejos; rdea, aplauda si se tot hrjonea ca un ner usinat cu Dorino, n timp ce Cave, tinnd-o pe Assunta rasturnata n bratele sale, si s trivea buzele de trupul ei; si, pe cnd Fleurissoire, aplecat spre Cave, cu suflet ul zdrobit, murmura: - Ct de tare cred ca suferiti! Cave, pe la spatele Assuntei, i lua mna si i-o apasa fara sa zica nimic, cu fata ntoarsa si cu ochii ridicati spre cer. Apoi, ridicndu-se brusc, Cave batu din palme: - Gata! Sa fim lasati singuri! O sa strngeti masa mai Urzit,; Via! Via!1 Se asigura ca Dorino si Assunta nu stau la pnda si Se ntoarse, cu o mutra prelunga si grava, n timp ce cardinalul trecndu-si mna peste fata, se lepada dintr-o data d e profana si usuratica-i veselie. - Domnule de la Fleurissoire, fiule, vedeti si dumneavoastra ce sntem nevoiti sa facem! Ah, ce comedie! Ce nerusinata comedie! - Ne face sa ne fie groaza, zise Protos, pna si de cea mai onesta bucurie, pna si de veselia cea mai curata. - Dumnezeu v va rasplati, dragul meu abate Cave, zise cardinalul, ntorcndu-se spre Protos, Dumnezeu va va rasplati pentru ca ma ajutati sa golesc aceasta cupa; si simbolic, dadu pe gt cupa de vin, pe jumatate plina, n timp ce trasaturile fetei l ui exprimau cel mai dureros dezgust - Cum se poate! exclama Fleurissoire, chiar si n acest loc retras si sub aceste h aine de mprumut, Eminenta voastra trebuie sa... - Fiul meu, adreseaza-mi-te simplu, cu domnule". - Scuzati-ma: ntre noi... - Mi-e teama si cnd snt singur. - Nu puteti sa va alegeti servitorii? - i aleg altii pentru mine; si astia doi pe care i-ai vazut... - Ah, l ntrerupse Protos, daca i-as spune unde se duc sa raporteze pna'si cele mai banale cuvinte ale noastre! - Poate ca la arhiepiscopie... - Sst! fara cuvinte mari! Ne bagati la nchisoare. Nu uitati ca acela cu care vorb iti este capelanul Ciro Bardolotti. 1 Afara (it.). VATICANULUI ? 163 - Snt la discretia lor, gemea Ciro. Iar Protos se apleca n fata, peste masa pe care si sprijinea coatele, si, ntors pe trei sferturi spre Ciro, zise: - Daca i-as spune ca nu va lasa singur nici macar o ora din 21 sau din noapte!

- Da, oricum m-as deghiza, spuse falsul cardinal, nu snt niciodata sigur ca n-am pe urmele mele vreo politie secreta. - Cum! se stie ca snteti aici! - Nu ntelegeti, zise Protos. ntre cardinalul San-Felice si modestul Bardolotti, snt eti poate singurul care ar putea sa se laude ca vede vreo asemanare. Dar ncercati sa ntelegeti: dusmanii lor nu snt aceiasi! Si n timp ce cardinalul, din strafundul arhiepiscopiei sale, trebuie sa se apere mpotriva francmasonilor, capelanul Bard olotti se vede pndit de... - Iezuiti! l ntrerupse capelanul. - Nu i-am vorbit nca de asta, adauga Protos. - Ah! daca i avem mpotriva noastra si pe iezuiti,... suspina Fleurissoire. Dar cin e ar fi putut banui? Pe iezuiti! Snteti sigur? - Cugetati putin si totul vi se va parea foarte firesc. Gnditi-va ca aceasta noua politica a Sfntului Scaun, de conciliere si de toleranta, le place, ca si ultime le enciclice. Si poate ca nu stiu ca papa care le promulga nu este cel adevarat; dar ar fi nefericiti ca el sa se schimbe. - Daca nteleg bine, zise Fleurissoire, n aceasta treaba, iezuitii ar fi aliati cu francmasonii. - De unde ati scos-o? - Dar cele dezvaluite acum de domnul Bardolotti... - Nu-i atribuiti asemenea absurditati. - Scuzati-ma; ma pricep att de putin la politica! - Tocmai de aceea, nu cautati sa ntelegeti mai mult dect vi se spune: exista doua mari partide: Loja si Compania lui Iisus; 164 ? Andre Gide si cum noi, care actionam n taina, nu putem cere nici ajutorul uneia si nici ajut orul celeilalte fara sa ne dam de gol, le avein mpotriva noastra pe amndoua. - Ce parere aveti despre asta? ntreba cardinalul. Fleurissoire nu se mai gndea la nimic; era cu totul aiurit. - Toti mpotriva ta! relua Protos; cnd detii adevarul, totdeauna se ntmpla asa. - Ah, ct de fericit eram cnd nu stiam nimic din toate astea, gemu Fleurissoire. Da r vai! de acum nainte, niciodata nu voi mai putea spune ca nu stiu nimic. - nca nu vi s-a spus totul, continua Protos, atingndu-l usor pe umar. Pregatiti-va pentru ceva si mai ngrozitor... apoi, aplecndu-se spre el, i spuse cu o voce scazu ta: - n ciuda tuturor precautiilor, unii au aflat taina; ctiva smecheri profita si, me rgnd din familie n familie, prin locurile unde oamenii snt credinciosi, strng pentru ei, tot n numele Cruciadei, banii ce ar trebui sa ne revina noua. - Ce lucru ngrozitor! - Mai adaugati la asta, zise Bardolotti, si faptul ca ne discrediteaza si arunc a banuielile asupra noastra, obligndu-ne sa fim mai vicleni si mai precauti. - Cititi ce scrie aici, spuse Protos, ntinzndu-i lui Fleurissoire un numar d in La Croix; ziarul este de alaltaieri. Pna si acest articolas e foarte graitor: Atragem atentia celor cu suflete credincioase, citi' Fleurissoire, sa se pazeasca de unii pretinsi oameni ai bisericii si mai ales de un fals calugar ce pretinde ca are de ndeplinit o misiune secreta si care, abuznd de naivitatea unora, izbute ste sa stoarca bani de la ei n numele unei actiuni care se numeste: CRUCIADA PENT RU ELIBERAREA PAPEI. Fie si numai numele acestei actiuni arata absurditatea ei." Fleurissoire simtea cum i fuge pamntul de sub picioare. - n cine poti sa mai ai ncredere! Ce-o sa spuneti, domnilor, daca voi marturisi ca , la rndul meu, s-ar putea sa ma aflu acum aici, alaturi de dumneavoastra, tocmai din pricina unui asemenea escroc, adica din pricina acestui fals calugar! Abate le Cave arunca o privire grava spre cardinal; apoi, lovind cu pumnul n masa: - Banuiam eu ceva, exclama el. - Acum, continua Fleurissoire, totul ma face sa ma tem ca persoana care m-a pus la curent cu treaba asta este si ea victima acestui bandit. - Nu m-as mira, spuse Protos. - Acum ntelegeti, relua Bardolotti, ct de grea este situatia noastra, caci ne afla m ntre acesti escroci ce-si asuma rolul nostru si politia care, vrnd sa-i prinda, risca sa ne confunde cu ei.

- Adica, gemu Fleurissoire, nu mai stim ce-i cu noi; peste tot nu vad dect primej dii. - Si va mai mirati de marea noastra prudenta? zise Bardolotti. - Si acum, continua Protos, ntelegeti de ce, cteodata, nu ezitam sa mbracam haina p acatului si sa mimam placerea n fata celor mai vinovate bucurii. - Cel putin, bolborosi Fleurissoire, voi va prefaceti, si simulati pacatul ca s a va ascundeti virtutea. Dar eu... Si cum efectele vinului se amestecau cu norii tristetii, si rgielile betiei cu hoh otele de plns, Amedee varsa ce mncase, dupa care povesti n chip confuz seara trecut a cu Carola, lamentndu-se dupa virginitatea pierduta. Bardolotti si abatele Cave de-abia si stapneau rsul. - Dar, fiul meu, v-ati dus sa va marturisiti? ntreba cardinalul plin de bunavoint a. - Chiar a doua zi dimineata. - Si preotul v-a acordat iertarea? - Mult prea usor. Tocmai asta ma tulbura... Dar oare puteam sa-i spun ca nu avea de-a face cu un pelerin oarecare si sa-j dezvalui ce ma aducea n aceasta tara?.. . Nu, nu! acum totul s-a terminat; aceasta misiune aleasa avea nevoie de un sluj itor cu sufletul nepatat. Eram menit s-o duc la ndeplinire. Acum s-a terminat. Am decazut! Si hohotele de plns l podideau din nou, n timp ce, lovindu-se cu pumnii n piept, rep eta: - Nu mai snt demn de asta! Nu mai snt demn! dupa care relua, ca ntr-un fel de melop ee: Ah, voi, care ma ascultati acum si care mi cunoasteti nefericirea, judecati-m a, condamnati-ma, pedepsiti-ma... Spuneti-mi ce teribila penitenta ma va putea s pala de groaznica-mi nelegiuire? Ce pedeapsa? Protos si Bardolotti se uitau unul la celalalt. n cele din urma, Bardolotti se ri dica si ncepu sa-l bata pe Amedee pe umar: - Haide, haide! fiul meu, totusi nu trebuie sa ne lasam coplesiti n halul asta. Da, e adevarat! Ati pacatuit. Dar, ce dracu'! Asta nu nseamna ca avem mai putina nevoie de dumneavoastra. (V-ati murdarit tot; luati servetul asta si stergeti-va !) Totodata va nteleg nelinistea si, pentru ca ne-o cereti, va voi arata care e m ijlocul prin care va puteti rascumpara greseala. (Nu asa. Lasati-ma sa va ajut!) - Oh! nu va mai osteniti cu mine. Multumesc, multumesc, spuse Fleurissoire; iar Bardolotti, n timp ce-l stergea, continua: - Va nteleg parerile de rau; si, ca semn ca le respect, va voi da mai nti o mica tr eaba lipsita de stralucire, care va va oferi prilejul de a va nalta sufletul, punn du-va la ncercare devotamentul. - Este exact ceea ce astept de la dumneavoastra. PIVNITELE VATICANULUI ? 167 - Draga abate Cave, ai la dumneata cecul acela? Protos scoase o hrtie din buzunar ul interior al surtucului. - nconjurati de-atta viclenie, zise cardinalul, uneori ne este greu sa intram n pos esia diferitelor ofrande pe care ni le trimit unele suflete marinimoase, la care apelam n taina. Urmariti n acelasi timp de francmasoni si de iezuiti, de politie si de banditi, nu-i bine sa fim vazuti prezentnd cecuri sau mandate la ghiseele p ostale sau la banci, unde persoana noastra ar putea fi recunoscuta. Banditii de care va vorbea abatele Cave au aruncat asupra colectelor o lumina att de proasta! (n timpul asta, Protos batea nerabdator cu mna n masa.) Pe scurt, iata un mic si m odest cec de sase mii de franci pe care va rog, fiul meu, sa-l ncasati n locul nos tru; este depus la Credita Commerciale din Roma de catre ducesa de Ponte-Cavallo ; desi e adresat arhiepiscopului, din prudenta numele destinatarului este lasat n alb, n asa fel nct banii sa poata fi ridicati de oricine; semnati-l fara nici un s crupul cu adevaratul dumneavoastra nume, care nu va strni nici o banuiala. Aveti grija ca nu cumva sa va fure cineva cecul si nici... Dar ce aveti, draga abate C ave? Pareti nervos. - Vorbiti mai departe. - Si nici suma pe care urmeaza sa mi-o aduceti...; dar sa socotim: veti ajunge l a Roma n noaptea asta si mine seara veti putea lua rapidul de ora sase; la ora zec e veti fi din nou la Neapole, unde ma veti gasi asteptndu-va pe peronul garii. Du

pa asta, voi avea grija sa va dau o misiune nobila... Nu, fiul meu, nu-mi saruta ti mna; vedeti bine ca nu are inelul de cardinal. Cardinalul atinse fruntea lui Amedee, care se prosternase n fata lui; apoi Protos , apucndu-l de brat si scuturndu-l usor, i. zise: - Haide! nainte de a porni la drum, beti un pahar de vin. mi pare tare rau ca nu p ot sa va nsotesc la Roma; dar tot felul 168 ? Andre Gide de treburi ma obliga sa ramn aici; si e mai bine sa nu fim vazUtj mpreuna. Cu bine! Sa ne mbratisam, draga Fleurissoire Dumnezeu sa va aiba n paza! i multumesc ca mi te-a scos n cale. II nsoti pe Fleurissoire pna la usa si, la despartire, i mai spuse: - Ah, domnule, ce parere aveti despre Cardinal? Ct e de trist sa vezi ce pot face persecutiile dintr-o att de nobila inteligenta! Apoi, ntorcndu-se la falsul cardinal, exclama: - Tmpitule! e-o prostie ce-ai nascocit! Sa pui sa-ti semneze cecul un nepricopsit ea asta, care nici macar nu are pasaport si pe care va trebui sa nu-l scap din ochi! Dar Bardolotti, mort de somn, lasa sa-i cada capul pe masa, murmurind: - Trebuie sa le dam de lucru batrnilor. Protos se duse ntr-o alta ncapere si si scoase peruca si hainele de taran; dupa put in timp aparu din nou, ntinerit cu vreo treizeci de ani, sub nfatisarea unui vnzato r sau a unui mic functionar de banca. N-avea prea mult timp la dispozitie, caci voia sa prinda trenul ce urma sa-l duca pe Fleurissoire la Roma, asa ca pleca fa ra sa-si ia ramas-bun de la Bardolotti, care dormea. VII Jr leurissoire ajunse la Roma, pe via dei Vecchierelli, chiar n aceeasi seara. Er a frnt de oboseala si o convinse pe Carola sa-l lase sa dorma. A doua zi, de cum se trezi, si pipai umflatura din barbie; i se paru ciudata, se uita atent la ea n oglinda si constata ca era FlVJNIIiiUi VATICANULUI * 1W acoperita de o coaja galbuie; nu arata deloc bine. Cum, n clipa aceea, o auzi pe Carola mergnd pe palier, o chema si o ruga sa j-o examineze. Ea i spuse lui Fleuri ssoire sa se apropie de fereastra si, de ndata ce-si arunca ochii, afirma: - Nu-i ce crezi tu. La drept vorbind, Amedee nu se gndea la acel ceva, dar stradania Carolei de a-l l inisti avu tocmai efectul contrariu. Caci, de vreme ce ea afirma ca nu era acel ceva, acel ceva ar fi putut sa fie. Si, la urma urmei, de unde putea ea sa fie s igura ca nu este? I se parea foarte firesc sa fie acel ceva; caci pacatuise; o m erita. Asta trebuie sa fie. Un fior l strabatu de-a lungul spinarii. - Cum ti-ai facut-o? l ntreba ea. Ce importanta putea sa aiba cauza exterioara, ntmplatoare, taietura facuta de barb ier sau saliva farmacistului? Oare putea sa-i vorbeasca despre cauza profunda, c ea care i adusese aceasta pedeapsa? Oare ar ntelege-o? Fara ndoiala ca va rde... Dar cum ea repeta ntrebarea, i raspunse: - La barbier. - Ar trebui sa pui ceva pe ea. Solicitudinea Carolei i nlatura pna si ultimele ndoieli; vorbele spuse la nceput fuse sera menite doar sa-l linisteasca; se si vedea cu fata si trupul mncate de bube, pline de puroi, lucru ce o va umple de groaza pe Amica; ochii i se umplura de la crimi. - Deci tu crezi ca e... - Nici vorba, iepurasul meu; nu trebuie sa te nelinistesti asa; semeni cu un cio clu. Mai nti de toate, chiar daca ar fi asta, n-am putea sti nca nimic. - Da, da!... Ah, Doamne! Totul s-a sfrsit pentru mine! Totul! zise el. 170 ? Andre Gide Ea se nduiosa: - Si apoi, asta nu ncepe niciodata asa; vrei s-o chem pe patroana sa-ti spuna?... Nu? Bine; mai bine iesi putin sa te distrezi; si sa bei o cupa de vin de marsal a. Carola tacu o clipa si apoi, nemaiputndu-se abtine, spuse:

- Asculta, vreau sa-ti vorbesc despre cteva lucruri serioase. Nu cumva te-ai ntlnit ieri cu un fel de preot cu parul alb? Oare de unde stia ea asta? Uluit, Fleurissoire o ntreba: -De ce? - Ei bine... Ezita o clipa, l privi si l vazu att de palid, nct continua: Uite ce e! Fereste-te de el. Crede-ma, bietul meu puisor, asta o sa-ti smulga penele. N-ar fi trebuit sa-ti spun, dar... fereste-te de el. Amedee se pregatea sa plece, foarte tulburat de ceea ce-i spusese Carola; cnd aju nse pe scara, ea i striga din urma: - Si, mai ales, daca-l vezi din nou, sa nu-i spui ca ti-am vorbit. Ar nsemna sa m a ucizi. Viata devenea cu adevarat prea complicata pentru Amedee. si simtea picioarele nghe tate, fruntea arznd de febra, si gndurile foarte tulburi. Cum sa stie daca nsusi ab atele Cave nu era un pungas?... Poate ca si cardinalul?... Totusi exista cecul! Scoase hrtia din buzunar, o pipai si se asigura ca-i reala. Nu! nu era cu putinta ! Carola se nsela. Si apoi, ce stia ea despre misterioasele interese ce-l obligau pe bietul Cave sa joace un rol dublu? Fara ndoiala ca la mijloc era mai curnd vre o josnica isprava de-a lui Baptistin... Bunul abate i atrasese atentia sa nu aiba ncredere n el... Nu-i nimic! de acum ncolo va deschide si mai bine ochii: se va fe ri de Cave, asa cum se ferea de Baptistin; si cine stie daca nu cumva chiar si d e Carola...? Iata, si spunea el, urmarea si dovada acelui rau initial, a faptului ca lucrurile nu merg bine la Sfntul-Scaun: totul se prabuseste dintr-o data. n cine sa te ncrez i daca nu n papa? Si, de ndata ce aceasta piatra de temelie pe care se sprijina Bi serica se prabuseste, nimic nu mai poate fi adevarat. Amedee mergea cu pasi mici si grabiti spre posta; spera sa gaseasca cteva scrisor i cu noutati din tara, oneste, pe care sa-si sprijine, n sfrsit, din nou, ncrederea -i obosita. Ceata usoara a diminetii si lumina difuza n care fiecare lucru parea ca se evapora si ca devine ireal i accentuau starea de ameteala; nainta ca prin vi s, ndoindu-se parca de soliditatea solului, de ziduri si de adevarata existenta a trecatorilor cu care se ncrucisa pe drum; si mai ales ndoindu-se de prezenta lui la Roma... Se pisca, dorind sa se smulga din acest vis urt si sa se simta din nou la Pau, n patul lui, lnga Arnica ce era sculata si care, dupa obiceiul ei, apleca ta deasupra lui, avea sa-l ntrebe: Ai dormit bine, dragul meu? Functionarul de la posta l recunoscu si-i dadu fara nici o dificultate o noua scr isoare de la sotia sa. Tocmai am aflat de la Valentine de Saint-Prix, i spunea aceasta, ca Julius se afl a si el la Roma, chemat la un congres. Ct de tare ma bucur cnd ma gndesc ca o sa-l poti ntlni! Din pacate, Valentine nu mi-a putut da adresa lui. Crede ca s-a instal at la Grand Hotel, dar nu e sigura. Stie doar ca trebuie sa fie primit la Vatica n joi dimineata; i-a scris cardinalului Pazzi, ca sa obtina o audienta. Vine de la Milano, unde a fost sa-l vada pe Anthime, care este foarte nefericit ca nu po ate sa obtina ceea ce i fagaduise Biserica, dupa procesul sau; Julius vrea sa se duca la Sfntul Parinte, s-l roage sa-i faca dreptate; caci, binenteles, l /z T /\nure >JIUC el nu stie nca nimic. ti va spune cum a decurs vizita si tu vei putea sa-l lamuresti. Nadajduiesc ca-ti iei toate precautiile mpotriva aerului viciat de acolo si ca nu te obosesti prea mult. Gaston vine sa ma vada n fiecare zi; ne este foarte dor d e tine. Ct de multumita voi fi cnd ne vei da veste ca te ntorci... etc. Si, cu creionul, n diagonala, pe pagina a patra, Blafaphas scrisese si el n graba cteva rnduri: Daca te duci la Neapole, te rog sa te informezi cum fac ei gaura din macaroane. Snt pe cale sa fac o noua descoperire. Inima lui Amedee fu cuprinsa de o mare bucurie amestecata cu o oarecare stingher eala: joia, ziua de audienta, era chiar ziua aceea. Nu ndraznea sa-si dea rufele la spalat si nu mai avea :lenjerie curata. Cel putin asa i se parea. De dimineat a si pusese gulerul tare pe care-l purtase n ajun; dar cnd afla ca ar putea sa-l ntln easca pe Julius, nu i se mai paru ca-i destul de curat. Bucuria pe care i-o face a aceasta ntlnire era oarecum ntunecata de gndul asta. Daca voia sa-l gaseasca pe cu

