Sunteți pe pagina 1din 49

CAPITOLUL 1. PREVEDERI GENERALE

- comentarii -

Prevederile ediŃiei actuale a Codului CR6-2006 au fost redactate, în mare parte, având ca obiectiv alinierea la standardul SR EN 1996-1-1. În perioada elaborării Codului (2004-2005) era disponibilă versiunea prEN 1996-1-1:2001 care a fost preluată în cea mai mare măsură.

Ulterior a apărut şi a fost adoptat standardul naŃional SR EN 1996-1-1:2006 prin traducerea

EN 1996-1-1:2005 şi Anexa NaŃională SR EN 1996-1-1/NB:2008. În aprilie 2009

standardul EN 1996-1-1 a primit un Corrigendum care a adus modificări şi precizări la circa 10% din text.

În ceea ce priveşte situaŃiile de proiectare care sunt luate în considerare, în preambulul SR EN 1996-1-1 se face precizarea că:

Standardul SR EN 1996-1-1 nu se referă la cerinŃele speciale de proiectare seismică. Prevederile referitoare la aceste cerinŃe sunt date în standardul SR EN 1998-1 care completează standardul SR EN 1996-1-1 şi este compatibil cu acesta.

Iată însă ce spune standardul SR EN 1998-1 Cap.9:

versiunii

Pentru verificarea siguranŃei contra prăbuşirii, rezistenŃa de proiectare a fiecărui element structural trebuie evaluată în conformitate cu EN 1996-1-1:2004.

Din cele două texte o concluzie este evidentă: SR EN 1998-1 prevede verificarea siguranŃei seismice cu o reglementare care precizează de la început că nu are reguli pentru proiectarea seismică.

Aceste considerente justifică necesitatea existenŃei unui Cod de proiectare pentru clădiri din zidărie specific zonelor seismice, care să conŃină prevederi care nu sunt contradictorii cu principiile din SR EN 1996-1-1 şi SR EN 1998-1 şi formuleze reguli de aplicare obligatorii conforme cu practica internaŃională recentă şi cu condiŃiile materiale şi tehnologice specifice României.

C1.1. Domeniul de utilizare şi scopul Codului

C(6) Necesitatea unor reglemntări specifice pentru planşeele mixte cu corpuri de umplutură ceramice sau din beton decurge din faptul că aceste subansambluri structurale sunt, de regulă, produse de firmă care includ prevederi cu caracter de proprietate comercială care nu pot fi încadrate în reglementările generale privind proiectarea şi execuŃia construcŃiilor. Comportarea lor la acŃiunea seismică depinde de modul de calcul şi de detalierea constructivă a fiecărui procedeu propus şi trebuie să fie fundamentate, în fiecare caz în parte, prin cercetările proprii ale producătorului. Aceste cercetări trebuie să fie efectuate în laboratoare recunoscute în condiŃii specifice solicitărilor seismice. Utilizarea în proiectare şi în execuŃie a acestor sisteme de construcŃie trebuie să facă obiectul unor agremente eliberate în conformitate cu legislaŃia din România

C(12) ÷ C(14) Prevederile de la (12) ÷ (14) au în vedere evitarea folosirii unor materiale (elemente sau mortare) contrafăcute sau cu performanŃe necontrolate şi/sau necontrolabile. Aceste măsuri de precauŃie au în vedere faptul că în condiŃiile seismice ale Ńării noastre solicitarea maximă a clădirilor din zidărie se produce cu ocazia cutremurelor severe. Utilizarea unor elemente sau mortare pentru care nu sunt cunoscute proprietăŃile fizico- mecanice reale poate genera vicii ascunse care se pot manifesta chiar la intervale mult depărtate de data construcŃiei. Reamintim în acest context prevederile Legii 10/1995 privind Calitatea în construcŃii, referitoare la viciile ascunse:

Art. 29. - Proiectantul, specialistul verificator de proiecte atestat, fabricanŃii şi furnizorii de materiale şi produse pentru construcŃii, executantul, responsabilul tehnic cu execuŃia atestat, dirigintele de specialitate, expertul tehnic atestat răspund potrivit obligaŃiilor ce le revin pentru viciile ascunse ale construcŃiei, ivite într-un interval de 10 ani de la recepŃia lucrării, precum şi după împlinirea acestui termen, pe toată durata de existenŃă a construcŃiei, pentru viciile structurii de rezistenŃă rezultate din nerespectarea normelor de proiectare şi de execuŃie în vigoare la data realizării ei.

Art. 33 Constituie contravenŃie la prevederile prezentei legi următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiŃii încât, potrivit legii, să constituie infracŃiuni şi se sancŃionează cu amendă:

* prevederea în proiect sau utilizarea unor produse necertificate sau pentru care nu există agremente tehnice la lucrări la care trebuie să se asigure nivelul de calitate corespunzător cerinŃelor.

CAPITOLUL 2 BAZELE PROIECTĂRII - comentarii -

C2.1. CerinŃe fundamentale

C(1). Proiectarea complexă a clădirilor cu pereŃi structurali şi nestructurali din zidărie şi cu panouri de zidărie înrămată în cadre de beton armat/oŃel urmăreşte în primul rând satisfacerea simultană a celor şase cerinŃe esenŃiale stabilite prin Legea Nr.10/1995. În aceste condiŃii dimensiunile finale ale părŃilor/subansamblurilor/elementelor de construcŃie prevăzute în proiecte trebuie să corespundă valorii celei mai mari care rezultă din calculule de specialitate sau din prevederile constructive corespunzătoare tuturor celor şase cerinŃe esenŃiale. De exemplu, grosimea minimă de 240 mm a pereŃilor structurali din zidărie, stabilită în acest Cod pentru satisfacerea cerinŃei de RezistenŃă mecanică şi stabilitate trebuie să fie corectată , de exemplu, pentru a satisface cerinŃa de izolare termică în cazul pereŃilor exteriori (dacă nu se prevede un alt strat de material izolator). Din acest motiv se recomandă ca alegerea grosimii pereŃilor în faza de proiectare preliminară arhitectural-structurală să se facă având în vedere satisfacerea tutror cerinŃelor esenŃiale. CerinŃe similare pot interveni pentru realizarea izolării împotriva zgomotului.

C 2.1.1. Reliabilitate (siguranŃa structurală, siguranŃa în exploatare şi durabilitatea)

C(1) Proiectarea pentru satisfacerea cerinŃei de RezistenŃă mecanică şi stabilitate urmăreşte în primul rănd menŃinerea integrităŃii fizice (lipsei avariilor) pentru cele mai probabile condiŃii de solicitare în exploatarea normală. În cazul solicitărilor rare, cu caracter excepŃional, cum sunt cutremurele, se admite producerea unor avarii limitate şi reparabile. Prin adoptarea unei alcătuiri arhitectural-structurală favorabilă, în cazul cutremurelor de proiectare, disiparea energiei seismice trebuie să se facă prin mecanisme convenabile, care să conducă la un răspuns seismic optim pentru condiŃiile de severitate a hazardului seismic de la amplasament. Prin proiectare, răspunsul seismic al clădirii (nivelul de performanŃă seismică) trebuie să fie calibrat în raport cu clasa de importanŃă-expunere a clădirii şi cu nivelul hazardului seismic la amplasament (stabilite conform Codului P100-1). Alcătuirea şi detalierea structurii trebuie să aibă în vedere şi excluderea pericolului de prăbuşire progresivă în cazul unui fenomen neprevăzut ( explozie / incendiu). Nivelul de siguranŃă al clădirii corespunzător cerinŃelor esenŃiale şi eventualelor cerinŃe suplimentare ale investitorului/beneficiarului se realizeză prin:

concepŃia de ansamblul arhitectural-structurală a clădirii

unor

utilizarea

modele

şi

metode

de

calcul/dimensionare

adecvate

solicitărilor

probabile;

alegerea corespunzătoare a materialelor

execuŃia clădirii cu respectarea regulilor tehnice/tehnologice adecvate.

