Ne-am desprins cu totii in acea zi primind odata cu aripile si un sac din a carui substanta puteam cerne minuni si ne-am

inaltat cu aripi in norii acestui univers.Am primit libertatea de a ne alege calea,dar pe masura ce planam imprastiam mereu pulbere divina in locuri pustii,din care nu inflorea nimic.N-am mai fost multumiti de aripi si ne-am gandit sa le indepartam, apoi ne-am inlocuit vesmintele albe cu haine cat mai colorate ,iar din sclipirea din ochi ne-au mai ramas doar lacrimi ce curg din ce in ce mai rar.Astfel am inceput sa ratacim si am inceput sa cautam,dar ce anume cautam nu stiam nici noi. Fara aripi din putina pulbere ramasa ne-am construit locasuri pentru a ne adaposti initial,dar dupa pentru ca nu stiam ce anume sa mai facem,nemangaiati am inceput sa ne cautam placeri trecatoare din care sa ne alimentam ori de cate ori cadeam vazand ca totul e in zadar.Am inceput sa studiem universul,crezand ca-l putem descoperi ,copiind u-l am fost lasati sa construim ,sa evoluam in speranta ca ne vom regasi. Societatea a evoluat ca urmare a acestei rataciri a umanitatii ,drept consecinta a alchimiei al carui rasunet ne ademenea mereu,dar prea incetosati ne pierdeam in creatiile noastre si tot nu gaseam raspunsul. Am imitat configuratia pasarilor si am construit avioane ,dar fara a avea controlul deplin a lor ,iar zborul sufletului n-a |mai fost atins .Ne-am dat viata crezand ca suntem eroi,dar nu ne am intrebat niciodata eroii cui suntem,odata ce negura ne-a sters faptele.Caci au fost prea putini cei a caror fapte au fost eroice,notiunea fiind astazi asociata unor oameni ce au renuntat la viata din motive cu totul nejustificate ,de dragul ineditului la care cei ce le atribuie numele nu se gandesc ca sfideaza legile firii.Eroi sunt cei ce lupta si izbandesc sa si gasesca adevarata cale determinandu i pe altii sa castige batalia cu viata.Ecoul lor rasuna si peste milenii. Cei mai multi in batalia cu viata adota tactica cea mai usoara si anume negarea existentei sufletului .Sunt oameni a caror identitatae se confunda cu cea a robotilor.Lupta mereu in defensiva si incearca prin complexitatea actiunilor lor , sa-si cufunde gandurile pana la epuizare .Singura lor multumire este oboseala psihica,sudoarea trupului ce-i ajuta sa adoarma ,uitand acea strigare.Dar cat poate dura aceasta terapie?Odata ce te-ai sculat asupra sufletului doar moartea te poate ispasi daca te opui glasului lui si nu l lasi sa si cante simfonia. Cucerim mereu munti,dar niciodata varfuri,castigam lupte,dar niciodata batalii,ne indreptam spre soare dar nu l putem atinge .Orice am face suntem ingraditi.Cand credem ca vom merge sa infingem steagul victoriei inamicul ne doboara din cel mai neasteptat loc.Chiar daca am strabatut integral pasii spre infaptuirea unui proces totusi el nu da rezultate.De ce oare?Sunt prea putini cei ce-si pun aceste intrebari si multi pun aceasta acceptiune pe seama sortii!Ce e soarta?Cum te-ar putea afecta ceva ce nici macar nu exista.S-a aratat vreodata cuiva?O poate cineva descrie in mod logic,rational?Ocolim mereu raspunsul si continuam sa fugim cu aceleasi calcaie ca si Ahile.Ne cufundam mereu in activitati, cat mai epuizante ,cautam mereu sa simtim limita trairilor fizice si psihice,cele mai neobisnuite senzatii sperand ca vom uita razvratirile unui suflet stramptorat.Si oricat ne am chinui nu scapam de aceasta rabufnire a sinelui.Te arunci cu parasuta zeci de mii de ori senzatia fericirii o descoperi de fiecare data dar durata ei e temporara,la fel ca orice succes pe plan profesional.Senzatia ca ceva te ineaca,sufoca te

urmareste mereu.De ce ajung oameni asa zis fericiti,cu inalta reputatie,familie ,sanatosi sa recurga la suicid?Oricat ne-am renega alchimia ,sufletul este singura dovada palpabila ca am fost parte integranta a acestui univers.Trupul atat de mult jerfit ajunge hrana unor insecte,dar sufletul poate fi mereu prezent intr-un colt de natura,intr-un licarire a cerului noaptea. Cum ne explicam exaltarea sufletului vazand un peisaj in care se imbina cele patru elemente esentiale ale universului?Si sentimentul ca ne contopim cu acel peisaj?Cui ii datoram fericirea unui simplu zambet? Opreste te o clipa albina umana din lucrul tau!Nu mai aduna tarana in zadar!Caci tarana oricat ai prelucra -o tot tarana ramane si intr-un final tot te va abandona!Aduna faramele cazute din stele,amesteca le cu roua florilor si usuca le cu razele soarelui.Apoi unge te cu ele. Si daca nu vei gasi nimic din toate acestea sau de nu le vei intelege iubeste neconditionat.Iubirea pura e hrana ingerilor si te va ghida pe calea fericirii. Eu am ales sentimentele.E tot ce mi a ramas din acel sac plin pe care l-am avut.E lucrul pe care l stiu cel mai bine sa l fac si totusi cel mai mai indelung chin .Chinul de- a impartasi cu fiinte lipsite de vlaga aceasta energie a universului;Aceia care primesc energia,dar o folosesc ca sa guverneze lumea,sa denigreze frumusetea universului.Cati oameni nu s-au pierdut iubind?Sentimentul potrivit caruia erau in stare sa mute muntii din loc pentru acel cineva ,sa ramana goi doar ca celalalt sa fie fericit i-a dus pe multi in momentul in care au realizat ca sentimentele nu le sunt impartasite la disperare.Si pana si acest sentiment,singurul care ne poate salva e acompaniat astazi de interese materiale ,idolatrie,dependenta.Din vina noastra oamenilor le este frica sa mai iubeasca ,concept intemeiat cu totul eronat . Iubind,nu trebuie sa asteptam nimic in schimb.Iubim pentru ca sta in natura noastra sa facem asta ,nu iubim pentru a obtine beneficii.Ce recompensa mai mare am putea avea decat cea de a darui cuiva parte din picurii nostrii de viata,de a alimenta un suflet gol,uitat ce se poate intoarce.Caci acest sentiment nu e tocmai unul obisnuit,in complexitatea lui se transmite si poate fi captat precum o unda .Aceasta inlantuire de unde cu frecvente inalte poate infaptui minuni si vindeca rani adanci. Nu te intrista cand aparent nu primesti nici macar respectul persoanelor pe care le iubesti.Nu ai nevoie de ceva ce dj face parte din tine.Cand va fi nevoie ,in potopul cel cumplit de vei cadea pentru tine,cel care ai iubit neconditionat va exista mereu o arca a lui Noe. Legea lui Lavoiser se respecta si aici:nimic nu piere in natura,totul apare sub un alt chip tot asa si cu iubirea pe care o daruim,o vom primi atunci cand vom avea nevoie sub un alt chip si de la altcineva . Nu te sfii,nu te teme lasa curs liber sentimentelor,iubeste doar iubind vei particia la simfonia universului,vei intelege de ce unii simt caldura in gerul de februarie,racoarea in desert ,vei intelege de ce traiesti si intreaga ti existenta iti va fi marcata de o sincera eblema:zambetul .