mnatul lui la iesirea de la audienta, nu mi putea sa treaca pe via dei Vecchierel li; si asta l tulbura mai putin dect gndul de a pomi spre Grand Hotel. Avu grija, c el putin, sa-si ntoarca mansetele; si acoperi gulerul cu fularul, lucru ce prezent a, printre altele, si avantajul de a-i ascunde aproape cumplet umflatura din bar bie. Dar ce importanta mai aveau aceste fleacuri? Adevarul este ca Fleurissoire se si mtea ntarit de scrisoare si ca perspectiva de a relua legatura cu unul dintre ai sai si cu viata lui trecuta izgonea toti monstrii zamisliti de imaginatia lui de calator. Carola, abatele Cave, cardinalul, toti pluteau prin fata sa ca un vis pe care-l ntrerupe, dintr-o data, cntecul cocosului. De ce plecase din Pau? Ce nsem na aceasta poveste absurda care-l VA11UA1NULU1 TIO smulsese din fericirea lui? Dar, Doamne! Exista un papa; si peste cteva clipe Jul ius va putea sa-i declare: l-am vazut cu ochii mei! Tjn papa, si asta era de aju ns. Oare Dumnezeu putea sa ngaduie monstruoasa lui nlocuire, n care el, Fleurissoir e, n-ar fi crezut niciodata daca n-ar fi existat absurdul sau orgoliu de a dori sa joace un rol n toata treaba asta? Amedee mergea cu pasi mici si grabiti; i venea greu sa nu fuga. si recapata, n sfrsi t, ncrederea, n timp ce toate lucrurile din jurul lui reveneau la forma, masura, p ozitia lor fireasca si la realitate. si tinea palaria de pai n mna; cnd ajunse n fata capelei, fu cuprins de o att de nobila betie, nct ncepu sa faca nconjurul fntnii di reapta; si, n timp ce trecea pe lnga arteziana, lasnd apa sa-i ude fruntea, surdea p rivind curcubeul. Deodata, se opri. Oare cel care statea aici, lnga el, asezat pe piedestalul celui de-al patrulea stl p al colonadei, nu era Julius? i venea greu s-l recunoasca, deoarece, daca hainele i erau decente, despre tinuta lui nu se putea spune acelasi lucru: contele de Ba raglioul si pusese palaria de pai negru lnga el, pe capatul ncovoiat al bastonului n fipt ntre doua pietre ale pavajului si, nepasator la solemnitatea locului, stnd cu piciorul drept pe genunchiul stng, asemenea unui profet din Capela Sixtina, tine a pe genunchiul drept un caiet; din cnd n cnd, punnd brusc creionul pe foaie, scria, att de atent la ceea ce i dicta puternica-i inspiratie, nct Amedee ar fi putut sa f aca orice si el tot nu l-ar fi observat. n timp ce scria, vorbea; zgomotul fntnii a rteziene i acoperea cuvintele, dar vedeai cum i se misca buzele. Amedee se apropie ncetisor, dnd ocol coloanei. Si n timp ce-l atingea usor pe umar, Julius declama, nsemnndu-si n carnet, la capatul unei file, cuvintele: SI, N ACEST CAZ, CE 174 ? Andre Gide NE MAI INTERESEAZA! apoi si puse creionul n buzunar si ridicndu-se brusc, dadu nas n nas cu Amedee. - Pe toti sfintii, ce faci aici? Amedee, tremurnd de emotie, ncerca sa spuna ceva, dar nu izbuti; strngea nervos n min ile sale mna lui Julius. Julius l cerceta cu privirea: - Bietul meu prieten, ce s-a ntmplat cu tine? Providenta nu-l nzestrase pe Julius p rea bine: din cei doi cumnati pe care i avea, unul o luase pe calea falsei cucern icii, iar celalalt era un pacatos. De trei ani de cnd nu-l mai vazuse, i se parea ca Amedee mbatrnise cu mai mult de doisprezece; obrajii i se scoflcisera, iar maru l lui Adam i iesise n afara; fularul rosu l facea sa para si mai palid; barbia i tre mura; si rostogolea ochii spalaciti ntr-un fel care s-ar fi vrut patetic, dar care nu era dect caraghios; din calatoria facuta n ajun se alesese cu o raguseala mist erioasa, asa ca vorbele lui pareau ca vin de departe. Foarte preocupat de gnduril e sale, Amedee l ntreba: - Spune, l-ai vazut? Julius, preocupat de ale sale, i raspunse: -Pe cine? Acest cine i suna lui Amedee n chip funebru si ca o blasfemie. Preciza discret: - Nu vii de la Vatican? - Ba da. Scuza-ma: nu ma mai gndeam la asta. Daca ai sti ce mi se ntmpla! Ochii i scnteiau; parea ca explodeaza. - Oh! te rog, l implora Fleurissoire: o sa-mi spui toate astea mai ncolo; vorbeste

-mi mai nti de vizita pe care ai facut-o. Ard de nerabdare sa stiu... VA1U.AJNULU1 V i/3 - Te intereseaza att de mult? - Vei ntelege imediat ct de mult ma intereseaza. Vorbeste! te rog... - Pai, iata! ncepu Julius, lundu-l pe Fleurissoire de brat si ducndu-l departe de c atedrala Sfntul Petru: Poate ca ai aflat n ce saracie se zbate Anthime dupa conver tire: degeaba mai asteapta rasplata pe care Biserica i-a fagaduit-o ca recompens a pentru ceea ce i-au luat francmasonii; Anthime a fost pacalit; trebuie sa recu noastem... Dragul meu, poti sa iei ntmplarea asta cum vrei, dar eu o consider o ma re farsa; fara asta nsa poate n-as ntelege att de bine unele lucruri ce ma preocupa astazi, si despre care abia astept sa-ti vorbesc. Iata: o fiinta a inconsecvent ei; e mult spus... si fara ndoiala ca aceasta aparenta inconsecventa ascunde o se cventa mai subtila si mai tainica; important este ca ceea ce-l face sa actioneze sa nu mai fie un simplu interes sau, cum se spune de obicei, ca el sa nu mai as culte de motive tinnd de interes. - Nu te pot urmari prea bine, zise Amedee. - E adevarat, scuza-ma: m-am ndepartat de relatarea vizitei mele. Deci m-am hotart sa iau n mna problema lui Anthime... Ah, draga prietene, daca ai vedea apartament ul n care sta la Milano!... I-am spus ca nu poate sa mai ramna acolo. Si cnd ma gnde sc la nefericita de Veronique! El face pe ascetul si pe calugarul si nu ngaduie s a fie plns; si mai ales nu permite sa fie acuzat clerul! Prietene, i-am mai spus: Admit ca naltul cler nu este vinovat, pentru ca nu-ti cunoaste situatia. ngaduiemi sa ma duc sa i-o aduc la cunostinta. - Cardinalul Pazzi... strecura Fleurissoire. - Da. N-a facut nimic. Trebuie sa ntelegi ca acesti nalti demnitari se tem sa se e xpuna. Pentru treaba asta e nevoie de 176 ? Andre tilde cineva care sa nu faca parte din tagma; asa cum snt eu, de exemplu. Caci admira f elul n care se fac descoperirile! Si m gndesc la cele mai importante! Ai putea cred e ca-i vorba de o iluminare; de fapt, descoperitorul n-a ncetat nici o clipa sa s e gndeasca la ea. De multa vreme snt nelinistit de excesul de logica al personajel or mele si, totodata, de lipsa lor de putere n a lua hotanri. - Ma tem, spuse blnd Amedee, ca te ndepartezi din nou de subiect. - Deloc, relua Julius; ti se pare, pentru ca nu-mi urmaresti gndul. n scurte vorbe , m-am hotart sa adresez plngerea chiar Sfntului Parinte; si astazi dimineata m-am dus sa i-o duc. - Si, spune repede: l-ai vazut? - Draga Amedee, daca ma ntrerupi tot timpul... Ei, bine! nici nu-ti nchipui ct de g reu e sa-l vezi. - Doamne! exclama Amedee. - Ce-i? - O sa-ti spun imediat. - Mai nti de toate a trebuit sa renunt la ideea de a-i nmna plngerea. O tineam n mna ra scrisa pe o foaie de hrtie pe care o rulasem; dar, nca din a doua anticamera (s au din a treia, nu-mi amintesc prea bine), un vlajgan mbracat ntr-un costum negru si rosu mi-a luat-o politicos din mna. Amedee ncepu sa rda ncetisor, ea un om care stie el ce stie. - n anticamera urmatoare mi-au luat palaria si au pus-o pe o masa. n cea de-a cinc ea sau a sasea, unde am asteptat mult n tovarasia a doua doamne si a trei prelati , un fel de sambelan a venit sa ma caute si m-a introdus n sala nvecinata unde, de cum m-am aflat n fata Sfntului Parinte (att ct mi-am putut da seama, statea cocotat pe un tron protejat de un fel de baldachin), am fost invit at sa ma prosternez, lucru pe care l-am facut; asa ca n-am mai vazut nimic. - Totusi n-o sa-mi spui ca ai stat n genunchi att de multa vreme si nici cu frunte a att de plecata nct sa nu... - Dragul meu Amedee, vorbesti ca si cnd n-ai sti cum ne orbeste respectul... Si n u numai ca nu ndrazneam sa ridic capul, dar mai era si un fel de majordom, cu un fel de rigla, care, de cte ori ncepeam sa vorbesc despre Anthime, ma lovea usor pe ste ceafa, ca sa m aplec din nou. - Cel putin L-ai auzit vorbindu-ti.

- Da, de cartea mea, despre care mi-a marturisit ca n-a citit-o. - Draga Julius, zise Amedee, dupa o clipa de tacere, ceea ce-mi spui este foarte important. Deci nu l-ai vazut: si din toata povestirea ta nteleg ca-i foarte gre u sa-l vezi. Ah, toate astea confirma, din nenorocire, cea mai groaznica teama a mea. Julius, acum trebuie sa-ti spun, dar vino de aici; strada asta e att depopu lata... l duse pe Julius, care era mai curnd amuzat si se lasa n voia lui, ntr-un loc aproap e pustiu si-i zise: - Lucrul pe care ti-l voi spune e att de grav... Sa ne prefacem nsa ca vorbim des pre lucruri indiferente; pregateste-te sa auzi ceva ngrozitor: Julius, dragul meu , cel pe care l-ai vazut azi-dimineata... - Pe care nu l-am vazut, vrei sa zici. - Exact... nu-i cel adevarat. - Ce tot spui? - Spun ca nu l-ai putut vedea pe papa, pentru monstruosul motiv ca... stiu dintr -o sursa clandestina si sigura ca adevaratul papa e nchis. Aceasta uluitoare dezvaluire avu asupra lui Julius efectul cel mai neasteptat: l asa brusc bratul lui Amedee si, miscndu-se pr^ fata lui n toate directiile, exclam a: - Ah, nu! Asta-i buna, nu, nu, nu! Apoi, apropiindu-se de Amedee, spuse: - Iata! Ajung, dar cu mare greutate, sa-mi scot din minte toate astea; ma convin g ca nu-i nimic de asteptat, nimic de sperat si nimic de admis; c Anthime a fost n selat, ca noi toti sntem nselati, ca se fac tot felul de manevre! Si ca nu ne mai ramne dect sa rdem de ele... Da! Simt ca ma eliberez; si nici nu apuc bine sa ma co nsolez, si vii si-mi spui: Opreste-te! Cartile-s gresit mpartite: ia-o de la capa t! Lasa-ma! Mi-ajunge. Daca acesta nu-i cel adevarat, cu att mai rau! Fleurissoire era consternat. - Dar, spuse el, Biserica... si regreta ca raguseala nu- ngaduia sa vorbeasca mai convingator. Dar daca Biserica nsasi este nselata? Julius i se aseza de-a curmezisul n fata si, aproape taindu-i drumul, i spuse pe u n ton batjocoritor si hotarit, pe care nu prea avea obiceiul sa-l foloseasca: - Ei, si! Ce-ti pa-sa? In clipa aceea Fleurissoire avu o banuiala; o banuiala noua, ce abia capata form a, ngrozitoare si care, n chip nedeslusit, ncepea sa prinda radacini n sufletul lui tulburat: Julius, nsusi Julius, acest Julius cu care vorbea, Julius de care se ag atase nadejdea si ncrederea-i zdruncinata, nici el nu era adevaratul Julius. - Cum poti vorbi asa! Tocmai tu, cel pe care contam atta! Tocmai tu, Julius! Cont e de Baraglioul, ale carui scrieri... - Nu-mi vorbi despre scrierile mele, te rog, mi ajunge ce mi-a spus papa asta al tau - adevarat sau neadevarat - azi-dimi-neata! Si, datorita descoperirii mele, socotesc ca urmatoarele vor fi mai bune. De-abia astept sa-ti spun niste lucruri serioase. Iei masa cu mine, nu-i asa? - Cu placere; dar te voi parasi repede. n seara asta snt asteptat la Neapole... da , pentru niste treburi despre care ti voi vorbi pe data. Sper sa nu ma duci la Gr and Hotel. - Nu; vom merge la Colonna. Lui Julius nu-i pasa ca e vazut la Grand Hotel n tovarasia unui om care arata att de rau ca Fleurissoire; acesta, simtindu-se palid si descompus, suferea din pric ina luminii crude sub care l asezase la masa cumnatul sau, drept n fata lui si sub privirea-i scrutatoare. Si macar daca aceasta privire ar fi cautat-o pe a sa: d ar nu, simtea ca e ndreptata spre gtul lui, spre marginea fularului rosu, acolo un de era locul rusinos cu buba suspecta, pe care o simtea la vedere. Si, n timp ce chelnerul aducea aperitivele, Baraglioul i spuse: - Ar trebui sa faci niste bai sulfuroase. - Dar nu-i ce crezi tu, protesta Fleurissoire. - Cu att mai bine, relua Baraglioul care, de altfel, nu se gndise la vreo boala an ume; ti-am dat acest sfat doar n treacat. Apoi, ndreptndu-si spatele si pe un ton p rofesoral, zise: Ei bine! iata dragul meu Amedee: Parerea mea este ca, dupa La R ochefoucauld, si n urma lui, am vazut lucrurile ca el; dar nu ntotdeauna omul e mna t de interes; exista si actiuni dezinteresate...

- Nadajduiesc c-i asa, l ntrerupse candid Fleurissoire. Te rog, nu te grabi sa spui ca m-ai nteles. Prin dezinteresat nteleg: gratuit. Si ca raul, ceea ce numim raul, poate fi la fel tje gratuit ca si binele. Dar, n cazul asta, de ce sa-l facem? Tocmai de asta! ca lux, din nevoia de a cheltui, ca joc Caci eu sustin ca suflet ele cele mai dezinteresate nu snt neaparat si cele mai bune - n sensul catolic al cuvntului; dimpotriva, din punct de vedere catolic, sufletul cel mai bine alcatui t este cel care si tine cel mai bine socotelile. Si care se simte mereu dator lui Dumnezeu, adauga cu evlavie Fleurissoire, care n cerca sa se mentina la naltime. Julius era vadit enervat de ntreruperile cumnatului sau; i se pareau absurde. Cu siguranta ca dispretul fata de ceea ce poate sa te ajute este semnul unei anu mite noblete a sufletului... Sa te eliberezi de catehism, de complezenta, de cal cul... Oare vom putea admite vreun suflet care nu mai tine nici un fel de socote li? Baraglioul astepta o aprobare; dar Fleurissoire exclama vehement: Nu, nu! de o mie de ori nu: nu-l vom admite! Apoi, brusc nfricosat de propria-i v oce, se apleca spre Baraglioul si zise: Sa vorbim mai ncet; sntem ascultati. Ei! Pe cine poate sa intereseze ce vorbim noi? Ah! prietene, vad ca nu stii cum snt oamenii n tara asta. Eu unul am nceput sa-i cu nosc. De patru zile de cnd traiesc printre ei, mi se ntmpla tot felul de lucruri! C are m-au convins ca trebuie sa fiu foarte precaut, ceea ce nu-mi statea n fire. Sn tem urmariti. Cred ca visezi. - Ar fi bine ca toate astea sa nu existe dect n mintea mea. Dar, ce vrei? cnd minci una ia locul adevarului, trebuie ca adevarul sa se ascunda. nsarcinat cu misiunea de care ti vorbeam adineauri, nghesuit ntre Loja si Societatea lui Iisus, e vai de capul meu! Snt suspectat de toti si i suspectez pe toti. Ce-ai sa zici, prietene, cnd ti-oi spune ca acum o clipa, ascultnd cuvintele batjocoritoare cu care mi-ai raspuns la ngrijorarea mea, am ajuns sa ma ndoiesc ca vorbesc cu adevaratul Julius , gndindu-ma ca poate ma adresez unuia care se preface ca esti tu... Sau cnd ti-oi spune ca azi-dimineata, nainte de a te fi ntlnit, am ajuns sa ma ndoiesc pna si de p ropria mea realitate, de faptul ca ma aflu aici, la Roma, socotind ca poate totu l nu era dect un simplu vis si ca, ndata, ma voi trezi la Pau, culcat lnga Amica, n mediul meu obisnuit. - Prietene, cred ca ai febra. Fleurissoire i lua mna si i spuse cu o voce patetica: - Febra! Da, am febra. O febra care nu-ti trece niciodata si care nu vreau sa-mi treaca niciodata. O febra care, marturisesc, speram ca te va cuprinde si pe tin e imediat ce vei afla lucrurile pe care ti le-am dezvaluit; o febra pe care, mar turisesc, nadajduiam sa ti-o transmit si tie, ca sa fim cuprinsi de aceeasi flac ara, fratele meu... Dar nu-i asa! Acum vad bine; pe cararea ntunecoasa pe care o urmez, pe care trebuie sa o urmez, merg singur; si chiar ceea ce mi-ai spus ma o bliga la asta... Doamne! Julius, e adevarat? Deci El nu poate fi vazut? Nu poti ajunge sa-l vezi?... - Prietene, spuse Julius, desprinzndu-si mna din strnsoarea lui Fleurissoire, care se nfierbnta tot mai mult, si punndu-i la rindul sau o mn pe brat: - Prietene, o sa-ti marturisesc ce n-am ndraznit sa-ti spun adineauri: cnd m-am tr ezit n fata Sfntului Parinte... am avut un moment de distractie si gndurile mi-au f ugit aiurea. - Un moment de distractie! repeta Fleurissoire naucit. - Da: brusc, m-am surprins gndindu-ma la altceva. - ti nchipui ca pot sa cred ce-mi spui? - Da, pentru ca n acel moment am avut revelatia. Dar, mj spuneam, urmarindu-mi pri ma idee, - dar, daca o presupun gratuita, fapta rea, crima nu poate fi imputata; iar cel care a savrsit-o nu poate fi prins. - Ce spui! te rog, repeta, suspina disperat Amedee. - Caci mobilul,- motivul crimei, este ancora cu ajutorul careia se prinde crimi nalul. Si daca judecatorul va spune: s fecit cui prodest... ai facut dreptul, nu-

i asa? - Scuza-ma, spuse Amedee, cu fruntea mbrobonata de sudoare. Dar n acelasi moment, dialogul se ntrerupse: un servitor de la restaurant aduse pe o farfurie un plic pe care era scris numele lui Fleurissoire. Acesta, mirat la culme, desfacu plicul si scoase un bilet cu urmatoarele cuvinte: Nu aveti nici un minut de pierdut. Trenul de Neapole pleaca la ora trei. Cereti domnului de Baraglioul sa va nsoteasca la Creditul Comercial, unde el este cunosc ut si va putea sa va confirme identitatea. Cave. - Vezi! ce-ti spuneam? zise Amedee cu voce scazuta, mai curnd multumit de acest i ncident. - ntr-adevar, nu-i lucru curat. De unde naiba mi se cunoaste numele si legatura m ea cu Creditul Comercial? - Oamenii astia stiu totul, ti-am spus. - Tonul acestui bilet nu-mi place. Cel care a scris ar fi putut macar sa-si cear a scuze ca ne ntrerupe. - De ce? El stie prea bine ca misiunea mea e mai importanta dect orice... Trebuie sa ridic banii de pe un cec... Nu; nu pot sa-ti vorbesc aici; vezi bine ca sntem supravegheati. Apoi, scotndu-si ceasul, zise: - ntr-adevar, nu mai avem nici un minut n plus. Chema chelnerul. - Te rog, lasa, zise Julius. Esti invitatul meu. Creditul Comercial nu-i depart e; la nevoie putem lua o trasura. Nu intra n panica... Ah! voiam sa-ti mai spun c a, daca te duci la Neapole n seara asta, foloseste acest bilet n circuit. Este pe numele meu; dar n-are nici o importanta. (Caci lui Julius i placea sa faca servic ii altora.) L-am luat la Paris, gndindu-ma ca voi cobor mai spre sud. Dar iata ca trebuie sa ramn aici, la Congres. Ct timp crezi ca vei sta acolo? - Ct mai putin cu putinta. Nadajduiesc sa fiu napoi chiar mine. - Atunci am sa te-astept la cina. La Creditul Comercial, datorita prezentarii facute de contele de Baraglioul, i s e dadura lui Fleurissoire, fara nici o greutate, pe cec, sase hrtii de cte o mie d e franci, pe care acesta le baga n buzunarul interior al hainei. n timpul asta, el i relatase de bine, de rau cumnatului sau povestea cecului, a cardinalului si a abatelui; Baraglioul, care l nsoti pna la gara, nu-l asculta cu prea multa atentie. Fleurissoire intra la un negustor de camasi ca sa-si cumpere un guler tare, dar nu si-l puse imediat, de teama de a nu-l face pe Julius, care statea nerabdator n fata magazinului, sa-l astepte prea mult. - Nu-ti iei nici o valiza? l ntreba Julius. Fleurissoire ar fi vrut mult sa treaca sa-si ia salul, lucrurile de toaleta si p e cele de dormit, dar cum putea sa-i marturiseasca lui Baraglioul ca statea pe v ia dei VecchierelliL. - O, pentru o noapte! spuse el repede. Si nici nu mai avem timp sa trecem pe la hotel. - De fapt, unde te-ai instalat? - n spatele Colisseului, raspunse Amedee, la ntmplare. Era ca si cum ar fi spus: su b poduri. Julius se mai uita o data la el. - Ce om ciudat esti! Oare parea att de ciudat? Fleurissoire si sterse fruntea de sudoare. Facura, n tace re, ctiva pasi prin fata garii, unde ajunsesera. - Haide! trebuie sa ne despartim, zise Baraglioul, ntinzndu-i mna. - Nu vii... n-ai vrea sa vii cu mine? blbi plin de teama Fleurissoire. Nu stiu de ce, dar parca mi-e oarecum frica sa plec singur... - Ai venit singur pna la Roma. Ce-ar putea sa ti se ntmple? Scuza-ma ca te parases c nainte de a ajunge la peron, dar vederea unui tren care pleaca mi pricinuieste o tristete de nespus. Adio! Calatorie placuta! Si mine sa-mi aduci la Grand Hotel biletul meu de ntoarcere la Paris. CARTEA A CINCEA LAFCADIO - There is only one remedy. One thing alone can cure us from being ourselves. - Yes; strictly speaking, the question is not how to get cured, but how to live. Joseph CONRAD, Lord Jim