Deteriorarea în timp a nivelului de siguranŃă iniŃial sub efectul condiŃiilor normale de exploatare (asigurarea durabilităŃii) se evită/se limitează prin:

alegerea materialelor conform cerinŃelor de durabilitate formulate la Cap.4

respectarea condiŃiilor de exploatare stabilite prin tema de proiectare;

efectuarea inspecŃiilor pe parcursul exploatării şi a lucrărilor de întreŃinere şi reparaŃii

curente

C2.2.1. Mecanismul de disipare a energiei seismice

C(1) Aşa cum se ştie prezenŃa elementelor ductile într-o structură este o condiŃie necesară pentru ca această să poată fi calculată pentru solicitări mai mici decât cele care ar rezulta din calculul liniar elastic. Această posibilitate rezultă din capacitatea elementelor ductile de a disipa energia seismică fără a se ajunge la rupere şi, în consecinŃă posibilă, la prăbuşirea clădirii. Prin urmare abordarea conceptuală în proiectarea seismică trebuie să se bazeze pe dirijarea şi controlarea disipării energiei seismice printr-o comportare histeretică stabilă. Prin dirijare se înŃelege identificarea elementelor disipatoare şi proiectarea lor pentru a putea îndeplini acest rol.

C2.2.3. CondiŃia de rigiditate

C(1) În cazul panourilor de zidărie înrămate în cadre limitarea degradărilor se obŃine prin:

limitarea deformabilităŃii cadrelor conform prevederilor din Codul P100-1

proiectarea zidăriei pentru a prelua deformaŃiile impuse de cadru (în special alegerea

elementelor pentru zidărie astfel încât rezistenŃa zidăriei paralel cu rosturile orizontale să

asigure preluarea componetei orizontale a efortului din diagonala comprimată a panoului (a se vedea şi comentariul C.6.6.6.)

C2.4.2.1. ProprietăŃile materialelor şi produselor

C(2) ProprietăŃile mecanice menŃionate intervin nemijlocit în calculul rezistenŃei pereŃilor de toate tipurile şi în calculul forŃelor seismice şi al solicitărilor de ansamblu ale clădirilor (a se vedea şi Comentariile la Cap. 4 şi Cap.6). Având în vedere diversitatea elementelor pentru zidărie şi a mortarelor existente pe piaŃa internă şi europeană este necesar ca aceste informaŃii să fie disponibile/accesibile pentru toŃi proiectanŃii şi executanŃii.

C2.4.2.3.1. Valori de proiectare ale rezistenŃelor zidăriei pentru starea limită ultimă

C(2) Adoptarea coeficientului parŃial γ M = 1.65 numai pentru solicitările din gruparea seismică , în zonele cu a g 0.12g are în vedere următoarele argumente:

severitatea mică/moderată a hazardului seismic (informaŃiile istorice nu menŃionează

cutremure semnificative în zonele respective)

nivelul redus al ponderii solicitărilor seismice corespunzătoare Codului P100-1 în

eforturile din gruparea seismică;

măsurile constructive, între care grosimea minimă şi densitatea obligatorie a pereŃilor structurali, asigură rezerve "naturale" care acoperă în fapt solicitările seismice dacă avem în vedere coeficientul parŃial γ M = 2.2 pentru solicitările din gruparea fundamentală

valoarea γ M = 1.65 este mai mare cu 10% decât valoarea minimă γ M = 1.50 recomandată de SR EN 1998-1 pentru dimensionarea/verificarea la gruparea seismică de încărcări.

CAPITOLUL 3.MATERIALE - comentarii -

C3.1.2.2. Gruparea în funcŃie de caracteristicile geometrice

C(1) Grosimea cumulată este grosimea pereŃilor interiori şi exteriori, măsurată orizontal, transversal elementului, la unghiuri drepte pe faŃa peretelui.În cazul golurilor conice sau a celor celulare, se utilizează valoarea medie a grosimii pereŃilor interiori şi exteriori. Verificarea trebuie considerată ca un test de calitate şi necesită a fi repetată numai în cazul unor schimbări esenŃiale la proiectarea dimensiunilor elementelor pentru zidărie.

C(4) Prevederile din Anexa NaŃională au în vedere asigurarea robusteŃei elementelor pentru zidărie aşa cum cere standardul SR EN 1998-1, care este determinată, în primul rând, de caracteristicile geometriei interioare ale elementelor

Subliniem în acest context faptul că experienŃa curentă în proiectarea zidăriei cu elemente pline nu poate fi extinsă, necondiŃionat, la proiectarea zidăriei cu elemente cu goluri de diferite tipuri.

Este evident faptul că volumul de goluri şi grosimea pereŃilor interiori şi exteriori nu afectează în mod semnificativ mecanismul de rupere la sarcini verticale, care sunt încărcările dominante în Ńările în care s-a dezvoltat producŃia elementelor cu goluri mari şi pereŃi subŃiri. Cercetările de laborator şi examinarea situaŃiilor de avariere în urma unor cutremure puternice au arătat însă că modul de cedare al zidăriei la forŃe orizontale în planul peretelui depinde, în primul rând, şi în cea mai mare măsură, de geometria interioară a elementelor pentru

Limitarea volumului de goluri are ca scop împiedicarea folosirii elementelor cu goluri mari (elemente din argilă sau din beton) care, datorită avantajelor de izolare termică sunt folosite de regulă în zone neseismice. Limitele propuse în CR6 şi în Anexa naŃională a SR EN 1996-1-1 au în vedere comportarea nefavorabilă a elementelor cu pereŃi subŃiri la compresiune şi forfecare (în particular caracterul fragil al rupereii prin expulzarea pereŃilor exteriori). Constatările după ultimele cutremure au arătat că elementele pentru zidărie cu goluri verticale şi pereŃi subŃiri au avut, în multe cazuri, o comportare nefavorabilă. Din acest motiv mai multe Ńări au decis ca elementele pentru zidărie folosite în zone seismice să aibă caracteristici ale geometriei interioare cu forme şi cu dimensiuni pentru care performanŃa seismică a fost favorabilă

pentru care performan Ń a seismic ă a fost favorabil ă Figura C3.1. Elemente folosite în

Figura C3.1. Elemente folosite în Ńări din America centrală şi de sud [Zepeda,J.A., Alcocer,S.M.,Flores,L.E. Earthquake-resistant construction with multi-perforated clay brick walls 12 th WCEE ]

Figura C3.2. Elemente cu goluri verticale folosite în Australia În USA, elementele pentru zid ă

Figura C3.2. Elemente cu goluri verticale folosite în Australia

În USA, elementele pentru zidărie din argilă arsă sunt clasificate astfel:

elemente pline pentru care procentul de goluri este 25% (conform standardelor ASTM C 62 şi ASTM C 216);

elemente cu golur , împărŃite în două grupe (conform standardului ASTM C 652):

- cu procent de goluri 25% < 40%;

- cu procent de goluri 40% < 60%.

Pentru ambele grupe de elemente cu goluri, grosimea pereŃilor este stabilită astfel:

pereŃii exteriori 19 mm;

pereŃii interiori 12 mm.

Se observă că grosimea minimă a pereŃilor stabilită de ASTM este mult mai mare decât cea stabilită prin SR EN 1996-1-1 ceea ce asigură elementelor o robusteŃe superioară şi evitarea ruperilor fragile prin expulzarea feŃelor exterioare.

C3.1.2.3. Gruparea în funcŃie de profilaŃia exterioară a elementului

În figura C3.3 sunt prezentate câteva dintre profilaŃiile feŃelor verticale de tip "nut & feder" ale elementelor care se întâlnesc curent în practică. Este evident că fiecare tip de alcătuire prezintă caracteristici proprii de rezistenŃă şi de deformabilitate. Este vorba în primul rând de rezistenŃa la forŃă tăietoare în planul peretelui şi de rezistenŃa la încovoiere perpendicular pe planul peretelui. Forma îmbinării afectează şi legea constitutivă σ- precum şi modulul de elesticitate longitudinal. Aceste considerente au stat la baza cerinŃei formulate în Cod privind comunicarea obligatorie de către furnizor a informaŃiilor respective. În lipsa acestor informaŃii există riscul unor subdimensionări periculoase.

