GLUMA

Nu-mi mai ramanea decat timpul. Pe acesta, in schimb, ajunsesem sa-l cunosc cum nu-l mai cunoscusem niciodata pana atunci. Imi devenise familiar. Nu mai era timpul acela cu care veneam in contact odinioara, timpul metamorfozat in munca, in dragoste, in toate stradaniile posibile, timpul pe care-l sorbeam cu nepasare, pentru ca nici el nu era indiscret sau cicalitor, ci se ascundea, decent si delicat, in spatele propriei mele activitati. Acum , insa, el venea la mine despuiat, in toata goliciunea lui, in adevarata si originara sa infatisare, si ma silea sa-i spun pe numele lui adevarat (pentru ca acum traiam timpul in sine, un timp in sine si gol), ca sa nu-l uit nici o clipa, ca sa ma gandesc la el mereu, si sa-i simt neincetat povara apasatoare. Cand auzim muzica, inregistram melodia, uitand ca asta nu-i decat una din infatisarile timpului; cand orchestra amuteste, auzim timpul in sine. o incetineala iradiind parca din acea constiinta a resemnarii, care-ti spune ca nu exista tinta spre care sa merite sa te grabesti si, in concluzie, n-are nici un rost sa intinzi spre ceva niste maini nerabdatoare. Se vorbeste despre dragoste la prima vedere;dragostea are inclinatia de a-si fauri ea insasi din ea o legenda si de a crea, retrospectiv, mitul inceputurilor ei; nu vreau sa afirm deci ca ar fi vorba aici de o dragoste fulger, dar pot spune ca o anumita clarviziune a existat cu adevarat : acea esenta care era fiinta Luciei sau esenta a ceea ce Lucia avea sa devina mai tarziu pentru mine am inteles-o, am simtito, am intrezarit-o dintr-o data si fara intarziere. Nimic nu-i apropie mai repede pe oameni (chiar daca de multe ori numai aparent si inselator) ca o intelegere trista, melancolica; aceasta atmosfera de calma participare, capabila sa adoarma orice temeri si sa inlature orice stavila, aceasta atmosfera pe intelesul spiritelor delicate sau vulgare, instruite sau modeste deopotriva, constituie modul de apropiere cel mai simplu cu putinta si totusi atat de rar.