I Dupa ce, prin intermediul lui Julius si ajutat de notar, Lafcadio intra n posesia rentei de patruzeci de mii de livre pe care raposatul conte Juste-Agenor de Bar aglioul i-o lasase, marea lui grija a fost sa faca n asa fel ca bogatia lui sa nu iasa la iveala prin nimic. ,,Poate ca vei folosi farfurii de aur, si spuse el, dar vei mnca din ele aceleasi mncaruri." Poate ca nca nu stia ca pentru el, de acum ncolo, gustul mncarurilor avea sa se sch imbe. Sau, cel putin, cum gasea aceeasi placere n a lupta mpotriva poftei sau n a s e lasa prada 1 Exista un singur leac. Doar un lucru ne poate vindeca de a fi noi nsine. Da Numai ca vezi tu, problema nu e cum sa te vindeci, ci cum sa traiesti (engl.) . lacomiei, acum, cnd nu mai era apasat de nevoi, rezistenta sa slabea. Sa o spunem de-a dreptul: avnd o natura aristocratica nu ngaduise necesitatii sa-i impuna nic i un gest pe care n prezent si l-ar fi permis, din rautate, din joc si din amuzam entul de a prefera placerea si nu interesul. Ascultnd de dorinta contelui, nu purtase doliu. Avusese de ntmpinat o situatie groa znic de neplacuta cnd se dusese la furnizorii marchizului de Gesvres, ultimul sau unchi, sa-si puna la punct garderoba. Fiindca spunea ca vine din partea acestui a, croitorul scoase cteva facturi pe care marchizul neglijase sa le plateasca. Lu i Lafcadio i era sila de nselatorii; se prefacu imediat ca tocmai a venit sa achit e notele si plati cu bani gheata noile haine. Acelasi lucru se ntmpla si la cizmar . Cnd sa se duca si la vnzatonil de camasi, Lafcadio se gndi ca-i mai prudent sa se adreseze altuia. Macar de-as sti adresa unchiului de Gesvres! Ce placere mi-ar face s-i trimit fact urile sa si le achite, se gndea Lafcadio. Sigur ca m-ar dispretui; dar snt un Bara glioul si, de acum ncolo, pungasule de marchiz, te scot din inima mea." Nimic nu-l retinea la Paris sau n alta parte; traversnd Italia, se ndrepta spre Bri ndisi, de unde se gndea sa se mbarce pe vreun Lloyd, spre Java. Singur n vagonul ce-l ducea departe de Roma, si aruncase pe genunchi, cu toate ca era foarte cald, o patura moale de culoarea ceaiului, pe care si tinea minile cu m anusi cenusii, contemplndu-le cu placere. Stofa supla si buclata a costumului ara ta o mare buna stare; purta un guler nalt, usor scrobit, ce-i lasa gtul liber; de sub guler iesea o cravata subtire ca un sarpe, de culoarea bronzului, ce se potr ivea de minune cu camasa-i cu pliuri. Se simtea bine n pielea lui, n hainele lui, n mocasinii lui croiti din aceeasi piele de caprioara ca manusile; n aceasta nchisoare moale, pici orul lui se putea ntinde, cambra, simtea ca traieste. Palaria de castor, lasata p e ochi, l despartea de peisajul nconjurator; fuma o tigara de ienupar si-si lasa gn durile sa-i rataceasca n voie. ,3atrna, ce-mi arata pe cer un nouras alb, spunndu-mi: nu o sa ploua astazi, acea batrna careia i-am purtat traista pe umerii mei sus pe culmea muntelui... (pentru propria-i placere, Lafcadio strabatuse n patru zile pe jos Apeninii, ntre Bologna si Florenta, nnoptnd la Covigliajo) si pe care am mbratisat-o; toate astea faceau parte din ceea ce parintele din Covigliajo numea: fapte bune. Cnd i-am simtit pie lea murdara si zbrcita sub degetul meu, la fel de bine as fi putut s-o strng de gt cu o mna care sa nu tremure... Ah! cum tot ncerca sa-mi scuture praful de pe guler , zicnd: figlio mio! carino!1... De unde mi venea acea intensa bucurie atunci cnd, n ca asudat, m-am ntins pe un pat de muschi, la umbra unui mare castan si am stat a sa, fara sa fumez? Simteam ca as putea sa mbratisez ntreaga omenire; sau poate s-o sugrum... Ce putin lucru e viata omului! Simteam ca, daca s-ar ivi vreun lucru care sa ceara temeritate si ndrazneala, mi-as risca viata fara sa stau pe gnduri! Totusi nu ma pot face alpinist sau aviator... Oare ce sfat mi-ar da marginitul d e Julius? Pacat ca-i asa de nepriceput! Ce bine ar fi fost sa am un frate! Bietul Julius! Snt att de multi oameni care scriu $i att de putini care citesc! E s igur: citim din ce n ce mai putin... daca judec dupa mine, cum se spune. Treaba a sta se va termina cu o catastrofa; o frumoasa si teribila catastrofa. Tiparituri le vor fi 1 Fiul meu! dragule! (it.).

aruncate peste bord; si ar fi o minune daca cea mai buna nu s-ar ntlni pe fundul m arii cu cea mai proasta. Dar curiozitatea ma mboldeste sa stiu ce-ar fi zis batrna daca as fi nceput sa o st rng de... Ne putem imagina ce s-ar fi ntmplat daca, dar ramne ntotdeauna un mic gol n care si face loc neprevazutul. Niciodata nimic nu se petrece exact cum am fi crez ut... Asta ma ndeamna sa actionez... Facem att de putin!... Tot ce poate fi sa fie! n felul acesta mi explic eu Creatiunea... Snt ndragostit de ceea ce ar putea sa fie. .. Daca as fi mare n Stat, as da ordin sa fiu nchis. Nu-i prea interesanta corespondenta acestui domn Gaspard Flamand pe care m-am du s s-o cer la post-restant n Bologna, spunnd ca-i a mea. Nici o scrisoare nu merita stradania de a-i fi trimisa. Dar, Doamne! n viata ntlnesti att de putini oameni carora ai dori sa le umbli n valiz a!... Si totusi putini snt cei de la care, cu un anumit cuvnt sau gest, nu poti ob tine o reactie ciudata!... Ce frumoasa colectie de marionete! Dar firele snt prea vizibile! Pe strazi nu ntlnesti dect toprlani. Va ntreb: un om de calitate ca Lafcad io poate sa ia n serios aceasta farsa?... Hai! sa ne strngem bagajele; a venit vre mea! Sa pornim repede spre o alta lume; sa parasim Europa, lsnd pe pamnt urma adnca a calciului nostru!... Daca mai exista prin adncul padurilor din Borneo vreun antr opopitec ntrziat, voi merge acolo sa descopar resursele unei posibile umanitati!.. . As fi vrut sa-l revad pe Protos. Snt sigur ca a luat-o spre America. Spunea ca nu are stima dect pentru barbarii din Chicago... Pentru gusturile mele, acesti lu pi n-au prea mult farmec: eu snt o specie felina. Dar s-o lasam balta. Blndul preot din Cavigliajo nu parea ca vrea sa-l corupa pe copilul cu care vorbe a. Cu siguranta l avea n grija. Mi-ar fi placut sa mi-l fac prieten; nu pe preot, Ce frumosi ochi ridica spre mine! Privirile lui le ca Doamne fereste! ci pe copilutau pe ale mele cu nelinistea cu care ale mele le cautau pe ale lui; dar mi luam repede privirile de la el... Nu era mai mic dect mine cu mai mult de cinci ani. Da: avea ntre paisprezece si saisprezece ani, nu mai mult... Ce eram la vrsta lui? Un stripling1 plin de pofta de viata, pe care as vrea sa-l ntlnesc astazi; cred c a m-as fi placut foarte mult... Faby, la nceput, era tulburat de faptul ca simtea ca-i ndragostit de mine; a facut bine ca i-a marturisit mamei: dupa asta sufletu l lui s-a mai linistit. Dar ct de tare ma enerva retinerea lui!... Cnd, mai trziu, n Aur s, sub cort, i-am spus toate astea, am rs amndoi cu pofta... Mi-ar placea sal revad acum; mi pare rau ca a murit. Dar s-o lasam balta. Adevarul e ca speram sa nu-i fiu pe plac preotului. Ma gndeam ce-as putea sa-i sp un mai neplacut, dar nu i-am spus dect lucruri frumoase... Ct de greu izbutesc sa nu par seducator! Si totusi nu pot sa ma mnjesc cu coaja de nuca pe fata, cum ma sfatuia Carola, si nici sa mannc usturoi... Ah! sa nu ma mai gndesc la biata fata! i datorez cele mai banale placeri pe care le-am trait. O, dar de unde s-a ivit a cest batrnel ciudat?" Era Amedee Fleurissoire, care tocmai intrase pe usa. Fleurissoire calatorise singur n compartiment pna la statia Frosinone. Din aceasta statie se urcase n vagon un italian ntre doua vrste, care se asezase lnga el si ncep use sa-l priveasca cu un aer att de ntunecat, nct Fleurissoire se gndi sa paraseasca pe data locul. 1 Pustan (engl.). Intra n compartimentul nvecinat, atras de farmecul tineresc al lui Lafcadio. Ah! Ce baiat dragut! e nca aproape un copil, se gndi el. E desigur, n vacanta. Ct de bine e mbracat! Are o privire att de naiva! Ce bine ca pot sa am ncredere n cineva s i sa scap de banuieli! Daca ar sti franceza, mi-ar placea sa vorbesc cu el." Se aseza n fata lui, ntr-un colt, aproape de usa. Lafcadio si ridica usor borul pal ariei si ncepu sa-l fixeze cu o privire ntunecata, n aparenta indiferenta. Ce-ar putea fi comun ntre mine si aceasta pocitanie murdara? se gndea el. S-ar zice ca se crede mare smecher. De ce oare mi zmbeste as? Si-o fi nchipuind ca o sa-l iau n brate! Dar poate ca mai snt femei care sa-i alinte pe acesti batrni!... Cred c-a r fi foarte mirat sa afle ca stiu sa citesc curent, de-a-ndoaselea sau prin tran sparenta, de pe dosul paginii, din oglinda sau de pe sugativa, att slovele scrise , ct si cele tiparite; mi-au trebuit trei luni de studiu si doi ani de ucenicie; si asta de amorul artei. Cadio, micutul meu, sa ispitim soarta si sa vedem ce hr am poarta asta. Dar cu ce sa ncep?... A! O sa-i ofer niste... Fie ca primeste, fi

e ca nu, o sa vedem ce limba vorbeste." - Grazio! grazio1! zise Fleurissoire, refuznd. Nu-i nimic de facut cu individul asta. Sa dormim!" si spuse n sinea lui Lafcadio si , lasndu-si palaria pe ochi, ncerca sa transforme n vis o amintire din tinerete: Se revede pe sine, pe vremea cnd i se spunea Cadio, n acel castel ndepartat din Car pati, unde au locuit, mama lui si cu el, timp de doua veri, n tovarasia lui Baldi italianul si a printului Wladimir Bielkowski. Camera lui se afla la capatul unu i cori1 Incorect n limba italiana. dor; e primul an cnd se culca departe de mama lui... Clanta de arama, de la usa, de forma unui cap de leu, este prinsa cu un cui gros... Ah! cu cta precizie si ami nteste fiecare senzatie!... ntr-o noapte este trezit brusc din somnul cel mai adnc si i se pare ca viseaza cnd l vede la capatul patului pe unchiul Wladimir; acesta i apare ca ntr-un cosmar, mai urias ca de obicei, drapat ntr-un caftan larg, de cu loare ruginie, cu mustatile cazute si avnd pe cap o extravaganta caciulita de noa pte, tuguiata ca un turban persan, care parca nu se mai sfrseste. Tine n mna o lamp a pe care o pune pe masa, aproape de pat, lnga ceasul lui Cadio, mpingnd usor un sa c cu bile. Primul gnd al lui Cadio este ca mama lui e moarta sau bolnava; tocmai se pregatea sa-l ntrebe pe Bielkowski, cnd acesta si pune un deget pe buze si i face semn sa se scoale. Copilul si mbraca repede halatul de baie, pe care unchiul l-a luat de pe speteaza unui scaun si i l-a ntins, cu aerul ca nu glumeste. Dar Cadio are atta ncredere n Wladi, nct nu-i e frica nici macar o singura clipa; si pune papu ii si l urmeaza, foarte uimit de comportamentul unchiului si, ca ntotdeauna, cu o mare dorinta de a se distra. Ies pe coridor, Wladimir nainteaza, grav si misterios, tinnd lampa ct mai departe, n fata lui; ca si cum ar mplini un ritual sau ar urma o procesiune; Cadio se clati na putin, caci e beat de vise; dar, curnd, curiozitatea i limpezeste mintea. n fata usii de la camera mamei lui, se opresc o clipa sa asculte daca nu se aude vreun zgomot: nici unul; ntreaga casa e cufundata n somn. Ajunsi pe palier, aud sforait ul unui servitor a carui camera da spre podul casei. Coboara. Wladi calca pe tre pte fara sa faca nici un zgomot; la cea mai mica scrtitura se ntoarce spre el cu un aer att de furios, nct Cadio de-abia si poate stapni rsul. i arata o treapta, facn semn s-o sara; face totul cu atta seriozitate, de parca i-ar pndi vreo primejdie. Cadio nu-si strica placerea ntrebndu-se daca aceste precautii snt necesare, ca si de altfel, tot ceea ce fac; intra n joc si, alunecnd de-a lungul rampei, trece de treapta... Jocul lui Wladi i se pare a tt de amuzant, nct ar trece si prin foc ca sa-l urmeze. Cnd ajung la parter, pe penultima treapta, se asaza amndoi jos ca sa-si traga sufl etul; Wladi da din cap si scoate un fel de suspin, ca si cum ar zice: Ah! bine c -am scapat! Pornesc din nou. Cte precautii trebuie sa ia n fata usii salonului! La mpa pe care o tine Cadio lumineaza ncaperea n chip att de ciudat, nct copilul de-abia o poate recunoaste; i se pare nesfirsita; o raza de luna se strecoara prin jalu zele; totul e scaldat ntr-o liniste supranaturala, de parca te-ai afla pe un hele steu unde va fi aruncata, n taina, o plasa de prins peste; Cadio recunoaste toate lucrurile; toate snt la locul lor, dar, pentru prima oara, le ntelege ciudatenia. Wladi se apropie de pian, l ntredeschide si mngie cu vrful degetului cteva clape, car raspund abia auzit. Deodata, capacul pianului cade, facnd un zgomot asurzitor (L afcadio tresare si acum, gndindu-se la el). Wladi se repede la lampa, o stinge si apoi se prabuseste ntr-un fotoliu; Cadio se strecoara sub o masa; amndoi stau asa , mult timp, n ntuneric, fara sa faca vreo miscare, la pnda... dar nu se aude nimic ; n casa totul e nemiscat; n departare, un cine latra la luna. Cu miscari ncete, Wla di face putina lumina. Cu ce aer ciudat ntoarce cheia de la bufetul din sufragerie! Copilul stie bine ca totul nu-i dect un joc, dar unchiul pare ca a intrat n el de-a binelea. Trage aer ul pe nas ca si cum ar vrea sa adulmece si sa vada ce anume miroase mai ademenit or; ia o sticla de tokay si pune vinul n doua pahare mici, n care PIVNITELE VATICANULUI ? 193 urmeaza sa-si nmoaie biscuitii; cu degetul pe buze, l invita pe Cadio sa ciocneasc a cu el; cristalul scoate un sunet abia perceptibil... Apoi, Wladi se straduiest e sa puna totul n ordine; mpreuna cu Cadio, spala paharele n ligheanul din bucatari

e, le sterge, astupa din nou sticla de vin, nchide cutia cu biscuiti, strnge cu gr ija firimiturile si arunca o ultima privire n dulap, ca sa vada daca totul e la l ocul lui... Ca si cum nimic nu s-ar fi ntmplat. Wladi l nsoteste pe Cadio pna n camera sa si apoi pleaca, salutndu-l adnc. Cadio adoa me din nou, iar a doua zi se va ntreba daca totul nu va fi fost dect un vis. Ciuda t joc pentru un copil! Ce-ar fi gndit despre asta Julius?... Cu toate ca sta cu ochii nchisi, Lafcadio nu doarme, nu izbuteste sa doarma. Batrnelul pe care l simt lnga mine crede ca eu dorm, se gndea el. Daca mi-as ntredesc ide ochii, l-as vedea cum ma priveste. Protos pretindea ca este foarte greu sa t e prefaci ca dormi, fiind n acelasi timp atent la ce se ntmpla n jur; el se straduia sa recunoasca somnul fals dupa tremuratura usoara a pleoapelor... pe care eu, n aceasta clipa, mi-o stapnesc. Chiar si Protos s-ar fi putut da de gol." Soarele apusese; ultimele raze scnteietoare, pe care Fleurissoire le contempla cu emotie, deveneau din ce n Ce mai slabe. Pe neasteptate, din plafonul boltit al v agonului, tsni lumina; era o lumina prea brutala ce contrasta puternic cu dulcea lumina a crepusculului; si de teama sa nu tulbure somnul vecinului sau, Fleuriss oire ntoarse comutatorul: compartimentul nu se cufunda n ntuneric caci acest gest n u facu dect sa ndrepte curentul electric de la becul central din plafon spre un bec mic, cu lumina albastruie. Dar, dupa parerea lui Fleurissoire acest beculet albastrui raspndea si el prea multa lumina; mai ntoarse o data comutatorul; becule tul se stinse, dar se aprinsera pe data, doua aplice laterale, mai suparatoare c hiar si dect becul din centru; ntoarse nca o data comutatorul si beculetul se aprin se din nou; se opri aici. Oare a terminat sa se joace cu lumina? se gndea Lafcadio nerabdator. Oare ce face acum? (Nu, n-o sa deschid ochii.) S-a ridicat... Oare e atras de valiza mea? Bra vo! Si constata ca valiza e deschisa. Dat fiind ca am pierdut cheia, a fost o pr ostie sa-mi comand la Milano o nchizatoare complicata pe care hotii mi-au fortato la Bologna! Un lacatel se poate macar nlocui... Dracu' sa ma ia! Oare si scoate haina? Sa ma uit, totusi." Fara sa dea vreo atentie valizei lui Lafcadio, Fleurissoire, muncindu-se cu noul sau guler fals, si scosese haina, ca sa-l poata ncheia mai usor; dar acesta, scro bit si tare ca o bucata de carton, rezista tuturor stradaniilor sale. Nu pare prea fericit, si zicea n sinea sa Lafcadio. Cred ca are vreun buboi sau cin e stie ce boala ascunsa. O sa-l ajut! N-o sa reuseasca singur..." Totusi reusi! gulerul se supuse n cele din urma si accepta nasturele. Fleurissoir e si lua cravata de pe pernita unde si-o pusese, alaturi de palarie, de haina si de mansete si, apropiindu-se de usa compartimentului, ncerca, precum Narcis n apa, sa-si vada chipul care se proiecta pe peisajul ce se zarea prin geam. Nu vede bi ne." Lafcadio aprinse lumina. Trenul trecea de-a lungul unui deal, ce se vedea prin g eam, luminat fiind de razele proiectate de fiecare compartiment; totul aparea ca un sir de patrate luminoase ce dansau de-a lungul drumului si se deformau pe rnd , n PIVNITELE VATICANULUI ? 195 functie de fiecare accident de teren. n mijlocul unuia dintre ele se zarea dansnd umbra grotesca a lui Fleurissoire; celelalte patrate erau goale. Cine sa ma vada, se gndea Lafcadio. Aici, lnga mna mea, sub mna mea se afla aceasta d ubla nchizatoare pe care pot s-o deschid cu usurinta; portiera s-ar deschide dint r-o data, si el s-ar prabusi cu fata nainte; ar fi de-ajuns sa-l mping usor; ar ca dea n noapte ca o masa informa; nici macar nu s-ar auzi vreun strigat... Si mine v oi fi n drum spre insule!... Cine ar putea sa afle?" si pusese cravata, si facuse nodul; acum Fleurissoire si lua o manseta si si-o potr ivea la ncheietura minii drepte; si, n timp ce facea asta, privea cu atentie o foto grafie ce era asezata deasupra locului unde statuse (una dintre cele patru ce mpo dobeau compartimentul) si care reprezenta un palat la marginea marii. O crima gratuita, continua Lafcadio: ce grea treaba pentru politie! La urma urmel or, oricine dintr-un compartiment nvecinat poate sa observe ca se deschide o port iera si sa vada o umbra facnd un salt spre acest taluz. E bine ca macar perdelele de la culoar snt trase... Nu att evenimentele mi atta curiozitatea, ct propria mea c omportare. Te poti crede n stare de orice, dar, cnd trebuie sa treci la fapta, dai