Ń ii exist ă riscul unor subdimension ă ri periculoase. Figura C3.3.Elemente cu îmbinare vertical ă

Figura C3.3.Elemente cu îmbinare verticală tip "nut & feder"

C3.1.2.4. Gruparea elementelor în funcŃie de densitatea aparentă în stare uscată

C(2) În redactarea propusă s-a introdus gruparea elementelor din BCA în clase în conformitate cu prevederile SR EN 771-4 . Gruparea în clase în funcŃie de doi parametri (densitatea în stare uscată şi rezistenŃa la compresiune) permite proiectanŃilor corelarea proprietăŃilor esenŃiale ale zidăriei cu elemente din BCA având în vedere următoarele:

1.

RezistenŃa la compresiune a elementelor din BCA depinde direct de densitatea în stare uscată a materialului

2. Specificarea de către proiectant a clasei de rezistenŃă implică necesitatea cunoaşterii densităŃii pentru calculul greutăŃii proprii a zidăriei.

3. Simultan cu rezistenŃa la compresiune, valoarea densităŃii materialului condiŃionează şi următoarele performanŃe:

izolarea la zgomotul aerian;

izolarea termică;

rezistenŃa la foc.

Valorile date în tabelul 3.2 din text au fost stabilite folosind datele principalilor producători. Reglementările din alte Ńări folosesc, de asemenea, încadrarea în clase în funcŃie de aceste două criterii (de exemplu, în Germania DIN V 4165, în USA ASTM C 1386) ca şi marii producători de BCA.

C3.1.3.1.1. RezistenŃa la compresiune a elementelor pentru zidărie

C(4) CoeficienŃii δ cond se vor lua după cum urmează:

δ cond = 1.0 pentru condiŃionare prin uscare în aer sau prin condiŃionare la un conŃinut de apă de 6%

δ cond = 0.8 pentru condiŃionare prin uscare în etuvă

δ cond = 1.2 pentru condiŃionare prin imersie

Coeficientul de formă (δ) care Ńine seama de dimensiunile epruvetelor încercate se ia din tabelul C3.1, reprodus din SR EN 772-1.

Tabelul C 3.1

ÎnălŃimea

epruvetei

LăŃimea epruvetei (mm)

 

(mm)

50

100

150

200

250

40

0,80

0,70

-

-

-

50

0,85

0,75

0,70

-

-

65

0,95

0,85

0,75

0,70

0,65

100

1,15

1,00

0,90

0,80

0,75

150

1,30

1,20

1,10

1,00

0,95

200

1,45

1,35

1,25

1,15

1,10

250

1,55

1,45

1,35

1,25

1,15

C(6) Elementele pentru zidărie cu dimensiuni mari pot fi încercate în întregime sau folosind probe extrase dintr-un element. În cazul elementelor din BCA standardul SR EN 771-4, Anexa B detaliază modul de confecŃionare a epruvetelor de dimensiuni mici prin decuparea elementului (trei cuburi 100 × 100 × 100 mm dintr-un element cu lungimea standard de 600 mm). În figura C3.4,. "A " este direcŃia de expandare a materialului iar L este lungimea elementului

de expandare a materialului iar L este lungimea elementului Figura C3.4.Confec Ń ionarea probelor mici dintr-un
de expandare a materialului iar L este lungimea elementului Figura C3.4.Confec Ń ionarea probelor mici dintr-un

Figura C3.4.ConfecŃionarea probelor mici dintr-un element BCA

În acest caz, blocurile fiind condiŃionate la un conŃinut de apă de 6 ± 2% conform Anexei B la SR EN 771-4, valorile coeficienŃilor de echivalare sunt δ cond = δ = 1.00 şi rezistenŃa medie la compresiune este identică cu rezistenŃa standardizată la compresiune (f b ). În alte Ńări (Mexic, de exemplu) încercarea se face pe un element întreg şi valoarea medie obŃinută trebuie corectată cu factorul δ din tabelul C3.1 pentru determinarea valorii rezistenŃei

standardizate f b . [Zepeda,J.A.,Otálora,A.M., Alcocer,S.M. Estudio de evaluación de las propiedades mecánicas del sistema Hebel, Centro Nacional de Prevención de Desastres, Mexic, Abril 1998]

Nacional de Prevención de Desastres, Mexic, Abril 1998] Figura C3.5.Încercarea elementelor întregi din BCA în
Nacional de Prevención de Desastres, Mexic, Abril 1998] Figura C3.5.Încercarea elementelor întregi din BCA în

Figura C3.5.Încercarea elementelor întregi din BCA în Mexic

C(8) În Codul P100-1 şi în Codul CR6 s-a propus înlocuirea cerinŃei de rezistenŃă minimă la compresiune a elementelor şi mortarelor (aşa cum prevede SR EN 1998-1) cu cerinŃa de rezistenŃă minimă la compresiune a zidăriei.deoarece, pentru siguranŃa clădirii, este importantă rezistenŃa zidăriei şi nu a fiecărei componente în parte. Argumentul principal al

acestei modificări provine din faptul că rezistenŃa la compresiune a zidăriei, calculată conform

Cap.4 din acest Cod CR6 şi din SR EN 1996-1-1, depinde în mare măsură şi de marca şi tipul

mortarului (G sau T) şi de alcătuirea zidăriei (cu rosturi verticale umplite/neumplute, cu/fără rost longitudinal în perete).astfel încât specificarea rezistenŃei minime a elementelor apare ca insuficientă pentru calculul corect al rezistenŃei

C3.2.1. Tipuri de mortare pentru zidărie

C(3) Mortarele pentru rosturi subŃiri se folosesc în România de puŃin timp. Din acest motiv în continuare se prezintă principalele proprietăŃi ale acestora.

Mortarele pentru rosturi subŃiri sunt mortare de ciment cu adaos de polimeri şi alte componente speciale care au ca scop limitarea contracŃiei şi îmbunătăŃirea lucrabilităŃii fără

creşterea cantităŃii de apă (lucrabilitatea se menŃine timp de circa două ore). În multe cazuri, în mortare se adaugă diferite tipuri de fibre care le sporesc rezistenŃa şi rigiditatea. În cazul în care zidăria rămâne aparentă se poate folosi ciment alb sau se pot introduce coloranŃi în amestec. Nisipul folosit este foarte fin cu granule care, de regulă, nu depăşesc 1

mm. Mortarul este dozat şi amestecat la producător iar la şantier necesită numai adăugarea

cantităŃii de apă stabilită prin fişa tehnică. Este folosit la zidării cu grosimea rosturilor de

1 3 mm dar utilizarea sa necesită prelucrarea feŃelor elementelor pentru zidărie pentru înlăturarea denivelărilor din fabricaŃie.