napoi... Ce mare e distanta dintre imaginatie si fapta! Si, ca la sah, nu mai ai dreptul sa revii asupra miscarii. Dar daca ai putea prevedea toate riscurile, j ocul si-ar pierde orice interes!... ntre a-ti nchipui o fapta si... Ia te uita! Ta luzul se sfrseste. Cred ca ne aflam pe un pod; peste un ru..." Pe geamul acum negru, imaginile apareau mai clar. Fleurissoire se apleca pentru a-si ndrepta cravata. Aici, sub mna mea, este aceasta dubla nchizatoare... acum, ct e distrat si priveste departe n fata lui... hai, deschide odata, 196 ? Andreijiae ce Dumnezeu! e mai usor dect as fi crezut. Daca pot sa numar pna la doisprezece, f ara sa ma grabesc, nainte de a vedea vreo lumina pe cmp, tipul e salvat. ncep: unu; doi; trei; patru (rar! rar!) cinci, sase; sapte; opt; noua... zece; iata o lumi na!..." II Jr leurissoire nu scoase nici un strigat. mbrncit de Lafcadio, si n fata prapastiei ce se casca n fata lui, facu o miscare ampla, ncercnd sa se tina de ceva ca sa nu cada; se agata cu mna stinga de cadrul neted al portierei, n timp ce, pe jumatate n tors, si arunca mna dreapta cu putere, spre spate, pe deasupra lui Lafcadio; cea d e-a doua manseta, pe care tocmai si-o potrivea, se rostogoli sub bancheta, pna la cealalta extremitate a vagonului. Lafcadio simti o gheara n ceafa, lasa capul n j os si-i dadu un al doilea brnci, mai hotart dect primul; unghiile i zgriara gulerul; si Fleurissoire, negasind altceva de care sa se agate, se prinse cu disperare de palaria lui din par de castor, pe care, n cadere, o lua cu el. Acum am nevoie de snge rece, si zise Lafcadio. Sa nu trntesc portiera: s-ar putea au zi alaturi." O trase spre el, luptndu-se cu vntul, si apoi o nchise ncet. Mi-a lasat oribila lui palarie turtita; cu o lovitura de picior o s-o trimit dupa el; dar mi-a luat-o pe-a mea si i ajunge. Am fost foarte precaut cnd i-am scos in itialele!... Pe captuseala se afla nsa eticheta palrierului caruia nu i se comanda n fiecare zi palarii din par de castor... Dar asta e... S-ar putea crede ca e un accident... Nu, pentru ca am nchis portiera... Sa opresc trenul?... Hai, hai! Ca dio, fara retusuri: totul este asa cum ti-ai dorit. PIVNITELE VATICANULUI ? 197 O dovada ca snt complet stapn pe mine: ma voi uita mai nti n liniste la fotografia pe care batrnul o privea mai adineauri... Miramar! N-am nici o pofta sa merg sa vad locul asta... Dar aici nu-i aer." Deschise fereastra. Animalul m-a zgriat... sngerez... M-a zgriat tare. Sa pun putina apa pe rana; toalet a se afla la capatul coridorului, la stnga. Sa-mi mai iau o batista." Dadu jos valiza din plasa ce se gasea deasupra lui, o aseza pe perna banchetei, n locul unde statuse mai nainte, si o deschise. Daca ma ncrucisez cu cineva pe coridor, o sa fiu foarte calm... Nu, nu-mi bate ini ma mai tare. Haide!... A! uite haina lui; o pot ascunde, cu usurinta, sub a mea. n buzunar snt niste hrtii: o sa am ce face n timpul drumului." Lafcadio atrna n cuierul din closetul unde se nchisese o biata haina tocita, de cul oare bmn-galbuie, dintr-o stofa subtire, aspra si banala, ce-i facea sila; apoi, aplecat deasupra chiuvetei, ncepu sa se cerceteze n oglinda. Pe gt, n doua locuri, avea niste zgrieturi destul de urte; o dunga rosie pornea de l a spate, din ceafa, si, lund-o spre stnga, se pierdea sub ureche; o alta, mai scur ta, o jupuitura zdravana, se afla la doi centimetri mai sus de cealalta si urca drept spre ureche, pe care o atinsese, rupndu-i putin lobul. Urechea sngera; dar m ai putin dect se temuse; n schimb durerea, pe care nu o simtise la nceput, devenea tot mai puternica. Muie batista n chiuveta, si sterse sngele si apoi spala batista. Nu sngereaza nici ct sa-mi pateze gulerul, se gndi el n timp ce se privea n oglinda; otul e n ordine." iy * Andreijiae Iesi; chiar atunci, locomotiva suiera; un sir de lumini se vazu prin geamul de l a closet. Era Capua. Sa coboare la aceasta statie att de apropiata de locul accid entului, si sa-si ia palaria din par de castor... acest gnd i se ivi n minte, amet itor. i parea tare ru dupa palaria lui supla, usoara, matasoasa, ce-i tinea cald s

i totodata racoare, nesifonabila si de o eleganta att de discreta. Totusi nu ascu lta niciodata de dorintele lui pna la capat si nu-i placea sa-si cedeze nici chia r siesi. Dar, mai presus de orice, avea oroare de nehotarre; pastra de multi ani, ca pe un fetis, zarul de la un joc de table pe care, pe vremuri, i-l daduse Bal di; l purta mereu asupra lui; l avea aici, n buzunarul de la vesta. Daca-mi cade sas e, si spuse el scotnd zarul, cobor!" Dadu cinci. Totusi cobor. Repede! haina nenorocitului aluia!... Acum valiza mea..." Alerga n compartiment. Ah! ct de inutila pare orice exclamatie n fata ciudateniei unor fapte! Cu ct ntmplare a e mai surprinzatoare, cu att relatarea mea va fi mai simpla. O voi spune deci d e-a dreptul: cnd Lafcadio intra n compartiment sa-si ia valiza, aceasta nu mai era aici. La nceput crezu ca s-a nselat si iesi din nou pe culoar... Dar, nu! asta era compa rtimentul unde statuse el. Iata vederea ce nfatisa Miramarul... dar ce se ntmplase? ... Se napusti la fereastra si crezu ca viseaza: pe peronul garii, nca nu prea de parte de tren, valiza lui se ndeparta ncetisor, dusa de un barbat puternic, ce mer gea cu pasi mici. Lafcadio vru sa sara din tren; n timp ce deschidea portiera, haina brun-galbuie i cazu la picioare. PIVNITELE VATICANULUI ? 199 Drace! nca putin si ajung la nchisoare! Totusi, daca hotomanul asta s-ar gndi ca as putea sa fug dupa el, ar merge mai repede. O fi vazut ceva?... Cum statea aplecat nainte, o picatura de snge i siroi de-a lungul obrazului. Da-o dr acului de valiza! Zarul a avut dreptate: nu trebuie sa cobor aici." nchise din nou portiera si se aseza pe locul lui. N-am nici un fel de acte n valiza; iar lenjeria nu are monograma; ce risc? Dar n-a re importanta: trebuia sa ma mbarc ct mai repede; va fi poate mai putin amuzant; d ar, cu siguranta, mult mai ntelept." Trenul porni. Nu-mi pare rau atta dupa valiza... ct dupa palarie, pe care tare mult as fi vrut so gasesc... Dar sa nu ma mai gndesc la asta!" si umplu pipa, o aprinse si apoi, bagndu-si mna n buzunarul interior de la cealalta haina, scoase repede de aici o scrisoare de la Amica, un carnet emis de agentia Cook si un plic din hrtie proasta, pe care l deschise. Trei, patru, cinci, sase hrtii de cte o mie! Pe oamenii cinstiti nu-i intereseaza a sa ceva." Puse banii n plic si plicul n buzunarul hainei. Dar cnd, dupa o clipa, se uita cu atentie la carnetul Cook, Lafcadio nmarmuri. Pe prima foaie era scris numele lui Julius de Baraglioul. Oare mi-am pierdut mintile? si spuse el. Ce legatura poate sa aiba cu Julius?... s a fie un bilet furat?... nu; nu-i cu putinta. E, fara ndoiala, mprumutat. Drace! P oate c-am nimerit peste cine nu trebuie... batrnii astia snt mai legati ntre ei dect ai crede..." 200 ? Andre Gide Apoi, tremurnd de curiozitate, deschise scrisoarea de la Arnica. Totul i se parea foarte ciudat; i era greu sa-si concentreze atentia; nu izbutea sa priceapa ce nr udiresau relatie exista ntre Julius si acest batrn, dar ntelese cel putin un lucru: ca Julius se afla la Roma. ntr-o clipa, hotarrea lui fu luata; l cuprinse o mare d orinta de a-si revedea fratele si o curiozitate nenfrnata de a vedea efectul pe ca re l va avea fapta lui asupra acestui om calm si logic: Gata! n seara asta dorm la Neapole; mi scot cufarul si mine ma ntorc la Roma cu primu l tren. Nu-i deloc ntelept, dar e poate ceva mai amuzant." III JL a Neapole, Lafcadio se instala ntr-un hotel de lnga gara; avu grija sa-si ia cu el cufarul, pentru ca un calator fara bagaje da de banuit si pentru ca nu trebu ia sa atraga n vreun fel atentia asupra lui; apoi alerga sa-si cumpere cele cteva obiecte de toaleta de care avea nevoie si o palarie care sa nlocuiasca oribila ca notiera (de altfel, i era strimta) pe care i-o lasase Fleurissoire. Voia sa cumpe re si un revolver, dar fu nevoit sa amne aceasta cumparatura pentru a doua zi, ca ci era ora de nchidere a magazinelor.

Trenul pe care intentiona sa-l ia a doua zi pleca devreme; urma sa ajunga la Rom a la prnz... Avea de gnd sa nu se duca la Julius dect dupa ce crima" va fi fost comentata n ziare . Crima! Acest cuvnt i se parea mai curnd ciudat; iar termenul de criminal, aplica t lui, i se parea cu totul impropriu. l prefera pe cel de aventurier, cuvnt la fel de FlVJNrjiiUi VATICANULUI ? 2U1 suplu ca si palaria lui din par de castor, careia i putea aranja borul dupa plac. Ziarele de dimineata nu vorbeau nca despre aventura. Le astepta cu rabdare pe cel e de seara, grabit sa-l revada pe Julius si sa simta ca ncepe jocul; precum un co pil care se joaca de-a v-ati ascunselea si care binenteles - nu vrea sa fie desco perit, dar vrea, n schimb, sa fie cautat, se plictisea asteptnd. Era cuprins de-o stare nedeslusita, pe care nu o cunoscuse pna atunci; iar oamenii cu care se ntlnea pe strada i se pareau foarte mediocri, nesuferiti si urti. Seara, cumpara de la un vnzator ambulant de ziare de pe Corso un numar din Corrie re; apoi intra ntr-un restaurant, dar dintr-un fel de sfidare si ca sa-si atte dor inta, se sili nti sa mannce, lasnd ziarul mpaturit, asezat acolo, lnga el, pe masa; a oi iesi din restaurant si, lund-o din nou pe Corso, se opri la lumina unei vitrin e, deschise ziarul si, pe pagina a doua, eiti titlul unuia dintre articolele ce prezentau fapte diverse: CRIMA, SINUCIDERE... sau ACCIDENT Apoi citi articolul, pe care l dau aici n traduc ere: n gara la Neapole, functionarii de la Compania de Cai Ferate au gasit n trenul ce venea de la Roma, n plasa de bagaje dintr-un compartiment de clasa nti, o haina de culoare nchisa, n buzunarul interior al hainei se afla un plic galben, deschis, ce continea sase hrtii de cte o mie de franci; n buzunar nu mai era nici o alta hrtie care sa permita identificarea proprietarului hainei. Daca e vorba de o crima, es te foarte greu de explicat de 202 ? Andre Gide ce o suma att de importanta a fost lasata n haina victimei-oricum, asta arata ca m obilul crimei nu a fost furtul. n compartiment nu se vad urmele vreunei lupte; dar, sub bancheta, s-a gasit o man seta cu un buton dublu, reprezentnd doua capete de pisica; butonii, legati ntre ei printr-un lantisor de argint aurit, erau facuti dintr-un cuart semitransparent, un agat translucid cu reflexe, piatra numita de bijutieri piatra de luna. Se fac cercetari de-a lungul ntregului traseu. Lafcadio mototoli ziarul. ,,Doamne! Numai butonii Carolei mai lipseau! Batrnul ast este o adevarata ntretaie re de drumuri!" ntoarse pagina si vazu scris, la stirile de ultima ora: RECENTISIM PE TRASEU S-A GASIT UN CADAVRU Fara sa mai citeasca ce scria n continuare, Lafcadio alerga la Grand Hotel. Puse ntr-un plic cartea sa de vizita, pe care erau scrise cuvintele: LAFCADIO WLUIKI Vrea sa stie daca contele Julius de Baraglioul mai are nevoie de un secretar. Si l transmise destinatarului. Un valet veni sa-l ia din holul hotelului, l conduse de-a lungul coridorului si l introduse n apartamentul contelui. Dintr-o ochire, Lafcadio vazu, ntr-un colt al camerei, ziarul Coniere della Sera. Pe masa, n mijlocul camerei, se afla o sticla PIVNITELE VATICANULUI ? 203 mare si destupata, cu o apa de colonie ce raspndea n toata ncaperea un parfum puter nic. Julius l primi cu bratele deschise. - Lafcadio! Prietene... ce fericit snt ca te vad! Se agita si si scutura parul vlvoi; i se parea ca s-a dilatat; tinea n mna o batista cu puncte negre si si facea vnt cu ea. Esti poate omul pe care ma asteptam cel ma i putin sa-l vad astazi; dar cel cu care, n seara asta, as fi vrut cel mai mult s a stau de vorba... Doamna Carola ti-a spus ca snt aici? - Ce ntrebare ciudata!

- Da! am ntlnit-o... De altfel, nu snt sigur ca ea m-a vazut. - Carola! E la Roma? - Nu stiai? - Acum am venit din Sicilia si esti prima persoana din oras pe care o ntlnesc. Nu tin s-o vad. - Mi-a parut foarte draguta. - Nu esti prea pretentios. - Vreau sa spun: e mai bine dect la Paris. - E un exotism, dar daca ai chef de asta... - Lafcadio, asemenea vorbe n-au ce cauta ntre noi... Julius vru sa-si ia un aer s ever, dar nu izbuti sa faca dect o grimasa; apoi continua: - Vezi ca snt foarte agitat. Ma aflu ntr-un moment de cotitura. Simt ca-mi ia mint ea foc si ca ma cuprinde un fel de ameteala. De trei zile de cnd snt la Roma, chem at aici la un congres de sociologie, traiesc tot felul de surprize. Ultima este sosirea ta... Nu mai stiu ce-i cu mine. Mergea de colo-colo, cu pasi mari; apoi se opri n fata mesei, lua sticla de colon ie, varsa din ea pe batista si si-o puse pe frunte n chip de compresa. 204 ? Andre Gide - Tinere prieten... mi permiti sa te numesc astfel... Cred ca stiu cum mi voi scri e noua mea carte! Felul, desi cam exagerat n care mi-ai vorbit, la Paris, despre Aerul naltimilor ma face sa presupun ca asta te va interesa. Schita o miscare de dans; batista i cazu de pe frunte pe jos; Lafcadio se grabi s -o ridice si, n timp ce statea aplecat, simti cum Julius i pune mna usor pe umar, nt ocmai cum facuse si batrnul Juste-Agenor. Lafcadio se ridica, zmbind. - Te cunosc de att de putin timp, spuse Julius; si totusi, n seara asta, nu ma pot mpiedica sa nu-ti vorbesc ca unui... Se opri. - Te ascult ca pe un frate, domnule de Baraglioul, zise Lafcadio cu ndrazneala, d e vreme ce-mi faci aceasta invitatie. - Vezi dumneata, Lafcadio, n mediul n care traiesc la Paris, printre toti cei pe c are i frecventez; oameni de lume, oameni ai Bisericii, literati, academicieni, nu gasesc, de fapt, cu cine sa stau de vorba. Vreau sa spun ca nu am cui sa-i mart urisesc noile gnduri ce ma framnta. Caci trebuie sa-ti spun ca, de la prima noastr a ntlnire, punctul meu de vedere s-a schimbat complet. - Cu att mai bine! zise Lafcadio cu obraznicie. - Dumneata, care nu esti de meserie, nu-ti poti nchipui n ce masura o etica gresit a mpiedica libera dezvoltare a facultatii de creatie. Iata de ce romanul la care ma gndesc acum e cu totul I altfel dect cele din trecut. Logica si consecventa pe care le ceream de la personajele mele mi-o impuneam mai nti mie 1 nsumi, pentru a o putea realiza la ele; si lucrul asta nu era firesc; preferam sa traim prefacndune, dect sa semanam cu ceea ce am crezut mai nti a fi adevaratul nostru portret: e absurd; si, procednd astfel, riscam sa stricam tot ce-i mai bun n noi. VATICANULUI ? 205 Lafcadio continua sa surda, asteptnd sa vada ce va urma, si se distra recunoscnd n opiniile lui Julius efectul ntrziat al vorbelor pe care i le spu sese el la prima lor ntlnire. - Ce-as putea sa-ti mai spun, Lafcadio? Acum, pentru prima oara, vad n fata mea cm pul liber... ntelegi ce nseamna aceste cuvinte: cmpul liber?... mi spun ca si pna acu m el era liber si ca este liber mereu, dar ca pna azi nu l-am vazut astfel doar d in pricina unor considerente ce tineau de cariera, de public si de niste judecat ori ingrati, de la care poetul si asteapta rasplata n zadar. De acum ncolo, nu mai astept nimic de la nimeni; astept torul doar de la mine nsumi; astept totul de la acest om sincer, caruia i pot cere orice; caci acum simt ca exista n mine cele ma i ciudate puteri. Si fiindca nu-i vorba dect de realizarea lor pe hrtie, ndraznesc sa le las sa se desfasoare. Si, ca si cum s-ar fi simtit sufocat de noi gnduri, respira adnc, si ndrepta umerii si si ridica omoplatii de parca ar fi vrut sa-i foloseasca drept aripi. Apoi cont inua abia deslusit si cu o voce mai scazuta: - Si pentru ca domnii de la Academie nu ma vor, ma pregatesc sa le dau toate mo tivele ca sa nu ma admita printre ei; caci pna acum asemenea motive n-au existat.