(a) (b) (c) Figura.C3.6 Execu Ń ia zid ă riilor cu mortare pentru rosturi sub

(a)

(b)

(c)

Figura.C3.6 ExecuŃia zidăriilor cu mortare pentru rosturi subŃiri (a) Şlefuirea suprafeŃei elementelor pentru folosirea mortarului pentru rosturi subŃiri Aplicarea mortarului pentru rosturi subŃiri (b) Prin pensulare (c) Prin imersare

Standardul SR EN 998-2 cere ca dimensiunea granulei de nisip în mortarul pentru rosturi subŃiri să fie 2 mm cu precizarea că producătorul trebuie să declare această dimensiune. Acelaşi standard cere ca timpul de punere în operă să fie declarat de producătorul mortarului. În felul acesta rosturile de mortar, verticale şi orizontale, pot avea grosimi de maximum 3 mm ceea ce îmbunătăŃeşte performanŃele termice ale clădirii. Mortarele pentru rosturi subŃiri se pot aplica cu un dispozitiv de pensulare direct pe faŃa superioară a elementului deja aşezat în perete sau prin imersarea în mortar a elementului care se aşează în stratul următor (fig. C3.6, b şi c). În funcŃie de reŃeta folosită, mortarul pentru rosturi subŃiri se întăreşte în primele 24 de ore până la valori ale rezistenŃei la compresiune de circa 3 4 N/mm 2 şi poate atinge valori de până la 30 N/mm 2 după 28 de zile de la punerea în operă. Uscarea rapidă şi rezistenŃa timpurie ridicată, specifice acestor mortare, permit ritmuri de construcŃie mai rapide decât mortarele clasice. O proprietate importantă a mortarului pentru rosturi subŃiri este permeabilitatea redusă la apă. Ca urmare, migrarea apei din mortar în cărămidă este mai mică ceea ce reduce riscul de eflorescenŃă legat de reacŃia cărămidă-mortar.

C3.2.3.1. RezistenŃa la compresiune a mortarelor pentru zidărie

C(2) Prevederile referitoare la alegerea mărcii mortarelor au fost modificate pentru motivele indicate la C3.1.3.1.1. RezistenŃa la compresiune a elementelor pentru zidărie C(8)

C3.2.3.2. AderenŃa între elementele pentru zidărie şi mortar

C(1) ForŃa de aderenŃă, care asigură monolitismul masivului de zidărie şi se opune tendinŃei de separare a elementelor din masivul de zidărie care duce la formarea fisurilor/crăpăturilor, depinde de doi factori:

Gradul de aderare

RezistenŃa unitară de aderenŃă.

Gradul de aderare reprezintă raportul dintre suprafaŃa pe care s-a realizat efectiv aderenŃa mortarului la elementul pentru zidărie şi suprafaŃa totală a elementului pe care este aplicat mortarul.

(a) (b) Figura C3.7. Aderen Ń a incomplet ă a mortarului pe element (a) Pe

(a)

(a) (b) Figura C3.7. Aderen Ń a incomplet ă a mortarului pe element (a) Pe zona

(b)

Figura C3.7. AderenŃa incompletă a mortarului pe element (a) Pe zona poşată nu s-a realizat aderenŃa mortarului la element [Pluijm van der, R., Out-of-plane Bending of Masonry Behavior and Strength, PhD Thesis, Eindhoven University of Technology, 1999] (b) Fotografia unei cărămizi pe care mortarul nu a aderat complet [Pereira dos Santos,A.M. Resistencia das alvenarias à compressao.Licenciatura em Engenharia Civil, Universidade do Minho, 1998 ]

În funcŃie de condiŃiile concrete de execuŃie raportul dintre suprafaŃa pe care se realizează aderenŃa şi suprafaŃa totală a probei încercate variază în limite foarte largi. Astfel, cu ocazia încercărilor s-au identificat chiar situaŃii în care acest raport a fost foarte scăzut, aproximativ

1/3 [Pluijm van der, R., Out-of-plane Bending of Masonry Behavior and Strength, PhD Thesis, Eindhoven

University of Technology, 1999] - a se vedea şi figura C3.7(a). SuprafaŃa pe care se realizează efectiv aderenŃa este mai mare dacă pierderea apei din mortar este limitată. Este cazul zidăriilor realizate cu mortar cu capacitate de retenŃie a apei suficient de mare şi cu elemente pentru zidărie cu rata iniŃială de absorbŃie mijlocie. Acestor condiŃii trebuie să li se adauge o execuŃie îngrijită mai ales în ceea ce priveşte umplerea completă cu mortar a rosturilor. Realizarea unui grad de aderare ridicat contribuie de esemenea, şi la asigurarea etanşeităŃii zidăriei. Prin zonele în care nu s-a realizat aderenŃa mortarului la elemente apa nu este împiedicată să pătrundă în masivul de zidărie.

RezistenŃa unitară de aderenŃă reprezintă valoarea efortului unitar necesar pentru a rupe legătura (aderenŃa) dintre mortar şi elementul pentru zidărie. Se pot identifica două tipuri de rezistenŃe unitare de aderenŃă:

RezistenŃă unitară de aderenŃă normală care reprezintă efortul unitar perpendicular pe planul mortarului care produce ruperea legăturii între acesta şi elementul pentru zidărie (intervine pentru calculul pereŃilor la încovoiere perpendicular pe plan f xk1 ).

RezistenŃă unitară de aderenŃă tangenŃială care reprezintă efortul unitar aplicat în planul mortarului care produce ruperea legăturii între acesta şi elementul pentru zidărie (intervine pentru calculul pereŃilor la cedare din forŃă tăietoare prin mecanismul de lunecare în rosturile orizontale f vk0 ).

C(9) Prevederea dată în SR EN 1996-1-1 şi preluată în acest Cod se bazează pe rezultatele a

numeroase încercări efectuate în USA [Tanner,J.E.,VarelaJ.L.,Klingner, R.E., Brightman, M.J.,Cancino,U. Seismic Testing of Autoclaved Aerated Concrete (AAC) Shear Wall:Comprehensive Review. Structures Journal ACI Vol.102,no.3, may-june 2005] [Argudo, J. Evaluation and Synthesis of Experimental Data for Autoclaved Aerated Concrete MS Thesis. Dept.of Civil Engineering . The University of Texas at Austin, August 2003] [Fouad,F.,Dembrowski,J.,Newman,D.,Material Properties and Structural Behaviorof Plain and Reinforced Components Dept. of Civil and Environmental Engineering at The University of Alabama

at Birmingham 2002] şi în Europa [Programul ESECMaSE] care au arătat că pentru elementele din BCA cu rezistenŃe mici si moderate, ruperea se produce în blocuri şi nu prin rostul de mortar iar pentru rezistenŃe mai ridicate (orientativ > 3.0 N/mm 2 ) ruperea se produce pe rost. Rezultatele au fost confirmate şi de încercări pe pereŃi.

CAPITOLUL 4. ZIDĂRIE

- comentarii -

C.4.1. ProprietăŃile mecanice ale zidăriei

C(2) Zidăria cu rosturi verticale neumplute şi zidăria cu rosturi întrerupte (cu mortarul aplicat numai pe pereŃii exteriori ai elementelor pentru zidărie cu goluri verticale) nu pot fi reglementate în prezent în România deoarece lipsesc date suficient de sigure privind comportarea acestora la acŃiunea seismică. Formulele de calcul pentru rezistenŃele zidăriei cu această alcătuire date în SR EN 1996-1-1 nu pot fi folosite în România deoarece acesta nu se referă la comportarea zidăriei la cutremur. Pentru determinarea unor valori cu grad suficient de încredere sunt necesare încercări complexe care trebuie să aibă în vedere comportarea zidăriei la încărcări ciclice alternante.

C(3) ÷ C(5) Prevederile din aceste paragrafe referitoare la natura încercărilor au în vedere deosebirile esenŃiale între comportarea zidăriilor la încărcări statice crescătoare şi comportarea acestora la încărcări ciclice alternante. Standardul SR EN 1996-1-1 se referă la comportarea zidăriei sub încărcări statice. Din acest motiv preluarea valorilor stabilite de acest standard pentru a fi aplicate la calculul seismic al zidăriei nu poate fi făcută fără o analiză critică şi fără comparaŃie cu valorile folosite de alte coduri.

C4.1.1.1.1. RezistenŃa unitară caracteristică la compresiune a zidăriei

C(4). În această redactare s-au preluat valorile K date în ultima ediŃie (2006) a SR EN 1996- 1-1 având în vedere adoptarea în România a standardelor privitoare la elementele pentru zidărie (SR EN 771-1 şi SR EN 771-4), a standardului pentru mortar SR EN 998-2 şi a celorlalte condiŃii tehnice privind realizarea zidăriilor (SR EN 1996-2 şi SR EN 1996-3).

C(7) Valorile rezistenŃei la compresiune rezultate din aplicarea prevederilor SR EN 1996-1-1 (preluate în Codul CR6) sunt mult inferioare celor date de reglementările din USA (TMS 402/ACI 530/ASCE 5) unde rezistenŃa la compresiune a zidăriei cu mortar (T) se ia egală cu rezistenŃa elementului. Această discrepanŃă trebuie verificată prin încercări bazate pe procedeele din seria SR EN 1052. De asemenea trebuie verificate diferenŃele rezultate cu formulele din SR EN 1996-1-1 pentru zidirea cu mortar (G) şi mortar (T)

C4.1.1.2.2. RezistenŃa unitară caracteristică la cedare de secŃiuni înclinate

C(1) Introducerea verificării pereŃilor din zidărie la forfecare prin mecanismul de cedare pe secŃiuni înclinate este o prioritate pentru proiectarea corectă a clădirilor din zidărie situate în zone seismice. Această verificare a existat şi în reglementările anterioare din România (Normativul P2-85 şi STAS 10109). MenŃionăm că în prezent marea majoritate a reglementărilor tehnice referitoare la proiectarea structurilor din zidărie în zone seismice iau în considerare acest mod de rupere (a se vedea şi

comentariul.6.6.4.1.2):

În reglementările contemporane calculul rezistenŃei pe secŃiuni înclinate este bazat pe

ipotezele din lucrarea [ Turnšek, V.,Cacovic,F Some experimental results on the strength of brick masonry walls. Proc. of the 2 nd Intern.Brick Masonry Conference, Stoke-on-Trent,1971, pp.149-156 ] :

1. Se neglijează anizotropia zidăriei (permite să se folosească un singur parametru de rezistenŃă: rezistenŃa convenŃională la întindere a zidăriei f tu ).

Saint -

2. Se admite că panoul este suficient de zvelt pentru a se accepta ipoteza lui Venant.

3.

Ruperea se produce când efortul principal de întindere în zidărie atinge valoarea limită

f tu . În aceste ipoteze valoarea caracteristică a rezistenŃei la cedare pe secŃiuni înclinate este dată de relaŃia

f tu 0 f = 1 + (C4.1) vk ,i b f tu N în
f
tu
0
f
=
1
+
(C4.1)
vk ,i
b
f tu
N
în care
=
este efortul unitar mediu de compresiune pe secŃiunea transversală a
0
A
p

peretelui (A p = l w t) iar b este un coeficient care depinde de proporŃiile panoului h/l .

Pentru aplicarea formulei la panouri scunde, în [Turnšek,V., Sheppard, P The shear and flexural resistance of masonry walls Proc.of the Intern. Research Conference on Earthquake Engineering, Skopje,1980, pp.517-573] [Benedetti, D.,Tomaževic, M. Sulla verifica sismica di costruzioni in muratura Ingegneria Sismica, vol.1 no.2 ,1984] se propune

corectarea rezultatelor obŃinute cu formula pentru panouri zvelte prin folosirea unor valori "b", diferenŃiate în funcŃie de raportul h /l w după cum urmează:

b = 1.5 pentru h/l w 1.5

b = 1.0 pentru h/l w < 1.0

b = h/l w pentru 1.0

h/l w < 1.5

RezistenŃa convenŃională la întindere (f tu ) se poate lua aproximativ f tu = 0.05f k , unde f k este rezistenŃa caracteristică la compresiune a zidăriei.

Valorile care sunt folosite în relaŃiile de calcul (4.5a,b) (4.6a,b) introduse în acest Cod, se bazează pe cercetările desfăşurate în cadrul programului ESECMaSE [Enhanced Safety and Efficient Construction of Masonry Structures in Europe] şi sunt prezentate pe larg în

documentul

D9.1 al proiectului [Jager,W, Schops,P Proposals for an advanced design model of masonry

under lateral loads for implementation in Eurocode 6-1-1. 2008]

Formulele şi valorile respective sunt folosite în prezent în Anexa NaŃională a Germaniei pentru EN 1996-1-1 şi urmează a fi luate în considerare la următoarea redactare a acestui

Euroode conform [CEN/TC 250 Document – N 852 Date: 15 June 2010: Rob van der PLUIJM Progress report from chairman of cen/tc 250/sc 6 for the period up to may 2010].

RelaŃiile (4.5a) şi (4.5b) propuse în Codul CR6 sunt reprezentate în graficele din fig C4.1 pentru elemente din argilă arsă şi din BCA

Figura C4.1 Grafice pentru calculul rezisten Ń ei caracteristice f v k , i C4.1.1.3.1.
Figura C4.1 Grafice pentru calculul rezisten Ń ei caracteristice f v k , i C4.1.1.3.1.

Figura C4.1 Grafice pentru calculul rezistenŃei caracteristice f vk,i

C4.1.1.3.1. RezistenŃele unitare caracteristice la întindere din încovoiere perpendicular pe planul zidăriei

RezistenŃa la forfecare în rost orizontal şi rezistenŃa la încovoiere perpendicular pe plan depind de aderenŃa mortarului la elementele pentru zidărie. Această rezistenŃă depinde, la rândul său de capacitatea de absorbŃie a elementelor pentru zidărie şi de capacitatea mortarului de a reŃine apa. Deoarece elementele pentru zidărie sunt fabricate cu procedee diferite sau chiar cu pastă cu compoziŃie diferită este necesar ca pentru fiecare tip / calitate a elementului să se definească valoarea aderenŃei.(a se vedea şi comentariul C3.2.3.2.(1))

Experimentele raportate în lucrarea [Hamid,A.A., Effect of Aspect ratio of the Unit on the Flexural Strength of Brick Masonry - The Masonry Society Journal , Boulder, CO,V.1 Ian-June 1981] au arătat influenŃa raportului

dintre înălŃimea elementului pentru zidărie şi cea mai mică dimensiune a acestuia asupra rezistenŃei la încovoiere a zidăriei. Creşterea acestui raport conduce la creşterea rezistenŃei paralel cu rostul de aşezare şi la scăderea rezistenŃei perpendicular pe rostul de aşezare. Acesta poate fi argumentul CEN- SC6 pentru reducerea valorii f xk1 (respectiv creşterea raportului µ = f xk1 /f xk2 ) în SR EN 1996-1-1 faŃă de alte reglementări (cele din USA, de exemplu).

C(2) Prevederea Ńine seama de faptul că valorile rezistenŃelor date în SR EN 1996-1-1 nu se referă la acest tip de îmbinare. Diversitatea profilaŃiilor de pe capetele verticale ale

elementelor de acest tip produse de diferite firme, inclusiv cele cu "locaş de mortar" face imposibilă atribuirea de valori forfecare.(a se vedea şi comentariul C.3.1.2.3.)

C4.1.2.1. RelaŃia efort unitar – deformaŃie specifică ( - )

C(1) Raportul

m

=

mu

m1

(sau

m ,conv

=

mu

m1,conv

) defineşte "ductilitatea de material" a zidăriei şi

intervine atât la calculul capacităŃii de rezistenŃă a zidăriei cât şi la calculul deformaŃiilor laterale ale pereŃilor

C.4.1.2.2.1. Modulul de elasticitate longitudinal

C(2) Prevederea determinării modulului de elasticitate prin încercări este justificată prin faptul că în prezent există o mare discrepanŃă între valorile adoptate în diferite reglementări tehnice pentru modulul de elasticitate longitudinal de scurtă durată a zidăriei. O primă sursă a acestor divergenŃe provine din modul de definire a modulului de elasticitate.