Nici unul. n timp ce spunea apasat aceste ultime cuvinte, vocea i deveni brusc ascutita; se o pri si apoi zise, mai calm. - Iata la ce ma gndesc... Ma asculti? - Cu toata fiinta mea, spuse Lafcadio, continund sa rida. - Si ma urmaresti? - Pna n infern. Julius si stropi din nou batista cu colonie si se aseza ntr-un fotoliu; Lafcadio s e aseza n fata lui, calare pe un scaun. - E vorba despre un tnar din care vreau sa fac un criminal. 206 ? Andre Gide - Nu vad n asta nici o greutate. - Ei, ce stii tu, spuse Julius, care era de parere ca nu-i usor deloc. - Dar, ca romancier, cine te poate mpiedica? Si, din moment ce-i vorba de a imag ina, cine te poate mpiedica sa-ti imaginezi tot ce vrei? - Cu ct lucrurile pe care le imaginez snt mai ciudate, cu att trebuie sa le explic si sa le motivez mai bine. - Nu-i greu sa gasesti motive de crima. - Desigur... dar tocmai asta nu vreau. Nu vreau ca aceasta crima sa aiba vreun i notiv; mi-e de ajuns sa motivez criminalul. Da; vreau sa-l aduc n stare de-a comi te o crima gratuita; de a dori sa faca o crima cu totul lipsita de motive. Lafcadio ncepu sa asculte cu mai multa atentie. - Sa presupunem ca-i un adolescent; vreau ca dupa asta sa se recunoasca eleganta naturii sale; sa actioneze mai mult din joaca si sa aleaga totdeauna placerea s i nu interesul. - Poate ca nu-i ceva prea obisnuit..., ndrazni sa spuna Lafcadio. - Nu-i asa? exclama ncntat Julius. Sa mai adaugam si faptul ca-i face placere sa s e controleze... - Pna la disimulare. - Sa-i insuflam dragostea fata de risc. - Bravo! spuse Lafcadio, din ce n ce mai amuzat: Iar daca mai stie si sa aplece u rechea la ce-i spune demonul curiozitatii, socotesc ca omul dumitale are tot cei trebuie. Si tot sarind si depasindu-se unul pe celalalt n idei ndraznete, pareau ca se joac a. JULIUS: - Mai nti l vad exersndu-se si devenind nentrecut n tot felul de pungasii mar nte. PIVNITELE VATICANULUI ? 207 LAFCADIO: - M-am ntrebat de nenumarate ori cum de nu se savrsesc mai multe pungasi i. E drept ca asemenea prilejuri au, de obicei, doar cei care nu stiu ce nseamna saracia si care, prin urmare, nu snt ispititi sa fure. JULIUS: - Ti-am spus ca personajul meu face parte tocmai dintre oamenii care nu stiu ce nseamna saracia; nu-l ispitesc nsa dect faptele ce-i cer o oarecare dibacie si viclenie... LAFCADIO: Si, cu siguranta, cele care comporta un oarecare risc. JULIUS: ti spuneam ca iubeste riscul. De fapt, escrocheria l dezgusta; nu ncearca s a-si nsuseasca nimic din ceea ce nu-i apartine, dar se distreaza mutnd unele obiec te, pe furis, dintr-un loc ntr-altul. O face cu talentul unui adevarat scamator. LAFCADIO: - Lipsa pedepsei l ncurajeaza... Dar, totodata, l si supara. Faptul ca n-a fost prins l face s-si spuna ca s JULIUS: i-a propus un joc prea usbr. LAFCADIO: Si vrea sa treaca la faptele cele mai riscante. JULIUS: - l fac sa gndeasca n felul asta... LAFCADIO: - Esti sigur ca gndeste? JULIUS continund: Autorul crimei se da n vileag prin nevoia pe care a avut-o sa o savrseasca. LAFCADIO: Am spus ca e foarte priceput la asemenea fapte. JULIUS: - Da; cu att mai priceput cu ct va actiona cu snge rece. Gndeste-te: e vorba de o crima pe care nu o motiveaza nici pasiunea si nici nevoia materiala. Motiv ul pentru care comite crima este tocmai absenta motivului.

LAFCADIO: - Cel care pune la cale aceasta crima esti dumneata; el o comite doar. 2U8 9 Andre Uide JULIUS: - Nimeni nu-l poate banui drept criminal pe un om care a comis o crima f ara motiv. LAFCADIO: - Esti prea subtil. n felul n care l-ai conceput el este ceea ce numim: un om liber. JULIUS: - Gata sa actioneze la primul prilej ce i se iveste LAFCADIO: - Snt nerabdator sa-l vad la treaba. Ce vrei s-i propui? JULIUS: - Mai aveam ezitari. Da; pna n seara asta mai aveam ezitari... Si, deodata , n seara asta, ziarul, la rubrica cu ultimele stiri, mi-a dat ideea. O ntmplare pr ovidentiala! E groaznic: imagineaza-ti ca a fost asasinat cumnatul meu! LAFCADIO: -Cum? Batrnelul din tren este... JULIUS: - Era Amedee Fleurissoire, caruia i mprumutasem permisul meu de calatorie si pe care, cu putin timp mai nainte, l condusesem la tren. Cu o ora mai devreme s cosese sase mii de franci de la banca si, cum i avea asupra lui, i era cam teama s a ramna singur; avea tot felul de gnduri negre... cine stie?... poate ca presimtea ceva... Si n tren... Dar cred ca ai citit articolul din ziar! LAFCADIO: - N-am citit dect titlul:, fapt divers." JULIUS: - Atunci sa ti-l citesc eu (deschise ziarul Corriere la articolul cu pri cina). Ti-l traduc: Facnd cercetari asidui de-a lungul caii ferate, ntre Roma si Neapole, politia a de scoperit azi dupa-amiaza n albia secata a rului Volturno, la cinci kilometri de Ca pua, corpul victimei careia i apartinea haina gasita n tren ieri seara. E un barba t cu nfatisare modesta, de aproximativ cincizeci de ani. (Parea mai batrn.) Nu s-a gasit asupra lui nici un act care sa ne ngaduie sa-i stabilim identitatea. (Asta mi da, din fericire, o clipa de ragaz.) Dupa ct se pare, a fost aruncat din tren cu destula putere si-a trecut peste parapetul podului aflat n reparatie si nlocuit, n acest loc, doar cu nist e scnduri. (Ce stil!) Podul se afla la o naltime de mai bine de cincisprezece metr i deasupra rului. Moartea s-a datorat probabil caderii, caci pe trup nu se vad ur me de rani. E mbracat n camasa; la ncheietura minii stingi poarta o manseta ce seama na cu cea gasita n tren, dar care n-are buton... (Dar ce ai? - Julius se opri: La fcadio nu-si putu stapni o tresarire cnd se gndi ca cineva, dupa crima, luase buton ul de la manseta. -Julius continua: Mna stnga a cadavrului a ramas crispata pe o p alarie din fetru moale... - Din fetru moale! Ce primitivi! murmura Lafcadio. - Ce te mira n asta? - Nu, nimic! Citeste mai departe. -... din fetru moale, mult prea larga pentru capul lui si care pare, mai degraba , sa fi apartinut agresorului; se deduce ca eticheta cu marca a fost taiata cu g rija, din fsia de piele ce captuseste palaria lipsind o bucata de forma si de mar imea unei frunze de laur... Lafcadio se ridica de pe scaun si se apleca peste umarul lui Julius, ca sa citea sca ce scria n ziar si, poate, ca sa-si ascunda paloarea. Acum nu mai avea nici o ndoiala: crima lui fusese retusata; cineva venise n urma lui si o retusase; cinev a taiase bucatica de piele cu marca; cu siguranta ca acest cineva era necunoscut ul care i luase valiza. Julius citea n continuare:... fapt care pare a arata ca aceasta crima a fost savrs ita cu premeditare. (De ce tocmai aceasta crima? Poate ca eroul meu si luase aces te precautii din pura ntmplare.) De ndata ce politia si-a facut constatarile, cadav rul a fost transportat la Neapole, pentru identificare. (Da, stiu ca acolo exista mijloacele si practica de a conserva cadavrele multa vreme...) Esti sigur ca e el? (Vocea lui Lafcadio tremura usor.) Binenteles! l asteptam n seara asta la cina. Ai anuntat politia? Nu nca. Simt nevoia sa-mi pun mai nti putina ordine n gnduri. Fiind n doliu, cel pu n privinta hainelor snt linistit; dar ti dai seama ca de ndata ce va fi dat n vileag numele victimei, va trebui sa anunt ntreaga familie, sa trimit telegrame, sa scr iu scrisori, sa ma ocup de ferpare si de nmormntare, sa ma duc la Neapole sa cer c adavrul, sa... Draga Lafcadio, dat fiind congresul asta la care snt obligat sa pa

rticip, n-ai vrea sa-ti dau o procura si sa te duci n locul meu dupa cadavru?... -Samai vedem... Binenteles, daca treaba asta nu te impresioneaza prea mult. Mai lasnd sa treaca ce va timp, o crut pe biata cumnata-mea de niste clipe grele; dupa vagile informati i din ziare, cum i-ar putea trece prin cap ca?... Dar sa ma ntorc la subiectul me u: Cnd am citit acest fapt divers, mi-am spus: crima asta pe care mi-o imaginez a tt de bine, pe care o pot reconstitui, pe care parca o vad eu stiu din ce motiv a fost facuta; si mai stiu si ca, daca n-ar fi existat momeala celor sase mii de franci, ea n-ar fi fost comisa. Totusi, sa presupunem ca... Da, sa presupunem o clipa ca n-ar fi existat acesti sase mii de franci sau, nca s i mai bine, ca ucigasul nu i-ar fi luat: n acest caz e omul meu. Lafcadio se scula de pe scaun, ridica ziarul pe care Julius l scapase pe jos si, deschizndu-l la pagina a doua, spuse, pe un ton ct se poate de rece: - Vad ca nu ai citit stirile de ultima ora: criminalul n-a luat cei sase mii de franci. Uite, citeste: Acest lucru pare a arata ca savrsirea crimei n-a avut drep t mobil furtul. Julius lua ziarul pe care i-l ntindea Lafcadio si citi cu lacomie; si trecu mna pes te ochi si se aseza pe scaun; apoi se ridica brusc, se repezi la Lafcadio, l apuc a de brate si, scuturndu-l cu furie, exclama: - Deci mobilul crimei n-a fost furtul. Pai atunci... l dadu la o parte pe Lafcadi o, se repezi n celalalt colt al camerei, si facu vnt, se izbi peste frunte, si sters e nasul si zise: - A, Dumnezeule!... atunci stiu de ce l-a omort banditul acela... Ah, nefericitul de el! Ah, bietul Fleurissoire! Deci era adevarat ce spunea! Si eu care credeam ca-i nebun! Dar e ngrozitor! Lafcadio astepta, cu mirare, sfrsitul frazei; era oarecum enervat; i se parea ca Julius n-avea dreptul sa-i scape n felul asta: - Credeamxa dumneata... - Te rog, taci! Nu stii nimic. Si eu care mi pierd timpul facnd tot felul de specu latii ridicole... Repede! Sa-mi iau bastonul si palaria. - Dar unde vrei sa te duci? - Cum unde? Sa anunt politia. Lafcadio se aseza n fata usii. - Explica-mi mai nti, spuse el pe un ton poruncitor. Parca ti-ai pierdut mintile. - Nebun eram adineauri. Acum ma trezesc din nebunie... Ah, bietul Fleurissoire! Ah, nefericitul meu prieten! Victima sfnta! Moartea lui ma ntoarce la timp de pe d rumul nerusinarii si al pacatului. Sacrificiul lui ma aduce napoi. Si eu care rdeam de el!... ncepu din nou sa se plimbe prin ncapere; apoi, oprindu-se brusc si punndu-si palari a si bastonul pe masa, lnga sticla de colonie, se propti n fata lui Lafcadio si zi se: - Vrei sa stii de ce l-a omort banditul acela? - Credeam c-a facut-o fara vreun motiv anume. Julius exclama cu furie: - n primul rnd ca nu exista crima fara motiv. S-au descotorosit de el pentru ca de tinea o taina... Pe care mi-o ncredintase si mie; o taina importanta. De altfel, mult prea importanta pentru el. Le era teama de el, ntelegi? Asta-i!... Dumitale t i vine usor sa rzij fiindca nu ntelegi ce nseamna credinta. Apoi, palid la fata si ndreptndu-si spinarea, spuse: - Taina am mostenit-o eu. - Fereste-te, acum le va fi frica de dumneata. - Vezi bine ca trebuie sa anunt imediat politia. - nca o ntrebare, spuse Lafcadio, oprindu-l din nou. - Nu, lasa-ma sa plec. Snt groaznic de grabit. Urmarirea aceea continua, ce-l nspa imnta att de tare pe bietul meu cumnat, poti fi sigur ca se exercita acum asupra m ea, ca au si nceput sa o exercite. Nici nu-ti nchipui ct de priceputi snt oamenii as tia la asemenea fapte. Stiu totul, snt sigur de asta... Devine si mai necesar sa te duci dumneata n locul meu, sa-i aduci corpul... Urmarit, cum snt acum, mi s-ar putea ntmpla ceva rau. Lafcadio, dragul meu prieten, ti cer sa-mi faci acest servic iu. (si mpreuna minile, implorndu-l.) Acum nici nu stiu bine pe ce lume snt, dar o sa ma informez la politie ca sa-ti pot da o procura n regula. Unde sa ti-o trimit?

- Ca sa fie mai simplu, am sa-mi iau o camera chiar n hotelul asta. Pe mine. Du-te repede! l lasa pe Julius sa plece. Simtea cum l cuprinde o sila uriasa, aproape un fel de ura ndreptata mpotriva lui nsusi, mpotriva lui Julius si mpotriva tuturor. Ridica din umeri, scoase din buzunar carnetul Cook, emis pe numele de Baraglioul, pe care l luase din haina lui Fleurissoire, l puse la vedere, pe masa, rezemat de sticla d e colonie, stinse lumina si iesi din ncapere. IV L--u toate precautiile pe care le luase si n ciuda recomandarilor pe care le facu se la politie, Julius de Baraglioul nu izbuti sa mpiedice ziarele sa dea n vileag legatura de rudenie dintre el si victima si numele hotelului unde se instalase. Desigur ca n seara din ajun trecuse prin momente de mare spaima cnd, ntorcndu-se de la politie, pe la miezul noptii, gasise n camera lui, asezat la vedere, permisul Cook, emis pe numele sau, si de care se folosise Fleurissoire. Daduse ndata alarma si, iesind, palid si tremurnd, pe coridor, l rugase pe valetul de serviciu sa se uite sub pat, caci nu avea curajul sa o faca singur. ntreprinse un fel de ancheta; dar nu ajunse la nici un rezultat; dar oare poti sa ai ncrede re n personalul de la hoteluri?... Totusi, dupa o noapte de somn adnc, n spatele un ei usi bine zavorite, Julius se scula ntr-o dispozitie mai buna; acum era sub pro tectia politiei. Scrise o serie de scrisori $i de telegrame, pe care se duse sa le puna la posta cu mna lui. La ntoarcere, fu anuntat ca era cautat de o doamna; nu-sj daduse numele si l astep ta n reading-room. Julius se duse acolo si nu mica i fu mirarea cnd o vazu pe Carol a. Carola nu se asezase n prima sala, ci n una mai retrasa, mai mica si mai ntunecoasa ; statea mai la o parte, n coltul unei mese izolate si, ca sa para ca face ceva, rasfoia, distrata, un album. Cnd l vazu pe Julius intrnd, se ridica de pe scaun, ma i mult ncurcata dect zmbitoare. Sub mantoul negru cu care era mbracata, se vedea o b luza de culoare nchisa, simpla, aproape de bun-gust; n schimb, palaria ncarcata, de si neagra, atragea atentia n mod neplacut. - Ma veti considera mult prea ndrazneata, domnule conte. Nu stiu cum am avut cura jul sa intru n acest hotel si sa va caut; dar ieri m-ati salutat cu atta amabilita te... Si apoi, trebuie sa va spun ceva foarte important. Carola statea n picioare n spatele mesei; Julius se apropie si, cu simplitate, i nti nse mna peste masa: - Carui fapt datorez placerea acestei vizite? Carola si apleca fruntea. - Stiu ca ati trecut printr-o grea ncercare. La nceput Julius nu ntelese bine despre ce este vorba; dar cnd o vazu pe Carola ca s i scoate batista si si sterge lacrimile, exclama: - A! e o vizita de condoleante? - l cunosteam pe domnul Fleurissoire, relua ea. - Da? - O, nu de mult timp. Dar mi era foarte drag. Era att de amabil si att de bun... Eu i-am dat butonii de la mansete; stiti, butonii descrisi n ziar; datorita lor, mi -am dat seama ca-i vorba de el. Dar nu stiam ca e cumnatul dumneavoastra. Am fos t foarte surprinsa aflnd-o si va dati seama ca mi-a facut placere... Ah, iertati-ma , n-am vrut sa spun asta. - Nu va tulburati, draga domnisoara, vreti sa spuneti ca va bucurati ca aveti pr ilejul de a ma revedea. Carola nu raspunse nimic si si ascunse fata n batista; plngea cu hohote si Julius s e considera obligat sa-i ia mna ntr-alui: - Si eu, spuse el pe un ton convins, si eu, draga domnisoara, va rog sa ma crede ti ca... - Chiar n dimineata zilei, cnd pleca, i-am spus sa se pazeasca. Dar nu-i statea n fire... era prea ncrezator, l stiti doar. - Un sfnt, domnisoara; era un sfnt, spuse Julius cu convingere, scotndu-si si el ba tista. - Mi-am dat seama de asta, exclama Carola. Noaptea, cnd credea ca dorm, se scula, se aseza n genunchi lnga pat si...

Aceasta marturisire facuta de Carola fara sa vrea l tulbura pe Julius, care si pus e batista la loc n buzunar si, apropiindu-se de ea si mai mult, i zise: - Scoateti-va palaria, domnisoara. - Multumesc, dar nu ma deranjeaza cu nimic. -Pe mine, n schimb, ma deranjeaza... ngaduiti-mi... Dar cum Carola se departa de e l, Julius si reveni pe data: - Dati-mi voie sa va ntreb: aveti vreun motiv deosebit sa va temeti? -Eu? - Da; va ntreb daca, atunci cnd i-ati spus cumnatului meu sa se pazeasca, aveati m otive sa banuiti ca... Vorbiti-mi deschis; dimineata, aici, nu vine nimeni, asa ca nimeni nu poate sa ne auda. Banuiti pe cineva anume? Carola lasa capul n jos. - Cred ca ntelegeti ca lucrul acesta ma intereseaza foarte mult, continua Julius cu volubilitate; va rog sa va puneti n situatia mea. Ieri-seara, cnd m-am ntors de la politie, unde dadusem declaratia, am gasit n camera, pe masa, drept n mijlocul mesei, biletul de tren cu care calatorise bietul Fleurissoire. Era pe numele meu ; biletele n circuit snt, binenteles, strict personale; am gresit mprumutndu-i-l; dar nu asta-i problema... n faptul ca biletul mi-a fost adus napoi, cu cinism, chiar n camera, profitndu-se de momentul cnd iesisem, vad o adevarata sfidare, o fanfaron ada, aproape o insulta... Care nu m-ar tulbura att daca n-as avea motive ntemeiate sa ma consider si eu vizat; si iatade ce: bietul Fleurissoire, prietenul dumnea voastra, detinea o taina... o taina ngrozitoare... o taina foarte primejdioasa, p e care nu i-am cerut sa mi-o dezvaluie... pe care n-aveam nici o nevoie sa o cun osc si pe care a avut suparatoarea imprudenta de a mi-o ncredinta. Si acum, va ntr eb: stiti cumva cine este acela care, pentru a nabusi aceasta taina, nu s-a temut sa recurga la crima? - Linistiti-va, domnule conte: ieri-seara l-am denuntat la politie. - Domnisoara Carola, ma asteptam la asta. - mi fagaduise ca nu-i va face nici un rau; daca-si tinea fagaduiala, mi-as fi ti nut-o si eu pe a mea. M-am saturat pna peste cap. Nu-mi mai pasa; poate sa faca c e-o vrea. Carola se nfierbnta tot mai mult. Julius trecu de cealalta parte a mesei si, aprop iindu-se din nou de ea, i spuse: - Poate ca ar fi mai bine sa mergem sa vorbim n camera mea. - O, domnule, zise Carola; v-am spus tot ce aveam de spus. Nu vreau sa va mai re tin. Apoi se departa, ocoli masa si ajunse aproape de iesire. - Domnisoara, e mai bine sa ne despartim chiar acum, zise cu demnitate Julius, c are dorea sa-si atribuie meritul acestei mpotriviri. A, mai voiam sa va spun ceva : daca poimine aveti de gnd sa veniti la nmormntare, e mai bine sa va faceti ca nu m a cunoasteti. Dupa aceste cuvinte se despartira, fara sa se fi rostit numele lui Lafcadio, pe care nu-l banuia nimeni. V .Lafcadio se ntorcea de la Neapole cu ramasitele pamntesti ale lui Fleurissoire. E rau puse ntr-un vagon mortuar agatat la coada trenului. Lafcadio nu se considera obligat sa se urce n el; din decenta, calatori totusi n cel mai apropiat compartim ent de clasa nti, care nu se afla nsa n vagonul nvecinat, acesta fiind de clasa a dou a. Plecase din Roma dimineata si avea sa ajunga napoi n seara aceleiasi zile; i ven ea greu sa-si marturiseasca noul sentiment ce-i cuprindea sufletul, caci nimic n u i se parea mai rusintfs dect plictiseala, boala tainica, de care-l scutisera pna acum att atragatoarele si usuraticele pofte ale tineretii ct si, mai trziu, marile greutati materiale. Lipsit de orice speranta si bucurie, iesi din compartiment si ncepu sa se plimbe dintr-un capat n altul al vagonului, mnat de o curiozitate va ga si spunndu-si ca ar trebui sa ncerce sa faca ceva nou si absurd. Nimic nu parea ca i-ar putea satisface dorinta. Nu se mai gndea sa se mbarce spre Borneo si recu nostea ca acele tinuturi nu-l atrageau n nici un fel; ca si restul Italiei; nu-l mai interesau nici chiar urmarile aventurii sale, care i se parea acum compromit atoare si grotesca. l ura pe Fleurissoire pentru ca nu se aparase mai bine; figura lui jalnica l umplea de revolta si j fi vrut sa si-o