Tabelul următor [Petrovici,R., Proiectarea clădirilor din zidărie conform standardelor europene adoptate în România (SR EN) - vol.I Ed.Universitară "I.Mincu", Bucureşti 2008] sintetizează câteva opŃiuni ale

reglementărilor tehnice privind valorile inf şi sup (limitele domeniului în care se calculează modulul de elasticitate secant).

Tabelul C4.1

Reglementarea

inf

 

sup

ObservaŃii

SR EN 1996-1-1

0

1/3 max

max efort unitar maxim din încercări

Nordtest -Finlanda

0.05 f c

 

0.35

f c

f c rezistenŃa la compresiune a zidăriei

UIC

0.1

r

0.5 r

 

r efort unitar de rupere

 

USA

0.05f m

'

0.33

f m

"

f m ' rezistenŃa compresiune

specificată

la

Italia (1987)

0.1

f k

0.4f k

f k rezistenŃa caracteristică la compresiune

Modulul de elasticitate longitudinal al zidăriei (E z ) depinde, între altele, de:

a. rezistenŃa elementelor şi a mortarului ;

b. greutatea specifică a componentelor mortarului şi proporŃiile acestora; graficul alăturat

[Kaushik, H.B., Durgesh, C.R., Jain, S.H. Stress-Strain Characteristics of Clay Brick Masonry under Uniaxial Compression Journal of Materials in Civil Engineering © ASCE, september 2007], întocmit

pentru trei tipuri de mortar arată valoarea medie E m = 550 f m ' care este mult depărtată de E m = 1000 f k dată de SR EN 1996-1-1.

ă de E m = 1000 f k dat ă de SR EN 1996-1-1. Figura C4.2

Figura C4.2 .Împrăştierea rezultatelor experimentale în funcŃie de tipul mortarului

c. ponderea volumetrică a componentelor zidăriei: elemente/mortar; aci intervine deosebirea esenŃială între valorile determinate pentru zidăria cu mortar de uz general

(G) cu rosturi de 10÷12 mm şi zidăria cu mortar pentru rosturi subŃiri (T) cu rosturi 3.0 mm

d. materialul din care sunt făcute elementele (argilă arsă sau beton celular autoclavizat) şi dimensiunile lor.

Pentru a stabili influenŃa fiecăruia dintre factorii menŃionaŃi asupra valorii E z este necesară o analiză foarte laborioasă, practic imposibil de realizat cu grad satisfăcător de încredere. łinând însă seama că la execuŃie poate fi întâlnită o variabilitate largă a materialelor, a manoperei şi a controlului asupra acestora, determinarea mai exactă a E z nu este necesară şi trebuie considerată chiar ca nerealistă. Pentru aplicarea metodelor de calcul avansate (metode de calcul biografic -pushover-, de exemplu) cunoaşterea cu precizie ridicată a modulului E z prezintă însă un interes major. Datorită împrăştierii mari a valorilor modulului de elasticitate al zidăriei, unii autori [Drysdale,

R.G., Hamid, A.A., Baker, L.R. Masonry Structures. Behavior and Design Pritice Hall, 2008 ], recomandă ca

un calcul mai exact să fie făcut cu cel puŃin două valori ale modulului de elasticitate pentru a se verifica eventualele sporuri de eforturi în diferitele elemente ale unei structuri.

CAPITOLUL 5. PROIECTAREA PRELIMINARĂ A CLĂDIRILOR CU PEREłI STRUCTURALI DIN ZIDĂRIE

- comentarii -

C5.1. Proiectarea preliminară arhitectural-structurală a clădirilor etajate curente

Deoarece alcătuirea structurilor clădirilor din zidărie rezultă, în principal, din alcătuirea planului de arhitectură, proiectarea clădirilor cu pereŃi structurali din zidărie situate în zone seismice implică parcurgerea unui proces iterativ de "propunere-evaluare" la care trebuie să participe, încă din faza iniŃială a proiectului, arhitectul şi inginerul structurist.

Proiectarea preliminară arhitectural-structurală a clădirilor etajate curente cu pereŃi structurali

din zidărie implică parcurgerea mai multor etape [Petrovici,R. Teoria structurilor pentru arhitecŃi - Curs Ed.UAUIM 2000].

structurilor pentru arhitec Ń i - Curs Ed.UAUIM 2000 ]. Schema dat ă mai sus sintetizeaz

Schema dată mai sus sintetizează demersul logic pentru proiectarea clădirilor din zidărie în vederea satisfacerii cerinŃei de rezistenŃă şi stabilitate. Fazele de "propunere" se referă la "configuraŃia de ansamblu a clădirii" (propunerea arhitectului), la "concepŃia structurii" (propunerea inginerului bazată, în primă aproximaŃie pe configuraŃia de ansamblu propusă) şi la etapa de "proiectare preliminară a structurii" (alegerea tipului de zidărie, alegerea materialelor, stabilirea grosimii pereŃilor, etc).

Validarea propunerilor arhitecturale şi structurale constă în "evaluarea performanŃelor probabile" ale clădirii în raport cu starea limită ultimă şi cu starea limită de serviciu. Se evaluează nivelurile de performanŃă în raport cu cerinŃele din tema de proiectare (de exemplu verificarea capacităŃii de funcŃionare imediat după cutremur în cazul clădirlor din clasa de importanŃă şi de expunere IV). Faza de "interpretare arhitectural-inginerească şi economică" are ca obiect examinarea corelaŃiei dintre performanŃele "structurale" şi performanŃele "funcŃionale, de confort şi estetice" şi, mai ales impactul costului structurii în costul total ale clădirii.

În condiŃiile în care rezultatul fazei de "interpretare" evidenŃiază necesitatea reluării procesului de proiectare acest lucru se face de regulă intervenind în primul rând asupra concepŃiei structurii (înlocuirea sistemului cu "pereŃi rari" cu "pereŃi deşi" dacă opŃiunea este posibilă din punct de vedere funcŃional, înlocuirea zidăriei nearmate cu zidărie confinată,etc). În situaŃiile în care analiza structurală arată că performanŃele nesatisfăcătoare provin din configuraŃia de ansamblul inadecvată situaŃiei specifice a clădirii (în cazul zonelor cu regim

sesimic sever, alcătuire arhitecturală cu importante neregularităŃi geometrice/volumetrice, absenŃa continuităŃii pe verticala a pereŃilor care conduce la formarea etajelor "slabe") este necesar ca procesul de proiectare să fie reluat din faza iniŃială (revizuirea concepŃiei arhitecturale). Dacă această modificare nu este posibilă din diferite considerente, soluŃia raŃională este înlocuirea structurii din zidărie cu o structură din beton armat sau din oŃel.

C5.1.1. Principii de alcătuire arhitectural-structurală a clădirilor etajate curente

C (1) Pentru clădirile care satisfac cerinŃele de regularitate în plan şi pe verticală definită conform criteriilor de la art. 5.1.2. şi 5.1.3. răspunsul seismic este favorabil şi poate fi determinat prin calcul, cu suficientă exactitate, folosind modele/metode curente (simple).Pentru zonele cu acceleraŃia seismică de proiectare a g 0.24g se recomandă alegerea cu prioritate a configuraŃiilor de plan şi volumetrie care conduc la clădiri cu regularitate structurală în plan şi pe verticală

C5.1.3. Criterii de regularitate structurală

Regularitatea clădirilor în plan depinde de satisfacerea a două categorii de cerinŃe:

CerinŃe geometrice: forma şi proporŃiile clădirii în plan.

CerinŃe structurale: dispunerea pereŃilor structurali în planul clădirii şi rigiditatea acestora.