stearga din minte. n schimb, i-ar fi placut sa se ntlneasca din nou ci vlajganul care i luase valiza; m are pungas trebuie sa fie omul asta!... Si, ca si cum ar fi trebuit s-l regaseasc a acolo unde l lasase, cnd ajunse n statia Capua, iesi n usa vagonului si se apleca n afara, cercetnd cu privirile peronul pustiu. Dar oare l-ar mai putea recunoaste? Nu-l vazuse dect din spate, de la distanta, ndepartndu-se n ntuneric... Si-l imagina mergnd n noapte, ajungnd la rul Volturno, gasind hidosul cadavru, jefuindu-l si, ap oi, c,a o provocare, taind din captuseala palariei, a palariei lui, a lui Lfeadio , o bucata de piele de forma si de marimea unei frunze de laur", dupa cum era scr is, cu eleganta n ziar. La urma urmei, Lafcadio i era foarte recunoscator hotului ca sustrasese acea bucatica de piele pe care era scrisa adresa furnizorului si c are ar fi putut s-i dovedeasca vinovatia. Fara ndoiala ca acest jefuitor de morti avea si el tot interesul sa nu atraga atentia asupra sa; iar daca va vrea cumva sa se foloseasca de bucatica de piele taiata, o sa fie destul de amuzant sa se t ocmeasca cu el. Se lasase noaptea. Un chelner de la vagonul-restaurant, care mergea de la un cap at la celalalt al trenului, veni sa-i anunte pe calatorii de la clasa nti si a dou a ca erau asteptati la masa. Nu avea pofta sa mannce, dar gndindu-se ca, n felul as ta, scapa de o ora de plictiseala, Lafcadio pomi dupa ceilalti, dar la o departa re destul de mare n urma lor. Restaurantul era la capatul trenului. Vagoanele pri n care trecea Lafcadio erau goale; diferite lucruri lasate pe banchete marcau lo curile celor plecati la masa: erau saluri, perne, carti, ziare. Privirea i cazu p e o geanta avocateasca. Fiind sigur ca e ultimul din sir, se opri o clipa n fata compartimentului si apoi intra. De fapt, geanta nu-l atragea deloc; umbla n ea, doar asa, ca s-o faca. n interior, servieta purta aceasta inscriptie, cu discrete litere aurii: DEFOUQUEBLIZE Facultatea de drept din Bordeaux Continea doua brosuri despre dreptul criminalistic si sase numere din La Gazette des Tribunaux. O fi nca vreun amanunt n legatura cu congresul. Da-le ncolo!" si spuse Lafcadio, asez d totul la loc, si se grabi sa se alature micului sir de calatori care se duceau la restaurant. O fetita firava si mama ei, amndoua mbracate n mare doliu, erau ultimele; chiar nain tea lor se afla un domn n redingota si purtnd joben; avea plete lungi si drepte si favoriti carunti; dupa toate aparentele, era chiar domnul Defouqueblize, poseso rul servietei. Lumea nainta ncet, poticnindu-se la zdruncinaturile trenului. La ul tima cotitura a culoarului, chiar n clipa cnd profesorul urma sa se avnte n acel gen de acordeon care leaga un vagon de celalalt, o scuturatura mai puternica l dezec hilibra; pentru a-si recapata echilibrul, facu o miscare brusca, iar ochelarii i zburara de pe nas n coltul strimtului vestibul pe care-l formeaza culoarul n fata usii toaletei. n timp ce se apleca sa-i caute, doamna si fetita trecura. Lafcadio se amuza timp de cteva clipe contemplnd eforturile savantului; descumpanit n chipu l cel mai jalnic, bjbia cu mini nelinistite, pipaind podeaua; nota n abstract; ai fi zis ca asisti la dansul inform al unui plantigrad sau ca, ntors n copilarie, se ju ca de-a Stiti sa saditi varza?" - Hai! Lafcadio, fa o fapta buna! Asculta-ti glasul inimii, nca nu esti cu totul corupt. Ajuta-l pe acest infirm, ntinde-i obie ctul indispensabil; nu va izbuti sa-l gaseasca singur. S-a ntors cu spatele la el . Daca mai face un gest, l va sparge... Chiar n acea clipa, o noua zdruncinatura l proiecta pe nefericitul savant spre usa closetului, de care se izbi cu capul; jo benul amortiza lovitura, turtindu-se pe jumatate si nfundndu-i-se pna peste urechi. Domnul Defouqueblize gemu, apoi se ridica; si scoase jobenul. Socotind ca farsa durase destul, Lafcadio lua de pe jos ochelarii, i puse n joben si o lua la fuga, evitnd multumirile avocatului. Prnzul ncepuse. Lafcadio se aseza la o masa de doua persoane alaturi de usa cu gea m, la dreapta pasajului; locul din fata lui ramnea gol. La stnga pasajului, n drept ul lui, vaduva ocupa, mpreuna cu fiica ei, o masa de patru locuri, dintre care do ua ramneau goale. Cta plictiseala domneste pe aici" si spunea Lafcadio, a carui privire indiferenta a luneca peste ceilalti convivi, fara sa gaseasca o figura pe care sa se fixeze. T urma asta traieste ca pe o corvoada monotona aceasta distractie placuta, daca st

ii cum s-o iei, care este viata... Ct snt de prost mbracati! Dar ct ar fi de urti dac a ar fi goi! mi dau duhul nainte de desert, daca nu comand niste sampanie." Intra profesorul. Dupa toate aparentele, si spalase minile, pe care le murdarise c otrobaind dupa ochelari; si cerceta atent unghiile. Un chelner l aseza n fata lui L afcadio. Chelnerul nsarcinat cu vinurile trecea de la o masa la alta. Lafcadio, f ara a spune un cuvnt, arata pe lista un montebello Grand-Cremant de douazeci de f ranci, n timp ce domnul Defouqueblize cerea o sticla de apa minerala Saint-Galmie r. Tinndu-si cu doua degete ochelarii, sufla ncet deasupra lor, apoi, cu coltul se rvetului, le stergea lentilele. Lafcadio se uita la el foarte atent, uimit de ochii lui de crt ita, care clipeau sub pleoapele umflate si rosii. Din fericire, nu stie ca eu snt cel care i-am redat vederea! Daca ncepe sa-mi multu measca, plec imediat." Chelnerul se ntoarse cu apa minerala Saint-Galmier si cu sticla de sampanie, pe c are o deschise prima si o puse ntre cei doi convivi. De ndata ce aceasta sticla se afla pe masa, Defouqueblize o apuca, fara sa vada ca nu-i a lui, si umplu un pa har pe care l dadu peste cap... Chelnerul facu gestul de a-l retine, dar Lafcadio , rznd, l opri. - Ce-i asta? striga Defouqueblize, strmbndu-se ngrozitor. - Sampania vecinului dumneavoastra, i spuse chelnerul cu demnitate. Apa dumneavoa stra minerala e aici. Iat-o. Aseza pe masa cea de-a doua sticla. - Snt dezolat, domnule... Am o vedere att de slaba... Ma simt cu totul stingherit, va rog sa ma credeti... - Mi-ati face o mare placere, domnule, l ntrerupse Lafcadio, daca nu v-ati scuza; ba chiar ati accepta un al doilea pahar, daca primul v-a placut. - Vai! domnule, va voi marturisi ca gasesc gestul meu detestabil; si nu nteleg c um, orict de distrat as fi fost, am putut sa dau peste cap un pahar pun; mi-era a tt de sete... Spuneti-mi, domnule, va rog: vinul asta e foarte tare?... pentru ca , o sa va marturisesc... eu nu beau nimic altceva dect apa... cea mai mica picatu ra de alcool mi se urca la cap... Dumnezeule! Dumnezeule! ce-o sa mi se ntmple?... Ce-ar fi daca m-as ntoarce pe data la mine n compartiment?... Ar fi bine sa ma cu lc. Schita gestul de a se ridica. - Ramrieti, va rog, scumpul meu domn, spuse Lafcadio, care ncepea sa se distreze. Ati face bine daca ati mnca, fara sa va faceti griji din pricina sampaniei. Daca va fi nevoie, va voi ajuta eu sa aju ngeti n compartiment; dar sa nu va temeti: cantitatea pe care ati baut-o n-ar mbat a nici macar un copil. - Bine-ar fi sa fie asa. Dar, credeti-ma, nu stiu cum sa... Va pot oferi putina apa minerala? - Va multumesc mult; ngaduiti-mi sa prefer sampania. - A! ntr-adevar, era sampanie! Si... o sa beti toata sticla asta? - Spre a va linisti. - Snteti mult prea amabil; dar, n locul dumneavoastra, eu... - Ar trebui sa mncati ceva, l ntrerupse Lafcadio, n timp ce mnca el nsusi. Defouquebl ze l plictisea. ncepu sa se uite cu atentie la vaduva: Era cu siguranta o italianca. Vaduva de ofiter, fara ndoiala. Cta decenta n gesturi le ei! Cta tandrete n priviri! Ce frunte pura! Ce mini inteligente! Cta eleganta n fe lul de a se mbraca, totodata att de simplu... Lafcadio, cnd nu vei mai auzi n inima ta sunetele unei asemenea armonii, ar fi mai bine sa mori! Fiica i seamana; si cta noblete, oarecum serioasa ba chiar aproape trista, tempereaza, nca de pe acum, g ratia extraordinara a copilei! Cu cta solicitudine se apleaca mama spre ea! Ah! n fata unor asemenea fiinte, diavolul nsusi s-ar da batut; pentru asemenea fiinte, Lafcadio, si inima ta ar sti sa se devoteze... Chiar atunci chelnerul veni sa schimbe farfuriile. Lafcadio l lasa sa-i ia farfur ia pe jumatate plina, caci ceea ce vedea n acea clipa l umplea dintr-o data de cea mai mare uimire: vaduva, delicata vaduva, se unduia n afara, spre pasaj si, ridi cndu-si repede fusta, cu miscarea cea mai fireasca, lasa sa se vada un ciorap sta cojiu si o pulpa desavrsit.

Aceasta nota arzatoare izbucnea att de pe neasteptate n acea grava simfonie... Oar e visa? Chelnerul tocmai i aducea un nou fel de mncare. Lafcadio tocmai urma sa se serveasca, privirea i cazu pe farfurie si ceea ce vazu l dadu gata: Acolo, n fata lui, la vedere, n mijlocul farfuriei, cazut nu se stie de unde, hido s si perfect recognoscibil... fii sigur de asta, Lafcadio: butonul Carolei! Buto nul care lipsea de la cea de-a doua manseta a lui Fleurissoire. Totul ncepe sa se mene cu un cosmar... Dar chelnerul se apleca spre platou. Cu un gest rapid, Lafc adio sterge farfuria, mpingnd astfel oribila bijuterie pe fata de masa; asaza farf uria deasupra, se serveste din belsug, si umple paharul cu sampanie, l da peste ca p, apoi l umple din nou. Acum ncepe sa aiba vedeniile unui om beat... Nu, nu era o halucinatie: aude cum scrsneste butonul sub farfurie; ridica farfuria, ia n mna bu tonul; l strecoara linga ceas, n buzunarasul de la vesta; l pipaie, se asigura ca b utonul este acolo, n depuna siguranta... Dar cine-i va spune cum a ajuns n farfuri e? Cine l-a pus acolo?... Lafcadio se uita la Defouqueblize: savantul mannca cu o nfatisare inocenta, cu nasul n farfurie. Lafcadio vrea sa se gndeasca la altceva. O priveste din nou pe vaduva; dar gesturile si tinuta ei au redevenit decente, b anale; acum o gaseste mai putin frumoasa. ncerca sa-si imagineze din nou atitudin ea provocatoare, ciorapul rosu. Nu poate. ncearca sa revada pe farfurie butonul, si daca nu l-ar simti acolo, n buzunaras, s-ar ndoi de existenta lui... De fapt, d e ce a luat acel buton?... care nu-i apartinea. Prin acest gest instinctiv, absu rd, a marturisit, a recunoscut ca el e vinovatul. n fata celui care-l observa, or icine ar fi el, si n fata politiei poate, care, nendoielnic, l urmareste, pndindu-i fiecare miscare... a cazut n aceasta capcana grosolana ca un prost. Simte cum pal este. Se ntoarce brusc: ndaratul usii cu geam care nchide trecerea, nu-i nimeni... Dar cineva l-a v azut poate adineauri! Se straduieste sa mannce n continuare; dintii i se nclesteaza de ciuda. Nefericitul! Nu regreta crima nspaimntatoare pe care a savrsit-o, ci ace l gest deplasat... Dar de ce-i zmbeste oare acum profesorul?... Defouqueblize terminase de mncat. si sterse buzele, apoi, sprijinindu-si coatele p e masa si mototolind nervos servetul, ncepu sa-l priveasca pe Lafcadio; un rnjet b izar i se citea pe buze, n cele din urma, de parca nu s-ar mai fi putut stapni; - Oare pot ndrazni, domnule, sa va mai cer putin? si ntinse temator paharul spre st icla aproape goala. Fericit ca-si poate uita pentru o clipa nelinistea, Lafcadio i turna n pahar ultimele picaturi de sampanie: - N-am cum sa va dau mai mult... Dar poate vreti sa mai comand una? - Cred ca o jumatate de sticla ar fi de ajuns. Beat de-a binelea, Defouqueblize uitase de bunele purtari. Lafcadio, pe care nul speria bautura, ceru o a doua sticla de sampanie, amuzat de naivitatea savantu lui. - Nu! nu! nu-mi puneti prea mult! spunea Defouqueblize ridicndu-si cu o mna tremur atoare paharul, pe care Lafcadio l umplea ochi. E ciudat ca la nceput mi s-a parut ca are un gust att de rau. Multe lucruri ne par monstruoase, atta vreme ct nu le c unoastem. Credeam pur si simplu ca beau apa minerala Saint-Galmier; am gasit ca gustul acela ciudat nu se potrivea cu cel al apei minerale Saint-Galmier, ntelege ti ce vreau sa spun. E ca si cum vi s-ar pune n pahar apa minerala Saint-Galmier cnd credeti ca vi se pune sampanie, si bnd-o, ati spune, nu-i asa? sampania asta a re un gust ciudat!... VATICANULUI 9 22i Rdea de propriile lui cuvinte. Apoi se apleca peste masa catre Lafcadio, care rdea si el si, n soapta: - Nu stiu de ce mi vine sa rd asa; cu siguranta ca e din pricina sampaniei. Banuie sc ca e mai tare dect spuneti. Nu conteaza! O sa ma conduceti pna la compartimentu l meu, nu-i asa? dupa cum ne-am nteles. Vom fi acolo singuri, iar daca snt indecen t, veti sti care-i cauza. - Cnd calatoresti, spuse la nimereala Lafcadio, asemenea lucruri n-au nici o urma re. - Ah! domnule, continua savantul pe data, cte am putea face n aceasta viata daca a m fi siguri ca lucrurile nu vor avea nici o urmare, asa cum att de bine spuneti! Daca am fi siguri macar ca asemenea gesturi nu ne angajeaza ntru nimic... Fie si

numai cele ce va spun acum, si doar vi le spun ntr-un chip cu totul firesc, crede ti ca as ndrazni sa le exprim att de direct, daca ne-am afla la Bordeaux? Spun Bor deaux pentru ca eu locuiesc la Bordeaux. Acolo snt cunoscut si respectat; desi nu snt casatorit, duc o viata linistita, exercit o profesie care se bucura de mare prestigiu: snt profesor la Facultatea de drept; da; snt specialist n criminologie c omparata, o catedra noua... ntelegeti ca acolo nu am voie, nu am nicidecum voie s a ma mbat, fie numai si din ntmplare. Viata mea trebuie sa fie respectabila. Gnditiva ce-ar fi daca unul dintre elevii mei m-ar ntlni beat pe strada!... Respectabila , si fara sa par a fi constrns la asta; tocmai asta-i chichirezul; oamenilor nu t rebuie sa le treaca prin minte ca domnul Defouqueblize (asa ma numesc) si impunea u strasnicie buna purtare!... Trebuie nu numai sa nu fac nimic neobisnuit, dar s i sa-i conving pe ceilalti ca n-as face nimic neobisnuit chiar daca mi s-ar ngadu i sa fac; ca n mine nu exista nimic neobisnuit care ar putea sa iasa la iveala. A mai ramas 226 9 Andre Uiae putina sampanie? Doar cteva picaturi, dragul meu complice, doar cteva picaturi... Nu te ntlnesti de doua ori n viata cu o asemenea ocazie. Mine, la Roma, la congresul care ne aduna, voi ntlni multi colegi, gravi, domesticiti, retinuti, la fel de so bri pe ct voi redeveni eu nsumi de ndata ce-mi voi regasi livreaua. Attia oameni de lume, ca dumneavoastra si ca mine, snt siliti sa traiasca prefacndu-se. Masa era pe sfrsite; un chelner trecea, lund banii datorati de clienti, precum si bacsisurile. Pe masura ce vagonul se golea, vocea lui Defouqueblize devenea tot mai sonora; i zbucnirile ei l nelinisteau ntructva pe Lafcadio. Savantul continua sa spuna: - Si chiar daca nu ar exista societatea spre a ne constrnge, ar face-o grupul de rude si de prieteni carora vrem sa le fim pe plac. Ei opun sinceritatii noastre razvratite o imagine a noastra de care nu sntem dect pe jumatate raspunzatori, car e nu ne seamana dect foarte putin, dar pe care este indecent, va spun, sa o nesoc otim. Fapt este ca n clipa asta ma sustrag imaginii mele, evadez din mine nsumi... O, ametitoare aventura! O, primejdioasa voluptate!... Dar poate va plictisesc? - Ma intereseaza nespus de mult ceea ce-mi spuneti. - Vorbesc, vorbesc... Ce vreti? Chiar beat, ramn profesor; iar subiectul ma preoc upa foarte mult... Dar daca ati terminat masa, poate vreti sa-mi oferiti bratul, ajutndu-ma sa ajung n compartimentul meu cta vreme ma mai tin picioarele. Ma tem c a daca mai ntrzii, nu voi mai fi n stare sa ma ridic. Defouqueblize si lua un fel de avnt, vrnd parca sa se ridice, dar, caznd pe data si aproape prabusindu-se peste masa goala, cu partea de sus a trupului proiectata s pre Lafcadio, continua sa spuna, cu o voce mai blnda si aproape confidentiala: VA11CA1NULU1 V III - Iata teza mea: stiti cum poti face dintr-un om de treaba un ticalos? E de ajun s o stare de depeizare, de uitare! Da, domnule, e de ajuns o gaura n memorie, si sinceritatea iese la iveala!... ncetarea unei continuitati; o simpla ntrerupere a curentului. Fireste, nu spun asemenea lucruri n cursurile mele... Dar, ntre noi fi e zis, ce avantaj se afla de partea bastardului! Gnditi-va: de partea celui a car ui fiinta nsasi este produsul unei atitudini neconventionale, a unei devieri de l a linia dreapta... Vocea profesorului era din nou tot mai puternica; si atintise asupra lui Lafcadio ochii ciudati, a caror privire, cnd vaga, cnd patrunzatoare, ncepea sa-l neliniste asca. Lafcadio se ntreba daca miopia acestui barbat nu era simulata si aproape ca recunostea acea privire. n cele din urma, mai stingherit dect ar fi fost n stare s a recunoasca, se ridica si spuse dintr-o data: - Haidem! Luati-ma de brat, domnule Defouqueblize. Ridicati-va. Ajunge cu vorba ria. Defouqueblize se ridica cu mare greutate de pe scaun. Amndoi pornira, clatinndu-se de-a lungul culoarului, spre compartimentul unde ramasese servieta profesorului . Defouqueblize intra primul; Lafcadio l instala si si lua ramas-bun. Dar nu apuca se bine sa plece cnd simti o lovitura de pumn n umar. Se ntoarse pe data. Defouqueb lize se naltase dintr-un salt... dar oare era tot Defouqueblize? si, cu o voce ba tjocoritoare, autoritara si voioasa, striga: - N-ar fi cazul sa-ti parasesti att de repede un prieten, domnule Lafcadio sinuma

istiucum!... Cum adica? Chiar asa? Ai vrut s-o iei din loc? Din extravagantul profesor beat crita nu mai ramasese nimic: Lafcadio recunoscus e statura solida a lui Protos. A unui Protos urias si maret, si care se anunta a fi redutabil. z/8 T Anore uiae - A! tu esti, Protos, spuse el. Mai bine asa. M-am saturat sa te recunosc si tot odata sa nu te recunosc. Caci, orict ar fi fost de teribila, Lafcadio prefera o realitate cosmarului bizar n care se zbatea de o ora ncoace. - Nu m-am fardat prea rau, nu-i asa?... Mi-am dat toata stradania, si asta pentr u tine... Ar trebui totusi, dragul meu, sa porti ochelari; o sa dai de dracu' da ca n-o sa-i recunosti mai bine pe smecheri. Cuvntul smecheri trezea n mintea lui Cadio un noian de amintiri ce abia atipisera. Un smecher, n argoul de care Protos si el se slujeau pe vremea cnd erau mpreuna n p ensiune, era un om care, pentru diferite motive, nu se arata tuturor si n toate l ucurile sub acelasi chip. Existau, conform clasificarii lor, mai multe categorii de smecheri, mai mult sau mai putin eleganti si demni de lauda, carora le cores pundea si li se opunea unica mare familie a crustaceelor, ai carei reprezentanti se lafaiau pe toata scara sociala. Amicii nostri credeau n urmatoarele axiome: 1. Smecherii se recunosc ntre ei; 2. C rustaceele nu-i recunosc pe smecheri. -Lafcadio si amintea acum de toate acestea; si cum era o fire careia i placea jocul, zmbi. Protos continua: - Orice-ai spune, e un noroc ca m-am aflat atunci acolo... Nu chiar din ntmplare, poate. mi place sa-i supraveghez pe novici: snt plini de imaginatie, ntreprinzatori , nostimi... Dar si nchipuie cam prea usor ca se pot lipsi de sfaturi. Opera ta av ea mare nevoie de unele retusuri, dragul meu!... Ce idee sa-ti pui pe cap o asem enea palarie, cnd te pui pe treaba! Daca politia obtine adresa furnizorului acest ei piese doveditoare, te vezi la zdup n mai putin de-o saptmna. Dar eu i iubesc pe v echii mei prieteni; si le-o si dovedesc. Stii cit de mult te-am iubit, Cadio? VA11LA1NULU1 ? V Totdeauna am crezut ca o sa scot ceva din tine. Frumos cum erai, toate femeile t i-ar fi cazut la picioare si, pe deasupra, multi barbati s-ar fi lasat santajati . Ct de fericit am fost cnd am aflat n sfrsit vesti despre tine si ca vii n Italia! D race! tare voiam sa stiu ce s-a ntmplat cu tine. ti pierdusem urma de pe vremea cnd mergeam amndoi la vechea noastra prietena. nca arati destul de bine, sa stii! Caro la era o femeie si jumatate! Enervarea lui Lafcadio devenea tot mai vizibila, ca si efortul de a o ascunde; P rotos se amuza din plin, prefacndu-se ca nu observa nimic. Scosese din buzunarul vestei o mica rondela de piele si o cerceta atent. - Am decupat-o impecabil, nu-i asa? Lafcadio ar fi vrut sa-l sugrume; strngea din pumni si unghiile i intrau n carne. P rotos continua, pe acelasi ton batjocoritor: - E cel mai nensemnat serviciu pe care ti-l puteam face! Merita cele sase hrtii de cte o mie... pe care vrei sa-mi spui de ce nu le-ai luat? Lafcadio tresari: - Ma iei drept un hot? - Asculta, baiete, continua linistit Protos, nu-mi prea plac amatorii; mai bine sa ti-o spun pe loc si deschis. Iar cu mine nu-i cazul sa faci pe fanfaronul sau pe prostul. Ai unele nclinatii, de acord, unele stralucite nclinatii, dar... - Destul cu batjocura, l ntrerupse Lafcadio, care nu-si putea stapni mnia. Unde vrei sa ajungi? Am facut o greseala; crezi ca e nevoie sa vina altul sa-mi spuna ast a? Da, ai o arma mpotriva mea; nu voi cerceta daca ar fi prudent pentru tine sa t e slujesti de ea. Doresti sa rascumpar aceasta bucatica de piele. Hai, ZJU T /\nare uiae vorbeste! Nu mai rde si nu te mai uita asa la mine. Vrei bani. Ct? Tonul lui Lafcadio era att de hotart, nct Protos batu usor n retragere; dar pe data s regasi aroganta: - Ia-o cu binisorul, ia-o cu binisorul, spuse el. Ce lucruri chiar att de neplacu te ti-am spus? Discutam ca ntre prieteni, deschis, n-ai de ce sa te nfurii. Dar ai

ntinerit cu adevarat, Cadio! ncepu sa-i mngie usor bratul, dar Lafcadio tresari puternic, respingndu-l. - Hai sa ne asezam, spuse Protos; vom sta de vorba mai pe ndelete. Se instala ntr-un colt, alaturi de portiera culoarului, si si puse picioarele pe c ealalta bancheta. Lafcadio crezu ca vrea sa-i nchida drumul de iesire. Cu siguranta ca Protos era na rmat, iar el nu avea nici o arma asupra sa. Se gndi ca ntr-o lupta corp la corp va fi nvins. Dar chiar daca timp de o clipa dorise sa fuga, curiozitatea-i era mai puternica, acea curiozitate patimasa mpotriva careia nimic, nici chiar siguranta sa personala, nu avusese vreodata cstig de cauza. Se aseza. - Bani? Ce tot spui! zise Protos. Scoase o tigara de foi dintr-o tabachera, i ofe ri una si lui Lafcadio, care l refuza. Poate ca nu suporti fumul?... Asculta-ma. Trase de mai multe ori din tigara de foi, apoi, pe un ton foarte calm, spuse: - Nu, nu, Lafcadio, prietene, nu bani astept de la tine; ci supunere. Nu pari, d ragul meu (scuza-mi sinceritatea), ca-ti dai bine seama de situatia n care te afl i. Trebuie sa o nfrunti cu ndrazneala; ngduie-mi sa te ajut. FlVJNl JiLhi VATICANULUI ? 231 Un adolescent a vrut sa evadeze din cadrul social care ne sufoca; un adolescent simpatic; ba chiar ntru totul asa cum mi plac mie; naiv si de o gratioasa spontaneitate; caci presupun ca nu-si facuse prea mari ca lcule... mi amintesc, Cadio, ct de tare erai la socoteli, dar si ca, atunci cnd era vorba de propriile tale cheltuieli, nu socoteai niciodata... Pe scurt, regimul crustaceelor te dezgusta; nu eu snt cel care o sa ma mir de asta... Dar ceea ce m a mira pe mine e ca, desi esti att inteligent, ai crezut, Cadio, ca se poate iesi att de usor dintr-o societate, fara sa cazi n alta; sau ca o societate se poate l ipsi de legi. Lawless, ti amintesti; am citit asta undeva: Two hawks in the air, two fishes swi mming in the sea not more lawless than we1... Ct de frumoasa este literatura! Laf cadio! Prietene, nvata legea smecherilor. - Poate ca ar trebui sa treci mai departe. - De ce sa ne grabim? Avem tot timpul naintea noastra. Eu nu cobor dect la Roma. L afcadio, prietene, se ntmpla ca o crima sa nu poata fi descoperita de jandarmi; o sa-ti explic de ce noi sntem mai destepti dect ei: pentru ca noi ne punem n joc via ta. n cazuri n care politia esueaza, noi reusim uneori. Asta-i! Ai vrut-o, Lafcadi o; lucrul e facut si nu mai poti scapa. As prefera sa mi te supui pentru ca, cre de-ma, as fi cu adevarat nefericit sa fiu silit sa predau politiei un vechi prie ten ca tine; dar ce pot sa fac? De acum nainte depinzi de ea - sau de noi. - A ma preda pe mine nseamna a te preda pe tine nsuti... - Speram ca vorbim serios. ntelege-ma bine, Lafcadio: politia i baga la nchisoare pe cei care nu se supun, dar, n Italia, 1 Nelegiuiti... Doi soimi plutind n vazduh, doi pesti zbenguindu-se-n apa, la f el de nelegiuiti ca mine... (engl.). LAZ. v Anare aiae ea cade la nvoiala cu smecherii. Cade la nvoiala", da, cred ca asa trebuie spus. Ap artin si eu ntructva politiei, dragul meu. Am ochiul cmpului. Contribui si eu la me ntinerea ordinii. Nu actionez: i fac pe altii sa actioneze. Nu te mai opune, Cadio. Legea mea nu are nimic nspai-mntator. Exagerezi lucrurile astea; esti att de naiv, si att de spontan! Nu-ti dai seama ca mi te-ai supus, pen tru ca asta-mi era vointa, cnd ai luat din farfurie, n timpul cinei, butonul domni soarei Venitequa? Ce gest nesabuit! Ce gest idilic! Bietul meu Lafcadio! Cred ca ti-ai reprosat ndeajuns acest mic gest, nu-i asa? Partea neplacuta este ca nu lam vazut numai eu. Nu-ti pierde cumpatul; chelnerul, vaduva si copilul fac parte din banda. Snt fermecatori. Numai de tine depinde sa ti-i faci prieteni. Lafcadi o, prietene, fii rezonabil; te vei supune? Stingherit peste masura poate, Lafcadio se hotarse sa nu rosteasca nici un cuvnt. Ramnea nemiscat, cu trupul ntepenit, cu buzele strnse, cu privirea fixa. Protos con tinua, naltnd din umeri: - Ciudata faptura! Si, de fapt, att de adaptabila!... Dar poate ca mi-ai fi raspu ns afirmativ daca ti-as fi spus de la nceput ce asteptam de la tine. Lafcadio, pr ietene, nlatura-mi o ndoiala: tu, pe care l-am lasat att de sarac, sa nu iei cele s ase bancnote de cte o mie pe care hazardul ti le-a aruncat la picioare! Gasesti c

a asta-i firesc?... Domnul de Baraglioul-tatal a murit, mi-a spus domnisoara Ven itequa, n dimineata ce a urmat zilei cnd contele Julius, vrednicul sau fiu, a veni t n vizita la tine; si chiar n seara acelei zile o paraseai pe domnisoara Venitequ a. De atunci, relatiile tale cu contele Julius au devenit, nu-i asa, foarte inti me; vrei sa-mi explici de ce?... Lafcadio, prietene, pe timpuri ti-am cunoscut m ulti unchi; n raport cu acele vremuri, arborele tau VATICANULUI 9 Zii genealogic pare sa se fi colorat puternic cu nuante baragliou lesti!... Nu! nu te supara; glumesc; dar ce-ai vrea sa creada lumea?... Doar dac a nu cumva i datorezi nemijlocit domnului Julius averea ta prezenta; ceea ce (ngad uie-mi sa ti-o spun), seducator cum esti, Lafcadio, mi s-ar parea cu totul scand alos. Fie ca-i asa, fie ca-i altfel, si orice ne-ai lasa sa presupunem, Lafcadio , prietene, afacerea e limpede si datoria ta evidenta: l vei santaja pe Julius. N u protesta! Santajul este o institutie sacra, necesara mentinerii bunelor moravu ri. Cum? Vrei sa pleci?... Lafcadio se ridicase. Lasa-ma sa trec! striga el, pasind peste corpul lui Protos; acesta, ntins de-a cu rmezisul compartimentului, ntre cele doua banchete, nu facu nici un gest pentru a -l mpiedica. Uimit ca este lasat sa plece, Lafcadio deschise usa culoarului si, n timp ce se ndeparta, spuse: - Nu fug, sa n-ai nici o teama n privinta asta. Poti sa ma supraveghezi; orice e mai bine dect sa te ascult... Iarta-ma daca prefer politia. Du-te si ma reclama: o astept. VI V^ hiar n acea zi, familia Anthime venea din Milano cu trenul de seara; deoarece calatoreau la clasa treia, nu le vazura dect la sosire pe contesa de Baraglioul s i pe fiica ei mai mare, care veneau de la Paris n vagonul de dormit al aceluiasi tren. Cu putine ore nainte de telegrama ce anunta moartea lui .Fleurissoire, contesa pr imise o scrisoare de la sotul ei; contele i vorbea pe larg de marea placere pe ca re i-o pricinuise ntlnirea neasteptata cu Lafcadio; si, fara ndoiala, nu facea nici o aluzie la acea cvasifratemitate care, n ochii lui Julius, l mpodobea cu 234 ? Anare oiae asemenea perfide farmece pe acel tnar barbat (Julius, credincios ordinului tatalu i sau, nu avusese o explicatie deschisa cu sotia sa, dupa cum nu avusese nici cu Lafcadio); dar anumite aluzii, anumite reticente, o avertizau ndeajuns pe contes a; ba chiar nu snt foarte sigur ca Julius, lipsit de orice distractie n monotona v iata burgheza pe care o ducea, nu se juca cu focul, placndu-i scandalul pe care l -ar fi putut stmi, si riscurile lui. Nu snt sigur, de asemenea, ca prezenta la Rom a a lui Lafcadio, nadejdea de a-l revedea, nu jucau un anume rol, ba chiar un ma re rol, n hotarrea pe care a luat-o Genevieve de a-si ntovarasi mama. Julius venise saji ntmpine la gara. i duse repede la Grand Hotel, dupa ce se despar tise aproape dendata de familia Anthime, pe care urma sa o ntlneasca n cortegiul fun erar, a doua zi. Familia Anthime se instala pe via Bocea di Leone, n hotelul n car e locuisera cnd venisera prima oara. Marguerite i aducea romancierului vesti bune: alegerea sa era sigura; cu o zi mai nainte, cardinalul Andre o anuntase n mod oficial: candidatul nu va mai trebui ni ci macar sa-si renceapa vizitele; Academia venea ea nsasi catre el, cu portile lar g deschise: era asteptat. Vezi? i spunea Marguerite. Ce-ti ziceam la Paris? Totul se ntmpla la timpul potrivi t. n lumea asta e de ajuns sa stii sa astepti. Si sa nu te schimbi, continua cu gravitate Julius, sarutnd mna sotiei sale si fara sa vada privirea fiicei lor atintita asupra lui si plina de dispret. Sa-ti fiu fidel tie, gndurilor, principiilor mele. Perseverenta este cea mai indi spensabila dintre virtuti. ncepea sa uite de felul cum si schimbase dintr-o data recent parerile, de acele gnd uri deloc ortodoxe, de proiectele deloc riVJNiJt.Lt, VATICANULUI 9 235 decente. Dupa ce aflase vestile, era din nou stpn p e sine, fara sa-si dea nici o stradanie. Admira aceasta consecventa subtila prin care spiritul sau se abatuse o clipa din drum. Nu el se schimbase, ci papa. Cta consecventa n felul meu de a gndi; cta logica! Partea cea mai grea este sa stii pna unde sa mergi. Bietul Fleurissoire a murit tocmai fiindca a vrut sa patrunda n

culise. Lucrul cel mai simplu, cnd tu nsuti esti simplu, este sa te multumesti cu ce stii. Oribilul secret l-a ucis. Cunoasterea nu-i ntareste dect pe cei care snt tari... Oricum, snt fericit: Carola a putut anunta politia, iar asta mi ngaduie sa meditez n chip mai liber... Si totusi, daca ar sti ca nu ADEVARATULUI Sfnt Parinte i datoreaza nefericirea si exilul, Armand-Dubois ar fi pe deplin consolat! Ce ncu rajare pentru credinta sa! Ce usurare!... Mine, dupa ceremonia funebra, ar fi bin e sa-i vorbesc. La aceasta ceremonie nu veni multa lume. Dricul era urmat de trei trasuri. Ploua . n prima trasura, Blafaphas o nsotea, ca un adevarat prieten, pe Amica (de ndata c e doliul va fi luat sfrsit, se va casatori cu ea, desigur); plecasera amndoi de la Pau cu o zi mai nainte (Blafaphas nici macar nu putea suporta gndul de a o lasa p e vaduva prada durerii ei, de a o lasa sa faca singura aceasta lunga calatorie; si, desi nu era din familie, se mbracase n doliu; ce ruda putea fi la fel de aprop iata precum un asemenea prieten?), dar ajunsesera la Roma doar de cteva ore, pent ru ca pierdusera trenul. n ultima trasura luase loc doamna Armand-Dubois, mpreuna cu contesa si cu fiica ac esteia; n cea de-a doua, contele, mpreuna cu Anthime Armand-Dubois. Anare oiue n preajma mormntului lui Fleurissoire, nimeni nu facu nici o aluzie la nefericita n tmplare. Dar, la ntoarcerea de la cimitir, Julius de Baraglioul, din nou singur cu Anthime, spuse: ti fagaduisem ca voi interveni pentru tine pe lnga Sfntul Parinte. Dumnezeu mi este martor ca nu te-am rugat sa faci asta. - E adevarat: scandalizat de felul cum v-a parasit Biserica, am dat ascultare in imii mele. Dumnezeu mi este martor ca nu m-am plns de nimic. - Stiu!... Stiu!... M-ai enervat cu resemnarea ta! Ba chiar, fiindca mi dai prile jul sa ti-o spun, ti voi marturisi, dragul meu Anthime, ca vedeam n purtarea ta nu att sfintenie, ct orgoliu, iar acea resemnare excesiva pe care ai aratat-o ultima oara cnd te-am vazut la Milano mi s-a parut mult mai aproape de revolta dect de a devarata pietate, si m-a stingherit nespus de mult n credinta mea. Dumnezeu nu-ti cerea chiar att de mult, ce dracu'! Hai sa vorbim deschis: atitudinea ta m-a soc at. i Pot atunci si eu sa-ti marturisesc ca atitudinea ta, dragul meu frate, m-a ntri stat. Oare nu tocmai tu ma ndemnai la revolta si... Julius, care ncepea sa se aprinda, l ntrerupse: Constatasem ndeajuns prin mine nsumi si le dadusem de nteles celorlalti n decursul n regii mele cariere ca poti fi un desavrsit crestin fara sa dispretuiesti avantaje le legitime oferite de rangul pe care Dumnezeu ni l-a daruit n marea lui ntelepciu ne, ti reprosam tocmai atitudinea ta afectata, care parea superioara atitudinii m ele. - Dumnezeu mi este martor ca... - Nu mai protesta ntruna! l ntrerupse din nou Julius. Dumnezeu nu are ce sa caute aici. ti explic: atitudinea ta era aproape de revolta... vreau sa spun: de propri a mea revolta; si FlVJNJLTKUi VATICANULUI ? Iii tocmai asta ti reprosez: acceptnd nedreptatea, l lasi pe celalalt sa se revolte pen tru tine. Caci eu unul nu admiteam ca Biserica sa greseasca; iar atitudinea ta, fara sa para a face asta, o punea tocmai n aceasta situatie. Hotarsem deci sa ma p lng n locul tau. Curnd vei vedea ct de ndreptatit eram sa fiu indignat. Julius, cu fruntea mbrobonata de sudoare, si puse jobenul pe genunchi. - Vrei putin aer? Si Anthime, atent, cobor geamul dinspre el. - De ndata ce am ajuns la Roma, continua Julius, am cerut o audienta. Am fost pri mit. Demersul meu urma a fi ncununat de un succes ciudat... - Ah! spuse cu indiferenta Anthime. - Da, prietene. Caci chiar daca n-am obtinut nimic din ceea ce venisem sa cer, a m plecat cel putin cu o certitudine... care-l punea pe Sfntul Parinte la adapost de toate presupunerile injurioase pe care noi le facuseram pe seama lui. - Dumnezeu mi este martor ca niciodata n-am formulat ceva injurios fata de Sfntul Parinte.

- Am formulat eu pentru tine. Te vedeam lezat n drepturile tale; ma indignam. - Spune ce ai de spus, Julius: l-ai vazut pe papa? - Nu! nu l-am vazut pe papa, izbucni n cele din urma Julius dar am aflat un secre t; un secret ndoielnic mai nti, dar care curnd, prin moartea scumpului nostru Amedee , urma sa capete dintr-o data o confirmare; un secret nspaimntator, derutant, dar prin care credinta ta, dragul meu Anthime, va sti sa iasa ntarita. Caci n privinta injustitiei careia i-ai cazut victima, papa este nevinovat... - Nu m-am ndoit niciodata de asta. ZJO /\nare oiae - Anthime, asculta-ma: nu l-am vazut pe papa, pentru ca nimeni nu-l poate vedea; cel care se afla acum pe tronul pontifical si de care Biserica asculta si care da porunci; cel care mi-a vorbit, papa pe care-l vedem la Vatican, papa pe care l-am vazut. NU ESTE ADEVARATUL PAPA. Anthime ncepu sa rda cu hohote, scuturndu-se din tot trupul. - Rzi! Rzi! continua Julius, jignit. Si eu am rs la nceput. Daca as fi rs mai putin, Fleurissoire n-ar fi fost asasinat. Ah! preasfnt prieten! Nevinovata victima!... Vocea i se pierdu ntr-u hohot de plns. - Vorbesti serios?... Ce tot spui!... Ce tot spui!... Ce tot spui!... zise Arman d-Dubois, pe care patosul lui Julius l nelinistea. Totusi ar trebui sa stim... - A murit tocmai pentru ca a vrut sa stie. - Pentru ca, daca nu mi-a pasat de averea mea, de situatia mea, de stiinta mea, daca am consimtit sa mi se faca aceasta... continua Anthime care, treptat, se mo nta, la rndu-i. - ti spun: adevaratul papa nu-i ntru nimic raspunzator de toate acestea; cel care si-a batut joc de tine e un adept al Quirinalului... - Oare sa cred ce-mi spui? - Daca nu ma crezi pe mine, crede-l pe bietul martir. Amndoi ramasera cteva clipe fara sa vorbeasca. Nu mai ploua; printre nori se ivea o raza de soare. Saltnd, ici-colo, prin gropi, trasur a se ntorcea la Roma. - n cazul asta, stiu ce-mi ramne de facut, continua Anthime cu o voce foarte hotart a; fac publica informatia. Julius tresari. - Prietene, ma nspaimnti. O sa fii excomunicat. - De catre cine? Daca este un papa fals, putin mi pasa. t: VATICANULUI ? 239 - Si eu, care credeam ca, dezvaluindu-ti acest secret, o sa te ajut sa gusti mngie rea, continua Julius, consternat. - Glumesti?... Si cine-mi va spune daca Fleurissoire, ajungnd n paradis, nu desco pera ca Dumnezeu nu este Dumnezeu cel adevarat? - Draga Anthime, ai luat-o razna. Cum ar putea sa existe doi Dumnezei! Cum ar pu tea sa existe UN ALT DUMNEZEU! - Vorbesti cu prea multa usurinta de el, tu care n-ai renuntat la nimic pentru e l; tu, care profiti ntotdeauna de toate, fie ca Dumnezeu e adevarat sau fals... A m mare nevoie sa respir putin aer. Aplecndu-se peste portiera, atinse cu vrful bastonului umarul vizitiului si i porun ci sa opreasca. Julius vru sa coboare mpreuna cu el. - Nu! lasa-ma. Stiu destul ca sa iau o hotarre. Pastreaza restul pentru un roman. n ceea ce ma priveste, i scriu marelui Maestru al Ordinului chiar n seara asta, si ncepnd de mine mi reiau cronicile stiintifice n La Dep che. O sa avem de ce rde. - Vad ca schiopatezi, zise Julius, surprins cnd observa ca Anthime si trage din no u cu greu piciorul. - Da, mi-au revenit durerile de cteva zile. - Deci asa! spuse Julius care, fara a-l mai privi cum se ndeparteaza, se aseza ct mai confortabil n trasura. VII Avea Protos intentia sa-l predea pe Lafcadio politiei, asa cum l amenintase? Nu stiu: evenimentele dovedira de altfel ca, printre domnii de la politie, el nu avea numai prieteni. Acestia, preveniti n ajun de Carola, pregatisera o capcana n