Din examinarea cerinŃelor reglementărilor tehnice rezultă un consens semnificativ în ceea ce priveşte parametrii după care se apreciază regularitatea/neregularitatea geometrică şi cea structurală. Micile diferenŃe între valorile pragurilor respective se datorează mai mult experienŃei şi tradiŃiei locale decât unor factori obiectivi, cuantificabili. Totodată este necesar să precizăm că aprecierea regularităŃii sau neregularităŃii structurale se bazează, în toate reglementările, numai pe considerarea rigidităŃilor liniar-elastice fără a implica rezervele de rezistenŃă ale clădirilor în domeniul post- elastic şi nici diferenŃierea modurilor de cedare (ductil/fragil). Neglijarea acestor aspecte poate ascunde unele carenŃe de alcătuire susceptibile de a avea consecinŃe grave (de exemplu, pierderea stabilităŃii de ansamblu a clădirii după cedarea prematură a unui perete).

C(1) Pentru se evita/diminua efectele defavorabile ale răsucirii de ansamblu, dispunerea în

plan a pereŃilor structurali se va face cât mai uniform în raport cu axele principale ale clădirii,

Pentru a se asigura o capacitate

pentru toate tipurile de zidărie (ZNA, ZC, ZC+AR, ZIA)

suficientă de rezistenŃă şi de rigiditate la torsiunea de ansamblu.se recomandă ca pereŃii structurali cu rigiditate mare să fie dispuşi cât mai aproape de conturul clădirii. Nu se vor adopta configuraŃii instabile de pereŃi (în care axele pereŃilor sunt concurente) şi se vor vor evita configuraŃiile la care excentricitatea centrului de rigiditate, pe una din direcŃii depăşeşte valorile stabilite în Cod.

C(2) În acelaşi scop, în cazul tronsoanelor dreptunghiulare, la care faŃadele longitudinale au raportul între ariile în plan ale golurilor de uşi şi ferestre şi ariile plinurilor de zidărie apropiat de valorile maxime stabilite prin acest Cod la 5.2.5.(3) se recomandă ca pereŃii structurali transversali de la capetele tronsoanelor să fie cât mai puŃin slăbiŃi prin goluri.

C(4) În cazul clădirilor cu pereŃi structurali din zidărie, neregularităŃile în plan provin, în general, din două cauze majore (sau dintr-o combinare a acestora) care decurg din concepŃia arhitecturală a clădirii:

dispunere neregulată / nesimetrică a golurilor majore în pereŃi

forma în plan cu nesimetrie propnunŃată.

ExistenŃa pereŃilor lungi şi fără goluri (calcane) este inerentă, în special, în cazul clădirilor "plombă" şi introduce efecte puternice de răsucire.

ă " ş i introduce efecte puternice de r ă sucire. Figura C5.1.Neregularitate în plan rezultate

Figura C5.1.Neregularitate în plan rezultate din concepŃia planului

O altă cauză a producerii situaŃiei de "neregularitate " în plan provine din alcătuirea planşeelor:

planşee cu alcătuiri diferite la un anumit nivel (planşeu rigid din beton armat completat cu planşeu cu rigiditate nesemnificativă - cu grinzi şi podină din lemn, de exemplu) ----fig. C5.2.(a)

planşee cu goluri mari (orientativ cu aria golului mai mare de 50% din aria planşeului) - figura C5.2 (b)

mai mare de 50% din aria plan ş eului) - figura C5.2 (b) (a) (b) Figura

(a)

(b)

Figura C5.2.NeregularităŃi provenite din alcătuirea planşeelor.

Clădirile care au forme oarecare în plan trebuie calculate cu modele spaŃiale. Pot fi calculate şi cu două modele plane cu forŃe dispuse pe direcŃiile principal de rigiditate

cu for Ń e dispuse pe direc Ń iile principal de rigiditate Figura C5.3.Neregularit ăŃ i

Figura C5.3.NeregularităŃi provenite din alcătuirea arhitectural-structurală.

CondiŃiile de regularitate în elevaŃie urmăresc, în primul rând, realizarea unui traseu direct şi clar al încărcărilor verticale şi orizontale până la fundaŃii şi asigurarea conlucrării spaŃiale dintre pereŃii de zidărie de pe cele două direcŃii şi dintre pereŃi şi planşee. În acest scop este necesară realizarea următoarelor măsuri constructive:

asigurarea legăturilor dintre pereŃii dispuşi pe ambele direcŃii principale ale clădirii;

prevederea fundaŃiilor continue sub ziduri şi legarea zidurilor de fundaŃii;

asigurarea legăturii între pereŃi şi centurile dispuse la nivelul fiecărui planşeu;

prevederea planşeelor rigide în plan orizontal (recomandabil şi în cazul ultimului nivel);

în cazul clădirilor cu şarpantă, ancorarea acesteia de centurile de la ultimul nivel;

ancorarea de şarpantă a zidurilor în consolă peste ultimul nivel (calcane, frontoane).

În ceea ce priveşte neregularităŃile în elevaŃie reglementarea din USA este mai nuanŃată.Sunt definite neregularităŃi "curente" şi neregularităŃi "extreme" aşa cum se arata în figura C5.4

ăŃ i "extreme" a ş a cum se arata în figura C5.4 Figura C5.4.Neregularit ăŃ i

Figura C5.4.NeregularităŃi în elevaŃie conform.Codului ASCE 5-07

ăŃ i în eleva Ń ie conform.Codului ASCE 5-07 (a) Figura C5.5 Neregularit ăŃ i (b)

(a)

Figura C5.5

NeregularităŃi

(b)

în elevaŃie conform Codului ASCE 5-07

(a) Neregularitatea geometrică în elevaŃie trebuie luată în considerare dacă dimensiunea în plan orizontal a unui perete structural care preia forŃele laterale, la oricare nivel, este mai mare cu peste 30% decât cea a unui etaj adiacent.

(b) Neregularitatea este luată în considerare dacă există o deplasare în plan unui perete structural mai mare decât lungimea acestuia, sau o reducere de rigiditate a elementului respectiv la etajul inferior.

C5.1.4. Separarea clădirii în tronsoane.

C(1) Tronsonarea clădirilor cu alcătuiri complexe depinde de forma şi de proporŃiile în plan

ale ansamblului construit [Petrovici,R. Teoria structurilor pentru arhitecŃi - Curs Ed.UAUIM 2000].

structurilor pentru arhitec Ń i - Curs Ed.UAUIM 2000 ]. Figura C5.6a.Posibilit ăŃ i de tronsonare

Figura C5.6a.PosibilităŃi de tronsonare pentru clădiri cu alcătuiti complexe

Figura C5.6b.Posibilit ăŃ i de tronsonare pentru cl ă diri în form ă de "U"

Figura C5.6b.PosibilităŃi de tronsonare pentru clădiri în formă de "U"

de tronsonare pentru cl ă diri în form ă de "U" (i) (ii) Figura C5.6c Posibilit

(i)

(ii)

Figura C5.6c PosibilităŃi de tronsonare pentru (i) clădiri cu incintă interioară completă (ii) în formă de "I" cu proporŃii diferite

C5.2.1. Alegerea sistemului de pereŃi structurali

C(1) CerinŃele funcŃionale trebuie să fie:

conforme cu reglementările în vigoare (cerinŃe minime, obligatorii);

specifice, stabilite de investitor: dimensiunile spaŃiilor libere, înălŃimea de nivel, tipul circulaŃiilor, etc;

C5.2.1.1 Structuri cu pereŃi deşi

C(1) În alcătuirea menŃionată la acest aliniat, poziŃiile în clădire ale pereŃilor structurali interiori rezultă, de regulă, din concepŃia planului de arhitectură (în cazul locuinŃelor, de exemplu, separă încăperile principale ale clădirii). Sistemul structural cu pereŃi deşi corespunde şi cerinŃelor funcŃionale ale clădirilor de locuire colectivă (hoteluri, moteluri, cămine şi similare).

C(2) Dacă prin această operaŃie aria pereŃilor structurali de pe direcŃia respectivă se reduce cu mai mult de 20%, clădirea va fi încadrată pentru calcul în clasa clădirilor fără regularitate (tipul 2 din tabelul 5.1).