vicolo dei Vecchierelli; 240 ? Andre tilde cunosteau de multa vreme casa si stiau ca ea comunica, la etaj, cu casa vecina, ale carei iesiri le pazira de asemenea. Protos riu se temea de politisti; acuzatia nu:l nspaimnta, si nici ntregul aparat a l justitiei; stia ca e greu sa fie arestat, nefiind de fapt vinovat de nici o cr ima, ci numai de delicte att de marunte nct nu puteau fi dovedite. Deci nu se temu prea mult cnd ntelese ca era ncercuit, lucru pe care-l pricepu foarte repede, avnd i nstinctul remarcabil de a-i recunoaste pe acesti domni sub orice deghizare. Oarecum mirat totusi, se nchise mai nti n camera Carolei, asteptnd ntoarcerea acestei , pe care n-o mai vazuse dupa asasinarea lui Fleurissoire; dorea sa se sfatuiasc a cu ea si sa-i dea cteva dispozitii, pentru cazul ca ar fi nchis. Carola, pe de alta parte, supunndu-se vointei lui Julius, nu aparuse la cimitir; nimeni nu stiu ca, ascunsa ndaratul unui mausoleu, sub o umbrela, asista de depar te la trista ceremonie. Astepta rabdatoare, plina de umilinta, sa plece toata lu mea din preajma mormntului proaspat; vazu cum cortegiul se alcatuieste din nou, c um Julius urca n trasura din nou mpreuna cu Anthime, si cum toate trasurile se ndep arteaza, sub ploaia marunta. Atunci se apropie la rndu-i de mormnt, scoase de sub sal un buchet mare de ochiul-boului, pe care-l aseza departe de coroanele famili ei; apoi ramase timp ndelungat n ploaie, neuitndu-se la nimic, negndindu-se la nimic , si plngnd, findc nu se putea ruga. Cnd se ntoarse n vicolo dei Vecchierelli, vazu ca pe pragul casei se afla doi indiv izi necunoscuti; nu ntelese totusi ca Y L IV^All * locuinta era pazita. Voia sa-l ntlneasca pe Protos; sigura ca el era asasinul, acu m l ura... Cteva clipe mai trziu politia alerga, la tipetele ei; dar vai! era prea trziu! Cupr ins de exasperare la gndul ca ea l denuntase, Protos o sugrumase pe Carola. Toate acestea se petreceau cam spre ora prnzului. Ziarele de seara publicara stir ea, si cum asupra lui Protos fusese gasita bucatica de piele taiata din captusea la palariei, dubla sa culpabilitate devenea nendoielnica. Lafcadio traise pna seara ntr-o stare de asteptare sau de frica nedeslusita, poate nu din cauza politiei, cu care l amenintase Protos, ci de teama lui Protos nsusi sau de teama a ceva necunoscut de care nu mai ncerca sa se apere. O lncezeala de n enteles l molesise cu totul, ceva care poate ca nu era dect oboseala: ncepea sa renu nte. n ajun, nu-l revazuse pe Julius dect cteva clipe, atunci cnd acesta, la sosirea tren ului dinspre Napoli, venise sa ia cadavrul; apoi, mersese la nesfrsit prin oras, la ntmplare, pentru a depasi acea exasperare pe care i-o provocase - dupa conversa tia din vagon - sentimentul dependentei sale. Si totusi vestea arestarii lui Protos nu-i aduse lui Lafcadio starea de usurare la care s-ar fi putut astepta. Parca ar fi fost dezamagit. Ciudata faptura! Asa cum nu respinsese n mod deliberat orice profit material de pe urma crimei, tot as tfel nu renuntase nici la vreunul dintre riscurile ei. Nu admitea ca jocul se sfr sise att de repede. Asa cum facea odinioara cnd juca sah, i-ar fi cedat adversarul ui turnul si, ca si cum acea ntmplare l facea dintr-o data sa cstige prea usor, lipsindu-l de orice interes pentru joc, s imtea ca nu va avea liniste pna cnd nu-si va duce sfidarea si mai departe nca. Cina ntr-un mic restaurant nvecinat, ca sa nu fie silit sa se mbrace n haine de gala . ntorcndu-se la hotel, l zari peste putina vreme, prin usa cu geam a restaurantulu i, pe contele Julius, asezat la masa mpreuna cu sotia si cu fiica sa. Fu uimit de frumusetea Genevievei, pe care nu o mai vazuse de la prima lui vizita. Ramase n fumoar, asteptnd sfrsitul mesei; fu anuntat ca Julius de Baraglioul urcase n camera lui si-l astepta. Intra. Contele era singur; si schimbase costumul. Asasinul e la nchisoare, spuse el dendata, ntinzndu-i mna. Dar Lafcadio nu i-o ntin pe a sa. Ramnea n pragul usii. Care asasin? ntreba el. Asasinul cumnatului meu, ce Dumnezeu! Asasinul cumnatului tau snt eu.

Spuse aceste cuvinte fara sa tremure, fara sa schimbe tonul, fara sa-si coboare vocea, fara un gest, si ntr-un mod att de firesc, nct n prima clipa Julius nu ntelese Lafcadio trebui sa repete: ti spun ca nu a fost arestat asasinul cumnatului tau, pentru simplul motiv ca asa sinul cumnatului tau snt eu. Daca Lafcadio ar fi avut o nfatisare fioroasa, poate ca Julius ar fi fost cuprins de teama; dar el avea un aer copilaros. Parea chiar nca si mai tnar dect prima oar a cnd l ntlnise Julius; privirea lui era tot att de limpede, vocea lui tot att de cla a. nchisese usa, dar ramasese sprijinit de ea. Julius, aflat lnga masa, se prabusi ntr -un fotoliu. - Bietul meu copil! zise el mai nti, vorbeste mai ncet!... Ce tot spui? Ce ti-a ven it? Lafcadio si cobor privirea, regretnd ca vorbise. - Cine stie? Am facut-o foarte repede, cnd mi-a venit s-o fac. - Ce aveai cu Fleurissoire, cu barbatul acela att de vrednic si de plin de virtut i? - Nu stiu... Nu parea fericit... Cum vrei sa-ti explic ceea ce nu-mi pot explica mie nsumi? O tacere penibila se instala ntre ei, ntrerupta, din cnd n cnd, de cuvintele lor, car e o faceau si mai apasatoare; se auzea atunci cum urca - valuri, valuri, din mar ele hol al hotelului, o banala muzica napolitana. Julius curata cu vrful unghiei de la degetul mic, pe care o lasase sa creasca foarte lunga, o mica pata de cear a ce cazuse de la o luminare pe fata de masa. Dintr-o data si dadu seama ca unghi a i se rupsese. Era o dunga transversala, care brazda, ntunecata, rozul unghiei. Cum de-o rupsese? Si cum de nu-si daduse seama mai devreme? Oricum, raul era fac ut; trebuia s-o taie. Gndul l contrarie puternic, caci avea mare grija de minile lu i si mai ales de aceasta unghie careia i daduse acea forma prelunga, obtinuta cu greu, ce sublinia eleganta degetului. Foarfeca se afla n sertarul mesei de toalet a si Julius tocmai se pregatea sa se ridice sa o ia, dar ar fi trebuit sa treaca prin fata lui Lafcadio; plin de tact, amna delicata operatie. - Si... ce vrei sa faci acum? spuse el. - Nu stiu. Poate ca ma voi preda politiei. Ma voi gndi la noapte. Bratul lui Julius cazu moale, izbindu-se de fotoliu; l privi timp de cteva clipe p e Lafcadio, apoi, suspinnd, zise pe un ton descurajat: - Si eu care tocmai ncepusem sa te iubesc!... Spusese asta fara nici o intentie rea. Lafcadio nu putea sa nu nteleaga. Dar, des i inconstienta, aceasta fraza era plina de cruzime si l izbi drept n inima. si nalta capul, nfruntnd nelinistea care l cuprinsese brusc. l privi pe Julius: Oare acestai cu adevarat cel care ieri mi se parea a-mi fi aproape frate? si spuse. si roti p rivirile prin acea ncapere n care, cu doua zile mai nainte, si desi ucisese, putuse sta de vorba cu atta voiosie; sticla de parfum era nca pe masa, aproape goala... - Asculta, Lafcadio, continua Julius: situatia ta nu-mi pare cu totul deznadajdu ita. Autorul presupus al acestei crime... - Da, stiu ca tocmai a fost arestat, l ntrerupse Lafcadio pe un ton sec: Ma vei sf atui sa las sa fie acuzat n locul meu un om nevinovat? - Cel pe care-l numesti un om nevinovat tocmai a ucis o femeie; si chiar o femei e pe care o cunosti... - Asta m-ar face sa ma simt mai bine, nu-i asa? - Nu vreau sa spun chiar asta, dar... - Sa mai adaugam si ca este singurul care putea sa ma denunte. - Dupa cum vezi, mai exista o speranta. Julius se ridica, se ndrepta spre fereastra, potrivi cutele perdelei, se ntoarse, apoi, aplecndu-se nainte, cu bratele ncrucisate pe spatarul fotoliului n care status e: Lafcadio, nu as vrea sa te las sa pleci fara sa-ti dau un sfat: nu tine dect de t ine, snt convins, sa redevii un om de treaba si sa-ti ai locul tau n societate, ce l putin acela pe care ti 1 ngaduie nasterea... Biserica te poate ajuta. Ai putin cu raj, dragul meu, si du-te si te spovedeste. Lafcadio nu-si putu ascunde un surs:

Voi reflecta la binevoitoarele tale cuvinte. Facu un pas nainte si adauga: Preferi, fara ndoiala, sa nu atingi o mna de ucigas. As vrea totusi sa-ti multumes c pentru... Bine! Bine! spuse Julius, cu un gest cordial si distant. Adio, dragul meu. Nu ndr aznesc sa-ti spun: La revedere. Totusi, daca, pe viitor... Acum nu mai ai nimic sa-mi spui? Nimic. Adio, domnule. Lafcadio saluta cu gravitate si parasi ncaperea. Ajunse n camera sa, la etajul de deasupra. Se dezbraca pe jumatate, se arunca pe pat. Seara fusese foarte calda; noaptea nu adusese cu ea racoarea. Fereastra cam erei era larg deschisa, dar aerul ramnea nemiscat; ndepartatele globuri electrice din Piata Termelor, de care l desparteau gradinile, umpleau camera cu o lumina al bastruie si difuza ce semana cu lumina lunii. Voia sa reflecteze, dar o torpoare ciudata si de nenlaturat i mpaienjenea gndurile; nu se gndea nici la crima pe care o savrsise, nici la felul cum ar fi putut sa scape de pedeapsa; ncerca doar sa nu mai auda acele cuvinte atroce ale lui Julius: Tocmai ncepusem sa te iubesc"... Dar daca el nu-l iubea pe Julius, de ce sa mai plnga din pricina acelor cuvinte? Dar oare ntr-adevar din pricina lor pln gea?... Noaptea era att de blnda, i se parea att de usor sa se lase pur si simplu s a moara. Apuca o carafa cu apa de lnga pat, muie n ea o batista si si-o puse pe in ima, unde simtea ca o durere. Nici o bautura din lume nu va mai trezi la viata aceasta inima secatuita! si spus e, lasndu-si lacrimile sa-i curga pn pe buze si bucurndu-se de gustul lor amarui. n u rechi i cnta versuri, citite nu se stie unde, de care nu stia ca si-ar fi putut am inti: My heart aches; a drowsy numbness pains My senses...1 Atipi. Viseaza oare? A batut cineva la usa? Usa pe care nu o nchide niciodata noaptea se deschide ncetisor si prin ea se strecoara o silueta firava si alba. Aude cum cin eva l striga cu o voce slaba: - Lafcadio... Esti aici, Lafcadio? 1 M doare inima; pe simturi, O ghear-ncet se-nstpneste... (engl.). nca adormit, Lafcadio recunoaste acea voce. Dar se ndoieste oare de realitatea min unatei aparitii? Se teme ca printr-un singur cuvnt, printr-un singur gest, o va i zgoni?... Tace. Genevieve de Baraglioul, a carei camera era alaturi de cea a tatalui ei, auzise, fara voie, ntreaga conversatie dintre tatal sau si Lafcadio. O neliniste insupor tabila o silise sa vina pna n camera acestuia si, de vreme ce chemarea ei ramnea fa ra raspuns, convinsa ca Lafcadio se sinucisese, se arunca spre capatiul patului s i cazu n genunchi, plngnd n hohote. n timp ce ea ramnea astfel, Lafcadio se ridica si se apleca cu totul spre ea, fara a ndrazni nca totusi sa atinga cu buzele frumoasa frunte pe care o vedea lucind n umbra. Genevieve de Baraglioul simti atunci cum o paraseste orice vointa; retragn du-si fruntea mngiata de respiratia lui Lafcadio si nemaistiind cum sa se apere de el altfel dect adresndu-i-se tot lui: - Ai mila de mine, prietene, i spuse ea. Lafcadio se regasi pe data pe sine si, ndepartndu-se de ea si totodata respingnd-o: -Ridica-te, domnisoara de Baraglioul! Pleaca! Nu snt... Nu pot sa mai fiu prieten ul tau. Genevieve se ridica, dar nu se ndeparta de patul unde ramnea ntins cel pe care ea l crezuse mort si, atingnd cu dragoste fruntea fierbinte a lui Lafcadio, parca spre a se asigura ca e nca n viata: - Prietene, am auzit tot ce i-ai spus n seara asta tatalui meu. Nu ntelegi ca de a sta am venit? Lafcadio, ridicndu-se pe jumatate, o privi. Pletele-i ravasite i cadeau bogate pe umeri; ntregul ei chip se afla n umbra, astfel nct el nu-i vedea ochii, simtind totodata cum l nvaluie privirea ei. Ca si cum nu iar fi putut suporta blndetea si ascunzndu-si fata n mini:

De ce te-am ntlnit att de trziu? gemu el. Ce-am facut ca sa-ti merit iubirea? De cemi vorbesti astfel, cnd nu mai snt liber si demn de a te iubi? Ea protesta cu o voce trista: Spre tine vin, Lafcadio, nu spre altul. Spre tine, care ai savrsit o crima, Lafca dio! De cte ori nu ti-am rostit, suspinnd, numele, din acea prima zi cnd mi-ai apar ut ca un erou, chiar prea temerar... Trebuie sa afli acum: n taina, ma fagaduisem tie nca din clipa cnd te-am vazut devotndu-te cu atta generozitate. Ce s-a ntmplat d atunci? Cum a fost cu putinta sa ucizi? Ce-ai facut din viata ta? Si cum Lafcadio dadea din cap, fara sa raspunda: L-am auzit pe tata spunnd ca un altul a fost arestat, continua ea; un bandit care tocmai a ucis... Lafcadio! ct mai e nca timp, salveaza-te; pleaca chiar n aceasta noapte! Pleaca! Atunci Lafcadio spuse n soapta: Nu mai pot. Parul despletit al lui Genevieve i cadea pe mini; apuca acele suvite si le apasa c u patima pe ochi, pe buze: Sa fug? Asta ma sfatuiesti? Dar unde vrei sa fug acum? Chiar daca as scapa de po litie, n-as mai putea scapa de mine nsumi... Si de altfel tu m-ai dispretui daca as fugi. Eu sa te dispretuiesc, prietene... Traiam n stare de inconstienta; am ucis ca ntr-un vis; ca ntr-un cosmar n care ma zb at ntruna de atunci... Si din care vreau sa te smulg, striga ea. De ce sa ma trezesc? Ca sa descopar ca snt un ucigas? O apuca de brat: Nu ntelegi ca oroarea n care ma zbat ma face invulnerabil? Ce altceva mi mai ramne de facut ac um dect sa ma predau politiei, cnd se vor ivi zorile? - Sa te predai lui Dumnezeu, nu oamenilor. Daca tatal meu nu ti-a spus, ti voi sp une eu, acum: Lafcadio, Biserica ti va prescrie pedeapsa si te va ajuta sa-ti reg asesti pacea prin pocainta. Genevieve are dreptate, iar Lafcadio nu are nimic al tceva mai bun de facut dect sa accepte acea supunere comoda; mai devreme sau mai trziu asa va face, constatnd ca celelalte iesiri snt nchise... Ce pacat ca nenorocit ul acela de Julius i-a dat cel dinti acest sfat! - Ce-mi tot spui? i zise el cu dusmanie. Oare tu esti cea care-mi vorbeste astfel ? i lasa bratul, o respinse; si n timp ce Genevieve se ndeparteaza, simte cum creste n el, o data cu un fel de mnie mpotriva lui Julius, nevoia de a o ndeparta pe Genevi eve de tatal ei, de a o tr n jos, mai aproape de el; aplecndu-si privirea, i vede pic ioarele goale si mici ncaltate cu papuci,de matase. Nu ntelegi ca nu de remuscare ma tem, ci de... S-a ridicat de pe pat; i ntoarce spatele; se duce catre fereastra deschisa; simte cum se sufoca; si sprijina fruntea de geam si palmele fierbinti de fierul rece al balconului; ar vrea sa uite ca ea este acolo, ca el este linga ea... - Domnisoara de Baraglioul, ai facut pentru un criminal tot ceea ce poate face o fata de familie buna; ba chiar aproape ceva mai mult: ti multumesc din toata ini ma. Acum mai bine m-ai lasa singur. ntoarce-te la tatal tau, la obiceiurile, la datoriile tale... Adio. Cine stie daca te voi mai ntlni vreodata? Gndeste-te ca mine ma voi preda politiei p entru a fi mai putin nevrednic de dragostea pe care mi-o arati. Gndeste-te ca... Nu! nu te apropia de mine... Crezi ca o stringere de mna mi-ar fi de ajuns? Genevieve ar putea nfrunta mnia tatalui ei, parerea celorlalti si dispretul lor, d ar si pierde orice curaj n fata racelii cu care-i vorbeste Lafcadio. Nu a nteles el oare ca, venind astfel, noaptea, spre a-i vorbi, spre a-i marturisi iubirea ei, ea nsasi se dovedeste hotarta si. curajoasa si ca iubirea ei merita poate ceva ma i mult dect un simplu multumesc?... Dar cum sa-i spuna ca ea nsasi, pna n aceasta zi , se zbuciuma ca ntr-un vis -, un vis din care nu scapa dect din cnd n cnd, cnd se af a la spital unde, printre copiii saraci si n timp ce le pansa ranile adevarate, i se parea ca ia uneori contact, n sfrsit, cu un strop de realitate -un vis mediocr u n care se zbuciumau alaturi de ea si parintii ei, prinsi n toate conventiile biz are ale lumii lor, cum sa-i spuna ca ea nu izbutea sa ia n serios nici gesturile, nici parerile, nici ambitiile, nici principiile, lor si nici chiar persoana lor

. Mai e de mirare ca Lafcadio nu-l luase n serios pe Fleurissoire?... E cu putint a sa se desparta astfel? Iubirea o ndeamna, o arunca spre el. Lafcadio o ia n brat e, o strnge cu patima, i acopera cu sarutari fruntea palida... i voi parasi pe cei doi amanti la ora cnd cnta cocosul si cnd culoarea, caldura si v iata vor triumfa n sfrsit asupra noptii. Lafcadio se ridica de lnga Genevieve, care doarme nca. Totusi nu contempla frumosul chip al amantei sale, fruntea-i broboni ta de o usoara sudoare, pleoapele sidefii, buzele calde si ntredeschise, snii desa vrsiti, membrele ostenite - ci, prin fereastra larg deschisa, zorile si freamatul unui copac din gradina. Curnd Genevieve va trebui sa plece; dar el mai asteapta nca; asculta, aplecat asup ra ei, prin respiratia-i usoara, nedeslusita rumoare a orasului, care-l zguduie din lncezeala. Departe, n cazarmi, se aude sunetul trimbitelor. Va renunta oare la viata? Si pentru a avea pretuirea Genevievei, pe care o pretuieste mai putin de cnd ea l iubeste mai mult, se mai gndeste nca sa se predea? BIBLIOTECA FGtlLTAT! BE LITt j nr. inv. .j*([Wv' /-s -7 7 Aici ncepe o noua carte. O, adevar palpabil al dorintei! Tu respingi n penumbra fantomele mintii mele. OPERE XX Nu ncape nici o ndoiala, Lafcadio nu e Gide: amoralismul personajului nu implica am oralismul autorului. [...] Gide si mandateaza eroii sa mearga pna la capatul unei cai pe care el nsusi ar sovai sa apuce; acestia l elibereaza de tentatiile gndurilo r sale, de ideile ce-l bntuie si pe care el li le mprumuta. [...] Lafcadio rmne un personaj de roman; aventura lui, o experienta imaginara. Maurice Macuer ISBN 973-576-l5l-3 RAO International Publishing npany 789735 761516