C(3) În condiŃiile de la (2), structura verticală şi planşeul care rezultă trebuie să aibă capacitatea de rezistenŃă, rigiditatea şi ductilitatea necesare pentru a prelua solicitările datorate celor mai defavorabile grupări de încărcări, inclusiv efectul disimetriei structurale care ar putea rezulta din suprimarea peretelui respectiv şi sporirea forŃei seismice de proiectare ca urmare a modificării încadrării clădirii din punct de vedere al regularităŃii structurale.

C5.2.1.2. Structuri cu pereŃi rari

C(1) În această alcătuire pereŃii structurali interiori se dispun, de regulă, la limita între unităŃile funcŃionale (între apartamente – la locuinŃe, între sălile de clasă – la unităŃile de învăŃământ, etc.,) ceea ce elimină, în cele mai multe cazuri, slăbirea lor cu goluri de trecere.

C5.2.2.1 Zidăria nearmată (ZNA)

C(2) Prin introducerea în peretele de zidărie a elementelor de confinare din beton armat (stâlpişori şi centuri) se obŃine pe de o parte sporirea ductilităŃii şi pe de altă parte reducerea degradării rezistenŃei şi limitarea avariilor în stadiile avansate de solicitare

1.PrezenŃa stâlpişorilor la intersecŃii, colŃuri şi ramificaŃii de ziduri contribuie eficient la realizarea legăturii dintre pereŃii de pe cele două direcŃii principale ale clădirii şi prin aceasta la realizarea conlucrării spaŃiale a subansamblurilor structurale verticale. PrezenŃa stâlpişorilor elimină avariile tipice care se manifestă prin expulzarea zidăriei de la colŃurile clădirii chiar şi la clădirile cu puŃine niveluri supraterane

ş i la cl ă dirile cu pu Ń ine niveluri supraterane (a) (b) (c) Figura

(a)

ş i la cl ă dirile cu pu Ń ine niveluri supraterane (a) (b) (c) Figura

(b)

i la cl ă dirile cu pu Ń ine niveluri supraterane (a) (b) (c) Figura C5.7.

(c)

Figura C5.7. Efectele acŃiunii seismice la colŃurile clădirii (a) Efectele oscilaŃiilor aripilor clădirilor în L şi în T. (b) şi (c) Distrugeri la colŃurile clădirii (expulzarea zidăriei)

2.Sistemul de centuri participă la asigurarea caracterului spaŃial al structurii prin

legarea pereŃilor de pe cele două direcŃii;

constituirea unei carcase spaŃiale cu elemente armate, capabile să preia eforturi de întindere, prin legarea tuturor stâlpişorilor la nivelul fiecărui planşeu;

sporirea rigidităŃii în plan prizontal a planşeelor;

realizarea transferului forŃelor seismice de la planşee la pereŃii structurali.

În afară de aceasta, centurile constituie reazeme orizontale pentru pereŃii solicitaŃi de încărcările normale pe plan (seismice sau chiar din vânt). În cazul planşeelor din grinzi de lemn/profile metalice elementele de rezistenŃă trebuie să fie legate eficient de centuri (prin înglobare pe cel puŃin din lăŃimea centurii sau prin ancorare în centură, dar fără întreruperea armăturii din centuri). Pentru a se realiza o transmitere cât mai uniformă a încărcărilor verticale centurile se execută pe toată lăŃimea peretelui (cu o eventuală reducere pentru aplicarea protecŃiei termice la pereŃii de faŃadă). Centurile contribuie şi la limitarea propagării fisurilor înclinate de la un nivel la altul. Acest tip de avarie poate conduce la prăbuşirea peretelui sub efectul combinat acŃiunii seismice în planul peretelui şi perpendicular pe plan. Aportul armăturilor din centuri nu este luat considerare la calculul rezistenŃei la forŃă tăietoare pentru clădirile din ZNA.

ei la for Ńă t ă ietoare pentru cl ă dirile din ZNA . Figura C5.8.
ei la for Ńă t ă ietoare pentru cl ă dirile din ZNA . Figura C5.8.

Figura C5.8. Propagarea/extinderea crăpăturilor înclinate în lipsa centurii de la nivelul plnşeului

Prevederea centurilor intermediare la clădirile cu pereŃi rari şi la clădirile tip "sală/hală" are ca scop sporirea rezistenŃei peretelui la:

ruperea în scară din forŃa tăietoare (prin concentrarea unei cantităŃi semnificative de armătură în această centură intermediară);

acŃiunea seismică perpendiculară pe planul peretelui (prin realizarea unui reazem intermediar pentru panoul de zidărie).

C5.2.2.2. Zidăria armată (ZC, ZC+AR, ZIA)

PrezenŃa elementelor verticale de confinare îmbunătăŃeste calitativ şi cantitativ comportarea pereŃilor de zidărie înainte şi după fisurare (în domeniul elastic dar, mai ales, în domeniul postelastic):

asigură un nivel de ductilitate satisfăcător în cazul solicitărilor seismice;

împiedică pierderea stabilităŃii (răsturnarea) pereŃilor sub efectul acŃiunii seismice perpendiculare pe planul peretelui;

asigură integritatea panourilor de zidărie în stadii avansate de avariere (după ce s-au produs crăpături/ fracturi cu deplasare în planul peretelui şi/sau perpendicular pe plan).

Din încercările efectuate în Mexic [[Meli,R., Mamposteria estructural. La practica, la investigacion y el comportamiento sismico observado en Mexico CENAPRED ] s-au evidenŃiat următoarele concluzii

principale privind comportarea pereŃilor din zidărie confinată:

ForŃa laterală care produce fisurarea diagonală variază foarte puŃin în funcŃie de armarea peretelui

Cantitatea şi detaliile de armătură din stâlpişori afectează semnificativ ductilitatea dar nu modifică cu valori importante rezistenŃa peretelui

Capacitatea creşte liniar în funcŃie de nivelul forŃei axiale de compresiune (în domeniul eforturilor specifice clădirilor cu puŃine niveluri)

Ductilitatea pereŃilor este ridicată dacă cedarea se produce din încovoiere dar şi la

pereŃii care cedează din forŃă tăietoare;ductilitatea scade pentru încărcări verticale mari Conform unei alte cercetări desfăşurată tot în Mexic [Sánchez,T.A., Diseño y construccion de estructuras de mamposteria - CENAPRED ] se consideră că, în condiŃiile în care au fost respectate prevederile din reglementări, zidăria confinată a avut comportare satisfăcătoare la cutremurele din Mexic:

stâlpişorii au asigurat peretelui o capacitate superioară de deformaŃie laterală şi au îmbunătăŃit legăturile între pereŃii pe cele două direcŃii şi între perete şi planşeu

s-a evitat ruperea bruscă fragilă dar nu şi formarea fisurilor diagonale (rezistenŃa la eforturi diagonale a zidăriei nu sporeşte semnificativ prin prezenŃa stâlpişorilor şi a centurilor)

rosturilor

o

soluŃie

pentru

sporirea

capacităŃii

la

forŃă

tăietoare

este

armarea

orizontale.

C5.2.3. Dispunerea stâlpişorilor şi centurilor de beton armat

În condiŃiile în care stâlpişorii sunt amplasaŃi numai la intersecŃii şi la colŃuri (aşa cum era prevăzut în Normativul P2-85) sau dacă bordarea golurilor este obligatorie numai pentru suprafeŃe mari ale golurilor, cea mai mare parte dintre montanŃi sunt de fapt din zidărie nearmată. În cazul spaleŃilor de tip "A" comportarea acestora este de tip "zidărie nearmată":

rupere în "X" care continuă şi în stâlpişorul central (plasat la intersecŃia cu un perete transversal)

(a) (b) Figura C5.9.Pozi Ń ionarea stâlpi ş orilor la zid ă ria confinat ă

(a)

(b)

Figura C5.9.PoziŃionarea stâlpişorilor la zidăria confinată

(a) Conform P2-85 (b) Conform SR EN 1998-1 şi CR6 pentru a g